Codul penal al Ungariei

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Partea generală (art. 1-141)

„Fapta cu potenţial pericol pentru societate” reprezintă orice activitate sau neglijenţă pasivă care creează un prejudiciu sau prezintă un risc pentru o altă persoană sau pentru drepturile altor persoane sau pentru ordinea fundamentală constituţională, economică sau socială a Ungariei, prevăzută de Legea fundamentală.

Faptele penale se clasifică în infracţiuni şi delicte.

Autorul ascuns este persoana care, cu intenţie, declanşează săvârşirea unei infracţiuni prin folosirea unei alte persoane care nu poate fi urmărită din motive de minoritate sau de alienare mintală sau prin exercitarea unei influenţe ilicite prin constrângere sau ameninţări, precum şi prin înşelăciune.

Pedepsele sunt: închisoarea; arestul; munca în folosul comunităţii; amenda; interdicţia de exercitare a unei activităţi profesionale; interdicţia de conducere a unui vehicul; interdicţia de a locui într-o anumită zonă; interdicţia de a lua parte la evenimente sportive; expulzarea.

Munca în folosul comunităţii. Durata muncii în folosul comunităţii este definită în ore; aceasta nu poate fi mai mică de patruzeci şi opt de ore şi nu poate depăşi trei sute doisprezece ore.

În cazul în care legea nu prevede altfel, inculpatul va efectua munca în folosul comunităţii cel puţin o zi pe săptămână, în ziua de odihnă a săptămânii sau în timpul liber, fără nicio remuneraţie.

În cazul în care inculpatul nu îşi îndeplineşte obligaţiile de muncă din motive aflate sub controlul său, munca în folosul comunităţii sau perioada rămasă se înlocuieşte cu închisoarea.

Amenda. Atunci când se aplică o amendă, suma se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii şi se împarte în mod egal la un anumit număr de zile, fiecare zi reprezentând aceeaşi sumă de bani, stabilită în conformitate cu situaţia financiară şi veniturile, precum şi nevoile zilnice ale făptuitorului.

În cazul în care inculpatul nu a plătit amenda sau nu a plătit o rată lunară, în cazul în care a fost aprobată plata în rate, amenda sau partea neplătită se înlocuieşte cu perioada de închisoare corespunzătoare.

În cazul în care a fost aplicată o amendă, alături de o pedeapsă cu închisoare executorie sau dacă se dispune executarea unei pedepse cu suspendare, regimul de executare al pedepsei cu închisoarea executată pentru înlocuirea amenzii trebuie să corespundă perioadei iniţiale. În alte cazuri, dacă se dispune pedeapsa cu închisoarea în schimbul unei amenzi, executarea se va face într-un centru de detenţie.

Măsuri. Acestea sunt: avertismentul; pedeapsa condiţionată; munca reparatorie; eliberarea sub supraveghere; confiscarea; confiscarea proprietăţii; indisponibilizarea permanentă a datelor electronice; tratamentul forţat într-o instituţie de psihiatrie; măsurile impuse împotriva persoanelor juridice în temeiul Legii privind sancţiunile penale referitoare la răspunderea penală aplicabilă persoanelor juridice.

Indisponibilizarea permanentă a datelor electronice. Datele furnizate prin mijloace de comunicare electronice sunt indisponibilizate permanent în cazul în care: publicarea sau divulgarea acestora constituie o infracţiune; sunt efectiv folosite ca instrument de săvârşire a unei fapte penale; sau sunt create prin intermediul unei fapte penale.

Pedepsele cumulative. În cazul pluralităţii de infracţiuni se aplică o singură pedeapsă cumulativă.

În cazul în care există concurs de infracţiuni şi cel puţin două dintre acestea se pedepsesc cu închisoare pe termen fix, limita superioară a pedepsei aplicabile se majorează cu jumătate din pedeapsa maximă prevăzută, dar fără să atingă durata totală a pedepsei maxime stabilite pentru aceste fapte penale.

Partea specială (art. 142-465)

Abatere profesională. Fapta persoanei care se abate de la atribuţiile sale profesionale în timpul serviciului, provocând astfel un pericol iminent pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea altei persoane sau altor persoane prin faptul că nu a acţionat cu grijă sau diligenţe rezonabile sau provoacă vătămarea corporală constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare.

Modificarea sexului copilului nenăscut. Fapta persoanei care efectuează o procedură de modificare a sexului unui copil nenăscut constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Producerea genetică de fiinţe umane identice. Fapta persoanei care produce fiinţe umane identice genetic în timpul cercetărilor experimentale sau în timpul unei proceduri medicale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Falsa reprezentare. Fapta persoanei care desfăşoară activităţi ilegale în temeiul pretins al unei practici medicale în schimbul unei remuneraţii, sau în mod regulat constituie săvârşirea unui delict, care este pedepsit cu închisoare.

Încălcarea statutului familiei. Fapta persoanei care modifică sau dizolvă situaţia familială a unei alte persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Defăimarea. Fapta persoanei care se angajează în a face publice, în mod scris sau verbal, orice aspecte care prejudiciază numele sau reputaţia unei alte persoane sau foloseşte o expresie care se referă direct la un astfel de fapt constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare.

Calomnia. Fapta persoanei care face un anunţ fals, verbal sau în orice alt mod: având tendinţa de a aduce atingere reputaţiei unei persoane în legătură cu activitatea sa profesională, cu funcţia publică sau cu activitatea publică, sau în mod calomniator, în faţa publicului larg constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare.

Tentativa de răsturnare a ordinii constituţionale prin forţă. Fapta persoanei implicate în orice act prin care se intenţionează răsturnarea ordinii constituţionale a Ungariei prin forţă sau prin violenţă sau prin ameninţări în acest sens constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Conspiraţie împotriva ordinii constituţionale. Fapta persoanei care înfiinţează sau conduce o organizaţie având drept scop răsturnarea ordinii constituţionale a Ungariei prin forţă sau prin ameninţarea forţei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Sfidare. Fapta persoanei care manifestă un comportament aparent antisocial şi violent, cu scopul de a submina, de a pune într-o lumină proastă sau de a obstrucţiona îndeplinirea sarcinilor autorităţii constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare, în măsura în care fapta nu reprezintă o infracţiune mai gravă.

Malpraxis săvârşit de avocat. Fapta avocatului care – în scopul de a provoca orice daună clientului său în mod ilegal – îşi încalcă obligaţiile profesionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Batjocorirea simbolului naţional. Fapta persoanei care – în faţa publicului larg – foloseşte o expresie pentru a dezonora sau degrada imnul, steagul sau stema naţională sau Coroana Sfântă a Ungariei sau săvârşeşte orice alt act calomnios similar constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Achiziţionarea ilicită a terenurilor arabile. Fapta persoanei care încheie un contract nevalabil: pentru achiziţionarea dreptului de proprietate asupra terenurilor arabile; pentru dobândirea drepturilor de uzufruct sau a drepturilor de folosinţă asupra terenurilor arabile, prin eludarea interdicţiei sau a restricţionării legale aplicabile constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Justiţie privată. Fapta persoanei care, prin forţă sau prin ameninţare cu forţa, în scopul punerii în aplicare a unei pretenţii pecuniare legitime sau pretins legitime, obligă o altă persoană să facă, să nu facă sau să suporte ceva constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

Codul penal al ungariei

Legea C din 2012

privind Codul penal al Ungariei1)

În vederea protejării drepturilor omului, care sunt inviolabile şi inalienabile, în vederea protejării independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării şi a protejării intereselor economice şi financiare ale naţiunii,

luând în considerare angajamentele juridice internaţionale ale Ungariei, precum şi politicile Uniunii Europene,

pentru a exercita jurisdicţia exclusivă a statului în materie penală,

Parlamentul a adoptat următoarea lege:

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I

Principii generale

Secţiunea 1. Principiul legalităţii

(1) Răspunderea penală poate fi stabilită numai cu referire la fapta prevăzută de legea penală la data la care a fost săvârşită, cu excepţia faptelor care sunt pedepsite în conformitate cu normele universal recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă sau o măsură pentru infracţiunea care nu a fost incriminată printr-o lege la momentul săvârşirii sau – în cazul prevăzut la alineatul (2) al secţiunii 2 – la momentul judecării.

CAPITOLUL II

Jurisdicţia în materie penală

Secţiunea 2. Aplicarea legii în timp

(1) Sub rezerva excepţiilor prevăzute la alin. (2)-(3), infracţiunile se judecă potrivit legii penale în vigoare la momentul săvârşirii lor.

(2) În cazul în care o faptă nu mai este considerată infracţiune sau dacă se aplică o pedeapsă mai uşoară în temeiul noii legi penale, în vigoare la data judecării, se aplică legea nouă.

(3) Noua lege penală se aplică retroactiv faptelor pedepsite conform unor norme universal recunoscute de drept internaţional, în cazul în care aceste fapte nu reprezentau infracţiuni, conform dreptului penal maghiar, la momentul săvârşirii acestora.

Secţiunea 3. Teritorialitatea şi personalitatea aplicării legii

(1) Legea penală maghiară se aplică:

a) infracţiunilor săvârşite în Ungaria;

b) infracţiunilor săvârşite pe nave comerciale sau ambarcaţiuni de navigaţie sau aeronave care arborează pavilionul maghiar în afara teritoriului Ungariei;

c) faptelor săvârşite de cetăţenii maghiari în străinătate, care sunt incriminate în conformitate cu legea maghiară.

(2) În plus, legea penală maghiară se aplică:

a) oricărei fapte săvârşite de cetăţenii străini aflaţi în afara teritoriului maghiar, dacă:

aa) este pedepsită ca infracţiune conform legii maghiare şi în conformitate cu legile ţării în care a fost săvârşită,

ab) este recunoscută drept infracţiune împotriva statului, excluzând spionajul împotriva forţelor armate aliate, indiferent dacă este sau nu pedepsită în conformitate cu legea ţării în care a fost săvârşită,

ac) constituie o faptă penală în temeiul capitolului XIII sau XIV sau reprezintă orice altă infracţiune care urmează a fi urmărită penal în temeiul unui tratat internaţional ratificat printr-un act al Parlamentului;

b) oricărei fapte săvârşite de cetăţenii străini aflaţi în afara teritoriului maghiar împotriva unui resortisant maghiar sau împotriva unei persoane juridice sau a unei asociaţii fără personalitate juridică înfiinţate în baza dreptului maghiar, care este pedepsită în temeiul dreptului maghiar.

(3) În cazurile descrise la alin. (2), acţiunea penală se pune în mişcare prin ordin al Procurorului General.

CAPITOLUL III

Răspunderea penală

Faptele penale

Secţiunea 4.

(1) „Fapta penală” reprezintă orice faptă săvârşită intenţionat sau – dacă neglijenţa se pedepseşte – prin neglijenţă, care este considerată un potenţial pericol pentru societate şi care se pedepseşte conform prezentului Cod.

(2) „Fapta cu potenţial pericol pentru societate” reprezintă orice activitate sau neglijenţă pasivă care creează un prejudiciu sau prezintă un risc pentru o altă persoană sau pentru drepturile altor persoane sau pentru ordinea fundamentală constituţională, economică sau socială a Ungariei, prevăzută de Legea fundamentală.

Secţiunea 5.

Faptele penale se clasifică în infracţiuni şi delicte. Infracţiunea este o faptă săvârşită în mod intenţionat, care se pedepseşte, conform prezentului Cod, cu închisoare de doi ani sau mai mare. Orice altă faptă penală reprezintă un delict.

Secţiunea 6. Concursul de infracţiuni şi unitatea de infracţiune

(1) „concurs de infracţiuni” reprezintă săvârşirea uneia sau a mai multor fapte de către aceeaşi persoană, având ca rezultat mai multe infracţiuni, care sunt judecate în cadrul aceleiaşi proceduri.

(2)2) Unitatea de infracţiune nu este încadrată în categoria concursului de infracţiuni în cazul în care infracţiunea continuată este săvârşită prin repetarea unor fapte de acelaşi tip, împotriva aceleiaşi victime, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la scurte intervale de timp.

Secţiunea 7. Intenţia

Infracţiunea este săvârşită cu intenţie în cazul în care făptuitorul concepe un plan pentru a obţine un anumit rezultat sau acceptă consecinţele comportamentului său.

Secţiunea 8. Neglijenţa

Există „neglijenţă” atunci când se săvârşeşte o infracţiune, iar făptuitorul este capabil să anticipeze eventualele consecinţe ale comportamentului său, dar se bazează, din nepăsare, pe nerealizarea acestora sau nu prevede astfel de consecinţe posibile printr-un comportament caracterizat de neglijenţă şi nepăsare.

Secţiunea 9. Răspunderea pentru consecinţele ce reprezintă circumstanţe agravante

Consecinţele mai grave ataşate rezultatului, în calitate de circumstanţă a infracţiunii, pot fi aplicate în cazul în care făptuitorul este cel puţin acuzat de neglijenţă în ceea ce priveşte rezultatul.

Secţiunea 10. Tentativa

(1) Fapta persoanei care desfăşoară o activitate cu intenţia de a săvârşi infracţiunea intenţionată, fără să o finalizeze, reprezintă tentativă şi se pedepseşte.

(2) Pedeapsa aplicabilă unei fapte penale consumate se aplică şi în cazul tentativei.

(3) Este posibilă reducerea nelimitată a pedepsei sau încetarea urmăririi penale, dacă tentativa a fost săvârşită asupra unui subiect necorespunzător, cu un instrument necorespunzător sau prin mijloace nepotrivite.

(4) Orice persoană:

a) care se desistează în mod voluntar de la finalizarea faptei penale sau

b) care încearcă să împiedice infracţiunea din proprie iniţiativă

nu va fi urmărită penal pentru tentativă.

(5) Dacă, în cazul prevăzut la alin. (4), tentativa constituie în sine o altă infracţiune, făptuitorul poate fi urmărit penal pentru infracţiunea respectivă.

Secţiunea 11. Actele preparatorii

(1) În cazul în care se prevede expres prin prezentul Cod, fapta persoanei care furnizează mijloacele necesare săvârşirii infracţiunii sau mijloacele care facilitează săvârşirea infracţiunii şi care invită alte persoane sau se oferă voluntar sau se angajează să săvârşească infracţiunea sau este de acord să săvârşească infracţiunea împreună cu alte persoane, reprezintă acte preparatorii şi se pedepseşte.

(2) Persoana:

a) care se retrage voluntar din a începe săvârşirea infracţiunii,

b) care îşi retrage invitaţia, oferta, angajamentul în vederea evitării săvârşirii sau încearcă să determine şi alţi participanţi să se retragă din activitatea infracţională, cu condiţia ca începerea săvârşirii infracţiunii să nu aibă loc din niciun motiv sau

c) care denunţă către autorităţi actele preparatorii înainte de începerea săvârşirii infracţiunii, nu este urmărită penal pentru actele preparatorii.

(3)3) Dacă, în cazul prevăzut la alin. (2), pregătirea în sine constituie o altă infracţiune, făptuitorul poate fi urmărit penal pentru această infracţiune.

Secţiunea 12. Autorul

„Autorul” reprezintă autorul principal, autorul ascuns şi co-autorul (denumiţi în continuare „părţile la o infracţiune”), precum şi persoanele care înlesnesc şi ajută (denumite în continuare, colectiv, „participanţi”).

Secţiunea 13.

(1) Autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta penală.

(2) Autorul ascuns este persoana care, cu intenţie, declanşează săvârşirea unei infracţiuni prin folosirea unei alte persoane care nu poate fi urmărită din motive de minoritate sau de alienare mintală sau prin exercitarea unei influenţe ilicite prin constrângere sau ameninţări, precum şi prin înşelăciune.

(3) Co-autorul este persoana care, în cunoştinţă de cauză şi în mod voluntar, participă la fapta penală împreună cu alte persoane, având cunoştinţă de activităţile celorlalţi.

Secţiunea 14.

(1) Instigatorul este persoana care, cu intenţie, convinge o altă persoană să săvârşească o faptă penală.

(2) Complicele este persoana care ajută cu bună ştiinţă şi în mod voluntar o altă persoană să săvârşească o infracţiune.

(3) Pedepsele aplicabile părţilor la infracţiune se aplică, de asemenea, participanţilor.

CAPITOLUL IV

Motive pentru exonerarea totală sau parţială de la răspunderea penală

Secţiunea 15.

Autorul poate fi total sau parţial exonerat de la răspunderea penală sau o faptă poate fi total sau parţial exceptată de la incriminare din următoarele motive:

a) vârsta la care nu se poate angaja răspunderea penală;

b) alienarea mintală;

c) constrângerea şi ameninţarea;

d) eroarea de fapt;

e) legitima apărare;

f) mijloacele de ultimă instanţă;

g) legitimarea legală;

h) alte motive definite prin lege.

Secţiunea 16. Vârsta minimă a răspunderii penale

Persoanele care nu au împlinit vârsta de paisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii sunt scutite de răspundere penală, cu excepţia cazurilor de omor [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 160], omor calificat (secţiunea 161), lovire [alineatul (8) ale secţiunii 164], tâlhărie [alineatele (1)-(4) ale secţiunii 365] şi jaf [alineatele (2)-(3) ale secţiunii 366], în cazul în care aveau mai mult de doisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii şi în cazul în care înţelegeau natura şi consecinţele faptelor lor.

Secţiunea 17. Alienarea mintală

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea într-o stare de afectare psihică, astfel încât este imposibil să înţeleagă natura şi consecinţele acţiunilor sale nu va fi urmărită penal.

(2) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare în cazul în care starea de afectare psihică a făptuitorului face dificilă înţelegerea caracterului şi a consecinţelor faptelor sale.

Secţiunea 18.

Dispoziţiile secţiunii 17 nu se aplică persoanelor care se angajează în activităţi infracţionale sub influenţa voluntară a alcoolului sau a stupefiantelor.

Secţiunea 19. Constrângerea şi ameninţarea

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte o infracţiune ca rezultat al constrângerii sau al ameninţării, fiind în imposibilitate de a acţiona conform liberului său arbitru, nu va fi urmărită penal.

(2) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare în cazul în care constrângerea sau ameninţarea îi limitează făptuitorului capacitatea de a acţiona conform liberului său arbitru.

Secţiunea 20. Eroarea de fapt

(1) Fapta persoanei care se angajează în săvârşirea unei fapte penale, dar nu a luat cunoştinţă de circumstanţele care au făcut ca fapta sa să fie o infracţiune, nu va fi urmărită penal.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte o acţiune întemeiată pe presupunerea greşită conform căreia fapta nu este în detrimentul societăţii şi care are motive întemeiate pentru această prezumţie, nu va fi urmărită penal.

(3) O ipoteză greşită nu exclude pedepsirea dacă este cauzată de neglijenţă şi dacă fapta se pedepseşte în temeiul prezentei legi, în cazul în care este rezultatul neglijenţei.

Secţiunea 21. Legitima apărare

Fapta persoanei care foloseşte mijloace de apărare care nu sunt recunoscute ca o armă mortală, montate pentru propria sa protecţie şi/sau pentru protecţia altora împotriva unui pericol care reprezintă o ameninţare în eventualitatea unui atac ilegal nu va fi urmărită penal în cazul rănirii agresorului, cu condiţia ca persoana aflată în defensivă să fi făcut tot ce este în puterea sa pentru a evita rănirea.

Secţiunea 22.

(1) Nu se aplică nici o pedeapsă în cazul persoanei care a întreprins o acţiune necesară în vederea prevenirii unui atac ilegal împotriva sa sau a proprietăţii sale sau împotriva persoanei sau proprietăţii altora, împotriva interesului public sau a unui atac ilegal care reprezintă o ameninţare directă în acest sens.

(2) Atacul ilegal este interpretat ca reprezentând pericolul iminent de deces, dacă este săvârşit:

a) împotriva unei persoane;

aa) pe timp de noapte;

ab) prin purtarea unei arme mortale;

ac) prin posesia unei arme mortale; sau

ad) în grup;

b) prin pătrundere în locuinţa victimei;

ba) pe timp de noapte;

bb) prin expunerea unei arme letale;

bc) prin purtarea unei arme letale; sau

bd) în grup;

sau

c) prin pătrunderea ilegală şi înarmată în zona împrejmuită a unei locuinţe.

(3) Fapta persoanei care depăşeşte forţa rezonabilă de autoapărare din cauza şocului sau a agravării justificabile nu va fi urmărită penal.

(4) Persoana atacată nu este răspunzătoare pentru acţiunile sale evazive, în scopul evitării unui atac ilicit.

Secţiunea 23. Măsuri de ultimă instanţă

(1) Persoana care acţionează în scopul salvării propriei persoane sau a bunurilor sale sau care acţionează în scopul salvării altor persoane sau a bunurilor acestora, într-o situaţie de pericol iminent care nu poate fi prevenit, sau care acţionează în scopul apărării interesului public, nu va fi urmărită penal, cu condiţia ca prejudiciul cauzat prin faptele sale să nu fie disproporţionat în raport cu ameninţarea reprezentată de pericolul respectiv.

(2) Nu se aplică nici o pedeapsă în cazul persoanei care provoacă vătămări în aceeaşi măsură sau într-o măsură mai mare decât cea pentru prevenirea căreia a depus eforturi, pentru că nu a fost în măsură să recunoască magnitudinea prejudiciului cauzat din cauza şocului sau a agravării justificabile.

(3) Conceptul măsurilor de ultimă instanţă nu se aplică persoanei care este responsabilă de pericol sau a cărei atribuţie profesională include expunerea la pericol.

Secţiunea 24. Legitimarea legală

Nu este incriminată fapta permisă, conform legii sau care nu se pedepseşte, conform legii.

CAPITOLUL V

Cauzele care înlătură răspunderea penală

Secţiunea 25.

Răspunderea penală este înlăturată în următoarele cazuri:

a) deces al făptuitorului;

b) prescripţie;

c) graţiere;

d) prin despăgubire voluntară;

e) alte cazuri prevăzute de lege.

Secţiunea 26. Prescripţia

(1) Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile cuprinse în alineatele (2)-(3) şi dacă nu se prevede altfel în Legea privind exceptarea de la prescripţie în cazul anumitor infracţiuni, urmărirea penală este interzisă după expirarea unui termen egal cu pedeapsa maximă prescrisă sau după cel puţin cinci ani.

(2) Cu referire la faptele de omor calificat, vătămare corporală gravă şi intenţionată, pedepsite cu peste trei ani închisoare, răpire, trafic de fiinţe umane, reţinere ilegală, inclusiv infracţiuni împotriva libertăţii sexuale şi infracţiuni sexuale – în cazul în care la momentul săvârşirii infracţiunii, victima avea o vârstă mai mică de optsprezece ani, iar urmărirea penală nu se putea pune în mişcare înaintea de împlinirea de către făptuitor a vârstei de douăzeci şi trei de ani – termenul de prescripţie este prelungit până la momentul în care victima împlineşte vârsta de douăzeci şi trei de ani sau până la momentul în care victima ar fi împlinit vârsta de douăzeci şi trei de ani.

(3) Prescripţia nu se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute la capitolele XIII şi XIV şi în cazul infracţiunilor cu privire la care pedeapsă maximă este închisoarea pe viaţă.

Secţiunea 27.

Prima zi a termenului de prescripţie este:

a) în cazul unei infracţiuni consumate, ziua săvârşirii infracţiunii;

b) în cazul tentativei şi pregătirii, ziua în care se săvârşeşte fapta care rezultă drept consecinţă;

c) în cazul unei fapte considerate infracţiune, numai dacă se referă la încălcarea atribuţiilor, în ultima zi în care autorul ar fi trebuit să se descarce de răspundere, fără consecinţele prevăzute în prezentul Cod;

d) în cazul infracţiunilor care se manifestă în menţinerea unei încălcări, în ziua încetării încălcării.

Secţiunea 28.

(1) Termenul de prescripţie se întrerupe prin acţiunea instanţei, a procurorului, a autorităţilor de anchetă sau – în cazuri internaţionale – de către ministrul însărcinat cu sistemul judiciar sau prin acţiunea autorităţii străine competente împotriva făptuitorului cu referire la infracţiunea în cauză. Un nou termen de prescripţie începe să curgă din ziua întreruperii.

(2) În cazul suspendării procedurii penale, perioada de suspendare nu este inclusă în perioada de prescripţie. Această prevedere nu se aplică atunci când procedurile penale sunt suspendate în cazul în care ancheta nu a dus la dovezi cu privire la identitatea făptuitorului şi dacă făptuitorul nu poate fi localizat sau a devenit bolnav psihic.

(3) În cazul în care procedura penală este amânată sau suspendată pe motivul exceptării care rezultă din exercitarea unei funcţii publice şi în virtutea faptului că imunitatea acordată prin lege nu a fost ridicată de către organul abilitat în acest sens, perioada de întârziere nu va fi inclusă în termenul de prescripţie. Această prevedere nu se aplică în cauzele de urmărire penală în nume propriu, atunci când cauza este prezentată de acuzatorul privat.

(4) Perioada de amânare a urmăririi penale, în cazul unei condamnări condiţionate, termenul de încercare şi perioada de muncă reparatorie nu se includ în termenul de prescripţie.

Secţiunea 29. Regretarea faptei în mod activ

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte un delict penal împotriva vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii, împotriva libertăţii personale, împotriva demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale, oricare dintre infracţiunile de trafic, o infracţiune împotriva proprietăţii sau împotriva drepturilor de proprietate intelectuală sau oricare dintre infracţiunile pedepsite cu închisoare de până la trei ani, nu va fi urmărită penal dacă şi-a recunoscut vina înainte de a fi acuzată şi a reparat prejudiciul prin mijloacele şi în măsura acceptată de partea vătămată în cadrul unui proces de mediere sau anterior, dacă se aprobă astfel în procesul de mediere. Această dispoziţie se aplică şi cu referire la infracţiunile concurente, în cazul în care infracţiunea împotriva integrităţii fizice sau a sănătăţii, împotriva libertăţii personale, împotriva demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale, infracţiunile de trafic, infracţiunea împotriva proprietăţii sau împotriva drepturilor de proprietate intelectuală asimilează celelalte infracţiuni.

(2) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare dacă făptuitorul şi-a recunoscut vinovăţia cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1), pedepsită cu închisoare de până la cinci ani, înainte de a fi acuzat şi a reparat prejudiciul prin mijloacele şi în măsura acceptată de partea vătămată în cadrul unui proces de mediere sau anterior, dacă se aprobă astfel în procesul de mediere. Această dispoziţie se aplică şi cu referire la infracţiunile concurente, în cazul în care infracţiunea împotriva integrităţii fizice sau a sănătăţii, împotriva libertăţii personale, împotriva demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale, infracţiunile de trafic, infracţiunea împotriva proprietăţii sau împotriva drepturilor de proprietate intelectuală asimilează celelalte infracţiuni.

(3) Alineatele (1)-(2) nu se aplică dacă făptuitorul:

a) este recidivist sau recidivist multiplu;

b) a săvârşit infracţiuni în cadrul unui grup infracţional;

c) a săvârşit infracţiunea care a dus la deces;

d) a săvârşit intenţionat infracţiunea în termenul de încercare ca urmare a suspendării pedepsei cu închisoarea sau ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni intenţionate, după ce a fost condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate şi înainte de a fi executat pedeapsa sau fiind liberat în cadrul termenului de încercare sau pe perioada de amânare a urmăririi penale; sau

e) a fost parte la un proces de mediere în urma săvârşirii anterioare a unei fapte penale cu intenţie şi, în consecinţă, au fost aplicate prevederile alin. (1) sau (2) ale acestui secţiune, în cazul în care a fost săvârşită o altă faptă penală în termen de doi ani de la data la care hotărârea finală şi definitivă a devenit executorie.

CAPITOLUL VI

Alte cauze de neîncepere a urmăririi penale

Secţiunea 30.

Urmărirea penală nu poate începe în lipsa:

a) plângerea persoanei vătămate;

b) sesizării din oficiu.

Secţiunea 31. Inexistenţa plângerii prealabile persoanei vătămate

(1) În cazurile specifice prevăzute în prezentul Cod, autorul infracţiunii nu poate fi pedepsit decât pe baza plângerii prealabile părţii vătămate.

(2) Victima este îndreptăţită să înainteze o plângere prealabilă.

(3) În cazul în care partea vătămată are o capacitate juridică limitată, plângerea prealabilă poate fi înaintată şi de către reprezentantul său legal, iar în lipsa capacităţii sale juridice, poate fi înaintată exclusiv de către reprezentantul său legal. În aceste cazuri, autoritatea tutelară are, de asemenea dreptul să înainteze plângerea prealabilă.

(4) În cazul în care partea vătămată care are dreptul de a înainta plângerea prealabilă moare, rudele sale au dreptul de a înainta plângerea.

(5) Plângerea prealabilă înaintată împotriva oricăruia dintre făptuitori se aplică tuturor făptuitorilor.

(6) Plângerea prealabilă a părţii vătămate nu poate fi retrasă.

Secţiunea 32. Inexistenţa reclamaţiei

În cazurile specifice definite în prezentul Cod, autorul unei infracţiuni poate fi pedepsit numai pe baza unei reclamaţii înaintate de către partea îndreptăţită în acest sens.

CAPITOLUL VII

Pedepse

Secţiunea 33.

(1) Pedepsele sunt:

a) închisoarea;

b) arestul;

c) munca în folosul comunităţii;

d) amenda;

e) interdicţia de exercitare a unei activităţi profesionale;

f) interdicţia de conducere a unui vehicul;

g) interdicţia de a locui într-o anumită zonă;

h) interdicţia de a lua parte la evenimente sportive;

i) expulzarea.

(2) Interdicţia de exercitare a drepturilor civile poate fi impusă ca o formă de pedeapsă accesorie.

(3) Sub rezerva excepţiilor prevăzute la alin. (5) şi (6), pedepsele pot fi stabilite concomitent.

(4) Dacă infracţiunea săvârşită se pedepseşte cu maxim trei ani închisoare, pedeapsa închisorii poate fi înlocuită cu arestul, munca în folosul comunităţii, amenda, interdicţia de exercitare a activităţii profesionale, interdicţia de conducere a unui vehicul, interdicţia de a locui într-o anumită zonă, interdicţia de a lua parte la evenimente sportive sau expulzarea sau orice combinaţie a acestora.

(5) În cazul în care infracţiunea săvârşită se pedepseşte cu arest, această pedeapsă poate fi înlocuită sau combinată cu munca în folosul comunităţii, amenda, interdicţia de exercitare a activităţii profesionale, interdicţia de conducere a unui vehicul, interdicţia de exercitare a unei activităţi profesionale, interdicţia de a lua parte la evenimente sportive sau expulzarea sau orice combinaţie a acestora.

(6) Nu pot fi aplicate concomitent următoarele pedepse:

a) închisoarea concomitent cu arestul sau cu munca în folosul comunităţii;

b) expulzarea concomitent cu munca în folosul comunităţii sau amenda.

Secţiunea 34. Închisoarea

Pedeapsa cu închisoarea se aplică pe o perioadă determinată sau pe viaţă.

Secţiunea 35.

(1) În cazul în care instanţa a dispus pedeapsa cu închisoarea, aceasta se execută în închisoare, într-o instituţie corecţională sau în penitenciar.

(2) Având în vedere circumstanţele care trebuie luate în considerare în vederea condamnării, tipul de încarcerare poate fi stabilit cu un nivel în sus sau în jos. Această dispoziţie nu se aplică pedepsei cu închisoarea pe viaţă, stabilită în conformitate cu secţiunea 44 alin. (1)-(2) şi secţiunea 90 alin. (2).

Secţiunea 36. Închisoarea pe perioadă determinată

Durata minimă şi maximă a pedepsei cu închisoarea pe perioadă determinată este de trei luni şi, respectiv, de douăzeci de ani, pentru infracţiunile săvârşite în cadrul unei grup infracţional, în cazul în care făptuitorul este recidivist sau recidivist multiplu, iar în cazul unor pedepse cumulate sau al contopirii pedepselor, maximul pedepsei este de douăzeci şi cinci de ani.

Secţiunea 37.

(1) Pedeapsa cu închisoarea stabilită în urma săvârşirii unui delict se execută în închisoare, cu excepţia cazului în care făptuitorul condamnat este recidivist.

(2) Pedeapsa cu închisoarea se execută într-o instituţie corecţională în cazul în care:

a) a fost aplicată în urma săvârşirii unei infracţiuni; sau

b) a fost stabilită în urma săvârşirii unui delict, iar autorul condamnat este recidivist.

(3) Pedeapsa cu închisoarea se execută în penitenciar în cazul în care:

a) termenul de pedeapsă este de trei ani sau mai mult:

aa) pentru infracţiunea prevăzută în Capitolele XIII, XIV sau XXIV,

ab) pentru infracţiunea militară a cărei pedeapsă maximă este închisoarea pe viaţă,

ac) pentru acte de terorism [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 314, secţiunile 315-316], finanţarea terorismului [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 318], deturnarea ilicită a vehiculelor [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 320], participarea la o organizaţie criminală [alineatul (1) al secţiunii 321], infracţiunile referitoare la explozibili şi compuşi explozibili (secţiunea 324), infracţiuni cu arme de foc şi muniţie [Alineatele (1)-(3) ale secţiunii 325], infracţiuni privind armele interzise prin convenţia internaţională [alineatele (1)-(6) ale secţiunii 326], infracţiuni privind obiectele şi servicii militare [alineatele (1)-(4) ale secţiunii 329], infracţiuni privind bunurile cu dublă utilizare [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 330],

ad) pentru infracţiuni de omor, trafic de droguri, deţinere de stupefiante, răpire, trafic cu fiinţe umane, violenţă sexuală, ameninţare publică, încălcare a sancţiunilor economice internaţionale sau formele agravate de jaf [alineatul (2) al secţiunii 160, alineatele (2)-(3) ale secţiunii 176, alineatele (1)-(2) ale secţiunii 177, alineatul (2) al secţiunii 178, alineatul (2) al secţiunii 179, alineatele (2)-(4) ale secţiunii 190, alineatele (2)-(6) ale secţiunii 192, alineatele (2)-(4) ale secţiunii 197, alineatele (2)-(3) ale secţiunii 322, alineatul (3) al secţiunii 327, alineatele (3)-(4) ale secţiunii 365];

sau

b) termenul de pedeapsă este de doi ani sau mai mult, iar autorul condamnat:

ba) este recidivist, sau

bb) a săvârşit infracţiunea în cadrul unui grup infracţional.

Secţiunea 38. Liberarea condiţionată în cazul pedepsei cu închisoarea pe perioadă determinată

(1) În cazul în care pedeapsa cu închisoarea se stabileşte pe perioadă determinată, instanţa prevede în sentinţă data cea mai apropiată în vederea calificării pentru eliberare condiţionată sau – în cazul prevăzut la alineatul (4) din prezenta secţiune – exclude calificarea pentru liberare condiţionată.

(2) În cazul în care liberarea condiţionată nu a fost exclusă, cea mai apropiată dată în vederea calificării pentru liberare condiţionată:

a) este ziua imediat următoare celei în care au fost executate două treimi din pedeapsă;

b) în caz de recidivă, este ziua imediat următoare celei în care au fost executate trei sferturi din pedeapsă;

În ambele cazuri, este necesară executarea a cel puţin trei luni.

(3) Dacă pedeapsa pronunţată este de mai puţin de cinci ani închisoare, în cazurile care merită o atenţie specială, instanţa poate include o clauză de calificare pentru liberare condiţionată după executarea a jumătate din pedeapsă. Această dispoziţie nu poate fi aplicată în cazul recidivei.

(4) Sunt excluşi de la liberarea condiţionată:

a) făptuitorii recidivişti, în cazul în care pedeapsa cu închisoarea se execută în penitenciar;

b) făptuitorii recidivişti, cu antecedente de violenţă;

c) persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite în cadrul unui grup infracţional;

d) orice persoană care a fost condamnată la închisoare pentru o infracţiune intenţionată săvârşită ulterior unei condamnări la închisoare, înainte ca termenul de pedeapsă să fi fost executat în întregime sau înainte de data la care pedeapsa nu mai este executorie.

Secţiunea 39.

(1) În cazul închisorii pe durată determinată, durata de termenului de încercare este aceeaşi cu cea rămasă din pedeapsa cu închisoarea, dar nu mai puţin de un an. În cazul în care se aplică alin. (3) al secţiunii 38, instanţa poate decide, în hotărârea sa, prelungirea cu cel puţin un an şi cel mult trei ani.

(2) În cazul în care timpul rămas din pedeapsa cu închisoarea este mai mic de un an şi executarea sa nu a fost dispusă, pedeapsa se consideră executată în ultima zi după perioada de liberare condiţionată.

Secţiunea 40.

(1) Instanţa de judecată revocă liberarea condiţionată în cazul în care deţinutul este condamnat la o pedeapsă executabilă în închisoare:

a) pe perioada în care a fost liberat condiţionat, pentru săvârşirea unei infracţiuni după data la care hotărârea instanţei devine executorie, sau

b) pentru o infracţiune săvârşită în perioada în care a fost liberat condiţionat.

(2) În cazul în care deţinutul primeşte o pedeapsă suplimentară celei prevăzute în alineatul (1), instanţa poate revoca liberarea condiţionată.

(3) În cazul încetării liberării condiţionate, perioada de liberare condiţionată nu este inclusă în termenul de pedeapsă.

(4) Dacă în termenul de încercare persoana liberată condiţionat trebuie să execute o pedeapsă cu închisoarea pentru infracţiunea pe care a săvârşit-o înainte ca sentinţa anterioară să devină definitivă, perioada de liberare condiţionată se întrerupe pe durata executării acestei pedepse privative de libertate, iar instanţa amână data cea mai apropriată, la care termenul de liberare condiţionată va curge din nou:

a) până la data liberării condiţionate a celui de-al doilea termen de pedeapsă cu închisoarea, sau

b) până la data executării pedepsei cu închisoarea, în cazul neaplicabilităţii liberării condiţionate a celui de-al doilea termen de pedeapsă cu închisoarea.

Secţiunea 41. Închisoarea pe viaţă

(1) Numai persoanele care au împlinit vârsta de douăzeci de ani la momentul săvârşirii infracţiunii pot fi condamnate la închisoare pe viaţă. Această prevedere se aplică, de asemenea, pedepsei cu închisoarea pe viaţă stabilite în temeiul secţiunii 81 alineatul (4) şi al secţiunii 90 alineatul (2).

(2) Închisoarea pe viaţă se execută în penitenciar.

Secţiunea 42. Liberarea condiţionată în cazul închisorii pe viaţă

În cazul în care se aplică o pedeapsă cu închisoare pe viaţă, instanţa trebuie să precizeze cea mai apropiată dată în vederea calificării pentru liberarea condiţionată sau să excludă orice calificare pentru liberarea condiţionată.

Secţiunea 43.

(1) Dacă instanţa nu a exclus calificarea pentru liberarea condiţionată în cazul stabilirii unei pedepse cu închisoarea pe viaţă, cea mai apropiată dată la care este posibilă liberarea condiţionată este după executarea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani sau cel puţin după patruzeci de ani. Cea mai apropiată dată pentru liberarea condiţionată este stabilită în ani.

(2) Durata termenului de încercare în cazul închisorii pe viaţă nu poate fi mai mică de cincisprezece ani.

Secţiunea 44.

(1) În cazul în care se stabileşte o pedeapsă cu închisoare pe viaţă, instanţa poate refuza posibilitatea liberării condiţionate numai cu referire la următoarele infracţiuni:

a) genocid [alineatul (1) al secţiunii 142];

b) crime împotriva umanităţii [alineatul (1) al secţiunii 143];

c) apartheid [alineatele (1) şi (3) ale secţiunii 144];

d) formele agravate de atac împotriva unui emisar de război [alineatul (2) al secţiunii 148];

e) atac asupra persoanelor protejate [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 149];

f) utilizarea unei arme interzise prin convenţia internaţională [alineatul (1) al secţiunii 155];

g) alte crime de război (secţiunea 158);

h) formele agravate de omor [alineatul (2) al secţiunii 160];

i) formele agravate de răpire [alineatele (3)-(4) ale secţiunii 190];

j) formele agravate de trafic de fiinţe umane [alineatul (6) al secţiunii 192];

k) tentativa de a răsturna ordinea constituţională prin forţă [alineatul (1) al secţiunii 254];

l) formele agravate de distrugere [alineatul (2) al secţiunii 257];

m) formele agravate de revoltă în penitenciar [alineatul (4) al secţiunii 284];

n) acte de terorism [alineatul (1) al secţiunii 314];

o) formele agravate de deturnarea ilicită a vehiculelor [alineatul (2) al secţiunii 320];

p) formele agravate de pericol public [alineatul (3) al secţiunii 322];

q) formele agravate de revoltă [alineatul (4) al secţiunii 442];

r) formele agravate de atac asupra unui ofiţer superior sau asupra unui reprezentant al autorităţii publice [alineatul (5) al secţiunii 445];

dacă au fost săvârşite prin utilizarea forţei efective împotriva unei persoane sau a unui obiect.

(2) Sunt excluşi de la liberarea condiţionată:

a) făptuitorii recidivişti, cu antecedente de violenţă;

b) persoanele condamnate pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1) săvârşite în cadrul unui grup infracţional.

Secţiunea 45

(1) În cazul în care, pe perioada executării pedepsei cu închisoarea pe viaţă, deţinutul este condamnat să execute în închisoare un anumit termen de pedeapsă pentru o infracţiune săvârşită înainte de a fi condamnat la închisoare pe viaţă, instanţa de judecată amână cea mai apropiată dată de liberare condiţionată pe perioada unui astfel de termen de pedeapsă cu executare.

(2) În cazul în care un deţinut eliberat condiţionat din executarea pedepsei cu închisoarea pe viaţă este condamnat să execute în închisoare un anumit termen de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită înainte de a fi condamnat la închisoare pe viaţă, instanţa revocă liberarea condiţionată şi amână cea mai apropiată dată de liberare condiţionată pe perioada unui astfel de termen de pedeapsă cu executare.

(3) În cazul în care, pe perioada executării pedepsei cu închisoarea pe viaţă, deţinutul este condamnat să execute în închisoare un anumit termen de pedeapsă pentru o faptă penală săvârşită înainte de a fi condamnat la închisoare pe viaţă instanţa de judecată amână cea mai apropiată dată de liberare condiţionată pe perioada unui astfel de termen de pedeapsă cu executare sau pe o perioadă de cel puţin cinci ani şi nu mai mult de douăzeci de ani.

(4) În cazul în care un deţinut liberat condiţionat din executarea pedepsei cu închisoarea pe viaţă este condamnat să execute în închisoare un anumit termen de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită în timpul executării pedepsei, instanţa revocă liberarea condiţionată şi amână cea mai apropiată dată de liberare condiţionată pe perioada unui astfel de termen de pedeapsă cu executare sau pe o perioadă de cel puţin cinci ani şi nu mai mult de douăzeci de ani.

(5) În cazul în care un deţinut liberat condiţionat din executarea pedepsei cu închisoarea pe viaţă este condamnat să execute în închisoare un anumit termen de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită pe perioada liberării condiţionate, instanţa revocă liberarea condiţionată şi amână cea mai apropiată dată de eliberare condiţionată pe perioada unui astfel de termen de pedeapsă cu executare sau pe o perioadă de cel puţin cinci ani şi nu mai mult de douăzeci de ani.

(6) În cazul în care cea mai apropiată dată de liberare condiţionată în situaţia închisorii pe viaţă este amânată din cauza aplicării unui termen specific de pedeapsă, conform alin. (1), (2), (4) şi (5), cea mai apropiată dată de liberare condiţionată este stabilită luând în considerare perioada executată în arest preventiv, care este dedusă din termenul fix de pedeapsă, precum şi perioada executată în arest la domiciliu, dacă este cazul.

(7)4) Persoana condamnată la închisoare pe viaţă nu poate fi liberată condiţionat dacă este condamnată să execute un alt termen de închisoare pe viaţă. A doua pedeapsă cu închisoarea pe viaţă nu se execută înainte de executarea primei pedepse cu închisoarea pe viaţă.

(8)5)

Secţiunea 46. Arest

(1) Durata arestării se stabileşte în zile. Durata minimă şi cea maximă a arestului este de cinci zile şi, respectiv, de nouăzeci de zile.

(2) Arestul în custodie se execută într-o instituţie penală.

Secţiunea 47. Munca în folosul comunităţii

(1) Durata muncii în folosul comunităţii este definită în ore; aceasta nu poate fi mai mică de patruzeci şi opt de ore şi nu poate depăşi trei sute doisprezece ore.

(2)6) În cazul în care legea nu prevede altfel, inculpatul va efectua munca în folosul comunităţii cel puţin o zi pe săptămână, în ziua de odihnă a săptămânii sau în timpul liber, fără nicio remuneraţie.

(3) Hotărârea judecătorească prevede tipul de muncă în folosul comunităţii care trebuie executată.

(4) Persoana condamnată la muncă în folosul comunităţii este obligată să execute tipul de muncă prevăzut. Munca impusă în vederea executării în folosul comunităţii este de aşa natură încât inculpatul să fie capabil să execute activităţile respective luându-se în considerare starea de sănătate şi educaţia sa.

Secţiunea 48.

(1) În cazul în care inculpatul nu îşi îndeplineşte obligaţiile de muncă din motive aflate sub controlul său, munca în folosul comunităţii sau perioada rămasă se înlocuieşte cu închisoarea.

(2) Termenul pedepsei cu închisoarea impus în locul muncii în folosul comunităţii se execută într-o instituţie penală, în secţia pentru detenţie.

(3) Termenul pedepsei cu închisoarea impus în locul muncii în folosul comunităţii poate fi sub trei luni.

Secţiunea 49.

În cazul în care inculpatul este condamnat la închisoare cu executare pentru săvârşirea unei infracţiuni săvârşite după ce a fost condamnat la muncă în folosul comunităţii, iar munca în folosul comunităţii nu a fost încă executată, această pedeapsă sau restul rămas din această pedeapsă se înlocuieşte cu închisoarea calculată în raport cu patru ore de muncă în folosul comunităţii pentru o zi de închisoare. Durata muncii în folosul comunităţii rămasă după înlocuire corespunde unei zile de închisoare.

Secţiunea 50. Amenda

(1) Atunci când se aplică o amendă, suma se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii şi se împarte în mod egal la un anumit număr de zile, fiecare zi reprezentând aceeaşi sumă de bani, stabilită în conformitate cu situaţia financiară şi veniturile, precum şi nevoile zilnice ale făptuitorului.

(2) Persoana condamnată la închisoare pe o perioadă determinată pentru infracţiunea săvârşită în scopul obţinerii de câştiguri financiare şi care are venituri sau bunuri suficiente primeşte, de asemenea, o amendă.

(3) Numărul minim şi numărul maxim de zile care reprezintă o amendă se situează între treizeci de zile şi cinci sute patruzeci de zile amendă. Cuantumul amenzii pentru o zi este de minimum o mie de forinţi şi maximum cinci sute de mii de forinţi.

(4) În hotărârea judecătorească instanţa poate permite făptuitorului – din cauza situaţiei sale financiare – să plătească amenda în rate lunare în termen de maximum doi ani.

Secţiunea 51.

(1) În cazul în care inculpatul nu a plătit amenda sau nu a plătit o rată lunară, în cazul în care a fost aprobată plata în rate, amenda sau partea neplătită se înlocuieşte cu perioada de închisoare corespunzătoare.

(2) În cazul în care a fost aplicată o amendă, alături de o pedeapsă cu închisoare executorie sau dacă se dispune executarea unei pedepse cu suspendare, regimul de executare al pedepsei cu închisoarea executată pentru înlocuirea amenzii trebuie să corespundă perioadei iniţiale. În alte cazuri, dacă se dispune pedeapsa cu închisoarea în schimbul unei amenzi, executarea se va face într-un centru de detenţie.

(3) Perioada de închisoare stabilită în locul amenzii poate fi mai mică de două luni.

Secţiunea 52. Interdicţia de exercitare a unei activităţi profesionale

(1) Interzicerea exercitării unei activităţi profesionale poate fi stabilită cu privire la o persoană care săvârşeşte o infracţiune:

a) prin încălcarea normelor profesiei sale, care necesită calificări profesionale; sau

b) intenţionat, prin utilizarea profesiei sale.

(2) Alin. (1) lit. a) se aplică şi persoanei care nu a profesat în respectivul domeniu la momentul săvârşirii infracţiunii, dar are totuşi calificarea necesară pentru exercitarea profesiei în exerciţiul căreia a fost săvârşită infracţiunea.

(3) Cu privire la infracţiunile împotriva libertăţii sexuale şi infracţiunile sexuale, în cazul în care la momentul săvârşirii infracţiunii victima are o vârstă mai mică de 18 ani, făptuitorului i se poate interzice exercitarea oricărei activităţi profesionale în cazul în care implică responsabilitatea de a oferi educaţie, îngrijire, custodie sau tratament medical unei persoane cu vârsta mai mică de optsprezece ani sau dacă implică o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei cu vârsta mai mică de 18 ani.

Secţiunea 53.

(1) Interzicerea exercitării unei activităţi profesionale poate fi dispusă pe o perioadă determinată sau permanent.

(2) Durata minimă a interdicţiei este de un an, durata maximă fiind de zece ani. Persoanei care se dovedeşte a fi necorespunzătoare sau nedemnă pentru profesia în cauză i se poate retrage acest privilegiu definitiv.

(3) Termenul interdicţiei exercitării unei activităţi profesionale curge de la data la care hotărârea devine executorie. În cazul în care se dispune interdicţia exercitării unei activităţi profesionale alături de o pedeapsă privativă de libertate, perioada pedepsei cu închisoarea executată şi perioada în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea nu sunt incluse în această durată. În cazul în care liberarea condiţionată nu este revocată, perioada de liberare condiţionată va fi inclusă în durata interdicţiei de a exercita o activitate profesională.

(4) La cerere, instanţa poate să exonereze persoana care reprezintă subiectul interdicţiei permanente, dacă aceasta s-a dispus cu zece ani înainte şi respectiva persoană este considerată capabilă sau demnă – în cazul în care interdicţia s-a dispus în temeiul lipsei de demnitate – din a se angaja în profesia respectivă. Nu se admit excepţii în această situaţie, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în cadrul unui grup organizat.

Secţiunea 54.

În aplicarea prezentului subtitlu, noţiunea de profesie se aplică şi în cazul în care făptuitorul:

a) este membru sau administrator unic al unui organism care exercită controlul general asupra unui operator economic;

b) este membru al consiliului director al unei asociaţii de afaceri sau al unei cooperative;

c) este membru al unei întreprinderi individuale;

d) este antreprenor privat; sau

e) este funcţionar executiv al unei organizaţii a societăţii civile, conform Legii privind organizaţiile societăţii civile.

Secţiunea 55. Interdicţia de conducere a unui vehicul

(1) Dreptul de a conduce poate fi suspendat în cazul persoanei care:

a) a săvârşit infracţiunea prin încălcarea reglementărilor privind operarea controlată a unui vehicul;

b) foloseşte un vehicul în scopul săvârşirii de infracţiuni.

(2) Se aplică interdicţia de conducere pentru infracţiunile de conducere sub influenţa alcoolului sau a conducerii sub influenţa drogurilor. În cazurile care merită o atenţie deosebită, interdicţia de conducere poate fi ridicată.

(3) Interdicţia de conducere poate fi impusă pentru anumite tipuri de vehicule (aeronave, vehicule feroviare, nave sau transport rutier) şi pentru anumite categorii de vehicule.

Secţiunea 56.

(1) Interdicţia de conducere poate fi dispusă pe o perioadă determinată sau permanent.

(2)7) Durata suspendării dreptului de a conduce include perioada pentru care a fost confiscat permisul de conducere al autorului, pe loc, în urma săvârşirii unei infracţiuni înainte de data pronunţării hotărârii de suspendare a dreptului de a conduce sau a fost predat către autoritatea competentă.

(3) Durata minimă a interdicţiei de conducere este de o lună, durata maximă fiind de zece ani. Perioada interdicţiei de conducere este definită în luni sau în ani sau în ani şi luni.

(4) Termenul interdicţiei de conducere curge de la data la care hotărârea devine executorie. În cazul în care interdicţia de conducere este dispusă alături de o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsa cu închisoarea executată şi perioada în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea nu sunt incluse în această durată. În cazul în care liberarea condiţionată nu este revocată, perioada de liberare condiţionată este inclusă în durata interdicţiei de conducere.

