Codex Penal

Codurile penale ale Statelor Uniunii Europene

Tudorel TOADER
Coordonator

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Codex penal : Codurile penale ale statelor membre ale Uniunii Europene / coord.: Tudorel Toader. - Bucureşti : Editura C.H.

Beck, 2018

5 vol.

ISBN 978-606-18-0819-9

Vol. 1. - 2018. - ISBN 978-606-18-0820-5

Vol. 2. - 2018. - ISBN 978-606-18-0821-2

Vol. 3. - 2018. - ISBN 978-606-18-0822-9

Vol. 4. - 2018. - ISBN 978-606-18-0823-6

Vol.5. - 2018. - ISBN 978-606-18-0824-3

I. Toader, Tudorel (coord.)

Codurile cuprinse în acest Codex penal nu reprezintă variantele la zi publicate în monitoarele oficiale ale statelor membre ale Uniunii Europene la momentul apariţiei prezentului volum.

Cuprins general

Volumul I

Cuvânt-înainte

Codul penal al Republicii Austria

Codul penal al Regatului Belgiei

Codul penal al Republicii Bulgaria

Codul penal al Republicii Cehe

Codul penal al Republicii Cipru

Codul penal al Republicii Croaţia

Volumul II

Codul penal al Regatului Danemarcei

Codul penal al Republicii Estonia

Codul penal al Republicii Finlanda

Codul penal al Republicii Franceze

Codul penal al Republicii Federale Germania

Volumul III

Codul penal al Greciei

Codul penal al Republicii Italia

Codul penal al Republicii Letonia

Codul penal al Republicii Lituania

Codul penal al Marelui Ducat de Luxemburg

Volumul IV

Codul penal al Republicii Malta

Codul penal al Regatului Ţărilor de Jos (Olanda)

Codul penal al Republicii Polone

Codul penal al Republicii Portugheze

Codul penal al României

Volumul V

Codul penal al Republicii Slovace

Codul penal al Republicii Slovenia

Codul penal al Regatului Spaniei

Codul penal al Regatului Suediei

Codul penal al Ungariei

Cuvânt-înainte

Codexul penal cuprinde Codurile penale din statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia Marii Britanii şi Irlandei.

Fiecare Cod este precedat de o scurtă prezentare a elementelor de diferen­ţiere în raport de Codul penal român.

Prin publicarea prezentului Codex se creează un instrument de lucru care poate fi folosit în opera de legiferare, prin raportarea la standardele statelor membre ale familiei europene, în dezvoltarea dreptului penal comparat, precum şi în dimensionarea politicii penale.

Fiecare persoană interesată va putea consulta modul în care norma juridică penală ocroteşte valorile sociale fundamentale, la nivelul fiecărei legislaţii penale.

Fiecare Cod penal a fost tradus din limba oficială. Unde nu a fost posibilă traducerea din limba sursă, s-a avut în vedere traducerea din limba engleză (în cazul Codurilor penale din Cehia, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Malta, Olanda, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaria). Codurile care au fost traduse din limba engleză au stat la baza unui proiect administrat de OSCE - Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului - finalizat în anul 2017 (copyright 2017), prin care o mare parte dintre Codurile penale ale statelor UE (toate cu excepţia Greciei şi Ciprului), au fost puse la dispoziţia publicului larg pe un portal de legislaţie al OSCE1).

Alese mulţumiri pentru conducerea Băncii Mondiale, care a înţeles şi acceptat proiectul de realizare a Codexului, traducătorilor, colegilor din direcţia DIPFIE (Direcţia de Implementare a Proiectelor Finanţate din Împrumuturi Externe), precum şi Editurii C.H. Beck.

Codexul va fi distribuit gratuit către Academia Română, Consiliul Superior al Magistraturii, Comisiile juridice ale Parlamentului, Guvern, fiecare instanţă de judecată şi parchetele de pe lângă acestea, bibliotecile facultăţilor de drept, precum şi altor biblioteci de profil juridic.

În egală măsură, Codexul va fi accesibil şi pe pagina de internet a Ministe­rului Justiţiei şi sub forma unei aplicaţii software accesibilă gratuit pe dispozitive de tip smartphone, tablete, cu actualizarea periodică realizată de către cercetătorii din cadrul Institutului Naţional de Criminologie.

august 2018

Ministrul justiției

Prof. univ. dr. Tudorel TOADER

Codul penal al Republicii Austria1)

Tudorel TOADER

Codul penal al Republicii Austria a fost adoptat prin Legea federală din 23 ianuarie 1974, cuprinde 324 de articole, dintre care 74 articole în Partea generală şi 250 de articole în Partea specială.

Partea generală a Codului penal (art. 1-74) este structurată pe un număr de VIII titluri.

Principiile generale au caracteristici mult asemănătoare celor din partea generală a Codului penal român.

După particularizarea principiilor generale, potrivit cărora, nulla poena sine lege, respectiv, nulla poena sine culpa, se prevede faptul că răspunderea penală este antrenată şi faţă de persoana care omite să împiedice producerea unui rezultat, deşi există o obligaţie legală de a acţiona şi omisiunea împiedicării rezultatului este asimilată îndeplinirii conţinutului acţiunii respective.

O particularitate este dată de caracteristicile şi circumstanţele făptuitorului. Astfel, dacă legiuitorul condiţionează răspunderea penală sau cuantumul pedepsei de anumite caracteristici sau circumstanţe personale ale făptuitorului, care au legătură cu caracterul penal al faptei, legea va fi aplicabilă tuturor participanţilor dacă aceste caracteristici şi circumstanţe se regăsesc fie şi doar la unul dintre aceştia.

Faptele penale sunt împărţite în două categorii – infracţiuni şi delicte. Constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală şi pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau cu mai mult de 3 ani închisoare, în timp ce toate celelalte fapte penale sunt delicte.

Pedeapsa cu închisoarea poate fi pe viaţă sau pe o durată determinată cuprinsă între o zi şi maximum 20 de ani.

Amenda se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă, cu o durată minimă de două zile-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între minimum 4 euro şi maximum 5.000 euro, iar cuantumul acesteia se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului la momentul pronunţării sentinţei în prima instanţă.

Este de observat sfera de cuprindere a confiscării extinse. Vor face obiectul confiscării extinse bunurile care se află în stăpânirea unui grup infracţional organizat sau a unei organizaţii teroriste sau care au fost folosite sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism.

Regimul sancţionator pentru concursul de infracţiuni nu prevede vreun spor aplicabil. Potrivit art. 28, pedeapsa va fi individualizată în baza normei de incriminare care prevede pedeapsa cea mai mare, însă, potrivit art. 30, depăşirea limitei maxime legale de pedeapsă cu jumătate este posibilă doar o singură dată, chiar dacă intervin diverse cauze care indică admisibilitatea depăşirii.

Pentru existenţa recidivei este necesar ca făptuitorul să fi fost condamnat deja de două ori pentru fapte care au la bază aceeaşi înclinaţie nocivă la pedeapsa cu închisoarea şi să fi executat deja aceste pedepse măcar în parte. Pedeapsa anterioară va fi luată în considerare numai dacă de la executarea ei şi până la următoarea faptă nu au trecut mai mult de 5 ani.

În cazul condamnărilor cu închisoarea, care nu depăşesc 2 ani, instanţa va dispune suspendarea executării pe o perioadă de încercare de minimum 1 an şi maximum 3 ani, dacă este îndreptăţită presupunerea că simpla suspendare a executării pedepsei sau aceasta împreună cu alte măsuri ar fi suficientă pentru a preveni săvârşirea altor fapte penale şi că nu este necesară executarea pedepsei pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane.

Este reglementată prescripţia răspunderii penale, dar şi posibilitatea de prelungire a termenului de prescripţie, precum şi prescripţia executării pedepsei, dar şi posibilitatea de prelungire a termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, soluţie consacrată de către Curtea Constituţională şi pentru Codul penal din România, în condiţiile în care instanţa supremă statuase în sensul aplicării pe instituţii autonome.

Codul penal enumeră infracţiunile pentru care dispoziţiile de drept penal austriac se aplică independent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii faptelor.

Fapta penală este săvârşită de făptuitor la ora la care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze. Momentul la care se produce rezultatul nu este relevant.

Fapta penală este săvârşită de făptuitor în fiecare loc în care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze sau în care s-a produs în întregime sau parţial un rezultat care corespunde elementelor infracţiunii respective sau ar fi trebui să se producă conform reprezentărilor făptuitorului.

Înclinaţia nocivă caracterizează faptele penale care sunt îndreptate împotriva aceleiaşi valori ocrotite sau care se reduc la aceleaşi motive reprobabile sau la aceeaşi lipsă de caracter.

Definiţia funcţionarului public prezintă anumite particularităţi. Astfel, funcţionarul public este persoana mandatată să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act în numele Federaţiei, a landului, al unei organizaţii, al unei comune sau al unei alte persoane de drept public, cu excepţia bisericii sau comunităţii religioase, în calitate de organ al acestora, singură sau împreună cu o altă persoană, sau care este învestită cu prerogative în domeniul administraţiei federale, de land sau locale. Funcţionar public este şi persoana care, în conformitate cu o altă lege federală sau în temeiul unui acord interstatal în cazul unei misiuni în Austria, este asimilată unui funcţionar public austriac.

Partea specială a Codului penal (art. 75-324) este structurată pe un număr de XXV titluri.

Multe dintre faptele penale consacrate prin Codul penal austriac au un conţinut asemănător celor din Codul penal român.

Se observă faptul că limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Astfel, uciderea din neglijenţă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Nu există un prag minim necesar zilelor de îngrijiri medicale pentru ca fapta să constituie infracţiunea de vătămare corporală din neglijenţă. Astfel, abuzul corporal asupra unei alte persoane şi care are ca urmare vătămarea corporală sau a sănătăţii săvârşită din neglijenţă se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

În caz de vătămare corporală, răspunderea penală este înlăturată prin acordul persoanei vătămate. Vătămarea corporală sau punerea în pericol a siguranţei fizice nu este ilegală dacă persoana vătămată este de acord cu acestea şi dacă vătămarea sau punerea în pericol în sine nu contravin bunelor moravuri.

Sterilizarea persoanei, cu acordul acesteia, nu constituie infracţiune. Sterilizarea efectuată de către un medic asupra unei persoane cu acordul acesteia nu este ilegală dacă fie persoana a împlinit deja vârsta de 25 de ani, fie intervenţia nu contravine din alte motive bunelor moravuri.

Este incriminată fapta constând în chinuirea sau neglijarea persoanelor minore, tinere sau lipsite de apărare.

Suprasolicitarea persoanelor minore, tinere sau care necesită menajare este incriminată, precum şi abandonarea unei persoane rănite.

Întreruperea de sarcină constituie infracţiune chiar şi atunci când se săvârşeşte cu acordul femeii gravide, dar şi atunci când acest acord lipseşte. Regimul sancţionator diferă în funcţie de calitatea subiectului activ, în sensul că acesta are sau nu are calitatea de medic.

Predare la o putere străină constituie infracţiune, aceasta constă în fapta persoanei care predă o altă persoană, fără acordul acesteia, prin uz de violenţă sau după ce a obţinut acordul acesteia prin ameninţare periculoasă sau prin viclenie, precum şi fapta persoanei care predă un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află unei puteri străine se pedepseşte dacă făptuitorul sau persoana predată este cetăţean austriac sau dacă persoana predată se afla în Austria la data săvârşirii faptei.

Căsătoria cu forţa, constând în fapta persoanei care constrânge, prin uz de violenţă sau prin ameninţare periculoasă sau prin ameninţare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie, o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil se pedepseşte.

Urmărirea constantă, constând în fapta persoanei care urmăreşte o altă persoană în mod constant, se pedepseşte.

Tratamentul neautorizat, constând în fapta persoanei care tratează o persoană, fără acordul acesteia, fie chiar conform regulilor medicinii ştiinţifice, se pedepseşte cu închisoarea sau cu amendă.

Demnitatea şi onoarea sunt ocrotite prin normele de incriminare a faptelor de calomnie, insultă, reproşul privind o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, precum şi insulta publică a unui corp constituţional, a armatei sau a unei autorităţi, spre deosebire de legiuitorul penal român care a procedat la dezincriminarea faptelor de insultă şi calomnie.

Calomnia constă în fapta persoanei care acuză o altă persoană într-un mod care poate fi perceput de un terţ drept o însuşire sau o atitudine condamnabilă sau drept un comportament neonorabil sau care contravine bunelor moravuri, faptă care este de natură să stârnească dispreţul altor persoane faţă de respectiva persoană şi să-i prejudicieze imaginea se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Este incriminată inclusiv fapta constând în reproşul privind o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, constând în fapta persoanei care face un reproş altei persoane într-un mod care poate fi perceput de un terţ în legătură cu o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, fie şi doar cu suspendarea executării sau cu renunţarea la executarea pedepsei sau pentru care instanţa a dispus amânarea executării pedepsei se pedepseşte cu închisoare sau cu zile-amendă.

Insulta constă în fapta persoanei care în mod public sau în faţa mai multor persoane înjură, batjocoreşte, abuzează fizic sau ameninţă o altă persoană cu abuzul fizic, se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare amendă.

Este incriminată şi fapta constând în insulta publică a unui corp constituţional, a armatei sau a unei autorităţi.

Ca particularitate, sunt de reţinut faptele constând în spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial, constând în fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a-l valorifica, de a-l transmite unei alte persoane în vederea valorificării sau de a-l face public se pedepseşte cu închisoare, precum şi spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial în favoarea străinătăţii, constând în fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a fi valorificat, utilizat sau valorificat în orice alt mod în străinătate se pedepseşte cu închisoare.

Cu referire la furt, este de remarcat incriminarea furtului ca îndeletnicire şi furtul în grup infracţional, dar şi incriminarea distinctă a sustragerii de energie, precum şi ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit sau uzul de violenţă de către braconier.

Neplata unui serviciu constă în fapta persoanei care beneficiază de transport public sau de acces la un spectacol, expoziţie sau altă manifestare sau la o instituţie prin inducere în eroare, fără să achite taxa stabilită, se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Distinct de incriminarea faptelor de calomnie şi înşelăciune, este incriminată şi defăimarea, constând în fapta persoanei care susţine lucruri neadevărate şi aduce astfel prejudicii sau pune în pericol reputaţia sau evoluţia profesională a altei persoane.

Abuzul de subvenţii constă în fapta persoanei care utilizează o subvenţie care i-a fost acordată în mod abuziv pentru alte scopuri decât cele pentru care i-a fost acordată.

Nevirarea contribuţiilor angajaţilor la fondul asigurărilor sociale constă în fapta persoanei care, în calitate de angajator, nu virează asigurătorului contribuţiile unui angajat datorate la fondul asigurărilor sociale.

Codul penal incriminează incendierea, constând în fapta persoanei care, fără acordul proprietarului, pune foc la un bun care nu îi aparţine.

Este sancţionată penal crearea unei stări de pericol cu intenţie sau din neglijenţă. Respectiva stare poate fi creată prin energie nucleară sau radiaţii ionizante sau prin materiale explozive. Tot astfel, este sancţionată penal periclitarea siguranţei publice cu intenţie sau din neglijenţă.

Manipularea neautorizată a materialului nuclear, a materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii este prevăzută de legea penală, fie că se săvârşeşte cu intenţie, fie din neglijenţă.

Tot astfel, degradarea efectivului de animale sau plante este sancţionată de legea penală, fie că se săvârşeşte cu intenţie, fie că se săvârşeşte din gravă neglijenţă.

Libertatea de credinţă este protejată şi prin normele de drept penal, prin incriminarea faptelor constând în: denigrarea preceptelor religioase; tulburarea exercitării libertăţii religioase; tulburarea liniştii persoanelor decedate, respectiv, tulburarea unei ceremonii funerare.

În condiţiile în care legea civilă recunoaşte pe lângă căsătorie şi parteneriatul civil, legea penală sancţionează bigamia sau parteneriatul civil multiplu, constând în fapta persoanei care încheie o nouă căsătorie sau intră într-un nou parteneriat civil, deşi este căsătorită sau se află deja într-un parteneriat civil, sau fapta persoanei care încheie o căsătorie sau intră într-un parteneriat civil cu o persoană căsătorită sau cu o persoană care se află deja într-un parteneriat civil.

În egală măsură sunt sancţionate şi faptele constând în ascunderea cauzelor de nulitate absolută a căsătoriei sau inducerea în eroare cu privire la intrarea într-un parteneriat civil.

Este incriminată şi fapta de substituire a unui copil, constând în fapta persoanei care substituie un copil.

Cu unele particularităţi, incriminările referitoare la libertatea şi integritatea sexuală au conţinut similar celor din Codul penal român.

Este de observat incriminarea anunţului care are drept urmare manifestările obscene, constând în fapta persoanei care face un anunţ public menit să provoace manifestări obscene şi care conform conţinutului său este de natură a provoca o revoltă legitimă.

O incriminare care nu are corespondent în Codul penal român, chinuirea animalelor, constă în fapta persoanei care: maltratează un animal sau îi provoacă chinuri inutile; îl abandonează, deşi nu este capabil să trăiască în libertate; sau întărâtă un animal cu intenţia de a provoca chinuri unui alt animal.

O particularitate prezintă incriminarea falsificării de încheieri de legalizare, constând în fapta persoanei care imită sau falsifică o încheiere de legalizare aferentă unui înscris, care schimbă înscrisul aferent unei încheieri de legalizare sau modifică un înscris prevăzut cu o încheiere de legalizare.

Înalta trădare constă în fapta persoanei care atentează să modifice prin violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă Constituţia Republicii Austria sau a unuia dintre landurile federale sau să separe un teritoriu care aparţine Republicii Austria.

Defăimarea statului şi simbolurilor acestuia constau în fapta persoanei care jigneşte sau îşi manifestă dispreţul într-un mod care îl face cunoscut publicului larg şi plin de ură faţă de Republica Austria sau faţă de unul din landurile federale ale acesteia.

Violenţă şi ameninţare periculoasă împotriva Preşedintelui federal, constând în fapta persoanei care atentează să schimbe Preşedintele federal prin violenţă sau prin ameninţare periculoasă sau, prin utilizarea acestor mijloace, să îl constrângă sau să îl împiedice să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod, sunt pedepsite.

Constrângerea unui organ constituţional de reprezentare, a unui guvern, a Curţii Constituţionale, a Curţii de Justiţie Administrative Supreme sau a Curţii Supreme constă în fapta persoanei care atentează să constrângă sau să împiedice Camera Deputaţilor, Senatul, Adunarea Federală, Guvernul Federal, un Landtag, un guvern de land, Curtea Constituţională, Curtea de Justiţie Administrativă Supremă sau Curtea Supremă, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă, să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod.

Este incriminată şi fapta persoanei care prin fraudă cu privire la organizarea alegerilor sau referendumului determină sau încearcă să determine ca o altă persoană să nu voteze.

Ultrajul există dacă subiectul pasiv are calitatea de funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii. Astfel, ultrajul constă în fapta persoanei care agresează un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii.

Sustragerea de sub sechestru are o altă configuraţie juridică, constând în fapta persoanei care distruge, deteriorează, deformează, aduce în stare de neîntrebuinţare sau chiar sustrage de sub sechestru un bun care a fost poprit sau confiscat.

Încălcarea anunţurilor oficiale constă în fapta persoanei care distruge, deteriorează, îndepărtează, alterează sau face irecognoscibil conţinutul unui înscris despre care cunoaşte că a fost afişat sau expus public de o autoritate în scop de anunţ, zădărnicind sau limitând astfel scopul anunţului.

Abuzul în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, acţionând cu intenţia de a cauza o vătămare a drepturilor unei alte persoane, în mod conştient abuzează de prerogativa de a îndeplini un act în numele Federaţiei, landului federal, al unei asociaţii de comune, al unei comune sau al unei persoane juridice de drept public în calitate de organ de punere în aplicare a legii.

Constituie infracţiune şi fapta persoanei comisă în legătură cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală.

Clauza de punere în aplicare: Ministrul Justiţiei răspunde de aplicarea prezentului cod.

Codul penal al Republicii Austria 2)

Partea generală

Titlul I

Principii generale

Nicio pedeapsă fără lege

§ 1. (1) Nicio pedeapsă sau măsură de siguranţă nu poate fi aplicată decât pentru o faptă care este în mod explicit sancţionată de legea penală şi care era prevăzută şi sancţionată de legea penală la data când a fost săvârşită.

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută de legea penală la data săvârşirii faptei. O măsură de siguranţă sau pedeapsă nu se pot aplica decât dacă la data săvârşirii faptei respectiva pedeapsă sau măsură de siguranţă similară era prevăzută de legea penală. Prin aplicarea unei măsuri de siguranţă cu caracter similar făptuitorul nu va putea fi supus unui tratament mai nefavorabil decât cel prevăzut de legea aplicabilă la data săvârşirii faptei.

Săvârşirea prin omisiune

§ 2. Dacă legea penală sancţionează producerea unui rezultat, atunci răspunde penal şi persoana care omite să îl împiedice, deşi există o obligaţie legală de a acţiona, omisiunea împiedicării rezultatului fiind asimilată îndeplinirii conţinutului acţiunii respective.

Legitima apărare

§ 3. (1) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta doar în scop de apărare, necesară pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa sau a altuia, sănătatea, integritatea fizică, libertatea sau patrimoniul acesteia sau ale altei persoane. Nu este justificată fapta atunci când este evident că persoana este ameninţată doar cu producerea unui mic dezavantaj şi apărarea este disproporţionată, având în vedere în special gravitatea prejudiciilor aduse atacatorului în scopul apărării.

(2) Fapta persoanei care depăşeşte limita justificată de apărare sau foloseşte o apărare în mod evident disproporţionată (alin. 1), din cauza panicii, fricii sau groazei, este pedepsită doar dacă depăşirea limitei s-a făcut din culpă şi fapta săvârşită din culpă este sancţionată de legea penală.

Nicio pedeapsă fără vinovăţie

§ 4. Este pedepsită doar persoana care a săvârşit fapta cu vinovăţie.

Intenţia

§ 5. (1) Acţionează cu intenţie cel care doreşte să realizeze un fapt care corespunde cu o faptă prevăzută de legea penală; în acest sens, este suficient ca făptuitorul să considere în mod serios că această realizare este posibilă şi să fie de acord cu aceasta.

(2) Făptuitorul acţionează în mod intenţionat atunci când este important pentru el să realizeze circumstanţa sau rezultatul pentru care legea presupune o acţiune săvârşită cu intenţie.

(3) Făptuitorul acţionează în cunoştinţă de cauză atunci când împrejurarea sau rezultatul pentru care legea presupune o acţiune săvârşită în cunoştinţă de cauză nu sunt considerate de el ca fiind posibile, dar consideră existenţa sau producerea acţiunii ca fiind sigură.

Culpa

§ 6. (1) Acţionează din culpă cel care neglijează diligenţa la care este obligat în funcţie de împrejurări şi de capacitatea sa mentală şi fizică, care este de aşteptat de la el şi care, prin urmare, nu realizează că poate comite un fapt care corespunde unei fapte prevăzute de legea penală.

(2) Acţionează tot din culpă şi cel care consideră că este posibil să realizeze o faptă prevăzută de lege, deşi nu urmăreşte realizarea acesteia.

(3) Acţionează din culpă gravă cel care acţionează în mod neobişnuit şi neglijent într-un mod evident, astfel încât producerea unei fapte prevăzute lege a fost aproape previzibilă.

Săvârşirea cu intenţie şi din culpă

§ 7. (1) Dacă legea nu prevede altceva, doar săvârşirea cu intenţie a faptei penale este pedepsită.

(2) O pedeapsă severă în legătură cu o consecinţă a faptei poate fi aplicată făptuitorului doar dacă acesta a cauzat acea consecinţă cel puţin din culpă.

Presupunerea eronată a unei cauze de neimputabilitate

§ 8. Persoana care în mod eronat presupune că există o cauză de natură să excludă caracterul ilegal al faptei nu poate fi pedepsită pentru săvârşirea cu intenţie a faptei respective. Persoana va fi pedepsită pentru săvârşirea din culpă a faptei dacă eroarea este din culpă, iar săvârşirea din culpă este sancţionată de legea penală.

Eroarea de drept

§ 9. (1) Persoana care din cauza unei erori de drept nu realizează caracterul penal al unei fapte nu acţionează cu vinovăţie dacă eroarea nu îi este imputabilă.

(2) Eroarea este imputabilă atunci când caracterul penal era uşor de observat atât de către făptuitor, cât şi de către orice terţ sau atunci când făptuitorul nu s-a familiarizat cu normele relevante, deşi conform profesiei, ocupaţiei sale sau altor împrejurări ar fi avut această obligaţie.

(3) Dacă eroarea îi este imputabilă, se va aplica pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârşită cu intenţie, dacă făptuitorul acţionează cu intenţie, iar dacă acţionează din culpă, se va aplica pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârşită din culpă.

Starea de necesitate justificată

§ 10. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă penală în scopul de a se apăra pe sine sau pe un altul de un pericol grav şi iminent este justificată dacă prejudiciile rezultate din săvârşirea faptei nu sunt disproporţionat mai mari decât pericolul de care se apără şi dacă, în locul făptuitorului, comportamentul aşteptat ar fi fost acelaşi şi din partea unei persoane care respectă valorile ocrotite.

(2) Fapta persoanei nu este justificată dacă făptuitorul s-a expus pericolului fără o cauză legală. Făptuitorul va fi pedepsit pentru săvârşirea faptei din culpă dacă a presupus circumstanţele în care fapta sa ar fi justificată în mod eronat, eroare care s-a produs din culpă, iar săvârşirea din culpă se pedepseşte.

Iresponsabilitatea

§ 11. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze din cauza unei boli psihice, a unui handicap psihic, a unei grave tulburări de cunoştinţă sau din cauza unei alte tulburări afective grave similară acestor stări.

Considerarea tuturor participanţilor ca făptuitori

§ 12. Se pedepseşte nu doar fapta autorului nemijlocit, ci şi a oricărei persoane care determină o altă persoană să săvârşească o faptă penală sau care contribuie în alt fel la săvârşirea acesteia.

Răspunderea penală individuală a participanţilor

§ 13. Dacă la săvârşirea faptei participă mai multe persoane, fiecare dintre acestea va fi pedepsită corespunzător vinovăţiei sale.

Caracteristicile şi circumstanţele făptuitorului

§ 14. (1) Dacă legiuitorul condiţionează răspunderea penală sau cuantumul pedepsei de anumite caracteristici sau circumstanţe personale ale făptuitorului care au legătură cu caracterul penal al faptei, legea va fi aplicabilă tuturor participanţilor dacă aceste caracteristici şi circumstanţe se regăsesc fie şi doar la unul dintre aceştia. Dacă însă caracterul penal al faptei depinde de faptul că titularul caracteristicilor sau circumstanţelor personale săvârşeşte fapta în mod nemijlocit sau participă la săvârşirea acesteia în alt mod, atunci va trebui ca şi această condiţie să fie îndeplinită.

(2) Dacă caracteristicile sau circumstanţele personale au legătură doar cu vinovăţia, legea va fi aplicabilă doar participanţilor la care pot fi regăsite aceste caracteristici sau circumstanţe.

Tentativa

§ 15. (1) Pedepsele pentru săvârşirea cu intenţie nu se aplică doar pentru fapta consumată, ci şi pentru tentativă şi pentru orice participare la o tentativă.

(2) Tentativa există de îndată ce făptuitorul îşi pune în executare intenţia de a săvârşi fapta sau de a determina o altă persoană (§ 12) în acest sens, printr-o acţiune imediat premergătoare săvârşirii.

(3) Nu se pedepseşte tentativa şi participarea la aceasta dacă consumarea faptei nu a fost posibilă ca urmare a lipsei caracteristicilor sau circumstanţelor personale prevăzute de lege la persoana care acţionează sau ca urmare a tipului de acţiune sau obiect al infracţiunii.

Desistarea de la tentativă

§ 16. (1) Făptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativă sau participare la tentativă dacă renunţă de bunăvoie la săvârşire sau, dacă participă mai multe persoane, împiedică săvârşirea sau dacă împiedică de bunăvoie producerea rezultatului.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte nici dacă săvârşirea sau rezultatul nu se produc fără implicarea sa, dar, fără să aibă cunoştinţă de această situaţie, încearcă de bunăvoie şi serios să împiedice săvârşirea sau producerea rezultatului.

Titlul II

Categorii de fapte penale

Categorii de fapte penale

§ 17. (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală şi pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau cu mai mult de 3 ani de închisoare.

(2) Toate celelalte fapte penale sunt delicte.

Titlul III

Pedepsele, confiscarea specială şi măsurile de siguranţă

Pedeapsa cu închisoarea

§ 18. (1) Pedepsele cu închisoarea sunt dispuse pe viaţă sau pe o durată determinată.

(2) Pedeapsa privativă de libertate pe durată determinată este cuprinsă între o zi şi maximum 20 de ani.

Amenda

§ 19. (1) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Amenda constă din minimum două zile-amendă.

(2) Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului la momentul pronunţării sentinţei în primă instanţă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă este stabilită la minimum 4 euro şi maximum 5.000 euro.

(3) În cazul în care amenda nu poate fi colectată se va dispune o pedeapsă privativă de libertate înlocuitoare. O zi de pedeapsă privativă de libertate înlocuitoare corespunde unui număr de două zile-amendă.

(Observaţie: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. nr. 762/1996).

Confiscarea

§ 19a. (1) Bunurile folosite de făptuitor la săvârşirea cu intenţie a unei fapte penale, care au fost alese de către acesta în scopul săvârşirii faptei sau care au fost obţinute prin săvârşirea acestei fapte, vor fi confiscate dacă, la data pronunţării hotărârii în primă instanţă, se aflau în proprietatea făptuitorului.

(1a) Confiscarea se întinde şi asupra bunurilor în echivalent aflate în proprietatea făptuitorului la data pronunţării hotărârii în primă instanţă şi prevăzute la alin. 1.

(2) Nu vor face obiectul confiscării bunurile care sunt irelevante din punctul de vedere al faptei sau din punctul de vedere al acuzaţiilor reţinute în sarcina făptuitorului.

Indisponibilizarea

§ 20. (1) Instanţa va dispune indisponibilizarea bunurilor dobândite în vederea săvârşirii unei fapte penale sau prin săvârşirea unei fapte penale.

(2) Vor face obiectul măsurii indisponibilizării şi utilizarea bunurilor prevăzute la alin. 1 şi bunurile în echivalent ale acestora.

(3) Dacă bunurile supuse indisponibilizării conform alin. 1 sau 2 nu au fost indisponibilizate sau confiscate (§§ 110 alin. 1 punctul 3, 115 alin. 1 punctul 3 CPP), instanţa va dispune confiscarea unei sume de bani echivalente valorii bunurilor dobândite conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2.

(4) În măsura în care valoarea bunurilor supuse indisponibilizării nu poate fi stabilită sau poate fi stabilită doar prin eforturi disproporţionat de mari, instanţa va proceda la stabilirea acesteia conform propriilor convingeri.

Nedispunerea indisponibilizării

§ 20a. (1) Măsura indisponibilizării faţă de un terţ, conform dispoziţiilor § 20 alin. 2 şi 3, este exclusă atunci când terţul a dobândit bunurile fără a avea cunoştinţă de săvârşirea faptei penale.

(2) De asemenea, indisponibilizarea este exclusă:

1. faţă de un terţ care a dobândit prin cumpărare bunurile, fără a avea cunoştinţă de săvârşirea faptei penale;

2. dacă persoana în cauză a îndestulat pretenţii de natură civilă izvorâte din faptă sau le-a garantat sau

3. dacă scopul său poate fi atins prin alte măsuri legale.

(3) Nu se va dispune indisponibilizarea dacă valoarea bunului supus indisponibilizării sau perspectiva de executare sunt disproporţionate faţă de efortul de procedură pe care l-ar presupune indisponibilizarea sau punerea în executare.

Confiscarea extinsă

§ 20b. (1) Bunurile care se află în stăpânirea unui grup infracţional organizat (§ 278a) sau a unei organizaţii teroriste (§ 278b) sau care au fost folosite sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism vor face obiectul confiscării extinse.

(2) Dacă a fost săvârşită o faptă penală prevăzută la §§ 165, 278, 278c pentru săvârşirea căreia sau prin care au fost obţinute bunuri sau dacă a fost săvârşită o astfel de infracţiune, vor face obiectul măsurii confiscării extinse şi acele bunuri care au fost obţinute în acelaşi timp cu săvârşirea faptei, în măsura în care există presupunerea rezonabilă că aceste bunuri provin din săvârşirea unei fapte penale şi nu se poate face dovada originii licite a acestora.

(3) Dispoziţiile § 20 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

Nedispunerea confiscării extinse

§ 20c. (1) Confiscarea extinsă conform § 20b alin. 1 este exclusă în măsura în care persoane care nu sunt membre în grupul infracţional organizat sau în asociaţia teroristă sau care nu participă la finanţarea actelor de terorism emit pretenţii legale cu privire la bunurile respective.

(2) Dispoziţiile § 20a se aplică în mod corespunzător.

Internarea într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă

§ 21. (1) Persoana care săvârşeşte o faptă sancţionată cu pedeapsa închisorii de peste un an şi care nu poate fi sancţionată doar pe motiv că a săvârşit fapta sub imperiul unei stări de iresponsabilitate (§ 11) cauzate de o anormalitate mintală sau afectivă gravă, va fi internată de către instanţă într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă, dacă, având în vedere starea persoanei şi tipul faptei, există temerea că va săvârşi din cauza anormalităţii sale mintale sau afective o faptă penală cu consecinţe grave.

(2) În cazul în care există o asemenea temere, va fi internată într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă şi persoana care, fără să fie iresponsabilă din cauza anormalităţii sale mintale sau afective grave, săvârşeşte o faptă sancţionată cu pedeapsa închisorii de peste un an. Într-un astfel de caz internarea va fi dispusă în acelaşi timp cu pronunţarea hotărârii.

(3) Ca fapte în înţelesul dispoziţiilor alin. 1 şi 2 nu se califică faptele penale contra patrimoniului, cu excepţia cazului în care au fost săvârşite prin uz de violenţă împotriva unei persoane sau prin ameninţarea cu un pericol iminent pentru integritatea sau viaţa unei persoane (§ 89).

Internarea într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi

§ 22. (1) Persoana care abuzează de consumul de substanţe euforizante şi stupefiante şi este condamnată pentru o faptă săvârşită sub influenţa acestor substanţe sau stupefiante sau pentru o faptă săvârşită în legătură cu dependenţa sa sau pentru săvârşirea unei fapte penale în stare de intoxicaţie (§ 287) va fi internată de către instanţă într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi, dacă, având în vedere persoana şi tipul faptei, există temerea că va săvârşi din cauza dependenţei sale de substanţe euforizante sau stupefiante o faptă penală cu consecinţe grave sau fapte penale cu consecinţe deloc de neglijat.

(2) Internarea nu va fi dispusă dacă infractorul are de executat mai mult de 2 ani în regim de detenţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru internarea sa într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă sau dacă încercarea de vindecare a dependenţei pare de la bun început lipsită de perspectivă.

Internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi

§ 23. (1) Persoana care a împlinit vârsta de 24 de ani şi a fost condamnată la minimum 2 ani de închisoare va fi internată de către instanţă într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi:

1. dacă condamnarea s-a produs în mod exclusiv sau predominant pentru una sau mai multe fapte penale contra integrităţii corporale şi a vieţii, libertăţii, patrimoniului prin utilizarea sau ameninţarea cu violenţa împotriva unei persoane, contra libertăţii şi integrităţii sexuale, conform § 28a din Legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sau pentru una sau mai multe fapte penale săvârşite cu intenţie la adresa siguranţei publice,

2. dacă persoana a fost condamnată deja de două ori în mod exclusiv sau predominant pentru fapte de tipul celor prevăzute la punctul 1 la pedepse cu închisoarea de mai mult de 6 luni fiecare şi din acest motiv, anterior săvârşirii faptelor deduse judecăţii instanţei, a petrecut minimum 18 luni în închisoare, dar după împlinirea vârstei de 19 ani şi

3. când există temerea că, din cauza predilecţiei sale pentru săvârşirea de fapte penale de tipul celor prevăzute la punctul 1 sau din cauza faptului că obişnuieşte să-şi câştige existenţa preponderent prin săvârşirea de astfel de fapte, persoana va continua să săvârşească astfel de fapte penale cu consecinţe grave.

(2) Instanţa nu va dispune măsura internării într-o unitate pentru infractori periculoşi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru internarea persoanei într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă.

(3) Deţinerea într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă conform § 21 alin. 2 sau într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi este asimilată executării în regim de detenţie (alin. 1 punctul 2) în sensul că perioada deţinerii în aceste unităţi va fi dedusă din pedeapsă.

(4) Pedeapsa anterioară nu va fi luată în considerare dacă de la executarea ei şi până la următoarea faptă au trecut mai mult de 5 ani. În acest termen nu sunt avute în vedere perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial. Dacă pedeapsa a fost executată doar prin deducerea unei perioade anterioare de detenţie, termenul începe abia de la data la care sentinţa de condamnare a început să producă efecte juridice.

(5) Condamnările pronunţate în străinătate vor fi avute în vedere dacă sunt întrunite condiţiile de la § 73 şi se prezumă că făptuitorul ar fi fost condamnat şi de către o instanţă naţională la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni şi ar fi petrecut în regim de detenţie perioada prevăzută la alin. 1 punctul 2.

Succesiunea executării pedepselor cu închisoarea şi a măsurilor de siguranţă privative de libertate

§ 24. (1) Internarea într-o unitate de psihiatrie si pentru măsuri de siguranţă sau într-o unitate de terapie pentru infractorii dependenţi se execută anterior pedepsei cu închisoarea. Perioada deţinerii în aceste unităţi se deduce din durata pedepsei cu închisoarea. Dacă măsura internării este revocată anterior expirării duratei pedepsei cu închisoarea, infractorul va fi transferat într-un penitenciar, cu excepţia cazului în care executarea restului de pedeapsă a fost suspendată condiţionat sau regimul de executare a fost relaxat.

(2) Internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi se execută după executarea pedepsei cu închisoarea. Anterior transferării infractorului în unitatea pentru infractori recidivişti periculoşi, instanţa verifică din oficiu dacă internarea mai este necesară.

Durata măsurilor de siguranţă privative de libertate

§ 25. (1) Măsurile de siguranţă se dispun pe durată nedeterminată. Acestea se execută atâta timp cât scopul lor o impune. Internarea într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi nu poate însă să depăşească 2 ani, iar internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi nu poate să depăşească 10 ani.

(2) Instanţa dispune cu privire la revocarea măsurii de siguranţă.

(3) Instanţa verifică din oficiu cel puţin o dată pe an dacă măsura internării într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă sau într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi mai este necesară.

(4) Instanţa verifică din oficiu cel puţin o dată la 6 luni dacă măsura internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi trebuie menţinută.

Sechestrul asigurător

§ 26. (1) Bunurile utilizate de făptuitor în scopul săvârşirii faptei penale, alese de către acesta în scopul de a fi utilizate la săvârşirea acesteia, sau care au fost obţinute prin săvârşirea faptei penale, fac obiectul măsurii sechestrului asigurător dacă caracterul special al acestora face măsura oportună în scopul de a preîntâmpina săvârşirea de fapte penale.

(2) Nu se va dispune măsura sechestrului asigurător dacă persoana îndreptăţită îndepărtează caracterul special al bunurilor, în special prin îndepărtarea dispozitivelor sau mărcilor sau aducându-le în stare de neîntrebuinţare, care facilitează săvârşirea de fapte penale. Bunurile în legătură cu care o persoană care nu a participat la săvârşirea faptei penale emite pretenţii legale pot face obiectul măsurii sechestrului asigurător doar dacă persoana în cauză nu garantează că bunurile nu vor fi utilizate la săvârşirea de infracţiuni.

(3) În cazul în care condiţiile sechestrului asigurător sunt îndeplinite, bunurile vor face obiectul sechestrului asigurător şi atunci când nici o persoană nu poate fi urmărită sau condamnată pentru fapta penală respectivă.

Pierderea calităţii de funcţionar şi alte urmări ale condamnării

§ 27. (1) În urma condamnării la o pedeapsă cu închisoarea de către o instanţă naţională pentru una sau mai multe fapte penale săvârşite cu intenţie, funcţionarul îşi va pierde funcţia dacă

1. pedeapsa dispusă este mai mare de un an de închisoare,

2. pedeapsa cu închisoarea cu executare în regim de detenţie este mai mare de 6 luni sau

3. condamnarea s-a produs şi sau exclusiv pentru comiterea delictului de abuz de autoritate (§ 212).

(2) Dacă o condamnare în temeiul unei legi federale atrage după sine o altă urmare legală decât cea prevăzută la alin. 1, urmarea legală încetează a mai produce efecte, în lipsa unei prevederi contrare şi dacă nu constă în pierderea unor drepturi speciale de a alege, de a dispune sau de a desemna, în termen de 5 ani. Termenul începe imediat ce pedeapsa a fost executată şi măsurile de siguranţă au fost executate sau revocate; dacă pedeapsa a fost executată doar prin deducerea din pedeapsă a unor zile, termenul începe o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii.

Concursul de infracţiuni

§ 28. (1) Dacă prin una sau prin mai multe fapte individuale au fost săvârşite mai multe infracţiuni de acelaşi tip sau de tipuri diferite şi care au fost identificate în acelaşi timp, se va dispune, dacă normele de încriminare concurente prevăd doar pedepse cu închisoarea sau doar amenzi, o singură pedeapsă cu închisoarea sau o singură amendă. Această pedeapsă va fi individualizată în baza normei de încriminare care prevede pedeapsa cea mai mare. Cu excepţia reducerii extraordinare a pedepsei, nu poate fi dispusă o pedeapsă mai mică decât cea mai mare pedeapsă minimă prevăzută în legile concurente.

(2) Dacă în una dintre normele de încriminare concurente este prevăzută pedeapsa cu închisoarea şi în cealaltă normă de încriminare amenda sau dacă doar într-una dintre ele este prevăzută atât pedeapsa închisorii, cât şi pedeapsa amenzii, instanţa va dispune, dacă ambele pedepse sunt obligatorii, o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda. Dacă una dintre ele nu este obligatorie, ea poate fi dispusă. Acelaşi principiu este valabil şi pentru pedepsele de altă natură prevăzute pe lângă pedeapsa cu închisoarea sau amenda. Pentru individualizarea pedepsei cu închisoarea şi a amenzii se aplică dispoziţiile alin. 1.

(3) În cazul în care conform dispoziţiilor alin. 2 s-ar impune dispunerea pedepsei cu închisoarea şi a pedepsei amenzii, se va dispune, dacă în locul pedepsei cu închisoarea se impune pedeapsa amenzii (§ 37), conform alin. 1 doar pedeapsa amenzii.

(4) Măsurile de siguranţă se dispun dacă sunt îndeplinite condiţiile existenţei uneia sau mai multor fapte penale deduse judecăţii în acelaşi timp.

Cumularea valorilor şi cuantumurilor prejudiciilor

§ 29. Dacă cuantumul pedepsei depinde de valoarea exprimată în cifre a unui bun aflat în legătură cu fapta sau de cuantumul exprimat în cifre al prejudiciilor pe care le cauzează sau asupra cărora se întinde intenţia făptuitorului, relevantă va fi, dacă făptuitorul a săvârşit mai multe fapte de acelaşi tip, suma valorilor sau a cuantumului prejudiciilor.

Inadmisibilitatea măririi repetate a limitei maxime legale a pedepsei

§ 30. Depăşirea limitei maxime legale de pedeapsă cu jumătate este admisibilă doar o singură dată, chiar dacă intervin diverse cauze care indică posibilitatea depăşirii (§§ 39, 313).

Pedeapsa în cazul condamnării ulterioare

§ 31. (1) Persoana care a fost deja condamnată la o pedeapsă şi care este condamnată pentru o altă faptă care ar fi trebuit judecată după săvârşirea ei în cadrul procesului anterior, va fi condamnată la o pedeapsă suplimentară. Aceasta nu va putea depăşi limita maximă a pedepsei prevăzute pentru fapta dedusă acum judecăţii. Suma pedepselor nu poate depăşi pedeapsa care ar fi admisibilă conform criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi conform cumulării valorilor şi cuantumurilor prejudiciilor.

(2) O condamnare anterioară de către o instanţă naţională este asimilată unei condamnări anterioare de către o instanţă străină şi atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la § 73.

Reducerea ulterioară a pedepsei şi a măsurii indisponibilizării

§ 31a. Dacă ulterior condamnării intervin sau apar circumstanţe care ar fi condus la individualizarea unei pedepse mai mici, instanţa va proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei.

(2) Dacă ulterior situaţia personală sau posibilităţile materiale ale persoanei condamnate la pedeapsa amenzii se înrăutăţesc în mod semnificativ, instanţa va proceda la reindividualizarea cuantumului zilelor-amendă privitor la restul de amendă în limitele prevăzute la § 19 alin. 2, cu excepţia cazului în care persoana condamnată a cauzat înrăutăţirea cu intenţie, fie şi doar prin refuzul de a presta activităţi lucrative.

(3) Dacă ulterior intervin sau apar circumstanţe care, dacă ar fi existat la momentul pronunţării sentinţei, instanţa nu ar fi dispus măsura indisponibilizării sau ar fi dispus doar indisponibilizarea unor bunuri de o valoare mai mică, instanţa va proceda la actualizarea hotărârii.

Titlul IV

Individualizarea pedepselor

Principii generale

§ 32. (1) Stabilirea pedepsei se face în raport de vinovăţia făptuitorului.

(2) La individualizarea pedepsei instanţa are în vedere circumstanţele agravante şi atenuante, în măsura în care acestea nu au fost avute în vedere la determinarea limitelor speciale ale pedepsei, precum şi efectele pedepsei şi alte urmări probabile ale faptei asupra vieţii viitoare a făptuitorului în societate. În acest scop instanţa va avea în vedere în special în ce măsură fapta poate fi explicată printr-o atitudine a făptuitorului de respingere a valorilor ocrotite sau de indiferenţă faţă de acestea şi în ce măsură fapta poate fi pusă în legătură cu circumstanţe sau cauze exterioare care ar putea justifica săvârşirea faptei şi de către o persoană care respectă valorile ocrotite.

(3) În general pedeapsa va fi cu atât mai severă, cu cât este mai mare prejudiciul sau pericolul social creat de către făptuitor sau pe care acesta nu l-a creat, dar asupra căruia s-a întins vinovăţia sa, cu cât a încălcat prin acţiunea sa mai multe obligaţii, cu cât a premeditat mai mult fapta, cu cât a acordat mai multă grijă pregătirii acesteia sau cu câtă lipsă de consideraţie a săvârşit-o şi cu cât a dat dovadă de mai puţină precauţie la săvârşirea acesteia.

Circumstanţe agravante speciale

§ 33. (1) Circumstanţa agravantă există în special dacă făptuitorul

1. a săvârşit mai multe fapte penale de acelaşi tip sau de tipuri diferite sau dacă fapta penală a subzistat pe o perioadă mai lungă de timp;

2. a mai fost condamnat pentru o faptă care are la bază aceeaşi înclinaţie infracţională;

3. a determinat o altă persoană să săvârşească fapta penală;

4. a fost autorul sau instigatorul unei fapte penale săvârşite de una sau mai multe persoane sau la săvârşirea căreia a participat în mod hotărâtor;

5. a acţionat pe motive de rasă, xenofobie sau alte motive deosebit de reprobabile, în special de tipul celor care vizează grupurile de persoane sau un membru al unui astfel de grup menţionate la § 283 alin. 1 punctul 1 în mod expres ca urmare a apartenenţei la acest grup;

6. a acţionat cu viclenie, cruzime sau într-un mod chinuitor pentru victimă;

7. la săvârşirea faptei a profitat de lipsa de apărare şi starea de neajutorare a unei alte persoane;

8. a săvârşit fapta prin utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal ale unei alte persoane pentru a câştiga încrederea unui terţ, producând respectivei persoane un prejudiciu.

(2) O circumstanţă agravantă este, în plus faţă de cazurile prevăzute la § 39a alin. 1, şi atunci când un făptuitor major a săvârşit cu intenţie o faptă penală prin uz de violenţă sau ameninţare cu un pericol grav îndreptată împotriva unui minor iresponsabil sau împotriva unei persoane apropiate acestuia.

(3) O circumstanţă agravantă este, de asemenea, şi atunci când făptuitorul a săvârşit cu intenţie o faptă penală prevăzută de dispoziţiile prezentului Cod Titlul I-III sau Titlul III din Partea Specială

1. împotriva unei rude (§ 72), inclusiv împotriva unei foste soţii, partenere sau concubine sau împotriva unui fost soţ, partener sau concubin în calitate de persoană care trăia împreună cu victima sau persoană care a abuzat de poziţia sa de autoritate;

2. împotriva unei persoane care, în baza unor împrejurări speciale, necesită protecţie, profitând de nevoia de protecţie a acesteia;

3. prin utilizarea unei violenţe extreme sau după ce fapta a fost precedată de utilizarea unei astfel de violenţe extreme;

4. prin ameninţarea cu o armă.

Circumstanţe atenuante speciale

§ 34. (1) Circumstanţa atenuantă există în special dacă făptuitorul

1. a săvârşit fapta după împlinirea vârstei de 18 ani, dar anterior împlinirii vârstei de 21 ani sau dacă a săvârşit fapta sub influenţa unei stări mentale anormale, dacă înţelege greu sau dacă educaţia sa a fost foarte neglijată;

2. a dus până acum o viaţă normală şi fapta se află în evidentă contradicţie cu conduita sa uzuală;

3. a săvârşit fapta din motive onorabile;

4. a săvârşit fapta sub influenţa unui terţ sau de frică sau din supunere;

5. se face vinovat doar de faptul că, într-o anumită situaţie pentru care legea sancţionează producerea unui rezultat, a omis să împiedice acel rezultat;

6. a participat la o faptă penală săvârşită de mai multe persoane, având însă un rol secundar;

7. a săvârşit fapta doar din imprudenţă;

8. s-a lăsat antrenat în săvârşirea faptei aflându-se într-o puternică stare emoţională de înţeles;

9. a săvârşit fapta mai mult atras de o oportunitate deosebit de tentantă decât cu intenţie premeditată;

10. a fost forţat la săvârşirea faptei ca urmare a unei stări de necesitate stringente care nu are legătură cu refuzul de a presta activităţi lucrative;

11. a săvârşit fapta în împrejurări similare unei cauze de neimputabilitate sau de justificare;

12. a săvârşit fapta într-o eroare de drept care nu exclude vinovăţia (§ 9), în special dacă este pedepsit pentru săvârşirea cu intenţie a faptei;

13. în ciuda consumării faptei nu a cauzat un prejudiciu sau fapta a rămas la stadiul de tentativă;

14. s-a abţinut în mod deliberat de la producerea unui prejudiciu mai mare, deşi ar fi avut această posibilitate, sau dacă prejudiciul a fost reparat de către făptuitor sau un terţ în numele acestuia;

15. s-a străduit în mod onest să repare prejudiciul produs sau să împiedice producerea altor urmări nefavorabile;

16. s-a predat de bunăvoie, deşi ar fi putut dispărea cu uşurinţă sau deşi era probabil că va rămâne neidentificat;

17. a recunoscut şi regretă săvârşirea faptei sau a contribuit în mod esenţial la aflarea adevărului;

18. a săvârşit fapta cu mult timp în urmă şi de atunci a avut un comportament corespunzător;

19. este afectat prin aceea că el însuşi sau o persoană apropiată acestuia a suferit în urma săvârşirii faptei sau ca urmare a acesteia o gravă vătămare corporală sau deteriorare a stării de sănătate sau alte dezavantaje considerabile de natură faptică sau juridică.

(2) Circumstanţa atenuantă există şi atunci când procedura penală îndreptată împotriva făptuitorului a durat disproporţionat de mult, nu din cauza făptuitorului sau apărătorului acestuia.

Intoxicaţia

§ 35. Dacă făptuitorul a acţionat într-o stare de intoxicaţie care nu exclude răspunderea acestuia, această circumstanţă este atenuantă doar în măsura în care scăderea gradului de responsabilitate produsă nu este compensată de acuzaţia privind consumul sau utilizarea substanţei euforizante.

Aplicarea pedepselor cu închisoarea împotriva persoanelor care nu au împlinit vârsta de 21 de ani

§ 36. Persoanei care la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 21 de ani îi sunt aplicabile pedepsele prevăzute la dispoziţiile § 19 din Legea penală a tinerilor şi minorilor.

Aplicarea pedepselor cu amenda în locul pedepselor cu închisoarea

§ 37. (1) Dacă o faptă nu este pedepsită cu o pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 5 ani, instanţa va aplica în locul pedepsei cu închisoarea de până la un an pedeapsa amenzii de maximum 720 zile-amendă, dacă nu se impune condamnarea la pedeapsa cu închisoarea în scopul de a-l împiedica pe făptuitor să săvârşească alte fapte penale.

(2) Dacă o faptă este pedepsită cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare decât cea prevăzută la alin. 1, dar nu mai mare de 10 ani de închisoare, aplicarea pedepsei amenzii de maximum 720 zile-amendă în locul pedepsei cu închisoarea de maximum un an este admisibilă doar dacă nu se impune condamnarea la pedeapsa cu închisoarea în scopul de a-l împiedica pe făptuitor să săvârşească alte fapte penale, iar aplicarea pedepsei amenzii este suficientă pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane.

Deducerea perioadei de deţinere anterioară

§ 38. (1) Perioada reţinerii dispuse de autorităţile administrative şi judiciare, precum şi a arestului preventiv se deduce din pedeapsa cu închisoarea şi cu amenda dacă făptuitorul s-a aflat în custodia organelor competente

1. în cadrul unui proces pentru fapta pentru care este sancţionat sau

2. după săvârşirea acestei fapte, ca urmare a suspiciunii legate de o altă faptă penală,

în ambele cazuri doar în măsura în care deţinerea nu a fost deja dedusă dintr-o altă pedeapsă sau persoana deţinută nu a fost despăgubită pentru aceasta.

(2) Deducerea perioadei de deţinere anterioare dintr-o pedeapsă cu amenda, se raportează la pedeapsa privativă de libertate înlocuitoare aplicată.

Înăsprirea pedepsei în caz de recidivă

§ 39. (1) Dacă făptuitorul a fost condamnat deja de două ori pentru fapte care au la bază aceeaşi înclinaţie infracţională la pedeapsa cu închisoarea şi dacă a executat aceste pedepse măcar în parte, chiar şi doar prin deducerea unei perioade anterioare de deţinere sau a unei măsuri asigurătorii privative de libertate, instanţa poate dispune, dacă făptuitorul a împlinit vârsta de 19 ani şi a săvârşit din nou o faptă penală care are la bază aceeaşi înclinaţie infracţională, majorarea cu jumătate a limitei maxime a pedepsei legale cu închisoarea sau cu amenda. Cu toate acestea, pedeapsa cu închisoarea sau cu amenda nu poate depăşi durata de 20 de ani.

(2) Pedeapsa anterioară nu va fi luată în considerare dacă de la executarea ei şi până la următoarea faptă au trecut mai mult de 5 ani. În acest termen nu sunt avute în vedere perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial. Dacă pedeapsa a fost executată doar prin deducerea unei perioade anterioare de detenţie, termenul începe abia de la data la care sentinţa de condamnare a început să producă efecte juridice.

Schimbarea pedepsei în cazul faptelor penale săvârşite împotriva minorului iresponsabil

§ 39a. (1) Dacă făptuitorul major a săvârşit cu intenţie o faptă penală prin uz de violenţă şi ameninţare cu un pericol grav împotriva unui minor iresponsabil, se dispune în locul

1. unei pedepse cu închisoarea de până la un an sau în locul unei astfel de pedepse cu închisoarea sau cu amenda, pedeapsa cu închisoarea între două luni şi un an;

2. unei pedepse cu închisoarea fără limită minimă şi a cărei limită maximă depăşeşte un an, pedeapsa de minimum 3 luni de închisoare;

3. unei pedepse cu închisoarea a cărei limită minimă este de 6 luni, pedeapsa de minimum un an de închisoare;

4. unei pedepse cu închisoarea a cărei limită minimă este de un an, pedeapsa de minimum 2 ani de închisoare.

(2) La aplicarea dispoziţiilor §§ 36 şi 41 se va porni de la pedepsele schimbate prevăzute la alin. 1.

Individualizarea pedepsei în cazul condamnării ulterioare

§ 40. În cazul condamnării ulterioare, pedeapsa suplimentară va fi stabilită în limitele prevăzute la § 31 în aşa fel încât suma pedepselor să corespundă acelei pedepse care ar fi aplicabile în cazul condamnării concomitente. Dacă în cazul condamnării concomitente nu s-ar aplica o pedeapsă mai mare decât cea dispusă în hotărârea anterioară, nu se va aplica pedeapsa suplimentară.

Reducerea extraordinară a pedepsei în cazul în care circumstanţele atenuante sunt predominante

§ 41. (1) Dacă circumstanţele atenuante sunt predominante în raport cu circumstanţele agravante şi dacă există perspectiva temeinică că făptuitorul nu va mai săvârşi fapte penale nici în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea sub minimul de pedeapsă legal, instanţa poate dispune:

1. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau dacă este sancţionată cu pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa cu închisoarea de peste un an;

2. dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar este sancţionată cu pedeapsa închisorii de minimum 10 ani, pedeapsa cu închisoarea de peste 6 luni;

3. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii de minimum 5 ani, pedeapsa cu închisoarea de peste 3 luni;

4. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii de minimum un an, pedeapsa cu închisoarea de peste o lună;

5. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mică, pedeapsa cu închisoarea de minimum o zi.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. 1 punctul 3 şi 4 instanţa va dispune pedeapsa închisorii de minimum 6 luni dacă fapta a avut drept urmare decesul unei persoane (§ 7 alin. 2), chiar dacă această împrejurare determină şi pedeapsa.

(3) Dispoziţiile §§ 43 şi 43a pot fi aplicate şi atunci când se dispune sau s-ar dispune pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 2, respectiv 3 ani, dar nu mai mult de 5 ani, în măsura în care circumstanţele atenuante sunt predominante în raport cu circumstanţele agravante şi dacă există perspectiva temeinică că făptuitorul nu va mai săvârşi fapte penale nici în cazul aplicării unei astfel de pedepse.

Reducerea extraordinară a pedepsei în cazul colaborării cu organele de urmărire penală

§ 41a. (1) Dacă făptuitorul unei fapte prevăzute la §§ 277, 278, 278a sau 278b sau al unei fapte penale aflate în legătură cu un astfel de grup, grupare sau organizaţie face declaraţii în faţa organelor de urmărire penală cu privire la informaţiile pe care le deţine cu privire la aspecte a căror cunoaştere are un rol esenţial la

1. îndepărtarea sau reducerea considerabilă a pericolului reprezentat de grup, grupare sau organizaţie;

2. clarificarea circumstanţelor săvârşirii faptei dincolo de propria participaţie sau

3. identificarea unei persoane care a participat în mod sistematic la activităţile grupului sau a avut o poziţie de conducere în cadrul unei astfel de grupări sau organizaţii,

instanţa poate dispune o pedeapsă situată sub minimul prevăzut la § 41, dacă aceasta corespunde importanţei informaţiilor furnizate în raport cu vinovăţia făptuitorului. Dispoziţiile § 41 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispoziţiile alin. 1 se aplică corespunzător persoanei care participă la activităţile unui grup, unei grupări sau organizaţii interzise prin lege, precum şi făptuitorului unei fapte penale aflate în legătură cu un astfel de grup, grupare sau organizaţie.

(3) Dacă informaţiile furnizate de făptuitor se referă la fapte penale cărora nu le sunt aplicabile legile austriece, se vor aplica dispoziţiile alin. 1 în măsura în care asistenţa judiciară reciprocă ar fi admisibilă.

(Observaţie: § 42 este abrogat)

Titlul V

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi liberarea condiţionată, obligaţiile şi probaţiunea

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

§ 43. (1) Dacă un infractor este condamnat la o pedeapsă cu închisoarea care nu depăşeşte 2 ani, instanţa va dispune suspendarea executării pe o perioadă de încercare de minimum 1 an şi maximum 3 ani, dacă este îndreptăţită presupunerea că simpla suspendare a executării pedepsei sau aceasta împreună cu alte măsuri ar fi suficientă pentru a preveni săvârşirea altor fapte penale şi că nu este necesară executarea pedepsei pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane. În acest sens instanţa va avea în vedere în special tipul faptei, persoana infractorului, gradul său de vinovăţie, viaţa sa anterioară şi conduita sa după săvârşirea faptei.

(2) Dacă suspendarea executării pedepsei nu este revocată, pedeapsa nu mai este executată. Termenele care încep să curgă de la data executării pedepsei se vor calcula într-un astfel de caz de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Suspendarea executării unei părţi din pedeapsă

§ 43a. (1) Dacă instanţa dispune aplicarea pedepsei amenzii şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la § 43 cu privire la o parte din pedeapsă, instanţa va suspenda executarea acestei părţi din pedeapsă, dar nu mai mult de 3 sferturi din aceasta.

(2) Dacă pedeapsa care s-ar impune ar fi pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 6 luni, dar nu mai mult de 2 ani şi dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării întregii pedepse, în locul unei părţi din pedeapsa cu închisoarea se va aplica pedeapsa amenzii de maximum 720 zile-amendă dacă astfel executarea restului din pedeapsa cu închisoarea poate fi suspendată conform dispoziţiilor § 43.

(3) Dacă pedeapsa aplicată este pedeapsa cu închisoarea de mai mare de 6 luni, dar nu mai mult de 2 ani si dacă, în special având în vedere condamnările anterioare ale infractorului, nu este posibilă nici suspendarea întregii pedepse, nici procedura prevăzută de alin. 2, atunci instanţa va dispune suspendarea unei părţi din pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor § 43. Partea de pedeapsă cu executare va fi de minimum o lună şi nu va depăşi o treime din pedeapsă.

(4) Dacă pedeapsa aplicată este pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 2 ani, dar nu mai mare de 3 ani şi dacă există o probabilitate considerabilă ca infractorul să nu mai săvârşească alte fapte penale, atunci instanţa va dispune suspendarea unei părţi din pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor § 43. Se va face aplicarea dispoziţiilor alin. 3 ultima teză.

(Observaţie: Alin. 5 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 105/1997)

Suspendarea executării pedepsei în caz de concurs de infracţiuni

§ 44. (1) Dacă instanţa dispune o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda concomitent, executarea ambelor pedepse va fi suspendată dacă sunt îndeplinite condiţiile în acest sens. Dacă este îndreptăţită presupunerea că executarea doar a uneia dintre aceste pedepse sau a unei părţi dintr-o pedeapsă ar fi suficientă, instanţa poate face aplicarea dispoziţiilor §§ 43 şi 43a la ambele pedepse.

(2) Executarea pedepselor complementare şi consecinţele juridice ale condamnării pot fi suspendate independent de pedeapsa principală.

Suspendarea executării sub supraveghere a măsurilor de siguranţă

§ 45. (1) Executarea măsurii internării într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă va fi suspendată dacă este îndreptăţită presupunerea că, având în vedere persoana infractorului, starea sa de sănătate, viaţa sa anterioară, tipul faptei şi perspectivele de obţinere a unui venit cinstit, în special după efectuarea cu succes a unui tratament medical pe perioada deţinerii provizorii conform dispoziţiilor § 429 alin. 4 CPP sau a executării măsurii arestului preventiv prin internarea provizorie prevăzută la § 438 CPP, simplul avertisment cu internarea împreună cu un tratament în afara unităţii de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă şi eventuale alte măsuri prevăzute la §§ 50-52 ar fi suficientă pentru a preveni periculozitatea vizată de măsura de siguranţă. Executarea măsurii internării conform dispoziţiilor § 21 alin. 2 poate fi suspendată doar împreună cu pedeapsa. Termenul de încercare în cazul suspendării executării măsurii internării conform § 21 este de 10 ani, iar dacă fapta penală care a dus la aplicarea măsurii internării nu este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de încercare este de 5 ani.

(2) Executarea măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi poate fi dispusă doar împreună cu pedeapsa şi atunci doar dacă este îndreptăţită presupunerea că simpla avertisment cu internarea împreună cu una sau mai multe măsuri dintre cele prevăzute la § 50-52 ar fi suficientă pentru a vindeca dependenţa infractorului de substanţe euforizante sau stupefiante. Termenul de încercare pentru suspendarea executării pedepsei se aplică şi în ce priveşte suspendarea executării măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi.

(3) Dispoziţiile § 43 alin. 2 se aplică ad litteram.

(4) Suspendarea executării altor măsuri de siguranţă nu este admisibilă.

Liberarea condiţionată din penitenciar

§ 46. (1) În cazul în care o persoană condamnată a executat jumătate din pedeapsa cu închisoarea aplicată prin hotărârea de condamnare sau stabilită prin procedura de graţiere sau din partea de pedeapsă cu executarea în regim de detenţie a cărei executare nu a fost suspendată, dar cel puţin 3 luni, executarea restului de pedeapsă va fi suspendată condiţionat cu stabilirea unui termen de încercare de îndată ce, având în vedere efectul măsurilor conform dispoziţiilor §§ 50-52, este îndreptăţită presupunerea că prin liberarea condiţionată persoana condamnată nu se va abţine mai puţin decât prin continuarea executării pedepsei de la săvârşirea altor fapte penale.

(2) În cazul în care o persoană condamnată a executat jumătate, dar nu două treimi din pedeapsa cu închisoarea, aceasta nu va fi liberată condiţionat, în ciuda îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. 1, atâta vreme cât, având în vedere gravitatea faptei, continuarea executării pedepsei este necesară pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane.

(Observaţie: Alin. 3 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 154/2015)

(4) În cazul hotărârilor date conform dispoziţiilor alin. 1 se va avea în vedere în ce măsură prin executarea deja consumată a pedepsei, în special şi printr-un tratament început în mod voluntar pe perioada executării în înţelesul dispoziţiilor § 51 alin. 3 pe care persoana condamnată este dispusă să îl continue în libertate, s-a produs o modificare a împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta sau în ce măsură prin măsurile prevăzute la §§ 50-51 aceasta poate fi atinsă.

(5) În cazul în care o persoană condamnată execută mai multe pedepse cu închisoarea, părţi de pedeapsă sau resturi de pedeapsă, durata totală a acestora este esenţială dacă acestea sunt executate imediat una după cealaltă sau sunt întrerupte de perioade în care persoana este deţinută în temeiul unui mandat oficial. Cel mai târziu după 15 ani se va analiza în fiecare caz în parte posibilitatea liberării condiţionate. Dacă a fost dispusă şi o pedeapsă complementară (§§ 31, 40), atunci sunt esenţiale şi în cazul executării neîntrerupte toate pedepsele avute în vedere la aplicarea pedepsei accesorii; dacă executarea uneia dintre aceste pedepse a fost suspendată, la calcularea datei de referinţă (§ 46 alin. 1 şi 2), precum şi a restului de pedeapsă de executat se va face deducerea timpului efectiv petrecut în detenţie. O eventuală pedeapsă anterioară alături de care s-a dispus şi o pedeapsă accesorie nu va fi luată în considerare dacă persoana condamnată a fost liberată condiţionat anterior executării a jumătate din durata pedepsei.

(6) Persoana condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă va putea fi liberată condiţionat doar dacă a executat cel puţin 15 ani şi este îndreptăţită presupunerea că nu va mai săvârşi alte fapte penale.

Suspendarea executării unei măsuri de siguranţă privative de libertate

§ 47. (1) Persoanele internate într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă vor putea fi externate doar după stabilirea unui termen de supraveghere în cadrul liberării condiţionate. Pentru persoanele internate într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi şi cele internate într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi, măsura încetează dacă perioada de deţinere (§ 25 alin. 1) a expirat sau dacă, în cazul deţinerii într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi, o continuare sau completare a tratamentului contra dependenţei nu ar aduce o ameliorare, în timp ce în toate celelalte situaţii doar după stabilirea unui termen de supraveghere în cadrul liberării condiţionate.

(2) Liberarea condiţionată dintr-o măsură de siguranţă privativă de libertate va fi dispusă atunci când, având în vedere conduita şi evoluţia persoanei internate în unitate, personalitatea acesteia, starea de sănătate, trecutul acesteia şi perspectivele de reintegrare socială, se poate presupune că starea de pericol avută în vedere de măsura de siguranţă nu mai există.

(3) Dacă infractorul este liberat condiţionat dintr-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă sau dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi sau măsura a încetat înainte de termen, se vor aplica dispoziţiile § 24 alin. 1 ultima teză.

(4) Hotărârea privind faptul că internarea infractorului în unitatea pentru infractori recidivişti periculoşi nu mai este necesară (§ 24 alin. 2) este asimilată liberării condiţionate dintr-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi.

Termenul de supraveghere

§ 48. (1) Termenul de supraveghere în cazul liberării condiţionate dintr-o pedeapsă cu închisoarea este de minimum un an şi maximum 3 ani. În cazul în care continuarea tratamentului în înţelesul dispoziţiilor § 51 alin. 3 pe care persoana condamnată a fost de acord să îl urmeze se dovedeşte a fi necesară în scopul justificării unei liberări condiţionate (§ 46 alin. 4), termenul de supraveghere este de minimum un an şi maximum 5 ani. Dacă restul de pedeapsă care face obiectul liberării condiţionate depăşeşte 3 ani sau dacă liberarea condiţionată se face în legătură cu executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru săvârşirea unei fapte penale contra libertăţii şi integrităţii sexuale de mai mult de un an, termenul de supraveghere este de 5 ani. În cazul liberării condiţionate din pedeapsa detenţiunii pe viaţă termenul de supraveghere este de 10 ani.

(2) Termenul de încercare în cazul liberării condiţionate dintr-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă şi dintr-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi este de 10 ani, iar dacă fapta penală în urma săvârşirii căreia a fost dispusă măsura internării nu este sancţionată cu o pedeapsă cu închisoarea de mai mult de 10 ani, doar 5 ani. În cazul liberării dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi termenul de supraveghere este de minimum un an şi maximum 5 ani.

(3) Dacă măsura supravegherii restului de pedeapsă sau liberarea condiţionată dintr-o măsură de siguranţă privativă de libertate nu este revocată, aceasta este considerată definitivă. Termenele care încep să curgă de îndată ce pedeapsa sau măsura de siguranţă a fost executată se vor calcula într-un astfel de caz începând de la data liberării condiţionate din executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă.

Modul de calcul al termenelor de supraveghere

§ 49. (1) Termenul de supraveghere începe la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere (§§ 43-45) sau liberarea condiţionată (§§ 46 şi 47). Perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial nu sunt avute în vedere la stabilirea termenului de supraveghere. Dacă o persoană condamnată este liberată condiţionat dintr-o parte de pedeapsă cu închisoarea a cărei executare nu a fost suspendată anterior expirării termenului de supraveghere dispus pentru partea de pedeapsă cu suspendarea executării, ambele termene de supraveghere vor expira doar împreună.

Măsurile de supraveghere şi obligaţiile

§ 50. (1) Dacă pedeapsa sau măsura de siguranţă privativă de libertate dispusă împotriva unui infractor este suspendată sub supraveghere sau dacă infractorul este liberat condiţionat din executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate, instanţa îi va impune anumite obligaţii sau îl va obliga să se prezinte la serviciul de probaţiune dacă aceste măsuri sunt necesare sau oportune în vederea prevenirii săvârşirii de alte fapte penale de către respectivul infractor. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când instanţa dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere (§ 13 Legea privind faptele penale săvârşite de tineri, 1988) sau atunci când începerea executării unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă penală săvârşită anterior împlinirii vârstei de 21 de ani este amânată în temeiul dispoziţiilor § 6 alin. 1 punctul 2 lit. a din Legea privind executarea pedepselor sau § 52 din Legea privind faptele penale săvârşite de tineri, 1988, pentru o perioadă de mai mult de 3 luni.

(2) Prezentarea în faţa serviciului de probaţiune se va dispune întotdeauna atunci când persoana condamnată este liberată condiţionat

1. anterior executării a două treimi din pedeapsa cu închisoarea (§ 46 alin. 1)

2. din executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă săvârşită anterior împlinirii vârstei de 21 de ani,

2a. din executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă contra libertăţii şi integrităţii sexuale,

3. din executarea unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 5 ani sau

4. din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.

În cazurile prevăzute la punctul 1 şi 2 se poate renunţa la obligarea infractorului de a se prezenta în faţa serviciului de probaţiune doar atunci când, având în vedere tipul infracţiunii, persoana infractorului şi evoluţia acestuia, se poate prezuma ca acesta nu va săvârşi alte fapte penale chiar dacă nu îi va fi impusă această măsură de supraveghere.

(3) Măsurile de supraveghere şi obligaţiile vor fi menţinute pe durata stabilită de instanţă, dar nu mai mult de finalul termenului de încercare, cu excepţia cazului în care sunt revocate sau rămân fără obiect mai devreme. În cazul prevăzut la alin. 2 punctul 3 se va dispune măsura de supraveghere a probaţiunii cel puţin pentru primul an, iar în cazul prevăzut la alin. 2 punctul 4 cel puţin pentru primii 3 ani după liberare.

Obligaţiile

§ 51. (1) Obligaţiile includ sarcini şi interdicţii a căror respectare este de natură să îl împiedice pe infractor să săvârşească alte fapte penale. Obligaţiile care contravin drepturilor persoanei sau constituie o imixtiune în modul de viaţă al infractorului nu sunt admisibile.

(2) Infractorul poate fi obligat în special să locuiască într-un anumit loc, la o anumită familie sau într-o anumită instituţie, să nu se apropie de o anumită locuinţă, un anumit loc sau anumite persoane, să nu consume băuturi alcoolice, să înveţe sau să exercite o meserie potrivită, corespunzător cunoştinţelor, abilităţilor şi înclinaţiilor sale, să anunţe orice schimbare a domiciliului sau locului de muncă şi să se prezinte la anumite intervale de timp în faţa instanţei sau a altei entităţi. Repararea prejudiciului produs prin săvârşirea faptei poate face de asemenea obiectul unei obligaţii dispuse de instanţă şi atunci când această obligaţie poate avea o influenţă asupra deciziei cu privire la necesitatea executării pedepsei în vederea prevenirii săvârşirii de fapte penale de către terţi.

(3) Cu acordul prealabil al infractorului, acestuia îi poate fi impusă, cu respectarea condiţiilor de la alin. 1, obligaţia de a se supune unei terapii împotriva dependenţei, unui tratament psihoterapeutic sau unui tratament medical. Nu poate fi impusă, nici măcar cu acordul infractorului, obligaţia de a se supune unui tratament medical care include o intervenţie chirurgicală.

(4) Instanţa poate impune obligaţii şi ulterior, pe parcursul termenului de supraveghere, sau poate modifica sau revoca obligaţii impuse, în măsura în care aceasta pare oportun în sensul dispoziţiilor § 50.

(5) Pentru obligaţiile care au legătură cu suspendarea executării unei măsuri de siguranţă în sensul dispoziţiilor § 45 se aplică mutatis mutandis dispoziţiile § 179a din Legea privind executarea pedepselor, publicată în BGBl. nr. 144/1969.

Măsurile de supraveghere

§ 52. (1) Atunci când instanţa dispune măsura de supraveghere a probaţiunii, conducătorul serviciului de probaţiune competent va aloca infractorului un consilier de probaţiune şi va anunţa instanţa în această privinţă. Consilierul de probaţiune se va strădui prin sfaturile şi acţiunile sale să îl ajute pe infractor să adopte un mod de viaţă şi o atitudine de natură să îl împiedice pe acesta ca în viitor să săvârşească alte fapte penale. Dacă este necesar, consilierul de probaţiune îl va sprijini pe acesta în mod corespunzător în eforturile sale de a-şi acoperi nevoile vitale, în special locuinţa şi munca.

(2) Consilierul de probaţiune va raporta instanţei cu privire la activitatea desfăşurată şi constatările sale

1. atunci când instanţa o solicită sau atunci când este necesar sau oportun în vederea îndeplinirii scopului probaţiunii,

2. atunci când măsura de supraveghere a probaţiunii poate fi eventual revocată,

3. în orice situaţie, dar la 6 luni de la dispunerea măsurii probaţiunii, precum şi la încetarea acesteia,

4. pe durata controlului judiciar (§ 52a alin. 2).

(3) Pe parcursul termenului de supraveghere instanţa va dispune sau va revoca şi ulterior măsura de supraveghere a probaţiunii în măsura în care acestea sunt considerate oportune în sensul dispoziţiilor § 50. În cazurile prevăzute la § 50 alin. 2 punctul 1-3, la expirarea unui an de la liberare, după depunerea unui raport întocmit de consilierul de probaţiune şi a unui punct de vedere emis de conducătorul serviciului de probaţiune competent, instanţa se va pronunţa cu privire la necesitatea sau oportunitatea menţinerii măsurii de supraveghere a probaţiunii.

Controlul judiciar în cazul autorilor de infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale şi agresiuni sexuale

§ 52a. (1) Atunci când un infractor care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru o faptă penală

1. contra libertăţii şi integrităţii sexuale sau

2. contra integrităţii corporale sau vieţii sau libertăţii, atunci când fapta a fost săvârşită în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale,

sau atunci când împotriva acestuia a fost dispusă pentru o astfel de faptă o măsură de siguranţă privativă de libertate este liberat condiţionat, acesta va fi supus pe parcursul termenului de încercare la măsura controlului judiciar, în măsura în care supravegherea comportamentului infractorului (alin. 2), în special în ce priveşte respectarea unei obligaţii în sensul dispoziţiilor § 51 alin. 3 sau a obligaţiei de a nu desfăşura anumite activităţi, este necesară sau oportună în scopul de a-l împiedica să săvârşească alte fapte penale similare.

(2) Pe parcursul controlului judiciar instanţa va supraveghea comportamentul infractorului şi respectarea obligaţiilor, apelând la sprijinul serviciului de probaţiune, iar in anumite cazuri cu sprijinul organelor de poliţie, al instituţiilor de protecţie a copiilor, al altor instituţii abilitate. Instituţiile abilitate cu supravegherea trebuie să raporteze instanţei cu privire la executarea măsurilor dispuse de către instanţă şi efectul acestora. La dispunerea controlului judiciar, consilierul de probaţiune va depune la instanţă, la cererea acesteia sau dacă este necesar sau oportun, rapoarte, în orice caz însă minimum o dată la 3 luni în prima jumătate a termenului de control judiciar, iar in a doua jumătate minimum o dată la 6 luni.

(3) Lucrătorii din cadrul serviciilor de siguranţă şi ordine publică sunt îndreptăţiţi să îndeplinească misiunile care revin organelor de poliţie conform alin. 2 privind stabilirea identităţii unei persoane conform legislaţiei din domeniul poliţiei atunci când există indicii că persoana se află sub control judiciar şi nu a respectat obligaţiile impuse sau a avut un comportament care nu este compatibil cu scopul controlului judiciar.

Revocarea suspendării executării pedepsei şi a liberării condiţionate din executarea unei pedepse cu închisoarea

§ 53. (1) Atunci când infractorul este condamnat pentru o faptă penală săvârşită în interiorul termenului de supraveghere, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată din executarea unei pedepse cu închisoarea şi va dispune executarea pedepsei, părţii din pedeapsă sau a restului de pedeapsă alături de noua pedeapsă, dacă consideră că aceasta este de natură a-l împiedica pe infractor să săvârşească alte fapte penale. În cazul revocării liberării condiţionate din executarea unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă restul de pedeapsă este asimilat în ce priveşte condiţiile de timp care trebuie îndeplinite pentru o eventuală liberare condiţionată unei pedepse cu închisoarea de 10 ani. O faptă penală săvârşită de infractor în perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii primei instanţe şi rămânerea definitivă a hotărârii cu privire la suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată sau săvârşită pe durata deţinerii în baza unui mandat oficial care nu se ia în considerare la stabilirea termenului de supraveghere (§ 49), este asimilată unei fapte penale săvârşite în interiorul termenului de supraveghere.

(2) Atunci când infractorul, în ciuda unei somaţii formale, nu respectă în mod deliberat o obligaţie impusă de instanţă pentru o anumită perioadă de timp sau atunci când în mod constant se sustrage influenţei consilierului de probaţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată si va dispune executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă, dacă acest lucru este considerat oportun în scopul de a-l împiedica pe infractor să săvârşească alte fapte penale. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2 instanţa nu revocă suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată, instanţa poate prelungi termenul de supraveghere, dacă acesta a fost mai scurt, până la maximum 5 ani; în cazul liberării condiţionate din executarea unei pedepse cu detenţiunea de viaţă instanţa poate prelungi termenul de supraveghere până la maximum 10 ani. În acelaşi timp va trebui să verifice dacă şi ce noi obligaţii trebuie dispuse şi dacă se impune dispunerea măsurii de supraveghere a probaţiunii, dacă nu a fost deja dispusă.

(4) Dacă pe la finalul termenului de supraveghere iniţial sau prelungit, stabilit în legătură cu liberarea condiţionată din executarea unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă sau a unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 5 ani dispuse pentru o faptă penală contra libertăţii şi integrităţii sexuale, există şi alte motive speciale de natură a justifica presupunerea că este necesară menţinerea termenului de supraveghere instanţa poate majora termenul de supraveghere cu încă maximum 3 ani. Este admisibilă şi o nouă prelungire.

Revocarea suspendării executării pedepsei şi a liberării condiţionate din executarea unei măsuri de siguranţă

§ 54. (1) Suspendarea executării măsurii internării într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă sau a internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi şi liberarea condiţionată dintr-o unitate dintre cele prevăzute la §§ 21 – 23 vor fi revocate în condiţiile dispoziţiilor § 53 dacă din circumstanţele acolo numite rezultă că starea de pericol vizată de măsura de siguranţă subzistă.

(2) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 1 instanţa nu dispune revocarea suspendării măsurii internării sau liberarea condiţionată dintr-o unitate dintre cele prevăzute la § 21, poate dispune prelungirea termenului de supraveghere până la maximum 15 ani. Dacă termenul de supraveghere este de doar 5 ani, instanţa îl poate prelungi până la maximum 10 ani. În acelaşi timp va trebui să verifice şi ce noi obligaţii trebuie dispuse şi dacă se impune dispunerea măsurii de supraveghere a probaţiunii, dacă nu a fost deja dispusă.

(3) Dacă la finalul termenului de supraveghere iniţial sau prelungit există alte motive speciale de natură a justifica presupunerea că este necesară menţinerea măsurii internării în scopul de a reduce starea de pericol vizată de măsura de siguranţă, instanţa poate prelungi termenul de supraveghere cu încă maximum 3 ani. Este admisibilă şi o nouă prelungire.

(4) Dacă în cazul suspendării executării măsurii internării sau al liberării condiţionate dintr-o unitate dintre cele prevăzute la § 21 alin. 1 infractorului i-a fost impusă obligaţia de a se supune unui tratament medical şi dacă există indicii că infractorul nu a respectat obligaţia şi din acest motiv necesită tratament staţionar în scopul de a reduce starea de pericol vizată de măsura de siguranţă, instanţa va informa organele de poliţie care vor proceda conform dispoziţiilor § 9 din Legea privind internarea medicală ca măsură de siguranţă. Instanţa va fi informată cu privire la măsurile dispuse în continuare.

(5) Dacă în cazul liberării condiţionate dintr-o unitate dintre cele prevăzute la §§ 21-23 instanţa dispune din nou măsura de siguranţă ca urmare a săvârşirii unei fapte penale în interiorul termenului de supraveghere (§ 53 alin. 1), prin aceasta dispunerea anterioară a acestei măsuri rămâne fără obiect.

(6) Liberarea condiţionată dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi nu va fi revocată dacă continuarea terapiei pare lipsită de succes de la bun început.

Revocarea în cazul condamnării ulterioare

§ 55. (1) Instanţa va revoca suspendarea executării unei pedepse, a unui rest de pedeapsă şi a internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi dacă infractorul este condamnat ulterior în conformitate cu dispoziţiile de la § 31 şi suspendarea executării pedepsei nu ar fi fost dispusă în cazul judecării simultane pentru ambele fapte.

(2) Dacă la condamnarea ulterioară executarea pedepsei, a restului de pedeapsă sau a măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi a fost suspendată, suspendarea executării va fi revocată dacă nu ar fi fost dispusă în cazul judecării simultane pentru ambele fapte şi dacă condamnarea care ar fi trebuit luată în considerare conform § 31 nu figura la dosar.

(3) Dacă suspendarea executării nu este revocată, fiecare din cele doua termene de supraveghere concurente durează până la finalul termenului de supraveghere care încetează primul, dar nu mai mult de 5 ani.

Termene de revocare

§ 56. Dispoziţiile prevăzute la §§ 53-55 pot fi date de instanţă doar pe parcursul termenului de supraveghere pentru o faptă penală săvârşită în acest termen, dar şi în termen de 6 luni de la expirarea termenului de supraveghere sau de la încheierea unui proces penal pendinte împotriva infractorului la data expirării termenului de supraveghere.

Titlul VI

Prescripţia

Prescripţia răspunderii penale

§ 57. (1) Răspunderea penală pentru faptele penale sancţionate cu pedeapsa cu închisoarea între 10 şi 20 de ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, precum şi faptele penale prevăzute la Titlul XXV nu se prescrie. După expirarea unui termen de 20 de ani în locul pedepsei detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa cu închisoarea între 10 şi 20 de ani. În privinţa termenului de prescripţie dispoziţiile alin. 2 şi § 58 se aplică în mod corespunzător.

(2) Răspunderea penală pentru alte fapte se prescrie. Termenul de prescripţie începe de îndată ce acţiunea sancţionată de legea penală este încheiată sau comportamentul penal încetează.

(3) Termenul de prescripţie este de

20 de ani

când legea nu prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 10 de ani;

10 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 de ani,

5 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani,

3 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar care nu depăşeşte un an,

1 an

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 6 luni sau doar amenda.

(4) O dată cu intervenirea prescripţiei şi confiscarea specială şi măsurile de siguranţă devin inadmisibile.

Prelungirea termenului de prescripţie

§ 58. (1) Dacă rezultatul unei infracţiuni se produce abia după ce fapta penală a fost încheiată sau după ce comportamentul penal a încetat, termenul de prescripţie nu se consideră a fi împlinit decât dacă acesta era deja încheiat la momentul producerii rezultatului, sau dacă, de la data prevăzută la § 57 alin. 2 trecuse deja o dată şi jumătate din durata sa, dar cel puţin 3 ani.

