Codul penal al Regatului Spaniei

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Partea generală (art. 1-137)

Garanţiile penale şi aplicarea legii penale. Nu va fi pedepsită nicio acţiune sau omisiune care nu este prevăzută de lege ca delict sau abatere, anterior comiterii acesteia.

Judecătorul sau tribunalul poate suspenda executarea pedepsei până la soluţionarea cererii de graţiere atunci când, dacă pedeapsa ar fi executată, graţierea ar fi ineficientă chiar dacă ar fi acordată.

Prevederea penală mai amplă sau mai complexă le va absorbi pe acelea care pedepsesc infracţiuni conţinute în aceasta.

Eroarea privind o faptă calificată ca infracţiune sau privind o circumstanţă agravantă va împiedica aplicarea acesteia.

Se consideră apologie, cu efectele stipulate în acest Cod, expunerea, în faţa unui grup de persoane sau prin orice alt mijloc de difuzare, de idei sau doctrine care elogiază crima sau proslăvesc pe autorul acesteia.

Se va considera funcţionar public persoana care, prin dispoziţia legii sau prin alegerea sau numirea de către o autoritate competentă, participă la exercitarea funcţiilor publice.

Pedepsele ce pot fi aplicate conform acestui Cod, fie cu caracter principal, fie cu caracter accesoriu, sunt privative de libertate, privative de alte drepturi şi amenda.

În funcţie de natura şi durata lor, pedepsele se clasifică în grave, mai puţin grave şi uşoare.

Pedeapsa cu amenda se va aplica, dacă legea nu prevede altfel, prin sistemul zilelor-amendă.

Dacă cel condamnat nu va plăti, voluntar sau prin constrângere, amenda aplicată, se va supune responsabilităţii personale subsidiare de o zi de privare de libertate pentru fiecare două cote zilnice neplătite, care, fiind considerată abatere, va putea fi executată prin localizare.

Atunci când autorul faptei infracţionale are mai mult de 18 ani şi mai puţin de 21 de ani, se vor putea aplica dispoziţiile legii care reglementează responsabilitatea penală a minorilor în cazurile şi respectând cerinţele pe care aceasta le prevede.

Suspendarea executării pedepselor privative de libertate. Judecătorii sau tribunalele vor putea suspenda executarea pedepselor privative de libertate care nu sunt mai mari de 2 ani, în baza unei rezoluţii motivate.

Liberarea condiţionată. Se stabileşte liberarea condiţionată din executarea pedepselor privative de libertate pentru acei condamnaţi care îndeplinesc următoarele condiţii: se află în al treilea an de tratament penitenciar; au executat trei pătrimi din condamnarea aplicată; s-a constatat o conduită bună şi că există, cu privire la condamnat, un prognostic individualizat favorabil privind reintegrarea socială.

Măsurile de siguranţă. Măsurile de siguranţă se vor aplica de către judecător sau de tribunal, cu informarea prealabilă corespunzătoare, persoanelor care se află în cazurile prevăzute în capitolul următor al acestui Cod, atunci când sunt îndeplinite următoarele circumstanţe: subiectul a comis o faptă prevăzută ca delict; din fapta şi circumstanţele personale ale subiectului se deduce un prognostic de comportament viitor care să releve posibilitatea comiterii altor infracţiuni.

Custodia familială. Persoana care se supune acestei măsuri va fi în îngrijirea şi supravegherea rudei desemnate şi care acceptă custodia, pe care o va exercita în relaţie cu Judecătorul de de Supraveghere Penitenciară şi fără lezarea activităţilor şcolare sau de muncă ale persoanei custodiate.

Probaţiunea. Constă din supunerea condamnatului la controlul tribunalului şi la îndeplinirea uneia din următoarele măsuri: obligaţia de a putea fi mereu localizat cu ajutorul dispozitivelor electronice; obligaţia de a se prezenta în mod regulat în locaţia stabilită de judecător sau tribunal; obligaţia raportării imediate, în termenul maxim şi prin mijloacele stabilite de judecător sau tribunal, a fiecărei modificări a domiciliului sau a locului de muncă; interdicţia de a părăsi domiciliul sau zona specifică fără permisiunea judecătorului sau a tribunalului; interdicţia de a se apropia de victimă, sau de rudele acesteia ori de alte persoane stabilite de judecător sau tribunal; interdicţia de a comunica cu victima sau cu rudele acesteia sau cu alte persoane stabilite de judecător sau tribunal; interdicţia de a vizita anumite zone, locuri sau clădiri; interdicţia de a locui în anumite zone; interdicţia de a desfăşura anumite activităţi ce îi pot oferi ocazia să comită infracţiuni similare; obligaţia de a participa la programe de muncă, culturale, de educaţie sexuală sau altele similare; obligaţia de a urma un tratament medical extern sau de a se supune examinărilor medicale periodice.

Consecinţele accesorii. Orice pedeapsă aplicată pentru un delict intenţionat sau pentru o abatere va atrage după sine pierderea bunurilor care provin din aceste delicte şi bunurile, mijloacele sau instrumentele cu care s-a pregătit sau realizat, precum şi câştigurile provenite din delict sau abatere, oricare ar fi transformările suferite. Şi unele şi altele vor fi confiscate, dacă nu aparţin unui terţ de bună-credinţă care nu este responsabil de delict şi care le-a dobândit legal.

Partea specială (art. 138-639)

Reproducerea asistată. Persoana care practică reproducere asistată la o femeie, fără consimţământul acesteia, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii şi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau meserie.

Constrângerea. Persoana care, fără să fie în mod legitim autorizată, împiedică altă persoană, prin violenţă, să facă ceea ce legea nu interzice sau o sileşte să facă ceea ce nu vrea, fie just sau nu, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii sau cu amendă, în funcţie de gravitatea constrângerii sau a mijloacelor folosite.

Persoana care îşi constrânge uşor soţia sau fosta soţie sau femeia cu care a avut o relaţie similară, chiar dacă nu trăiau în coabitare, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii sau cu munca în folosul comunităţii şi, în toate cazurile, privarea de dreptul de a deţine arme.

Infracţiuni împotriva integrităţii morale. Persoanele care, în cadrul stabilirii oricărei relaţii de muncă sau a serviciului public, profitând de statutul lor superior, comit în mod repetat acte de umilinţă şi ostilitate împotriva altor persoane care, nefiind considerate tratamente degradante, echivalează cu hărţuirea gravă a victimei, şi sunt pedepsite cu închisoarea.

Aceeaşi pedeapsă se va aplica celor care comit în mod repetat acte de umilinţă şi ostilitate care, nefiind considerate tratamente degradante, au ca scop împiedicarea unei persoane de a se bucura în mod legal de locuinţa sa.

Abuzul şi agresiunea sexuală asupra copiilor mai mici de 13 ani. Persoana care comite acte împotriva integrităţii sexuale a unui copil mai mic de 13 ani se pedepseşte pentru abuz sexual asupra copilului cu închisoare.

Infracţiuni de exhibiţionism şi provocare sexuală. Persoana care comite sau determină pe alta să comită acte de exhibiţie sexual-obscenă în faţa minorilor sau a persoanelor cu handicap va fi pedepsită cu închisoarea sau cu amendă.

Delicte împotriva demnităţii

Calomnia. Este calomnie învinuirea unei persoane de comiterea unui delict cunoscându-se falsitatea acestui fapt şi cu neglijarea totală a adevărului.

Calomnia va fi pedepsită cu închisoarea sau amendă dacă se propagă cu publicitate.

Injuria. Este injurie acţiunea sau expresia care lezează demnitatea altei persoane, prejudiciindu-i prestigiul sau atentând la propria opinie despre sine.

Vor constitui infracţiune numai injuriile care prin natura, efectele şi circumstanţele lor sunt considerate în mod public ca fiind grave.

Injuriile care constau în învinuirea de fapte nu vor fi considerate grave, cu excepţia cazului în care au fost proferate cunoscându-se caracterul lor fals şi cu neglijarea totală a adevărului.

Injuriile grave făcute cu publicitate se pedepsesc cu amendă.

În delictele de calomnie sau injurie se consideră că repararea prejudiciul cuprinde, de asemenea, publicarea sau difuzarea sentinţei de condamnare, pe cheltuiala condamnatului pentru aceste delicte, în timpul şi forma pe care judecătorul sau tribunalul le consideră adecvate în acest scop, după audierea părţilor.

Suspiciunea privind naşterea unui copil şi denaturarea paternităţii, a stării sau condiţiei copilului. Declararea fictivă a unei naşteri va fi pedepsită cu închisoarea.

Aceeaşi pedeapsă se va aplica celui care ascunde sau dă terţilor un copil pentru a denatura sau modifica filiaţia sa.

Înlocuirea unui copil cu altul va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii.

Corupţia între persoane fizice de drept privat. Persoana care, personal sau prin intermediar, promite, oferă sau acordă managerilor, directorilor, angajaţilor sau colaboratorilor unei societăţi comerciale sau ai unei alte companii, parteneriat, fundaţie sau organizaţie un beneficiu ilegal de orice natură, pentru favorizarea sa sau a unui terţ împotriva altora, încălcându-şi obligaţiile care le revin în procesul de achiziţie sau vânzare de bunuri ori angajare de servicii profesionale, se pedepseşte cu închisoarea, decăderea specială din practicarea unei industrii sau comerţ şi amenda de 3 ori mai mare decât valoarea profitului obţinut.

Delictele societare. Directorii, în fapt sau în drept, ai unei societăţi constituite sau în curs de constituite, care falsifică conturile anuale sau alte documente care trebuie să reflecte situaţia juridică sau economică a unităţii, sub o formă menită să cauzeze un prejudiciu economic acesteia, unui asociat al acesteia sau unui terţ, vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii şi amendă.

Incendierea bunurilor proprii. Incendiatorul bunurilor proprii va fi pedepsit cu închisoarea, dacă a intenţionat să fraudeze sau să prejudicieze terţii, dacă a cauzat fraude sau prejudicii, a existat pericolul de propagare la clădiri, arbori sau plantaţii ale altora sau dacă a prejudiciat grav condiţiile de viaţă silvestră, pădurile sau spaţiile naturale.

Delicte comise de funcţionarii publici împotriva garanţiilor constituţionale. Judecătorul sau magistratul care transferă o cauză penală altei autorităţi sau funcţionar, militar sau administrativ, care, în mod ilegal, solicită aceasta, va fi pedepsit cu decăderea specială din postul sau funcţia publică.

Funcţionarul din cadrul penitenciarelor sau al centrelor de protecţie sau corecţie pentru minori care aplică deţinuţilor sau internilor sancţiuni sau privaţiuni necuvenite sau uzează de acestea cu o rigoare exagerată va fi pedepsit cu decăderea specială din postul sau funcţia publică.

Codul penal al Regatului Spaniei

2013

LEGEA ORGANICĂ 10/1995, DIN DATA DE 23 NOIEMBRIE, CU PRIVIRE LA CODUL PENAL OFICIILE GUVERNAMENTALE 1)

EXPUNERE DE MOTIVE

Dacă s-a definit ordinea juridică drept un ansamblu de legi care reglementează folosirea forţei, se poate înţelege cu uşurinţă importanţa Codului penal în orice societate civilizată. Codul penal defineşte delictele şi abaterile care constituie motivele aplicării formei supreme pe care o poate îmbrăca puterea coercitivă a statului: pedeapsa penală. În consecinţă, Codul penal ocupă un loc central în cadrul sistemului legislativ, până într-atât încât, nu fără temei, a fost considerat un fel de „Constituţie negativă”. Codul penal trebuie să protejeze valorile şi principiile fundamentale ale convieţuirii sociale. Atunci când aceste valori şi principii se schimbă, trebuie să se schimbe şi el. În ţara noastră, totuşi, în pofida profundelor schimbări de ordin social, economic şi politic, textul în vigoare datează, în ceea ce s-ar putea considera nucleul său esenţial, din secolul trecut. Necesitatea reformării sale nu poate fi, aşadar, pusă în discuţie.

Plecând de la anumite intenţii de reformă finalizate de la instaurarea regimului democratic, Guvernul a elaborat un proiect pe care îl supune dezbaterii şi aprobării ambelor Camere. De aceea, trebuie expuse, fie şi în mod succint, criteriile pe care se bazează, deşi acestea se pot cu uşurinţă deduce din lectura textului.

Axa centrală a acestor criterii a fost, în mod logic, cea a adaptării pozitive a noului Cod penal la valorile constituţionale. Modificările pe care le introduce în această direcţie prezentul proiect sunt nenumărate, dar merită să scoatem în evidenţă câteva dintre acestea.

În primul rând, se propune o reformă totală a actualului sistem de pedepse, astfel încât să fie posibil să se atingă, pe cât posibil, obiectivele de resocializare, pe care Constituţia le desemnează. Sistemul propus simplifică, pe de o parte, reglementarea pedepselor privative de libertate, lărgind, în acelaşi timp, posibilităţile de a le substitui cu altele care să afecteze aspecte juridice mai puţin importante şi, pe de altă parte, introduce modificări privind pedeapsa amenzii, adoptând sistemul de zile-amendă şi adăugând munca în folosul comunităţii.