(5) Persoanei considerate necorespunzătoare pentru operarea unui vehicul i se poate retrage acest drept definitiv. La cerere, instanţa poate să exonereze persoana care face obiectul unei interdicţii permanente, dacă aceasta a fost dispusă cu zece ani înainte, iar persoana este considerată potrivită pentru operarea unui vehicul.

Secţiunea 57. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

(1) În cazurile prevăzute de prezentul Cod, persoana al cărei domiciliu este considerat contrar intereselor publice este îndepărtată dintr-una sau din mai multe municipalităţi sau dintr-o anumită parte a unei municipalităţi sau a ţării.

(2) Durata minimă a interdicţiei este de un an, durata maximă fiind de cinci ani.

(3) Termenul interdicţiei curge de la data la care hotărârea devine executorie. În cazul în care se dispune interdicţia de a locui într-o anumită zonă, alături de o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsa cu închisoarea executată şi perioada în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea nu sunt incluse în această durată. În cazul în care liberarea condiţionată nu este revocată, perioada de liberare condiţionată este inclusă în durata interdicţiei.

Secţiunea 58. Interdicţia de a lua parte la evenimente sportive

(1) Persoanei care săvârşeşte o infracţiune în timpul unui eveniment sportiv sau în timpul călătoriei către sau de la evenimentul sportiv, cu privire la respectivul eveniment sportiv, i se poate interzice prin ordin al instanţei:

a) să ia parte la orice eveniment sportiv desfăşurat în cadrul unui concurs organizat de orice asociaţie sportivă, sau

b) să intre în orice unitate sportivă unde are loc un eveniment sportiv desfăşurat în cadrul unui concurs organizat de o asociaţie sportivă.

(2) Durata minimă a interdicţiei este de un an, durata maximă fiind de cinci ani.

(3) Termenul interdicţiei curge de la data la care hotărârea devine executorie. În cazul în care interdicţia de a lua parte la evenimente sportive este dispusă alături de o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsa cu închisoarea executată şi perioada în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea nu sunt incluse în această durată. În cazul în care liberarea condiţionată nu este revocată, perioada de liberare condiţionată este inclusă în durata interdicţiei de a lua parte la evenimente sportive.

Secţiunea 59. Expulzarea

(1) Făptuitorii de altă naţionalitate decât cea maghiară, a căror prezenţă în ţară nu este dezirabilă vor fi expulzaţi de pe teritoriul Ungariei. Persoanele expulzate părăsesc teritoriul ţării şi nu se pot întoarce pe durata expulzării.

(2) Persoanele cărora li se acordă azil nu pot fi expulzate.

(3) Expulzarea poate fi dispusă împotriva unei persoane care are dreptul la liberă circulaţie şi şedere sau împotriva unei persoane cu drept de şedere pe teritoriul Ungariei, cu statut de rezident permanent sau de refugiat numai în cazul săvârşirii unei infracţiuni pedepsite cu închisoare de cinci sau mai mulţi ani.

(4) Expulzarea poate fi dispusă numai împotriva persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoarea de zece ani sau mai mult:

a) care a avut reşedinţa pe teritoriul Ungariei în mod legal cel puţin zece ani sau

b) al cărei drept la uniune familială ar putea fi atins,

cu condiţia ca prezenţa făptuitorului în ţară să fie evaluată ca fiind un risc potenţial şi considerabil pentru siguranţa publică.

Secţiunea 60.

(1) Expulzarea poate fi dispusă pe o perioadă determinată sau permanent.

(2) Durata minimă a expulzării pe durată determinată este de un an, durata maximă fiind de zece ani.

(3) Expulzarea permanentă poate fi impusă unei persoane care a fost condamnată la un termen de închisoare de zece ani sau mai mult şi prezenţa făptuitorului în ţară este considerată a avea un risc potenţial şi considerabil pentru siguranţa publică, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, natura faptei şi relaţiile făptuitorului. Persoana care are dreptul la liberă circulaţie şi şedere nu poate fi expulzată definitiv.

(4) Termenul expulzării curge de la data la care hotărârea devine executorie. Perioada de închisoare executată nu va fi inclusă în durata expulzării.

(5) La cerere, instanţa poate scoate persoana supusă unei hotărâri de expulzare definitive de sub efectul acesteia, dacă persoana respectivă este considerată demnă şi dacă au trecut zece ani de la expulzare.

Secţiunea 61. Interdicţia de exercitare a drepturilor civile

(1) Persoana condamnată la închisoare cu executare pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie şi considerată nedemnă de a avea dreptul să participe la activităţile publice este privată de aceste drepturi.

(2) Persoanele cărora le-a fost interzisă exercitarea drepturilor civile:

a) nu au drept de vot şi nu pot participa la referendum şi iniţiativă populară;

b) nu pot deţine o funcţie publică;

c) nu pot activa în cadrul organelor sau comisiilor de reprezentare populară şi nu pot participa la activitatea acestora;

d) nu pot fi delegate să deţină o funcţie în adunarea generală sau într-un organism al unei organizaţii internaţionale create în baza unui tratat internaţional ratificat printr-un act al Parlamentului;

e) nu pot fi avansate în niciun grad militar;

f) nu pot primi decoraţii naţionale şi nu au permisiunea de a accepta o decoraţie străină;

g) nu pot servi ca apărător sau reprezentant juridic în procedurile oficiale;

h) nu pot accepta nicio funcţie în cadrul organismelor sau fundaţiilor publice; şi

i) nu pot deţine funcţia de director executiv al unei organizaţii a societăţii civile, aşa cum se prevede în Legea privind organizaţiile societăţii civile.

(3) Începând cu momentul dobândirii caracterului executoriu al unei hotărâri privind interzicea exercitării drepturilor civile, persoana în cauză îşi va pierde calitatea de membru, funcţia, poziţia, gradul militar, mandatul sau decoraţia, interzise în conformitate cu alin. (2).

Secţiunea 62.

(1) Interdicţia de exercitare a drepturilor civile poate fi dispusă pe o perioadă determinată; durata minimă este de un an, iar durata maximă este de zece ani.

(2) Termenul interdicţiei de exercitare a drepturilor civile curge de la data la care hotărârea devine executorie. În cazul în care se dispune interdicţia de exercitare a drepturilor civile, pedeapsa cu închisoarea executată şi perioada în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea nu sunt incluse în această durată. În cazul în care liberarea condiţionată nu este revocată, perioada de liberare condiţionată este inclusă în durata interdicţiei de exercitare a drepturilor civile.

CAPITOLUL VIII

Măsuri

Secţiunea 63.

(1) Măsurile sunt:

a) avertismentul;

b) pedeapsa condiţionată;

c) munca reparatorie;

d) eliberarea sub supraveghere;

e) confiscarea;

f) confiscarea proprietăţii;

g) indisponibilizarea permanentă a datelor electronice;

h) tratamentul forţat într-o instituţie de psihiatrie;

i) măsurile impuse împotriva persoanelor juridice în temeiul Legii privind sancţiunile penale referitoare la răspunderea penală aplicabilă persoanelor juridice.

(2) Avertismentul, pedeapsa condiţionată şi munca reparatorie pot fi dispuse independent, în substituirea unei pedepse.

(3) Eliberarea sub supraveghere poate fi dispusă în completarea unei alte pedepse sau măsuri, dar nu poate fi dispusă în completarea pedepsei cu expulzarea.

(4) Confiscarea proprietăţii şi indisponibilizarea permanentă a datelor electronice pot fi dispuse independent sau în completarea unei alte pedepse sau măsuri.

Secţiunea 64. Avertismentul

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă care are reprezintă un pericol redus pentru societate la momentul judecării sau nu reprezintă niciun pericol, făcând inutilă pedeapsa sau chiar măsura cea mai indulgentă aplicabilă în conformitate cu prezentul Cod – alta decât confiscarea, confiscarea proprietăţii şi indisponibilizarea permanentă a datelor electronice – se sancţionează cu avertisment.

(2) La emiterea unui avertisment, instanţa sau procurorul îşi exprimă dezaprobarea şi vor instrui în sensul neimplicării în activităţi criminale pe viitor.

Secţiunea 65. Pedeapsa condiţionată

(1) Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul unui delict sau infracţiuni pedepsite cu închisoare de până la trei ani, dacă există motive întemeiate să se considere că liberarea condiţionată va servi scopului reabilitării.

(2) Pedeapsa condiţionată nu este aplicabilă în următoarele cazuri:

a) recidivă;

b) persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite în cadrul unui grup infracţional;

c) unei persoane care a fost condamnată la închisoare pentru o infracţiune intenţionată, săvârşită ulterior unei condamnări la închisoare, înainte ca termenul de pedeapsă să fi fost executat în întregime;

d) orice persoană care săvârşeşte intenţionat infracţiunea în termenul de încercare ca urmare a suspendării pedepsei cu închisoarea.

(3) Termenul de încercare poate fi între unu şi trei ani; durata este calculată în ani sau în ani şi luni.

(4) Persoana liberată condiţionat poate fi plasată sub supravegherea unui ofiţer de probaţiune. Dacă persoana liberată condiţionat încalcă regulile probaţiunii, termenul de încercare poate fi prelungit o singură dată, cu cel mult un an.

Secţiunea 66.

(1) Termenul de încercare încetează, iar pedeapsa se va executa în cazul în care:

a) persoana liberată condiţionat este condamnată, în timpul termenului de încercare, pentru infracţiunea săvârşită înainte de a fi liberată în cadrul termenului de încercare;

b) persoana liberată condiţionat este condamnată pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare; sau

c) persoana liberată condiţionat încalcă grav regulile liberării condiţionate.

(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), după expirarea termenului de încercare se sting toate acuzaţiile împotriva persoanei liberate condiţionat.

Secţiunea 67. Muncă reparatorie

(1) Instanţa poate amâna aplicarea unei pedepse timp de un an, în cazul infracţiunii sau delictului pedepsite cu închisoare de până la trei ani şi poate dispune executarea unor activităţi de muncă reparatorie, dacă există motive temeinice să se considere că aceasta va servi în scop de reabilitare. Munca reparatorie poate fi dispusă simultan cu liberarea condiţionată sub supraveghere.

(2) Munca reparatorie nu poate fi dispusă dacă făptuitorul:

a) este recidivist;

b) a săvârşit infracţiunea în cadrul unui grup organizat;

c) a săvârşit intenţionat infracţiunea după ce a fost condamnat pentru executarea unei pedepse cu închisoarea şi înainte de a fi executat respectiva pedeapsă; sau

d) a săvârşit intenţionat infracţiunea în termenul de încercare, ca urmare a suspendării pedepsei cu închisoarea.

(3) Făptuitorul trebuie să aibă opţiunea de a executa munca reparatorie fie în beneficiul statului sau al unei instituţii locale, fie în cadrul unei organizaţii a societăţii civile, în folosul publicului, fie într-o biserică.

(4) Perioada de executare a muncii reparatorii se stabileşte în ore şi nu poate fi situată sub douăzeci şi patru de ore, dar fără a depăşi o sută cincizeci de ore.

Secţiunea 68.

(1) În cazul în care făptuitorul prezintă dovezi suficiente în termen de un an de la executarea muncii reparatorii, toate acuzaţiile vor fi retrase.

(2)8) În cazul în care făptuitorul nu dovedeşte în mod corespunzător că a executat munca reparatorie sau dacă încalcă grav regulile în cadrul termenului de încercare, instanţa va aplica o pedeapsă. În cazul în care făptuitorul nu poate da dovezi suficiente că a executat munca reparatorie, termenul de verificare a executării muncii reparatorii poate fi prelungit o singură dată, cu cel mult un an.

Secţiunea 69. Liberarea sub supraveghere

(1) Se poate dispune liberarea sub supraveghere:

a) pe durata amânării urmăririi penale;

b) pe durata liberării condiţionate;

c) în termenul de încercare;

d) concomitent cu dispunerea muncii reparatorii;

e) în termenul de încercare al unei pedepse suspendate;

dacă supravegherea constantă a făptuitorului este considerată necesară pentru a justifica aceste acţiuni.

(2) Liberarea condiţionată sub supraveghere se dispune în următoarele cazuri:

a) dacă făptuitorul condamnat este liberat condiţionat din executarea pedepsei cu închisoarea pe viaţă;

b) în cazul recidivei, dacă se dispune liberarea condiţionată sau condamnarea la un termen de închisoare a cărui executare este suspendată condiţionat.

Secţiunea 70.

(1) Termenul de liberare sub supraveghere are aceeaşi durată cu:

a) durata perioadei de liberare condiţionată;

b) termenul de încercare aplicabil unei pedepse condiţionate;

c) termenul de încercare aplicabil unei pedepse cu suspendare;

d) durata amânării urmăririi penale; până la cinci ani sau până la cincisprezece ani, dacă făptuitorul condamnat este liberat condiţionat din executarea pedepsei cu închisoarea pe viaţă.

(2) Liberarea condiţionată sub supraveghere dispusă simultan cu munca reparatorie acoperă perioada care se încheie atunci când infractorul împotriva căruia s-a dispus munca reparatorie dovedeşte că a executat o astfel de muncă, fără a se depăşi termenul de un an.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) al secţiunii 69, ofiţerul de probaţiune formulează un aviz la finalizarea a jumătate din termenului de supraveghere, dar după cel puţin un an, în scopul eliberării persoanei în cauză de sub supraveghere, dacă se consideră că această măsură nu-şi mai serveşte scopul.

Secţiunea 71.

(1) Ofiţerul de probaţiune urmăreşte respectarea următoarelor condiţii de supraveghere:

a) regulile stabilite prin lege şi hotărârea aplicabilă;

b) întâlnirea periodică cu ofiţerul de probaţiune; şi

c) informarea ofiţerului de probaţiune în măsura considerată necesară în scopul supravegherii.

(2) Judecătorul sau procurorul, în cazul amânării urmăririi penale, pot include reguli specifice de conduită în sensul stabilirii de obligaţii şi interdicţii, în vederea atingerii obiectivelor liberării sub supraveghere. Instanţa sau procurorul pot dispune ca persoana liberată sub supraveghere:

a) să nu contacteze o anumită persoană care a participat la săvârşirea unei infracţiuni;

b) să stea departe de victima infracţiunii sau de domiciliul, locul de muncă sau instituţia de învăţământ urmată de aceasta, inclusiv orice loc frecventat de victimă;

c) să nu viziteze anumite locuri publice, evenimente publice, precum şi anumite zone şi locuri publice;

d) să nu consume băuturi alcoolice în public;

e) să se prezinte la locul şi în termenul stabilit, în faţa agenţiei sau persoanei specificate;

f) să contacteze agenţia guvernamentala pentru ocuparea forţei de muncă sau să se prezinte autorităţilor locale publice pentru ocuparea forţei de muncă;

g) să urmeze anumite studii;

h) să primească – sub rezerva consimţământului – tratament medical specific sau să urmeze o procedură terapeutică, curativă;

i) să participe la întâlnirile de grup organizate de către ofiţerul de probaţiune sau la alte programe organizate de ofiţerul programului comunitar al serviciului de probaţiune.

(3) În plus faţă de normele de conduită enumerate în alineatul (2), instanţa sau procurorul pot dispune norme de conduită, în special în ceea ce priveşte natura infracţiunii, gravitatea prejudiciului, precum şi pentru a facilita integrarea socială a făptuitorului.

Secţiunea 72. Confiscarea

(1) Confiscarea bunurilor se dispune în următoarele cazuri:

a) bunul este efectiv utilizat sau destinat spre a fi folosit ca instrument în săvârşirea unei infracţiuni;

b) bunul este produsul unei fapte penale;

c) bunul reprezintă scopul în care a fost săvârşită fapta penală sau a fost folosit pentru a transporta bunul reprezentând obiectul material al infracţiunii, după săvârşirea acesteia;

d) posesia bunului este considerată ca prezentând un risc potenţial pentru siguranţa publică sau este ilegală.

(2) Produsele media care se realizează după fapta penală se confiscă.

(3) În cazurile prevăzute la literele a) şi c) din alineatul (1), confiscarea nu va fi dispusă în cazul în care bunul nu este proprietatea făptuitorului, cu condiţia ca proprietarul să nu aibă cunoştinţă de săvârşirea faptei penale, cu excepţia cazului în care confiscarea este prevăzută în mod obligatoriu în temeiul angajamentelor juridice internaţionale.

(4)9) Confiscarea se dispune, chiar şi în cazul în care:

a) făptuitorul nu poate fi urmărit penal din motive de minoritate sau alienare mintală sau din alte cauze de înlăturare a răspunderii penale;

b) făptuitorul a primit un avertisment;

c) confiscarea nu poate fi executată în perioada de protecţie specială prevăzută de Legea privind protecţia specială a bunurilor culturale împrumutate.

(5) Confiscarea unui bun nu se dispune dacă se dispune măsura confiscării proprietăţii.

(6) Bunurile confiscate se transferă către stat, dacă nu se prevede altfel prin lege.

(7) Confiscarea nu se dispune după expirarea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după o perioadă de cinci ani.

Secţiunea 73.

În cazurile prevăzute în secţiunea 72 alin. (1) lit. a) şi c), confiscarea poate să nu fie dispusă în cazuri excepţionale dacă ar fi împovărătoare pentru făptuitor sau proprietar, disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii:

a) cu excepţia cazului în care confiscarea este obligatorie, conform normelor juridice internaţionale;

b) cu excepţia cazului în care făptuitorul a săvârşit infracţiunea în cadrul unui grup infracţional organizat;

c) cu excepţia traficului ilegal de droguri, posesiei de stupefiante, facilitării fabricării sau producerii stupefiantelor, infracţiunilor cu materiale utilizate pentru producerea sau fabricarea de stupefiante, deţinerii ilegale de noi substanţe psihoactive, infracţiunilor cu amplificatori de performanţă, falsificării medicamentelor, infracţiunilor cu substanţe toxice, infracţiunilor cu bunuri de consum dăunătoare, distrugerii mediului natural, cruzimii împotriva animalelor, braconajului piscicol, braconajului, organizării de lupte ilegale cu animale, utilizării ilegale a oricărei substanţe cu potenţial de epuizare a ozonului, deturnării materialelor radioactive, exploatării ilegale a instalaţiilor nucleare, posesiei ilegală de explozivi şi dispozitive distructive, infracţiunilor cu arme de foc şi muniţii, infracţiunilor cu arme interzise prin convenţie internaţională, infracţiunilor cu produse şi servicii militare, infracţiunilor privind bunurile cu dublă utilizare sau încălcărilor obligaţiilor legale privind creşterea câinilor periculoşi.

Secţiunea 74. Confiscarea proprietăţii

(1) Sunt supuse confiscării proprietăţii:

a) orice beneficiu financiar sau avantaj care rezultă din activităţi infracţionale, obţinute de infractor în cursul sau în legătură cu o faptă penală;

b) orice beneficiu financiar sau avantaj obţinut de un infractor în legătură cu infracţiuni săvârşite în cadrul unui grup infracţional;

c) orice beneficiu financiar sau avantaj obţinut de infractor în legătură cu traficul ilegal de droguri, pe parcursul acestuia;

d) orice câştig sau avantaj financiar care a fost utilizat pentru a înlocui beneficiul financiar sau avantajul obţinut de către infractor în timpul sau în legătură cu o faptă penală;

e) orice proprietate care a fost furnizată sau destinată utilizării pentru finanţarea mijloacelor utilizate pentru săvârşirea unei infracţiuni, a condiţiilor impuse pentru aceasta sau a facilitării acesteia;

f) orice proprietate care cuprinde obiectul câştigului financiar dat sau promis.

(2) Orice beneficiu financiar sau avantaj care rezultă din activităţi infracţionale, obţinut de infractor în cursul sau în legătură cu o faptă penală, de asemenea, în cazul în care a servit la îmbogăţirea unei alte persoane este confiscat. Dacă un astfel de câştig sau avantaj a fost obţinut de un operator economic, acest operator economic este supus confiscării proprietăţii.

(3) În caz de deces al făptuitorului sau al persoanei care beneficiază, conform prevederilor alin. (2) sau al transformării operatorului economic, bunul transferat prin succesiune va fi confiscat de la succesorul de drept, conform prevederilor alin. (1).

(4) În lipsa unei dovezi contrare, toate bunurile obţinute de făptuitor:

a) în cadrul unui grup infracţional, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b),

b) în cursul sau în legătură cu traficul de droguri, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c)

fac obiectul confiscării.

(5) Confiscarea proprietăţii nu poate fi dispusă:

a) cu privire la bunurile rezervate pentru acoperirea oricăror despăgubiri civile acordate în cursul procedurii penale;

b) în legătură cu bunurile obţinute cu bună-credinţă, contra cost;

c) în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c), în cazul în care bunurile s-au dovedit a fi legitime.

Secţiunea 75.

(1) Confiscarea proprietăţii se dispune în cazul unei anumite sume de bani:

a) dacă proprietatea nu mai este accesibilă;

b) dacă bunurile supuse confiscării în conformitate cu alineatul (1) al secţiunii 74 nu pot fi separate de alte active sau dacă separarea ar presupune dificultăţi nerezonabile;

c) în cazul menţionat la litera b) a secţiunii 74 alineatul (5).

(2)10) Confiscarea proprietăţii se dispune, chiar dacă:

a) făptuitorul nu poate fi urmărit penal din motive de minoritate sau alienare mintală sau din alte cauze de înlăturare a răspunderii penale;

b) făptuitorul a primit un avertisment;

c) nu poate fi executată în perioada de protecţie specială prevăzută de Legea privind protecţia specială a bunurilor culturale împrumutate.

(3) Bunurile confiscate devin proprietatea statului, cu excepţia cazului în care legea prevede contrariul.

Secţiunea 76.

În sensul prezentului subtitlu, orice profit, orice imobilizări necorporale, creanţele de orice valoare monetară şi orice beneficiu financiar sau avantaj sunt considerate active.

Secţiunea 77. Indisponibilizarea permanentă a datelor electronice

(1) Datele furnizate prin mijloace de comunicare electronice sunt indisponibilizate permanent în cazul în care:

a) publicarea sau divulgarea acestora constituie o infracţiune;

b) sunt efectiv folosite ca instrument de săvârşire a unei fapte penale; sau

c) sunt create prin intermediul unei fapte penale.

(2) Indisponibilizarea permanentă a datelor electronice se dispune chiar dacă făptuitorul nu poate fi urmărit penal din motive de minoritate sau alienare mintală sau din alte cauze de înlăturare a răspunderii penale sau dacă făptuitorul a primit un avertisment.

Secţiunea 78. Tratamentul forţat într-o instituţie de psihiatrie

(1) Persoana care săvârşeşte o infracţiune violentă împotriva altei persoanei sau o infracţiune care reprezintă un pericol public este supusă tratamentului într-o instituţie de psihiatrie, în cazul în care nu poate fi urmărită penal din cauza stării sale mintale şi există motive să se considere că va săvârşi o faptă similară, în cazul în care fapta se pedepseşte cu mai mult de un an închisoare.

(2) Tratamentul forţat într-o instituţie de psihiatrie se încetează dacă se această măsură nu se mai impune a fi menţinută.

CAPITOLUL IX

Aplicarea pedepselor

Secţiunea 79. Scopul pedepselor

Scopul pedepsei este de a preveni – în interesul protecţiei societăţii – făptuitorul sau orice altă persoană să săvârşească un o faptă penală.

Secţiunea 80. Principiile de aplicare a pedepselor

(1) Pedeapsa se aplică în cadrul prevăzut de prezentul Cod, având în vedere obiectivul urmărit, în concordanţă cu gravitatea infracţiunii, gradul de vinovăţie, pericolul pe care autorul îl reprezintă pentru societate, precum şi alte circumstanţe agravante şi atenuante.

(2) În cazul în care o pedeapsă privativă de libertate este aplicată pentru o perioadă determinată, se aplică media scalei penalizatoare stabilite. Media reprezintă jumătate din suma celei mai mici şi celei mai mari sancţiuni prevăzute.

(3) În cazul în care limita superioară a pedepsei prevăzute în partea specială pentru o infracţiune trebuie sporită în conformitate cu prezentul Cod, calculul prevăzut la alin. (2) se efectuează în raport de o limită astfel sporită.

(4) În cazul în care instanţa pronunţă o pedeapsă cu închisoarea, durata pedepsei cu închisoarea se stabileşte fără a se acorda posibilitatea liberării suspendate sau a liberării sub supraveghere.

Secţiunea 81. Pedepsele cumulative

(1) În cazul pluralităţii de infracţiuni se aplică o singură pedeapsă cumulativă.

(2) Pedeapsa se aplică în funcţie de tipurile de sancţiuni şi în funcţie de cele mai severe prevăzute pentru cea mai gravă dintre infracţiunile multiple la care se referă.

(3) În cazul în care există concurs de infracţiuni şi cel puţin două dintre acestea se pedepsesc cu închisoare pe termen fix, limita superioară a pedepsei aplicabile se majorează cu jumătate din pedeapsa maximă prevăzută, dar fără să atingă durata totală a pedepsei maxime stabilite pentru aceste fapte penale.

(4) În cazul în care există concurs de infracţiuni şi cel puţin trei dintre acestea constituie infracţiuni violente împotriva persoanei, săvârşite la momente diferite, limita superioară a pedepsei aplicabile prevăzute la alineatul (2) se dublează. În cazul în care limita superioară a pedepsei aplicabile, sporită în conformitate cu cele de mai sus ar depăşi douăzeci de ani sau dacă pentru una dintre infracţiunile menţionate mai sus se prevede o pedeapsă maximă cu închisoarea pe viaţă, făptuitorul în cauză este condamnat la închisoare pe viaţă. Cu toate acestea, în cazul în care se permite, în conformitate cu partea generală a prezentului Cod, pedeapsa poate fi redusă fără limitare.

(5) Pedeapsa accesorie nu poate depăşi cea mai severă măsură sau cea mai lungă durată prevăzută în prezentul Cod în cazul unor sentinţe cumulative.

Secţiunea 82. Comutarea pedepselor

(1) Poate fi impusă o pedeapsă mai puţin severă decât pedeapsa aplicabilă, dacă pedeapsa minimă este considerată prea severă, conform principiilor de aplicare a pedepselor.

(2) În sensul alineatului (1), dacă pedeapsa minimă care trebuie stabilită pentru o faptă penală este:

a) de zece ani închisoare, acesta poate fi redusă la minim cinci ani închisoare;

b) de cinci ani închisoare, acesta poate fi redusă la minim doi ani închisoare;

c) de doi ani închisoare, acesta poate fi redusă la un an închisoare;

d) de un an de închisoare, acesta poate fi redusă la un termen mai mic de închisoare.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. d), închisoarea poate fi înlocuită cu arestul, munca în folosul comunităţii sau cu amenda, iar aceste sancţiuni pot fi impuse concomitent.

(4) În ceea ce priveşte tentativa sau instigarea şi complicitatea, dacă sentinţa care urmează să fie aplicată, în conformitate cu alineatul (2), rămâne excesivă, se aplică următoarea categorie de pedepse din alineatul (2).

(5) În cazul în care pedeapsa poate fi redusă fără limitare, conform prezentului Cod, se poate aplica pedeapsa minimă pentru orice tip de pedeapsă.

Secţiunea 83. Pedeapsa în cazul renunţării la judecată

(1) Cu excepţiile prevăzute la alineatul (2), în cazul renunţării la judecată limitele inferioare ale sancţiunilor celor mai puţin severe prevăzute în secţiunea 82 alin. (2) se aplică în stabilirea pedepsei.

(2) În cazul renunţării la judecată de către inculpatul care cooperează, termenul închisorii nu poate depăşi:

a) trei ani, pentru infracţiunile care se pedepsesc cu închisoare de până la opt ani;

b) doi ani, pentru infracţiunile pedepsite cu închisoare de până la cinci ani;

c) şase luni, în cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu închisoare de până la trei ani.

(3) În cazul în care renunţarea la judecată se aplică pentru infracţiunea pedepsită cu mai mult de opt ani închisoare, dispoziţiile mai severe privind infracţiunile săvârşite în cadrul unui grup infracţional nu se aplică, iar pedeapsa se aplică în limitele inferioare şi superioare prevăzute de prezentul Cod pentru infracţiunea în cauză.

Secţiunea 84.

(1) În cazul renunţării la judecată, dispoziţiile privind sentinţele cumulative se aplică în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, cu condiţia ca pedeapsa maximă pentru infracţiunile multiple să fie aplicată în conformitate cu una dintre cele prevăzute pentru cele mai severe sancţiuni care urmează a fi stabilite în conformitate cu alineatele (1)-(2) ale secţiunii 83.

(2) În cazul în care, în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, cel puţin două se pedepsesc cu închisoare pe termen fix în temeiul prezentului Cod, pedeapsa maximă aplicabilă, în conformitate cu alineatele (1)-(2) ale secţiunii 83, este sporită cu valoarea medie a pedepsei prevăzute, dar nu poate atinge durata totală a pedepsei maxime stabilite în alineatele (1)-(2) ale secţiunii 83, separat, pentru infracţiunile în cauză.

Secţiunea 85. Suspendarea executării pedepsei cu închisoarea

(1) Executarea unei pedepse cu închisoarea de doi ani sau mai puţin poate fi suspendată condiţionat, dacă există motive să se considere – în special în funcţie de circumstanţele personale ale făptuitorului – că scopul pedepsei poate fi atins şi în acest fel.

(2) Dacă nu se prevede altfel în prezentul Cod, termenul de încercare este cuprins între unu şi cinci ani, însă nu poate fi mai mic decât durata pedepsei cu închisoarea. Termenul de încercare este calculat în ani sau în ani şi luni.

Secţiunea 86.

(1) Executarea unei pedepse privative de libertate nu poate fi suspendată dacă făptuitorul:

a) este recidivist;

b) a săvârşit infracţiunea în cadrul unui grup infracţional; sau

c) a săvârşit intenţionat o infracţiune înainte de terminarea executării pedepsei sau în termenul de încercare al unei pedepse condiţionate.

(2) În cazul în care un făptuitor este încarcerat în baza faptului că nu se poate executa pedeapsa închisorii cu suspendare, termenul de încercare se prelungeşte cu durata pedepsei cu închisoarea.

(3) Dispoziţia prevăzută la alin. (2) se aplică şi în cazul în care munca în folosul comunităţii şi amenda se înlocuiesc cu închisoarea.

(4) În aplicarea alin. (2) şi (3), termenul de încercare poate depăşi cinci ani.

(5) În cazul în care făptuitorul a fost condamnat de mai multe ori la închisoare cu suspendare, cu un singur termen de încercare, iar acesta nu a fost încheiat, toate aceste termene se aplică simultan.

(6) Concomitent cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, făptuitorul poate fi plasat sub supravegherea unui ofiţer de probaţiune. Dacă făptuitorul este recidivist, este liberat condiţionat sub supraveghere.

Secţiunea 87.

Pedeapsa dispusă cu suspendare se execută dacă:

a) s-a stabilit pe parcursul termenului de încercare că a fost suspendată, în contradicţie cu prevederile alineatului 1 al secţiunii 86;

b) făptuitorul este condamnat la închisoare cu executare pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare sau

c) autorul încălcă grav regulile de conduită ale liberării condiţionate.

Secţiunea 88.

În cazul în care suspendarea pedepsei se dispune în temeiul clemenţei, dispoziţiile referitoare la executarea pedepsei cu suspendare se aplică mutatis mutandis atunci când se dispune executarea acestei pedepse.

Secţiunea 89. Prevederi referitoare la recidivişti şi recidivişti multipli, precum şi referitoare la recidivişti cu antecedente de violenţă

(1) Cu privire la recidivişti şi recidivişti multipli – dacă nu se prevede altfel în prezentul Cod – pedeapsa maximă aplicabilă pentru săvârşirea unei infracţiuni se majorează cu jumătate în cazul pedepsei cu închisoarea, fără a depăşi 25 de ani. În ceea ce priveşte pedepsele cumulate şi în ceea ce priveşte renunţarea la judecată, pedeapsa prevăzută în secţiunea 81 alineatul (3) şi, respectiv, în alineatele (1)-(2) ale secţiunii 83 se majorează cu jumătate.

(2) Pedeapsa aplicabilă recidiviştilor şi recidiviştilor multipli poate fi redusă, în baza alineatului (1) al secţiunii 82, numai în situaţii deosebite.

(3) Consecinţele juridice mai severe prevăzute în alineatul (1) nu se aplică în cazul în care partea specială a prezentului Cod prevede condamnarea recidivei multiple ca circumstanţă agravantă.

Secţiunea 90.

(1) Alineatul (4) al secţiunii 33 nu se aplică recidiviştilor cu antecedente de violenţă.

(2) Pedeapsa minimă pentru infracţiunile violente împotriva persoanei, dacă sunt săvârşite de recidivişti cu antecedente de violenţă, este orientată către maximum, pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracţiuni, dacă se pedepsesc cu închisoare, se va dubla. În cazul în care pedeapsa maximă majorată ar depăşi douăzeci de ani sau dacă pentru una dintre infracţiunile menţionate se prevede, ca pedeapsă maximă, închisoarea pe viaţă, făptuitorul în cauză este condamnat la închisoare pe viaţă.

(3) Pedeapsa aplicabilă recidiviştilor cu antecedente de violenţă:

a) nu se reduce prin aplicarea alineatului (1) a secţiunii 82;

b) poate fi redusă fără limitare în cazul în care acest lucru este permis în conformitate cu partea generală a prezentului Cod.

Secţiunea 91. Infracţiuni săvârşite în cadrul unui grup infracţional

(1) Persoanei care săvârşeşte cu intenţie o faptă penală în cadrul unui grup infracţional i se aplică dublul pedepsei maxime prevăzute pentru infracţiunea în cauză, fără a depăşi douăzeci şi cinci de ani. În ceea ce priveşte pedepsele cumulative şi în ceea ce priveşte renunţarea la judecată, se aplică termenele de pedeapsă prevăzute în secţiunea 81 alineatul (3) şi, respectiv, la alineatele (1)-(2) ale secţiunii 83.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea în cadrul unui grup infracţional este supusă exilării.

(3) În cazul condamnării pentru infracţiunea săvârşită în cadrul unui grup infracţional, nu pot fi aplicate consecinţele juridice prevăzute în prezentul Cod pentru infracţiunile săvârşite în asociere cu complici.

Secţiunea 92. Computarea arestului preventiv şi a arestului la domiciliu

(1) Toata perioada arestului preventiv sau a arestului la domiciliu este inclusă în pedeapsa finală, indiferent dacă este vorba de închisoare, arest, muncă în folosul comunităţii sau amendă.

(2) În scopul computării, o zi de arest preventiv corespunde unei zile de închisoare, unei zile de arest preventiv, unei zile amendă sau unei perioade de patru ore de muncă în folosul comunităţii.

(3) Cu privire la computarea arestului la domiciliu:

a) o zi de închisoare corespunde cu cinci, patru şi trei zile de arest la domiciliu, dacă se execută în penitenciar, instituţie corecţională sau arest în închisoare, în această ordine;

b) o zi de arest în închisoare corespunde cu două zile de arest la domiciliu;

c) patru ore de muncă în folosul comunităţii corespund unei zile de arest la domiciliu;

d) o zi amendă corespunde unei zile de arest la domiciliu.

(4) În cazul în care, în urma computărilor prevăzute la alin. (2) şi (3) rămâne un rest din perioada de arest preventiv sau arest la domiciliu, acesta se consideră o zi de închisoare.

Secţiunea 9311). Contopirea pedepselor

(1) În cazul în care făptuitorul este condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pe termen fix, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, aceste pedepse sunt contopite într-una singură – în conformitate cu legislaţia relevantă – în cazul în care inculpatul a săvârşit toate infracţiunile înainte de data la care a fost pronunţată prima hotărâre.

(2) Contopirea poate include pedepse cu executare încă în pronunţare la momentul la care se dispune contopirea pedepselor sau care sunt executate consecutiv.

(3) În cazul în care o pedeapsă cu suspendare urmează a fi executată ulterior, în scopul contopirii, această pedeapsă va fi considerată în continuare ca o pedeapsă cu închisoarea executorie.

(4) Nu pot fi contopite următoarele:

a) pedepsele care au fost contopite anterior;

b) termenele de închisoare care înlocuiesc amenda sau munca în folosul comunităţii.

Secţiunea 9412). Perioada pedepselor contopite se stabileşte similar cu pedepsele cumulative. Cu toate acestea, perioada pedepselor contopite va fi cel puţin egală cu cea mai severă pedeapsă şi cu pedeapsa minimă sau cu o treime din toate pedepsele combinate, fără a se depăşi durata combinată a tuturor pedepselor.

Secţiunea 9513).

(1) În cazul infracţiunilor concurente, pentru care se aplică executarea în diferite grade a pedepsei cu închisoarea, pedepsele rezultate în urma contopirii se execută în cea mai severă măsură. Cu toate acestea, în cazul în care termenul de închisoare rezultat în urma contopirii pedepselor este de trei ani sau mai mare sau, în cazul recidivei, de doi sau mai mulţi ani, pedeapsa contopită se execută în gradul stabilit în mod corespunzător.

(2) În cazul în care gradul de executare care urmează să fie stabilit în conformitate cu alineatul (1) ar constitui un dezavantaj nerezonabil pentru persoana condamnată, poate fi dispus un grad mai mic.

Secţiunea 9614).

(1) Atunci când se interzice exercitarea unei activităţi profesionale, a dreptului de a conduce vehicule sau se dispune interdicţia de a locui într-o anumită zonă, interdicţia de a lua parte la evenimente sportive sau expulzarea, alături de pedeapsa cu închisoarea, iar termenele de pedeapsă au fost contopite într-o singură pedeapsă, se execută cea mai lungă perioadă de pedeapsă dintre multiplele interdicţii de exercitare a activităţii profesionale, interdicţii privind dreptul de a conduce vehicule, interdicţii de a locui într-o anumită zonă, interdicţii de a lua parte la evenimente sportive sau expulzare.

(2) În cazul în care interdicţia privind exercitarea drepturilor civile este aplicată ca o pedeapsă accesorie, aceasta nu poate fi contopită cu alte pedepse. În cazul în care interdicţia privind exercitarea drepturilor civile este dispusă cu privire la mai multe capete de acuzare, se execută cea care se dispune în perioada cea mai lungă.

CAPITOLUL X

Exonerarea de la consecinţele prejudiciabile ale condamnărilor anterioare

Secţiunea 97. Consecinţele negative ale condamnărilor anterioare

(1) Efectele juridice negative conexe condamnărilor anterioare în urma săvârşirii unei infracţiuni şi în vederea stabilirii unei pedepse sau măsuri pot fi stabilite printr-un act al Parlamentului.

(2) Informaţiile privind condamnările anterioare şi pedepsele şi măsurile pronunţate sunt cuprinse în registrul public oficial corespunzător până la termenul prevăzut de lege, după care nu se vor aplica efecte juridice negative, în baza unor astfel de condamnări anterioare, faţă de persoana condamnată.

Secţiunea 98. Domeniul de aplicare al exonerării

(1) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, conform legii, în urma exonerării, persoana condamnată în cauză este scutită de consecinţele negative atribuite prin lege oricăror condamnări anterioare.

(2) Persoana exonerară este considerată fără cazier judiciar şi, dacă nu se prevede altfel, conform legii, nu i se poate solicita să răspundă pentru o condamnare de la care a fost exonerată.

(3) În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, exonerarea nu se extinde asupra consecinţelor negative prevăzute în prezentul Cod cu privire la o condamnare anterioară.

Secţiunea 99. Modul exonerării

Persoana condamnată poate fi exonerată:

a) în temeiul prezentului Cod;

b) în baza unei hotărâri judecătoreşti; sau

c) printr-un act de clemenţă.

Secţiunea 100. Exonerarea legală

(1) Exonerarea intră în vigoare în temeiul prezentului Cod:

a) cu referire la arestul în închisoare, amenda şi munca în folosul comunităţii, în ziua în care hotărârea devine definitivă;

b) cu referire la interdicţia de exercitare a unei activităţi profesionale, interdicţia privind dreptul de a conduce vehicule, interdicţia de a locui într-o anumită zonă şi interdicţia de a lua parte la evenimente sportive, în ziua în care hotărârea devine definitivă;

c) în cazul expulzării, în ziua executării pedepsei sau la momentul încetării executării acesteia;

d) în cazul unei pedepse cu suspendare, în ultima zi a termenului de încercare;

e) în cazul oricăror pedepse privative de libertate, aplicate în urma săvârşirii unui delict din neglijenţă, în ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie;

f) în cazul închisorii de un an sau mai puţin, dispusă pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie, după o perioadă de trei ani de la ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie;

g) în cazul închisorii de la un an la cinci ani, dispusă pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie, după o perioadă de cinci ani de la ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie;

h) în cazul închisorii de la cinci ani la zece ani, dispusă pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie, după o perioadă de opt ani de la ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie;

i) în cazul închisorii pe o perioadă determinată de zece ani sau mai mult, dispusă pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie, după o perioadă de zece ani de la ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie.

(2) În cazul alin. (1) lit. b), exonerarea nu se extinde:

a) în cazul interdicţiei privind exercitarea unei activităţi profesionale, asupra dreptului de a profesa;

b) în cazul interdicţiei de conducere a vehiculelor, asupra dreptului de a conduce;

c) în cazul interdicţiei de a locui într-o anumită zonă, asupra dreptului de a locui în municipiul sau regiunea ţării la care se referă interdicţia;

d) în cazul interdicţiei de a lua parte la evenimente sportive, asupra dreptului de a lua parte la evenimente sportive.

(3) În cazul alin. (1) lit. d), exonerarea nu produce efecte sau se revocă în cazul executării pedepsei. Într-un astfel de caz, se aplică normele de exonerare referitoare la termenele de închisoare cu executare.

Secţiunea 101. Exonerarea judecătorească

(1) Instanţa poate exonera persoana condamnată, la cerere, în cazul în care aceasta este considerată meritorie şi în cazul în care jumătate din perioada prevăzută la secţiunea 100 alin. (1) lit. f) - i) a expirat după ultima zi de executare a pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie.

(2) Meritele se stabilesc în lumina modului de viaţă al persoanei în cauză, după executarea pedepsei, luându-se în considerare eventualele acţiuni reparatorii desfăşurate pe cât posibil cu privire la prejudiciul cauzat de fapta săvârşită.

Secţiunea 102.

(1) Instanţa poate dispune exonerarea preliminară dacă suspendă pedeapsa cu închisoarea şi persoana în cauză este considerată meritorie pentru exonerare.

(2) Exonerarea preliminară se revocă în cazul dispunerii executării pedepsei cu suspendare.

Secţiunea 103. Exonerarea uniformă

În cazul în care se aplică o pedeapsă accesorie, persoana condamnată nu va fi exceptată de la consecinţele negative ale condamnărilor anterioare şi nu poate fi exonerată, în cazul în care se aplică pedeapsa accesorie sau aceasta nu încetează să mai fie executorie.

Secţiunea 104. Exonerarea prin actul de clemenţă

(1) Persoana cu drept de acordare a clemenţei poate exonera persoana condamnată în cazul în care exonerarea nu poate avea loc în alt mod, în conformitate cu prezentul Cod.

(2) Se consideră că persoana exonerată printr-un act de clemenţă nu are cazier judiciar cu referire la consecinţele negative în afara cadrului penal.

CAPITOLUL XI

Dispoziţii privind minorii

Secţiunea 105. Dispoziţii de bază

(1) „Infractorul minor” reprezintă orice persoană cu vârsta cuprinsă între doisprezece şi optsprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii.

(2) Prevederile prezentului Cod se aplică minorilor, cu excepţiile prevăzute în acest capitol.

Secţiunea 106.

(1) Obiectivul principal al oricărei pedepse sau măsuri aplicate unui minor este de a influenţa în mod pozitiv dezvoltarea minorului pentru a deveni un membru util al societăţii şi, prin urmare, o asemenea pedeapsă sau măsură ar trebui să aibă în vedere în primul rând îndrumarea, educaţia şi protecţia.

(2) Se aplică o pedeapsă minorului atunci când aplicarea unei măsuri nu este suficientă. Pot fi aplicate numai măsuri împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii.

(3) O măsură sau o pedeapsă care implică privarea de libertate nu poate fi aplicată infractorului minor decât dacă scopul măsurii sau al pedepsei nu poate fi atins altfel.

Secţiunea 107. Regretarea faptei în mod activ

În cazul în care făptuitorul este minor, despăgubirea voluntară poate fi prevăzută şi în caz de delict, în conformitate cu secţiunea 29 alineatul (1) şi în legătură cu faptele penale pentru care se prevede o pedeapsă privativă de libertate de până la cinci ani.

Secţiunea 108. Pedepse şi măsuri

(1) Măsurile care se aplică împotriva minorilor includ, printre altele, plasamentul într-o instituţie corecţională.

(2) Pedeapsa cu închisoarea, arestul sau munca în folosul comunităţii nu se pot aplica suplimentar plasării într-o instituţie corecţională.

Secţiunea 109. Închisoarea

(1) Limita minimă a pedepsei cu închisoarea dispuse împotriva infractorilor minori este de o lună, pentru toate tipurile de fapte penale.

(2) Termenul maxim de închisoare care poate fi aplicat unui infractor minor, sub vârsta de şaisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii, este:

a) zece ani, pentru infracţiunea pentru care se prevede o pedeapsă maximă de închisoare pe viaţă;

b) cinci ani, pentru infracţiunea pentru care se prevede un termen de închisoare mai mare de cinci ani.

(3) Termenul maxim de închisoare care poate fi impus împotriva unui infractor minor, peste vârsta de şaisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii, este:

a) cincisprezece ani, pentru infracţiunea pentru care se prevede o pedeapsă maximă de închisoare pe viaţă;

b) zece ani, pentru infracţiunea pentru care se prevede un termen de închisoare mai mare de zece ani;

c) cinci ani, pentru infracţiunea pentru care se prevede un termen de închisoare mai mare de cinci ani.

(4) La calcularea termenului de prescripţie şi în scopul aplicării dispoziţiilor referitoare la recidivă, se vor aplica perioadele prevăzute la alin. (2)-(3).

Secţiunea 110.

(1) Pedeapsa cu închisoarea se execută într-o instituţie de detenţie pentru minori dacă:

a) minorul este condamnat la închisoare de doi ani sau mai mult pentru săvârşirea infracţiunii;

b) minorul este recidivist şi a fost condamnat la închisoare de un an sau mai mult; sau

c) minorul condamnat la închisoare de un an sau mai mult, în termen de trei ani înainte de săvârşirea intenţionată a unei infracţiuni, a fost condamnat la închisoare într-o instituţie corecţională pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie.

(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), pedeapsa cu închisoarea se execută într-o închisoare pentru minori.

Secţiunea 111. Arest

Durata minimă a arestării stabilite cu privire la minor este de trei zile, durata maximă fiind de treizeci de zile.

Secţiunea 112. Munca în folosul comunităţii

Munca în folosul comunităţii poate fi stabilită numai cu privire la infractorii minori cu vârsta de peste şaisprezece ani la momentul condamnării.

Secţiunea 11315). Amenda

(1) Infractorului minor i se poate aplica o amendă numai dacă are câştiguri, venituri sau suficiente bunuri.

(2) În cazul infractorilor minori amenda exprimată în zile amendă nu va fi mai mică de cincisprezece ani şi nu va depăşi două sute cincizeci de zile. Cuantumul amenzii pentru o zi amendă este de minimum cinci sute şi maximum cincizeci de mii de forinţi.

(3) În cazul infractorilor minori, amenda, dacă nu poate fi executată:

a) se înlocuieşte cu munca în folosul comunităţii, dacă este posibil, în conformitate cu secţiunea 112; sau

b) se înlocuieşte cu închisoarea.

(4) Durata muncii în folosul comunităţii aplicate în schimbul unei amenzi se stabileşte în cazul în care amenda de o zi corespunde la două ore de muncă în folosul comunităţii. În plus, în cazul în care munca în folosul comunităţii este aplicată în schimbul unei amenzi, se aplică prevederile secţiunii 47, cu condiţia ca durata să difere de cea prevăzută la alineatul (1) al secţiunii 47.

(5) Dacă infractorul minor nu respectă de bunăvoie obligaţia de a munci, munca în folosul comunităţii sau restul părţii acesteia se înlocuieşte cu închisoarea. În caz contrar, se vor aplica prevederile secţiunii 48.

Secţiunea 114. Expulzarea

Expulzarea poate fi dispusă împotriva unui infractor minor dacă:

a) este condamnat la închisoare de zece ani sau mai mult;

b) prezenţa sa în ţară este considerată ca reprezentând un risc potenţial şi considerabil pentru siguranţa publică; şi

c) nu s-ar aduce atingere dreptului său la respectarea vieţii de familie.

Secţiunea 115. Interdicţia de exercitare a drepturilor civile

Minorul nu poate fi privat de drepturile sale civile decât dacă este condamnat la un termen de închisoare mai mare de un an.

Secţiunea 116. Pedeapsa condiţionată

(1) Infractorul minor poate fi condamnat la executarea unei pedepse condiţionate cu privire la orice infracţiune.

(2) Termenul de încercare poate fi cuprins între unu şi doi ani.

(3) Instanţa hotărăşte plasarea într-o instituţie corecţională sau aplicarea unei sancţiuni în cazul prevăzut la alineatul (1) al secţiunii 66.

Secţiunea 117. Munca reparatorie

Munca reparatorie poate fi stabilită numai pentru infractorii minori cu vârsta de peste şaisprezece ani la momentul condamnării.

Secţiunea 118. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

Minorului care locuieşte într-un mediu familial adecvat nu i se poate aplica interdicţia de a locui în municipalitatea în care îşi are reşedinţa familia.

Secţiunea 119. Liberarea condiţionată sub supraveghere

(1) Infractorii minori sunt plasaţi sub supravegherea unui ofiţer de probaţiune:

a) pe durata perioadei de liberare condiţionată;

b) pe durata termenului de încercare;

c) pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea;

d) pe durata liberării temporare din cadrul instituţiei corecţionale;

e) pe durata amânării urmăririi penale.

(2) În cazul infractorilor minori, munca reparatorie se dispune concomitent cu liberarea condiţionată sub supraveghere.

Secţiunea 120. Plasarea într-o instituţie corecţională

(1) Instanţa dispune plasarea într-o instituţie corecţională dacă educaţia adecvată a minorului nu poate fi acordată decât într-o astfel de instituţie. Plasarea într-o instituţie corecţională nu poate fi dispusă împotriva unei persoane cu vârsta de peste douăzeci de ani la momentul pronunţării hotărârii de condamnare.

(2) Durata plasării într-o instituţie corecţională poate fi cuprinsă între un an şi patru ani.

Secţiunea 121.

(1) În hotărârea de plasare într-o instituţie corecţională, instanţa constată că infractorul juvenil poate fi eliberat temporar din instituţia corecţională după executarea a jumătate din durata plasamentului, stabilită conform hotărârii:

a) după executarea a cel puţin un an în instituţia corecţională şi

b) dacă există motive să se creadă că scopul măsurii poate fi, de asemenea, realizat fără a fi închis în instituţia corecţională.

(2) Durata liberării temporare este partea rămasă din perioada de executat în instituţie, dar nu mai puţin de un an.

(3) Instanţa revocă liberarea temporară în cazul în care minorul este condamnat la pedeapsa închisorii în timpul liberării temporare – cu excepţia prevăzută în secţiunea 122 – sau la plasarea într-o instituţie corecţională. În cazul în care instanţa aplică o altă pedeapsă sau o măsură împotriva minorului, liberarea temporară poate fi revocată.

(4) În cazul revocării liberării temporare, perioada petrecută în liberare temporară nu poate fi inclusă în termenul de plasare în instituţia corecţională.

Secţiunea 122.

În cazul în care infractorul minor este condamnat la un termen de închisoare cu executare pentru o infracţiune săvârşită după ce a fost condamnat la plasament într-o instituţie corecţională, în perioada plasamentului în instituţia corecţională sau în perioada liberării temporare, se aplică pedeapsa cu închisoarea. În acest caz, restul perioadei rămas din pedeapsa reprezentând plasament într-o instituţie corecţională se înlocuieşte cu închisoarea, o zi de închisoare fiind calculată ca fiind două zile de plasament într-o instituţie corecţională.

Secţiunea 123. Pedepse cumulative şi pedepse contopite

(1) În cazul infractorilor minori, pedepsele cumulative şi contopite nu pot depăşi:

a) douăzeci de ani închisoare, în cazul prevăzut la secţiunea 109 alin. (3) lit. a);

b) cincisprezece ani închisoare, în cazurile prevăzute la secţiunea 109 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b);

c) şapte ani şi şase luni de închisoare, în cazurile prevăzute la secţiunea 109 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c).