(2) Dacă în interiorul termenului de prescripţie făptuitorul săvârşeşte o nouă faptă penală care are la bază aceeaşi înclinaţie nocivă, prescripţia nu intervine înainte ca termenul de prescripţie pentru această faptă să fi expirat.

(3) La calcularea termenului de prescripţie nu se vor avea în vedere:

1. perioada în care conform legii punerea în mişcare a acţiunii penale nu poate fi dispusă sau continuată, dacă Legea privind organizarea instanţelor publicată în BGBl nr. 1/1930 şi alin. 4 nu prevăd altceva;

2. perioada cuprinsă între prima audiere în calitate de învinuit, primul avertisment al procurorului cu sau exercitarea de măsuri coercitive împotriva făptuitorului pentru fapta săvârşită (§§ 93 alin. 1 şi 105 alin. 1 Cod de procedură penală), emiterea primei ordonanţe a procurorului sau a primei cereri de efectuare sau încuviinţare a măsurilor de anchetă prevăzute în Secţiunea 8 din Codul de procedură penală şi a administrării de probe în vederea elucidării suspiciunilor care îl vizează pe făptuitor, dispunerea mandatului de căutare sau reţinere, cererea de arestare preventivă sau sesizarea instanţei şi încetarea definitivă a procesului penal;

3. perioada până la împlinirea vârstei de 28 de ani de către victima unei fapte penale contra integrităţii corporale şi vieţii, contra libertăţii sau libertăţii şi integrităţii sexuale, atunci când la data săvârşirii faptei victima era minoră;

4. termenul de supraveghere conform § 203 alin. 1 Cod de procedură penală, termenele pentru plata unei sume de bani împreună cu eventuale reparaţii şi pentru prestarea de muncă în folosul comunităţii împreună cu eventuale înţelegeri privind urmările săvârşirii faptei (§§ 200 alin. 2 şi 3, 201 alin. 1 şi 3 Cod de procedură penală), precum şi perioada de la depunerea unei cereri a parchetului conform § 204 alin. 2 Cod de procedură penală până la comunicarea mediatorului de conflict cu privire la înţelegerile dintre părţi şi îndeplinirea acestora (§ 204 alin. 4 Cod de procedură penală).

(3a) O întrerupere a cursului prescripţiei intervenită în conformitate cu dispoziţiile de la alineatele de mai sus continuă să producă efecte juridice chiar şi atunci când, în urma unor modificări legislative, la momentul întreruperii cursului prescripţiei fapta ar fi fost deja prescrisă conform noii legi.

(4) Dacă punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată sau se face cu autorizarea unei persoane îndrituite în acest sens, cursul prescripţiei nu este întrerupt de împrejurarea că nu a existat plângere prealabilă sau că nu s-a acordat autorizarea în acest sens.

Prescripţia executării pedepsei

§ 59. (1) Executarea unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă, a unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 10 ani, a unei pedepse dispuse pentru o faptă penală conform Titlul XXV şi a măsurii internării într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă sau o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi nu se prescrie.

(2) Executarea altor pedepse, a măsurii confiscării bunurilor care provin din săvârşirea de infracţiuni, a confiscării speciale şi a măsurilor de siguranţă se prescriu. Termenul de prescripţie începe la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus pedeapsa, confiscarea sau măsura de siguranţă.

(3) Termenul de prescripţie este de

15 ani

când instanţa a dispus pedeapsa cu închisoarea de mai mult de un an, dar nu mai mult de 10 ani;

10 ani

când instanţa a dispus pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 3 luni, dar nu mai mult de 1 an sau amenda cu stabilirea unei pedepse alternative de mai mult de 3 luni,

5 ani

în toate celelalte situaţii.

(4) Dacă instanţa a dispus în acelaşi timp mai multe pedepse sau măsuri de siguranţă, termenul de prescripţie a executării tuturor acestor pedepse sau măsuri se calculează în funcţie de pedeapsa sau măsura pentru care este prevăzut cel mai lung termen de prescripţie. Dacă instanţa a dispus în acelaşi timp o pedeapsă cu închisoarea şi o amendă la calcularea termenului de prescripţie la pedeapsa cu închisoarea se va adăuga pedeapsa alternativă.

Prelungirea termenului de prescripţie a executării pedepsei

§ 60. (1) Dacă împotriva persoanei condamnate instanţa dispune pe parcursul termenului de prescripţie o nouă pedeapsă sau măsură, executarea pedepsei nu se prescrie înainte ca şi executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranţă să se fi încheiat.

(2) La calcularea termenului de prescripţie nu se vor avea în vedere:

1. termenul de supraveghere în cazul unei suspendări a executării pedepsei sau măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi sau în cazul liberării condiţionate;

2. perioadele pentru care persoanei condamnate i-a fost acordată o amânare a executării unei pedepse cu închisoarea, cu excepţia cazului în care motivul a fost imposibilitatea executării sau plata unei amenzi;

3. perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial;

4. perioadele în care persoana condamnată s-a aflat în străinătate.

(3) Executarea pedepsei cu închisoarea sau a măsurii de siguranţă privative de libertate întrerupe cursul prescripţiei. Dacă întreruperea încetează fără ca persoana condamnată să fie liberată, termenul de prescripţie începe să curgă din nou fără a duce atingere dispoziţiilor alin. 2.

Titlul VII

Domeniul de aplicare

Aplicarea în timp

§ 61. Dispoziţiile de drept penal se aplică faptelor săvârşite după intrarea în vigoare a acestora. Dispoziţiile de drept penal se aplică faptelor săvârşite anterior intrării în vigoare a acestora atunci când dispoziţiile de drept penal în vigoare la data săvârşirii faptei nu au fost mai favorabile făptuitorului per ansamblu.

Fapte penale în interiorul teritoriului naţional

§ 62. Dispoziţiile de drept penal austriac se aplică tuturor faptelor săvârşite pe teritoriul naţional.

Fapte penale săvârşite la bordul vaselor sau aparatelor de zbor austriece

§ 63. Dispoziţiile de drept penal austriac se aplică şi faptelor săvârşite la bordul unui vas sau aeronave austriece, independent de locul unde se găseşte acesta.

Fapte penale în străinătate sancţionate indiferent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii faptelor

§ 64. (1) Dispoziţiile de drept penal austriac se aplică independent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii faptelor în cazul următoarelor fapte săvârşite în străinătate:

1. divulgarea unui secret profesional în favoarea unui stat străin (§ 124), înalta trădare (§ 242), pregătirea înaltei trădări (§ 244), legături împotriva statului (§ 246), atacuri asupra organelor de stat supreme (§§ 249 - 251), trădarea de ţară (§§ 252 – 258) şi fapte penale contra armatei (§§ 259 şi 260);

2. faptele penale săvârşite de o persoană împotriva unui funcţionar austriac (§ 74 alin. 1 punctul 4), unui agent public austriac (§ 74 alin. 1 punctul 4a) sau împotriva unui arbitru austriac (§ 74 alin. 1 punctul 4c) în timpul sau ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu şi săvârşite de o persoană în calitate de funcţionar austriac, agent public austriac sau arbitru austriac;

2a. cu excepţia cazului prevăzut la punctul 2 încălcări pedepsite de legea penală ale obligaţiilor de serviciu, corupţie şi fapte penale asimilate infracţiunilor de corupţie (§§ 302-309) dacă

a) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau

b) fapta a fost săvârşită în favoarea unui agent public austriac sau arbitru austriac;

3. mărturie mincinoasă (§ 288) şi mărturie mincinoasă sub jurământ sau mărturie mincinoasă sub jurământ în faţa unei autorităţi administrative (§ 289) în cadrul unei proceduri de investigaţie conform Codului de procedură penală sau în cadrul unei proceduri pe rol în faţa unei instanţe sau a unei autorităţi administrative austriece;

4. falsificarea de monedă (§ 232), transmiterea şi posesia de monedă contrafăcută sau falsificată (§ 233), falsificarea sancţionată conform § 232 de hârtii de valoare (§ 237), organizaţiile criminale (§ 278a) şi faptele penale sancţionate conform §§ 28a, 31a, precum şi 32 alin. 3 din Legea stupefiantelor, dacă prin fapta săvârşită s-a adus atingere intereselor austriece sau dacă făptuitorul nu poate fi extrădat;

4a. mutilarea organelor genitale în înţelesul § 90 alin. 3, răpirea în scop de şantaj (§ 102), predarea la o putere străină (§ 103), traficul de sclavi (§ 104), traficul de persoane (§ 104a), constrângerea calificată conform § 106 alin. 1 punctul 3, căsătoria cu forţa (§ 106a), intermedierea interzisă a adopţiilor (§ 194), violul (§ 201), agresiunea sexuală (§ 202), abuzul sexual asupra unei persoane lipsite de apărare sau cu dizabilităţi psihice (§ 205), abuzul sexual calificat asupra minorului iresponsabil (§ 206), abuzul sexual asupra minorului iresponsabil (§ 207), reprezentarea pornografică cu minori conform § 207a alin. 1 şi 2, abuzul sexual asupra tinerilor (§ 207b), abuzul de autoritate conform § 212 alin. 1, promovarea prostituţiei şi a reprezentaţiilor pornografice cu minori (§ 215a), traficul transfrontalier de prostituate (§ 217) atunci când

a) făptuitorul sau victima este cetăţean austriac sau îşi are reşedinţa obişnuită în Austria,

b) prin săvârşirea faptei s-a adus atingere intereselor austriece sau

c) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean străin, trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

4b. producerea şi proliferarea de arme de distrugere în masă (§ 177a) atunci când făptuitorul este cetăţean austriac, iar în ce priveşte dezvoltarea de mijloace de luptă nucleare Austria este doar stat care dispune de arme nucleare, dacă fapta nu a fost săvârşită la comanda sau sub coordonarea unui părţi semnatare a Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare, publicat în BGBl. nr. 258/1970;

4c. tortura (§ 312a), provocarea dispariţiei forţate a unei persoane (§ 312b) şi faptele penale sancţionate conform Titlul XXV, dacă

a) făptuitorul sau victima este cetăţean austriac,

b) prin săvârşirea faptei s-a adus atingere altor interese austriece sau

c) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean străin şi fie îşi are reşedinţa obişnuită în Austria, fie trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat.

5. pirateria aeriană (§ 185), faptele penale săvârşite în legătură cu aceasta contra integrităţii corporale şi a vieţii sau contra libertăţii şi periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice (§ 186), dacă:

a) fapta penală este îndreptată împotriva unei aeronave austriece şi

b) aeronava aterizează în Austria şi făptuitorul încă se află la bord,

c) aeronava fără echipaj este închiriată cuiva care îşi are sediul social sau, în lipsa unui astfel de sediu, reşedinţa obişnuită în Austria sau

d) făptuitorul trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

6. alte fapte penale pe care Austria este obligată să le investigheze, chiar dacă au fost săvârşite în străinătate şi independent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii;

7. fapte penale săvârşite de un cetăţean austriac împotriva unui alt cetăţean austriac atunci când ambii îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în Austria;

8. participarea (§ 12) la o faptă penală pe care autorul nemijlocit a săvârşit-o în Austria, precum şi tăinuirea (§ 164) şi spălarea banilor (§ 165) în legătură cu o faptă săvârşită în Austria;

9. organizaţie teroristă (§ 278b) şi fapte de terorism (§ 278c), precum şi fapte penale săvârşite în legătură cu acestea şi prevăzute la §§ 128-131, 144 şi 145, precum şi 223 şi 224, de asemenea trainingul pentru scopuri teroriste (§ 278e) şi oferirea de instrucţiuni pentru săvârşirea unei fapte de terorism (§ 278f) dacă:

a) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau a dobândit ulterior cetăţenia austriacă şi la data începerii procesului penal încă o deţine,

b) făptuitorul îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită în Austria,

c) fapta a fost săvârşită în favoarea unei persoane juridice cu sediul în Austria,

d) fapta a fost săvârşită împotriva Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, Guvernului Federal, unui parlament de land, unui guvern de land, împotriva Curţii Constituţionale, Curţii de Justiţie Administrative Supreme, Curţii Supreme, împotriva unei alte instanţe sau autorităţi sau împotriva populaţiei Republicii Austria,

e) fapta a fost săvârşită împotriva unui organ al Uniunii Europene sau a unei instituţii create în conformitate cu tratatele de instituire a comunităţilor europene sau Tratatul privind Uniunea Europeană care îşi are sediul în Republica Austria sau

f) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac, trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

10. finanţarea terorismului (§ 278d) dacă:

a) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau a dobândit ulterior cetăţenia austriacă şi la data începerii procesului penal încă o deţine;

b) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac, trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

11. redarea incorectă de informaţii esenţiale privind anumite organizaţii (§ 163a) şi elaborarea de rapoarte incorecte de către auditorii anumitor organizaţii (§ 163b) dacă sediul central sau sediul social al organizaţiei se află în Austria.

(2) Dacă dispoziţiile de drept penal menţionate la alin. 1 nu sunt aplicate doar ca urmare a faptului că fapta este sancţionată cu o pedeapsă mai mare, fapta săvârşită în străinătate va fi sancţionată în baza normelor de drept penal austriac, indiferent de normele de drept penal aplicabile la locul săvârşirii faptei.

Fapte penale săvârşite în străinătate sancţionate doar dacă acestea sunt sancţionate cu pedeapsă conform legii penale aplicabile la locul săvârşirii

§ 65. (1) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la §§ 63 şi 64, săvârşite în străinătate, sunt aplicabile, în măsura în care faptele sunt sancţionate cu pedeapsă şi conform legii penale aplicabile la locul săvârşirii faptei, normele de drept penal austriac dacă:

1. la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau a dobândit ulterior cetăţenia austriacă şi la data începerii procesului penal încă o deţine;

2. la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac, pătrunde pe teritoriul austriac şi dintr-un motiv care nu are de-a face cu tipul sau natura faptei sale nu poate fi extrădat în străinătate.

(2) Pedeapsa va fi în aşa fel individualizată încât făptuitorul per ansamblu să nu fie mai defavorizat decât conform legii aplicabile la locul săvârşirii faptei.

(3) Dacă la locul săvârşirii fapta nu este sancţionată penal este suficient ca fapta să fie sancţionată penal în Austria.

(4) Răspunderea penală încetează însă:

1. dacă conform legii aplicabile la locul săvârşirii faptei răspunderea penală pentru faptă a încetat;

2. dacă făptuitorul a fost achitat prin hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă a statului în care a fost săvârşită fapta sau a fost scos de sub urmărire penală în orice alt mod;

3. dacă făptuitorul a fost condamnat prin hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă străină şi pedeapsa a fost executată în întregime sau, dacă nu a fost executată, executarea ei a fost suspendată sau, conform legii penale străine, executarea pedepsei s-a prescris;

4. atâta vreme cât executarea pedepsei dispuse de instanţa străină a fost suspendată în întregime sau în parte.

(5) Măsurile de siguranţă prevăzute de normele de drept austriac se aplică, dacă sunt îndeplinite condiţiile în acest sens, împotriva unui cetăţean austriac şi atunci când acesta nu poate fi sancţionat în Austria ca urmare a unuia dintre motivele menţionate la alineatul precedent.

Domeniul de aplicare extins al confiscării speciale şi al sechestrului asigurător în cazul faptelor săvârşite în străinătate

§ 65a. Confiscarea specială şi sechestrul asigurător se aplică şi bunurilor de valoare aflate în Austria şi asupra obiectelor aflate în legătură cu fapte sancţionate şi de către normele de drept penal aplicabile la locul săvârşirii faptei, dar care conform dispoziţiilor §§ 62-65 nu se supun legii penale austrice.

Deducerea perioadelor din pedeapsă executate în străinătate

§ 66.Dacă pentru fapta pentru care făptuitorul este sancţionat în Austria acesta a executat deja o pedeapsă în străinătate aceasta îi va fi dedusă din pedeapsa dispusă în Austria.

Ora şi locul faptei

§ 67. (1) Fapta penală este săvârşită de făptuitor la ora la care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze; momentul la care se produce rezultatul nu este relevant.

(2) Fapta penală este săvârşită de făptuitor în fiecare loc în care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze sau în care s-a produs în întregime sau parţial un rezultat care corespunde elementelor infracţiunii respective sau ar fi trebui să se producă conform reprezentărilor făptuitorului.

Titlul VIII

Definiţii

Calcularea timpului

§ 68. Anii şi lunile vor fi calculate conform calendarului. Intervalele de timp vor fi calculate în aşa fel încât ziua în care cade evenimentul cu care începe intervalul să nu fie numărată. Intervalele de timp se vor termina odată cu terminarea ultimei zile.

Săvârşirea faptei în public

§ 69. Fapta este săvârşită în public doar atunci când poate fi percepută în mod nemijlocit de un grup mare de persoane.

Săvârşirea faptei ca îndeletnicire

§ 70. (1) Fapta este săvârşită ca îndeletnicire atunci când făptuitorul o săvârşeşte cu intenţia ca, prin săvârşirea repetată, să îşi procure pe o perioadă mai lungă de timp un venit substanţial şi

1. acţionează făcând uz de abilităţi şi mijloace speciale care indică săvârşirea repetată sau

2. a plănuit deja în detaliu alte două astfel de fapte sau

3. a săvârşit deja două astfel de fapte sau a fost condamnat deja pentru o astfel de faptă.

(2) Un venit substanţial este venitul care depăşeşte lunar suma de 400 euro raportat la media anuală.

(3) Nu se va lua în considerare o faptă sau condamnare anterioară dacă de la data săvârşirii acesteia sau de la data rămânerii definitive şi până la următoarea faptă a trecut mai mult de un an. În acest termen nu sunt incluse perioadele în care făptuitorul a fost deţinut în baza unui mandat oficial.

Înclinaţie infracţională

§ 71. Faptele penale care au la bază aceeaşi înclinaţie infracţională sunt faptele penale care sunt îndreptate împotriva aceleiaşi valori ocrotite sau care se reduc la aceleaşi motive reprobabile sau la aceeaşi lipsă de caracter.

Membru de familie

§ 72. (1) Membri de familie ai unei persoane sunt rudele şi cumetrii pe linie directă, soţul/soţia sau partenerul în cadrul unui parteneriat civil şi fraţii/surorile soţului/soţiei sau partenerului în cadrul unui parteneriat civil, fraţii/surorile persoanei şi soţii/soţiile acestora sau partenerii în cadrul unui parteneriat civil, copiii şi nepoţii, fraţii/surorile părinţilor şi bunicilor, verişorii şi verişoarele lor, tatăl şi mama copilului lor, părinţii adoptivi şi asistenţii maternali profesionişti, copiii adoptivi, precum şi persoanele asupra cărora deţin tutela sau sub a căror tutelă se află.

(2) Persoanele care se află în cadrul unui parteneriat civil vor fi considerate ca fiind membri de familie, iar copiii şi nepoţii uneia dintre acestea vor fi consideraţi ca fiind membri de familie şi ai celeilalte persoane.

Condamnări în străinătate

§ 73. În măsura în care legea nu prevede în mod expres ca o condamnare să fie dispusă de către o instanţă din Austria, condamnările dispuse în străinătate sunt asimilate celor din Austria dacă infractorul este găsit vinovat pentru o faptă care este sancţionată penal şi de normele de drept austriac şi dacă procesul s-a desfăşurat cu respectarea principiilor prevăzute în art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, publicată în BGBl. nr. 210/1958.

Alte definiţii

§ 74. (1) În sensul prezentei legi:

1. minor iresponsabil este persoana care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

2. (Observaţie: punctul 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 19/2001)

3. minor este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

4. funcţionar este persoana mandatată să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act în numele Federaţiei, al landului, al unei organizaţii, al unei comune sau al unei alte persoane de drept public, cu excepţia bisericii sau comunităţii religioase, în calitate de organ al acestora, singură sau împreună cu o altă persoană, sau care este investită cu prerogative în domeniul administraţiei federale, de land sau locale; funcţionar este şi persoana care, în conformitate cu o altă lege federală sau în temeiul unui acord interstatal în cazul unei misiuni în Austria, este asimilată unui funcţionar austriac;

4a. agent public este persoana care

a. (Observaţie: lit. a a fost abrogată prin BGBl. I nr. 61/2012)

b. exercită pentru Federaţie, un land, o comună, o altă persoană de drept public, cu excepţia bisericii sau comunităţii religioase, pentru un alt stat sau pentru o organizaţie internaţională, prerogative din domeniul legislativ, administrativ sau judiciar în calitate de organ sau angajat al acestora,

c. este autorizată să exercite alte funcţii oficiale în numele organelor menţionate la lit. b şi în aplicarea legii sau

d. lucrează în calitate de organ sau angajat al unei întreprinderi la care una sau mai multe autorităţi regionale din Austria sau din străinătate deţin participaţii în mod direct sau indirect de cel puţin 50% din capitalul social sau capitalul propriu, pe care o astfel de autoritate regională o exploatează singură sau împreună cu alte autorităţi regionale sau pe care o controlează în mod efectiv prin măsuri financiare sau alte măsuri economice sau organizatorice, în orice caz orice întreprindere a cărei performanţă este auditată de Curtea de Conturi, de instituţii de land similare Curţii de Conturi sau de o instituţie de audit internaţională sau din străinătate;

4b. funcţionar european este orice funcţionar sau angajat pe baza de contract în înţelesul statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene sau al condiţiilor de angajare aplicabile altor angajaţi ai Comunităţilor Europene sau care este pus la dispoziţia Comunităţilor Europene de către statele membre sau de către instituţii publice sau private şi care sunt investiţi acolo cu prerogative care corespund prerogativelor funcţionarilor sau altor angajaţi ai Comunităţilor Europene; funcţionari europeni sunt şi membrii instituţiilor care au fost create în baza tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, precum şi angajaţii acestor instituţii, membrii Comisiei, Parlamentului European, Curţii de Justiţie şi Curţii de Conturi a Comunităţilor Europene, precum şi organele executive şi lucrătorii Oficiului European de Poliţie (Europol);

4c. arbitru este orice decident al unei curţi de arbitraj în sensul dispoziţiilor § 577 şi urm. din Codul de procedură penală, având sediul în Austria sau cu sediul încă nedesemnat (arbitru austriac) sau cu sediul în străinătate;

5. ameninţarea cu un pericol grav este ameninţarea cu o vătămare a integrităţii corporale, a libertăţii, onoarei, patrimoniului sau vieţii private prin popularizarea, divulgarea sau publicarea de fapte sau imagini de natură să producă îngrijorări întemeiate persoanei ameninţate prin raporturile, caracterul personal sau importanţa răului care face obiectul ameninţării, indiferent dacă răul care face obiectul ameninţării este îndreptat împotriva persoanei ameninţate, membrilor de familie ai acesteia sau împotriva altor persoane aflate sub protecţia sa sau apropiate persoanei;

6. remuneraţie este orice contraserviciu care poate fi transformat în bani, chiar dacă se dă în favoarea altei persoane decât cea care o oferă sau căreia i se oferă;

7. înscris este un document creat în scopul de a justifica, modifica sau anula un drept sau un raport juridic sau în scopul de a face dovada unui fapt de importanţă juridică;

8. sistem computerizat este atât dispozitivul individual, cât şi dispozitivele conectate care servesc la procesarea automatizată a datelor;

9. prostituţia este întreţinerea de activităţi sexuale sau tolerarea de activităţi sexuale asupra propriului corp în schimbul unei remuneraţii de către

a) o persoană minoră sau

b) o persoană majoră cu intenţia ca prin întreţinerea sau tolerarea repetată să îşi procure un venit constant pentru sine sau pentru un terţ;

10. instrument de plată fără numerar este orice mijloc fizic de plată personal sau transmisibil care permite identificarea emitentului, care este protejat de falsificare sau abuz prin codificare, design sau semnătură şi care în circuitul juridic are funcţie de înlocuitor de numerar sau serveşte la eliberarea de numerar;

11. infrastructură critică este reprezentată de amenajări, instalaţii, sisteme sau părţi din acestea care joacă un rol esenţial pentru menţinerea siguranţei publice, apărarea naţională sau protecţia populaţiei civile faţă de pericole de război, capacitatea operaţională a tehnologiilor publice de informare şi comunicare, prevenirea şi combaterea catastrofelor, sănătatea publică, alimentarea publică cu apă, energie şi bunuri vitale, domeniul îndepărtării deşeurilor şi al canalizării sau circulaţia publică.

(2) În sensul prezentei legi termenul date desemnează atât date cu caracter personal şi date fără caracter personal, cât şi programe.

(3) Angajaţii cu funcţie de conducere sunt angajaţii unei întreprinderi care exercită o influenţă considerabilă asupra conducerii acesteia. Sunt asimilaţi angajaţilor cu funcţie de conducere administratorii, membrii în consiliul de conducere sau consiliul de supraveghere şi împuterniciţii care nu sunt angajaţi.

Partea specială

Titlul I

Fapte penale contra integrităţii corporale şi vieţii

Omorul

§ 75. Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

§ 76. Fapta persoanei aflată într-o stare emoţională violentă care ajunge să ucidă o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Uciderea la cererea victimei

§ 77. Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă şi repetată a victimei se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

§ 78. Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Uciderea nou-născutului săvârşită de către mamă

§ 79. Uciderea copilului nou-născut săvârşită de către mamă în timpul naşterii sau în timp ce încă se află în stare de tulburare psihică se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la 5 ani.

Uciderea din culpă

§ 80. (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Uciderea din culpă gravă

§ 81. (1) Fapta persoanei care ucide din culpă gravă (§ 6 alin. 3) se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care determină din culpă moartea unei alte persoane după ce, anterior săvârşirii faptei, chiar dacă doar din culpă, şi-a indus prin consumul de alcool sau prin consumul unei alte substanţe euforizante o stare de intoxicaţie care nu îl face iresponsabil, deşi a prevăzut sau ar fi putut să prevadă că urmează să întreprindă o acţiune a cărei exercitare în această stare este de natură să producă sau să agraveze o stare de pericol pentru viaţa, sănătatea sau siguranţa fizică a altei persoane.

(3) Cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau care se află în situaţia descrisă la alin. 2, determinând moartea unui număr mai mare de persoane.

Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate

§ 82. (1) Fapta persoanei care pune în pericol viaţa altei persoane prin aceea că o aduce într-o stare de dificultate şi o abandonează în această stare se pedepseşte cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care pune în pericol viaţa altei persoane aflate sub protecţia sa sau pe care are obligaţia să o asiste în orice alt mod (alin. 2) prin aceea că o aduce într-o stare de dificultate şi o abandonează în această stare.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea persoanei expuse pericolului făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 1 an la 10 ani.

Vătămarea corporală

§ 83. (1) Vătămarea corporală a altei persoane sau a sănătăţii acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi abuzul corporal asupra unei alte persoane şi care are ca urmare vătămarea corporală sau a sănătăţii săvârşită din culpă.

Vătămarea corporală gravă

§ 84. (1) Agresiunea fizică săvârşită asupra unei persoane, care are ca urmare o vătămare corporală săvârşită din culpă şi necesită pentru vindecare şi cauzează o incapacitate de muncă de mai mult de 24 de zile sau un traumatism grav sau deteriorarea gravă a stării de sănătate se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte o vătămare corporală (§ 83 alin. 1 sau alin. 2) asupra unui funcţionar, martor sau martor-expert în timpul sau ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau a obligaţiilor acestora.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte fapta persoanei care a săvârşit minimum trei fapte distincte (§ 83 alin. 1 sau alin. 2) fără un motiv aparent şi prin uz de violenţă considerabilă.

(4) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care produce o vătămare corporală altei persoane sau o vătămare a stării de sănătate a acesteia care are ca urmare, chiar dacă doar din neglijenţă, o vătămare corporală sau o gravă vătămare a stării de sănătate (alin. 1) a acesteia.

(5) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte vătămarea corporală (§ 83 alin. 1 sau alin. 2)

1. săvârşită într-un mod care presupune un pericol de moarte,

2. săvârşită împreună cu minimum alte 2 persoane în baza unei înţelegeri infracţionale sau

3. care cauzează suferinţe fizice inutile.

Vătămarea corporală cu consecinţe grave de durată

§ 85. (1) Agresiunea fizică săvârşită asupra unei persoane, care cauzează acesteia din culpă, în mod irevocabil sau pe timp îndelungat

1. pierderea sau o gravă deteriorare a vorbirii, vederii, auzului sau capacităţii de reproducere,

2. o mutilare considerabilă sau o desfigurare evidentă sau

3. o gravă suferinţă, infirmitate sau incapacitate de muncă

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu închisoarea de la 1 la 10 ani se pedepseşte vătămarea corporală a altei persoane sau vătămarea stării de sănătate a acesteia şi care produce din culpă persoanei vătămate o urmare gravă de durată (alin. 1).

Vătămarea corporală urmată de moartea victimei

§ 86. (1) Agresiunea fizică săvârşită asupra unei persoane, care cauzează din culpă moartea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 10 ani.

(2) Agresiunea fizică sau deteriorarea stării de sănătate săvârşite asupra unei persoane care cauzează din culpă moartea acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 15 ani.

Vătămarea corporală gravă săvârşită cu intenţie

§ 87. (1) Vătămarea corporală gravă produsă cu intenţie asupra unei persoane (§ 84 alin. 1) se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

(2) Dacă fapta are o urmare gravă (§ 85) făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei vătămate cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Vătămarea corporală din culpă

§ 88. (1) Vătămarea corporală din culpă a unei persoane sau a sănătăţii acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(2) Dacă făptuitorul nu acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3) şi

1. persoana vătămată este înrudită cu făptuitorul pe linie ascendentă sau descendentă sau afin sau este soţul/soţia, partenerul în cadrul unui parteneriat civil, fratele sau sora sau considerată alt membru de familie al făptuitorului în înţelesul dispoziţiilor de la § 72 alin. 2,

2. fapta nu are ca rezultat o deteriorare a stării de sănătate sau incapacităţii de muncă a altei persoane care să necesite pentru vindecare mai mult de 14 zile sau

3. făptuitorul exercită o profesie legal reglementată în domeniul medical şi vătămarea corporală s-a produs în exercitarea profesiei,

fapta sa nu va fi pedepsită conform alin. 1.

(3) Fapta persoanei care acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau în cazul prevăzut la § 81 alin. 2 produce o vătămare corporală sau o deteriorare a stării de sănătate a altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Dacă fapta prevăzută la alin. 3 are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă urmarea este vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane pedeapsa este închisoarea de până la 3 ani.

Punerea în pericol a siguranţei fizice

§ 89. Fapta persoanei care cu intenţie, din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau din culpă, în împrejurările descrise la § 81 alin. 2 cauzează un pericol pentru viaţa, sănătatea sau siguranţa fizică a altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 de zile-amendă.

Acordul persoanei vătămate

§ 90. (1) Vătămarea corporală sau punerea în pericol a siguranţei fizice nu este ilegală dacă persoana vătămată este de acord cu acestea şi dacă vătămarea sau punerea în pericol în sine nu contravin bunelor moravuri.

(2) Sterilizarea efectuată de către un medic asupra unei persoane cu acordul acesteia nu este ilegală dacă fie persoana a împlinit deja vârsta de 25 de ani, fie intervenţia nu contravine din alte motive bunelor moravuri.

(3) Nimeni nu poate fi de acord cu mutilarea sau vătămarea în alt mod a organelor genitale de natură să cauzeze o limitare de durată a senzaţiilor sexuale.

Încăierarea

§ 91. (1) Fapta persoanei care participă activ la o bătaie se pedepseşte fie şi numai pentru această participare cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă dacă încăierarea a cauzat unei alte persoane o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1), iar dacă a cauzat moartea unei alte persoane, cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care participă activ la un atac în grup se pedepseşte fie şi numai pentru aceasta cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă dacă atacul a cauzat unei alte persoane o vătămare corporală, iar dacă a cauzat o vătămare corporală gravă unei alte persoane cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă a cauzat moartea unei alte persoane cu închisoarea de până la 2 ani.

(2a) Fapta persoanei care participă activ la o bătaie sau un atac al mai multor persoane în zona de securitate de la o manifestare sportivă (§ 49a din Legea privind activitatea poliţiei de siguranţă) se pedepseşte fie şi numai pentru această participare cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(3) Făptuitorul care nu poate fi acuzat de participare nu va fi pedepsit.

Relele tratamente aplicate persoanelor minore, tinere sau lipsite de apărare

§ 92. (1) Fapta persoanei care cauzează chinuri fizice sau morale unei persoane aflate sub autoritatea sau protecţia sa şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau care din cauza unei infirmităţi, boli sau a unei dizabilităţi psihice este lipsită de apărare se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care îşi neglijează grav obligaţia de exercitare a autorităţii şi protecţiei asupra unei astfel de persoane, afectând fie şi doar din culpă sănătatea şi dezvoltarea fizică sau intelectuală a acesteia.

(3) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală de durată (§ 85) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 1 la 10 ani.

Exploatarea persoanelor minore, tinere sau care necesită menajare

§ 93. (1) Fapta persoanei care suprasolicită o persoană care depinde de ea sau care se află sub autoritatea sau protecţia sa şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau care din cauza stării sale de sănătate necesită în mod evident a fi menajată, din răutate sau fără cea mai mică consideraţie, cauzând astfel fie doar din culpă un pericol de moarte sau o vătămare corporală sau deteriorare a sănătăţii semnificativă asupra victimei se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 92 alin. 3, se vor dispune pedepsele menţionate în această secţiune.

Abandonul unei persoane rănite

§ 94. (1) Fapta persoanei care omite să acorde ajutorul necesar unei persoane a cărei vătămare corporală (§ 83) a cauzat-o, chiar dacă nu în mod ilegal, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă abandonarea are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a persoanei făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă are ca urmare moartea persoanei pedeapsa este de închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu este pasibil de pedeapsă dacă acordarea de ajutor este dificilă. Acordarea de ajutor este dificilă în special atunci când ar fi posibilă doar cu asumarea unui pericol de moarte sau a unei grave vătămări corporale sau deteriorări a stării de sănătate sau prin lezarea altor interese considerabile.

(4) Făptuitorul nu este pasibil de pedeapsă conform § 1 şi 2 dacă este pasibil de aceeaşi pedeapsă sau de o pedeapsă mai mare pentru fapta de vătămare pe care a cauzat-o.

Omisiunea acordării de ajutor

§ 95. (1) Fapta persoanei care în cazul producerii unui accident sau al unui pericol public (§ 176) omite să acorde ajutorul necesar în scopul salvării unei persoane dintr-un pericol de moarte sau de la o vătămare corporală sau deteriorare a stării de sănătate considerabile se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 luni sau cu amenda de până la 360 de zile-amendă, iar dacă omisiunea acordării de ajutor a avut ca urmare moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de până la 1 an sau amenda de până la 720 de zile-amendă, cu excepţia cazului în care acordarea de ajutor era dificilă pentru făptuitor.

(2) Acordarea de ajutor este dificilă în special atunci când ar fi posibilă doar cu asumarea unui pericol pentru integritatea corporală şi viaţa sau prin lezarea altor interese considerabile.

Titlul II

Întreruperea de sarcină

Întreruperea de sarcină

§ 96. (1) Fapta persoanei care, cu acordul femeii gravide, întrerupe sarcina acesteia se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă, iar dacă fapta este săvârşită ca îndeletnicire pedeapsa este de până la 3 ani.

(2) Dacă autorul faptei nu este de profesie medic fapta se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă fapta este săvârşită ca îndeletnicire sau are ca urmare moartea femeii gravide pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani.

(3) Fapta femeii care îşi întrerupe singură sarcina sau care permite altei persoane să o facă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Neimputabilitatea întreruperii de sarcină

§ 97. (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută la § 96:

1. dacă întreruperea de sarcină se produce în primele 3 luni de la debutul sarcinii în urma unei recomandări medicale, fiind efectuată de către un medic;

sau

2. dacă întreruperea de sarcină este necesară în vederea împiedicării producerii unui pericol la adresa vieţii care nu poate fi înlăturat în alt mod sau a unor prejudicii legate de sănătatea fizică sau morală a gravidei sau dacă există un pericol real ca nou-născutul să aibă grave probleme psihice sau fizice sau dacă gravida nu împlinise vârsta de 14 ani la data când a rămas gravidă şi în toate aceste cazuri întreruperea este efectuată de către un medic; sau

3. dacă întreruperea de sarcină este efectuată în scopul salvării gravidei dintr-o situaţie care ar putea să îi fie fatală şi care nu poate fi înlăturată în alt mod, în împrejurări în care ajutorul medical nu poate fi acordat în timp util.

(2) Nici un medic nu poate fi obligat să efectueze o întrerupere de sarcină sau să participe la aceasta, cu excepţia cazului în care întreruperea este necesară fără întârziere în scopul salvării gravidei dintr-o situaţie care ar putea să îi fie fatală şi care nu poate fi înlăturată în alt mod. Aceste prevederi se aplică şi persoanelor care lucrează în profesii medicale reglementate.

(3) Nimeni nu poate fi penalizat în nici un fel pentru efectuarea unei întreruperi de sarcină neimputabile sau pentru participarea la aceasta sau pentru refuzul de a efectua sau de a participa la o astfel de întrerupere de sarcină.

Întreruperea de sarcină fără acordul gravidei

§ 98. (1) Fapta persoanei care, fără acordul gravidei, procedează la întreruperea sarcinii acesteia se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea gravidei pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alin. 1 dacă întreruperea de sarcină este efectuată în scopul salvării gravidei dintr-o situaţie care ar putea să îi fie fatală şi care nu poate fi înlăturată în alt mod, în împrejurări în care acordul gravidei nu poate fi obţinut în timp util.

Titlul III

Fapte penale contra libertăţii

Lipsirea de libertate în mod ilegal

§ 99. (1) Fapta persoanei care lipseşte de libertate în mod ilegal o altă persoană sau care o privează pe aceasta în alt mod de libertate se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care lipseşte de libertate în mod ilegal o altă persoană mai mult de o lună sau acţionează în aşa fel încât o supune pe aceasta la suferinţe considerabile sau săvârşeşte fapta în împrejurări care produc dezavantaje extrem de grave, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

Răpirea unei persoane alienate mintal sau lipsite de apărare

§ 100. Fapta persoanei care răpeşte o persoană alienată mintal sau lipsită de apărare cu intenţia de a o abuza sexual sau de a o pune la dispoziţie pentru a fi abuzată sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Răpirea unui minor iresponsabil

§ 101. Fapta persoanei care răpeşte un minor iresponsabil cu intenţia de a îl abuza sexual sau de a-l pune la dispoziţie pentru a fi abuzat sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Răpirea în scop de şantaj

§ 102. (1) Fapta persoanei care răpeşte o persoană fără acordul acesteia, prin uz de violenţă sau după ce a obţinut acordul acesteia prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin viclenie, sau care pune stăpânire pe aceasta în orice alt mod în scopul de a constrânge un terţ să facă, tolereze sau să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care

1. cu intenţia menţionată la alin. 1 răpeşte sau pune stăpânire în orice alt mod pe un minor iresponsabil, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află sau

2. profitând de o răpire sau luare în stăpânire a unei persoane în orice alt mod, săvârşită fără intenţia de constrângere, constrânge un terţ să facă, tolereze sau să nu facă ceva.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea persoanei care a fost răpită sau pe care făptuitorul a pus stăpânire în orice alt mod, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Dacă făptuitorul lasă de bunăvoie, renunţând la prestaţia vizată, persoana răpită sau pe care a pus stăpânire în orice alt mod, să revină la viaţa normală, fără să-i fi cauzat un prejudiciu grav, fapta acestuia se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Predare la o putere străină

§ 103. (1) Fapta persoanei care predă unei puteri străine o altă persoană, fără acordul acesteia, prin uz de violenţă sau după ce a obţinut acordul acesteia prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin viclenie, precum şi fapta persoanei care predă un minor iresponsabil, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află, dacă făptuitorul sau persoana predată este cetăţean austriac sau dacă persoana predată se afla în Austria la data săvârşirii faptei, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Dacă prin faptă victima nu este expusă unui pericol grav făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

Traficul de sclavi

§ 104. (1) Fapta persoanei care face trafic de sclavi sau care lipseşte o altă persoană de libertate sub formă de sclavie sau altă formă similară sclaviei se pedepseşte cu închisoare între 10 ani şi 20 de ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care determină luarea unei persoane în sclavie sau într-o situaţie similară sclaviei sau care determină intrarea unei persoane în sclavie sau într-o situaţie similară sclaviei.

Traficul de persoane

§ 104a. (1) Fapta persoanei care, prin utilizarea de mijloace necinstite, racolează, adăposteşte sau primeşte în orice alt mod, transportă, oferă sau dă mai departe o altă persoană majoră cu intenţia de a fi exploatată (alin. 3) se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Mijloace necinstite sunt uzul de violenţă sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, inducerea în eroare, abuzul de autoritate, abuzul de o situaţie limită, de o boală psihică sau de o stare care face ca persoana să fie lipsită de apărare, intimidarea şi oferirea sau primirea unui favor pentru predarea controlului asupra persoanei.

(3) Exploatarea cuprinde exploatarea sexuală, exploatarea prin prelevarea de organe, exploatarea prin muncă, exploatarea în scop de cerşit, precum şi exploatarea în scopul săvârşirii de fapte penale.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta în cadrul unei organizaţii criminale, prin utilizarea de forţă sau în aşa fel încât prin faptă viaţa persoanei este pusă în pericol cu intenţie sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau fapta are ca urmare producerea unui prejudiciu grav pentru persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 10 ani.

(5) Cu închisoare de la 1 la 10 ani se pedepseşte şi fapta persoanei care racolează, adăposteşte sau primeşte în orice alt mod, transportă, oferă sau dă mai departe o altă persoană minoră cu intenţia de a fi exploatată (alin. 3).

Constrângerea

§ 105. (1) Fapta persoanei care constrânge o altă persoană, prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav, să facă, tolereze sau să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu este imputabilă fapta atunci când uzul de violenţă sau ameninţarea ca mijloc de a ajunge la scop nu contravine bunelor moravuri.

Constrângerea gravă

§ 106. (1) Persoana care săvârşeşte fapta de constrângere prin aceea că:

1. ameninţă cu moartea, cu o mutilare gravă sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu crearea unui pericol prin expunerea la energie nucleară, radiaţii ionizante sau efectele materialelor explozive sau cu distrugerea existenţei economice sau a poziţiei sociale,

2. aduce persoana constrânsă sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare sau

3. determină persoana constrânsă la practicarea prostituţiei sau la participarea la o reprezentare pornografică (§ 215a alin. 3) sau la orice altă acţiune, tolerare sau inacţiune care lezează interese deosebit de importante ale persoanei constrânse sau ale unui terţ,

se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei constrânse sau a altei persoane împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta de a constrânge un minor iresponsabil, în cadrul unei organizaţii criminale, prin utilizarea de forţă sau în aşa fel încât prin faptă viaţa minorului este pusă în pericol cu intenţie sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau fapta are ca urmare producerea unui prejudiciu grav pentru acesta.

Căsătoria cu forţa

§ 106a. (1) Fapta persoanei care constrânge, prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin ameninţare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie, o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care, cu intenţia de a forţa o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil (alin. 1), într-un alt stat decât statul a cărei cetăţenie o deţine sau în care îşi are reşedinţa obişnuită, o determină prin inducere în eroare cu privire la această intenţie sau prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin ameninţare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie să se deplaseze într-un alt stat sau o transportă într-un alt stat prin uz de violenţă sau prin exploatarea erorii în care aceasta se află cu privire la această intenţie.

(3) Dispoziţiile § 106 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Ameninţarea cu producerea unui pericol grav

§ 107. (1) Fapta persoanei care ameninţă cu producerea unui pericol grav o altă persoană, în scopul de a-i provoca teamă şi nelinişte se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care ameninţă o altă persoană cu moartea, cu o mutilare gravă sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu crearea unui pericol prin expunerea la energie nucleară, radiaţii ionizante sau efectele materialelor explozive sau cu distrugerea existenţei economice sau a poziţiei sociale sau aduce persoana ameninţată sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(3) În cazurile prevăzute la § 106 alin. 2 se va dispune pedeapsa prevăzută de această secţiune.

(Observaţie: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 56/2006)

Urmărirea insistentă

§ 107a. (1) Fapta persoanei care urmăreşte o altă persoană în mod insistent (alin. 2) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) O persoană urmăreşte o altă persoană în mod insistent atunci când o face într-un mod care este de natură a o limita pe aceasta din urmă în ce priveşte modul de viaţă, pe o perioadă mai lungă de timp în mod continuat

1. caută apropierea în spaţiu de aceasta,

2. ia legătura cu aceasta prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau prin utilizarea unui alt mijloc de comunicare sau prin intermediul unor terţi,

3. face comenzi de bunuri şi servicii pentru aceasta prin utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanei sau

4. determină terţi prin utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanei să ia legătura cu aceasta.

(3) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei urmărite în înţelesul dispoziţiilor alin. 2 făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Uzul de violenţă în formă continuată

§ 107b. (1) Fapta persoanei care face uz de violenţă împotriva unei alte persoane în mod continuat pe o perioadă mai lungă de timp se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) De violenţă în înţelesul dispoziţiilor de la alin. 1 uzează persoana care abuzează fizic o altă persoană sau care săvârşeşte cu intenţie fapte penale contra integrităţii corporale şi vieţii sau contra libertăţii, cu excepţia faptelor penale prevăzute la §§ 107a, 108 şi 110.

(3) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care

1. săvârşeşte fapta împotriva unui minor iresponsabil sau care din cauza unei infirmităţi, boli sau a unei dizabilităţi psihice este lipsit de apărare sau

2. prin faptă instituie un control exhaustiv asupra comportamentului persoanei vizate sau determină o limitare considerabilă a modului de viaţă autonom al persoanei vizate.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă prevăzută la alin. 3 prin producerea de chinuri sau care săvârşeşte prin uz de violenţă în formă continuată conform alin. 3 în mod repetat fapte penale contra libertăţii şi integrităţii sexuale se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Dacă una din faptele prevăzute la alin. 3 are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (§ 85) sau dacă violenţa în înţelesul dispoziţiilor alin. 3 este exercitată timp de mai mult de un an, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar dacă are ca urmare moartea persoanei pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani.

(5) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor de mai sus dacă fapta este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii.

Hărţuirea în formă continuată prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau a unui sistem informatic

§ 107c. (1) Fapta persoanei care prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau prin utilizarea unui sistem informatic şi într-un mod de natură să limiteze modul de viaţă al persoanei, pe o perioadă mai lungă de timp şi în formă continuată

1. lezează onoarea unei persoane într-un mod care poate fi perceput de un număr mare de oameni sau

2. divulgă fapte sau imagini având legătură cu sfera vieţii private a unei persoane, fără acordul persoanei, într-un mod care poate fi perceput de un număr mare de oameni,

se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei vizate în înţelesul dispoziţiilor alin. 1 făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Frauda

§ 108. (1) Persoana care cu intenţie prejudiciază drepturile unei alte persoane prin aceea că o determină sau determină prin fraudă un terţ să facă, tolereze sau să nu facă ceva, cauzând astfel un prejudiciu, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Drepturile suverane nu sunt considerate drepturi în înţelesul dispoziţiilor de la alin. 1.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea de domiciliu

§ 109. (1) Fapta persoanei care forţează intrarea în locuinţa unei alte persoane prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu forţa se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(3) Fapta persoanei care pătrunde în modalitatea descrisă la alin. 1 într-o casă, locuinţă, un spaţiu închis destinat serviciilor publice sau exercitării unei profesii sau meserii sau într-un spaţiu îngrădit care aparţine în mod nemijlocit de o casă,

1. intenţionând să facă uz de violenţă împotriva unei persoane sau a unui bun aflat acolo,

2. poartă asupra sa sau, cu ştiinţa sa, un alt participant (§ 12) poartă asupra sa o armă sau un alt mijloc menit să contracareze sau să împiedice rezistenţa unei persoane sau

3. încearcă pătrunderea mai multor persoane,

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Tratamentul neautorizat

§ 110. (1) Fapta persoanei care tratează o persoană, fără acordul acesteia, fie chiar conform regulilor medicinei ştiinţifice, se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Dacă făptuitorul nu a obţinut acordul persoanei tratate, crezând că prin amânarea tratamentului viaţa sau sănătatea persoanei tratate ar fi serios pusă în pericol, fapta sa se pedepseşte conform alin. 1 doar dacă aşa-zisul pericol nu a existat şi el ar fi putut să fie conştient de acest lucru dacă ar fi dat dovadă de suficientă grijă (§ 6).

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei tratate în mod neautorizat.

Titlul IV

Fapte penale contra onoarei

Calomnia

§ 111. (1) Fapta persoanei care acuză o altă persoană într-un mod care poate fi perceput de un terţ de o însuşire sau o atitudine condamnabilă sau de un comportament neonorabil sau care contravine bunelor moravuri, faptă care este de natură să stârnească dispreţul altor persoane faţă de respectiva persoană şi să-i prejudicieze imaginea, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prin publicare într-un material tipărit, la radio sau în alt mod prin care calomnia devine cunoscută publicului larg se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă afirmaţia se dovedeşte adevărată. În cazul prevăzut la alin. 1 făptuitorul nu se pedepseşte nici atunci când se dovedeşte existenţa unor circumstanţe care au indicat motive suficiente ca făptuitorul să creadă că afirmaţia era adevărată.

Dovedirea adevărului şi dovada bunei-credinţe

§ 112. Dovedirea adevărului şi dovada bunei-credinţe sunt posibile doar atunci când făptuitorul invocă corectitudinea afirmaţiei sau buna sa credinţă. Dovedirea adevărului şi dovada bunei-credinţe nu sunt permise în legătură cu aspecte ale vieţii private sau de familie şi în legătură cu fapte penale care se pedepsesc doar la plângerea prealabilă a unui terţ.

Reproşul privind o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată

§ 113. Fapta persoanei care face un reproş altei persoane într-un mod care poate fi perceput de un terţ în legătură cu o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, fie şi doar cu suspendarea executării sau cu renunţarea la executarea pedepsei sau pentru care instanţa a dispus amânarea executării pedepsei, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Neimputabilitate pentru exercitarea unui drept sau constrângere prin circumstanţe speciale

§ 114. (1) Dacă printr-o acţiune dintre cele menţionate la § 111 şi § 113 se îndeplineşte o obligaţie legală sau se exercită un drept, fapta este justificată.

(2) Persoana care este constrânsă în baza unor circumstanţe speciale să facă o afirmaţie corespunzătoare celei prevăzute la § 111 sau § 113 în forma şi în modul în care a fost făcută în realitate nu se pedepseşte, cu excepţia cazului în care afirmaţia nu este corectă şi făptuitorul ar fi putut să fie conştient de acest lucru dacă ar fi dat dovadă de suficientă grijă (§ 6).

Insulta

§ 115. (1) Fapta persoanei care în mod public sau în faţa mai multor persoane adresează injurii, batjocoreşte, abuzează fizic sau ameninţă o altă persoană cu abuzul fizic, se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(2) Fapta este săvârşită în faţa mai multor persoane dacă este săvârşită în prezenţa a mai mult de două persoane, exceptând făptuitorul şi persoana agresată, şi acestea pot percepe fapta.

(3) Fapta persoanei care doar din indignare cu privire la comportamentul altei persoane ajunge în situaţia de a adresa injurii, abuza sau ameninţa cu abuzuri este scuzabilă dacă indignarea sa, în special având în vedere timpul trecut de la ocazia respectivă, este de înţeles pentru oricine.

Insulta publică a unui corp constituţional, a armatei sau a unei autorităţi

§ 116. Faptele prevăzute la § 111 sau § 115 se pedepsesc şi atunci când sunt îndreptate împotriva Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, unui parlament de land, armatei, unui departament independent al armatei sau împotriva unei autorităţi şi sunt săvârşite în public. Dispoziţiile § 111 alin. 3, § 112 şi § 114 se aplică şi pentru astfel de fapte penale.

Dreptul de a cere punerea în mişcare a acţiunii penale

§ 117. (1) Punerea în mişcare a acţiunii penale în legătură cu faptele penale contra onoarei este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Punerea în mişcare a acţiunii penale în legătură cu faptele penale contra onoarei are loc din oficiu atunci când acestea sunt îndreptate împotriva preşedintelui ţării, Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, a unui parlament de land, armatei, a unui departament independent al armatei sau împotriva unei autorităţi. În vederea punerii în mişcare a acţiunii penale este necesară obţinerea acordului persoanei vătămate, corpului constituţional vătămat sau autorităţii vătămate, iar în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale pentru afectarea onoarei armatei sau a unui departament independent al armatei este necesară obţinerea acordului ministrului apărării.

(2) Dacă fapta penală contra onoarei este săvârşită împotriva unui funcţionar sau împotriva unui reprezentant al clerului sau comunităţi religioase austriece în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva făptuitorului se face de parchet, cu acordul persoanei vătămate şi al superiorilor acesteia şi în termenul prevăzut în mod normal pentru persoana vătămată pentru introducerea plângerii prealabile. Acelaşi lucru se aplică şi atunci când o astfel de faptă este săvârşită împotriva unei persoane în legătură cu o acţiune profesională a acesteia într-o publicaţie, la radio sau în alt mod prin care fapta devine cunoscută publicului larg.

(3) Parchetul va pune în mişcare acţiunea penală împotriva făptuitorului pentru o faptă penală prevăzută la § 115, cu acordul persoanei vătămate, dacă fapta este îndreptată împotriva părţii vătămate ca urmare a apartenenţei acesteia la una din categoriile menţionate la § 283 alin. 1 şi dacă fapta constă fie într-un abuz sau o ameninţare cu abuzul sau într-o jignire sau batjocorire de natură să stârnească dispreţul altor persoane faţă de respectiva persoană şi să îi prejudicieze imaginea.

(4) În cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3 persoana vătămată are oricând dreptul de a se constitui parte în proces. Dacă parchetul nu pune în mişcare acţiunea penală pentru o astfel de faptă penală sau dacă încetează urmărirea penală, partea vătămată are dreptul de a urmări penal făptuitorul.

(Observaţie: Alin. 5 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 98/2009).

Titlul V

Violarea sferei private şi a anumitor secrete profesionale

Violarea secretului corespondenţei şi ascunderea corespondenţei

§ 118. (1) Fapta persoanei care deschide o scrisoare închisă care nu îi este adresată sau un alt înscris similar se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de 180 de zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care, în scopul de a dobândi cunoştinţă despre conţinutul unui înscris care nu îi este adresat acestuia sau unei alte persoane neautorizate,

1. deschide un recipient închis în care se găseşte un astfel de înscris sau

2. face uz de un mijloc tehnic pentru a-şi atinge scopul fără deschiderea înscrisului sau a recipientului (punctul 1).

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care subtilizează sau ascunde în orice alt mod o scrisoare sau un alt înscris similar (alin. 1) înainte ca acesta să ajungă la destinatar.

(4) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau profitând de ocazia oferită de activitatea sa profesională, parchetul va pune în mişcare acţiunea penală împotriva făptuitorului, cu acordul părţii vătămate.

Accesarea ilegală a unui sistem informatic

§ 118a. (1) Fapta persoanei care îşi creează acces la un sistem informatic sau la o parte a unui sistem informatic în legătură cu care nu este autorizată sau este autorizată doar împreună cu o altă persoană, prin depăşirea unui dispozitiv de securitate specific din interiorul sistemului informatic, cu intenţia:

1. de a cunoaşte sau de a facilita unei alte persoane neautorizate accesul la date cu caracter personal, cunoaştere care lezează interese confidenţiale protejate ale persoanei vătămate sau

2. de a produce un dezavantaj unei alte persoane prin utilizarea datelor salvate în sistem şi care nu îi sunt destinate şi la care îşi creează acces sau prin utilizarea sistemului informatic,

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu un sistem informatic care este parte esenţială a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 în cadrul unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 2 în cadrul unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Violarea secretului telecomunicaţiilor

§ 119. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a cunoaşte sau de a facilita unei alte persoane neautorizate accesul la conţinutul unei informaţii transmise pe calea telecomunicaţiilor sau prin intermediul unui sistem informatic care nu îi este destinată, utilizează un dispozitiv existent la instalaţia de telecomunicaţii sau la sistemul informatic sau care a fost pregătit pentru recepţie în orice alt mod se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Interceptarea abuzivă de date

§ 119a. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi crea accesul sau de a facilita altei persoane neautorizate accesul la conţinutul unor date transmise prin intermediul unui sistem informatic care nu îi sunt destinate sau utilizează personal datele, permite accesul la date unei alte persoane căreia datele nu îi sunt destinate sau publică datele, procura pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau produce unei alte persoane un dezavantaj, utilizează un dispozitiv existent la sistemul informatic sau care a fost pregătit pentru recepţie în orice alt mod sau interceptează emisiile electromagnetice ale unui sistem informatic, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform § 119, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de aparate de înregistrare audio sau de ascultare

§ 120. (1) Fapta persoanei care utilizează un aparat de înregistrare audio sau un aparat de ascultare în scopul de a cunoaşte sau de a facilita unei alte persoane neautorizate cunoaşterea unei manifestări verbale nepublice şi care nu îi este destinată se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, fără acordul persoanei care vorbeşte, face accesibilă sau publică unui terţ înregistrarea unei manifestări verbale nepublice a unei alte persoane care nu este destinată acestuia.

(2a) Fapta persoanei care înregistrează o informaţie transmisă pe calea telecomunicaţiilor şi care nu îi este destinată, cu intenţia de a cunoaşte sau a facilita unei alte persoane neautorizate cunoaşterea conţinutului acestei informaţii, facilitează accesul altei persoane neautorizate la această informaţie sau publică această informaţie, dacă fapta nu este sancţionată mai sever conform dispoziţiilor precedente sau conform altor dispoziţii, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea secretului profesional

§ 121. (1) Fapta persoanei care divulgă sau valorifică un secret care se referă la starea de sănătate a unei persoane şi care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat exclusiv în exercitarea unei profesii medicale legal reglementate sau în cadrul ocupaţiei profesionale de administrare a unei instituţii de ocrotire a sănătăţii sau a unui alt furnizor de servicii medicale (§ 2 punctul 2 din Legea sănătăţii 2012, publicată în BGBl. I nr. 111/2012) sau în domeniul asigurărilor de sănătate, accident, viaţă sau sociale şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes legitim al persoanei care a beneficiat de activitatea sa sau pentru care activitatea a fost desfăşurată, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(1a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care solicită în mod ilegal unei persoane divulgarea (dreptul de acces sau valorificarea) de secrete privind starea sa de sănătate, cu intenţia de a prejudicia sau de a pune în pericol dobândirea sau evoluţia profesională a persoanei sau a altei persoane în cazul refuzului.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta în scopul de a-şi procura pentru sine sau pentru un altul un avantaj patrimonial sau de a cauza unei alte persoane un dezavantaj se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte expertul desemnat de o instanţă sau de o autoritate publică pentru o anumită procedură şi care divulgă sau valorifică un secret care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat exclusiv în exercitarea activităţii sale de expert judiciar şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes legitim al persoanei care a beneficiat de activitatea sa sau pentru care activitatea a fost desfăşurată.

(4) Persoanelor care exercită una dintre activităţile menţionate la alin. 1 şi 3 le este asimilat personalul auxiliar, chiar dacă nu este angajat profesional, precum şi persoanele care participă la activitate în calitate de stagiari.

(5) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă divulgarea sau valorificarea este justificată din punctul de vedere al conţinutului şi formei de un interes public sau de un interes privat legitim.

(6) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în interesul de păstrare a secretului (§ 3).

Violarea secretului comercial sau industrial

§ 122. (1) Fapta persoanei care divulgă sau valorifică un secret comercial sau industrial (alin. 3) care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat în cadrul activităţii sale de supraveghere, verificare sau control prevăzute legal sau în baza unui mandat emis de o autoritate publică se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în scopul de a-şi procura pentru sine sau pentru un altul un avantaj patrimonial sau de a produce unei alte persoane un dezavantaj se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(3) La alin. 1 este inclus doar secretul comercial şi industrial pe care făptuitorul are obligaţia legală de a-l păstra şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes legitim al persoanei vătămate de activitatea de supraveghere, verificare sau control.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă divulgarea sau valorificarea este justificată din punctul de vedere al conţinutului şi formei de un interes public sau de un interes privat legitim.

(6) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în interesul de păstrare a secretului (§ 3).

Spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial

§ 123. (1) Fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a-l valorifica, de a-l transmite unei alte persoane în vederea valorificării sau de a-l face public se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial în favoarea străinătăţii

§ 124. (1) Fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a fi valorificat, utilizat sau valorificat în orice alt mod în străinătate se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care transmite în străinătate un secret comercial sau industrial pe care este obligată să îl respecte în scopul valorificării, utilizării sau dispunerii în orice mod.

Titlul VI

Fapte penale contra patrimoniului

Distrugerea

§ 125. Fapta persoanei care distruge, deteriorează, deformează sau aduce în stare de neîntrebuinţare un bun care nu îi aparţine se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Distrugerea calificată

§ 126. (1) Cu închisoarea de până la 2 ani se pedepseşte persoana care săvârşeşte o distrugere:

1. a unui bun care este dedicat serviciului religios sau adorării în cadrul unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

2. a unui mormânt, a unui alt loc de înhumare, a unui monument funerar sau a unui loc de comemorare a morţilor aflat într-un cimitir sau într-un spaţiu care serveşte exercitării unei credinţe religioase,

3. a unui monument public sau a unui obiect protejat,

4. a unui bun de o valoare ştiinţifică, folcloristică, artistică sau istorică general recunoscută, aflat într-o colecţie accesibilă publicului larg sau într-un alt loc de acest fel sau într-o clădire publică,

5. a unei componente esenţiale a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

6. (Observaţie: Punctul 6 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 154/2015)

7. prin care făptuitorul cauzează bunului o daună care depăşeşte suma de 5.000 euro.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează bunului prejudicii care depăşesc suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.

Distrugerea de date

§ 126a. (1) Fapta persoanei care cauzează un prejudiciu unei alte persoane prin aceea că modifică, şterge sau aduce în stare de neîntrebuinţare în orice alt mod sau ascunde date prelucrate, transmise sau disponibile electronic în legătură cu care nu este autorizată sau este autorizată doar împreună cu o altă persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează datelor prejudicii care depăşesc suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Persoana care prin fapta săvârşită limitează mai multe sisteme informatice prin utilizarea unui program informatic, a unei parole informatice, cod de acces sau alte date similare care permit accesul la un sistem informatic sau la o parte a unui sistem informatic, în măsura în care aceste medii, conform naturii lor au fost în mod vizibil create şi adaptate în acest scop, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(4) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care:

1. cauzează un prejudiciu care depăşeşte suma de 300.000 euro,

2. limitează componente esenţiale ale infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

3. săvârşeşte fapta ca membru al unui grup infracţional.

Perturbarea capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic

§ 126b. (1) Persoana care perturbă grav capacitatea de funcţionare a unui sistem informatic în legătură cu care nu este autorizat sau nu este autorizat singur prin aceea că introduce sau transmite date, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform dispoziţiilor § 126a, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează o perturbare de mai lungă durată a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Persoana care prin fapta săvârşită perturbă grav mai multe sisteme informatice prin utilizarea unui program informatic, a unei parole informatice, cod de acces sau alte date similare care permit accesul la un sistem informatic sau la o parte a unui sistem informatic, în măsura în care aceste medii, conform naturii lor au fost în mod vizibil create şi adaptate în acest scop, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(4) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care

1. cauzează un prejudiciu care depăşeşte suma de 300.000 euro,

2. săvârşeşte fapta asupra unui sistem informatic care este o componentă esenţială a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

3. săvârşeşte fapta ca membru al unui grup infracţional.

Abuzul de programe informatice sau date de acces

§ 126c. (1) Fapta persoanei care produce, introduce, distribuie, înstrăinează sau pune la dispoziţie în orice alt mod, îşi procură sau posedă

1. un program informatic care conform naturii sale a fost în mod vizibil creat sau adaptat în scopul accesării ilegale a unui sistem informatic (§ 118a), unei violări a secretului telecomunicaţiilor (§ 119), al unei interceptări ilegale de date (§ 119a), al unei distrugeri de date (§ 126a), al unei perturbări a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic (§ 126b) sau al unui abuz fraudulos de prelucrare a datelor (§ 148a) sau un astfel de dispozitiv similar sau

2. o parolă informatică, un cod de acces sau date similare care permit accesul la un sistem informatic sau la o parte a acestuia

cu intenţia de a le utiliza la săvârşirea unei fapte penale prevăzute la punctul 1 se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care împiedică de bunăvoie ca programul informatic menţionat la alin. 1 sau dispozitivul similar acestuia sau parola, codul de acces sau datele similare acestora să fie folosit în modul descris la §§ 118a, 119, 119a, 126a, 126b sau 148a. Dacă nu există pericolul unei astfel de utilizări sau pericolul a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, acesta nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste fapte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Furtul

§ 127. Fapta persoanei care ia un bun mobil care nu îi aparţine de la o altă persoană cu intenţia ca prin însuşirea acestuia să se îmbogăţească pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Furtul calificat

§ 128. (1) Se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani fapta persoanei care săvârşeşte un furt

1. în timpul unui incendiu, al unei inundaţii sau al unei situaţii de dificultate cu caracter general sau izolat care afectează doar persoana vătămată sau profitând de starea de neajutorare a persoanei vătămate,

2. într-un spaţiu care serveşte exercitării unei credinţe religioase sau asupra unui bun care este dedicat serviciului religios sau adorării în cadrul unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

3. asupra unui bun de o valoare ştiinţifică, folclorică, artistică sau istorică general recunoscută, aflat într-o colecţie accesibilă publicului larg sau într-un alt loc de acest fel sau într-o clădire publică,

4. asupra unei componente esenţiale a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

5. asupra unui bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro.

(2) Persoana care fură un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani.

Furtul prin efracţie sau furtul armat

§ 129. (1) Se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani fapta persoanei care săvârşeşte un furt prin

1. spargerea, escaladarea într-o clădire, mijloc de transport, loc de depozitare sau într-un alt spaţiu închis, precum şi prin pătrunderea prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase, a unui alt instrument care nu este conceput pentru deschidere legală sau a unui cod de acces obţinut fără drept,

2. spargerea unui recipient sau deschiderea acestuia cu ajutorul unui instrument dintre cele menţionate la punctul 1,

3. spargerea unui dispozitiv de încuiere sau deschiderea acestuia cu ajutorul unui instrument dintre cele menţionate la punctul 1,

4. dezactivarea electronică a unui dispozitiv de control al accesului.

(2) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte un furt prin

1. pătrunderea într-o locuinţă în modul descris la alin. 1 punctul 1 sau 4 sau

2. purtarea asupra sa sau, cu ştiinţa sa, purtarea de către un alt participant (§ 12) a unei arme sau a unui alt mijloc menit să contracareze sau să împiedice rezistenţa unei persoane.

Furtul ca îndeletnicire şi furtul în grup infracţional

§ 130. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte un furt ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional cu participarea (§ 12) unui alt membru al acestui grup se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte în modul descris la alin. 1 un furt calificat prevăzut la § 128 alin. 1 sau un furt prevăzut la § 129 alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte în modul descris la alin. 1 un furt calificat prevăzut la § 129 alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Furtul cu violenţă

§ 131. Fapta persoanei care, prinsă în flagrant delict în timpul săvârşirii furtului, face uz de violenţă faţă de o persoană sau o ameninţă cu producerea unui pericol iminent asupra integrităţii corporale şi vieţii persoanei (§ 89) în scopul de a păstra pentru sine sau pentru un terţ bunul sustras, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă uzul de violenţă are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (§ 85) sau moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.

Sustragerea de energie

§ 132. (1) Fapta persoanei care sustrage energie dintr-o instalaţie care serveşte la producerea, transformarea, aprovizionarea sau stocarea de energie în scopul de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care sustrage energie a cărei valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar fapta persoanei care sustrage energie a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Delapidarea

§ 133. (1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte, pentru sine sau pentru un terţ, un bun care i-a fost încredinţat, în scopul de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care deturnează un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar fapta persoanei care deturnează un bun a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Însuşirea ilegală

§ 134. (1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ un bun care nu îi aparţine, pe care l-a găsit sau care a ajuns în păstrarea sa din eroare sau în alt fel fără implicarea sa, în scopul de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care îşi însuşeşte un bun care nu îi aparţine şi pe care l-a adus în păstrarea sa fără intenţia de a şi-l însuşi.

(3) Fapta persoanei care îşi însuşeşte ilegal un bun care nu îi aparţine, a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar fapta persoanei care deturnează un bun care nu îi aparţine, a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Furtul în scop de folosinţă

§ 135. (1) Fapta persoanei care produce prejudicii altei persoane prin aceea că sustrage în mod constant bunuri mobile care nu îi aparţin, fără să îşi însuşească bunul pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta asupra unui bun dintre cele menţionate la § 126 alin. 1 punctul 1-6 sau asupra unui bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar fapta persoanei care săvârşeşte fapta asupra unui bun a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Utilizarea neautorizată a unui vehicul

§ 136. (1) Fapta persoanei care utilizează un vehicul prevăzut cu motor în scop de propulsie, fără acordul persoanei autorizate, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prin dobândirea controlului asupra vehiculului prin una din acţiunile descrise la §§ 129-131 se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte făptuitorul dacă prejudiciul cauzat vehiculului sau încărcăturii prin săvârşirea faptei sau prin utilizarea de mijloace de producţie depăşeşte suma de 5.000 euro; dacă prejudiciul depăşeşte valoarea de 300.000 euro făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(4) Fapta nu este imputabilă făptuitorului dacă dreptul de dispoziţie asupra vehiculului aparţine soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau unui alt membru de familie, dacă făptuitorul trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane sau dacă vehiculul i-a fost încredinţat de angajatorul său care este autorizat în acest sens. Un drept de dispoziţie temporar nu se va lua în considerare. O astfel de faptă nu este imputabilă nici participanţilor (§ 12).

Ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit

§ 137. Fapta persoanei care, prin violarea dreptului de vânătoare sau pescuit al altei persoane, urmăreşte vânatul, pescuieşte, omoară, răneşte vânatul sau peştele, şi-l însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ sau distruge, deteriorează sau îşi însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ un bun supus dreptului de vânătoare sau pescuit al altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Ingerinţa gravă în dreptul de vânătoare sau pescuit

§ 138. Cu închisoarea de până la 3 ani se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta

1. asupra vânatului, peştelui sau altui bun care face obiectul dreptului la vânătoare sau pescuit al altei persoane cu o valoare care depăşeşte suma de 5.000 euro,

2. în perioada de prohibiţie sau prin utilizarea de fier, momeli otrăvite, instalaţii electrice de capturare, materiale explozive, într-un mod care periclitează efectivul de vânat sau peşti sau în cazul vânatului prin utilizarea de laţuri,

3. împreună cu un alt participant (§ 12) şi fie poartă personal o armă de foc asupra sa, fie ştie că participantul poartă o armă de foc asupra sa sau

4. ca îndeletnicire.

Condiţia pentru punerea în mişcare a acţiunii penale

§ 139. Dacă făptuitorul săvârşeşte ingerinţa în dreptul de vânătoare, respectiv ingerinţa în dreptul de pescuit al altei persoane într-un loc în care îi este permisă în anumite limite vânătoarea sau pescuitul, acţiunea penală pentru faptele penale prevăzute la §§ 137 şi 138 se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Uzul de violenţă de către braconier

§ 140. Fapta persoanei care, prinsă în flagrant delict în timpul săvârşirii unei ingerinţe în dreptul la vânătoare sau pescuit al unei persoane, face uz de violenţă faţă de o persoană sau o ameninţă cu producerea unui pericol iminent asupra integrităţii corporale şi vieţii acesteia (§ 89) în scopul de a păstra pentru sine sau pentru un terţ prada, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă uzul de violenţă are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (§ 85) sau moartea unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.

Furtul cu valoare mică

§ 141. (1) Fapta persoanei care, de nevoie, fără să se gândească sau în scopul satisfacerii unei dorinţe, sustrage altei persoane un bun cu o valoare redusă sau îşi însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ bunul respectiv, se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau amendă de până la 60 de zile-amendă dacă fapta ar fi sancţionată în mod normal ca furt, furt de energie, delapidare, însuşire ilegală sau ingerinţă în dreptul de vânătoare sau pescuit al altei persoane şi dacă nu este vorba de unul dintre cazurile prevăzute la §§ 129, 131, 138 punctul 2 şi 3 şi § 140.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

(3) Nu se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte fapta asupra soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau asupra unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane.

(4) Însuşirea fără drept de produse ale solului sau componente ale solului (cum ar fi fructe, produse de pădure, lemn căzut) de valoare redusă nu se pedepseşte penal.

Tâlhăria

§ 142. (1) Fapta persoanei care sustrage sau ia cu forţa altei persoane, prin folosirea violenţei sau prin ameninţare cu producerea unui pericol iminent asupra integrităţii corporale şi vieţii acesteia (§ 89), un bun mobil care nu îi aparţine, cu intenţia ca prin însuşirea acestuia să se îmbogăţească pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte o tâlhărie fără a face uz de violenţă considerabilă, asupra unui bun cu valoare mică, dacă fapta nu a avut urmări semnificative şi nu este vorba de o tâlhărie calificată (§ 143), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tâlhăria calificată

§ 143. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o tâlhărie în calitate de membru al unui grup infracţional cu participarea (§ 12) unui alt membru al acestui grup infracţional sau fapta persoanei care săvârşeşte o tâlhărie prin uz de armă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă violenţa exercitată are ca urmare rănirea gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani. Dacă violenţa exercitată are ca urmare vătămarea corporală cu urmări grave de durată (§ 85 alin. 1), făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani, iar dacă urmarea este moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă.

Şantajul

§ 144. (1) Fapta persoanei care prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu un pericol grav constrânge o altă persoană să facă, tolereze sau să nu facă ceva, de natură să aducă prejudicii patrimoniale persoanei sau unui terţ, atunci când acţionează cu intenţia ca prin comportamentul persoanei vătămate să se îmbogăţească pe sine sau un terţ în mod necuvenit, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Nu este imputabilă fapta atunci când uzul de violenţă sau ameninţarea ca mijloc de a ajunge la scop nu contravine bunelor moravuri.

Şantajul calificat

§ 145. (1) Persoana care săvârşeşte un şantaj

1. prin ameninţare cu moartea, cu o gravă mutilare sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu expunerea la energie nucleară, radiaţii ionizante sau expunerea la efectele materialelor explozive sau cu distrugerea existenţei economice sau a poziţiei sociale sau

2. aduce persoana şantajată sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu un pericol grav, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta

1. ca îndeletnicire sau

2. împotriva aceleiaşi persoane pe o perioadă mai lungă de timp în mod constant.

(3) În acelaşi mod se pedepseşte făptuitorul dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei şantajate sau a altei persoane împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu un pericol grav.

Înşelăciunea

§ 146. Fapta persoanei care determină o altă persoană să facă, tolereze sau să nu facă ceva, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, de natură să cauzeze prejudicii persoanei sau unui terţ, săvârşită cu intenţia de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, prin comportamentul persoanei înşelate, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Înşelăciunea calificată

§ 147. (1) Persoana care săvârşeşte o înşelăciune prin:

1. utilizarea unui înscris fals sau falsificat, a unui instrument de plată fără numerar fals, falsificat sau denaturat, utilizarea de date furate privind un instrument de plată fără numerar, date false sau falsificate, un alt document justificativ de acest fel sau un aparat de măsură incorect calibrat sau

2. (Observaţie: Punctul 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 112/2015)

3. Se prezintă în mod fraudulos ca fiind funcţionar

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(1a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte o înşelăciune cu un prejudiciu mai mult decât nesemnificativ, prin utilizarea unei substanţe interzise sau a unei metode interzise conform anexei Convenţiei împotriva dopajului, publicată în BGBl. nr. 451/1991.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte o înşelăciune cu un prejudiciu care depăşeşte suma de 5.000 euro.

(3) Persoana care prin săvârşirea faptei cauzează un prejudiciu care depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Înşelăciunea ca îndeletnicire

§ 148. Fapta persoanei care săvârşeşte o înşelăciune ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar fapta persoanei care săvârşeşte o înşelăciune calificată prevăzută la § 147 alin. 1 şi 2 ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Abuzul fraudulos de prelucrare a datelor

§ 148a. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, aduce prejudicii patrimoniului altei persoane prin denaturarea rezultatului unei prelucrări electronice a datelor prin configurarea programului, prin introducerea, modificarea, ştergerea sau ascunderea de date sau în alt mod prin acţionarea asupra procesului de prelucrare se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Neplata unui serviciu

§ 149. (1) Fapta persoanei care beneficiază de transport public sau de acces la un spectacol, expoziţie sau altă manifestare sau la o instituţie prin inducere în eroare, fără să achite taxa stabilită, se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 de zile-amendă dacă taxa este de valoare redusă.

(2) Fapta persoanei care beneficiază pentru sine sau pentru un terţ de prestaţia non-marfă a unui automat fără să achite taxa stabilită se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(3) Dacă în cazul prevăzut la alin. 2 taxa este de valoare redusă făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 zile-amendă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Înşelăciunea săvârşită de nevoie

§ 150. (1) Persoana care săvârşeşte o înşelăciune prin care aduce prejudicii nesemnificative se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 zile-amendă dacă nu este vorba de unul din cazurile prevăzute la §§ 147 şi 148.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(3) Nu se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte fapta asupra soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau asupra unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane.

Abuzul de asigurare

§ 151. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a obţine pentru sine sau pentru un terţ o primă de asigurare

1. distruge, deteriorează sau ascunde un bun asigurat împotriva distrugerii, deteriorării, pierderii sau furtului sau

2. se răneşte pe sine sau pe un terţ sau îşi face rău sănătăţii sau se lasă rănit sau lasă să i se facă rău, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform §§ 146, 147 şi 148.

(2) Nu este imputabilă conform alin. 1 fapta persoanei care, înainte să fi beneficiat de asigurare şi înainte ca o autoritate (alin. 3) să fi aflat de fapta sa, renunţă de bunăvoie la punerea în aplicare a intenţiei sale.

(3) Autoritate în înţelesul alin. 2 desemnează un organ de urmărire penală. Acesteia îi sunt asimilate organele de siguranţă publică desemnate în scop de urmărire penală.

Defăimarea

§ 152. (1) Fapta persoanei care susţine lucruri neadevărate şi aduce astfel prejudicii sau pune în pericol reputaţia sau evoluţia profesională a altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de încredere

§ 153. (1) Fapta persoanei, care, cu bună ştiinţă abuzează de autorizarea sa de a dispune de patrimoniul altei persoane sau de a impune obligaţii asupra altei persoane şi prin aceasta cauzează prejudicii patrimoniale, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Abuzează de autorizarea sa persoana care încalcă într-un mod inacceptabil regulile privind protecţia patrimoniului persoanei vătămate.

(3) Persoana care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Primirea de cadouri

§ 153a.Fapta persoanei care, în schimbul exercitării competenţelor conferite prin lege, mandat sau raport juridic de a dispune cu privire la patrimoniul unei alte persoane sau de a impune obligaţii asupra unei alte persoane, a acceptat un folos patrimonial semnificativ ca valoare pe care, contrar obligaţiilor pe care le avea, nu l-a predat, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Abuzul de subvenţii

§ 153b. (1) Fapta persoanei care utilizează în mod abuziv o subvenţie care i-a fost acordată, pentru alte scopuri decât cele pentru care i-a fost acordată, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) în cadrul unei persoane juridice sau al unei societăţi de persoane fără personalitate juridică căreia i-a fost acordată subvenţia sau fără o înţelegere împreună cu persoana căreia i-a fost acordată subvenţia, dar în calitate de superior al acesteia (§ 74 alin. 3) se pedepseşte conform alin. 1.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o sumă mai mare de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o sumă mai mare de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(5) Subvenţia este o alocaţie care se acordă din bugetele publice în vederea realizării unor interese publice şi pentru care nu se aduce nici un fel de contraprestaţie corespunzătoare financiară; sunt exceptate alocaţiile cu caracter de asigurări sociale şi indemnizaţiile acordate conform § 12 din Legea privind finanţele publice din 1948. Bugetele publice sunt bugetele autorităţilor regionale, ale altor persoane de drept public, cu excepţia bisericilor şi comunităţilor religioase, precum şi bugetul comun al Comunităţilor Europene şi bugetele administrate de către Comunităţile Europene sau în numele acestora.

Nevirarea contribuţiilor angajaţilor la fondul asigurărilor sociale

§ 153c. (1) Fapta persoanei care în calitate de angajator nu virează asigurătorului contribuţiile unui angajat datorate la fondul asigurărilor sociale se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă obligaţia de plată a contribuţiilor datorate de un angajat la fondul asigurărilor sociale revine unei persoane juridice sau unei societăţi de persoane fără personalitate juridică, dispoziţiile alin. 1 se aplică la toate persoanele fizice care aparţin organismului autorizat de reprezentare. Acest organism are dreptul de a delega responsabilitatea achitării contribuţiilor unuia sau mai multor membri ai organismului; în acest caz dispoziţiile alin. 1 se vor aplica doar acestora.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă până la finalul procesului:

1. achită în întregime contribuţiile restante sau

2. se angajează contractual faţă de asigurătorul îndrituit să achite ulterior contribuţiile restante într-un anumit termen.

(4) Răspunderea se naşte din nou dacă făptuitorul nu respectă obligaţia asumată conform alin. 3 punctul 2.

Declararea frauduloasă la asigurările sociale

§ 153d. (1) Fapta persoanei care procedează la, facilitează sau solicită declararea unei persoane la asigurările sociale, ştiind că contribuţiile la fondul asigurărilor sociale nu vor fi achitate în întregime se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă contribuţiile la fondul asigurărilor sociale nu sunt achitate în întregime.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care procedează la, facilitează sau solicită declararea unei persoane la fondul de asigurări al muncitorilor în construcţii, ştiind că indemnizaţiile conform Legii privind fondul de asigurări al muncitorilor în construcţii nu vor fi achitate în întregime, dacă indemnizaţiile nu sunt achitate în întregime.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 ca îndeletnicire sau în legătură cu un număr mai mare de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Munca la negru în formă organizată

§ 153e. (1) Fapta persoanei care ca îndeletnicire:

1. racolează, intermediază sau pune la dispoziţie persoane în scopul desfăşurării unor activităţi lucrative independente sau neindependente fără a proceda la declararea obligatorie a acestora la sistemul asigurărilor sociale sau fără ca acestea să deţină permis de muncă,

2. angajează un număr mare de persoane care muncesc ilegal (punctul 1) sau le furnizează comenzi pentru desfăşurarea de activităţi independente sau

3. conduce un grup mare de persoane care muncesc ilegal (punctul 1)

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Conform dispoziţiilor alin. 1 se pedepseşte şi fapta persoanei care săvârşeşte una dintre faptele menţionate în această secţiune în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) în cadrul unei persoane juridice sau al unei societăţi de persoane fără personalitate juridică.

Camăta financiară

§ 154. (1) Fapta persoanei care profită de situaţia dificilă, imprudenţa, lipsa de experienţă sau lipsa discernământului unei persoane solicitând să i se promită sau să i se acorde, pentru sine sau pentru un terţ, un avantaj patrimonial pentru o prestaţie menită să satisfacă o nevoie de bani, în special pentru acordarea sau intermedierea unui împrumut sau stingerea unei pretenţii financiare sau intermedierea unei astfel de stingeri şi care se află în vădită disproporţie cu valoarea propriei prestaţii se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care valorifică în mod cămătăresc o astfel de solicitare primită.

(3) Persoana care săvârşeşte camăta ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(Observaţie: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 112/2015)

Camăta materială

§ 155. (1) Fapta persoanei care, în cazurile prevăzute la § 154, profită ca îndeletnicire de situaţia dificilă, imprudenţa, lipsa de experienţă sau lipsa discernământului unei persoane prin aceea că solicită să i se promită sau să i se acorde, pentru sine sau pentru un terţ, un folos material sau o altă prestaţie care se află în vădită disproporţie cu valoarea propriei prestaţii se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă prin faptă a prejudiciat grav un număr mai mare de persoane pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care valorifică în mod cămătăresc o astfel de solicitare primită.

(Observaţie: Alin. 3 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 112/2015)

Bancruta frauduloasă

§ 156. (1) Fapta persoanei care ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul său, pretinde sau recunoaşte o creanţă inexistentă sau îşi diminuează patrimoniul în mod real sau doar aparent, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează prejudicii care depăşesc suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani.

Prejudicierea creditorilor străini

§ 157. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, fără acordul debitorului, ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul debitorului sau se prevalează de un drept inexistent împotriva patrimoniului debitorului, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia.

Favorizarea unui creditor

§ 158. (1) Fapta persoanei care, după intrarea în incapacitate de plată, favorizează un creditor, defavorizându-i astfel pe ceilalţi creditori sau cel puţin pe unul dintre aceştia se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Nu este imputabilă conform alin. 1 fapta creditorului care îl determină pe debitor să garanteze sau să plătească o creanţă care i se cuvine sau care primeşte garanţia sau plata.

Alterarea din culpă gravă a intereselor creditorilor

§ 159. (1) Persoana care din culpă gravă (§ 6 alin. 3) îşi cauzează incapacitatea de plată prin aceea că acţionează în sensul bancrutei frauduloase (alin. 5) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, având cunoştinţă sau necunoscând din culpă incapacitatea sa de plată, zădărniceşte sau diminuează din culpă gravă îndestularea cel puţin a unuia dintre creditorii săi, prin aceea că acţionează în sensul bancrutei frauduloase conform alin. 5.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care din culpă (§ 6 alin. 3) îşi alterează prin acţiuni în sensul bancrutei frauduloase (alin. 5) situaţia economică în aşa măsură încât ar fi intervenit incapacitatea de plată dacă una sau mai multe autorităţi regionale, fără să existe o obligaţie în acest sens, nu ar fi adus în mod direct sau indirect un aport, nu ar fi luat măsuri similare sau dacă alte părţi nu ar fi adus aport sau nu ar fi luat măsuri similare.

(4) Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte fapta persoanei care:

1. în cazul prevăzut la alin. 1 cauzează o imposibilitate de îndestulare a creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia mai mare de 1.000.000 euro,

2. în cazul prevăzut la alin. 2 cauzează o imposibilitate suplimentară de îndestulare a creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia mai mare de 1.000.000 euro sau

3. prin săvârşirea faptelor penale prevăzute la alin. 1 sau 2 aduce prejudicii existenţei economice a multor persoane sau, în cazul prevăzut la alin. 3, ar fi adus prejudicii.