În al doilea rând, s-a confruntat cu antinomia existentă între principiul intervenţiei minime şi necesităţile crescute de protecţie într-o societate tot mai complexă, acceptând cu prudenţă noile forme de delincventă, dar eliminând, în acelaşi timp, formele infracţionale care şi-au pierdut raţiunea de a fi. În primul rând, merită menţionată introducerea delictelor împotriva ordinii socio-economice sau noua reglementare a delictelor privind sistematizarea teritoriului şi a resurselor naturale; în al doilea rând, dispariţia formelor complexe de furt cu violenţă şi intimidarea persoanelor care, în contextul luptei pentru combaterea banditismului, trebuie să dispară, lăsând loc aplicării regulilor generale.

În al treilea rând, s-a acordat o atenţie specială protejării drepturilor fundamentale şi s-a încercat să se recurgă cu moderaţie la instrumentul punitiv acolo unde este în joc exercitarea unuia dintre ele: de exemplu, pe de o parte, protejarea specifică a integrităţii morale şi, pe de altă parte, noua reglementare a delictelor împotriva onoarei. În ceea ce priveşte protejarea specifică a integrităţii morale, se acordă cetăţeanului o protecţie mai puternică faţă de tortură şi, la configurarea delictelor împotriva onoarei, se acordă libertăţii de exprimare întreaga relevanţă pe care un regim democratic poate şi trebuie să o recunoască.

În al patrulea rând şi în consonanţă cu scopul protejării şi respectării drepturilor fundamentale, s-a eliminat regimul de privilegii de care până acum s-au bucurat ingerinţele nelegitime ale funcţionarilor publici în drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Aşadar, se propune ca deţinerile, intrarea şi înregistrarea la domiciliu realizate de autorităţi sau de către funcţionari, în afara cazurilor permise de lege, să fie tratate ca forme agravate ale delictelor comune corespunzătoare şi nu cum au fost considerate până acum, ca delicte speciale atenuate în mod nejustificat şi de neînţeles.

În al cincilea rând, s-a încercat să se avanseze pe drumul egalităţii reale şi efective, încercând să se îndeplinească atribuţiile conferite, în acest sens, de Constituţie puterilor publice. Desigur, nu Codul penal este instrumentul cel mai important pentru îndeplinirea acestei atribuţii. Totuşi, poate contribui la aceasta, eliminând reglementările care constituie un obstacol pentru realizarea ei sau introducând măsuri de protecţie faţă de situaţiile discriminatorii. În afară de normele care asigură o protecţie specifică faţă de activităţile care tind spre discriminare, trebuie menţionată noua reglementare a delictelor împotriva libertăţii sexuale. Se doreşte, cu aceasta, adecvarea normelor penale la specificul valorii juridice protejate, care nu mai este, cum istoric se considera, onestitatea femeii, ci libertatea sexuală a tuturor. Sub tutela onestităţii femeii se ascundea o intolerantă şi gravă situaţie, pe care reglementarea propusă o elimină în totalitate. Poate va surprinde noutatea tehnicilor punitive utilizate, dar, în acest caz, îndepărtarea de tradiţie pare un succes.

Părăsind cadrul principiilor şi îndreptându-se spre cel al tehnicilor de elaborare, prezentul proiect diferă de cele anterioare prin revendicarea caracterului universal. S-a operat cu ideea că acest Cod penal se constituie într-o reglementare completă a puterii punitive a statului. Realizarea acestei idei pleca deja cu un deficit, dată fiind importanţa pe care o are în ţara noastră puterea de a sancţiona a Administraţiei; dar, în afară de aceasta, s-a dovedit inutilă şi perturbatoare.

Inutilă, pentru că opţiunea specifică secolului al XIX-lea în favoarea Codului penal şi împotriva legilor speciale se baza pe faptul incontestabil că legiuitorul, la elaborarea Codului, era constrâns, din raţiuni de transcendenţă socială, să respecte principiile constituţionale, lucru care nu se întâmpla sau se întâmpla într-o mică măsură, în cazul unei legi particulare. În cadrul unui constituţionalism flexibil, acesta era un argument de o importanţă deosebită pentru fundamentarea caracterului universal absolut al Codului. Totuşi, astăzi, atât Codul penal cât şi legile speciale sunt subordonate ierarhic Constituţiei şi sunt obligate să se supună acesteia, nu numai datorită acestei ierarhii, ci şi datorită existenţei unui control jurisdicţional al constituţionalităţii.

Astfel, legile speciale nu trebuie să declanşeze precauţia pe care au invocat-o din punct de vedere istoric.

Perturbatoare, pentru că este de netăgăduit faptul că un Cod penal nu ar merita această denumire dacă nu ar conţine cea mai mare parte a normelor penale şi, desigur, principiile fundamentale informatoare ale întregii reglementări, fiind un lucru cert faptul că există materii care cu dificultate pot fi introduse în el. Aşadar, dacă tendinţa către universalitate este inerentă conceptului de Cod, la fel sunt şi cele privind stabilitatea şi durabilitatea, existând domenii în care, prin situaţia specială a celorlalte coduri de legi sau prin însăşi natura lucrurilor, această stabilitate şi durabilitate să fie imposibile. Aşa se întâmplă, de exemplu, cu delictele privind controlul schimburilor. În cadrul acestor schimburi, modificarea constantă a condiţiilor economice şi a contextului normativ în care, fie că vrem sau nu, apar astfel de delicte, se recomandă să situăm normele penale în acest context şi să le lăsăm în afara Codului. De altminteri, aceasta este tradiţia noastră şi nu lipsesc, în ţările din jurul nostru, exemple caracterizate printr-un comportament similar.

Astfel, în acesta şi în alte cazuri asemănătoare s-a optat ca reglementarea penală a respectivelor materii să se facă prin trimiterea la legile speciale corespunzătoare. Aceeaşi tehnică s-a folosit pentru normele de reglementare privind scoaterea de sub incidenţa legii penale a întreruperii voluntare a sarcinii. În acest caz, s-ar putea deduce că nu este vorba de norme incriminatoare, ci de norme care reglementează cazurile de neincriminare. Tribunalul Constituţional a cerut ca, în configurarea acestor cazuri, să se adopte garanţii care să nu pară proprii unui Cod penal, ci, mai degrabă, altui tip de normă.

La elaborarea proiectului au contribuit numeroasele dezbateri parlamentare din anul 1992, hotărârea Consiliului General al Puterii Judecătoreşti, statuările jurisprudenţei şi opiniile doctrinei ştiinţifice. Proiectul s-a finalizat plecând de la ideea, profund percepută, că în concret Codul penal trebuie să fie al tuturor şi, în consecinţă, trebuie ascultate toate opiniile şi să se opteze pentru soluţiile cele mai rezonabile, adică pentru acelea pe care toată lumea ar trebui să le poată accepta.

Nu pretindem că s-a realizat o lucrare perfectă, ci, pur şi simplu, o lucrare utilă. Guvernul nu are în acest caz ultimul cuvânt, ci doar primul. Se limitează, deci, prin acest proiect, să invite toate forţele politice şi pe toţi cetăţenii să colaboreze la perfecţionarea acestuia. Numai dacă toţi dorim să avem un Cod penal mai bun şi contribuim la realizarea lui se va putea atinge un obiectiv a cărui importanţă pentru convieţuire şi pentru a ne bucura în linişte de drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie cu greu va putea fi considerată o exagerare.

TITLUL PRELIMINAR

Garanţiile penale şi aplicarea legii penale

Articolul 1

1. Nu va fi pedepsită nicio acţiune sau omisiune care nu este prevăzută de lege ca delict sau abatere, anterior comiterii acesteia.

2. Măsurile de siguranţă se vor putea aplica atunci când sunt îndeplinite condiţiile stabilite în prealabil prin lege.

Articolul 2

1. Nu va fi pedepsit niciun delict cu o pedeapsă care nu este prevăzută de lege, anterior comiterii acestuia. De asemenea, sunt lipsite de efect retroactiv legile care stabilesc măsuri de siguranţă.

2. Totuşi, vor avea efect retroactiv acele legi penale mai favorabile celui găsit vinovat, chiar dacă la intrarea în vigoare s-a pronunţat sentinţa definitivă şi subiectul îşi execută pedeapsa. Dacă apar îndoieli la stabilirea celei mai favorabile legi, deţinutul va fi audiat. Totuşi, infracţiunile comise în timpul în care o lege temporară este în vigoare vor fi judecate conform acesteia, cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare.

Articolul 3

1. Nu se va putea executa pedeapsa şi nici măsura de siguranţă decât în temeiul sentinţei definitive pronunţate de judecătorul sau tribunalul competent, conform legilor procedurale.

2. Nu va putea executa pedeapsa şi nici măsura de siguranţă sub altă formă decât cea prescrisă de lege şi de reglementările de aplicare, nici în alte circumstanţe decât cele exprimate în textul legii. Executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă se va face sub controlul judecătorilor şi al tribunalelor competente.

Articolul 4

1. Legile penale nu se vor aplica situaţilor diferite de cele conţinute în mod expres în acestea.

2. În cazul în care un judecător sau un tribunal, în exercitarea jurisdicţiei sale, are cunoştinţă de vreo acţiune sau omisiune care, fără să fie pedepsită de lege, poate fi considerată sancţionabilă, judecătorul sau tribunalul se va abţine de la orice procedură referitoare la aceasta şi va expune Guvernului motivele pentru care consideră că respectiva acţiune sau omisiune ar putea constitui obiectul unei sancţiuni penale.

3. În acelaşi mod, judecătorul sau tribunalul se va adresa Guvernului pentru a expune motivele care susţin derogarea sau modificarea prevederii sau pentru acordarea graţierii, desigur fără a aduce atingere executării sentinţei, atunci când aplicarea riguroasă a dispoziţiilor legale ar conduce la pedepsirea unei acţiuni sau a unei omisiuni care, în opinia judecătorului sau a tribunalului, nu ar trebui pedepsită sau când pedeapsa este evident excesivă, ţinând cont de răul cauzat prin infracţiune sau de circumstanţele personale ale acuzatului.

4. Dacă se mediază o cerere de graţiere, iar judecătorul sau tribunalul a considerat, în baza unei rezoluţii întemeiate, că prin executarea pedepsei se poate încălca dreptul la durata rezonabilă a procesului penal, va suspenda executarea acesteia până la rezolvarea cererii formulate.

Judecătorul sau tribunalul poate de asemenea suspenda executarea pedepsei până la soluţionarea cererii de graţiere atunci când, dacă pedeapsa ar fi executată, graţierea ar fi ineficientă chiar dacă ar fi acordată.

Articolul 5

Nu există pedeapsă fără intenţie sau fără culpă.

Articolul 6

1. Măsurile de siguranţă se fundamentează pe periculozitatea penală a subiectului căruia se aplică aceste măsuri, demonstrată de comiterea unui fapt prevăzut ca delict.

2. Măsurile de siguranţă nu pot fi nici mai grave, nici de o durată mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă, nici să depăşească limita necesară pentru a preveni pericolul reprezentat de făptuitor.

Articolul 7

Pentru determinarea legii penale aplicabile în timp, delictele şi abaterile se consideră comise în momentul în care autorul realizează acţiunea sau omite să execute actul pe care era obligat să îl realizeze.

Articolul 8

Faptele susceptibile de a fi calificate în baza a două sau mai multe prevederi ale acestui Cod şi necuprinse în articolele 73-77 se vor pedepsi respectând următoarele reguli:

1. O prevedere specială se va aplica, în mod prioritar faţă de una generală;

2. Prevederea subsidiară se va aplica numai în cazul în care prevederea principală nu se aplică, această subsidiaritate fiind fie declarată în mod expres, fie se deduce în mod tacit.

3. Prevederea penală mai amplă sau mai complexă le va absorbi pe acelea care pedepsesc infracţiuni conţinute în aceasta.

4. În cazul neîndeplinirii criteriilor anterioare, prevederea penală cea mai gravă le va exclude pe cele care pedepsesc fapta cu o pedeapsă mai mică.

Articolul 9

Dispoziţiile acestui titlu se vor aplica delictelor şi abaterilor care sunt pedepsite de legi speciale. Celelalte dispoziţii ale acestui Cod se vor aplica, având un caracter complinitor, în cazurile neprevăzute în mod expres în legile speciale.

PARTEA I

Dispoziţii generale privind delictele şi abaterile, persoanele responsabile, pedepsele, măsurile de siguranţă şi alte consecinţe ale infracţiunilor

TITLUL I

Delicte şi abateri

CAPITOLUL I

Delicte şi abateri

Articolul 10

Sunt considerate delicte sau abateri acţiunile sau omisiunile intenţionate sau comise din culpă pedepsite de lege.

Articolul 11

Delictele sau abaterile care constau în producerea unui rezultat se vor considera comise prin omisiune numai atunci când neevitarea rezultatului acestora, prin încălcarea unei îndatoriri juridice speciale a autorului, echivalează, conform textului de lege, cu cauzarea acestuia. În acest scop, omisiunea va fi echivalentă cu acţiunea:

a) Atunci când există o obligaţie specifică legală sau contractuală de a acţiona;

b) Atunci când autorul omisiunii a creat, printr-o acţiune sau o omisiune precedentă, o ocazie de risc pentru valorile juridice protejate.

Articolul 12

Acţiunile sau omisiunile comise din culpă se pedepsesc numai atunci când legea prevede aceasta în mod special.

Articolul 13

1. Sunt delicte grave acele infracţiuni pedepsite de lege cu pedepse grave.

2. Sunt delicte mai puţin grave infracţiunile pedepsite de lege cu pedepse mai puţin grave.

3. Sunt abateri infracţiunile pe care legea le pedepseşte cu pedepse uşoare.

4. Atunci când pedeapsa, prin extinderea ei, se poate include, în acelaşi timp, printre cele menţionate la primele două numere ale acestui articol, delictul se va considera, în orice caz, grav.