(2) Pedeapsa închisorii care poate fi aplicată infractorului minor nu poate depăşi măsura definită la alin. (1) lit. a) şi b), chiar şi în cazurile prevăzute la secţiunea 81 alin. (4) şi secţiunea 90 alin. (2).

(3) În cazul în care se stabilesc concomitent plasamentul într-o instituţie corecţională şi pedeapsa cu închisoare, se execută închisoarea. Perioada de închisoare poate fi prelungită cu cel mult un an, dacă se consideră necesar pentru realizarea scopului definit în secţiunea 106. Cu toate acestea, durata prelungirii nu poate reprezenta restul rămas din pedeapsa plasamentului într-o instituţie corecţională.

Secţiunea 124. Măsuri consolidate

(1) În cazul în care instanţa a condamnat un minor la mai multe sancţiuni constând în plasarea acestuia într-o instituţie corecţională, în curs de pronunţare la momentul în care a dispus luarea unei măsuri consolidate sau care sunt executate succesiv, instanţa dispune ca minorul să fie închis într-o instituţie corecţională ca măsură consolidată.

(2) Perioada sancţiunii constând în plasarea minorului în instituţia corecţională, dispusă ca măsură consolidată, se aplică cel puţin pentru perioada maximă de plasare, pentru a nu depăşi perioadele combinate de plasament sau patru ani.

Secţiunea 125. Computarea arestării preventive şi a arestului la domiciliu

(1) Întreaga perioadă executată în arest preventiv şi în arest la domiciliu se include în perioada de plasament într-o instituţie corecţională, conform hotărârii.

(2) În scopul computării, o zi executată în arest preventiv şi trei zile în arest la domiciliu corespund unei zile de plasament într-o instituţie corecţională. În cazul în care, după computare, rămâne un rest din perioada executată în arest la domiciliu, aceasta se consideră o zi de plasament într-o instituţie corecţională.

Secţiunea 126. Exonerarea

(1) Infractorul minor este exonerat, în virtutea legii:

a) în ziua în care hotărârea devine definitivă, dacă executarea pedepsei cu închisoarea este suspendată;

b) în ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie, dacă este condamnat la închisoare de maximum un an pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie;

c) după o perioadă de trei ani de la ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie, dacă este condamnat la închisoare între unu şi cinci ani pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie.

(2) La cerere, instanţa poate exonera infractorul minor, după executarea unei pedepse cu închisoarea de un an sau mai mult, aplicată pentru infracţiunea săvârşită cu intenţie, dacă se stabileşte că a fost meritoriu în scopul exonerării.

CAPITOLUL XII

DISPOZIŢII PRIVIND PERSONALUL MILITAR

Secţiunea 127. Infractorii

(1)16) În înţelesul prezentei legi, membrii unităţilor regulate ale forţelor armate maghiare şi personalul profesional al poliţiei, Gărzii Parlamentului, departamentului de corecţii, organismului profesional de gestionare a dezastrelor şi serviciilor naţionale de securitate civilă sunt consideraţi militari.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică personalului militar care face obiectul excepţiilor prevăzute în prezentul capitol.

(3) Infracţiunea militară poate fi săvârşită numai de către personalul militar, ca făptuitor.

Secţiunea 128. Fapte penale săvârşite împotriva unui soldat al altui stat

(1) Dispoziţiile capitolului XLV se aplică personalului militar pentru săvârşirea unei infracţiuni:

a) împotriva unui soldat al unei armate aliate, sau

b) împotriva unui soldat al unui alt stat, atunci când este amplasat într-un teatru străin de operaţiuni şi se angajează în activităţi umanitare, operaţiuni de menţinere a păcii sau umanitare sau în timpul oricărei alte misiuni în străinătate,

în timp ce este angajat în manevre comune.

(2) În sensul lit. a) a alin. (1), un soldat al unei armate aliate înseamnă un membru al serviciului de poliţie sau de apărare civilă al statului unei astfel de forţe armate aliate; şi un soldat al unui alt stat şi un membru al serviciului de poliţie sau de apărare civilă al unui alt stat, în sensul lit. b) a alin (1).

Secţiunea 129.

Prevederile capitolului XLV se aplică, de asemenea, personalului militar care a săvârşit o infracţiune:

a) în timpul serviciului în forţele armate aliate;

b) în timp ce se află într-un teatru de operaţiuni străine şi este angajat în activităţi umanitare, operaţiuni de menţinere a păcii sau umanitare.

Secţiunea 130. Cauze de înlăturare parţială a răspunderii penale

(1) Un soldat nu poate fi urmărit penal pentru nicio faptă executată conform ordinului, cu excepţia cazului în care ştia că executarea comenzii constituie o infracţiune.

(2) Persoana care dă comanda este, de asemenea, răspunzătoare pentru infracţiunea săvârşită, conform ordinului, ca făptuitor, în cazul în care soldatul ştia că executarea comenzii constituie infracţiune; în caz contrar, persoana care dă comanda va fi urmărită penal ca autor ascuns.

Secţiunea 131. Cauze de înlăturare totală a răspunderii penale

Cu excepţia cazului în care se aplică alin. (1) al secţiunii 66, făptuitorul nu va fi urmărit penal pentru infracţiunea militară după trecerea unui an de la data încetării serviciului militar.

Secţiunea 132. Arestul militar

(1) În cazul în care persoana condamnată poate fi menţinută în serviciul militar, pedeapsa cu închisoarea de un an sau mai puţin, aplicată pentru un delict şi arestul preventiv se execută într-o unitate de arest militar, cu excepţia cazului în care făptuitorul condamnat este recidivist.

(2) În cazul în care relaţia de serviciu militar a făptuitorului condamnat a încetat, pedeapsa sau partea rămasă va fi executată în închisoare.

Secţiunea 133. Contopirea pedepselor

Executarea unei pedepse privative de libertate aplicată prin contopirea pedepselor este reglementată de secţiunea 132.

Secţiunea 134. Excluderea muncii în folosul comunităţii

Munca în folosul comunităţii nu poate fi aplicată personalului militar pe perioada îndeplinirii serviciului militar.

Secţiunea 135. Pedeapsa militară

(1) Personalul militar poate fi supus:

a) pierderii gradului militar sau

b) trecerii în rezervă,

în plus faţă de alte măsuri sau dacă pedeapsa maximă pentru infracţiune nu este mai mare decât închisoarea de până la trei ani, pedeapsa poate fi, de asemenea, aplicată independent.

(2) Sancţiunile militare nu pot fi aplicate în cazul în care militarului în cauză i-a fost interzisă exercitarea drepturilor civile.

Secţiunea 136. Sancţiuni suplimentare în temeiul legii militare

(1) Personalul militar poate fi supus:

a) degradării militare, sau

b) prelungirii duratei de aşteptare până la avansarea militară,

aplicate în plus faţă de pedeapsă.

(2) Sancţiunile suplimentare prevăzute de legea militară nu pot fi aplicate concomitent cu sancţiunile militare sau în cazul în care militarul în cauză a primit interdicţia privind exercitarea drepturilor civile.

Secţiunea 137. Pierderea gradului militar

(1) „Pierderea gradului militar” înseamnă că unui soldat îi este luat gradul militar.

(2) Pierderea gradului militar se aplică dacă făptuitorul devine nedemn de grad.

Secţiunea 138. Trimiterea în rezervă

Trimiterea în rezervă se poate aplica în cazul în care făptuitorul este considerat nedemn de serviciul militar.

Secţiunea 139. Degradarea militară

(1) „Degradarea militară” înseamnă că un soldat este degradat la un grad inferior celui avut, la judecarea infracţiunii.

(2) În cazul în care infracţiunea prejudiciază reputaţia gradului militar, se aplică o degradare militară, dar nu este necesară pierderea gradului militar.

(3) Concomitent cu degradarea, termenul de serviciu într-un grad inferior se stabileşte între unu şi doi ani, conform ordinului.

Secţiunea 140. Prelungirea timpului de aşteptare până la avansarea militară

(1) „Prelungirea timpului de aşteptare până la avansarea militară” înseamnă perioada cu care este necesar să se prelungească timpul în care un militar trebuie să aştepte promovarea la următorul grad. Prelungirea este definită în ani; durata sa nu poate depăşi jumătate din timpul de aşteptare prescris pentru grad.

(2) Timpul de aşteptare se prelungeşte dacă soldatul trebuie să dobândească promovarea după un timp de aşteptare mai lung.

(3)17) În ceea ce priveşte membrii forţelor regulate ale forţelor armate maghiare, timpul de aşteptare prevăzut la alin. (1) şi (2) se interpretează ca perioade obligatorii de aşteptare.

Secţiunea 141. Exonerarea de consecinţele negative asociate condamnărilor anterioare18)

(1) Exonerarea intră în vigoare prin forţa legii în legătură cu pierderea gradului militar şi trimiterea în retragere în ziua în care condamnarea devine definitivă.

(2) Instanţa poate acorda o exonerare preliminară de consecinţe negative ale unei condamnări anterioare pentru o persoană, dacă dispune ca închisoarea să fie executată într-un arest militar. Această exonerare intră în vigoare în ultima zi a executării pedepsei cu închisoarea sau în ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie.

(3) Aplicarea oricărei sancţiuni suplimentare, conform legii militare, nu va împiedica exonerarea persoanei în cauză.

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL XIII

Crime împotriva umanităţii

Secţiunea 142. Genocidul

(1) Fapta persoanei care, cu scopul final de a distruge, în întregime sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios:

a) ucide membrii grupului;

b) provoacă vătămări corporale sau mintale grave membrilor grupului;

c) constrânge grupul la condiţii de viaţă care ameninţă existenţa grupului în ansamblu sau a anumitor membri ai acestuia;

d) execută orice acţiune care urmăreşte prevenirea reproducerii în cadrul grupului;

e) răpeşte copiii grupului şi îi transferă într-un alt grup;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între zece şi douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea unui genocid este pedepsită cu închisoare de la doi la opt ani.

Secţiunea 143. Crime împotriva umanităţii

(1) Fapta persoanei care, printr-o practică răspândită sau sistematică:

a) săvârşeşte un omor;

b) obligă populaţia civilă, în parte sau în totalitate, să trăiască în condiţii care ameninţă existenţa acelei populaţii sau a anumitor membri ai acesteia;

c) dispune deportarea populaţiei civile, parţial sau în totalitate, de la locul de domiciliu legal;

d) se angajează în traficul de fiinţe umane sau în exploatarea sub formă de muncă forţată;

e) privează o altă persoană de libertate,sau o privează de libertate în mod ilegal;

f) obligă altă persoană să săvârşească sau să tolereze violenţa sexuală, îi forţează pe alţii să se prostitueze sau să poarte o sarcină sau să avorteze ilegal;

g) provoacă vătămări corporale sau mintale grave altora;

h) privează alte persoane de drepturile lor fundamentale, din motive de apartenenţă la un grup, pe motive de opinie politică, naţionalitate, origine etnică, cultură, religie, sex sau orice alt motiv;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între zece şi douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea crimelor împotriva umanităţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între doi şi opt ani.

(3) În aplicarea prezentei secţiuni, agresarea răspândită sau sistematică asupra populaţiei civile trebuie să includă toate comportamentele care se referă la acţiunile definite în alin. (1), săvârşite sistematic împotriva populaţiei civile, în scopul implementării sau facilitării politicilor unui stat sau ale unei organizaţii.

Secţiunea 144. Apartheid

(1) Fapta persoanei care – în scopul stabilirii stăpânirii şi menţinerii acesteia de către un grup rasial de oameni asupra unui alt grup rasial de oameni şi/sau în scopul oprimării sistematice a acelui grup rasial:

a) ucide membrii unui grup sau unor grupuri rasiale;

b) obligă un grup sau unele grupuri rasiale să trăiască în condiţii care ameninţă cu anihilarea fizică a grupului sau a grupurilor în ansamblu sau în orice măsură; constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între zece şi douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte o altă infracţiune de apartheid se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(3) Pedeapsa este închisoarea între zece şi douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, dacă cealaltă infracţiune de apartheid are consecinţe deosebit de grave.

(4) Fapta persoanei care se angajează în pregătiri pentru apartheid se pedepseşte:

a) cu închisoare de la 5 la 10 ani, în cazurile definite la alin. (1);

b) cu închisoare de la doi la opt ani, în cazul prevăzut la alin. (2).

(5) În sensul alin. (2)-(3), „alte infracţiuni de apartheid” înseamnă infracţiunile de apartheid definite la secţiunea II a)/(ii), a)/(iii), c), d), e) şi f) din Convenţia internaţională privind suprimarea şi pedepsirea infracţiunii de apartheid, adoptată la 30 noiembrie 1973, de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în New York, ratificată prin Decretul-lege nr. 27 din 1976.

Secţiunea 145. Răspunderea penală a ofiţerilor superiori şi a organelor executive publice

Sancţiunile aplicate autorilor infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol se aplică, de asemenea:

a) ofiţerilor militari superiori şi persoanelor care pretind că sunt ofiţeri militari superiori (în sensul prezentei secţiuni, în continuare denumiţi, în mod colectiv, „ofiţeri superiori”), dacă infracţiunea prevăzută în prezentul capitol este săvârşită de o persoană aflată sub comanda şi controlul său de facto sau sub autoritatea şi controlul său de facto, iar ofiţerul superior ştia că infracţiunea a fost săvârşită sau avea cunoştinţă cu privire la pregătirile pentru astfel de infracţiuni sau ar fi trebuit să ştie de aceste împrejurări şi nu a luat măsurile necesare pentru a preveni infracţiunea sau nu a denunţat fără întârziere infracţiunea, după ce a luat la cunoştinţă despre aceasta;

b) oricărui înalt funcţionar public sau funcţionar public străin care nu se află sub incidenţa lit. a) (în sensul prezentei secţiuni, denumit în continuare „organ executiv public”), dacă infracţiunea prevăzută în acest Capitol este săvârşită de o persoană aflată sub autoritatea şi controlul său de facto (în sensul prezentei secţiuni, denumită în continuare „subordonat”) ca o consecinţă directă a neexecutării supravegherii de către organul executiv public, dacă

ba) organul executiv public a ştiut că subordonaţii au săvârşit sau au făcut pregătiri pentru astfel de infracţiuni sau au trecut cu vederea, în mod deliberat, indiciile cu privire la infracţiunile săvârşite,

bb) infracţiunea implică activităţi care se încadrează în atribuţiile sau responsabilităţile sale de facto şi

bc) organul executiv public nu a luat măsurile considerate necesare şi justificate, în limitele competenţei sale, pentru a preveni infracţiunea sau nu a denunţat imediat infracţiunea după ce a luat la cunoştinţă despre aceasta.

CAPITOLUL XIV

Crime de război

Secţiunea 146. Recrutarea ilegală

(1) Orice încercare de a recruta personal militar, pe teritoriul Ungariei, pentru serviciul militar – alta decât pentru forţele aliate, serviciul paramilitar într-un organism armat străin sau orice intermediere a voluntarilor pentru asemenea servicii se consideră infracţiune şi este pedepsită cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Fapta cetăţeanului maghiar care se alătură sau se angajează voluntar unui organism armat străin – altul decât forţele aliate – implicat într-un conflict armat (naţional sau internaţional) sau care participă la instrucţie într-un astfel de organism armat este pedepsită în conformitate cu alin. (1).

(3) Fapta persoanei care recrutează sau intermediază persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe teritoriul Ungariei, pentru serviciul militar, serviciul paramilitar într-un organism armat străin sau orice intermediere a voluntarilor pentru astfel de servicii este pedepsită cu închisoare de la doi până la opt ani.

Secţiunea 147. Încălcarea armistiţiului

(1) Fapta persoanei care încalcă condiţiile de armistiţiu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între cinci şi zece ani, dacă încălcarea armistiţiului duce la consecinţe deosebit de grave.

Secţiunea 148. Atac asupra unui emisar de război

(1) Fapta persoanei care abuzează, reţine ilegal emisarul de război al inamicului sau pe însoţitorul său sau întrebuinţează violenţe împotriva acestuia, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu maxim trei ani închisoare, în măsura în care fapta nu a produs o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care ucide un emisar de război sau însoţitorul său se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Secţiunea 149. Atacul asupra persoanelor protejate

(1) Fapta persoanei care, în timpul războiului:

a) conduce o ofensivă împotriva persoanelor protejate;

b) conduce o ofensivă care provoacă sau este susceptibilă să provoace decesul sau vătămarea gravă a persoanelor protejate, în cazul în care acest lucru este considerat în mod evident excesiv în raport cu avantajul militar concret şi direct anticipat;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între zece şi douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care, în timpul războiului:

a) ucide o persoană protejată;

b) obligă o persoană protejată să trăiască în condiţii care ameninţă existenţa persoanei protejate;

c) forţează o persoană protejată să săvârşească sau să tolereze violenţa sexuală, forţează o persoană protejată să se prostitueze sau să poarte o sarcină sau să facă un avort ilegal;

d) privează de libertate o persoană protejată;

e) dispune deportarea persoanei protejate de la locul de reşedinţă legal sau răpeşte persoane protejate, cu excepţia cazurilor justificate din motive militare;

este pedepsită cu închisoare între zece şi douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(3) Fapta persoanei care, în timp de război, încalcă dreptul de autodeterminare al persoanelor protejate în privinţa procedurilor medicale sau care provoacă vătămări corporale sau mintale grave persoanelor protejate este pedepsită cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(4) Fapta persoanei care, în timp de război, îngrădeşte dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil unei persoane protejate sau unui grup de persoane protejate este pedepsită cu închisoare de la doi la opt ani.

(5) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) sau (2) este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 150. Comanda de ucidere a supravieţuitorilor

Fapta persoanei care, în timpul războiului, dă instrucţiunea sau comanda de a nu lăsa în viaţă niciun supravieţuitor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 151. Scutul uman

(1) Fapta persoanei care utilizează o persoană protejată în scopul de a apăra o anumită zonă sau o forţă militară de operaţiunile militare ale inamicului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 152. Înrolarea ilegală

(1) Fapta persoanei care:

a) forţează o persoană protejată să participe la forţele armate sau organismele armate ale unei puteri ostile, care îi este cunoscută ca duşman,

b) forţează orice cetăţean al unei puteri ostile să participe în operaţiuni militare împotriva propriei sale naţiuni,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea infracţiunii prevăzute în alin. (1) este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

(3) Fapta persoanei care recrutează sau înrolează o persoană sub vârsta de optsprezece ani în forţele armate sau organismele armate sau convinge o astfel de persoană să participe la război sau oferă mijloacele necesare pentru săvârşirea infracţiunii sau pentru facilitarea acesteia este pedepsită cu închisoare între cinci şi cincisprezece ani.

Secţiunea 153. Atacul asupra bunurilor protejate

(1) Fapta persoanei care, în timpul războiului, declanşează un atac sau o agresiune asupra unei entităţi care nu este recunoscută ca obiectiv militar şi care, prin urmare, nu este protejată de armată, duce la pierderi în astfel de entităţi neprotejate sau este susceptibilă să ducă la daune extinse, prelungite şi grave asupra mediului natural şi care ar fi considerate, în mod evident, excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct anticipat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între cinci şi zece ani, în cazul în care atacul este îndreptat împotriva:

a) spitalelor sau oricărei instituţii similare pentru tratarea sau cazarea pacienţilor şi a victimelor sau

b) bunurilor culturale protejate prin tratate internaţionale.

(3) Fapta persoanei care utilizează sau foloseşte bunuri culturale protejate în virtutea tratatului internaţional sau a vecinătăţilor imediate ale acestora, în sprijinul acţiunilor militare sau face ca astfel de bunuri să facă obiectul furtului, jafului, distrugerii sau vandalismului este pedepsită în conformitate cu alin. 2).

(4) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. (2) lit. b) sau la alin. (3) este săvârşită în legătură cu bunuri culturale plasate sub protecţia specială sau sporită, prin tratate internaţionale sau împrejurimile imediate ale acestora.

(5) În sensul prezentei secţiuni:

a) „bunuri culturale” înseamnă bunurile culturale definite la secţiunea 1 din Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, semnată la Haga la 14 mai 1954 şi promulgată prin Decretul-lege nr. 14 din 1957;

b) „bunuri culturale cu protecţie specială” înseamnă bunuri culturale definite la secţiunea 8 din Convenţia menţionată la lit. a);

c) „bunuri culturale care beneficiază de protecţie sporită” înseamnă bunuri culturale definite la secţiunea 10 al celui de-al doilea Protocol la Convenţia menţionată la alin. a), promulgat prin Legea XXIX din 2006.

Secţiunea 154. Jaful în timpul conflictului armat

(1) Fapta persoanei care, într-un teatru de operaţiuni sau teritoriu ocupat:

a) se angajează în jefuirea bunurilor civililor;

b) privează populaţia de propriile sale mijloace de subzistenţă prin constrângere sau prin alte mijloace, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este justificat din motive militare;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care jefuieşte persoanele căzute, rănite sau bolnave pe câmpul de luptă este pedepsită cu închisoare între doi şi opt ani.

Secţiunea 155. Utilizarea armelor interzise prin Convenţii internaţionale

(1) Fapta persoanei care utilizează sau ordonă folosirea unei arme sau a unui instrument de război interzis prin convenţie internaţională într-un teatru de operaţiuni militare sau pe un teritoriu ocupat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între zece şi douăzeci de ani sau închisoare pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 156. Atacul împotriva unei organizaţii umanitare

Fapta persoanei care conduce o ofensivă împotriva personalului, echipamentului, mijloacelor, unităţilor sau vehiculelor unei organizaţii umanitare, organizaţiilor de ajutorare sau de menţinere a păcii care operează în timp de război în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în conformitate cu Carta, dacă au dreptul la protecţie, în temeiul dreptului internaţional, în cazul unui conflict armat, persoanelor şi entităţilor protejate, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

Secţiunea 157. Infracţiuni cu semne şi mărci protejate la nivel internaţional

Fapta persoanei care, în timpul războiului, abuzează de semnul crucii roşii, semilunii roşii sau al cristalului roşu sau alte semne care servesc unui scop similar şi recunoscute la nivel internaţional constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu până la cinci ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 158. Alte crime de război

Alte crime de război şi sancţiunile pentru astfel de infracţiuni sunt reglementate prin Decretul nr. 81/1945 (II.5) ME, adoptat prin Legea VII din 1945 şi modificat şi completat prin Decretul nr. 1440/1945 (V. 1.) ME.

Secţiunea 159. Răspunderea penală a ofiţerilor superiori şi a organelor executive publice

Sancţiunile aplicate autorilor infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol se aplică, de asemenea:

a) ofiţerilor militari superiori şi persoanelor care pretind a fi comandanţi militari (în sensul prezentei secţiuni, denumiţi în continuare, în mod colectiv, ca „ofiţeri superiori”), dacă infracţiunea prevăzută în prezentul capitol este săvârşită de o persoană aflată sub comanda şi controlul său de facto sau sub autoritatea şi controlul său de facto, iar ofiţerul superior ştia că infracţiunea a fost săvârşită sau avea cunoştinţă în legătură cu pregătirile pentru o astfel de infracţiune sau ar fi trebuit să ştie de aceste circumstanţe şi nu a luat măsurile necesare pentru a preveni infracţiunea sau nu a denunţat fără întârziere infracţiunea după ce a luat cunoştinţă de aceasta;

b) oricărui înalt funcţionar public sau funcţionar public străin care nu se află sub incidenţa lit. a) (în sensul prezentei secţiuni, denumiţi în continuare „organ executiv public”), dacă infracţiunea prevăzută în acest Capitol este săvârşită de o persoană aflată sub autoritatea şi controlul său de facto (în sensul prezentei secţiuni, denumită în continuare „subordonat”), ca o consecinţă directă a neexecutării supravegherii de către organul executiv public, dacă

ba) organul executiv public a ştiut că subordonaţii au săvârşit sau au făcut pregătiri pentru astfel de infracţiuni sau au trecut cu vederea, în mod deliberat, indiciile clare referitoare la infracţiune,

bb) infracţiunea implică activităţi care se încadrează în atribuţiile sau responsabilităţile sale de facto şi

bc) organul executiv public nu a luat măsurile considerate necesare şi justificate, în limitele competenţei sale, pentru a preveni infracţiunea sau nu a denunţat infracţiunea imediat după ce a luat la cunoştinţă despre aceasta.

CAPITOLUL XV

Infracţiuni împotriva vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Secţiunea 160. Omorul

(1) Fapta persoanei care ucide o altă fiinţă umană constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între zece şi douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, dacă omorul este săvârşit:

a) deliberat, cu premeditare;

b) din interes material;

c) din rea voinţă şi cu motive rău intenţionate;

d) cu cruzime deosebită;

e) împotriva unui funcţionar public sau a unui funcţionar public străin, în timpul sau din cauza actelor sale oficiale, împotriva unei persoane care îndeplineşte atribuţii publice, în exercitarea unor astfel de îndatoriri sau împotriva unei persoane care acordă asistenţă sau acţionează în apărarea acelor persoane care îndeplinesc funcţii oficiale sau publice;

f) asupra mai multor persoane;

g) pune în pericol viaţa mai multor persoane;

h) de un recidivist multiplu;

i) împotriva unei persoane cu o vârstă mai mică de paisprezece ani;

j) împotriva unei persoane incapabile de autoapărare; sau

k) împotriva unei persoane a cărei capacitate de apărare este diminuată, datorită vârstei sale înaintate sau handicapului.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte pregătirea infracţiunii de omor se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea de ucidere din culpă se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(5) Fapta persoanei care convinge o altă persoană să se sinucidă se pedepseşte în conformitate cu alineatul (1), dacă persoana în cauză are o vârstă mai mică de paisprezece ani sau nu este în măsură să-şi exprime voinţa şi dacă sinuciderea a avut loc.

(6) În aplicarea alin. (2) lit. h), următoarele sunt considerate infracţiuni similare recidivei multiple:

a) genocidul [lit. a) din alineatul (1) al secţiunii 142], omorul provocat (secţiunea 161);

b) cazurile agravate de răpire şi de atac asupra unui ofiţer superior sau asupra unui reprezentant al autorităţii publice [secţiunea 190 alin. (4) şi at. 445 alin. (5) lit. a)];

c) acte de terorism, deturnarea ilicită a unui vehicul şi formele agravate de revoltă, dacă provoacă moartea şi fapta este săvârşită în mod intenţionat [alineatul (1) al secţiunii 314, alineatul (2) al secţiunii 320, alineatul (4) al secţiunii 442].

Secţiunea 161. Omorul provocat

Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea de omor în urma unor provocări sau în urma unui dezechilibru emoţional se pedepseşte cu închisoare între doi şi opt ani.

Secţiunea 163. Determinarea şi înlesnirea sinuciderii

(1) Fapta persoanei care convinge o altă persoană să se sinucidă sau înlesneşte sinuciderea constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani, indiferent dacă sinuciderea a avut loc ca tentativă sau a avut loc efectiv.

(2) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani care convinge o altă persoană cu o vârstă mai mică de optsprezece ani să se sinucidă sau să înlesnească sinuciderea se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani, indiferent dacă sinuciderea a avut loc ca tentativă sau a avut loc efectiv.

Secţiunea 163. Avortul

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte eliminarea sau expulzarea unui făt constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, dacă avortul este săvârşit:

a) la scară comercială;

b) fără consimţământul femeii însărcinate; sau

c) provoacă vătămări corporale grave sau reprezintă un pericol pentru viaţă.

(3) Pedeapsa este închisoarea între doi şi opt ani dacă avortul are drept rezultat moartea femeii gravide.

(4) Fapta femeii însărcinate care îşi distruge în mod deliberat fătul sau determină o altă persoană să facă acest lucru, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 164. Lovirea

(1) Fapta persoanei care cauzează vătămarea corporală sau afectează sănătatea altei persoane constituie infracţiunea de lovire.

(2) În cazul în care leziunile sau afecţiunile cauzate de lovire necesită mai puţin de opt zile pentru vindecare, fapta reprezintă delict, numit lovire în formă neagravată şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) În cazul în care leziunile sau afecţiunile cauzate de lovire necesită mai mult de opt zile pentru a se vindeca, fapta constituie infracţiune, numită lovire în formă agravată şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(4) Pedeapsa pentru delict este pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă lovirea în formă neagravată este săvârşită:

a) din rea voinţă şi cu motive rău intenţionate;

b) împotriva unei persoane incapabile de autoapărare sau în imposibilitate de a-şi exprima voinţa; sau

c) împotriva unei persoane a cărei capacitate de apărare este diminuată datorită vârstei sale înaintate sau a handicapului.

(5) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care lovirea în formă neagravată are ca rezultat un handicap permanent sau o afectare gravă a sănătăţii.

(6) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care lovirea agravată este săvârşită:

a) din rea voinţă şi cu motive rău intenţionate;

b) împotriva unei persoane incapabile de autoapărare sau în imposibilitate de a-şi exprima voinţa;

c) împotriva unei persoane a cărei capacitate de apărare este diminuată datorită vârstei sale înaintate sau a handicapului;

d) cu provocarea invalidităţii permanente sau a unei tulburări grave de sănătate;

e) cu o cruzime deosebită.

(7) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea faptei penale menţionate la alin. (3) sau (6) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(8) Pedeapsa este închisoarea între doi şi opt ani dacă lovirea pune în pericol viaţa sau cauzează decesul victimei.

(9) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunea de lovire agravată este pedepsită cu închisoarea:

a) de până la un an, în cazul prevăzut la alin. (3);

b) de maxim trei ani, în cazurile prevăzute la alin. (6) lit. b) - c);

c) de maxim cinci ani, în cazul producerii unui prejudiciu care poate pune viaţa în pericol.

(10) Autorul infracţiunii prevăzute la alin. (2) nu poate fi urmărit decât la plângerea persoanei vătămate.

Secţiunea 165. Abatere profesională

(1) Fapta persoanei care se abate de la atribuţiile sale profesionale în timpul serviciului, provocând astfel un pericol iminent pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea altei persoane sau altor persoane prin faptul că nu a acţionat cu grijă sau diligenţe rezonabile sau provoacă vătămarea corporală constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa este:

a) închisoarea de până la trei ani, în cazul în care infracţiunea are ca rezultat o invaliditate fizică permanentă sau o vătămare gravă a sănătăţii sau o catastrofă în masă;

b) închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea are drept rezultat decesul;

c) închisoarea între doi şi opt ani, în cazul în care infracţiunea are drept consecinţă moartea a două sau mai multe persoane sau o catastrofă fatală în masă.

(3) Fapta persoanei responsabile pentru producerea unui pericol iminent în mod intenţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani în cazul prevăzut în alin. (1) sau cu închisoare de la unu la cinci ani, între doi şi opt ani, între cinci şi zece ani în cazurile prevăzute în alin. (2), ţinând seama de distincţia făcută în respectivul alineat.

(4) În sensul prezentei secţiuni, normele unei profesii se referă, de asemenea, la normele privind utilizarea şi manipularea armelor de foc, a explozibililor şi a compuşilor explozibili.

Secţiunea 166. Neacordarea de ajutor sau asistenţă

(1) Fapta persoanei care nu oferă ajutor sau asistenţă, conform aşteptărilor, unei persoane vătămate sau unei persoane a cărei viaţă sau integritate corporală se află în pericol iminent, reprezintă delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de până la trei ani pentru delict, dacă persoana afectată moare şi viaţa ar fi putut fi salvată prin ajutor.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune este închisoarea de până la trei ani în cazul prevăzut la alin. (1) sau între unu şi cinci ani în cazul prevăzut la alin. (2), dacă situaţia de urgenţă este cauzată de autor sau dacă este altfel obligat să acorde ajutor.

(4) Ultima teză din alineatul (3) nu se aplică împotriva unei persoane care este obligată să acorde ajutor în baza regulamentului de circulaţie.

Secţiunea 167. Neacordarea de îngrijiri

Fapta persoanei care nu îşi îndeplineşte obligaţia de a oferi îngrijire unei persoane care nu se poate îngriji din cauza stării sau a vârstei sale înaintate şi, prin urmare, pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei care are nevoie de îngrijire, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

CAPITOLUL XVI

Proceduri medicale şi faptele penale în contextul cercetării

Secţiunea 168. Proceduri privind genomul uman

(1) Fapta persoanei care efectuează o procedură asupra structurii genetice umane, asupra structurii genetice fetale sau asupra structurii genetice a unui embrion uman în scopul schimbării structurii genetice a acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între doi şi opt ani dacă procedura descrisă la alineatul (1) are ca rezultat modificări permanente ale genomului.

Secţiunea 169. Utilizarea ilegală a gameţilor umani

(1) Fapta persoanei care utilizează gameţi de la un cadavru sau de la un făt decedat, ca parte a unei proceduri speciale, în scopul reproducerii umane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea pentru folosirea ilegală a gameţilor umani constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 170. Modificarea sexului copilului nenăscut

(1) Fapta persoanei care efectuează o procedură de modificare a sexului unui copil nenăscut constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

Secţiunea 171. Încălcarea regulilor de cercetare experimentală pe oameni

Fapta persoanei care efectuează un experiment medical asupra oamenilor fără autorizaţie sau prin abatere de la autorizare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

Secţiunea 172. Încălcarea regulilor de cercetare experimentală cu embrioni sau gameţi

(1) Fapta persoanei care efectuează un experiment medical asupra embrionilor umani sau asupra gameţilor fără autorizaţie sau prin abatere de la autorizare sau creează un embrion uman în scopuri ştiinţifice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Fapta persoanei care:

a) transplantează un embrion uman într-un animal;

b) inseminează un gamet uman cu un gamet animal sau invers;

c) implantează un embrion uman, rezultat al unor experimente anterioare, într-un corp uman;

d) foloseşte un gamet uman care a fost utilizat anterior pentru experimentul de reproducere umană;

e) utilizează un gamet sau un embrion pentru inseminarea umană sau pentru implantarea embrionilor;

f) foloseşte un embrion uman pentru a crea mai mulţi embrioni umani sau embrioni de animale;

se pedepseşte cu închisoare între doi şi opt ani.

(3) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea pentru faptele penale prevăzute la alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(4) În sensul prezentei secţiuni, gamet uman reprezintă, de asemenea, gametul fetal.

Secţiunea 173.

(1) Fapta persoanei care efectuează un experiment ştiinţific asupra unui embrion uman în scopul manipulării structurii genetice a embrionului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Fapta persoanei care:

a) utilizează un embrion uman pentru a crea un specimen cu caracteristici diferite de cele dezvoltate prin concepţie sau cu caracteristici suplimentare; sau

b) separă celulele unui embrion uman;

se pedepseşte cu închisoare între doi şi opt ani.

(3) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea pentru fapta penală menţionată la alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 174. Producerea genetică de fiinţe umane identice

(1) Fapta persoanei care produce fiinţe umane identice genetic în timpul cercetărilor experimentale sau în timpul unei proceduri medicale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între cinci şi zece ani.

(2) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea pentru fapta penală descrisă în alineatul (1) se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 175. Utilizarea ilegală a unui corp uman

(1) Fapta persoanei care dobândeşte, vinde sau comercializează ilegal gene umane, celule, gameţi, embrioni, organe, ţesuturi, cadavre sau părţi ale acestor cadavre sau fetuşi decedaţi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani dacă folosirea ilegală a corpului uman este săvârşită de un angajat al unui furnizor de servicii medicale care acţionează în scopuri asociate profesiei sale.

(3) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani în cazul prevăzut la alin. (1) sau închisoarea între doi şi opt ani, în cazul prevăzut la alin. (2), dacă se săvârşeşte o utilizare ilegală a corpului uman:

a) împotriva unei persoane sub vârsta de optsprezece ani;

b) la scară comercială; sau

c) în asociere infracţională cu complici.

(4) Fapta persoanei care se angajează în pregătirea pentru folosirea ilegală a unui corp uman constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în cazul prevăzut la alin. (1) sau cu închisoare de până la doi ani, în cazurile prevăzute la alineatele (2) şi (3).

(5) În sensul prezentei secţiuni, embrion reprezintă şi un embrion eliminat din uterul mamei, precum şi cei produşi în proceduri speciale, în scopul reproducerii umane, care nu sunt plasaţi în uter.

CAPITOLUL XVII

Infracţiuni împotriva sănătăţii

Secţiunea 176. Traficul de stupefiante

(1) Fapta persoanei care oferă sau furnizează stupefiante sau care este implicată în distribuirea sau traficul de stupefiante constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani, dacă fapta a fost săvârşită:

a) în asociere infracţională cu complici;

b) de un funcţionar public sau de persoana care are sarcini publice, care acţionează în această calitate; sau

c) în orice unitate a forţelor armate maghiare sau a agenţiilor de aplicare a legii sau facilităţile Nemzeti Adó-és Vámhivatal (Autoritatea Naţională Fiscală şi Vamală).

(3) Pedeapsa este închisoarea de la cinci până la douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă dacă fapta penală este săvârşită în conexiune cu o cantitate semnificativă de stupefiante.

(4) Fapta persoanei care acordă asistenţă materială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alineatele (1)-(3) este pedepsită conform acestor alineate.

(5) Fapta persoanei care oferă sau furnizează o cantitate mică de stupefiante:

a) reprezintă delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani în cazul prevăzut în alin. (1);

b) se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b)-c).

(6) Fapta persoanei care:

a) efectuează acte pregătitoare în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani;

b) efectuează acte pregătitoare în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alineatul (3) se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 177.

(1) Fapta persoanei cu vârsta de peste optsprezece ani, care:

a) oferă sau furnizează stupefiante unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

b) este implicată în distribuirea sau traficul de stupefiante prin utilizarea unei persoane cu vârsta sub 18 ani;

c) în interiorul sau în apropierea unei clădiri care deserveşte scopul educaţiei, învăţării publice, bunăstării copilului sau al activităţilor de protecţie a copilului:

ca) oferă sau furnizează stupefiante,

cb) se implică în distribuţia sau traficul de stupefiante,

reprezintă infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între cinci şi zece ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la cinci până la douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, în cazul săvârşirii infracţiunii:

a) ce implică o cantitate semnificativă de stupefiante;

b) în asociere infracţională cu alte persoane;

c) de către un funcţionar public sau o persoană cu atribuţii publice, care acţionează în calitate de oficial.

(3) Fapta persoanei care acordă asistenţă materială pentru faptele prevăzute la alineatele (1)-(2) este pedepsită conform prevederilor acestora.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea definită la lit. a) sau punctul ca) al alineatului (1) pentru o cantitate mică de stupefiante se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani sau între doi şi opt ani dacă este săvârşită de un funcţionar public sau de o persoană învestită cu funcţii publice, care acţionează în această calitate oficială.

(5) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare pentru fapta penală descrisă la alineatul (1) sau (2) se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 178. Deţinerea de stupefiante

(1) Fapta persoanei care produce, fabrică, achiziţionează, deţine, importă sau exportă sau transportă stupefiante, în tranzit pe teritoriul Ungariei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu până la cinci ani.

(2) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani, în cazul în care infracţiunea este săvârşită:

aa) la scară comercială,

ab) în asociere infracţională cu alte persoane,

ac) de către un funcţionar public sau o persoană învestită cu atribuţii publice, care acţionează în această calitate oficială;

b) închisoare între cinci şi zece ani, dacă fapta penală este cu referire la o cantitate semnificativă de stupefiante;

c) închisoare între cinci şi cincisprezece ani, dacă fapta penală este săvârşită pentru o cantitate de stupefiante deosebit de semnificativă.

(3) Fapta persoanei care acordă asistenţă materială pentru faptele penale prevăzute la alineatele (1)-(2) este pedepsită conform prevederilor acestora.

(4) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare pentru faptele penale descrise în alineatele (1)-(2) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(5) Dacă fapta penală este săvârşită pentru o cantitate mică de stupefiante, pedeapsa este:

a) pentru delict, închisoare de până la doi ani în cazul alin. (1);

b) închisoare de până la trei ani în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. aa) şi c).

(6) Fapta persoanei care consumă stupefiante sau achiziţionează sau deţine o cantitate mică de stupefiante pentru consumul propriu constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 179.

(1) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani care produce, fabrică, achiziţionează sau deţine stupefiante:

a) prin folosirea unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani; sau

b) în interiorul sau în apropierea unei clădiri care deserveşte scopul educaţiei, învăţării publice, bunăstării copilului sau al activităţilor de protecţie a copilului; constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între doi şi opt ani.

(2) Orice persoană cu vârsta de peste optsprezece ani care, prin folosirea unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani, importă sau exportă sau transportă stupefiante, în tranzit pe teritoriul Ungariei se pedepseşte în conformitate cu alineatul (1).

(3) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani în cazul săvârşirii infracţiunii:

aa) la scară comercială,

ab) în asociere infracţională cu alte persoane,

ac) de către un funcţionar public sau o persoană investită cu atribuţii publice, care acţionează în această calitate oficială;

b) închisoare între cinci şi zece ani, dacă fapta penală este săvârşită cu referire la o cantitate semnificativă de stupefiante;

c) închisoare între cinci şi douăzeci de ani sau închisoare pe viaţă, dacă fapta penală este săvârşită cu referire la o cantitate deosebit de semnificativă de stupefiante.

(4) Fapta persoanei care acordă asistenţă materială pentru faptele penale prevăzute la alineatele (1)-(3) este pedepsită conform prevederilor acestora.

(5) Fapta persoanei care procedează la pregătirea infracţiunii descrise la alineatele (1)-(3) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(6) În cazul în care fapta penală este săvârşită pentru o cantitate mică de stupefiante, aceasta constituie infracţiune şi se pedepseşte cu:

a) închisoare de până la trei ani în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2);

b) închisoare între unu şi cinci ani în cazurile prevăzute la alin. (3) punctele ab) şi ac).

Secţiunea 180.

(1) Fapta persoanei care produce, fabrică, achiziţionează sau deţine o cantitate mică de stupefiante pentru consum propriu nu va fi urmărită penal dacă făptuitorul a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi dacă este capabil să prezinte un document înainte de a fi condamnat în primă instanţă pentru a se verifica dacă a fost tratat pentru dependenţă de droguri timp de cel puţin şase luni consecutive sau dacă a participat la un program de reabilitare a utilizatorilor de droguri sau la un serviciu de consiliere preventivă cu privire la dependenţă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică dacă, în termen de doi ani, înainte de săvârşirea infracţiunii:

a) a fost amânată urmărirea penală şi/sau ancheta sau procedurile au fost suspendate după ce autorul a fost de acord să primească tratament pentru dependenţa de droguri sau să participe la un program de reabilitare a utilizatorilor de droguri sau un serviciu de prevenire-consultare cu privire la dependenţă; sau

b) făptuitorul a fost găsit vinovat de trafic ilegal de droguri sau deţinere de stupefiante.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), (5)-(6) ale secţiunii 178 şi la alineatele (1)-(2) şi (6), pedeapsa poate fi redusă fără limitare dacă făptuitorul furnizează informaţii pentru identificarea traficantului de stupefiante înainte de a fi acuzat.

Secţiunea 181. Instigare la abuz de substanţe

(1) Orice persoană cu vârsta de peste optsprezece ani, care:

a) convinge sau încearcă să convingă o altă persoană cu vârsta sub optsprezece ani să se angajeze în consumul patologic al unei substanţe sau al unui agent care are un efect narcotic, fără a fi clasificat ca stupefiant sau

b) încearcă să convingă o altă persoană cu vârsta sub optsprezece ani să folosească stupefiante;

reprezintă delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani care oferă asistenţă unei alte persoane cu vârsta sub optsprezece ani să se angajeze în consumul patologic al unei substanţe sau a unui agent care are un efect narcotic, fără a fi clasificat ca stupefiant, se pedepseşte în conformitate cu alineatul (1), în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 182. Facilitarea producerii de stupefiante

(1) Fapta persoanei care:

a) produce, achiziţionează, furnizează, importă sau exportă sau transportă în tranzit prin teritoriul Ungariei;

b) este implicată în distribuirea sau traficul de materiale, echipamente şi/sau accesorii pentru producerea sau fabricarea de stupefiante;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care acordă asistenţă materială pentru fapta penală prevăzută la alineatul (1) se pedepseşte conform prevederilor acestuia.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, dacă:

a) infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârşită în asociere cu alte persoane;

b) infracţiunea prevăzută la alin. (1) lit. a) este săvârşită la scară comercială.

(4) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare pentru fapta penală menţionată la alin. (1) sau (3) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(5) Persoana care a acordat asistenţă pentru producerea de stupefiante este exonerată de pedeapsă dacă mărturiseşte fapta autorităţilor înainte ca acestea să se sesizeze; predă autorităţilor materialele, echipamentele şi/sau accesoriile aflate în posesia sa şi cooperează cu autorităţile în identificarea altor persoane care se ocupă de producerea de stupefiante.

Secţiunea 183. Infracţiuni cu privire la precursori

(1) Fapta persoanei care:

a) deţine sau introduce pe piaţă, transportă sau desfăşoară activităţi de intermediere cu precursori de droguri prevăzuţi în legislaţia relevantă a Uniunii Europene fără autorizaţie sau prin încălcarea domeniului de aplicare al autorizaţiei;

b) dobândeşte precursorii de droguri prevăzuţi în legislaţia relevantă a Uniunii Europene prin intermediul unei declaraţii false;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care încalcă obligaţia de notificare privind distribuirea sau transportul, precum şi privind activităţile intermediare cu precursori de droguri, conform legislaţiei aplicabile a Uniunii Europene, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) În sensul prezentului alineat:

a) „legislaţia Uniunii Europene” reprezintă Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor (în scopul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a schimburilor comerciale între Comunitate şi ţările terţe în materie de precursori de droguri în sensul prezentului alineat, denumit în continuare „Regulamentul Consiliului 111/2005/CE”);

b) „introducere pe piaţă” are sensul prevăzut la secţiunea 2c) din Regulamentul 273/2004/CE;

c) „transport” are înţelesul prevăzut la secţiunile 2c) şi d) din Regulamentul Consiliului 111/2005/CE;

d) „activitate intermediară” are sensul prevăzut la secţiunea 2e) din Regulamentul Consiliului 111/2005/CE;

e) „obligaţie de notificare” are sensul prevăzut la secţiunea 8 alineatul (1) din Regulamentul 273/2004/CE şi la secţiunea 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 111/2005/CE.

Secţiunea 184. Deţinerea ilegală de substanţe psihoactive noi

(1) Fapta persoanei care:

a) importă sau exportă sau transportă substanţe psihoactive noi, în tranzit pe teritoriul Ungariei;

b) produce, furnizează, oferă, introduce pe piaţă sau comercializează substanţe psihoactive noi;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) În aplicarea prezentei secţiuni, „substanţele psihoactive noi” au semnificaţia definită în Legea privind medicamentele de uz uman şi în Amendamentul altor regulamente privind medicamentele.

Secţiunea 185. Infracţiuni cu amplificatori de performanţă

(1) Fapta persoanei care:

a) fabrică sau produce;

b) livrează, oferă şi plasează pe piaţă;

c) prescrie prin prescripţie medicală sau veterinară medicamente de îmbunătăţire a performanţei controlate, pentru sporirea performanţelor sportive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani dacă fapta penală este săvârşită la scară comercială sau în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani dacă:

a) infracţiunea are ca rezultat furnizarea de medicamente controlate de îmbunătăţire a performanţei unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

b) infracţiunea prevăzută la alin. (1) lit. a) sau b) este săvârşită de o persoană cu vârsta de peste optsprezece ani, prin folosirea unei persoane cu vârsta sub 18 ani.

(4) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare pentru faptele penale prevăzute la alin. (1)-(3) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(5) Persoana cu vârsta mai mare de optsprezece ani care convinge altă persoană cu vârsta sub optsprezece ani să folosească medicamente controlate pentru îmbunătăţirea performanţei sau oferă ajutor unei astfel de persoane pentru folosirea unor medicamente controlate, de îmbunătăţire a performanţei constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(6)19) În sensul prezentei secţiuni, prin „medicamente controlate pentru îmbunătăţirea performanţei” se înţeleg substanţele clasificate – în termeni de ingredient activ – ca steroizi anabolizanţi, hormoni îmbogăţiţi cu peptide, factori de creştere şi congenerul lor, antagonişti şi modulatori ai hormonilor şi care sunt enumeraţi în Decretul Guvernului privind promulgarea Anexei I la Convenţia internaţională împotriva dopajului în sport.

Secţiunea 186. Falsificarea produselor de îngrijire a sănătăţii

(1) Fapta persoanei care:

a) falsifică secţiuni de îngrijire a sănătăţii sau produce secţiuni falsificate de îngrijire a sănătăţii;

b) livrează, oferă, plasează pe piaţă sau comercializează produse de îngrijire a sănătăţii false sau falsificate sau produse de îngrijire a sănătăţii care nu au fost autorizate în Ungaria;

c) importă sau exportă sau transportă în tranzit pe teritoriul Ungariei produse false sau falsificate de îngrijire a sănătăţii sau achiziţionează şi/sau le deţine în cantităţi nerezonabile;

d) achiziţionează şi/sau posedă produse de îngrijire a sănătăţii care nu au fost autorizate în Ungaria în cantităţi nerezonabile sau importă sau exportă sau transportă în tranzit pe teritoriul Ungariei astfel de produse;

e) utilizează un document original referitor la produsele de îngrijire a sănătăţii în scopuri comerciale din alte motive decât cele pentru care a fost destinat acest document;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) lit. a) şi b) este:

a) pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea are ca rezultat un handicap permanent sau o vătămare gravă a sănătăţii;

b) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea are drept rezultat moartea.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea definită la alin. (1):

a) în calitate de angajat în domeniul îngrijirii sănătăţii;

b) ca angajat al unui producător, comerciant cu ridicata sau furnizor public; sau

c) în asociere infracţională cu alte persoane;

este pedepsită cu închisoare între unu şi cinci ani.

(4) Sancţiunea prevăzută la alin. (3) se aplică în cazul în care produsele de îngrijire a sănătăţii false sau falsificate sau produsele de îngrijire a sănătăţii care nu au fost autorizate în Ungaria sunt distribuite pe larg utilizatorilor.

(5) În sensul prezentei secţiuni:

a) „produs de îngrijire a sănătăţii” înseamnă medicamente, produse medicinale veterinare, dispozitive medicale, dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro şi medicamente experimentale;

b) „cantitate nerezonabilă” înseamnă orice cantitate care depăşeşte ceea ce se consideră a servi nevoilor personale ale unei anumite persoane;

c) „produs de îngrijire a sănătăţii neautorizat în Ungaria” înseamnă, printre altele, dispozitivele medicale introduse pe piaţă fără un test de evaluare a conformităţii şi orice produs în care ingredientele active sunt utilizate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind compoziţia unui anumit produs. Produsul autorizat de îngrijire a sănătăţii acoperă, printre altele, orice medicament care nu are autorizaţie de introducere pe piaţă în Ungaria, în legătură cu care se constată comportamentul definit la alin. (1) lit. b) sau d), în cazul în care acest lucru face obiectul autorizării sau notificării, în conformitate cu legislaţia relevantă.

Secţiunea 187. Falsa reprezentare

(1) Fapta persoanei care desfăşoară activităţi ilegale în temeiul pretins al unei practici medicale în schimbul unei remuneraţii, sau în mod regulat constituie săvârşirea unui delict, care este pedepsit cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa pentru infracţiune este închisoarea de până la trei ani, în cazul săvârşirii şarlataniei prin simularea dreptului de a practica medicina.

(3) În sensul prezentei secţiuni, „practician medical autorizat” înseamnă:

a) persoana care are o diplomă obţinută la o universitate locală pentru medicină generală sau stomatologie;

b) persoana care are o diplomă echivalată, primită la o universitate străină pentru medicină generală sau stomatologie, prevăzută cu un certificat de echivalenţă;

c) un cetăţean străin care a fost autorizat să desfăşoare activităţi medicale fără echivalarea diplomei sale;

cu condiţia ca, în toate cazurile, să nu îi fi fost interzis prin ordin judecătoresc să practice medicina.

(4) De asemenea, poate fi aplicată interdicţia persoanelor angajate în şarlatanie.

Secţiunea 188. Infracţiuni cu substanţe toxice

(1) Fapta persoanei care – fără autorizaţie corespunzătoare – prepară, posedă, utilizează sau distribuie otravă sau care nu ia măsurile prevăzute pentru prevenirea oricărei utilizări ilegale a otrăvurilor sau pentru protecţia altora constituie delict şi se pedepseşte cu arest, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) În aplicarea prezentei secţiuni, „otravă” înseamnă o substanţă sau un amestec periculos care, pe baza proprietăţilor sale toxicologice, pune în pericol viaţa omului dacă este inhalat, ingerat sau penetrează pielea sau poate provoca daune substanţiale sau vătămări grave.