(5) În sensul bancrutei frauduloase acţionează persoana care, încălcând principiile desfăşurării activităţii economice corecte,

1. distruge, deteriorează, aduce în stare de neîntrebuinţare, delapidează sau donează o parte importantă a patrimoniului său,

2. cheltuie sume exagerat de mari printr-o tranzacţie extrem de riscantă care nu ţine de obiectul său normal de activitate, prin jocuri sau pariuri,

3. angajează cheltuieli exagerate, în evidentă disproporţie cu situaţia sa financiară sau cu competitivitatea sa economică,

4. omite să ţină registre contabile sau să facă înregistrări contabile sau procedează în aşa fel încât să îngreuneze considerabil o privire de ansamblu rapidă asupra circumstanţelor sale patrimoniale, financiare şi de rentabilitate sau omite să dispună măsuri de control necesare care permit o astfel de privire de ansamblu sau

5. omite să efectueze situaţiile financiare anuale obligatorii sau procedează în aşa fel încât sau le efectuează atât de târziu încât să îngreuneze considerabil o privire de ansamblu rapidă asupra circumstanţelor sale patrimoniale, financiare şi de rentabilitate.

Activităţi subversive în timpul administrării judiciare sau în cadrul procedurii de insolvenţă

§ 160. (1) Se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă fapta

1. persoanei care se prevalează de o creanţă ilegală sau de o creanţă într-un cuantum sau de un rang ilegal în scopul de a dobândi în cadrul procedurii de insolvenţă o influenţă necuvenită;

2. creditorului care primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru un terţ, un avantaj patrimonial în schimbul exercitării dreptului său de vot într-un anumit sens sau în schimbul neexercitării dreptului său de vot, precum şi persoana care acordă sau promite unui creditor în acest scop un avantaj patrimonial;

3. creditorului care primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru un terţ, în schimbul încheierii unui plan de reorganizare fără acordul celorlalţi creditori, un avantaj special, precum şi persoana care acordă sau promite unui creditor în acest scop un avantaj special.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana numită administrator judiciar, lichidator sau membru în adunarea creditorilor în cadrul procedurii de insolvenţă care primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru un terţ, în dauna creditorilor, un avantaj patrimonial necuvenit.

Dispoziţii comune privind răspunderea angajaţilor cu funcţie de conducere

§ 161. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3), persoană juridică sau societate de persoane fără personalitate juridică faptele penale prevăzute la §§ 156, 158, 159 şi 162 se pedepseşte la fel ca debitorul, iar cele prevăzute la § 160 la fel ca creditorul. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte conform dispoziţiilor menţionate persoana care, fără acordul debitorului sau creditorului, acţionează în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) al acestora.

(2) Conform § 160 alin. 2 se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte una dintre faptele penale acolo prevăzute în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) în cadrul unei persoane juridice sau societăţi de persoane fără personalitate juridică căreia i-au fost transferate prerogativele acolo menţionate.

Zădărnicirea executării

§ 162. (1) Fapta persoanei care ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul său, pretinde sau recunoaşte o creanţă inexistentă sau îşi diminuează patrimoniul în mod real sau doar aparent, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorului prin executare silită sau în cadrul unei proceduri de executare silită aflată pe rol se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează prejudicii care depăşesc suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Zădărnicirea executării în favoarea unui terţ

§ 163. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, fără acordul debitorului, ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul debitorului sau se prevalează de un drept inexistent împotriva patrimoniului debitorului, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorului prin executare silită sau în cadrul unei proceduri de executare silită aflată pe rol.

Redarea incorectă de informaţii esenţiale privind anumite organizaţii

§ 163a. (1) Fapta persoanei care în calitate de decident (§ 2 alin. 1 din Legea privind răspunderea organizaţiilor, publicată în BGBl. I nr. 151/2005) în cadrul unei organizaţii dintre cele menţionate la § 163c sau în calitate de persoană mandatată de către un decident în legătură cu redarea de informaţii

1. într-o situaţie financiară anuală, raport anual sau într-un raport destinat publicării, asociaţilor sau membrilor, unui organ de supraveghere sau preşedintelui acestuia,

2. într-un apel public privind afilierea la organizaţie,

3. într-un discurs sau într-un material informativ în cadrul adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau în orice altă adunare a asociaţilor sau membrilor organizaţiei,

4. în instrucţiuni şi documente justificative (§ 272 alin. 2 din Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale) sau în alte materiale care trebuie predate auditorului (§ 163b alin. 1) sau

5. într-o cerere de înregistrare în Registrul Firmelor privitoare la aporturile de capital

redă în mod evident incorect sau incomplet o informaţie referitoare la circumstanţele patrimoniale, financiare sau de rentabilitate ale organizaţiei sau o informaţie esenţială pentru evaluarea circumstanţelor patrimoniale, financiare şi de rentabilitate viitoare ale organizaţiei (§ 189a punctul 10 Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale, publicată în dRGBl, pagina 219/1897), inclusiv circumstanţele privitoare la relaţia organizaţiei cu întreprinderile afiliate, dacă fapta este de natură să cauzeze organizaţiei, asociaţilor, membrilor sau creditorilor sau investitorilor prejudicii considerabile, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă este sancţionată persoana care în calitate de decident nu elaborează raportul special prevăzut legal în situaţia punerii în pericol iminent a lichidităţilor organizaţiei.

(3) Cu închisoare de până la 3 ani se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 în legătură cu o organizaţie ale cărei hârtii de valoare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European în înţelesul dispoziţiilor art. 4 alin. 1 nr. 21 din Directiva 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE, publicată în JO nr. L 173 din 12.06.2014, pagina 349.

(4) Nu este imputabilă participaţia (§§ 12, 14) dacă fapta persoanei este sancţionată la § 163b.

Elaborarea de rapoarte incorecte de către auditorii anumitor organizaţii

§ 163b. (1) Fapta persoanei care în calitate de auditor financiar, auditor de constituire, auditor special, auditor de fuzionări, auditor de scindări, revizor, auditor de fundaţii, membru în comisia de examinare (§ 40 Legea privind radiodifuziunea austriacă, publicată în BGBl nr. 379/1984) sau în calitate de orice auditor desemnat în temeiul dispoziţiilor aplicabile în domeniul dreptului organizaţiilor şi având funcţii similare celor ale organizaţiilor menţionate la § 163c

1. în raportul întocmit sau

2. într-un discurs sau într-un material informativ în cadrul adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau în orice altă adunare a asociaţilor sau membrilor organizaţiei

redă în mod evident incorect sau incomplet sau trece sub tăcere o informaţie referitoare la informaţii esenţiale (§ 163a alin. 1) în aşa fel încât situaţia financiară anuală, raportul anual sau situaţia financiară, contractul sau raportul verificat redă în mod evident incorect sau incomplet informaţii esenţiale (§ 163a alin. 1), dacă fapta este de natură să cauzeze prejudicii considerabile organizaţiei, asociaţilor, membrilor sau creditorilor sau investitorilor, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în calitate de auditor (alin. 1):

1. emite o opinie de audit în mod evident incorectă pe fond, dacă fapta este de natură a cauza prejudicii considerabile organizaţiei, asociaţilor, membrilor sau creditorilor sau investitorilor sau

2. nu întocmeşte un raport prevăzut legal în situaţia punerii în pericol iminent a inventarului organizaţiei.

(3) Nu este imputabilă fapta prevăzută la alin. 2 punctul 1 dacă fapta este sancţionată pentru redarea incorectă sau incompletă conform alin. 1.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 în calitate de auditor al unei organizaţii prevăzute la § 163a alin. 3 se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(5) Nu este imputabilă participarea (§§ 12, 14) dacă fapta persoanei este sancţionată la § 163a.

Organizaţii

§ 163c. Dispoziţiile §§ 163a şi 163b se aplică următoarelor organizaţii:

1. societăţi cu răspundere limitată,

2. societăţi pe acţiuni,

3. societăţi europene (SE),

4. cooperative

5. cooperative europene (SCE),

6. societăţi mutuale de asigurări,

7. organizaţii mari în înţelesul dispoziţiilor § 22 alin. 2 din Legea privind funcţionarea organizaţiilor, publicată în BGBl. I nr. 66/2002,

8. societăţi deschise şi societăţi în comandită simplă în înţelesul dispoziţiilor § 189 alin. 1 punctul 2 lit. a din Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale,

9. casele de economii,

10. fundaţiile private,

11. fundaţiile de drept public, în înţelesul legii ORF şi

12. organizaţii străine similare celor prevăzute la punctul 1 – 11 ale căror hârtii de valoare transmisibile sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din Austria sau care sunt înregistrate în Austria în Registrul Firmelor în ce priveşte un sediu secundar (§ 12 din Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale).

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 163d. (1) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la § 163a fapta persoanei care, de bunăvoie, corectează informaţiile incorecte sau adaugă informaţiile lipsă:

1. în cazul raportului către un organ cu drept de supraveghere (alin. 1 punctul 1) înaintea încheierii şedinţei organului,

2. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 2 înainte de aderarea unei persoane la organizaţie,

3. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 3 înainte de încheierea adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau a oricărei alte adunări a asociaţilor sau membrilor organizaţiei,

4. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 4 înainte de depunerea raportului auditorului respectiv, precum şi

5. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 5 înainte de a se dispune înregistrarea în Registrul Firmelor.

(2) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la § 163b alin. 1 punctul 2 fapta persoanei care, de bunăvoie, adaugă informaţiile trecute sub tăcere înainte de încheierea adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau a oricărei alte adunări a asociaţilor sau membrilor organizaţiei.

Tăinuirea

§ 164. (1) Fapta persoanei care sprijină făptuitorul unei fapte penale împotriva patrimoniului, după săvârşirea faptei de către acesta, prin ascunderea sau valorificarea unui bun obţinut în urma săvârşirii acelei fapte penale, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care cumpără un astfel de bun, îl deţine sau îl transmite unui terţ.

(3) Fapta persoanei care tăinuieşte un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(4) Fapta persoanei care tăinuieşte un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 300.000 euro sau care săvârşeşte fapta de tăinuire ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte tăinuitorul, dacă fapta penală prin care a fost obţinut bunul este sancţionată, dintr-un alt motiv decât săvârşirea acesteia ca îndeletnicire, cu închisoarea de până la 5 ani sau mai mult, iar tăinuitorul cunoaşte împrejurările sancţionate de această pedeapsă.

(5) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau alin. 2 de nevoie, fără să se gândească sau în scopul satisfacerii unei dorinţe în legătură cu un bun cu o valoare redusă, se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 zile-amendă, dacă infracţiunea predicat nu este furtul prin efracţie sau furtul armat prevăzut la § 129 alin. 2, furtul cu violenţă prevăzut la § 131, ingerinţa gravă în dreptul de vânătoare sau pescuit prevăzută la § 138 punctul 2, tâlhăria prevăzută la § 142, tâlhăria calificată prevăzută la § 143, şantajul prevăzut la § 144 sau şantajul calificat prevăzut la § 145.

(6) Persoana care săvârşeşte o faptă prevăzută la alin. 5 se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în urma infracţiunii predicat.

(7) Persoana care săvârşeşte o faptă prevăzută la alin. 5 nu se pedepseşte dacă infracţiunea predicat a fost săvârşită în dauna soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau asupra unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane.

Spălarea banilor

§ 165. (1) Fapta persoanei, care ascunde sau disimulează originea unor bunuri obţinute din săvârşirea unei infracţiuni3), a unei fapte penale contra patrimoniului sancţionate cu închisoare de mai mult de 1 an, a unui delict prevăzute la §§ 223, 224, 225, 229, 230, 269, 278, 288, 289, 293, 295 sau 304-309, a unui delict săvârşit ca îndeletnicire contra dispoziţiilor aplicabile în materia dreptului de proprietate intelectuală sau a unui delict de contrabandă sau neplată a taxelor vamale de import, în special prin aceea că în cadrul raporturilor juridice face declaraţii false cu privire la originea sau adevărata natură a acestor bunuri, proprietatea sau alte drepturi asupra acestora, dreptul de dispoziţie în legătură cu acestea, transferul acestora sau cu privire la locul unde aceste bunuri se află, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în mod conştient aduce, păstrează, investeşte, administrează, schimbă destinaţia, valorifică sau transferă unui terţ bunuri care provin din săvârşirea de către o altă persoană a uneia dintre faptele penale prevăzute la alin. 1.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în mod conştient aduce, păstrează, investeşte, administrează, schimbă destinaţia, valorifică sau transferă unui terţ bunuri care se află sub controlul unei organizaţii criminale (§ 278a) sau al unei organizaţii teroriste (§ 278b) în numele sau în interesul acestora.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare mai mare de 50.000 euro sau în calitate de membru al unui grup infracţional constituit în scopul săvârşirii de fapte de spălare a banilor ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(5) Un bun provine din săvârşirea unei fapte penale atunci când făptuitorul faptei penale l-a obţinut în urma săvârşirii unei fapte penale sau l-a primit în schimbul săvârşirii infracţiunii sau atunci când acest bun încorporează valoarea bunului obţinut sau primit iniţial.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 165a. (1) Nu se pedepseşte pentru spălarea banilor persoana care, de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, acţionează prin informarea autorităţilor sau în alt mod, în scopul indisponibilizării bunurilor esenţiale aflate în legătură cu fapta de spălare a banilor.

(2) Dacă bunurile esenţiale aflate în legătură cu fapta de spălare a banilor sunt indisponibilizate fără concursul făptuitorului, făptuitorul nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste împrejurări, s-a străduit de bunăvoie şi serios să acţioneze în sensul indisponibilizării bunurilor.

Săvârşirea în cercul familiei

§ 166. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă de distrugere, distrugere de date, perturbare a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic, furt, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 129 alin. 2 punctul 2, § 131, sustragere de energie, delapidare, însuşire ilegală, furtul în scop de folosinţă, ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 138 punctul 2 şi 3, § 140, înşelăciune, abuz de prelucrare a datelor, abuz de încredere, primirea de cadouri, tăinuire conform § 164 alin. 1-4, falsificarea mijloacelor de plată fără numerar, primirea, transmiterea sau deţinerea de mijloace de plată fără numerar false sau falsificate, pregătirea falsificării de mijloace de plată fără numerar, procurarea de instrumente de plată fără numerar, primirea, transmiterea sau deţinerea de instrumente de plată fără numerar procurate, furtul de date în legătură cu un instrument de plată fără numerar, în dauna soţului/soţiei, partenerului/partenerei în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, a fratelui sau surorii sau în dauna unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu acesta, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă, iar dacă fapta ar fi pedepsită cu închisoarea de 3 ani sau mai mult de 3 ani, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Tutorele, curatorul sau administratorul de bunuri care acţionează în dauna persoanei pentru care a fost numit nu face excepţie.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care participă la faptă doar în favoarea altei persoane (§ 12) care se află faţă de persoana vătămată într-una din relaţiile menţionate anterior.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 167. (1) Răspunderea penală pentru săvârşirea unei fapte de distrugere, distrugere de date, perturbare a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic, furt, sustragere de energie, delapidare, însuşire ilegală, furtul în scop de folosinţă, ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit, furt cu valoare mică, înşelăciune, abuz de prelucrare a datelor, neplata unui serviciu, înşelăciune săvârşită de nevoie, abuz de încredere, primirea de cadouri, abuz de subvenţii, declararea frauduloasă la asigurările sociale, cămătăria, bancruta frauduloasă, prejudicierea creditorilor străini, favorizarea unui creditor, alterarea din culpă gravă a intereselor creditorilor, zădărnicirea executării şi tăinuire se suspendă ca efect al regretării în mod activ a săvârşirii faptei.

(2) Făptuitorul regretă în mod activ săvârşirea faptei atunci când, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, chiar dacă la insistenţele părţii vătămate, dar fără a fi forţată în acest sens

1. repară în întregime prejudiciul cauzat prin fapta săvârşită sau

2. se obligă contractual să repare prejudiciul cauzat părţii vătămate într-un anumit termen. În acest din urmă caz răspunderea penală se naşte din nou dacă făptuitorul nu îşi respectă obligaţia.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte nici atunci când, în urma unui autodenunţ prin care sesizează autorităţile (§ 151 alin. 3) cu privire la fapta sa, repară întregul prejudiciu cauzat.

(4) Făptuitorul care s-a străduit în mod serios să repare prejudiciul nu se pedepseşte nici atunci când un terţ în numele său sau un alt participant la săvârşirea faptei repară întregul prejudiciu cauzat în condiţiile prevăzute la alin. 2.

Jocul de noroc

§ 168. (1) Fapta persoanei care organizează un joc la care câştigul şi pierderea depind exclusiv sau preponderent de întâmplare sau un joc care este interzis în mod expres sau fapta persoanei care promovează o întâlnire organizată în scopul desfăşurării unui astfel de joc, toate în scopul de a-şi procura, pentru sine sau pentru un terţ, un avantaj patrimonial dintr-o astfel de manifestare sau întâlnire se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă, cu excepţia cazului în care se joacă doar în scopuri non-profit sau pentru alungarea timpului şi pe sume mici.

(2) Persoana care participă ca îndeletnicire la un astfel de joc se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Jocurile în lanţ sau piramidale

§ 168a. (1) Fapta persoanei care

1. promovează sau organizează sau

2. diseminează prin întâlniri, broşuri sau în alt mod care permite recrutarea mai multor participanţi sau

3. promovează extinderea unei

scheme de câştiguri care promite participanţilor, în schimbul participării, un avantaj patrimonial cu condiţia recrutării în aceleaşi condiţii a altor participanţi la aceeaşi schemă sau la o schemă aflată în legătură cu aceasta şi în cadrul căreia dobândirea avantajului patrimonial depinde în întregime sau în parte de comportamentul corespunzător al celorlalţi participanţi recrutaţi (schemă în lanţ sau piramidală) se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă, cu excepţia cazului în care schema este organizată doar în scopuri non-profit sau se solicită doar plata unor sume mici.

(2) Persoana care prin săvârşirea faptei a adus prejudicii unui număr mai mare de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Acorduri anticoncurenţiale în cadrul procedurilor de achiziţie publică

§ 168b. (1) Fapta persoanei care în cadrul unei proceduri de achiziţie publică depune o cerere de participare sau o ofertă sau poartă negocieri care au la bază un acord ilegal care urmăreşte determinarea autorităţii contractante la selectarea unei anumite oferte se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 persoana care, de bunăvoie, împiedică acceptarea ofertei de către autoritatea contractantă sau realizarea de către aceasta a prestaţiei sale. Dacă, fără concursul făptuitorului, oferta nu este acceptată sau prestaţia nu este realizată, fapta acestuia nu este imputabilă dacă făptuitorul de bunăvoie şi în mod serios, se străduieşte să împiedice acceptarea ofertei de către autoritatea contractantă sau realizarea de către aceasta a prestaţiei sale.

Titlul VII

Fapte penale contra siguranţei publice şi fapte penale contra mediului înconjurător

Incendierea

§ 169. (1) Fapta persoanei care, fără acordul proprietarului, incendiază un bun care nu îi aparţine se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care incendiază un bun propriu sau un bun al altei persoane, cu acordul acesteia, producând prin aceasta un pericol grav asupra integrităţii corporale şi a vieţii (§ 89) celeilalte persoane sau a unui terţ sau asupra proprietăţii unui terţ.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane sau dacă prin săvârşirea faptei un număr mare de persoane au fost aduse într-o situaţie dificilă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă urmarea a fost moartea unui număr mai mare de persoane acesta se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Provocarea unui incendiu din culpă

§ 170. (1) Persoana care săvârşeşte din culpă una dintre faptele penale prevăzute la § 169 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane sau dacă prin săvârşirea faptei un număr mare de persoane au fost aduse într-o situaţie dificilă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă urmarea a fost moartea unui număr mai mare de persoane acesta se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Crearea cu intenţie a unui pericol prin expunerea la energie nucleară sau radiaţii ionizante

§ 171. (1) Fapta persoanei care prin eliberarea de energie nucleară sau în alt mod prin radiaţii ionizante determină apariţia unui pericol grav asupra integrităţii corporale sau vieţii (§ 89) altei persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Crearea din culpă a unui pericol prin expunere la energie nucleară sau radiaţii ionizante

§ 172. (1) Persoana care săvârşeşte din culpă fapta penală prevăzută la § 171 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Creareacu intenţie a unui pericol prin expunerela efectul materialelor explozive

§ 173. (1) Fapta persoanei care prin detonarea unui material explozibil determină apariţia unui pericol grav asupra integrităţii corporale sau vieţii (§ 89) altei persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Creareadin culpă a unui pericol prin expunerea la efectul materialelor explozive

§ 174. (1) Persoana care săvârşeşte din culpă fapta penală prevăzută la § 173 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Pregătirea infracţiunilor de creare a unui pericol prin expunere la energie nucleară sau radiaţii ionizante şi creare a unui pericol prin expunere la efectul materialelor explozive

§ 175. (1) Fapta persoanei care cu intenţia de a-şi facilita sau de a facilita unei alte persoane săvârşirea unei fapte penale dintre cele prevăzute la § 171 sau § 173, chiar dacă încă nedeterminată, produce, dobândeşte sau deţine sau transmite unei alte persoane un combustibil nuclear, un material radioactiv, un material exploziv, o componentă a unui material exploziv sau un dispozitiv necesar pentru producerea sau utilizarea unuia dintre aceste materiale, material despre care cunoaşte (§ 5 alin. 3) că îl dobândeşte în scopul săvârşirii unei fapte penale dintre cele menţionate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să afle de fapta sa, predă obiectul autorităţilor, înlesneşte autorităţilor să obţină obiectul sau înlătură în orice alt mod pericolul ca obiectul să fie utilizat în scopul săvârşirii unei fapte penale dintre cele prevăzute la § 171 sau § 173.

Periclitarea cu intenţie a siguranţei publice

§ 176. (1) Fapta persoanei care, în alt mod decât prin una dintre faptele penale prevăzute la §§ 169, 171 şi 173, cauzează un pericol grav asupra integrităţii corporale şi vieţii (§ 89) unui număr mare de persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Periclitarea din culpă a siguranţei publice

§ 177. (1) Fapta persoanei care, în alt mod decât prin una dintre faptele penale prevăzute la §§ 170, 172 şi 174, cauzează din culpă un pericol grav asupra integrităţii corporale şi vieţii (§ 89) unui număr mare de persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Producerea şi proliferarea armelor de distrugere în masă

§ 177a. (1) Fapta persoanei care

1. produce, prelucrează sau dezvoltă în scopul producerii,

2. importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria sau

3. dobândeşte, deţine sau transmite sau procură altei persoane

mijloace de luptă nucleare, biologice sau chimice destinate şi adecvate pentru distrugerea în masă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă făptuitorul cunoaşte că mijloacele de luptă urmează să ajungă într-o regiune în care a izbucnit sau ameninţă să izbucnească un război sau un conflict armat, acesta se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă cunoaşte că mijloacele de luptă urmează să fie folosite, pedeapsa este închisoare de la 10 an la 20 ani sau detenţiunea pe viaţă.

Manipularea neautorizată a materialului nuclear, materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii

§ 177b. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, modifică, prelucrează, utilizează, deţine, îndepărtează, transportă, importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria material nuclear se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, modifică, prelucrează, utilizează, deţine, îndepărtează, transportă, importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria materiale radioactive sau instalaţii generatoare de radiaţii în aşa fel încât poate cauza

1. un pericol pentru viaţa sau o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei alte persoane sau pentru starea de sănătate sau siguranţa fizică a unui număr mai mare de persoane,

2. un pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, sol sau aerului,

4. cheltuieli de îndepărtare de mai mari de 50.000 euro.

(3) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, modifică, prelucrează, utilizează, deţine, îndepărtează, transportă, importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria materiale radioactive, cauzând astfel pericolul ca materialul nuclear sau materialele radioactive să devină disponibile pentru producerea sau prelucrarea mijloacelor de luptă atomare de distrugere în masă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte ca îndeletnicire una din faptele penale prevăzute la alin. 1 sau alin. 2.

(4) Dacă prin săvârşirea uneia din faptele penale prevăzute la alin. 1 sau alin. 2 este cauzat pericolul menţionat la § 171 alin. 1, este afectat considerabil un efectiv de animale şi plante sau este cauzată o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele prevăzute în această secţiune.

(5) Termenul material nuclear desemnează un material sursă şi materialul scindabil, precum şi echipamentele, tehnologia şi materialul care se supun sistemului de control de securitate prevăzut în Legea controlului de securitate 1991, publicată în BGBl. nr. 415/1992. Termenul materiale radioactive desemnează materiale care conţin unul sau mai mulţi radionuclizi, dacă activitatea sau concentraţia acestora nu poate fi scăpată din vedere conform stadiului de dezvoltare a tehnicii în domeniul protecţiei la radiaţii; obiectele care conţin materiale radioactive sau pe suprafaţa cărora se găsesc astfel de materiale sunt asimilate materialelor radioactive. Instalaţiile generatoare de radiaţii sunt aparatele sau utilajele care, fără să conţină materiale radioactive, sunt capabile să transmită radiaţii ionizante şi exploatarea lor este supusă obligaţiei de autorizare conform Legii privind protecţia la radiaţii, publicată în BGBl. nr. 227/1969 în versiunea în vigoare.

Manipularea neautorizată din culpă a materialului nuclear, materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii

§ 177c. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 177b alin. 1, 2 sau 3 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei este cauzat pericolul menţionat la § 171 alin. 1, efectivul de animale şi plante este afectat considerabil sau a fost cauzată o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 2 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Manipularea neautorizată cu intenţie a materialelor care contribuie la distrugerea stratului de ozon

§ 177d.Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, importă, exportă, pune în circulaţie sau utilizează materiale care contribuie la distrugerea stratului de ozon se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Manipularea neautorizată din culpă gravă a materialelor care contribuie la distrugerea stratului de ozon

§ 177e. Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 177d se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Crearea cu intenţie a unei stări de pericol privind răspândirea de boli transmisibile la oameni

§ 178. Persoana care săvârşeşte o faptă de natură să cauzeze pericolul răspândirii unei boli transmisibile la oameni se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă boala face parte din categoria bolilor care trebuie declarate.

Crearea din culpă a unei stări de pericol privind răspândirea de boli transmisibile la oameni

§ 179.Persoana care săvârşeşte din culpă fapta penală prevăzută la § 178 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Afectarea cu intenţie a mediului înconjurător

§ 180. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, poluează sau afectează în orice alt mod solul sau aerul încât poate determina apariţia:

1. unui pericol la viaţa sau de vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a altei persoane sau la starea de sănătate sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane,

2. unui pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau

4. cheltuieli sau alte prejudicii în legătură cu un bun străin, un obiect din categoria monumentelor protejate sau o arie naturală protejată în valoare de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli sau alte prejudicii în legătură cu un bun străin, un obiect din categoria monumentelor protejate sau o arie naturală protejată în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Afectarea din culpă a mediului înconjurător

§ 181. (1) Fapta persoanei care, din culpă, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 180 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli sau alte prejudicii în legătură cu un bun străin, un obiect din categoria monumentelor protejate sau o arie naturală protejată în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Afectarea gravă prin poluare fonică

§ 181a. Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce poluare fonică în aşa măsură sau în împrejurări de natură să cauzeze o gravă afectare a stării de bine a multor persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Tratamentul şi transferul deşeurilor care pun în pericol cu intenţie mediul înconjurător

§ 181b. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, colectează, transportă, valorifică, îndepărtează deşeuri, supraveghează sau controlează aceste activităţi în aşa fel încât poate determina apariţia

1. unui pericol la viaţa sau de vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a altei persoane sau la starea de sănătate sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane,

2. unui pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau

4. cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

(3) Fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 2, transferă deşeuri în cantitate deloc neglijabilă prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 nr. 35 din Regulamentul 1013/2006/CE privind transferurile de deşeuri se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Tratamentul şi transferul deşeurilor care pun în pericol din culpă mediul înconjurător

§ 181c. (1) Fapta persoanei care, din culpă, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 181b se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

(3) Fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 1 şi 2, din culpă gravă (§ 6 alin. 3) transferă deşeuri în cantitate deloc neglijabilă prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 nr. 35 din Regulamentul 1013/2006/CE privind transferurile de deşeuri se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Exploatarea instalaţiilor care pune în pericol cu intenţie mediul înconjurător

§ 181d. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, exploatează o instalaţie în care se realizează o activitate periculoasă în aşa fel încât poate determina apariţia

1. unui pericol la viaţa sau de vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a altei persoane sau la starea de sănătate sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane,

2. unui pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau

4. cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Exploatarea instalaţiilor care pune în pericol din culpă mediul înconjurător

§ 181e. (1) Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 181d se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Afectarea cu intenţie a efectivului de animale sau plante

§ 181f. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, omoară, deţine exemplare dintr-o specie de animale sălbatice protejate sau distruge formele de dezvoltare a acestora sau le îndepărtează din natură sau fapta persoanei care distruge, deţine sau îndepărtează din natură exemplare dintr-o specie de plante sălbatice protejate se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, cu excepţia cazului în care acţiunea se referă doar la un număr nesemnificativ de exemplare şi are doar urmări nesemnificative asupra stării de conservare a speciei.

(2) Speciile de animale sălbatice protejate sunt speciile prevăzute în Anexa IV lit. a) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică sau Anexa I din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice; speciile de floră sălbatică sunt speciile prevăzute în Anexa IV lit. b) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

Afectarea din culpă gravă a efectivului de animale sau plante

§ 181g. Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 181f se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Afectarea cu intenţie a habitatelor din arii protejate

§ 181h. (1)Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, degradează considerabil un habitat situat într-o arie protejată se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Habitat situat într-o arie protejată este fiecare habitat al unei specii pentru care o arie a fost declarată prin lege sau hotărâre arie protejată conform § 4 alin. 2 sau Anexa I din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice sau fiecare habitat natural sau habitat al unei specii pentru care o arie a fost declarată prin lege sau hotărâre arie specială de conservare conform § 4 alin. 4 din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

Afectarea din culpă gravă a habitatelor din arii protejate

§ 181i.Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte fapta penală prevăzută la § 181h se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Crearea altor pericole pentru efectivul de animale şi plante

§ 182. (1) Persoana care săvârşeşte o faptă de natură

1. să cauzeze pericolul răspândirii unei epidemii la animale sau

2. să cauzeze pericolul răspândirii unui agent patogen sau a unui dăunător periculos pentru efectivul de animale sau plante

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, creează în alt mod decât cel prevăzut la § 180 un pericol grav asupra efectivului de animale şi plantelor.

Crearea din culpă a unui pericol pentru efectivul de animale şi plante

§ 183. Persoana care săvârşeşte din culpă una din faptele penale prevăzute la § 182 se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Eroarea cu privire la dispoziţiile legale şi mandatele emise de autorităţi publice

§ 183a. (1) Dacă în cazurile prevăzute la §§ 180, 181a, 181b, 181d, 181f, 181h şi 182 făptuitorul nu s-a familiarizat cu o dispoziţie legală sau mandat emis de o autoritate publică, în ciuda faptului că ar fi fost obligat în acest sens prin profesia, ocupaţia sau alte circumstanţe, sau dacă poate fi acuzat de o eroare cu privire la dispoziţia legală sau mandatul emis de o autoritate publică, se pedepseşte, dacă în rest acţionează cu intenţie, conform acestor dispoziţii.

(2) Dispoziţiile alin. 1 se aplică în cazurile prevăzute la §§ 181, 181c alin. 1 şi 2 şi 183 corespunzător dacă făptuitorul acţionează din culpă, iar în cazurile prevăzute la §§ 181c alin. 3, 181e, 181g şi 181i dacă făptuitorul acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3).

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 183b. (1) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la §§ 180, 181 şi 181b-183 fapta persoanei care, de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să afle de fapta sa, îndepărtează pericolele, poluarea sau alte degradări create, dacă nu s-a ajuns deja la o prejudiciere a unei persoane sau a efectivului de animale sau plante.

(2) Dispoziţiile § 167 alin. 4 se aplică ad litteram.

Şarlatania

§ 184. Fapta persoanei care, fără să fi absolvit pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei medicale, exercită ca îndeletnicire în legătură cu un număr mai mare de persoane o activitate rezervată medicilor se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Pirateria aeriană

§ 185. (1) Fapta persoanei care, făcând uz de condiţiile speciale aplicabile traficului aerian, prin uz de violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav îndreptată împotriva unei persoane aflate la bordul aeronavei sau împotriva unei persoane care poate influenţa cursul aeronavei sau siguranţa la bordul acesteia, pune stăpânire sau preia controlul asupra unei aeronave sau exercită stăpânirea asupra acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unui număr mai mare de persoane făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice

§ 186. (1) Persoana care, într-un mod care este de natură a pune în pericol siguranţa unei aeronave

1. face uz de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul aeronavei sau o ameninţă cu uzul de violenţă,

2. deteriorează aeronava aflată în zbor sau

3. distruge, deteriorează instalaţiile aeronautice sau afectează exploatarea acestora

se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care

1. distruge o aeronavă aflată în zbor sau o deteriorează în aşa măsură încât aceasta nu mai este aptă de zbor sau

2. printr-o comunicare cu bună ştiinţă incorectă cauzează un pericol pentru siguranţa unei aeronave aflate în zbor.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unui număr mai mare de persoane făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Împiedicarea combaterii unui pericol la siguranţa publică

§ 187. Fapta persoanei care zădărniceşte sau îngreunează o măsură necesară în scopul prevenirii unui pericol iminent la integritatea corporală şi viaţa (§ 89) unui număr mai mare de persoane sau în legătură cu proprietatea altor persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Titlul VIII

Fapte penale contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate

Denigrarea preceptelor religioase

§ 188. Fapta persoanei care denigrează sau batjocoreşte public o persoană sau un bun care face obiectul adorării unei biserici sau comunităţi religioase din Austria sau o doctrină religioasă, un obicei legal acceptat sau o instituţie care este organizată şi funcţionează potrivit legii a unei asemenea biserici sau comunităţi religioase în împrejurări de natură a provoca o revoltă legitimă se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Tulburarea exercitării libertăţii religioase

§ 189. (1) Fapta persoanei care, prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu uzul de violenţă împiedică sau tulbură serviciul divin care este organizat şi funcţionează potrivit legii sau alte activităţi care sunt organizate şi funcţionează potrivit legii în legătură cu acesta desfăşurate de o biserică sau comunitate religioasă existentă în Austria se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care:

1. într-un loc dedicat exercitării libertăţii religioase care este organizat şi funcţionează potrivit legii al unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

2. în timpul serviciului divin public care este organizat şi funcţionează potrivit legii sau al desfăşurării de alte activităţi care sunt organizate şi funcţionează potrivit legii în legătură cu acesta ale unei biserici sau comunităţi religioase din Austria sau

3. printr-un obiect dedicat în mod nemijlocit serviciului divin care este organizat şi funcţionează potrivit legii al unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

tulbură serviciul divin într-un mod care este de natură a provoca o revoltă legitimă se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Tulburarea liniştii persoanelor decedate

§ 190. (1) Fapta persoanei care sustrage persoanei cu drept de dispoziţie un cadavru sau părţi dintr-un cadavru sau cenuşa unei persoane decedate sau le îndepărtează dintr-un loc de înhumare, respectiv dintr-un columbar, precum şi fapta persoanei care abuzează de un cadavru sau profanează un cadavru, cenuşa unei persoane decedate sau un loc de înhumare, un columbar sau un loc de comemorare a persoanelor decedate se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care îndepărtează bijuterii dintr-un loc de înhumare, un columbar sau un loc de comemorare a persoanelor decedate se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Tulburarea unei ceremonii funerare

§ 191. Fapta persoanei care cu bună ştiinţă tulbură o ceremonie funerară printr-un zgomot de natură a provoca o revoltă legitimă sau printr-un alt comportament similar se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Titlul IX

Fapte penale contra căsătoriei şi familiei

Bigamia sau parteneriatul civil multiplu

§ 192. Fapta persoanei care încheie o nouă căsătorie sau intră într-un nou parteneriat civil, deşi este căsătorită sau se află deja într-un parteneriat civil, sau fapta persoanei care încheie o căsătorie sau intră într-un parteneriat civil cu o persoană căsătorită sau cu o persoană care se află deja într-un parteneriat civil se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Ascunderea cauzelor de nulitate absolută a căsătoriei

§ 193. (1) Fapta persoanei care la încheierea unei căsătorii ascunde celeilalte părţi un aspect de natură a atrage după sine nulitatea absolută a căsătoriei se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, prin inducerea în eroare a altei persoane cu privire la aspecte pentru care se poate solicita anularea căsătoriei, o determină pe aceasta din urmă să încheie o căsătorie cu făptuitorul.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar atunci când, ca urmare a aspectului trecut sub tăcere, căsătoria a fost declarată nulă sau când, ca urmare a inducerii în eroare, căsătoria a fost anulată. Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Inducerea în eroare cu privire la intrarea într-un parteneriat civil

§ 193a. (1) Fapta persoanei care prin inducerea în eroare a altei persoane cu privire la aspecte pentru care se poate solicita anularea parteneriatului civil, o determină pe aceasta din urmă să intre într-un parteneriat civil cu făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar atunci când ca urmare a inducerii în eroare parteneriatul civil a fost anulat. Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Intermedierea ilegală a adopţiilor

§ 194. (1) Persoana care:

1. determină o persoană cu putere de decizie, prin acordarea unui folos pentru sine sau pentru un terţ, să consimtă la adopţia unei persoane minore de către o altă persoană sau

2. în calitate de intermediar determină consimţământul unei persoane cu putere de decizie privind adopţia unei persoane minore cu încălcarea prevederilor § 4 al Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, publicată în BGBl. III nr. 145/1999,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Dacă făptuitorul acţionează în scopul de a-şi procura pentru sine sau pentru un terţ un avantaj patrimonial fapta acestuia se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Persoanele care doresc să adopte, respectiv copiii care fac obiectul intermedierii adopţiei nu se pedepsesc în calitate de participanţi (§ 12 Cod penal).

Răpirea de copii

§ 195. (1) Fapta persoanei care răpeşte părintelui sau tutorelui legal o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, o ascunde acestora, o determină să îi părăsească sau să se ascundă de aceştia sau o ajută în acest sens se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta asupra unui minor iresponsabil se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a părintelui sau tutorelui legal. Dacă făptuitorul răpeşte un minor care a împlinit vârsta de 14 ani pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară şi plângerea prealabilă a autorităţii de protecţie a copilului.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă a avut motiv să considere că fără acţiunea sa binele fizic sau psihic al persoanei care nu a împlinit vârsta de 16 ani ar fi în mod considerabil pus în pericol şi a comunicat fără întârziere inutilă părintelui sau tutorelui legal, autorităţii de protecţie a copilului sau unui organ de poliţie – dacă a fost necesar – locul unde se află persoana.

(5) Nu se pedepseşte persoana care nu a împlinit vârsta de 16 ani şi care determină o altă persoană să o răpească de la părintele sau tutorelui legal sau să o ajute să îşi părăsească părintele sau tutorele legal.

Zădărnicirea măsurilor educative dispuse de organele judiciare

§ 196. (1) Fapta persoanei care reţine un minor de la executarea unei măsuri educative dispuse de organele judiciare, îl determină să se sustragă executării unei astfel de măsuri sau îl ajută în acest sens se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a organelor judiciare cărora le revine competenţa de a decide cu privire la continuarea executării măsurii educative.

(3) Dispoziţiile § 195 alin. 5 se aplică în mod corespunzător.

(Observaţie: § 197 este abrogat)

Nerespectarea obligaţiei de întreţinere

§ 198. (1) Fapta persoanei care nu îşi respectă în mod deliberat obligaţia de întreţinere prevăzută de dreptul familiei şi determină astfel punerea în pericol a întreţinerii sau educaţiei creditorului obligaţiei de întreţinere sau dacă acestea ar fi puse în pericol fără ajutorul celeilalte părţi se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Obligaţia de întreţinere nu este respectată nici atunci când persoana omite să desfăşoare activităţi lucrative care i-ar permite respectarea acestei obligaţii.

(2) Dacă făptuitorul recidivează (§ 39) sau dacă fapta are ca urmare neglijarea sau o deteriorare considerabilă a sănătăţii sau dezvoltării fizice sau intelectuale a creditorului obligaţiei de întreţinere, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea creditorului obligaţiei de întreţinere făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 dacă până la finalul procesului achită în întregime sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere menţionate în cerere.

Neglijarea îngrijirii, educaţiei sau supravegherii

§ 199.Fapta persoanei care nu îşi respectă în mod grosolan obligaţia de îngrijire, educaţie sau supraveghere a unui minor, cauzând prin aceasta, fie şi doar din culpă, neglijarea acestuia se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Substituirea unui copil

§ 200. Fapta persoanei care substituie un copil se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Titlul X

Fapte penale contra libertăţii şi integrităţii sexuale

Violul

§ 201. (1) Fapta persoanei care constrânge o persoană, prin uz de violenţă, prin privarea de libertate personală sau prin ameninţare cu un pericol iminent la integritatea corporală sau viaţă (§ 89), să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a persoanei violate sau dacă persoana violată este adusă pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilită într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei violate făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Agresiunea sexuală

§ 202. (1) Persoana care, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 201, constrânge o persoană, prin uz de violenţă sau prin ameninţarea cu producerea unui pericol grav, să întreţină sau să tolereze un act sexual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a persoanei violate sau dacă persoana violată este adusă pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilită într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei violate făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(Observaţie: § 203 şi § 204 sunt abrogate)

Abuzul sexual asupra unei persoane lipsite de apărare sau cu dizabilităţi psihice

§ 205. (1) Fapta persoanei care abuzează o persoană lipsită de apărare sau o persoană care, din cauza unei afecţiuni psihice, a unei dizabilităţi psihice, a unei tulburări pronunţate de conştiinţă sau din cauza unei alte tulburări psihice similară uneia dintre aceste stări, este incapabilă să realizeze importanţa actului sau să acţioneze corespunzător, profitând de această stare, prin aceea că întreţine cu această persoană un raport sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual sau o determină să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Persoana care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 1, abuzează o persoană lipsită de apărare sau o persoană cu dizabilităţi psihice (alin. 1), profitând de această stare, prin aceea că întreţine cu această persoană un act sexual sau o determină să îi presteze un act sexual sau o determină să întreţină un act sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a persoanei abuzate sau dacă persoana abuzată este adusă pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilită într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei abuzate făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Încălcarea libertăţii sexuale

§ 205a. (1) Fapta persoanei care întreţine cu o persoană, împotriva voinţei acesteia, profitând de o situaţie dificilă în care aceasta se află sau după intimidare prealabilă, un raport sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care determină o persoană în modul prevăzut la alin. 1 să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine în mod involuntar unui act sexual asimilat raportului sexual.

Abuzul sexual grav asupra minorilor iresponsabili

§ 206. (1) Fapta persoanei care întreţine cu un minor iresponsabil un raport sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care determină un minor iresponsabil să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual asimilat raportului sexual.

(3) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a minorului iresponsabil sau dacă minorul iresponsabil este adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilit într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea minorului iresponsabil făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Dacă vârsta făptuitorului nu depăşeşte vârsta minorului iresponsabil cu mai mult de 3 ani, dacă minorul iresponsabil nu este nici adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare, nici umilit într-un mod special şi dacă fapta nu are ca urmare nici o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1), nici moartea minorului iresponsabil, făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2, cu excepţia cazului în care minorul iresponsabil nu ar fi împlinit vârsta de 13 ani.

Abuzul sexual asupra minorilor iresponsabili

§ 207. (1) Fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la § 206, prestează un act sexual asupra unui minor iresponsabil sau îl determină să îi presteze un act sexual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care determină un minor iresponsabil să întreţină un act sexual (alin. 1) cu o altă persoană sau îl determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual.

(3) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau dacă minorul iresponsabil este adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilit într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea minorului iresponsabil făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Dacă vârsta făptuitorului nu depăşeşte vârsta minorului iresponsabil cu mai mult de 4 ani, dacă minorul iresponsabil nu este nici adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare, nici umilit într-un mod special şi dacă fapta nu are nici una dintre urmările prevăzute la alin. 3, făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2, cu excepţia cazului în care minorul iresponsabil nu ar fi împlinit vârsta de 12 ani.

Reprezentarea pornografică cu minori

§ 207a. (1) Fapta persoanei care:

1. produce sau

2. oferă, procură, transmite, prezintă sau pune la dispoziţie altei persoane

o reprezentare pornografică cu un minor se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte persoana care produce, importă, transportă sau exportă o reprezentare pornografică cu un minor (alin. 4) în scopul răspândirii sau săvârşeşte ca îndeletnicire o faptă penală prevăzută la alin. 1. Cu închisoare de la 1 an la 10 ani se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta ca membru al unui grup infracţional sau într-un mod de natură să cauzeze minorului o daună extrem de considerabilă; cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care produce o reprezentare pornografică cu un minor (alin. 4) prin uzul de violenţă extremă sau care în timpul producerii pune în pericol cu intenţie sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) viaţa persoanei vătămate minore.

(3) Fapta persoanei care îşi procură o reprezentare pornografică cu minori care au împlinit vârsta de 14 ani (alin. 4 punctul 3 şi 4) sau deţine o astfel de reprezentare se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte persoana care îşi procură o reprezentare pornografică cu minori care nu au împlinit vârsta de 14 ani (alin. 4) sau deţine o astfel de reprezentare.

(3a) Conform dispoziţiilor alin. 3 se pedepseşte persoana care accesează pe internet cu bună ştiinţă o reprezentare pornografică cu minori.

(4) Reprezentări pornografice cu minori sunt:

1. imaginile realiste cu un act sexual asupra unui minor iresponsabil sau cu un act sexual la care acesta se supune pe sine, o altă persoană sau cu un animal,

2. imaginile realiste cu o situaţie cu un minor iresponsabil şi a cărei vizionare lasă impresia că este vorba de un act sexual asupra unui minor iresponsabil sau de un act sexual la care acesta se supune pe sine, o altă persoană sau cu un animal,

3. imaginile realiste

a) ale unui act sexual în înţelesul punctului 1 sau ale unei situaţii în înţelesul punctului 2, dar cu minori care au împlinit vârsta de 14 ani sau

b) ale organelor genitale sau ale zonei pubiene ale minorilor,

în măsura în care este vorba de imagini deformate şi lipsite de alte manifestări şi care servesc stimulării sexuale a privitorului;

4. reprezentări imagistice a căror vizualizare – în urma alterării unei imagini sau fără utilizarea acesteia – lasă impresia că este vorba de o imagine dintre cele prevăzute la punctul 1-3.

(5) Nu se pedepseşte conform alin. 1 şi 3 persoana care

1. produce sau deţine o reprezentare pornografică cu un minor care a împlinit vârsta de 14 ani, cu acordul acestuia, în scopul utilizării personale sau de către acesta,

1a. produce, deţine sau oferă, procură, transferă, prezintă sau pune la dispoziţie în orice alt mod unei alte persoane o reprezentare pornografică cu sine însuşi/însăşi în calitate de minor care a împlinit vârsta de 14 ani, în scopul utilizării personale sau de către acesta sau

2. produce sau deţine o reprezentare pornografică cu un minor care a împlinit vârsta de 14 ani conform alin. 4 punctul 4 în scopul utilizării personale, dacă fapta nu reprezintă un pericol de răspândire a reprezentării.

Abuzul sexual asupra tinerilor

§ 207b. (1) Fapta persoanei care întreţine un act sexual cu o persoană care încă nu a împlinit vârsta de 16 ani şi din anumite motive încă nu este suficient de matură pentru a realiza importanţa actului sau pentru a acţiona corespunzător, profitând de această lipsă de maturitate, precum şi de superioritatea dată de vârstă, care determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau care determină o astfel de persoană să presteze un act sexual unui terţ sau să lase să i se presteze un act sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care întreţine un act sexual cu o persoană care încă nu a împlinit vârsta de 18 ani, profitând de o stare dificilă în care se află această persoană, care determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau care determină o astfel de persoană să presteze un act sexual unui terţ sau să lase să i se presteze un act sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Fapta persoanei care, în schimbul banilor, determină o persoană care încă nu a împlinit vârsta de 18 ani să îi presteze un act sexual sau care determină o astfel de persoană să presteze un act sexual unui terţ sau să lase să i se presteze un act sexual de către făptuitor sau un terţ un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Periclitarea morală a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 16 ani

§ 208. (1) Fapta persoanei care realizează, în faţa unui minor iresponsabil sau care se află în educaţia, formarea sau supravegherea sa şi nu a împlinit vârsta de 16 ani, o acţiune de natură să pericliteze dezvoltarea morală, spirituală sau a sănătăţii persoanelor care nu au împlinit vârsta de 16 ani, în scopul de a se stimula sau satisface sexual pe sine sau pe un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, cu excepţia cazului în care, în funcţie de circumstanţele cazului, este exclusă punerea în pericol a minorului iresponsabil sau a persoanei care nu a împlinit vârsta de 16 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 1, în scopul de a se stimula sau satisface sexual pe sine sau pe un terţ, determină minorul iresponsabil să întreţină un act sexual.

(3) Fapta persoanei care, în scopul de a se stimula sau satisface sexual pe sine sau pe un terţ, determină minorul iresponsabil să săvârşească una din faptele penale prevăzute la §§ 201-207 sau 207b se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(4) Dacă în primul caz prevăzut la alin. 1 şi la alin. 2 vârsta făptuitorului nu depăşeşte vârsta minorului iresponsabil cu mai mult de 4 ani, făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2, cu excepţia cazului în care minorul iresponsabil nu ar fi împlinit vârsta de 12 ani.

Iniţierea de legături sexuale cu minori care nu au împlinit vârsta de 14 ani

§ 208a. (1) Fapta persoanei care:

1. prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie, prin utilizarea unui sistem informatic sau

2. în alt mod, prin inducere în eroare cu privire la intenţia sa,

propune o întâlnire personală unui minor iresponsabil cu intenţia de a săvârşi asupra acestuia una din faptele penale prevăzute la §§ 201-207a alin. 1 punctul 1 sau stabileşte o astfel de întâlnire cu aceasta şi întreprinde o acţiune concretă de pregătire a realizării întâlnirii personale cu această persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(1a) Fapta persoanei care, prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau prin utilizarea unui sistem informatic, stabileşte o legătură cu un minor iresponsabil, cu intenţia de a săvârşi o faptă penală prevăzută la § 207a alin. 3 sau 3a cu privire la o reprezentare pornografică (§ 207a alin. 4) a acestui minor, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la alin. 1 şi 1a fapta persoanei care, de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să afle de fapta sa, renunţă la intenţia sa şi informează autorităţile cu privire la fapta sa.

(Observaţie: § 209 şi § 210 sunt abrogate)

Incestul

§ 211. (1) Fapta persoanei care întreţine un raport sexual cu o persoană cu care este înrudită pe linie directă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care determină o persoană cu care este înrudită pe linie descendentă să întreţină cu făptuitorul un raport sexual se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Fapta persoanei care întreţine un raport sexual cu sora sa se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(4) Persoana care la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 19 ani nu se pedepseşte pentru incest dacă a fost determinată să săvârşească fapta.

Abuzul de autoritate

§ 212. (1) Fapta persoanei care întreţine un act sexual,

1. cu o persoană minoră cu care este înrudită pe linie descendentă, cu copilul său adoptiv, cu copilul vitreg sau cu persoana minoră aflată sub tutela sau în grija sa sau

2. cu o persoană minoră care se află în educaţia, formarea sau supravegherea sa, profitând de poziţia sa faţă de această persoană,

determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau, în scopul de a se stimula sau satisface sexual, determină o astfel de persoană să se supună pe sine însăşi unui act sexual se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, profitând de poziţia sa,

1. în calitate de medic, psiholog clinician, psiholog specializat în psihologia sănătăţii, psihoterapeut, reprezentant al profesiei medicale sau infirmier sau preot în relaţie cu o persoană pe care o consiliază sau o îngrijeşte în virtutea profesiei,

2. în calitate de angajat într-o instituţie de educaţie în relaţie cu o persoană cu care lucrează în virtutea profesiei sau

3. în calitate de funcţionar în relaţie cu o persoană încredinţată acestuia în scop de protecţie,

prestează un act sexual sau determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau, în scopul de a se stimula sau satisface sexual, determină o astfel de persoană să se supună pe sine însăşi unui act sexual.

Cuplarea

§ 213. (1) Fapta persoanei care determină o persoană cu care se află într-o relaţie dintre cele menţionate la § 212, în condiţiile acolo menţionate, să întreţină un act sexual cu o altă persoană sau cauzează apropierea personală a celor două persoane în scopul consumării unui act sexual, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Dacă făptuitorul acţionează în scopul de a-şi procura un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ fapta acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Intermedierea de relaţii sexuale cu minori în schimbul banilor

§ 214. (1) Fapta persoanei care, în scopul consumării unui act sexual, cauzează apropierea personală a unui minor iresponsabil cu o altă persoană, urmărind ca prin această faptă să obţină un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, cu excepţia prevăzută la alin. 1, în scopul consumării unui act sexual, cauzează apropierea personală a unei persoane minore cu o altă persoană, urmărind ca prin această faptă să obţină un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Determinarea prostituţiei

§ 215. Fapta persoanei care determină o altă persoană să practice prostituţia se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Promovarea prostituţiei şi a reprezentaţiilor pornografice cu minori

§ 215a. (1) Fapta persoanei care racolează o persoană minoră, chiar dacă aceasta practică deja prostituţia, în scopul practicării prostituţiei sau al participării la o reprezentaţie pornografică sau care pe care o oferă sau intermediază altei persoane într-un astfel de scop se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care exploatează în scopul de a obţine un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ o persoană minoră care practică prostituţia sau care participă la o reprezentaţie pornografică.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta împotriva unei persoane minore, în cadrul unui grup infracţional, prin utilizarea de violenţă extremă sau în aşa mod încât prin fapta săvârşită viaţa persoanei este pusă în pericol în mod intenţionat sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau fapta are o urmare gravă pentru persoană se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2a) Fapta persoanei care, în mod conştient, vizionează o reprezentaţie pornografică la care participă o persoană minoră se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte persoana care, în mod conştient, vizionează o reprezentaţie pornografică la care participă un minor iresponsabil.

(3) La o reprezentaţie pornografică participă persoana care se supune unui act sexual, prestează un act sexual altei persoane sau cu un animal, lasă să i se presteze un act sexual sau îşi expune în acest mod organele genitale sau zona pubiană a minorilor, în măsura în care este vorba de imagini care se reduc la cele de mai sus, sunt lipsite de alte manifestări şi servesc stimulării sexuale a privitorului.

Proxenetismul

§ 216. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi procura pentru sine un venit continuu din activitatea de prostituţie a altei persoane, exploatează această persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi procura pentru sine un venit continuu din activitatea de prostituţie a altei persoane, exploatează această persoană, o intimidează, îi impune condiţiile de practicare a prostituţiei sau care exploatează în acelaşi timp mai multe astfel de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în calitate de membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se sancţionează şi persoana care, prin intimidare, împiedică o persoană să renunţe la practicarea prostituţiei.

Traficul internaţional de prostituate

§ 217. (1) Fapta persoanei care transportă sau racolează o persoană, chiar dacă aceasta practică deja prostituţia, în scopul de a practica prostituţia într-un alt stat decât cel al cărui cetăţean este sau în care îşi are reşedinţa obişnuită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvârşită în formă continuată se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care determină prin inducere în eroare o persoană (alin. 1) cu intenţia ca această să practice prostituţia într-un alt stat decât cel al cărui cetăţean este sau în care îşi are reşedinţa obişnuită sau o constrânge prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav să se deplaseze într-un alt stat sau o transportă într-un alt stat prin uz de violenţă şi profitând de eroarea în care se află în legătură cu această intenţie se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Hărţuirea sexuală şi acte sexuale publice

§ 218. (1) Fapta persoanei care printr-un act sexual asupra unei alte persoane:

1. exercitat asupra acesteia sau

2. în faţa acesteia în împrejurări în care fapta este de natură a provoca o revoltă legitimă

hărţuieşte această persoană se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(1a) Conform dispoziţiilor de la alin. 1 se pedepseşte şi persoana care lezează în demnitatea ei o altă persoană prin atingerea intensă a unei zone corporale din sferă sexuală.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care realizează un act sexual în public şi în împrejurări în care comportamentul său este de natură a provoca o revoltă legitimă.

(3) În cazul prevăzut la alin. 1 şi 1a făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Anunţul care are drept urmare manifestările obscene

§ 219. Fapta persoanei care face un anunţ public menit să provoace manifestări obscene şi care conform conţinutului său este de natură a provoca o revoltă legitimă se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(Observaţie: § 220 şi § 220a sunt abrogate)

Interzicerea exercitării profesiei

§ 220b. (1) Dacă făptuitorul a săvârşit o faptă penală contra libertăţii şi integrităţii sexuale a unei persoane minore şi dacă la momentul săvârşirii faptei exercita sau intenţiona să exercite o activitate lucrativă sau o altă activitate în cadrul unei asociaţii sau într-o altă instituţie care presupune educarea, formarea sau supravegherea minorilor sau alte legături intense cu minorii, i se va interzice pe o perioadă de minimum un an şi maximum 5 ani exercitarea acestor activităţi şi a altor activităţi similare, în măsura în care există pericolul ca la o ocazie ulterioară oferită de activitatea desfăşurată să săvârşească o altă faptă penală cu urmări mai grave.

(2) Dacă există pericolul ca la desfăşurarea activităţii făptuitorul să săvârşească fapte penale de tipul celor prevăzute la alin. 1 cu urmări grave sau dacă făptuitorul a săvârşit o faptă penală de tipul celor prevăzute la alin. 1, profitând de ocazia oferită de activitatea desfăşurată, deşi la data săvârşirii faptei exercitarea acelei activităţi îi era interzisă de către instanţă, interdicţia se va dispune pe perioadă nedeterminată.

(3) Dacă ulterior apar sau devin cunoscute circumstanţe care, dacă ar fi fost cunoscute la momentul pronunţării sentinţei nu ar fi atras după sine dispunerea interdicţiei, instanţa va suspenda interdicţia.

(4) În cazul unei interdicţii privind exercitarea unei activităţi dispuse pe perioadă nedeterminată instanţa va verifica o dată la 5 ani dacă condiţiile prevăzute la alin. 2 subzistă.

(5) Perioada interdicţiei de exercitare a unei activităţi începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care a fost dispusă şi interdicţia. Perioadele de timp în care făptuitorul este deţinut în baza unui mandat oficial nu sunt avute în vedere la stabilirea acestei perioade.

(6) Fapta persoanei care desfăşoară o activitate deşi cunoaşte că desfăşurarea acesteia i-a fost interzisă conform prezentelor dispoziţii se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Titlul XI

Chinuirea animalelor

Chinuirea animalelor

§ 222. (1) Fapta persoanei care:

1. maltratează un animal sau îi provoacă chinuri inutile,

2. îl abandonează, deşi nu este capabil să trăiască în libertate sau

3. întărâtă un animal cu intenţia de a provoca chinuri unui alt animal

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, chiar dacă doar din culpă, în timpul transportului unui număr mai mare de animale le privează de mâncare şi apă sau le expune unei stări chinuitoare.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care omoară în mod deliberat un animal vertebrat.

Titlul XII

Fapte penale contra autenticităţii înscrisurilor

Falsul material în înscrisuri oficiale

§ 223. (1) Fapta persoanei care produce un înscris fals sau care falsifică un înscris autentic cu intenţia de fi folosit pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care foloseşte un înscris fals sau falsificat pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt.

Falsificarea de înscrisuri protejate

§ 224.Fapta persoanei care săvârşeşte una dintre faptele penale prevăzute la § 223 în legătură cu un înscris oficial austriac, un înscris oficial străin atunci când acesta este similar, conform legii sau unui tratat interstatal înscrisurilor oficiale, o dispoziţie testamentară sau o hârtie de valoare care nu este prevăzută la § 237 se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Acceptarea, transmiterea sau deţinerea de înscrisuri protejate false sau falsificate

§ 224a.Fapta persoanei care acceptă de la o altă persoană, îşi procură pentru sine sau pentru un terţ, transportă, lasă altei persoane sau deţine în orice alt mod un înscris protejat fals sau falsificat (§ 224) cu intenţia de fi folosit pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Falsificarea de încheieri de legalizare

§ 225. (1) Fapta persoanei care imită sau falsifică o încheiere de legalizare aferentă unui înscris, care schimbă înscrisul aferent unei încheieri de legalizare sau modifică un înscris prevăzut cu o încheiere de legalizare se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani dacă acţionează cu intenţia ca înscrisul să fie folosit pentru a produce efecte juridice.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care foloseşte în vederea producerii de efecte juridice un înscris cu încheiere de legalizare contrafăcută sau falsificată, o încheiere de legalizare căreia i-a fost schimbat înscrisul aferent sau un înscris în mod semnificativ modificat după adăugarea încheierii de legalizare.

(3) Încheierea de legalizare este orice încheiere pe care un funcţionar sau persoană învestită cu încredere publică în cadrul cercului de afaceri care i-a fost alocat a ataşat-o, în cadrul competenţelor sale de serviciu, unui înscris în forma sa legală pentru a atesta un fapt în legătură cu respectivul înscris.

Falsificarea datelor

§ 225a. (1) Fapta persoanei care, prin introducerea, modificarea, ştergerea sau ascunderea de date generează date false sau date autentice cu intenţia de fi folosite pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 226. (1) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la §§ 223-225a fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca înscrisul fals sau falsificat, înscrisul cu încheiere de legalizare contrafăcută sau falsificată, încheierea de legalizare căreia i-a fost schimbat înscrisul aferent sau un înscris în mod semnificativ modificat după adăugarea încheierii de legalizare sau datele false sau falsificate să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice, înlătură, prin distrugerea înscrisului, încheierii de legalizare sau a datelor, pericolul ca înscrisul sau datele să fie folosite în modul prevăzut la §§ 223-225a.

(2) Dacă nu există pericolul unei astfel de utilizări sau pericolul a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, acesta nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste fapte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Pregătirea falsificării înscrisurilor oficiale sau a încheierilor de legalizare

§ 227. (1) Fapta persoanei care cu intenţia de a facilita pentru sine sau pentru altul falsificarea unui înscris oficial austriac sau a unui înscris oficial străin, atunci când acesta este similar, conform legii sau unui tratat interstatal, înscrisurilor oficiale (§ 224) sau falsificarea unei încheieri de legalizare (§ 225), produce un mijloc sau un instrument care conform aspectului său este în mod evident conceput în astfel de scopuri, îl preia de la altul, şi-l procură pentru sine sau pentru un altul, îl transmite altei persoane sau îl deţine în alt mod, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 persoana care, de bunăvoie, înainte ca mijlocul sau instrumentul să fi fost folosit pentru săvârşirea faptelor penale menţionate la alineatul precedent, înlătură pericolul unei astfel de folosiri prin distrugerea acestora sau în alt mod. Dispoziţiile § 226 se aplică în mod corespunzător.

Autentificarea sau legalizarea în fals

§ 228. (1) Fapta persoanei, care determină autentificarea de bună credinţă, a unui drept, unui raport juridic sau a unui fapt nereal, printr-un înscris oficial austriac sau ataşarea unei încheieri de legalizare fictive, dacă acţionează cu intenţia ca înscrisul să fie utilizat în raporturi juridice pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt sau ca înscrisul să fie utilizat în circuitul juridic, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care utilizează în raporturi juridice un înscris oficial austriac care atestă date nereale, emis cu bună credinţă, al cărui caracter fictiv a fost determinat chiar de către persoana în cauză sau de un terţ, în scopul de a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt sau persoana care utilizează în circuitul juridic un înscris căruia i-a fost ataşată de bună credinţă o încheiere de legalizare fictivă, ataşare care a fost determinată de persoana în cauză sau de un terţ.

(3) Dispoziţiile § 226 se aplică în mod corespunzător.

Sustragerea de înscrisuri

§ 229. (1) Fapta persoanei care distruge, deteriorează sau sustrage un înscris în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau de care nu poate dispune de unul singur se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă acţionează cu intenţia ca înscrisul să fie utilizat în raporturi juridice pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie renunţă la sustragerea înscrisului, înainte ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic, sau determină în orice alt mod ca fapta sa să nu împiedice a se face dovada scopului pentru care a fost emis.

Deplasarea marcajelor de hotar

§ 230. (1) Fapta persoanei care plasează incorect, deplasează, îndepărtează sau face irecognoscibil un marcaj de hotar sau de nivel de apă cu intenţia de a constitui sau înlătura o dovadă pentru un fapt de importanţă juridică se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie corectează sau reface marcajul, înainte ca acesta să fie sau să fi fost utilizat, sau care determină în orice alt mod ca fapta sa să nu împiedice a se face dovada scopului pentru care marcajul a fost plasat.

Utilizarea documentelor de identitate străine

§ 231. (1) Fapta persoanei care utilizează un document de identitate emis pentru o altă persoană ca şi cum ar fi fost emis pentru sine se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care predă un document de identitate unei alte persoane cu intenţia ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic de către o persoană neautorizată ca şi cum ar fi fost emis pentru aceasta.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 2 persoana care de bunăvoie ia înapoi documentul de identitate înainte ca o persoană neautorizată să îl fi utilizat în circuitul juridic sau care înlătură în orice alt mod pericolul ca documentul de identitate să fie utilizat în modul descris la alin. 2.

Titlul XIII

Fapte penale contra siguranţei circulaţiei monedei, hârtiilor de valoare, mărcilor poştale şi instrumentelor de plată fără numerar

Falsificarea de monedă

§ 232. (1) Fapta persoanei care imită sau falsifică monedă cu intenţia de a o introduce în circuitul juridic ca autentică şi nealterată se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care preia o astfel de monedă contrafăcută sau falsificată de comun acord cu o persoană care a participat la falsificare (§ 12) sau cu un intermediar cu intenţia de a o introduce în circuitul juridic ca autentică şi nealterată.

(3) Imitarea de monedă este considerată şi producerea prin utilizarea de dispozitive sau materiale concepute în scopul producerii legale, dar cu nerespectarea drepturilor sau condiţiilor de autorizare a emitenţilor de monedă competenţi şi fără aprobarea acestor emitenţi.

Transmiterea şi deţinerea de monedă contrafăcută sau falsificată

§ 233. (1) Fapta persoanei care imită sau falsifică monedă

1. introduce, scoate, transportă, preia de la o altă persoană, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 232 alin. 2, îşi procură sau deţine în orice alt mod monedă contrafăcută sau falsificată, cu intenţia de a fi pusă în circulaţie ca monedă autentică şi nealterată sau

2. cu intenţia de a o pune în circulaţie ca monedă autentică şi nealterată

se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prin contrafacerea sau falsificarea unei sume de mai mult de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Diminuarea unei monede şi transmiterea de monede diminuate

§ 234. (1) Fapta persoanei care diminuează o monedă cu intenţia ca aceasta să fie pusă în circulaţia ca monedă cu valoare întreagă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Persoana care

1. primeşte de la o altă persoană sau îşi procură în alt mod o monedă diminuată cu intenţia ca aceasta să fie pusă în circulaţie ca monedă cu valoare întreagă sau

2. o pune în circulaţie ca monedă cu valoare întreagă

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu monede diminuate în valoare de mai mult de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Procurarea, ascunderea sau comercializarea deşeurilor de monedă

§ 235.Fapta persoanei care cumpără, primeşte ca gaj sau îşi procură în alt mod, ascunde sau comercializează metalul obţinut în urma diminuării de monede (§ 234 alin. 1) de către o altă persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Transmiterea de monedă contrafăcută sau monede diminuate

§ 236. (1) Fapta persoanei care transmite monedă contrafăcută sau falsificată sau o monedă diminuată ca fiind autentică şi nealterată sau cu valoare întreagă se pedepseşte, dacă persoana sau o altă persoană în numele acesteia a primit monedele sau moneda de bună credinţă ca fiind autentică şi nealterată sau cu valoare întreagă, fără ca prin aceasta să săvârşească o faptă penală, cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte una din acţiunile de la alin. 1 în numele altei persoane, care, fără ca prin aceasta să săvârşească o faptă penală, a primit monedele sau moneda de bună credinţă ca fiind autentică şi nealterată sau cu valoare întreagă.

Falsificarea hârtiilor de valoare

§ 237. În conformitate cu dispoziţiile §§ 232, 233 sau 236 se pedepseşte şi fapta persoanei care săvârşeşte o acţiune sancţionată de aceste articole în legătură cu bancnote sau monede care nu reprezintă mijloace de plată legale, titluri de creanţă de tip Pfandbrief (emisiuni Jumbo), bonduri parţiale, acţiuni sau alte tipuri de certificate de participare, dobândă, profit, câştig sau reînnoire, dacă aceste hârtii de valoare sunt nominale.

Falsificarea de mărci poştale

§ 238. (1) Fapta persoanei care contraface sau falsifică o marcă poştală cu intenţia ca aceasta să fie valorificată ca fiind autentică şi nealterată se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Persoana care

1. primeşte de la o altă persoană sau îşi procură în alt mod o marcă poştală cu intenţia ca aceasta să fie valorificată ca autentică şi nealterată sau

2. o valorifică ca autentică şi nealterată

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Mărci poştale sunt considerate şi toate ştampilele oficiale prin care se adevereşte achitarea unei taxe sau a unei contribuţii.

(4) Reutilizarea unei mărci poştale şi îndepărtarea ştampilei de validare de pe o marcă poştală deja utilizată nu se pedepseşte penal.

Pregătirea falsificării de monedă, hârtie de valoare sau marcă poştală

§ 239. Fapta persoanei care produce, preia de la o altă persoană, îşi procură sieşi sau unei alte persoane, transmite altei persoane sau deţine în orice alt mod un mijloc sau un instrument care în mod evident este conceput pentru un astfel de scop, o hologramă sau o altă componentă care serveşte la asigurarea împotriva falsificării a unei monede, hârtii de valoare protejate sau a unei mărci poştale, cu intenţia de a-şi facilita sau de a facilita unei alte persoane săvârşirea unei fapte penale dintre cele prevăzute la §§ 232, 234, 237 sau 238, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 240. (1) Nu se pedepseşte pentru faptele penale prevăzute la §§ 232-234 şi 237-239 persoana care, de bunăvoie,

1. renunţă la săvârşirea faptei înainte să o finalizeze,

2. distruge sau predă autorităţilor (§ 151 alin. 3) monedele, hârtiile de valoare sau mărcile poştale contrafăcute sau falsificate sau monedele diminuate, precum şi instrumentele care au servit la falsificare (§ 239), dacă mai deţine aceste bunuri şi

3. prin sesizarea autorităţilor sau în alt mod îndepărtează pericolul ca, în urma activităţii sale sau a activităţii altor persoane participante la faptă, monedele contrafăcute sau falsificate sau astfel de hârtii de valoare să fie puse în circulaţie ca fiind autentice sau nealterate sau monedele diminuate să fie introduse în circulaţie ca fiind cu valoare întreagă sau ca o marcă poştală contrafăcută sau falsificată să fie valorificată ca fiind autentică şi nealterată, atâta vreme cât nu s-a încercat obţinerea unui astfel de rezultat.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte nici dacă pericolele prevăzute la alin. 1 nu există sau dacă sunt înlăturate fără implicarea făptuitorului dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să le înlăture.

Monedă, hârtii de valoare şi mărci poştale din străinătate

§ 241. Dispoziţiile prezentului Titlu se aplică şi monedelor, hârtiilor de valoare, mărcilor poştale, precum şi emisiunilor de bancnote sau monede ca mijloace de plată legale din străinătate.

Falsificarea mijloacelor de plată fără numerar

§ 241a. (1) Fapta persoanei care produce un instrument de plată fără numerar fals sau falsifică un instrument de plată fără numerar autentic cu intenţia ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic ca un instrument de plată autentic se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Primirea, transmiterea sau deţinerea de mijloace de plată fără numerar false sau falsificate

§ 241b. Fapta persoanei care primeşte de la o altă persoană, îşi procură sieşi sau pentru o altă persoană, transportă, transmite altei persoane sau deţine în orice alt mod un instrument de plată fără numerar fals sau falsificat cu intenţia ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic ca fiind autentic se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Pregătirea falsificării de mijloace de plată fără numerar

§ 241c. Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi facilita sieşi sau unei alte persoane, falsificarea unui instrument de plată fără numerar, produce, preia de la o altă persoană, îşi procură pentru sine sau pentru o altă persoană, transmite unei alte persoane sau deţine în orice alt mod un mijloc sau un instrument care în mod evident este conceput pentru un astfel de scop se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 241d. (1) Nu se pedepseşte pentru faptele penale prevăzute la §§ 241a – 241c persoana care, de bunăvoie, înainte ca mijlocul de plată fără numerar fals sau falsificat să fie introdus în circuitul juridic, înlătură prin distrugerea mijlocului de plată fără numerar sau înainte ca mijlocul sau instrumentul să fi fost utilizat pentru falsificarea unui instrument de plată fără numerar, prin distrugerea mijlocului sau instrumentului, sau în alt mod pericolul unei astfel de utilizări.

(2) Dacă pericolul unei astfel de utilizări nu există sau dacă a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, fapta acestuia nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Procurarea de instrumente de plată fără numerar

§ 241e. (1) Fapta persoanei care procură un instrument de plată fără numerar în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie de unul singur, cu intenţia ca prin utilizarea acestuia în circuitul juridic să se îmbogăţească pe sine sau pe un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care îşi procură un instrument de plată fără numerar în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie de unul singur cu intenţia de a-şi facilita sieşi sau altei persoane falsificarea de mijloace de plată fără numerar (§ 241a).

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Persoana care distruge, deteriorează sau înlătură un instrument de plată fără numerar în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie de unul singur cu intenţia de a împiedica utilizarea acestuia în circuitul juridic se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Primirea, transmiterea sau deţinerea de instrumente de plată fără numerar procurate

§ 241f. Fapta persoanei care primeşte de la o altă persoană, îşi procură pentru sine sau procură altei persoane, transportă, transmite altei persoane sau deţine în alt mod un instrument de plată fără numerar procurat, cu intenţia ca prin utilizarea acestuia să se îmbogăţească ilegal pe sine sau pe un terţ sau cu intenţia de a-şi facilita sieşi sau de a facilita altei persoane falsificarea de instrumente de plată fără numerar (§ 241a) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 241g. (1) Nu se pedepseşte conform dispoziţiilor §§ 241e şi 241f persoana care, de bunăvoie, înainte ca mijlocul de plată fără numerar procurat să fie introdus în circuitul juridic sau să fie utilizat pentru falsificarea unui instrument de plată fără numerar, înlătură prin predarea către autorităţi (§ 151 alin. 3) sau în alt mod pericolul unei astfel de utilizări.

(2) Dacă pericolul unei astfel de utilizări nu există sau dacă a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, fapta acestuia nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Furtul de date în legătură cu un instrument de plată fără numerar

§ 241h. (1) Fapta persoanei care fură datele în legătură cu un instrument de plată fără numerar cu intenţia

1. ca prin utilizarea acestora în circuitul juridic să se îmbogăţească ilegal pe sine sau pe un terţ sau

2. de a-şi facilita sau de a facilita unei alte persoane falsificarea unui instrument de plată fără numerar

se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă, de bunăvoie, înainte ca datele furate în sensul alin. 1 punctul 1 sau 2 să fi fost utilizate, înlătură pericolul utilizării acestora prin sesizarea autorităţilor, a persoanei autorizate sau în alt mod. Dacă pericolul unei astfel de utilizări nu există sau dacă a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, fapta acestuia nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Titlul XIV

Înalta trădare şi alte agresiuni împotriva statului

Înalta trădare

§ 242. (1) Fapta persoanei care se angajează într-o acţiune de modificare prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă a Constituţiei Republicii Austria sau a unuia dintre landurile federale ale acesteia sau de separare a unui teritoriu care aparţine Republicii Austria se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Fapta descrisă în alin. 1 se pedepseşte şi în forma tentativei.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 243. (1) Nu se pedepseşte pentru înaltă trădare persoana care de bunăvoie renunţă la punerea în practică sau, în cazul în care există mai mulţi participanţi, împiedică punerea în practică sau dacă de bunăvoie împiedică producerea rezultatului.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte nici dacă punerea în practică sau producerea rezultatului nu se produce fără implicarea făptuitorului dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să înlăture punerea în practică sau producerea rezultatului.

Pregătirea înaltei trădări

§ 244. (1) Fapta persoanei care convine cu o altă persoană săvârşirea împreună a unui act de înaltă trădare se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care pregăteşte într-un alt mod un act de înaltă trădare şi prin aceasta cauzează sau extinde pericolul unui act de înaltă trădare sau persoana care pregăteşte un act de înaltă trădare împreună cu o putere străină.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 245. (1) Făptuitorul nu se pedepseşte pentru pregătirea unui act de înaltă trădare dacă de bunăvoie renunţă la acţiunea sa sau, în cazul în care există mai mulţi participanţi, împiedică actul de înaltă trădare.

(2) Dispoziţiile § 243 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Organizaţiile anti-stat

§ 246. (1) Fapta persoanei care constituie o organizaţie al cărei scop, fie şi nu doar exclusiv, este de a submina independenţa, forma de organizare statală prevăzută în Constituţie sau o instituţie constituţională a Republicii Austria sau a unuia dintre landurile federale ale acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care participă la o astfel de organizaţie de pe o poziţie de conducere, recrutează membri pentru aceasta sau o sprijină în orice alt mod.

(3) Fapta persoanei care participă în alt mod la o astfel de organizaţie sau o sprijină în alt mod decât cel prevăzut la alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 247. Nu se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile § 246 persoana care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, declară autorităţilor tot ce cunoaşte despre organizaţie şi planurile acesteia, la un moment când aceste informaţii sunt încă secrete.

Defăimarea statului şi simbolurilor acestuia

§ 248. (1) Fapta persoanei care jigneşte sau îşi manifestă dispreţul într-un mod care îl face cunoscut publicului larg şi plin de ură faţă de Republica Austria sau faţă de unul din landurile federale ale acesteia se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care în modul plin de ură menţionat la alin. 1 jigneşte, îşi manifestă dispreţul sau defăimează în orice alt mod drapelul Republicii Austria sau al unuia din landurile federale ale acesteia expuse la manifestare publică sau la un eveniment la care are acces publicul larg, un simbol etalat de o autoritatea publică austriacă, imnul federal sau imnul unui land federal se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Titlul XV

Agresiuni asupra organelor supreme ale statului

Violenţă şi ameninţare cu un pericol grav împotriva Preşedintelui federal

§ 249. Fapta persoanei care se angajează într-o acţiune de (§ 242 alin. 2) înlăturare a Preşedintelui federal prin violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau, prin utilizarea acestor mijloace, să îl constrângă sau să îl împiedice să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Constrângerea unui organ constituţional de reprezentare, a unui guvern, a Curţii Constituţionale, a Curţii Federale Administrative sau a Curţii Supreme

§ 250.Fapta persoanei care se angajează (§ 242 alin. 2) să constrângă sau să împiedice Consiliul Naţional, Consiliul Federal, Adunarea Federală, Guvernul Federal, un parlament de land, un guvern de land, Curtea Constituţională, Curtea Federală Administrativă sau Curtea Supremă, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă, să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Constrângerea membrilor unui organ constituţional de reprezentare, a unui guvern, a Curţii Constituţionale, a Curţii Federale Administrative sau a Curţii Supreme sau a preşedintelui Curţii de Conturi sau a conducătorului unei Curţi de Conturi la nivel de land

§ 251. Fapta persoanei care constrânge sau împiedică prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă un membru al Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, Guvernului Federal, al unui parlament de land, al unui guvern de land, al Curţii Constituţionale, al Curţii Federale Administrative sau al Curţii Supreme sau pe preşedinte Curţii de Conturi sau conducătorul unei Curţi de Conturi la nivel de land sau pe adjuncţii acestora să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau, în cazul unei constrângeri calificate, cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Titlul XVI

Trădarea de ţară

Trădarea secretelor de stat

§ 252. (1) Fapta persoanei care face cunoscut sau accesibil unei puteri străine sau unei organizaţii supra sau interstatale un secret de stat se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care face cunoscut sau accesibil publicului un secret de stat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă secretul de stat se referă la fapte care pun în primejdie Constituţia (alin. 3) făptuitorul se pedepseşte doar dacă acţionează cu intenţia de a cauza Republicii Austria un dezavantaj. Presupunerea eronată a unor fapte care pun în primejdie Constituţia nu îl scuteşte pe făptuitor de pedeapsă.

(3) Fapte care pun în primejdie Constituţia sunt acele fapte care relevă intenţii de a elimina în mod anticonstituţional construcţia democratică, federală sau a statului de drept a Republicii Austria, de a suspenda neutralitatea constantă a acesteia sau de a desfiinţa sau restrânge un drept garantat prin Constituţie sau de a încălca în mod repetat un astfel de drept.

Divulgarea secretelor de stat

§ 253. (1) Fapta persoanei care, în temeiul unei obligaţii legale care îi revine în mod special este ţinută să păstreze un secret despre care cunoaşte că este un secret de stat şi încalcă această obligaţie în împrejurări în care acest secret poate deveni cunoscut sau accesibil unei puteri străine, unei organizaţii supra sau interstatale sau publicului se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) În cazul în care secretul de stat se referă la fapte care pun în primejdie Constituţia (§ 252 alin. 3) făptuitorul se pedepseşte doar dacă acţionează cu intenţia de a cauza Republicii Austria un dezavantaj. Presupunerea eronată a unor fapte care pun în primejdie Constituţia nu îl scuteşte pe făptuitor de pedeapsă.

Furtul secretelor de stat

§ 254. (1) Fapta persoanei care reţine sau îşi procură un secret de stat cu intenţia de a-l face cunoscut sau accesibil unei puteri străine, unei organizaţii supra sau interstatale sau publicului şi de a cauza astfel pericolul unui dezavantaj considerabil pentru apărarea Republicii Austria sau pentru relaţiile Republicii Austria cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispoziţiile § 253 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Noţiunea de secret de stat

§ 255.Secrete de stat în înţelesul prezentului Titlu sunt faptele, obiectele sau cunoştinţele, în special înscrisuri, desene, modele şi formule şi informaţiile despre acestea care sunt accesibile doar unui cerc restrâns de persoane şi care trebuie păstrate confidenţiale faţă de o organizaţie supra sau interstatală în scopul de a îndepărta pericolul unei dezavantaj considerabil pentru apărarea Republicii Austria sau pentru relaţiile Republicii Austria cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală.

Servicii secrete de informaţii care acţionează împotriva Austriei

§ 256. Fapta persoanei care deschide sau exploatează sau susţine în orice mod un serviciu secret de informaţii care acţionează împotriva Austriei se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Favorizarea forţelor armate ostile

§ 257. (1) Fapta cetăţeanului austriac care în timpul unui război sau al unui conflict armat la care participă Republica Austria trece de partea forţelor armate ostile sau poartă arme împotriva Republicii Austria se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în timpul unui război sau al unui conflict armat la care participă Republica Austria sau în condiţiile unui pericol iminent privind un astfel de război sau conflict armat procură forţelor armate ostile un avantaj sau cauzează Armatei Federale un dezavantaj. Cetăţenii străini se pedepsesc în conformitate cu aceste dispoziţii dacă săvârşesc fapta atunci când se află pe teritoriul Austriei.

Falsificarea şi distrugerea de probe în scop de trădare de ţară

§ 258. (1) Fapta persoanei care:

1. în cadrul unui raport juridic între Republica Austria sau unul dintre landurile federale ale acesteia şi o putere străină sau o organizaţie supra sau interstatală sau

2. în legătură cu un fapt de importanţă pentru relaţia dintre Republica Austria sau unul dintre landurile federale ale acesteia şi o putere străină sau o organizaţie supra sau interstatală,

produce un mijloc de probă fals sau falsifică, distruge, deteriorează sau îndepărtează un mijloc de probă autentic, punând astfel în pericol interesele Republicii Austria sau ale unui land federal al acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care face uz de un astfel de mijloc de probă fals sau falsificat, punând astfel în pericol interesele Republicii Austria sau ale unui land federal al acesteia.

Titlul XVII

Fapte penale contra Armatei federale

Participarea la acţiuni militare de natură penală

§ 259. Fapta persoanei care, fără a fi cadru militar, determină o altă persoană să săvârşească o faptă penală prevăzută exclusiv de legea penală aplicabilă cadrelor militare care este sancţionată cu o pedeapsă cu închisoarea de peste 3 ani sau o faptă dintre cele prevăzute la §§ 16, 19 şi 21 din legea penală aplicabilă cadrelor militare sau care contribuie în orice alt mod la săvârşirea unei astfel de fapte se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu fapta prevăzută la § 18 din legea penală aplicabilă cadrelor militare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sabotajul în legătură cu mijloacele de apărare

§ 260. Fapta persoanei care nu produce sau produce în mod defectuos sau livrează un mijloc de apărare sau un dispozitiv sau instalaţie care serveşte exclusiv sau preponderent apărării ţării sau protecţiei populaţiei civile împotriva pericolelor de război sau un anumit material folosit în aceste scopuri, în ciuda unui angajament asumat, punând astfel în pericol în mod conştient apărarea ţării, puterea de luptă a Armatei Federale sau a unei părţi a Armatei Federale sau protecţia populaţiei civile se pedepseşte, dacă fapta nu se pedepseşte în baza altor dispoziţii mai severe, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Titlul XVIII

Fapte penale în domeniul electoral şi al referendumurilor

Domeniul de aplicare

§ 261. (1) Dispoziţiile prezentului Titlu se aplică pentru alegerea preşedintelui federal, pentru alegerea organelor generale de reprezentare şi pentru alegerea organelor statutare (organe de reprezentare) ale organizaţiilor profesionale legale, pentru alegerile generale şi imediate organelor executive ale unei comune, pentru alegerea Parlamentului European, precum şi pentru referendumuri.

(2) Este asimilată alegerilor sau referendumurilor semnarea unei propuneri electorale, procedura privind plebiscitul şi depunerea unui anunţ de susţinere a unei Iniţiative Cetăţeneşti Europene.

Împiedicarea exercitării drepturilor electorale

§ 262. (1) Fapta persoanei care constrânge sau împiedică prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav o altă persoană să aleagă sau să voteze într-un anumit mod se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă fapta este săvârşită în conformitate cu dispoziţiile § 106 cu pedepsele prevăzute de această secţiune.

(2) Fapta persoanei care împiedică o altă persoană, în alt mod decât prin constrângere, să îşi exercite dreptul de a alege sau de a vota se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Fraudarea alegerilor sau referendumurilor

§ 263. (1) Fapta persoanei care prin fraudă cu privire la anumite fapte determină sau încearcă să determine ca o altă persoană care votează să se afle în eroare sau, contrar propriei voinţe, să depună un vot invalid se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care prin fraudă cu privire la organizarea alegerilor sau referendumului determină sau încearcă să determine ca o altă persoană să nu voteze.