Articolul 14

1. Eroarea esenţială cu privire la o faptă care constituie infracţiune exclude răspunderea penală. Dacă eroarea, ţinând cont de circumstanţele faptei şi de cele personale ale autorului, ar fi putut fi depăşită, infracţiunea va fi pedepsită, în acest caz, ca infracţiune comisă din culpă.

2. Eroarea privind o faptă calificată ca infracţiune sau privind o circumstanţă agravantă va împiedica aplicarea acesteia.

3. Eroarea esenţială cu privire la caracterul ilicit al faptei care constituie infracţiune exclude responsabilitatea penală. Dacă eroarea ar fi putut fi depăşită, se va aplica o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade.

Articolul 15

1. Delictul consumat şi tentativa se pedepsesc.

2. Abaterile se vor pedepsi numai când au fost consumate, excepţie făcând cele îndreptate împotriva persoanelor sau patrimoniului.

Articolul 16

1. Există tentativă când autorul începe să comită delictul în mod direct prin fapte exterioare, realizând toate sau o parte din actele care, în mod obiectiv, ar trebui să producă efectele şi, totuşi, acestea nu se produc din motive independente de voinţa autorului.

2. Nu va răspunde penal pentru tentativă persoana care evită în mod voluntar să comită delictul, fie renunţând la executarea acţiunii deja începute, fie împiedicând producerea efectului, fără ca aceasta să fie exonerată de responsabilitate pentru faptele comise, dacă acestea au întrunit deja elementele constitutive ale altui delict sau abatere.

3. Atunci când în comiterea unei fapte intervin mai mulţi subiecţi, vor fi exoneraţi de responsabilitatea penală acel sau aceia care renunţă să execute acţiunea deja începută şi împiedică sau au intenţia să împiedice în mod hotărât consumarea faptei, fără ca aceştia să fie exoneraţi de responsabilitate pentru faptele comise, dacă acestea au întrunit deja elementele constitutive ale altui delict sau abatere.

Articolul 17

1. Există complot când două sau mai multe persoane se înţeleg să comită un delict şi trec la comiterea acestuia.

2. Propunerea există atunci când cel care a hotărât să comită un delict atrage o altă sau alte persoane în acţiunea infracţională.

3. Complotul şi propunerea pentru a comite o faptă infracţională se vor pedepsi numai în cazurile speciale prevăzute de lege.

Articolul 18

1. Există instigare când se incită în mod direct, prin intermediul materialelor tipărite, prin radiodifuziune sau orice alt mijloc cu efect similar, care facilitează publicitatea, sau în faţa unui grup de persoane, la comiterea unui delict.

Se consideră apologie, cu efectele stipulate în acest Cod, expunerea, în faţa unui grup de persoane sau prin orice alt mijloc de difuzare, de idei sau doctrine care elogiază crima sau proslăvesc pe autorul acesteia.

2. Instigarea se va pedepsi exclusiv în cazurile prevăzute de lege.

Dacă instigarea a fost urmată de comiterea delictului, se va pedepsi ca determinare la comiterea faptei.

CAPITOLUL II

Cauze care exonerează de responsabilitate penală

Articolul 19

Conform acestui Cod, persoanele cu vârste de până la 18 ani nu răspund penal. Atunci când un minor comite o faptă infracţională va putea să răspundă în faţa legii, conform dispoziţiilor legii care reglementează responsabilitatea penală a minorului.

Articolul 20

Nu răspund penal:

1. Persoanele care, în timpul comiterii faptei penale, din cauza unei anomalii sau afecţiuni psihice, nu pot înţelege caracterul ilicit al faptei sau nu pot acţiona conform acestei înţelegeri a caracterului faptei.

Tulburarea mentală temporară nu-l va scuti pe făptuitor de responsabilitate atunci când aceasta a fost provocată de făptuitor cu scopul de a comite delictul sau când a prevăzut sau ar fi trebuit să prevadă comiterea faptei.

2. Persoana care, în timpul comiterii unui delict sau a unei încălcări uşoare, este în stare avansată de intoxicare determinată de consumul de băuturi alcoolice, droguri toxice, stupefiante, substanţe psihotrope sau alte substanţe care produc astfel de efecte, atunci când nu a provocat această stare cu scopul de a comite fapta sau nu a prevăzut comiterea acesteia, ori se află sub influenţa sindromului de abstinenţă, din cauza dependenţei de astfel de substanţe, fapt ce-l împiedică să înţeleagă caracterul ilicit al faptei sau să acţioneze conform acestei înţelegeri.

3. Persoana care, din cauza unor alterări de percepţie congenitale sau care au apărat în copilărie, suferă de tulburări grave privind percepţia realităţii.

4. Persoana care acţionează în apărarea propriei persoanei sau drepturilor proprii ori ale altuia, atunci când sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

Prima. Agresiunea ilegitimă. În cazul apărării de bunuri, se va considera agresiune ilegitimă atacul asupra acestora, ceea ce constituie delict sau abatere, şi care pune în pericol grav de distrugere sau de pierdere iminentă. În cazul apărării casei sau a dependinţelor acesteia, se va considera agresiune ilegitimă intrarea nepermisă în incinta acestora.

A doua. Necesitatea raţională a mijlocului folosit pentru a împiedica intrarea în locuinţă sau pentru a alunga făptuitorul.

A treia. Absenţa instigării suficiente din partea apărătorului.

5. Persoana care, pentru a evita un rău propriu sau al altuia, lezează o valoare juridică ce priveşte o altă persoană sau încalcă o îndatorire, atunci când sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

Prima. Răul cauzat să nu fie mai mare decât cel care se încearcă să se evite.

A doua. Situaţia de necesitate nu a fost provocată intenţionat de autor.

A treia. Autorul să nu aibă, prin profesia sau funcţia sa, obligaţia de a se sacrifica.

6. Persoana care acţionează sub imperiul sentimentului nestăpânit de frică.

7. Persoana care acţionează pentru a îndeplini o îndatorire sau pentru exercitarea legitimă a unei îndatoriri, profesii sau funcţii.

În cazurile menţionate la punctele 1, 2, 3 se vor aplica, după caz, măsurile de siguranţă prevăzute de acest Cod.

CAPITOLUL III

Circumstanţele atenuante ale responsabilităţii penale

Articolul 21

Sunt circumstanţe atenuante:

1. Cauzele expuse în capitolul anterior, atunci când nu sunt îndeplinite toate cerinţele necesare pentru exonerarea de responsabilitate în cazurile respective.

2. Atunci când vinovatul acţionează din cauza consumului de substanţele menţionate la punctul 2 al articolului anterior.

3. Atunci când vinovatul acţionează din cauze sau la stimuli atât de puternici încât îşi pierde controlul sau se produce o tulburare mentală sau orice altă stare pasională similară.

4. Atunci când vinovatul îşi mărturiseşte fapta în faţa autorităţilor înainte de a lua cunoştinţă despre consecinţele juridice ale faptei sale.

5. Atunci când vinovatul procedează la repararea daunei provocate victimei sau la diminuarea efectelor acesteia, în orice moment al procedurii şi anterior încheierii judecării.

6. O întârziere nejustificată a procedurii, atâta timp cât acest lucru nu se datorează învinuitului, această întârziere fiind disproporţională faţă de complexitatea cauzei.

7. Oricare alte circumstanţe cu semnificaţie asemănătoare celor anterioare.

CAPITOLUL IV

Circumstanţele agravante ale răspunderii penale

Articolul 22

Sunt circumstanţe agravante:

1. Comiterea faptei cu premeditare.

Există premeditare atunci când persoana comite oricare din delicte împotriva persoanei, folosind în comiterea faptei mijloace, moduri sau forme care, în mod direct şi în mod special, au menirea să asigure realizarea faptei, fără ca pentru persoana sa să existe vreun risc cauzat de apărarea părţii vătămate.

2. Comiterea faptei prin deghizare, cu abuz de superioritate sau profitând de circumstanţele de loc, de timp sau de ajutorul altor persoane, care slăbesc capacitatea de apărare a părţii vătămate sau facilitează nepedepsirea făptuitorului.

3. Executarea faptei pentru o sumă de bani, recompensă sau promisiune.

4. Comiterea delictului din motive rasiste, antisemite sau alt tip de discriminare cu privire la ideologia, religia sau convingerile victimei, etnia, rasa sau naţionalitatea căreia îi aparţine, sexul sau orientarea sexuală, boala sau handicapul de care suferă victima.

5. Să mărească, în mod deliberat şi inuman, suferinţa victimei, cauzându-i acesteia suferinţe inutile pentru comiterea delictului.

6. Comiterea faptei cu abuz de încredere.

7. Dacă cel vinovat se prevalează de caracterul public pe care îl are.

8. Dacă este recidivist.

Există recidivă atunci când, în momentul înfăptuirii faptei infracţionale, cel vinovat a fost condamnat la executarea pedepsei pentru un delict cuprins în acelaşi titlu al prezentului Cod, dacă natura infracţiunii este aceeaşi.

Nu vor fi considerate recidivă antecedentele penale anulate sau care ar trebui să fie astfel.

CAPITOLUL V

Circumstanţele mixte referitoare la legăturile de rudenie

Articolul 23

Circumstanţa care poate atenua sau agrava responsabilitatea, în funcţie de natura, motivele şi efectele delictului, este atunci când este sau a fost vătămat soţul sau persoana cu care are sau a avut făptuitorul o relaţie stabilă de afectivitate similară, este ascendent sau descendent, frate natural sau prin adopţie al făptuitorului ori al soţului acestuia sau concubinului.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii generale

Articolul 24

1. Va fi considerată autoritate cu atribuţii în domeniul penal persoana care prin ea însăşi sau ca membru al unei corporaţii, tribunal sau organ membru al unui colegiu are mandat în acest sens sau exercită jurisdicţia proprie. În orice caz, vor fi consideraţi autoritate membrii Congresului Deputaţilor, ai Senatului, ai Adunărilor Legislative ale Comunităţilor Autonome şi ai Parlamentului European. Se vor considera, de asemenea, autoritate funcţionarii Ministerului Public.

2. Se va considera funcţionar public persoana care, prin dispoziţia legii sau prin alegerea sau numirea de către o autoritate competentă, participă la exercitarea funcţiilor publice.

Articolul 25

În temeiul acestui Cod, se consideră persoană cu handicap orice persoană, declarată sau nu astfel, care suferă de o boală cu caracter persistent care o împiedică să-şi conducă existenţa sau să îşi administreze bunurile în mod independent.

Articolul 26

În temeiul acestui Cod, se consideră document orice suport material care exprimă sau cuprinde date, fapte sau expuneri cu efect probatoriu sau orice alt tip de relevanţă juridică.

TITLUL II

Persoanele responsabile penal pentru delicte şi abateri

Articolul 27

Sunt responsabile penal pentru delicte şi abateri autorii şi complicii acestora.

Articolul 28

Sunt autori persoanele care realizează o faptă personal, împreună sau prin intermediul altei persoane pe care o foloseşte ca instrument.

De asemenea, se vor considera autori:

a) Persoanele care determină direct o altă persoană sau alte persoane să comită fapta;

b) Persoanele care cooperează la realizarea faptei printr-o acţiune fără de care nu s-a putut realiza fapta.

Articolul 29

Sunt complici persoanele care, nefiind prevăzute în articolul anterior, participă la realizarea faptei prin acţiuni anterioare sau simultane.

Articolul 30

1. În delictele şi abaterile care se comit utilizând mijloace sau suporturi de difuzare mecanice nu vor răspunde penal nici complicii, nici persoanele care i-au favorizat personal sau în mod concret.

2. Autorii la care se referă articolul 28 vor răspunde eşalonat, exclusiv şi subsidiar conform următoarei ordini:

1° Cei care în mod concret au redactat textul sau au produs însemnul în cauză şi cei care i-au determinat să realizeze fapta.

2° Directorii de publicaţii sau de programe în cadrul cărora s-a difuzat materialul.

3° Directorii întreprinderilor de editare, de emitere sau de difuzare.

4° Directorii întreprinderilor de înregistrare, de reproducere sau de imprimare.

3. Atunci când, din orice motiv distinct privind stingerea răspunderii penale, inclusiv declaraţia de revoltă sau rezidenţa în afara Spaniei, nu poate fi urmărită niciuna din persoanele cuprinse într-unul din numerele paragrafului anterior, procedura se va îndrepta către persoanele menţionate la numărul imediat următor.

Articolul 31

1. Persoana care acţionează ca administrator, în fapt sau în drept, al unei persoane juridice sau în numele sau ca reprezentant legal al altei persoane, va răspunde personal, chiar dacă nu întruneşte condiţiile, calităţile sau relaţiile caracteristice necesare pentru a fi subiect activ al delictului, dacă astfel de circumstanţe există la entitatea sau persoana în numele căreia acţionează.

2. (Abrogat)

Articolul 31 bis2)

1. În circumstanţele prevăzute în prezentul Cod, persoanele juridice sunt responsabile penal pentru infracţiunile comise în numele lor sau pentru ele, precum şi în beneficiul lor, de către reprezentantul lor legal sau administratorii lor, în fapt sau în drept.