Secţiunea 189. Infracţiuni cu bunuri de consum dăunătoare

(1) Fapta persoanei care prepară sau posedă orice bunuri de consum, în scopul distribuirii, care sunt dăunătoare pentru sănătate constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care introduce pe piaţă bunuri de consum dăunătoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care fapta este săvârşită:

a) în legătură cu bunuri de consum dăunătoare într-o cantitate sau valoare substanţială;

b) în asociere infracţională cu alte persoane; sau

c) la scară comercială.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea definită la alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(5) Fapta persoanei care a săvârşit infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (4) nu poate fi urmărită penal dacă depune toate eforturile, după cunoaşterea naturii dăunătoare a bunurilor de consum, să recâştige posesia bunurilor de consum dăunătoare în cauză sau pentru a împiedica introducerea acestora pe piaţă.

CAPITOLUL XVIII

Infracţiuni privind libertatea persoanei

Secţiunea 190. Răpirea

(1) Fapta persoanei care privează de libertate o altă persoană:

a) prin violenţă sau ameninţarea directă împotriva vieţii sau a integrităţii corporale sau

b) prin punerea acestuia în imposibilitatea de a se apăra sau de a-si exprima voinţa, dacă profită de această condiţie şi face ca eliberarea să depindă de îndeplinirea unei cereri,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între doi şi opt ani.

(2) Pedeapsa pentru răpire este închisoarea între cinci şi cincisprezece ani, dacă este săvârşită:

a) împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

b) în asociere infracţională cu alte persoane;

c) prin expunerea unei arme mortale;

d) prin purtarea unei arme mortale sau

e) împotriva unui funcţionar public sau a unui funcţionar public străin, în legătură cu această calitate.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, dacă răpirea:

a) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub paisprezece ani;

b) produce daune deosebit de mari; sau

c) are ca efect moartea victimei.

(4) Pedeapsa este închisoarea între zece şi douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, dacă răpirea presupune şi omorul.

(5) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare în vederea săvârşirii răpirii, este pedepsită cu închisoare de până la trei ani.

(6) Pedeapsa unei persoane care se desistează din săvârşirea infracţiunii de răpire mai înainte de producerea consecinţelor grave rezultate din aceasta, poate fi redusă fără limitare.

Secţiunea 191. Tăinuirea infracţiunii de răpire

Fapta persoanei care are cunoştinţă despre pregătirile pentru răpire şi nu informează cu promptitudine persoana împotriva căreia este planificată răpirea sau nu informează cât mai repede posibil autorităţile constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, în cazul în care răpirea a fost demarată sau finalizată.

Secţiunea 192. Traficul de fiinţe umane

(1) Fapta persoanei care:

a) vinde, achiziţionează, schimbă sau transferă sau primeşte altă persoană drept contraprestaţie; sau

b) transportă, adăposteşte sau recrutează altă persoană în scopurile menţionate la lit. a), inclusiv transferul controlului asupra acestei persoane;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care, în scopul exploatării, vinde, achiziţionează, schimbă, furnizează, primeşte, recrutează, transportă, adăposteşte altă persoană, inclusiv transferă controlul asupra acelei persoane, este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

(3) Pedeapsa este închisoarea între doi şi opt ani în cazul săvârşirii traficului de fiinţe umane:

a) împotriva unei persoane ţinute în captivitate;

b) prin întrebuinţarea de ameninţări şi violenţă;

c) prin înşelăciune;

d) prin cauzarea de suferinţe părţii vătămate;

e) împotriva unei persoane care se află în grija, custodia sau supravegherea sau care primeşte tratament medical de la făptuitor sau dacă se face abuz de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei;

f) pentru folosirea ilegală a corpului uman;

g) de către un funcţionar public, care acţionează în calitate oficială;

h) în asociere infracţională cu alte persoane; sau

i) la scară comercială.

(4) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani, dacă:

a) infracţiunea prevăzută la alin. (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

b) infracţiunea prevăzută la alin. (2) este săvârşită împotriva unei persoane ţinute în captivitate şi se aplică oricare dintre circumstanţele agravante prevăzute la alin. (3) lit. b) - i); sau

c) infracţiunea prevăzută în alineatul (2) duce la daune deosebit de mari sau la pericol pentru viaţă.

(5) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani dacă:

a) infracţiunea prevăzută în alineatul (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub paisprezece ani;

b) infracţiunea prevăzută la alin. (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani şi se aplică oricare dintre circumstanţele agravante prevăzute la alineatul (3);

c) infracţiunea prevăzută în alineatul (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani şi are ca rezultat daune deosebit de mari sau pericol pentru viaţă; sau

d) infracţiunea prevăzută în alineatul (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub 18 ani în scopul pornografiei infantile.

(6) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă dacă:

a) infracţiunea prevăzută în alineatul (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub paisprezece ani şi se aplică oricare dintre circumstanţele agravante prevăzute la alineatul (3);

b) infracţiunea prevăzută la alin. (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub paisprezece ani şi duce la daune deosebit de mari sau la pericol pentru viaţă; sau

c) infracţiunea prevăzută în alineatul (2) este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub paisprezece ani în scopul pornografiei infantile.

(7) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare în vederea săvârşirii traficului de fiinţe umane, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(8) În aplicarea prezentei secţiuni, prin „exploatare” se înţelege abuzul de putere sau folosirea unei poziţii de vulnerabilitate în scopul de a profita de victima forţată sau ţinută într-o astfel de situaţie.

Secţiunea 193. Munca forţată

(1) Fapta persoanei care forţează o altă persoană prin folosirea situaţiei sale vulnerabile sau prin întrebuinţarea de ameninţări şi violenţă să muncească împotriva voinţei sale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea de muncă forţată este săvârşită:

a) prin cauzarea de suferinţe victimei;

b) cauzând un prejudiciu semnificativ al intereselor; sau

c) împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani.

Secţiunea 194. Încălcarea libertăţii persoanei

(1) Fapta persoanei care privează de libertate o altă persoană constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani în cazul în care se încalcă libertatea personală:

a) a unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

b) din rea voinţă şi cu motive rău intenţionate;

c) prin cauzarea de suferinţe victimei;

d) a unei persoane incapabile de autoapărare;

e) prin expunerea unei arme mortale;

f) prin purtarea unei arme mortale;

g) provocând un prejudiciu semnificativ al intereselor; sau

h) prin folosirea ilegală de calităţi oficiale.

(3) Pedeapsa este închisoarea între doi şi opt ani în cazul în care infracţiunea este săvârşită împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani şi se aplică oricare dintre circumstanţele agravante prevăzute la lit. b) sau c) din alin. (3).

Secţiunea 195. Constrângerea

Fapta persoanei care obligă altă persoană, prin întrebuinţarea de ameninţări şi violenţe, să acţioneze sau să se abţină de la o acţiune şi provoacă astfel un prejudiciu considerabil, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

CAPITOLUL XIX

Libertatea sexuală şi infracţiunile sexuale

Secţiunea 196. Exploatarea sexuală

(1) Fapta persoanei care obligă altă persoană să desfăşoare sau să tolereze activităţi sexuale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Pedeapsa pentru exploatarea sexuală este închisoarea de la doi la opt ani dacă este săvârşită:

a) împotriva unei persoane cu o vârstă mai mică de optsprezece ani;

b) de către un membru al familiei sau împotriva unei persoane care se află în îngrijirea, custodia, supravegherea sa sau care primeşte tratament medical de la făptuitor sau în cazul în care se abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei.

(3) Pedeapsa este închisoarea între cinci şi zece ani dacă exploatarea sexuală este săvârşită împotriva unei persoane cu o vârstă mai mică de paisprezece ani.

Secţiunea 197. Violenţa sexuală

(1) Violenţa sexuală este o infracţiune pedepsită cu închisoare de la doi la opt ani dacă este săvârşită:

a) prin forţă sau ameninţare împotriva vieţii sau a integrităţii corporale a victimei;

b) prin exploatarea unei persoane care este incapabilă de autoapărare sau nu poate să-şi exprime voinţa, în scopul actelor sexuale.

(2) Violenţa sexuală include, de asemenea, cazul în care făptuitorul săvârşeşte un act sexual asupra unei persoane cu o vârstă mai mică de doisprezece ani sau o forţează să întreţină un act sexual, iar pedeapsa este închisoarea între cinci şi zece ani.

(3) Pedeapsa este închisoarea cuprinsă între cinci şi zece ani în cazul în care infracţiunea descrisă la alin. (1) este săvârşită:

a) împotriva unei persoane cu o vârstă mai mică de optsprezece ani;

b) de către un membru al familiei sau împotriva unei persoane care se află în grija, custodia, supravegherea sa sau care primeşte tratament medical de la făptuitor sau dacă se face abuz de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei; sau

c) de mai multe persoane, cu aceeaşi ocazie, fiecare persoană având cunoştinţa completă a faptelor celorlalte persoane.

(4) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani dacă:

a) fapta penală prevăzută la alin. (1) lit. a) şi la lit. b) sau c) ale alin. (3) este săvârşită împotriva unei persoane aflate sub vârsta de doisprezece ani; sau

b) prevederile alin. (3) lit. b) sau c) se aplică şi infracţiunii prevăzute la alin. (3) lit. a).

(5) Fapta persoanei care furnizează mijloacele necesare sau facilitează săvârşirea violenţei sexuale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 198. Abuzul sexual

(1) Fapta persoanei care desfăşoară activităţi sexuale cu o persoană cu o vârstă mai mică de paisprezece ani sau convinge o astfel de persoană să întreţină raporturi sexuale cu o altă persoană constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani care încearcă să convingă o persoană cu o vârstă mai mică de paisprezece ani să întreţină raporturi sexuale cu ea sau cu o altă persoană este pedepsită cu închisoare de până la trei ani.

(3) În cazul în care victima este un membru al familiei făptuitorului sau se află în îngrijirea, custodia sau supravegherea sa sau primeşte tratament medical de la făptuitor sau dacă abuzul sexual a fost săvârşit având o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei, pedeapsa este:

a) închisoarea între doi şi opt ani în cazul prevăzut la alin. (1);

b) închisoarea între unu şi cinci ani în cazul prevăzut la alin. (2).

(4) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani care întreţine activităţi sexuale cu o persoană cu vârsta între paisprezece şi optsprezece ani, în cazul în care se abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra unei astfel de persoane este pedepsită cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 199. Incestul

(1) Fapta persoanei care desfăşoară activităţi sexuale cu rude de gradul întâi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care are relaţii sexuale cu fratele sau sora sa reprezintă delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Descendentul nu va fi urmărit penal pentru infracţiunea prevăzută la alin. (1) dacă are o vârstă mai mică de optsprezece ani în momentul săvârşirii faptei.

Secţiunea 200. Proxenetismul

(1) Fapta persoanei care solicită unei persoane activităţi sexuale în favoarea altor persoane pentru câştiguri financiare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care oferă sau solicită unei persoane cu o vârstă mai mică de optsprezece ani practicarea prostituţiei este pedepsită în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care proxenetismul este săvârşit la scară comercială.

(4) Pedeapsa este închisoarea cuprinsă între doi şi opt ani, în cazul în care proxenetismul, aşa cum este prevăzut la alin. (1), este săvârşit:

a) faţă de o persoană cu o vârstă mai mică de optsprezece ani;

b) de către un membru al familiei sau faţă de o persoană care se află în îngrijirea, custodia sau supravegherea unui astfel de membru al familiei sau dacă se abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei;

c) prin înşelăciune, prin forţă sau prin ameninţarea cu forţa.

(5) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani dacă alin. (4) lit. (c) se aplică şi în cazul proxenetismului prevăzut la alin. (4) lit. a) sau b).

(6) Fapta persoanei care conspiră în vederea săvârşirii infracţiunii de proxenetism pe scară comercială este pedepsită cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 201. Facilitarea prostituţiei sau a actelor sexuale

(1) Fapta persoanei care:

a) convinge o altă persoană să practice prostituţia;

b) pune la dispoziţie o clădire sau un alt loc pentru ca o altă persoană să practice prostituţia;

c) acordă asistenţă pentru prostituarea unei persoane cu o vârstă mai mică de optsprezece ani;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani pentru a convinge o persoană cu o vârstă mai mică de optsprezece ani să practice prostituţia.

(3) Fapta persoanei care întreţine sau administrează un bordel sau oferă asistenţă materială pentru funcţionarea bordelului este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 202. Mijloace de subzistenţă în urma prostituţiei

Fapta persoanei care se întreţine total sau parţial din câştigurile unei persoane care se angajează în acte de prostituţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 203. Exploatarea prostituţiei infantile

(1)20) Fapta persoanei care acţionează în scopul obţinerii de profit în urma exploatării prostituţiei unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care acordă bani sau orice altă formă de remunerare pentru activităţi sexuale cu o persoană cu vârsta sub optsprezece ani este pedepsită în conformitate cu alin. (1).

(3)21) Fapta persoanei care este întreţinută parţial sau integral prin obţinerea de profit din exploatarea prostituţiei unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

(4) Fapta persoanei care întreţine sau administrează un bordel sau acordă asistenţă materială pentru funcţionarea unui bordel în care are loc exploatarea prostituţiei unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani este pedepsită cu închisoare de la doi la opt ani.

Secţiunea 204. Pornografia infantilă

(1) Fapta persoanei care:

a) obţine sau are în posesia sa imagini pornografice ale unei persoane sau ale mai multor persoane cu vârsta sub optsprezece ani constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani;

b) produce, oferă, furnizează sau pune la dispoziţie imagini pornografice ale unei persoane sau ale mai multor persoane cu vârsta sub optsprezece ani se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani;

c)22) distribuie, se ocupă cu imagini pornografice sau realizează şi pune la dispoziţia publicului larg imagini pornografice ale unei persoane sau ale mai multor persoane cu vârsta sub optsprezece ani se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) este săvârşită împotriva unei persoane care se află în grija, custodia sau supravegherea sa sau care primeşte tratament medical de la făptuitor, sau dacă se abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei.

(3) Fapta persoanei care acordă asistenţă materială pentru fapta penală prevăzută la alin. (1) lit. c) este pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani.

(4) Fapta persoanei care:

a) convinge o persoană sau mai multe persoane cu vârsta sub optsprezece ani să participe la o producţie pornografică este pedepsită cu închisoare de până la trei ani;

b) acordă un rol unei persoane sau persoanelor cu vârsta sub optsprezece ani într-o producţie pornografică este pedepsită cu închisoare între unu şi cinci ani.

(5) Fapta persoanei care:

a) oferă unei persoane sau mai multor persoane cu vârsta sub optsprezece ani să participe la un material pornografic;

b)23) participă la o producţie pornografică în care participă şi o persoană sau persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

c) oferă asistenţă materială pentru implicarea unei persoane sau a unor persoane cu vârsta sub optsprezece ani într-o producţie pornografică; este pedepsită cu închisoare de până la trei ani.

(6) Fapta persoanei care furnizează mijloacele necesare sau facilitează producerea, distribuirea sau traficul de materiale pornografice cu persoane care au vârsta sub paisprezece ani constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(7) În sensul prezentei secţiuni:

a) „material pornografic” reprezintă orice film sau fotografie sau altă formă de înregistrare care afişează sexualitatea într-o manieră de indecenţă gravă a expunerii, dedicată special pentru a determina excitaţia sexuală;

b) „producţie pornografică” reprezintă o acţiune sau un spectacol dedicat pentru a arăta sexualitatea într-o manieră de indecenţă gravă a expunerii, dedicată special pentru a determina excitaţia sexuală.

Secţiunea 205. Ultraj contra bunelor moravuri

(1) Fapta persoanei care se expune în faţa altei persoane într-o manieră indecentă pentru se excita sau pentru a-şi satisface dorinţa sexuală constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani, care se expune în faţa altei persoane cu vârsta sub paisprezece ani într-o manieră indecentă pentru a se excita sau pentru a-şi satisface dorinţa sexuală constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(3) În măsura în care fapta nu duce la o infracţiune mai gravă, persoana care se expune într-o manieră indecentă în faţa altei persoane este pedepsită în conformitate cu alin. (1), dacă acest comportament afectează demnitatea victimei.

Secţiunea 206. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

Interdicţia de a locui într-o anumită zonă poate fi aplicată oricărei persoane găsite vinovată de exploatarea prostituţiei infantile, facilitarea prostituţiei sau a actelor sexuale, obţinerea mijloacelor de subzistenţă în urma prostituţiei sau de ultraj împotriva bunelor moravuri.

Secţiunea 207. Plângerea prealabilă a părţii vătămate

Infracţiunile prevăzute la alin. (1) al secţiunii 196, alin. (1), lit. a) al secţiunii 197 şi în alin. (3) al secţiunii 205 pot fi urmărite penal numai în urma plângerii prealabile a părţii vătămate, cu excepţia cazului în care orice infracţiune care este pedepsită din oficiu este, de asemenea, săvârşită în legătură cu aceasta.

CAPITOLUL XX

Infracţiuni împotriva copiilor şi a legislaţiei familiei

Secţiunea 208. Abuzul asupra minorilor

(1) Fapta persoanei căreia îi este încredinţat un minor pentru a-l creşte şi îngriji – inclusiv partenerul civil al părintelui sau tutorelui care exercită custodia parentală, precum şi orice părinte care a fost lipsit de dreptul la custodie parentală, în cazul în care locuieşte în aceeaşi gospodărie sau în aceeaşi casă cu minorul şi care încalcă grav obligaţiile care decurg din această sarcină şi care, astfel, pune în pericol dezvoltarea fizică, morală sau psihică a minorului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare între unu şi cinci ani.

(2) Persoana cu vârsta de peste optsprezece ani care:

a) convinge sau face orice încercare de a convinge o persoană cu vârsta sub optsprezece ani să săvârşească o infracţiune sau un delict sau să se angajeze într-un comportament imoral;

b) propune o persoană cu vârsta sub optsprezece ani pentru săvârşirea unei infracţiuni,

este pedepsită în conformitate cu alin. (1), în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 209. Exploatarea economică a copiilor

Fapta persoanei care:

a) încalcă prevederile legale privind angajarea persoanelor cu vârsta sub optsprezece ani; sau

b) angajează un cetăţean al unei ţări terţe cu vârsta sub optsprezece ani, fără autorizaţia de a desfăşura activitatea salariată;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 210. Împiedicarea exercitării drepturilor de vizită

(1) În cazul în care unei persoane i s-a acordat custodia unui minor în temeiul unei decizii administrative şi această persoană împiedică în mod intenţionat persoana care deţine drepturile de vizită să îşi exercite acest drept, în ciuda faptului că a fost atenţionată în vederea punerii în practică a dreptului persoanei de a stabili şi menţine contactul cu minorul, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul nu va fi urmărit penal în cazul în care îndeplineşte obligaţia de a permite exercitarea drepturilor de vizită înainte de a fi condamnat în primă instanţă şi începe să permită formele de vizitare refuzate anterior.

Secţiunea 211. Modificarea custodiei unui minor

(1) Fapta persoanei care preia minorul de la persoana căreia i s-a acordat custodia prin hotărâre definitivă a autorităţii competente, fără consimţământul custodelui, în scopul schimbării permanente a custodiei sau ţine minorul ascuns sau în secret constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Fapta persoanei care foloseşte violenţe sau ameninţări împotriva vieţii sau a integrităţii corporale în săvârşirea infracţiunii de reţinere prevăzute la alin. (1) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 212. Neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere

(1) Fapta persoanei care, în mod intenţionat, nu asigură pensia de întreţinere acordată prin hotărâre definitivă a autorităţii competente, conform dispoziţiilor legale, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care, în mod intenţionat, nu asigură pensia de întreţinere acordată prin hotărâre definitivă a autorităţii competente, în temeiul prevederilor legale şi expune astfel partea îndreptăţită la lipsuri grave, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Făptuitorul nu poate fi pedepsit în baza alin. (1), iar în cazul alin. (3) pedeapsa poate fi redusă fără limitare, în cazul în care îşi îndeplineşte obligaţia înainte de adoptarea unei hotărâri în primă instanţă.

Secţiunea 212/A24). Violenţa domestică25)

(1) Fapta persoanei care, în mod regulat:

a) încalcă grav demnitatea umană sau se angajează într-un comportament degradant şi violent,

b) deturnează sau ascunde orice bunuri din proprietatea conjugală sau comună, provocând astfel lacune grave părintelui copilului sau unui membru al familiei, fostului soţ sau partener civil care locuia în aceeaşi gospodărie sau locuinţă la momentul săvârşirii faptei sau anterior, custodelui său, persoanei aflate sub custodie, tutorelui sau persoanei aflate sub tutelă,

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte:

a) infracţiunea de lovire, conform secţiunii 164 alin. (2) sau calomnie, conform cu secţiunea 227 alin. (2) împotriva unei persoane definite la alin. (1) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani;

b) infracţiunea de lovire, conform secţiunii 164 alin. (3) şi (4) sau infracţiunea de încălcare a libertăţii personale sau infracţiunea de constrângere, în temeiul secţiunii 194 alin. (1) împotriva unei persoane prevăzute în alin. (1)

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unul la cinci ani.

(3) Se poate impune şi interdicţia împotriva persoanelor găsite vinovate de violenţă domestică.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) poate fi urmărită penal numai în urma plângerii prealabile a părţii vătămate.

Secţiunea 213. Încălcarea statutului familiei

(1) Fapta persoanei care modifică sau dizolvă situaţia familială a unei alte persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care se încalcă statutul familiei:

a) de către un angajat al unui furnizor de servicii de asistenţă medicală sau al unei instituţii de asistenţă sau de protecţie a copilului, care acţionează în scopuri legate de profesia sa;

b) de către o persoană responsabilă de furnizarea de îngrijire, custodie sau îndrumare unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani.

(3) În cazul în care încălcarea statutului familiei este săvârşită de un angajat al unui furnizor de servicii de sănătate sau al unei instituţii de asistenţă sau protecţie a copilului, din neglijenţă, acţionând în scopuri legate de profesia sa, fapta reprezintă delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 214. Poligamia

Fapta persoanei care intră într-o căsătorie nouă în timp ce este angajată într-o căsătorie anterioară sau care intră în căsătorie cu o persoană căsătorită constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

CAPITOLUL XXI

Infracţiuni împotriva demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale

Secţiunea 215. Încălcarea libertăţii de conştiinţă şi a religiei

Fapta persoanei care:

a) îngrădeşte o altă persoană în libertatea sa de conştiinţă prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări;

b) împiedică altă persoană să îşi exercite libertatea religioasă prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 216. Violenţa împotriva unui membru al comunităţii

(1) Fapta persoanei care manifestă un comportament aparent antisocial împotriva altora pentru motivul de a fi parte, în fapt sau prezumtiv, a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios sau a unui anumit grup social, în special din motive de handicap, identitate de gen sau orientare sexuală sau care urmăreşte să provoace panică sau teamă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care atacă altă persoană pentru motivul de a fi parte, în fapt sau prezumtiv, a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios sau a unui anumit grup social, în special pe motive de handicap, identitate de gen sau orientare sexuală sau o obligă, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări, să acţioneze, să nu acţioneze sau să suporte o suferinţă, este pedepsită cu închisoare între unu şi cinci ani.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, în cazul în care violenţa împotriva unui membru al comunităţii este săvârşită:

a) prin expunerea unei arme mortale;

b) prin purtarea unei arme mortale;

c) cauzând un prejudiciu semnificativ;

d) prin torturarea părţii vătămate;

e) în grup; sau

f) în asociere infracţională cu alte persoane.

(4) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare pentru folosirea forţei împotriva oricărui membru al comunităţii constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 217. Încălcarea libertăţii de asociere şi întrunire, precum şi participarea la mitinguri electorale

Fapta persoanei care împiedică în mod ilegal altă persoană să-şi exercite dreptul la asociere sau la întrunire sau să participe la mitinguri electorale prin forţă sau prin ameninţarea cu forţa constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 218. Încălcarea dreptului de autodeterminare în procedurile medicale

(1) Fapta persoanei care, fără consimţământul sau permisiunea părţii îndreptăţite, efectuează:

a) o procedură medicală în legătură cu modificarea genomului uman sau a structurii genetice a unui embrion, în legătură cu reproducerea umană sau cu modificarea sexului copilului nenăscut;

b) cercetări experimentale asupra oamenilor cu embrioni sau gameţi;

c) o procedură de îndepărtare a unui organ sau ţesut în scopul transplantului sau al unui transplant de organe sau ţesuturi;

în cazul în care aceste acţiuni fac obiectul consimţământului prealabil sau în cazul în care nu sunt dezvăluite informaţiile prevăzute de lege în vederea exercitării dreptului la consimţământ sau la acordarea permisiunii, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care prevalează un organ sau ţesut dintr-un cadavru, în ciuda unei declaraţii de interdicţie, este pedepsită în conformitate cu alin. (1).

(3) Fapta persoanei care efectuează neglijent o procedură medicală, o cercetare medicală, îndepărtarea de organe sau ţesuturi sau un transplant de organe sau ţesut care sunt supuse consimţământului prealabil sau permisiunii, conform descrierii din alin. (1), fără consimţământul sau permisiunea părţii îndreptăţite, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 219. Utilizarea necorespunzătoare a datelor cu caracter personal

(1) Fapta persoanei care, cu încălcarea prevederilor legale care reglementează protecţia şi prelucrarea datelor cu caracter personal:

a) este angajată în procesarea neautorizată şi inadecvată a datelor cu caracter personal; sau

b) nu ia măsuri pentru a asigura securitatea datelor;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) de mai sus se aplică, de asemenea, oricărei persoane care, cu încălcarea prevederilor legale care reglementează protecţia şi prelucrarea datelor cu caracter personal, nu notifică persoana vizată, după caz, şi provoacă, astfel, vătămarea intereselor uneia sau mai multor persoane.

(3)26) Orice utilizare abuzivă a datelor cu caracter personal se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, în cazul în care este săvârşită în legătură cu date speciale.

(4) Pedeapsa este închisoarea de până la trei ani pentru infracţiune, în cazul în care abuzul de date cu caracter personal este săvârşit de un funcţionar public sau în cursul exercitării unei sarcini publice.

Secţiunea 220. Utilizarea abuzivă de informaţii publice

(1) Fapta persoanei care, cu încălcarea prevederilor legale care reglementează accesul la informaţiile de interes public:

a) tăinuieşte informaţiile publice de partea solicitantă sau refuză să dezvăluie informaţii publice, în ciuda faptului că a fost obligată să facă acest lucru prin hotărârea definitivă a instanţei;

b) falsifică sau face inaccesibilă orice informaţie publică; sau

c) oferă acces la sau publică informaţii publice care sunt neadevărate sau au fost falsificate;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea care nu depăşeşte trei ani pentru infracţiune, în cazul în care folosirea abuzivă a informaţiilor publice este săvârşită pentru câştiguri financiare ilicite.

Secţiunea 221. Violarea de domiciliu

(1) Fapta persoanei care pătrunde sau rămâne în locuinţa sau într-un alt imobil sau în limitele asociate acestora ale altei persoane, prin forţă, ameninţare sau prin uzurparea de calităţi oficiale constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care pătrunde sau rămâne în locuinţa sau într-un alt imobil sau în limitele asociate acestora, împotriva voinţei chiriaşului sau a proprietarului unei astfel de proprietăţi sau prin înşelăciune:

a) pe timp de noapte;

b) prin expunerea unei arme mortale;

c) prin purtarea unei arme mortale; sau

d) în grup;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Fapta persoanei care împiedică o altă persoană să pătrundă în locuinţa sa sau într-un alt imobil sau în limitele asociate acestora:

a) în modul prevăzut la alin. (1), se pedepseşte în conformitate cu alin. (1);

b) în modul prevăzut la alin. (2), se pedepseşte în conformitate cu alin. (2).

(4) Pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani pentru infracţiune, în cazul în care fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită în modul descris la alin. (2).

Secţiunea 222. Hărţuirea

(1) Fapta persoanei care practică un comportament prin care intenţionează să intimideze altă persoană, să perturbe intimitatea sau să deranjeze sau să provoace suferinţă emoţională altei persoane în mod arbitrar sau care deranjează altă persoană în mod regulat, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care, în scopul intimidării:

a) transmite ameninţarea cu forţa sau ameninţarea publică prin care intenţionează să provoace prejudicii altei persoane sau unei rude ale persoanei respective; sau

b) dă impresia că o ameninţare la adresa vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii altei persoane este iminentă,

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte fapte de hărţuire:

a) împotriva soţului/soţiei sau a fostului soţ sau împotriva partenerului civil sau fostului partener civil;

b) împotriva unei persoane aflate în îngrijire, custodie, supraveghere; sau

c) în cazul în care se abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra victimei,

este pedepsită cu închisoare de până la doi ani în cazul prevăzut la alin. (1) sau cu închisoare de până la trei în cazul prevăzut în alin. (2).

Secţiunea 223. Încălcarea vieţii private

(1) Fapta persoanei care dezvăluie secretul privat pe care l-a dobândit, în calitatea sa profesională sau oficială, fără temei constituie delict şi se pedepseşte cu arest.

(2) Pedeapsa este închisoarea de până la un an, în cazul în care infracţiunea provoacă un prejudiciu substanţial.

Secţiunea 224. Violarea corespondenţei

(1) Fapta persoanei care:

a) distruge corespondenţa sigilată care conţine comunicarea care aparţine altei persoane sau deschide sau obţine o astfel de corespondenţă în scopul cunoaşterii conţinutului acesteia sau o transmite unei persoane neautorizate în acest scop; sau

b) interceptează corespondenţa transmisă prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice altei persoane, constituie delict şi se pedepseşte cu arest, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Pedeapsa este închisoarea care nu depăşeşte un an, în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. (1) este săvârşită de către respectiva persoană în calitatea sa profesională sau oficială.

(3) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani, în cazul în care infracţiunea prevăzută în alin. (1) produce un prejudiciu substanţial al intereselor persoanei vătămate;

b) pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani, în cazul în care infracţiunea prevăzută în alin. (2) produce un prejudiciu substanţial.

Secţiunea 225. Tratamentul degradant al persoanelor vulnerabile

(1) Fapta persoanei care îndeamnă o altă persoană, exploatând vulnerabilitatea acesteia, să se angajeze în comportamente umilitoare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Pedeapsa este închisoarea care nu depăşeşte doi ani dacă infractorul:

a) prevede sau promite o formă de despăgubire pentru angajarea în comportamentul prevăzut la alin. (1);

b) înregistrează persoana în timpul angajării comportamentului menţionat la alin. (1) sau pune astfel de înregistrări la dispoziţia publicului larg.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune este închisoarea de până la trei ani dacă infracţiunea este săvârşită la scară comercială.

Secţiunea 226. Defăimarea

(1) Fapta persoanei care se angajează în a face publice, în mod scris sau verbal, orice aspecte care prejudiciază numele sau reputaţia unei alte persoane sau foloseşte o expresie care se referă direct la un astfel de fapt constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa este închisoarea de până la doi ani, în cazul în care defăimarea este săvârşită:

a) cu rea voinţă şi premeditat sau cu rele intenţii;

b) în mod calomniator, în faţa publicului larg; sau

c) cu provocarea unui prejudiciu semnificativ.

Secţiunea 227. Calomnia

(1) Fapta persoanei care, cu excepţia prevederilor secţiunii 226, face un anunţ fals, verbal sau în orice alt mod:

a) având tendinţa de a aduce atingere reputaţiei unei persoane în legătură cu activitatea sa profesională, cu funcţia publică sau cu activitatea publică; sau

b) în mod calomniator, în faţa publicului larg;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Fapta persoanei care se angajează într-un act de defăimare a altei persoane prin atac fizic se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

Secţiunea 228. Profanarea

Fapta persoanei care profanează memoria persoanelor decedate prin mijloacele definite în secţiunea 226 sau secţiunea 227 constituie delict şi se pedepseşte conform prevederilor acestor secţiuni.

Secţiunea 229. Justificarea

(1) Persoana acuzată de infracţiunile prevăzute în secţiunea 226-228 nu va fi urmărită penal dacă există dovezi concludente conform cărora publicarea reclamată ca defăimătoare se dovedeşte a fi corectă.

(2) Justificarea se aplică atunci când declaraţia, publicarea sau expresia au fost comunicate din motive de interes public sau din interesul legal al persoanei.

Secţiunea 230. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

Interdicţia poate fi aplicată şi împotriva persoanelor angajate în hărţuire.

Secţiunea 231. Plângerea prealabilă părţii vătămate

(1) Cu privire la infracţiunea prevăzută în secţiunea 218, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, cu excepţia cazului în care este săvârşită în conexiune cu aceasta şi o infracţiune care poate fi urmărită penal din oficiu. În cazul menţionat la alin. (2) al secţiunii 218, plângerea prealabilă a părţii vătămate poate fi depusă de persoana îndreptăţită pentru emiterea declaraţiei în temeiul Legii sănătăţii sau de către un membru al familiei sau de către moştenitorul decedatului.

(2) Infracţiunile prevăzute în secţiunea 221-228 pot fi urmărite penal numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, cu excepţia cazului în care infracţiunea prevăzută în secţiunea 227 este săvârşită împotriva unei autorităţi de aplicare a legii.

(3) În cazul menţionat la secţiunea 228, plângerea prealabilă a părţii vătămate poate fi depusă de un membru al familiei sau moştenitorul decedatului.

CAPITOLUL XXII

Infracţiuni împotriva normelor de reglementare a traficului

Secţiunea 232. Infracţiuni împotriva siguranţei transportului

(1) Fapta persoanei care pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane prin deteriorarea sau distrugerea unui traseu sau coridor de circulaţie, a unui vehicul, a unui echipament de control al traficului sau a accesoriilor acestuia, prin crearea unui obstacol, înlăturarea sau schimbarea unui semn de circulaţie, instalarea unui semn înşelător, atacarea sau ameninţarea şoferului unui vehicul în mişcare sau acţionarea în orice alt mod similar, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care fapta penală duce la vătămări corporale grave;

b) închisoare între doi şi opt ani, dacă infracţiunea are ca rezultat o invaliditate fizică permanentă sau o vătămare gravă a sănătăţii sau o catastrofă în masă;

c) închisoare între cinci şi zece ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

d) închisoare între cinci şi cincisprezece ani, în cazul în care infracţiunea a avut ca urmare moartea a două sau mai multor persoane sau o catastrofă fatală în masă.

(3) Fapta persoanei care efectuează acte pregătitoare pentru fapta penală menţionată la alin. (1) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută în alin. (1) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu închisoare de până la doi ani, trei ani, cinci ani sau închisoare de la unu la cinci ani sau de la doi la opt ani în cazurile definite la alin. (2), în conformitate cu distincţia respectivă.

(5) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau revocată, în cazuri care necesită o atenţie deosebită – în cazul persoanei care elimină în mod voluntar pericolul înainte de a produce vreun prejudiciu în consecinţă.

Secţiunea 233. Punerea în pericol a căilor ferate, a sistemelor de transport aeriene sau navale

(1) Fapta persoanei care pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane prin încălcarea reglementarilor care guvernează transportul feroviar, aerian sau naval constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care fapta penală duce la vătămări corporale grave;

b) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea are ca rezultat o invaliditate fizică permanentă sau o vătămare gravă a sănătăţii sau o catastrofă în masă;

c) închisoarea între cinci şi zece ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

d) închisoarea între cinci şi cincisprezece ani, în cazul în care infracţiunea a avut ca urmare moartea a două sau mai multor persoane sau o catastrofă fatală în masă.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută în alin. (1) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu închisoare de până la doi ani, trei ani sau între unu şi cinci ani sau de la doi la opt ani în cazurile definite la alin. (2), în conformitate cu distincţia respectivă.

(4) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau respinsă, în cazuri care merită o atenţie deosebită – în cazul persoanei care elimină în mod voluntar pericolul înainte de orice daună în consecinţă.

Secţiunea 234. Conducerea periculoasă a vehiculelor

(1) Fapta persoanei care provoacă o ameninţare directă la viaţa sau integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane prin încălcarea regulilor de circulaţie pe un drum public sau pe un drum privat accesibil publicului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care fapta penală duce la vătămări corporale grave;

b) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea are ca rezultat o invaliditate fizică permanentă sau o vătămare gravă a sănătăţii sau o catastrofă în masă;

c) închisoarea între cinci şi zece ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

d) închisoarea între cinci şi cincisprezece ani, în cazul în care infracţiunea a avut ca urmare moartea a două sau mai multor persoane sau o catastrofă fatală în masă.

Secţiunea 235. Provocarea unui accident rutier

(1) Fapta persoanei care provoacă vătămări corporale grave uneia sau mai multor persoane prin încălcarea regulilor de circulaţie din neglijenţă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa este:

a) închisoarea de până la trei ani, dacă infracţiunea duce la invaliditate fizică permanentă sau la o vătămare gravă a sănătăţii sau la o catastrofă în masă;

b) închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

c) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea duce la moartea a două sau mai multe persoane sau la o catastrofă în masă fatală.

Secţiunea 236. Conducerea sub influenţa alcoolului

(1) Fapta persoanei care operează un tren sau o aeronavă, o navă motorizată sau un vehicul pe un drum public sau pe un drum privat accesibil publicului sub influenţa alcoolului constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani, dacă infracţiunea duce la vătămări corporale grave;

b) închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea are ca rezultat o invaliditate fizică permanentă sau o afectare gravă a sănătăţii sau o catastrofă în masă;

c) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

d) închisoarea între cinci şi zece ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea a două sau mai multor persoane sau o catastrofă în masă fatală.

(3) Fapta persoanei care provoacă consecinţa descrisă la alin. (2) prin operarea unei nave nemotorizate sau a unui vehicul nemotorizat pe un drum public sau pe un drum privat accesibil publicului sub influenţa alcoolului se pedepseşte în conformitate cu distincţia respectivă.

Secţiunea 237. Conducerea sub influenţa drogurilor

(1) Fapta persoanei care operează un tren sau aeronavă, o navă motorizată sau un vehicul pe un drum public sau pe un drum privat accesibil publicului sub influenţa oricărei substanţe – alta decât alcoolul din consumul de băuturi alcoolice – care are capacitatea de a afecta abilităţile de a conduce vehicule constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa este:

a) pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani, dacă infracţiunea duce la un prejudiciu corporal grav;

b) închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea are ca rezultat o invaliditate fizică permanentă sau o afectare gravă a sănătăţii sau o catastrofă în masă;

c) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

d) închisoarea între cinci şi zece ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea a două sau mai multor persoane sau o catastrofă în masă fatală.

(3) Fapta persoanei care determină consecinţa descrisă în alin. (2) prin operarea sau a unei nave nemotorizate sau a unui vehicul nemotorizat, sub influenţa oricărei substanţe – alta decât alcoolul din consumul de băuturi alcoolice – care are capacitatea de a afecta abilităţile de a opera un astfel de vehicul este pedepsită în conformitate cu distincţia respectivă.

Secţiunea 238. Transferul ilegal al operării unui vehicul

(1) Fapta persoanei care transferă operarea unui tren sau a unei aeronave, a unei nave motorizate sau a unui vehicul pe un drum public sau pe un drum privat accesibil publicului către o persoană aflată sub influenţa alcoolului sau a narcoticelor sau a cărei capacitate de a opera un astfel de vehicul este în alt mod afectată constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa este:

a) închisoarea de până la trei ani, dacă infracţiunea duce la invaliditate fizică permanentă sau la o afectare gravă a sănătăţii sau la o catastrofă în masă;

b) închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea a avut ca urmare moartea victimei;

c) închisoarea între doi şi opt ani, dacă infracţiunea duce la moartea a două sau mai multe persoane sau la o catastrofă fatală în masă.

Secţiunea 239. Părăsirea locului accidentului

În cazul în care operatorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie nu se opreşte la locul accidentului sau părăseşte locul accidentului înainte de a stabili dacă vreo persoană a fost rănită sau are nevoie de asistenţă din cauza unui pericol iminent pentru viaţa sa sau integritatea fizică constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 240. Dispoziţii interpretative

(1) Dispoziţiile referitoare la infracţiunile de trafic se aplică şi în cazul în care încălcarea regulilor de circulaţie pentru operarea vehiculului pe drumurile publice duce la vătămări corporale grave sau deces într-un alt loc decât un drum public.

(2) În sensul secţiunilor 233-235, dispoziţiile referitoare la pietoni şi pasageri nu sunt considerate reglementări privind traficul.

(3) În sensul secţiunii 236 şi al secţiunii 238, persoana aflată sub influenţa alcoolului reprezintă persoana care are un nivel al alcoolului în sânge care depăşeşte limita de 0,50 grame/litru la mie sau 0,25 miligrame/litru la mie alcool în aerul expirat în urma consumului de băuturi alcoolice.

CAPITOLUL XXIII

Infracţiuni împotriva mediului şi naturii

Secţiunea 241. Infracţiunile de mediu

(1) Fapta persoanei care este responsabilă de poluarea prin pământ, aer, apă, biosferă (flora şi fauna) şi elementele constitutive ale acestora, care are drept rezultat:

a) punerea acestora în pericol;

b) daune de o asemenea întindere încât starea sa naturală sau anterioară poate fi restabilită doar printr-o intervenţie;

c) daune de o asemenea întindere încât starea sa naturală sau anterioară nu poate fi restabilită deloc;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, în cazul alineatului a), închisoare de la unu la cinci ani, în cazul alineatului b) şi închisoare de la doi la opt ani, în cazul alineatului c).

(2) Fapta persoanei care afectează mediul prin neglijenţă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în cazul alineatului a), închisoare de până la doi ani, în cazul alineatului b) şi închisoare de până la trei ani, în cazul alineatului c).

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi alin. (2) teza I şi teza a II-a făptuitorul nu poate fi pedepsit, iar în cazul alin. (1) lit. b) sancţiunea poate fi redusă fără limitare, dacă făptuitorul încetează sau îndepărtează în mod voluntar prejudiciul asupra mediului înainte de pronunţarea în primă instanţă.

(4) În sensul prezentei secţiuni, „poluare” înseamnă introducerea de substanţe poluante în sol, aer, apă, biosferă (floră şi faună) şi elementele constitutive ale acestora, care depăşesc limitele de emisie stabilite prin lege sau prin decret de către autoritatea competentă.

Secţiunea 242. Deteriorarea mediului natural

(1) Fapta persoanei care obţine, posedă, distribuie, importă, exportă, transportă pe teritoriul Ungariei, în mod ilegal, face trafic, afectează sau distruge:

a) orice specie dintr-un organism viu care face obiectul unor măsuri de protecţie;

b) orice specie de organisme vii protejate sau specii de floră şi faună considerate importante pentru obiectivele de conservare ale Uniunii Europene, cu condiţia ca valoarea cumulată a acestor specii, exprimată în termeni monetari, să atingă pragul stabilit de o altă legislaţie specifică ce reglementează specia respectivă a unui organism viu, prin măsuri de protecţie specială;

c) orice specii enumerate în anexele A şi B la Regulamentul Consiliului European privind protecţia speciilor de faună şi floră sălbatică, prin reglementarea comerţului cu acestea;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa va consta în închisoarea cu termen între unu şi cinci ani dacă daunele cauzate mediului înconjurător conduc la distrugerea speciilor de organisme vii:

a) în măsura în care – în cazurile prevăzute la lit. a) sau b) ale alin. (1) – valoarea cumulată a unor astfel de specii de organisme vii ce au fost distruse, exprimată în termeni monetari, atinge cea mai mare valoare stabilită printr-o altă legislaţie specifică aplicabilă speciilor unui organism viu aflat sub protecţie specială, înmulţită cu doi;

b) în măsura în care periclitează supravieţuirea organismelor vii, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c).

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea definită în alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(4) În sensul prezentei secţiuni, „specii de organisme vii” înseamnă:

a) specii ale unui organism viu sub orice formă sau în orice stadiu de dezvoltare;

b) hibrizi de organisme vii propagate artificial sau în alt mod;

c) derivaţii ale unui organism viu, incluzând specimenele moarte şi orice părţi şi derivate ale acestora sau ale speciilor unui organism viu, precum şi orice bunuri sau produse fabricate din oricare dintre cele de mai sus sau care conţin orice componentă care provine din oricare dintre cele de mai sus.

Secţiunea 243.

(1) Fapta persoanei care modifică în mod ilegal şi semnificativ zonele Natura 2000, peşterile protejate, siturile protejate şi populaţia sau habitatul natural al organismelor vii protejate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de cel mult trei ani.

(2) Pedeapsa va fi reprezentată de închisoare cu termen cuprins între unu şi cinci ani, în cazul în care daunele produse mediului înconjurător au ca rezultat deteriorarea sau distrugerea semnificativă a zonelor Natura 2000, a peşterilor protejate, a siturilor protejate sau a populaţiei sau a habitatelor naturale ale organismelor vii protejate.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea definită în alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(4) În aplicarea prezentului alineat, „Zona Natura 2000” va avea înţelesul definit în Legea privind protecţia mediului natural.

Secţiunea 244. Cruzime împotriva animalelor

(1) Fapta persoanei care:

a) este implicată într-o faptă de abuz nejustificat sau maltratare nejustificată a animalelor vertebrate, ducând la deteriorarea permanentă a sănătăţii animalelor sau la dispariţia animalelor;

b) abandonează, aruncă în stradă sau expulzează un animal vertebrat domestic sau un animal periculos;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa pentru o infracţiune este reprezentată de pedeapsa închisorii de până la trei ani, dacă infracţiunea:

a) se desfăşoară în aşa fel încât animalului îi sunt produse suferinţe nejustificate sau

b) are ca rezultat vătămarea permanentă a mai multor animale sau dispariţia mai multor animale.

Secţiunea 245. Braconajul vânatului

Fapta persoanei care:

a) este implicată în activităţi de ucidere sau capturare a vânatului sălbatic pe un teren de vânătoare, fără drept de vânătoare sau ca vânător, pe terenul de vânătoare al altor proprietari, fără autorizaţie,

b) ucide sau capturează, în afara sezonului de vânătoare pentru vânatul respectiv – prevăzut de o altă legislaţie specifică ce reglementează toate speciile de vânat – orice vânat sălbatic din specia respectivă;

c) desfăşoară activităţi de ucidere sau de capturare a vânatului sălbatic sau a oricărui animal vertebrat ce beneficiază de protecţie specială sau a oricărui animal protejat, folosind echipament de vânătoare neautorizat şi metode prevăzute în alte legi specifice sau pe terenuri de vânătoare restricţionate,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 246. Braconaj piscicol

Fapta persoanei care:

a) se angajează în activităţi de capturare a peştelui fără autorizaţie, folosind plase de pescuit sau alte echipamente de pescuit, cu excepţia pescuitului de agrement,

b) se angajează în activităţi de capturare a peştelui folosind echipamente şi/sau metode de pescuit neautorizate, prevăzute în altă legislaţie specifică sau în zone de pescuit restricţionate,

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 247. Organizarea de lupte ilegale cu animale

(1) Fapta persoanei implicate în organizarea de lupte cu animale vertebrate sau în aranjamentele de pariuri sau plasarea de pariuri având ca obiect o astfel de luptă cu animale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei implicate în dobândirea, păstrarea, reproducerea, dresarea, domesticirea sau traficul de animale vertebrate în scopul luptelor constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 248. Încălcarea reglementărilor privind gestionarea deşeurilor

(1) Fapta persoanei care:

a) realizează eliminarea deşeurilor într-un amplasament care nu a fost autorizat de autoritatea competentă în acest scop;

b) se angajează fără autorizaţie în activităţi de gestionare a deşeurilor sau care, cu depăşirea domeniului de aplicabilitate al autorizaţiei, se angajează în orice altă activitate ilegală cu privire la deşeuri,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2)27) Pedeapsa este închisoarea între unu şi cinci ani, dacă infracţiunea descrisă la alin. (1) este săvârşită în legătură cu deşeurile considerate periculoase, conform Legii cu privire la deşeuri.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea din culpă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în cazul prevăzut la alin. (1) sau cu închisoare de până la doi ani, în cazul prevăzut la alin. (2).

(4)28) În aplicarea prezentului alineat:

a) „deşeu” înseamnă orice substanţă considerată deşeu, în conformitate cu Legea privind deşeurile şi care poate fi periculoasă pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor sau pentru pământ, aer, apă şi elementele constitutive ale acestora şi pentru speciile de organisme vii;

b) „activitate de gestionare a deşeurilor” înseamnă colectarea, adunarea şi transportul deşeurilor, astfel cum sunt acestea definite în Legea privind deşeurile, inclusiv în cazul exportului sau importului în ţară sau transportate în ţara tranzitată, precum şi în procesul de prelucrare prealabilă, depozitare, recuperare şi eliminare a deşeurilor.

Secţiunea 249. Infracţiuni ce implică substanţe care diminuează stratul de ozon

(1) Fapta persoanei care produce sau foloseşte, importă sau exportă de pe teritoriul ţării sau introduce pe piaţă orice substanţă care diminuează stratul de ozon sau orice produs care conţine astfel de substanţe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de cel mult trei ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte o infracţiune cu substanţe care diminuează stratul de ozon din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, pentru delict.

Secţiunea 250. Sustragerea materialelor radioactive

(1) Fapta persoanei care, fără notificare sau cu depăşirea obiectului autorizaţiei:

a) produce, depozitează, elimină sau transportă substanţe radioactive periculoase;

b) dobândeşte, posedă, gestionează, distribuie, prelucrează sau utilizează în alt fel substanţe radioactive periculoase sau le transferă unei persoane neautorizate, tratează, importă sau exportă asemenea materiale sau le transportă în tranzit pe teritoriul ţării,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea în asociere infracţională cu alte persoane se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(3) Fapta persoanei care se angajează în pregătirile pentru sustragerea materialelor radioactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută la alin. (1) lit. a) din prezenta secţiune constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(5) În sensul prezentei secţiuni, „substanţă radioactivă periculoasă” înseamnă orice material provenit din surse naturale sau artificiale care conţine unul sau mai mulţi nuclei radioactivi capabili să emită radiaţii ionizante şi care este considerată periculoasă pentru viaţa şi sănătatea umană, precum şi pentru mediul organic şi anorganic.

Secţiunea 251. Exploatarea ilegală a instalaţiilor nucleare

(1) Fapta persoanei care – fără autorizaţie sau prin depăşirea domeniului de aplicabilitate al autorizaţiei – exploatează o instalaţie nucleară constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea definită la alin. (1) în asociere infracţională cu alte persoane se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(3) Fapta persoanei implicate în activităţi de pregătire pentru exploatarea ilegală a unei instalaţii nucleare se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 252. Infracţiuni în domeniul energiei nucleare

(1) Fapta persoanei care – în scopul obţinerii autorizaţiei de utilizare a energiei nucleare – induce în eroare organismul sau persoana învestit(ă) cu putere decizională constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care nu îşi îndeplineşte obligaţia de notificare în legătură cu utilizarea energiei nucleare se pedepseşte cu închisoare de cel mult trei ani.

Secţiunea 253. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

Interdicţia poate fi aplicată, de asemenea, contravenienţilor care săvârşesc infracţiuni de mediu, care deteriorează mediul înconjurător, comit acte de braconaj cinegetic sau piscicol, încalcă reglementările privind gestionarea deşeurilor şi organizează lupte ilegale cu animale.

CAPITOLUL XXIV

Infracţiuni împotriva statului

Secţiunea 254. Tentativa de răsturnare a ordinii constituţionale prin forţă

(1) Fapta persoanei implicate în orice act prin care se intenţionează răsturnarea ordinii constituţionale a Ungariei prin forţă sau prin violenţă sau prin ameninţări în acest sens constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la douăzeci de ani sau cu detenţie pe viaţă.

(2) Fapta persoanei implicate în activităţi de pregătire în vederea răsturnării ordinii constituţionale prin forţă sau prin violenţă se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(3) Fapta persoanei care renunţă voluntar la activitatea infracţională înainte ca aceasta să fie săvârşită, precum şi persoana care încearcă în mod deliberat să împiedice infracţiunea nu vor fi puse sub urmărire penală pentru încercarea de răsturnare a ordinii constituţionale prin forţă.

Secţiunea 255. Conspiraţie împotriva ordinii constituţionale

(1) Fapta persoanei care înfiinţează sau conduce o organizaţie având drept scop răsturnarea ordinii constituţionale a Ungariei prin forţă sau prin ameninţarea forţei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

(2) Fapta persoanei care participă la organizaţia menţionată la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.