Diseminarea de informaţii false în cadrul alegerilor sau referendumurilor

§ 264. (1) Fapta persoanei care în mod public diseminează o informaţie falsă cu privire la o împrejurare susceptibilă a împiedica persoane cu drept de vot să îşi exercite acest drept sau să îşi exercite acest drept într-un anumit mod, într-un moment în care un drept la replică nu mai poate fi diseminat eficient, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care la săvârşirea faptei se foloseşte de un înscris fals sau falsificat în scopul de a face ca informaţia să pară credibilă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Darea de mită în cadrul alegerilor sau referendumurilor

§ 265. (1) Fapta persoanei care oferă, promite sau acordă bani unei persoane cu dreptul de a alege sau cu drept de vot pentru ca în schimbul acestora să aleagă sau să voteze într-un anumit fel sau pentru ca să nu aleagă sau să nu voteze sau să nu aleagă sau să nu voteze într-un anumit fel se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana cu dreptul de a alege sau cu drept de vot care pretinde, primeşte sau acceptă să i se promită bani pentru ca în schimbul acestora să aleagă sau să voteze într-un anumit fel sau pentru ca să nu aleagă sau să nu voteze într-un anumit fel.

Falsificarea în cadrul alegerilor sau referendumurilor

§ 266. (1) Fapta persoanei care, fără să aibă dreptul de a alege sau dreptul de vot sau care în numele altei persoane fără a fi mandatată de aceasta sau în contra mandatului acesteia alege sau votează se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care falsifică rezultatul unor alegeri sau al unui referendum se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Împiedicarea alegerilor sau referendumurilor

§ 267. Fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav împiedică sau tulbură în mod intenţionat alegerile sau referendumurile se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Violarea secretului electoral sau al referendumului

§ 268. Fapta persoanei care încalcă o reglementare privind protecţia secretului electoral sau al referendumului cu intenţia de a afla sau de a facilita aflarea de către o altă persoană despre felul în care a ales sau a votat o anumită persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Titlul XIX

Fapte penale contra autorităţii de stat

Rezistenţa faţă de autoritatea de stat

§ 269. (1) Fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu violenţa împiedică o autoritate şi fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav împiedică un funcţionar să îşi exercite funcţiunea se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar în cazul unei constrângeri calificate (§ 106) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care prin violenţă sau ameninţare cu violenţa constrânge o autoritate sau care prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav constrânge un funcţionar să exercite un anumit act legal.

(3) Act legal în înţelesul dispoziţiilor alin. 2 este actul prin care funcţionarul în calitate de organ al administraţiei publice sau al sistemului judiciar exercită o putere de dispoziţie sau de constrângere.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 dacă autoritatea sau funcţionarul nu este îndreptăţit să exercite actul legal sau dacă actul legal încalcă dispoziţiile de drept penal.

Ultrajul

§ 270. (1) Fapta persoanei care agresează un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii (§ 269 alin. 3) se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

Sustragerea de sub sechestru

§ 271. (1) Fapta persoanei care distruge, deteriorează, deformează, aduce în stare de neîntrebuinţare sau chiar sustrage de sub sechestru un bun faţă de care s-a luat o măsură asigurătorie sau a fost confiscat, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, repune bunul în situaţia anterioară.

Ruperea de sigilii

§ 272. (1) Fapta persoanei care deteriorează sau înlătură un sigiliu aplicat de un funcţionar în exercitarea atribuţiunilor de serviciu în scopul de a încuia, confisca sau identifica un bun şi fapta persoanei care lipseşte de eficienţă în tot sau în parte o astfel de sigilare se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, face ca bunul să fie din nou încuiat sau confiscat, fără să se fi adus o atingere semnificativă scopului avut în vedere la sigilarea acestuia.

Violarea anunţurilor oficiale

§ 273. (1) Fapta persoanei care distruge, deteriorează, îndepărtează, alterează sau face irecognoscibil conţinutul unui înscris despre care cunoaşte (§ 5 alin. 3) că a fost afişat sau expus public de o autoritate în scop de anunţ, zădărnicind sau limitând astfel scopul anunţului, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, face ca scopul anunţului să fie atins, fără să i se fi adus o atingere semnificativă.

Titlul XX

Fapte penale contra păcii

Violenţă colectivă calificată

§ 274. (1) Fapta persoanei care în mod conştient participă la o adunare a mai multor persoane care urmăreşte ca prin forţele unite ale acestora să săvârşească un omor (§ 75), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (§ 76), o vătămare corporală (§§ 84-87) sau o distrugere calificată conform § 126 alin. 1 punct 5 sau alin. 2 se pedepseşte, dacă s-a ajuns la o astfel de faptă violentă, cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care participă la o astfel de adunare şi exercită rol de conducere sau incită la săvârşirea uneia dintre faptele penale prevăzute la alin. 1 sau săvârşeşte o astfel de faptă în calitate de participant sau participă la săvârşirea acesteia (§ 12) se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care se retrage de bunăvoie de la adunare sau încearcă în mod serios să se retragă, înainte ca adunarea să ducă la săvârşirea unei fapte de violenţă, cu excepţia cazului în care a participat la adunare în modul descris la alin. 2.

Ameninţarea teroristă

§ 275. (1) Fapta persoanei care printr-o ameninţare cu o agresiune asupra vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale, libertăţii sau patrimoniului provoacă teama şi neliniştea populaţiei sau unui cerc larg de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare

1. o perturbare gravă sau de lungă durată a vieţii publice,

2. o afectare gravă a vieţii economice sau

3. moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă a unui număr mai mare de persoane sau dacă prin săvârşirea faptei multe persoane au fost sinistrate.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea unui număr mai mare de persoane făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(Observaţie: § 276 este abrogat)

Complotul criminal

§ 277. (1) Fapta persoanei care convine cu o altă persoană săvârşirea împreună a unui omor (§ 75), a unei răpiri în scop de şantaj (§ 102), a unei predări către o putere străină (§ 103), a unui trafic de sclavi (§ 104), a unei tâlhării (§ 142), a unei fapte penale contra siguranţei publice conform §§ 169, 171, 173, 176, 185 sau 186, a unui trafic transfrontalier de prostituate (§ 217) sau a unei fapte penale sancţionate conform §§ 28a sau 31a din Legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, prin sesizarea autorităţilor (§ 151 alin. 3) sau informarea persoanei ameninţate sau în alt mod, împiedică săvârşirea faptei penale intenţionate. Dacă, fără implicarea făptuitorului, fapta penală nu se săvârşeşte, acesta nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să împiedice săvârşirea faptei penale.

Constituirea unui grup infracţional

§ 278. (1) Fapta persoanei care constituie un grup infracţional sau care participă la acesta în calitate de membru se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Grupul infracţional este o asociere pe termen îndelungat a mai mult de două persoane care urmăreşte săvârşirea de către unul sau mai mulţi membri ai grupului de una sau mai multe infracţiuni, de alte fapte săvârşite cu violenţă contra integrităţii corporale şi a vieţii, distrugere, furt sau înşelăciune, delicte prevăzute la §§ 104a, 165, 177b, 233-239, 241a-241c, 241e, 241f, 283, 304 sau 307, alte delicte prevăzute la § 278d alin. 1 sau infracţiuni prevăzute la § 114 alin. 1 sau 116 din Legea privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor pentru cetăţeni străini.

(3) Membru al unui grup infracţional este persoana care săvârşeşte o faptă penală în cadrul orientării infracţionale a acestui grup sau care participă la activităţile acesteia prin furnizarea de informaţii sau bunuri sau în alt mod, cunoscând că prin aceasta favorizează grupul sau faptele penale săvârşite de acesta.

(4) Dacă grupul nu a dus la săvârşirea nici unei fapte penale nu se pedepseşte nici unul dintre membri, în condiţiile în care grupul se dizolvă de bunăvoie sau dacă din comportamentul acestuia rezultă în alt mod că a renunţat de bunăvoie la intenţiile sale. De asemenea, nu se pedepseşte pentru constituirea unui grup infracţional persoana care se retrage de bunăvoie din grup, înainte de săvârşirea uneia dintre faptele vizate sau înainte de tentativa de săvârşire a acesteia; persoana care a participat în calitate de conducător la activitatea grupului, dar doar atunci când, de bunăvoie, prin sesizarea autorităţilor (§ 151 alin. 3) sau într-un alt mod face ca pericolul cauzat de grup să fie îndepărtat.

Grupul infracţional organizat

§ 278a. Fapta persoanei care constituie sau participă în calitate de membru (§ 278 alin. 3) la un grup de mai multe persoane organizat pe o perioadă îndelungată de timp, în baza unor structuri ierarhice

1. care urmăreşte, chiar dacă nu exclusiv, săvârşirea repetată şi premeditată de fapte penale grave cu ameninţare la viaţa, integritatea corporală, libertatea sau patrimoniul altor persoane sau de fapte penale grave din domeniul exploatării sexuale a persoanelor, traficului de migranţi sau manipularea neautorizată de mijloace de luptă, material nuclear şi substanţe radioactive, deşeuri periculoase, monedă falsă sau stupefiante,

2. care prin săvârşirea faptei urmăreşte îmbogăţirea peste măsură şi

3. care încearcă să corupă sau să intimideze alte persoane sau să se protejeze într-un mod special de măsuri de urmărire penală

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dispoziţiile § 278 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

Organizaţia teroristă

§ 278b. (1) Fapta persoanei care conduce o organizaţie teroristă (alin. 3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani. Fapta persoanei care conduce o organizaţie teroristă care se limitează la ameninţarea cu săvârşirea de fapte penale teroriste (§ 278c alin. 1) sau finanţarea actelor de terorism (§ 278d) se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care participă în calitate de membru (§ 278 alin. 3) la o organizaţie teroristă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(3) Organizaţia teroristă este o asociere pe termen îndelungat a mai mult de două persoane, care urmăreşte săvârşirea de către unul sau mai mulţi membri ai acestei organizaţii de una sau mai multe fapte penale teroriste (§ 278c) sau care finanţează actele de terorism.

Fapte penale de terorism

§ 278c. (1) Faptele penale de terorism sunt:

1. omorul (§ 75),

2. vătămarea corporală conform §§ 84 – 87,

3. răpirea în scop de şantaj (§ 102),

4. constrângerea calificată (§ 106)

5. ameninţarea cu un pericol grav conform § 107 alin. 2,

6. distrugerea calificată (§ 126) şi distrugerea de date (§ 126a) dacă prin săvârşirea faptei poate apărea un pericol grav asupra vieţii sau proprietăţii altei persoane,

7. delicte contra siguranţei publice săvârşite cu intenţie (§§ 169, 171, 173, 175, 176, 177a, 177b, 178) sau afectarea cu intenţie a mediului înconjurător (§ 180),

8. pirateria aeriană (§ 185),

9. periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice (§ 186),

9a. incitarea la săvârşirea de fapte penale teroriste şi aprobarea săvârşirii de fapte penale teroriste (§ 282a) sau

10. o faptă penală sancţionată la § 50 din Legea armelor din 1996 sau § 7 din Legea materialelor de război dacă fapta este de natură a cauza o perturbare gravă şi pe o perioadă mai lungă a vieţii publice sau o deteriorare gravă a vieţii economice şi care este săvârşită cu intenţia de a intimida populaţia într-un mod grav, de a constrânge autorităţile publice sau o organizaţie internaţională la o acţiune, tolerare, inacţiune sau de a zdruncina serios sau de a distruge structurile sociale de bază ale unui stat sau ale unei organizaţii internaţionale.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă teroristă în înţelesul alin. 1 se pedepseşte conform legii aplicabile faptei respective, cu majorarea cu jumătate a limitelor superioare ale pedepsei prevăzute în fiecare caz, dar nu mai mult de 20 de ani.

(3) Fapta nu se consideră faptă penală teroristă dacă urmăreşte crearea sau recrearea relaţiilor democratice şi ale statului de drept sau exercitarea sau respectarea drepturilor omului.

Finanţarea terorismului

§ 278d. (1) Fapta persoanei care pune la dispoziţie sau strânge bunuri cu intenţia ca acestea, fie şi doar în parte, să fie utilizate pentru săvârşirea unei fapte de:

1. piraterie aeriană (§ 185) sau periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice (§ 186),

2. răpire în scop de şantaj (§ 102) sau ameninţare cu această faptă,

3. agresiune asupra integrităţii corporale, vieţii sau libertăţii unei persoane protejate conform dreptului internaţional sau agresiune violentă asupra unei locuinţe, spaţiu profesional sau mijloc de transport al unei astfel de persoane, de natură să pună în pericol integritatea corporală, viaţa sau libertatea acestei persoane sau ameninţare cu aceste fapte,

4. creare cu intenţie a unui pericol prin expunerea la energie nucleară sau radiaţii ionizante (§ 171), ameninţare cu această faptă, manipulare neautorizată a materialului nuclear, materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii (§ 177), dobândirea de material nuclear sau substanţe radioactive sau ameninţarea cu săvârşirea unui furt sau tâlhărie în legătură cu material nuclear sau substanţe radioactive, în scopul de a constrânge o altă persoană să acţioneze, să tolereze sau să nu facă nimic,

5. agresiune considerabilă asupra integrităţii corporale sau vieţii unei alte persoane pe un aeroport internaţional civil, distrugere sau afectare considerabilă a unui astfel de aeroport sau a unei aeronave aflate la sol pe acest aeroport sau de întrerupere a serviciilor aeroportului, în măsura în care fapta este săvârşită prin utilizarea unei arme sau a unui alt dispozitiv şi este de natură a pune în pericol siguranţa aeroportului,

6. o faptă penală săvârşită în unul din modurile prevăzute la §§ 185 sau 186 împotriva unei ambarcaţiuni sau platforme fixe, împotriva unei persoane aflate la bordul acestei ambarcaţiuni sau pe o platformă fixă, împotriva încărcăturii ambarcaţiunii sau împotriva unei entităţi din domeniul naval,

7. transport al unui material exploziv sau a unui alt dispozitiv mortal într-un loc public, la o instituţie de stat sau publică, un sistem public de transport sau instituţie de servicii publice sau utilizarea acestor mijloace cu scopul de a cauza moartea sau o vătămare corporală gravă a altei persoane, în măsura în care distrugerea este de natură a cauza un prejudiciu economic considerabil,

8. o faptă penală care vizează moartea sau vătămarea corporală gravă a unui civil sau a altei persoane care nu participă în mod activ la un conflict armat, dacă această acţiune, având în vedere natura ei sau împrejurările, urmăreşte intimidarea unui grup de populaţie sau constrângerea unui guvern sau al unei organizaţii internaţionale la o acţiune sau inacţiune

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(1a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care pune la dispoziţie sau strânge bunuri pentru:

1. o altă persoană despre care cunoaşte că săvârşeşte fapte prevăzute la alin. 1 sau

2. un membru al unei organizaţii teroriste despre care cunoaşte că urmăreşte săvârşirea de fapte prevăzute la alin. 1.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alin. 1 sau alin. 1a dacă fapta este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii.

Instruirea în scopuri de terorism

§ 278e. (1) Fapta persoanei care instruieşte o altă persoană cu privire la fabricarea sau utilizarea de materiale explozive, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase sau cu privire la o altă metodă la fel de nocivă sau periculoasă, special concepută în scopul săvârşirii unei fapte penale teroriste prevăzute la § 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10 sau cu privire la un astfel de procedeu, în scopul săvârşirii unei astfel de fapte penale teroriste se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani dacă cunoaşte că abilităţile facilitate urmează a fi utilizate în acest scop.

(2) Fapta persoanei care se lasă instruită cu privire la fabricarea sau utilizarea de materiale explozive, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase sau cu privire la o altă metodă la fel de nocivă sau periculoasă, special concepută în scopul săvârşirii unei fapte penale teroriste prevăzute la § 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10 sau cu privire la un astfel de procedeu, în scopul săvârşirii unei astfel de fapte penale teroriste cu utilizarea abilităţilor dobândite se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută pentru fapta vizată.

Instruirea în vederea săvârşirii unei fapte de terorism

§ 278f. (1) Fapta persoanei care oferă în mediul online un material al cărui conţinut este conceput în scopul săvârşirii de fapte teroriste (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10) prin utilizarea mijloacelor menţionate la § 278e sau informaţii de acest tip sau le face accesibile unei alte persoane în scopul de a incita la săvârşirea unei fapte de terorism se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care îşi procură un material în înţelesul alin. 1 sau astfel de informaţii din mediul online în scopul săvârşirii unei fapte de terorism (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10).

Organizaţii armate

§ 279. (1) Fapta persoanei care, neautorizată fiind, constituie o organizaţie armată sau în scop armat sau care înarmează o organizaţie existentă, participă în aceasta cu rol de conducere, recrutează membri pentru aceasta sau îi instruieşte pentru luptă sau echipează organizaţia cu mijloace de luptă, mijloace de transport sau dispozitive de transmitere a datelor sau o sprijină cu fonduri sau în orice alt mod se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Nu se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 persoana care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, declară acestora tot ce cunoaşte despre organizaţie şi planurile acesteia la un moment când aceste informaţii încă mai sunt secrete.

Procurarea mijloacelor de luptă

§ 280. (1) Fapta persoanei care îşi aduce, deţine sau procură unei alte persoane arme, muniţie sau alte mijloace de luptă în scopul de a echipa de luptă un număr mai mare de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Nu se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 persoana care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, aduce mijloacele de luptă în stare de neîntrebuinţare pe termen îndelungat, le predă autorităţilor sau facilitează acestora indisponibilizarea lor.

(Observaţie: § 281 a fost abrogat)

Incitarea la săvârşirea de fapte penale şi aprobarea săvârşirii de fapte penale

§ 282. (1) Fapta persoanei, care într-un material tipărit, la radio sau în orice alt mod care permite accesul publicului larg, incită la săvârşirea unei fapte penale, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani dacă în calitate de participant (§ 12) la săvârşirea acestei fapte penale nu este pasibil de o pedeapsă mai severă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, în modul prevăzut la alin. 1, aprobă o faptă penală săvârşită cu intenţie şi sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea de peste 1 an într-un mod de natură a provoca revolta spiritului de dreptate general sau a incita la săvârşirea unei astfel de fapte.

Incitarea la săvârşirea de fapte penale teroriste şi aprobarea săvârşirii de fapte penale teroriste

§ 282a. (1) Fapta persoanei care într-un material tipărit, la radio sau în alt mediu sau în mod public într-un mod care permite accesul publicului larg incită la săvârşirea unei fapte penale teroriste (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani dacă în calitate de participant (§ 12) la săvârşirea acestei fapte penale nu este pasibil de o pedeapsă mai severă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, în modul prevăzut la alin. 1, aprobă o faptă penală teroristă (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10) într-un mod de natură a cauza pericolul săvârşirii de una sau mai multe astfel de fapte penale.

Instigarea

§ 283. (1) Fapta persoanei care în mod public, într-un mod care permite accesul mai multor persoane:

1. instigă la violenţă împotriva unei biserici sau comunităţi religioase sau împotriva unui grup definit în funcţie de existenţa sau inexistenţa criteriilor de rasă, culoare a pielii, limbă, religie sau concepţie despre lume, sex, handicap fizic sau psihic, vârstă sau orientare sexuală sau împotriva unui membru al unui astfel de grup, în mod expres din cauza apartenenţei la acest grup, sau incită la ură

2. cu intenţia de a leza demnitatea umană a altor persoane, jigneşte un grup dintre cele prevăzute la punctul 1 într-un mod de natură a stârni dispreţul public faţă de acest grup sau de a-l compromite sau

3. aprobă, respinge, trivializează în mod grosolan sau justifică infracţiuni în sensul dispoziţiilor §§ 321-321f, precum şi § 321k constatate în mod definitiv ca atare de o instanţă din Austria sau de o instanţă internaţională, fapta fiind îndreptată împotriva unui grup menţionat la punctul 1 sau împotriva unui membru al unui astfel de grup în mod expres din cauza apartenenţei la acest grup şi săvârşită într-un mod de natură să incite la violenţă sau ură împotriva unui astfel de grup sau împotriva unui membru al unui astfel de grup,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 într-un material, la radio sau într-un mod în care acţiunile de la alin. 1 devin accesibile publicului larg se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Persoana care prin săvârşirea uneia din faptele prevăzute la alin. 1 sau 2 face ca alte persoane să exercite violenţă împotriva unui grup prevăzut la alin. 1 punctul 1 sau împotriva unui membru al unui astfel de grup din cauza apartenenţei acestuia la acest grup se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Fapta persoanei care diseminează sau face disponibil public în alt mod un material scris, imagini sau alte reprezentări de idei sau teorii care aprobă, susţin sau incită la ură sau violenţa împotriva unui grup dintre cele menţionate la alin. 1 punctul 1 sau împotriva unui membru al unui astfel de grup din cauza apartenenţei acestuia la acest grup, prin intermediul unei tipărituri, la radio sau în orice alt mod prin care acestea devin accesibile publicului larg, într-un mod aprobator sau justificator, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă persoana nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii în calitate de participant (§ 12) la săvârşirea unei fapte penale prevăzute la alin. 1-3.

Împrăştierea unei adunări

§ 284. Fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu violenţa împiedică sau împrăştie o adunare, un marş sau o manifestare similară care nu este interzisă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Împiedicarea sau perturbarea unei adunări

§ 285. Fapta persoanei care împiedică sau perturbă în mod considerabil o adunare care nu este interzisă prin aceea că:

1. face indisponibil locul de adunare,

2. împiedică accesul unei persoane autorizate să participe sau îi îngreunează accesul sau îi face imposibilă sau îi îngreunează participarea la adunare prin grave molestări,

3. pătrunde în mod neautorizat în adunare sau

4. înlătură persoana desemnată cu conducerea sau menţinerea ordinii sau se opune prin fapte unei instrucţiuni a acesteia privind desfăşurarea adunării se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Omisiunea de a împiedica săvârşirea unei fapte penale

§ 286. (1) Fapta persoanei care omite cu intenţie să împiedice săvârşirea iminentă sau deja începută a unei fapte penale cu intenţie sau, în cazurile în care sesizarea autorităţilor permite împiedicarea săvârşirii faptei penale, omite să sesizeze autorităţile (§ 151 alin. 3) sau să informeze persoana ameninţată, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, dacă fapta penală respectivă a fost săvârşită cel puţin în forma tentativei şi este sancţionată cu mai mult de 1 an de închisoare.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alin. 1 dacă:

1. nu a putut împiedica sau sesiza cu uşurinţă săvârşirea faptei fără a se expune pe sine sau un membru de familie pericolului unui dezavantaj considerabil,

2. a aflat despre fapta penală exclusiv printr-o comunicare adusă lui în calitatea sa de părinte spiritual sau

3. prin împiedicare sau sesizare s-ar fi lezat o altă obligaţie legală de păstrare a confidenţialităţii şi urmările încălcării acestei obligaţii ar fi cântărit mai greu decât urmările nefavorabile ale omisiunii de a împiedica sau sesiza.

Săvârşirea unei fapte penale în stare de intoxicaţie

§ 287. (1) Fapta persoanei care, fie doar din culpă, prin consumul de alcool sau consumul de substanţe euforizante şi stupefiante se transpune într-o stare de intoxicaţie care o face iresponsabilă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani dacă săvârşeşte în această stare de intoxicaţie o faptă care i-ar fi reţinută în sarcină ca infracţiune sau delict dacă nu s-ar afla în această stare. Pedeapsa aplicată nu poate însă fi mai severă decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită în stare de intoxicaţie.

(2) Acţiunea penală împotriva făptuitorului se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă sau cu acordul victimei dacă fapta săvârşită în stare de intoxicaţie se urmăreşte doar la plângerea prealabilă sau cu acordul victimei.

Titlul XXI

Fapte penale împotriva înfăptuirii justiţiei

Mărturia mincinoasă

§ 288. (1) Fapta persoanei care, în cadrul audierii în instanţă în calitate de martor sau, dacă nu este parte în proces, în calitate de persoană care oferă informaţii, face declaraţii mincinoase sau în calitate de martor-expert atestă un rezultat mincinos sau depune o expertiză mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care în instanţă face o mărturie mincinoasă (alin. 1) sub jurământ sau o susţine printr-un jurământ sau depune în faţa instanţei un alt fel de jurământ legal prevăzut se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Unui jurământ îi este asimilată şi invocarea unui jurământ depus anterior, iar în cazul persoanelor degrevate de obligaţia de a depune jurământ formula prevăzută în locul jurământului.

(3) Conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2 se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte una din faptele acolo menţionate în cadrul unei proceduri în faţa unei comisii de anchetă din cadrul Consiliului Naţional sau al unei autorităţi disciplinare la nivel federal, de land sau local.

(4) ) Conform dispoziţiilor alin. 1 se pedepseşte şi persoana care în calitate de martor sau martor-expert săvârşeşte una din faptele acolo menţionate în cadrul unei proceduri de anchetă desfăşurate în baza prevederilor Codului de Procedură Penală în faţa organelor de poliţie judiciară sau al organelor de parchet.

Mărturia mincinoasă în faţa unei autorităţi administrative

§ 289. Fapta persoanei care, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 288 alin. 3 şi 4, face declaraţii mincinoase în faţa unei autorităţi administrative în calitate de martor în cadrul audierii sale sau în calitate de martor-expert atestă un rezultat mincinos sau depune o expertiză mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Mărturia membrilor de familie

§ 290. (1) Nu se pedepseşte fapta persoanei care face o mărturie mincinoasă (§§ 288, 289) în scopul de a preveni în ceea ce o priveşte pe ea sa pe un membru de familie ruşinea sau pericolul tragerii la răspundere penală sau al unui dezavantaj patrimonial nemijlocit şi semnificativ dacă a fost sau ar fi putut fi degrevată de obligaţia de a face declaraţii şi dacă

1. nu a cunoscut toate acestea,

2. nu a dezvăluit motivul de degrevare în scopul de a preveni urmările dezvăluirii prevăzute mai sus sau

3. a fost obligată în mod ilegal să facă declaraţii.

(1a) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor § 288 alin. 3 nici dacă cercetarea comisiei constituite conform § 53 din Legea privind organizarea instanţelor îl vizează şi a făcut o mărturie mincinoasă în scopul de a preveni pericolul tragerii sale la răspundere penală.

(2) Calitatea unei persoane, dobândită în baza unei căsătorii sau a unui parteneriat civil, de membru de familie se menţine chiar dacă căsătoria sau parteneriatul civil nu mai există.

(3) Făptuitorul se pedepseşte chiar dacă condiţiile prevăzute la alin. 1 sunt îndeplinite, în cazul în care se consideră, având în vedere dezavantajul care rezultă pentru o altă persoană din mărturia mincinoasă, că trebuia să spună adevărul.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 291. Nu este imputabilă făptuitorului săvârşirea faptei prevăzute la §§ 288 sau 289 dacă corectează declaraţia mincinoasă anterior încheierii audierii sale.

Determinarea mărturiei mincinoase

§ 292. (1) Fapta persoanei care determină o altă persoană, prin inducerea în eroare cu privire la anumite fapte, să facă o mărturie mincinoasă (§ 288) se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care în modul prevăzut la alin. 1 face ca o altă persoană să facă de bună credinţă o mărturie mincinoasă în faţa unei autorităţi administrative (§ 289) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Registrul fals al activelor

§ 292a. Fapta persoanei care în cursul unei proceduri de executare sau insolvenţă depune la instanţă sau în faţa unui organ de executare un registru fals sau incomplet al activelor, punând astfel în pericol îndestularea unui creditor se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 292b. Nu este imputabilă fapta de depunere a unui registru fals al activelor (§ 292a) persoanei care de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa corectează declaraţiile mincinoase sau le completează pe cele incomplete, în măsura în care fapta nu a zădărnicit sau restrâns îndestularea unui creditor.

Înţelegerile nepermise între ofertanţi în cadrul procedurilor de vânzare a bunurilor supuse executării silite

§ 292c. (1) Fapta persoanei care pretinde, primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru o altă persoană, un avantaj în schimbul promisiunii ca în calitate de co-ofertant în cadrul unei proceduri de vânzare a bunurilor supuse executării silite să nu apară sau să nu liciteze decât până la un anumit preţ sau să liciteze doar conform unui anumit reper sau să nu liciteze deloc se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă unui co-ofertant, în lipsa solicitării din partea acestuia, un avantaj în schimbul unui acord în înţelesul alin. 1, pentru sine sau pentru o altă persoană.

Falsificarea unui mijloc de probă

§ 293. (1) Fapta persoanei care produce un mijloc de probă fals sau falsifică un mijloc de probă autentic, dacă acţionează cu intenţia ca mijlocul de probă să fie utilizat în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative, într-o anchetă desfăşurată în temeiul prevederilor Codului de Procedură Penală sau în cadrul unei proceduri în faţa Camerei Deputaţilor, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform §§ 223, 224, 225 sau 230.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care utilizează un mijloc de probă fals sau falsificat în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative, într-o anchetă desfăşurată în temeiul prevederilor Codului de Procedură Penală sau în cadrul unei proceduri în faţa Camerei Deputaţilor.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 294. (1) Nu este imputabilă fapta de falsificare a unui mijloc de probă (§ 293) persoanei care de bunăvoie omite sau împiedică utilizarea în procedură a mijlocului de probă fals sau falsificat sau înlătură, înaintea utilizării în procedură, modificarea mijlocului de probă menită să inducă în eroare.

(2) Dacă nu există pericolul unei astfel de utilizări sau pericolul a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, acesta nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste fapte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Suprimarea unui mijloc de probă

§ 295. Fapta persoanei care distruge, deteriorează sau suprimă un mijloc de probă menit să fie utilizat în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative sau într-o anchetă desfăşurată în temeiul prevederilor Codului de Procedură Penală şi în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie singur, dacă acţionează cu intenţia de a împiedica ca mijlocul de probă să fie utilizat în procedură se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform §§ 229 sau 230.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 296. Nu este imputabilă fapta de suprimare a unui mijloc de probă (§ 295) persoanei care de bunăvoie prezintă mijlocul de probă instanţei, parchetului, autorităţii administrative sau poliţiei judiciare (§ 18) la un moment în care acesta mai poate fi luat în considerare la luarea deciziei sau emiterea dispoziţiei.

Defăimarea

§ 297. (1) Fapta persoanei care expune o altă persoană pericolului de a fi urmărită de autorităţi prin aceea că îl suspectează în mod greşit de săvârşirea unei fapte penale la care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu sau de încălcarea unei obligaţii de serviciu sau profesionale, dacă cunoaşte (§ 5 alin. 3) că fapta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă fapta de care o suspectează în mod greşit se pedepseşte cu pedeapsă mai mare de un an, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie înlătură pericolul unei urmăriri de către autorităţi, înainte ca autorităţile să fi demarat urmărirea persoanei suspectate.

Simularea unei fapte penale

§ 298. (1) Fapta persoanei care simulează în mod conştient în faţa unei autorităţi (§ 151 alin. 3) sau în faţa unui funcţionar competent pentru primirea de denunţuri săvârşirea unei fapte penale se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă dacă fapta nu se pedepseşte conform § 297 alin. 1.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie face ca fapta să nu aibă ca urmare o anchetă oficială.

Favorizarea

§ 299. (1) Fapta persoanei care favorizează o altă persoană care a săvârşit o faptă penală să se sustragă în mod intenţionat, în tot sau în parte, de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea pedepsei sau măsurii preventive se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care determină o altă persoană să o favorizeze nu se pedepseşte conform alin. 1.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 nici persoana care săvârşeşte fapta cu intenţia de a favoriza un membru de familie sau pentru a împiedica ca acesta să fie pedepsit sau supus unei măsuri preventive pe motiv că a participat la fapta penală pentru care persoana favorizată este urmărită sau trebuie să execute o măsură preventivă.

(4) Nu se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la alin. 1 în scopul de a înlătura în ceea ce o priveşte sau în ceea ce priveşte un membru de familie ruşinea sau pericolul tragerii la răspundere penală sau un dezavantaj patrimonial nemijlocit şi semnificativ dacă urmările care trebuie înlăturate prin săvârşirea faptei, luând în considerare şi gradul de pericol al persoanei favorizate şi gravitatea faptei săvârşite de persoana favorizată sau pentru care a fost condamnată, ar fi cântărit mai greu decât urmările nefavorabile cauzate sau care ar fi putut fi cauzate prin săvârşirea faptei.

Punerea în libertate a persoanelor deţinute

§ 300. (1) Fapta persoanei care pune în libertate o persoană deţinută în baza unei hotărâri sau ordonanţe judecătoreşti sau administrative, o determină să evadeze sau o ajută în acest scop, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, dacă fapta nu este pedepsită conform §§ 196 sau 299.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei deţinute care determină o altă persoană să o pună în libertate sau să o ajute să evadeze.

Publicarea interzisă

§ 301. (1) Fapta persoanei care, nesocotind o interdicţie legală, publică o comunicare despre conţinutul unei şedinţe de judecată sau al unei şedinţe a unei autorităţi administrative nepublice într-o tipăritură, la radio sau în orice alt mod care o face accesibilă publicului larg se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, într-un mod descris la alin. 1, publică o comunicare despre o şedinţă în cadrul unei proceduri în instanţă sau la o autoritate administrativă, despre votul dat sau rezultatul acestuia şi persoana care încălcă obligaţia care i-a fost impusă în cadrul unei astfel de proceduri în baza unei prevederi legale de către instanţă sau autoritatea administrativă.

(3) Persoana care, într-un mod descris la alin. 1, publică o comunicare despre conţinutul rezultatelor unei interogări privind date cu caracter personal sau date ale unei transmisii de date sau ale unei supravegheri de date sau date obţinute în urma supravegherii optice sau acustice de persoane cu ajutorul mijloacelor tehnice (§ 134 punctul 5 CPP) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă aceste rezultate nu au fost anterior actualizate.

Titlul XXII

Încălcarea obligaţiilor de serviciu, corupţia şi fapte penale conexe

Abuzul în serviciu

§ 302. (1) Fapta funcţionarului care, acţionând cu intenţia de a cauza o vătămare a drepturilor unei alte persoane, în mod conştient abuzează de prerogativa de a îndeplini un act în numele Federaţiei, landului federal, al unei asociaţii de comune, al unei comune sau al unei persoane juridice de drept public în calitate de organ de punere în aplicare a legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care prin săvârşirea faptei cauzează un prejudiciu a cărui valoare depăşeşte suma de 50.000 euro.

Violarea din culpă a libertăţii persoanei sau a dreptului inviolabilităţii domiciliului

§ 303. Fapta unui funcţionar care printr-o îngrădire ilegală sau prin lipsirea de libertate a persoanei sau printr-o percheziţie ilegală din culpă gravă (§ 6 alin. 3) aduce o vătămare a drepturilor unei alte persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Luarea de mită

§ 304. (1) Fapta agentului public sau arbitrului care pretinde, primeşte sau solicită să i se promită în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii unui act un folos pentru sine sau pentru un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, în calitate de martor-expert numit de instanţă sau altă autoritate în cadrul unei proceduri, pretinde, primeşte sau solicită să i se promită în schimbul atestării unui rezultat sau a unei expertize incorecte un folos pentru sine sau pentru un terţ.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Primirea de foloase

§ 305. (1) Fapta agentului public sau arbitrului care în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act pretinde pentru sine sau pentru un terţ un folos sau primeşte sau solicită să i se promită un folos necuvenit (alin. 4) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(Observaţie: Alin. 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 61/2012)

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Nu constituie foloase necuvenite

1. foloasele a căror primire este permisă prin lege sau care sunt oferite în cadrul unor evenimente la participarea cărora există un interes legitim oficial sau faptic.

2. foloase în scopuri non-profit (§ 35 Legea federală privind taxele şi impozitele) asupra utilizării cărora agentul public sau arbitrul nu exercită o influenţă directă, precum şi

3. în lipsa unor norme de reglementare în sensul punctului 1 atenţii uzuale într-o anumită zonă sau în ţară de mică valoare, cu excepţia cazului în care fapta este săvârşită ca îndeletnicire.

Traficul de influenţă

§ 306. (1) Fapta agentului public sau arbitrului care, cu excepţia cazurilor prevăzute la §§ 304 şi 305, în scopul de a se lăsa influenţat în activitatea sa în calitate de agent public, pretinde pentru sine sau pentru un terţ un folos sau primeşte sau solicită să i se promită un folos necuvenit (§ 305 alin. 4) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care primeşte sau solicită să i se promită doar un folos de mică valoare, cu excepţia cazului în care fapta este săvârşită ca îndeletnicire.

Darea de mită

§ 307. (1) Fapta persoanei care oferă, promite sau acordă unui agent public sau arbitru un folos în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către acesta în contra obligaţiilor care îi revin a unui act, pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă unui martor-expert (§ 304 alin. 1) numit de instanţă sau altă autoritate în cadrul unei proceduri, în schimbul atestării unui rezultat sau a unei expertize incorecte, un folos pentru sine sau pentru un terţ.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Darea de foloase necuvenite

§ 307a. (1) Fapta persoanei care, în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act, oferă, promite sau acordă unui agent public sau arbitru un folos necuvenit (§ 305 alin. 4), pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Cumpărarea de influenţă

§ 307b. (1) Fapta persoanei care, cu excepţia cazurilor prevăzute la §§ 307 şi 307a, oferă, promite sau acordă unui agent public sau arbitru un folos necuvenit (§ 305 alin. 4), pentru sine sau pentru un terţ cu intenţia de a-l influenţa în activitatea sa în calitate de agent public, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Traficul de influenţă

§ 308. (1) Fapta persoanei care pretinde, primeşte sau solicită să i se promită pentru sine sau pentru un terţ un folos în schimbul influenţării necuvenite a deciziei unui agent public sau arbitru se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă unei alte persoane un folos în schimbul influenţării incorecte a deciziei unui agent public sau arbitru.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Influenţarea deciziei unui agent public sau arbitru este incorectă atunci când vizează îndeplinirea sau neîndeplinirea în contra obligaţiilor care îi revin a unui act sau este legată de oferirea, promisiunea sau acordarea unui folos necuvenit (§ 305 alin. 4) agentului public sau pentru acesta, unui terţ.

(5) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alineatelor precedente dacă fapta este pedepsită mai sever prin alte dispoziţii.

Primirea de cadouri şi darea de mită angajatului sau însărcinatului

§ 309. (1) Fapta angajatului sau însărcinatului unei întreprinderi care în activitatea antreprenorială pretinde, primeşte sau solicită să i se promită un folos pentru sine sau pentru un terţ, în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă un folos unui angajat sau împuternicit al unei întreprinderi în activitatea antreprenorială în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Încălcarea secretului de serviciu

§ 310. (1) Fapta funcţionarului sau a fostului funcţionar care divulgă sau valorifică un secret care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat exclusiv în calitatea sa de funcţionar, a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes public sau un interes privat legitim, dacă fapta nu se pedepseşte mai sever prin alte dispoziţii, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(Observaţie: Alin. 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 101/2014)

(2a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care – fie şi după pierderea funcţiei sau relaţiei de muncă – în calitate de reprezentant legal sau lucrător al Oficiului European de Poliţie (Europol), ofiţer de legătură sau lucrător ţinut de obligaţii speciale de păstrare a secretului de serviciu (§ 32 alin. 2 din Acordul Europol, publicat în BGBl. III nr. 123/1998) divulgă sau valorifică un fapt sau un aspect pe care l-a aflat exclusiv în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes public sau un interes privat legitim.

(3) Dacă făptuitorul divulgă un secret de serviciu care se referă la fapte care pun în primejdie Constituţia (§ 252 alin. 3) acesta se pedepseşte doar dacă acţionează cu intenţia de a leza interese private sau de a cauza un dezavantaj Republicii Austria. Presupunerea eronată a unor fapte care pun în primejdie Constituţia nu îl scuteşte pe făptuitor de pedeapsă.

Atestarea şi legalizarea false

§ 311. Fapta funcţionarului care atestă în fals într-un înscris oficial a cărui emitere este de competenţa sa un drept, un raport juridic sau un fapt sau care ataşează în fals la un bun o încheiere de legalizare a cărei ataşare este de competenţa sa, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă acţionează cu intenţia de fi folosit pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt sau de a folosi bunul în circuitul juridic, iar fapta nu este pedepsită de § 302.

Chinuirea sau neglijarea unei persoane deţinute

§ 312. Fapta persoanei care, în calitate de funcţionar cauzează unei persoane deţinute sau oricărei persoane reţinute în baza unui mandat oficial, aflate în custodia sa sau la care are acces în interes de serviciu, chinuri fizice şi psihice se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte funcţionarul care îşi neglijează grav obligaţia sa îngrijire şi custodie a unei astfel de persoane, cauzând astfel, fie şi doar din culpă, semnificative prejudicii asupra sănătăţii sau dezvoltării fizice sau mentale a persoanei.

(3) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă are ca urmare o vătămare corporală cu consecinţe grave de durată (§ 85) se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Tortura

§ 312a. (1) Fapta persoanei care în calitate de agent public în înţelesul § 74 alin. 1 punctul 4a lit. b sau c, la instigarea unui astfel de agent public sau cu aprobarea expresă sau tacită a unui astfel de agent public cauzează unei alte persoane mari dureri fizice sau psihice sau suferinţe, în special în scopul de a obţine de la aceasta sau de la un terţ o declaraţie sau o recunoaştere, în scopul de a o pedepsi pentru o faptă săvârşită sau presupus a fi fost săvârşită de către aceasta sau de către un terţ, în scopul de a o intimida sau constrânge sau dintr-un motiv de discriminare, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală cu consecinţe grave de durată (§ 85) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(3) Agent public în înţelesul acestei dispoziţii este şi persoana care, în cazul absenţei sau lipsei instituţiilor statale, acţionează în calitate de agent public.

Provocarea dispariţiei forţate a unei persoane

§ 312b. Fapta persoanei care, în numele sau cu încuviinţarea statului sau a unei organizaţii politice, răpeşte o altă persoană sau o lipseşte de libertate în alt mod şi ascunde soarta sau locul unde se află persoana dispărută se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Fapte penale săvârşite prin folosirea de calităţi oficiale

§ 313. Dacă o faptă penală săvârşită cu intenţie este săvârşită de un funcţionar prin folosirea ocaziei oferite de activitatea sa de serviciu, limita superioară a pedepsei cu închisoarea sau a amenzii poate fi mărită în cazul acestuia cu jumătate. Pedeapsa cu închisoare nu poate depăşi în acest caz durata de 20 de ani.

Titlul XXIII

Uzurparea şi înşelăciunea pentru dobândirea unei calităţi oficiale

Uzurparea de calităţi oficiale

§ 314. Fapte persoanei care îşi arogă exercitarea unei calităţi oficiale sau, fără să fie autorizată, exercită o acţiune care nu poate fi exercitată decât în baza unei calităţi oficiale se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Înşelăciunea pentru dobândirea unei calităţi oficiale

§ 315. Fapta persoanei care în mod conştient înşeală o entitate competentă cu investirea în funcţii oficiale cu privire la un aspect care, conform legii sau unui regulament, ar exclude investirea sa într-o anumită funcţie oficială, făcând ca prin aceasta să fie investită cu respectiva calitate oficială, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Titlul XXIV

Perturbarea relaţiilor cu străinătatea

Agresiuni de înaltă trădare împotriva unui stat străin

§ 316. (1) Fapta persoanei care se angajează într-o acţiune (§ 242 alin. 2) de schimbare prin violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa a Constituţiei unui stat străin sau de separare a unui teritoriu aparţinând unui stat străin se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispoziţiile § 243 se aplică în mod corespunzător.

Denigrarea simbolurilor străine

§ 317. Fapta persoanei care, într-un mod care face ca fapta să devină cunoscută publicului larg şi plin de ură, jigneşte, îşi exprimă lipsa de respect sau denigrează un drapel sau un simbol naţional al unui stat străin sau al unei instituţii interstatale care a fost expus de către o autoritate naţională sau de o reprezentanţă a statului străin sau a organizaţiei interstatale conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau al acordurilor interstatale sau un imn al unui stat străin intonat la o ocazie oficială, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Condiţii cu privire la sancţionare

§ 318. (1) În cazurile prevăzute la §§ 316 şi 317 acţiunea penală se pune în mişcare împotriva făptuitorului doar cu aprobarea Guvernului Federal.

(2) Dispoziţiile §§ 316 şi 317 se aplică doar dacă Republica Austria are relaţii diplomatice cu statul lezat şi reciprocitatea este garantată conform informării din partea Ministerului Federal de Externe.

(3) Pentru faptele penale prevăzute la § 317 îndreptate împotriva unei organizaţii interstatale făptuitorul se pedepseşte doar dacă Republica Austria face parte din această organizaţie.

Serviciul de informaţii militare pentru un stat străin

§ 319. Fapta persoanei care deschide sau exploatează sau susţine în orice mod în Austria un serviciu de informaţii militare în slujba unei puteri străine sau a unei organizaţii interstatale se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Interdicţia sprijinirii părţilor într-un conflict armat

§ 320. (1) Fapta persoanei care în mod conştient în Austria în timpul unui război sau al unui conflict armat la care Republica Austria nu participă sau în condiţiile unui pericol iminent al unui astfel de război sau conflict:

1. echipează sau înarmează o formaţie militară sau un vehicul de apă, terestru sau aeronautic al uneia dintre părţi în vederea participării la acţiuni de război,

2. formează sau menţine un corp de voluntari sau deschide sau exploatează un punct de reclamă pentru acestea sau pentru forţele de apărare ale uneia dintre părţi,

3. exportă din Austria mijloace de luptă contrar dispoziţiilor existente sau le tranzitează prin Austria,

4. acordă un credit de finanţare în scopuri militare sau organizează o adunare publică sau

5. transmite în mod neautorizat o informaţie militară sau deschide sau utilizează în acest scop un sistem de comunicaţii

pentru una dintre părţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazurile în care se pune în executare

1. o decizie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite,

2. o decizie în temeiul Titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

3. o decizie în cadrul Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) sau

4. o altă operaţiune de pace conform principiilor care stau la baza Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, cum ar fi măsuri de prevenire a unei catastrofe umanitare sau de interzicere a încălcării grave şi sistematice a drepturilor omului, în cadrul unei organizaţii internaţionale.

Titlul XXV

Genocid, infracţiuni contra umanităţii, infracţiuni de război

Genocidul

§ 321. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a distruge în întregime sau în parte un grup caracterizat prin apartenenţa la o biserică sau comunitate religioasă, la o rasă, un popor, un trib sau un stat, ucide membri ai grupului, le cauzează vătămări corporale (§ 84 alin. 1) sau mintale grave, supune grupul la condiţii de existenţă de natură să ducă la moartea tuturor membrilor acestuia sau a unei părţi a acestuia, impune măsuri care vizează împiedicarea naşterilor în cadrul grupului sau transferă forţat copii din grup în alt grup, prin uz de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care se înţelege cu o altă persoană cu privire la săvârşirea împreună a uneia din faptele penale prevăzute la alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Infracţiuni contra umanităţii

§ 321a. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic împotriva unei populaţii civile:

1. ucide o persoana (§ 75) sau

2. cu intenţia de a distruge în întregime sau în parte o populaţie supune populaţia sau părţi ale acesteia la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea în întregime sau parţială a acesteia

se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1, săvârşeşte fapta de sclavie (§ 104) se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane cu detenţiunea pe viaţă.

(3) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1,

1. săvârşeşte fapta de trafic de persoane (§ 104a),

2. cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, izgoneşte sau transferă forţat populaţia din teritoriul pe care se află în mod legal într-un alt teritoriu,

3. cauzează unei persoane care se află sub paza sa sau asupra căreia exercită controlul în orice alt mod vătămări fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional,

4. violează o persoană (§ 201) sau o agresează sexual (§ 202), o constrânge la prostituţie (§ 106 alin. 3), o sterilizează forţat (§ 85 punctul 1) sau, cu intenţia de a influenţa compoziţia etnică a unei populaţii sau de a săvârşi alte încălcări grave ale dreptului internaţional, deţine ilegal o femeie rămasă gravidă în mod forţat sau

5. provoacă dispariţia forţată a unei persoane (§ 312b)

se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1,

1. cauzează unei persoane o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1),

2. cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, lipseşte de libertate grav o persoană sau

3. persecută un grup sau o comunitate determinate prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau dacă este săvârşită cu intenţia de a menţine un regim instituţionalizat de opresiune sistematică şi asuprire a unui grup rasial de către un altul cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

Infracţiuni de război contra persoanelor

§ 321b. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, ucide o persoană (§ 75) protejată de dispoziţiile dreptului internaţional se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, ia ostatic o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(3) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. cauzează unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional şi care se află sub paza sa sau asupra căreia exercită controlul în orice alt mod vătămări fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional sau

2. violează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional (§ 201) sau o agresează sexual (§ 202), o constrânge la prostituţie (§ 106 alin. 3), o sterilizează forţat (§ 85 punctul 1) sau, cu intenţia de a influenţa compoziţia etnică a unei populaţii sau de a săvârşi alte încălcări grave ale dreptului internaţional, deţine ilegal o femeie rămasă gravidă în mod forţat

se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. cauzează unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional chinuri fizice sau psihice grave sau o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1),

2. mobilizează forţat în forţele armate persoane care nu au împlinit vârsta de 15 ani sau le înrolează în acestea sau mobilizează forţat persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani în grupuri armate sau le înrolează în acestea sau utilizează persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani pentru participare activă la ostilităţi,

3. izgoneşte totalitatea sau o parte a populaţiei civile sau o transferă forţat într-un alt teritoriu sau dispune această izgonire sau acest transfer, dacă nu este vorba despre o strămutare temporară, necesară pentru siguranţa persoanelor civile în cauză sau din motive militare imperioase,

4. aplică unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional sau pune în executare o pedeapsă semnificativă, fără ca această persoană să fi fost condamnată definitiv în cadrul unui proces ordinar nepartinic, cu respectarea garanţiilor juridice de drept internaţional,

5. aduce o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional, aflată în custodia celeilalte părţi beligerante, în pericol de moarte sau îi cauzează o gravă deteriorare a sănătăţii, prin aceea că, cu încuviinţarea acesteia,

a) face experimente pe o astfel de persoană care nu sunt necesare nici din punct de vedere medical, nici nu sunt realizate în interesul acesteia,

b) prelevă de la această persoană ţesuturi sau organe în scop de transplant, dacă nu este vorba de recoltare de sânge sau piele în scopuri terapeutice în acord cu principiile general recunoscute ale medicinei, cu aprobarea benevolă şi expresă a persoanei în cauză sau

c) supune o astfel de persoană în orice alt mod unei proceduri medicale care nu este necesară având în vedere starea de sănătate a persoanei şi care nu se află în acord cu principiile general recunoscute ale medicinei sau

6. tratează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional în mod semnificativ degradant sau umilitor,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

(5) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. deportează sau deţine (§ 99) sau întârzie în mod nejustificat repatrierea unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional,

2. în calitate de membru al unei puteri ocupante transferă o parte a propriei populaţii civile în teritoriul ocupat sau izgoneşte sau transferă o parte a populaţiei din teritoriul ocupat în interiorul acestuia,

3. constrânge o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional să intre în serviciul forţelor armate ale unei puteri străine (§ 105) sau

4. constrânge (§ 105) un membru al părţii inamice să participe la acţiuni de război împotriva propriei ţări,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(6) Persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional sunt persoanele protejate în sensul Convenţiilor de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate, publicate în BGBl. nr. 155/1953, şi a Protocoalelor Adiţionale I şi II (Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocolul I) inclusiv anexele şi Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional (Protocolul II) inclusiv Declaraţie şi Rezerve, publicat în BGBl nr. 527/1982), în special răniţi, bolnavi, naufragiaţi, membrii ai forţelor armate şi combatanţi ai părţii inamice care au depus armele necondiţionat sau care nu mai sunt combatanţi, prizonieri de război şi persoane civile, dacă şi atâta timp cât ultimii nu participă în mod nemijlocit la ostilităţi.

Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi

§ 321c. Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. jefuieşte sau distruge, fără ca aceasta să fie justificată de necesităţi militare, contrar dispoziţiilor de drept internaţional, alte bunuri ale părţii inamice sau ale membrilor acesteia, şi le însuşeşte sau le rechiziţionează,

2. distruge în mare cantitate bunuri în înţelesul Convenţiei pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, publicată în BGBl. nr. 58/1964, sau şi le însuşeşte sau

3. dispune, contrar dispoziţiilor de drept internaţional, suspendarea sau stingerea drepturilor şi pretenţiilor tuturor sau a unei părţi a membrilor părţii inamice sau declararea ca fiind inadmisibile în justiţie,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Infracţiuni de război contra misiunilor internaţionale şi utilizarea fără drept a semnelor distinctive şi emblemelor

§ 321d. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. declanşează un atac împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menţinere a păcii, conform Cartei Naţiunilor Unite, şi care se bucură de protecţia pe care dreptul internaţional umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;

2. declanşează un atac împotriva personalului, clădirilor, materialului, unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care, în acord cu dreptul internaţional umanitar, utilizează semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate sau a Protocoalelor Adiţionale I şi II (Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale - Protocolul I - inclusiv anexele şi Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional - Protocolul II) inclusiv Declaraţie şi Rezerve, precum şi de Protocolul Adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind adoptarea unui semn distinctiv adiţional (Protocolul III), publicat în BGBl. III nr. 137/2009;

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate sau de Protocolul III al acestora steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului, ale unor state neutre sau al altor state care nu participă la conflict ori ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, cauzând astfel vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 de ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Infracţiuni de război constând în utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă

§ 321e. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. declanşează un atac împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităţi,

2. declanşează un atac împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul internaţional umanitar, în special bunuri culturale,

3. desfăşoară un atac asupra unor locuri neapărate sau zone demilitarizate,

4. utilizează bunuri culturale aflate sub protecţie suplimentară sau vecinătatea acestora în scopul sprijinirii operaţiunilor militare,

5. desfăşoară un atac, cunoscând (§ 5 alin. 3) că el va cauza pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, răniri în rândul civililor, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,

6. declanşează un atac împotriva digurilor, barajelor şi centralelor nucleare, dacă acestea nu sunt obiective civile în sensul punctului 2, cunoscând că el va cauza pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,

7. desfăşoară un atac, cunoscând că el va cauza pagube extinse, de durată şi grave asupra mediului înconjurător natural,

8. utilizează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (§ 321b alin. 6) ca scut de protecţie pentru a determina inamicul să se abţină de la acţiuni militare împotriva anumitor ţinte,

9. utilizează ca metodă de purtare a războiului înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuirii sau împiedicând, cu încălcarea dispoziţiilor dreptului internaţional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora,

10. în calitate de superior (§ 321g alin. 2) ordonă sau declară unui inferior aflat sub conducerea şi autoritatea sa că nu va exista îndurare pentru învinşi sau

11. ucide sau răneşte, prin viclenie, un membru al forţelor armate inamice sau un combatant al forţelor inamice;

se pedepseşte în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 1-10 cu închisoare de la 1 an la 10 ani şi în cazul prevăzut la punctul 1 cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

(2) Dacă una din faptele prevăzute la alin. 1 punctul 1-10 are ca urmare vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (§ 321b alin. 6), făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei astfel de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Infracţiuni de război constând în utilizarea de mijloace interzise în operaţiunile de luptă

§ 321f. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. utilizează otravă sau arme cu substanţe otrăvitoare,

2. utilizează arme biologice sau chimice sau

3. utilizează proiectile care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul omului, în special proiectile cu cămaşă dură care nu înconjoară miezul în întregime sau care este prevăzută cu incizii,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau dacă mijloacele utilizate (alin. 1) sunt concepute pentru distrugerea în masă se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Răspunderea superiorului

§ 321g. (1) Fapta persoanei care, în calitate de superior (alin. 2), omite să împiedice un inferior aflat sub conducerea şi autoritatea sa să săvârşească o faptă prevăzută în acest Titlu se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă prevăzută pentru fapta săvârşită de inferior.

(2) Superiorii sunt superiori militari sau civili, precum şi persoane care, fără a fi superiori militari sau civili, exercită putere de conducere şi control în cadrul unei trupe, al unei organizaţii civile sau al unei întreprinderi.

Încălcarea obligaţiei de supraveghere

§ 321h. (1) Fapta persoanei care, în calitate de superior (§ 321g alin. 2), omite să supravegheze corespunzător un inferior aflat sub conducerea şi autoritatea sa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă inferiorul săvârşeşte o faptă prevăzută la acest Titlu a cărei iminenţă putea fi recunoscută de superior şi pe care acesta ar fi putut să o prevină se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în calitate de superior (§ 321g alin. 2), săvârşeşte din culpă o faptă penală prevăzută la alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Omisiunea sesizării săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală

§ 321i. Fapta persoanei care, în calitate de superior (§ 321g alin. 2), omite să sesizeze fără întârziere autorităţilor competente cu cercetarea sau urmărirea penală a acestor fapte o faptă prevăzută la acest Titlu, săvârşită de un inferior, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Acţionarea la ordin sau alte dispoziţii

§ 321j. Făptuitorul nu este sancţionat pentru o faptă prevăzută la §§ 321b-321i dacă săvârşeşte fapta în executarea unui ordin militar sau al altei dispoziţii cu acelaşi efect, dacă făptuitorul nu realizează că ordinul sau dispoziţia este ilegală şi ilegalitatea acesteia nu este evidentă.

Actul de agresiune

§ 321k. (1) Fapta persoanei care este capabilă să controleze sau să conducă acţiunea politică sau militară a unui stat şi care declanşează sau execută un act de agresiune care, având în vedere tipul, gravitatea şi amploarea sa, reprezintă o încălcare manifestă a Cartei Naţiunilor Unite se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Fapta persoanei care în condiţiile alin. 1 plănuieşte sau pregăteşte un astfel de act de agresiune se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

(3) În înţelesul alin. 1 sintagma act de agresiune desemnează o utilizare a forţei armelor îndreptată împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a unui stat sau o altă utilizare neconformă cu Carta Naţiunilor Unite de către celălalt stat.

Dispoziţii finale

Intrarea în vigoare

§ 322. (1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1975.

(2) § 23 şi dispoziţiile relative la acesta cu privire la internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi se aplică faptelor (§ 23 alin. 1 punctul 1) săvârşite anterior intrării în vigoare a acestui cod, cu următoarele precizări:

1. Internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi se dispune doar dacă în acelaşi timp cu condiţiile prevăzute la § 23 sunt îndeplinite şi condiţiile privind internarea într-un cămin de muncă conform § 1 alin. 2 din Legea privind căminele de muncă 1951, publicată în BGBL. nr. 211.

2. Internarea nu poate să dureze mai mult de 5 ani.

(3) § 50 şi 52 alin. 3 se aplică până la data de 31 decembrie 1978 persoanelor care, la data săvârşirii faptei, împliniseră vârsta de 21 de ani, dar nu şi vârsta de 28 de ani, cu precizarea că acestor persoane li se va acorda un consilier de probaţiune doar dacă aceasta este justificată de motive speciale, în scopul de a preveni săvârşirea de către infractor a altor fapte penale. Acelaşi lucru se aplică până la data de 31 decembrie 1982 persoanelor care, la data săvârşirii faptei, împliniseră deja vârsta de 28 de ani.

(4) Legile care se abrogă sau se adaptează la dispoziţiile prezentului cod la data intrării în vigoare a prezentului cod sunt prevăzute în legi speciale.

Dispoziţii tranzitorii

§ 323. (1) §§ 27, 28, 31-38 şi 40-56 se aplică şi faptelor cărora li se aplică şi legile aplicabile anterior intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prezentul cod nu se aplică faptelor penale pentru care anterior intrării în vigoare a acestuia s-a pronunţat o sentinţă în primă instanţă. După desfiinţarea unei astfel de sentinţe ca urmare a unei acţiuni în anulare, a unui apel sau rejudecării cauzei sau a unei contestaţii se va proceda în înţelesul §§ 1 şi 61 coroborat cu alin. 1.

(3) Dispoziţiile prezentului cod cu privire la faptul că acţiunea penală împotriva făptuitorului se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă, la cererea sau cu acordul unei persoane de aplică şi pentru fapte penale săvârşite anterior intrării în vigoare a prezentului cod, cu excepţia cazului în care la momentul intrării în vigoare făptuitorul a fost deja trimis în judecată sau cererea de sancţionare a fost deja emisă.

(4) În cazul faptei pentru care la data intrării în vigoare a legii de reformare a procesului penal, publicată în BGBl. I nr. 19/2004 împotriva învinuitului fuseseră deja dispuse de către instanţă măsuri de căutare sau acesta fusese deja trimis în judecată, timpul în care pentru această faptă sunt în vigoare măsuri de căutare sau există un proces în instanţă nu se va lua în considerare la calcularea termenului de prescripţie.

Clauza de punere în aplicare

§ 324. Ministrul Justiţiei răspunde de aplicarea prezentului cod.

1) Publicat în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) nr. 60/1974 (nr. GP XIII RV 30 şi 1000 AB 959 şi 1011 pag. 84 şi 98, BR:, pag. 326).

2) Legea federală din 23 ianuarie 1974 privind faptele sancţionate prin pedepse dispuse de organele judiciare (Codul penal, CP) publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) nr. 60/1974 (nr. GP XIII RV 30 şi 1000 AB 959 şi 1011 pag. 84 şi 98, BR: pag. 326). [Versiune consolidată. Codul penal integral, versiunea valabilă la 04.10.2016].

3)A se vedea art. 17 alin. 1 (nota traducătorului).

Codul penal al Regatului Belgiei 1)

Tudorel TOADER

Codul penal cuprinde Cartea I. Partea generală, art. 1-100ter, şi Cartea a II-a. Partea specială, art. 101-566.

Cartea I. Partea generală (art. 1-100ter). Prezentăm câteva particularităţi în raport cu legislaţia penală română.

Infracţiunile sunt împărţite în trei categorii: crime, delicte şi contravenţii. Pentru crimă se aplică o pedeapsă penală, pentru delict se aplică o pedeapsă corecţională de la opt zile la cinci ani, iar pentru contravenţie se aplică o pedeapsă de poliţie cuprinsă între o zi şi şapte zile.

Este consacrată răspunderea persoanei fizice, dar şi a persoanei juridice.

Nu pot fi considerate persoane juridice responsabile din punct de vedere penal statul federal, regiunile, comunităţile, provinciile zonele de siguranţă, zona metropolitană bruxelleză, comunele, organele teritoriale din interiorul comunelor, Comisia comunitară franceză, Comisia comunitară flamandă, Comisia comunitară comună şi centrele publice de asistenţă socială.

Persoanelor fizice le este aplicabilă şi pedeapsa constând în recluziune, care poate fi pe viaţă sau pe termen limitat.

Publicarea hotărârii de condamnare. Hotărârea prin care este pronunţată pedeapsa de privare de libertate pe viaţă sau de detenţie pe viaţă, de privare de libertate sau de detenţie de la douăzeci la treizeci de ani sau de la treizeci la patruzeci de ani va fi editată în extras şi afişată în comuna în care a fost comisă fapta şi în cea în care a fost pronunţată hotărârea.

Pedeapsa complementară constând în punerea la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor trebuie sau poate să fie pronunţată în cazurile prevăzute de lege cu scopul de a proteja societatea de persoanele care au comis anumite fapte grave de natura celor ce aduc atingere integrităţii persoanelor. Aplicarea acestei pedepse complementare începe din momentul în care încetează pedeapsa principală cu închisoarea sau cu recluziunea.

Supravegherea electronică poate fi aplicată cu titlu de pedeapsă principală, pe baza consimţământului făptuitorului, atunci când o faptă este de natură să atragă o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an.

Pedeapsa constând în obligaţia de a munci. Atunci când o faptă este de natură să atragă după sine o pedeapsă aplicată de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate pronunţa, cu titlul de pedeapsă principală, o pedeapsă constând în obligaţia de a presta o anumită muncă.

Durata unei pedepse cu munca nu poate fi mai mică de douăzeci de ore, nici mai mare de trei sute de ore.

Pedeapsa de probaţiune autonomă. Când fapta este de natură să atragă o pedeapsă de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate condamna, cu titlu de pedeapsă principală, la o pedeapsă de probaţiune autonomă, constând în obligaţia de a respecta anumite condiţii particulare în decursul unei perioade determinate, stabilite de către judecător.

Durata pedepsei de probaţiune autonomă nu poate fi mai mică de şase luni, nici mai mare de doi ani.

Recunoaşterea hotărârilor din străinătate. Condamnările pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt luate în calcul în aceleaşi condiţii ca şi condamnările pronunţate de către instanţele penale belgiene şi vor produce aceleaşi efecte juridice ca şi aceste condamnări.

Partea specială (art. 101-566). Particularităţi în raport cu abuzul în serviciu din Codul penal român.

Orice act arbitrar care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau ofiţer public, de un funcţionar public sau de un agent al autorităţii sau al puterii publice, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Falsul în înscrisuri oficiale este mai grav atunci când este comis de către un medic, chirurg sau funcţionar din domeniul sănătăţii. Astfel, orice medic, chirurg sau alt funcţionar din domeniul sănătăţii care, pentru a favoriza pe cineva, certifică în mod fals că persoana respectivă suferă de boli sau prezintă infirmităţi de natură să o scutească de un serviciu pe care este datoare să îl presteze în baza legii sau de orice altă obligaţie impusă de lege este pedepsit cu închisoarea.

Tot astfel, este mai gravă luarea de mită de către un medic, chirurg sau func­ţionar din domeniul sănătăţii, dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile de mai sus.

Mărturia mincinoasă este mai gravă atunci când este săvârşită în cauzele penale. Mărturia mincinoasă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Atribuirea publică a titlului de avocat constituie infracţiune. Cel care îşi atribuie public, fie titlul de avocat, fără să fie înscris în tabelul Ordinului sau pe o listă a stagiarilor, fie titlul de avocat onorific, fără să deţină autorizaţia prevăzută la art. 436 din Codul judiciar, este pedepsit cu amendă.

Constituie infracţiune fapta constând în coalizarea funcţionarilor, atunci când măsuri contrare legilor sau deciziilor regale sunt aplicate fie într-o reuniune de persoane sau de organe depozitare ale oricărei forme de autoritate publică, fie prin delegaţie sau corespondenţă între acestea.

Fapta este mai gravă atunci când decizia de comun acord intervine între autorităţile civile şi organismele militare sau conducătorii acestora, situaţie în care cei care au provocat-o sunt pedepsiţi mai sever.

Corupţia pasivă are drept element constitutiv fapta persoanei care exercită o funcţie publică, de a solicita, de a accepta sau de a primi, direct sau prin mijlocirea unor persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, pentru a adopta unul din acele comportamente solicitate.

Corupţia activă are drept element constitutiv fapta de a propune, direct sau prin mijlocirea unor persoane, unei persoane care exercită o funcţie publică, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, pentru a adopta unul din acele comportamente vizate.

Faptele de corupţie pot fi imputate şi oricărei persoane care se prezintă drept candidat la o asemenea funcţie, care face să se creadă că va exercita o asemenea funcţie sau care, făcând uz de false calităţi, lasă să se creadă că exercită o asemenea funcţie.

Refuzul de serviciu legalmente datorat în domeniul justiţiei. Constituie infrac­ţiune fapta oricărui judecător, administrator sau membru într-un organism administrativ, care sub orice pretext, chiar sub pretextul lipsei de prevederi legale sau al neclarităţii legii, refuză să facă dreptatea cuvenită părţilor.

Constituie infracţiune fapta oricărui slujitor al unui cult care procedează la încheierea căsătoriei religioase înainte de celebrarea căsătoriei civile, precum şi fapta slujitorilor unui cult care, aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor religioase, prin discursurile pronunţate în adunare publică, atacă direct Guvernul, o lege, o hotărâre regală sau orice act al autorităţii publice.

Infracţiunea de ultraj are o altă configuraţie juridică. Astfel, va fi pedepsit cel care va comite un ultraj prin fapte, cuvinte, gesturi sau ameninţări împotriva unui membru al Camerelor legislative aflat în exerciţiul funcţiei sau cu ocazia exercitării mandatului său, împotriva unui Ministru, unui membru al Curţii Constituţionale sau împotriva unui magistrat sau membru al autorităţii judiciare sau împotriva unui ofiţer activ al forţei publice, în exercitarea funcţiilor lor.

Constituie infracţiune fapta celui care, fără a fi obţinut în prealabil autorizaţia din partea ofiţerului public, a efectuat sau a determinat efectuarea unei înhumări, precum şi fapta celui care încalcă, indiferent în ce mod, reglementările relative la locul de înmormântare şi la înhumare.

Constituie infracţiune fapta comisă de către juratul care nu este scutit şi nu se prezintă la curtea cu juri în ziua şi la ora indicate pentru deschiderea dezbaterilor, pe baza citaţiei care i-a fost comunicată sau a convocării pe care a primit-o sau care, după ce a dat curs citaţiei sau convocării, se retrage, fără permisiunea preşedintelui, înainte de expirarea funcţiilor sale.

Unele particularităţi prezintă şi infracţiunea de ameninţare, constând în fapta celui care ameninţă, fie verbal, fie prin act anonim sau semnat, la ordin sau condiţionat, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau a proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă penală.

În cazul evadării deţinuţilor, persoanele responsabile de coordonarea şi supravegherea lor vor fi pedepsite diferit, în funcţie de gravitatea faptei comise de către cel deţinut.

Avortul constituie infracţiune, indiferent de calitatea făptuitorului, dacă se comite fără consimţământul femeii însărcinate.

Constituie infracţiune fapta oricărei persoane care, găsind un copil nou-născut, nu îl predă în termen de trei zile ofiţerului de stare civilă.

Infracţiunea de viol constă în orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi şi prin orice mijloc, comis asupra unei persoane care nu l-a acceptat.

Constituie infracţiune fapta persoanei care, prin violenţă sau ameninţări, constrânge o altă persoană să contracteze o căsătorie, precum şi fapta persoanei care, prin violenţe sau ameninţări, constrânge o altă persoană să contracteze o coabitare legală.

Patricidul constă în uciderea tatălui, a mamei sau a altor ascendenţi.

Constituie infracţiune fapta constând în mutilarea organelor genitale ale unei persoane de sex feminin. Astfel infracţiunea constă în fapta oricărei persoane care efectuează, facilitează sau favorizează orice formă de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex femeiesc, cu sau fără consimţământul acesteia din urmă.

Calomnia şi insulta constituie infracţiuni. Astfel, cel care a imputat cu răutate unei persoane un fapt precis, de natură să aducă atingere onoarei acesteia sau să o expună dispreţului public, fapt a cărui dovadă legală nu este raportată, este vinovat de calomnie, dacă legea admite proba faptului imputat, şi de defăimare, dacă legea nu admite această probă.

Sunt incriminate faptele de corupţie privată pasivă, constând în fapta persoanei care are calitatea de administrator sau de garant al unei persoane juridice, de mandatar sau de reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, de a solicita, de a accepta sau de a primi, direct sau prin intermediul unei alte persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce ţine de funcţia sa ori pe care trebuie să îl faciliteze în virtutea acelei funcţii ori de a facilita prin funcţia sa fără ştirea sau autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

Actele de corupţie privată activă constau în fapta de a propune, direct sau prin intermediul altei persoane, unei persoane care are calitatea de administrator sau de garant al unei persoane juridice, de mandatar sau de reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, o ofertă, o promisiune, un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce ţine de funcţia sa ori pe care trebuie să îl faciliteze în virtutea acelei funcţii, de a facilita prin funcţia sa, fără ştirea sau fără autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

Codul penal al Regatului Belgiei 2)

Cartea 1

Despre infracţiuni şi pedepse, în general

Capitolul I

Despre infracţiuni

Art. 1. Infracţiunea pentru care legea prevede o pedeapsă penală este o crimă.

Infracţiunea pentru care legea prevede o pedeapsă corecţională este un delict.

Infracţiunea pentru care legea prevede o pedeapsă de poliţie este o contravenţie.

Art. 2. Nicio infracţiune nu poate fi pedepsită prin aplicarea unor pedepse ce nu erau prevăzute de lege înainte de comiterea sa.

Dacă pedeapsa stabilită în momentul judecăţii diferă de cea prevăzută de lege la data comiterii infracţiunii, se va aplica pedeapsa cea mai uşoară dintre cele două.

Art. 3. Infracţiunea comisă pe teritoriul regatului, de către belgieni sau de către străini, este pedepsită conform dispoziţiilor legilor belgiene.

Art. 4. Infracţiunea comisă în afara teritoriului regatului, de către belgieni sau de către străini, nu este pedepsită în Belgia decât în cazurile stabilite de lege.

Art. 5. <L 1999-05-04/60, art. 2, 024; În vigoare: 02-07-1999> Orice persoană juridică este responsabilă din punct de vedere penal pentru infracţiunile legate în mod intrinsec de îndeplinirea obiectului ei de activitate sau de apărarea intereselor sale, sau de acelea despre care se dovedeşte prin fapte concrete că au fost comise în numele său.

Atunci când răspunderea persoanei juridice este angajată în mod exclusiv prin intervenţia unei persoane fizice identificate, doar persoana care a comis fapta cea mai gravă poate fi condamnată. În cazul în care persoana fizică identificată a comis fapta în mod conştient şi voluntar, ea poate fi condamnată în acelaşi timp cu persoana juridică responsabilă.

Sunt asimilate persoanelor juridice:

1° asocierile temporare şi asocierile în participaţiune;

2° societăţile menţionate la articolul 2, alineatul 3, din legea privind societăţile comerciale, precum şi societăţile comerciale în curs de constituire;

3° societăţile civile care nu au luat forma unei societăţi comerciale.

Nu pot fi considerate persoane juridice responsabile din punct de vedere penal, în sensul aplicării prezentului articol: Statul federal, regiunile, comunităţile, provinciile [1, zonele de siguranţă,]1 [2 pre-zonele]2 zona metropolitană bruxelleză, comunele, (zonele pluricomunale), organele teritoriale din interiorul comunelor, Comisia comunitară franceză, Comisia comunitară flamandă, Comisia comunitară comună şi centrele publice de asistenţă socială. <L 2002-04-26/30, art. 133, 034; În vigoare: 30-04-2002>

----------

(1) <L 2007-05-15/61, art. 188, 070; În vigoare: 01-01-2015 (a se vedea AR 2014-08-04/15, art. 11, §1, 1°; a se vedea, de asemenea, prevederile tranzitorii (ED ultima oară la 01-01-2016) în articolul 11, §1, 2°, L2 et L3)>

(2) <L 2012-08-03/44, art. 7, 087; În vigoare: 05-10-2012 (a se vedea AR 2012-09-20/26, art. 12, 1°)>

Art. 6. Judecătoriile şi tribunalele vor continua să aplice legile şi regulamentele speciale în toate chestiunile nereglementate de prezentul Cod penal.

Capitolul II

Despre pedepse

Secţiunea I

Despre diversele tipuri de pedepse

Art. 7. Pedepsele aplicabile în cazul infracţiunilor (comise de persoanele fizice) sunt: <L 1999-05-04/60, art. 3, 024; În vigoare: 02-07-1999>

În materie criminală:

(1° recluziunea;

2° detenţia.) <L 1996-07-10/42, art. 4, 018; În vigoare: 11-08-1996>

[2 În materie corecţională şi de poliţie:

1° închisoarea;

2° pedeapsa punerii sub supraveghere electronică;

3° pedeapsa cu munca în folosul comunităţii;

4° pedeapsa de probaţiune autonomă.

Pedepsele prevăzute la punctele 1° la 4° de mai sus nu pot fi aplicate cumulativ.]2

În materie criminală şi corecţională:

1° Interzicerea anumitor drepturi politice şi civile;

2° [1 punerea la dispoziţia instanţei de executare a pedepselor;]1

În materie criminală, corecţională sau poliţienească:

1° Amenda;

2° Confiscarea specială.

----------

(1) <L 2007-04-26/89, art. 2, 069; În vigoare: 01-01-2012>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 2, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat la rândul lui prin L 2015-11-23/02, art. 13), modificat în acelaşi sens prin L 2016-02-05/11, art. 48, 114>

Art. 7bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 4; În vigoare: 02-07-1999> Pedepsele aplicabile pentru infracţiunile comise de persoanele juridice sunt:

În materie criminală, corecţională şi de poliţie:

1° amenda;

2° confiscarea specială; confiscarea specială prevăzută la art. 42, punctul 1°, pronunţată împotriva persoanelor juridice de interes public, nu se poate referi decât la bunurile civilmente confiscabile;

În materie criminală şi corecţională:

1° dizolvarea; aceasta nu poate fi pronunţată împotriva persoanelor fizice de drept public;

2° interdicţia de a exercita o activitate ce face parte din obiectul social al societăţii, cu excepţia activităţilor care privesc o misiune de interes public;

3° închiderea unuia sau mai multor sedii, cu excepţia acelor sedii unde se desfăşoară activităţi ce ţin de îndeplinirea unor misiuni de interes public;

4° publicarea sau difuzarea deciziei.

Secţiunea II

Despre pedepsele penale

Art. 8. <L 1996-07-10/42, art. 5, 018; În vigoare: 11-08-1996> Recluziunea este pe viaţă sau pe durată limitată.

Art. 9. <L 1996-07-10/42, art. 6, 018; În vigoare: 11-08-1996> Recluziunea pe durată limitată este pronunţată pentru un termen:

1° de la cinci la zece ani;

2° de la zece la cincisprezece ani;

3° de la cincisprezece la douăzeci de ani;

4° de la douăzeci la treizeci de ani.

[1 5° de la treizeci la patruzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 2, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 10. <L 1996-07-10/42, art. 7, 018; În vigoare: 11-08-1996> Detenţia este pe viaţă sau pe termen limitat.

Art. 11. <L 1996-07-10/42, art. 8, 018; În vigoare: 11-08-1996> Detenţia pe termen limitat este pronunţată pentru un termen de:

1° de la cinci la zece ani;

2° de la zece la cincisprezece ani;

3° de la cincisprezece la douăzeci de ani;

4° de la douăzeci la treizeci de ani.

[1 5° de la treizeci la patruzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 3, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 12. <restabilit prin L 2006-05-15/35, art. 19, 056; În vigoare: 16-10-2006> Recluziunea pe durată determinată sau detenţiunea pe viaţă nu pot fi dispuse împotriva unei persoane care nu împlinise optsprezece ani în momentul săvârşirii faptei.

Art. 13. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 14. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 15. (Abrogat) <L 18-03-1970, art. 3>

Art. 16. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 17. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 18. <L 2003-01-23/42, art. 7, 040; În vigoare: 13-03-2003> Hotărârea de condamnare la recluziune pe viaţă, la detenţiune pe viaţă sau la recluziune sau detenţie de la douăzeci la treizeci de ani [1 sau de la treizeci la patruzeci de ani]1 va afişată în extras în localitatea în care a fost comisă fapta şi în cea în care a fost pronunţată hotărârea.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 4, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 19. <L 2003-01-23/42, art. 8, 040; În vigoare: 13-03-2003> Toate hotărârile de condamnare la recluziune pe viaţă, la detenţiune pe viaţă, la recluziune sau detenţie pe termen limitat [1 sau la detenţie de la cincisprezece la douăzeci de ani sau mai mare]1 vor pronunţa împotriva persoanelor condamnate măsura de retragere a titlurilor, gradelor, funcţiilor, însărcinărilor sau numirilor publice ce le-au fost conferite sau cu care au fost învestiţi.

Curtea cu juraţi poate pronunţa această măsură împotriva persoanelor condamnate la detenţie de la zece la cincisprezece ani sau de la cinci la zece ani.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 5, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 20. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 21. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Art. 22. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007)

Art. 23. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2004>)

Art. 24. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Secţiunea III

Despre închisoarea corecţională

Art. 25. [1 Măsura închisorii corecţionale se aplică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, pentru un termen de la opt zile la cinci ani.

Durata este până la cinci ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la cinci la zece ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la zece ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la zece la cincisprezece ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la cincisprezece ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la cincisprezece la douăzeci de ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

[2 Durata este până la douăzeci şi opt de ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la douăzeci la treizeci de ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la treizeci şi opt de ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă de privare de libertate de la treizeci la patruzeci de ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la patruzeci de ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa de privare de libertate pe viaţă, care a fost transformată în închisoare corecţională.]2]1

Durata unei zile de închisoare este de douăzeci şi patru de ore.

Durata unei luni de închisoare este de treizeci de zile.

----------

(1) <L 2009-12-21/14, art. 2, 075; În vigoare: 21-01-2010>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 6, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 26. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 27. (Abrogat) <L 18-03-1970, art. 3>

Secţiunea IV

Despre plasarea în arestul poliţiei

Art. 28. Perioada de plasare în arestul poliţiei pentru comiterea unei contravenţii nu poate fi mai scurtă de o zi şi nu poate depăşi şapte zile, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 29. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996> (PREVEDERI COMUNE SECŢIUNILOR II, III ŞI IV). <L 18-03-1970, art. 1>

Art. 30. Orice perioadă petrecută în detenţie înainte ca sentinţa să devină irevocabilă, ca urmare a infracţiunii ce dă naştere acestei condamnări, va fi dedusă din durata pedepsei privative de libertate aplicate.

(Orice măsură provizorie de plasare în regim închis prevăzută la articolul 52quater din legea din 8 aprilie 1965 cu privire la protecţia tinerilor, la preluarea minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune şi la repararea daunelor provocate prin fapta respectivă, sau de legea din 1 martie 2002 cu privire la plasarea provizorie a minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune este dedusă în aceleaşi condiţii din durata pedepselor privative de libertate la care persoana reţinută conform articolului 57bis din legea din 8 aprilie 1965 sus-menţionată este condamnată.) <L 2006-05-15/35, art. 20, 056; În vigoare: 01-10-2007>

Art. 30bis. <Introdus prin L 1996-07-10/42, art. 13; În vigoare: 11-08-1996> Persoanele condamnate la o pedeapsă privativă de libertate îşi vor ispăşi pedepsele în unităţile de detenţie desemnate de Rege.

Art. 30ter. (fostul articol 30bis) (Abrogat) <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>

Secţiunea V

Despre pedepsele comune aplicate în cazul crimelor şi delictelor

Sub-secţiunea I

Despre pedepsele comune pentru crime şi delicte aplicabile persoanelor fizice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 5, 024; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 31. [3 Toate sentinţele sau hotărârile de condamnare la recluziune sau la detenţie pe viaţă sau la recluziune sau la detenţie pentru o perioadă egală sau mai mare de zece ani, sau la douăzeci de ani sau peste douăzeci de ani închisoare]3 vor institui împotriva persoanelor condamnate interdicţia perpetuă a dreptului:

1° de a ocupa funcţii, servicii sau posturi publice;

2° (...) de a fi ales; <L 12-04-1894, art. 130>

3° De a purta vreo decoraţie sau vreun titlu de nobleţe;

4° De a fi jurat, expert, martor instrumentator sau certificator în întocmirea actelor; de a depune mărturie în justiţie altfel decât pentru simpla oferire de informaţii;

(5° De a fi desemnat în funcţiile de tutore, tutore substituent sau curator, dacă nu este vorba despre proprii lor copii; precum şi de a ocupa funcţiile de [2 ...]2 (de administrator judiciar al bunurilor unei persoane presupuse a fi absente) sau [2 de administrator al unei persoane care este protejată în temeiul articolului 492/1 din Codul civil]2.) <L 2001-04-29/39, art. 73, 030; În vigoare: 01-08-2001>

<L 2007-05-09/44, art. 48, 067; În vigoare: 01-07-2007>

6° (de a fabrica, de a modifica, de a repara, de a ceda unei alte persoane, de a deţine, de a purta, de a transporta, de a importa, de a exporta o armă sau muniţie, sau de a facilita tranzitul armelor şi muniţiilor, precum şi de a fi încadrat în Forţele armate.) <L 2006-06-08/30, art. 38, 057; În vigoare: 09-06-2006>

[1 Hotărârile [3 sau sentinţele]3 de condamnare menţionate în alineatul precedent pot institui în plus, împotriva persoanelor condamnate, interdicţia dreptului la vot, fie cu caracter permanent, fie pentru o perioadă de la douăzeci la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 2, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2013-03-17/14, art. 150, 101; În vigoare: 01-09-2014 (L 2014-05-12/02, art. 22)>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 7, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 32. [1 Judecătoriile şi tribunalele pot dispune interdicţia de exercitare, în totalitate sau în parte, pentru totdeauna sau pentru o perioadă de la zece la douăzeci de ani, a drepturilor menţionate la articolul 31, pentru persoanele condamnate la o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de cinci ani, însă mai mică de zece ani, la detenţie sau la închisoare pe o durată egală sau mai mare de zece ani, însă mai mică de douăzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 8, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 33. [2 Sub rezerva aplicării articolelor 31 şi 32, judecătoriile şi tribunalele]2 vor putea, în cazurile prevăzute de lege, să interzică în totalitate sau în parte, condamnaţilor la pedepse corecţionale, exercitarea drepturilor menţionate la [1 articolul 31, alineatul 1]1, pe o perioadă de la cinci la zece ani.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 4, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 9, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 33bis. [1 [2 Sub rezerva aplicării articolelor 31 şi 32, judecătoriile şi tribunalele]2 vor putea interzice condamnaţilor la pedepse corecţionale exercitarea drepturilor menţionate la articolul 31, alineatul 2, pe o perioadă de la cinci la zece ani.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2009-04-14/01, art. 5, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 10, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 34. Durata interdicţiei, stabilită prin sentinţa sau hotărârea de condamnare, va începe să curgă de la data executării de către condamnat a pedepsei sau de la data prescrierii pedepsei. În plus, interdicţia îşi va produce, efectele cu începere de la data la care condamnarea pronunţată în contradictoriu sau în absenţă va deveni irevocabilă.

(Interdicţia pronunţată împotriva unui condamnat care beneficiază de amânarea totală sau parţială a executării pedepsei, în temeiul legii din 29 iunie 1964 cu privire la suspendare, amânare sau probaţiune, va curge de la data la care amânarea începe, până la data la care aceasta este revocată.) <L 2003-12-22/42, art. 380, 047; În vigoare: 10-01-2004, se aplică de la data intrării sale în vigoare, în ceea ce priveşte persoanele condamnate care beneficiază sau care au beneficiat de o amânare)

Sub-secţiunea 1bis

Despre punerea la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor <Introdusă prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012>

Art. 34bis. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012> Punerea la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor este o pedeapsă complementară ce trebuie sau poate să fie pronunţată în cazurile prevăzute de lege cu scopul de a proteja societatea de persoanele care au comis anumite fapte grave de natura celor ce aduc atingere integrităţii persoanelor. Executarea acestei pedepse complementare începe după executarea pedepsei principale cu închisoarea [1 ...]1 sau cu recluziunea.