În aceleaşi circumstanţe, persoanele juridice sunt responsabile penal pentru infracţiunile comise, în cursul desfăşurării activităţii lor, în numele lor şi pentru ele, de către cei care, fiind supuşi autorităţii celor menţionaţi la paragraful anterior, ar fi putut comite omisiunea de exercitare a unui control eficient asupra lor, date fiind circumstanţele specifice ale cazului.

2. Răspunderea penală a persoanelor juridice va fi angajată dacă se poate stabili că a fost comisă o infracţiune, de către o persoană care deţine oricare din funcţiile sau sarcinile menţionate la punctul anterior, chiar dacă persoana responsabilă nu a fost identificată sau nu a fost trimisă în judecată. În cazul în care, ca urmare a aceloraşi circumstanţe, se impune amenda ambelor părţi, judecătorii sau tribunalele vor individualiza sumele respective, astfel încât totalul să nu fie disproporţionat faţă de gravitatea infracţiunii.

3. Nici răspunderea acuzatului nu va fi afectată sau modificată de circumstanţele în care persoanele fizice au comis actele sau le-au făcut posibile din cauza neexercitării controlului corespunzător, nici răspunderea penală a persoanelor juridice nu va fi înlăturată sau modificată de faptul că aceste persoane fizice au decedat sau au fugit, fără prejudicierea dispoziţiilor de la punctul anterior.

4. Se va considera doar că există cauze care înlătură răspunderea penală a persoanelor juridice dacă, ulterior infracţiunii comise şi prin intermediul reprezentanţilor lor, acestea:

a) au mărturisit infracţiunea autorităţilor, înainte de a afla că a început urmărirea penală împotriva lor.

b) au colaborat la investigarea cauzei, furnizând probe, în orice moment al procedurii, care erau noi şi concludente pentru clarificarea răspunderii penale pentru faptele comise.

c) au reparat sau au diminuat pagubele produse prin infracţiune, în orice moment al procedurii şi înainte de prezentarea probelor.

d) au stabilit, înainte de prezentarea provelor, măsuri eficiente de prevenire şi detectare a infracţiunilor care pot fi comise pe viitor cu ajutorul mijloacelor sau sub acoperirea persoanei juridice.

5. Dispoziţiile privind răspunderea penală a persoanelor juridice nu se vor aplica autorităţilor publice de stat, regionale sau instituţionale, organismelor de reglementare, agenţiilor sau entităţilor de afaceri publice, organizaţiilor internaţionale de drept public sau celor cu puteri de suveranitate sau guvernare, conferite de către autoritatea publică; aceste dispoziţii nu se aplică nici companiilor de stat care implementează politica publică sau furnizează servicii de interes economic general.

În aceste cazuri, tribunalele pot pronunţa răspunderea penală în cazul în care constată că entitatea respectivă este o formă juridică creată de promotori, fondatori, administratori sau reprezentanţi pentru a evita posibila răspundere penală.

TITLUL III

Pedepsele

CAPITOLUL I

Pedepsele, clasificarea şi efectele acestora

SUBCAPITOLUL 1

Pedepsele şi clasificarea acestora

Articolul 32

Pedepsele ce pot fi aplicate conform acestui Cod, fie cu caracter principal, fie cu caracter accesoriu, sunt privative de libertate, privative de alte drepturi şi amenda.

Articolul 33

1. În funcţie de natura şi durata lor, pedepsele se clasifică în grave, mai puţin grave şi uşoare.

2. Sunt pedepse grave:

a) închisoarea pe o durată mai mare de 5 ani;

b) decăderea absolută;

c) decăderi speciale pentru o perioadă mai mare de 5 ani;

d) suspendarea activităţii sau a îndatorii publice pe o perioadă mai mare de 5 ani;

e) privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau motorete pe o perioadă mai mare de 8 ani;

f) privarea de dreptul de a deţine arme sau dreptul de port armă pe o perioadă mai mare de 8 ani;

g) privarea de dreptul de a locui în anumite locuri sau de a se deplasa în acele locuri, pe o perioadă mai mare de 5 ani;

h) interdicţia de a se apropia de victimă sau de acei membrii ai familiei sau de alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal, pe o perioadă mai mare de 5 ani;

i) interdicţia de a comunica cu victima o cu acei membrii ai familiei sau cu alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal, pe o perioadă mai mare de 5 ani;

j) interdicţia de a exercita drepturile părinteşti.

3. Sunt pedepse mai puţin grave:

a) închisoarea de la 3 luni la 5 ani;

b) decăderi speciale până la 5 ani;

c) suspendarea activităţii sau a îndatorii publice pe o perioadă de până la 5 ani;

d) privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau motorete pe o perioadă de la 1 an şi o zi până la 8 ani;

e) privarea de dreptul de a deţine arme sau dreptul de port armă pe o perioadă de la 1 an şi o zi până la 8 ani;

f) privarea de dreptul de a locui în anumite locuri sau de a se deplasa în acele locuri, pe o perioadă de la 6 luni la 5 ani;

g) interdicţia de a se apropia de victimă o de acei membrii ai familiei sau de alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal, pe o perioadă de la 6 luni la 5 ani;

h) interdicţia de a comunica cu victima o cu acei membrii ai familiei sau cu alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal, pe o perioadă de la 6 luni la 5 ani;

i) amenda mai mare de două luni;

j) amenda proporţională, oricare ar fi cuantumul acesteia, cu excepţia celor prevăzute la punctul 7 al acestui articol;

k) munca în folosul comunităţii pe o perioadă de la 31 la 180 zile;

l) localizarea permanentă pe o perioadă de la 3 luni şi 1 zi la 6 luni;

m) pierderea posibilităţii de a obţine subvenţii publice sau ajutor şi dreptul de a beneficia de avantaje fiscale sau de asigurări sociale, ori de stimulente, indiferent de durata acestora.

4. Sunt pedepse uşoare:

a) privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau motorete pe o perioadă de la 3 luni la un an;

b) privarea de dreptul de a deţine arme sau dreptul de port armă pe o perioadă de la 3 luni la un an;

c) privarea de dreptul de a locui în anumite locuri sau de a se deplasa în acele locuri, pe o perioadă mai mică de 6 luni;

d) interdicţia de a se apropia de victimă ori de acei membrii ai familiei sau de alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal, pe o perioadă de la o lună la 6 luni;

e) interdicţia de a comunica cu victima o cu acei membrii ai familiei sau cu alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal, pe o perioadă o lună la 6 luni;

f) amenda de la 10 zile de două luni localizarea permanentă pe o perioadă de la 1 zi la 3 luni;

h) munca în folosul comunităţii de la una la 30 de zile.

5. Răspunderea personală subsidiară pentru neplata amenzii va avea un caracter mai grav sau mai puţin grav, în funcţie de pedeapsa pe care o înlocuieşte.

6. Pedepsele accesorii vor avea durata pe care o are pedeapsa principala respectivă, excepţie făcând cazurile prevăzute în mod expres de acest Cod.

7. Pedepsele aplicabile persoanelor juridice, care sunt considerate grave, sunt:

a) amenda prin cote sau proporţională;

b) dizolvarea persoanei juridice. Dizolvarea poate cauza pierderea definitivă a personalităţii juridice, precum şi a capacităţii de acţiune în orice mod în tranzacţiile juridice, sau de a desfăşura orice tip de activitate, chiar şi legală.

c) suspendarea activităţilor pentru o perioadă ce poate depăşi 5 ani;

d) închiderea sediilor sau localurilor pentru o perioadă ce nu poate depăşi 5 ani;

e) interdicţia de a desfăşura activităţile prin care a fost comisă, favorizată sau tăinuită fapta. Această interdicţie poate fi temporară sau definitivă. Dacă este temporară, nu poate depăşi 15 ani;

f) interzicerea obţinerii de subvenţii sau ajutor public, de a contracta cu sectorul public şi de a beneficia de avantaje fiscale, de asigurări sociale, ori de stimulente, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 15 ani:

g) intervenţia judiciară pentru protecţia drepturilor muncitorilor sau creditorilor pentru perioada considerată necesară, care nu poate depăşi 15 ani.

Intervenţia poate afecta întreaga organizaţie sau se poate limita doar la câteva sedii, secţiuni sau puncte de lucru. Judecătorul sau tribunalul va stabili exact conţinutul intervenţiei şi pe cei ce se vor ocupa de intervenţie şi în cadrul căror rapoarte de monitorizare a regularităţii trebuie prezentate organismului judiciar, în sentinţă sau ulterior prin hotărâre. Intervenţia poate fi modificată sau suspendată în orice moment, în urma unui raport întocmit de către auditor şi Ministerul Finanţelor. Auditorul va avea dreptul să aibă acces la sediile companiei sau persoanei juridice şi să primească informaţiile considerate necesare pentru exercitarea sarcinilor. Normele de aplicare vor stabili aspectele legate de exercitarea sarcinilor auditorului, precum şi de remuneraţia acestuia sau de calificările necesare.

Închiderea temporară a sediilor sau unităţilor, suspendarea activităţilor corporative sau a intervenţiei judiciare pot fi convenite de judecător ca măsură de precauţie în timpul investigaţiei cazului.

Articolul 34

Nu se consideră pedepse:

1. Reţinerea şi arestul preventiv şi celelalte măsuri preventive de natură penală;

2. Amenzile şi celelalte corecţii care, în exercitarea atribuţiilor de ordine publică sau disciplinare, se aplică subordonaţilor sau factorilor care le exercită.

3. Privarea de drepturi şi sancţiunile reparatorii stabilite de legile civile sau administrative.

SUBCAPITOLUL 2

Pedepsele privative de libertate

Articolul 35

Sunt pedepse privative de libertate închisoarea, localizarea permanentă şi responsabilitatea personală subsidiară pentru neplata amenzii.

Articolul 36

1. Pedeapsa închisorii va avea o durată minimă de 3 luni şi maximă de 20 de ani, în afară de cazurile prevăzute în mod excepţional de prezentul Cod.

Executarea acestei pedepse, precum şi beneficiile penitenciare ce implică scurtarea pedepsei, se aplică în acord cu dispoziţiile legilor şi prezentului Cod.

2. Atunci când durata pedepsei închisorii aplicată este mai mare de 5 ani, judecătorul sau tribunalul poate dispune ca trecerea condamnatului la gradul al treilea de tratament penitenciar să nu poată avea loc până la executarea a jumătate din pedeapsa aplicată.

În orice caz, dacă durata pedepsei cu închisoare depăşeşte 5 ani şi a fost pronunţată pentru o faptă din cele menţionate în continuare, trecerea condamnatului la gradul al treilea de tratament penitenciar nu poate avea loc până la executarea a jumătate din pedeapsa aplicată:

a) fapta legată de organizaţiile sau grupările teroriste şi actele de terorism prevăzute la capitolul VII, titlul XXII, partea II din prezentul Cod;

b) fapta comisă în cadrul unei organizaţii sau grupări infracţionale;

c) fapta prevăzută la articolul 183;

d) fapta prevăzută la capitolul V, titlul VIII, partea II din prezentul Cod, în care victima are cel mult 13 ani.

Judecătorul de supraveghere, în baza unei evaluări prealabile individualizate şi favorabile reintegrării sociale şi evaluând, după caz, circumstanţele personale ale acuzatului şi evoluţia acestuia în programul de reeducare, va putea acorda, motivat, după audierea Ministerului Public, a Instituţiilor Penitenciare şi a celorlalte părţi, aplicarea regimului general de executare a pedepselor, cu excepţia cazurilor stabilite la punctul anterior.

Articolul 37

1. Localizarea permanentă va avea o durată de până la 6 luni. Îndeplinirea acesteia obligă pe condamnat să nu părăsească domiciliul sau locul determinat stabilit de judecător prin sentinţă.

Totuşi, în cazurile în care localizarea permanentă este prevăzută ca pedeapsă principală, determinat de repetarea infracţiunii comise, şi ori de câte ori este prevăzută în mod special de dispoziţia specială aplicabilă, judecătorul poate dispune executarea pedepsei cu localizare permanentă în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, la cel mai apropiat penitenciar de domiciliul condamnatului.

2. Dacă cel condamnat solicită şi dacă circumstanţele sunt favorabile, după audierea Ministerului Public, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va putea dispune ca pedeapsa să se execute în zilele de sâmbătă şi duminică sau în formă discontinuă.

3. Dacă cel condamnat nu execută pedeapsa, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va proceda conform dispoziţiilor articolului 468.

4. Pentru garantarea executării efective, judecătorul sau tribunalul poate dispune folosirea de resurse mecanice sau electronice pentru localizarea condamnatului.

Articolul 38

1. Atunci când condamnatul este închis, durata pedepselor va începe de la data rămânerii definitive a sentinţei.

2. Atunci când condamnatul nu este închis, durata pedepselor va începe de la data depunerii acestuia la penitenciar pentru executarea pedepsei.

SUBCAPITOLUL 3

Pedepse privative de drepturi

Articolul 39

Sunt pedepse privative de drepturi:

a) decăderea absolută;

b) decăderea specială dintr-un post sau o funcţie publică, profesie, meserie, industrie sau comerţ sau alte activităţi prevăzute în acest Cod sau din drepturile de autoritate părintească, tutelă, curatelă, dreptul de sufragiu pasiv sau oricare alt drept;

c) suspendarea din postul sau funcţia publică;

d) privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau mopede;

e) privarea de dreptul de a deţine şi de a purta armă;

f) privarea de dreptul de a locui în anumite locuri sau de a le vizita;

g) interdicţia de a se apropia de victimă ori de acei membrii ai familiei sau de alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal;

h) interdicţia de a comunica cu victima ori cu acei membrii ai familiei sau cu alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal;

i) munca în folosul comunităţii;

j) privarea de drepturile părinteşti.