(3) Fapta persoanei care se retrage voluntar din activitatea infracţională înainte ca aceasta să fie săvârşită, precum şi persoana care încearcă deliberat să prevină conspiraţia nu vor fi puse sub urmărire penală pentru conspiraţie împotriva ordinii constituţionale.

Secţiunea 256. Rebeliune

(1) Fapta persoanei care participă la o tulburare civilă, al cărei scop imediat este de a împiedica:

a) Parlamentul;

b) Preşedintele Republicii;

c) Kúria (Curia); sau

d) Guvernul;

de la a-şi exercita autoritatea delegată prin Legea fundamentală, prin forţa sau ameninţarea cu forţa sau pentru a-i constrânge să facă sau să se abţină de la a face un act constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Fapta persoanei care organizează sau conduce o acţiune de tulburare civilă prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătirea unei revolte se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(4) Fapta persoanei care renunţă la revoltă fie în mod voluntar, fie ca urmare a unei dispoziţii emise de autorităţi, înainte de săvârşirea oricărui act de violenţă, nu poate fi urmărită în justiţie pentru rebeliune.

Secţiunea 257. Distrugerea

(1) Fapta persoanei care distruge, face inutilizabilă sau deteriorează instalaţii de utilitate publică, de producţie, de trafic sau de telecomunicaţii sau echipamente ale acestora, clădiri sau structuri publice, stocuri de produse sau bunuri militare sau alte bunuri de o importanţă similară, prin prisma destinaţiei acestora, cu scopul de a perturba ordinea constituţională a Ungariei constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, în cazul în care actul de distrugere provoacă daune deosebit de mari.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru distrugere se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 258. Înalta trădare

(1) Fapta cetăţeanului maghiar care stabileşte sau păstrează contacte cu un guvern străin sau cu o organizaţie străină, în vederea încălcării suveranităţii, integrităţii teritoriale sau a ordinii constituţionale a Ungariei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Pedeapsa este reprezentată de închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă, în cazul în care fapta de înaltă trădare:

a) are drept consecinţă un prejudiciu însemnat;

b) este săvârşită cu ajutorul statutului de serviciu în folosul statului sau al unui mandat oficial;

c) pe timp de război; sau

d) prin invitarea sau cu ajutorul forţelor armate străine.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri legate de o faptă de înaltă trădare se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani sau cu închisoare de la doi la opt ani, atunci când fapta este săvârşită pe timp de război.

Secţiunea 259. Trădarea

Fapta cetăţeanului maghiar care stabileşte sau menţine contactul cu un guvern străin sau cu o organizaţie străină care abuzează de statutul său de serviciu de stat sau de mandatul oficial şi care pune astfel în pericol suveranitatea, integritatea teritorială sau ordinea constituţională a Ungariei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani sau de la cinci la cincisprezece ani, atunci când fapta este săvârşită pe timp de război.

Secţiunea 260. Asistenţă şi confort

(1) Fapta persoanei care, pe timp de război, încearcă să intre în contact cu inamicul pentru a submina puterea militară a Ungariei şi care oferă ajutor şi confort duşmanului care cauzează daune forţelor armate proprii sau aliate se pedepseşte cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă.

(2) Fapta persoanei implicate în pregătirea unor acţiuni de ajutor şi confort acordate inamicului se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

Secţiunea 261. Spionaj

(1) Fapta persoanei implicate în strângerea de informaţii referitoare la o putere străină sau o organizaţie străină împotriva Ungariei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta de spionaj, definită în alin. (1), prin divulgarea de informaţii strict secrete se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(3) Fapta persoanei implicate în activităţi de spionaj se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(4) Fapta persoanei care, înainte de a săvârşi orice alt act de spionaj, denunţă angajamentul sau implicarea sa autorităţilor sau agenţiei abilitate ale statului şi dezvăluie în întregime contactul său extern nu va fi urmărită pentru a oferi sau pentru a participa la operaţiunile de culegere a informaţiilor.

Secţiunea 262. Spionajul împotriva Forţelor Armate Aliate

Fapta persoanei implicate în spionaj împotriva forţelor armate aliate din Ungaria sau de pe teritoriul unei alte naţiuni, împreună cu care Ungaria a format o alianţă, în virtutea tratatului internaţional privind obligaţia de asistenţă militară reciprocă, se pedepseşte în conformitate cu prevederile Secţiunii 261.

Secţiunea 263. Neîndeplinirea obligaţiilor de denunţare a infracţiunilor împotriva statului

(1) Fapta persoanei care are cunoştinţe sigure despre pregătirile realizate în vederea răsturnării prin forţă a ordinii constituţionale, a conspiraţiei împotriva ordinii constituţionale, a rebeliunii, distrugerii, înaltei trădări, trădării, acordării de ajutor şi confort inamicului, spionajului sau spionajului împotriva forţelor armate aliate sau în legătură cu o astfel de infracţiune, săvârşită fără să fi fost constatată şi care nu denunţă imediat acest fapt autorităţilor sau agenţiei competente a statului constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Membrii familiilor persoanelor care nu au denunţat infracţiuni împotriva statului nu vor fi puşi sub urmărire penală.

Secţiunea 264. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

În legătură cu infracţiunile definite în prezentul capitol se poate aplica şi măsura exilării.

CAPITOLUL XXV

Infracţiuni legate de informaţii clasificate şi împotriva evidenţelor publice şi a registrelor recunoscute ca active naţionale

Secţiunea 265. Infracţiuni cu informaţii clasificate

(1) Fapta persoanei care:

a) obţine sau utilizează orice informaţii clasificate;

b) dezvăluie orice informaţie clasificată unei persoane neautorizate sau nu transmite informaţiile respective persoanei competente;

constituie infracţiune cu informaţii clasificate.

(2) Pedeapsa constă din:

a) arest pentru un delict în cazul în care informaţiile sunt clasificate sub titlul de informaţii restricţionate;

b) închisoarea pentru infracţiune, cu termen de până la un an, în cazul în care informaţiile sunt clasificate ca fiind confidenţiale;

c) închisoare cu termen de până la trei ani, în cazul în care informaţiile sunt clasificate drept secrete;

d) închisoare de la unu până la cinci ani, în cazul în care informaţiile sunt clasificate drept strict secrete.

(3) În cazul în care infracţiunile legate de informaţii clasificate sunt săvârşite de o persoană autorizată să utilizeze informaţiile clasificate în temeiul legii şi se referă la informaţii clasificate drept restricţionate, confidenţiale, secrete sau strict secrete, respectiva persoană se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau doi ani sau cu termen cuprins între unu şi cinci ani sau între doi şi opt ani, în conformitate cu distincţia prevăzută în alin. (2).

(4) Fapta persoanei implicate în pregătiri legate de infracţiuni privind informaţii clasificate, conform alin. (2) lit. c)-d), constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu pedeapsa închisorii cu termen de până la trei ani, pentru infracţiune, în conformitate cu distincţia prevăzută în textele de lege menţionate mai sus.

(5) În cazul în care o persoană autorizată să utilizeze informaţii clasificate în temeiul legii efectuează acte pregătitoare în vederea săvârşirii de infracţiuni privind informaţii clasificate, conform prevederilor alin. (2) lit. c)-d), se va aplica pedeapsa închisorii de până la trei ani sau a închisorii de la unu la cinci ani, în conformitate cu distincţia prevăzută în textele de lege menţionate mai sus.

(6) Fapta persoanei autorizate să utilizeze informaţii clasificate în temeiul legii, care săvârşeşte infracţiunea definită în alin. (2) din culpă constituie delict şi se pedepseşte cu arest sau închisoare de până la un an, doi ani sau trei ani, în conformitate cu distincţia prevăzută în textul de lege menţionat mai sus.

Secţiunea 266.

(1) De asemenea, protecţia sub sancţiunea atragerii răspunderii penale se aplică – pentru o perioadă de treizeci de zile de la momentul solicitării clasificării – tuturor datelor recomandate pentru clasificare, în cazul în care procedura clasificării se află în derulare la data săvârşirii faptei şi dacă făptuitorul are cunoştinţă de acest lucru.

(2) Cazurile de infracţiuni privind informaţii clasificate pot fi puse sub urmărire penală numai în baza unei propuneri din partea organului sau a persoanei învestite, potrivit Legii privind protecţia informaţiilor clasificate, cu autoritate de clasificare a informaţiilor implicate.

Secţiunea 267. Infracţiuni împotriva evidenţelor şi registrelor publice recunoscute ca active naţionale

(1) Fapta persoanei implicate într-o acţiune având drept scop împiedicarea operatorului de date de la a obţine acces la evidenţele şi registrele publice recunoscute ca active naţionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani, atunci când infracţiunea provoacă un prejudiciu considerabil.

CAPITOLUL XXVI

Infracţiuni împotriva sistemului judiciar

Secţiunea 268. Acuzaţii false

(1) Fapta persoanei care:

a) acuză în mod fals o altă persoană de săvârşirea unei infracţiuni în faţa unei autorităţi;

b) comunică autorităţii orice dovezi falsificate împotriva altei persoane, în legătură cu o infracţiune;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani, în cazul în care se deschide acţiune penală pe baza unor afirmaţii false.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, în cazul în care:

a) acuzatul este condamnat pe baza unor acuzaţii false;

b) se formulează acuzaţii false în legătură cu o infracţiune pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, dacă sunt depuse acuzaţii false cu privire la o infracţiune pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă şi învinuitul este condamnat pe baza unor astfel de acuzaţii.

(5) Fapta persoanei care acuză în mod fals o altă persoană de săvârşirea unei infracţiuni în faţa unei autorităţi, pentru că nu cunoaşte, din neglijenţă, că declaraţia sa este neadevărată sau că dovada este falsă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 269.

Fapta persoanei care:

a) acuză în mod fals o altă persoană în faţa unei autorităţi de săvârşirea unui delict sau a unei infracţiuni pedepsite cu o sancţiune administrativă;

b) acuză în mod fals o altă persoană de săvârşirea unei infracţiuni disciplinare în faţa unei autorităţi sau a unei părţi care exercită autoritate disciplinară;

c) transmite dovezile falsificate împotriva unei alte persoane către o autoritate sau o parte care exercită autoritate disciplinară în legătură cu un delict sau cu o infracţiune sau o infracţiune disciplinară pedepsită cu o sancţiune administrativă;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 270.

(1) În cazul în care a fost deschisă o acţiune pe baza unei acuzaţii false, acţiunea de urmărire penală poate fi deschisă, până la încheierea unei astfel de acţiuni principale, numai pe baza unei solicitări din partea autorităţii din procesul iniţial. Cu excepţia unei astfel de solicitări, termenul de prescripţie pentru urmărirea penală cu rea intenţie începe să curgă din ziua încheierii acţiunii principale.

(2) Sancţiunea aplicabilă persoanei care se face vinovată de acuzaţii false poate fi redusă fără limitare sau, în cazurile care reclamă o atenţie deosebită, va fi anulată în totalitate, dacă persoana mărturiseşte caracterul rău intenţionat al acuzaţiei înainte de încheierea acţiunii principale în faţa autorităţii care instrumentează acţiunea.

Secţiunea 271. Inducerea în eroare a autorităţii

(1) Fapta persoanei care înaintează o sesizare către o autoritate, aceasta reprezentând baza unei proceduri penale, având cunoştinţă de faptul că aceste informaţii sunt neadevărate – fără derogare de la secţiunea 268 - constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care înaintează o sesizare către o autoritate, aceasta reprezentând baza unei proceduri contravenţionale a autorităţilor sau a altor entităţi care exercită autoritate disciplinară sau reprezentând baza unei proceduri disciplinare, având cunoştinţă de faptul că aceste informaţii sunt neadevărate – fără derogare de la Secţiunea 269 – se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(3) Fapta persoanei care face o sesizare către o autoritate, aceasta stând la baza altor proceduri oficiale, având cunoştinţă de faptul că informaţiile respective sunt neadevărate – fără derogare de la Secţiunea 269 – se pedepseşte cu arest.

Secţiunea 272. Mărturia mincinoasă

(1) Martorul care dă mărturie falsă în faţa autorităţii cu privire la o împrejurare esenţială într-un dosar sau care ascunde dovezi se face vinovat de mărturie mincinoasă.

(2) Dispoziţiile referitoare la mărturie mincinoasă se aplică persoanei care:

a) depune mărturie falsă, în calitate de expert sau informaţii false, în calitate de consultant special;

b) face o traducere neadevărată, în calitate de interpret sau traducător;

c) prezintă un document fals sau o dovadă fizică ce a fost manipulată în cadrul unei acţiuni penale sau civile, fără derogare de la secţiunea 268 alin. (1) lit. b).

(3) Inculpatul din procedurile penale nu va fi urmărit penal în baza alin. (2) lit. c).

(4) Fapta de mărturie mincinoasă săvârşită într-o cauză penală va fi încadrată drept infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani. În cazul în care mărturia mincinoasă se referă la o infracţiune pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă, sancţiunea aplicată va fi pedeapsa închisorii de la doi la opt ani.

(5) Mărturia mincinoasă săvârşită într-o cauză civilă se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani. Atunci când cauza civilă are drept obiect o valoare deosebit de importantă sau orice altă formă de interes considerat deosebit de semnificativ, pedeapsa constă în închisoarea de la unu la cinci ani.

(6) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă de mărturie mincinoasă din culpă va fi pedepsită, pentru infracţiune, cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 273.

Fapta persoanei care săvârşeşte mărturie mincinoasă într-o acţiune contravenţională sau o altă acţiune judiciară sau într-o acţiune disciplinară constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 274.

Acţiunea penală pentru mărturie mincinoasă poate fi pusă în mişcare în legătură cu o cauză în care mărturia falsă a fost prezentată numai la solicitarea autorităţii ce instrumentează procesul iniţial, înainte de încheierea procesului principal. Cu excepţia unei asemenea solicitări, termenul de prescripţie pentru sperjur începe de la data încheierii acţiunii principale.

Secţiunea 275.

(1) Persoana:

a) a cărei mărturie ar incrimina propria persoană sau pe membrii familiei sale într-o faptă penală;

b) care poate refuza să depună mărturie din orice alt motiv, dar nu a fost informată în consecinţă înainte de a fi audiată; sau

c) care nu poate fi audiată, în conformitate cu legea;

nu poate face obiectul urmăririi penale pentru mărturie mincinoasă.

(2) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare sau poate fi anulată în totalitate în situaţiile care merită atenţie specială, atunci când este aplicată împotriva unei persoane care mărturiseşte, în faţa autorităţii care instrumentează cauza, înainte de încheierea acţiunii principale, că a adus probe false.

Secţiunea 276. Instigare la mărturie mincinoasă

(1) Fapta persoanei care încearcă să convingă o altă persoană să depună mărturie falsă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, dacă fapta este săvârşită într-o cauză penală sau constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, dacă fapta este săvârşită într-o cauză civilă.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută în alin. (1) în cadrul unei acţiuni contravenţionale sau într-o altă procedură judiciară sau în cadrul unei acţiuni disciplinare derulate în faţa unei persoane care exercită autoritate disciplinară constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 277. Refuzul ilegal de a furniza probe

Fapta martorului care, în cadrul unei acţiuni penale, refuză în mod ilegal să depună mărturie în faţa instanţei, după ce a fost informat cu privire la consecinţe constituie delict şi se pedepseşte cu arest.

Secţiunea 278. Constrângerea din partea autorităţilor

(1) Fapta persoanei care încearcă, prin forţă sau ameninţarea forţei, să împiedice o altă persoană de la a-şi exercita în mod liber drepturile legale în cadrul unei acţiuni derulate în faţa autorităţilor, sau o instigă pe aceasta la neglijarea îndatoririlor sale reprezintă constrângere în acţiunea judiciară derulată în faţa autorităţilor.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea într-o cauză penală constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani. În cazul în care infracţiunea este săvârşită în legătură cu o cauză penală având ca obiect o infracţiune pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă, pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea într-o cauză civilă se pedepseşte cu închisoare de cel mult trei ani. În cazul în care cauza civilă are ca obiect o valoare deosebit de importantă sau orice altă formă de interes considerat semnificativ, pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani.

(4) În cazul în care infracţiunea este săvârşită în cadrul unei acţiuni contravenţionale sau în alte proceduri judiciare sau în cadrul unei proceduri disciplinare derulate în faţa unei persoane care exercită autoritate disciplinară constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 279. Sfidare

(1) Fapta persoanei care manifestă un comportament aparent antisocial şi violent, cu scopul de a submina, de a pune într-o lumină proastă sau de a obstrucţiona îndeplinirea sarcinilor autorităţii constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, în măsura în care fapta nu reprezintă o infracţiune mai gravă.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, în cazul în care fapta menţionată în alin. (1) de mai sus afectează acţiunea derulată de autoritate.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea specificată la alin. (1) de mai sus a fost săvârşită în grup, prin arătarea unei arme mortale sau prin purtarea unei arme mortale.

Secţiunea 280. Încălcarea obligaţiei de confidenţialitate în legătură cu sistemul judiciar

(1) Fapta persoanei care dezvăluie orice informaţii, date şi fapte pe care le-a obţinut în calitate de martor oficial, fără o autorizare corespunzătoare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Fapta persoanei care dezvăluie, fără o autorizare corespunzătoare, orice informaţie dobândită într-o şedinţă de judecată nepublică se pedepseşte conform alin. (1), cu condiţia ca fapta respectivă să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

(3) Fapta persoanei care dezvăluie fapte sau informaţii prezentate într-o şedinţă a completului de judecată sau care figurează în minutele sau procesele-verbale ale unei şedinţe a completului de judecată se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

Secţiunea 281. Ascunderea probelor exoneratoare

(1) Fapta persoanei care nu dezvăluie orice fapte care pot duce la stingerea acţiunii penale sau la achitarea unei persoane urmărite penal persoanei în cauză, avocatului acesteia sau autorităţilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Dacă ascunderea probelor exoneratoare are legătură cu o infracţiune pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă, pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani.

(3) Fapta persoanei care nu dezvăluie fapte ce pot duce la respingerea acţiunii contravenţionale sau a procedurilor penale sau disciplinare pedepsite prin sancţiuni administrative, persoanei implicate, avocatului acesteia sau în faţa autorităţii constituie delict şi se pedepseşte cu arest.

(4) Persoana nu poate fi urmărită pentru ascunderea dovezilor exoneratoare:

a) dacă prin declaraţia sa cu privire la o faptă s-ar incrimina pe sine sau pe membri ai familiei sale;

aa) într-o infracţiune în cadrul unei proceduri penale sau în cadrul unei proceduri derulate în faţa autorităţilor,

ab) într-o infracţiune sau într-un delict în cadrul unor proceduri contravenţionale,

ac) într-o infracţiune, într-un delict, într-o faptă penală pedepsită cu o sancţiune administrativă sau într-o infracţiune disciplinară, în cadrul unei acţiuni disciplinare;

b) dacă nu poate fi interogată ca martor, în conformitate cu legea.

Secţiunea 282. Adăpostirea infractorului

(1) Fapta persoanei care, fără să fi convenit cu făptuitorul unei infracţiuni, înainte de săvârşirea infracţiunii:

a) acordă asistenţă făptuitorului pentru a scăpa de autoritate;

b) încearcă să obstrucţioneze acţiunea penală; sau

c) participă la protejarea profitului rezultat din infracţiune;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa pentru o infracţiune constă din pedeapsa închisorii de până la trei ani, atunci când adăpostirea infractorului se realizează pentru câştiguri financiare.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul săvârşirii infracţiunii de adăpostire a infractorului:

a) în legătură cu o infracţiune prevăzută în Capitolele XIII, XIV sau XXIV [cu excepţia neîndeplinirii obligaţiilor de raportare a infracţiunilor contra statului – secţiunea 263 alin. (1)];

b) în legătură cu fapte de omucidere [secţiunea 160 alin. (1)-(3) şi (5)], răpire [secţiunea 190 alin. (1)-(4)], trafic de fiinţe umane [secţiunea 192 alin. (1)-(6)], acte de terorism [secţiunea 314 alin. (1)-(2)], finanţarea terorismului [secţiunea 318 alin. (1)-(2)], deturnarea ilegală a vehiculelor [secţiunea 320 alin. (1)-(2)];

c) în legătură cu o infracţiune pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă, cu excepţia celor prevăzute la lit. a)-b); sau

d) de către un funcţionar public sau un funcţionar public străin care îndeplineşte o calitate oficială, cu încălcarea atribuţiilor sale oficiale sau de către o persoană cu sarcini publice, acţionând în calitate oficială.

(4) Cu excepţia alin. (2) şi a alin. (3) lit. b), persoana care acordă asistenţa prevăzută la alin. (1) lit. a) membrilor propriei familii nu va fi urmărită penal.

Secţiunea 283. Evadarea din detenţie

(1) Fapta persoanei care evadează din detenţia autorităţii, în timpul acţiunii penale sau evadează din închisoare sau arest constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care, în încercarea de a se sustrage acţiunii penale, încalcă regulile privind obligaţia de a rămâne într-un loc şi părăseşte zona sau spaţiul desemnat sau încalcă regulile aplicabile arestului la domiciliu şi părăseşte reşedinţa desemnată şi zona închisă învecinată constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Orice făptuitor condamnat care este eliberat din custodie pe motivul unei întreruperi autorizate, al unui concediu de scurtă durată sau al unei permisii şi care nu se întoarce la termen, cu intenţia de a se sustrage de la continuarea pedepsei închisorii se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(4) Pedeapsa pentru evadarea din detenţie poate fi redusă fără limitare, dacă făptuitorul condamnat se predă din proprie iniţiativă înainte de a fi reţinut de autorităţi.

Secţiunea 284. Revoltă în închisoare

(1) Fapta prizonierului care conspiră cu ceilalţi prizonieri, cu încălcarea flagrantă a regulilor, punând astfel în pericol grav regulile de detenţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa pentru revolta în închisoare este închisoarea de la doi la opt ani:

a) pentru instigatorul, organizatorul sau conducătorul revoltei;

b) pentru orice participant care face uz de violenţă împotriva unei persoane care încearcă să întrerupă revolta.

(3) Pedeapsa constă în închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, în cazul în care revolta în închisoare duce la consecinţe deosebit de grave.

(4) Pedeapsa constă în închisoarea de la cinci la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă, dacă revolta în închisoare are drept rezultat decesul unei persoane.

(5) Fapta persoanei implicate în pregătirile pentru o revoltă în închisoare se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(6) În cazul alin. (1), pedeapsa aplicată persoanei care renunţă la opoziţie în mod voluntar sau la solicitarea autorităţii poate fi redusă fără limitare.

Secţiunea 285. Malpraxis săvârşit de avocat

(1) Fapta avocatului care – în scopul de a provoca orice daună clientului său în mod ilegal – îşi încalcă obligaţiile profesionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă din închisoarea de la unu la cinci ani, în cazul în care fapta de malpraxis este săvârşită pentru câştiguri financiare.

(3) În sensul prezentei secţiuni, „avocat” va include, de asemenea, grefieri şi orice alte persoane îndreptăţite să ofere consultanţă juridică, prin prisma profesiei lor.

Secţiunea 286. Exercitarea fără drept a profesiei juridice

(1) Fapta persoanei care desfăşoară în mod ilegal servicii exercitate de avocaţi, consilieri juridici sau notari, cu obţinerea de venituri constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care exercită fără drept o profesie juridică, susţinând că deţine o autorizaţie adecvată pentru a efectua servicii exercitate de avocaţi, consilieri juridici sau notari constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 287. Ruperea sigiliilor

(1) Fapta persoanei care:

a) îndepărtează sau rupe un sigiliu aplicat pentru confiscare sau sechestru, dispuse în cursul unei proceduri oficiale;

b) deschide sediul închis cu sigiliu, folosit pentru păstrarea bunurilor confiscate sau sechestrate;

c) permite accesul persoanelor neautorizate la datele înregistrate prin intermediul sistemelor informatice şi păstrate în custodia sa sau elimină din procedură sau modifică astfel de date;

d) permite accesul persoanelor neautorizate la datele care au fost indisponibilizate în cursul procedurilor penale sau înlătură din procedură sau modifică datele respective;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Fapta persoanei care ascunde un element confiscat sau sechestrat faţă de autorităţile cu atribuţii în executarea judiciară constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea specificată în alin. (2) nu va fi urmărită penal pentru ruperea sigiliului, în cazul în care înapoiază elementul în cauză, nedeteriorat, autorităţii care instrumentează cauza, înainte de depunerea rechizitoriului.

Secţiunea 288. Obstrucţionarea controlului judiciar

(1) Fapta persoanei care a fost amendată pentru sfidarea autorităţii în cursul punerii în aplicare a hotărârilor instanţei şi care persistă în comportamentul pentru care a fost aplicată amenda sau care nu respectă obligaţia prevăzută de lege în legătură cu procedura de executare, diferită de obligaţia cuprinsă în dispoziţia executorie constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul nu va fi urmărit penal dacă îşi îndeplineşte obligaţia în legătură cu procedura executorie înainte de depunerea rechizitoriului.

Secţiunea 289. Obstrucţionarea justiţiei în instanţa internaţională

Dispoziţiile secţiunilor 268-282 se aplică atunci când faptele definite în acestea sunt săvârşite în cursul sau în legătură cu o acţiune desfăşurată în faţa unei instanţe penale internaţionale înfiinţate prin convenţie internaţională promulgată printr-o lege sau hotărâre statutară, adoptată de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

CAPITOLUL XXVII

Infracţiuni de corupţie

Secţiunea 290. Darea de mită

(1) Fapta persoanei care dă sau promite un avantaj necuvenit unei persoane care lucrează pentru sau în numele unui operator economic sau al unei alte persoane, în contul unui astfel de angajat, pentru a-l determina pe acesta să îşi încalce atribuţiile constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea descrisă la alin. (1) este săvârşită în legătură cu persoana care lucrează pentru sau în numele unui operator economic ce este autorizat să acţioneze în numele şi în contul său, în mod independent.

(3) Pedeapsa este:

a) închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul prevăzut la alin. (1);

b) închisoare de la doi la opt ani în cazul prevăzut la alin. (2);

dacă infracţiunea de corupţie este săvârşită în asociere criminală cu alte persoane sau la scară comercială.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte acte de corupţie în legătură cu o persoană care lucrează pentru sau în numele unui operator economic străin se pedepseşte în conformitate cu alineatele (1)-(3).

(5) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau revocată în cazurile care merită atenţie specială – atunci când este aplicată făptuitorului unei infracţiuni definite la alin. (1), dacă acesta îşi mărturiseşte fapta în faţa autorităţilor în mod direct şi prezintă circumstanţele infracţiunii.

Secţiunea 291. Luarea de mită

(1) Fapta persoanei care solicită sau primeşte un avantaj necuvenit în legătură cu activităţile desfăşurate de aceasta pentru sau în numele unui operator economic, pentru sine sau pentru o terţă parte sau care acceptă o promisiune în legătură cu un astfel de avantaj sau a încheiat o înţelegere cu persoana care solicită sau acceptă avantajul pentru o terţă parte, în numele său, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) În cazul în care făptuitorul:

a) îşi încalcă obligaţia oficială în schimbul unui avantaj necuvenit, acesta se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani;

b) săvârşeşte infracţiunea definită la alin. (1) în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială, acesta se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(3) În cazul în care făptuitorul lucrează pentru sau în numele unui operator economic care este autorizat să acţioneze în nume şi pe cont propriu, în mod independent, pedeapsa constă din închisoare:

a) de la unu la cinci ani, în cazul prevăzut la alin. (1);

b) de la doi la opt ani, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a);

c) de la 5 la 10 ani, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. b).

(4) Fapta persoanei care lucrează pentru sau în numele unui operator economic străin se pedepseşte conform alineatelor (1)-(3) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în aceste alineate.

(5) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau anulată în cauzele care merită atenţie specială – dacă este aplicată făptuitorului unei infracţiuni definite la alin. (1), dacă acesta îşi mărturiseşte fapta autorităţilor, predă avantajul financiar obţinut ilegal, în orice formă, către autorităţi şi dezvăluie împrejurările săvârşirii infracţiunii.

Secţiunea 292. Dispoziţii interpretative

În sensul secţiunilor 290-291, „operator economic străin” înseamnă o organizaţie învestită cu personalitate juridică, în conformitate cu legislaţia ţării de origine, care are dreptul de a desfăşura activităţi economice în forma organizaţională dată.

Secţiunea 293. Darea de mită către funcţionari publici

(1) Fapta persoanei care încearcă să mituiască un funcţionar public prin darea sau promiterea unui avantaj necuvenit acelei persoane sau unei alte persoane, pentru a influenţa acţiunile funcţionarului respectiv, în calitate oficială, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta de dare de mită se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani, dacă dă sau promite avantajul unui funcţionar public pentru a-l determina pe acesta să-şi încalce îndatoririle oficiale, să-şi depăşească competenţele sau să abuzeze în alt fel de poziţia sa de autoritate.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1)-(2) se vor aplica oricărei persoane care săvârşeşte infracţiunea prevăzută în alineatele specificate, în legătură cu un funcţionar public străin.

(4) Administratorul unui operator economic sau orice persoană care lucrează pentru sau în numele operatorului economic învestit cu autoritate de control sau supraveghere se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (1), dacă persoana care lucrează pentru sau în numele operatorului economic săvârşeşte infracţiunea definită în alineatele (1)-(3) în beneficiul operatorului economic sau în numele acestuia, iar infracţiunea ar fi putut fi împiedicată dacă şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de control sau de supraveghere.

(5) Administratorul unui operator economic sau orice persoană care lucrează pentru sau în numele operatorului economic învestit cu autoritate de control sau supraveghere se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru delict, constând în închisoare de până la doi ani, cu condiţia ca infracţiunea definită în alin. (4) să fie săvârşită din culpă.

(6) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau anulată în cazuri care merită atenţie specială – în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute în alineatele (1) şi (2), dacă făptuitorul denunţă fapta autorităţilor şi dezvăluie împrejurările infracţiunii.

Secţiunea 294. Luarea de mită de către funcţionarii publici

(1) Fapta funcţionarului public care solicită sau primeşte un avantaj necuvenit în legătură cu acţiunile desfăşurate în calitatea sa oficială, pentru sine sau pentru o terţă parte sau care acceptă promisiunea unui astfel de avantaj sau are o înţelegere cu persoana care solicită sau acceptă avantajul pentru o terţă parte, la solicitarea sa constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, dacă infracţiunea este săvârşită de un înalt funcţionar public.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în situaţia prevăzută la alin. (1) sau închisoare de la cinci la zece ani, în situaţia prevăzută la alin. (2):

a) dacă, pentru avantajul respectiv, funcţionarul public:

aa) îşi încalcă îndatoririle oficiale,

ab) îşi depăşeşte competenţele, sau

ac) abuzează în alt mod de poziţia sa de autoritate; sau

b) atunci când infracţiunea este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(4) Fapta funcţionarului public străin se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alineatele (1)-(3) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în acestea.

(5) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau anulată în cazurile care merită atenţie deosebită – atunci când este aplicată împotriva făptuitorului unei infracţiuni prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă acesta îşi mărturiseşte imediat fapta în faţa autorităţilor, predă avantajul financiar obţinut în mod ilicit, sub orice formă, către autorităţi şi dezvăluie împrejurările în care a avut loc infracţiunea.

Secţiunea 295. Darea de mită în procedurile judiciare sau de reglementare

(1) Fapta persoanei care promite sau oferă un avantaj necuvenit unei alte persoane pentru sine sau pentru o terţă parte, astfel încât aceasta să se abţină de la a acţiona în conformitate cu îndatoririle sale sau cu exercitarea drepturilor sale în instanţă, în acţiuni arbitrale sau în alte proceduri judiciare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care faptele definite în acesta sunt săvârşite în cursul sau în legătură cu acţiunea aflată pe rolul unei instanţe penale internaţionale, demarate în baza unei convenţii internaţionale promulgate printr-o lege sau în temeiul unei hotărâri statutare, adoptate de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

(3) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau anulată în cazuri care merită o atenţie deosebită – atunci când este aplicată împotriva făptuitorului unei infracţiuni prevăzute la alineatele (1)-(2), dacă acesta îşi mărturiseşte imediat fapta în faţa autorităţii şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

Secţiunea 296. Luarea de mită în procedurile judiciare sau de reglementare

(1) Fapta persoanei care solicită sau primeşte un avantaj necuvenit pentru a se abţine de la a acţiona în conformitate cu îndatoririle sale sau în exercitarea drepturilor sale în instanţă, în acţiuni arbitrale sau în alte proceduri judiciare, pentru sine sau pentru o terţă parte sau care acceptă promisiunea unui astfel de avantaj sau are o înţelegere cu persoana care solicită sau acceptă avantajul pentru o terţă parte, la solicitarea acesteia, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care faptele definite în acesta sunt săvârşite în cursul sau în legătură cu o acţiune aflată pe rolul unei instanţe penale internaţionale, demarate în baza unei convenţii internaţionale promulgate printr-o lege sau în temeiul unei hotărâri statutare, adoptate de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

(3) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau anulată în cauzele care merită atenţie deosebită – atunci când este aplicată împotriva făptuitorului unei infracţiuni definite la alin. (1)-(2), dacă acesta îşi mărturiseşte imediat fapta în faţa autorităţilor, predă avantajul financiar necuvenit, sub orice formă, către autorităţi şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

Secţiunea 297. Nedeclararea infracţiunii de mită

(1) Fapta funcţionarului public care are informaţii certe cu privire la o faptă de dare sau luare de mită, încă nesesizată şi nu denunţă imediat fapta respectivă autorităţilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Membrii familiei persoanei care nu a raportat fapta de dare sau luare de mită nu vor fi puşi sub urmărire penală.

Secţiunea 298. Cumpărarea de influenţă

(1) Fapta persoanei care dă sau promite un avantaj necuvenit:

a) unei persoane care pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public sau

b) unei terţe persoane, în numele unei persoane care pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea definită în alin. (1) în legătură cu o persoană care lucrează pentru sau în numele unui operator economic sau al unei asociaţii constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Dispoziţia de la alin. (1) se aplică atunci când infracţiunea definită în acesta este săvârşită în legătură cu un funcţionar public străin.

Secţiunea 299. Traficul de influenţă

(1) Fapta persoanei care – cu scopul de a influenţa un funcţionar public – solicită sau primeşte un avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o terţă parte sau care acceptă promisiunea unui astfel de avantaj sau are o înţelegere cu persoana care solicită sau acceptă avantajul respectiv pentru o terţă parte, la solicitarea sa constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, dacă făptuitorul:

a) îşi propune sau pretinde că mituieşte un funcţionar public;

b) pretinde că este funcţionar public; sau

c) săvârşeşte infracţiunea la scară comercială.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(2) se pedepseşte în conformitate cu prevederile acestora.

Secţiunea 300.

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea definită la alineatul 1 al secţiunii 299, în legătură cu o persoană care lucrează pentru sau în numele unui operator economic constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de până la trei ani pentru infracţiune, dacă infracţiunea descrisă la alin. (1) este săvârşită în legătură cu persoana care lucrează pentru sau în numele unui operator economic, autorizată să acţioneze în numele şi pe seama acestuia, în mod independent.

CAPITOLUL XXVIII

Practici ilegale în serviciu

Secţiunea 301. Rele tratamente în acţiuni oficiale

(1) Fapta funcţionarului public care abuzează fizic o altă persoană în timpul unei acţiuni oficiale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când infracţiunea definită în alin. (1) este săvârşită în asociere.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru rele tratamente ce vor fi aplicate în cadrul unei proceduri oficiale constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(4) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare în cazul în care făptuitorul dezvăluie autorităţilor, înainte de introducerea acuzaţiei, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea prevăzută în alin. (1).

Secţiunea 302. Rele tratamente în procedura desfăşurată de persoanele învestite cu funcţii publice

(1) Fapta persoanei cu atribuţii publice care abuzează fizic o altă persoană în procesul de îndeplinire a funcţiei sale publice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când infracţiunea prevăzută în alin. (1) este săvârşită în asociere.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru aplicarea de rele tratamente în proceduri desfăşurate de persoanele învestite cu funcţii publice constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(4) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare în cazul în care făptuitorul dezvăluie autorităţilor, înainte de depunerea rechizitoriului, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea prevăzută la alin. (2).

Secţiunea 303. Obţinerea informaţiilor prin forţă

(1) Fapta funcţionarului public care încearcă să oblige o persoană, prin forţă sau prin ameninţare cu forţa sau prin alte mijloace similare, să comunice informaţii sau să facă o declaraţie sau să ascundă informaţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, dacă infracţiunea definită în alin. (1) este săvârşită în asociere.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru interogarea unei persoane în vederea obţinerii de informaţii prin forţă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(4) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare în cazul în care făptuitorul dezvăluie autorităţilor, înainte de depunerea rechizitoriului, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea prevăzută la alin. (2).

Secţiunea 304. Detenţia ilegală

(1) Fapta funcţionarului public care privează în mod ilegal o persoană de libertate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, dacă detenţia ilegală este săvârşită:

a) din rea-voinţă şi cu motive rău intenţionate;

b) prin torturarea părţii vătămate;

c) cu provocarea unui rezultat deosebit de grav.

Secţiunea 305. Abuzul în serviciu

Fapta funcţionarului public care, cu scopul de a provoca un dezavantaj ilegal sau de a obţine un avantaj necuvenit:

a) îşi încalcă atribuţiile oficiale;

b) îşi depăşeşte autoritatea oficială; sau

c) abuzează în alt fel de poziţia sa de autoritate;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 306. Abuz într-o funcţie publică

Persoana învestită cu o funcţie publică care, în scopul de a provoca un dezavantaj ilegal sau de a obţine un avantaj necuvenit:

a) încalcă îndatoririle rezultate din funcţia publică;

b) îşi depăşeşte competenţele derivând din funcţia publică; sau

c) abuzează în alt mod de poziţia sa, derivată din funcţia publică;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 307. Desfăşurarea unei anchete sub acoperire şi adunarea de informaţii secrete fără autorizaţie

(1) Fapta funcţionarului public care desfăşoară pe ascuns o anchetă sau adună informaţii pentru care este necesară autorizarea din partea unui judecător sau a ministrului însărcinat cu sistemul judiciar:

a) fără autorizaţie sau cu depăşirea domeniului autorizaţiei;

b) dispune sau autorizează în mod ilegal respectivele operaţiuni sub acoperire;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta funcţionarului public care comunică informaţii false sau neadevărate unei persoane împuternicite să dispună sau să autorizeze o anchetă sau adunarea de informaţii pentru care este necesară autorizarea din partea unui judecător sau a ministrului însărcinat cu sistemul judiciar se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la 1 la 5 ani, atunci când infracţiunea prevăzută în alineatele (1)-(2) provoacă un prejudiciu considerabil.

Secţiunea 308. Test de integritate ilegal

(1) Fapta funcţionarului public care:

a) efectuează un test de integritate fără aprobarea prealabilă a procurorului sau cu depăşirea scopului aprobării;

b) aprobă un test de integritate ilegal;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta funcţionarului public care furnizează informaţii false sau neadevărate în rezoluţia prin care dispune efectuarea unui test de integritate şi persoana învestită în acest sens aprobă dispoziţia privind realizarea testului de integritate pe baza informaţiilor respective se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la 1 la 5 ani, atunci când infracţiunea prevăzută în alineatele (1)-(2) provoacă un prejudiciu considerabil.

Secţiunea 309. Dispoziţii diverse

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi membrilor autorităţilor judiciare şi ai autorităţilor de punere în aplicare a legii dintr-un stat străin care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Ungariei, în temeiul unei autorizaţii legale.

CAPITOLUL XXIX

Infracţiuni împotriva funcţionarilor publici

Secţiunea 310. Agresiune împotriva funcţionarului public

(1) Fapta persoanei care:

a) încearcă să împiedice un funcţionar public sau un funcţionar public străin în desfăşurarea activităţii sale legale prin forţă sau prin ameninţarea forţei;

b) întreprinde anumite acţiuni pentru a constrânge un funcţionar public sau un funcţionar public străin să facă sau să se abţină de la a face anumite demersuri;

c) atacă un funcţionar public sau un funcţionar public străin în timpul sau din cauza activităţii sale;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care atacul împotriva funcţionarului public este săvârşit în asociere, prin arătarea unei arme mortale sau prin purtarea unei arme mortale.

(3) Organizatorul sau conducătorul grupului menţionat la alin. (2) se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la zece ani.

(4) Fapta persoanei care participă la o asociere înfiinţată cu scopul de a săvârşi o agresiune împotriva unui funcţionar public constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, iar fapta organizatorului şi a conducătorului grupului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(5) Fapta persoanei care atacă un funcţionar public sau un funcţionar public străin din cauza activităţii desfăşurate de acesta se pedepseşte conform alin. (1)-(4), chiar dacă persoana atacată nu mai este funcţionar public sau funcţionar public străin la data la care a fost săvârşită infracţiunea.

(6) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru săvârşirea unei agresiuni împotriva unui funcţionar public constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(7) Fapta persoanei care face parte din asocierea menţionată mai sus nu va fi pusă sub urmărire penală, în conformitate cu alin. (4), în cazul în care a părăsit asocierea la iniţiativa sa sau conform dispoziţiei unei autorităţi.

Secţiunea 311. Agresiune împotriva unei persoane învestite cu funcţii publice

Fapta persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută în secţiunea 310 împotriva unei persoane învestite cu funcţii publice se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile secţiunii 310.

Secţiunea 312. Agresiune împotriva unei persoane care asistă un funcţionar public sau o persoană învestită cu funcţii publice

Fapta persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută la secţiunea 310 împotriva unei persoane care asistă sau apără un funcţionar public, un funcţionar public străin sau o persoană învestită cu funcţii publice se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile secţiunii 310.

Secţiunea 313. Agresiune împotriva unei persoane aflate sub protecţie internaţională

(1) Fapta persoanei care:

a) agresează,

b) nesocoteşte libertatea personală,

c) pune în pericol

o persoană aflată sub protecţie internaţională pe teritoriul său naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care ameninţă să săvârşească infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru săvârşirea de agresiuni împotriva unei persoane aflate sub protecţie internaţională constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(4) În sensul prezentei secţiuni, „persoană aflată sub protecţie internaţională” înseamnă orice funcţionar public străin care a obţinut imunitate diplomatică în temeiul unui tratat sau al oricărei alte forme de privilegiu, în conformitate cu dreptul internaţional.

CAPITOLUL XXX

Infracţiuni împotriva siguranţei publice

Secţiunea 314. Acte de terorism

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte o infracţiune cu violenţă împotriva persoanelor prevăzute la alin. (4) sau care săvârşeşte o infracţiune ce pune în pericol publicul sau presupune folosirea armelor pentru:

a) a obliga o agenţie guvernamentală, un alt stat sau un organism internaţional să facă, să nu facă sau să aprobe un anumit demers;

b) intimidarea publicului larg;

c) a conspira la schimbarea sau perturbarea ordinii constituţionale, economice sau sociale a altui stat sau pentru a perturba activitatea unei organizaţii internaţionale;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care sechestrează bunuri sau active semnificative în scopul definit la lit. a) şi care solicită agenţiilor guvernamentale sau organizaţiilor internaţionale, în schimbul abţinerii sale de la producerea de prejudicii sau daune la bunurile şi activele respective sau pentru returnarea acestora se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa aplicabilă persoanei care:

a) renunţă la săvârşirea unui act terorist definit în alin. (1) sau (2) înainte de producerea oricăror consecinţe grave; şi

b) îşi mărturiseşte comportamentul în faţa autorităţilor;

în aşa fel încât să coopereze cu autorităţile pentru prevenirea sau atenuarea consecinţelor unei astfel de fapte infracţionale, cooptarea altor co-autori şi împiedicarea altor fapte infracţionale poate fi redusă fără limitare.

(4) În sensul prezentei secţiuni, infracţiunea săvârşită cu violenţă împotriva persoanei sau infracţiunea care reprezintă un pericol public sau presupune folosirea de arme include:

a) omuciderea [alineatele (1)-(12) ale secţiunii 160], lovirea [alinea-tele (2)-(6) şi (8) ale secţiunii 164], abateri profesionale săvârşite cu intenţie [alin. (3) al secţiunii 165];

b) răpirea [alineatele (1)-(4) ale secţiunii 190], încălcarea libertăţii personale (secţiunea 194);

c) infracţiuni împotriva securităţii transportului [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 232], periclitarea sistemelor de transport feroviar, aerian sau maritim [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 233];

d) sustragerea materialelor radioactive [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 250];

e) atacul împotriva unui funcţionar public [alineatele (1)-(5) ale secţiunii 310], atacul împotriva unei persoane învestite cu funcţii publice (secţiunea 311), atacul împotriva unei persoane care asistă funcţionarul public sau persoana investită cu sarcini publice (Secţiunea 312), atacul împotriva unei persoane aflate sub protecţie internaţională [alin. (1) al Secţiunii 313];

f) deturnarea ilegală a unui vehicul [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 320], ameninţarea publică [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 322], interferenţa cu lucrările de interes public [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 323], infracţiuni cu explozibili sau compuşi explozibili [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 324], infracţiuni cu arme de foc şi muniţie [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 325];

g) infracţiuni cu arme interzise prin convenţie internaţională [alinea-tele (1)-(5) ale secţiunii 326], infracţiuni cu obiecte şi servicii militare [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 329], infracţiuni în legătură cu produse cu dublă utilizare [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 330];

h) jaful [alineatele (1)-(4) ale secţiunii 365] şi vandalismul [alinea-tele (1)-(6) ale secţiunii 371];

i) violarea sistemului informatic sau de date [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 423].

Secţiunea 315.

(1)29) Fapta persoanei care instigă, propune, oferă, aderă sau colaborează la săvârşirea oricărei fapte infracţionale prevăzute în alin. (1) sau (2) ale secţiunii 314 sau persoana care este implicată în tăinuirea şi complicitatea la respectiva conduită infracţională prin furnizarea oricăror mijloace destinate utilizării în astfel de activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2)30) Fapta persoanei implicate în comportamentul prevăzut în alin. (1) sau în săvârşirea oricăreia dintre faptele infracţionale definite în alin. (1) sau (2) ale secţiunii 314, ca parte a unui grup terorist se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la zece ani.

(3) Făptuitorul unei fapte infracţionale prevăzute în alin. (1) sau (2) nu va fi urmărit penal, dacă îşi mărturiseşte imediat fapta în faţa autorităţilor şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

Secţiunea 316.

Fapta persoanei care ameninţă să săvârşească un act de terorism constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

Secţiunea 317. Neraportarea unui act de terorism

Fapta persoanei care are cunoştinţe certe cu privire la planurile unui act de terorism şi nu denunţă imediat acest lucru autorităţilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 318. Finanţarea terorismului

(1) Fapta persoanei care furnizează sau colectează fonduri cu intenţia ca acestea să fie folosite în realizarea unui act de terorism sau care oferă asistenţă semnificativă în favoarea unei persoane care se pregăteşte să săvârşească un act terorist sau unui terţ, la solicitarea sa, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută în alin. (1) pentru efectuarea unui act de terorism în cadrul unei grupări teroriste sau în numele oricărui membru al unei grupări teroriste sau care sprijină activităţile grupării teroriste în orice altă formă se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la zece ani.

(3) În sensul prezentei secţiuni, „asistenţă semnificativă” înseamnă activele specificate la punctul 1 al secţiunii 1 din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane şi entităţi în vederea combaterii terorismului, inclusiv documente şi acte juridice, sub orice formă.

Secţiunea 319. Interpretare

În sensul secţiunilor 315 şi 318, „grupare teroristă” înseamnă un grup alcătuit din trei sau mai multe persoane, care acţionează în mod concertat pe o perioadă extinsă de timp, având drept scop săvârşirea de acte de terorism.

Secţiunea 320. Deturnarea ilegală a vehiculelor

(1) Fapta persoanei care preia controlul unei aeronave, al mijloacelor de transport în comun sau al oricărui mijloc de transport de marfă prin forţa sau ameninţarea forţei sau prin restrângerea capacităţii unei alte persoane, prin lăsarea acesteia în stare de inconştienţă sau în incapacitate de autoapărare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la zece la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă, în cazul în care infracţiunea are drept rezultat decesul unei persoane.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru deturnarea ilegală a unui vehicul se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(4) Pedeapsa aplicabilă unei persoane care renunţă la săvârşirea infracţiunii înainte de producerea unor consecinţe grave poate fi redusă fără limitare.

Secţiunea 321. Participarea într-un grup infracţional organizat

(1) Fapta persoanei care instigă, propune, oferă, aderă sau colaborează pentru desfăşurarea de fapte penale în cadrul unui grup infracţional sau care furnizează mijloacele menite a fi utilizate pentru astfel de activităţi sau sprijină activităţile grupului infracţional în orice alt mod constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care îşi mărturiseşte imediat fapta infracţională în faţa autorităţilor şi care dezvăluie împrejurările în care aceasta a fost săvârşită nu va fi pusă sub urmărire penală pentru participarea la un grup infracţional.

Secţiunea 322. Punerea publicului în pericol

(1) Fapta persoanei care cauzează un pericol colectiv prin favorizarea forţei distructive a unei substanţe sau surse de energie sau împiedică prevenirea pericolului public sau eforturile ulterioare de curăţare a daunelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în cazul în care fapta a fost săvârşită:

a) în asociere;

b) cu rezultatul unor daune deosebit de importante sau de mari; sau

c) în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă, atunci când infracţiunea are drept rezultat decesul unei persoane.

(4) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru punerea publicului în pericol se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(5) Fapta persoanei care provoacă un pericol public din culpă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau, în cazul în care o asemenea infracţiune provoacă pagube deosebit de mari sau de însemnate, de la unu la cinci ani sau, atunci când infracţiunea are drept rezultat decesul unei persoane, de la doi la opt ani.

(6) Pedeapsa aplicabilă oricărei persoane care elimină în mod voluntar pericolul public înainte de producerea oricărei daune poate fi redusă fără limitare.

Secţiunea 323. Interferenţa cu lucrările de interes public

(1) Fapta persoanei care interferează în funcţionarea lucrărilor publice într-o măsură considerabilă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când fapta infracţională:

a) este săvârşită în asociere;

b) este săvârşită împreună cu complici; sau

c) duce la daune deosebit de însemnate.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, atunci când fapta infracţională:

a) este săvârşită prin arătarea unei arme mortale;

b) este săvârşită prin purtarea unei arme mortale; sau

c) duce la daune deosebit de însemnate.

(4) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru a interfera în funcţionarea lucrărilor publice constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(5) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea din neglijenţă reprezintă delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau, atunci când produce un prejudiciu deosebit de grav sau însemnat, cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 324. Infracţiuni referitoare la explozibili sau compuşi explozibili

(1) Fapta persoanei care:

a) pregăteşte, obţine, deţine sau introduce pe piaţă sau transferă unei alte persoane, care nu are dreptul să deţină, explozibili sau compuşi explozibili sau echipament pentru utilizarea acestora, fără autorizaţie,

b) importă sau exportă sau transportă, în tranzit, pe teritoriul Ungariei explozibili sau compuşi explozibili sau echipamente pentru utilizarea acestora, fără autorizaţie sau cu depăşirea domeniului de aplicare al autorizaţiei,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, atunci când fapta infracţională este săvârşită la scară comercială sau cu complici.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătirea de infracţiuni cu explozibili sau compuşi explozibili se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Secţiunea 325. Infracţiuni legate de arme de foc şi muniţii

(1) Fapta persoanei care:

a) obţine sau posedă o armă de foc, fără autorizaţie;

b) produce sau introduce pe piaţă arme de foc, fără autorizaţie;

c) importă sau exportă sau transportă, în tranzit, pe teritoriul Ungariei arme de foc, fără autorizaţie sau cu depăşirea domeniului de aplicare al autorizaţiei;

d) depăşeşte domeniul de aplicare al autorizaţiei în ceea ce priveşte fabricarea, obţinerea, deţinerea sau comerţul cu arme de foc;

e) transferă arma de foc deţinută în baza unei autorizaţii către o persoană care nu are autorizaţie;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Fapta persoanei care:

a) obţine sau posedă muniţie pentru pistol, armă de vânătoare sau armă de tir sportiv cu depăşirea cantităţilor limitate sau pentru alte arme de foc, fără autorizaţia corespunzătoare;

b) produce sau introduce pe piaţă muniţii fără autorizaţie;

c) importă sau exportă sau transportă, în tranzit, pe teritoriul Ungariei muniţie, fără autorizaţie sau cu depăşirea domeniului de aplicare al autorizaţiei;

d) depăşeşte domeniul de aplicare al autorizaţiei în ceea ce priveşte fabricarea, obţinerea, deţinerea sau comercializarea muniţiei;

e) transferă muniţia păstrată pentru pistol, armă de vânătoare sau armă de tir sportiv deţinute în baza unei autorizaţii, ce depăşeşte cantităţile limitate sau pentru alte arme de foc, unei persoane fără autorizaţie;

se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, atunci când fapta penală este săvârşită la scară comercială sau cu complici.