----------

(1) <L 2014-04-25/23, art. 31, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Art. 34ter. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012> Judecătoriile şi tribunalele dispun măsura de punere la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor pentru o perioadă de minimum cinci ani şi de cel mult cincisprezece ani, care începe să curgă o dată cu termenul pedepsei principale [1 ...]1, în cadrul următoarelor condamnări:

1° condamnările pronunţate [2 în baza articolelor 54 şi 57bis]2, cu excepţia cazului în care pedeapsa anterioară a fost pronunţată pentru o crimă politică gravă;

2° condamnările care, [2 pronunţate în baza articolelor 57 şi 57bis]2, constată recidiva unei crime comisă după altă crimă, cu excepţia cazului în care pedeapsa anterioară a fost pronunţată pentru o infracţiune politică gravă;

3° condamnările [3 la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin cinci ani]3 pronunţată pe baza articolelor 137, în cazul unei infracţiuni cauzatoare de moarte, 376, alineatul 1, 417ter, alineatul 3, 2°, şi 428, § 5.

----------

(1) <L 2014-04-25/23, art. 32, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(2) <L 2014-04-25/23, art. 57, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 11, 114; En vigoare: 29-02-2016>

Art. 34quater. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012> Judecătoriile şi tribunalele pot dispune măsura de punere la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor pentru o perioadă de minimum cinci ani şi de cel mult cincisprezece ani, care începe să curgă de la data expirării pedepsei principale [2 ...]2, în cadrul următoarelor condamnări:

1° condamnările pronunţate împotriva persoanelor care, după ce au fost condamnate la o pedeapsă de cel puţin cinci ani de închisoare [3 sau la o pedeapsă echivalentă considerată conform articolului 99bis,]3 pentru fapte care au provocat în mod intenţionat suferinţe mari sau au adus atingeri grave integrităţii fizice sau sănătăţii fizice sau mentale, sunt condamnate din nou pentru fapte similare în interval de zece ani de la data la care condamnarea pronunţată a căpătat forţa lucrului judecat;

2° condamnările pronunţate în baza articolelor 136bis la 136septies, 347bis, § 4,

1°, in fine, 393 la 397, 417quater, alineatul 3, 2°, 433octies, 1°, 475, 518, alineatul 3, şi 532;

3° [4 condamnările pronunţate în baza articolelor 371/1, alineatele 2 şi 3, 372, 373, alineatele 2 şi 3,]4 375, 376, alineatele 2 şi 3, 377, alineatele 1, 2, 4 şi 6.

[1 4° în cazul aplicării articolelor 61, 62 sau 65, condamnările pronunţate pe baza infracţiunilor concurente ce nu sunt vizate la punctele 1° la 3°.]1

----------

(1) <L 2011-11-30/28, art. 10, 083; În vigoare: 30-01-2012>

(2) <L 2014-04-25/23, art. 33, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(3) <L 2014-04-25/23, art. 58, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(4) <L 2016-02-01/09, art. 6, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 34quinquies. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012>

În cazul în care măsura punerii la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor nu este obligatorie potrivit legii, procedurile relative la infracţiunile ce constituie primul termen al recidivei sunt ataşate la dosarul de urmărire, iar motivele deciziei sunt specificate în dosar.

[1 Dacă infracţiunile care formează primul termen al recidivei sunt constatate în cadrul unei condamnări pronunţate într-un alt Stat membru al Uniunii Europene, la dosarul de urmărire va fi ataşată, în toate cazurile, copie certificată conformă a hotărârii.]1

----------

(1) <L 2014-04-25/23, art. 59, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Sub-secţiunea II

Despre pedepsele comune în cazul crimelor şi delictelor aplicabile persoanelor juridice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 6; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 35. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare: 02-07-1999> Dizolvarea poate fi decisă de către judecător atunci când persoana juridică a fost înfiinţată în mod intenţionat cu scopul de a derula activităţile pedepsite de lege pentru care aceasta este condamnată sau atunci când obiectul ei de activitate a fost deturnat în mod intenţionat în scopul desfăşurării cu scopul desfăşurării unor astfel de activităţi.

Atunci când hotărăşte dizolvarea, judecătorul trimite cauza în faţa instanţei competente, pentru ca aceasta să ia cunoştinţă de lichidarea persoanei juridice.

Art. 36. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare: 02-07-1999> Interdicţia temporară sau definitivă de a desfăşura o activitate ce ţine de obiectul social al persoanei juridice poate fi dispusă de judecător în cazurile prevăzute de lege.

Art. 37. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare: 02-07-1999> În cazurile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune închiderea temporară sau definitivă a uneia sau mai multor puncte de lucru aparţinând persoanei juridice.

Art. 37bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 6; În vigoare: 02-07-1999> În cazurile stabilite de lege, judecătorul poate dispune publicarea şi difuzarea hotărârii pe cheltuiala persoanei condamnate.

Secţiunea Vbis

([2 fosta secţiune Vter renumerotată ca noua secţiune Vbis]2) [1 Despre pedeapsa supravegherii electronice]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-02-07/15, art. 6, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 3, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37ter. [1 § 1. Atunci când o faptă este de natură să atragă o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an, judecătorul poate condamna, cu titlu de pedeapsă principală, la o pedeapsă cu supraveghere electronică pe o durată egală cu pedeapsa cu închisoarea pe care ar fi pronunţat-o şi care poate fi aplicată în cazul ne-executării pedepsei cu supravegherea electronică. Pentru stabilirea duratei acestei pedepse subsidiare cu închisoarea, o zi din această pedeapsă de supraveghere electronică aplicată corespunde unei zile de pedeapsă cu închisoarea.

Pedeapsa de supraveghere electronică constă în obligaţia de a fi prezent la o adresă determinată, excepţie făcând deplasările sau absenţele autorizate, pe parcursul unei perioade stabilite de către judecător în conformitate cu prevederile paragrafului 2.

Controlul prezenţei este asigurat în special prin intermediul mijloacelor electronice şi, conform paragrafului 5, această obligaţie este însoţită de anumite condiţii.

Pedeapsa de supraveghere electronică nu poate fi dispusă pentru faptele:

1° prevăzute la articolele 375 la 377;

2° prevăzute la articolele 379 la 387, dacă faptele au fost comise asupra minorilor sau cu ajutorul minorilor;

3° prevăzute la articolele 393 la 397.

§ 2. Durata perioadei de supraveghere electronică nu poate fi mai mică de o lună, nici mai mare de un an. Conform articolului 85, judecătorul care pronunţă pedeapsa poate ţine cont de anumite circumstanţe atenuante, fără însă ca durata stabilită de punere sub supraveghere electronică, ca pedeapsă autonomă, să poată fi mai mică de o lună.

Pedeapsa cu supravegherea electronică trebuie să fie executată într-un interval de şase luni de la data la care hotărârea de condamnare a dobândit autoritate de lucru judecat. Dacă depăşirea acestui termen îi este imputabilă persoanei condamnate, ministerul public poate decide fie prelungirea duratei executării pedepsei cu supraveghere electronică, fie trecerea la executarea pedeapsa subsidiare cu închisoarea. Dacă depăşirea acestui termen nu îi este imputabilă persoanei condamnate, pedeapsa trebuie să fie executată în perioada de şase luni ce urmează expirării primului termen, iar dacă nu este pusă în executare, ea va fi prescrisă.

§ 3. În vederea aplicării unei pedepse de supraveghere electronică, ministerul public, judecătorul de instrucţie, instanţele însărcinate cu instrucţia sau cele în competenţa cărora intră judecarea cauzelor pot însărcina serviciul competent cu organizarea şi controlul supravegherii electronice, numit în cele ce urmează „serviciul competent pentru supraveghere electronică”, din circumscripţia judiciară pe raza căreia se află reşedinţa inculpatului, acuzatului sau condamnatului, să întocmească un raport informativ succint şi/sau o anchetă socială.

Acest raport sau această anchetă nu trebuie să conţină decât elementele relevante necesare pentru ca autoritatea care a adresat cererea serviciului competent pentru supravegherea electronică să se lămurească în ceea ce priveşte oportunitatea aplicării pedepsei avute în vedere.

În cadrul acestei anchete sociale, sunt notate şi punctele de vedere ale tuturor persoanelor majore care locuiesc împreună cu persoana învinuită. Raportul informativ succint sau raportul de anchetă socială este depus la dosar în aceeaşi lună în care a fost formulată cererea.

§ 4. Atunci când pedeapsa cu supravegherea electronică este avută în vedere de judecător, cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de încheierea dezbaterilor, în ce constă o astfel de pedeapsă, îi furnizează eventuale indicaţii cu privire la conţinutul concret pe care poate să îl aibă şi la condiţiile individuale pe care poate să le impună conform paragrafului 5 şi ascultă punctul de vedere al acestuia. Totodată, judecătorul poate să ţină cont, în acest sens, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate dispune pedeapsa cu supravegherea electronică decât dacă acuzatul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce acesta şi-a exprimat consimţământul, fie personal, fie prin reprezentant. În cazul în care există persoane majore care locuiesc împreună cu inculpatul şi care nu au fost audiate în cadrul anchetei sociale, sau în cazul care o astfel de anchetă socială nu a fost efectuată, judecătorul poate asculta punctele de vedere ale oricăreia dintre ele.

Judecătorul care refuză să pronunţe pedeapsa de supraveghere electronică cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat trebuie să îşi motiveze decizia.

§ 5. Judecătorul stabileşte durata pedepsei cu supravegherea electronică şi poate da indicaţii cu privire la modalităţile concrete de aplicare a acesteia.

Pedeapsa cu supravegherea electronică este condiţionată întotdeauna de respectarea următoarelor condiţii generale:

1° să nu mai comită infracţiuni;

2° să aibă o adresă stabilă şi, în cazul schimbării adresei, să comunice fără întârziere noua adresă oficialilor ministerului public sau serviciului competent pentru supravegherea electronică;

3° să răspundă la convocările serviciului competent cu supravegherea electronică şi să respecte modalităţile concrete stabilite de acesta serviciu.

În plus, judecătorul poate impune persoanei condamnate condiţii particulare individualizate în interesul victimelor. Aceste condiţii pot viza interdicţia de a frecventa anumite locuri sau de a lua legătura victima şi/sau acordarea de despăgubiri acesteia din urmă.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-02-07/15, art. 7, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat şi acesta prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 7 reformulat prin L 2016-02-05/11, art. 44>

Art. 37quater. [1 § 1. Din momentul în care condamnarea la o pedeapsă de supraveghere electronică dobândeşte autoritatea de lucru judecat, grefierul informează serviciul competent de supraveghere electronică, în vederea punerii în executare a acestei pedepse. În acest scop, serviciul în cauză ia legătura cu persoana condamnată în termen de şapte zile lucrătoare de la data informării, stabileşte modalităţile concrete de executare a pedepsei, după ce a stat de vorbă cu condamnatul şi ţinând cont de observaţiile acestuia, aducând imediat toate aceste aspecte la cunoştinţa ministerului public competent.

§ 2. Fără a aduce atingere aplicării articolului 20 din legea din 5 august 1992 privind funcţionarea poliţiei, ministerul public este însărcinat cu controlul persoanei condamnate. Funcţionarii serviciului competent pentru supravegherea electronică controlează executarea pedepsei cu supravegherea electronică şi asigură monitorizarea şi îndrumarea condamnatului.

§ 3. Dacă pedeapsa cu supravegherea electronică nu este executată în totalitate sau în parte, conform prevederilor articolului 37ter, § 5, funcţionarul serviciului competent pentru supravegherea electronică aduce imediat acest fapt la cunoştinţa ministerului public competent. Într-o astfel de situaţie acesta din urmă poate decide trecerea la executarea pedepsei cu închisoarea stabilită prin hotărârea judecătorească, ţinând în acest scop cont de partea din pedeapsa cu supravegherea electronică pe care persoana condamnată a executat-o deja. În acest caz, o zi de pedeapsă cu supravegherea electronică echivalează cu o zi de închisoare. În cazul în care ne-executarea totală sau parţială are legătură cu comiterea unor noi infracţiuni, trebuie stabilit printr-o hotărâre ce capătă autoritatea de lucru judecat că persoana condamnată a comis un delict sau o crimă, sau o infracţiune echivalentă luată în calcul conform articolului 99bis, în timpul executării pedepsei cu supravegherea electronică.

Ministerul public competent îşi motivează decizia şi o comunică în scris, în timpul cel mai scurt:

- persoanei condamnate;

- şefului unităţii de poliţie locală din comunitatea în care locuieşte condamnatul;

- băncii naţionale de date la cere se face referire la articolul 44/2 din legea din 5 august 1992 privind funcţionarea poliţiei;

- serviciului competent cu supravegherea electronică.

§ 4. În cazul în care pedeapsa de supraveghere electronică atinge sau depăşeşte durata de trei luni, persoana condamnată poate solicita suspendarea controlului efectuat prin mijloace electronice după ce a ispăşit o treime din durata pedepsei. Persoana condamnată este informată despre această posibilitate de către serviciul competent cu supravegherea electronică încă din momentul punerii în executare a pedepsei. Începând din momentul în care îndeplineşte condiţia de timp menţionată, persoana condamnată poate adresa ministerului public competent o cerere scrisă în vederea obţinerii acestei suspendări. Persoana condamnată trimite o copie a acestei cereri scrise serviciului competent cu supravegherea electronică.

În termen de cincisprezece zile, serviciul competent cu supravegherea electronică transmite un aviz ministerului public competent cu privire la respectarea programului, la conţinutul concret al măsurii de supraveghere electronică şi, după caz, la condiţiile particulare individualizate impuse persoanei condamnate. În acest aviz se precizează dacă persoana condamnată a comis noi infracţiuni în timpul perioadei de executare a pedepsei cu supravegherea electronică. În plus, avizul va conţine o propunere motivată de admitere sau de respingere a cererii de suspendare a controlului efectuat prin mijloace electronice şi menţionează încă o dată, dacă este cazul, condiţiile particulare pe care serviciul competent cu supravegherea electronică consideră că este necesar să fie impuse persoanei condamnate.

În interval de o lună de la data primirii avizului, ministerul public competent acordă suspendarea controlului efectuat prin mijloace electronice, dacă persoana condamnată nu a comis alte infracţiuni şi a respectat programul şi conţinutul concret al măsurii de supraveghere electronică şi, atunci când este cazul, măsurile particulare individualizate care i-au fost impuse.

Atunci când este acordată suspendarea controlului efectuat prin mijloace electronice, persoana condamnată este supusă unei perioade de probă egală cu partea de pedeapsă cu supravegherea electronică rămasă neexecutată. În acest caz, o zi de termen de probă este echivalentă cu o zi de pedeapsă cu supravegherea electronică impusă. Persoana condamnată este supusă condiţiilor generale precum şi, dacă este cazul, condiţiilor particulare ce i-au fost impuse.

Ministerul public competent comunică decizia prin modalitatea cea mai rapidă de comunicare în scris:

- persoanei condamnate;

- şefului unităţii de poliţie locală din comunitatea în care locuieşte condamnatul;

- băncii naţionale de date la cere se face referire la articolul 44/2 din legea din 5 august 1992 privind funcţionarea poliţiei;

- serviciului competent cu supravegherea electronică.

În cazul în care cererea de suspendare este respinsă, nu poate fi formulată o nouă cerere decât după expirarea unui termen de două luni de la data respingerii.

În cazul nerespectării condiţiilor generale şi, după caz, a condiţiilor particulare impuse persoanei condamnate, măsura suspendării controlului efectuat prin mijloace electronice poate fi revocată.

Ministerul public procedează la audierea condamnatului, pentru a asculta şi punctul lui de vedere. În cazul în care condamnatul cu dă curs convocării pentru a fi audiat, ministerul public poate decide revocarea măsurii de suspendare a controlului efectuat prin mijloace electronice sau de a proceda la executarea pedepsei subsidiare cu închisoarea. În cazul în care nerespectarea priveşte condiţia generală de interzice a comiterii de noi infracţiuni, trebuie stabilit printr-o hotărâre ce are autoritatea lucrului judecat că persoana condamnată a comis un delict sau o crimă, sau o infracţiune ce intră sub incidenţa articolului 99bis, în timpul executării pedepsei cu supravegherea electronică sau în timpul perioadei de suspendare a controlului efectuat prin mijloace electronice.

Prin hotărârea de revocare a suspendării controlului efectuat prin mijloace electronice se decide asupra următoarelor aspecte:

- condiţiile particulare legate de suspendare, impuse de către ministerul public;

- executarea măsurii cu supravegherea electronică pentru durata rămasă din termenul de probă;

- reinstaurarea condiţiilor particulare impuse, dacă este cazul, de către instanţa de judecată.

Ministerul public competent comunică decizia prin modalitatea cea mai rapidă de comunicare în scris:

- persoanei condamnate;

- şefului unităţii de poliţie locală din comunitatea în care locuieşte condamnatul;

- băncii naţionale de date la cere se face referire la articolul 44/2 din legea din 5 august 1992 privind rolul poliţiei;

- serviciului competent pentru supravegherea electronică.

§ 5. Organul ministerului public menţionat în paragrafele 1 la 4 este organul ministerului public de pe lângă instanţa de judecată care a pronunţat condamnarea la pedeapsa cu punere sub supraveghere electronică.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-02-07/15, art. 8, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 8, reformulat prin L 2016-02-05/11, art. 45>

Secţiunea Vter

([1 fosta secţiune Vbis devenită prin renumerotare secţiunea Vter]1) Despre pedeapsa cu munca <Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002>

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

Art. 37quinquies. ([1 fostul art. 37ter care în noua numerotare a devenit art. 37quinquies]1)

<Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002> § 1. Atunci când o faptă este de natură sa atragă după sine o pedeapsă aplicată de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate pronunţa cu titlul de pedeapsă principală o pedeapsă constând în obligaţia de a presta o anumită muncă. Judecătorul prevede, în limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă, în funcţie de actul de sesizare, o pedeapsă cu închisoarea sau o amendă ce poate fi aplicată în cazul în care pedeapsa cu munca nu este executată.

[3 Pedeapsa cu munca nu poate fi dispusă pentru faptele:

1° care ar fi pedepsibile, dacă nu ar transformate în delicte, cu o pedeapsă cu recluziunea a cărei limită maximă superioară este de douăzeci de ani;

2° prevăzute de articolele 375 la 377;

3° prevăzute de articolele 379 la 387, dacă faptele au fost comise asupra unor minori sau cu ajutorul minorilor;

4° prevăzute de articolele 393 la 397.]3

§ 2. Durata unei pedepse cu munca nu poate fi mai mică de douăzeci de ore, nici mai mare de trei sute de ore. O pedeapsă cu munca egală cu sau mai mică de patruzeci şi cinci de ore este o pedeapsă aplicată de poliţie. O pedeapsă cu munca ce depăşeşte patruzeci şi cinci de ore constituie o pedeapsă corecţională.

Pedeapsa cu munca trebuie executată în termen de douăsprezece luni de la data la care hotărârea judecătorească a căpătat autoritate de lucru judecat. Comisia de probaţiune poate prelungi acest termen, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate.

§ 3. Atunci când pedeapsa cu munca este avută în vedere de judecător, este cerută de către ministerul public sau de către persoana acuzată, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de încheierea dezbaterilor, în ce constă o astfel de pedeapsă şi ascultă punctul său de vedere. Totodată, judecătorul poate să ţină cont, în acest sens, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate dispune pedeapsa cu munca decât dacă acuzatul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce acesta şi-a exprimat consimţământul, fie personal, fie prin reprezentant.

[2 Judecătorul care refuză să pronunţe pedeapsa cu munca cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat trebuie să îşi motiveze decizia.]2

§ 4. Judecătorul stabileşte durata pedepsei cu munca şi poate da indicaţii cu privire la conţinutul concret al pedepsei cu munca.

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 4, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 12, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 37sexies. ([1 vechiul art. 37quater care prin renumerotare a devenit noul art. 37sexies]1)

<Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002> § 1. Pedeapsa cu munca este executată fără remuneraţie de către condamnat în timpul lăsat liber de eventualele activităţi şcolare sau profesionale ale acestuia.

Pedeapsa cu munca nu poate fi executată decât în cadrul serviciilor publice ale Statului, localităţilor, provinciilor, comunităţilor şi regiunilor sau pe lângă asociaţiile fără scop lucrativ sau fundaţiilor cu scop social, ştiinţific sau cultural.

Pedeapsa cu munca nu poate consta dintr-o activitate care, în cadrul serviciului public sau asociaţiei desemnate, este în general executată de către muncitori remuneraţi.

§ 2. În vederea aplicării articolului 37ter, ministerul public, judecătorul de instrucţie, instanţele de instrucţie şi instanţele de judecată pot însărcina secţia Serviciului de centre de asistenţă judiciară (SPF Justice) din circumscripţia judiciară pe raza căreia se află domiciliul inculpatului, acuzatului sau condamnatului să întocmească un raport informativ succint şi/sau o anchetă socială. <L 2006-12-27/33, art. 35, 1°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

(Regele precizează regulile referitoare la raportul informativ succint şi la ancheta socială.

Aceste rapoarte şi aceste anchete trebuie să conţină doar elemente relevante de natură să lămurească autoritatea care a adresat cererea serviciului centrelor de asistenţă judiciară cu privire la oportunitatea măsurii sau pedepsei vizate.) <L 2006-12- 27/33, art. 35, 2°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

§ 3. (Fiecare secţie departamentală din cadrul Serviciului centrelor de asistenţă judiciară al SPF Justice întocmeşte de două ori pe an un raport al activităţilor existente ce se pretează pentru îndeplinirea pedepsei cu munca.) Secţia respectivă înaintează o copie a acestui raport preşedintelui tribunalului de primă instanţă şi procurorului Regelui din arondismentul respectiv şi, în baza unei simple solicitări, oricărei persoane ce poate să justifice un interes în acest sens. <L 2006-12-27/33, art. 35, 3°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

(§ 4. La nivel federal şi local sunt create structuri de concertare cu privire la aplicarea [2 pedepsei cu munca şi pedepsei de probaţiune autonomă]2. Misiunea acestor structuri de concertare este de a reuni într-o bază regulată instanţele interesate de executarea [2 pedepsei de muncă şi a pedepsei de probaţiune autonomă]2 cu scopul de a evalua colaborarea dintre acestea. Modalităţile de alcătuire şi funcţionare a acestor structuri de concertare sunt stabilite prin hotărâre regală). <L 2006-12-27/33, art. 35, 4°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 5, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (A se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37septies. ([1 vechiul art. 37quinquies care prin renumerotare a devenit noul art. 37septies)]1) <Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002> § 1.

Condamnatul căruia i-a fost impusă o condamnare cu munca în baza articolului 37ter este urmărit de către un asistent de justiţie din cadrul Serviciului centrelor de asistenţă judiciară (SPF Justice) din circumscripţia judiciară pe raza căreia domiciliază persoana condamnată.

<L 2006-12-27/33, art. 36, 1°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

Executarea pedepsei cu munca este controlată de comisia de probaţiune a localităţii în care domiciliază condamnatul, căreia asistentul de justiţie îi înaintează un raport.

§ 2. Atunci când hotărârea judecătorească prin care este dispusă o pedeapsă cu munca dobândeşte autoritate de lucru judecat, grefierul transmite în termen de douăzeci şi patru de ore o copie comisiei de probaţiune competente, precum şi (secţiei competente din arondismentul respectiv a Serviciului de centre de asistenţă judiciară din cadrul Serviciului Public Federal de Justiţie SPF Justice), care desemnează fără întârziere asistentul de justiţie menţionat la § 1 [2 ...]2

(Competenţa teritorială a comisiei de probaţiune este stabilită în funcţie de locul de reşedinţă a persoanei condamnate la data la care sentinţa sau hotărârea capătă autoritate de lucru judecat. Atunci când persoana în cauză locuieşte în afara teritoriului Regatului, comisia de probaţiune competentă teritorial este cea a locului în care a fost pronunţată condamnarea în primă instanţă.

Atunci când, în cazuri excepţionale, comisia consideră că pentru un condamnat la pedeapsa cu munca, ce a făcut o cerere motivată în acest sens, este oportun să fie transferată competenţa către comisia din locul unde acesta îşi are noua reşedinţă, ea adoptă o decizie motivată după ce această a doua comisie a emis un aviz conform în termen de două luni. Pentru o persoană ce nu are reşedinţa pe teritoriul Regatului, competenţa poate fi transferată, potrivit aceleiaşi proceduri, unei alte comisii de probaţiune, fără ca în acest caz să fie vorba în mod necesar de comisia din locul în care aceasta îşi are noua reşedinţă.) <L 2006-12-27/33, art. 36, 4°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

§ 3. După ce a audiat condamnatul şi a ţinut cont de observaţiile acestuia, asistentul judiciar stabileşte conţinutul concret al pedepsei, respectând indicaţiile menţionate la articolul 37ter, § 4, sub controlul comisiei de probaţiune care, din oficiu, la cererea ministerului public sau la solicitarea condamnatului poate, în orice moment şi tot respectarea indicaţiilor vizate la art. 37ter, § 4, să o precizeze şi să o adapteze.

(Conţinutul concret al pedepsei cu munca este notificat într-o convenţie ce trebuie semnată de către condamnat, căruia îi va fi înmânat un exemplar de către asistentul judiciar.

Totodată, în termen de trei zile lucrătoare, asistentul judiciar comunică o copie a convenţiei semnate şi comisiei de probaţiune.) <L 2006-12-27/33, art. 36, 5°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

§ 4. În caz de neexecutare totală sau parţială a pedepsei cu munca, asistentul judiciar informează imediat comisia de probaţiune. Comisia convoacă persoana condamnată prin scrisoare recomandată [2 sau pe o cale de comunicare electronică ce urmează să fie stabilită prin decizie regală]2 cu mai mult de zece zile înainte de data fixată pentru examinarea cazului şi îl informează şi pe avocatul condamnatului. Dosarul comisiei este pus timp de cinci zile la dispoziţia condamnatului şi a avocatului acestuia.

Comisia, care se întruneşte fără participarea ministerului public, întocmeşte un raport [2 motivat]2 în vederea aplicării pedepsei înlocuitoare.

(Raportul este expediat prin scrisoare simplă condamnatului, ministerului public .) şi asistentului judiciar.) <L 2006-12-27/33, art. 36, 6°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

În acest caz, ministerul public poate decide executarea pedepsei cu închisoarea sau cu amendă prevăzută în hotărârea judecătorească, ţinând cont de pedeapsa cu munca ce a fost deja executată de către condamnat.

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 6, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Secţiunea Vquater

[1 Despre pedeapsa de probaţiune autonomă]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 7, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37octies. [1 § 1. Atunci când fapta este de natură să atragă o pedeapsă de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate condamna, cu titlu de pedeapsă principală, la o pedeapsă de probaţiune autonomă.

Pedeapsa de probaţiune autonomă constă în obligaţia de a respecta anumite condiţii particulare în decursul unei perioade determinate, stabilite de către judecător conform § 2.

Judecătorul stabileşte, în limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă, în funcţie de actul de sesizare, o pedeapsă cu închisoarea sau o amendă ce poate fi aplicată în cazul în care pedeapsa de probaţiune autonomă nu este executată.

Pedeapsa de probaţiune autonomă nu poate fi pronunţată pentru fapte:

1° care ar fi pedepsibile, dacă nu ar transformate în delicte, cu o pedeapsă cu recluziunea a cărei limită maximă superioară este de douăzeci de ani;

2° prevăzute de articolele 375 la 377;

3° prevăzute de articolele 379 la 387, dacă faptele au fost comise asupra unor minori sau cu ajutorul minorilor;

4° prevăzute de articolele 393 la 397.

§ 2. Durata pedepsei de probaţiune autonomă nu poate fi mai mică de şase luni, nici mai mare de doi ani. Pedeapsa de probaţiune autonomă de douăsprezece luni sau mai mică de douăsprezece luni constituie o pedeapsă de poliţie. Pedeapsa de probaţiune autonomă de un an sau mai mare de un an constituie o pedeapsă corecţională.

§ 3. Atunci când pedeapsa de probaţiune autonomă este avută în vedere de judecător, este cerută de către ministerul public sau solicitată de acuzat, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de încheierea dezbaterilor, în ce constă o astfel de pedeapsă şi ascultă punctul de vedere al acestuia. Totodată, judecătorul poate să ţină cont, în acest sens, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate dispune pedeapsa de probaţiune autonomă decât dacă acuzatul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce acesta şi-a exprimat consimţământul, fie personal, fie prin reprezentant.

Judecătorul care refuză să pronunţe o pedeapsă de probaţiune autonomă cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat, trebuie să îşi motiveze decizia.

§ 4. Judecătorul stabileşte durata perioadei de probaţiune autonomă şi dă indicaţii privind conţinutul pedepsei de probaţiune autonomă.

§ 5. La nivel federal şi local există structuri de concertare cu privire la aplicarea pedepsei de probaţiune autonomă care funcţionează conform dispoziţiilor articolului 37sexies, § 4.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 8, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 8 modificat prin L 2016-02-05/11, art. 51, 114>

Art. 37novies. [1 § 1. Orice persoană care a fost condamnată la o pedeapsă de probaţiune autonomă conform articolului 37octies va fi supusă unei îndrumări exercitate de către un asistent pentru al Serviciului de centre de consiliere judiciară din cadrul Serviciului public federal de Justiţie din circumscripţia judiciară pe raza căreia persoana respectivă are reşedinţa.

Executarea pedepsei de probaţiune autonomă este controlată de către comisia de probaţiune a locului de reşedinţă a condamnatului, căreia asistentul judiciar îi înaintează un raport.

Atunci când decizia prin care este dispusă o pedeapsă de probaţiune autonomă intră în autoritate de lucru judecat, grefierul transmite în termen de douăzeci şi patru de ore o copie comisiei de probaţiune competente, precum şi (secţiei competente din arondismentul respectiv a Serviciului de centre de consiliere judiciară din cadrul Serviciului Public Federal de Justiţie), care desemnează fără întârziere asistentul judiciar.

În luna următoare desemnării asistentului judiciar şi apoi ori de câte ori acesta apreciază că este util sau ori de câte ori comisia îi cere acest lucru, şi cel puţin din şase în şase luni, acesta înaintează comisiei de probaţiune un raport cu privire la respectarea condiţiilor. El propune, dacă este cazul, măsurile pe care le consideră utile.

§ 2. Competenţa teritorială a comisiei de probaţiune este stabilită în funcţie de locul de reşedinţă a persoanei condamnate la data la care sentinţa sau hotărârea dobândeşte autoritate de lucru judecat. Atunci când persoana în cauză locuieşte în afara teritoriului Regatului, comisia de probaţiune competentă teritorial este cea a locului în care a fost pronunţată condamnarea în primă instanţă.

Atunci când, în cazuri excepţionale, comisia consideră că pentru un condamnat la pedeapsa de probaţiune autonomă, ce a făcut o cerere motivată în acest sens, este oportun să fie transferată competenţa către comisia din locul unde acesta îşi are noua reşedinţă, ea adoptă o decizie motivată după ce această a doua comisie a emis un aviz conform în termen de două luni. Pentru o persoană ce nu are reşedinţa pe teritoriul Regatului, competenţa poate fi transferată, potrivit aceleiaşi proceduri, unei alte comisii de probaţiune, fără ca în acest caz să fie vorba în mod necesar de comisia din locul în care aceasta îşi are noua reşedinţă.

§ 3. Comisia de probaţiune stabileşte conţinutul concret al pedepsei de probaţiune autonomă, pe baza raportului asistentului judiciar care l-a audiat pe condamnat şi cu respectarea indicaţiilor prevăzute de articolul 37octies, § 4.

Conţinutul concret al pedepsei cu munca este notificat într-o convenţie ce trebuie semnată de către condamnat, căruia îi va fi înmânat un exemplar de către asistentul judiciar.

Totodată, în termen de trei zile lucrătoare, asistentul judiciar comunică o copie a convenţiei semnate şi comisiei de probaţiune.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 9, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37decies. [1 § 1. Comisia de probaţiune poate suspenda în totalitate sau în parte conţinutul concret al pedepsei de probaţiune autonomă, îl poate preciza sau adapta împrejurărilor, fie din oficiu, fie la cererea ministerului public sau la solicitarea persoanei condamnate. În cazul în care una dintre condiţiile pedepsei de probaţiune autonomă nu a putut fi îndeplinită în termenul de probaţiune iniţial, din motive independente de voinţa condamnatului, comisia de probaţiune poate prelungi o dată termenul de probaţiune cu cel mult un an, pentru ca persoana condamnată să poată îndeplini condiţia respectivă.

În cazul în care comisia de probaţiune estimează că trebuie să ia una din măsurile menţionate la alineatul 1, preşedintele convoacă persoana interesată prin scrisoare recomandată sau printr-un mijloc de comunicare electronică ce urmează să fie definit prin decizie regală, cu mai mult de zece zile înainte de data stabilită pentru examinarea cazului. Dosarul comisiei este pus la dispoziţia persoanei interesate şi a eventualului său avocat timp de zece zile.

În cazul în care comisia de probaţiune estimează că pedeapsa de probaţiune autonomă a fost executată, ea poate decide ca aceasta să ia sfârşit, chiar dacă perioada stabilită de către judecător nu a expirat încă.

Decizia comisiei de probaţiune prevăzută la alineatul 1 sau la alineatul 3 este motivată. Această decizie este comunicată ministerului public şi persoanei în cauză. Comunicarea către ministerul public se face prin scrisoare simplă, iar către persoana în cauză prin scrisoare recomandată sau printr-un mijloc de comunicare electronică ce urmează să fie stabilit prin decizie regală, în termen de trei zile, exceptând sâmbetele, duminicile şi zilele de sărbătoare.

§ 2. Ministerul public şi condamnatul la o pedeapsă de probaţiune autonomă pot, primul prin cerere cu precizare de poziţie iar cel de-al doilea printr-o cerere ordinară, înaintată către tribunalul de primă instanţă pe lângă care este instituită comisia, să formuleze recurs împotriva deciziilor luate de comisie în baza § 1 sau în baza articolului 37novies, § 3.

Cererea cu precizare de poziţie şi cererea ordinară trebuie să fie formulate în scris şi motivate. Recursul trebuie introdus în termen de zece zile de la comunicarea deciziei luate de comisie. În cazul în care comisia nu decide altfel, recursul este suspensiv.

Preşedintele instanţei chemate să judece cauza indică cu mai mult de zece zile înainte, într-un registru special păstrat la grefa instanţei, data, locul şi ora prezentării în vederea judecării recursului. Grefierul aduce acest termen la cunoştinţa persoanei condamnate la pedeapsa de probaţiune autonomă prin scrisoare recomandată sau printr-o modalitate de comunicare electronică ce urmează a fi stabilită prin decizie regală, cu cel puţin zece zile înainte de termenul de judecată stabilit. În această perioadă, dosarul se este depus în arhiva instanţei şi este pus la dispoziţia condamnatului şi eventualul a avocatului său. Instanţa se întruneşte şi judecă recursul în cameră de consiliu. În cazul în care instanţa admite recursul, ea poate modifica decizia comisiei. Hotărârea pronunţată în acest recurs nu poate fi apelată sau contestată.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 10, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>>

Art. 37undecies. [1 În caz de neexecutare totală sau parţială a pedepsei de probaţiune autonomă, asistentul judiciar informează imediat comisia de probaţiune. Comisia convoacă persoana condamnată prin scrisoare recomandată sau pe o cale de comunicare electronică ce urmează să fie stabilită prin decizie regală cu mai mult de zece zile înainte de data fixată pentru examinarea cazului şi îl informează şi pe avocatul condamnatului. Dosarul comisiei este pus timp de cinci zile la dispoziţia condamnatului şi, eventualul, a avocatului acestuia.

Comisia, care se întruneşte fără participarea ministerului public, întocmeşte un raport motivat în vederea aplicării pedepsei înlocuitoare.

Raportul este expediat prin scrisoare simplă condamnatului, ministerului public şi asistentului judiciar.

În acest caz, ministerul public poate decide executarea pedepsei cu închisoarea sau cu amendă prevăzută în hotărârea judiciară, şi aceasta ţinând cont de pedeapsa de probaţiune autonomă ce a fost deja executată de către condamnat.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 11, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>>

Secţiunea VI

Despre pedepsele comune celor trei tipuri de infracţiuni

Sub-secţiunea I

Despre amenda aplicabilă persoanelor fizice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 7; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 38. Amenda pentru contravenţie este de cel puţin un [euro] şi de cel mult douăzeci şi cinci de [euro], mai puţin în cazurile exceptate de lege. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Amenda pentru crimă sau delict este de cel puţin douăzeci şi şase de [euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Amenzile percepute intră în contul Statului.

Art. 39. Amenda este dispusă în mod individual, împotriva fiecăreia din persoanele condamnate pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni.

Art. 40. În cazul neefectuării plăţii în termen de două luni de la data hotărârii sau sentinţei, dacă aceasta este pronunţată ca urmare a unei proceduri contradictorii, sau de la data comunicării acesteia, dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsă, amenda poate fi înlocuită de pedeapsa cu închisoarea, a cărei durată este stabilită prin hotărârea sau sentinţa de condamnare şi care nu poate fi mai mare de şase luni în cazul persoanelor condamnate pentru săvârşirea unei fapte criminale, trei luni pentru persoanele condamnate pentru săvârşirea unui delict şi trei zile pentru persoanele condamnate pentru săvârşirea unei contravenţii.

Condamnaţii supuşi pedepsei de închisoare subsidiară pot fi reţinuţi în locul în care au suportat pedeapsa principală.

În cazul în care amenda este singura pedeapsă ce a fost pronunţată, închisoarea ce trebuie executată în caz de neplată a amenzii este asimilată închisorii corecţionale sau de poliţie, în funcţie de natura condamnării.

Art. 41. În toate cazurile, condamnatul poate obţine eliberarea din închisoare plătind amenda; el nu se poate sustrage urmăririi la care sunt supuse bunurile sale oferindu-se să execute pedeapsa cu închisoarea.

Sub-secţiunea II

Despre amenda aplicată persoanelor juridice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 41bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare: 02-07-1999> § 1.

Amenzile aplicabile pentru infracţiunile comise de persoanele juridice sunt:

în materie criminală şi corecţională:

- atunci când legea prevede pentru fapta comisă o pedeapsă privativă de libertate pe viaţă:

o amendă de două sute patruzeci de mii [de euro] la şapte sute douăzeci de mii [de euro]

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>;

- atunci când legea prevede pentru fapta comisă o pedeapsă privativă de libertate şi o amendă, sau doar una din aceste două pedepse: o amendă de cel puţin cinci sute [de euro] înmulţită cu numărul de luni corespunzătoare pedepsei privative de libertate, suma astfel rezultată neputând să fie mai mică decât dublul maximului amenzii prevăzut pentru fapta respectivă <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>;

- atunci când legea prevede pentru faptă doar o amendă: minimul şi maximul acesteia sunt cele prevăzute de lege pentru acea faptă;

În materie de poliţie:

- o amendă de douăzeci şi cinci [de euro] la două sute cincizeci [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§ 2. Pentru stabilirea pedepsei prevăzute la § 1, sunt aplicabile dispoziţiile Cărţii 1.

Sub-secţiunea III

Despre confiscarea specială <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 9; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 42. Confiscarea specială se aplică:

1° Lucrurilor ce formează obiectul infracţiunii şi celor ce au servit sau au fost destinate comiterii acesteia, atunci când proprietatea asupra acestora este a condamnatului;

2° Lucrurilor care au rezultat din comiterea infracţiunii.

(3° Avantajelor patrimoniale trase în mod direct din infracţiune, bunurilor şi valorilor ce le-au fost substituite şi altor venituri rezultate din investirea acestor avantaje.) <L 1990-07-17/30, art. 1, 004; În vigoare: 25-08-1990>

Art. 43. Confiscarea specială (aplicată în cazul lucrurilor menţionate la punctele 1° şi 2° ale articolului 42) este pronunţată întotdeauna pentru crimă sau delict. <L 1990-07-17/30, art. 2, 004; În vigoare: 25-08-1990>

Aceasta nu este pronunţată pentru contravenţie decât în cazurile stabilite de lege.

Art. 43bis. <Introdus prin L 1990-07-17/30, art. 3, 004; În vigoare: 25-08-1990> (Confiscarea specială aplicată lucrurilor menţionate la articolul 42, 3°, va putea fi pronunţată de judecător, însă doar în măsura în care ea este cerută în scris de către procurorul Regelui.) <L 2002-12-19/86, art. 1, 039; În vigoare: 24-02-2003>

Dacă lucrurile nu pot fi găsite în patrimoniul condamnatului, judecătorul va proceda la evaluarea lor în bani iar confiscarea va fi aplicată asupra unei sume de bani echivalente valorii lucrurilor respective.

Atunci când lucrurile confiscate aparţin părţii civile, ele îi vor fi restituite. Lucrurile confiscate îi vor fi atribuite, de asemenea, şi atunci când judecătorul pronunţă confiscarea pe motiv că acestea constituie bunuri sau valori substituite de către condamnat lucrurilor aparţinând părţii civile sau pentru că ele constituie echivalentul unor astfel de lucruri în sensul alineatului 2 din prezentul articol.

Orice terţ ce pretinde că are un drept asupra lucrului confiscat poate să îşi valorifice acest drept în termenul şi urmând modalităţile stabilite prin decizie regală.

[1 Confiscarea specială a bunurilor imobile trebuie sau poate fi pronunţată de către judecător, conform bazei juridice aplicabile, însă numai în măsura în care ea a fost cerută în scris de către ministerul public.

Solicitarea scrisă a ministerului public ce vizează confiscarea unui bun imobil care nu a fost sechestrat penal conform formalităţilor aplicabile este, sub sancţiunea inadmisibilităţii, înscrisă gratuit în marja ultimului titlu transcris sau a sentinţei vizate la articolul 1, alineatele 1 şi 2, din legea ipotecară din 16 decembrie 1851. Ministerul public anexează proba menţiunii marginale la dosarul de confiscare înainte de închiderea dezbaterilor. Ministerul public cere, dacă este cazul, radierea gratuită a menţiunii marginale.]1

[2 Dacă este necesar, judecătorul diminuează valoarea avantajelor patrimoniale vizate la articolul 42, 3°, sau a evaluării monetare vizate la alineatul 2 cu scopul de a nu supune persoana condamnată la o pedeapsă nerezonabil de grea.]2

----------

(1) <L 2013-11-27/05, art. 2, 099; În vigoare: 01-03-2014>

(2) <L 2014-02-11/12, art. 55, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 43ter. <Introdus prin L 1997-05-20/50, art. 12, În vigoare: 13-07-1997> Confiscarea specială ce se aplică lucrurilor vizate (la articolele 42, 43bis şi 43quater) va putea totodată să fie pronunţată atunci când lucrurile se găsesc în afara teritoriului Belgiei. <L 2002-12-19/86, art. 3, 039; În vigoare: 24-02-2003>

Art. 43quater. <Introdus prin L 2002-12-19/86, art. 4; În vigoare: 24-02-2003> § 1.

Fără a prejudicia dispoziţiile articolului 43bis, alineatele 3 şi 4, avantajele patrimoniale vizate la § 2, bunurile şi valorile ce le-au fost substituite şi veniturile provenind din avantajele investite aflate în patrimoniul sau în posesia unei persoane pot, la cererea procurorului Regelui, să fie confiscate sau această persoană poate fi condamnată la plata unei sume pe care judecătorul o consideră corespunzătoare valorii acestor lucruri, dacă aceasta a fost găsită vinovată:

(a) fie de una sau mai multe infracţiuni prevăzute:

1° de articolele 136sexies şi la punctul 1° al articolului 136septies;

(1°bis din articolul 137, în măsura în care aceste infracţiuni sunt pedepsite prin aplicarea uneia sau mai multora din pedepsele prevăzute de articolele 138, § 1, 4° la 10°, şi în măsura în care acestea sunt de natură să genereze beneficii, precum şi articolul 140, în măsura în care fapta criminală sau delictul respectiv este de natură să genereze beneficii;) <L 2006-12-27/32, art. 390, 062; În vigoare: 07-01-2007>

2° de articolele 246 la 251 şi de articolul 323;

[2°bis. de articolele 433sexies, 433septies (, 433octies 433undecies şi 433duodecies;)] <L 2005-08-10/61, art. 3, 053; În vigoare: 12-09-2005> <L 2006-02-09/33, art. 1, 055; În vigoare: 10-03-2006>

3° de articolele 504bis şi 504ter şi de articolul 323;

4° de articolul 2bis, § 1, din legea din 24 februarie 1921 privind traficul de substanţe otrăvitoare, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice, în măsura în care faptele implică importul, exportul, fabricarea, vânzarea sau punerea în vânzare a substanţelor vizate în prezentul articol, sau la § 3, b) sau la § 4, b) din aceeaşi lege;

5° (de articolele 77ter, 77quater şi 77quinquies) din legea din 15 decembrie 1980 privind accesul pe teritoriul naţional, şederea, stabilirea şi îndepărtarea străinilor; <L 2005-08-10/61, art. 3, 053; În vigoare: 12-09-2005>

6° articolul 10, § 1, 2°, din legea din 15 iulie 1985 privind utilizarea substanţelor cu efect hormonal, cu efect anti-hormonal, cu efect beta-adrenergic sau cu efect stimulator de creştere a producţiei la animale.

b) fie infracţiunile prevăzute la articolul 324ter, fie una sau mai multe infracţiuni menţionate mai jos, atunci când acestea au fost comise în cadrul unei organizaţii criminale, aşa cum este aceasta definită la articolul 324bis:

(1° de articolele 162, 163, 173, 180 şi 186;) <L 2006-12-27/32, art. 391, 062; În vigoare: 07-01-2007>

(1°bis) articolele 379 sau 380 (şi 383bis, § 1); <L 2006-12-27/32, art. 391, 062; În vigoare: 07-01-2007>

2° articolele 468, 469, 470, 471 sau 472;

3° articolul 475;

4° articolele 477, 477bis, 477ter, 47quater, 477quinquies, 477sexies sau 488bis;

5° articolul 505, cu excepţia lucrurilor acoperite de articolul 42, 1°;

(5°bis al articolului 2quater, 4°, din legea din 24 februarie 1921 privind traficul de substanţe veninoase, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice şi a substanţelor ce pot servi la fabricarea ilicită a substanţelor stupefiante şi psihotrope;) <L 2006-12-27/32, art. 391, 062; În vigoare: 07-01-2007>

6° articolul 10 din legea din 5 august 1991 cu privire la importul, exportul şi tranzitul armelor, muniţiilor şi materialelor destinate în special uzului militar şi a tehnologiei aferente;

7° articolul 1 din decizia regală din 12 aprilie 1974 referitoare la anumite operaţii cu privire la substanţele cu acţiune hormonală, anti hormonală, anabolizantă, beta-adrenergică, anti-infecţioasă, antiparazitară şi anti-inflamatorie, cu privire la infracţiunile pedepsite prin aplicarea legii din 24 februarie 1921 referitoare la traficul de substanţe veninoase, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice;

8° articolele 3 şi 5 din decizia regală din data de 5 februarie 1990 referitoare la anumite substanţe beta-adrenergice privind infracţiunile pedepsite în aplicarea legii din 25 martie 1964 privind medicamentele.

c) fie de mai multe infracţiuni urmărite în manieră colectivă şi a căror gravitate, finalitate şi raport reciproc permit instanţei să decidă în mod sigur şi necesar că aceste fapte au fost comise în cadrul [1 unei fraude fiscale grave, organizate sau nu]1.

§ 2. Confiscarea prevăzută la § 1 poate fi pronunţată împotriva autorilor, coautorilor şi complicilor condamnaţi pentru una sau mai multe din infracţiunile enumerate în prezentul articol şi în condiţiile definite la § 1 dacă persoana condamnată a dobândit în timpul unei perioade relevante avantaje patrimoniale suplimentare, în condiţiile în care există indicii serioase şi concrete că acestea provin din infracţiunea pentru care a fost pronunţată condamnarea sau din fapte identice şi că persoana condamnată nu a putut demonstra contrariul.

Această demonstraţie contrară poate fi făcută şi de către orice terţ care pretinde că are un drept asupra acestor avantaje.

§ 3. În sensul prezentului articol, perioada considerată relevantă începe cu cinci ani înainte de inculparea persoanei şi curge până la data pronunţării.

Indiciile serioase şi concrete menţionate în § 2 pot fi extrase din toate elementele credibile ce au fost prezentate instanţei în maniera obişnuită prevăzută de lege şi care indică un dezechilibru de un anume interes între, pe de o parte, creşterea temporară sau constantă a patrimoniului şi cheltuielilor persoanei condamnate în cursul perioadei relevante, pe care ministerul public o demonstrează cu probe, iar, pe de altă parte, creşterea temporară sau constantă a patrimoniului şi cheltuielilor condamnatului în cursul acestei perioade, pentru care acesta poate prezenta dovezi plauzibile că nu provin din faptele pentru care a fost condamnat sau din fapte identice.

Prin fapte identice trebuie să se înţeleagă acele fapte care corespund calificărilor vizate la § 1 şi care intră:

a) fie sub aceeaşi calificare precum infracţiunea ce face obiectul condamnării;

b) fie sub o calificare conexă, în măsura în care aceasta figurează sub aceeaşi rubrică, prevăzută la § 1, a), la care figurează şi delictul ce face obiectul condamnării.

Atunci când instanţa dispune confiscarea specială în sensul prezentului articol, ea poate decide să nu ţină cont de o parte din perioada relevantă sau de veniturile, bunurile sau valorile pe care le stabileşte, dacă estimează că o astfel de măsură este oportună pentru a nu supune persoana condamnată la o pedeapsă nejustificat de severă.

§ 4. Patrimoniul de care dispune o organizaţie criminală trebuie confiscat, sub rezerva respectării drepturilor terţilor de bună credinţă.

----------

(1) <L 2013-07-15/02, art. 14, 094; În vigoare: 29-07-2013>

Capitolul III

Alte condamnări ce pot fi pronunţate pentru crime, delicte sau contravenţii

Art. 44. Condamnarea la pedepsele stabilite de lege va fi pronunţată întotdeauna fără a afecta restituirile sau daunele-interese ce li se pot cuveni părţilor.

Art. 45. Atunci când problema daunelor-interese nu este reglementată de lege, instanţa va stabili cuantumul acestora, fără a putea însă să dispună aplicarea acestora într-un cuantum nedeterminat, nici chiar cu consimţământul părţii vătămate.

Art. 46. [1 Judecătoria sau tribunalul ce admite că o persoană este vinovată de comiterea uneia din infracţiunile prevăzute de articolele 375, 398 la 400, 402, 403, 405, 409, §§ 1 la 3 şi 5, şi 422bis, atunci când acea persoană este susceptibilă de a fi chemată ca moştenitor legal la succesiunea victimei, poate totodată să pronunţe nedemnitatea succesorală a autorului, a coautorului sau a complicelui, care va fi înlăturat, din acel moment, de la succesiunea victimei.]1

----------

(1) <reactivat prin L 2012-12-10/14, art. 42, 088; În vigoare: 21-01-2013>

Art. 47. (Abrogat) <L 31-01-1980, art. 4, 1°>

Art. 48. (Abrogat) <L 31-01-1980, art. 4, 1°>

Art. 49. Atunci când bunurile persoanei condamnate sunt insuficiente pentru a acoperi condamnările la plata unei amenzi, la restituire şi la plata de daune-interese, vor avea prioritate ultimele două din aceste condamnări.

În cazul concurenţei dintre amendă şi cheltuielile de judecată datorate Statului, plăţile efectuate de persoanele condamnate vor fi imputate, în primul rând, în contul acestor cheltuieli de judecată.

(Aceste plăţi întrerup termenul de prescripţie atât a amenzii, cât şi a cheltuielilor de judecată.) <L 2006-12-27/32, art. 302, 062; În vigoare: 07-01-2007>

Art. 50. Toate persoanele condamnate pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni sunt considerate responsabile în solidar pentru restituirile şi daunele-interese cuvenite.

Ele trebuie să achite în solidar şi cheltuielile de judecată, atunci când au fost condamnate prin aceeaşi sentinţă sau decizie.

Cu toate acestea, judecătorul poate scuti toate persoanele condamnate sau doar pe unele din acestea de această obligaţie de solidaritate, indicând motivele acestei dispense şi stabilind valoarea proporţională a cheltuielilor de judecată ce trebuie suportată de fiecare din persoanele respective.

Persoanele condamnate prin sentinţe sau decizii distincte nu au obligaţia achitării în solidar a cheltuielilor judiciare decât în măsura în care acestea se referă la actele de urmărire de care au fost vizate toate persoanele respective, în comun.

Art. 50bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 10; În vigoarea: 02-07-1999> Nimeni nu poate fi considerat civilmente responsabil de plata unei amenzi la care este condamnată o altă persoană, chiar dacă el este condamnat pentru aceleaşi fapte.

Capitolul IV

Tentativa de comitere a unei crime sau a unui delict

Art. 51. Există tentativă pedepsibilă atunci când rezoluţia de comitere a unei crime sau a unui delict a fost manifestată prin acte exterioare ce constituie un început de punere în executare a acelei crime sau a acelui delict, şi care nu au fost întrerupte sau nu şi-au produs efectul decât datorită unor împrejurări independente de voinţa autorului.

Art. 52. Tentativa de crimă este pedepsită cu pedeapsa imediat inferioară celei aplicate pentru comiterea efectivă a crimei respective, conform dispoziţiilor articolelor 80 şi 81.

[1 Cu toate acestea, tentativele de comitere a crimelor pentru care se aplică pedeapsa cu recluziunea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă sunt pedepsite cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, respectiv cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 13, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Capitolul V

Despre recidivă

Art. 53. Legea stabileşte care sunt cazurile în care sunt pedepsite tentativele de delict, precum şi care sunt pedepsele aplicabile în aceste cazuri.

Art. 54. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 12, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Orice persoană care, fiind condamnată la o pedeapsă penală, comite o faptă criminală pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani, poate fi condamnată la recluziune de la zece la cincisprezece ani.

Dacă pentru fapta criminală comisă legea prevede pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, vinovatul poate fi condamnat la recluziune de la cincisprezece la douăzeci de ani.

El va fi condamnat la cel puţin şaptesprezece ani de recluziune, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta criminală comisă este recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art. 55. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice persoană care, fiind condamnată la o pedeapsă penală, comite o faptă criminală pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani, poate fi condamnată la detenţie de la zece la cincisprezece ani.

Dacă pentru fapta criminală comisă legea prevede pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, vinovatul poate fi condamnat la (detenţie de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 13, 040; În vigoare: 13-03-2003>

El va fi condamnat la cel puţin şaptesprezece ani de detenţie, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta criminală comisă este (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 13, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 56. Orice persoană care, după ce a fost condamnată la o pedeapsă penală, comite un delict poate fi condamnată la o pedeapsă reprezentând dublul pedepsei maxime prevăzute de lege pentru delictul respectiv.

Aceeaşi pedeapsă poate fi pronunţată în cazul unei condamnării anterioare la cel puţin un an închisoare, dacă persoana condamnată a comis noul delict înainte de expirarea termenului de cinci ani de la data ispăşirii sau prescrierii pedepsei sale.

[1 Chiar şi în cazurile menţionate la alineatele 1 şi 2, dacă noul delict este o faptă criminală care a fost corecţionalizată sau pentru care curtea cu juri a admis existenţa unor circumstanţe atenuante, durata pedepsei cu închisoarea nu poate fi mai mare decât durata maximă a pedepsei cu recluziunea prevăzută de lege pentru acea faptă criminală sau de patruzeci de ani, dacă pedeapsa amintită este recluziunea pe viaţă.]1

[1 Pedeapsa pronunţată nu poate depăşi în niciun caz un an de pedeapsă cu supraveghere electronică, trei sute de ore de pedeapsă cu munca sau doi ani de pedeapsă de probaţiune autonomă.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 14, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 57. Regulile stabilite pentru recidivă sunt aplicabile, conform articolelor precedente, în cazul unei condamnări anterioare pronunţată de un tribunal militar pentru o faptă calificată drept crimă sau delict de către legile penale ordinare, şi la o pedeapsă prevăzută de aceleaşi legi.

Dacă pentru această faptă a fost pronunţată o pedeapsă prevăzută de legile militare, în aprecierea stării de recidivă, instanţele nu vor avea în vedere decât durata minimă a pedepsei pe care fapta sancţionată prin prima hotărâre ar fi putut-o atrage în baza legilor penale ordinare.

Art. 57bis. [1 Regulile stabilite pentru recidivă, prevăzute la articolele 54 la 56, sunt aplicabile în cazul unei condamnări anterioare luate în calcul conform articolului 99bis.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-25/23, art. 60, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Capitolul VI

Despre concursul de infracţiuni

Art. 58. Orice persoană dovedită vinovată de comiterea mai multor contravenţii urmează să fie pedepsită pentru fiecare din acestea.

(Atunci când sunt pronunţate pedepse cu munca, durata acestora poate fi cumulată până la limita maximă de trei sute de ore) <L 2002-04-17/33, art. 4, 035; În vigoare: 07-05-2002>

[1 [2 Atunci când sunt pronunţate pedepse cu supraveghere electronică, durata acestora nu poate fi mai mare de un an.]2]1

[2 Atunci când sunt pronunţate pedepse de probaţiune autonome, durata acestora nu poate fi mai mare de doi ani.]2

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 10, 110; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016, abrogat la 29-02-2014, înainte de a intra în vigoare prin L 2016-06-05/11, art. 42>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 12, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 12 modificat prin L 2016-02-05/11, art. 52, 114>

Art. 59. În caz de concurs al unuia sau mai multor delicte cu una sau mai multe contravenţii, [1 toate amenzile, pedepsele de probaţiune autonomă, pedepsele cu munca, pedepsele cu supraveghere electronică]1 şi pedepsele cu închisoarea corecţională vor fi cumulate, în limitele stabilite de articolul următor. <L 2002-04-17/33, art. 5, 035; În vigoare: 07-05-2002>

----------

(1) <L 2014-04-10/80, art. 13, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 13, modificat prin L 2016-02-05/11, art. 53, 114>

Art. 60. <L 01-02-1977, art. 5> În caz de concurs de delicte, pedepsele vor fi cumulate, fără ca ele să poată totuşi depăşi dublul duratei maxime a celei mai grele din pedepsele aplicabile. [3 Pedeapsa pronunţată nu poate depăşi fie douăzeci de ani de închisoare, fie cea mai grea pedeapsă cu închisoarea, dacă aceasta este mai mare de douăzeci de ani de închisoare.]3 [2 Această pedeapsă nu poate fi mai mare, în niciun caz, [3 ...]3 de un an de supraveghere electronică, trei sute de ore de pedeapsă cu munca sau doi ani de pedeapsă de probaţiune autonomă]2

----------

(2) <L 2014-04-10/80, art. 14, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 14 modificat prin L 2016-02-05/11, art. 54, 114>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 15, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 61. În cazul concursului dintre o crimă şi unul sau mai multe delicte, ori una sau mai multe contravenţii, se va pronunţa doar pedeapsa pentru crimă..

Art. 62. (A se vedea NOTA de sub TITLU) În caz de concurs de crime, va fi aplicată doar pedeapsa cea mai grea. La această pedeapsă se poate adăuga şi un spor de cinci ani peste maximum pedepsei, dacă aceasta constă din (recluziunea sau detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani sau pe un termen inferior). <L 2003-01-23/42, art. 14, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 63. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 15, 040; În vigoare: 13-03-2003> Pedeapsa cea mai grea este cea a cărei durată este cea mai lungă. Dacă pedepsele au aceeaşi durată, recluziunea este considerată o pedeapsă mai grea decât detenţia.

Art. 64. Pedepsele de confiscare specială, aplicate pentru mai multe fapte criminale, delicte sau contravenţii, sunt cumulate întotdeauna.

Art. 65. <L 1994-07-11/33, art. 45, 012; În vigoare: 31-07-1994> Atunci când aceeaşi faptă constituie mai multe infracţiuni sau când diferite infracţiuni supuse în mod simultan judecăţii aceluiaşi judecător de fond constituie manifestarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenţii delictuale, instanţa va aplica doar pedeapsa cea mai grea.

Atunci când judecătorul instanţei de fond constată că unele dintre infracţiunile ce au făcut anterior obiectul unei hotărâri definitive şi alte fapte cu care este sesizat şi care, presupunând că au fost stabilite, sunt anterioare hotărârii respective şi constituie împreună cu primele manifestarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenţii delictuale, el ţine cont, în stabilirea pedepsei, de pedepsele deja pronunţate. Dacă acestea i se par suficiente pentru a sancţiona ansamblul infracţiunilor comise, el se pronunţă asupra vinovăţiei şi face trimitere în decizia sa la pedepsele deja pronunţate. Totalul pedepselor pronunţate în aplicarea prezentului articol nu poate depăşi maximul prevăzut de lege pentru pedeapsa cea mai grea dintre ele.

Capitolul VII

Despre participarea mai multor persoane la aceeaşi crimă sau la acelaşi delict

Art. 66. Sunt pedepsiţi ca autori ai unei crime sau ai unui delict:

Cei care au comis crima sau delictul precum şi cei care au cooperat în mod direct la comiterea faptei;

Cei care, prin orice fel de faptă, acordă pentru comiterea crimei sau delictului un sprijin fără de care acestea nu ar fi putut fi comise;

Cei care, prin cadouri, promisiuni, ameninţări, abuz de autoritate sau de putere, maşinaţiuni sau artificii culpabile, au provocat comiterea acestei crime sau acestui delict;

(Cei care, fie prin discursuri susţinute în cadrul unor adunări sau în locuri publice, fie prin înscrisuri, materiale tipărite, prin orice fel de imagini sau embleme, care sunt afişate, distribuite sau vândute, puse în vânzare sau expuse privirilor publicului, provoacă direct la comiterea unor astfel de fapte, fără a prejudicia pedepsele aplicate de lege împotriva instigatorilor la comiterea unor crime sau delicte, chiar şi în cazul în care aceste instigări nu au produs efecte.) <L 28-07-1934, art. 1, I>

Art. 67. Sunt pedepsiţi în calitate de complici la comiterea unei crime sau unui delict:

Cei care dau instrucţiuni pentru comiterea unor astfel de fapte;

Cei care procură arme, instrumente sau orice alte mijloace ce servesc la comiterea crimei sau delictului, cunoscând scopul în care urmează să fie utilizate acestea;

Cei care, cu excepţia cazului prevăzut la § 3 al articolului 66, acordă ajutor sau asistenţă autorului sau autorilor crimei sau delictului în acţiunile legate de pregătirea sau facilitarea faptelor, sau în cele privind comiterea efectivă a acestora.

Art. 68. Cei care, cunoscând conduita criminală a răufăcătorilor ce comit acte de tâlhărie sau violenţe contra siguranţei Statului, liniştii publice, persoanelor sau proprietăţilor, le asigură acestora găzduire, loc de refugiu sau de întâlnire, vor fi pedepsiţi ca şi complici ai acestora.

Art. 69. Complicii la o crimă sunt pedepsiţi cu pedeapsa imediat inferioară celei care le-ar fi aplicate dacă ar fi autorii crimei, conform articolelor 80 şi 81 din prezentul cod. [1 Acestora li se va aplica însă pedeapsa cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani sau cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani dacă sunt complici la o crimă pentru care legea prevede pedeapsa de recluziune pe viaţă sau detenţia pe viaţă.]1

Pedeapsa pronunţată împotriva complicilor la săvârşirea unui delict nu poate fi mai mare de două treimi din pedeapsa care le-ar fi aplicată în cazul în care aceştia ar fi autorii delictului respectiv.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 16, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Capitolul VIII

Despre cauzele de justificare sau de scuză

Art. 70. (Cu excepţia celor privitoare la infracţiunile definite în volumul II, titlul I bis, nu există infracţiune) atunci când fapta a fost ordonată de lege şi comandată de autoritate. <L 2003-08-05/32, art. 3, 044; În vigoare: 07-08-2003>

Art. 71. [1 Nu există infracţiune atunci când acuzatul sau inculpatul este atins, în momentul comiterii faptelor, de o tulburare mentală ce i-a abolit sau afectat grav capacitatea de discernământ sau de control asupra propriilor acte sau când a fost constrâns de o forţă căreia nu i-a putut rezista.]1

----------

(1) <L 2014-05-05/11, art. 87, 109; În vigoare: 01-10-2016 (a se vedea art. 136).

Dispoziţii tranzitorii art. 134 şi 135)>

Art. 72. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 73. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 74. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 75. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 76. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 77. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 78. Nicio crimă sau niciun delict nu pot fi scuzate decât în situaţia acestor cazuri prevăzute de lege.

Capitolul IX

Despre circumstanţele atenuante

Art. 79. Dacă există circumstanţe atenuante, pedepsele penale sunt reduse sau modificate conform dispoziţiilor ce urmează.

Art. 80. <L 2001-12-11/50, art. 2, 033; În vigoare: 17-02-2002> Recluziunea pe viaţă este înlocuită cu recluziunea pe o anumită perioadă de timp sau cu închisoarea de cel puţin trei ani [1 şi de cel mult patruzeci de ani]1.

[1 Recluziunea de la treizeci la patruzeci de ani este înlocuită cu recluziunea de treizeci şi opt de ani sau recluziunea pentru un termen inferior acestuia, sau cu închisoare de cel puţin trei ani şi de cel mult treizeci şi opt de ani.

Recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani este înlocuită cu recluziunea de douăzeci şi opt de ani sau recluziunea pe un termen inferior acestuia, sau cu închisoare de cel puţin trei ani şi cel mult douăzeci şi opt de ani.]1

Recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani este înlocuită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sau de la cinci la zece ani, sau cu închisoare de cel puţin un an [1 şi de cel mult cincisprezece ani]1.

Recluziunea de la zece la cincisprezece ani este înlocuită cu recluziunea de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin şase luni [1 şi de cel mult zece ani]1.

Recluziunea de la cinci la zece ani este înlocuită cu închisoarea de cel puţin o lună [1 şi de cel mult cinci ani]1.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 17, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 81. <L 2003-01-23/42, art. 16, 040; În vigoare: 13-03-2003> Pedeapsa cu detenţia pe viaţă aplicată pentru o crimă împotriva siguranţei Statului este înlocuită cu detenţia pe un anumit termen sau cu închisoarea de la un an [1 la patruzeci de ani]1.

[1 Pedeapsa cu detenţia de la treizeci la patruzeci de ani este înlocuită cu detenţia de treizeci şi opt de ani sau pentru un termen inferior, sau cu închisoarea de la un an la douăzeci şi opt de ani.]1

Pedeapsa cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani este înlocuită cu detenţia de douăzeci şi opt de ani sau pentru un termen inferior, sau cu închisoarea de la un an la douăzeci şi opt de ani]1.

Pedeapsa cu detenţia de la cincisprezece ani la douăzeci de ani este înlocuită cu pedeapsa cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani, sau de la cinci ani la zece ani, sau cu închisoarea de cel puţin un an [1 şi de cel mult cincisprezece ani]1.

Pedeapsa cu detenţia de la zece la cincisprezece ani este înlocuită cu detenţia de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin şase luni [1 şi de cel mult zece ani]1.

Pedeapsa cu detenţia de cinci la zece ani este înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea de cel o lună [1 şi de cel mult cinci ani]1.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 18, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 82. <L 23-08-1919, art. 2> În cazul concursului de infracţiuni prevăzut la articolele 61 şi 62 din Codul penal, dacă, determinat de existenţa unor circumstanţe atenuante, pedepsele criminale sunt reduse la cuantumul pedepselor corecţionale, instanţa de judecată nu va putea pronunţa totuşi decât o singură pedeapsă.

Art. 83. Amenda în materie penală poate fi redusă, însă ea nu poate fi în niciun caz mai mică de douăzeci şi şase [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 84. Persoanele vinovate a căror pedeapsă penală este comutată în pedeapsa cu închisoarea pot fi condamnate la plata unei amenzi cuprinse între douăzeci şi şase [de euro] şi o mie [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare 01-01-2002>.

[1 Ele pot fi condamnate la interzicerea în totalitate sau în parte a drepturilor menţionate la articolul 31, alineatul 1, pe o perioadă de cel puţin zece ani şi de cel mult douăzeci de ani pentru crimele pentru care legea prevedea pedeapsa cu recluziunea de peste douăzeci de ani, şi pe o perioadă de cel puţin cinci ani şi cel mult zece ani pentru celelalte crime.]1

(Alineatul 3 abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

----------

(1) <L 2009-12-21/14, art. 3, 075; În vigoare: 21-01-2010>

Art. 85. (Dacă există circumstanţe atenuante, [3 pedepsele cu închisoarea, pedepsele cu supraveghere electronică, pedepsele cu munca, pedepsele de probaţiune autonomă şi pedepsele cu amendă pot fi reduse sub nivelul de opt zile, respectiv de o lună, de patruzeci şi cinci de ore, de douăsprezece luni şi de douăzeci şi şase de euro]3, fără ca ele să poată fi mai mici decât pedepsele de poliţie.) <L 2002-04-17/33, art. 7, 035; În vigoare: 07-05-2002>

Totodată, judecătorii pot să aplice separat oricare din aceste pedepse.

Dacă pedeapsa cu închisoarea este singura pedeapsă aplicată, judecătorii o pot înlocui cu o amendă ce nu poate fi mai mare de cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În cazul în care este ordonată sau autorizată interdicţia drepturilor enumerate la [1 articolul 31, alineatul1]1 (...), judecătorii pot dispune aceste pedepse pentru un termen de la unu la cinci ani, sau o pot anula integral. <L 09-04-1930, art. 32>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 7, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2014-02-07/15, art. 13, 110; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016, abrogat la data de 29-02-2014, înainte de intrarea sa în vigoare prin L 2016-06-05/11, art. 42>

(3) <L 2014-04-10/80, art. 15, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 15 modificat prin L 2016-06-05/11, art. 55, 114>

Capitolul X

Despre stingerea pedepselor

Art. 86. Pedepsele pronunţate prin hotărâri sau sentinţe irevocabile se sting o dată cu moartea persoanei condamnate. (Pierderea personalităţii juridice a persoanei juridice condamnate nu duce la stingerea pedepsei.) <L 1999-05-04/60, art. 11, 024; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 87. Incapacităţile pronunţate de instanţă sau ataşate de lege anumitor condamnări încetează prin absolvirea pe care o poate face Regele, în virtutea dreptului său de graţiere.

Art. 88. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 89. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Art. 90. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Art. 91. (Cu excepţia pedepselor aplicate pentru infracţiunile prevăzute de articolele 136bis, 136ter et 136quater, pedepsele pentru faptele calificate drept crimă se prescriu) la împlinirea a douăzeci de ani de la data hotărârilor sau sentinţelor prin care au fost pronunţate. <L 2003-08-05/32, art., 044; În vigoare: 07-08-2003>

Art. 92. [1 Cu excepţia pedepselor aplicate pentru infracţiunile imprescriptibile prevăzute de articolele 136bis, 136ter et 136quater, pedepsele corecţionale se prescriu la împlinirea a cinci ani]1 de la data hotărârii sau sentinţei pronunţate de instanţa de ultim grad de jurisdicţie, sau începând de la data la care sentinţa pronunţată de prima instanţă nu mai poate fi atacată cu apel.

Dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de trei ani, perioada de prescripţie a acesteia este de zece ani.

[1 Dacă a fost pronunţată o pedeapsă de peste douăzeci de ani de închisoare, termenul de prescripţie al acesteia este de douăzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 19, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 93. Pedepsele de poliţie se prescriu la împlinirea unui an de la termenele stabilite în articolul precedent.

Art. 94. [1 Amenzile se prescriu în termenele stabilite la articolele precedente, în funcţie de tipul de amendă pronunţat de instanţă, respectiv pentru crimă, delict sau contravenţie.

Confiscările speciale se prescriu în termenele stabilite prin articolele precedente, în funcţie de motivul pentru care au fost pronunţate, respectiv pentru contravenţii sau crime.

Confiscările speciale pronunţate pentru delicte se prescriu la împlinirea a zece ani, termen calculat începând de la datele stabilite la articolul 92.]1

----------

(1) <L 2014-02-11/12, art. 48, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 95. În cazul în care persoana condamnată a reuşit să evadeze, termenul de prescripţie începe să curgă din ziua evadării.

Cu toate acestea, în acest caz, se impută din durata prescripţiei perioada ce depăşeşte cinci ani de pedeapsă executată, dacă este vorba despre o pedeapsă criminală temporară, respectiv perioada ce depăşeşte doi ani de pedeapsă ispăşită, dacă este vorba despre o pedeapsă corecţională.

Art. 96. Prescripţia pedepsei este întreruptă de arestarea condamnatului.

Art. 97. [1 § 1. Prescripţia confiscării este suspendată atunci când este prevăzută de lege sau când există o piedică legală în calea executării imediate a acestei pedepse.

§ 2. Prescripţia se suspendă în orice caz în următoarele situaţii:

1° în perioada în care condamnatul face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă legală;

2° în timpul analizării cererii de graţiere privind confiscarea suferită, cerere formulată de condamnat sau de terţi în baza articolelor 100 şi 111 din Constituţie;

3° în perioada de derulare a planului de reglare a datoriilor acordată condamnatului de către funcţionarul competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor sau/şi valorilor supuse confiscării, a amenzii sau a cheltuielilor de judecată.]1

----------

(1) <reintrodus prin L 2014-02-11/12, art. 49, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 98. [1 § 1. Prescripţia confiscării este întreruptă de orice act executoriu de emană de la instanţele competente din punct de vedere legal.

§ 2. Prescripţia se suspendă în orice caz, în următoarele situaţii:

1° orice plată parţială efectuată de către un condamnat către funcţionarul competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor sau/şi valorilor supuse confiscării, plată care nu se înscrie în planul de efectuare a plăţii acordat de primitor;

2° orice cere de plată sau orice punere în întârziere adresată persoanei condamnate, prin scrisoare recomandată sau prin act comunicat de un agent executor, şi care emană de la un funcţionar competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor/valorilor supuse confiscării;

3° orice sechestru practicat de către sau la cererea funcţionarului competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor sau/şi valorilor supuse confiscării;

4° decizia directorului Organului central responsabil de sechestru sau confiscare de a ancheta solvabilitatea persoanei condamnate;

5° decizia ministerului public de a deschide o anchetă penală de executare, conform articolului 464/1 din Codul de instrucţie criminală;

6° toate actele de executare întocmite în cadrul anchetei penale de executare conform articolului 464/1 din Codul de instrucţie criminală.]1

----------

(1) <L 2014-02-11/12, art. 50, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 99. Condamnările civile pronunţate prin hotărârile sau sentinţele date în materie criminală, corecţională sau de poliţie se prescriu conform regulilor de drept civil, termenele corespunzătoare fiind calculate cu începere de la data la care acestea devin irevocabile.

[1 Nedemnitate succesorală pronunţată de judecător pe baza articolului 46 este imprescriptibilă. Ea poate fi ridicată prin iertarea acordată de victimă în condiţiile prevăzute de articolul 728 din Codul civil.]1

----------

(1) <reintrodus prin L 2012-12-10/14, art. 43, 088; În vigoare: 21-01-2013>

Capitolul XI

[1 Despre luarea în calcul a condamnărilor pronunţate de instanţele penale ale altor state]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-25/23, art. 61, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Art. 99bis. [1 Condamnările pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt luate în calcul în aceleaşi condiţii ca şi condamnările pronunţate de către instanţele pronunţate de către instanţele penale belgiene şi vor produce aceleaşi efecte juridice ca şi aceste condamnări.

Regula menţionată la alineatul 1 nu este aplicabilă în ipoteza formulată la articolul 65, alineatul 2.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-25/23, art. 62, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(DISPOZIŢII GENERALE) <L 2000-11-28/35, art. 2; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 100. (În lipsa unor dispoziţii contrare în legile şi regulamentele particulare, dispoziţiile primei cărţi din prezentul cod se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute de aceste legi şi regulamente., cu excepţia capitolului VII (...), şi a articolului 85.) <L 09-04-1930, art. 32>

(Alineatul 2 abrogat) <L 04-08-1986, art. 105>

Art. 100bis. <L 28-07-1934, art. 1, II> Acestea se aplică fără excepţie persoanelor care, nefiind supuse legilor penale militare, au participat la o crimă sau la un delict pedepsit de Codul penal militar. Cu toate acestea, închisoarea militară este înlocuită de pedeapsa cu închisoarea pentru aceeaşi durată iar destituirea, aplicată ca pedeapsă principală, cu închisoarea de la două luni la trei ani.

Art. 100ter. <Introdus prin L 2000-11-28/35, art. 3, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Atunci când termenul „minor” este folosit în dispoziţiile celei de-a II-a cărţi a prezentului cod, această noţiune desemnează persoana care nu a împlinit încă optsprezece ani.

Cartea a 2-a

Despre infracţiuni şi despre pedepsirea acestora, în special

Titlul I

Crime şi delicte împotriva siguranţei statului

Capitolul I

Atentate şi comploturi împotriva regelui, împotriva familiei regale şi împotriva formei de guvernământ

Art. 101. Atentatul împotriva vieţii sau persoanei Regelui este pedepsit (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 3, 018; În vigoare: 11-08-1996>

În cazul în care, prin rezultatul său, acesta nu a adus atingere libertăţii Regelui şi dacă nu i-a provocat acestuia pierderi de sânge, răni sau boală, atentatul contra persoanei Regelui este pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 17, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 102. <L 2003-01-23/42, art. 18, 040; În vigoare: 13-03-2003> Atentatul împotriva vieţii moştenitorului prezumtiv al coroanei este pedepsit cu recluziunea pe viaţă.

Atentatul împotriva persoanei sale este pedepsit cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.

În cazul în care, prin rezultatul său, acesta nu a adus atingere libertăţii moştenitorului prezumtiv al coroanei şi nu i-a provocat acestuia pierderi de sânge, răni sau boală, atentatul împotriva persoanei sale se pedepseşte cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art. 103. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Atentatul împotriva vieţii reginei, a părinţilor şi rudelor regelui în linie directă, a fraţilor regelui, care au calitatea de cetăţeni belgieni, împotriva vieţii regentului sau împotriva vieţii miniştrilor care exercită, în cazurile prevăzute de Constituţie, puterile constituţionale ale Regelui, este pedepsit întotdeauna ca şi fapta consumată.

(Atentatul contra persoanei lor se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani; atentatul se pedepseşte cu recluziunea de la cinci la zece ani dacă rezultatul nu s-a produs atingerea libertăţii lor şi dacă nu le-a cauzat acestora pierderi de sânge, răni sau boală) <L 2003-01-23/42, art. 19, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 104. (A se vedea NOTA de sub TITLU)

Atentatul al cărui scop este, fie de a distruge, fie de schimba forma de guvernământ sau ordinea de succesiune la tron, fie de a pregăti de luptă cetăţenii sau locuitorii împotriva autorităţii regale, a camerelor legislative sau a uneia dintre acestea, este pedepsit cu detenţia (de la douăzeci la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 20, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 105. Atentatul există din chiar momentul în care există tentativa pasibilă de pedeapsă.

Art. 106. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Complotul împotriva Regelui se pedepseşte cu (recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani, dacă fost urmat de un act comis pentru pregătirea punerii în executare a acestuia, şi cu aceeaşi pedeapsă pe o durată de la zece la cincisprezece ani, în caz contrar. <L 2003-01-23/42, art. 21, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 107. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 22, 040; În vigoare: 13-

03-2003> Complotul împotriva vieţii sau împotriva persoanei moştenitorului prezumtiv al coroanei este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, dacă a fost urmat de un act comis pentru pregătirea punerii în executare a acestuia, şi cu recluziunea de la cinci la zece ani în caz contrar.

Art. 108. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Complotul împotriva vieţii sau persoanei fie membrilor familiei regale enumerate în articolul 103, fie a regentului, fie a miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale Regelui, este pedepsit (cu recluziunea de la cinci la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 23, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 109. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Complotul constituit pentru atingerea unuia din scopurile menţionate la articolul 104 se pedepseşte cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, dacă a fost comis orice act pentru a pregăti punerea în executare a acestuia, şi cu aceeaşi tip de pedeapsă pe o durată de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 110. Există complot din chiar momentul în care mai multe persoane iau hotărârea de a acţiona în acest sens.

Art. 111. Propunerea făcută şi neagreată de a constitui un complot împotriva vieţii sau persoanei Regelui, moştenitorului prezumtiv al coroanei, membrilor familiei regale enumeraţi în articolul 103, regentului, sau miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Mai mult, vinovatul (…) poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33. <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 112. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice persoană care ia singură hotărârea de a comite un atentat împotriva vieţii sau persoanei Regelui, moştenitorului prezumtiv al coroanei, membrilor familiei regale enumeraţi în articolul 103, regentului, sau miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsită (cu recluziunea de la cinci la zece ani), când a comis un act pentru pregătirea punerii în executare a acestuia. <L 2003-01-23/42, art. 23, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Capitolul II

Crime şi delicte împotriva securităţii externe a statului

Art. 113. [Orice cetăţean belgian care a luptat ca soldat împotriva Belgiei este pedepsit (cu detenţia pe viaţă)] <AL 11-10-1916, art. 1> <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

(În vederea aplicării prezentei dispoziţii, se consideră că a ridicat armele împotriva Belgiei cel care, acţionând cu bună ştiinţă, a îndeplinit o sarcină de luptă, de transport, de muncă sau de supraveghere, ce revin în mod normal armatelor inamice sau serviciilor acestora) <AL 17-12-1942, art. 1>

Art. 114. <L 2003-01-23/42, art. 24, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cel care a uneltit sau a întreţinut relaţii de schimb de informaţii cu o putere străină sau cu orice persoană care acţionează în interesul unei puteri străine, pentru a determina această putere să întreprindă acte de război împotriva Belgiei, sau pentru a-i procura mijloacele de a face aceasta, este pedepsit cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani. Dacă acest acţiuni sunt urmate de ostilităţi, el este pedepsit cu detenţiunea pe viaţă.

Art. 115. § 1. [Este pedepsit (cu detenţiunea pe viaţă): <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Cel care facilitează inamicilor Statului intrarea pe teritoriul regatului;

Cel care le cedează oraşele, fortăreţele, magazinele, arsenalele, navele sau clădirile care aparţin Belgiei;

Cel care le furnizează ajutoare în soldaţi, oameni, bani, alimente, arme sau muniţii;

Cel care sprijină înaintarea trupelor inamicului pe teritoriul regatului sau împotriva forţelor belgiene terestre sau maritime, zdruncinând fidelitatea fată de Rege şi faţă de Stat a ofiţerilor, soldaţilor, marinarilor sau altor cetăţeni.

În cazul de mai sus, tentativa pedepsibilă este asimilată crimei consumate.

Complotul care are drept scop una dintre aceste crime este pedepsit (cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani), dacă a fost urmată de un act premergător, şi cu detenţia de la cinci la zece ani, în cazul contrar.] <L 10-12-1937, art. unic, 2°> <L 1996-07-10/42, art. 3, 018; În vigoare: 11-08-1996> <L 2003-01-23/42, art. 25, 040; În vigoare: 13-03-2003>

§ 2. (Dispoziţia de la alineatul 4 al paragrafului 1 nu este aplicabilă persoanei care are reşedinţa pe teritoriul ocupat de inamic, decât:

1° dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această din urmă calitate, a furnizat inamicilor Statului ajutoare în soldaţi, oameni, alimente destinate aprovizionării inamicului, materiale de război ofensive sau defensive, muniţii propriu-zise de război, piese separate destinate fabricării acestor materiale sau acestor muniţii, articole de îmbrăcăminte sau echipamente despre care avea cunoştinţă că sunt de uz militar, sau dacă, pentru ei, a organizat o serie de lucrări pentru înfiinţarea, amenajarea sau camuflarea fortificaţiilor, aerodromurilor sau a oricăror alte construcţii sau instalaţii cu destinaţie militară;

2° dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această din urmă calitate, le-a furnizat materii prime, materiale sau produse despre care ştia că sunt destinate fabricării acestor materiale, muniţii sau efecte, ori la executarea acestor lucrări, exceptând cazul în care a furnizat toate acestea pentru a se opune executării comenzilor inamicilor Statului;

3° dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această din urmă calitate, le-a furnizat materii prime sau manufacturate, produse, alimente sau animale, dacă furnizarea acestora a fost efectuată ca urmare a solicitărilor sau demersurilor făcute de ei sau de intermediarii care acţionează în contul lor sau când a necesitat crearea, transformarea sau mărirea întreprinderii ori modificarea naturii acesteia sau a metodelor sale de exploatare, sau când producţia a fost menţinută sau adusă la un nivel anormal pentru a satisface comenzile acestora, sau când un furnizor a recurs la ajutorul lor pentru a soluţiona conflictele sociale sau când a organizat servicii de contra-sabotaj;

4° dacă şi-a pus activitatea în serviciul lor, cu scopul de a aduna, în contul lor, materiile prime sau manufacturate, produsele articolele de consum sau animalele vizate la punctele 1º, 2º şi 3º de mai sus) <AL 25-05-1945, art. 1>

Art. 116. <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care livrează sau comunică în mod conştient, în totalitate sau parţial, în original sau în reproducere, unei puteri inamice sau oricărei persoane care acţionează în interesul unei puteri inamice, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret faţă de inamic vizează apărarea teritoriului sau siguranţa Statului, este pedepsită (cu detenţiunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 117. (Pedepsele exprimate la articolele 113, 115 şi 116 vor fi aceleaşi, chiar dacă crimele prevăzute la aceste articole au fost comise împotriva Belgiei, sau dacă au fost comise împotriva aliaţilor Belgiei acţionând împotriva unui inamic comun) <AL 11-10-1916, art. 1>

(În vederea aplicării prezentei, este considerat al Belgiei orice Stat care, chiar independent de un tratat de alianţă, luptă împotriva unui Stat cu care Belgia se află în război) <AL 17-12-1942, art. 2>

Art. 118. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care, cu ştiinţă, livrează sau comunică în totalitate sau parţial, în original sau în reproducere, unei puteri străine sau oricărei persoane care acţionează în interesul unei puteri străine, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret faţă de inamic vizează apărarea teritoriului sau siguranţa Statului, este pedepsit (cu detenţia de la zece la cincisprezece ani).

Dacă vinovatul este învestit cu o funcţie sau cu un mandat public sau dacă îndeplinea o misiune sau executa o muncă încredinţată de Guvern, este pedepsită (cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 26, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 118bis. <L 17-12-1942, art. 3> Este pedepsită (cu detenţiunea pe viaţă) orice persoană care participă la transformarea de către inamic a instituţiilor sau a organizaţiilor legale, care acţionează astfel încât să submineze, pe timp de război, fidelitatea cetăţenilor faţă de Rege şi faţă de Stat, sau care serveşte cu ştiinţă, politica sau scopurile inamicului. <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

De asemenea este pedepsită (cu detenţiunea pe viaţă), orice persoană care, acţionând cu ştiinţă, dirijează, practică prin orice mijloc, provoacă, susţine sau favorizează o propagandă îndreptată împotriva rezistenţei în faţa inamicului sau a aliaţilor acestuia sau dacă se încadrează în faptele enumerate la alineatul precedent. <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 119. <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care, acţionând cu bună ştiinţă, livrează sau comunică, total sau parţial, în original sau în reproducere, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii din categoria celor vizate la articolul 118, oricărei persoane neautorizate pentru primirea sau cunoaşterea acestora, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Este pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care, fără a fi autorizată de către autoritatea competentă, reproduce, publică sau divulgă, total sau parţial, prin orice procedeu, obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile vizate la articolul 118.