Articolul 40

1. Pedeapsa decăderii absolute va avea o durată de la 6 la 20 de ani; decăderea specială, de la 3 luni la 20 de ani, iar suspendarea din post sau funcţia publică de la 3 luni la 6 ani.

2. Pedeapsa privativă de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau mopede şi cea privativă de dreptul de a deţine şi de a purta o armă vor avea o durată de la 3 luni la 10 ani.

3. Pedeapsa decăderii din dreptul de a locui în anumite locuri sau de a le vizita va avea o durată de până la 10 ani. Interdicţia de a se apropia de victimă sau de membrii ai familiei sau de alte persoane ori de a comunica cu aceştia va avea o durată de la o lună la 10 ani.

4. Pedeapsa prestării unei munci în folosul comunităţii va avea o durată de la o zi până la un an.

5. Durata fiecăreia din aceste pedepse va fi cea prevăzută în alineatele anterioare, cu excepţia cazurilor prevăzute în mod excepţional de prezentul Cod.

Articolul 41

Pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică are ca efect decăderea definitivă din toate onorurile, posturile şi funcţiile publice a celui căruia i se aplică, chiar şi dacă este ales. Produce, în plus, incapacitatea de a le obţine pe acestea sau oricare alte onoruri, funcţii sau posturi publice, şi incapacitatea de a fi ales într-o funcţie publică, pe durata condamnării.

Articolul 42

Pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică are ca efect decăderea definitivă din postul sau funcţia a celui căruia i se aplică, chiar dacă este ales.

Produce, în plus, incapacitatea de a obţine acest post sau altele asemănătoare, pe durata condamnării. În sentinţă va trebui să se specifice posturile, funcţiile şi onorurile asupra cărora se aplică decăderea.

Articolul 43

Suspendarea din postul sau funcţia publică îl privează pe condamnat de dreptul de exercitarea a acesteia, pe perioada condamnării.

Articolul 44

Decăderea specială din dreptul de sufragiu pasiv îl privează pe condamnat, pe durata condamnării, de dreptul de a fi ales în funcţii publice.

Articolul 45

Decăderea specială din profesie, industrie sau comerţ sau din oricare alt drept, pronunţată în mod expres şi întemeiat în sentinţă, îl privează pe condamnat de dreptul de a le exercita, pe perioada condamnării.

Articolul 46

Decăderea specială din exercitarea autorităţii părinteşti, tutelă, curatelă, păstrare sau luare sub protecţie îl privează pe condamnat de drepturile inerente celei dintâi şi presupune stingerea celorlalte, precum şi incapacitatea de a obţine numirea pentru aceste atribuţii pe perioada condamnării. Pedeapsa privativă de drepturile părinteşti implică pierderea acestora, fără să afecteze drepturile pe care le au descendenţii cu privire la condamnat. Judecătorul sau Tribunalul va putea dispune această pedeapsă cu privire la toţi sau la unii dintre minori care sunt în îngrijirea condamnatului, luându-se în considerare circumstanţele cazului în speţă.

În sensul acestui articol, drepturile părinteşti includ drepturile reglementate de Codul civil chiar dacă sunt prorogate, precum şi instituţiile similare prevăzute în legislaţia civilă a comunităţilor autonome.

Articolul 47

Aplicarea pedepsei privative de dreptul de a conduce vehicule cu motor şi mopede va decădea condamnatul din exercitarea ambelor drepturi, pe durata stabilită în sentinţă. Aplicarea pedepsei privative de dreptul de a deţine arme şi din dreptul de port armă va decădea condamnatul din exercitarea acestui drept, pe durata stabilită în sentinţă.

Atunci când pedeapsa impusă este pe o perioadă mai mare de 2 ani, va implica pierderea permisului de conducere sau a autorizaţiei de deţinere.

Articolul 48

1. Privarea de dreptul de a locui în anumite locuri sau de a le vizita îl împiedică pe condamnat să locuiască sau să viziteze locul unde s-a comis infracţiunea sau la locul unde locuieşte victima ori familia acesteia, dacă sunt diferite.

2. Interdicţia de a se apropia de victimă sau de membrii familiei sau de alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal îl împiedică pe condamnat să se apropie de aceştia, în oricare loc s-ar afla, precum şi să se apropie de domiciliul lor, de locul de muncă al acestora şi de oricare alt loc frecventat de aceştia, rămânând suspendate, cu privire la copii, regimul de vizite, comunicarea şi şederea care, după caz, a fost recunoscut în sentinţa civilă până la executarea totală a acestei pedepse.

3. Interdicţia de a comunica cu victima sau cu membrii ai familiei acesteia sau cu alte persoane stabilite de judecător sau de tribunal împiedică pe condamnat să aibă contact cu aceştia, prin orice mijloc de comunicare sau mijloc informatic sau telematic, contact scris, verbal sau vizual.

4. Judecătorul sau tribunalul poate decide exercitarea controlului acestor măsuri prin mijloacele electronice permise.

Articolul 49

Munca în folosul comunităţii, care nu va putea fi aplicată fără consimţământul condamnatului, îl obligă pe acesta să presteze munci neretribuite în anumite activităţi de utilitate publică, care vor putea consta, raportat la delicte de acelaşi tip precum cel comis de condamnat, în munci de reparare a daunelor provocate sau de acordare de ajutor ori asistenţă victimelor, precum şi participarea condamnatului la ateliere, cursuri sau programe de reeducare în materie de muncă, cultură, educaţie rutieră, educaţie sexuală şi altele similare. Durata zilnică nu va putea depăşi 8 ore şi condiţiile vor fi următoarele:

1. executarea se va desfăşura sub controlul Judecătorului de Supraveghere Penitenciară, care, în acest scop, va cere Administraţiei, entităţilor publice sau asociaţiilor de interes general unde condamnatul prestează servicii rapoarte despre desfăşurarea activităţii.

2. Nu va atenta la demnitatea condamnatului.

3. Munca în folosul comunităţii va fi facilitată de Administraţie, care poate stabili convenţii oportune în acest scop.

4. Se va bucura de protecţia acordată condamnaţilor de legislaţia penitenciară în materie de asigurări sociale.

5. Nu se va supune obţinerii de interese economice.

6. Serviciile sociale penitenciare, după efectuarea verificărilor necesare, vor comunica Judecătorului de Supraveghere Penitenciară problemele relevante privind executarea pedepsei şi, mai ales, dacă cel condamnat:

a) Lipseşte de la muncă cel puţin două zile lucrătoare, atunci când se presupune un refuz voluntar din partea sa în executarea pedepsei;

b) În ciuda cerinţelor responsabilului centrului de muncă, randamentul său este sensibil inferior randamentului minim cerut;

c) Se opune sau nu îndeplineşte, în mod repetat şi manifest, instrucţiunile date de responsabil cu privire la desfăşurarea activităţii;

d) Din oricare alt motiv, prin comportamentul său, l-a determinat pe responsabilul centrului să refuze să-l menţină la centrul de muncă.

Odată evaluat raportul, Judecătorul de Supraveghere Penitenciară va hotărî executarea pedepsei în acelaşi centru, trimiterea condamnatului pentru a-şi executa pedeapsa la alt centru sau va hotărî că acesta şi-a executat pedeapsa.

În caz de neexecutare, se va proceda conform articolului 468.

7. Dacă cel condamnat va lipsi de la muncă din motive întemeiate, nu se va considera că acesta a abandonat activitatea. Totuşi, zilele de muncă pierdute nu se vor calcula la lichidarea pedepsei, în care trebuie luate în considerare zilele efectiv lucrate din totalul de zile de muncă stabilit prin hotărârea de condamnare.

SUBCAPITOLUL 4

Pedeapsa cu amenda

Articolul 50

1. Pedeapsa cu amenda va consta în aplicarea condamnatului a unei sancţiuni pecuniare.

2. Pedeapsa cu amenda se va aplica, dacă legea nu prevede altfel, prin sistemul zilelor-amendă.

3. Cuantumul minim va fi de 10 zile iar cel maxim de 2 ani. Pedepsele cu amenda împotriva persoanelor juridice vor fi de cel mult 5 ani.

4. Cota zilnică va fi de minimum 2 euro şi de maximum 400 euro, cu excepţia amenzilor impuse persoanelor juridice, în cazul cărora cota zilnică va avea un minim de 30 euro şi un maxim de 5 000 euro. La efectuarea calculului, atunci când se fixează durata pe luni sau pe ani, se va înţelege că lunile sunt de 30 de zile şi anii de 360 de zile.

5. Judecătorii sau tribunalele vor determina, în mod motivat, întinderea pedepsei în cadrul limitelor stabilite pentru fiecare delict şi în funcţie de reglementările din Capitolul II al acestui titlu. În mod similar, se vor stabili în hotărârea de condamnare sumele corespunzătoare acestor cote, având în vedere, în acest sens, exclusiv situaţia economică a acuzatului, rezultată din situaţia patrimoniului său, obligaţiile şi îndatoririle familiale şi celelalte circumstanţe personale ale acestuia.

6. Atunci când tribunalul, din motive întemeiate, va putea să autorizeze plata amenzii într-un termen care să nu depăşească doi ani de la rămânerea definitivă a sentinţei, fie integral sau în rate determinate.

În acest caz, neplata a două dintre acestea va determina scadenţa întregii sume rămase de plătit.

Articolul 51

Dacă, după pronunţarea sentinţei, situaţia economică a condamnatului s-a schimbat, judecătorul sau tribunalul, în mod excepţional şi după verificarea situaţiei, va putea modifica atât suma cotelor periodice, cât şi termenele de plată.

Articolul 52

1. fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor anterioare şi atunci când Codul prevede, amenda se va stabili în raport de prejudiciul cauzat, de valoarea obiectului delictului sau beneficiul obţinut prin acesta.

2. În aceste cazuri, judecătorii şi tribunalele vor aplica amenda în limitele stabilite pentru fiecare delict, luându-se în considerare, la determinarea cuantumului, în fiecare caz, nu numai circumstanţele atenuante şi agravante, ci şi, în principal, situaţia economică a făptuitorului.

3. Dacă, după pronunţarea sentinţei, situaţia economică a condamnatului se înrăutăţeşte, judecătorul sau tribunalul, în mod excepţional şi după verificarea acestei situaţii, va putea reduce suma amenzii în limitele prevăzute de lege pentru delictul în cauză sau va putea autoriza plata acesteia în rate stabilite.

4. În cazurile în care prezentul Cod prevede pedeapsa cu amenda pentru persoanele juridice proporţională cu profitul obţinut sau facilitat, prejudiciul cauzat, valoarea obiectului, sau suma obţinută în mod ilegal sau fraudulos, dacă nu se poate calcula în baza acestora, judecătorul sau tribunalul va justifica imposibilitatea calculării şi amenzile prevăzute vor fi înlocuite cu următoarele:

a) amenda de la 2 la 5 ani, dacă pentru infracţiunea comisă de o persoană fizică se prevede o pedeapsă cu închisoare mai mare de 5 ani;

b) amenda de la 1 la 3 ani, dacă pentru infracţiunea comisă de o persoană fizică se prevede o pedeapsă cu închisoare mai mare de 2 ani, neinclusă în punctul anterior;

c) amenda de la 6 luni la 2 ani, în celelalte cazuri.

Articolul 53

1. Dacă cel condamnat nu va plăti, voluntar sau prin constrângere, amenda aplicată, se va supune responsabilităţii personale subsidiare de o zi de privare de libertate pentru fiecare două cote zilnice neplătite, care, fiind considerată abatere, va putea fi executată prin localizare. În acest caz, nu se vor aplica limitele stabilite la articolul 37.1 din prezentul Cod.

De asemenea, judecătorul sau tribunalul, cu acordul prealabil al condamnatului, va putea dispune ca responsabilitatea subsidiară să se execute prin prestarea de muncă în beneficiul comunităţii. În acest caz, fiecare zi de privare de libertate va echivala cu o zi-amendă.

2. În cazul amenzilor proporţionale, judecătorii şi tribunalele vor stabili responsabilitatea personală subsidiară, a cărei durată nu va putea depăşi, în niciun caz, un an. De asemenea, judecătorul sau tribunalul va putea să stabilească, cu acordul prealabil al condamnatului, ca aceasta să fie executată prin prestarea de muncă în folosul comunităţii.

3. Această răspundere subsidiară nu se va aplica celor condamnaţi la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

4. Executarea răspunderii subsidiare stinge obligaţia de plată a amenzii, chiar dacă situaţia condamnatului se îmbunătăţeşte.

5. Amenda impusă unei persoane juridice poate fi plătită în rate într-o perioadă de cel mult 5 ani, atunci când se dovedeşte că suma acesteia pune în pericol supravieţuirea acesteia sau păstrarea locurilor de muncă existente, ori atunci când acest lucru este recomandabil în interes general.

Dacă persoana juridică condamnată nu plăteşte amenda impusă în termenul stabilit, voluntar sau forţat, tribunalul poate dispune să se intervină până la plata integrală.

SUBCAPITOLUL 5

Pedepsele accesorii

Articolul 54

Pedepsele de decădere sunt accesorii în cazurile în care, nefiind impuse în mod special, legea stipulează că alte pedepse le conţin.