(4) Fapta persoanei care – fără notificare – importă sau exportă sau transportă, în tranzit, pe teritoriul Ungariei pistolul, arma de vânătoare sau arma de tir sportiv sau muniţia deţinută pentru o astfel de armă, armă de vânătoare sau armă de tir sportiv constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(5) Fapta persoanei implicate în pregătirea pentru faptele penale prevăzute la alin. (1)-(3) se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(6) Pentru punerea în aplicare a prezentei secţiuni, o cantitate limitată înseamnă cel mult zece bucăţi de muniţie.

CAPITOLUL XXXI

Infracţiuni împotriva sancţiunilor economice aplicate în baza angajamentului internaţional din motive de securitate publică

Secţiunea 326. Infracţiuni cu arme interzise prin Convenţie Internaţională

(1) Fapta persoanei care:

a) dezvoltă, produce;

b) obţine, utilizează sau deţine sau dezafectează, fără autorizaţie;

c) transferă către o persoană ce nu deţine autorizaţie, importă sau exportă sau transportă, în tranzit, pe teritoriul Ungariei;

armele interzise prin convenţie internaţională constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Fapta persoanei care construieşte sau exploatează o instalaţie pentru producerea de arme interzise prin convenţie internaţională, fără autorizaţie sau întreprinde un asemenea demers prin derogare de la autorizaţie sau transformă o unitate existentă pentru producerea unor astfel de arme se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Fapta persoanei care:

a) acordă asistenţă tehnică pentru dezvoltarea, fabricarea, asamblarea, controlul calităţii, exploatarea, întreţinerea sau repararea armelor interzise prin convenţie internaţională;

b) induce în eroare organismul sau persoana învestită cu autoritate în legătură cu autorizaţia prevăzută prin lege pentru funcţionarea unei unităţi destinate producerii de arme interzise prin convenţie internaţională;

se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. (3) este săvârşită:

a) la scară comercială;

b) în asociere infracţională cu alte persoane; sau

c) de către un funcţionar public.

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la zece la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă dacă:

a) infracţiunea prevăzută în alin. (1) este săvârşită la scară comercială; sau

b) infracţiunile prevăzute în alineatele (1)-(2) sunt săvârşite cu complici sau de către un funcţionar public.

(6) Fapta persoanei implicate în pregătirea infracţiunilor cu arme interzise prin convenţie internaţională se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(7) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunile prevăzute la alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 327. Nerespectarea restricţiilor economice internaţionale

(1) Fapta persoanei care încalcă:

a) obligaţia de indisponibilizare a fondurilor sau a resurselor economice; şi/ sau

b) vreo restricţie de natură economică, comercială sau financiară;

aplicate în baza unei obligaţii care îi revine Ungariei în temeiul dreptului internaţional sau dispuse prin regulamentele adoptate în temeiul secţiunilor 75 şi 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau prin regulamentele şi deciziile adoptate prin autorizarea acestor regulamente sau dispuse prin decizia Consiliului, adoptată în temeiul secţiunii 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care sunt încălcate restricţii economice internaţionale:

a) în legătură cu comerţul cu bunuri care ar putea fi folosite pentru pedeapsa capitală, tortură sau alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante;

b) prin forţă; sau

c) de către un funcţionar public.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în cazul în care sunt încălcate restricţii economice internaţionale:

a) în legătură cu traficul cu arme de foc, muniţie, explozibili, compuşi explozibili sau echipamente pentru utilizarea acestora sau a oricărui produs proiectat pentru uz militar;

b) prin arătarea unei arme mortale; sau

c) în asociere infracţională cu alte persoane.

(4) Fapta persoanei implicate în pregătiri privind încălcarea oricărei restricţii economice internaţionale se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(5)31) (31) În sensul prezentei secţiuni, dacă nu se prevede altfel în legislaţia care promovează o obligaţie sau o restricţie, în temeiul dreptului internaţional:

a) „fonduri” înseamnă activele prevăzute la secţiunea 1 litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului (în sensul prezentei secţiuni, denumit în continuare „Regulamentul 267/2012/UE”);

b) „îngheţarea fondurilor„ are sensul definit în secţiunea 1 litera (k) din Regulamentul 267/2012/UE;

c) „resurse economice” are înţelesul definit în secţiunea 1 litera (h) din Regulamentul 267/2012/UE;

d) „îngheţarea resurselor economice” are sensul definit în secţiunea 1 litera (j) din Regulamentul 267/2012/UE;

e) „mărfuri care nu au altă utilizare practică decât pedeapsa capitală sau tortura şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante” înseamnă mărfurile definite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerţul cu anumite bunuri care ar putea fi folosite pentru pedeapsa capitală, tortură sau alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Secţiunea 328. Nedenunţarea încălcării restricţiilor economice internaţionale

(1) Fapta persoanei care are cunoştinţe certe cu privire la pregătirea pentru încălcarea oricărei restricţii economice internaţionale sau în sensul că o asemenea infracţiune a fost săvârşită şi a rămas nesesizată şi nu denunţă imediat autorităţilor acest fapt constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Membrii familiei oricărei persoane care nu a denunţat o încălcare a restricţiilor economice internaţionale nu vor fi puşi sub urmărire penală.

Secţiunea 329. Infracţiuni cu secţiuni şi servicii militare

(1) Fapta persoanei care:

a) este implicată în fabricarea şi comercializarea secţiunilor militare sau în furnizarea de servicii militare fără autorizaţie sau cu depăşirea domeniului de aplicare al autorizaţiei;

b) utilizează secţiuni militare într-un mod neautorizat;

c) produce, obţine, utilizează, deţine, transferă sau introduce pe piaţă secţiuni militare interzise sau importă sau exportă sau transportă astfel de secţiuni, în tranzit, pe teritoriul Ungariei;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Fapta persoanei care:

a) acordă asistenţă tehnică pentru dezvoltarea, producerea, manipularea, exploatarea, întreţinerea, repararea, detectarea, identificarea sau proliferarea armelor chimice, biologice sau nucleare sau a altor dispozitive explozibile nucleare, inclusiv rachetele capabile să lanseze astfel de arme;

b) acordă asistenţă tehnică în legătură cu orice aplicaţie militară, diferită de cele prevăzute la lit. a), cu privire la o ţară care face obiectul unui embargo asupra armelor impus printr-o rezoluţie considerată ca fiind obligatorie pentru Ungaria, în baza unui angajament internaţional;

se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în cazul în care infracţiunea prevăzută în alin. (1) este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(4) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru infracţiuni cu secţiuni şi servicii militare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(5) În sensul prezentei secţiuni:

a) autorizaţia include, de asemenea, certificatul internaţional de import şi documentele echivalente;

b) secţiunile militare includ şi bunurile prevăzute în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005;

c) „secţiune militar interzis” înseamnă bunurile prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005.

Secţiunea 330. Infracţiuni privind produse cu dublă utilizare

(1) Fapta persoanei care:

a) plasează pe piaţa externă produse cu dublă utilizare sau furnizează servicii militare fără autorizaţie sau cu depăşirea domeniului de aplicare al autorizaţiei, inclusiv în cazul transferului în interiorul teritoriului vamal al Uniunii Europene; sau

b) foloseşte produse cu dublă utilizare într-un mod neautorizat;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când infracţiunea prevăzută în alin. (1) presupune:

a) transferul de arme chimice şi instrumente chimice de război cuprinse în anexa 1 la Convenţia, semnată la Paris la 13 ianuarie 1993, privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi utilizării armelor chimice şi a distrugerii acestora, promulgată prin Legea CIV din 1997, pe teritoriul Ungariei sau pe teritoriul vamal al Uniunii Europene din Ungaria; sau

b) produse cu dublă utilizare nucleară.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru orice infracţiune cu produse cu dublă utilizare se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(4) În sensul prezentei secţiuni:

(a) autorizaţia include, de asemenea, certificatul internaţional de import şi documentele echivalente;

(b) „produse cu dublă utilizare” înseamnă secţiunile prevăzute în secţiunea 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare;

(c) „teritoriu vamal al Uniunii Europene” înseamnă teritoriul prevăzut în secţiunea 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.

CAPITOLUL XXXII

Infracţiuni împotriva păcii publice

Secţiunea 331. Instigare la război

Fapta persoanei care, în faţa publicului larg, se implică în fapte de instigare la război sau realizează în alt fel propagandă de război constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 332. Instigarea împotriva unei comunităţi

Fapta persoanei care, în faţa publicului larg, instigă la ură împotriva:

a) naţiunii maghiare;

b) a oricărui grup naţional, etnic, rasial sau religios; sau

c) a anumitor grupuri sociale, în special pe motive de invaliditate, identitate de gen sau orientare sexuală;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 33332). Negarea manifestă a crimelor nazismului şi a crimelor comunismului33)

Fapta persoanei care neagă în faţa publicului larg infracţiunea de genocid şi alte crime împotriva umanităţii săvârşite de către nazişti şi regimurile comuniste sau exprimă orice îndoială sau sugerează că acestea sunt nesemnificative sau încearcă să le justifice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 334. Batjocorirea simbolului naţional

Fapta persoanei care – în faţa publicului larg – foloseşte o expresie pentru a dezonora sau degrada imnul, steagul sau stema naţională sau Coroana Sfântă a Ungariei sau săvârşeşte orice alt act calomnios similar constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 33534). Utilizarea simbolurilor totalitarismului

Fapta persoanei care:

a) distribuie,

b) foloseşte în faţa publicului larg sau

c) afişează în public,

simbolurile svasticii, însemne SS, cruce cu săgeţi, secera şi ciocanul, steaua roşie cu cinci colţuri sau orice simbol care descrie cele de mai sus, pentru perturbarea liniştii publice – în special cu scopul de a jigni demnitatea victimelor regimurilor totalitare şi a dreptului lor la sanctitate – constituie delict şi se pedepseşte cu arest, în măsura în care fapta nu reprezintă o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 336. Instigarea împotriva unui decret de autoritate

Fapta persoanei care, în faţa publicului larg, instigă la revolta colectivă împotriva oricărui decret al unei autorităţi cu scopul de a perturba liniştea publică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 337. Atitudine alarmistă

Orice comportament de a rosti în mod public sau de a publica o declaraţie despre care autorul cunoaşte că este falsă sau prin neglijarea gravă a aspectelor sale certe sau false la locul unei situaţii de urgenţă, prin care se încalcă ordinea publică sau se perturbă liniştea publică la locul pericolului public constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 338. Ameninţarea cu pericol public

(1) Fapta persoanei care afirmă sau difuzează orice fapte neadevărate menite a perturba liniştea publică sau lasă impresia că există un pericol iminent de producere a unui eveniment care ar putea prejudicia publicul larg constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, atunci când ameninţarea cu pericolul public a dus la o perturbare gravă a liniştii publice.

Secţiunea 339. Tulburarea ordinii publice

(1) Fapta persoanei care manifestă un comportament aparent antisocial şi violent, având drept scop instigarea la o atitudine de indignare sau alarmă în spiritul altor persoane constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

(2) Pedeapsa aplicată pentru infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, atunci când tulburarea ordinii publice este săvârşită:

a) în asociere;

b) într-un mod care tulbură grav liniştea publică;

c) prin afişarea unei arme mortale;

d) prin transportul unei arme mortale sau

e) într-un eveniment public.

Secţiunea 340. Tulburare publică

(1) Orice comportament de rezistenţă prin violenţă sau intimidare împotriva activităţii deţinătorului personalului de securitate privind menţinerea ordinii la un eveniment public este încadrat drept delict şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, în măsura în care fapta nu reprezintă o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui eveniment sportiv, pătrunde fără autorizaţie sau încalcă orice zonă restricţionată în care nu este permis accesul niciunui vizitator sau care este restricţionat pentru un anumit grup de vizitatori sau dacă aruncă orice obiect într-o astfel de zonă, punând astfel în pericol evenimentul sportiv sau integritatea fizică a altor persoane va fi pedepsită în conformitate cu alin. (1), cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare cu termen de până la trei ani, în cazul în care fapta de tulburare publică a fost săvârşită:

a) în asociere;

b) prin afişarea unei arme mortale;

c) prin transportul unei arme mortale; sau

d) de către un recidivist obişnuit.

(4) În sensul recidivei obişnuite, următoarele infracţiuni vor fi considerate de natură similară:

a) lovire [alineatele (3)-(6) şi (8) ale secţiunii 164];

b) agresarea unui funcţionar public [alineatele (1)-(5) ale secţiunii 310], agresarea unei persoane învestite cu funcţii publice (secţiunea 311), agresarea unei persoane care asistă un funcţionar public sau persoana învestită cu funcţii publice (Secţiunea 312);

c) tulburarea ordinii publice (secţiunea 339);

d) vandalism [Alineatele (1)-(6) ale secţiunii 371].

Secţiunea 341. Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

Expulzarea poate fi, de asemenea, aplicată împotriva persoanelor găsite vinovate de fapte de tulburare a ordinii publice sau tulburare publică.

CAPITOLUL XXXIII

Infracţiuni împotriva încrederii publicului

Secţiunea 342. Falsificarea documentelor administrative

(1) Fapta persoanei care:

a) întocmeşte un document administrativ falsificat sau falsifică conţinutul unui document administrativ;

b) face uz de un document administrativ falsificat sau de un document administrativ eliberat în numele unei alte persoane;

c) colaborează pentru includerea de date, fapte sau declaraţii false într-un document administrativ privind existenţa, modificarea sau încetarea unui drept sau a unei obligaţii;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru falsificarea documentelor administrative, după cum este aceasta este definită în alin. (1) lit. a) sau b), constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta de falsificare a documentelor administrative, conform alin. (1) lit. c), din culpă se pedepseşte cu arest pentru delict.

Secţiunea 343.

(1) Fapta funcţionarului public care, făcând abuz de competenţele sale oficiale:

a) întocmeşte un document administrativ falsificat;

b) falsifică conţinutul unui document administrativ; sau

c) include în mod fals orice fapt esenţial într-un document administrativ;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Prevederile prezentei secţiuni se aplică şi membrilor autorităţilor judecătoreşti şi de punere în aplicare a legii dintr-un alt stat, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Ungariei în baza unei autorizaţii legale.

Secţiunea 344. Falsificarea Documentelor de Identitate Securizate

Fapta persoanei care:

a) întocmeşte un document de identitate securizat, falsificat, pentru intrare, prevăzut în altă legislaţie specifică;

b) falsifică conţinutul unui document de identitate securizat pentru intrare;

c) face uz de un document de identitate securizat fals sau falsificat sau de un document de identitate securizat, eliberat pe numele unei alte persoane;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 345. Uz de fals sub semnătură privată

Fapta persoanei care face uz de un fals sub semnătură privată sau document falsificat sub semnătură privată sau de un document sub semnătură privată cu conţinut neadevărat pentru a dovedi existenţa, modificarea sau încetarea unui drept sau a unei obligaţii constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 34635). Infracţiuni privind instrumente autentice

(1) Fapta persoanei care – în legătură cu un act autentic care nu îi aparţine sau care nu îi aparţine exclusiv:

a) dobândeşte în mod ilegal un astfel de act autentic de la o altă persoană, fără consimţământul persoanei respective;

b) distruge sau deteriorează în mod ilegal un astfel de act autentic;

c) rechiziţionează sau ascunde, în mod ilegal, un astfel de act autentic faţă de titularul de drept;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care primeşte sau transferă un act autentic privind câştiguri financiare ilegale se pedepseşte în conformitate cu alin. (1), cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o altă infracţiune.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. (1) pentru un document sub semnătură privată pentru a obţine un avantaj nelegitim sau pentru a provoca un dezavantaj nelegitim constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 347. Infracţiuni cu identificatori individuali

(1) Fapta persoanei care:

a) îndepărtează sau falsifică o marcă individuală de identificare;

b) dobândeşte sau foloseşte sau dispune de un secţiune a cărui marcă individuală de identificare este contrafăcută sau falsificată sau a cărui marcă individuală de identificare a fost îndepărtată;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, atunci când infracţiunea prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită la scară comercială sau în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) În sensul prezentei secţiuni, prin „marcă de identificare individuală” se înţelege o marcă utilizată de un producător sau de către autoritatea de identificare a bunurilor sau orice componente ale acestora, care poate fi deţinută sau utilizată – în condiţiile legii – cu condiţia obţinerii unui aviz de la autoritatea relevantă.

Secţiunea 348. Fraude la contorul de parcurs

Fapta persoanei care, pentru câştiguri financiare ilegale, manipulează kilometrajul înregistrat de contorul de parcurs al unui vehicul prin compromiterea mecanismului de citire a dispozitivului în sine sau a procesului de măsurare sau prin deconectarea în orice mod a contorului de parcurs constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a reprezentat o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 349. Achiziţionarea ilicită a terenurilor arabile

(1) Fapta persoanei care încheie un contract nevalabil:

a) pentru achiziţionarea dreptului de proprietate asupra terenurilor arabile;

b) pentru dobândirea drepturilor de uzufruct sau a drepturilor de folosinţă asupra terenurilor arabile;

prin eludarea interdicţiei sau a restricţionării legale aplicabile constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Avocatul, consilierul juridic sau notarul public care participă la încheierea unui contract prevăzut în alin. (1) se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare pentru infracţiunea prevăzută la alin. (1), în cazul în care făptuitorul îşi mărturiseşte fapta imediat în faţa autorităţilor şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

CAPITOLUL XXXIV

Infracţiuni legate de proceduri administrative

Secţiunea 350. Infracţiuni legate de alegeri, referendum, iniţiativă populară şi iniţiativa cetăţenilor europeni

(1) Fapta persoanei care, în cursul alegerilor, al referendumului, al iniţiativei populare sau al iniţiativei cetăţenilor europeni, în conformitate cu Legea privind procedurile electorale:

a) obţine nominalizarea prin încălcarea regulilor de numire, prin forţă sau ameninţare cu forţa, prin înşelăciune sau prin oferirea de beneficii financiare;

b) obţine semnături pentru organizarea unui referendum, a unei iniţiative populare sau a iniţiativei cetăţenilor europeni prin forţă sau ameninţare cu forţa, prin înşelăciune sau prin oferirea de avantaje financiare;

c) votează fără drept;

d) semnează fără drept, comunicând date false;

e) împiedică orice votant de la a participa la alegeri, referendum, iniţiativă populară sau iniţiativa cetăţenilor europeni prin forţă, ameninţare cu forţa sau înşelăciune sau face orice încercare de a influenţa această persoană prin oferirea de avantaje financiare;

f) încalcă confidenţialitatea alegerilor sau a referendumului;

g) falsifică rezultatul alegerilor, al referendumului, al iniţiativei populare sau al iniţiativei cetăţenilor europeni;

h) primeşte beneficii financiare în procesul de numire pentru a fi nominalizat sau pentru semnătura sa în sprijinul unui referendum, al unei iniţiative populare sau al unei iniţiative a cetăţenilor europeni;

i) solicită beneficii financiare pentru votul său şi beneficiază de avantaje financiare pentru acesta;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care, în procesul de înregistrare a candidaturii la alegerile reprezentanţilor guvernului de autonomie de naţionalitate face o declaraţie falsă în legătură cu candidatura sa anterioară pentru guvernul de autonomie de naţionalitate se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

Secţiunea 351. Abuzul dreptului de asociere

(1) Fapta persoanei care participă la conducerea unei asociaţii care a fost desfiinţată de către instanţă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, cu condiţia ca fapta să nu fi reprezentat o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care participă la o asociaţie care a fost desfiinţată de către instanţă pentru tulburarea liniştii publice constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Fapta persoanei care furnizează mijloacele necesare pentru facilitarea funcţionării unei asociaţii care a fost desfiinţată de către instanţă sau care acordă sprijin material unei astfel de asociaţii se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Secţiunea 352. Activităţi ilicite privind protejarea securităţii publice

Fapta persoanei:

a) implicate în activităţi de menţinere a ordinii publice, a securităţii publice, fără autorizaţie legală sau

b) implicate în organizarea de activităţi menite să menţină ordinea şi siguranţa publică

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 353. Filiere de imigraţie clandestină

(1) Fapta persoanei care acordă sprijin unei alte persoane pentru trecerea frontierelor de stat cu încălcarea dispoziţiilor legislative aplicabile constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, dacă fapta de trafic ilegal de imigranţi:

a) este săvârşită în scop sau pentru avantaje financiare; sau

b) implică mai multe persoane pentru trecerea frontierelor de stat.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care se efectuează trafic ilegal de imigranţi:

a) cu chinuirea persoanei traficate;

b) prin afişarea unei arme mortale;

c) prin purtarea unei arme mortale;

d) la scară comercială; sau

e) în asociere infracţională cu alte persoane.

(4) Fapta persoanei implicate în pregătirea de filiere ilegale de imigraţie clandestină constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 354. Facilitarea şederii neautorizate

(1) Fapta persoanei care acordă sprijin pentru obţinerea unui avantaj financiar unui resortisant străin, în sensul locuirii ilegale pe teritoriul:

a) oricărui stat membru al Uniunii Europene;

b) oricărui stat care face parte din Acordul privind Spaţiul Economic European; sau

c) oricărei alte ţări ai cărei cetăţeni se bucură de acelaşi tratament ca şi resortisanţii statelor care fac parte din Acordul privind Spaţiul Economic European;

în cazul în care respectivul cetăţean străin nu este cetăţean al niciunuia dintre aceste state, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care acordă sprijin, în schimbul obţinerii unui avantaj financiar, unui resortisant străin pentru a locui ilegal pe teritoriul Ungariei se pedepseşte în conformitate cu alin. (1), cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 355. Apelarea abuzivă la legăturile de familie

Fapta persoanei cu vârsta de peste optsprezece ani, care intră într-o relaţie de familie pentru câştiguri financiare numai în scopul obţinerii unui document de atestare a dreptului de şedere sau care este de acord cu o declaraţie de paternitate ce produce efecte juridice depline, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, cu condiţia ca fapta să nu reprezinte o infracţiune mai gravă.

Secţiunea 356. Munca ilegală a resortisanţilor ţărilor terţe

(1) Fapta persoanei care utilizează:

a) un resortisant al unei ţări terţe în mod regulat sau frecvent fără a avea autorizaţia de a desfăşura activitatea remunerată; sau

b) un număr considerabil de resortisanţi ai ţărilor terţe, în acelaşi timp, fără autorizaţia de a desfăşura o activitate remunerată;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru o infracţiune:

a) în cazul în care infractorul angajează un resortisant al unei ţări terţe fără autorizaţie de a desfăşura o activitate remunerată în condiţii de muncă în care acesta este deosebit de exploatat;

b) dacă resortisantul ţării terţe angajat fără autorizaţie pentru a desfăşura o activitate lucrativă este victima traficului de fiinţe umane.

(3) În sensul prezentei secţiuni:

a) „condiţii de muncă în care persoana este deosebit de exploatată” înseamnă condiţii de muncă în care persoana este deosebit de exploatată, după cum sunt acestea definite în Legea privind admiterea şi şederea resortisanţilor ţărilor terţe;

b) „număr considerabil” înseamnă cel puţin cinci persoane.

Secţiunea 357. Vandalizarea monumentelor istorice sau a bunurilor culturale protejate

(1) Fapta persoanei care vandalizează un monument istoric sau orice obiect încadrat ca bun cultural protejat pe care îl deţine sau un sit arheologic situat pe proprietatea sa constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care:

a) distruge un monument istoric sau orice obiect încadrat ca bun cultural protejat pe care îl deţine;

b) provoacă daune ireparabile unui monument istoric pe care îl deţine, drept consecinţă a cărora acesta îşi pierde caracterul de monument istoric; sau

c) provoacă daune ireparabile oricărui obiect încadrat ca bun cultural protejat sau sit arheologic pe care îl deţine;

se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Secţiunea 358. Infracţiuni cu bunuri culturale protejate

(1) Fapta persoanei care:

a) înstrăinează bunurile de colecţie sau orice parte a unei colecţii protejate, fără acordul prealabil legal;

b) nu raportează modificări ale dreptului de proprietate asupra bunurilor culturale protejate, a obiectelor de colecţie sau a colecţiilor protejate, conform prevederilor legislaţiei aplicabile;

c) exportă bunuri culturale protejate, obiecte de colecţie sau colecţii protejate fără autorizaţie sau depăşeşte limitele autorizaţiei de export;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care, fără autorizaţie de export, exportă obiecte care sunt considerate bunuri culturale şi pentru care este necesară autorizaţie de export sau care depăşeşte limitele autorizaţiei de export se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

Secţiunea 359. Încălcarea obligaţiilor legale privind creşterea animalelor periculoase şi a raselor periculoase de câini

(1) Persoana:

a) care este implicată în creşterea, reproducerea, comercializarea sau importul de animale periculoase, fără autorizaţie;

b) care încalcă cerinţele de securitate prevăzute în legislaţia aplicabilă ce reglementează creşterea animalelor periculoase;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana:

a) care este implicată

aa) în reproducerea, importul sau exportul de rase periculoase de câini pe sau dinspre teritoriul Ungariei sau în creşterea acestora, fără autorizaţie pentru lupte;

ab) în traficul de rase periculoase de câini, în mod ilegal;

b) care

ba) încalcă obligaţia legală referitoare la sterilizarea raselor periculoase de câini sau

bb) încalcă cerinţele de securitate prevăzute în legislaţia aplicabilă ce reglementează creşterea raselor periculoase de câini;

se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Fapta persoanei care creşte sau dresează rase de câini în vederea serviciilor de securitate şi care utilizează câini periculoşi pentru a efectua servicii de securitate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(4) În sensul prezentei secţiuni, „câine periculos” înseamnă orice câine considerat periculos prin decizia autorităţii competente, în mod ad hoc.

Secţiunea 360. Organizarea ilegală de jocuri de noroc

Fapta persoanei care:

a) este implicată în mod regulat în organizarea de jocuri ilegale de noroc; sau

b) pune la dispoziţie spaţii destinate activităţilor ilegale de jocuri de noroc;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 361. Încălcarea reglementărilor privind controlul epidemiilor

Fapta persoanei care:

a) încalcă normele de carantină, supraveghere epidemiologică sau de control dispuse pentru a împiedica importul sau diseminarea unei boli infecţioase ce face obiectul obligaţiei de carantină;

b) încalcă normele de carantină, supraveghere epidemiologică sau de control dispuse la momentul apariţiei unei boli;

c) încalcă măsurile adoptate de autoritatea fitosanitară sau măsurile epidemiologice puse în aplicare pentru prevenirea răspândirii – în interiorul sau peste graniţă – a bolilor infecţioase ale animalelor sau a dăunătorilor, ce pot afecta vegetaţia sau pentru eradicarea acestora;

constituie delict şi se pedepseşte cu arest.

Secţiunea 362. Încălcarea obligaţiilor legale referitoare la soiurile de plante modificate genetic

Fapta persoanei care:

a) importă, depozitează, transportă sau introduce pe piaţă pe teritoriul Ungariei materiale de înmulţire a soiurilor de plante modificate genetic, care nu au fost autorizate în Uniunea Europeană sau le eliberează în mediu;

b) eliberează ilegal în mediu materialele de înmulţire a soiurilor de plante modificate genetic care nu au fost autorizate în Uniunea Europeană în scopuri de cultivare;

c) încalcă măsurile de interdicţie aplicate pe durata procedurii de protecţie în legătură cu importul, producerea, depozitarea, transportul, introducerea pe piaţă sau utilizarea materialelor de înmulţire a soiurilor de plante modificate genetic care au fost autorizate în Uniunea Europeană pentru scopuri de cultivare;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 363. Încălcarea obligaţiilor privind auditurile realizate de către Állami Számvevoszék (Oficiul de Stat pentru Audit al Ungariei)

(1) Fapta persoanei care încalcă obligaţia de cooperare prevăzută de Legea privind Biroul de Stat pentru Audit în cursul unui audit efectuat de Állami Számvevoszék, în cazul în care un astfel de comportament constituie o obstrucţiune a auditului constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) În situaţia în care un plan de acţiune nu este transmis către Állami Számvevoszék, în ciuda unei dispoziţii scrise, şeful unui organism auditat va fi pasibil de sancţiune, în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă din închisoarea cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, dacă comportamentul specificat în alin. (1) împiedică încheierea auditului.

Interdicţia de a locui într-o anumită zonă

Secţiunea 364.

De asemenea, se poate aplica măsura expulzării împotriva persoanelor găsite vinovate de trafic ilegal de imigranţi sau de organizarea ilegală de jocuri de noroc.

CAPITOLUL XXXV

Infracţiuni cu violenţă împotriva patrimoniului

Secţiunea 365. Tâlhăria

(1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte un lucru asupra căruia nu deţine un drept, de la o altă persoană, împotriva voinţei acesteia:

a) prin forţă sau ameninţare împotriva vieţii sau a integrităţii corporale ale persoanei în cauză; sau

b) prin restrângerea capacităţii unei alte persoane, prin lăsarea acesteia în stare de inconştienţă sau în incapacitate de autoapărare

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) În cazul în care un hoţ prins în flagrant face uz de forţă sau ameninţare împotriva vieţii sau a integrităţii corporale pentru a păstra lucrul respectiv, fapta va fi interpretată drept tâlhărie.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, atunci când tâlhăria este săvârşită:

a) prin arătarea unei arme mortale;

b) prin purtarea unei arme mortale;

c) în asociere;

d) în asociere infracţională cu alte persoane;

e) are o valoare substanţială;

f) împotriva unui funcţionar public, a unui funcţionar public străin sau a unei persoane care îndeplineşte atribuţii publice, în timp ce aceştia acţionează în calitate oficială sau în exercitarea îndatoririlor publice;

g) împotriva unei persoane a cărei posibilitate de a recunoaşte sau de a împiedica fapta infracţională este diminuată prin prisma vârstei sau a invalidităţii.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, în situaţia în care tâlhăria:

a) are drept obiect o valoare deosebit de însemnată sau de mare;

b) are drept obiect o valoare semnificativă şi este săvârşit în maniera specificată la alin. (3) lit. a) -d);

c) este săvârşită împotriva unui funcţionar public, a unui funcţionar public străin sau a unei persoane care îndeplineşte atribuţii publice, în timp ce aceştia acţionează în calitate oficială sau în exercitarea atribuţiilor publice, în maniera prevăzută la alin. (3) lit. a) -d).

(5) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru tâlhărie constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 366. Prădare

(1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte un lucru asupra căruia nu deţine un drept, de la o altă persoană, împotriva voinţei acesteia:

a) prin îmbătarea sau drogarea persoanei respective în acest scop;

b) în cazul în care persoana a fost intimidată prin forţă sau prin ameninţare directă împotriva vieţii sau a integrităţii sale corporale, realizate în timpul săvârşirii unei alte infracţiuni; sau

c) în cazul în care persoana este incapabilă de autoapărare sau a cărei posibilitate de recunoaştere sau prevenire a faptei infracţionale este diminuată prin prisma vârstei înaintate sau a invalidităţii;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când fapta de prădare este săvârşită:

a) în legătură cu o valoare substanţială;

b) în asociere;

c) în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, dacă fapta de prădare:

a) are drept obiect o valoare deosebit de însemnată sau de mare;

b) este săvârşită în legătură cu o valoare semnificativă, în asociere sau în asociere infracţională cu alte persoane.

Secţiunea 367. Şantajul

(1) Fapta persoanei care – în vederea obţinerii de câştiguri financiare necuvenite – prin forţă sau prin ameninţare cu forţa, constrânge o altă persoană să facă, să nu facă sau să suporte ceva, provocând astfel o pierdere financiară constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când şantajul se săvârşeşte:

a) în asociere infracţională cu alte persoane;

b) prin ameninţarea împotriva vieţii sau a integrităţii corporale sau prin alte ameninţări similare de violenţă;

c) de către un funcţionar public care acţionează în calitate oficială;

d) pretinzând că îndeplineşte un mandat oficial sau o acţiune oficială.

Secţiunea 368. Justiţie privată

(1) Fapta persoanei care, prin forţă sau prin ameninţare cu forţa, în scopul punerii în aplicare a unei pretenţii pecuniare legitime sau pretins legitime, obligă o altă persoană să facă, să nu facă sau să suporte ceva constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când fapta de justiţie privată se săvârşeşte:

a) prin arătarea unei arme mortale;

b) prin purtarea unei arme mortale;

c) în asociere;

d) împotriva unei persoane incapabile de autoapărare.

(3) În cazul în care utilizarea forţei sau a ameninţării cu forţa constituie un mijloc autorizat de executare a creanţei, fapta nu trebuie interpretată drept justiţie privată.

Secţiunea 369. Dispoziţii interpretative

În aplicarea prezentului capitol, infracţiunile săvârşite cu violenţă împotriva patrimoniului şi infracţiunile împotriva patrimoniului vor fi interpretate drept fapte infracţionale similare ca natură recidivei obişnuite.

CAPITOLUL XXXVI

Infracţiuni împotriva patrimoniului

Secţiunea 37036). Furtul

(1) „Furt” înseamnă situaţia în care o persoană sustrage un lucru asupra căruia nu are drept, de la o altă persoană, pentru a şi-l însuşi în mod ilegal.

(2) Pedeapsa pentru delict constă în închisoare cu termen de până la doi ani, în cazul în care furtul:

a) are drept obiect o valoare nesemnificativă; sau

b) are drept obiect o valoare contravenţională minoră şi a fost săvârşit:

ba) în asociere infracţională cu alte persoane,

bb) la scară comercială,

bc) prin folosirea forţei efective împotriva unui lucru, inclusiv dacă mijloacele antiefracţie instalate au fost îndepărtate fără să fi produs niciun prejudiciu sau fără a compromite mijloacele antiefracţie în cauză, cu dezactivarea acestora,

bd) prin furt de buzunare,

bd) prin rechiziţionarea simultană a unuia sau a mai multor documente autentice, documente sub semnătură privată sau instrumente de plată de înlocuire a numerarului,

bf) prin pătrunderea în proprietate sau depăşirea limitelor acesteia, prin înşelăciune sau fără cunoştinţa şi consimţământul părţii sau utilizatorului legitim,

bg) prin utilizarea unei chei false sau furate,

bh) în detrimentul unei părţi care împarte o locuinţă sau un spaţiu similar cu făptuitorul sau

bi) prin tăierea ilegală a copacilor într-o pădure.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoarea de până la trei ani, în cazul în care:

a) furtul este săvârşit în legătură cu o valoare însemnată;

b) furtul are ca obiect o valoare minoră şi:

ba) este săvârşit prin oricare dintre mijloacele menţionate la alin. ba)-be),

bb) implică obiecte încadrate drept bunuri culturale protejate sau descoperiri arheologice,

bc) implică obiecte de cult,

bd) implică obiecte amplasate în memoria sau împreună cu persoane decedate în cimitire şi alte amplasamente funerare,

be) are ca obiect metale preţioase; sau

c) implică o valoare minoră sau mică şi este săvârşit într-un spaţiu de urgenţă.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care:

a) furtul este săvârşit în legătură cu o valoare semnificativă; sau

b) furtul are ca obiect o valoare considerabilă şi este săvârşit prin oricare din mijloacele menţionate la lit. ba)-be) ale alin. (2) sau într-un spaţiu de urgenţă.

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care:

a) furtul este săvârşit în legătură cu o valoare deosebit de însemnată; sau

b) furtul are ca obiect o valoare substanţială şi este săvârşit prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-be) ale alin. (2) sau într-un spaţiu de urgenţă.

(6) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în situaţiile în care:

a) furtul este săvârşit în legătură cu o valoare deosebit de semnificativă; sau

b) furtul are ca obiect o valoare deosebit de importantă şi este săvârşit prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-be) ale alin. (2) sau într-un spaţiu de urgenţă.

Secţiunea 371. Vandalism

(1) „Vandalism” înseamnă provocarea de daune prin deteriorarea sau distrugerea patrimoniului altor persoane.

(2) Pedeapsa pentru delict constă în închisoare cu termen de până la un an, în situaţiile în care:

a) actul de vandalism are drept consecinţe daune minore; sau

b) actul de vandalism are drept consecinţe daune sub limita contravenţională şi se realizează:

ba) prin realizarea de graffiti sau

bb) în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) Infracţiunea se pedepseşte cu maxim trei ani închisoare, în cazul în care:

a) actul de vandalism are drept consecinţă daune de valoare considerabilă;

b) actul de vandalism duce la distrugerea:

ba) unui obiect încadrat în categoria bunurilor culturale protejate, drept monument istoric, sit arheologic sau descoperire arheologică;

bb) a unor obiecte de cult sau lăcaşuri de cult sau obiecte folosite pentru drepturile religioase;

bc) morminte, locuri de înmormântare sau obiecte plasate în memoria sau împreună cu persoane decedate, în cimitire şi în alte amplasamente funerare.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care:

a) actul de vandalism are drept consecinţă prejudicierea unei valori semnificative;

b) actul de vandalism duce la distrugerea obiectului, a clădirii sau a locului menţionat la lit. ba)-bc) ale alin. (3);

c) actul de vandalism este săvârşit cu ajutorul explozibililor sau al compuşilor explozibili.

(5) Pedeapsa constă în închisoarea de la doi la opt ani, în cazul în care actul de vandalism are ca rezultat daune deosebit de semnificative.

(6) Pedeapsa constă în închisoarea de la cinci la zece ani, în cazul în care actul de vandalism are ca rezultat daune deosebit de substanţiale.

(7) În sensul prezentei secţiuni, „graffiti” înseamnă acoperirea suprafeţei cu imagini sau inscripţii aplicate cu vopsea pulverizată, markere permanente sau în orice altă modalitate la proprietate, care nu sunt necesare pentru buna utilizare a proprietăţii.

Secţiunea 372. Delapidarea

(1) „Delapidarea” înseamnă situaţia în care o persoană îşi însuşeşte sau dispune ilegal de un bun care i-a fost încredinţat.

(2) Pedeapsa pentru delict constă în închisoare cu termen de până la un an, în situaţia în care:

a) delapidarea are ca obiect o valoare minoră; sau

b) delapidarea are ca obiect o valoare contravenţională şi este săvârşită:

ba) în asociere infracţională cu alte persoane,

bb) într-un spaţiu de urgenţă,

bc) la scară comercială.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare cu termen de până la trei ani, în situaţia în care:

a) delapidarea este săvârşită în legătură cu o valoare considerabilă;

b) delapidarea are ca obiect o valoare minoră şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-bc) ale alin. (2); sau

c) delapidarea este săvârşită în legătură cu obiecte încadrate în categoria bunurilor culturale protejate sau a descoperirilor arheologice.

(4) Pedeapsa constă în închisoarea de la unu la cinci ani, în situaţia în care:

a) delapidarea este săvârşită în legătură cu o valoare însemnată;

b) delapidarea are ca obiect o valoare considerabilă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele prevăzute la alin. (2) lit. ba)-bc); sau

c) delapidarea este săvârşită împotriva unei persoane a cărei posibilitate de apărare este diminuată prin prisma vârstei sau a invalidităţii.

(5) Pedeapsa constă în închisoarea de la doi la opt ani, în situaţia în care:

a) delapidarea este săvârşită în legătură cu o valoare deosebit de însemnată; sau

b) delapidarea are drept obiect o valoare semnificativă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-bc) ale alin. (2).

(6) Pedeapsa constă din închisoarea de la cinci la zece ani, în situaţia în care:

a) delapidarea este săvârşită în legătură cu o valoare deosebit de însemnată; sau

b) delapidarea are ca obiect o valoare deosebit de importantă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-bc) ale alin. (2).

Secţiunea 373. Fraudă

(1) Prin „fraudă” se înţelege situaţia în care o persoană foloseşte minciuna, înşelăciunea sau escrocheria pentru a obţine câştiguri financiare necuvenite şi, prin aceasta, provoacă prejudicii.

(2) Pedeapsa pentru delict constă în închisoare cu termen de până la un an, în situaţia în care:

a) frauda provoacă daune minore; sau

b) frauda are drept consecinţă daune sub limita contravenţională şi este săvârşită:

ba) în asociere infracţională cu alte persoane,

bb) într-un spaţiu de urgenţă,

bc) la scară comercială,

bd) sub pretextul solicitării de donaţii în scopuri caritabile fictive.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă din pedeapsa închisorii de până la trei ani, în situaţia în care:

a) frauda are drept consecinţe daune de valoare considerabilă; sau

b) frauda implică o valoare minoră şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-bc) ale alin. (2).

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia în care:

a) frauda are drept consecinţe daune de valoare considerabilă;

b) frauda implică o valoare considerabilă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele prevăzute la alin. (2) lit. ba)-bc); sau

c) frauda este săvârşită împotriva unei persoane a cărei capacitate de apărare este diminuată prin prisma vârstei înaintate sau a invalidităţii.

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în situaţia în care:

a) frauda are drept consecinţe daune de valoare considerabilă; sau

b) frauda are ca obiect o valoare semnificativă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba)-bc) ale alin. (2).

(6) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în cazul în care:

a) frauda are drept consecinţe daune de valoare substanţială; sau

b) frauda are drept obiect o valoare deosebit de semnificativă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la alin. (2) lit. ba)-bc).

(7) În sensul prezentei secţiuni, contraprestaţia neachitată datorată pentru serviciile prestate se consideră, de asemenea, ca fiind prejudiciu.

Secţiunea 374. Frauda economică

(1) Prin fraudă economică se înţelege situaţia în care o persoană este implicată în activităţi economice fictive pentru obţinerea de câştiguri financiare necuvenite.

(2) Pedeapsa pentru delict constă în închisoare cu termen de până la doi ani, în cazul în care frauda economică are drept consecinţă daune de valoare minoră.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare de până la trei ani, în situaţia în care:

a) frauda economică are drept consecinţă pierderi financiare considerabile; sau

b) frauda economică are drept obiect o pierdere minoră şi este săvârşită:

ba) în asociere infracţională cu alte persoane,

bb) la scară comercială.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia în care:

a) frauda economică are drept consecinţă pierderi financiare substanţiale; sau

b) frauda economică are drept obiect o pierdere financiară considerabilă şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba) sau bb) ale alin. (3).

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care:

a) frauda economică are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de importante; sau

b) frauda economică are ca obiect o pierdere financiară substanţială şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate la lit. ba) sau bb) ale alin. (3).

(6) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în situaţia în care:

a) frauda economică are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de importante; sau

b) frauda economică duce la pierderi financiare deosebit de importante şi este săvârşită în modul prevăzut la lit. ba) sau bb) ale alin. (3).

Secţiunea 375. Fraudarea sistemelor informatice

(1) Fapta persoanei care, pentru a obţine câştiguri financiare necuvenite, introduce date într-un sistem informatic sau modifică sau şterge datele prelucrate în acesta sau face datele inaccesibile sau intervine în alt mod în funcţionarea sistemului informatic şi provoacă daune constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia în care:

a) fraudarea sistemului informatic are drept consecinţă daune de valoare substanţială; sau

b) fraudarea sistemului informativ are drept obiect o valoare considerabilă şi este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care:

a) fraudarea sistemului informatic are drept consecinţă daune de valoare deosebit de însemnată; sau

b) fraudarea sistemului informatic are drept obiect o valoare substanţială şi este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în cazul în care:

a) fraudarea sistemului informatic are drept consecinţă daune de valoare deosebit de substanţială; sau

b) fraudarea sistemului informatic are drept obiect o valoare deosebit de importantă şi este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(5) Fapta persoanei care produce daune prin utilizarea unui instrument de plată contrafăcut sau falsificat sau obţinut în mod ilegal sau prin acceptarea plăţii cu un astfel de instrument de plată se pedepseşte în conformitate cu alineatele (1)-(4).

(6) În punerea în aplicare a alin. (5), instrumentele de plată de înlocuire a numerarului emise în alte state beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi instrumentele de plată de înlocuire a numerarului emise în Ungaria.

Secţiunea 376. Deturnarea de fonduri

(1) „Deturnarea de fonduri” înseamnă fapta unei persoane care şi-a însuşit sau foloseşte în mod abuziv bunurile altor persoane, care i-au fost încredinţate într-un anumit scop.

(2) Pedeapsa pentru delict va fi închisoarea cu termen de maximum doi ani, în situaţia în care:

a) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare minore; sau

b) deturnarea are drept consecinţă pierderea financiară sub limita contravenţională şi este săvârşită de tutore sau executor în această calitate.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare cu termen de până la trei ani, în situaţia în care:

a) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare însemnate; sau

b) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare minore şi este săvârşită de tutore sau executor în această calitate.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia în care:

a) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare substanţiale; sau

b) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare considerabile şi este săvârşită de tutore sau executor în această calitate.

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în situaţia în care:

a) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de importante; sau

b) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare substanţiale şi este săvârşită de tutore sau executor în această calitate.

(6) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, în situaţia în care:

a) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de însemnate;

b) deturnarea are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de importante şi este săvârşită de tutore sau executor în această calitate.

Secţiunea 377. Deturnare

(1) „Deturnarea” înseamnă fapta unei persoane căreia îi sunt încredinţate, în temeiul legii, fonduri spre administrare sau protecţie şi care provoacă pierderi financiare din culpă sau cu încălcarea obligaţiilor; deturnarea reprezintă un delict şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani, în cazul în care fapta de deturnare duce la pierderi financiare deosebit de însemnate sau de mari.

Secţiunea 378. Însuşirea bunului găsit

(1) Fapta persoanei care:

a) îşi însuşeşte posesia unui lucru străin pe care l-a găsit sau nu îl predă în termen de opt zile autorităţilor sau persoanei care l-a pierdut şi/sau

b) îşi însuşeşte un lucru primit din greşeală sau accidental sau nu îl restituie în termen de opt zile,

constituie infracţiunea de însuşire ilegală şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la doi ani, în cazul în care obiectul însuşit este un obiect încadrat în categoria bunurilor culturale protejate sau a descoperirilor arheologice.

Secţiunea 379. Traficul cu bunuri furate

(1) Fapta persoanei care – în vederea obţinerii de câştiguri sau avantaje financiare – obţine, ascunde sau colaborează la vânzarea:

a) oricăror bunuri necomunitare obţinute prin fraudă bugetară şi care nu au fost supuse inspecţiei vamale;

b) produselor accizabile, în regim de evaziune fiscală; sau

c) a oricăror bunuri provenite din furt, delapidare, fraudă, deturnare de fonduri, jaf, prăduire, şantaj, însuşire ilegală sau de la un alt destinatar al bunurilor furate;

constituie traficul cu bunuri furate.

(2) Pedeapsa pentru delict constă în închisoare cu termen de până la doi ani, în cazul în care traficul cu bunuri furate:

a) are o valoare minoră; sau

b) este săvârşit în legătură cu o valoare contravenţională minoră, la scară comercială.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă din pedeapsa închisorii de până la trei ani, în situaţia în care traficul cu bunuri furate:

a) este săvârşit în legătură cu o valoare însemnată;

b) are ca obiect obiecte încadrate în categoria bunurilor culturale protejate, a monumentelor istorice, a siturilor arheologice sau a descoperirilor arheologice;

c) are ca obiect metale preţioase de valoare mică; sau

d) are ca obiect o valoare minoră şi este săvârşit la scară comercială.

(4) Pedeapsa constă închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care traficul cu bunuri furate este săvârşit:

a) în legătură cu o valoare semnificativă; sau

b) are ca obiect o valoare însemnată la scară comercială.

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când traficul cu bunuri furate este săvârşit:

a) în legătură cu o valoare deosebit de însemnată; sau

b) are ca obiect o valoare semnificativă la scară comercială.

(6) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani, atunci când traficul cu bunuri furate este săvârşit:

a) în legătură cu o valoare deosebit de semnificativă; sau

b) are ca obiect o valoare deosebit de importantă la scară comercială.

Secţiunea 380. Furtul de vehicule

(1) Fapta persoanei care sustrage de la o altă persoană un vehicul asupra căruia nu are drept de folosinţă, fără permisiune sau care utilizează un vehicul astfel sustras sau care îi este încredinţat fără autorizaţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu până la cinci ani, în cazul în care fapta este săvârşită:

a) prin forţă sau ameninţare la adresa vieţii sau a integrităţii corporale;

b) în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, atunci când fapta penală prevăzută în alin. (2) lit. a) este săvârşită prin arătarea unei arme mortale, prin purtarea unei arme mortale sau în asociere infracţională cu alte persoane.

Secţiunea 381. Camătă

(1) Fapta persoanei care, profitând de necesitatea unei alte persoane, care nu dispune de mijloace, încheie o înţelegere care conţine o plată nejustificat de mare, impunând astfel sarcini suplimentare şi considerabile asupra debitorului obligaţiilor prevăzute în respectiva înţelegere sau asupra membrilor familiei debitorului obligaţiei, care locuiesc în aceeaşi gospodărie sau asupra oricărei alte persoane aflate în întreţinerea debitorului obligaţiei din înţelegere, în baza unei obligaţii de întreţinere constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care fapta cametei este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(3) De asemenea, poate fi aplicată măsura expulzării împotriva persoanelor găsite vinovate de camătă.

(4) Pedeapsa poate fi redusă, fără limită, pentru orice persoană care îşi mărturiseşte imediat infracţiunea de camătă şi dezvăluie împrejurările săvârşirii faptei.

Secţiunea 382. Acţiunea nepublică

Făptuitorul unei fapte de furt, vandalism, delapidare, fraudă, fraudarea sistemului informatic, deturnare de fonduri, însuşire ilegală, trafic cu bunuri furate şi furt de vehicule va fi pus sub urmărire numai în acţiune nepublică, în cazul în care partea vătămată este membru al familiei sale. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care făptuitorul este, de asemenea, tutore sau executor al victimei.

Secţiunea 383. Dispoziţii interpretative

În sensul prezentului capitol:

a) termenul „obiect” se referă, de asemenea, la energia electrică şi la alte forme de energie utilizate în economie, precum şi la documentele care atestă dreptul de a îndeplini acte de dispoziţie asupra valorii pecuniare sau asupra altor drepturi prevăzute în aceste documente sau, în ceea ce priveşte titlurile de valoare dematerializate, se referă la beneficiarului contului de garanţie;

b) obiectele de cult trebuie, de asemenea, interpretate drept obiecte folosite pentru exercitarea drepturilor religioase;

c) metalele preţioase includ, de asemenea, aliajele care conţin metale preţioase sau orice metal a cărui comercializare este supusă autorizării;

d) prin recidivă obişnuită, se înţeleg următoarele infracţiuni de natură similară:

da)37) infracţiuni cu violenţă împotriva patrimoniului;

db) infracţiuni împotriva patrimoniului;

dc) infracţiuni împotriva drepturilor de proprietate intelectuală.

CAPITOLUL XXXVII

INFRACŢIUNI ÎMPOTRIVA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Secţiunea 384. Plagiat

(1) Fapta persoanei care:

a) afirmă că operele intelectuale ale unei alte persoane îi aparţin şi, prin urmare, cauzează pierderi financiare titularului de drept;

b) abuz în funcţie, abuz în serviciu sau abuz al calităţii de membru în cadrul unui operator economic valorifică opere intelectuale ale unei alte persoane sau pune în aplicare drepturi asociate acestora, cu condiţia să primească o cotă-parte din comisionul primit sau din profiturile sau încasările generate de un astfel de produs sau să fie specificat drept parte îndreptăţită;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pentru punerea în aplicare a prezentei secţiuni, „opere intelectuale” înseamnă:

a) lucrări literare, ştiinţifice şi artistice protejate prin drepturi de autor;

b) invenţii brevetabile;

c) specii de plante protejate;

d) modele de utilitate protejate;

e) proiecte protejate;

f) topografii ale semiconductorilor microelectronici.

Secţiunea 385. Încălcarea drepturilor de autor şi a anumitor drepturi conexe drepturilor de autor

(1) Fapta persoanei care contraface drepturile de autor sau anumite drepturi conexe drepturilor de autor aparţinând unei alte persoane, în temeiul legii drepturilor de autor şi care provoacă astfel pierderi financiare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de peste doi ani.