Art. 120. <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care, fără a avea calitatea de a primi sau de a cunoaşte, îşi procură, total sau parţial, în original sau în reproducere, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii vizate la articolul 118 sau le primeşte voluntar, este pedepsită cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la 100 la 5000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 120bis. <L 19-07-1934, art. 1> Este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5 000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>:

1° Orice persoană care, deghizată sau disimulându-şi identitatea, profesia, calitatea sau naţionalitatea, sau cu ajutorul unei manevre ce are drept scop înşelarea agenţilor însărcinaţi cu paza sau dejucarea supravegherii acestora, intră fie într-un fort, o construcţie oarecare de apărare, un post, o navă a Statului, sau o navă rechiziţionată sau navlosită de Stat, o instituţie militară, maritimă sau aeronautică, un depozit, un magazin sau un parc militar, fie într-un atelier, un şantier sau un laborator unde se execută pentru Stat lucrări ce vizează apărarea teritoriului;

2° Orice persoană care, făcând uz de unul din mijloacele prevăzute la alineatul precedent, întocmeşte un plan, procedează la recunoaşterea căilor de comunicaţie, a mijloacelor de corespondenţă sau de transmisie la distanţă sau culege informaţii ce vizează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a Statului;

3° Orice persoană care, în vederea culegerii sau transmiterii de informaţii ce vizează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a Statului şi, acţionând fără a avea calitatea necesară, organizează şi foloseşte orice mijloc de corespondenţă sau de transmitere la distanţă;

Art. 120ter. <L 19-07-1934, art. 1> Este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la (un an) şi cu amendă de la 26 [de euro] la 100 [de euro]: <L 10-12-1937, art. unic, 4°> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° Orice persoană care, fără a avea autorizaţia autorităţii militare, maritime sau aeronautice, execută, prin orice procedeu, relevee sau lucrări de topografie în zona unui poligon de tragere sau în orice altă zonă stabilită ulterior de Ministrul Apărării Naţionale, în jurul unui loc consolidat, al unei construcţii de apărare, al unui post, al unei clădiri militare sau maritime, al unei clădiri aeronautice, altele decât un aerodrom sau aerogară, unui depozit sau magazin militar, folosind mijloace avansate, sau care fotografiază unul din aceste locuri, construcţii sau edificii, care editează, expune, vinde sau distribuie reproduceri ale acestor imagini;

2° Orice persoană care, fără a avea autorizaţie în acest sens, escaladează sau trece dincolo de acoperişurile sau taluzurile fortificaţiilor, de zidurile, barierele, grilajele, palisadele, gardurile vii sau alte delimitări aflate pe un teren militar sau care intră într-un fort sau într-una din celelalte clădiri vizate la articolul 120 bis, 1º.

Art. 120quater. <L 19-07-1934, art. 1> Tentativa de comitere a uneia din infracţiunile prevăzute la 116, 119, 120 la 120ter este considerată ea însăşi infracţiune.

Art. 120quinquies. <L 19-07-1934, art. 1> Este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la 100 la 1.000 [de euro], orice persoană care, contrar reglementărilor, deplasează sau deţine obiecte, planuri, înscrisuri sau documente vizate la articolul 118, sau orice persoană care, prin neglijenţă sau prin nerespectarea reglementărilor permite distrugerea, sustragerea sau furtul, chiar momentan, total sau parţial, al acestor obiecte, planuri, înscrisuri sau documente care i-au fost încredinţate sau despre care are cunoştinţă, în virtutea funcţiilor sale, a poziţiei sale, a profesiei sale, a misiunii sau a mandatului, sau care a permis luarea la cunoştinţă, copierea sau reproducerea acestora printr-un procedeu oarecare, total sau parţial. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 120sexies. <L 19-07-1934, art. 1> Dacă sunt comise în timp de război: Dacă acestea sunt comise pe timp de război:

Infracţiunile prevăzute la articolele 118, 119, 120 şi 120 bis sunt pedepsite (cu detenţia pe viaţă); <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Infracţiunile prevăzute la articolul 120 trei sunt pedepsite cu (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani); <L 2003-01-23/42, art. 27, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Infracţiunile prevăzute la articolul 120 cinci sunt pedepsite cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 120septies. <L 19-07-1934, art. 1> Fără a prejudicia în vreun fel aplicarea articolelor 66 şi 67, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la 26 la 500 [de euro] orice persoană care, cunoscând intenţiile autorilor uneia din aceste infracţiuni, le pune la dispoziţie locuinţa, un loc de retragere sau de întrunire, fie primeşte sau transmite corespondenţa acestora, sau tăinuieşte obiectele sau instrumentele care au servit sau trebuie să servească la comiterea infracţiunii. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 120octies. <L 19-03-1956, articol unic> Pedepsele menţionate la articolele 118, 119, de la 120 până la 120 şapte sunt aceleaşi, fie că infracţiunile prevăzute la aceste articole au fost comise împotriva Belgiei, fie că au fost comise împotriva unui Stat de care Belgia este legată printr-un acord regional în vederea apărării comune.

Art. 121. <L 2003-01-23/42, art. 28, 040; În vigoare: 13-03-2003> Persoana care ascunde sau care ajută la ascunderea spionilor sau a soldaţilor inamici trimişi în acţiuni de spionaj, cunoscând care este calitatea acestora, este pedepsită cu recluziunea pe viaţă.

Orice persoană care ascunde sau ajută la ascunderea agenţilor sau soldaţilor inamici, sănătoşi sau răniţi, sau care le vine în ajutor pentru a le permite să se sustragă autorităţilor este pedepsită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. În stare de asediu, infracţiunea este pedepsită cu recluziunea pe viaţă.

Orice persoană care ascunde sau ajută la ascunderea unui supus al unei puteri inamice sau aliate unei puteri inamice sau care vine în ajutorul unei astfel de persoane cu scopul de a-i permite să se sustragă urmăriri de către autorităţi este pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani. În stare de asediu, infracţiunea este pedepsită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

Orice persoană care ascunde sau ajută la ascunderea persoanelor pe care le ştie urmărite sau condamnate pentru pe motivul uneia dintre infracţiunile prevăzute la Capitolul II al primului Titlu din Volumul II al Codului penal şi la articolele 17 şi 18 ale legii din 27 mai 1870 cuprinzând Codul penal militar, sau care le vine în ajutor pentru a le permite să se sustragă acţiunii justiţiei, este pedepsit cu pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune, fără însă ca pedeapsa pronunţată să poată depăşi cincisprezece ani de recluziune sau detenţie.

Sunt exceptaţi de la dispoziţia prevăzută la alineatul precedent, ascendenţii sau descendenţii, soţii sau soţiile, chiar divorţaţi, fraţii sau surorile şi afinii de acelaşi grad ai autorilor sau complicilor la infracţiunile vizate.

Art. 121bis. <L 2003-01-23/42, art. 29, 040; În vigoare: 13-03-2003> Este pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani, oricine expune cu bună ştiinţă, prin denunţul unui fapt real sau imaginar, orice altă persoană la cercetările, urmăririle şi rigorile inamicului.

El este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani dacă din denunţ rezultă pentru acea persoană oarecare, şi fără intervenţia unui alt denunţ, o privare de libertate mai mare de o lună.

El este pedepsit cu recluziunea pe viaţă dacă, în urma detenţiei sau tratamentelor la care a fost supusă, denunţul a avut drept consecinţă pentru o persoană oarecare, şi fără intervenţia unui alt denunţ, fie decesul acesteia, fie o boală incurabilă, fie [1 incapacitatea de muncă a persoanei respective timp de peste patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 122. <L 2003-01-23/42, art. 30, 040; În vigoare: 13-03-2003> În cazul incendierii sau distrugerii de obiecte, prin orice mijloc, cu intenţia de a favoriza inamicul, pedepsele prevăzute la Capitolul III al Titlului IX sunt înlocuite astfel:

închisoarea este înlocuită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

recluziunea de la cinci la zece ani este înlocuită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

recluziunea de la zece la cincisprezece ani este înlocuită cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani;

recluziunea de la cincisprezece ani şi mai mult este înlocuită cu recluziunea pe viaţă;

tentativa de incendiu sau de distrugere este considerată ea însăşi o crimă.

Art. 122bis. <AL 31-12-1939, art. 1> Fără a prejudicia aplicarea unor dispoziţii mai severe, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la o sută la cinci mii de franci, cel care înfiinţează sau care asigura un serviciu de informaţii militare care funcţionează pe teritoriul regatului în interesul şi în prejudiciul puterilor străine, oricine exercită o activitate oarecare într-un asemenea serviciu, acţionând îndeosebi fie prin recrutarea pentru acesta de colaboratori sau agenţi, fie livrându-i sau comunicându-i cu bună ştiinţă, total sau parţial, în original sau în reproduceri, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii ce nu sunt publice cu referire la organizarea militară sau la dispozitivul de apărare ale unei puteri străine, aprovizionarea cu alimente, arme sau muniţii a forţelor sale terestre, maritime sau aeriene, sau materialul care este în uz, fie transmiţând obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii unei alte puteri străine sau unei persoane care acţionează în interesul acesteia.

<L 2000-06-26/42, art. 2,În vigoare: 01-01-2002>

Art. 123. Orice persoană care, prin acţiuni ostile neaprobate de guvern expune Statul unor ostilităţi din partea unei puteri străine, este pedepsită cu detenţia de la cinci la zece ani, şi dacă ostilităţile au loc, cu detenţia de la zece la cincisprezece ani.

Art. 123bis. <L 19-07-1934, art. 1> Fără a prejudicia aplicarea articolului 1 din legea din 7 iulie, articolele 66 şi 67 ale prezentului Cod, sunt pedepsite cu închisoarea de la opt zile la (trei ani) şi cu amendă de la 50 la 1000 [de euro]: <L 10-12-1937, art. unic, 5°> <L 2000-06-26/42, art. 2, în vigoare: 01-01-2002>

1° Oferta sau propunerea de a comite una din infracţiunile prevăzute la articolele 113 la 120 bis, 121 – 123;

2° Acceptarea acestei oferte sau propuneri.

Art. 123ter. (Dacă infracţiunile prevăzute la articolele 115 până la 120quater, 120 sexies până la 123bis, sunt comise în vederea obţinerii unui profit, (orice sume, bunuri, avantaje directe sau indirecte care constituie profitul ce rezultă din activitatea vinovatului, sau când acestea nu sunt sechestrate, suma valorii lor) sunt declarate bunuri de Trezorerie. <L 19-07-1934, art. 1> <L 07-06-1948, art. 1>

(În acelaşi caz, pedepsele cu închisoarea prevăzute la articolele 119 şi 120 sunt înlocuite cu recluziunea de la cinci la zece ani, iar detenţia pe durată determinată este înlocuită cu recluziunea pe aceeaşi durată). <L 2003-01-23/42, art. 31, 040; În vigoare: 13-03-2003>

(Dacă există circumstanţe atenuante, (recluziunea pe viaţă) este înlocuită conform articolului 80.) <L 19-07-1934, art. 1> <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 123quater. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 19-07-1934, art. 1> Fără a prejudicia aplicarea unor dispoziţii mai severe, este sancţionat cu pedepsele prevăzute la articolul 123bis, complotul constând în comiterea unei crime sau a unui delict împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pus la cale cu scopul de a împiedica, pe timp de război, fie apărarea teritoriului, fie mobilizarea, fie aprovizionarea cu alimente, arme sau muniţii a armatei.

În cazul în care complotul este format în timp de război, se pedepseşte cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani.) <L 2003-01-23/42, art. 31, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 123quinquies. <L 19-07-1934, art. 1> Instanţa dispune întotdeauna confiscarea lucrurilor care au servit la sau care au fost destinate comiterii infracţiunii, precum şi confiscarea planurilor, hârţilor, înscrisurilor, documentelor, copiilor, releveelor, fotografiilor, vederilor, reproducerilor şi a oricăror altor lucruri procurate prin infracţiune.

(În cazurile prevăzute la articolele 119, 120, 120bis, 121bis, 122bis şi 123quater, vinovaţii condamnaţi la închisoare pot fi condamnaţi la interdicţia pe viaţă sau pe o perioadă de timp a drepturilor enumerate la [1 articolul 31, alineatul 1]1) <AL 31-12-1939, art. 2>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 8, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 123sexies. <L 30-06-1961, art. 1> § 1. (Prin derogare de la articolele 31 şi 32, hotărârile de condamnare cu recluziunea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă, cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani sau pe un termen mai îndelungat sau cu detenţia de la douăzeci de ani la treizeci de ani sau de la cincisprezece ani la douăzeci de ani pentru infracţiunea sau tentativa de infracţiune prevăzută la Capitolul II, al primului Titlu, al Volumului II al Codului penal, comise în timp de război nu dispun împotriva persoanelor condamnate interdicţia drepturilor prevăzute, dar antrenează de drept, pe viaţă decăderea:) <L 2003-01-23/42, art. 33, 040; În vigoare: 13-03-2003>

1° din drepturile menţionate la sus-menţionatul articol 31 în ceea ce priveşte dreptul de a vota, de a participa la alegeri, de a fi ales;

2° din dreptul de a fi înscris pe unul din tabelele avocaţilor activi, pe o listă a avocaţilor onorifici sau pe o listă a avocaţilor stagiari;

3° din dreptul de a face parte sub indiferent ce titlu din corpul profesoral al unei instituţii de învăţământ public sau privat;

4° din dreptul de a fi remunerat de Stat în calitate de ministru al unui cult;

5° din dreptul de a fi lider al unei formaţiuni politice;

6° din dreptul de a participa în indiferent ce calitate la exploatarea, la administrarea, la redactarea, la editarea sau la difuzarea unui ziar sau a oricărei publicaţii în cazul în care această participare are un caracter politic;

7° din dreptul de a participa la conducerea sau administrarea oricărei manifestări culturale, filantropice şi sportive sau a oricărei manifestări de divertisment public, în cazul în care această participare are un caracter politic;

8° din dreptul de a participa la exploatarea, administrarea sau în indiferent ce alt mod la activitatea oricărei întreprinderi care are drept obiect spectacolele de teatru, cinematografie sau radiodifuziune, în cazul în care această participare are un caracter politic;

9° din dreptul de a participa în indiferent ce calitate la administrarea sau la conducerea unei asociaţii profesionale sau unei asociaţii fără scop lucrativ.

§ 2. Prin derogare de la articolele 32 şi 33, hotărârile sau sentinţele de condamnare la alte pedepse penale sau la pedepse corecţionale pentru infracţiunea sau tentativa de infracţiune prevăzută la Capitolul II, al primului titlu, al volumului II al Codului penal, comise în timp de război, pot să nu privească interzicerea drepturilor prevăzute la articolele precizate, ci decăderea temporară din drepturile enumerate la paragraful precedent.

Situaţiile de decădere din drepturi prevăzute de legile electorale, inclusiv (articolele 6 şi 7 din Codul electoral), sunt totuşi aplicabile. <L 05-07-1976, art. 145>

(Decăderile din drepturi pot fi pronunţate pentru o durată de la zece la douăzeci de ani dacă pedeapsa este recluziunea de la cinci la zece ani sau detenţia de la cinci la zece ani sau de la zece la cincisprezece ani şi pentru o durata de la cinci la zece ani dacă pedeapsa este corecţională). Durata decăderilor din drepturi stabilită prin hotărârea sau sentinţa de condamnare începe în ziua în care condamnarea pronunţată în prezenţa părţilor sau în absenţa acestora dobândeşte autoritate de lucru judecat. <L 2003-01-23/42, art. 33, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 123septies. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 30-06-1961, art. 1> § 1. Cei decăzuţi din drepturi prin aplicarea articolului 123sexies pot cere să fie repuse în drepturile enumerate la punctele 6° la 9° cu condiţia:

1° ca ei să nu fie în executarea pedepsei în detenţie, să nu fie fugari sau în situaţia de persoane care se sustrag urmăririi;

2° ca ei să fi achitat de pedepsele pecuniare pronunţate împotriva lor şi să fi îndeplinit obligaţiile de restituire, de plata daunelor-interese şi a cheltuielilor la care au fost condamnaţi; cu toate acestea, instanţa îl poate exonera de îndeplinirea acestei condiţii pe condamnatul care dovedeşte că s-a aflat în imposibilitatea de a achita, fie din motiv de sărăcie, fie din orice alt motiv care nu îi poate fi imputat;

3° ca de la momentul intrării în vigoare a decăderii din drepturi să fi trecut un termen de douăzeci de ani, în cazul în care decăderea din drepturi a fost aplicată condamnatului pe viaţă, de zece ani, dacă acesta a fost decăzut din drepturi pentru o perioadă de la zece la douăzeci de ani (ca urmare a unei condamnări cu recluziunea de la cinci ani la zece ani sau cu detenţia de la cinci ani la zece ani sau de la zece ani la cincisprezece ani), şi de cinci ani dacă acesta a suferit o decădere din drepturi de la cinci ani la zece ani, în urma condamnării la o pedeapsă corecţională. <L 2003-01-23/42, art. 34, 040; În vigoare: 13-03-2003>

§ 2. Cererea este adresată prin scrisoare recomandată procurorului Regelui în raza de competenţă a căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa cel interesat şi, dacă acesta nu are în Belgia nici domiciliul, nici rezidenţa sigură, procurorului Regelui din circumscripţia din Bruxelles.

Procurorul Regelui culege toate informaţiile pe care le consideră necesare şi înaintează cererea Tribunalului de primă instanţă.

Cel interesat se prezintă în faţa instanţei întrunită în camera de consiliu, fie personal, fie prin avocat pledant sau avocat împuternicit să prezinte înscrisuri,prin convocare simplă care îi este comunicată la adresa sa prin scrisoare recomandată expediată prin poştă de către procurorul regelui.

În această convocare sunt precizate Completul căruia urmează să îi fie înaintată cererea, precum şi ziua şi ora la care urmează să aibă loc înfăţişarea. Între data notificării şi data înfăţişării trebuie să fie un termen de cel puţin opt zile. Predarea scrisorii recomandate la poştă are valoare de notificare.

Dacă, în urma notificării, persoana interesată nu se prezintă nici personal, nici prin avocat pledant sau avocat împuternicit să prezinte înscrisuri, instanţa poate, înainte de a se pronunţa asupra cererii, să amâne cauza pentru a permite ministerului public să adreseze persoanei interesate o nouă convocare.

Dosarul ministerului public este depus la grefa tribunalului cu cel puţin opt zile înainte de audierea stabilită. Procedura urmată în cadrul audierii este cea aplicată în materie corecţională.

Hotărârea pronunţată asupra cererii nu poate fi apelată.

Dacă cererea este respinsă integral sau parţial, ea nu poate fi reînnoită decât după doi ani de la data deciziei judiciare.

În cazul decesului celui interesat, recursurile şi cererile prevăzute în prezenta lege pot fi formulate de soţul său/soţia sa, de către descendenţii săi, de către ascendenţii săi sau de către fraţii săi/surorile acestuia.

De asemenea, acestea pot fi formulate de unul sau mai mulţi succesori cu titlu universal sau particular care justifică un interes pecuniar.

§ 3. Repunerea în drepturile din care condamnaţii au fost decăzuţi prin aplicarea precedentului articol nu are efecte decât în viitor.

Art. 123octies. <L 30-06-1961, art. 1> Când hotărârea sau sentinţa care stabileşte decăderea din drepturi pe viaţă sau pe o perioadă de timp prin aplicarea articolului 123sexies dobândeşte autoritate de lucru judecat, Ministerul public dispune publicarea acesteia în extras în „Monitorul belgian”, cu menţiunea decăderii din drepturi pronunţate sau care decurge din aceasta. În plus, el notifică în extras ofiţerul stării civile de la ultimul domiciliu, în vederea înscrierii acestei menţiuni în registrul de stare civilă. Această menţiune este reprodusă în registrul de stare civilă de la orice nou domiciliu.

Art. 123nonies. <L 30-06-1961, art. 1> Cel care, în pofida decăderii din drepturi care rezultă din aplicarea prevederilor §§ 1 sau 2 ale articolului 123sexies face, fie direct fie prin intermediul unui terţ, uz de unul din drepturile enumerate la acest articol, este pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu amendă de la zece mii de [euro] la o sută de mii de [euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 123decies. <AL 20-09-1945, art. 2> <L 01-06-1949, art. 1, 4°> Societăţile sunt responsabile civilmente de condamnările la orice daune-interese, amenzi, cheltuieli, confiscări, restituiri şi sancţiuni pecuniare pronunţate pentru infracţiuni conform dispoziţiilor prezentului capitol împotriva organelor şi prepuşilor lor.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul membrilor oricăror asociaţii comerciale lipsite de personalitate civilă, atunci când infracţiunea a fost comisă de un asociat, un administrator sau prepus cu prilejul unei operaţiuni care intră în cadrul activităţii asociaţiei. Totuşi, asociatul responsabil civilmente nu este considerat responsabil decât până la concurenţa sumelor sau a valorilor pe care le-a retras în urma faptelor constatate.

Aceste societăţi şi asociaţii pot să fie citate direct în faţa instanţei competente de ministerul public sau de partea civilă.

Capitolul III

Crime împotriva securităţii interne a statului

Art. 124. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Atentatul al cărui scop este de a provoca război civil, prin înarmarea sau prin determinarea cetăţenilor sau locuitorilor să se înarmeze unii împotriva altora este pedepsit cu (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 35, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Complotul format în acelaşi scop este pedepsit cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, în cazul în care a fost comis orice act de pregătire a executării; şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 125. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 36, 040; În vigoare: 13-03-2003> Atentatul al cărui scop este de a provoca devastarea, masacrul sau jaful într-una sau în mai multe localităţi este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Complotul organizat în acelaşi scop este pedepsit cu aceeaşi pedeapsă de la zece la cincisprezece ani, în cazul în care a fost comis orice act în pregătirea şi executarea acestuia; şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 126. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu detenţia de la cinci la zece ani, cei care au ridicat sau au determinat să se ridice trupele armate, angajate sau înrolate, au angajat şi au înrolat soldaţi, sau care le-a furnizat ori procurat acestora fie arme, fie muniţii fără a ca în acest sens să existe un ordin sau o autorizaţie din partea guvernului.

Art. 127. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu detenţia de la cinci la zece ani:

Cei care, fără drept sau motiv legitim, au preluat conducerea unui corp de armată, a unei trupe, a unei construcţii militare, a unei locaţii fortificate, a unui post, a unui port, a unui oraş;

Cei care au reţinut, contrar ordinului guvernului, orice comandament militar;

Comandanţii care au ţinut armata sau trupa adunată după ce au fost ordonate concedierea sau separarea.

Art. 128. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cel care, fie pentru a intra în posesia banilor publici, fie pentru a invada domenii, proprietăţi, pieţe, oraşe, fortăreţe, magazine, arsenale, porturi, nave sau clădiri ce aparţin Statului, fie pentru a ataca sau a se opune forţei publice şi care acţionează împotriva autorilor acestor crime, se pune în fruntea unor bande armate sau exercită orice funcţie sau orice rol de conducere în cadrul acestora, este pedepsit (cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 37, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 129. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă aceste bande au drept scop, fie jefuirea sau împărţirea proprietăţilor publice sau naţionale, sau cele aparţinând unui grup de cetăţeni, fie atacarea, fie rezistenţa în faţa forţei publice care acţionează împotriva autorilor acestor crime, cei care au condus aceste bande, şi care au exercitat orice funcţie sau rol de conducere în cadrul acestora, sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 38, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 130. Pedepsele respective stabilite în cele două articole precedente sunt aplicabile celor care au condus asocierea, au constituit sau au determinat constituirea, au organizat sau au determinat organizarea bandelor.

Art. 131. În cazul în care una dintre crimele menţionate la articolele 101, 102, 103 şi 104 este comisă de o bandă, pedepsele stabilite la aceste articole sunt aplicate, fără distincţie de grade, tuturor indivizilor care fac parte din bandă şi care au fost arestaţi la locul asocierii infracţionale.

Aceleaşi pedepse se aplică oricărei persoane care, chiar dacă nu a fost reţinută la faţa locului, a dirijat activitatea de asociere sau a exercitat în cadrul bandei orice funcţie sau însărcinare .

Art. 132. În afară de cazul în care asocierea infracţională a avut drept obiect sau rezultat una din crimele enunţate la articolele 101, 102, 103 şi 104, persoanele care fac parte din bandele precizate mai sus, fără a exercita în cadrul acestora vreun rol de conducere sau vreo funcţie, şi care au fost arestaţi la faţa locului, sunt pedepsiţi cu pedeapsa imediat inferioară celei care este pronunţată împotriva conducătorilor sau comandanţilor acestor bande.

Art. 133. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cei care, cunoscând scopul sau caracterul acestor bande, au furnizat acestora sau diviziunilor acestora, locuinţe, locuri de retragere sau locuri de reuniune, sunt pedepsiţi în cazul incidenţei 101, 102, 103 şi 128 cu (recluziunea de la cinci la zece ani), şi în cazurile prevăzute la articolele 104 şi 127 cu detenţia de cinci la zece ani. <L 2003-01-23/42, art. 39, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 134. Nu este pronunţată nicio pedeapsă pentru fapta de răzvrătire, împotriva celor care, făcând parte din aceste bande, fără a exercita vreo funcţie de conducere şi fără a avea rol anume sau vreo însărcinare în cadrul acestora, s-au retras la primul avertisment al autorităţilor civile sau militare, sau chiar atunci când, fiind reţinuţi la locul comiterii faptei, s-au predat fără a opune rezistenţă sau fără a face uz de arme.

Totuşi, aceştia sunt pedepsiţi pentru alte crime sau delicte pe care le-au comis personal.

Art. 135. Sunt incluse în termenul „arme” orice maşini, instrumente, ustensile sau alte obiecte ascuţite, ce pot fi folosite pentru a tăia sau a înţepa, sau orice obiecte contondente de care posesorii s-ar putea folosi pentru a ucide, a răni sau a lovi, chiar dacă nu s-a făcut uz de acestea.

Art. 135bis. <L 20-07-1939, art. unic> Cel care, direct sau indirect, primeşte de la o persoană sau de la o organizaţie străină şi sub orice formă, donaţii, cadouri, împrumuturi sau alte avantaje, destinate sau folosite total sau parţial pentru a efectua sau a remunera în Belgia o activitate sau o propagandă de natură să aducă atingere integrităţii, suveranităţii sau independenţei, sau pentru a zdruncina fidelitatea pe care cetăţenii o datorează Statului şi instituţiilor poporului belgian, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, şi cu o amendă de la o mie [de euro] la douăzeci de mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În toate cazurile de infracţiune, lucrurile primite sunt confiscate [2 ...]2.

Interdicţia de exercitare a drepturilor enumerate la [1 articolul 31, alineatul 1]1 sau a unora din acestea poate fi dispusă pentru un termen de la cinci a zece ani.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 9, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2014-05-05/09, art. 10, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 135ter. (Abrogat) <L 01-08-1979, art. 7>

Art. 135quater. <L 23-06-1961, art. unic> Este pedepsit cu închisoarea (de la trei luni la doi ani) cel care obţine un angajament de a servi într-o armată sau trupă străină pentru un minor, fără a fi autorizat în acest sens de către părinţii minorului, de tutorele sau curatorul acestuia. <L 01-08-1979, art. 6>

Art. 135quinquies. <L 23-06-1961, art. unic> Tentativa de a comite delictele prevăzute [1 la articolul 135quater]1 este pedepsită cu aceleaşi pedepse.

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 11, 106; În vigoare: 18-07-2014>

DISPOZIŢIA COMUNĂ PREZENTULUI TITLU

Art. 136. Sunt scutiţi de pedepsele prevăzute pentru comploturile pedepsite de lege conform, şi de cele aplicate pentru infracţiunile prevăzute la articolul 111, aceia dintre vinovaţi care, înaintea oricărui atentat şi înaintea începerii urmăriri penale, au adus la cunoştinţa autorităţii aceste comploturi sau aceste infracţiuni, precum şi care sunt autorii şi complicii lor.

Titlul Ibis

Încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 6; În vigoare: 07-08-2003>

Art. 136bis. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 6; În vigoare: 07-08-2003> Constituie o crimă de drept internaţional şi este pedepsită conform dispoziţiilor prezentului titlu, crima de genocid, aşa cum este definită în continuare, comisă în timp de pace sau de război. Conform Convenţiei pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid din 9 decembrie 1948, şi fără prejudicia dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise din neglijenţă, crima de genocid se defineşte ca fiind unul din actele următoare, comis cu intenţia de a distruge, total sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios precum:

1° asasinarea membrilor grupului;

2° atentatul grav la integritatea fizică sau mentală a membrilor grupului;

3° supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă de natură să îi distrugă total sau parţial existenţa fizică;

4° măsuri care vizează împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;

5° transferarea forţată a copiilor din cadrul grupului într-un alt grup.

Art. 136ter. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 7; În vigoare: 07-08-2003>

Constituie o crimă de drept internaţional şi este pedepsită conform dispoziţiilor prezentului titlu, crima împotriva umanităţii, aşa cum este definită în cele ce urmează, comisă în timp de pace sau de război. Conform Statutului Curţii penale internaţionale, crima împotriva umanităţii este înţeleasă ca fiind unul din actele de mai jos, comis în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva populaţiei civile şi în mod conştient:

1º asasinatul;

2º exterminarea;

3º punere în stare de sclavie;

4º deportarea sau transferul forţat al populaţiei;

5º închisoarea sau altă formă de privare gravă de libertate fizică ce încalcă dispoziţiile fundamentale ale dreptului internaţional;

6º tortura;

7º violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată şi orice altă formă de violenţă sexuală de gravitate comparabilă;

8º persecuţia oricărui grup sau oricărei colectivităţi identificabile pe motive de ordin politic, rasial, naţional etic, cultural, religios sau sexual în funcţie de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în drept internaţional, în corelaţie cu orice act vizat în articolele 136 bis, 136 trei şi 136 patru;

9º dispariţia forţată de persoane;

10º crima de apartheid;

11º alte asemenea acte inumane ce cauzează intenţionat suferinţe mari sau atingeri grave la integritatea fizică sau la sănătatea fizică sau mentală.

Art. 136quater. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 8; În vigoare: 07-08-2003>

(NOTA: paragraful trei al articolului 136quater intră în vigoare în ziua intrării în vigoare pentru Belgia al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999; a se vedea L 2003-08-05/32, art. 29, §2) §1. Constituie crime de drept internaţional şi sunt pedepsite conform dispoziţiilor prezentului titlu, crimele de război vizate de Convenţiile adoptate la Geneva pe 12 august 1949 şi de Protocoalele I şi II adiţionale la aceste Convenţii, adoptate la Geneva pe 8 iunie 1977, de legile şi uzanţele aplicabile conflictelor armate, aşa cum sunt definite la articolul 2 al Convenţiilor adoptate la Geneva pe 12 august 1949, la articolul 1 al Protocoalelor I şi II adoptate la Geneva pe 8 iunie 1977 adiţionale la aceste Convenţii, precum şi la articolul 8, §2, f) al Statutului Curţii penale internaţionale, şi enumerate mai jos, când aceste crime se referă la atingerea, prin acţiune sau inacţiune, la protecţia persoanelor şi a bunurilor garantate respectiv de aceste Convenţii, protocoale, legi şi uzanţe, fără prejudiciu fată de dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise prin neglijenţă:

1° omucidere cu intenţie;

2° tortura sau alte tratamente inumane, inclusiv experimente biologice;

3° provocarea intenţionată de suferinţe mari sau afectarea intenţionată, în mod grav, a integrităţii fizice sau sănătăţii;

4º violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată şi orice altă formă de violenţă sexuală ce constituie o infracţiune gravă conform Convenţiilor de la Geneva sau o violare gravă a articolului 3 comun acestor Convenţii;

5º celelalte atentate la demnitatea umană, mai ales tratamentele umilitoare şi degradante;

6 constrângerea de a servi în forţele armate sau în grupurile armate ale puterii inamice sau ale părţii adverse impusă unui prizonier de război, unei persoane civile protejate de Convenţia asupra protecţiei persoanelor civile pe timp de război sau a unei persoane protejate din acelaşi punct de vedere conform Protocoalelor I şi II adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;

7º faptul de a proceda la recrutarea sau înrolarea copiilor sub cincisprezece ani în forţele armate sau în grupurile armate, sau de a-i forţa pe aceştia să participe la ostilităţi;

8º privarea unui prizonier de război, a unei persoane civile protejate de Convenţia privind protecţia persoanelor civile pe timp de război sau a unei persoane protejate din acest punct de vedere, de către Protocoalele I şi II adiţionale Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949, de dreptul său de a fi judecat corect şi imparţial conform prevederilor acestor instrumente;

9º deportarea, transferul sau deplasarea ilegală, detenţia ilegală a unei persoane protejate în conformitate cu Convenţia privind protecţia persoanelor civile pe timp de război sau unei persoane protejate din acest punct de vedere conform Protocoalelor I şi II adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;

10º înfometarea deliberată a civililor ca metodă de război, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuirii lor, inclusiv împiedicarea intenţionată a expedierii de ajutoare prevăzute în Convenţiile de la Geneva;

11º luarea de ostatici;

12º distrugerea sau confiscarea bunurilor inamicului, în caz de conflict armat internaţional, sau ale unui adversar, în caz de conflict armat fără caracter internaţional, exceptând cazurile de distrugeri sau confiscări determinate în mod necesar de nevoile militare;

13º distrugerea şi însuşirea bunurilor, nejustificate de necesităţi militare admise de jus gentium şi executate pe scară largă într-o manieră ilicită şi arbitrară;

14º lansarea de atacuri deliberate împotriva bunurilor cu caracter civil, adică a bunurilor care nu sunt obiective militare;

15º lansarea de atacuri deliberate împotriva clădirilor, materialelor, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare, şi asupra personalului care le utilizează, conform dreptului internaţional, asupra însemnelor distinctive prevăzute de dreptul internaţional umanitar;

16º utilizarea prezenţei unui civil sau a altei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să fie ţinta operaţiunilor militare;

17º lansarea de atacuri deliberate împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor utilizate în cadrul unei misiuni umanitare sau de menţinere a păcii conform Cartei Naţiunilor Unite, atât timp cât au dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional privind conflictele armate îl garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;

18º acţiunile şi inacţiunile, nejustificate legal, care sunt susceptibile de a compromite sănătatea şi integritatea fizică sau mintală a persoanelor protejate de dreptul internaţional umanitar, cu precădere orice act medical care nu se justifică având în vedere starea de sănătate a acestor persoane sau care nu este conform cu regulile ştiinţei medicale general recunoscute;

19º dacă nu se justifică în condiţiile prevăzute la punctul 18º, actele ce constau în practicarea asupra persoanelor vizate la 18º, chiar cu consimţământul lor, de mutilări fizice, experimente medicale sau ştiinţifice sau prelevări de ţesuturi sau de organe pentru transplanturi, decât dacă este vorba de donarea de sânge pentru transfuzii sau de donarea de piele în vederea realizării unor grefe, cu condiţia ca aceste acte de donare să fie voluntare, consimţite şi destinate unor scopuri terapeutice;

20º supunerea la un atac deliberat a populaţiei civile sau a persoanelor civile care nu participă în mod direct la ostilităţi;

21º lansarea unui atac deliberat împotriva locurilor în care bolnavii şi răniţii sunt adunaţi, în măsura în care astfel de locuri nu sunt obiective militare;

22º lansarea unui atac deliberat ştiind că acesta va cauza pierderi de vieţi omeneşti, răniri ale unor persoane civile sau daune cauzate bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, durabile şi grave cauzate mediului înconjurător natural şi care sunt excesive faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat, fără a prejudicia caracterul infracţional al atacului ale cărui efecte dăunătoare, chiar proporţionale cu avantajul militar aşteptat, sunt incompatibile cu principiile jus gentium, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi din cerinţele opiniei publice;

23º lansarea unui atac împotriva construcţiilor sau instalaţiilor conţinând forţe periculoase, ştiind că acest atac cauzează pierderi de vieţi omeneşti, răniri ale persoanelor civile sau distrugeri ale bunurilor cu caracter civil, care sunt prea mari faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat, fără a prejudicia latura ce ţine de caracterul infracţional al atacului ale cărui efecte dăunătoare chiar proporţionale cu avantajul militar aşteptat sunt incompatibile cu principiile dreptului războiului, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi ale exigentelor opiniei publice;

24º faptul de a supune unui atac sau bombardament, prin orice mijloc, zonele demilitarizate sau oraşele, satele, locuinţele sau clădirile fără apărare care nu sunt obiective militare;

25º jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar dacă aceasta au fost luate cu asalt;

26º atacarea unei persoane, ştiind că aceasta nu este angajată în luptă, dacă acest atac provoacă moartea sau rănirea persoanei respective;

27º uciderea sau rănirea prin viclenie a indivizilor ce aparţin naţiunii sau armatei inamice sau unui adversar combatant;

28º faptul de a declara că nu va exista îndurare pentru învinşi;

29º faptul de a utiliza în mod înşelător însemnele distinctive ale crucii roşii sau alte însemne protectoare recunoscute de dreptul internaţional umanitar, dacă această faptă provoacă moartea sau răniri grave;

30º faptul de a utiliza în mod injust pavilionul parlamentar, drapelul sau însemnele militare şi uniforma inamicului sau a Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă această faptă provoacă pierderea de vieţi omeneşti sau răniri grave;

31º transferul, direct sau indirect, într-un teritoriu ocupat, al unei părţi a populaţiei civile a puterii ocupante, în cazul unui conflict armat internaţional, sau a autorităţii ocupante în cazul uni conflict armat neinternaţional;

32º faptul de a întârzia, în mod nejustificat, repatrierea prizonierilor de război sau a civililor;

33º dedarea la practici de apartheid sau la alte practici inumane sau degradante bazate pe discriminarea rasială şi care duc la atingeri demnităţii umane;

34º faptul de a îndrepta atacuri împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau altor locuri de cult ce sunt bine recunoscute ca atare, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al umanităţii şi cărora le-a fost acordată o protecţie specială în virtutea unui aranjament particular, când nu există nicio dovadă de încălcare de către partea adversă a interdicţiei de utilizare a acestor bunuri în sprijinul efortului militar, şi care nu sunt situate în imediata apropierea a obiectivelor militare;

35º faptul de a lansa atacuri deliberate împotriva clădirilor destinate cultelor religioase, învăţământului, artei, ştiinţei sau unei acţiuni de caritate, a monumentelor istorice, a spitalelor, cu condiţia ca aceste clădiri să nu fie obiective militare;

36º utilizarea otrăvii sau a armelor otrăvitoare;

37º utilizarea gazelor asfixiante, toxice sau asimilate şi a tuturor lichidelor, materiilor sau echipamentelor cu efect analog;

38º utilizarea gloanţelor care se dilată sau se aplatizează uşor în corpul uman, cum ar fi gloanţele al căror înveliş dur nu acoperă în întregime centrul sau care are tăieturi;

39º faptul de a declara drept stinse, suspendate sau nerevendicabile în justiţie a drepturilor şi acţiunilor persoanelor aparţinând părţii adverse;

40º faptul de a utiliza arme, proiectile, materiale şi metode de război de natură să cauzeze dureri inutile şi suferinţe inutile sau să lovească fără discriminare, contrar normelor de drept internaţional privind conflictele armate, dacă aceste arme, proiectile, materiale şi metode de război fac obiectul unei interdicţii generale şi sunt înscrise într-o anexă la Statutul Curţii penale internaţionale.

§2. Constituie crime de drept internaţional şi sunt sancţionate conform dispoziţiilor prezentului titlu, încălcările grave ale articolului 3 comun Convenţiilor semnate la Geneva pe 12 august 1949, în caz de conflict armat definit la acest articol 3 comun şi enumerate mai jos, când aceste violări duc la atingerea, prin acţiune sau inacţiune, adusă protecţiei persoanelor protejate de aceste Convenţii, fără ca aceasta să prejudicieze în vreun fel dispoziţiile legii penale aplicabile pentru infracţiunile comise din neglijenţă:

1º atingerea adusă vieţii şi integrităţii corporale, în special uciderea sub toate aspectele sale, mutilările, cruzimile şi tortura;

2º atingerea adusă demnităţii persoanei, în special tratamentele umilitoare şi degradante;

3º luarea de ostatici;

4º condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o hotărâre prealabilă, pronunţată de un tribunal constituit legal, ce prezintă garanţiile judiciare general recunoscute ca fiind indispensabile.

§3. Constituie crime de drept internaţional şi sunt reprimate conform dispoziţiilor prezentului titlu, încălcările grave definite la articolul 15 al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 cu referire la protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999, comise în caz de conflict armat, aşa cum este acesta definit la articolul 18, §§ 1 şi 2, ale Convenţiei de la Haga din 1954 şi la articolul 22 al celui de-al Doilea Protocol citat mai sus, şi enumerate mai jos, când aceste infracţiuni aduc atingere, prin acţiune sau inacţiune, protecţiei bunurilor garantată de Convenţie şi de Protocol, fără ca aceasta să prejudicieze dispoziţiile legi penale aplicabile în cazul infracţiunilor comise din culpă:

1º atacarea unui bun cultural sub protecţie consolidată;

2º utilizarea unui bun cultural sub protecţie consolidată sau a căilor sale de acces imediate în sprijinul unei acţiuni militare;

3º distrugerea sau aproprierea pe scară largă a bunurilor culturale protejate de Convenţie şi cel de-al Doilea Protocol.

Art. 136quinquies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 9; În vigoare: 07-08-2003> (NOTA: ultimul alineat al articolului 136quinquies intră în vigoare la data intrării în vigoare pentru Belgia a celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999; a se vedea L 2003-08-05/32, art. 29, §2) Infracţiunile enumerate la articolele 136bis şi 136ter se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la 1º, 2º, 15º, 17º, 20º la 24º şi 26º ale paragrafului 1 ale articolului 136quater se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la 3º, 4º, 10º, 16º, 19º, 36º la 38º şi 40º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani. Ele se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane.

Infracţiunile enumerate de la 12º la 14º şi 25º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. Aceeaşi infracţiune precum şi cea vizată la 29º şi 30º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani dacă au avut drept consecinţă fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate personală de a munci mai mare de patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă. Aceste infracţiuni sunt pedepsite cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane.

Infracţiunile enumerate de la 6º la 9º, 11º şi 31º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. În cazul existenţei circumstanţelor agravante prevăzute la alineatul precedent, ele se pedepsesc, după caz, cu pedepsele prevăzute la acest alineat.

Infracţiunile enumerate la punctele 5º şi 32º la 35º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sub rezerva aplicării dispoziţiilor penale cele mai severe care sancţionează atingerile grave aduse demnităţii persoanei.

Infracţiunea prevăzută la punctul 18º al aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Aceasta este pedepsită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani atunci când provoacă grave consecinţe pentru sănătatea publică.

Infracţiunea enumerată la punctul 39° al aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol este pedepsită cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.

Infracţiunea enumerată la punctul 1º al paragrafului 2 al articolului 136quater se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la punctele 2º şi 4º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sub rezerva aplicării dispoziţiilor penale mai severe care sancţionează atingerile grave aduse demnităţii persoanei. Infracţiunea enumerată la punctul 3º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Aceeaşi infracţiune se pedepseşte cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani dacă au avut drept consecinţă fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate de muncă pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă. Ea este pedepsită cu recluziunea pe viaţă dacă a avut drept consecinţă moartea uneia sau mai multor persoane.

Infracţiunile enumerate la punctele 1º la 3º ale paragrafului 3 al articolului 136quater se pedepsesc cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 136sexies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 10; În vigoare: 07-08-2003> Cei care fabrică, deţin sau transportă un instrument, o maşină sau un obiect oarecare, ridică o construcţie sau transformă o construcţie existentă, ştiind că instrumentul, maşina, construcţia sau transformarea este destinată comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 136bis, 136ter şi 136quater sau la facilitarea săvârşirii acestora, sunt pedepsiţi cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea a cărei comitere a permis-o sau facilitat-o.

Art. 136septies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 11; În vigoare: 07-08-2003> Sunt pedepsite cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată:

1º ordinul, chiar neurmat de consecinţe, de a comite una dintre infracţiunile prevăzute la articolele 136bis, 136ter şi 136quater;

2º propunerea sau oferta de a comite o asemenea infracţiune şi acceptarea unei asemenea propuneri sau oferte;

3º instigarea de a comite o asemenea infracţiune, chiar neurmată de efect;

4º participarea, în sensul articolelor 66 şi 67, la o asemenea infracţiune, chiar neurmată de efect;

5º omisiunea de a acţiona în limitele posibilităţii lor de acţiune din partea acelora care aveau cunoştinţă de ordinele date în vederea comiterii unei asemenea infracţiuni sau de fapte care încep comiterea acesteia, şi ar fi putut împiedica consumarea acesteia sau ar fi putut să-i pună capăt;

6º tentativa, în sensul articolelor de la 51 la 53, de a comite o asemenea infracţiune.

Art. 136octies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 12; În vigoare: 07-08-2003> § 1. Fără a prejudicia excepţiile enunţate la punctele 18º, 22º şi 23º ale articolului 136quater, §1, nici un interes, nici o necesitate de natură politică, militară sau naţională nu poate justifica infracţiunile definite la articolele 136bis, 136ter, 136quater, 136sexies şi 136septies, chiar dacă acestea sunt comise cu titlul de represalii.

§2. Faptul că acuzatul a acţionat la un ordin al guvernului său sau al unui superior nu-l exonerează de responsabilitate dacă, în împrejurările date, ordinul putea să determine în mod evident comiterea uneia dintre infracţiunile vizate la articolele 136bis, 136ter şi 136quater.

Titlul Iter

Infracţiuni de terorism <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 2; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 137. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 3, 046; În vigoare: 08-01-2004> § 1.

Constituie o infracţiune de terorism, infracţiunea prevăzută la §§ 2 şi 3 care, prin natura sa sau prin modul de comitere, poate aduce o gravă atingere unei ţări sau unei organizaţii internaţionale şi este comisă intenţionat cu scopul de a intimida grav o populaţie sau de a constrânge fără drept autorităţile publice sau o organizaţie internaţională să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act, sau de a destabiliza grav ori de a distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări sau ale unei organizaţii internaţionale.

§2. Constituie, în condiţiile prevăzute la §1, o infracţiune de terorism:

1º omuciderea voluntară sau loviturile sau rănirile vizate la articolele de la 393 la 404, 405bis, 405ter în măsura în care face trimitere la articolele precizate, 409, alineatul §1, şi §§ de la 2 la 5, 410 în măsura în care face trimitere la articolele precizate, 417ter şi 417quater;

2º luarea de ostateci reglementată de articolul 347bis;

3º răpirea definită de articolele de la 428 la 430, şi de la 434 la 437;

4º distrugerea sau degradarea masivă prevăzută de articolele 521, alineatele 1 şi 3, 522, 523, 525, 526, 550bis, §3, punctul 3º din articolul 15 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim, precum şi de articolul 114, §4, al legii din 21 martie 1991 referitor la reforma anumitor întreprinderi publice economice, având drept efect punerea în pericol a vieţilor omeneşti sau producerea de pierderi economice considerabile;

5º capturarea de aeronave prevăzută de la articolul 30, §1, punctul 2º al legii din 27 iunie 1937 referitor la revizuirea legii din 16 noiembrie 1919 referitor la reglementarea navigării aeriene;

6º fapta de a prelua controlul unei nave prin fraudă, violenţă sau ameninţări adresate căpitanului acesteia, prevăzută de articolul 33 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim [1 precum şi actele de piraterie prevăzute de articolul 3 al legii din 30 decembrie 2009 cu privire la pirateria maritimă]1.

7º infracţiunile prevăzute de hotărârea regală din 23 septembrie 1958 referitoare la regimul general al fabricării, înmagazinării, deţinerii, circulaţiei, transportului şi folosirii produselor explozive, modificată prin hotărârea regală din 1 februarie 2000, şi pedepsite de articolele de la 5 la 7 ale legii din 28 mai 1956 referitoare la substanţele şi amestecurile explozive sau susceptibile de deflagraţie şi la echipamentele de război care sunt încărcate;

8º infracţiunile prevăzute de articolele de la 510 la 513, 516 la 518, 520, 547 la 549, precum şi la articolul 14 al legii din 5 iunie 1928 referitoare la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim, având drept efect punerea în pericol a vieţilor omeneşti;

9º infracţiunile prevăzute de legea din [28 iunie 2006 ce reglementează activităţile economice şi individuale ce au ca obiect armele]2;

10° infracţiunile prevăzute de la articolul 2, alineatul unu, punctul 2º, al legii din 10 iulie 1978 referitoare la aprobarea Convenţiei privind interdicţia de creare, fabricare şi stocare a armelor bacteriologice (biologice) sau toxinelor, precum şi distrugerea acestora, încheiate la Londra, Moscova şi Washington din 10 aprilie 1972.

[2 11° tentativa, în sensul articolelor 51 la 53, de a comite delictele vizate în prezentul paragraf.]2

§3. De asemenea, constituie, în condiţiile prevăzute la §1, o infracţiune de terorism:

1º distrugerea sau degradarea masivă, sau provocarea unei inundaţii a unei infrastructuri, a unui sistem de transport, a unei proprietăţi publice sau private, având ca efect punerea în pericol de vieţi omeneşti sau producerea de pierderi economice considerabile, altele decât cele vizate la §2;

2º capturarea altor mijloace de transport decât cele vizate la punctele 5º şi 6º ale §2;

3º fabricarea, posesia, achiziţionarea, transportul sau furnizarea de arme nucleare sau chimice, utilizarea de arme nucleare, biologice sau chimice, precum şi derularea de activităţi de cercetare în domeniu şi dezvoltarea de arme chimice;

4º eliberarea de substanţe periculoase având drept efect punerea în pericol de vieţi omeneşti;

5º perturbarea sau întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau cu orice altă resursă naturală fundamentală având drept efect punerea în pericol de vieţi omeneşti;

6º ameninţarea cu comiterea uneia dintre infracţiunile enumerate la § 2 sau la prezentul paragraf.

----------

(1) <L 2009-12-30/12, art. 7, 076; În vigoare: 14-01-2010>

(2) <L 2013-02-18/01, art. 2, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 138. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 4, 046; În vigoare: 08-01-2004> § 1. Pedepsele prevăzute pentru infracţiunile enumerate la articolul 137, § 2, sunt înlocuite după cum urmează, dacă aceste infracţiuni constituie infracţiuni teroriste:

1º amenda este înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea de la un an la trei ani;

2º pedeapsa cu închisoarea de şase luni în sus, cu pedeapsa cu închisoarea de trei ani în sus;

3º pedeapsa cu închisoarea de an în sus, cu pedeapsa cu închisoarea de trei ani în sus;

4º pedeapsa cu închisoarea de trei ani în sus, cu pedeapsa cu închisoarea de la cinci ani în sus;

5º pedeapsa cu închisoarea de la cinci ani în sus, cu recluziunea de la cinci la zece ani;

6º recluziunea de la cinci la zece ani, cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

7º recluziunea de la zece la cincisprezece ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

8º recluziunea de la zece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

9º recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani;

10º recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, cu recluziunea pe viaţă.

[1 În cazurile vizate la articolul 137, § 2, punctul 11°, maximul pedepsei prevăzute pentru infracţiunea consumată va fi redus cu un an.]1

§2. Infracţiunile de terorism vizate la articolele 137, § 3, se pedepsesc cu:

1º în cazul vizat la punctul 6º, cu închisoarea de la trei luni la cinci ani când ameninţarea are ca obiect o infracţiune pasibilă de pedeapsă corecţională, şi cu recluziunea de la cinci la zece ani când ameninţarea are ca obiect o infracţiune pasibilă de o pedeapsă penală;

2º recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani în cazurile vizate la 1º, 2º şi 5º;

3º recluziunea pe viaţă în cazurile vizate la 3º şi 4º.

----------

(1) <L 2013-02-18/01, art. 3, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 139. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 5, 046; În vigoare: 08-01-2004> Este un grup terorist asociaţia formată din mai mult de două persoane, constituită pentru o anumită perioadă de timp, şi care acţionează în manieră concertată cu scopul de a comite infracţiunile de terorism vizate la articolul 137.

O organizaţie al cărei obiect real este exclusiv de ordin politic, sindical, filantropic, filozofic sau religios sau care are exclusiv un scop legitim nu poate fi considerată ca fiind un grup terorist în sensul alineatului 1.

Art. 140. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 6, 046; În vigoare: 08-01-2004> § 1. Orice persoană care participă la o activitate a unui grup terorist, inclusiv prin furnizarea de informaţii sau de mijloace materiale grupului terorist, sau prin orice formă de finanţare a unei activităţi a grupului terorist, având cunoştinţă că această participare contribuie la comiterea unei crime sau a unui delict, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro.

§2. Orice conducător al grupului terorist este pasibil de recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro.

Art. 140bis. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care difuzează sau pune la dispoziţia publicului în orice altă manieră un mesaj, cu intenţia de a incita [2 în mod direct sau indirect]2 la comiterea uneia din infracţiunile vizate [2 la articolele 137 la 140sexies]2, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro [2 ...]2.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 4, 091; În vigoare: 14-03-2013>

(2) <L 2016-08-03/15, art. 2, 119; În vigoare: 21-08-2016>

Art. 140ter. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care recrutează o altă persoană cu scopul comiterii uneia din infracţiunile vizate [2 la articolele 137, 140 la 140sexies]2, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 5, 091; În vigoare: 14-03-2013>

(2) <L 2016-08-03/15, art. 3, 119; În vigoare: 21-08-2016>

Art. 140quater. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care dă instrucţiuni sau instruieşte o altă persoană pentru fabricarea sau utilizarea de explozivi, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase, sau pentru alte metode şi tehnice specifice în vederea comiterii uneia din infracţiunile vizate le articolul 137, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 6, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 140quinquies. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care, în Belgia sau în străinătate, solicită şi primeşte instrucţiuni sau beneficiază de pregătirea vizată la articolul 140quater, în vederea comiterii uneia din infracţiunile vizate le articolul 137, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 7, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 140sexies. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, este pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro:

1° orice persoană care părăseşte teritoriul naţional cu scopul de a comite, în Belgia sau în străinătate, una din infracţiunile vizate la articolele 137, 140 la 140quinquies şi 141, cu excepţia infracţiunii vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°;

2° orice persoană care pătrunde pe teritoriul naţional, cu scopul de a comite, în Belgia sau în străinătate, una din infracţiunile vizate la articolele 137, 140 la 140quinquies şi 141, cu excepţia infracţiunii vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2015-07-20/08, art. 2, 112; În vigoare: 15-08-2015>

Art. 141. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 7, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Orice persoană care, exceptând cazurile prevăzute la articolul 140, furnizează mijloace materiale, inclusiv un ajutor financiar, în vederea comiterii unei infracţiuni teroriste vizate la articolul 137, este pedepsită cu recluziunea de cinci la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de euro.

Art. 141bis. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 8; În vigoare: 08-01-2004> Prezentul titlu nu se aplică activităţilor forţelor armate în perioada de conflict armat, aşa cum este acesta definit şi reglementat de dreptul internaţional umanitar, nici activităţilor întreprinse de forţele armate ale unui Stat în exerciţiul funcţiilor lor oficiale, în măsura în care acestea sunt reglementate de alte reguli ale dreptului internaţional.

Art. 141ter. [1 Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu poate fi interpretată ca vizând reducerea sau împiedicarea [2 ...]2 exercitării drepturilor sau libertăţilor fundamentale precum dreptul la grevă, libertatea de reuniune, de asociere sau de exprimare, inclusiv dreptul de a fonda împreună cu alţii sindicate şi de a se afilia acestora pentru apărarea intereselor sale, şi dreptul de a manifesta care decurge din acestea, libertatea de expresie, în special libertatea presei şi libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă, aşa cum acestea consfinţite, cu precădere, la articolele de la 8 la 11 ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.]1

----------

(1) <L 2013-02-18/01, art. 8, 091; În vigoare: 14-03-2013>

(2) <L 2014-04-25/23, art. 2, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Titlul II

Crime şi alte delicte care aduc atingere drepturilor garantate de Constituţie

Capitolul I

Delicte referitoare la exercitarea drepturilor politice <Abrogat de L 2003-12-19/34, art. 10, 046; În vigoare:08-01-2004>

Capitolul I

Delictele referitoare la libera funcţionare a cultelor <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 11, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 142. Orice persoană care, prin violente sau ameninţări, constrânge sau împiedică una sau mai multe persoane de a exercita un cult, de a asista la exercitarea acestui cult, de a celebra anumite sărbători religioase, de a respecta anumite zile de odihnă, şi, în consecinţă, de a deschide sau de a închide atelierele sau magazinele lor, şi de a părăsi înceta anumite lucrări, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

[1 Dacă infracţiunea a fost comisă împotriva unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de sarcină, de boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală era vizibilă sau cunoscută autorului faptei, acesta este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la cinci sute de.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 2, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 143. Cei care, prin tulburare sau dezordine, împiedică, amână sau întrerup manifestările unui cult care se derulează într-un loc destinat sau care fac parte în mod obişnuit din manifestările acestui cult sau din ceremoniile publice ale acestuia, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 144. Orice persoană care, prin fapte, vorbe, gesturi sau ameninţări, ultragiază obiectele unui cult, fie în locurile destinate sau care servesc de obicei la exercitarea sa, fie în ceremoniile publice ale acestui cult, este pedepsită cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 145. Cu aceeaşi pedeapsă este pedepsit cel care ultragiază oficiantul unui cult, aflat în exerciţiul funcţiunii. În cazul lovirii acestuia, agresorul este pedepsit cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute de [euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 146. Dacă loviturile au cauzat vărsare de sânge, rănire sau boală, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de o sută [de euro] la o mie [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Capitolul II

Despre atingerile aduse de funcţionarii publici drepturilor garantate de Constituţie <L 2003-12-19/34, art. 12, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 147. Orice funcţionar sau ofiţer public, orice deţinător sau agent al autorităţii şi puterii publice, care a arestat ilegal şi arbitrar sau a determinat arestarea, reţinerea sau a determinat reţinerea uneia sau mai multor persoane, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la doi ani.

Pedeapsa cu închisoarea este de la şase luni la trei ani, dacă detenţia ilegală şi arbitrară a durat mai mult de zece zile.

Dacă a durat mai mult de o lună, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la un an la cinci ani.

În plus, el este pedepsit şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro] şi poate fi condamnat la interzicerea drepturilor indicate la punctele 1, 2 şi 3 de la [1 articolul 31, alineatul 1]1. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 10, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 148. Orice funcţionar al autorităţii administrative sau judiciare, orice ofiţer de justiţie sau de poliţie, orice comandant sau agent al forţei publice care, acţionând în această calitate, intră în domiciliul unui locuitor împotriva voinţei acestuia, exceptând cazurile prevăzute şi fără îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 149. (Abrogat) <L 26-12-1956, art. 36>

Art. 150. (Abrogat) <L 13-10-1930, art. 31>

Art. 151. Orice act arbitrar şi care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau ofiţer public, de un funcţionar public sau de agent al autorităţii sau al puterii publice, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Art. 152. Dacă inculpatul justifică faptul că a acţionat la ordinul superiorilor săi, pentru îndeplinirea unor sarcini ce intră în atribuţiile lor şi în virtutea cărora le datorează acestora supunere ierarhică, pedepsele stabilite la articolele precedente sunt aplicate doar superiorilor care au dat ordinul.

Art. 153. Dacă funcţionarii sau ofiţerii publici, învinuiţi de a fi ordonat, autorizat sau facilitat unul din actele menţionate în articolele de la 148 la 151, pretind că semnătura lor a fost obţinută prin inducere în eroare, ei vor fi trebui să procedeze, dacă este cazul, la desfiinţarea actului respectiv, şi totodată vor fi obligaţi să denunţe persoana vinovată; în caz contrar vor fi urmăriţi personal.

Art. 154. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă unul din actele arbitrare menţionate la articolele de la 148 la 151 a fost comis prin modalitatea falsificării semnăturii unui funcţionar public, autorii falsurilor şi cei care, cu rea credinţă sau în mod fraudulos, au făcut uz de aceasta, sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 40, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 155. Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi cu funcţii de poliţie administrativă sau judiciară, care, având această putere, au neglijat sau au refuzat încetarea detenţiei ilegale aduse la cunoştinţa lor, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 156. Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi cu funcţii de poliţie administrativă sau judiciară, care, neavând puterea de a dispune încetarea unei detenţii ilegale, au neglijat sau au refuzat să constate o astfel de situaţie ce le-a fost adusă la cunoştinţă şi să o denunţe la autoritatea competentă, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 157. Directorii, comandanţii, gardienii şi portarii centrelor de reţinere, de arest, (….) sau penitenciarelor care au primit un deţinut fără ordin sau mandat legal sau fără hotărâre judecătorească; În vigoare: 01-07-1999>

Cei care l-au reţinut sau au refuzat să-l prezinte ofiţerului de poliţie sau celui care transmite ordinele acestuia, fără a avea drept justificare o dispoziţie a procurorului regelui sau a judecătorului;

Cei care refuză să prezinte registrele lor ofiţerului de poliţie;

Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase la două sute de franci.

Art. 158. Sunt pedepsiţi cu amendă de la două sute [de euro] la două mii [de euro] şi pot fi condamnaţi la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, poziţii sau oficii publice, toţi judecătorii, toţi ofiţerii ministerului public sau ai poliţiei judiciare, toţi ceilalţi ofiţeri publici care, fără autorizările prevăzute de lege, au provocat, dat şi semnat fie o hotărâre împotriva unui ministru, senator sau reprezentant, fie o ordonanţă sau un mandat, având drept scop urmărirea sau punerea sub acuzare a acestora, sau, care, în lipsa aceloraşi autorizări, au dat şi semnat ordinul sau mandatul de ridicare sau de arestare fie a unui ministru, fie a unui senator sau a unui membru al camerei reprezentanţilor, exceptând, în ceea ce-i priveşte pe ultimii doi, cazul infracţiunii flagrante. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 159. Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă ofiţerii ministerului public, judecătorii sau ofiţerii publici care reţin sau dispun reţinerea unei persoane în afara locurilor stabilite de guvern sau de administraţia publică.

Titlul III

Crimele şi delictele împotriva încrederii publice

Capitolul I

Falsul de monedă

Art. 160. (A se vedea NOTA sub TITLU) <L 12-07-1932, art. 1, punctul 1º> Cel care contraface monede de aur sau de argint ce sunt folosite în mod legal în Belgia sau în străinătate este pedepsit (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 41, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 161. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Este pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani cel care a alterat aceleaşi monede. <L 2003-01-23/42, art. 42, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 162. <L 2001-04-04/39, art. 2, 031; În vigoare: 03-07-2001> Cel care contraface monedele din alt metal ce sunt folosite în mod legal în Belgia sau în străinătate sau cel care contraface monedele Euro este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

De asemenea, vinovatul poate fi condamnat la interdicţia unor drepturi, conform articolului 33.

Art. 163. <L 2001-04-04/39, art. 3, 031; În vigoare: 03-07-2001> Alterarea aceloraşi monede se pedepseşte cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Art. 164. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 165. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 166. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 167. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 168. Sunt pedepsiţi ca falsificatori sau ca şi complici ai acestora, cu distincţiile stabilite la articolele precedente, cei care, de conivenţă cu aceştia, au participat fie la emiterea sau la tentativa de emitere a acelor monede contrafăcute sau alterate, fie la introducerea lor pe teritoriul belgian sau la tentativa de realizare a acestei introduceri.

Art. 169. Cel care, fără a fi vinovat de participarea enunţată la articolul precedent, şi-a procurat cu bună ştiinţă, monedele contrafăcute sau alterate şi le-a pus în circulaţie, sau a încercat să le pună în circulaţie, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la trei ani.

(Cel care, în scopul de a le pune în circulaţie, a primit sau şi-a procurat aceste monede contrafăcute sau alterate este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an) <L 12-07-1932, art. 1, 4º>

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni) <L 12-07-1932, art. 1, 4º>

Art. 170. Cel care, primind monedele contrafăcute sau alterate ca fiind bune, le-a pus în circulaţie, după ce a verificat sau a dispus verificarea viciilor acestora, este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro].) <L 2001-04-04/39, art. 4, 031; În vigoare: 03-07-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

DISPOZIŢII SPECIALE

Art. 171. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cei care se fac vinovaţi de fraudă atunci când, punând în executare prevederile legii monetare aleg eşantioanele destinate verificării titlului şi greutăţii monedelor de aur şi de argint, sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 43, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 172. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cei care comit această fraudă în alegerea eşantioanelor de monedă din alt metal sunt pedepsiţi cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 44, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Capitolul II

Contrafacerea sau falsificarea efectelor publice a acţiunilor, a obligaţiunilor, a cupoanelor cu dobândă şi a biletelor de bancă autorizate de lege

Art. 173. <L 2001-04-04/39, art. 5, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani, cei care au contrafăcut sau au falsificat obligaţiuni emise de Trezoreria publică, cupoane cu dobândă aferente acestor obligaţiuni, bonuri, cecuri sau viramente emise de trezorerie, bilete la purtător emise de Trezoreria publică sau bilete de bancă la purtător care circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau sunt emise în Euro.

Sunt pedepsiţi cu aceleaşi pedepse, cei care au contrafăcut sau au falsificat bilete la purtător care circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege a unei ţări străine sau în virtutea unei dispoziţii ce are forţă de lege.

Art. 174. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani, cei care au contrafăcut sau au falsificat fie obligaţiuni la purtător ale datoriei publice a unei ţări străine, fie cupoanele cu dobânda aferente acestor titluri (…)

<L 12-07-1932, art. 1, 6°> <L 2003-01-23/42, art. 45, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 175. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 46, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cei care au contrafăcut sau au falsificat fie acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri, emise legal de către provincii, comune, administraţii sau instituţii publice, sub orice denumire, de către societăţi sau particulari, fie cupoane de dobândă sau cu dividende aferente acestor diferite titluri, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă emiterea a avut loc în Belgia şi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani, dacă emiterea a avut loc în străinătate.

Art. 176. Sunt pedepsiţi ca falsificatorii sau complicii acestora, conform distincţiilor stabilite la articolele precedente, cei care, de conivenţă cu aceştia, participă fie la emiterea sau la tentativa de emitere a acestor acţiuni, obligaţiuni, cupoane sau bilete contrafăcute sau falsificate, fie la introducerea lor în Belgia, sau la încercarea de comitere a acestei introduceri.

Art. 177. Cel care, fără să se fi făcut vinovat de participarea enunţată la precedentul articol, îşi procură, cu ştiinţă, aceste acţiuni, obligaţiuni, cupoane, bilete contrafăcute sau falsificate şi le pune în circulaţie sau le emite sau încearcă să le emită, este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani.

(Cel care, în scopul de a le pune în circulaţie, primeşte sau îşi procură bilete contrafăcute sau falsificate este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani.) <L 12-07-1932, art. 1, 7°>

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la trei luni la un an.) <L 12-07-1932, art. 1, 7°>

Art. 178. Cel care, primind acţiuni, obligaţiuni, cupoane sau bilete contrafăcute sau falsificate ca fiind bune, le pune în circulaţie după ce le-a verificat sau după ce a dispus verificarea viciilor acestora, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Tentativa e comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse.) <L 2001-04-04/39, art. 6, 031; În vigoare: 03-07-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul IIbis

Protecţia însemnelor monetare cu putere legală de circulaţie <Introdus prin L 2001-12-10/31, art. 19; În vigoare: 01-01-2002>

Art. 178bis. <Introdus prin L 2001-12-10/31, art. 20; În vigoare: 01-01-2002>

Cel care emite un însemn monetar destinat să circule public ca mijloc de plată, fără să fi fost abilitat de o autoritate competentă, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la 50 la 10 000 Euro, sau doar cu una dintre aceste pedepse.

Art. 178ter. <Introdus prin L 2001-12-10/31, art. 21; În vigoare: 01-01-2002>

Cel care utilizează cu bună ştiinţă un însemn monetar cu putere de circulaţie în Belgia sau în străinătate ca suport al unui mesaj, publicitar sau de altă natură, sau care a îngreunează, cu bună ştiinţă, folosirea acestuia ca mijloc de plată, prin deteriorarea, ştergerea sau suprascrierea sa sau făcându-l impropriu utilizării de orice fel, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la 26 la 1000 Euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

Capitolul III

Contrafacerea sau falsificarea sigiliilor, timbrelor, instrumentelor de marcare, mărcilor etc.

Art. 179. (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani, cei care au contrafăcut sigiliul Statului, sau au făcut uz de un sigiliu contrafăcut. <L 2003-01-23/42, art. 47, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 180. <L 2001-04-04/39, art. 7, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci la zece ani:

Cei care au contrafăcut sau falsificat fie timbre naţionale, fie dispozitive de marcare ce servesc la marcarea obiectelor din aur şi din argint.

Cei care au făcut uz de aceste timbre sau instrumente de marcare contrafăcute sau falsificate.

Cei care au contrafăcut sau falsificat instrumente de marcare, chenare sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede.

Cei care au contrafăcut sau falsificat, dispozitive de marcare, matriţe, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea fie a timbrelor, fie a acţiunilor, obligaţiunilor, cupoanelor de dobândă sau de dividende, fie a biletelor la purtător emise de Trezoreria publică sau bilete de bancă care circulă în mod legal sau a căror emisiune a fost autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau emise în Euro.

Art. 181. Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă cei care, cu ştiinţă, expun spre vânzare hârtii sau obiecte din aur sau din argint marcate cu un timbru sau cu un dispozitiv de marcare contrafăcut sau falsificat.

Art. 182. Dacă mărcile aplicate de biroul de garanţie au fost aplicate fraudulos pe alte obiecte sau dacă aceste mărci sau amprente ale unui timbru au fost contrafăcute fără utilizarea unui dispozitiv de marcare sau a unui timbru contrafăcut, vinovaţii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 183. Cel care, cu bună ştiinţă, şi-a procurat o hârtie marcată cu un timbru contrafăcut sau falsificat şi a făcut uz de aceasta, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 184. Este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la trei ani, şi poate fi condamnat la interzicerea unor drepturi, conform articolului 33:

Cel care contraface cupoane pentru transportul de persoane sau de bunuri sau cel care face uz de cuponul contrafăcut;

Cel care contraface sigiliul, timbrul sau marca ce aparţine fie oricărei autorităţi, fie unei instituţii private, bancare, industriale, sau comerciale, fie unei persoane fizice, sau cel care face uz de sigilii, timbre sau mărci contrafăcute.

Tentativa de comitere a acestor delicte se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 185. Este pedepsit cu închisoarea de la două luni la trei ani, cel care procurându-şi pe nedrept sigiliile, timbrele, dispozitivele de marcare sau mărcile adevărate care au una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180, le aplică sau face uz de acestea într-un mod ce aduce prejudicii drepturilor şi intereselor Statului, ale oricărei autorităţi sau chiar ale unei persoane particulare.

Tentativa de comitere a acestui delict se pedepseşte cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Art. 185bis. <L 2001-04-04/39, art. 8, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an:

Cei care, cu intenţie frauduloasă, fie au primit, fie şi-au procurat dispozitivele de marcare, peceţile, careurile sau celelalte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate, vizate la antepenultimul alineat al articolului 180, fie dispozitivele de marcare, peceţile, canturile autentice sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede.

Cei care, cu intenţie frauduloasă, fie au primit sau şi-au procurat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate, destinate prin natura lor la fabricarea biletelor la purtător emise de Trezoreria publică sau a biletelor de bancă care circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau emise în Euro, fie şi-au procurat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace autentice destinate fabricării acestor bilete.

Art. 186. <L 2001-04-04/39, art. 9, 031; În vigoare: 03-07-2001> Cei care au contrafăcut sau falsificat sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci având una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180 şi care aparţin ţărilor străine, sau care au făcut uz de aceste sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci contrafăcute sau falsificate, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă:

Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, peceţi, matriţe sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede străine.

Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea biletelor la purtător emise de un Stat străin sau a biletelor de bancă care circulă în mod legal sau a căror emitere este autorizată de o lege a unei ţări străine sau printr-o dispoziţie având forţă de lege.

Cei care au contrafăcut sau falsificat sigiliul, timbrul sau marca oricărei autorităţi străine sau care au făcut uz de sigilii, timbre sau mărci contrafăcute, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi pot fi condamnaţi la interdicţia anumitor drepturi, conform articolului 33.

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 187. (Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani cel care, procurându-şi pe nedrept sigiliile, timbrele, dispozitivele de marcare sau mărcile care au una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180 şi care aparţin ţărilor străine, le-a aplicat sau a făcut uz de acestea într-un mod ce prejudiciază drepturile şi interesele acestei ţări, a unei anumite autorităţi sau chiar a unei persoane particulare.) <L 22-06-1896, art. 2>

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 187bis. <L 2001-04-04/39, art. 10, 031; În vigoare: 03-07-2001> Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la un an:

Ce care, cu intenţie frauduloasă, a primit sau şi-a procurat fie dispozitivele de marcare, peceţile, chenarele ori alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate vizate la articolul 186, alineatul 3, fie dispozitive de marcare, peceţi, matriţe sau alte obiecte sau mijloace adevărate, destinate fabricării de monedă străină.

Cel care, cu intenţie frauduloasă, a primit sau şi-a procurat fie dispozitivele de marcare, matricele, clişeele, planşele ori alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate vizate la articolul 186, alineatul 4, fie dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace adevărate care servesc la fabricarea biletelor la purtător emise de un Stat străin sau a biletelor de bancă ce circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege a unei ţări străine sau printr-o dispoziţie având forţă de lege.

Art. 188. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la două luni la trei ani şi pot fi condamnaţi la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33, cei care au contrafăcut timbre poştale sau alte timbre adezive naţionale sau străine, sau care au expus spre vânzare sau pus în circulaţie timbre contrafăcute.

Tentativa de contrafacere este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 189. Cei care, procurându-şi timbre poştale sau alte timbre adezive contrafăcute, au făcut uz de acestea, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună.

Art. 190. Sunt pedepsiţi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute [de euro]:

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care au contribuit la dispariţia, fie a unui timbru poştal sau a unui alt timbru adeziv, fie a unui cupon pentru transportul persoanelor sau bunurilor, şi care sunt marcate ca fiind deja folosite;

Cei care au făcut uz de un timbru sau de un cupon de pe care a fost înlăturată marca aplicată.

Art. 190bis. <Introdus prin L 1991-03-21/30, art. 150, 006; În vigoare: 01-10-1992>

Dispoziţiile articolelor de la 188 la 190 nu se aplică doar timbrelor poştale adezive, ci şi celor care sunt imprimate pe documentele emise de [1 poşta belgiană]1, precum şi valorilor de timbrare reprezentate prin amprente aplicate de maşini sau de simboluri acceptate de [1 poşta belgiană]1

------------------

(1) <L 2010-12-13/07, art. 4, 081; În vigoare: 17-01-2011>

Art. 191. Cel care, fie aplică, fie dispune aplicarea prin adăugare, înlăturare sau prin orice modificare, pe obiectele fabricate, a numelui unui fabricant, altul decât autorul acestora, sau a denumirii comerciale a unei fabrici în afara celei în care acestea au fost fabricate, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni.

Aceeaşi pedeapsă este pronunţată împotriva oricărui vânzător, comisionar sau oricărui negustor cu amănuntul care a expus, cu bună ştiinţă, spre vânzare sau a pus în circulaţie obiectele marcate cu nume presupuse sau alterate.

[Dispoziţie specială] <L 2014-05-05/09, art. 12, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 192. <L 12-07-1932, art. 1, 11°> Persoanele vinovate de infracţiunile menţionate la articolele 160 la 168, 169, alineatul 2, 171 la 176, 177 alineatul 2, la ultimele două alineate ale articolului 180, la articolele 185bis, 186, alineatele 2 la 4, 187bis, 497, alineatul 2 şi la articolul 497bis, alineatul 1, nu sunt pedepsite dacă, înainte de orice emitere de monede contrafăcute sau modificate, de înscrisuri contrafăcute sau falsificate, şi înainte de începerea oricăror proceduri de urmărire în justiţie, au adus aceste infracţiuni la cunoştinţa autorităţilor şi au dezvăluit care sunt autorii acestora.

Art. 192bis. <Introdus prin L 2001-04-04/39, art. 11; În vigoare: 03-07-2001> Faptele calificate drept infracţiuni în legătură cu moneda euro, descrise la capitolele I, II şi III ale prezentului titlu, sunt pedepsite cu pedepsele prevăzute la aceleaşi dispoziţii dacă au fost comise în legătură cu monede sau bilete de bancă belgiene sau ale unui Stat membru al Uniunii Europene care nu mai sunt în circulaţie sau a căror emisiune nu mai este autorizată ca urmare a introducerii sau adoptării monedei euro.

Art. 192ter. <Introdus prin L 2005-01-10/38, art. 2, În vigoare: 20-02-2005> § 1.

Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani de către o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 la 170, 173, 176 la 178, 180, şi 185 la 187bis, a comis din nou una din aceste fapte, poate fi condamnat la recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. Dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, el poate fi condamnat cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. El este condamnat cu recluziunea de cel puţin şaptesprezece ani, dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani.

§2. Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani de către o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 la 170, 173, 176 la 178, 180 şi 185 la 187bis, comite din nou una dintre aceste fapte, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul stabilit de lege împotriva acestei fapte, dacă această faptă este un delict.

§3. Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe cel puţin un an de către o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 la 170, 173, 176 la 178, 180 şi 185 la 187bis, comite din nou una dintre aceste fapte, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul stabilit de lege împotriva acestei fapte, dacă această faptă este un delict.

Capitolul IV

Falsurile comise în înscrisuri, în sistemul informatic şi în expedierile telegrafice <L 2000-11-28/34, art. 2, 028; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 193. Falsurile comise în înscrisuri, (în sistem informatic) sau în telegrame, cu intenţie frauduloasă sau în scopul de a face rău, sunt pedepsite conform articolelor următoare. <L 2000-11-28/34, art. 3, 028; În vigoare: 13-02-2001>

Secţiunea I

Falsuri în înscrisuri autentice şi publice, în înscrisuri comerciale sau bancare şi în înscrisuri private

Art. 194. (A se vedea NOTA sub TITLU) orice funcţionar sau ofiţer public care, aflat în exerciţiul funcţiilor, comite un fals,

Fie prin semnături false,

Fie prin alterarea actelor, înscrisurilor sau a semnăturilor,

Fie prin substituirea frauduloasă de persoane,

Fie prin înscrisuri efectuate sau intercalate în registre sau în alte acte publice după ce acestea au fost emise sau închise,

Este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 48, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 195. (A se vedea NOTA sub TITLU) Este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani orice funcţionar sau ofiţer public care, redactând actele ministerului său, denaturează conţinutul sau împrejurările acestora, <L 2003-01-23/42, art. 48, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Fie scriind alte convenţii decât cele care au fost trasate sau dictate de părţi.

Fie constatând ca fiind adevărate fapte care nu sunt adevărate.

Art. 196. (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsite cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani) celelalte persoane care au comis falsuri în înscrisuri autentice şi publice, şi toate persoanele care au comis un fals în înscrisuri comerciale, bancare sau în înscrisuri private, <L 2003-01-23/42, art. 49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Fie prin semnături false,

Fie prin contrafacerea sau alterarea scrierii sau a subscrierii,

Fie prin fabricarea de convenţii, dispoziţii, obligaţii sau de acte de descărcare de obligaţii, sau prin inserarea lor după înregistrarea în acte,

Fie prin adăugarea sau modificarea de clauze, declaraţii sau fapte pe care aceste acte aveau drept obiect să le primească sau să le constate.

Art. 197. În toate cazurile prevăzute în prezenta secţiune, cel care face uz de un act fals sau de un document fals este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsurilor.

Secţiunea II

Falsurile comise în paşapoarte, permise de port armă, livrete, foi de parcurs şi certificate

Art. 198. Cel care contraface sau falsifică un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme) sau un livret, sau face uz de un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme) sau livret contrafăcut sau falsificat, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an. <L 2006-06-08/30, art. 39, 057; În vigoare: 09-06-2006>

Art. 199. Cel care a luat într-un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme) sau un livret un alt nume decât cel real, sau care a participat ca martor la eliberarea acestor documente, cu numele fals, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni. <L 2006-06-08/30, art. 39, 057; În vigoare: 09-06-2006>

Art. 199bis. <L 14-08-1974, art. 15> Este pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 26 [de euro] la 500 [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1º cel care, cu scop fraudulos, utilizează, cedează unui terţ sau acceptă de la un terţ, un paşaport, un titlu de călătorie, o carte de identitate sau un document înlocuitor al acestora, precum şi formularele care servesc la eliberarea lor, sau care nu respectă interdicţiile şi restricţiile care sunt impuse de actele respective;

2º cel care nu se supune, în termenul stabilit, unei decizii de retragere a unui paşaport sau a unui document înlocuitor, emisă de o autoritate competentă.

Art. 200. Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani cel care confecţionează, contraface, sau falsifică o foaie de drum sau care face uz de o foaie de drum confecţionată, contrafăcută sau falsificată.

Art. 201. Orice persoană care solicită şi îi este eliberată de către un funcţionar public o foaie de drum sub un nume fals sau arogându-şi o calitate falsă, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Art. 202. Funcţionarul public care eliberează un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme), un livret, o foaie de drum unei persoane pe care nu o cunoaşte, fără a proceda la atestarea numelui şi calităţii acesteia de către doi cetăţeni care o cunosc, este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro].]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2006-06-08/30, art. 39, 057; În vigoare: 09-06-2006>

Dacă în momentul în care a eliberat aceste documente, funcţionarul public cunoştea faptul că numele şi calitatea nu sunt cele reale, el este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

El este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani dacă a fost mituit prin oferirea de cadouri sau promisiuni.

În plus, în aceste ultime două cazuri, el poate fi condamnat la interzicerea unor drepturi, conform articolului 33.

Art. 203. Este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an orice persoană care, pentru a răscumpăra sau efectua altuia un serviciu datorat legal, sau orice altă obligaţie impusă de lege, a confecţionat un certificat de boală sau de infirmitate, fie în numele unui medic, chirurg sau oricărui funcţionar din domeniul sănătăţii, fie în numele unei alte persoane, folosind în mod fals una dintre aceste calităţi.

Art. 204. Orice medic, chirurg sau alt funcţionar din domeniul sănătăţii care, pentru a favoriza pe cineva, certifică în mod fals că persoana respectivă suferă de boli sau prezintă infirmităţi de natură să o scutească de un serviciu pe care este datoare să îl presteze în baza legii sau de orice altă obligaţie impusă de lege, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Dacă a fost mituit prin oferirea sau promisiunea de cadouri, acesta este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani; în plus, el poate fi condamnat la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 205. Cel care întocmeşte, sub numele unui funcţionar sau ofiţer public, un certificat care atestă buna purtare, starea materială precară sau orice altă circumstanţă proprie pentru a apela la bunăvoinţa autorităţii publice sau a particularilor asupra persoanei aici desemnate, sau pentru a-i procura locuri, credit sau ajutoare, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an.

Dacă certificatul a fost întocmit sub numele unui particular, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 206. Cei care întocmesc, în numele unui funcţionar sau ofiţer public, certificate de orice natură care pot compromite interese publice sau private, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, şi, în plus, pot fi condamnaţi la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Dacă certificatul a fost confecţionat în numele unui particular, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la două luni la un an.

Art. 207. Cel care falsifică un certificat şi cel care face uz de un certificat falsificat, fals sau confecţionat în circumstanţele enumerate la articolele 203, 204, 205 şi 206, este pedepsit cu pedepsele stabilite la articolele menţionate şi în funcţie de distincţiile făcute de acestea.

Art. 208. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice funcţionar sau ofiţer public care, în exerciţiul funcţiei sale, eliberează un certificat fals, falsifică un certificat sau face uz de un certificat fals sau falsificat, este pedepsit cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 209. Cei care participă ca martori la eliberarea unui certificat fals de către o autoritate publică sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Dacă aceştia se lasă corupţi prin primirea sau promisiunea de daruri, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani, şi pot fi condamnaţi la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 210. <L 17-12-1963, art. 3> Cel care, fiind învestit prin lege sau în virtutea acesteia deţine un registru sau fişe referitoare la cazarea călătorilor, înscrie cu bună ştiinţă aceste persoane sub nume false, sau care falsifică în orice fel acest registru sau aceste fişe, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni.

Secţiunea IIbis

Falsuri în sisteme informatice <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 4; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 210bis. <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 4; În vigoare: 13-02-2001>

§1. Cel care comite un fals, introducând într-un sistem informatic, modificând sau ştergând date care sunt stocate, prelucrate sau transmise de un sistem informatic, sau modificând prin orice mijloc tehnologic utilizarea posibilă a datelor într-un sistem informatic, şi prin aceasta modifică sensul juridic al datelor, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§2. Cel care face uz de datele astfel obţinute, ştiind că acestea sunt false, este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsului.

§3. Tentativa de a comite infracţiunea prevăzută la §1 este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cincizeci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse.

§4. Pedepsele prevăzute la paragrafele 1 la 3 sunt dublate dacă infracţiunea constând în încălcarea uneia din aceste dispoziţii este comisă într-un termen de cinci ani de la pronunţarea uneia dintre condamnările pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile prevăzute la articolele 259bis, 314bis, 504quater sau la titlul IXbis.

Secţiunea III

Falsuri comise în telegrame

Art. 211. Funcţionarii, angajaţii şi reprezentanţii unui serviciu telegrafic care comit falsuri în exercitarea funcţiei lor, confecţionând sau falsificând telegrame, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani.

Art. 212. Cel care face uz de o telegramă falsă este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsului.

[Dispoziţii comune celor cinci capitole precedente]<L 2014-05-05/09, art. 13, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 213. Aplicarea pedepselor stabilite împotriva celor care fac uz de monede, efecte, cupoane, bilete, sigilii, timbre, dispozitive de marcare, mărci, telegrame şi înscrisuri contrafăcute, confecţionate sau falsificate nu are loc decât în măsura în care aceste persoane fac uz de obiectul falsificat, cu intenţia de a comite o fraudă sau cu scopul de a produce un prejudiciu.