Articolul 55

Pedeapsa cu închisoare egală sau mai mare de 10 ani va atrage după sine decăderea absolută pe perioada condamnării, cu excepţia cazului în care aceasta este prevăzută ca pedeapsă principală pentru cazul în speţă. Judecătorul poate de asemenea dispune decăderea absolută din exercitarea drepturilor părinteşti, tutelă, îngrijire, creştere sau ocrotire, ori privarea de drepturile părinteşti, atunci când aceste drepturi au o legătură directă cu infracţiunea comisă. Această legătură trebuie indicată în mod special în hotărâre.

Articolul 56

1. În cazul pedepselor cu închisoare mai mici de 10 ani, judecătorii sau tribunalele vor aplica, luând în considerare gravitatea delictului, ca pedepse accesorii, una sau unele din următoarele:

1°. Suspendarea din postul sau funcţia publică;

2°. Decăderea specială din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnării;

3°. Decăderea specială din posturi sau funcţii publice, profesii, activitate industrială sau comercială sau orice alt drept, dacă acestea au avut o legătură directă cu delictul comis, această legătură trebuind să se prevadă în mod expres în sentinţă, fără să se aducă atingere aplicării prevederilor articolului 579 din prezentul Cod.

2. Dispoziţiile acestui articol vor fi înţelese fără a se aduce atingere aplicării dispoziţiilor altor prevederi ale acestui Cod cu privire la aplicarea acestor pedepse.

Articolul 57

1. Judecătorii sau tribunalele, în cazul delictelor de omucidere, avort, vătămări, contra libertăţii, delicte de tortură, împotriva integrităţii morale, libertăţii şi cele de umilire sexuală, împotriva intimităţii, dreptului la propria imagine şi la inviolabilitatea domiciliului, onoarei, patrimoniului şi ordinii socio-economice, luând în considerare gravitatea faptelor sau pericolul pe care îl prezintă delincventul, vor putea dispune în sentinţele pe care le pronunţă aplicarea uneia sau a mai multor interdicţii prevăzute la articolul 48, pentru o perioadă care să nu depăşească 10 ani dacă delictul a fost grav sau 5 ani dacă delictul a fost mai puţin grav.

Cu toate acestea, dacă cel condamnat a primit pedeapsa cu închisoare şi judecătorul sau tribunalul a dispus aplicarea uneia sau a mai multor din aceste interdicţii, acesta le va îndeplini pentru o perioadă mai mare, între 1 şi 10 ani, decât durata pedepsei cu închisoare aplicată prin sentinţă, dacă delictul a fost grav şi între 1 şi 5 ani, dacă delictul a fost mai puţin grav. În acest caz, pedeapsa cu închisoare şi interdicţiile citate anterior vor fi executate de condamnat simultan.

2. În cazul delictelor menţionate la primul alineat al paragrafului 1 din acest articol, comise împotriva fostului soţ/soţie sau a unei persoane care a avut o relaţie similară de afectivitate, chiar fără convieţuire, împotriva ascendenţilor sau descendenţilor sau fraţilor naturali, prin adopţie sau afinitate, aparţinând lui sau soţului acestuia, concubinului, împotriva minorilor sau persoanelor cu handicap care convieţuiesc cu el sau care se află sub autoritatea lor părintească, tutelă, curatelă, protecţie sau îngrijire a soţului sau concubinului, asupra unei persoane integrate, prin relaţiile existente, în nucleul familial, precum şi împotriva persoanelor care, din cauza vulnerabilităţii lor deosebite, se află în custodia lor sau în îngrijire în centrele publice sau private se va dispune, în toate cazurile, aplicarea pedepsei prevăzute la paragraful 2 al articolul 48, pe o perioadă care nu va depăşi 10 ani dacă delictul a fost grav sau 5 ani dacă delictul a fost mai puţin grav, fără să se aducă atingere dispoziţiilor celui de-al doilea alineat al paragrafului anterior.

3. De asemenea, se vor putea aplica interdicţiile prevăzute la articolul 48, pentru o perioadă care să nu depăşească 6 luni, pentru comiterea unui delict împotriva persoanelor menţionate la articolele 617 şi 620.

SUBCAPITOLUL 6

Dispoziţii comune

Articolul 58

1. Perioada de arestare preventivă va fi dedusă de către judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa din durata pedepsei sau pedepselor aplicate în cauza în care respectiva arestare a fost dispusă, cu excepţia cazului în care a coincis cu o pedeapsă privativă de libertate impusă condamnatului în alt caz, care a fost stabilită, sau urmează să fie stabilită. În niciun caz, aceeaşi perioadă de arestare preventivă nu poate fi dedusă în mai multe cazuri.

2. Deducerea arestării preventive într-o cauză distinctă de cea pentru care s-a dispus se va face din oficiu sau la cererea condamnatului, cu verificarea prealabilă dacă nu a fost dedusă în altă cauză, de către Judecătorul de Supraveghere Penitenciară din jurisdicţia de care aparţine centrul penitenciar în care se află condamnatul, cu audierea prealabilă a Ministerului Public.

3. Se va proceda la deducerea arestării preventive în altă cauză, atunci când această măsură colaterală este ulterioară faptelor infracţionale care au motivat pedeapsa pentru care se doreşte să se facă deducerea.

4. Regulile anterioare se vor aplica, de asemenea, privărilor de drepturi dispuse preventiv.

Articolul 59

Atunci când măsurile preventive şi pedeapsa aplicată sunt de natură diferită, judecătorul sau tribunalul va considera pedeapsa aplicată ca fiind executată în partea pe care o apreciază compensată.

Articolul 60

1. Atunci când, după pronunţarea sentinţei definitive, se apreciază că cel condamnat se află într-o situaţie durabilă de tulburare mentală gravă care îl împiedică să cunoască sensul pedepsei, Judecătorul de Supraveghere Penitenciară va suspenda executarea pedepsei privative de libertate care i-a fost aplicată, asigurându-se asistenţă medicală, în care scop va putea dispune aplicarea unei măsuri de siguranţă privative de libertate prevăzute în acest Cod, care nu va putea fi, în niciun caz, mai gravă decât pedeapsa substituită. În cazul unei pedepse de altă natură Judecătorul de Supraveghere Penitenciară va evalua dacă situaţia condamnatului îi permite să cunoască sensul pedepsei şi, după caz, va suspenda executarea, aplicând măsurile de siguranţă pe care le consideră necesare.

Judecătorul de Supraveghere Penitenciară va comunica Ministerului Public, cu suficient timp înainte, data împlinirii pedepsei sau măsura de siguranţă aplicată, conform dispoziţiilor prevăzute în prima dispoziţie adiţională a acestui Cod.

2. După restabilirea sănătăţii mintale a condamnatului, acesta va executa sentinţa, dacă pedeapsa nu s-a prescris, fără a afecta dreptul judecătorului sau al tribunalului ca, din motive de echitate, să poată declara stinsă pedeapsa sau poate reduce durata acesteia, în măsura în care executarea pedepsei se dovedeşte inutilă sau ineficientă.

CAPITOLUL II

Aplicarea pedepselor

SUBCAPITOLUL 1

Reguli generale pentru aplicarea pedepselor

Articolul 61

Atunci când legea stabileşte o pedeapsă, se înţelege că se aplică autorilor infracţiunii consumate.

Articolul 62

Autorilor tentativei la infracţiune li se va aplica pedeapsa cu unu sau două grade mai mică decât ceva menţionată în lege pentru infracţiunea consumată, în măsura considerată adecvată, luând în considerare pericolul inerent al intenţiei şi gradul de executare a faptei.

Articolul 63

Complicilor la un delict consumat sau intenţionat li se va aplica pedeapsa mai mică în grad decât cea prevăzută de lege pentru autorii aceluiaşi delict.

Articolul 64

Regulile anterioare nu se vor aplica în cazurile în care tentativa şi complicitatea sunt special pedepsite de lege.

Articolul 65

1. Circumstanţele agravante sau atenuante personale vor agrava sau vor atenua responsabilitatea numai a acelora la care se referă.

2. Circumstanţele referitoare la faptă sau la mijloacele folosite pentru a comite fapta vor agrava sau atenua responsabilitatea doar a celor care au avut cunoştinţă de ele în momentul acţiunii sau al cooperării pentru comiterea delictului.

3. Atunci când în cazul autorului sau al complicelui nu sunt îndeplinite condiţiile, calităţile sau relaţiile personale care fundamentează vinovăţia autorului, judecătorii sau tribunalele vor putea aplica pedeapsa de un grad mai mic decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea în cauză.

Articolul 66

1. La aplicarea pedepsei, în cazul delictelor intenţionate, judecătorii sau tribunalele vor respecta, în funcţie de circumstanţele agravante sau atenuante, următoarele reguli:

1° Atunci când există numai o circumstanţă atenuantă, se va aplica o pedeapsă în jumătatea inferioară a celei stabilite de lege pentru acea infracţiune.

2° Atunci când coexistă două sau mai multe circumstanţe atenuante ori una sau mai multe circumstanţe calificate şi nu există nicio circumstanţă agravantă, se va aplica o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade decât cea stabilită de lege, ţinându-se cont de numărul şi esenţa acestor circumstanţe atenuante.

3° Atunci când se constată existenţa numai a unei sau a două circumstanţe agravante, se va aplica pedeapsa în jumătatea superioară a celei prevăzute de lege pentru respectiva infracţiune.

4° Atunci când există mai multe circumstanţe agravante şi nu se constată nicio circumstanţă atenuantă, se va putea aplica pedeapsa mai mare în grad decât cea stabilită de lege, în jumătatea sa inferioară.

5° Atunci când coexistă circumstanţa agravantă a recidivei cu împrejurarea că făptuitorul, la comiterea faptei, fusese condamnat cu executare pentru cel puţin trei delicte cuprinse în acest Cod, de acelaşi tip, se va putea aplica pedeapsa mai mare în grad decât cea prevăzută de lege pentru delictul în cauză, ţinându-se cont de condamnările anterioare, precum şi de gravitatea noului delict comis.

Conform acestei reguli, nu se vor lua în considerare condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.

6° Atunci când nu se constată nici circumstanţe atenuante, nici agravante, se va aplica la pedeapsa prevăzută de lege pentru delictul comis, într-un cuantum adecvat, ţinând cont de circumstanţele personale ale delincventului şi de gravitatea mai mare sau mai mică a faptei.

7° Atunci când există circumstanţe atenuante şi agravante, vor fi evaluate şi compensate judicios pentru individualizarea pedepsei. În cazul în care persistă un temei calificat de atenuare, se va aplica pedeapsa inferioară în grad. Dacă se menţine un temei calificat de agravare, se va aplica pedeapsa în jumătatea superioară a acesteia.

8° Atunci când judecătorii sau tribunalele aplică pedeapsa micşorată cu mai mult de un grad, vor putea să facă acest lucru pe toată durata acesteia.

2. În cazul delictelor comise din culpă, judecătorii sau tribunalele vor aplica pedepse, după evaluarea cazului, fără să se supună regulilor prevăzute la paragraful anterior.

Articolul 66 bis

În aplicarea pedepselor impuse persoanelor juridice, perioadele stabilite la punctele 1-4 şi 6-8 din prima secţiune a articolului 66 se vor aplica, precum şi următoarele:

1. În cazurile stabilite în dispoziţiile din Partea II, pentru a se decide impunerea şi durata pedepselor prevăzute la literele b)-g) din secţiunea 7 a articolului 33, trebuie luate în considerare următoarele:

a) necesitatea lor de a preveni continuarea activităţii penale sau efectele acesteia;

b) consecinţele lor economice şi sociale, în special efectele asupra angajaţilor;

c) funcţia din structura persoanei juridice deţinute de persoana fizică sau de organismul care nu şi-a îndeplinit sarcina de control.

2. Atunci când pedepsele prevăzute la literele c)-g) din secţiunea 7 a articolului 33 sunt impuse cu o durată limitată, acestea din urmă nu pot depăşi durata maximă a pedepsei cu închisoare prevăzută în cazul delictului comis de o persoană fizică.

Pentru impunerea pedepselor prevăzute la literele c)-g) pentru o perioadă mai mare de 2 ani una din următoarele două circumstanţe trebuie să fie îndeplinite:

a) persoana juridică să fie recidivistă;

b) persoana juridică să fie folosită ca un instrument la comiterea infracţiunilor. Se va considera îndeplinit acest din urmă caz ori de câte ori activitatea legală a persoanei juridice este mai puţin importantă decât activitatea ilegală.

Pentru impunerea permanentă a pedepselor prevăzute la literele b) şi e) şi pentru pronunţarea unei pedepse mai mare de 5 ani prevăzute la literele e) şi f) din secţiunea 7 a articolului 33, va fi necesar să se constate una din următoarele două circumstanţe:

a) să fie un caz prevăzut la punctul 5 din secţiunea 1 a articolului 66;

b) persoane juridică să fie folosită ca un instrument la comiterea infracţiunilor. Se va considera produs acest din urmă caz ori de câte ori activitatea legală a persoanei juridice este mai puţin importantă decât activitatea ilegală.

Articolul 67

Regulile din articolul anterior nu se vor aplica în cazul circumstanţelor agravante sau atenuante pe care legea le-a avut în vedere atunci când a descris sau a sancţionat o infracţiune, nici în cazul acelor circumstanţe inerente delictului, în lipsa cărora nu s-ar fi putut comite fapta.