(2) Fapta persoanei care nu achită taxa media sau taxa de reproducere necomercială datorată autorului sau titularului unui drept conex dreptului de autor, în temeiul legii drepturilor de autor, în ceea ce priveşte copierea pentru uz personal se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare cu un termen ce nu depăşeşte trei ani, atunci când contrafacerea dreptului de autor sau a anumitor drepturi conexe dreptului de autor duce la pierderi financiare însemnate.

(4) În cazul în care contrafacerea dreptului de autor sau a anumitor drepturi conexe dreptului de autor:

a) are drept consecinţă pierderi financiare semnificative, pedeapsa constă în închisoare de la unu până la cinci ani pentru o infracţiune;

b) are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de semnificative, pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani;

c) are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de substanţiale, pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani.

(5) Fapta persoanei care contraface drepturile de autor sau anumite drepturi conexe drepturilor de autor ale unei sau unor alte persoane, acordate prin legea drepturilor de autor, prin activitate de copiere privată sau prin punerea la dispoziţie a serviciilor la cerere nu este considerată a reprezenta infracţiunea prevăzută la alin. (1), cu condiţia ca fapta să nu servească la generarea de venituri în niciun mod şi sub nicio formă.

Secţiunea 386. Compromiterea integrităţii protecţiei tehnice

(1) Fapta persoanei implicate în orice comportament menit să eludeze măsurile tehnice efective prevăzute prin Legea drepturilor de autor constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care, în vederea eludării măsurilor tehnice efective prevăzute prin Legea privind drepturile de autor:

a) fabrică sau produce, furnizează, oferă acces sau introduce pe piaţă mijloacele, produsele, programele informatice sau echipamentele necesare pentru acestea;

b) transmite expertiză economică, tehnică şi/sau organizaţională necesară în acest scop sau pentru facilitarea acesteia;

se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune în cazul în care fapta de eludare a protecţiei tehnice este săvârşită la scară comercială.

(4) Fapta persoanei care, în scopul eludării măsurilor tehnice efective, prevăzute în Legea privind drepturile de autor produce, fabrică, furnizează sau acordă acces sau introduce pe piaţă mijloacele, produsele, programele informatice sau echipamentele necesare pentru aceasta nu va fi pusă sub urmărire în cazul în care mărturiseşte imediat, în mod voluntar, autorităţilor implicarea sa în această acţiune şi predă autorităţilor obiectele astfel fabricate şi produse şi furnizează informaţii cu privire la orice alte persoane care participă la respectiva operaţiune de fabricaţie sau producţie.

Secţiunea 387. Falsificarea datelor privind gestionarea drepturilor de autor

Fapta persoanei care, pentru a obţine câştiguri sau avantaje financiare:

a) transmite date neadevărate în legătură cu gestionarea drepturilor de autor;

b) elimină sau falsifică, în mod ilegal, orice date sau informaţii referitoare la gestionarea drepturilor, definite ca atare în Legea privind drepturile de autor;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 388. Contrafacerea drepturilor de proprietate industrială

(1) Fapta persoanei care contraface dreptul de proprietate industrială al titularului de drept, acordat prin lege, un acord promulgat internaţional printr-un act al Parlamentului sau prin legislaţia Uniunii Europene:

a) prin imitarea sau copierea obiectului protecţiei;

b) prin comercializarea bunurilor produse prin imitarea sau copierea obiectului protecţiei sau prin obţinerea sau menţinerea acestor bunuri în scopul distribuirii;

provocând astfel pierderi financiare, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani pentru infracţiune, atunci când contrafacerea drepturilor de proprietate industrială este săvârşită la scară comercială.

(3) În cazul în care contrafacerea drepturilor de proprietate industrială:

a) are drept consecinţă pierderi financiare substanţiale, pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani;

b) duce la pierderi financiare deosebit de însemnate, pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani;

c) duce la pierderi financiare deosebit de semnificative, pedeapsa constă în închisoare de la cinci la zece ani.

(4) În sensul prezentei secţiuni:

a) drepturile de proprietate industrială cuprind:

aa) brevetele,

ab) drepturile asupra soiurilor de plante,

ac) certificatele de protecţie suplimentară,

ad) mărcile comerciale,

ae) indicaţiile geografice,

af) drepturile asupra modelelor,

ag) modelele de utilitate,

ah) topografiile;

b) „mărfuri” înseamnă orice bunuri de natură fungibilă care pot fi livrate, inclusiv serviciile.

Secţiunea 388/A38). Dispoziţii interpretative39)

În aplicarea prezentului capitol, delictele împotriva patrimoniului vor fi interpretate drept fapte infracţionale de natură similară recidivei obişnuite.

CAPITOLUL XXXVIII

Infracţiuni cu privire la contrafacerea monedelor şi falsificarea secţiunilor filatelice

Secţiunea 389. Contrafacerea monedelor

(1) Fapta persoanei care:

a) imită sau falsifică monede în scopul distribuirii;

b) obţine monede contrafăcute sau falsificate în scopul distribuirii, exportă sau importă respectiva monedă sau transportă, în tranzit, pe teritoriul Ungariei;

c) distribuie monedă contrafăcută sau falsificată;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, atunci când contrafacerea:

a) are legătură cu o sumă deosebit de importantă sau mare de bani; sau

b) este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane.

(3) Fapta persoanei implicate în contrafacerea monedei se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(4) Pedeapsa aplicată persoanei care distribuie monedă contrafăcută sau falsificată cu valoare mică sau minoră, obţinută ca fiind autentică, poate fi redusă fără limitare.

(5) În sensul prezentei secţiuni:

(a) „monedă” înseamnă bancnote şi monede a căror circulaţie este autorizată în mod legal sau care va fi autorizată în viitor pe baza legii, a legislaţiei Uniunii Europene sau a unei notificări oficiale publicate de o instituţie învestită cu privilegiul emisiei de monede, precum şi bancnotele şi monedele retrase din circulaţie, în cazul în care banca naţională emitentă este obligată sau convine să răscumpere monedele astfel retrase şi să le înlocuiască la cursul de schimb, în conformitate cu legislaţia naţională sau legislaţia Uniunii Europene aplicabile;

(b) titlurile tipărite emise în cadrul unei serii vor fi, de asemenea, considerate bancnote, în cazul în care transferul respectivelor titluri de valoare nu este restricţionat sau împiedicat prin lege sau printr-o menţiune înscrisă pe titlurile de valoare;

(c) orice modificare a monedei care a fost retrasă din circulaţie pentru a crea impresia că aceasta se află în continuare în circulaţie va fi considerată imitare a monedei;

(d) aplicarea sau înlăturarea unui semn care indică faptul că moneda este valabilă numai într-o anumită ţară, în plus, diminuarea conţinutului de metale preţioase din monedă este, de asemenea, considerată faptă de contrafacere.

(6) Monedele şi titlurile de valoare străine beneficiază de protecţie identică cu cea a celor naţionale.

Secţiunea 390. Sprijinirea operaţiunilor de contrafacere

(1) Fapta persoanei care produce, furnizează, primeşte, obţine, păstrează, exportă, importă sau transportă în tranzit pe teritoriul Ungariei sau distribuie orice materiale, mijloace, echipamente, plan de producţie, specificaţii sau software informatic destinat a fi folosit pentru contrafacerea de monede constituie contrafacere şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa pentru infracţiune constă din pedeapsa închisorii de până la trei ani, în cazul în care operaţiunile de contrafacere sunt săvârşite în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

Secţiunea 391. Falsificarea timbrelor

(1) Fapta persoanei care – în scopul distribuirii sau al utilizării:

a) imită sau falsifică timbre;

b) obţine timbre contrafăcute sau falsificate, exportă sau importă astfel de timbre sau le transportă în tranzit pe teritoriul Ungariei;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care distribuie sau foloseşte timbre contrafăcute, falsificate sau utilizate ca autentice sau neutilizate se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care falsificarea timbrelor:

a) are drept obiect o valoare deosebit de însemnată sau de mare; sau

b) este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane.

(4) Pedeapsa constă în închisoare pentru delict, cu termen de maximum un an, dacă valoarea ce face obiectul falsificării timbrelor este minoră sau mică.

(5) În sensul prezentei secţiuni:

a) „timbru” înseamnă:

aa) timbre poştale, fie că acestea sunt sau nu puse în circulaţie, chiar dacă au fost retrase,

ab) mărci poştale – tipărite pre-plătite şi marca poştală a maşinilor de francare şi alte imagini tipărite, antet sau marcă în legătură cu taxele poştale şi confirmarea internaţională de returnare,

ac) timbre fiscale eliberate de autorităţi pentru obligaţii de plată, fie că sunt sau nu puse în circulaţie, chiar dacă au fost retrase, pentru perioada în care Statul are obligaţia de a răscumpăra sau de a schimba astfel de timbre, în conformitate cu legislaţia relevantă,

ad) indicatori oficiali utilizaţi pentru verificarea proprietăţilor şi a componentelor metalelor,

ae) orice sigiliu oficial utilizat în scopul accizării, inclusiv cele utilizate pentru verificarea calităţii, a cantităţii şi a altor caracteristici principale ale produselor,

af) timbrele şi sigiliile utilizate de autoritatea metrologică pentru verificarea certificării şi testării echipamentelor de măsurare şi a capacităţii de volum a cilindrelor;

b) punere în circulaţie înseamnă, de asemenea, distribuirea pentru colectarea timbrelor;

c) contrafacere înseamnă, de asemenea, modificarea ilegală a unui timbru în scopul colectării.

(6) Timbrele străine beneficiază de o protecţie identică cu cea aplicabilă timbrelor naţionale.

Secţiunea 392. Contrafacerea instrumentelor de plată pentru înlocuirea numerarului

(1) Fapta persoanei care, în scopul utilizării:

a) falsifică un instrument de plată pentru înlocuirea numerarului;

b) fabrică un instrument de plată contrafăcut pentru înlocuirea numerarului; sau

c) înregistrează datele stocate pe instrumentele de plată electronice sau elementele de securitate aferente, utilizând mijloace tehnice;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei implicate în pregătiri pentru contrafacerea instrumentelor de plată pentru înlocuirea numerarului se pedepseşte cu arest.

(3) Instrumentele de plată pentru înlocuirea numerarului şi instrumentele de plată electronică emise în alte state beneficiază de aceeaşi protecţie ca cele emise în Ungaria.

Secţiunea 393. Fraudarea instrumentelor de plată pentru înlocuirea numerarului

(1)40) Fapta persoanei care:

(a) obţine sau rechiziţionează în mod ilegal unul sau mai multe instrumente de plată pentru înlocuirea numerarului care nu îi aparţin sau care nu sunt exclusiv în proprietatea sa sau care nu are drept de folosinţă sau al cărei drept de folosinţă nu este exclusiv, de la o altă persoană, fără consimţământul persoanei respective;

(b) furnizează, obţine, exportă sau importă sau transportă în tranzit pe teritoriul Ungariei orice instrument de plată pentru înlocuirea numerarului contrafăcut sau falsificat sau un instrument de plată pentru înlocuirea numerarului care a fost rechiziţionat sau obţinut în modalitatea prevăzută la litera a) sau date stocate pe instrumente de plată electronică sau elemente de securitate aferente;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa pentru infracţiune este închisoarea de până la trei ani, în situaţia în care fraudarea instrumentelor de plată pentru înlocuirea numerarului este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(3) Instrumentele de plată pentru înlocuirea numerarului emise în alte state beneficiază de aceeaşi protecţie ca cele emise în Ungaria.

Secţiunea 394. Sprijinirea faptei de contrafacere a instrumentelor de plată pentru înlocuirea numerarului

(1) Fapta persoanei care produce, furnizează, primeşte, obţine, păstrează, exportă sau importă sau transportă în tranzit prin ţară sau distribuie orice materiale, mijloace, echipamente sau programe informatice, menite a fi folosite pentru contrafacerea instrumentelor de plată pentru înlocuirea numerarului sau pentru înregistrarea datelor stocate pe instrumente de plată electronice sau elemente de securitate aferente, prin mijloace tehnice, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la doi ani, în cazul în care fapta penală prevăzută la alin. (1) este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

CAPITOLUL XXXIX

Infracţiuni împotriva finanţelor publice

Secţiunea 395. Fraudă în legătură cu asigurările sociale, ajutorul social şi alte prestaţii sociale

(1) Fapta persoanei care determină o persoană să aibă sau să îşi menţină o convingere falsă sau să ascundă fapte cunoscute în scopul obţinerii sau solicitării de ajutoare sociale sau beneficii pecuniare sau beneficii prin alte mijloace decât fondurile provenite din orice subsistem al bugetului central în favoarea persoanelor fizice, în conformitate cu legislaţia relevantă, provocând în acest fel daune, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare, în cazul în care făptuitorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin fraudă în legătură cu ajutoarele sociale, beneficiile sociale şi alte prestaţii sociale, înainte de depunerea rechizitoriului.

Secţiunea 396. Fraudarea bugetului

(1) Fapta persoanei care:

a) determină o persoană să aibă sau să îşi menţină o convingere falsă sau să ascundă fapte cunoscute în legătură cu o obligaţie de plată la buget sau cu fonduri achitate sau datorate de la buget sau să facă o declaraţie falsă în acest sens;

b) pretinde în mod ilegal orice avantaj acordat în legătură cu obligaţiile de plată la buget; sau

c) utilizează fondurile achitate sau datorate de la buget în alte scopuri decât cele autorizate;

şi, prin urmare, cauzează pierderi financiare la unul sau mai multe bugete constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, în cazul în care:

a) frauda bugetară are drept consecinţă pierderi financiare însemnate; sau

b) frauda bugetară prevăzută în alin. (1) este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia în care:

a) frauda bugetară duce la pierderi financiare semnificative; sau

b) frauda bugetară are drept consecinţă pierderi financiare considerabile şi este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care:

a) frauda bugetară duce la pierderi financiare deosebit de însemnate; sau

b) frauda bugetară are drept consecinţă pierderi financiare semnificative şi este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(5) Pedeapsa constă în închisoarea de la cinci la zece ani, în situaţia în care:

a) frauda bugetară duce la pierderi financiare deosebit de însemnate; sau

b) frauda bugetară are drept consecinţă pierderi financiare deosebit de semnificative şi este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(6) Fapta persoanei care produce, obţine, depozitează, vinde sau comercializează orice bunuri accizabile în lipsa criteriilor specificate în Legea privind accizele şi în reglementările speciale privind comercializarea produselor accizabile sau în alte acte normative adoptate prin autorizarea prezentei legi sau fără autorizaţie oficială şi, prin urmare, cauzează pierderi financiare bugetului central se pedepseşte în conformitate cu alineatele (1)-(5).

(7) Fapta persoanei care nu respectă sau nu îndeplineşte în mod corespunzător obligaţiile de decontare, contabilitate sau notificare referitoare la fondurile plătite sau datorate de la buget sau face o declaraţie falsă în acest sens sau utilizează un document sau un instrument fals, contrafăcut sau falsificat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(8) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare, în cazul în care făptuitorul acordă despăgubiri pentru pierderea financiară cauzată prin frauda bugetară prevăzută la alineatele (1)-(6) înainte de depunerea rechizitoriului. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care infracţiunea este săvârşită în asociere infracţională cu alte persoane sau la scară comercială.

(9) În sensul prezentei secţiuni:

a) „buget” înseamnă subsistemele bugetului central – inclusiv bugetele fondurilor de asigurare socială şi fondurile extrabugetare – bugetele şi/sau fondurile gestionate de sau în numele organizaţiilor internaţionale şi bugetele şi/sau fondurile gestionate de sau în numele Uniunii Europene. În ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite în legătură cu fondurile achitate sau datorate de la un buget, „buget” înseamnă – în plus faţă de cele specificate mai sus – bugetele şi/sau fondurile gestionate de sau în numele unui stat străin;

b) „pierdere financiară” înseamnă orice pierdere a veniturilor care rezultă din nerespectarea vreunei obligaţii de plată bugetare, precum şi solicitarea de fonduri dintr-un buget în mod ilegal sau utilizarea fondurilor achitate sau datorate dintr-un buget în alte scopuri decât cele autorizate.

Secţiunea 397. Omiterea supravegherii sau a responsabilităţilor de supraveghere în legătură cu frauda bugetară

Directorul unui operator economic sau un membru sau angajat ce deţine autoritate de exercitare a controlului sau supravegherii, în cazul în care membrul sau angajatul nu îndeplineşte obligaţia exercitării controlului sau a supravegherii şi care face astfel posibil ca membrul sau angajatul operatorului economic să săvârşească fraudă bugetară în cadrul funcţiilor respective deţinute constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 398. Conspiraţie la săvârşirea unei fraude la accize

(1) Fapta persoanei care:

a) produce, obţine, depozitează sau vinde orice echipamente, dispozitive, instrumente şi/sau materiale destinate pentru fabricarea sau producţia de produse accizabile, în conformitate cu prevederile Legii privind accizele şi ale Regulamentelor speciale privind comercializarea de produse accizabile sau în alte acte normative adoptate sub autorizarea prezentei legi, fără autorizare sau cu încălcarea obligaţiilor;

b) produce, obţine sau păstrează un sigiliu de accize sau un sigiliu fiscal pentru comercializarea produselor accizabile fără autorizaţie sau cu încălcarea obligaţiilor;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, în cazul în care infracţiunea:

a) este săvârşită la scară comercială;

b) are ca obiect o cantitate substanţială de materiale şi/sau un sigiliu pentru accize;

c) are ca obiect sigiliile fiscale cu valoare substanţială sau mare.

(3) În aplicarea alin. (2) lit. b):

a) materialele implicate vor fi recunoscute ca fiind semnificative, în situaţia în care:

aa) cantitatea de produse petroliere minerale neimpozitate care urmează a fi utilizate ca motorină sau combustibil sau aditiv sau diluant pentru motorină sau combustibil depăşeşte 20.000 litri,

ab) cantitatea de gaz petrolier lichefiat neimpozitat depăşeşte 45.000 de kilograme,

ac) cantitatea de hidrocarburi gazoase neimpozitate depăşeşte 100.000 de metri cubi,

ad) cantitatea de compus fermentat neimpozitat depăşeşte 10.000 de litri,

ae) cantitatea de zahăr neimpozat sau de compus fermentat cu conţinut de amidon din produse de origine agricolă depăşeşte 25.000 de litri;

af) cantitatea de tutun pentru fumat neimpozitat depăşeşte 450 kilograme;

b) sigiliul pentru accize implicat este recunoscut ca fiind substanţial, atunci când cantitatea de sigilii depăşeşte 5.000 de bucăţi.

CAPITOLUL XL

Spălarea banilor

Secţiunea 399. Spălarea banilor

(1) Fapta persoanei care, în ceea ce priveşte un activ obţinut prin orice infracţiune, săvârşită de alte persoane:

a) transformă sau transferă activul în cauză sau efectuează orice tranzacţie financiară sau beneficiază de orice serviciu financiar în legătură cu lucrul respectiv, în scopul:

aa) ascunderii sau disimulării originii bunului; sau

ab) împiedicării acţiunii penale desfăşurate împotriva făptuitorului unei infracţiuni supusă pedepsei şi săvârşită de alte persoane;

b) ascunde sau disimulează originea activului şi orice drept conex activului sau orice modificare a acestui drept sau ascunde sau elimină locul în care poate fi găsit bunul respectiv;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) se aplică, de asemenea, oricărei persoane care, în legătură cu un activ obţinut dintr-o infracţiune, săvârşită de alte persoane:

a) obţine bunul pentru sine sau pentru o terţă persoană;

b) garantează, manipulează, utilizează sau consumă activul sau obţine alte active financiare prin sau în schimbul activului sau prin folosirea contraprestaţiei primite pentru activ;

dacă are cunoştinţă de adevărata origine a bunului la momentul săvârşirii faptei.

(3) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) se aplică, de asemenea, oricărei persoane care, pentru a ascunde adevărata origine a unui bun obţinut dintr-o infracţiune pasibilă de pedeapsă, săvârşită de alţii:

a) utilizează bunul în activitatea sa economică;

b) efectuează orice tranzacţie financiară sau beneficiază de un serviciu financiar în legătură cu activul.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care fapta de spălare a banilor prevăzută la alineatele (1)-(3):

a) este săvârşită la scară comercială;

b) are ca obiect o sumă deosebit de mare sau de însemnată;

c) este săvârşită de un funcţionar sau de un angajat al unei instituţii financiare, al unei societăţi de investiţii, al unui broker de mărfuri, a unui administrator al unui fond de investiţii, a unui administrator al unui fond cu capital de risc, piaţă valutară, casă de compensare, depozitar central, organism acţionând în contrapartidă centrală, societate de asigurări, societate de reasigurări sau un intermediar de asigurări independente, fond de asigurare reciprocă voluntară, fond de pensii private sau instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, organizaţie care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc sau o societate de investiţii imobiliare reglementate;

d) este săvârşită de un funcţionar public;

e) este săvârşită de un avocat.

(5) Fapta persoanei care colaborează la săvârşirea faptei de spălare a banilor, conform prevederilor alin. (1)-(4), constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 400.

(1) Fapta persoanei care, în legătură cu un bun obţinut dintr-o infracţiune, săvârşită de terţi:

a) foloseşte bunul în activitatea sa comercială;

b) efectuează orice tranzacţie financiară sau beneficiază de orice serviciu financiar în legătură cu activul şi nu are cunoştinţă de originea reală a bunului, din neglijenţă, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de până la trei ani în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. (1):

a) are o valoare deosebit de semnificativă sau de mare;

b) este săvârşită de un funcţionar sau de un angajat al unei instituţii financiare, al unei societăţi de investiţii, al unui broker de mărfuri, a unui administrator al unui fond de investiţii, a unui administrator al unui fond cu capital de risc, piaţă valutară, casă de compensare, depozitar central, organism acţionând în contrapartidă centrală, societate de asigurări, societate de reasigurări sau un intermediar de asigurări independente, fond de asigurare reciprocă voluntară, fond de pensii private sau instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, organizaţie care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc sau o societate de investiţii imobiliare reglementate; sau

c) este săvârşită de un funcţionar public.

(3) Fapta persoanei care denunţă în mod voluntar autorităţilor şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită fapta nu va fi pusă sub urmărire pentru spălarea banilor, în conformitate cu alineatele (1)-(2), cu condiţia ca fapta să nu fi fost deja dezvăluită sau să fi fost dezvăluită doar parţial.

Secţiunea 401. Nerespectarea obligaţiilor de denunţare în legătură cu spălarea banilor

Fapta persoanei care nu respectă obligaţia de denunţare prevăzută de lege în legătură cu prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 402. Dispoziţii interpretative

(1) În aplicarea secţiunilor 399-400, termenul „activ” include şi instrumentele care încorporează drepturi asupra anumitor mijloace financiare şi titluri de valoare dematerializate, care permite, în sine, accesul la valoarea stocată în respectivul instrument la purtător sau la deţinătorul contului de titluri de valoare referitoare la titlurile de valoare dematerializate.

(2) În aplicarea secţiunilor 399-400, activităţile financiare şi serviciile financiare reprezintă servicii financiare şi activităţi auxiliare serviciilor financiare, servicii de investiţii şi activităţi auxiliare serviciilor de investiţii, servicii de schimb de mărfuri, servicii de administrare a fondurilor de investiţii, servicii de administrare a capitalului de risc, serviciile de schimb valutar, serviciile de compensare şi de decontare, servicii ale depozitarului central, activităţile organismelor care acţionează drept contrapartide centrale, serviciile de asigurare, serviciile de reasigurare şi activităţile intermediarilor de asigurări independenţi, fondurile de asigurări mutuale voluntare, fondurile de pensii private şi instituţiile pentru furnizarea de pensii ocupaţionale.

CAPITOLUL XLI

Infracţiuni economice şi comerciale

Secţiunea 403. Încălcarea reglementărilor contabile

(1) Fapta persoanei care contraface sistemul de documente sau încalcă obligaţiile anuale de raportare, contabilitate şi audit prevăzute în Legea contabilităţii sau în reglementările adoptate în baza autorizării şi, prin urmare:

a)41) provoacă o eroare care este interpretată ca având un impact semnificativ asupra unei reprezentări corecte şi fidele; sau

b) împiedică supravegherea sau controlul situaţiei sale financiare în exerciţiul financiar respectiv;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Antreprenorul privat şi orice alt operator care nu intră sub incidenţa Legii contabilităţii, care încalcă obligaţia de păstrare a evidenţelor şi documentelor prevăzute de lege, împiedicând astfel supravegherea sau controlul situaţiei sale financiare, este pedepsit cu pedeapsa prevăzută în conformitate cu alin. (1).

(3) În cazul prevăzut la alin. (1), pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care infracţiunea este săvârşită în derularea activităţii unei instituţii financiare, a unei societăţi de investiţii, a unui broker de mărfuri, a unui administrator de fond de investiţii, a unui administrator de fond de capital de risc, piaţă valutară, casă de compensare, depozitar central, organism care acţionează sub titlul de contrapartidă centrală, societate de asigurări, societate de reasigurare sau intermediar de asigurări independent, fond de asigurări mutuale voluntare, fond de pensii private, instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale sau companie de investiţii imobiliare reglementată.

(4)42) În sensul prezentei secţiuni, „eroare interpretată ca având un impact semnificativ asupra reprezentării corecte şi fidele” înseamnă că, în cazul în care totalul erorilor (fie negative, fie pozitive) pentru un anumit exerciţiu financiar, precum şi efectele acestora – care conduc la creşterea sau scăderea profitului sau la pierderea de capital propriu – depăşeşte douăzeci la sută din venitul net din vânzări, prezentat în raportul financiar pentru exerciţiul financiar în care a avut loc eroarea, precum şi douăzeci la sută din totalul bilanţului. În cazul în care totalul erorilor (fie negative, fie pozitive) pentru un anumit exerciţiu financiar şi impactul acestora – care conduc la creşterea sau scăderea profitului sau la pierderea de capital propriu – depăşeşte 500 milioane de forinţi, este tratată ca o eroare considerată a avea un impact semnificativ asupra imaginii corecte şi fidele, în toate cazurile.

Secţiunea 404. Bancruta frauduloasă

(1) Fapta persoanei care, în legătură cu insolvenţa iminentă a unui operator economic ce intră sub incidenţa Legii privind procedurile de faliment şi procedurile de lichidare, în mod real sau fictiv, diminuează activele operatorului economic:

a) prin ascundere, disimulare, avariere, deteriorare sau distrugere sau făcând ca aceste active sau orice parte a acestora să fie inutilizabile;

b) prin încheierea unei tranzacţii fictive sau prin recunoaşterea unei creanţe îndoielnice; sau

c) prin alte mijloace, ce contravin cerinţelor unui management prudenţial;

şi, prin aceasta, împiedică îndeplinirea obligaţiilor faţă de creditor sau creditori, în tot sau în parte, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care, în legătură cu un operator economic ce intră sub incidenţa Legii privind procedurile de faliment şi procedurile de lichidare:

a) este implicată în oricare dintre acţiunile menţionate la alin. (1) pentru deschiderea, în mod artificial, a insolvenţei operatorului economic sau pentru a provoca percepţia insolvabilităţii; sau

b) în caz de insolvabilitate a operatorului economic, este implicată în oricare dintre activităţile menţionate la alin. (1);

cu intenţia de a împiedica îndeplinirea obligaţiilor faţă de creditor sau creditori, în tot sau în parte, se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care:

a) fapta de bancrută frauduloasă a fost săvârşită în legătură cu un operator economic cu statut preferenţial, pentru motive strategice; sau

b) diminuarea activelor, în mod real sau fictiv, este deosebit de semnificativă.

(4) Fapta persoanei care, cu respectarea dispoziţiei de lichidare, acordă un tratament preferenţial unui creditor, încălcând astfel ordinea de îndeplinire a obligaţiilor specificată în Legea privind procedurile de faliment şi procedurile de lichidare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(5) Infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(3) sunt supuse pedepsei, în situaţia în care:

a) a fost deschisă procedura falimentului;

b) au fost dispuse proceduri de lichidare, proceduri de radiere involuntară sau desfiinţare obligatorie; sau

c) procedura de lichidare nu a fost deschisă, prin derogare de la dispoziţiile legale relevante.

(6) Bancruta frauduloasă va fi considerată faptă penală atunci când este săvârşită de persoana care deţine puterea sau are posibilitatea de a controla activele sau orice parte a acestora, ale unui operator economic debitor şi, de asemenea, în cazul în care contractul pentru orice tranzacţie cu activele este considerat nevalabil.

Secţiunea 404/A43). Nedeclararea unei infracţiuni în procedurile de lichidare44)

Fapta lichidatorului care are cunoştinţe certe cu privire la orice încălcare a reglementărilor contabile (secţiunea 403) sau privind bancruta frauduloasă (secţiunea 404), săvârşită în cursul procedurii de lichidare şi care nu denunţă imediat fapta respectivă la autorităţi constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 405. Ascunderea activelor pentru evitarea răspunderii

(1) Fapta persoanei care îşi ascunde activele care servesc drept acoperire pentru o datorie existentă în baza unui contract încheiat în formă scrisă, împiedicând astfel lichidarea totală sau parţială a datoriei, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Fapta persoanei care are comportamentul definit la alin. (1) în legătură cu activele care servesc drept acoperire pentru datorii ce decurg din operaţiuni comerciale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, atunci când infracţiunea prevăzută în alin. (2) este săvârşită în legătură cu o valoare deosebit de însemnată sau de mare.

(4) Făptuitorul nu va fi pus sub urmărire penală pentru ascunderea activelor în cazul în care datoria este stinsă înainte de depunerea rechizitoriului.

Secţiunea 406. Activităţi neautorizate de comerţ exterior

Fapta persoanei implicate în activităţi de export/import, fără autorizaţie pentru exportul sau importul de bunuri constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 407. Deprecierea capitalului propriu

Fapta directorului executiv sau a membrului unei societăţi cu răspundere limitată, societăţi de drept privat cu răspundere limitată, cooperative, societăţi europene sau societăţi cooperative europene, care sustrage integral sau parţial fondurile proprii ale societăţii, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 408. Activităţi financiare neautorizate

Fapta persoanei care efectuează:

a) servicii financiare sau se implică în activităţi conexe serviciilor financiare;

b) servicii de investiţii sau se implică în activităţi conexe serviciilor de investiţii, serviciilor de schimb de mărfuri, serviciilor de administrare a fondurilor de investiţii, serviciilor de administrare a capitalului de risc, serviciilor de schimb valutar, serviciilor de compensare şi decontare, serviciilor de depozitar central sau activităţilor unei contrapartide centrale;

c) activităţi de asigurare, activităţi de reasigurare sau activităţi ale intermediarilor de asigurări independenţi;

d) activităţi ale fondurilor de asigurări mutuale voluntare, ale fondurilor de pensii private sau ale instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale;

în lipsa autorizaţiei prevăzute de legislaţia relevantă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 409. Nerespectarea obligaţiei de furnizare a datelor economice

(1) Angajatul executiv al unui operator economic care ia parte la fapta de:

a) disimulare a operatorului economic, astfel încât acesta să nu poată fi localizat la sediul social, la sediul permanent sau la sucursală;

b) înregistrare a unei persoane în evidenţele publice drept reprezentant autorizat al operatorului economic, a cărui adresă de domiciliu sau reşedinţă obişnuită este necunoscută sau tratată ca necunoscută; sau

c) înregistrare a unei persoane sau a unui agent economic în evidenţele publice drept proprietar al operatorului economic, a cărui adresă de domiciliu sau reşedinţă obişnuită este necunoscută sau tratată ca necunoscută sau care nu poate fi găsită la sediul său social, la sediul permanent sau la sucursală sau care nu este proprietarul efectiv;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care nu a dezvăluit datele, drepturile sau faptele conexe activităţilor economice care urmează a fi înregistrate în evidenţele publice sau care nu denunţă modificările apărute la datele, drepturile sau faptele respective, atunci când obligaţia de raportare este prevăzută de lege constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) În sensul prezentei secţiuni, beneficiar real înseamnă persoana sau organizaţia care controlează – în mod direct sau indirect – cel puţin 10% din drepturile de vot sau din capitalul operatorului economic sau care exercită o influenţă dominantă, în conformitate cu definiţia cuprinsă în Codul civil.

Secţiunea 410. Utilizare abuzivă a informaţiilor privilegiate

Fapta persoanei care:

a) utilizează informaţii privilegiate pentru a încheia o tranzacţie care implică instrumente financiare;

b) mandatează o altă persoană să încheie o tranzacţie pe baza informaţiilor privilegiate aflate în posesia sa, pentru instrumentele financiare la care se referă informaţiile; sau

c) dezvăluie informaţii privilegiate oricărei persoane neautorizate, în vederea obţinerii unui câştig sau avantaj financiar;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 411. Fraudarea investiţiilor de capital

Fapta persoanei care determină alte persoane să realizeze o investiţie de capital sau să majoreze o investiţie de capital sau să vândă sau să reducă o investiţie de capital:

a) prin divulgarea sau difuzarea de informaţii false privind situaţia financiară a unui operator economic sau a unui angajat executiv al respectivului operator economic, în legătură cu funcţia sa sau în ceea ce priveşte instrumentele financiare în raport cu operatorul economic sau prin ascunderea informaţiilor; sau

b) prin încheierea oricărei tranzacţii fictive cu privire la instrumentele financiare;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 412. Organizarea schemelor piramidale

Fapta persoanei care organizează o schemă bazată pe colectarea şi distribuirea banilor altor persoane, într-o formă şi într-o manieră predeterminată, care conţine şi un element de risc, în care persoanele care participă sub forma unui lanţ achită numerar sau furnizează alte servicii pentru participanţii aflaţi în faţa lor în lanţ, în mod direct sau prin intermediul organizatorului, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 413. Încălcarea secretului comercial

(1) Fapta persoanei care şi-a asumat o obligaţie să păstreze confidenţialitatea cu privire la secretele bancare, privind titluri de valoare, fonduri, asigurări sau pensii ocupaţionale şi care furnizează orice secret bancar, privind titluri de valoare, fonduri, asigurări sau pensii ocupaţionale unei persoane neautorizate, în schimbul unui câştig sau avantaj financiar, cauzând astfel pierderi financiare altor persoane, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Fapta de încălcare a secretului comercial nu se aplică în cazul persoanei:

a) care transmite informaţii în cursul îndeplinirii obligaţiei legale prevăzute în legătură cu informaţiile de interes public sau de informare publică; sau

b) care transmite informaţii ce fac obiectul obligaţiei legale de raportare prevăzute de lege în legătură cu prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, a utilizării abuzive a informaţiilor privilegiate, a manipulării pieţei şi a combaterii terorismului sau care iniţiază astfel de acţiuni, chiar dacă raportul pe care l-a depus cu bună-credinţă s-a dovedit a fi nefondat.

Secţiunea 414. Dispoziţii interpretative

(1) În sensul secţiunilor 410 şi 411, „instrument financiar” înseamnă, printre altele:

a) instrumente financiare, alte instrumente tranzacţionate pe bursă şi orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din oricare stat membru al Uniunii Europene sau pentru care a fost formulată o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă;

b) instrumente financiare care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, cu toate acestea, valoarea acestora depinde de valoarea sau preţul oricăror instrumente financiare prevăzute în lit. a);

c) titluri de valoare oferite publicului, în măsura în care obligaţia de divulgare a informaţiilor, atât reglementată, cât şi extraordinară este stinsă.

(2) În sensul secţiunilor 409 şi 411, „angajat executiv” înseamnă:

a) funcţionarul executiv şi membrul consiliului de supraveghere al unui operator economic;

b) persoana desemnată să conducă sucursala din Ungaria a unei societăţi înmatriculate în străinătate sau sucursala din Ungaria a Grupului european de interes economic, înfiinţată în altă ţară;

c) persoana desemnată în actul constitutiv al societăţii, în documentul de înmatriculare sau în statutul societăţii.

CAPITOLUL XLII

Infracţiuni împotriva drepturilor consumatorului şi orice încălcare a legislaţiei în domeniul concurenţei

Secţiunea 415. Comercializarea produselor sub standard

(1) Fapta persoanei care introduce pe piaţă produse sub standard, ca şi cum ar fi produse de calitate superioară constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani în cazul în care infracţiunea este săvârşită:

a) în legătură cu o cantitate sau o valoare semnificativă de produse sub standard;

b) în asociere infracţională cu alţi co-autori; sau

c) la scară comercială.

(3) Fapta persoanei implicate în pregătirea introducerii pe piaţă a produselor sub standard constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea de mai sus din culpă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(5) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută în alin. (4) nu va fi pusă sub urmărire în cazul în care depune eforturi, după ce a luat la cunoştinţă de faptul că produsele sunt de calitate sub standard, pentru a reintra în posesia produselor sub standard în cauză.

(6) În sensul prezentei secţiuni, calitatea unui produs este interpretată ca fiind sub standard în situaţia în care aceasta nu respectă cerinţele de siguranţă şi de calitate stipulate prin legislaţia aplicabilă sau în orice legislaţie direct aplicabilă a Uniunii Europene sau, în absenţa unor astfel de cerinţe, în cazul în care produsul nu poate fi utilizat pentru destinaţia specificată sau folosinţa acestuia a fost diminuată considerabil.

Secţiunea 416. Atestarea frauduloasă a conformităţii

(1) Fapta persoanei care atestă date false în certificatul de conformitate sau în declaraţia de conformitate sau în marcajul de conformitate, în cazul în care acest lucru este necesar în legătură cu orice obligaţie de evaluare a conformităţii, în temeiul legislaţiei aplicabile sau al oricărei legislaţii direct aplicabile a Uniunii Europene şi în cazul în care se referă la produse de o cantitate sau o valoare semnificativă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită:

a) în asociere infracţională cu alte persoane; sau

b) la scară comercială.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea menţionată mai sus din culpă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 417. Inducerea în eroare a consumatorilor

(1) Fapta persoanei care comunică informaţii înşelătoare într-o prezentare de produs cu privire la disponibilitatea unor reduceri speciale sau reduceri de preţ sau la o şansă de câştig constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Fapta persoanei care, în faţa publicului larg, prezintă fapte neadevărate sau fapte reale într-un mod înşelător sau furnizează informaţii înşelătoare cu privire la orice caracteristică esenţială a produsului, în scop de promovare sau dacă implică bunuri într-o cantitate sau valoare semnificativă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, cu condiţia ca fapta prevăzută în alin. (2) să fie săvârşită în legătură cu anumite caracteristici sau proprietăţi ale produselor, legate de impactul acestora asupra sănătăţii sau asupra mediului înconjurător sau dacă sunt considerate periculoase, toxice sau riscante.

(4) În sensul prezentei secţiuni:

a) caracteristică esenţială a produselor include:

aa) componentele privind specificaţia produselor şi adecvarea acestora pentru o anumită funcţie;

ab) locul de origine;

ac) modalitatea de controlare sau testare şi rezultatele;

b) „prezentarea produsului” înseamnă activităţile de vânzare cu amănuntul realizate în temeiul unui contract de călătorie sau eveniment organizat în acest scop.

Secţiunea 418. Încălcarea secretului comercial

Fapta persoanei care dobândeşte, foloseşte sau dezvăluie în mod ilegal un secret comercial în vederea obţinerii de câştiguri sau avantaje financiare sau îl pune la dispoziţia altor persoane sau publică informaţiile respective, ceea ce cauzează daune pecuniare altor persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 419. Imitarea concurenţilor

(1) Fapta persoanei care fabrică un produs având aspectul, ambalajul, eticheta sau numele distinctive, prin care poate fi recunoscută o societate concurentă sau produsul acesteia, care are caracteristici distinctive recognoscibile şi care întreprinde un asemenea demers fără consimţământul respectivei societăţi concurente; sau care dobândeşte un astfel de produs în scopul introducerii sale pe piaţă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o altă infracţiune.

(2) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare cu termen de până la trei ani, atunci când infracţiunea este săvârşită în legătură cu bunuri contrafăcute, având o cantitate sau valoare semnificativă.

Secţiunea 420. Acord de restricţionare a concurenţei în domeniul achiziţiilor publice şi al procedurilor de concesiune

(1) Fapta persoanei care încheie un acord având drept scop manipularea rezultatului unei proceduri deschise sau restrânse, desfăşurate în legătură cu o procedură de achiziţie publică sau o activitate care face obiectul unui contract de concesiune prin stabilirea preţurilor, a tarifelor sau a oricărei alte clauze a contractului sau de împărţire a pieţei sau care participă la alte practici concertate, având drept consecinţă restricţionarea comerţului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei implicate în procesul decizional al unei asocieri de societăţi, al unui organism public, al unei grupări sau al unei organizaţii similare şi care adoptă orice decizie de natură a restricţiona concurenţa, cu scopul de a manipula rezultatul unei proceduri deschise sau restrânse de achiziţii publice sau al unei activităţi ce face obiectul unui contract de concesiune se pedepseşte, de asemenea, în conformitate cu alin. (1).

(3) Pedeapsa constă în închisoare pentru delict, cu termen de până la doi ani, în cazul în care valoarea contractului public prevăzut în actul menţionat în alin. (1) sau (2) este mai mică decât valoarea semnificativă.

(4) Făptuitorul unei fapte infracţionale definite în alin. (1)-(3) nu va fi pus sub urmărire dacă îşi mărturiseşte fapta în faţa organelor de urmărire penală înainte ca acestea să ia cunoştinţă despre faptă şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

(5) Făptuitorul unei fapte infracţionale prevăzute în alin. (1)-(3) nu va fi pus sub urmărire penală în cazul în care, în momentul săvârşirii acesteia, ocupă funcţia de director executiv, membru, membru al consiliului de supraveghere, angajat sau agent al acestora, al unei societăţi care a depus – înainte ca autoritatea de concurenţă să deschidă o anchetă în acest caz – o cerere de scutire de la sancţiunea financiară ce urmează a fi aplicată în temeiul legii ce reglementează practicile de restricţionare a pieţei, în legătură cu fapta în cauză şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită fapta penală.

(6) Pedeapsa poate fi redusă fără limitare – sau anulată, în situaţiile care merită atenţie deosebită – atunci când este aplicată împotriva unei persoane care exercită funcţia de director executiv, membru, membru al consiliului de supraveghere, angajat sau agent al acestora, al unei societăţi care a depus – înainte ca autoritatea de concurenţă să deschidă o anchetă asupra cazului – o cerere de scutire sau de reducere a sancţiunii financiare care urmează a fi aplicată în temeiul legii privind practicile de restricţionare a pieţei, cu privire la fapta în cauză şi dezvăluie împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

Secţiunea 421. Dispoziţii interpretative

În sensul prezentului capitol:

(a) „produs” înseamnă orice bun de natură fungibilă care poate fi livrat, inclusiv resurse naturale care pot fi utilizate drept bunuri de capital;

(b) „bunuri” înseamnă orice produs, imobil sau serviciu, inclusiv drepturi.

CAPITOLUL XLIII

Accesul ilicit la date şi infracţiuni împotriva sistemelor informatice

Secţiunea 422. Accesul ilicit la date

(1) Fapta persoanei care, în scopul obţinerii accesului ilicit la date cu caracter personal, secrete private, secrete comerciale sau secrete profesionale:

a) percheziţionează în secret domiciliul sau alte bunuri sau spaţiile închise aferente acestora, aparţinând unei alte persoane;

b) monitorizează sau înregistrează evenimentele care au loc la domiciliul sau în alte proprietăţi sau în spaţiile închise aferente acestora, aparţinând unei alte persoane, prin mijloace tehnice;

c) deschide sau obţine custodie sub sigiliu, inclusiv comunicarea, aparţinând unei terţe persoane şi o înregistrează prin mijloace tehnice;

d) interceptează corespondenţa înaintată prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice – inclusiv sisteme informatice – adresate unei alte persoane şi înregistrează conţinutul acestora prin mijloace tehnice;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei implicate în strângerea de informaţii cu intenţia de a stabili identitatea oricărei persoane care cooperează, în secret, cu autoritatea de urmărire penală sau cu autorităţile de aplicare a legii sau cu serviciul secret se pedepseşte, de asemenea, în conformitate cu alin. (1).

(3) Fapta persoanei care dezvăluie sau utilizează orice date cu caracter personal, secret privat, secret comercial sau secret profesional, obţinute prin mijloacele descrise la alineatele (1)-(2) se pedepseşte în conformitate cu alin. (1).

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia în care accesul ilicit la datele prevăzute la alineatele (1)-(3) este săvârşit:

a) prin uzurparea calităţii oficiale a unei autorităţi;

b) la scară comercială;

c) în asociere infracţională cu alte persoane; sau

d) cu provocarea unui prejudiciu semnificativ de interese.

Secţiunea 423. Încălcarea sistemului sau a datelor informatice

(1) Fapta persoanei care:

a) dobândeşte acces neautorizat la un sistem informatic, prin compromiterea sau fraudarea integrităţii mijloacelor tehnice menite a proteja sistemul informatic sau preia controlul asupra sau contraface privilegiile sale de utilizator;

b) întrerupe utilizarea sistemului informatic, în mod ilegal sau cu încălcarea privilegiilor sale de utilizator; sau

c) modifică sau şterge sau face inaccesibile, fără permisiune sau cu încălcarea privilegiilor de utilizator, datele din sistemul informatic;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu până la cinci ani pentru infracţiune dacă faptele prevăzute în alin. (1) lit. b)-c) implică un număr semnificativ de sisteme informatice.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în cazul în care infracţiunea este săvârşită împotriva lucrărilor de interes public.

(4) În aplicarea prezentei secţiuni, „date” înseamnă fapte, informaţii sau date care sunt stocate, controlate, prelucrate şi transmise în sistemele informatice în toate formele, care permit prelucrarea acestora în sisteme informatice, inclusiv programele destinate realizării anumitor funcţii ale sistemelor informatice.

Secţiunea 424. Compromiterea sau fraudarea integrităţii sistemului sau dispozitivului de protecţie digitală

(1) Fapta persoanei care, în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute în secţiunea 375 sau 423:

a) creează, transferă, furnizează, obţine sau introduce pe piaţă parole sau programe informatice necesare pentru realizarea sau facilitarea acestora; sau

b) îşi oferă expertiza economică, tehnică şi/sau organizaţională unei alte persoane, în scopul creării de parole sau programe informatice necesare pentru realizarea sau facilitarea acestora;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) În cazul alin. (1) lit. a), persoana care mărturiseşte în faţa autorităţilor implicarea sa în crearea oricărei parole sau program informatic necesar pentru săvârşirea sau facilitarea infracţiunii, înainte ca autorităţile să fi luat la cunoştinţă activităţile respective prin propriile demersuri şi în cazul în care persoana predă autorităţilor obiectele astfel create şi sprijină eforturile de identificare a celorlalte persoane implicate, nu va fi pusă sub urmărire penală.

(3) În sensul prezentei secţiuni, „parolă” înseamnă orice identificator format dintr-o serie de caractere alfanumerice, coduri, date biometrice sau o combinaţie a tuturor celor de mai sus, menite să asigure accesul la un sistem informatic sau la orice segment al acestuia.

CAPITOLUL XLIV

Infracţiuni împotriva obligaţiilor militare

Secţiunea 425. Încălcarea obligaţiei de recrutare

(1) Fapta persoanei care este supusă obligaţiei de satisfacere a serviciului militar obligatoriu şi care nu se prezintă în vederea îndeplinirii acestui serviciu la recrutare, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea de mai sus din culpă constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 426. Sustragerea de la satisfacerea serviciului militar

Fapta persoanei care este supusă obligaţiei de satisfacere a serviciului militar obligatoriu şi care, în scopul neîndeplinirii acestei obligaţii:

a) nu se prezintă pentru satisfacerea serviciului sau a îndatoririlor militare; sau

b) îşi mutilează corpul, îşi înrăutăţeşte starea de sănătate sau manifestă orice comportament înşelător;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

Secţiunea 427. Refuzul de a satisface serviciul militar

Fapta persoanei care este supusă obligaţiei de satisfacere a serviciului militar şi care refuză să satisfacă serviciul militar constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea 428. Obstrucţionarea satisfacerii serviciului militar

(1) Fapta persoanei implicate într-un comportament având drept scop împiedicarea unei alte persoane care este supusă obligaţiei de satisfacere a serviciului militar obligatoriu de la a-şi îndeplini obligaţia de a se prezenta pentru serviciul militar constituie infracţiune şi se pedepseşte în conformitate cu secţiunea 425.

(2) Fapta persoanei implicate într-un comportament având drept scop sprijinirea unei alte persoane care este supusă obligaţiei de satisfacere a serviciului militar obligatoriu pentru a se sustrage serviciului militar, în modalitatea prevăzută în secţiunea 426, se pedepseşte în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.

Secţiunea 429. Încălcarea obligaţiei de protecţie civilă

(1) Fapta persoanei care nu îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu de protecţie civilă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea are drept consecinţă un pericol.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunea prevăzută la alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Secţiunea 430. Încălcarea obligaţiei de activitate militară

Fapta persoanei care face obiectul unei obligaţii de activitate militară, care încalcă în mod grav această obligaţie prin absenţă sau în orice alt mod, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Secţiunea 431. Încălcarea obligaţiei de serviciu

Fapta persoanei care încalcă în mod grav sau se sustrage de la obligaţia de apărare militară, constând în furnizarea de servicii economice sau materiale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 432. Reducerea nelimitată a pedepsei

Pedeapsa poate fi redusă fără limitare, în cazul în care autorul infracţiunii prevăzute în prezentul capitol îşi îndeplineşte de bunăvoie obligaţia pe care a omis-o.

Secţiunea 433. Dispoziţii interpretative

(1) Prezentul capitol se aplică în cazul în care recrutarea este reintrodusă într-o situaţie de apărare preventivă şi într-o situaţie de criză naţională.

(2)45) Încălcarea obligaţiei de protecţie civilă şi încălcarea obligaţiilor de serviciu este permisă, pe lângă dispoziţiile cuprinse în alin. (1) fie situaţie de urgenţă sau în situaţie de pericol fie doar într-o situaţie de pericol.

(3) Infracţiunea de încălcare a obligaţiei de activitate militară este permisă doar într-o situaţie de criză naţională.

CAPITOLUL XLV

Infracţiuni militare

Secţiunea 434. Dezertare

(1) Fapta persoanei care – în scopul retragerii definitive din serviciul militar – îşi părăseşte locul de muncă fără permisiune sau absentează de la acesta, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu până la cinci ani, în cazul în care fapta dezertării este săvârşită:

a) prin arătarea unei arme mortale;

b) în asociere;

c) în îndeplinirea unei îndatoriri majore sau cu valorificarea acestui drept;

d) prin folosirea forţei împotriva unei persoane; sau

e) în străinătate.

(3) Fapta persoanei care dezertează în străinătate în maniera specificată la alin. (2) lit. a) - c) sau care săvârşeşte fapta dezertării în timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(4) Fapta persoanei implicate în pregătirile pentru dezertare, conform definiţiei din alin. (2), constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani, în situaţia prevăzută la alin. (3).

(5) Pedeapsa pentru dezertare poate fi redusă fără limitare în situaţia în care făptuitorul condamnat se predă din proprie iniţiativă şi se prezintă în faţa autorităţilor în termen de treizeci de zile. Data la care a fost săvârşită fapta dezertării nu va fi inclusă în termenul limită.

Secţiunea 435. Absenţa fără permisiune oficială

(1) Fapta persoanei care îşi abandonează postul, fără permisiune sau absentează în continuare, iar absenţa depăşeşte două zile, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) În cazul în care absenţa fără permisiune depăşeşte o perioadă de nouă zile, pedeapsa constă în închisoare pentru infracţiune cu termen de până la trei ani.

(3) Dacă fapta absenţei fără permisiune oficială este săvârşită pe timp de război, într-o situaţie de apărare preventivă sau când se află într-un teatru străin de operaţiuni, în care se desfăşoară activităţi umanitare sau de menţinere a păcii, pedeapsa este:

a) închisoare de la 1 la 5 ani, în cazul prevăzut la alin. (1);

b) închisoare de la doi la opt ani, în cazul prevăzut la alin. (2).

Secţiunea 436. Sustragerea de la serviciul militar

(1) Fapta persoanei care – în scopul de a se sustrage permanent de la satisfacerea serviciului militar – îşi mutilează corpul, îşi deteriorează starea de sănătate sau manifestă orice comportament înşelător constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută în alin. (1) cu scopul de a se retrage temporar de la satisfacerea serviciului militar constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(3) În cazul în care durata absenţei temporare depăşeşte şase zile, pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la doi ani.

(4) În cazul în care infracţiunea este săvârşită în timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă, pedeapsa este:

a) pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani, în cazul prevăzut la alin. (1);

b) închisoarea pentru infracţiune de la unu la cinci ani, în cazul prevăzut la alin. (2);

c) închisoarea de la doi la opt ani, în cazul prevăzut în alin. (3).