Art. 214. În cazurile prevăzute [1 la capitolele I la IV din prezentul titlu]1 şi pentru care nu este stabilită în mod special nicio amendă, va fi dispusă o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 14, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Capitolul V

Mărturia mincinoasă şi jurământul fals

Art. 215. (A se vedea NOTA sub TITLU) Mărturia mincinoasă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia, este pedepsită cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 216. <L 2003-01-23/42, art. 50, 040; În vigoare: 13-03-2003> În cazul în care acuzatul a fost condamnat, fie la o detenţie mai mare zece ani, fie la recluziune de peste zece ani, martorul mincinos care a depus mărturie împotriva sa, va fi condamnat la recluziune de la zece ani la cincisprezece ani.

El va suporta pedeapsa de recluziune de la douăzeci de ani la treizeci de ani, dacă acuzatul a fost condamnat la recluziune pe viaţă.

Art. 217. Pedepsele stabilite de cele două articole precedente sunt reduse cu un grad, conform articolului 80, când persoanele chemate în justiţie pentru a da simple informaţii se fac vinovate de declaraţii mincinoase, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia.

Art. 218. Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie corecţională, fie împotriva învinuitului, fie în favoarea sa, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 219. Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie de poliţie, fie împotriva învinuitului, fie în favoarea acestuia, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an.

Art. 220. Mărturia mincinoasă în materie civilă este pedepsită cu închisoarea de la două luni la trei ani.

Art. 221. Interpretul şi expertul care se fac vinovaţi de declaraţii false, fie în materie penală împotriva acuzatului sau în favoarea acestuia, fie în materie corecţională sau de poliţie împotriva învinuitului sau în favoarea acestuia, fie în materie civilă, sunt pedepsiţi ca martori mincinoşi conform articolelor 215, 216, 218, 219 şi 220.

Expertul în materie penală care a fost audiat fără prestare de jurământ este pedepsit conform articolului 217.

Art. 221bis. <L 10-10-1967, art. 132> Cel care, fiind însărcinat să procedeze la consemnarea literală a unei anchete în materie civilă, omite, cu ştiinţă, o întrebare, o declaraţie, o interpelare sau un răspuns, modifică în mod intenţionat conţinutul acesteia prin adăugiri, suprimări sau modificări de cuvinte sau de fraze, denaturează, sustrage sau determină dispariţia, integral sau parţial, a notelor sau a aparaturii utilizate pentru înregistrarea cuvintelor, face uz de aceste note sau aparatură, reproduce sau divulgă conţinutul acestora unor destinatari străini de anchetă, sau retranscrie cu ştiinţă în mod inexact cuvintele înregistrate, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

El este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] dacă a neglijat să ia măsurile necesare pentru a evita fie dispariţia sau deteriorarea notelor sau a aparaturii care a servit la înregistrarea cuvintelor, fie la utilizarea acestor note sau aparate la reproducerea sau la divulgarea conţinutului acestora în scopuri străine anchetei. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 222. <L 10-10-1967, art. 133> În plus, în cazurile prevăzute la articolele 217, 218, 219, 220, 221 şi 221bis, alineatul 1, vinovatul poate fi condamnat la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 223. <L 10-10-1967, art. 134> Cel care este vinovat de coruperea martorilor, experţilor, interpreţilor sau a persoanelor vizate la articolul 221bis este pasibil de aceleaşi pedepse ca şi martorul mincinos, conform distincţiilor stabilite la articolele 215 la 221.

Art. 223bis. <L 10-10-1967, art. 135> Cel care, exceptând cazul prevăzut la articolul 221bis, a denaturat, a sustras sau a făcut să dispară, integral sau parţial, note sau aparate care au servit la fixarea cuvintelor înregistrate în cursul unei anchete în materie civilă, sau care a făcut uz de aceste note sau aparate, a reprodus sau divulgat conţinutul acestora în scopuri străine de anchetă, este pedepsit cu pedepsele prevăzute la articolele 220 şi 222.

Art. 224. (Mai mult, vinovatul de mărturie mincinoasă, de declaraţii false sau de una din faptele prevăzute la articolele 221bis şi 223bis, care a primit bani, orice recompensă sau promisiuni, este condamnat la amendă de la cincizeci [de euro] la trei mii [de euro].) <L 10-10-1967, art. 136> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Aceeaşi pedeapsă este aplicată celui care corupe, fără a prejudicia aplicarea altor pedepse.

Art. 225. Dispoziţiile precedente referitoare la falsul în declaraţii nu sunt aplicabile copiilor sub şaisprezece ani, nici persoanelor care au fost audiate fără prestare de jurământ, pe motiv de rudenie sau de alianţă care îi uneşte cu acuzaţii sau cu suspecţilor, când aceste declaraţii au fost făcute în favoarea acuzaţilor sau a suspecţilor.

Art. 226. Cel căruia i s-a cerut o mărturie sub jurământ în materie civilă, şi care a depus un jurământ fals, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani, şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la zece mii [de euro]; mai mult, el poate fi condamnat la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Este pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care a depus un jurământ fals în timpul unei opoziţii la aplicarea de sigilii sau la efectuarea unui inventar.) <L 10-10-1967, art. 167>

Capitolul VI

Uzurparea de funcţii, de titluri sau de nume

Art. 227. Cel care îşi arogă fără drept o funcţie publică, civilă sau militară este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani.

Art. 227bis. <L 07-05-1947, art. unic> §1. Este pedepsit cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro] cel care, fără drept, îşi atribuie în mod public titlul sau gradul care aparţine, ca titular sau suplinitor, altor persoane care participă la exercitarea unei puteri publice sau care exercită o funcţie publică, civilă sau militară. <L 01-02-1977, art. Unic> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§2. Sunt pedepsiţi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro], ofiţerii în rezervă, ofiţerii pensionaţi, ofiţerii şi ofiţerii în rezervă titulari ai unui grad onorific, care au purtat public titlul de ofiţer sau cel al gradului lor fără să urmeze acest titlu sau grad, după caz, de menţiunea „în rezerva”, „pensionat”, „onorific”, „în rezervă, onorific”. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 227ter. <L 10-10-1967, art. 138> Cel care îşi atribuie public, fie titlul de avocat, fără să fie înscris în tabelul Ordinului, sau pe o listă a stagiarilor, fie titlul de avocat onorific, fără să deţină autorizaţia prevăzută la articolul 436 din Codul judiciar, este pedepsit cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 228. Orice persoană care poartă public un costum, o uniformă, o decoraţie, o panglică sau alte însemne ale unui ordin ce nu îi aparţin este pedepsită cu amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 229. Cetăţeanul belgian care a purtat public o decoraţie, o panglică sau alte însemne ale unui ordin străin, fără ca în prealabil să fi fost autorizat de Rege în acest sens, este pedepsit cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 230. Este pedepsită cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro], orice persoană care îşi atribuie în mod public titluri de nobleţe care nu-i aparţin. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 231. Cel care ia în mod public un nume care nu-i aparţine este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni, şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 232. Orice funcţionar, orice ofiţer public care, în actele întocmite de el, atribuie persoanelor denumite în actele respective nume sau titluri de nobleţe ce nu le aparţin, este pedepsit, în caz de complicitate, cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Titlul IV

Crime şi delicte împotriva ordinii publice, comise de persoane care exercită o funcţie publică sau de miniştrii cultelor în exerciţiul misiunii lor <L 1999-02-10/39 art. 2, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Capitolul I

Coalizarea funcţionarilor

Art. 233. Atunci când măsuri contrare legilor sau deciziilor regale sunt aplicate, fie într-o reuniune de persoane sau de organe depozitare ale oricărei forme de autoritate publică, fie prin delegaţie sau corespondenţa între acestea, vinovaţii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la şase luni.

Art. 234. (A se vedea NOTA de sub TITLU). Dacă prin unul din mijloacele indicate la articolul precedent, au fost luate de comun acord decizii împotriva aplicării unei legi sau a unei decizii regale, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Mai mult, vinovaţii vor putea fi condamnaţi la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1.

Dacă decizia de comun acord intervine între autorităţile civile şi organismele militare sau conducătorii acestora, cei care au provocat-o sunt pedepsiţi cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani; ceilalţi, cu detenţia de la cinci ani la zece ani.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 11, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 235. (A se vedea NOTA de sub TITLU). În cazul în care autorităţile civile organizează împreună cu organismele militare sau cu conducătorii acestora un complot ce atentează la siguranţa Statului, iniţiatorii sunt pedepsiţi cu (detenţia de la cincisprezece ani la douăzeci de ani); ceilalţi, cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 51, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 236. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro], funcţionarii care, ca urmare a unei decizii luate de comun acord, îşi dau demisia cu scopul de a împiedica sau de a suspenda, fie administrarea justiţiei, fie îndeplinirea unui serviciu legal. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Mai mult, ei pot fi condamnaţi la interzicerea dreptului de a îndeplini funcţii, servicii sau însărcinări publice.

Capitolul II

Uzurparea autorităţilor administrative şi judiciare

Art. 237. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani, cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], şi pot fi condamnaţi la interzicerea, pe o perioadă de la cinci la zece ani, a drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Membrii şi membrii asesori ai judecătoriilor şi tribunalelor, ofiţerii de poliţie judiciară) care s-au intervenit în exercitarea puterii legislative, fie prin reglementări care conţin dispoziţii legislative, fie oprind sau suspendând aplicarea uneia sau a mai multor legi, fie deliberând asupra necesităţii aplicării acestor legi;

(Membrii şi membrii asesori ai judecătoriilor şi tribunalelor, ofiţerii de poliţie judiciară) care şi-au depăşit atribuţiile amestecându-se în activităţi atribuite autorităţilor administrative, fie adoptând reglementări referitoare la aceste materii, fie interzicând executarea ordinelor emise de administraţie. <L 10-10-1967, art. 139>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 12, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 238. (Judecătorii sau asesorii sociali sau consulari) care, în momentul în care se află în faţa unei cauze ce priveşte autoritatea administrativă, procedează totuşi la judecarea cauzei, în pofida conflictului invocat în mod legal de această autoritate şi înainte de decizia Curţii de casaţie, sunt pedepsiţi fiecare cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 10-10-1967, art. 139, § 2> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Oficialii ministerului public care au întocmit rechizitorii sau care au pus concluzii în sensul adoptării deciziei respective sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă.

Art. 239. Guvernatorii, comisarii de arondisment, primarii şi membrii organelor administrative care intervin în exercitarea puterii legislative, aşa cum se precizează la paragraful 2 al articolului 237, sau care intervin prin luarea unor decizii care încearcă să transmită ordine sau apărări unor curţi sau tribunale sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro].] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În plus, ei pot fi condamnaţi, pe o perioadă de la cinci ani la zece ani, la interzicerea drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 13, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Capitolul III

Deturnarea, extorcarea de fonduri şi obţinerea de foloase comise de persoane care exercită o funcţie publică <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 240. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100 000 [de euro] orice persoană care exercită o funcţie publică şi care deturnează fonduri publice sau private, titluri înlocuitoare ale acestora, înscrisuri, titluri, acte, titluri mobiliare care sunt în posesia sa, în virtutea funcţiei pe care o ocupă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 241. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100 000 [de euro] orice persoană care exercită o funcţie publică şi care, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, distruge sau suprimă acte sau titluri care se află în posesia sa în această calitate, care i-au fost comunicate sau la care a avut acces în baza funcţiei sale. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 242. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Când sunt sustrase sau distruse documente sau acte de procedură judiciară, ori alte hârtii, registre, suporturi informatice sau magnetice, acte sau efecte conţinute în arhive, grefe sau depozite publice, sau remise unui funcţionar public în această calitate, funcţionarul public vinovat de neglijenţă este pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni şi cu amendă de la 100 [de euro] la 10.000 [de euro] sau cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 243. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care este vinovată de extorcare de fonduri, ordonând să se perceapă, pretinzând sau primind ceea ce ştie că nu este datorat, sau că depăşeşte ceea ce se datora referitor la drepturi, taxe, contribuţii, venituri, fonduri sau dobânzi pentru salarii sau retribuţii, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro] sau cu una din cele două pedepse, şi, mai mult, poate fi condamnată la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice, conform articolului 33.

Se aplică pedeapsa cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro], dacă extorcarea a fost comisă cu violenţe sau cu ameninţări.

Art. 244. (Abrogat) <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

(…) <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 245. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care, fie direct, fie prin interpunerea de persoane sau prin acte simulate, a luat sau a primit orice interes în înscrisuri, acte de adjudecare, întreprinderi sau regii a căror administrare sau supraveghere o deţinea, integral sau parţial, pe perioada actului, sau care, având misiunea de a ordona plăţile sau de a lichida o afacere, şi-a însuşit un interes oarecare în aceasta, este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro] sau cu una din aceste pedepse, putând fi condamnată, în plus, şi la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, posturi sau oficii publice, conform articolului 33. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dispoziţia de mai sus nu este aplicabilă celui care nu putea, având în vedere circumstanţele, să favorizeze prin poziţia sa interesele sale private, şi care a acţionat în mod deschis.

Capitolul IV

Corupţia persoanelor care exercită o funcţie publică <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 246. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> § 1. Constituie corupţie pasivă fapta persoanei care exercită o funcţie publică [1 de a solicita, de a accepta sau de a primi]1, direct sau prin mijlocirea unor persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură pentru ea sau pentru un terţ în scopul de a adopta unul din acele comportamente vizate la articolul 247.

§2. Constituie corupţie activă fapta de a propune, direct sau prin intermediul altora, unei persoane care exercită o funcţie publică, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură pentru ea însăşi sau pentru un terţ pentru a adopta unul din acele comportamente vizate la articolul 247.

§3. Este asimilată persoanei care exercită o funcţie publică în sensul prezentului articol orice persoană care se prezintă drept candidată la o asemenea funcţie, care face să creadă că va exercita o asemenea funcţie sau care, făcând uz de false calităţi, lasă să se creadă că exercită o asemenea funcţie.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 21, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 247. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publică a unui act al funcţiei sale, just dar care nu face obiectul remunerării, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la un an şi amendă de la 100 [de euro] la 10.000 [de euro] sau una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amendă de la 100 [de euro] la 25.000 [de euro] sau una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§2. Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publică a unui act injust cu prilejul exercitării funcţiei sale sau abţinerea de a face un act ce intră în îndatoririle sale, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amenda de la 100 [de euro] la 25.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În cazul în care o persoană coruptă a efectuat un act injust sau s-a abţinut de la a face un act ce intra în îndatoririle sale, ea va fi pedepsită cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la 100 [de euro] la 75.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>..

§3. Când corupţia are drept obiect comiterea de către persoana care exercită o funcţie publică a unei crime sau a unui delict cu ocazia exercitării funcţiei sale, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la doi ani la cinci ani şi amenda de la 500 [de euro]. la 10.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§4. Când corupţia are drept obiect utilizarea de către persoana care exercită o funcţie publică a influenţei sale reale sau pe care se presupune că o are datorită funcţiei sale, pentru a obţine un act al unei autorităţi sau al unei administraţii publice sau abţinerea de la efectuarea unui asemenea act, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la un an şi amenda de la 100 [de euro] la 10.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amenda de la 100 [de euro] la 25.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Dacă persoana coruptă a făcut efectiv uz de influenţa de care dispunea prin natura funcţiei deţinute, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 248. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> Când faptele prevăzute la articolele 246 şi 247, §§ de la 1 la 3, vizează un funcţionar de poliţie, o persoană cu calitatea de ofiţer de poliţie judiciară sau membru al ministerului public, maximul pedepsei este fixat la dublul maximului pedepsei prevăzute la articolul 247 pentru aceste fapte.

Art. 249. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când actul de corupţie prevăzut la articolul 246 se referă la un arbitru şi are drept obiect un act ce ţine din funcţia sa jurisdicţională, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani şi amendă de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa este închisoarea de la doi la cinci ani şi amendă de la 500 [de euro] la 10.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§2 Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un judecător asesor sau la un jurat şi are drept obiect un act ce ţine de funcţia sa jurisdicţională, pedeapsa aplicată este închisoarea de la doi ani la cinci ani şi o amendă de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa aplicată este recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§3. Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un judecător şi are drept obiect o faptă ce ţine de funcţia sa jurisdicţională, pedeapsa aplicată este recluziunea de la cinci ani la zece ani şi amenda de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani şi amenda de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 250 [1 Când corupţia prevăzută la articolele de la 246 la 249 se referă la o persoană care exercită o funcţie publică intr-un Stat străin sau într-o organizaţie de drept public internaţional, minimul pedepselor cu amenda se triplează iar maximul pedepselor cu amenda devine de cinci ori mai mare.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 22, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 251. (Abrogat) <L 2007-05-11/42, art. 6, 066; În vigoare: 08-06/2007>

Art. 252. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> Fără a afecta aplicarea articolelor 31 şi 32, persoanele pedepsite în virtutea prevederilor prezentului capitol pot fi condamnate, totodată, şi la interdicţia anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 253. (Abrogat) <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Capitolul V

Abuzul de autoritate

Art. 254. Se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani, orice funcţionar public, agent sau prepus al guvernului, indiferent de nivel sau grad, care a solicitat sau ordonat, a dispus să se solicite sau să se ordone acţionarea sau folosirea forţei publice împotriva executării unei legi sau a unei decizii regale, sau împotriva perceperii unui impozit stabilit legal, sau împotriva executării oricărei ordonanţe sau mandat de justiţie, sau a oricărui alt ordin care emană de la o autoritate.

În plus, vinovatul poate fi condamnat la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 14, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 255. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă această solicitare sau acest ordin au fost urmate de consecinţe, vinovatul este pedepsit cu detenţia de la cinci ani la zece ani.

Art. 256. Dacă ordinele sau solicitările au fost cauza directă a altor crime pasibile de pedepse mai severe decât cele prevăzute la articolele 254 şi 255, aceste pedepse mai severe se aplică funcţionarilor, agenţilor sau prepuşilor vinovaţi de a fi dat ordinele în cauză sau de a fi făcut rechiziţiile.

(Cu toate acestea, pedeapsa cu recluziunea pe viaţă este înlocuită, în acest caz, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.) <L 2003-01-23/42, art. 52, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 257. Când un funcţionar sau un ofiţer public, un administrator, agent sau prepus al guvernului sau al poliţiei, un executor de mandante de justiţie sau de sentinţe, un comandant şef sau aflat în subordinea forţei publice, fără un motiv legitim, a făcut uz sau a dispus utilizarea violenţei faţă de persoane, în exercitarea sau cu prilejul exercitării funcţiilor sale, minimul pedepsei prevăzut de lege pentru aceste fapte este majorat conform articolului 266.

Art. 258. Orice judecător, administrator sau membru într-un organism administrativ, care sub orice pretext, chiar sub pretextul lipsei de prevederi legale sau a neclarităţii legii, refuză să facă dreptatea cuvenită părţilor, este pedepsit cu amendă de la două sute [de euro] la cinci sute [de euro] şi poate fi condamnat la interdicţia drepturilor de a ocupa funcţii, posturi sau oficii publice. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 259. Orice comandant, ofiţer, subofiţer al forţei publice care, după primirea unei solicitări legale din partea unei autorităţi publice, refuză să dispună intervenţia forţelor aflate sub ordinele sale, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la trei luni.

Capitolul Vbis

Ascultarea, aflarea conţinutului şi înregistrarea comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 1; În vigoare: 03-02-1995>

Art. 259bis. <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 1; În vigoare: 03-02-1995> § 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi o amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, sau agent al ordinii publice care în timpul exercitării funcţiei sale, în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără să respecte formalităţile prevăzute: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° fie în mod intenţionat, cu ajutorul oricărui aparat, ascultă sau dispune ascultarea de către altcineva, ia cunoştinţă sau dispune luarea la cunoştinţă, înregistrează sau dispune înregistrarea, în timpul derulării lor, a comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, la care el nu participă, fără consimţământul tuturor participanţilor la aceste comunicaţii sau telecomunicaţii;

2° fie, având intenţia de a comite una dintre infracţiunile menţionate mai sus, instalează sau dispune să fie instalat orice aparat electronic;

3° fie, cu ştiinţă, deţine, dezvăluie sau divulgă unei alte persoane conţinutul comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, ascultate sau înregistrate în mod ilegal sau de care a luat cunoştinţă în mod ilegal, sau utilizează în mod conştient şi în orice fel o informaţie obţinută în acest fel.

§2. Va fi pedepsit cu închisoarea la trei ani şi la amendă de la cinci sute [de euro] la treizeci de mii [de euro] sau numai cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, deţinător sau agent al forţei publice care, aflat în exerciţiul funcţiunii şi acţionând în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără respectarea formalităţilor prevăzute de lege, cu intenţie frauduloasă sau scopul de a produce daune, utilizează o înregistrare, efectuată în mod legal, a unor comunicaţii sau telecomunicaţii private. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[§2bis. Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la cinci sute de euro la douăzeci de mii de euro sau numai cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, deţinător sau agent al forţei publice care, aflat în exerciţiul funcţiunii, în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără respectarea formalităţilor prevăzute de lege, fără drept, deţine, produce, vinde, obţine în vederea utilizării, importă, difuzează sau pune la dispoziţie sub orice formă un dispozitiv, inclusiv date informatice, conceput sau adaptat în principal pentru a permite comiterea infracţiunii prevăzute la au § 1.] <L 2006-05-15/46, art. 2, 1°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§3. Tentativa de a comite una dintre infracţiunile vizate la §§ 1 sau 2 este pedepsită ca şi infracţiune ea însăşi.

§4. Pedepsele [prevăzute la §§ 1 la 3] sunt dublate dacă o faptă de încălcare a uneia din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la pronunţarea unei sentinţe sau a unei hotărâri ce dobândeşte autoritate de lucru judecat, de condamnare pentru una din infracţiunile vizate [la art. 314bis, §§ 1 la 3]. <L 2006-05-15/46, art. 2, 3°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§5. [Dispoziţiile § 1, 1 şi 2 nu se aplică în cazul [1 cercetării]1, captării, ascultării, luării la cunoştinţă sau înregistrării efectuate de Serviciul General de Informaţii şi Securitate al Forţelor Armate, a oricărei forme de comunicări emise în străinătate atât în scopuri militare în cadrul misiunilor indicate la art. 11, § 2,1 şi 2 din legea organică din 30 noiembrie 1998 a serviciilor de informaţie şi securitate, cât şi din motive de securitate şi de protecţie a trupelor proprii şi ale aliaţilor lor în cadrul misiunilor în străinătate şi a cetăţenilor proprii stabiliţi în străinătate, după cum se menţionează la acelaşi art. 11, § 2, 3° şi 4°]. <L 2003-04-03/52, art. 2, 043; În vigoare: 12.05.2003>

----------

(1) <L 2010-02-04/26, art. 38, 079; în vigoare: 01-09-2010>

DISPOZIŢIE COMUNĂ CAPITOLELOR PRECEDENTE

Art. 260. În cazul în care un funcţionar sau un ofiţer public, un deţinător sau agent al forţei publice ordonă sau face un act contrar legii sau unei dispoziţii regale, dacă a justificat faptul că a acţionat din ordinul superiorilor, în cadrul domeniului lor de competenta şi că s-a supus acestora pe linie ierarhică, el va fi exonerat de pedeapsa care, în acest caz, nu va fi aplicată decât superiorilor care i-au dat ordinul.

Capitolul VI

Exercitarea autorităţii publice în mod ilegal anticipat sau prelungit

Art. 261. Funcţionarul public care îşi exercită funcţiile fără a-şi depune jurământul prevăzut de lege, este condamnat la plata unui amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 262. Orice funcţionar public revocat, destituit, suspendat sau pus sub interdicţie legală, care, după ce a luat la cunoştinţă în mod oficial e această situaţie, continuă să-şi exercite funcţia, este pedepsit cu închisoare de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro].

Este pedepsit cu aceeaşi pedeapsă orice funcţionar public care ocupă o poziţie electivă sau temporară şi care continuă să-şi exercite funcţiile, după încetarea legală a acestora. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul VII

Delicte referitoare la păstrarea actelor de stare civilă

Art. 263. <L 31-03-1987, art. 88> Va fi pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro] ofiţerul de stare civilă care încalcă una din dispoziţiile articolelor 34 la 44, 49, 50 şi 334 din Codul civil. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 264. <L 31-03-1987, art. 89> Vor fi pedepsiţi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro], ofiţerul de stare civilă sau agentul delegat în mod special de către acesta, care încalcă una din dispoziţiile articolului 45, § 1, din Codul civil. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 265. <L 31-03-1987, art. 90> Va fi pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], ofiţerul de stare civilă care procedează la oficierea unei căsătorii fără să fi solicitat în prealabil exprimarea consimţămintelor prevăzute de lege. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

DISPOZIŢII PARTICULARE

Art. 266. (A se vedea NOTA de sub TITLU) În afara cazului în care legea prevede în mod special pedepsele aplicate pentru crime sau delicte comise de către funcţionarii sau ofiţerii publici, aceia dintre ei care se vor dovedi vinovaţi pentru alte crime sau alte delicte pe care trebuiau se la prevină, să le constate, să le urmărească sau să le reprime, vor fi condamnaţi la pedepse pentru aceste crime sau aceste delicte, pedepse a căror minim va fi dublat, dacă este vorba de închisoare şi mărit cu doi ani, dacă este vorba (de recluziune sau de detenţie de la cincisprezece ani la douăzeci de ani sau la un termen inferior). <L 2003-01-23/42, art. 53, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Capitolul VIII

Infracţiuni comise de slujitorii diferitelor culte aflaţi în exerciţiul funcţiunii

Art. 267. (Va fi pedepsit cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] orice slujitor al unui cult care procedează la încheierea căsătoriei religioase înainte de oficierea căsătoriei civile.) <L 03-08-1909, art. unic> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Această dispoziţie nu va fi aplicabilă dacă una dintre persoanele care au primit binecuvântarea nupţială era în pericol de moarte şi orice întârziere adusă acestei ceremonii ar fi făcut-o imposibilă) <L 03-08-1909, art. unic>

În cazul comiterii unei noi infracţiuni de acelaşi tip, autorul poate fi condamnat, în plus, la închisoare de la opt zile la trei luni..

Art. 268. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] slujitorii unui cult care, aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor religioase, prin discursurile pronunţate în adunare publică, atacă direct guvernul, o lege, o hotărâre regală sau orice act al autorităţii publice. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Titlul V

Crime şi delicte împotriva ordinii publice comise de particulari

Capitolul I

Rebeliunea

Art. 269. Este calificat ca rebeliune orice atac, orice rezistenţă comisă cu violenţă sau ameninţări împotriva ofiţerilor ministeriali, paznicilor de plantaţii sau forestieri, deţinătorii sau agenţii ordinii publice, funcţionarilor însărcinaţi cu perceperea taxelor şi contribuţiilor, agenţilor ce pun în aplicare forţa de constrângere a statului, agenţilor vamali, agenţilor însărcinaţi cu aplicarea sechestrelor, ofiţerilor sau agenţilor de poliţie administrativă sau judiciară, care acţionează pentru punerea în aplicare a legii, ordinelor sau ordonanţelor date de autoritatea publică, sau a mandatelor sau hotărârilor emise de instanţă.

Art. 270. (Abrogat) <L 13-10-1930, art. 31>

Art. 271. Rebeliunea comisă de o singură persoană, care este înarmată, va fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani; dacă persoana vinovată de rebeliune nu a fost înarmată, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 272. (A se vedea NOTA de sub TITLU). Dacă rebeliunea a fost comisă de mai multe persoane şi în urma unor înţelegeri prealabile, rebelii înarmaţi vor fi condamnaţi la (recluziune de la cinci la zece ani), iar ceilalţi la închisoare de la un an la cinci ani. <L2003-01-23/42, art. 54, 040; În vigoare: 13.03.2003>

Dacă rebeliunea nu a fost rezultatul unei înţelegeri prealabile, vinovaţii înarmaţi vor fi condamnaţi la închisoare de la de la un an la cinci ani, iar ceilalţi, la închisoare de la trei luni la doi ani.

Art. 273. În cazul rebeliunii organizate în bandă sau în mulţime, articolul 134 din prezentul Cod va fi aplicabil rebelilor fără funcţii sau care nu ocupă posturi în cadrul bandei şi care se retrag la primul avertisment al autorităţii publice, sau chiar ulterior, dacă aceştia au fost reţinuţi în afara locului rebeliunii, dacă nu au opus o nouă rezistenţă şi nu au avut arme.

Art. 274. În toate cazurile în care va fi pronunţată pentru rebeliune pedeapsa cu închisoarea, vinovaţii vor putea fi condamnaţi, în plus, la plata unei amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Şefii rebeliunii şi cei care au provocat-o vor putea, în plus, să fie condamnaţi (...) la interdicţie conf. art. 33 <L 09-04-1930, art. 32>

Capitolul II

Ultrajul şi violenţele împotriva miniştrilor, membrilor camerelor legislative, deţinătorilor autorităţii sau forţei publice

Art. 275. (Va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi amendă de la cincizeci la trei sute [de euro], cel care va comite un ultraj prin fapte, cuvinte, gesturi sau ameninţări împotriva unui membru al Camerelor legislative în aflat în exerciţiul funcţiei sau cu ocazia exercitării mandatului său, unui Ministru (, unui membru al [1 Curţii Constituţionale]1) sau unui (magistrat al autorităţii administrative sau unui membru al autorităţii judiciare) sau unui ofiţer activ al forţei publice, în exercitarea funcţiilor lor). <L 27-07-1934, art. 1> <L 10-10-1967, art. 139, § 5> <L 02-02-1984, art. 6> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă ultrajul se produce în cadrul şedinţei uneia dintre Camere sau al unei audieri desfăşurate într-o judecătorie sau tribunal, închisoarea va fi de la două luni la doi ani şi amenda va fi de la două sute [de euro] la o mie [de euro].

Cu excepţia cazurilor de flagrant delict, ultrajul îndreptat împotriva unui membru al uneia din cele două Camere nu poate fi urmărit penal decât la plângerea persoanei ultragiate sau la denunţul făcut de Camera din care aceasta face parte.

----------

(1) <L 2010-02-21/03, art. 6, 078; În vigoare: 08-03-2010>

Art. 276. Ultrajul comis prin cuvinte, fapte, gesturi sau ameninţări, dirijat, împotriva unui ofiţer ministerial, unui funcţionar public sau unui agent de ordine publică, sau împotriva oricărei alte persoane deţinând o funcţie publică, aflate în exerciţiul funcţiunii sau cu ocazia exercitării funcţiilor lor, va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la o lună şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art.277. Ultrajul comise împotriva corpurilor constituite vor fi pedepsite în acelaşi fel ca şi ultrajul comis împotriva membrilor acestor corpuri, după diferenţele stabilite în cele două articole precedente.

Art. 278. (Va fi pedepsit cu închisoare de la două luni la doi ani şi amendă de la cincizeci la cinci sute [de euro] cel care loveşte un membru al Camerei legislative în exerciţiu sau cu ocazia exercitării mandatului sau, un Ministru (un membru al [1 Curţii Constituţionale]1,) un magistrat sau un ofiţer al forţei publice în serviciu activ, în exerciţiu sau cu ocazia exercitării funcţiei sale). <L 27-07-1934, art. 2> <L 02-02-1984, art. 7> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă loviturile au fost date în şedinţa uneia dintre Camere sau în cadrul unei şedinţe de judecată în instanţă, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la trei ani şi amendă de la două sute [de euro] o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2010-02-21/03, art. 7, 078; În vigoare: 08-03-2010>

Art. 279. Dacă loviturile au cauzat sângerări, răniri sau boli, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la şase luni la cinci ani şi amendă de la două sute [de euro] la o mie cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, în vigoare: 01-01-2002>

Art. 279bis. <Introdus prin L 2006-12-20/41, art. 2; În vigoare: 22-02-2007>

În cazul în care loviturile aplicate fără intenţia de a ucide au provocat totuşi moartea, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la şapte ani la zece ani.

El va fi pedepsit cu recluziunea de la doisprezece la cincisprezece ani dacă a comis aceste acte de violenţă cu premeditare.

Art. 280. [1 În cazul în care fapta a fost comisă împotriva unui ofiţer ministerial, unui agent deţinător de autoritate sau forţă publică ori împotriva oricărei alte persoane ce deţine o calitate publică aflată în exerciţiu sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale, pedepsele aplicate sunt următoarele:

1° în cazurile prevăzute la articolul 398, alineatul 1, pedepsele sunt închisoarea până la un an şi amenda de la cincizeci de euro la trei sute de euro;

2° în cazurile prevăzute la articolul 398, alineatul 2, pedepsele sunt închisoarea de la două luni la doi ani şi amenda de la cincizeci de euro la trei sute de les euro;

3° în cazurile prevăzute la articolul 399, alienatul 1, pedepsele sunt închisoarea de la patru luni la patru ani şi amenda de la o sută de euro la cinci sute de euro;

4° în cazurile prevăzute la articolul 399, alineatul 2, pedepsele sunt închisoarea de la un an la cinci ani şi amenda de la o sută de euro la cinci sute de euro;

5° în cazurile prevăzute la articolul 400, alineatul 1, pedeapsa este recluziunea de la cinci la zece ani;

6° în cazurile prevăzute la articolul 400, alineatul 2, pedeapsa este recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

7° în cazurile prevăzute la articolul 401, alineatul 1, pedeapsa este recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

8° în cazurile prevăzute la articolul 401, alienatul 2, pedeapsa este recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2010-03-08/08, art. 2, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 281. <Abrogat prin L 2010-03-08/08, art. 3, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 281bis. <Abrogat prin L 2010-03-08/08, art. 4, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 281ter. <Abrogat prin L 2010-03-08/08, art. 5, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 282. Pedepsele prevăzute la art. 275, 278, 279 vor fi aplicabile în cazul de ultraj sau lovire a juraţilor ca urmare a funcţiilor lor, sau a martorilor, ca urmare a depoziţiilor acestora.

Capitolul III

Ruperea de sigiliu

Art. 283. Dacă sigiliile aplicate din ordinul autorităţii publice au fost rupte, cei însărcinaţi cu paza acestora vor fi pedepsiţi, pentru neglijenţă, cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 284. Cel care rupe sigilii în mod intenţionat este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani, iar dacă vinovatul este chiar persoana însărcinată cu paza sigiliului sau de funcţionarul public care a ordonat aplicarea acestuia, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani.

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită, în primul caz din prezentul articol, cu închisoarea de la trei luni la un an şi în al doilea caz cu închisoarea de la şase luni la doi ani.

Art. 285. <L 2003-01-23/42, art. 55, 040; În vigoare: 13.03.2003 > Dacă sigiliile rupte erau aplicate pe hârtii sau efecte aparţinând unui inculpat, cercetat sau acuzat de comiterea unei fapte pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă, cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani sau cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani, sau unei persoane condamnate la una din aceste pedepse, cel însărcinat cu paza sigiliului, care se face vinovat de neglijenţă, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an.

Art. 286. Cel care, cu intenţie, rupe sigilii aplicate pe documentele sau efectele menţionate în articolul precedent, este fi pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani, iar dacă acesta este chiar persoana însărcinată cu paza sigiliului sau funcţionarul public care a ordonat aplicarea acestuia, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la doi ani la cinci ani.

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită, în primul caz prevăzut de prezentul articol, cu închisoare de la şase luni la doi ani, iar în cel deal doilea caz, cu închisoare de la un an la trei ani.

Art. 287. Dacă ruperea ce sigilii este comisă cu violenţă împotriva persoanelor, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la doi ani la cinci ani.

Tentativa de rupere de sigilii este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Art. 288. În cazul articolelor 284, 286, 287, vinovatul va putea să fie condamnat şi la plata unei amenzi de la cincizeci [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul IV

Împiedicarea executării de lucrări publice

Art. 289. Orice persoană care, prin faptele sale, se opune executării lucrărilor ordonate sau autorizate de autoritatea competentă, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei luni.

Art. 290. Cei care prin adunare în grup şi violenţă, agresiuni sau ameninţări se opun acestor lucrări, vor fi condamnaţi la închisoare de la trei luni la doi ani.

Şefii sau iniţiatorii acţiunii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Art. 291. În cazurile prevăzute în articolele precedente, vinovaţii vor putea să fie condamnaţi şi la o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, în vigoare: 01-01-2002>

Capitolul V

Crime şi delicte comise de furnizori

Art. 292. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Persoanele însărcinate cu furnizarea de mărfuri, întreprinderi sau regii care prestează servicii în contul armatei sau al marinei şi care împiedică în mod voluntar prestaţiile de care sunt răspunzători sunt pedepsite cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani) şi cu o amendă de la două sute [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2003-01-23/42, art. 56, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Aceleaşi pedepse sunt aplicate agenţilor sau furnizorilor, în cazul în care aceştia au împiedicat în mod voluntar prestaţiile respective.

Art. 293. (Vezi NOTA de sub TITLU) Funcţionarii publici sau agenţii sau salariaţii guvernului care au provocat sau ajutat vinovaţii să provoace neefectuarea prestaţiilor, vor fi condamnaţi la recluziune (de la şapte ani la zece ani) şi la o amendă de la trei sute [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2003-01-23/42, art. 57, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 294. Dacă încetarea prestaţiei este rezultatul unei neglijenţe din partea furnizorilor, agenţilor acestora, funcţionarilor publici sau agenţilor, reprezentanţilor sau salariaţilor guvernului, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 295. Chiar şi atunci când prestaţiile au fost efectuate, dacă livrările sau lucrările au fost întârziate în mod voluntar, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare:01-01-2002>

Pedeapsa aplicată vinovaţilor va fi închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] dacă întârzierea este rezultatul unei neglijenţe. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 296. În diversele cazuri prevăzute de art. 294 şi 295, § 2, urmărirea nu va putea fi efectuată decât dacă problema este denunţată de către ministrul de resort.

Art. 297. Dacă au existat fraude referitoare la natura, calitatea, cantitatea lucrărilor sau manoperelor sau a lucrurilor furnizate, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la şase luni la trei ani şi amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, ei vor putea fi condamnaţi la interdicţia prevăzută de art. 33.

Art. 298. Funcţionarii publici sau agenţii prepuşi sau salariaţii guvernului care au participat la această fraudă vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la doi ani la cinci ani şi cu amenda de la două sute [de euro] la zece mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, ei vor fi condamnaţi la interdicţia prevăzută de art. 33.

Capitolul VI

Publicarea sau distribuirea de înscrisuri fără indicarea numelui şi domiciliului autorului sau a tipografului

Art. 299. Orice persoană care contribuie cu bună ştiinţă la publicarea sau la distribuirea de materiale tipărite de orice fel în care nu sunt indicate numele real şi domiciliul autorului sau tipografului, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau numai cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cu toate acestea, nu va putea fi pronunţată pedeapsa cu închisoarea în cazul în care materialul tipărit, publicat fără indicaţiile solicitate, face parte dintr-o publicaţie a cărei origine este cunoscută prin apariţia sa anterioară.

Art. 300. Sunt scutiţi de pedeapsa prevăzută la articolul precedent:

Cei care indică cine a tipărit materialul;

Curatorii, cei care afişează, vânzătorii sau distribuitorii care fac cunoscută persoana de la care au materialul tipărit.

Capitolul VII

Infracţiuni la legile şi regulamentele loteriei, caselor de jocuri şi caselor de amanet

Art. 301. Sunt considerate loterii orice operaţiuni oferite publicului în vederea obţinerii unui câştig prin voia hazardului.

Art. 302. Autorii, antreprenorii, administratorii, agenţii de loterie care nu sunt autorizaţi legal vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Vor fi confiscate bunurile mobile ce fac obiectul câştigurilor oferite la loterie şi cele care sunt folosite sau destinate acestui serviciu.

Dacă un imobil a fost pus în joc la loterie, nu va fi dispusă confiscarea acestuia; în locul confiscării, va fi aplicată o amendă de la o sută [de euro] la zece mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 303. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse:

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care plasează, colportează, distribuie bilete de loterie care nu sunt autorizate legal;

Cei care, prin avize, anunţuri, afişe sau orice alt mijloc de publicare, fac cunoscută existenţa acestor loterii sau facilitează emiterea acestor bilete.

În toate cazurile, biletele ca şi avizele, anunţurile sau afişele vor fi confiscate şi distruse.

Art. 304. Sunt scutiţi de pedepsele prevăzute la articolul precedent deţinătorii şi cei care le prezintă şi care fac cunoscută persoana de la care au obţinut biletele sau înscrisurile menţionate mai sus.

Art. 305. (Abrogat) <L 1999-05-07/77, art. 73, 027; În vigoare: 30-12-2000>

Art. 306. Cei care, fără autorizaţie legală, deschid case de împrumut cu gaj sau amanet, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie de euro [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 307. Cei care, având o autorizaţie, nu ţin un registru conform reglementărilor legale, care să aibă toate rubricile completat, fără spaţii albe sau rânduri libere, care să conţină sumele sau obiectele împrumutate, numele, domiciliile şi profesiile împrumutătorilor, natura, calitatea, valoarea obiectelor amanetate, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 308. Sunt pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie de euro [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Persoanele care aduc în mod obişnuit lucruri la birourile caselor de împrumut şi amanet pentru alţii, fiind retribuiţi în acest scop;

Cei care cumpără, în mod obişnuit, dreptul de gaj de la casele de amanet;

Cei care cedează sau cumpără drepturi de gaj, prin efectuarea de împrumuturi pe baza unor bunuri noi.

Capitolul VIII

Infracţiuni referitoare la industrie, comerţ şi licitaţii publice

Art. 309. Cel care, acţionând în mod răuvoitor sau fraudulos, comunică secretele fabricii în care a fost sau este angajat, va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 310. (Abrogat) <L 24-05-1921, art. unic>

Art. 311. Persoanele care, prin orice mijloace frauduloase, operează mărirea sau micşorarea preţului bunurilor de consum sau mărfurilor sau al actelor şi efectelor publice, vor fi pedepsite cu închisoare de la o lună la doi ani şi cu amendă de la trei sute [de euro] la zece mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 312. Orice comandant al unei unităţi militare, al unei provincii sau al unui loc şi al unei localităţi, orice guvernator sau comisar de arondisment care procedează, în zona sau locul în care are dreptul să-şi exercite autoritatea, la practicarea unor astfel de manevre sau care participă la ele, fie în mod deschis, fie prin acte simulate sau prin persoane interpuse, va fi pedepsit, independent de pedepsele prevăzute la articolul precedent, cu interdicţia exercitării drepturilor enunţate la primele trei numere din [1 articolul 31, alineatul 1]1.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 15, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 313. Cei care, prin acţiune în grup şi recurgere la violenţă sau ameninţări, tulbură ordinea publică în pieţe sau în halele de cereale, cu intenţia de a provoca jaful sau numai de a forţa vânzătorii să renunţe la marfă pentru un preţ inferior celui care ar rezulta din concurenţa liberă, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani.

Şefii sau iniţiatorii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani (...). <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 314. <L 1993-12-24/37, art. 66, 011; În vigoare: 01.05.1997> Persoanele care, în cadrul procedurilor de adjudecare a proprietăţii, a uzufructului sau a închirierii bunurilor mobile sau imobile a unei întreprinderi, a unei furnituri, a unei exploataţii ori ale unui serviciu oarecare, împiedică sau tulbură derularea liberă a licitaţiei sau de prezentare a ofertelor, prin violenţă sau ameninţări, prin oferirea de daruri sau prin promisiuni, sau prin orice alt mijloc fraudulos, vor fi pedepsite cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu amendă de la o sută [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01- 2002>

Capitolul VIIIbis

Infracţiuni referitoare la secretul comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 2; În vigoare: 03-02-1995>

Art. 314bis. <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 2; În vigoare: 03-02-1995> § 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la un an şi amendă de la două sute [de euro] la zece mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse cel care:

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

fie în mod intenţionat, cu ajutorul oricărui aparat, ascultă sau dispune ascultarea de către altcineva, ia cunoştinţă sau dispune luarea la cunoştinţă, înregistrează sau dispune înregistrarea, în timpul derulării lor, a comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, la care el nu participă, fără consimţământul tuturor participanţilor la aceste comunicaţii sau telecomunicaţii;

2° fie, având intenţia de a comite una dintre infracţiunile menţionate mai sus, instalează sau dispune să fie instalat orice aparat electronic;

§ 2. Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la doi ani şi amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci de mii [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse, oricine va deţine, va face cunoscută sau va divulga cu bună ştiinţă unei alte persoane conţinutul comunicaţiilor sau al telecomunicaţiilor private, ascultate sau înregistrate ilegal sau de care a luat la cunoştinţă în mod ilegal, sau foloseşte cu ştiinţă o informaţie obţinută în acest mod.

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care, având o intenţie frauduloasă sau scopul de a face rău altora, foloseşte înregistrări, efectuate în mod legal, ale unor comunicaţii sau telecomunicaţii private.

(§2bis. Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la un an şi cu amendă de la două sute de euro la zece mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, în mod necuvenit, posedă, produce, vinde, obţine în vederea utilizării, importă, difuzează sau pune la dispoziţie sub o altă formă un dispozitiv, inclusiv date informatice, conceput sau adaptat în principal pentru a permite comiterea infracţiunii prevăzute la au § 1.) <L 2006-05-15/46, art. 3, 1°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§3. Tentativa de a comite una dintre infracţiunile vizate la (§§ 1, 2 sau 2bis) este pedepsită ca infracţiune consumată. <L 2006-05-15/46, art. 3, 2°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§4. Pedepsele [prevăzute la §§ 1 la 3] sunt dublate dacă o faptă de încălcare a uneia din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la pronunţarea unei sentinţe sau a unei hotărâri definitive, prin care este impusă o condamnare pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile vizate (la art. 259bis, §§ 1 la 3). <L 2006-05-15/46, art. 3, 3°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

Capitolul IX

Alte infracţiuni împotriva ordinii publice

Secţiunea I

Despre infracţiunile la legea înhumării

Art. 315. Vor fi pedepsiţi cu pedepse de la opt zile la două luni de închisoare sau amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care, fără a fi obţinut în prealabil autorizaţia din partea ofiţerului public, au efectuat sau au determinat efectuarea unei înhumări.

Cei care încalcă, în orice mod, reglementările relative la locul de înmormântare şi la înhumare.

Secţiunea II

Împiedicarea exercitării funcţiei jurisdicţionale <L 10-10-1967, art. 140>

Art. 316. <L 10-10-1967, art. 140> Este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro] cel care se abţine să răspundă la anchetele ordonate de autoritate în vederea stabilirii listei juraţilor sau care, pentru a fi scutit de îndeplinirea funcţiei de jurat face o declaraţie inexactă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 316bis. <L 10-10-1967, art. 140> Este pedepsit cu amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1o Juratul care nu este scutit şi nu se prezintă la curtea cu juri în ziua şi la ora indicate pentru deschiderea dezbaterilor, pe baza citaţiei care i-a fost comunicată sau a convocării pe care a primit-o;

2o Juratul care, după ce a dat curs citaţiei sau convocării, se retrage fără permisiunea preşedintelui înainte de expirarea funcţiilor sale.

Art. 317. (Abrogat) <L 03-03-1933, art. 28>

Art. 318. (Abrogat) <L 03-03-1933, art. 28>

Secţiunea III

Infracţiuni relative la epizootie

Art. 319. (Abrogat) <L 24-03-1987, art. 32, § 1>

Art. 320. (Abrogat) <L 24-03-1987, art. 32, § 1>

Art. 321. (Abrogat) <L 24-03-1987, art. 32, § 1>

Titlul VI

Crime şi delicte împotriva siguranţei publice

Capitolul I

Asocierea constituită cu scopul de a atenta la persoane sau proprietăţi şi organizaţia criminală <L 1999-01-10, art. 2, 022; în vigoare: 08.03.1999>

Art. 322. Orice asociere constituită cu scopul de a atenta la persoane sau la proprietăţi este o crimă sau un delict, care există prin însuşi faptul de organizare a bandei.

Art. 323. (Dacă asocierea are ca scop comiterea unor crime pentru care legea prevede pedeapsa cu recluziunea pe viaţă sau recluziunea de la zece la cincisprezece ani sau la un termen mai mare, cei care au provocat această asociere, şefii acestei bande şi cei care au deţinut orice funcţie de comandă în cadrul acesteia vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cinci la zece ani.) <L 2003-01-23/42, art. 58, 040; în vigoare: 13.03.2003> În vigoare: 13-03-2003>

Ei vor fi pedepsiţi cu închisoare de la doi ani la cinci ani dacă asocierea a fost constituită pentru a comite alte crime şi cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă asocierea a fost constituită pentru a comite delicte.

Art. 324. Orice alte persoane care fac parte din asociere şi cei care cu bună ştiinţă furnizează bandei sau diviziunilor ei arme, muniţii, instrumente pentru comiterea de infracţiuni, crimă, cazare, loc retragere sau loc de adunare, vor fi pedepsiţi:

În primul caz prevăzut de articolul precedent, cu închisoare de la şase luni la cinci ani;

În al doilea caz, cu închisoare de la două luni la trei ani;

În cel de-al treilea caz, cu închisoare de la o lună la doi ani.

Art. 324bis. (introdus de <L 1999-01-10/49, art. 3, În vigoare: 08-03-1999>) Constituie o organizaţie criminală asocierea constituită din mai mult de două persoane, creată în timp, în vederea comiterii, în manieră concertată, de crime, delicte care sunt pedepsite cu închisoare de trei ani sau cu o pedeapsă mai gravă, pentru a obţine, direct sau indirect avantaje patrimoniale, (...) <L 2005-08-10/61, art. 4, 053; În vigoare: 12-09-2005>

O organizaţie al cărei obiect real este exclusiv cel de ordin politic, sindical, filantropic, filozofic sau religios sau care urmează exclusiv orice alt scop legitim nu poate să fie considerată o organizaţie criminală în sensul alineatului 1.

Art. 324ter. (Introdus prin <L 1999-01-10/49, art. 3, În vigoare: 08-03-1999> § 1. (Atunci când organizaţia criminală foloseşte intimidarea, ameninţarea, violenţa, manevrele frauduloase sau corupţia sau recurge la structuri comerciale sau de altă natură pentru a disimula sau facilita comiterea infracţiunilor, orice persoană care, cu ştiinţă şi în mod voluntar face parte din aceasta este pedepsită cu închisoare de la un an la trei ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cinci mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse, chiar dacă ea nu are intenţia de a comite o infracţiune în cadrul acestei organizaţii şi nici să se asocieze acesteia într-una din modalităţile prevăzute de art. 66 la 69.) <L 2005-08-10/61, art. 5, 053; În vigoare: 12-09-2005>

§2. Orice persoană care participă la pregătirea sau la realizarea oricărei activităţi licite a acestei organizaţii criminale, când ştie că participarea să contribuie la atingerea obiectivelor acesteia, aşa cum sunt prevăzute la art. 324bis, este pedepsită cu închisoare de la un an la trei ani şi amendă de la o sută [de euro] la cinci mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§3. Orice persoană care participă la luare oricăror decizii în cadrul activităţilor organizaţiei criminale, când ştie că participarea sa contribuie la atingerea obiectivelor acesteia, aşa cum sunt prevăzute la art. 324bis, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la cinci sute [de euro] la cinci mii [de euro], sau numai cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§4. Orice conducător al organizaţiei criminale este pedepsit cu închisoare de la zece ani la cincisprezece ani şi o amendă de la o mie [de euro] la două sute de mii [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 325. Vinovaţii condamnaţi, pe baza art. 323 (, 324 şi 324ter) la pedeapsa cu închisoarea, vor putea fi condamnaţi şi la pedeapsa cu interdicţia prevăzută de art. 33 (...) <L 09-04-1930, art. 32> <L 1999-01-10/49, art. 4, 022; În vigoare: 08-03-1999>

Art. 326. Vor fi scutiţi de pedepsele pronunţate în prezentul capitol aceia dintre vinovaţi care, înainte de orice tentativă de comitere a crimelor sau delictelor ce fac obiectul asociaţiei şi înainte de efectuarea oricărui act de urmărire penală, dezvăluie autorităţii existenţa acestor bande şi numele comandanţilor lor principali şi a celor aflaţi în subordinea acestora.

(Alineat 2 abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Capitolul II

Ameninţarea cu comiterea de atentate împotriva persoanelor sau împotriva proprietăţilor şi răspândirea de informaţii false referitoare la atentate grave <L 04-07-1972, art. 5>

Art. 327. <L 04-07-1972, art. 1> Oricine ameninţă, fie verbal, fie prin act anonim sau semnat, la ordin sau condiţionat, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor pentru care legea prevede o pedeapsă penală, va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Ameninţarea adresată în scris, anonimă sau semnată, cu un atentat împotriva persoanelor sau a proprietăţilor pentru care legea prevede o pedeapsă penală, ameninţarea nefiind însoţită de un ordin sau de o condiţie, va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 328. <L 04-07-1972, art. 2> Orice persoană care dă, verbal sau în scris, anonim sau semnat, (fie acţionând în orice alt mod,) cu bună ştiinţă o informaţie falsă referitoare la existenţa unui pericol de atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor pentru care legea prevede o pedeapsă penală, va fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2003-04-04/59, art. 2, 042; În vigoare: 15-05-2003>

Art. 328bis <Introdus prin L 2003-04-04/59, art. 3; În vigoare: 15-05-2003>

Orice persoană care răspândeşte, în orice fel, substanţe care, neprezentând în sine niciun pericol, dau impresia a fi periculoase şi despre care ştie sau trebuie să ştie că pot inspira o mare teamă de atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de până la doi ani, va fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la cincizeci de euro la trei sute de euro.

Art. 329. <L 04-07-1972, art. 3> Ameninţarea, prin gesturi sau embleme, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă penală, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 330. <L 04-07-1972, art. 4> Ameninţarea, adresată verbal sau în scris, anonimă sau semnată, la ordin sau în mod condiţionat, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea până la trei luni, va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 330bis. [1 În cazurile vizate de articolele 327 la 330, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole se dublează atunci când persoană căreia îi sunt adresate ameninţările cu comiterea unui atentat sau căreia îi sunt furnizate informaţii false cu privire la un atentat este o persoană a cărei stare de vulnerabilitate cauzată de vârstă, de sarcină, de boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-11-26/19, art. 3, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 331. În cazurile prevăzute de art. 327, vinovatului i se va putea aplica şi pedeapsa cu interdicţia prevăzută de art. 33 (...). <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 331bis. (Vezi NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986 art. 1> Este pedepsit cu (recluziunea de cinci ani la zece ani): <L 2003-01-23/42, art. 59, 040; În vigoare: 13.03.2003>

1° [1 cel care, cu scopul de a provoca moartea sau rănirea gravă a altuia, sau deteriorarea gravă a bunurilor sau a mediului înconjurător, ameninţă cu folosirea de materiale sau instalaţii radioactive sau ameninţă să comită un act îndreptat împotriva unei instalaţii nucleare sau să perturbe funcţionarea unei astfel de instalaţii;]1

2° cel care ameninţă cu comiterea unui furt de materii nucleare cu scopul de a constrânge o persoană fizică sau juridică, o organizaţie internaţională sau un Stat să facă un anumit act sau să se abţină de la a face un anumit act.

(3° cel care ameninţă să folosească arme sau produse biologice sau chimice pentru a comite un atentat împotriva persoanelor fizice, proprietăţilor sau persoanelor juridice, organizaţiilor internaţionale sau unui Stat.) <L 2003-04-04/59, art. 4, 042; În vigoare: 15-05-2003>

----------

(1) <L 2013-05-23/09, art. 2, 093; În vigoare: 16-06-2013>

Capitolul III

Evadarea deţinuţilor

Art. 332. În cazul evadării deţinuţilor, persoanele responsabile de coordonarea şi supravegherea lor vor fi pedepsite după cum urmează.

Art. 333. <L 29-08-1945, art. 1> Dacă evadatul era urmărit sau condamnat pentru un delict, dacă era prizonier de război, dacă era deţinut la dispoziţia Ministrului justiţiei, responsabilii sus-menţionaţi vor fi pedepsiţi, în caz de neglijenţă, cu închisoare de la opt zile la trei luni şi în caz de complicitate, cu închisoare de la şase luni la doi ani.

Aceleaşi pedepse vor fi aplicabile în cazul evadărilor oricărui individ internat prin aplicarea legii protecţiei sociale din 9 aprilie 1930.

Art. 334. Dacă evadatul era urmărit sau condamnat pentru comiterea unei crime, sau era arestat pe baza legii privind extrădarea persoanelor, [1 în baza legii privind extrădarea persoanelor]1 persoanele responsabile vor fi pedepsite cu închisoare de la cincisprezece zile la un an, în caz de neglijenţă, şi la închisoare de la un an la cinci ani, în caz de complicitate.

----------

(1) <L 2015-07-20/19, art. 2, 113; În vigoare: 05-09-2015>

Art. 335. Cei care, nefiind însărcinaţi cu paza sau cu controlul conduitei deţinutului, asigură sau facilitează evadarea acestuia, vor fi pedepsiţi, în situaţiile prevăzute de art. 333, cu închisoare de la cincisprezece zile la un an şi, în situaţiile prevăzute de art. 334, cu închisoare de la trei luni la doi ani.

(Alineatul 2 abrogat) <L 1993-06-29/31, art. 1, 010; În vigoare: 05-09-1993>

Art. 336. Dacă evadarea a avut loc sau a fost încercată prin recurgere la violenţă, ameninţări sau spargerea închisorii, pedepsele împotriva celor l-au favorizat pe autor, au favorizat furnizându-i instrumentele adecvate pentru evadare vor fi:

În circumstanţele enunţate la art. 333, închisoarea de la doi ani la cinci ani, în cazul persoanelor responsabile, şi de la trei luni la doi ani, împotriva altor persoane;

În circumstanţele enunţate la art. 334, (închisoarea de la 5 ani la 10 ani) împotriva responsabililor şi închisoarea de la şase luni la trei ani, împotriva celorlalte persoane. <L 2003-01-23/42, art. 60, 040; în vigoare: 13.03.2003>

Art. 337. (Vezi NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 61, 040; în vigoare: 13.03.2003> Dacă evadarea a avut loc sau a fost încercată prin recurgerea la violenţă, ameninţări sau spargerea închisorii, pedepsele împotriva celor care au favorizat-o prin transmiterea de arme vor fi:

În circumstanţele enunţate la art. 333, închisoarea de la cinci la zece ani, împotriva responsabililor, şi închisoarea de la doi ani la cinci ani, împotriva celorlalte persoane.

În circumstanţele enunţate la art. 334, închisoarea de zece ani la cincisprezece ani, împotriva responsabililor, şi închisoarea de la cinci la zece ani, împotriva celorlalte persoane.

Capitolul IV

Tăinuiri

Art. 338. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 339. Cei care ascund ei înşişi sau pun pe alţii să ascundă persoane despre care ştiau că sunt urmărite sau condamnate pentru comiterea unei crime sunt pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 340. Orice persoană care ascunde sau pune pe alţii să ascundă cadavrul unei persoane care a fost ucisă sau a murit în urma loviturilor sau rănilor primite, va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 341. Sunt exceptaţi/exceptate de la cele două dispoziţii precedente ascendenţii sau descendenţii, soţii sau soţiile chiar şi divorţaţi/divorţate, fraţii şi surorile şi aliaţii având aceleaşi grade de rudenie cu criminalii ascunşi, autorii sau complicii crimei, loviturilor sau rănilor.

Capitolul V

Delicte împotriva siguranţei publice comise de vagabonzi sau cerşetori

Art. 342. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 343. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 344. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 345. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 346. (Abrogat<L 09-04-1930, art. 32>

Art. 347. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Titlul VIbis

Crime referitoare la luarea de ostatici <L 02-07-1975, art. 1>

Art. 347bis. <L 2000-11-28/35, art. 4, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1er.

Constituie luare de ostateci, arestarea, deţinerea sau răpirea de persoane pentru a răspunde de executarea unui ordin sau îndeplinirea unei condiţii, cum ar fi pregătirea sau facilitarea executării unei crime sau a unui delict, favorizarea fugii, evadării, obţinerea eliberării sau asigurarea impunităţii autorilor sau a complicilor la săvârşirea crime sau unui delict.

§2 Luarea de ostateci se pedepseşte cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani. [1 Pedeapsa va fi recluziunea pe viaţă dacă persoană luată ostatic este un minor sau o persoană a cărei stare de vulnerabilitate cauzată de vârstă, de sarcină, de boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1

§3 Cu excepţia cazurilor prevăzute la § 4, pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani dacă în termen de cinci zile de la arestare, de la deţinere sau de la răpire, persoana luată ostatic a fost eliberată, fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executat/executată.

§4. Se aplică pedeapsa cu recluziunea pe viaţă în următoarele cazuri:

1° dacă arestarea, deţinerea sau răpirea persoanei luată ostatic a cauzat fie o boală ce pare incurabilă, fie o [2 incapacitate de muncă a persoanei pe o perioadă mai mare de patru luni]2, fie pierderea completă a funcţionării unui organ, mutilarea gravă, sau moartea;

2° dacă persoana luată ostatic a fost supusă actelor vizate la art. 417 trei, alineat 1). <L 2002-06-14/42, art. 2, 036; În vigoare: 24-08-2002>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 4, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Titlul VII

Crime şi delicte împotriva familiei şi împotriva moralei publice

Capitolul I

Avortul

Art. 348. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 1990-04-03/30, art. 1, 002; În vigoare: 15-04-1990> Cel care, medic sau nu, prin orice mijloc, provoacă în mod intenţionat avortul unei femei care nu a consimţit la aceasta, va fi pedepsit cu (recluziunea de la cinci la zece ani). În cazul în care mijloacele folosite nu şi-au făcut efectul, se aplică prevederile art. 52. <L 2003-01-23/42, art. 62, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 349. Când avortul a fost provocat de violenţe exercitate în mod voluntar, dar fără intenţia de a-l produce, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă violenţele au fost comise cu premeditare sau având cunoştinţă despre starea femeii, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 350. <L 1990-04-03/30, art. 2, 002; În vigoare: 15.04.1990> Cel care, prin anumite alimente, băuturi, medicamente sau prin orice alt mijloc provoacă avortul unei femei care a consimţit la aceasta, va fi condamnat cu închisoare de la trei luni la un an şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cu toate acestea, nu există infracţiune în situaţia în care femeia însărcinată, pe care starea în care se află o pune în situaţie de risc, solicită unui medic să-i întrerupă sarcina, iar întreruperea este efectuată în condiţiile următoare: 

1° a) întreruperea de sarcină trebuie să intervină înainte de sfârşitul celei de a douăsprezecea săptămâni scurse din momentul conceperii;

b) ea trebuie să fie efectuată în bune condiţii medicale, de către un medic, intr-o instituţie unde există un serviciu sanitar care o ia în primire pe femeia însărcinată şi îi dă informaţiile necesare, mai ales asupra drepturilor, ajutorului şi avantajelor garantate de lege şi decretele privitoare la familie, la mamele celibatare sau nu şi la copiii lor, ca şi asupra posibilităţilor oferite prin adopţia copilului care urmează să se nască şi care, fie la cererea medicului, fie la propria sa solicitate, primeşte asistenţă şi sfaturi asupra mijloacelor la care ar putea recurge pentru a-şi rezolva problemele psihologice şi sociale cauzate de situaţia sa.

2° Medicul solicitat de o femeie în vederea întreruperii sarcinii trebuie:

a) să informeze femeia despre riscurile medicale actuale sau viitoare la cere se expune prin întreruperea sarcinii;

b) să-i amintească despre diversele posibilităţi de primire a copilului care urmează să se nască şi să apeleze, în caz de nevoie, la personalul de serviciu vizat la 1°, b) din prezentul articol, în vederea acordării asistenţei şi consilierii la cere se face referire la punctul menţionat;

c) să se asigure dacă femeia este hotărâtă să procedeze la întreruperea sarcinii.

Concluzia la care ajunge medicul cu privire la determinarea şi situaţia de risc a femeii însărcinate, şi care conduce la acceptarea de către acesta a intervenţiei, este suverană dacă sunt respectate condiţiile prevăzute de prezentul articol.

3° Medicul nu va putea să efectueze întreruperea sarcinii decât la şase zile după prima consultaţie prevăzută şi după ce femeia interesată a precizat în scris ziua intervenţiei şi faptul că e hotărâtă sa se supună unei astfel de intervenţii.

Această declaraţie va fi depusă la dosarul medical.

4° După depăşirea termenului de douăsprezece săptămâni, în condiţiile prevăzute la 1o,b), 2o şi 3o, întreruperea voluntară a sarcinii nu va putea fi efectuată decât dacă sarcina periclitează în mod grav sănătatea femeii sau este sigur că, copilul care urmează să se nască va fi atins de o boală de o gravitate deosebită şi recunoscută drept incurabilă în momentul diagnosticării. În acest caz medicul solicitat va apela la opinia unui al doilea medic, opinie care va fi ataşată la dosar.

5° Medicul sau orice altă persoană calificată din cadrul unităţii medicale unde a fost efectuată intervenţia trebuie să asigure informarea femeii cu privire la contracepţie.

6° Niciun medic, asistent, sau membru al personalului medical auxiliar nu poate fi obligat să participe la efectuarea unei întreruperi de sarcină.

Medicul solicitat trebuie să aducă la cunoştinţa gravidei în cauză, încă de la prima vizită a acesteia, refuzul lui de a efectua intervenţia.

Art. 351. <L 1990-04-03/30, art. 3, 002; În vigoare: 15.04.1990> Femeia care, de bunăvoie a făcut un avort în afara condiţiilor prevăzute de art. 350 va fi pedepsită cu închisoare de cel puţin un an şi o amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 352. (Vezi NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 63, 041; În vigoare: 13.03.2003> Dacă mijloacele folosite în scopul efectuării avortului cauzează moartea femeii, cel care le-a administrat sau indicat în acest scop va fi condamnat la recluziune de la cinci la zece ani, în cazul în care femeia a consimţit la efectuarea avortului dar intervenţia a fost efectuată în afara condiţiilor prevăzute la art. 350, şi la închisoare de la zece la cincisprezece ani, în cazul în care femeia nu a consimţit la efectuarea avortului.

Art. 353. (Abrogat) <L 1990-04-03/30, art. 5, 002; În vigoare: 15-04-1990>

Capitolul II

(Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 51; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 354. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 355. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 356. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 357. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 358. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 359. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 360. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 360bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Capitolul III

Crime şi delicte ce urmăresc împiedicarea sau distrugerea probei statutului civil al copilului

Art. 361. <L 30-03-1984, art. 4> Va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de 26 [de euro] la 200 [de euro], sau doar cu una din aceste două pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° orice persoană care, având obligaţia de a declara naşterea unui copil în baza art. 56, § 1, alineatul 1, §2, alineatul 1 şi § 3 din Codul civil, nu face această declaraţie conform dispoziţiilor articolelor 55 şi 56 din acelaşi cod;

2o orice persoană care, având obligaţia de a-l informa pe ofiţerul de stare civilă despre o naştere, în baza art. 56, §1, alineatul 2 şi § 2, alineatul 2 din Codul civil, nu a făcut informarea conform acestor dispoziţii.

Art. 362. Va fi pedepsită cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la articolul precedent orice persoană care, găsind un copil nou-născut, nu îl predă în termen de trei zile ofiţerului de stare civilă, aşa cum este menţionat de art. 58 din Codul civil.

Prezenta dispoziţie nu este aplicabilă celui care a consimţit să păstreze copilul şi care a făcut declaraţia în acest sens în faţa autorităţii comunale a locului în care a fost găsit copilul.

Art. 363. <L 2000-11-28/35, art. 5, 029; În vigoare: 27-03-2001> Va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani cel care înlocuieşte un copil cu un altul sau care atribuie unei femei un copil pe care aceasta nu l-a născut.

Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la cinci ani cel care distruge dovada situaţiei civile a copilului sau împiedică stabilirea acesteia.

Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celor care au încredinţat altor persoane misiunea de a comite faptele menţionate la alineatele precedente, dacă această misiune a fost îndeplinită.

Art. 364. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 365. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 366. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 367. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Capitolul IV

(Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 368. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 369. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 369bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 370. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 371. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Capitolul V

[1 Voyeurismul, atentatul la pudoare şi violul]1

----------

(1) <L 2016-02-01/09, art. 7, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 371/1. [1 Va fi pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani orice persoană care:

1° priveşte o persoană sau pune pe alţii să privească o persoană, ori realizează personal sau pune pe alţii să realizeze o înregistrare video sau audio,

- în mod direct, printr-un mijloc tehnic sau în orice alt mod,

- fără permisiunea persoanei în cauză sau fără ştirea acesteia,

- atunci când aceasta este dezbrăcată sau este implicată într-o activitate sexuală explicită, şi

- atunci când, ţinând cont de împrejurările în care se găsea, persoana în cauză avea toate motivele rezonabile să considere că nu va fi adusă nicio atingere vieţii sale private;

2° arată, face accesibilă sau difuzează înregistrarea video sau audio a unei persoane dezbrăcate sau care este angajată într-un act sexual explicit, fără acordul sau fără ştiinţa acesteia, chiar dacă respectiva persoană a consimţit la realizarea înregistrării.

Dacă aceste fapte au fost comise asupra unui minor sau cu ajutorul unui minor care a împlinit şaisprezece ani, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă minorul nu împlinise încă şaisprezece ani la data comiterii faptei.

Voyeurismul există din momentul care marchează începutul punerii în executare.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-02-01/09, art. 8, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 372. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 15-05-1912, art. 48> Orice atentat la pudoare, comis fără violenţe sau ameninţări asupra unui copil sau cu ajutorul unui copil de orice sex, care nu a împlinit încă 16 ani, va fi pedepsit cu recluziunea (de la cinci la zece ani).

<L 2000-11-28/35, art. 6, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Va fi pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani atentatul la pudoare comis, fără violenţe sau ameninţări, de orice ascendent sau de către cel care a adoptat-o asupra unui minor sau cu ajutorul unui minor, chiar dacă a împlinit vârstă de 16 ani [1 ...]1. (Aceeaşi pedeapsă se va aplica dacă vinovatul este fie fratele sau sora victimei minore sau orice altă persoană care are o poziţie similară în cadrul familiei, fie orice altă persoană care coabitează în mod obişnuit sau ocazional cu persoana minoră în cauză şi care are autoritate asupra ei.). <L 2000-11-28/35, art. 6, 029; În vigoare 27.03.2001>

----------

(1) <L 2016-05-31/02, art. 3, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 372bis. (Abrogat) <L 18-06-1985, art. 1>

Art. 373. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 15-05-1912, art. 49> [1 Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani atentatul la pudoare comis asupra persoanelor sau cu ajutorul persoanelor de orice sex, prin violenţă, constrângere, ameninţare, luare prin surprindere sau viclenie, sau care a fost făcut posibil ca urmare a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mentale a victimei.]1

Dacă atentatul a fost comis asupra unui minor [1 sau cu ajutorul]1 unui minor care a împlinit vârsta de şaisprezece ani, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea (de la cinci ani la zece ani). <L 2000-11-28/35, art. 7, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Pedeapsa aplicată va fi (recluziunea) de la zece la cincisprezece ani, dacă minorul nu împlinise încă vârsta de şaisprezece ani. <L 2000-11-28/35, art. 7, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2016-02-01/09, art. 9, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 374. Atentatul există din momentul începerii punerii în executare a faptei.

Art. 375. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi şi prin orice mijloc, comis asupra unei persoane care nu l-a consimţit, constituie crimă de viol.

Nu există un consimţământ mai ales dacă actul a fost impus prin violenţă, constrângere [1, ameninţare, luare prin surprindere]1 sau viclenie, sau s-a produs din cauza infirmităţii sau a deficienţei fizice sau mintale a victimei). <L 04-07-1989, art. 1, 1°>

(Oricine comite crima de viol este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; În vigoare 27.03.2001>

(În cazul în care crima a fost comisă asupra unui minor care are şaisprezece ani împliniţi, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani) <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; În vigoare 27.03.2001>

(În cazul în care crima a fost comisă asupra unui copil care are a împlinit paisprezece ani dar nu a împlinit încă şaisprezece ani, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001>

(Este considerat viol comis prin violenţă orice act de penetrare sexuală, de orice natură şi prin orice mijloc, comis asupra unui copil care nu a împlinit încă paisprezece ani. În acest caz pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001>

(Pedeapsa aplicată va fi recluziunea de la douăzeci ani la treizeci ani dacă minorul nu împlinise încă vârsta de zece ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001>

----------

(1) <L 2016-02-01/09, art. 10, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 376. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 04-07-1989, art. 2> Dacă violul sau atentatul la pudoare a cauzat moartea persoanei asupra căreia a fost comis, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci ani la treizeci ani). <L 2000-11-28/35, art. 9, 029; în vigoare 27.03.2001>

(Dacă violul sau atentatul la pudoare a fost precedat sau însoţit de actele vizate la art. 417 trei, alineatul, sau de sechestrare, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci ani). <L 2002-06-14/42, art. 3, 036; În vigoare 24.08.2002>

Dacă violul sau atentatul la pudoare a fost comis fie asupra unei persoane [1 a cărei vulnerabilitate, cauzată de sarcină, de o boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală, era vizibilă sau cunoscută autorului faptelor]1, fie prin ameninţarea cu arma sau cu un obiect asemănător, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea) de la zece la cincisprezece ani. <L 2000-11-28/35, art. 9, 029; în vigoare 27.03.2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 5, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 377. (A se vedea NOTA de sub TITLU) [1 Pedepsele vor fi stabilite conform prevederilor de la alineatele 2 la 6:

- dacă vinovatul este ascendentul sau adoptatorul victimei, un descendent în linie directă al victimei sau un descendent în linie directă al unui frate sau al unei surori a victimei;

- dacă vinovatul este fie fratele sau sora victimei minore sau orice altă persoană care ocupă o poziţie similară în cadrul familiei, fie orice altă persoană care locuieşte în mod obişnuit sau ocazional cu victima şi care are autoritate asupra acesteia;

- dacă vinovatul este o persoană ce are autoritate asupra victimei; dacă acesta abuzează de autoritatea sau de facilităţile pe care i le conferă funcţiile; dacă vinovatul este medic, chirurg, obstetrician sau funcţionar al sistemului de sănătate şi dacă minorul sau orice altă persoană vulnerabilă vizată la art. 376, alineatul 3, i-a fost dat(ă) în grijă;

- dacă în cazurile [2 prevăzute de articolele 371/1, 373, 375 şi 376]2, vinovatul, oricare ar fi el, a fost ajutat în executarea unei crime sau unui delict de către una sau mai multe persoane.]1

(În cazurile prevăzute la [2 alineatul 2 al articolului 371/1, alineatul 1 al articolului 372, şi la alineatul 2 al articolului 373]2, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.) <L 2000-11-28/35, art. 10, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(...) <L 18-06-1985, art. 2>

([2 În cazurile prevăzute la alienatul 1 al articolului 371/1 şi la alineatul 1 al articolului 373]2, minimul pedepsei cu închisoarea va fi dublat.

(În cazurile prevăzute la [2 alineatul 3 al articolului 371/1, la alineatul 3 al articolului 373]2, la alineatul 4 al articolului 375 şi la alineatul 3 al articolului 376, pedeapsa cu recluziunea va fi de cel puţin doisprezece ani;) <L 2000-11-28/35, art. 10, 029; În vigoare: 27-03-2001>

În cazurile prevăzute la [2 alineatul 3 al articolului 375]2, pedeapsa cu recluziunea va fi de cel puţin şapte ani.

(În cazurile prevăzute la alienatele 5 şi 6 de ale articolului 375 şi la alineatul 2 al articolului 376, pedeapsa cu recluziunea va fi de cel puţin şaptesprezece ani). <L 2000-11-28/35, art. 10, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(...)

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 6, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-01/09, art. 11, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 377bis. <L 2007-05-10/35, art. 33, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de prezentul capitol, minimul pedepselor aduse de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de închisoare şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul dintre mobilele crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendenţei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice, de starea sa de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba sa, de convingerile sale politice, [1 de apartenenţa sa sindicală,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea sa socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 109, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Art. 377ter. [1 În cazurile prevăzute de prezentul capitol sau de capitolele VI şi VII din prezentul titlu, minimul pedepselor prevăzute de articolele respective este dublat dacă este vorba despre închisoare, şi mărit cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când crima sau delictul a fost comis împotriva unui minor ce nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani şi dacă, anterior comiterii acestei crime sau acestui delict, autorul solicitase minorul cu intenţia de a comite ulterior faptele vizate în prezentul capitol sau în capitolele VI şi VII ale prezentului titlu.

În cazurile prevăzute la articolul 377, alineatele 4 la 6, majorarea minimului pedepsei prevăzută la alineatul 1 este limitată în asemenea mod încât, combinată cu majorările pedepselor prevăzute la articolul 377bis, să nu depăşească maximul pedepsei prevăzute.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/24, art. 2, 102; În vigoare: 10-05-2014>

Art. 377quater. [1 Persoana majoră care, prin intermediul tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor, îi propune o întâlnire unui minor ce nu a împlinit încă şaisprezece ani, cu intenţia de a comite una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sau în capitolele VI şi VII ale prezentului titlu, va fi pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani, dacă această propunere a fost urmată de acte materiale ce conduc la întâlnirea menţionată.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/24, art. 3, 102; În vigoare: 10-05-2014>

Art. 378. <L 2000-11-28/35, art. 11, 029; În vigoare: 27-03-2001> În cazurile prevăzute de prezentul capitol, vinovaţii vor fi condamnaţi la interzicerea drepturilor enunţate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

[2 În plus, instanţele pot să impună condamnatului interdicţia, pe termen determinat sau pe viaţă, de a exploata direct sau indirect o casă de odihnă, un cămin, un azil de bătrâni sau orice altă structură de cazare colectivă a persoanei vizate la articolul 376, alineatul 3, sau interdicţia de a face parte, ca membru voluntar, membru al personalului statutar sau contractual sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune, al oricărei instituţii sau asociaţii a cărei activitate priveşte în special persoane vulnerabile de genul celor menţionate la articolul 376, alineatul 3. Aplicarea acestei interdicţii se va face în conformitate cu articolul 389.]2

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 16, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2011-11-26/19, art. 7, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 378bis. <L 2000-11-28/35, art. 12, 029; În vigoare: 27-03-2001> Publicarea şi difuzarea prin carte, presă, cinematograf, radio, televiziune sau prin alte mijloace, a textelor; desenelor, fotografiilor, imaginilor sau a mesajelor sonore de natură să releve identitatea victimei unei infracţiuni vizate de prezentul capitol, sunt interzise, cu excepţia cazului în care aceasta din urmă şi-a dat acordul scris sau dacă Procurorul Regelui sau magistratul şi-a dat acordul în acest sens din raţiuni ce ţin de informare sau de instrumentarea cazului.

Infracţiunile prevăzute în prezentul articol sunt pedepsite cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la trei sute [de euro] la trei mii [de euro] sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul VI

Coruperea tinerilor şi prostituţia <L 26-05-1914, art. 4>

Art. 379. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 1995-04-13/32, art. 2, 014; În vigoare: 05-05-1995> Orice persoană care atentează la moravuri excitând, favorizând sau facilitând, pentru a satisface pasiunile altuia, dezmăţul, corupţia sau prostituţia unui minor de orice sex, va fi pedepsită cu recluziune (de la cinci ani la zece ani) şi cu o amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci şi cinci de mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 13, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la cincizeci de mii [de euro] dacă minorul nu a împlinit vârsta de şaisprezece ani. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 13, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi amenda de la o mie [de euro] la o sută de mii de euro dacă minorul nu a împlinit vârsta de paisprezece ani). <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 13, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 380. (A se vedea NOTA de sub TITLU) (Anterior art. 380bis.) § 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la unu la cinci ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci de mii [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° orice persoană care, pentru a satisface pasiunile altuia, angajează, antrenează, deturnează sau reţine, pentru a se deda desfrâului sau prostituţiei, chiar şi cu acordul său, o persoană majoră (...);

2° orice persoană care deţine o casă de desfrâu sau de prostituţie;

3° orice persoană care vinde, închiriază sau pune la dispoziţie, în scop de prostituţie, camere sau orice alt local în scopul realizării unui profit nefiresc;

4° orice persoană care, indiferent de maniera în care acţionează, exploatează desfrâul sau prostituţia altuia.

§ 2. Tentativa de a comite infracţiunile vizate la § 1 este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. Vor fi pedepsite (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la cincizeci de mii [de euro] infracţiunile vizate la § 1, în măsura în care autorul lor: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

1° face uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de orice formă de constrângere;

2° sau abuzează de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se găseşte o persoană având în vedere situaţia sa administrativă ilegală sau precară, vârsta, starea de graviditate, de boală sau infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală]1.

§ 4. Va fi pedepsit (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani şi cu amendă de la o mie [de euro] o sută de mii [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

1° orice persoană care, pentru a satisface pasiunile altuia, angajează, antrenează, deturnează sau reţine, fie direct, fie prin intermediar, un minor (...), chiar şi cu consimţământul acestuia, cu scopul de a se deda desfrâului sau prostituţiei; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

2° orice persoană care deţine o casă de desfrâu sau de prostituţie unde minorii se dedau prostituţiei sau desfrâului;

3° orice persoană care vinde, închiriază sau pune la dispoziţia unui minor, în scop de prostituţie, camere sau orice alt local în scopul realizării unui profit nefiresc;

4° orice persoană care, indiferent de maniera în care acţionează, exploatează desfrâul sau prostituţia unui minor (...). <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(5° orice persoană care, prin acordarea directă, prin oferirea sau promiterea unui avantaj material sau financiar, determină un minor să se destrăbăleze sau prostitueze.) <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

§ 5. (Infracţiunile vizate la § 4 sunt pedepsite cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de o mie [de euro] la cinci mii [de euro] franci dacă au fost comise faţă de un minor sub şaisprezece ani.) <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(§ 6. Orice persoană care asistă [3, în direct, inclusiv prin intermediul mijloacelor de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor,]3 la acte de desfrâu sau prostituţie ale unui minor, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de o sută [de euro] la două mii [de euro].) <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[2 § 7. Amenda se aplică în funcţie de numărul de victime, mai exact o dată pentru fiecare victimă.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 8, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 2, 097; În vigoare: 02-08-2013>

(3) <L 2016-05-31/02, art. 4, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 380bis. <L 2000-11-28/35, art. 15, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Anterior art. 380quater) Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] oricine, orice persoană care provoacă, într-un loc public, prin vorbe, gesturi, semne, o altă persoană la desfrâu. Pedeapsa va fi dublată dacă delictul a fost comis împotriva unui minor. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 380ter. <L 2000-11-28/35, art. 16, 029; În vigoare: 27-03-2001> (Anterior art. 380quinquies) § 1. Va fi pedepsit cu închisoare de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la două sute [de euro] la două mii [de euro], cel care a publică, distribuie sau dă publicităţii, direct sau indirect, chiar şi disimulând natura mesajului prin artificii de exprimare, o ofertă de servicii cu caracter sexual, dacă această publicitate se adresează în mod specific minorilor sau dacă face vorbire despre faptul că serviciile propuse sunt prestate de către minori, fie de persoane care pretind a fi minore. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Pedeapsa va fi închisoarea de la trei luni la trei ani şi amendă de la trei sute [de euro] la trei mii [de euro] dacă publicitatea vizată la art. 1 are ca obiect sau ca efect, direct sau indirect, facilitarea dedării unui minor la acte de prostituţie sau obscene sau exploatarea acestuia în scopuri sexuale. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 2. Va fi pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] orice persoană care, indiferent de mijlocul utilizat, publică, distribuie sau difuzează materiale publicitare, direct sau indirect, chiar şi disimulând natura mesajului prin artificii de exprimare, prin care sunt oferite servicii cu caracter sexual, atunci când aceste servicii sunt furnizate printr-un mijloc de telecomunicaţie. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. În cazurile care nu sunt vizate la §§ 1 şi 2, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro], orice persoană care, printr-un mijloc oarecare de publicitate, chiar disimulând natura ofertei sau cererii sale prin artificii de exprimare, face cunoscut faptul că se dedă la acte de prostituţie, că facilitează prostituţia altuia sau că doreşte să intre în relaţie cu o persoană care se dedă desfrâului. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare 01-01-2002>

Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care, prin orice mijloc de publicitate, incită la exploatarea minorilor în scopuri sexuale, sau foloseşte o astfel de publicitate cu ocazia unei oferte de servicii.

Art. 380quater. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 15, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 380quinquies. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 16, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 381. <L 2000-11-28/35, art. 17, 029; În vigoare: 27-03-2001> Infracţiunile vizate la articolele 379 şi 380, §§ 3 şi 4 vor fi pedepsite cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie [de euro] la o sută de mii [de euro], iar infracţiunile vizate la art. 380, §5 vor fi pedepsite cu recluziunea de la şaptesprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie [de euro] la o sută de mii [de euro], dacă ele constituie acte de participaţie la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri, şi aceasta, indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător al asocierii respective. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 381bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 17, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 382. <L 2000-11-28/35, art. 18, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. În cazurile vizate la articolele 379 şi 380, vinovaţilor li se va aplica şi pedeapsa de interzicere a drepturilor menţionate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

§ 2. Instanţele vor putea interzice persoanelor condamnate pentru infracţiunea prevăzută la art. 380, §§ 1 la 3, pentru un termen de la un an la trei ani, dreptul de a exploata, fie ele însele, fie prin persoane interpuse, un magazin de băuturi, un birou de plasament, o întreprindere de spectacole, o agenţie de vânzare sau de închiriere de suporturi video, un hotel, o agenţie de închiriere de mobilier, o agenţie de voiaj, o agenţie matrimonială, o instituţie de adopţie, o instituţie căreia îi sunt încredinţaţi minori, o întreprindere care asigură transportul elevilor şi grupurilor de tineri, un stabiliment de petrecere a timpului liber sau de vacanţă, sau orice instituţie care propune îngrijiri corporale sau psihologice, sau dreptul de a fi angajate şi de a deţine orice funcţie în oricare din acestea.

În cazul celei de-a doua condamnări pentru o infracţiune prevăzută la art. 380, §§ 1 la 3, interdicţia va putea fi dispusă pentru un termen de la un an la douăzeci de ani.

În cazul condamnării pentru o infracţiune prevăzută la art. 379 şi 380 §§ 4 şi 5, interdicţia va putea fi dispusă pentru un termen de un an la douăzeci de ani.

§ 3. Fără a ţine cont de calitatea persoanei fizice sau juridice a celui care exploatează, a proprietarului, locatarului sau administratorului, instanţa poate dispune închiderea instituţiei în care infracţiunile au fost comise, pentru o durată de la o lună la trei ani.