Articolul 68

În cazurile prevăzute în prima circumstanţă menţionată la articolului 21, judecătorii sau tribunalele vor aplica o pedeapsă mai mică cu un grad sau două decât cea stabilită de lege, ţinând cont de numărul şi esenţa cerinţelor care lipsesc sau sunt constatate şi de circumstanţele personale ale autorului faptei, fără a se aduce atingere aplicării articolului 66 din prezentul Cod.

Articolul 69

Atunci când autorul faptei infracţionale are mai mult de 18 ani şi mai puţin de 21 de ani, se vor putea aplica dispoziţiile legii care reglementează responsabilitatea penală a minorilor în cazurile şi respectând cerinţele pe care aceasta le prevede.

Articolul 70

1. Pedeapsa mai mare sau mai mică în grad decât cea prevăzută de lege pentru orice delict va avea un cuantum rezultat din aplicarea următoarelor reguli:

1° Pedeapsa superioară în grad se va stabili plecând de la maximul special prevăzut de lege pentru delictul în cauză, majorându-l cu jumătate din cuantumul său, cuantumul rezultat constituind limita sa maximă. Limita minimă a pedepsei superioare în grad va fi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru delictul în cauză, mărit cu o zi sau cu o zi-amendă, în funcţie de natura pedepsei ce urmează a se aplica.

2° Pedeapsa inferioară în grad se va constitui plecând de la minimul special prevăzut de lege pentru delictul în cauză, deducând din aceasta jumătate din cuantumul său, iar rezultatul acestei deduceri va constitui limita sa minimă. Limita maximă a pedepsei inferioare în grad va fi minimul special prevăzut de lege pentru delictul în cauză, redus cu o zi sau o zi-amendă, în funcţie de natura pedepsei ce urmează a se aplica.

2. Pentru determinarea jumătăţii superioare sau inferioare a pedepsei sau pentru a concretiza pedeapsa inferioară sau superioară în grad, ziua sau ziua-amendă, se vor considera indivizibile şi vor acţiona ca unităţi de penalizare care se adaugă sau se scad, după caz.

3. Atunci când, la aplicarea regulii nr. 1° din paragraful 1 al acestui articol, pedeapsa superioară în grad depăşeşte limitele maxime prevăzute pentru fiecare pedeapsă din acest Cod, se vor considera ca imediat superioare:

1°. Dacă pedeapsa determinată a fost cea cu închisoare, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 30 de ani.

2°. Dacă pedeapsa este de decădere absolută sau specială, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 30 de ani.

3°. Dacă pedeapsa este suspendarea din postul sau funcţia publică, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 8 ani.

4°. Atunci când pedeapsa este privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau mopede, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 15 ani.

5°. Atunci când pedeapsa este decăderea din dreptul de a deţine arme şi din dreptul de port armă, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 20 ani.

6° Atunci când pedeapsa este decăderea din dreptul de a locui în anumite locuri sau de a se deplasa în acele locuri, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 20 ani.

7° Atunci când pedeapsa este interdicţia de a se apropia de victimă sau de membrii familiei acesteia sau de alte persoane desemnate de judecător sau de tribunal, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 20 ani.

8° Atunci când pedeapsa este interdicţia de a comunica cu victima sau cu membrii familiei acesteia sau cu alte persoane desemnate de judecător sau de tribunal, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 20 ani.

9° Dacă pedeapsa este amenda, aceeaşi pedeapsă, cu menţiunea că durata maximă va fi de 30 de luni.

Articolul 71

1. La determinarea pedepsei inferioare în grad, judecătorii sau tribunalele nu se vor limita la cuantumurile minime prevăzute de lege pentru fiecare tip de pedeapsă, ci, dimpotrivă, vor putea să le reducă după cum rezultă din aplicarea regulii corespunzătoare, fără ca aceasta să presupună scăderea în grad a abaterii.

2. Totuşi, atunci când, aplicând regulile anterioare, rezultă o pedeapsă cu închisoare mai mică de 3 luni, aceasta va fi în orice caz înlocuită conform dispoziţiilor secţiunii 2 din capitolul III al acestui titlu, fără a se aduce atingere suspendării executării pedepsei în cazurile în care aceasta se aplică.

Articolul 72

Judecătorii sau tribunalele, la aplicarea pedepsei, conform normelor conţinute în acest capitol, vor motiva în sentinţă gradul şi întinderea concretă a pedepsei aplicate.

SUBCAPITOLUL 2

Reguli speciale pentru aplicarea pedepselor

Articolul 73

Autorului a două sau mai multor delicte sau abateri i se vor aplica toate pedepsele corespunzătoare diferitelor infracţiuni pentru a fi executate simultan, dacă este posibil, datorită naturii şi efectelor acestora.

Articolul 74

1. Prin excepţie de la dispoziţiile articolului anterior, persoana care, în realizarea unui plan preconceput sau profitând de o situaţie identică, realizează o pluralitate de acţiuni sau omisiuni care lezează una sau mai multe persoane şi încalcă dispoziţiile legii penale sau dispoziţii de aceeaşi natură sau asemănătoare, va fi pedepsit ca autor al unei infracţiuni sau abateri continuate cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea cea mai gravă, care se va aplica în jumătatea superioară a acesteia, putând să ajungă până la jumătatea inferioară a pedepsei superioare în grad.

2. În cazul infracţiunilor împotriva patrimoniului, se va aplica pedeapsa ţinând cont de prejudiciul total cauzat. În cazul acestor infracţiuni judecătorul sau tribunalul va aplica, în mod justificat, pedeapsa superioară cu unu sau două grade, în cuantumul pe care îl consideră adecvat, dacă fapta are o gravitate deosebită şi au fost prejudiciate un număr mare de persoane.

3. Sunt exceptate de la prevederile paragrafelor anterioare ofensele aduse bunurilor eminamente personale, cu excepţia celor care se constituie în infracţiuni împotriva onoarei şi libertăţii şi umilirii sexuale care afectează acelaşi subiect pasiv. În aceste cazuri, se va avea în vedere natura faptei şi dispoziţia încălcată pentru a constata sau nu continuitatea infracţională.

Articolul 75

Atunci când toate sau unele din pedepsele corespunzătoare diferitelor infracţiuni nu pot fi executate simultan de către condamnat, se va urma ordinea respectivă de gravitate pentru executarea succesivă, pe cât posibil.

Articolul 76

1. În pofida dispoziţiilor articolului anterior, durata maximă de executare efectivă a pedepsei inculpatului nu va putea depăşi triplul duratei pedepsei celei mai grave dintre cele aplicate, declarându-se executate pedepsele atunci când cele deja aplicate acoperă această durată maximă, care nu va putea depăşi 20 de ani. În mod excepţional, această limită maximă va fi:

a) de 25 de ani, atunci când subiectul a fost condamnat pentru două sau mai multe infracţiuni şi una din acestea este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani;

b) de 30 de ani, atunci când subiectul a fost condamnat pentru două sau mai multe infracţiuni şi una dintre acestea este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

c) de 40 de ani, atunci când subiectul a fost condamnat pentru două sau mai multe infracţiuni şi cel puţin două dintre acestea sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

d) de 40 de ani, atunci când subiectul a fost condamnat pentru două sau mai multe infracţiuni de terorism prevăzute în secţiunea 2 din capitolul V al titlului XXII, partea a II-a a acestui Cod şi una din ele este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani.

2. Limitarea se va aplica, deşi pedepsele au fost aplicate în procese diferite dacă faptele, datorită conexiunii acestora sau datorită momentului comiterii, ar putea fi judecate într-un singur proces.

Articolul 77

1. Dispoziţiile articolelor anterioare nu se aplică în cazul în care o singură faptă constituie două sau mai multe infracţiuni sau atunci când una din ele este modalitatea necesară pentru comiterea celeilalte.

2. În aceste cazuri se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară pentru infracţiunea cea mai gravă, fără a putea depăşi pedeapsa reprezentată de suma celor ce s-ar aplica dacă infracţiunile ar fi fost comise separat.

3. Atunci când pedeapsa astfel calculată depăşeşte această limită, infracţiunile se vor sancţiona separat.

Articolul 78

1. Dacă, urmare a limitărilor stabilite în paragraful 1 al articolului 76, pedeapsa ce urmează a fi executată este mai mică decât jumătate din suma totală a pedepselor aplicate, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va putea dispune ca anumite compensaţii penitenciare, permisul de ieşire, clasificarea în gradul al treilea şi calcularea duratei pentru liberare condiţională să se refere la totalitatea pedepselor aplicate în sentinţă.

2. Această decizie va fi obligatorie în cazurile prevăzute la literele a), b), c) şi d) din paragraful 1 al articolului 76 al acestui Cod, atunci când pedeapsa ce urmează a fi executată este mai mică decât jumătate din suma totală a pedepselor aplicate.

3. În aceste cazuri, Judecătorul de Supraveghere, în baza evaluării prealabile individualizate favorabilă reintegrării sociale şi evaluând, după caz, circumstanţele personale ale acuzatului, precum şi evoluţia acestuia în programul de reeducare, va putea să dispună, motivat, după audierea Ministerului Public, a Instituţiilor Penitenciare şi a celorlalte părţi, aplicarea regimului general de executare. Dacă este cazul delictelor de terorism prevăzute în secţiunea 2 din capitolul V al titlului XXII, partea a II-a a acestui Cod sau comise în cadrul unor organizaţii criminale şi ţinând cont de pedepsele aplicate, posibilitatea anterioară va fi aplicabilă numai:

a) La al treilea grad penitenciar, atunci când rămâne de executat a cincea parte din durata maximă a pedepsei;

b) La liberarea condiţională, atunci când rămâne de executat a opta parte din durata maximă a pedepsei.

Articolul 79

Ori de câte ori judecătorii sau tribunalele aplică o pedeapsă care atrage de drept pedepse accesorii, se vor indica în mod expres care sunt acestea.

CAPITOLUL III

Formele substitutive ale executării pedepsei privative de libertate şi liberarea condiţionată

SUBCAPITOLUL 1

Suspendarea executării pedepselor privative de libertate

Articolul 80

1. Judecătorii sau tribunalele vor putea suspenda executarea pedepselor privative de libertate care nu sunt mai mari de 2 ani, în baza unei rezoluţii motivate.

În această rezoluţie se va ţine cont, în principal, de gradul de periculozitate penală al inculpatului, precum şi de existenţa altor proceduri penale împotriva acestuia.

2. Perioada de suspendare va fi de la doi la cinci ani pentru pedepsele privative de libertate mai mici de doi ani şi de la trei luni la un an pentru pedepse uşoare şi vor fi dispuse de către judecători sau tribunale, cu audierea prealabilă a părţilor, luând în considerare circumstanţele personale ale delincventului, caracteristicile faptei şi durata pedepsei.

3. Suspendarea executării pedepsei nu se va extinde asupra răspunderii civile derivate din delictul sau abaterea pedepsite.

4. Judecătorii şi tribunalele care au pronunţat sentinţa vor putea acorda suspendarea oricărei pedepse aplicate fără a se supune niciunei condiţii în cazul în care condamnatul suferă de o boală incurabilă foarte gravă, cu excepţia cazului în care în momentul comiterii infracţiunii avea deja o altă pedeapsă suspendată din acelaşi motiv.

Articolul 81

Pentru suspendarea executării pedepsei, vor fi necesare următoarele condiţii:

1° Condamnatul să fie la prima infracţiune. Astfel, nu vor fi luate în considerare condamnările anterioare pentru delicte comise cu neglijenţă, nici antecedentele penale care au fost anulate sau care ar trebui să fie anulate, conform dispoziţiilor articolului 136 din acest Cod.

2° Pedeapsa sau pedepsele aplicate sau suma celor aplicate să nu fie mai mare de doi ani, fără a include în acest calcul pedeapsa derivată din neplata amenzii.

3° Responsabilităţile civile apărute să fie îndeplinite, cu excepţia cazului în care judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa, după audierea celor interesaţi şi a Ministerului Public, constantă imposibilitatea totală sau parţială ca cel condamnat să facă faţă acestora.

Articolul 82

După rămânerea definitivă a sentinţei şi fiind îndeplinite cerinţele stabilite în articolul anterior, judecătorii sau tribunalele se vor pronunţa cu cea mai mare urgenţă în privinţa acordării sau nu a suspendării executării pedepsei.

Articolul 83

1. Suspendarea executării pedepsei va fi întotdeauna condiţionată de faptul ca respectivul condamnat să nu comită altă infracţiune în termenul stabilit de judecători sau tribunal, conform articolului 80.2 al acestui Cod. În cazul în care pedeapsa suspendată a fost cu închisoarea, judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa, atunci când consideră necesar, va putea, de asemenea, să condiţioneze suspendarea de îndeplinirea obligaţiilor sau îndatoririlor care au fost stabilite, printre care:

1° Interdicţia de a se deplasa în anumite locuri;

2° Interdicţia de a se apropia de victimă sau de membrii familiei acesteia sau de alte persoane determinate de judecător sau tribunal ori de a comunica cu aceştia;

3° Interdicţia de a lipsi, fără autorizarea judecătorului sau tribunalului, de la locul de domiciliul;

4° Să se prezinte personal în faţa judecătorului sau a tribunalului sau a serviciului Administraţiei pe care acesta a desemnat-o, pentru a informa în legătură cu activităţile sale şi să le justifice;

5° Să participe la programele formative, de muncă, culturale, de educaţie rutieră, sexuală şi altele similare;

6° Să îndeplinească celelalte îndatoriri pe care judecătorul sau tribunalul le consideră oportune pentru reabilitarea socială a condamnatului, cu informarea prealabilă a acestuia, dacă nu atentează la demnitatea sa ca persoană.