Secţiunea 437. Refuzul serviciului militar

(1) Fapta persoanei care a refuzat în mod expres să îşi satisfacă serviciul militar constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, în cazul în care fapta de refuzare a serviciului militar este săvârşită pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

Secţiunea 438. Încălcarea disciplinei în exercitarea atribuţiilor

(1) Fapta persoanei care – cu încălcarea prevederilor regulamentelor de serviciu prevăzute pentru o anumită îndatorire – adoarme sau consumă băuturi alcoolice în timpul serviciului sau stupefiante sau orice substanţă cu efect narcotic, dar care nu este încadrată în categoria stupefiantelor, îşi părăseşte postul sau încalcă în mod grav regulamentele serviciului în timp ce îndeplineşte obligaţii de gardă, patrulă sau altă îndatorire de alertare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea ar putea produce un prejudiciu semnificativ pentru serviciu, pedeapsa constă în închisoare pentru infracţiune:

a) cu termen de până la trei ani, în cazul alin. (1);

b) de la unu la cinci ani, pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, atunci când infracţiunea este săvârşită într-o situaţie de luptă sau când se află într-un teatru străin de operaţiuni şi desfăşoară misiuni umanitare sau de menţinere a păcii, conducând la o vătămare considerabilă.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunea, în cazul prevăzut în alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu arest, în conformitate cu distincţia din textul respectiv sau închisoare cu termen de până la trei ani, în cazul alin. (3).

Secţiunea 439. Sustragerea de la obligaţia serviciului

(1) Fapta persoanei care se sustrage de la obligaţii importante de serviciu militar prin înşelăciune sau absenţă sau care se pune pe sine într-o stare de neputinţă cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută în alin. (1) are potenţialul de a provoca un prejudiciu considerabil pentru serviciu sau dacă este săvârşită în timp ce se află într-un teatru străin de operaţiuni şi desfăşoară misiuni umanitare sau de menţinere a păcii, pedeapsa constă în închisoare cu termen mai mare de trei ani pentru infracţiune.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. (2) este săvârşită pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă, pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani.

Secţiunea 440. Încălcarea obligaţiei de raportare

(1) Fapta persoanei care nu îşi îndeplineşte obligaţia de raportare într-o chestiune importantă de serviciu militar în timp util sau întocmeşte un raport neadevărat constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în cazul în care infracţiunea are potenţial de a provoca un prejudiciu considerabil pentru serviciu.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la 1 la 5 ani pentru infracţiune în cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită pe timp de război, într-o situaţie de apărare preventivă sau în timp ce se află într-un teatru străin de operaţiuni sau în misiuni umanitare sau de menţinere a păcii.

Secţiunea 441. Abuzul de autoritate

(1) Fapta persoanei care – în scopul producerii unui dezavantaj nelegitim sau pentru a obţine un avantaj necuvenit – face abuz de autoritatea sau funcţia deţinute în serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, cu condiţia ca fapta să nu conducă la o infracţiune mai gravă.

(2) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea are drept consecinţe un prejudiciu însemnat.

Secţiunea 442. Revoltă

(1) Fapta persoanei care participă la răzvrătire deschisă împreună cu alte persoane, îndreptată împotriva autorităţii şi disciplinei, provocând astfel perturbări semnificative în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Pedeapsa pentru revoltă constă în închisoare de la doi la opt ani:

a) pentru instigatorul, organizatorul sau capul revoltei;

b) pentru orice participant care face uz de forţă împotriva unui ofiţer superior sau a unei persoane care încearcă să pună capăt revoltei.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, în cazul în care revolta duce la un rezultat deosebit de grav.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă, în cazul în care revolta are drept consecinţă decesul unei persoane.

(5) Pedeapsa constă din:

a) pedeapsa închisorii de la doi la opt ani, în cazul prevăzut în alin. (1);

b) închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, în cazul prevăzut în alin. (2);

atunci când revolta are loc pe timp de războiului sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(6) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani în cazul în care revolta prevăzută în alineatele (1)-(2) este săvârşită într-o situaţie de luptă.

(7) Fapta persoanei care se implică în pregătiri pentru revoltă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau de la unu la cinci ani, atunci când fapta este săvârşită pe timp de război, într-o situaţie de luptă sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(8) În cazul prevăzut la alin. (1), pedeapsa aplicabilă persoanei care întrerupe revolta înainte de apariţia unor consecinţe grave sau după ce a primit dispoziţie în acest sens, poate fi redusă fără limitare.

Secţiunea 443. Neîmpiedicarea revoltei

(1) Fapta persoanei care nu împiedică, cu depunerea tuturor eforturilor, o revoltă sau pregătirile pentru aceasta, în legătură cu care are informaţii certe sau care nu o denunţă cât mai repede posibil constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu până la cinci ani pentru infracţiune, în cazul în care infracţiunea prevăzută în alin. (1) este săvârşită în timp de război, într-o situaţie de luptă sau într-o situaţie de apărare preventivă.

Secţiunea 444. Nesupunere

(1) Fapta persoanei care nu respectă un ordin constituie delict şi se pedepseşte cu arest.

(2) În cazul în care fapta nesupunerii este săvârşită în asociere, pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la doi ani.

(3) Pedeapsa pentru infracţiune constă în închisoare cu termen de până la trei ani, în cazul în care fapta nesupunerii:

a) este săvârşită în prezenţa altor subordonaţi sau în public, fie prin refuzul explicit de a respecta ordinul, fie în orice altă manieră de sfidare;

b) duce la un pericol iminent de prejudiciu semnificativ, suferit de serviciu sau disciplină.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea prevăzută în alin. (3) este săvârşită pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(5) Fapta persoanei care nu dă curs unei dispoziţii de luptă pe timp de război sau unui ordin de tragere în timp ce se află într-un teatru străin de operaţiuni sau misiuni umanitare sau de menţinere a păcii se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea 445. Agresarea unui ofiţer superior sau reprezentant al autorităţii publice

(1) Fapta persoanei care face uz de violenţă împotriva:

a) unui ofiţer superior;

b) a unei persoane aflate într-o poziţie superioară faţă de făptuitor, a unui gardian sau a unui alt ofiţer de punere în aplicare a legii;

în timpul sau din cauza executării îndatoririlor de către acesta din urmă, face uz de ameninţare cu forţa sau opune rezistenţă activă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care:

a) infracţiunea este săvârşită prin arătarea unei arme mortale, purtarea unei arme mortale sau într-o asociere;

b) infracţiunea constituie, în acelaşi timp, nesupunere;

c) infracţiunea implică vătămări corporale grave sau pericolul unui prejudiciu însemnat pentru serviciu sau disciplină.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la doi la opt ani, în situaţia în care infracţiunea are drept consecinţă un handicap permanent, o vătămare gravă a sănătăţii sau un pericol pentru viaţă.

(4) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, în cazul în care infracţiunea provoacă decesul părţii vătămate.

(5) Pedeapsa constă în închisoare de la zece la douăzeci de ani sau detenţie pe viaţă, în cazul în care:

a) infracţiunea implică şi o faptă de omucidere; sau

b) infracţiunea este săvârşită într-o situaţie de luptă.

(6) Pedeapsa constă din închisoare:

a) de la unu la cinci ani, în cazul prevăzut în alin. (1);

b) de la doi la opt ani, în cazul prevăzut în alin. (2);

c) de la cinci la cincisprezece ani, în cazul prevăzut în alin. (3);

în cazul în care infracţiunea este săvârşită pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

Secţiunea 446. Agresiune asupra unei persoane care acţionează în apărarea sau care a fost mandatată să protejeze un superior sau un reprezentant al autorităţii publice

Fapta persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută în secţiunea 445 împotriva unei persoane care acţionează în apărarea sau care a fost mandatată cu protejarea unui ofiţer superior sau a unui reprezentant al autorităţii publice se pedepseşte în conformitate cu prevederile secţiunii 445.

Secţiunea 447. Insultarea autorităţii

(1) Fapta persoanei care aduce un afront autorităţii:

a) unui ofiţer superior,

b) unei persoane aflate într-o poziţie superioară faţă de făptuitor, unui gardian sau unui alt reprezentant al autorităţii publice, în îndeplinirea atribuţiilor acestora,

în faţa altor persoane sau într-o manieră vădit jignitoare, constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, atunci când aceasta este săvârşită în faţa unui grup de soldaţi sau în faţa publicului larg.

Secţiunea 448. Instigare

(1) Fapta persoanei care incită la nemulţumire în rândul soldaţilor faţă de un ofiţer superior, un comandant sau cu privire la o dispoziţie de serviciu sau disciplină constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, în cazul în care fapta de incitare are drept rezultat un prejudiciu semnificativ pentru serviciu sau disciplină.

Secţiunea 449. Insultarea subordonaţilor

(1) Fapta persoanei care îşi insultă subordonaţii cu afectarea demnităţii umane în faţa altor persoane sau într-o manieră vădită jignitoare constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa constă în închisoare cu termen de până la trei ani pentru infracţiune, în cazul în care aceasta:

a) este săvârşită din rea-voinţă;

b) provoacă vătămări corporale sau mintale grave;

c) este săvârşită în faţa unui grup de soldaţi;

d) este săvârşită în detrimentul mai multor subalterni.

(3) Pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani, în cazul în care infracţiunea are drept consecinţă o vătămare corporală severă sau un prejudiciu semnificativ pentru serviciu.

Secţiunea 450. Abuzul de putere săvârşit de către un ofiţer superior

Fapta persoanei care, abuzând de puterea deţinută în calitate de ofiţer superior:

a) impune o sancţiune disciplinară împotriva subordonatului său;

b) îi restricţionează exercitarea dreptului de opoziţie;

c) îi reduce remuneraţia sau aplică alte obligaţii financiare;

d) îl foloseşte pentru un scop privat;

e) îi aplică un tratament mai mult sau mai puţin favorabil, în comparaţie cu ceilalţi subordonaţi;

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Secţiunea 451. Neglijarea responsabilităţii superiorului

(1) Fapta persoanei care deţine un rang superior şi care îşi nesocoteşte îndatoririle prin faptul că nu a luat măsurile care ar putea fi necesare pentru furnizarea de materiale către subordonat sau pentru protejarea acestuia de un pericol iminent sau pentru salvarea sa constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care fapta nu a avut ca rezultat o infracţiune mai gravă.

(2) În cazul în care infracţiunea duce la un prejudiciu semnificativ suferit de serviciu sau disciplină, pedeapsa constă în închisoare pentru infracţiune:

a) de la unu la cinci ani, în cazul prevăzut la alin. (1);

b) de la doi la opt ani, pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunea prevăzută în alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare cu termen de până la un an sau de până la trei ani, în funcţie de distincţia prevăzută în textul de lege menţionat mai sus.

Secţiunea 452. Neluarea de măsuri de către superior

(1) Fapta persoanei care deţine un rang superior şi care îşi nesocoteşte îndatoririle, prin faptul că nu a luat măsurile necesare:

a) pentru a împiedica subordonatul să-şi încalce obligaţiile sau să săvârşească o infracţiune sau pentru tragerea acestuia la răspundere;

b) pentru ţinerea sub control a oricărei perturbări a ordinii de serviciu, a disciplinei sau a siguranţei publice,

constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an, în măsura în care aceasta nu are drept consecinţă o crimă împotriva umanităţii sau o crimă de război.

(2) În situaţia în care infracţiunea implică un prejudiciu semnificativ pentru serviciu, disciplină sau siguranţa publică, pedeapsa aplicată va fi închisoarea pentru infracţiune:

a) de la unu la cinci ani, în cazul prevăzut la alin. (1);

b) de la doi la opt ani, pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunea prevăzută în alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau de cel mult trei ani, în funcţie de distincţia cuprinsă în textul menţionat mai sus.

Secţiunea 453. Lipsa supravegherii

(1) Fapta persoanei care are un rang superior şi care îşi încalcă datoria prin faptul că nu supraveghează executarea îndatoririlor de către subordonaţii săi şi care duce la un prejudiciu semnificativ pentru serviciu sau disciplină constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea implică un prejudiciu semnificativ din punctul de vedere al serviciului sau al disciplinei, pedeapsa pentru infracţiune este închisoarea:

a) de la unu la cinci ani, în cazul prevăzut în alin. (1);

b) de la doi la opt ani, pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte din culpă infracţiunea prevăzută în alin. (2) constituie delict şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau de până la trei ani, în funcţie de distincţia cuprinsă în textul menţionat mai sus.

Secţiunea 454. Compromiterea pregătirii pentru luptă

(1) Fapta persoanei care periclitează în mod direct pregătirea pentru luptă a unei unităţi militare prin încălcarea atribuţiilor sale de serviciu:

a) prin faptul că nu a asigurat armamentul, echipamentul militar sau alte materiale de război necesare sau protecţia stocurilor;

b) prin distrugerea, indisponibilizarea sau îndepărtarea în alt fel a armamentului cheie, a echipamentelor militare sau a altor materiale de război importante, de la scopurile desemnate;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau de la doi la opt ani, pe timp de război.

(2) În cazul în care infracţiunea duce la prejudicierea deosebit de gravă a serviciului militar, pedeapsa constă în închisoare de la unu la cinci ani sau de la cinci la cincisprezece ani, pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte infracţiunea din culpă constituie delict, în cazul alin. (1) şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau de până la trei ani, în funcţie de distincţia cuprinsă în textul menţionat mai sus; sau, în cazul alin. (2), cu închisoare cu termen de până la doi ani sau de la unu la cinci ani, în funcţie de distincţia cuprinsă în textul menţionat mai sus.

Secţiunea 455. Nerespectarea îndatoririlor de către comandant

Comandantul care îşi nesocoteşte îndatorirea într-o situaţie de luptă şi:

a) îi predă pe soldaţii aflaţi sub comanda sa către inamic sau permite capturarea acestora;

b) distruge, fără ca acest lucru să fie neapărat necesar, o poziţie importantă de luptă, echipamente, secţiuni de luptă sau orice alte materiale de război care i-au fost încredinţate sau le predă inamicului într-o stare utilizabilă;

c) nu opune împotriva duşmanului rezistenţa de care este capabil;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea 456. Sustragerea de la obligaţia de luptă

Fapta persoanei care se sustrage de la obligaţia de luptă:

a) părăsindu-şi postul fără permisiune, ascunzându-se sau fugind;

b) cauzând intenţionat incapacitatea de luptă sau prin comportament înşelător;

c) prin aruncarea în aer a echipamentelor de luptă, prin distrugerea sau nefolosirea acestora;

d) prin predarea voluntară către inamic; sau

e) prin alte încălcări grave ale obligaţiilor de serviciu;

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea 457. Demoralizare

(1) Fapta persoanei care, pe timp de război sau într-o situaţie de apărare preventivă, incită la nemulţumire în rândul soldaţilor sau încurajează defetismul constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Pedeapsa constă în închisoare de la cinci la cincisprezece ani, în cazul în care infracţiunea:

a) provoacă nemulţumirea sau alte încălcări ale obligaţiilor în rândul soldaţilor aflaţi într-o situaţie de luptă; sau

b) duce la alt prejudiciu semnificativ pentru serviciul militar.

Secţiunea 458. Dispoziţii interpretative

În sensul prezentului capitol:

a) „serviciu militar” înseamnă serviciul satisfăcut de persoanele menţionate în alin. (1) al secţiunii 127;

b) „situaţie de luptă” înseamnă angajarea în operaţiuni de luptă.

DISPOZIŢII FINALE

Secţiunea 459. Definiţii

(1) În sensul prezentei legi:

1. „grup infracţional” înseamnă situaţia în care un grup de trei sau mai multe persoane colaborează pe termen lung pentru a se implica în mod deliberat şi organizat în fapte penale, pedepsite cu o pedeapsa închisorii cu termen de cinci ani sau mai mult;

2. „asociere infracţională” înseamnă situaţia în care două sau mai multe persoane sunt implicate în activităţi infracţionale într-un mod organizat sau conspiră să facă acest lucru şi încearcă să săvârşească o infracţiune cel puţin o dată, fără însă a înfiinţa o organizaţie criminală;

3. se consideră că o infracţiune a fost săvârşită în asociere în cazul în care aceasta cuprinde cel puţin trei persoane;

4. „comportament violent” înseamnă orice faptă de agresiune şi de influenţare nelegitimă, exercitată asupra unei persoane prin folosirea forţei fizice, chiar şi în situaţia în care aceasta nu are drept consecinţă vătămarea corporală;

5. „agresiune prin arătarea unei arme mortale” înseamnă situaţia în care făptuitorul poartă:

a) o armă de foc;

b) explozibili;

c) compuşi explozibili;

d) echipamente sau dispozitive special concepute pentru declanşarea exploziilor,

atunci când este implicat într-o faptă penală sau arată o replică sau o imitaţie a armelor menţionate în lit. a)-d) într-un mod ameninţător;

6. „purtarea unei arme mortale” înseamnă situaţia în care făptuitorul poartă o armă mortală în timp ce este implicat într-o faptă penală ce vizează suprimarea sau slăbirea oricărei rezistenţe;

7. „ameninţare” înseamnă, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, o declaraţie de intenţie în sensul de a provoca un prejudiciu considerabil, astfel încât persoana care este ţinta ameninţării să se teamă de o astfel de declaraţie;

8. „operator economic” înseamnă, pe lângă operatorii economici prevăzuţi în Codul civil, orice organizaţie care, conform Codului civil, face obiectul dispoziţiilor privind operatorii economici cu privire la raporturile civile ale acestor organizaţii în legătură cu activităţi economice;

9. termenul „autoritate” include, printre altele, instanţele şi procurorii;

10. „război” înseamnă:

a) conflictele armate definite în conformitate cu dispoziţiile comune ale secţiunilor 2 şi 3 din Convenţiile de la Geneva pentru protecţia victimelor de război din 12 august 1949 şi secţiunea 1 alineatul (4) din Protocolul adiţional I la aceste convenţii,

b) conflictele armate definite la secţiunea 1 din Protocolul adiţional II la convenţiile menţionate la lit. a),

c) o situaţie de criză naţională,

d) o stare de urgenţă,

e) în cazul infracţiunilor militare, desfăşurarea şi folosirea forţelor armate ale Ungariei în străinătate;

11. funcţionarii publici sunt:

a) Preşedintele Republicii;

b) Membrii Parlamentului şi Membrii Parlamentului European aleşi în Ungaria;

c) judecătorii Curţii Constituţionale;

d) premierul, alţi miniştri, secretarii de stat, secretarii de stat pentru administraţie publică şi adjuncţii secretarilor de stat, comisarii guvernamentali,

e) judecătorii, procurorii şi arbitrii,

f) Comisarul pentru Drepturile Fundamentale şi Comisarul adjunct,

g) notarii publici şi asistenţii notarilor publici;

h) executorii judecătoreşti independenţi, substituţii independenţi ai executorilor judecătoreşti şi asistenţii executorilor judecătoreşti autorizaţi să comunice acte de procedură;

i) membrii sau consiliile reprezentanţilor guvernelor municipale şi reprezentanţii autoguvernărilor de naţionalitate,

j)46) comandanţii Forţelor Armate Maghiare şi comandanţii ambarcaţiunilor sau aeronavelor, în cazul în care au autoritatea de a aplica reglementările privind autorităţile de investigare;

k) membrii personalului Alkotmanybirosag (Curtea Constituţională), Koztársasági Elnok Hivatala (Cabinetul Preşedintelui Republicii), Orszaggyules Hivatala (Cabinetul Parlamentului), Alapveto Jogok Biztosanak Hivatala (Cabinetul Comisarului pentru Drepturi Fundamentale), Magyar Nemzeti Bank (Banca Naţională a Ungariei), Állami Számvevoszék (Oficiul de Stat pentru Audit), instanţele judecătoreşti, parchetele, ministerele, organele guvernamentale autonome, birourile centrale, agenţiile autonome de reglementare, agenţiile de aplicare a legii, Katonai Nemzetbiztonsági Szolgálat (Serviciul Militar de Informaţii), Országgyulési Orség (Garda Parlamentului), agenţiile guvernamentale din Budapesta şi din judeţe şi persoanele însărcinate cu puteri executive sau care deservesc centre de funcţionare ale instituţiilor judeţene sau organismelor publice, a căror activitate face parte din buna funcţionare a agenţiei în cauză;

l)47) membrii comisiei electorale;

12. „persoana învestită cu funcţii publice” înseamnă:

a) soldaţii Forţelor Armate Maghiare în îndeplinirea sarcinilor de serviciu,

b) persoanele înscrise într-o organizaţie de apărare civilă şi care desfăşoară servicii de apărare civilă,

c) poliţişti civili, în calitatea lor oficială, în timpul în care aceştia îşi exercită funcţiile delegate în temeiul Legii cu privire la organizaţiile de supraveghere a criminalităţii şi activităţile poliţiştilor civili;

d) pastorul unei biserici înregistrate şi membrii organizaţiilor al căror obiectiv principal este de a sluji o misiune religioasă, care îndeplinesc profesii religioase sau ceremonii;

e) avocaţii din domeniul apărării sau consilierii juridici şi experţii care acţionează în cadrul unei instanţe sau al altor proceduri oficiale şi funcţionarii de comunicare a actelor de procedură nu sunt consideraţi funcţionari publici;

f) angajaţii din domeniul sănătăţii şi alte persoane angajate într-o anumită formă de raport profesional cu un furnizor de servicii de sănătate, în cazurile prevăzute în Legea sănătăţii,

g) membrii serviciului public de ambulanţă şi ai altor organizaţii autorizate să desfăşoare operaţiuni de salvare, în legătură cu operaţiuni de salvare şi transport al pacienţilor,

h)48) membrii comitetelor sau brigăzilor de pompieri municipale, voluntare şi private, atunci când aceştia sunt implicaţi în operaţiuni de stingere a incendiilor sau de salvare;

i) cadrele didactice, în sensul Legii privind sistemul naţional de învăţământ public şi asistenţii care participă la activităţi de dezvoltare şi educaţie şi lectori, asistenţii şi cercetătorii ştiinţifici din cadrul instituţiilor de învăţământ superior prevăzute în Legea privind Sistemul Naţional de Învăţământ Superior;

j) orice persoană care ocupă o funcţie în temeiul Legii privind protecţia copilului şi administrarea custodiei şi al Legii privind administrarea serviciilor sociale şi prestaţiilor sociale, în măsura în care o persoană acţionează în calitate de ofiţer;

k) personalul silvic şi membrii personalului de gestionare forestieră autorizat, în măsura în care aceştia îndeplinesc funcţiile delegate prin Legea privind pădurile şi protecţia şi Managementul pădurilor,

l) vânătorii profesionişti, în măsura în care aceştia îndeplinesc funcţiile ce le-au fost delegate prin Legea privind protejarea vânatului, administrarea vânatului şi vânătoarea,

m) supraveghetorii domeniilor de pescuit, în măsura în care aceştia îndeplinesc funcţiile ce le-au fost delegate în temeiul Legii privind pescuitul;

n) personalul de supraveghere a operatorilor economici de transport public, în măsura în care aceştia îndeplinesc funcţiile în astfel de activităţi;

o) personalul serviciului clienţi al furnizorilor de servicii poştale universale, în măsura în care aceştia îndeplinesc funcţiile în astfel de activităţi;

13. „funcţionar public străin” înseamnă:

a) persoana care ocupă o funcţie în organismul legislativ, judiciar, administrativ sau de aplicare a legii unui stat străin;

b) persoana care ocupă o funcţie într-o organizaţie internaţională, înfiinţată în baza unui tratat internaţional ratificat printr-o lege a Parlamentului, ale cărei activităţi fac parte din activităţile organizaţiei;

c) o persoană aleasă să servească în adunarea generală sau într-un organism al unei organizaţii internaţionale, constituite în baza unui tratat internaţional ratificat printr-o lege a Parlamentului, inclusiv membri ai Parlamentului European aleşi în străinătate;

d) membrul unei instanţe internaţionale învestite cu competenţa jurisdicţională asupra teritoriului sau asupra cetăţenilor Ungariei şi orice persoană care deserveşte o astfel de instanţă internaţională, ale cărei activităţi fac parte din activităţile instanţei;

14. „membru al familiei” înseamnă:

a) rudă şi soţul/soţia sau partenerul civil,

b) părinţii adoptivi (inclusiv părinţi vitregi rezidenţi), care au adoptat şi crescut copiii (inclusiv copii vitregi rezidenţi),

c) fraţi, soţ/soţie sau parteneri civili ai fraţilor;

d) soţi şi parteneri civili,

e) rude şi fraţii ai soţului/soţiei şi partenerii civili;

15. „sistem informatic” înseamnă echipamentele destinate prelucrării, manipulării, stocării şi transmiterii automate a datelor sau o colecţie de astfel de dispozitive interfaţate;

16. „daună” înseamnă – cu excepţia cazului în care contextul din prezenta Lege prevede altfel – deteriorarea valorii proprietăţii, care rezultă din infracţiune;

17. „pierdere” înseamnă – cu excepţia cazului în care contextul din prezenta Lege prevede altfel – daune de natură patrimonială, inclusiv venituri nerealizate;

18. „stupefiante” înseamnă:

a) substanţele prevăzute în listele I şi II din anexa la Convenţia unică privind stupefiantele, din 1961, semnată la New York la 30 martie 1961, promulgată prin Legea nr. 4 din 1965, modificată şi completată prin Protocolul de modificare a Convenţiei unice privind stupefiantele, din 1961, semnat la Geneva la 25 martie 1972, promulgat prin Decretul-lege nr. 17 din 1988;

b) substanţele psihotrope periculoase, definite în listele I şi II din anexa la Tratatul privind substanţele psihotrope, semnat la Viena la 21 februarie 1971 şi promulgat prin Decretul-lege nr. 25 din 1979 şi

c) substanţele psihotrope prevăzute în anexa la Legea privind medicamentele de uz uman;

19.49) „instrument de plată pentru înlocuirea numerarului” înseamnă mijloacele de plată fără numerar şi bonuri de credit negociabil prevăzute în legea privind instituţiile de credit, precum şi carduri de trezorerie, cecuri de călătorie, bonuri de credit care ar putea fi acordate în legătură cu legislaţia aplicabilă, sub rezerva impozitului achitat de plătitor sau a scutirii fiscale, ce vor fi utilizate în vederea achiziţionării unei game limitate de produse sau servicii şi cambii, cu condiţia ca acestea să conţină elemente de protecţie, cum ar fi o codificare sau semnătură, pentru a preveni duplicarea, fraudarea sau falsificarea şi împotriva utilizării neautorizate;

20. „instrument de plată electronică” înseamnă, pe lângă mijloacele de plată fără numerar prevăzute în legea instituţiilor de credit, carduri de trezorerie şi bonuri electronice de credit întocmite în conformitate cu Legea privind impozitul pe venitul persoanelor, cu condiţia să fie utilizate prin intermediul sistemului informatic;

21. „lucrări de interes public” înseamnă:

a) utilităţi publice,

b) operaţiuni de transport public,

c) reţele de comunicaţii electronice,

d) logistică, hub-uri şi operaţiuni financiare şi IT, necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor furnizorilor de servicii poştale universale, desfăşurate în interes public,

e) instalaţii care produc materiale de război, secţiuni militare, energie sau materiale de bază destinate utilizării industriale;

22. „public general” înseamnă, printre altele, situaţia în care o infracţiune este săvârşită prin publicarea în presă sau în alte servicii mass-media, prin reproducere sau prin publicarea pe o reţea de comunicaţii electronice;

23. „arme interzise prin convenţie internaţională” înseamnă:

a) gazele asfixiante, toxice şi de altă natură şi alte metode bacteriologice de război, după cum sunt acestea prevăzute în Protocolul privind interzicerea utilizării în condiţii de război a gazelor asfixiante, toxice sau de altă natură şi a metodelor bacteriologice de luptă, semnat la Geneva la 17 iunie 1925, promulgat prin Decretul-lege 20 din 1955;

b) armele bacteriologice (biologice) şi armele toxice specificate în secţiunea 1 din Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii şi păstrării de arme bacteriologice (biologice) şi toxice şi distrugerea acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în timpul celei de-a douăzeci şi şasea sesiuni, din 10 decembrie 1971, promulgată prin Decretul-lege 11 din 1975;

c) următoarele arme enumerate în protocoalele la Convenţia privind interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor arme convenţionale, care pot fi considerate a fi excesiv de periculoase sau a avea efecte nediscriminatorii, semnată la Geneva la 15 octombrie 1980, promulgată prin Decretul-lege 2 din 1984:

ca) arme care provoacă vătămare prin fragmente care nu pot fi detectate cu raze X, aşa cum se specifică în Protocolul I;

(cb) mine, mine livrate la distanţă, mine antipersonal, capcane şi alte dispozitive menţionate la punctele 1-5 ale secţiunii 2 din Protocolul Modificat II, promulgat prin Legea CXXXIII din 1997,

cc) armele incendiare specificate la punctul 1 al Secţiunii 1 din Protocolul III,

cd) armele laser de orbire, specificate în Secţiunea 1 al Protocolului IV;

d) armele chimice şi instrumentele chimice de război specificate la punctele 1 şi 7 ale secţiunii 2 din Convenţia, semnată la Paris la 13 ianuarie 1993, privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi utilizării armelor chimice şi distrugerii acestora, promulgată prin Legea CIV din 1997;

e) minele antipersonal menţionate la secţiunea 2 punctul 1 din Convenţia, semnată la Oslo la 18 septembrie 1997, privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora, promulgată prin Legea X din 1998;

f) muniţiile cu dispersie menţionate la secţiunea 2 punctul 2 şi bombe explozive menţionate la secţiunea 2 punctul 13 din Convenţia privind muniţiile cu dispersie, promulgată prin Legea XI din 2012;

24. „eveniment public” înseamnă un eveniment definit în Legea privind dreptul de întrunire, precum şi evenimente care sunt deschise publicului larg, fără discriminare;

25. „prostituţie” înseamnă situaţia în care banii sau orice altă formă de remuneraţie sunt daţi cu titlu de plată în schimbul activităţilor sexuale;

26. „infracţiune cu violenţă împotriva persoanei” înseamnă:

a) genocidul [alin. (1) al secţiunii 142], crimele împotriva umanităţii [alin. (1) al secţiunii 143], apartheidul [alineatele (1)-(3) ale secţiunii 144],

b) agresarea unui emisar de război (Secţiunea 148), agresarea persoanelor protejate [alineatele (1)-(2) şi (4) ale secţiunii 149], alte crime de război (secţiunea 158),

c) omuciderea [alin. (1)-(3) şi (5) ale secţiunii 160], omorul provocat (secţiunea 161), lovirea [alineatele (3)-(6) şi (8) ale secţiunii 164],

d) răpirea [alin. (1)-(4) ale secţiunii 190], traficul de fiinţe umane [alineatele (1)-(6) ale secţiunii 192], munca forţată [secţiunea 193], reţinerea ilegală [secţiunea 194], persecuţia [secţiunea 195],

e) exploatarea sexuală (secţiunea 196), violenţa sexuală [alin. (1)-(4) ale secţiunii 197],

f) încălcarea libertăţii de conştiinţă şi religie (secţiunea 215), violenţa împotriva unui membru al comunităţii [Alineatele (2)-(3) ale secţiunii 216], încălcarea libertăţii de asociere şi adunare şi participarea la mitingurile electorale (secţiunea 217),

g) încercarea de a tulbura ordinea constituţională prin forţă [alin. (1) al secţiunii 254], revolta [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 256],

h) relele tratamente în proceduri oficiale [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 301], relele tratamente în activitatea persoanelor învestite cu funcţii publice [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 302], obţinerea informaţiilor prin tortură [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 303], detenţia ilegală (secţiunea 304),

i) agresiunea împotriva unui reprezentant al autorităţii publice [alineatele (1)-(3) şi (5) ale secţiunii 310], agresiunea împotriva unei persoane însărcinate cu funcţii publice (secţiunea 311), agresiunea împotriva unei persoane care ajută un funcţionar public sau o persoană învestită cu funcţii publice (secţiunea 312), agresiunea împotriva unei persoane aflate sub protecţie internaţională [alin. (1) al secţiunii 313],

j) actele de terorism [Alineatele (1)-(2) ale secţiunii 314], deturnarea ilegală a unui vehicul [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 320],

k) tâlhăria [alineatele (1)-(4) ale secţiunii 365], şantajul (secţiunea 367), justiţia privată [alineatele (1)-(2) ale secţiunii 368],

l) cazurile de revoltă în formă agravantă [alineatele (2)-(6) ale secţiunii 442] şi agresiunea împotriva unui funcţionar superior sau a unui reprezentant a autorităţii publice [secţiunea 445];

27. „act sexual” înseamnă act sexual şi orice act indecent şi obscen grav, în principal în scopuri sexuale, menit să stimuleze sau să satisfacă dorinţa sexuală;

28. se consideră că o infracţiune a fost săvârşită la scară comercială în cazul în care făptuitorul desfăşoară activităţi infracţionale având un caracter similar sau identic pentru a genera profituri în mod regulat;

29. „persoană incapabilă de autoapărare” înseamnă, printre altele, orice persoană aflată într-o poziţie sau într-o condiţie în care este incapabilă temporar sau permanent să opună rezistenţă;

30. bunurile culturale protejate vor include şi bunuri culturale protejate desemnate;

31.50) „recidivist” înseamnă făptuitorul unei infracţiuni cu intenţie, în cazul în care persoana respectivă a fost condamnată anterior la o pedeapsă cu executare pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie şi încă nu au trecut trei ani de la ultima zi de detenţie sau de la ziua în care aceasta încetează să mai fie executorie până la săvârşirea unei alte fapte penale;

a)51) „recidivist obişnuit” înseamnă orice recidivist care săvârşeşte în ambele cazuri aceeaşi infracţiune sau o infracţiune de natură similară;

b) „recidivist al unei infracţiuni repetate” înseamnă persoana care a fost condamnată la pedeapsă executorie ca recidivist, înainte de săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie şi încă nu au trecut trei ani de la ultima zi de detenţie sau din ziua în care aceasta încetează să fie executorie până la săvârşirea unei alte fapte penale pedepsite cu închisoare;

c)52) „recidivist cu istoric de violenţă” înseamnă un recidivist care a fost condamnat pentru infracţiuni cu violenţă împotriva persoanei în toate cele trei cazuri anterioare.

(2) Orice referire cuprinsă în prezenta Lege la parteneri civili înseamnă şi parteneri înregistraţi.

(3) Orice referire cuprinsă în prezenta Lege la forţele armatelor aliate, activităţi umanitare într-un teatru străin de operaţiuni, operaţiuni de menţinere a păcii sau operaţiuni umanitare se interpretează în conformitate cu definiţiile prevăzute în Legea privind Forţele Armate Ungare.

(4) Orice referire cuprinsă în prezenta Lege la informaţii clasificate drept strict secret, secret, confidenţial sau informaţii restricţionate se interpretează ca informaţii clasificate de origine naţională sau străină, după cum se prevede în Legea privind protecţia informaţiilor clasificate.

(5) În sensul prezentei Legi:

a) „resortisantul unei ţări terţe” înseamnă persoanele definite ca atare de Legea privind admiterea şi şederea resortisanţilor ţărilor terţe;

b) „autorizaţie de angajare în câmpul muncii” înseamnă o autorizaţie de şedere definită prin Legea privind admiterea şi şederea resortisanţilor ţărilor terţe, care constituie un drept pentru resortisanţii ţărilor terţe de a-şi desfăşura activitatea salariată.

(6) În sensul prezentei Legi, cuantumul valorii, prejudiciului sau pierderii se interpretează ca fiind:

a) minoră, între cincizeci de mii plus unu şi cinci sute de mii de forinţi;

b) considerabilă, între cinci sute de mii plus unu şi cinci milioane de forinţi;

c) însemnată, între cinci milioane plus unu şi cincizeci de milioane de forinţi;

d) deosebit de semnificativă, între cincizeci de milioane plus un milion şi cinci sute de milioane de forinţi;

e) deosebit de substanţială, peste cinci sute de milioane de forinţi.

Secţiunea 460.

(1) În aplicarea capitolului XIV, prin „persoană protejată” se înţelege orice persoană care nu este direct implicată în ostilităţi, în special:

a) orice membru al forţelor armate care şi-a abandonat arma şi s-a predat, cu retragerea din ostilităţi;

b) care este în mod clar neimplicată în acţiune pe motiv de boală, vătămare, a fost capturată sau din orice alt motiv sau care a abandonat în mod clar ostilităţile;

c) personalul unei organizaţii umanitare, al unei organizaţii de ajutorare sau de menţinere a păcii care funcţionează în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în conformitate cu Carta acesteia, în cazul în care acestea au dreptul la protecţie acordată, în temeiul dreptului internaţional, în cazul unui conflict armat, persoanelor şi unităţilor protejate;

d) orice civil, în măsura în care nu este implicat direct în ostilităţi.

(2) În aplicarea prevederilor Capitolului XXVI:

a) un caz disciplinar se referă la orice procedură în care se stabileşte o infracţiune disciplinară prin lege, precum şi reglementările detaliate privind procedura şi măsurile disciplinare ce urmează să fie aplicate;

b) cazurile civile includ, de asemenea, cauzele aduse în faţa unui tribunal arbitral.

Secţiunea 461.

(1) În sensul secţiunilor 176-180, „cantitate mică de stupefiante” înseamnă:

a) în cazul în care conţinutul de substanţă activă pură într-o formă de bază este mai mic de:

aa) 0,001 grame, în cazul LSD,

ab) 0,1 grame, în cazul psilocibinei,

ac) 0,2 grame, în cazul psilocienei,

ad) 0,5 grame, în cazul amfetaminei, metamfetaminei şi MDPV,

ae) 0,8 grame, în cazul dihidrocodeinei,

af) 0,6 grame, în cazul heroinei,

ag) 0,9 grame, în cazul morfinei,

ah) 1 gram, în cazul chetaminei, codeinei, MDA, MDMA, N-etil-MDA, (MDE), MBDB, 1-PEA, N-metil-1-PEA, mCPP, metadonei, 4-fluoramfetaminei şi petidinei,

ai) 1,5 grame, în cazul mefedronului, metilonului şi 4-MEC,

aj) 2 grame, în cazul cocainei,

ak) 3 grame, în cazul BZP;

b) în cazul GHB, în care conţinutul de substanţă activă pură administrat sub formă de acid este mai mic de 7,5 grame;

c) în cazul tetrahidrocanabinolului (THC), în care conţinutul de THC (THC total) în formă pură şi de acid este mai mic de 6 grame combinat.

(2) În sensul secţiunilor 176-180, „cantitate mică de stupefiante” înseamnă situaţia în care cantitatea de plante în cazul canabisului nu este mai mare de cinci.

(3) În sensul secţiunilor 176-180, cantitatea de stupefiante prevăzută la alineatele (1)-(2) se consideră:

a) considerabilă, dacă depăşeşte limita superioară a cantităţii mici, stabilite pentru un anumit stupefiant, înmulţită cu douăzeci;

b) deosebit de însemnată, dacă depăşeşte limita superioară a cantităţii mici, stabilite pentru un anumit stupefiant, înmulţită cu două sute.

(4) În sensul secţiunilor 176-180, cantitatea de stupefiante care nu este prevăzută în alineatele (1)-(2) este considerată:

a) mică, în cazul în care conţinutul de substanţă activă pură nu este mai mare de şapte ori decât doza medie efectivă a unui utilizator neobişnuit;

b) considerabilă, în cazul în care conţinutul de substanţă activă pură depăşeşte doza medie efectivă a unui utilizator neobişnuit de o sută patruzeci de ori;

c) deosebit de însemnată, în cazul în care conţinutul de substanţă activă pură depăşeşte doza medie efectivă a unui utilizator neobişnuit de o mie patru sute de ori.

Secţiunea 462. Valorile limită pentru infracţiuni şi forma contravenţională a acestora

(1) Nu sunt considerate infracţiuni următoarele fapte:

a) în cazul în care fapta de delapidare duce la o pierdere financiară de o sută de mii de forinţi sau mai puţin;

b) în cazul în care fraudele privind asigurările sociale, prestaţiile sociale şi alte beneficii sociale conduc la daune mai mici de cincizeci de mii de forinţi.

(2) Următoarele vor fi considerate mai degrabă delicte decât infracţiuni:

a) situaţia în care prejudiciul cauzat prin vandalism şi fraudă este mai mic de cincizeci de mii de forinţi;

b) situaţia în care valoarea ce face obiectul furtului, deturnării de fonduri, sustragerii ilegale şi tranzacţiilor cu bunuri furate este mai mică de cincizeci de mii de forinţi;

c) situaţia în care pierderea financiară rezultată din deturnarea fondurilor este mai mică de cincizeci de mii de forinţi;

d) situaţia în care încălcarea drepturilor de autor şi a anumitor drepturi conexe drepturilor de autor:

da) are ca obiect o valoare de o sută de mii de forinţi sau mai puţin în ceea ce priveşte taxa media sau taxa de reproducere necomercială,

db) duce la o pierdere financiară de o sută de mii de forinţi sau mai puţin;

e) în cazul în care încălcarea drepturilor de proprietate industrială are drept consecinţă o pierdere financiară de o sută de mii de forinţi sau mai puţin;

f)53) (53) în cazul în care comercializarea produselor sub standard şi imitarea concurenţilor implică o valoare de o sută de mii de forinţi sau mai puţin.

(3) În cazul în care pierderea financiară cauzată de frauda bugetară este în valoare de o sută de mii de forinţi sau mai puţin, aceasta va fi considerată drept o încălcare a reglementărilor vamale, mai curând decât o infracţiune.

Secţiunea 463. Intrarea în vigoare

Prezentul Cod intră în vigoare la 1 iulie 2013.

Secţiunea 46454). Abrogări

Secţiunea 465. Respectarea dispoziţiilor acquis-ului comunitar

(1) Dintre dispoziţiile prezentei legi:

a) Alin. (2) al secţiunii 26 serveşte pentru respectarea următoarelor acte normative:

aa) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor şi a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile şi înlocuirea Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului, împreună cu capitolul XIX;

ab) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor şi înlocuirea Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, împreună cu secţiunea 192;

b) Secţiunea 176-177 în vederea respectării Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispoziţiilor minime privind elementele constitutive ale faptelor penale şi sancţiunile în domeniul traficului ilicit de droguri;

c) Secţiunea 209 şi 356 în vederea respectării Directivei 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală;

d) Secţiunea 241-243 şi 249 în vederea respectării Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal;

e) Secţiunea 290-291 în vederea respectării Deciziei-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat;

f) Secţiunea 375 şi capitolul XLIII în vederea respectării Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind atacurile împotriva sistemelor informatice;

g) Secţiunea 389 în vederea respectării Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea, prin sancţiuni penale şi de altă natură, a protecţiei împotriva falsificării, cu ocazia introducerii monedei euro;

h) Secţiunea 392-394 în vederea respectării secţiunii 2, 4 şi 6 din Decizia- cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei şi a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul;

i) Secţiunea 399-400 în vederea respectării Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.

(2) Dintre dispoziţiile prezentei legi:

a) Secţiunile 182-183 conţin dispoziţii pentru punerea în aplicare a:

aa) Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor, şi

ab) Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerţului cu precursori de droguri între Comunitate şi ţările terţe;

b) Secţiunea 327 conţine dispoziţii pentru punerea în aplicare a:

1. Secţiunii 5 din Regulamentul (CEE) nr. 3541/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de interzicere a admiterii cererilor irakiene privind contractele şi tranzacţiile a căror executare a fost afectată de Rezoluţia nr. 661 (1990) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi de rezoluţiile conexe;

2. Secţiunea 5 din Regulamentul (CE) nr. 3275/93 al Consiliului din 29 noiembrie 1993 de interzicere a aprobării cererilor privind contractele şi tranzacţiile a căror executare a fost afectată de Rezoluţia nr. 883 (1993) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi de rezoluţiile conexe;

3. Secţiunea 5 din Regulamentul (CE) nr. 1264/94 al Consiliului din 30 mai 1994 de interzicere a aprobării cererilor autorităţilor haitiene privind contractele şi tranzacţiile a căror executare a fost afectată de măsurile aplicate de Rezoluţiile sau hotărâte în conformitate cu Rezoluţiile nr. 917 (1994), 841 (1993), 873 (1993) şi 875 (1993) ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

4. Secţiunea 5 din Regulamentul (CE) nr. 1733/94 al Consiliului din 11 iulie 1994 de interzicere a aprobării cererilor privind contractele şi operaţiunile a căror executare a fost afectată de Rezoluţia Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite nr. 757 (1992) şi rezoluţiile conexe;

5. Secţiunea 8 din Regulamentul (CE) nr. 2488/2000 al Consiliului din 10 noiembrie 2000 de menţinere a îngheţării fondurilor pentru dl. Milosevici şi persoanele asociate acestuia şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1294/1999 şi 607/2000 şi a secţiunii 2 din Regulamentul (CE) nr. 926/98;

6. Secţiunea 9 din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane şi entităţi în vederea combaterii terorismului;

7. Secţiunea 10 din Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane şi entităţi care au legătură cu Osama bin Laden, cu reţeaua Al-Qaida şi cu talibanii şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri şi servicii către Afganistan, de întărire a interdicţiei de zbor şi de extindere a îngheţării fondurilor şi a altor resurse financiare în ceea ce-i priveşte pe talibanii din Afganistan;

8. Secţiunea 15 din Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului din 7 iulie 2003 privind anumite restricţii specifice în relaţiile economice şi financiare cu Irak şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2465/96;

9. Secţiunea 6 din Regulamentul (CE) nr. 1727/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 prin care se instituie măsuri restrictive împotriva Republicii Democrate Congo;

10. Secţiunea 11 din Regulamentul (CE) nr. 234/2004 al Consiliului din 10 februarie 2004 de impunere a unor măsuri restrictive împotriva Liberiei şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1030/2003;

11. Secţiunea 12 din Regulamentul (CE) nr. 314/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe;

12. Secţiunea 13 din Regulamentul (CE) nr. 798/2004 al Consiliului din 26 aprilie 2004 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/ Myanmar şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2000;

13. Secţiunea 12 din Regulamentul (CE) nr. 872/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind măsuri restrictive suplimentare în ceea ce priveşte Liberia;

14. Secţiunea 11 din Regulamentul (CE) nr. 1763/2004 al Consiliului din 11 octombrie 2004 de impunere a unor măsuri restrictive emise în vederea susţinerii implementării efective a mandatului Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPII);

15. Secţiunea 8 din Regulamentul (CE) nr. 174/2005 al Consiliului din 31 ianuarie 2005 de impunere a unor restricţii privind furnizarea de asistenţă pentru activităţi cu caracter militar în Cote d’Ivoire;

16. Secţiunea 12 din Regulamentul (CE) nr. 560/2005 al Consiliului din 12 aprilie 2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane şi entităţi având în vedere situaţia din Cote d’Ivoire;

17. Secţiunea 17 din Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerţul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura şi alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Anexa II la aceasta;

18. Secţiunea 10 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acţiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo;

19. Secţiunea 10 din Regulamentul (CE) nr. 1184/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane care obstrucţionează procesul de pace şi încalcă dreptul internaţional în conflictul din regiunea Darfur din Sudan;

20. Secţiunea 9 din Regulamentul (CE) nr. 305/2006 al Consiliului din 21 februarie 2006 prin care se instituie măsuri restrictive specifice împotriva persoanelor suspectate de implicare în asasinarea fostului prim-ministru libanez Rafiq Hariri;

21. Secţiunea 9 din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 al Consiliului din 18 mai 2006 privind măsurile restrictive împotriva preşedintelui Lukaşenko şi a anumitor funcţionari din Belarus;

22. Secţiunea 13 din Regulamentul (CE) nr. 817/2006 al Consiliului din 29 mai 2006 de reînnoire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 798/2004;

23. Secţiunea 14 din Regulamentul (CE) nr. 329/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene;

24. Secţiunea 15 din Regulamentul (UE) nr. 356/2010 al Consiliului din 26 aprilie 2010 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva unor persoane fizice sau juridice, entităţi sau organisme, având în vedere situaţia din Somalia;

25. Secţiunea 14 din Regulamentul (UE) nr. 667/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Eritreei;

26.55) (55) Secţiunea 47 din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010;

27. Secţiunea 13 din Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entităţi şi organisme, având în vedere situaţia din Tunisia;

28. Secţiunea 17 din Regulamentul (UE) nr. 204/2011 al Consiliului din 2 martie 2011 privind măsuri restrictive, având în vedere situaţia din Libia;

29. Secţiunea 13 din Regulamentul (UE) nr. 270/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entităţi şi organisme, având în vedere situaţia din Egipt;

30. Secţiunea 15 din Regulamentul (UE) nr. 442/2011 al Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive, având în vedere situaţia din Siria;

c) Secţiunea 329-330 conţin dispoziţii pentru punerea în aplicare a:

ca) Secţiunii 17 din Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerţul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura şi alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, în legătură cu produsele specificate în anexa III;

cb) Secţiunea 24 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere şi tranzitului de produse cu dublă utilizare (reformare).

1) Promulgată la data de 13 iulie 2012.

2) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (1) din Legea CCXXIII din 2012.

3) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (2) din Legea CCXXIII din 2012.

4) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (3) din Legea CCXXIII din 2012.

5) Nu intră în vigoare, conform secţiunii 318 alin. (24) din Legea CCXXIII din 2012.

6) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (4) din Legea CCXXIII din 2012.

7) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (5) din Legea CCXXIII din 2012.

8) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (6) din Legea CCXXIII din 2012.

9) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (6) din Legea CCXXIII din 2012.

10) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (8) din Legea CCXXIII din 2012.

11) A se vedea secţiunea 3 din Legea CCXXIII din 2012.

12) A se vedea secţiunea 3 din Legea CCXXIII din 2012.

13) A se vedea secţiunea 3 din Legea CCXXIII din 2012.

14) A se vedea secţiunea 3 din Legea CCXXIII din 2012.

15) Intră în vigoare conform secţiunii 318 alin. (9) din Legea CCXXIII din 2012.

16) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (1) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

17) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (1) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

18) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (3) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

19) Intră în vigoare conform alin. (4) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

20) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (12) al secţiunii 318 din Legea nr. CCXXIII din 2012.

21) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (13) al secţiunii 318 din Legea nr. CCXXIII din 2012.

22) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (14) al secţiunii 318 din Legea nr. CCXXIII din 2012.

23) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (15) al secţiunii 318 din Legea nr. CCXXIII din 2012.

24) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (5) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

25) Intră în vigoare conform prevederilor alin. (5) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

26) Intră în vigoare conform alin. (6) al secţiunii 19 din Legea nr. LXXVIII din 2013.

27) Intră în vigoare în conformitate cu secţiunea 318 alin. (16) din Legea CCXXXIII din anul 2012.

28) Intră în vigoare în conformitate cu secţiunea 318 alin. (17) din Legea CCXXXIII din anul 2012.

29) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (18) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2012.

30) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (18) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2012.

31) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (7) al secţiunii 18 din Legea LXXVIII din 2013.

32) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (2) al secţiunii 2 din Legea XLVIII din 2013.

33) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (2) al secţiunii 2 din Legea XLVIII din 2013.

34) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (1) al secţiunii 2 din Legea XLVIII din 2013.

35) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (19) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2012.

36) Intră în vigoare în conformitate cu secţiunea 2 din Legea XLV din 2013.

37) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (8) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.

38) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (9) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.

39) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (9) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.

40) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (21) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2013.

41) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (10) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.

42) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (11) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.

43) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (22) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2012.

44) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (22) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2012.

45) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (12) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2012.

46) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (13) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.

47) Intră în vigoare în conformitate cu secţiunea 364 din Legea XXXVI din 2013.

48) Intră în vigoare în conformitate cu secţiunea 3 din Legea XLV din 2013.

49) Înfiinţat prin: secţiunea 114 din Legea XCVIII din 2013. În vigoare: începând cu data de 19.09.2013.

50) A se vedea alin. (2) al secţiunii 4 din Legea CCXXIII din 2012.

51) A se vedea alin. (1) al secţiunii 4 din Legea CCXXIII din 2012.

52) A se vedea alin. (3) al secţiunii 4 din Legea CCXXIII din 2012.

53) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (23) al secţiunii 318 din Legea CCXXIII din 2012.

54) Abrogat în conformitate cu secţiunea 12 din Legea CXXX din 2010, începând de la data de 2 iulie 2013.

55) Intră în vigoare în conformitate cu alin. (14) al secţiunii 19 din Legea LXXVIII din 2013.