Atunci când condamnatul nu este nici proprietarul, nici cel care exploatează, nici locatarul, nici administratorul instituţiei, închiderea acesteia nu poate fi dispusă decât dacă gravitatea circumstanţelor concrete o cere, şi aceasta pentru o durată de cel mult doi ani, după citarea la cererea ministerului public, a proprietarului, a celui care exploatează, a locatarului sau a administratorului instituţiei.

Citaţia de prezentare în faţa instanţei este transcrisă în registrul de evidenţă ipotecilor şi de conservare a bunurilor prin diligenţele efectuate în acest sens de executorul emitent al citaţiei.

Citaţia trebuie să conţină denumirea cadastrală a imobilului şi să identifice proprietarul în forma şi sub sancţiunea prevăzut de art. 12 din legea din 10 octombrie 1913, prin care au fost aduse modificări legii ipotecilor şi legii privind exproprierea forţată şi care aduce noi reglementări în ceea ce priveşte organizarea conservării ipotecilor.

Orice decizie luată în cauză este menţionată în marginea textului citaţiei, conform procedurii prevăzute de art. 84 din legea ipotecară. Grefierul va trimite către registrul de evidenţă a ipotecilor extrasele şi declaraţia conform căreia nu a fost formulat niciun recurs.

§ 4. Prevederile articolului 389 sunt aplicabile prezentei dispoziţii.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 17, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 382bis. <L 2000-11-28/35, art. 20, 029; În vigoare: 27-03-2001> Fără a prejudicia aplicarea art. 382, orice condamnare pentru fapte vizate [3 la articolele 371/1]3 la 377, [2 377quater,]2 379 la 380ter, 381 şi 383 la 387, comise asupra unui minor sau care implică participarea unui minor, poate conduce, pentru o durată de la un an la douăzeci de ani, la interdicţia de exercitare a dreptului:

de a participa, în orice calitate, la activităţi didactice în cadrul unei instituţii publice sau private care primeşte minori;

2° de a face parte, ca membru voluntar, membru al personalului statutar sau contractual, sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune, din orice asociaţie a cărei activitate priveşte, în principal, la minorii;

3° de a fi desemnat să participe la o activitate care plasează condamnatul în relaţie de încredere sau de autoritate faţă de minori, ca membru voluntar, membru al personalului statutar sau contractual sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune al oricărei persoane juridice sau asociaţii;

[1 4° de a locui, de a avea reşedinţa sau de a rămâne în zona indicată de către instanţa competentă. Impunerea acestei măsuri trebuie să fie motivată în mod special, ţinând cont de gravitatea faptelor şi de capacitatea de reinserţie a condamnatului.]1

Prevederile art. 389 sunt aplicabile prezentei dispoziţii.

----------

(1) <L 2012-12-14/52, art. 5, 092; În vigoare: 02-05-2013>

(2) <L 2014-04-10/24, art. 4, 102; În vigoare: 10-05-2014>

(3) <L 2016-02-01/09, art. 12, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 382ter. [1 Confiscarea specială prevăzută la 42, 1°, se aplică chiar dacă dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse acestei măsuri nu aparţine condamnatului, fără însă ca această confiscare să poată prejudicia drepturile terţilor asupra bunurilor ce fac obiectul confiscării. Ea trebuie totodată să fie aplicată, în aceleaşi circumstanţe, asupra bunului mobil, a unei părţi din acesta, asupra bunului imobil, camerei sau oricărui alt spaţiu.

Totodată, măsura poate fi aplicată şi contravalorii acestor bunuri mobile sau imobile înstrăinate între momentul comiterii infracţiunii şi hotărârea judecătorească definitivă.

În cazul confiscării unui bun imobil, se procedează conform formalităţilor prevăzute de articolul 35bis din Codul de urmărire penală.]1

----------

(1) <L 2013-11-27/05, art. 3, 099; În vigoare: 01-03-2014>

Art. 382quater. [1 Atunci când un autor care este condamnat pentru fapte prevăzute [3 la articolele 371/1]3 la 377, [2 377quater,]2 379 la 380ter şi 381 este în contact, în virtutea statutului sau profesiei sale, cu minori, cunoscându-se şi angajatorul, persoană juridică sau autoritate ce exercită puterea disciplinară, instanţa poate dispune transmiterea părţii penale a dispozitivului hotărârii judecătoreşti angajatorului, persoanei juridice sau organului disciplinar în cauză. Această măsură va fi luată fie din oficiu, fie la cererea părţii civile sau a ministerului public, prin hotărâre judecătorească special motivată în ceea ce priveşte gravitatea faptelor, capacitatea de reinserţie sau de risc de recidivă.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2012-12-14/52, art. 4, 092; În vigoare: 02-05-2013>

(2) <L 2014-04-10/24, art. 5, 102; În vigoare: 10-05-2014>

(3) <L 2016-02-01/09, art. 13, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 382quinquies. [1 Sunt interzise şi pedepsite conform articolului 378bis publicarea şi difuzarea de texte, de desene,de fotografii, de orice fel de imagini sau de mesaje sonore de natură să releve identitatea victimei oricăreia din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol, cu excepţia cazului în care victima şi-a dat acordul în scris sau dacă procurorul Regal sau magistratul însărcinat cu cercetarea faptei şi-a dat acordul din raţiuni ce ţin de necesitatea transmiterii de informaţii sau de instrumentare a cazului.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-31/02, art. 5, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Capitolul VII

Ultrajul public împotriva bunelor moravuri

Art. 383. Orice persoană care expune, vinde sau distribuie cântece, pamflete sau alte înscrisuri tipărite sau nu, cu figuri sau imagini contrare bunelor moravuri, va fi condamnată la închisoare de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Aceleaşi pedepse se aplică oricărei persoane care cântă, citeşte, recită, face posibilă audierea sau proferează obscenităţi în cadrul reuniunilor sau în locurile publice la care se face referire în § 2 al articolului 444.) <L 29-01-1905, art. 1>

(Aceleaşi pedepse se aplică:

Oricărei persoane care, în vederea comercializării sau distribuirii, fabrică, deţine, importă sau dispune ca alţii să importe, transportă sau dispune ca alţii să transporte, remite unui agent de transport sau de distribuţie, face cunoscute prin orice mijloc de publicitate, cântece, pamflete, înscrisuri, figuri sau imagini contrare bunelor moravuri;) <L 14-06-1926, art. 1>

Oricărei persoane care expune, vinde sau distribuie embleme sau obiecte ce contravin bunelor moravuri, care, sau care, scopul de a le comercializa sau distribui, fabrică sau deţine astfel de embleme sau obiecte, le importă sau dispune să fie importate, le transportă sau dispune să fie transportate, le remite unui agent de transport sau de distribuţie, făcuţi cunoscuţi prin orice mijloace de publicitate.) <L 14-06-1926, art. 1>

(Oricărei persoane care, fie prin expunere, vânzare sau distribuţie de înscrisuri tipărite sau nu, fie prin orice alt mijloc de publicitate, preconizează utilizare oricăror mijloace menite să provoace avortul, care furnizează indicaţii despre modul în care astfel de mijloace pot fi obţinute sau folosite, sau care face cunoscute, cu scopul de a le recomanda, persoanele care le aplică.

Oricărei persoane care expune, vinde, distribuie, fabrică sau dispune să fie fabricate, dispune să fie importate, dispune să fie transportate, remite unui agent de transport sau de distribuţie, făcut cunoscut prin indiferent ce formă de publicitate, droguri sau dispozitive a căror destinaţie specială este de a provoca avortul, şi care sunt prezentate ca atare.) <L 20-06-1923, art. 1>

(Alineatele 8 la 10 au fost abrogate) <L 09-07-1973, articol unic>

Art. 383bis. § 1. [2 Fără a prejudicia aplicarea articolelor 379 şi 380, orice persoană expunere, oferiră, vinde, închiriază, transmite, furnizează, distribuie, difuzează, pune la dispoziţie sau remite, fără drept, material pedopornografic, sau care produce sau dispune producerea, importă sau dispune importul unor astfel de materiale, va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu o amendă de la cinci sute la zece mii de euro.]2

§ 2. [2 Orice persoană care achiziţionează sau posedă, cu ştiinţă şi fără drept, material pedopornografic, sau accesează în cunoştinţă de cauză astfel de materiale prin intermediul tehnologiei informaţiei şi comunicării, va fi pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la o sută de euro la o mie de euro.]2

§ 3. Infracţiunea prevăzută la § 1 este pedepsită (cu recluziunea) de la zece la cincisprezece ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la cincizeci de mii [de euro], dacă ea constituie un act de participare la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri, şi asta indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător. <L 2000-11-28/35, art. 21, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 4. [2 În vederea aplicării prezentului articol, prin „material pedopornografic” se înţelege:

1° orice material care reprezintă, în manieră vizuală, indiferent prin ce mijloc, un minor care are un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice material care reprezintă organele sexuale ale minorului, pentru scopuri în principal sexuale;

2° orice material care reprezintă, în manieră vizuală, indiferent prin ce mijloc, o persoană care pare să fie un minor şi care are un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice material care reprezintă organele sexuale ale persoanei respective, pentru scopuri în principal sexuale;

3° imagini realiste reprezentând un minor care nu există, dedându-se unui comportament sexual explicit, sau reprezentând organele sexuale ale acestui minor, pentru scopuri în principal sexuale.]2

§ 5. [2 Articolele 382, 382ter, 382quater, 382quinquies şi 389 se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute la paragrafele 1 la 3.]2

----------

(1) <L 2011-11-30/28, art. 7, 083; În vigoare: 30-01-2012>

(2) <L 2016-05-31/02, art. 6, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 383bis/1. [1 O organizaţie agreată de Rege este abilitată de drept să primească semnalmentele cu privire la imaginile susceptibile de a se încadra în categoria celor prevăzute la articolul 383bis, de a analiza conţinutul şi originea acestora şi de a le transmite serviciilor de poliţie şi autorităţilor judiciare.

În acest scop, această organizaţie execută misiunea care îi este încredinţată, în conformitate cu modalităţile prevăzute de Rege şi urmărind în mod special:

1° obligaţia de a fi membru al unei asociaţii internaţionale de hotline Internet ce luptă împotriva pedopornografiei;

2° transmiterea semnalmentelor indicate anterior către serviciile de poliţie şi autorităţile judiciare;

3° transmiterea semnalmentelor indicate anterior care se referă la imagini găzduite în străinătate, la asociaţia internaţională menţionată anterior;

4° controlul persoanelor care răspund de recepţionarea semnalmentelor, de analiza conţinutului acestora şi de originea şi transmiterea acestora, şi al persoanelor care răspund de controlul acestor sarcini în cadrul organizaţiei, în aplicarea legii din 11 decembrie 1988 cu privire la clasificarea şi la abilitările, atestările şi avizele de securitate;

5° transmiterea anuală către ministrul justiţiei a unui raport al activităţilor desfăşurate;

6° interzicerea constituirii unei bănci de date, plecând de la imaginile care i-au fost semnalate.

Regele stabileşte procedura de acordare şi de retragere a aprobării.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-31/02, art. 7, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 384. <L 14-06-1926, art. 2> (În cazurile prevăzute la articolul 383), autorul înscrisului, figurii, imaginii sau obiectului va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-11-28/35, art. 22, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 385. Orice persoană ce se face vinovată de ultraj public la bunele moravuri, prin acţiuni care aduc atingere la pudoare, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Dacă ultrajul a fost comis în prezenţa unui minor ce nu a împlinit încă şaisprezece ani, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la o lună la trei ani şi amenda de la o sută [de euro] la o mie [de euro].) <L 2000-11-28/35, art. 23, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 386. <L 28-07-1962, art. 2> Dacă delictele prevăzute la articolul 383 au fost comise împotriva minorilor, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi o amendă de la o mie [de euro] la cinci mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În acelaşi caz şi fără a prejudicia aplicarea alineatului 2 al articolului 385, pedepsele prevăzute la primul alineat al acestui articol pot fi mărite până la dublul lor.

Art. 386bis. (suprimat prin modificarea numerotării) <L 2000-11-28/35, art. 24, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 386ter. (suprimat prin modificarea numerotării) L 2000-11-28/35, art. 24, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 387. <L 2000-11-28/35, art. 24, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Anterior art. 386bis) Va fi pedepsit cu închisoarea de şase luni la doi ani şi cu amendă de la o mie [de euro] la cinci mii [de euro] orice persoană care vinde sau distribuie minorilor, sau care expune pe drumurile publice imagini, figuri sau obiecte indecente de natură a tulbura imaginaţia acestora. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 388. <L 2000-11-28/35, art. 25, 029; în vigoare: 27.03.2001> În cazurile prevăzute în prezentul capitol, vinovaţilor li se va putea aplica, în plus, interdicţia drepturilor enunţate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

În cazul condamnării prin aplicarea art. 386, alineatul 1, sau 387 şi dacă infracţiunea a fost comisă în cadrul unei activităţi comerciale de tip librărie, anticariat sau de vânzare produse fotografice sau de material necesar realizării oricărui tip de suport vizual, sau în cadrul unei firme organizatoare de spectacole, poate fi dispusă închiderea activităţii acesteia pentru o perioadă de la o lună la trei luni.

În cazul celei de-a doua condamnări pentru săvârşirea uneia din faptele prevăzute la alineatul 2, comisă în interval de trei ani de la prima condamnare, închiderea va putea fi dispusă pentru o perioadă de la trei luni la şase luni.

În cazul celei de-a treia condamnări pentru săvârşirea aceloraşi fapte, comise în interval de cinci ani de la data celor de-a doua condamnări, va putea fi dispusă închiderea definitivă. În acest din urmă caz, judecătoriile şi tribunalele vor putea, în plus, să interzică condamnaţilor dreptul de a exploata, fie ei înşişi, fie prin persoane interpuse, un anticariat, un magazin de produse fotografice sau de materiale necesare realizării oricărui tip de suport vizual, o firmă organizatoare de spectacole sau una sau mai multe astfel de activităţi sau întreprinderi comerciale, sau de a fi angajaţi ai unor astfel de firme sau întreprinderi indiferent sub ce titlu şi în indiferent pe ce funcţie.

Când condamnatul nu este nici proprietar, nici cel care exploatează, nici locatar, nici administrator, închiderea activităţii nu poate fi ordonată decât dacă gravitatea împrejurărilor o cere. În acest caz se aplică art. 382, §3, alineatele 2 la 5.

Articolul 389 este aplicabil prezentei dispoziţii.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 18, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 389. <L 2000-11-28/35, art. 26, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Durata interdicţiei pronunţată în aplicarea art. 378, 382 § 1, 382 bis şi 388, alineatul 1, începe să curgă din ziua condamnării cu suspendare sau din ziua în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executare a executat pedeapsa sau aceasta s-a prescris şi, în cazul liberării condiţionate, începând din ziua punerii sale în libertate, în cazul în care liberarea nu este revocată.

Totuşi, interdicţia pronunţată în aplicarea art. 382, §2, îşi va produce efectele începând din ziua în care condamnarea contradictorie sau în lipsă devine irevocabilă.

§ 2. Orice infracţiune din dispozitivul sentinţei sau a hotărârii care stabileşte o interdicţie în aplicarea articolelor vizate la § 1 va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la şase luni şi cu o amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] sau doar cu una din aceste două pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3 Închiderea dispusă în temeiul art. 382, §3 şi 388 îşi produce efectele începând din ziua în care condamnarea contradictorie sau în lipsă devine irevocabilă.

§ 4 Orice infracţiune din dispozitivul sentinţei sau hotărârii prin care este dispusă închiderea unei instituţii în aplicarea articolelor menţionate la § 3 va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi cu o amendă de la o mie [de euro] la cinci mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul VIII

Bigamia <L 2000-11-28/35, art. 27; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 390. (Abrogat) <L 20-05-1987, art. 1>

Art. 391. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice persoană care, fiind deja căsătorită, încheie o altă căsătorie înainte de desfacerea celei precedente va fi pedepsită cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, rt. 64, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Capitolul IX

Abandonul familiei

Art. 391bis. <L 05-07-1963, art. 1> Va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, fără a prejudicia, dacă este cazul, aplicarea unor sancţiuni penale mai severe, orice persoană care, fiind condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, să plătească o pensie alimentară soţului, descendenţilor sau ascendenţilor, întârzie în mod voluntar cu mai mult de două luni să îşi achite obligaţiile stabilite de instanţă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse, ne-executarea în condiţiile prevăzute la alineatul 1, a obligaţiilor stabilite de articolele 203bis, 206, 207, 301, 303, (...) 336 şi (şi 353-14 din Codul civil) şi de articolele 1288, 3° şi 4°, (...) din Codul judiciar.) <L 31-03-1987, art. 93> <L 2003-04-24/32, art. 6; 045; În vigoare: 01-09-2005> <L 2007-04-27/00, art. 40, 1°, 065; În vigoare: 01-09-2007>

Aceleaşi pedepse vor fi aplicate soţului care se va sustrage voluntar, total sau în parte, de la efectele autorizaţiei acordate de judecător pe baza (articolelor 203ter, 221 şi (301, § 11) din Codul civil, şi [3 1253ter/5 et 6]3, (...) din Codul judiciar), atunci când aceasta este definitivă. <L 31-03-1987, art. 93> <L 2007-04-27/00, art. 40, 2° şi 3°, 065; În vigoare: 01-09-2007>

La fel se va proceda şi în cazul soţului care, condamnat fie la una din obligaţiile ale căror ne-executare este sancţionată de primele două alineate din prezentul articol, fie în temeiul (articolelor 203ter, 221 şi (301, § 11) din Codul civil, şi [3 1253ter/5 et 6]3, (...) din Codul judiciar), se abţine voluntar să îndeplinească formalităţile prevăzute de legislaţia socială şi îşi privează astfel soţul sau copiii de avantajele pe care aceştia le-ar putea pretinde. <L 31-03-1987, art. 93> <L 2007-04-27/00, art. 40, 2° şi 3°, 065; În vigoare: 01-09-2007>

[1 Aceleaşi pedepse sunt aplicabile oricărui descendent în linie directă care, condamnat fiind la plata unei pensii alimentare, se abţine voluntar să îndeplinească formalităţile prevăzute de legislaţia socială şi îşi privează astfel un ascendent de avantajele pe care acesta le-ar putea pretinde.]1

(Aceleaşi pedepse se aplică oricărei persoane care pune piedici, în mod voluntar, în stabilirea tutelei asupra prestaţilor familiale sau altor alocaţii sociale, neglijând să furnizeze documentele necesare organelor ce răspund de lichidarea acestor alocaţii, făcând declaraţii false sau incomplete, sau modificând rolul care le-a fost dat de către persoana sau autoritatea desemnată conform articolului 29 din legea din 8 aprilie 1965 privind protecţia tinerilor (, luarea în primire a minorilor care au comis un delict calificat drept infracţiune şi repararea daunelor provocate prin comiterea faptei)). <L 2005-08-10/62, art. 2, 054; În vigoare: 02-09-2005> <L 2006-05-15/35, art. 21; 056; În vigoare: 16-10-2006>

În cazul în care intervine o a doua condamnare pentru una din infracţiunile prevăzute de prezentul articol, comisă în interval de cinci ani de la data primei condamnări, pedepsele aplicate pot fi dublate.

[2 În cazul condamnării pentru una din infracţiunile prevăzute în prezentul articol, judecătorul va putea dispune, totodată, şi anularea dreptului de a conduce un vehicul cu motor, conform articolelor 38 la 41 din legea din 16 martie 1968 privind poliţia şi circulaţia rutieră.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 9, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2014-05-12/07, art. 12, 107; În vigoare: 01-08-2014>

(3) <L 2013-07-30/23, art. 239, 108; În vigoare: 01-09-2014>

Art. 391ter. <L 05-07-1963, art. 2> Dacă o persoană nu îşi îndeplineşte timp de mai mult de două luni una dintre obligaţiile a căror ne-executare este sancţionată de art. 391 bis, ea va putea fi chemată în faţa judecătorului de pace la cererea oricărei persoane interesate sau a ministerului public. Convocarea este făcută prin scrisoare recomandată, semnată şi adresată de grefier, cu confirmare de primire.

Judecătorul de pace primeşte explicaţiile părţilor şi întocmeşte pe baza acestora un proces-verbal pe care îl transmite procurorului.

Capitolul X

Crime şi delicte în materie de adopţie <Introdus prin L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare: nedeterminat>

Art. 391quater. <Introdus prin L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare: 01-09-2005>

Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la douăzeci şi şase de euro la cinci sute de euro sau doar cu una dintre aceste pedepse cel care, cu intenţie frauduloasă, obţine sau încearcă să obţină pentru el însuşi o adopţie care contravine dispoziţiilor legii.

În caz de recidivă în interval de trei ani de la data la care hotărârea de condamnare a dobândit autoritate de lucru judecat, pronunţată pentru una din infracţiunile prevăzute la alineatul 1, aceste pedepse pot fi dublate.

Art. 391quinquies. <introdus prin L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare: 01-09-2005> Este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi amendă de la cinci sute de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, orice persoană care intervine ca intermediar şi care obţine sau încearcă să obţină o adopţie pentru un altul, fără a fi membră a unui organism agreat în prealabil în acest scop de către comunitatea competentă sau care, fiind membră a unui organism agreat, obţine sau încearcă să obţină pentru altcineva o adopţie care contravine dispoziţiilor legii.

Capitolul XI

Căsătoria forţată [1 şi despre coabitarea legală forţată]1 <L 2007-04-25/76, art. 2; În vigoare: 25-06-2007>

----------

(1) <L 2013-06-02/08, art. 13, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Art. 391sexies. <L 2007-04-25/76, art. 2, 005; În vigoare: 25-06-2007> Orice persoană care, prin violenţă sau ameninţări, constrânge o altă persoană să încheie o căsătorie va fi pedepsită cu închisoarea [1 de la trei luni la cinci ani şi cu o amendă de la două sute cincizeci de euro la cinci mii de euro]1.

Tentativa este pedepsită cu închisoarea [1 de la două luni la trei ani şi cu amenda de la o sută douăzeci şi cinci de euro la două mii cinci sute de euro]1.

----------

(1) <L 2013-06-02/08, art. 14, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Art. 391septies. [1 Orice persoană care, prin violenţe sau ameninţări, constrânge o altă persoană să contracteze o coabitare recunoscută de lege va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la cinci ani şi cu amenda de la două sute cincizeci de euro la cinci mii de euro.

Tentativa este pedepsită cu închisoarea de la două luni la trei ani şi cu amenda de la două sute cincizeci de euro la două mii cinci sute de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-06-02/08, art. 15, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Art. 391octies. [1 § 1. Judecătorul care pronunţă o condamnare pe baza articolelor 391sexies sau 391septies sau care constată vinovăţia pentru o infracţiune la aceste dispoziţii poate totodată să dispună anularea căsătoriei sau coabitării legale, la cererea procurorului Regelui sau a oricărei părţi care are un interes în respectiva cauză.

§ 2. Hotărârea judecătorească nu este opozabilă soţilor sau coabitanţilor legali decât dacă aceştia au fost părţi sau persoane apelate în cauză.

Ministerul public poate apela în intervenţie forţată soţul sau soţii sau coabitantul legal sau coabitanţii legali care nu sunt părţi în cauză.

Intervenţia le conferă acestora calitatea de părţi în cauză. Aceste părţi pot exercita căile de atac prevăzute de lege.

Intervenţia este efectuată de la începutul analizării cauzei în instanţă, în aşa fel încât părţile să îşi poată valorifica drepturile privind anularea căsătoriei sau coabitării legale.

§ 3. Orice act de comunicare a unei sentinţe sau hotărâri prin care este dispusă anularea unei căsătorii sau unei coabitări legale este comunicată imediat în copie de către executorul judecătoresc instrumentator către grefa instanţei care a pronunţat decizia.

§ 4. Atunci când nulitatea căsătoriei a fost pronunţată printr-o sentinţă sau hotărâre ce a dobândit autoritate de lucru judecat, un extras ce conţine dispozitivul sentinţei sau hotărârii şi menţiunea privitoare la ziua în care aceasta a dobândit autoritatea lucrului judecat este expediat, fără întârziere, de către grefier ofiţerului de stare civilă al locului unde a fost oficiată căsătoria şi Oficiului pentru străini sau, în cazul în care căsătoria nu a fost oficiată în Belgia, ofiţerului de stare civilă din Bruxelles şi Oficiului pentru străini.

Grefierul comunică acest lucru părţilor.

Ofiţerul de stare civilă procedează, fără întârziere, la transcrierea dispozitivului în registrele sale de stare civilă; o menţiune va fi făcută, în acest sens, pe marginea actului de căsătorie şi a actelor de stare civilă referitoare la copii, dacă acestea au fost emise sau transcrise în Belgia.

§ 5. Atunci când nulitatea coabitării legale a fost pronunţată printr-o sentinţă sau hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat, un extras ce conţine dispozitivul sentinţei sau hotărârii şi menţiunea privitoare la ziua în care aceasta a dobândit autoritatea lucrului judecat este expediat, fără întârziere, de către grefier ofiţerului de stare civilă al locului unde a fost făcută declaraţia de coabitare legală şi Oficiului pentru străini.

Grefierul comunică acest lucru părţilor.

Ofiţerul de stare civilă va face imediat menţiunea privitoare la anularea coabitării legale în registrul de evidenţă a populaţiei.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-06-02/08, art. 16, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Titlul VIII

Crime şi delicte contra persoanelor

Capitolul I

Omorul şi leziunile corporale voluntare, tortura, tratamentul inuman şi tratamentul degradant < L 2002-06-14/42, art. 4, 036; În vigoare: 24.08.2002>

Art. 392. Sunt calificate ca intenţionate omorul comis şi leziunile cauzate cu intenţia de a atenta la persoana unui anumit individ, sau a celui care va fi găsit sau întâlnit întâmplător, chiar şi atunci când această intenţie depinde de anumite circumstanţe sau de o anumită condiţie ce trebuie întrunită, şi chiar şi atunci când autorul se înşeală în ceea ce priveşte persoana celui care a fost victima atentatului.

Art. 392bis. <L 31-03-1987, art. 94> Pentru aplicarea prezentului capitol, cuvintele „tata” „mama” şi „ascendent” denumesc şi adoptatorii şi, în cazul adopţiei şi a adopţiei cu efecte depline, ascendenţii adoptatorilor.

Secţiunea I

Omorul şi diferitele sale variante

Art. 393. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Fapta comisă cu intenţia de a provoca moartea este calificată drept omor. Ea este pedepsită (cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci). <L 2003-01-23/42, art. 65, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 394. Omorul comis cu premeditare este calificat drept asasinat. El este pedepsit (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996>

Art. 395. <L 31-03-1987, art. 95> Este calificată drept paricid şi este pedepsită (cu recluziunea pe viaţă) uciderea tatălui, mamei sau a altor ascendenţi. <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996>

Art. 396. Este calificat drept pruncucidere omorul comis asupra unui copil în momentul naşterii sale sau imediat după.

Pruncuciderea va fi pedepsită ca omor sau asasinat, în funcţie de circumstanţe.

(Alineatele 3 şi 4 abrogate) <L 12-07-1984, articol unic >

Art. 397. Este calificat drept otrăvire omorul comis prin folosirea de substanţe care pot cauza moartea mai mult sau mai puţin rapidă, indiferent de maniera în care aceste substanţe au fost folosite sau administrate. Fapta de omor prin otrăvire este pedepsită (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996>

Secţiunea II

Uciderea voluntară necalificată drept omor şi leziunile corporale voluntare

Art. 398. Orice persoană care, acţionând în mod voluntar, provoacă răni sau aplică lovituri, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În caz de premeditare, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la o lună la un an şi la plata unei amenzi de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 399. Dacă loviturile sau rănile au cauzat o boală sau o incapacitate personală de muncă, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În cazul în care a acţionat cu premeditare, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 400. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Pedepsele vor fi închisoarea de la doi ani la cinci ani şi o amendă de la două sute [de euro] la cinci sute [de euro] dacă au existat lovituri sau răniri, fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate personală de lucru pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea absolută a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În cazul în care a existat premeditare, pedeapsa aplicată va fi (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 66, 041; În vigoare: 13-03-2003>

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 401. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 67, 041; În vigoare: 13.03.2003> Dacă loviturile aplicate sau rănile provocate în mod intenţionat, dar fără intenţia de a cauza moartea, au cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

În cazul în care a comis aceste acte de violenţă cu premeditare, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.

Art. 401bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 402. Va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la cinci ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] orice persoană care îi provoacă altuia o boală sau o incapacitate personală de muncă, administrându-i voluntar, dar fără să aibă intenţia de a-l omorî, substanţe care pot cauza moartea, sau substanţe care, fără să fie de natură a cauza moartea, pot provoca totuşi deteriorarea gravă a sănătăţii acestuia. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01- 01-2002>

Art. 403. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Pedeapsa va fi (recluziunea de la cinci la zece ani), dacă aceste substanţe au cauzat fie o boală incurabilă, fie o [1 incapacitate personală de a munci pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionării unui organ.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 404. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă substanţele administrate voluntar, dar fără intenţia de a cauza moartea, au cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 69, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Art. 405. Tentativa de a administra altuia, fără a avea intenţia de a cauza moartea, substanţe de natura celor menţionate la art. 402, va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 405bis. <Introdus prin L 2000-11-28/35, art. 28, 029; În vigoare: 27-03-2001>

În cazurile vizate mai jos, dacă crima sau delictul a fost comis(ă) împotriva unui minor sau împotriva unei persoane [1 a cărei situaţie de vulnerabilitate cauzată de vârstă, de graviditate, de o boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală era vizibilă sau cunoscută autorului faptei]1, pedepsele aplicate vor fi următoarele:

1o în cazurile vizate la art. 398, alineatul 1, pedepsele vor fi închisoarea de la o lună la un an şi amenda de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

2o în cazurile vizate la art. 398, alineatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la două luni la doi ani şi amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

3o în cazurile vizate la art. 399, alineatul 1, pedepsele vor fi închisoarea de la patru luni la patru ani şi amenda de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

4o în cazurile vizate la art. 399, alineatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la un an la cinci ani şi amenda de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

5o în cazurile vizate la art. 400, alineatul 1, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani;

6o în cazurile vizate la art. 400, alineatul 2, pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani;

7o în cazurile vizate la art. 401, alineatul 1, pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani;

8o în cazurile vizate la art. 401, alineatul 2, pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani;

9o în cazurile vizate la art. 402, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani;

10o în cazurile vizate la art. 403, pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani;

11o în cazurile vizate la art. 404, pedeapsa va fi recluziunea de la şaptesprezece ani la douăzeci de ani;

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 10, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 405ter. <Introdus prin L 2000-11-28/35, art. 28, 029; În vigoare: 27-03-2001>

În cazurile prevăzute la art. 398 la 405 bis dacă crima sau delictul a fost comis(ă) împotriva unui minor sau a unei persoane care [1 din cauza vârstei, a gravidităţii, a unei boli, a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mentale şi care]1, nu era capabilă să se întreţină, de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi [1 sau colaterali până la gradul patru]1, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau [1 a persoanei vulnerabile]1 sau care are grijă de aceasta, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole va fi dublat dacă este vorba de pedeapsa cu închisoarea, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de recluziune.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 11, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 405quater. [1 Atunci când unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de schimbarea de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, de convingerile ei sindicale, de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială, pedepsele aplicate vor fi următoarele:

1° în cazurile prevăzute de articolul 393, pedeapsa va fi recluziunea pe viaţă;

2° în cazurile prevăzute de articolele 398, 399, 405 şi 405bis, 1° la 3°, maximul pedepsei cu închisoarea prevăzut de articolele respective va fi dublat, putând ajunge până la limita superioară de cinci ani, iar maximul pedepsei cu amenda va fi dublat, putând ajunge până la limita maximă de cinci sute de euro;

3° în cazurile prevăzute de articolele 400, alienatul 1, 402 şi 405bis, 4°, pedeapsa este recluziunea de la cinci ani la zece ani;

4° în cazurile prevăzute la articolele 400, alienatul 2, 401, alineatul 1, 403, 405bis, 5° şi 9°, pedeapsa este recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

5° în cazurile prevăzute de articolele 401, alienatul 2, 405bis, 6°, 7° şi 10°, pedeapsa este recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

6° în cazurile prevăzute de articolele 404, 405bis, 8° şi 11°, pedeapsa este recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2013-01-14/06, art. 2, 089; În vigoare: 10-02-2013>

Art. 406. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 07-06-1963, art. 2> Va fi pedepsit cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani) cel care întrerupe circulaţia feroviară, rutieră, fluvială sau maritimă prin orice acţiune care aduce atingere căilor de comunicaţie, lucrărilor de artă din domeniul infrastructurii de transport sau materialului, sau prin orice acţiune de natură să pună în pericol circulaţia sau folosirea mijloacelor de transport sau să provoace accidente de circulaţie < L 2003-01-23/42, art. 70, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Independent de cazurile prevăzute la alineatul precedent, va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro] cel care îngreunează circulaţia feroviară, fluvială, maritimă prin orice obstacol de natură să împiedice circulaţia sau folosirea mijloacelor de transport. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Va fi pedepsit cu o pedeapsă de la opt zile la două luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] cel care, prin orice altă acţiune, împiedică cu rea voinţă circulaţia pe calea ferată sau rutieră. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 407. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 71, 041; În vigoare: 13-03-2003> Dacă fapta a cauzat vătămări de natura celor prevăzute la art. 399, vinovatul va fi condamnat la recluziune de la zece ani la cincisprezece ani. El va fi condamnat la recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani dacă vătămările sunt de natura celor prevăzute la art. 400.

Art. 408. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă fapta a cauzat moartea unei persoane, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 72, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 409. < L 2000-11-28/35, art. 29, 029; În vigoare: 27.03.2003> § 1. Orice persoană care efectuează, facilitează sau favorizează orice formă de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex feminin, cu sau fără consimţământul acesteia din urmă, va fi pedepsită cu închisoare de la trei la cinci ani.

Tentativa va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la un an. [1 Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată oricărei persoane care incită la efectuarea oricărei forme de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex feminin sau care, direct sau indirect, în scris sau verbal, face sau dispune să fie făcută publicitate, publică sau distribuie materiale publicitare în favoarea unei astfel de practici.]1

§2 Dacă mutilarea este practicată asupra unei persoane minore sau cu scopul obţinerii unui profit, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci la şapte ani.

§ 3 Dacă mutilarea a cauzat o boală ce pare incurabilă sau o [2 incapacitate personală de muncă pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani.

§ 4 Dacă mutilarea făcută fără intenţia de a provoca moartea a cauzat-o totuşi, pedeapsa va fi recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

§ 5 Dacă mutilarea menţionată la § 1 este practicată asupra unui minor sau unei persoane care, din cauza stării ei fizice sau mintale, nu este capabilă să se întreţină, de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau persoanei incapabile sau care are grijă de aceasta, sau de orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima, minimul pedepsei de la §§ 1 la 4 va fi dublat, dacă este vorba de pedeapsa cu închisoarea, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de pedeapsa cu recluziunea.

----------

(1) <L 2014-05-05/07, art. 2, 105; În vigoare: 12-07-2014>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 24, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 410. < L 2000-11-28/35, art. 30, 029; În vigoare: 27.03.2003> În cazurile menţionate la articolele 398 la 405, dacă vinovatul a comis crima sau delictul împotriva propriului său tată sau propriei sale mame sau altor ascendenţi [1 în linie directă sau colaterală până la gradul patru]1, minimul pedepsei prevăzut de aceste articole va fi dublat, dacă este vorba de închisoare, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de recluziune.

La fel se va proceda dacă vinovatul a comis crima sau delictul împotriva soţiei sau persoanei cu care coabitează sau a coabitat şi cu care întreţine sau a întreţinut o relaţie afectivă şi sexuală de durată.

(În plus, în cazul prevăzut de art. 398, alineatul 1, maximul de pedeapsă este stabilit la un an de închisoare). < L 2003-01-28/33, art. 2, 038; În vigoare: 22.02.2003>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 12, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 410bis. <Introdus prin L 2006-12-20/41, art. 6; În vigoare: 22-02-2007> În cazurile menţionate la articolele 398 la 405, dacă vinovatul a comis crima împotriva unui conducător, însoţitor, controlor sau vânzător de bilete din cadrul unei întreprinderi din cadrul reţelei de transport în comun, [1 unui membru al personalului angajat de către SPF Justice într-o unitate penitenciară sau în cadrul corpului de securitate,]1 unui factor poştal, unui pompier, unui membru al protecţiei civile, unui lucrător pe ambulanţă, unui medic, unui farmacist, unui kinetoterapeut, unui infirmier, unui membru al personalului care asigură primirea în cadrul serviciilor de urgenţă din instituţiile de îngrijire medicală, unui asistent social, unui psiholog din cadrul unui serviciu public, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor, [1 vor fi aplicate pedepsele prevăzute la alineatul 3]1.

[1 Dacă]1 vinovatul, fiind elev sau student înscris într-o instituţie de învăţământ sau care a fost înscris la cursuri cu şase luni înainte de comiterea faptelor, sau tatăl sau mama sau un membru al familiei acestui elev sau student, sau orice altă persoană care are autoritate asupra acestui elev sau student sau în grija căruia se află acesta, comite o crimă sau un delict împotriva unui membru al personalului sau al conducerii acestei instituţii de învăţământ, împotriva persoanelor responsabile de luarea în primire a elevilor într-un institut medico-pedagogic organizat sau subvenţionat de către comunitate, sau împotriva unui intervenient din exterior însărcinat de către autorităţile comunitare să prevină şi să rezolve problemele de violenţă şcolară, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor [1, se vor aplica pedepsele prevăzute la alineatul 3]1.

[1 Pedepsele sunt următoarele:

1° în cazurile prevăzute la articolele 398, 399 şi 405, maximul pedepsei cu închisoarea prevăzut de aceste articole va fi dublat, putându-se astfel ajunge până la limita maximă de cinci ani;

2° în cazurile prevăzute la articolele 400, alineatul 1, şi 402, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la cinci ani la zece ani;

3° în cazurile prevăzute la articolele 400, alienatul 2, 401, alineatul 1, şi 403, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

4° în cazurile prevăzute la articolul 401, alineatul 2, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani;

5° în cazurile prevăzute la articolul 404, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2012-12-27/29, art. 20, 090; În vigoare: 10-02-2013>

Art. 410ter. [1 În cazurile prevăzute la articolele 398 la 405, dacă vinovatul a comis o crimă sau un delict împotriva unui arbitru al unei întreceri sportive, minimul pedepsei prevăzut de aceste articole va fi mărit până la concurenţa unei jumătăţi din pedeapsa prevăzută, dacă este vorba de închisoare, şi mărit cu un an, dacă este vorba de recluziune.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2012-07-05/07, art. 2, 086; În vigoare: 29-07-2012>

Secţiunea III

Omuciderea, vătămările şi loviturile scuzabile

Art. 411. Omuciderea, rănile şi loviturile sunt scuzabile dacă au fost provocate imediat prin violenţe grave împotriva persoanelor.

Art. 412. Crimele şi delictele menţionate la precedentul articol sunt de asemenea scuzabile dacă sunt comise respingând, în timpul zilei, acte de escaladare şi pătrundere prin efracţie în incinte împrejmuite de garduri, în interiorul unor ziduri sau al unei case sau apartament locuit sau al dependinţelor acestora, dacă se stabileşte că agentul a avut motive să se teamă de un atentat împotriva persoanelor, fie ca scop direct al celui care încearcă să pătrundă prin escaladă sau efracţie, fie ca o consecinţă a rezistenţei pe care acesta ar fi urmat să o întâmpine în încercarea lui de a-şi atinge scopurile.

Art. 413. (Abrogat) <L 1997-11-24/51, art. 3, 020; În vigoare: 16-02-1998>

Art. 414. [1 Când natura scuzabilă a faptei este dovedită, pedeapsa va fi redusă:

- la închisoare de la un an la cinci ani şi la plata unei amenzi de la o sută de euro la cinci sute de euro, dacă este vorba de o crimă pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim depăşeşte douăzeci de ani de recluziune, indiferent dacă a fost corecţionalizată sau nu;

- la închisoare de la şase luni la doi ani şi la plata unei amenzi de la cincizeci de euro la două sute de euro, dacă este vorba despre orice altă crimă, corecţionalizată sau nu;

- la închisoare de la opt zile la trei luni şi la plata unei amenzi de douăzeci şi şase de euro la o sută de euro, dacă este vorba despre orice alt delict.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 25, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 415. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>-03-1987, art. 97>

Secţiunea IV

Omuciderea, vătămările şi loviturile justificate

Art. 416. Nu există nici crimă, nici delict dacă omuciderea, vătămările şi loviturile sunt consecinţa unei nevoi actuale legitime de autoapărare sau de apărare a unei alte persoane.

Art. 417. Sunt cuprinse, în cazurile de necesitate actuală de apărare, următoarele două cauze:

Dacă omuciderea a fost comisă, dacă vătămările au fost provocate, dacă loviturile au fost aplicate în timpul respingerii, în timpul nopţii, a unei acţiuni de pătrundere prin escaladare sau efracţie în interiorul unei împrejmuiri, unor ziduri sau al unei case sau apartament locuit sau al dependinţelor acestora, dacă se stabileşte că agentul a avut motive să se teamă de un atentat împotriva persoanelor, fie ca scop direct al celui care încearcă să pătrundă prin escaladă sau efracţie, fie ca o consecinţă a rezistenţei pe care acesta ar fi urmat să o întâmpine în încercarea lui de a-şi atinge scopurile

Dacă fapta s-a produs în timp ce agentul se apăra împotriva autorilor unui furt sau unei tâlhării înfăptuite cu violenţă împotriva persoanelor.

Secţiunea V

Tortura, tratamentele inumane şi tratamentele degradante <Introdusă prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare 24-08-2002>

Art. 417bis. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002> În scopul aplicării prezentei secţiuni, se înţelege prin:

1o tortură: orice tratament inuman deliberat care provoacă o durere acută sau suferinţe foarte mari şi crude, fizice şi mintale,

2o tratament inuman: orice tratament prin care suferinţe mintale sau fizice mari sunt aplicate intenţionat unei persoane, mai ales în scopul de a obţine de la ea informaţii, de a o pedepsi, de a face presiune asupra ei sau a intimida persoana în cauză sau terţe persoane;

3o tratament degradant: orice tratament care cauzează celui căruia i se aplică, în ochii altuia sau ai săi, o umilire sau o degradare gravă.

Art. 417ter. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002>

Oricine supune o persoană la tortură va fi pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

Infracţiunea prevăzută la alineatul 1 va fi pedepsită cu închisoare de la cincisprezece ani la douăzeci de ani în cazurile următoare:

1o dacă a fost comisă:

  1. a) fie de un ofiţer sau un funcţionar public, un factor deţinător sau un agent al autorităţii publice care acţionează cu ocazia exercitării funcţiilor sale;
  2. b) fie împotriva unei persoane [1 a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală sau din cauza situaţiei sale precare erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1;
  3. c) fie împotriva unui minor;

2° sau dacă actul a cauzat o boală ce pare incurabilă, o [2 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pierderea completă a unui organ sau a funcţionării unui organ sau o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută vizată la alineatul 1 va fi pedepsită cu recluziune de la douăzeci la treizeci de ani:

1° dacă a fost comisă împotriva unui minor sau unei persoane care, din cauza stării ei fizice sau mintale, nu este capabilă să se întreţină, de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau persoanei incapabile sau care are grijă de aceasta, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima,

2° sau dacă a provocat moartea şi a fost comisă fără intenţia de a o cauza.

Ordinul unui superior sau unei autorităţi nu poate justifica infracţiunea prevăzută la alineatul 1.

(Starea de necesitate nu poate justifica infracţiunea prevăzută la alineatul 1.) <L 2006-05-18/53, art. 2, 060; În vigoare: 11-12-2006>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 13, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 417quater. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002>

Oricine supune o persoană la un tratament inuman va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Infracţiunea vizată la alineatul 1 va fi pedepsită cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani în următoarele cazuri:

1° dacă a fost comisă:

a) fie de un ofiţer sau funcţionar public, de un factor deţinător sau agent al autorităţii publice cu ocazia exercitării funcţiilor sale;

b) fie împotriva unei persoane [1 a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală sau din cauza situaţiei sale precare erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1;

c) fie împotriva unui minor;

2° sau dacă actul a cauzat o boală ce pare incurabilă, o [2 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pierderea completă a unui organ sau a funcţionării unui organ sau o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută la alineatul 1 va fi pedepsită cu recluziune de la cincisprezece la douăzeci de ani:

1° dacă a fost îndreptată împotriva unui minor sau unei persoane care, din cauza stării sale fizice sau mintale, nu este capabil(ă) să se întreţină, fiind comisă de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau persoanei incapabile sau care are grijă de aceasta, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima,

2° sau dacă a provocat moartea şi a fost comisă fără intenţia de a o cauza.

Ordinul unui superior sau unei autorităţi nu poate justifica infracţiunea prevăzută la alineatul 1.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 14, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 417quinquies. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002>

Oricine supune o persoană la un tratament degradant va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu amendă de la cincizeci de euro la trei sute de euro, sau doar cu una din aceste două pedepse.

[1 În cazul în care tratamentul degradant a fost comis împotriva unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibilă sau cunoscută autorului faptelor, pedeapsa minimă prevăzută la alineatul 1 va fi dublată.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 15, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Capitolul II

Omuciderea şi vătămările corporale involuntare

Art. 418. Este vinovat de omucidere sau vătămare involuntară cel care a cauzat acest rezultat din lipsă de prevedere sau precauţie, dar fără intenţia de a atenta la persoana celuilalt.

Art. 419. Cel care cauzează involuntar moartea unei persoane va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Dacă moartea este consecinţa unui accident de circulaţie, pedeapsa cu închisoarea este de la trei luni la cinci ani şi amenda de la cincizeci de euro la două mii de euro.) <L 2005-07-20/52, art. 28, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 419bis. (Abrogat) <L 2005-07-20/52, art. 30, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 420. Dacă, din lipsă de prevedere sau precauţie, nu au rezultat decât lovituri şi răniri, vinovatul (va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la şase luni) şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 31-03-1936, art. 1> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Dacă loviturile sau rănile sunt consecinţa unui accident de circulaţie, pedeapsa cu închisoarea este de la opt zile la un an şi amenda de la cincizeci de euro la o mie de euro.) <L 2005-07-20/52, art. 29, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 420bis. (Abrogat) <L 2005-07-20/52, art. 30, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 421. Va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la un an şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care provoacă în mod involuntar unei alte persoane o boală sau incapacitate de muncă personală, administrându-i substanţe care sunt de natură a-i provoca moartea sau a-i afecta grav sănătatea. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 422. Dacă un convoi de cale ferată suferă un accident care pune în pericol persoanele care se găsesc în vagoanele care compun trenul, cel care involuntar a cauzat accidentul va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la două luni şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste două pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă din accident au rezultat vătămări corporale, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă accidentul a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa va fi închisoarea de la şase luni la cinci ani şi amenda de la o sută [de euro] la şase sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

INACŢIUNI CU SEMNIFICAŢIE PENALĂ

Art. 422bis. < L 06-01-1961, art. 1> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la (un an) şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care se abţine să vină în ajutor sau să procure ajutor unei persoane expuse unui grav pericol, fie că a constatat el însuşi situaţia acestei persoane, fie că această situaţie i-a fost descrisă de cei care au solicitat intervenţia. <L 1995-04-13/33, art. 4, 1°, 015; În vigoare: 05-05-1995> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Condiţia pentru ca fapta să fie considerată delict este ca cel care s-a abţinut să fi putut interveni fără a crea un pericol serios pentru el însuşi sau pentru alţii. Dacă el nu a constatat personal pericolul în care se găsea persoana, omisiunea nu va fi pedepsită atunci când împrejurările în care a fost invitat să intervină l-ar fi putut face să creadă că apelul era lipsit de seriozitate sau că nu existau riscuri.

(Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 este mărită la doi ani dacă persoana expusă pericolului grav este minoră [1 sau este o persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1.) <L 1995-04-13/33, art. 4, 2°, 015; În vigoare: 05-05-1995>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 16, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 422ter. < L 06-01-1961, art. 1> Va fi pedepsit prin aplicarea pedepselor prevăzute la articolul precedent cel care, fiind în măsură să intervină, fără un pericol serios pentru el sau pentru alţii, refuză sau neglijează să acorde unei persoane aflate în pericol ajutorul pe care în mod legal este dator să îl acorde; cel care, fiind în măsură să o facă, refuză sau omite să facă lucrările, să presteze serviciul, sau să acorde ajutor în situaţii de accident, naufragiu, tulburări, inundaţii, incendiu sau alte calamităţi, precum şi în caz de tâlhărie, jaf, protest public sau execuţie judiciară.

Art. 422quater. <L 2007-05-10/35, art. 35, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de art. 422 bis şi 422ter, minimul pedepselor corecţionale prevăzute de aceste articole poate fi dublat, dacă unul din mobilurile crimei sau a delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de schimbarea de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 111, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Capitolul III

Atentate asupra minorilor, [1 persoanelor vulnerabile]1 şi familiei <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 17, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea I

Părăsirea şi abandonarea copiilor sau [1 persoanelor vulnerabile] 1 care au nevoie de ajutor <L 2000-11-28/35, art. 31; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 17, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 423. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cei care părăsesc într-un loc oarecare un minor sau [1 o persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 2 Dacă în urma părăsirii, persoana vizată la § 1 rămâne grav mutilată, contactează o boală ce pare incurabilă sau îşi pierde total funcţionalitatea unui organ, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3 Dacă abandonul a cauzat moartea persoanei vizate la § 1, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 18, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 424. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau numai cu una dintre aceste pedepse, fără a duce atingere, dacă este cazul, aplicării unor dispoziţii penale mai severe: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Tatăl sau mama sau adoptatorii care îşi abandonează copilul aflat în situaţie de nevoie, chiar şi atunci când nu l-au lăsat singur, care refuză să-l ia înapoi sau care refuză să plătească pentru întreţinerea acestuia până când îl încredinţează unui terţ sau până când acesta este încredinţat unui terţ prin hotărâre judecătorească.

[1 Descendenţii în linie directă care îşi abandonează tatăl, mama, adoptatorul sau alt ascendent aflat în situaţie de nevoie, chiar şi atunci când nu l-au lăsat singur, care refuză să-l ia înapoi sau care refuză să plătească pentru întreţinerea acestuia până când îl încredinţează unui terţ sau până când acesta este încredinţat unui terţ prin hotărâre judecătorească.]1

În cazul unei a doua condamnări pentru una din infracţiunile prevăzute la prezentul articol, comisă în interval de cinci ani de la data comiterii primei infracţiuni, pedepsele vor putea fi dublate.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 19, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea II

Privarea de alimente sau de îngrijire a minorilor sau [1 a persoanelor vulnerabile]1<L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 20, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 425. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse, cel care în mod voluntar privează de alimente sau de îngrijire, de natură să compromită sănătatea unui minor sau [1 a unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor, şi care]1 nu este în măsură să se întreţină singur(ă). <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§2 Dacă privarea de alimente sau de îngrijire provoacă fie o boală ce pare incurabilă, fie pierderea totală a funcţionării unui organ, fie o mutilare gravă, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani.

§3 Dacă privarea de alimente sau de îngrijire acordată în mod voluntar, fără intenţia de a cauza moartea, a cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 21, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 426. < L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27.03.2001> §1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse, fără a duce atingere, dacă este cazul, aplicării unor dispoziţii penale mai severe, orice persoană care având în îngrijire un minor sau o persoană [1 vulnerabilă din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală care erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor, şi care nu este capabilă să se întreţină singur(ă)]1, neglijează întreţinerea acestui minor sau acestei persoane vulnerabile până în punctul de a compromite sănătatea acestuia/acesteia. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§2 Dacă neglijenţele au cauzat moartea minorului sau [1 a persoanei vulnerabile menţionate la § 1 şi care nu era capabil(ă) să se întreţină singur(ă)]1, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 22, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea III

Dispoziţie comună secţiunilor I şi II <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 427. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> În cazurile prevăzute la articolele 423, 425 şi 426 dacă vinovatul a comis faptele împotriva tatălui său sau mamei sale, adoptatorilor altor ascendenţi ai săi, minimul de pedeapsă prevăzut de aceste articole va fi dublat, dacă este vorba de pedeapsa cu închisoarea, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de pedeapsa cu recluziunea.

La fel se va proceda dacă vinovatul este tatăl, mama sau adoptatorul victimei, sau orice altă persoană care are autoritate asupra victimei sau care o are în grijă.

[1 În plus, va putea fi aplicată pedeapsa prevăzută la articolul 33.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 23, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea IV

Răpirea şi ascunderea minorilor [1 şi a persoanelor vulnerabile] 1<L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 24, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 428. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Oricine răpeşte sau dispune răpirea unui minor în vârstă de sub doisprezece ani, va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani, chiar şi în cazul în care minorul l-a urmat voluntar pe răpitorul său.

§ 2 Oricine răpeşte sau dispune să fie răpit, prin violenţă, şiretenie, ameninţare, un minor în vârstă de peste doisprezece ani [1 sau orice altă persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor,]1 va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

§ 3 (...)< L 2002-06-14/42, art. 6, 036; În vigoare: 24.08.2002>

§ 4 Pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani dacă detenţia minorului răpit [1 sau a persoanei la care se face referire la § 2]1 a provocat fie o boală ce pare incurabilă, fie o [2 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, fie pierderea totală a funcţionării unui organ, fie o mutilare gravă.

§ 5 Dacă răpirea sau detenţia au cauzat moartea, pedeapsa va fi recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 25, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 429. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse ca şi autorul răpirii cel care va păstra în grija sa un minor [1 sau o persoană vulnerabilă, la care se face referire în articolul 428, § 2, despre care ştie că a fost răpit(ă)]1.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 26, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 430. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> În cazurile prevăzute de articolele 428 şi 429, cu excepţia cazurilor prevăzute de [2 articolul 428, §§ 4 şi 5]2, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la doi la cinci ani şi cu amendă de la două sute [de euro] la cinci sute [de euro], dacă în termen de cinci zile de la răpire, răpitorul sau persoana vizată la articolul 429 înapoiază în mod voluntar minorul răpit [1 sau persoana vulnerabilă răpită]1. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 27, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2014-05-05/09, art. 15, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Secţiunea V

Nereprezentarea copiilor <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 431. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cei care, fiind însărcinaţi cu îngrijirea unui minor în vârstă de sub doisprezece ani, nu îl reprezintă pe acesta în faţa persoanelor care au dreptul să îl revendice. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă vinovatul ascunde acest minor timp de mai mult de cinci zile de cei care au dreptul să îl revendice sau dacă îl reţine în mod necuvenit pe minor în afara teritoriului Regatului, el va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 432. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

tatăl sau mama care îşi sustrage sau încearcă să îşi sustragă copilul minor de la procedura intentată împotriva lui pe baza legilor privitoare la protecţia tinerilor sau la ajutorul acordat tinerilor, care îl sustrag sau încearcă să îl sustragă de sub îngrijirea persoanelor cărora acesta le-a fost încredinţat de către autoritatea competentă, care nu-l prezintă celor care au dreptul de a-l revendica, care îl răpeşte sau dispune ca acesta să fie răpit, chiar şi cu consimţământul acestuia.

Dacă vinovatul a fost decăzut, total sau în parte, din drepturile părinteşti, pedeapsa cu închisoarea va putea fi mărită până la trei ani.

§ 2 Dacă vinovatul ascunde copilul minor timp de mai mult de cinci zile de cei care au dreptul să îl revendice sau dacă reţine în mod necuvenit copilul minor în afara teritoriului Regatului, el va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă vinovatul a fost decăzut, total sau în parte, din drepturile părinteşti, pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin trei ani.

§ 3 În cazul în care se va hotărî încredinţarea minorului fie în timpul, fie în urma divorţului sau separării cuplului, sau în alte împrejurări prevăzute de lege, pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 vor fi aplicate tatălui şi mamei care sustrag sau caută să sustragă copilul minor de la cei cărora acesta a fost încredinţat pe baza deciziei, celor care nu prezintă copilul persoanelor care au dreptul să îl revendice, celor care răpesc copilul sau dispun răpirea lui, chiar şi cu consimţământul acestuia.

§ 4 Dacă încredinţarea copilului minor a făcut obiectul unei i tranzacţii prealabile unei proceduri, la care s-a ajuns prin consimţământul ambelor părţi, pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 vor fi aplicate tatălui şi mamei care, începând de la data transcrierii divorţului la care s-a ajuns prin consimţământ mutual, vor sustrage sau vor încerca să sustragă copilul minor de la cei cărora le-a fost încredinţat pe baza deciziei sau acordului convenit de părţi, celor care nu prezintă copilul persoanelor care au dreptul să îl revendice, celor care răpesc copilul sau dispun răpirea lui, chiar şi cu consimţământul acestuia.

Secţiunea VI

Folosirea minorilor [1 şi persoanelor vulnerabile]>1 în scopuri criminale sau delictuale <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 3; În vigoare: 02-09-2005>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 28, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 433. <L 2005-08-10/62, art. 4, 054; În vigoare: 02-09-2005> Sub rezerva aplicării articolului 433quinquies, orice persoană care, în mod direct sau prin intermediar, atrage sau foloseşte un minor [1 sau o persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală era vizibilă sau cunoscută autorului faptelor,]1 cu scopul de a comite, într-una din manierele prevăzute de articolul 66, o crimă sau un delict, va fi pedepsită cu pedepsele prevăzute pentru crima sau delictul respectiv, pentru care minimul pedepsei privative de libertate va fi mărit cu o lună atunci când pedeapsa maximă prevăzută este închisoarea de un an, cu două luni, atunci când aceasta este de doi ani, cu trei luni, atunci când aceasta este de trei ani, cu cinci luni, atunci când aceasta este de cinci ani, şi cu doi ani în caz de recluziune cu durată determinată, iar acolo unde este aplicată şi pedeapsa cu amenda, minimul acesteia va fi dublat.

Minimul pedepsei prevăzute la alineatul 1 este mărit din nou şi în aceeaşi proporţie, atunci când:

1° minorul nu a împlinit încă şaisprezece ani, sau

2° persoana vizată la alineatul 1 abuzează de poziţia deosebit de vulnerabilă în care se află minorul, sau

3° persoana vizată la alineatul 1 este tatăl, mama, un alt ascendent, adoptatorul, sau orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau care are minorul în îngrijire, sau

4° acţiunea de atragere de minori şi folosirea a acestora în vederea comiterii unei crime sau unui delict constituie o activitate obişnuită.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 29, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea VII

Atingeri aduse vieţii private a minorului <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 5; În vigoare: 02-09-2005>

Art. 433bis. <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 6; În vigoare 02-09-2005> Sunt interzise publicarea şi difuzarea prin intermediul cărţilor, mijloacelor de presă, cinematografiei, radiofoniei, televiziunii sau prin orice altă manieră a consemnărilor efectuate cu ocazia dezbaterilor desfăşurate în faţa instanţelor pentru minori, în faţa judecătorului de instrucţie şi în faţa camerelor curţii de apel competente să se pronunţe asupra apelului formulat împotriva hotărârilor lor.

Sunt exceptate de la această interdicţie doar motivarea şi dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronunţate în şedinţă publică, sub rezerva aplicării alineatului 3.

Sunt interzise, de asemenea, şi publicarea şi difuzarea, prin orice procedeu, de texte, desene, fotografii sau imagini de natură să dezvăluie identitatea unei persoane urmărite sau care face obiectul unei măsuri prevăzute (la articolele 37, 39, 43, 49, 52, 52quater et 57bis) ale legii din 8 aprilie 1965 cu privire la protecţia tinerilor sau în legea din 1 martie 2002 privitoare la plasamentul provizoriu al minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune.

Aceeaşi interdicţie este aplicabilă şi în cazul persoanei care face obiectul unei măsuri luate în cadrul procedurii vizate la articolul 63bis al legii din 8 aprilie 1965 privitoare la protecţia tinerilor (la preluarea minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune şi la repararea daunelor cauzate de fapta comisă). <L 2006-05-15/35, art. 22, 056; În vigoare: 01-10-2007>

Infracţiunile prevăzute de prezentul articol sunt pedepsite cu închisoare de la două luni la doi ani şi cu amendă de la trei sute de euro la trei mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

Secţiunea VIII

[1 Ademenirea minorilor prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi comunicării, în scopuri criminale sau delictuale]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 26, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 433bis/1. [1 Va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la cinci ani persoana majoră care comunică prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor cu un minor dovedit sau presupus, şi aceasta în vederea facilitării sau consumării la adresa minorului a unei crime sau unui delict:

1° dacă aceasta a disimulat sau minţit în ceea ce priveşte identitatea sa, vârsta şi calitatea sa;

2° dacă acesta a insistat asupra discreţiei ce trebuie păstrate în legătură cu schimburile dintre ei;

3° dacă acesta a oferit sau a promis oferirea unui cadou sau unui avantaj oarecare;

4° dacă acesta a utilizat orice altă manevră.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/25, art. 3, 103; În vigoare: 10-05-2014>

Capitolul IIIbis

Exploatarea cerşetoriei <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 6; În vigoare: 12-09-2005>

Art. 433ter. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 7; În vigoare: 12-09-2005> Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro:

1° cel ce angajează, antrenează, deturnează sau reţine o persoană cu scopul de a o pune să cerşească, o instigă să cerşească sau să continue să facă acest lucru, sau o pune la dispoziţia unui cerşetor pentru ca acesta să se servească de ea pentru a stârni mila publică;

2° cel care, indiferent de maniera în care acţionează, exploatează cerşetoria practicată de altul.

Tentativa de a comite infracţiunile prevăzute la paragraful 1 este pedepsită cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la o sută de euro la două mii de euro.

[1 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]1

----------

(1) <L 2013-06-24/24, art. 3, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433quater. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 8; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433ter, alineatul 1, este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la cincizeci de mii de euro atunci când este comisă:

1° cu privire la un minor;

2° abuzând de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se găseşte o persoană ca urmare a situaţiei sale administrative ilegale sau precare, a situaţiei sale sociale precare, a vârstei sale, a unei stări de graviditate, de boală, de infirmitate sau a unei deficienţe fizice sau mintale]1, în aşa fel încât persoana nu are o altă alegere veritabilă şi acceptabilă decât să se supună acestui abuz;

3° făcând uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de o formă oarecare de constrângere.

[2 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 30, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 4, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Capitolul IIIter

Traficul de fiinţe umane <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 9; În vigoare: 12-09-2005>

Art. 433quinquies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 10; În vigoare: 12-09-2005> § 1.

[1 Constituie infracţiunea de trafic de fiinţe umane fapta de a transporta, transfera, găzdui, primi o persoană, de a prelua sau transfera controlul asupra acesteia:

1° cu scopul de a o exploata prin practicarea prostituţiei sau a altor forme de exploatare sexuală;

2° cu scopul de a o exploata prin practicarea cerşetoriei;

3° cu scopul de o pune să muncească sau să presteze servicii în condiţii ce încalcă demnitatea umană;

4° cu scopul prelevării de organe prin încălcarea prevederilor legii din 13 iunie 1986 cu privire la prelevarea şi transplantul de organe, sau de material biologic uman, contrar prevederilor legii din 19 decembrie 2008 cu privire la obţinerea şi utilizarea de material biologic uman destinat aplicaţiilor medicale umane sau folosit în scopul cercetărilor ştiinţifice;

5° sau cu scopul de a determina comiterea de către acea persoană a unei crime sau unui delict, împotriva voinţei acesteia.]1

Cu excepţia cazului vizat la 5, este indiferent dacă persoana vizată la alineatul 1 şi-a dat consimţământul pentru activitatea planificată sau derulată efectiv.

§ 2. Infracţiunea prevăzută la § 1 va fi pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la cincizeci de mii de euro.

§ 3. Tentativa de a comite infracţiunea prevăzută la § 1 va fi pedepsită cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu o amendă de la o sută de euro la zece mii de euro.

[2 § 4. Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]2

----------

(1) <L 2013-04-29/15, art. 2, 096; În vigoare: 02-08-2013>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 5, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433sexies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 11; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433quinquies, § 1, va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la şapte sute cincizeci de euro la şaptezeci şi cinci de mii de euro atunci când este comisă o infracţiune:

1° de către o persoană care are autoritate asupra victimei sau de către o persoană care a abuzat de autoritatea sau de facilităţile pe care i le conferă funcţia pe care o deţine;

2° de către un ofiţer sau funcţionar public, un deţinător sau agent al forţei publice aflat în exerciţiul funcţiunilor sale.

[1 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]1

----------

(1) <L 2013-06-24/24, art. 6, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433septies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 12; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433quinquies, § 1, va fi pedepsită cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani şi cu o amendă de la o mie de euro la o sută de mii de euro în următoarele cazuri:

1° atunci când infracţiunea a fost comisă asupra unui minor;

2° atunci când infracţiunea a fost comisă abuzând de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se află o persoană ca urmare a situaţiei sale administrative ilegale sau precare, a situaţiei sale sociale precare, a vârstei, stării de sarcină, a unei boli, a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mintale]1, în aşa fel încât persoana nu a avut altă o altă alegere veritabilă şi acceptabilă decât să se supună acestui abuz;

3° atunci când infracţiunea a fost comisă făcând uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de orice formă de constrângere [4, sau recurgând la răpire, la abuzul de autoritate sau la inducerea în eroare]4;

[4 3bis° atunci când infracţiunea a fost comisă prin oferirea sau acceptarea de sume de bani sau avantaje sub orice formă, pentru a obţine consimţământul unei persoane care are autoritate asupra victimei;]4

4° atunci când viaţa victimei este pusă în pericol, în mod deliberat sau prin neglijenţă gravă;

5° atunci când infracţiunea a cauzat o boală ce pare incurabilă, o [3 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]3, pierderea completă a unui organ sau a funcţionalităţii unui organ, sau o mutilare gravă;

6° atunci când activitatea în cauză constituie o activitate obişnuită;

7° atunci când aceasta constituie un act de participaţie la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asocierii respective.

[2 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 31, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 7, 097; În vigoare: 02-08-2013>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

(4) <L 2016-05-31/02, art. 8, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 433octies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 13; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433quinquies, § 1, este pedepsită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie de euro la o sută cincizeci de mii de euro în următoarele cazuri:

1° atunci când infracţiunea a cauzat moartea victimei, intenţia nefiind aceea de a ucide;

2° atunci când infracţiunea constituie un act de participare la activitatea principală sau accesorie a unei asociaţii, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asociaţiei respective.

[1 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]1

----------

(1) <L 2013-06-24/24, art. 8, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433novies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 14; În vigoare: 12-09-2005>

[3 § 1.]3 În cazurile vizate la articolele [3 433quinquies la 433octies]3, vinovaţilor le va fi aplicată şi pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor enunţate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

[3 § 2. Instanţele vor putea pronunţa interdicţiile vizate la articolele 382, § 2, şi 382bis împotriva persoanelor condamnate pentru faptele vizate la articolele 433quinquies la 433octies, pentru o durată de la un an la douăzeci de ani.]3

[3 § 3. Articolul 382quater se aplică persoanelor condamnate pentru faptele vizate la articolele 433quinquies la 433octies.

§ 4. Fără a ţine cont de calitatea de persoană fizică sau morală, de agent economic, proprietar, chiriaş sau gerant, instanţa poate dispune închiderea temporară sau definitivă, parţială sau totală a întreprinderii în care au fost comise infracţiunile vizate la articolele 433quinquies la 433octies, conform modalităţilor prevăzute la articolul 382, § 3, alineatele 2 la 5.

§ 5. Articolul 389 se aplică paragrafelor 1, 2 şi 4.]3

[3 § 6.]3 Confiscarea specială prevăzută la articolul 42, punctul 1°, este aplicată celor vinovaţi de comiterea infracţiunii vizate la articolul 433quinquies, chiar şi atunci când proprietatea asupra lucrurilor ce fac obiectul faptei nu aparţine condamnatului, fără ca această confiscare să poată totuşi aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile de a face obiectul confiscării. [2 Totodată, măsura trebuie aplicată, în aceleaşi circumstanţe, bunului mobil, unei părţi din acesta, bunului imobil, camerei sau oricărui alt spaţiu. Măsura poate fi totodată aplicată şi contravalorii acestor bunuri mobile sau imobile înstrăinate între momentul comiterii infracţiunii şi hotărârea judecătorească definitivă.]2

[3 § 7.]3 [2 În cazul sechestrului asupra unui bun imobil, se procedează conform formalităţilor prevăzute de articolul 35bis din Codul de instrucţie criminală.]2

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 19, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2013-11-27/05, art. 4, 099; În vigoare: 01-03-2014>

(3) <L 2016-05-31/02, art. 9, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 433novies/1. [1 Publicarea şi difuzarea oricăror texte, desene, fotografii, imagini sau mesaje sonore de natură să dezvăluie identitatea victimei infracţiunii vizate la articolul 433quinquies, §1, alineatul 1, punctul 1°, sau tentativa de comitere a acestei infracţiuni, sunt interzise şi pedepsite conform articolului 378bis, cu excepţia cazului în care victima şi-a dat acordul scris sau dacă procurorul Regelui sau magistratul însărcinat cu instrucţia cazului şi-a dat acordul din raţiuni ce ţin de necesitatea obţinerii de informaţii sau de derularea instrucţiei.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-31/02, art. 10, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Capitolul IIIquater

Abuzul de vulnerabilitatea unei alte persoane prin vânzarea, închirierea sau punerea la dispoziţie a bunurilor în vederea realizării unui profit anormal <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 15; În vigoare: 12-09-2005>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 32, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 433decies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 15; În vigoare: 12-09-2005>

Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro, cel care abuzează, fie direct, fie prin intermediar, de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se află o persoană ca urmare a situaţiei sale administrative ilegale sau precare, a situaţiei sale sociale precare, a vârstei, stării de sarcină, a unei boli, a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mintale]1, prin vânzarea, darea în chirie sau punerea la dispoziţie, cu intenţia de a realiza un profit anormal, a unui bun mobil, a unei părţi din acesta, a unui bun imobil, a unei camere sau a unui alt spaţiu din cele vizate la articolul 479 din Codul penal, în condiţii incompatibile cu demnitatea umană [2 ...]2. Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 33, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-04-29/14, art. 2, 095; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433undecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 17; În vigoare: 12-09-2005> Infracţiunea vizată la articolul 433decies va fi pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani şi cu o amendă de la o mie de euro la cinci mii de euro în următoarele cazuri:

1° atunci când activitatea în cauză constituie o activitate obişnuită;

2° atunci când infracţiunea constituie un act de participare la activitatea principală sau accesorie a unei asociaţii, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asociaţiei respective.

Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.

Art. 433duodecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 18; În vigoare: 12-09-2005>Infracţiunea vizată la articolul 433decies va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o mie de euro la cincizeci de mii de euro în cazul în care ea constituie un act de participaţie la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri infracţionale, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asociaţiei respective.

Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.

Art. 433terdecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 19; În vigoare: 12-09-2005> În cazurile vizate la articolele 433undecies şi 433duodecies, vinovaţilor li se va aplica, în plus, interdicţia drepturilor specificate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

Confiscarea specială prevăzută la articolul 42, punctul 1°, se aplică vinovaţilor de comiterea infracţiunii vizate la articolul 433decies, chiar şi atunci când proprietatea asupra lucrurilor ce fac obiectul faptei nu aparţine condamnatului, fără ca această confiscare să poată totuşi aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile de a face obiectul confiscării. Totodată, măsura trebuie aplicată, în aceleaşi circumstanţe, bunului mobil, unei părţi din acesta, bunului imobil, camerei sau oricărui alt spaţiu vizat de acest articol.

(Măsura poate fi totodată aplicată şi contravalorii acestor bunuri mobile sau imobile înstrăinate între momentul comiterii infracţiunii şi hotărârea judecătorească definitivă.) <L 2006-02-09/33, art. 2, 055; În vigoare: 10-03-2006>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 20, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 433quaterdecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 20; În vigoare: 12-09-2005> După caz, procurorul Regelui sau judecătorul de instrucţie poate dispune sechestru pe un bun mobil, pe o parte din acesta, pe un bun imobil, pe cameră sau pe orice alt spaţiu din cele vizate la articolul 433decies. Dacă acesta dispune sechestrul, bunul mobil, partea acestuia, bunul imobil, camera sau orice alt spaţiu vizat la articolul 433decies trebuie sigilat sau, cu acordul scris al proprietarului sau celui care îl închiriază, pus la dispoziţia C.P.A.S. pentru a fi renovat şi închiriat temporar. Decizia procurorului Regelui sau judecătorului de instrucţie, după caz, de a proceda la punerea sechestrului, este comunicată proprietarului sau celui care închiriază bunul respectiv. În plus, în cazul sechestrării unui bun imobil, decizia trebuie comunicată în termen de douăzeci şi patru de ore şi prezentată pentru transcriere la biroul de ipoteci al locului în care se află bunul respectiv. Este considerată data transcrierii data la care este comunicată decizia de sechestrare. Sechestrul rămâne valabil până în momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive prin care este pronunţată fie confiscarea, fie ridicarea sechestrului. Ridicarea sechestrului poate fi dispusă în orice moment şi anterior acestei date, după caz, de către procurorul Regelui sau de către judecătorul de instrucţie, după ce acesta din urmă a comunicat decizia sa procurorului Regelui. O persoană împotriva căreia a fost dispus sechestrul nu poate intenta recursul prevăzut la articolele 28sexies şi 61quater din Codul de instrucţie criminală decât după trecerea unui an de la data instituirii măsurii sechestrului..

Art. 433quinquiesdecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 21; În vigoare: 12-09-2005> În cazurile vizate la articolele 433decies, victimele pot fi, dacă este nevoie, primite sau recazate, în baza deciziei luate, după caz, de ministrul competent, de autoritatea competentă sau de funcţionarii desemnaţi de către aceştia, toate acestea urmând a fi efectuate în colaborare cu serviciile competente în materie. Cheltuielile de cazare sunt suportate de către inculpat. În cazul în care inculpatul este achitat, cheltuielile vor fi suportate, după caz, de către Stat sau de către C.P.A.S. competent.

Capitolul IV

Atentate la libertatea individuală şi la inviolabilitatea domiciliului, comise de particulari

Art. 434. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], cei care, fără ordin din partea autorităţilor constituite şi în afara cazurilor în care legea permite sau ordonă arestarea sau detenţia particularilor, arestează orice persoană sau dispun arestarea acesteia, respectiv deţin orice persoană sau dispun ca aceasta să fie plasată în detenţie. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 435. Pedeapsa va fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro], dacă detenţia ilegală şi arbitrară a durat mai mult de zece zile. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 436. Dacă detenţia ilegală şi arbitrară a durat mai mult de o lună, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la un an la cinci ani şi la o amendă de la 100 [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 437. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Pedeapsa aplicată va fi (recluziunea de la cinci la zece ani) dacă arestarea a fost executată fie sub un ordin fals al autorităţii publice, fie purtând costumaţia sau sub numele unuia dintre agenţii autorităţii publice, sau dacă persoana arestată sau deţinută a fost ameninţată cu moartea. <L 2003-01-23/42, art. 74, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 438. (Abrogat) <L 2002-06-14/42, art. 7, 036; În vigoare: 24-08-2002>

Art. 438bis. <L 2007-05-10/35, art. 36, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de prezentul capitol, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de pedepse corecţionale şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de schimbarea de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 112, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Art. 439. Va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], cel care, fără ordin al autorităţii şi în afara cazurilor în care legea permite intrarea în domiciliul particularilor împotriva voinţei lor, intră într-o casă, un apartament, o cameră sau un spaţiu în care locuieşte altcineva, fie prin ameninţări sau violente împotriva persoanelor, fie prin efracţie, escaladare sau utilizare de chei false. L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 440. Pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la şase luni la cinci ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro] dacă fapta a fost comisă, fie sub un ordin fals al autorităţii publice, fie purtând costumaţia sau sub numele unuia dintre agenţii autorităţii publice, fie în următoarele trei împrejurări: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă fapta a fost comisă noaptea;

Dacă ea a fost executată de două sau mai multe persoane;

Dacă vinovaţii sau unul dintre ei era(u) purtător(i) de arme.

În plus, vinovaţilor li se va putea aplica şi interdicţia prevăzută de articolul 33 (...) < L 09-04-1930, art. 32>

Art. 441. Tentativa de delict prevăzută de art. precedent va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute[de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 442. Va fi pedepsită cu închisoare de la cincisprezece zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute[de euro] cel care intră, fără acordul proprietarului sau al chiriaşului, în locurile desemnate de art. 439 şi este găsit acolo noaptea. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul IVbis

Hărţuirea (Introdus prin <L 1998-10-30/34, art. 2, În vigoare: 27.12.1998 >

Art. 442bis. (introdus de <L 1998-10-30/34, art. 2, în vigoare: 27.12.1998> Oricine hărţuieşte o persoană, deşi ştie sau ar trebui să ştie că prin acest comportament poate afecta liniştea persoanei vizate, va fi pedepsit cu închisoare de la cincisprezece zile la doi ani şi cu o amendă de la amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[1 În cazul în care faptele vizate la alienatul 1 sunt comise în detrimentul unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală, pedeapsa minimă prevăzută la alineatul 1 va fi dublată.]1

[2 ...]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 34, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-03-25/07, art. 2, 116; În vigoare: 15-04-2016>

Art. 442ter. <L 2007-05-10/35, art. 37, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de art. 442bis, minimul pedepsei corecţionale prevăzut de aceste articole poate fi dublat dacă unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile ei religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 113, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Capitolul IVter

[1 Abuzul faţă de situaţia de slăbiciune a persoanelor]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-11-26/19, art. 35, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 442quater. [1 § 1. Cel care, cunoscând situaţia de slăbiciune fizică sau psihică a unei persoane, influenţând în mod grav capacitatea de discernământ a acelei persoane, abuzează în mod fraudulos de această slăbiciune pentru a conduce persoana în cauză la o acţiune sau la o inacţiune ce aduce o atingere gravă integrităţii ei fizice şi psihice sau patrimoniului acesteia, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la o sută de euro la o mie de euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

§ 2. Se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la o lună la patru ani şi o amendă de la două sute de euro la două mii de euro, sau doar una din aceste pedepse, în următoarele cazuri:

1° dacă acţiunea sau inacţiunea vizată la § 1 este rezultatul aducerii într-o stare de supunere fizică sau psihică prin exercitarea de presiuni grave sau repetate sau de tehnici menite să altereze capacitatea de discernământ;

2° dacă abuzul vizat la § 1 a fost comis asupra unui minor;

3° dacă din acţiunea sau inacţiunea vizată la § 1 rezultă fie o boală ce pare incurabilă, fie [2 o incapacitate de muncă personală pe o perioadă de peste patru luni]2, fie pierderea completă a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă;

4° dacă abuzul vizat la § 1 constituie o faptă de participaţie la activitatea principală sau secundară a unei asocieri infracţionale.

§ 3. Dacă acţiunea sau inacţiunea persoanei a cauzat moartea acesteia, pedeapsa aplicată va fi recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

§ 4. Instanţa poate, în aplicarea §§ 1 şi 2, să interzică persoanei condamnate, în totalitate sau în parte, drepturile enumerate la articolul 31, alineatul 1, pentru o perioadă de la cinci ani la zece ani.

§ 5. Instanţa poate dispune ca hotărârea sau un rezumat al acesteia să fie publicat(ă), pe cheltuiala condamnatului, într-unul sau mai multe jurnale cotidiene, sau sub orice altă formă.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-11-26/19, art. 36, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Capitolul V

Atingeri aduse onoarei sau stimei de care se bucură persoanele

Art. 443. Cel care, în cazurile indicate în cale ce urmează, a imputat cu răutate unei persoane un fapt precis de natură să aducă atingere onoarei acesteia sau să o expună dispreţului public, fapt a cărui dovadă legală nu este raportată, este vinovat de calomnie, dacă legea admite proba faptului imputat, şi de defăimare, dacă legea nu admite această probă.

(Dacă faptul imputat este acela de a fi pactizat, în cursul ostilităţilor, cu duşmanul, fie furnizându-i ajutoare cu soldaţi, oameni, bani, alimente, arme, muniţii sau materiale oarecare, fie procurându-i sau facilitându-i, printr-un mijloc oarecare intrarea, menţinerea sau şederea pe teritoriu, fără să fi fost constrâns sau fără să i se fi cerut aceasta, dovada va fi întotdeauna acceptată şi ea va putea fi făcută prin toate mijloacele de drept. Dacă această dovadă este suficientă, imputarea nu va avea nicio urmare represivă). (L 11-10-1919, art. unic>

Art. 444. Vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la un an şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], dacă imputaţiile au fost făcute: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Fie în cadrul unor reuniuni sau în locuri publice;

Fie în prezenţa mai multor indivizi, într-un loc public, dar deschis unui număr de persoane care au dreptul să se adune acolo sau să îl frecventeze;

Fie într-un loc oarecare, în prezenţa persoanei ofensate şi în faţa martorilor;

Fie prin acte tipărite sau nu, imagini sau embleme, afişe, distribuite sau vândute, puse în vânzare sau expuse privirilor publice;

Fie prin scrieri care nu sunt date publicităţii, însă sunt trimise sau comunicate mai multor persoane.

Art. 445. Va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cel care adresează în scris autorităţilor un denunţ calomnios;

Cel care adresează în scris unei persoane imputaţii calomnioase împotriva subordonatului acesteia.

Art. 446. Calomnia şi defăimarea la adresa oricărei organizaţii sau instituţii vor fi pedepsite în acelaşi fel ca şi calomnia şi defăimarea îndreptată împotriva indivizilor.

Art. 447. Cel învinuit de comiterea unui delict de calomnie pentru imputaţii îndreptate, din motive ce ţin de funcţiile lor, fie împotriva funcţionarilor publici sau a agenţilor ce exercită autoritatea sau împotriva oricărei persoane cu caracter public, fie împotriva oricărui corp constituit, va putea face, pe toate căile ordinare, dovada faptelor imputate, cu excepţia dovezii contrare realizate pe aceleaşi căi.

Dacă este vorba de un fapt care ţine de domeniul vieţii private, autorul imputării nu va putea prezenta, în apărarea sa, nicio dovadă decât aceea care rezultă dintr-o sentinţă sau din orice alt act autentic.

Dacă faptul imputat este obiectul unei urmăriri represive sau al unui denunţ asupra căruia nu s-a luat nicio hotărâre, acţiunea în calomnie va fi suspendată până la pronunţarea unei sentinţe definitive, sau până la decizia definitivă a autorităţii competente.

(În cazul în care în care acţiunea publică sau acţiunea disciplinară referitoare la faptul imputat este stinsă, dosarul cu această acţiune este anexat dosarului acţiunii în calomnie şi acţiunea în calomnie este reluată.

În cazul unei decizii de clasare fără urmare sau de neurmărire referitor la faptul imputat, acţiunea referitoare la calomnie este reluată, fără vreun prejudiciu adus de această suspendare, dacă ancheta referitoare la faptul imputat cunoaşte noi dezvoltări judiciare). < L 2001-07-04-/55 art. 2, 032, în vigoare: 20.08.2001 >

Art. 448. Oricine insultă o persoană fie prin fapte, fie prin înscrisuri, imagini sau embleme, într-una din împrejurările indicate în articolul 344, va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care, într-una din împrejurările indicate la articolul 444, adresează cuvinte injurioase, unui reprezentant al autorităţii sau forţei publice, sau unui funcţionar public, în calitatea deţinută de acesta sau din cauza funcţiilor sale.) <L 27-07-1934, art. 3>

Art. 449. Dacă există, în momentul delictului, o dovadă legală a faptelor imputate, dacă s-a stabilit că învinuitul a făcut imputaţia fără niciun motiv de interes public sau privat şi numai cu scopul de al face rău, el va fi pedepsit pentru divulgare răutăcioasă, cu închisoare de la opt zile la două luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la patru sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 450. Delictele prevăzute în prezentul capitol, comise împotriva particularilor, cu excepţia denunţurilor calomnioase, nu vor putea fi urmărite decât dacă persoana care pretinde că a fost ofensată face plângere în acest sens.

În cazul în care persoana a decedat fără să depună plângere sau fără să renunţe la ea sau în cazul în care calomnia sau defăimarea a fost îndreptată împotriva unei persoane după ce aceasta a decedat, urmărirea nu va putea avea loc decât la plângerea soţului ori a descendenţilor sau moştenitorilor (legali) până la gradul trei inclusiv <L 31-03-1987, art. 98>

Art. 451. Nimeni nu va putea pretinde drept cauză de justificare sau de scuză, că înscrisurile, materialele tipărite, imaginile sau emblemele ce fac obiectul urmăririi, nu sunt decât reproduceri ale publicaţiilor făcute în Belgia sau în alte ţări.

Art. 452. <L 10.10.1967, art. 141> Nu vor duce la acte de urmărire represivă discursurile pronunţate sau actele prezentate produse în faţa instanţelor de judecată, când aceste discursuri sau aceste acte privesc cauza aflată pe rol sau părţile.

Imputaţiile calomnioase, injurioase sau defăimătoare străine cauzei sau părţilor vor putea da naştere fie unei acţiuni publice, fie unei acţiuni civile a părţilor sau a terţilor.

DISPOZIŢIE SPECIALĂ

Art. 453. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] cel care se face vinovat de profanarea de morminte au cavouri. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 453bis. <L 2007-05-10/35, art. 38, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute în prezentul capitol, minimul pedepselor corecţionale prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 114, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Capitolul VI

Alte delicte împotriva persoanelor

Art. 454. Cel care a amestecă sau dispune să fie amestecate, fie alimente sau băuturi, fie substanţe sau produse alimentare de orice tip, destinate comercializării prin vânzare cu ridicata sau cu amănuntul, cu materii care pot provoca moartea sau altera grav sănătatea, va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la două sute [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 455. Va fi pedepsit cu pedepsele de la articolul precedent:

Cel care vinde cu ridicata sau cu amănuntul, sau expune spre vânzare alimente, băuturi, substanţe sau produse alimentar de indiferent ce tip, ştiind că acestea conţin materii de natură a cauza moartea sau a altera grav sănătatea;

Cel care vinde sau procură aceste materii, ştiind că va acestea urmează să servească la falsificarea substanţelor şi produselor alimentare.

Art. 456. Va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] cel care are în magazinul său, în prăvălia sa sau în orice alt loc, alimente, băuturi, produse şi substanţe alimentare destinate vânzării cu ridicata sau cu amănuntul, ştiind că acestea conţin materii de natură a cauza moartea sau a afecta grav sănătatea. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 457. Alimentele, băuturile, produsele sau substanţele alimentare vor fi confiscate şi scoase din uz.

(Alineatul 2 abrogat) < L 29-10-1919, art. 90>

În plus, vinovatul poate fi condamnat la interdicţie,