În cazul delictelor privind violenţa pe motiv de gen, judecătorul sau tribunalul va condiţiona în orice caz suspendarea îndeplinirii obligaţiilor sau îndatoririlor prevăzute de regulile 1, 2 şi 5 din acest paragraf.

2. Serviciile competente din cadrul Administraţiei vor informa judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa, la fiecare trei luni cel puţin, în legătură cu respectarea regulilor de conduită impuse.

Articolul 84

1. Dacă subiectul comite o faptă infracţională în termenul de suspendare stabilit, judecătorul sau tribunalul va revoca suspendarea executării pedepsei.

2. Dacă subiectul nu îşi va respecta, în termenul de suspendare, obligaţiile sau îndatoririle impuse, judecătorul sau tribunalul va putea, cu audierea prealabilă a părţilor, să:

a) înlocuiască regula de conduită impusă cu alta diferită;

b) prelungească termenul de suspendare, fără ca, în niciun caz, să poată depăşi cinci ani;

c) revoce suspendarea executării pedepsei, dacă neîndeplinirea acestora este repetată.

3. În cazurile în care pedeapsa suspendată a fost cea a închisorii pentru delictele prevăzute la articolele 153 şi 173.2 din acest Cod, neîndeplinirea de către condamnat a obligaţiilor sau îndatoririlor menţionate la numerele 1 şi 2 ale primului paragraf din articolul 83 al acestui Cod va determina revocarea suspendării executării pedepsei.

Articolul 85

1. După revocarea suspendării, se va dispune executarea pedepsei.

2. După încheierea termenului de suspendare stabilit fără ca subiectul să fi comis altă infracţiune şi fiind îndeplinite regulile de conduită stabilite de judecător sau tribunal, acesta va dispune reabilitarea de drept.

Articolul 86

În cazul delictelor ce pot fi urmărite numai în baza unui denunţ prealabil sau a unei plângeri făcute de victimă, judecătorii şi tribunalele vor audia victima şi, după caz, pe reprezentantul acesteia, înainte de a acorda beneficiile suspendării executării pedepsei.

Articolul 87

1. Chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile 1 şi 2 prevăzute la articolul 81, judecătorul sau tribunalul, cu audierea părţilor, va putea acorda suspendarea executării pedepselor privative de libertate nu mai mari de cinci ani condamnaţilor care au comis fapta infracţională din cauza dependenţei lor de substanţele menţionate la punctul 2 din articolul 20, cu condiţia certificării ca fiind suficient de către centrele sau serviciile publice sau private acreditate sau omologate, faptul că respectivul condamnat nu mai este dependent de aceste substanţe sau este supus unui tratament, în acest scop, în momentul în care se decide suspendarea.

Judecătorul sau tribunalul va solicita în toate cazurile raportul medico-legal cu privire la probleme expuse anterior.

2. În cazul în care condamnatul este recidivist, judecătorul sau tribunalul va estima, prin rezoluţie motivată, oportunitatea de a acorda sau nu beneficiul suspendării executării pedepsei, luând în considerare circumstanţele faptei şi cele ale autorului.

3. Suspendarea executării pedepsei va fi întotdeauna condiţionată de faptul că respectivul condamnat nu trebuie să comită altă faptă infracţională în perioada de încercare determinată, care va fi de la trei la cinci ani.

4. În cazul în care condamnatul se află în tratament de dezintoxicare, se va condiţiona, de asemenea, suspendarea executării pedepsei de continuarea tratamentului până la sfârşit. Centrele sau serviciile responsabile de efectuarea acestui tratament vor fi obligate să faciliteze judecătorului sau tribunalului care a pronunţat sentinţa, în termenele fixate, şi niciodată cu o periodicitate mai mare de un an, informaţii precise pentru a se dovedi începerea acestuia, precum şi pentru a cunoaşte, periodic, evoluţia sa, modificările survenite, precum şi finalizarea acestuia.

5. Judecătorul sau tribunalul va revoca suspendarea executării pedepsei dacă respectivul condamnat nu îndeplineşte oricare dintre condiţiile stabilite.

Odată încheiat termenul de suspendare, fără ca respectivul condamnat să fi comis altă faptă infracţională, judecătorul sau tribunalul va dispune reabilitarea de drept, dacă s-a dovedit că acesta nu mai este dependent sau continuă tratamentul. Altfel, va dispune executarea acesteia, cu excepţia cazului în care, după examinarea rapoartelor corespunzătoare, consideră necesară continuarea tratamentului; în acest caz va putea acorda, pe motive întemeiate, o prelungire a termenului de suspendare pentru o perioadă nu mai mare de doi ani.

SUBCAPITOLUL 2

Substituirea pedepselor privative de libertate

Articolul 88

1. Judecătorii sau Tribunalele vor putea înlocui, cu audierea prealabilă a părţilor, în aceeaşi sentinţă, sau ulterior, prin încheiere motivată, înainte de începerea executării, pedepsele cu închisoarea care nu depăşesc un an cu amendă sau cu prestarea de muncă în folosul comunităţii, chiar dacă legea nu prevede aceste pedepse pentru delictul în cauză, atunci când circumstanţele personale ale acuzatului, natura faptei, conduita sa şi, în special, efortul de a repara dauna cauzată recomandă acest lucru, atunci când nu este vorba de infractori obişnuiţi, substituindu-se fiecare zi de închisoare cu două cote de amendă sau cu o zi de muncă. În aceste cazuri, judecătorul sau tribunalul va putea impune condamnatului respectarea uneia sau a mai multor obligaţii sau îndatoriri prevăzute la articolul 83 al acestui Cod, dacă în sentinţă nu au fost stabilite ca pedepse, pe o durată care nu va putea depăşi durata pedepsei substituite.

În mod excepţional, judecătorii sau tribunalele vor putea substitui cu amendă sau amenzi şi zile de muncă în beneficiul comunităţii pedepsele cu închisoare care nu depăşesc doi ani pentru condamnaţii neobişnuiţi, atunci când circumstanţele faptei şi ale învinuitului presupun că executarea acestora ar frustra scopul lor de prevenţie şi de reintegrare socială. În aceste cazuri, substituirea se va face în baza aceloraşi cerinţe şi în aceeaşi termeni şi module de conversie stabilite în paragraful anterior pentru pedeapsa cu amendă.

În cazul în care acuzatul a fost condamnat pentru o infracţiune de violenţă pe motiv de gen, pedeapsa cu închisoare va putea fi substituită numai prin pedeapsa prestării de muncă în folosul comunităţii sau localizarea permanentă într-o locaţie diferită, departe de domiciliul victimei. În acest caz, judecătorul sau tribunalul vor dispune, în plus, în afara de încadrarea în programe specifice de reeducare şi tratament psihologic, respectarea obligaţiilor sau a îndatoririlor prevăzute la punctele 1 şi 2 din primul paragraf al articolului 83 al acestui Cod.

2. În cazul neexecutării, total sau parţial, a pedepsei substitutive, pedeapsa cu închisoare aplicată iniţial va fi executată, scăzând, după caz, partea de timp echivalentă cotelor îndeplinite, conform regulii de conversie stabilită la paragraful precedent.

3. În niciun caz nu se vor putea substitui pedepse care sunt substitutive ale altora.

Articolul 89

1. Pedepsele privative de libertate mai mici de 6 ani aplicate unui străin nerezident legal în Spania vor fi înlocuite în sentinţă prin expulzarea de pe teritoriul spaniol, cu excepţia cazului în care judecătorul sau tribunalul, cu audierea prealabilă a Ministerului Public, în mod excepţional şi motivat, apreciază că natura delictelor justifică executarea pedepsei într-un centru penitenciar din Spania.

Expulzarea poate fi de asemenea prevăzută într-o hotărâre judecătorească ulterioară motivată, după audierea condamnatului, a Ministerului Public şi a altor părţi prezente.

2. Cetăţeanul străin nu se va putea întoarce în Spania timp de 10 ani, începând de la data expulzării sale, în funcţie de durata pedepsei înlocuite şi de circumstanţele personale ale condamnatului.

3. Expulzarea va opri orice proceduri administrative pentru obţinerea unui permis de şedere sau muncă în Spania.

4. Dacă străinul expulzat se întoarce în Spania înainte de termenul stabilit de instanţă, va executa pedepsele înlocuite. Totuşi, dacă este prins la frontieră, va fi expulzat direct de către autoritatea guvernamentală şi termenul interdicţiei de intrare în ţară va începe apoi să fie din nou calculat începând din acel moment.

5. Judecătorul sau tribunalul, la cererea Ministerului Public şi după audierea condamnatului şi a părţilor prezente, va decide în sentinţă, sau în mandatul de executare a acesteia, dacă va fi expulzat străinul care nu are reşedinţa legală în Spania, care trebuie să execute sau execută o pedeapsă privativă de libertate, în cazul în care acesta a obţinut liberarea condiţionată sau a executat trei pătrimi din pedeapsă, cu excepţia cazului în care, după audierea Ministerului Public şi, cu argumente, judecătorul sau tribunalul consideră că sunt motive ca aceasta să fie executată în Spania.

6. Atunci când, la dispunerea expulzării în oricare din modurile prevăzute în acest articol, străinul nu este găsit sau nu este efectiv închis executând pedeapsa pronunţată, judecătorul sau tribunalul poate dispune închiderea acestuia într-un centru pentru străini care să asigure expulzarea efectivă, în condiţiile cu limitele şi garanţiile prevăzute în lege pentru expulzarea guvernamentală.

În toate cazurile, dacă expulzarea nu poate avea loc atunci când este dispusă pentru înlocuirea pedepsei cu închisoare, pedeapsa impusă iniţial se va executa, sau restul pedepsei în curs de executare, ori se va proceda la aplicarea, după caz, a suspendării executării acesteia, sau la înlocuirea în temeiul articolului 88 din acest Cod.

7. Dispoziţiile stabilite la punctele anterioare nu se vor aplica străinilor condamnaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 31.2, 31.3 şi 31.8 din acest Cod.

SUBCAPITOLUL 3

Liberarea condiţionată

Articolul 90

1. Se stabileşte liberarea condiţionată din executarea pedepselor privative de libertate pentru acei condamnaţi la care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) Se află în al treilea an de tratament penitenciar;

b) Au executat trei pătrimi din condamnarea aplicată;

c) S-a constatat o conduită bună şi că există, cu privire la condamnat, un prognostic individualizat favorabil privind reintegrarea socială, fapt menţionat în raportul final prevăzut în articolul 67 din Legea Organică Generală a Penitenciarelor.

Nu se va considera îndeplinită circumstanţa anterioară dacă respectivul condamnat nu a acoperit consecinţele civile derivate din delict în cazurile şi conform criteriilor stabilite în articolul 72.5 şi 6 din Legea Organică Generală a Penitenciarelor.

De asemenea, în cazul persoanelor condamnate pentru delictele de terorism menţionate în secţiunea 2, capitolul V, titlul XXII, partea a II-a a acestui Cod, sau pentru delicte comise în cadrul organizaţiilor criminale, se va înţelege că există prognosticul de reintegrare socială atunci când condamnatul demonstrează, într-o manieră de netăgăduit, că a abandonat scopurile şi mijloacele activităţii teroriste şi, în plus, a colaborat activ cu autorităţile, fie pentru a împiedica producerea altor delicte de către bandele înarmate, organizaţie sau grup terorist, fie pentru a atenua efectele delictului său, fie pentru identificarea, capturarea şi trimiterea în judecată a persoanelor responsabile de delicte teroriste, pentru obţinerea de probe ori pentru a împiedica acţiunile sau dezvoltarea organizaţiilor sau asociaţiilor din care a făcut parte sau cu care a colaborat, ceea ce s-ar putea demonstra printr-o declaraţie expresă de repudiere a activităţilor infracţionale şi de abandonare a violenţei şi o cerere expresă de iertare adresată victimelor delictului său, precum şi prin rapoarte tehnice care să ateste că arestatul, realmente, nu mai are nicio legătură cu organizaţia teroristă, cu mediul şi cu activităţile de asociere şi colective ilegale precum şi colaborarea sa cu autorităţile.

2. Judecătorul de Supraveghere, atunci când dispune liberarea condiţionată a condamnaţilor, va putea impune, în mod întemeiat, respectarea uneia sau a mai multor reguli de conduită sau măsurile prevăzute la articolele 83 şi 96.3 din prezentul Cod.

Articolul 91

1. În mod excepţional, fiind îndeplinite circumstanţele de la literele a) şi c) din paragraful 1 al articolului anterior şi atunci când nu este vorba de delictele de terorism menţionate în secţiunea 2, capitolul V, titlul XXII, partea a II-a a acestui Cod sau comise în cadrul organizaţiilor criminale, judecătorul de supraveghere penitenciară, cu informarea prealabilă al Ministerului Public, instituţiilor penitenciare şi a celorlalte părţi, va putea acorda liberarea condiţionată condamnaţilor cu pedeapsa privativă de libertate care au ispăşit două treimi din pedeapsă, atunci când merită acest beneficiu prin desfăşurarea continuă de activităţi de muncă, culturale sau ocupaţionale.

2. La propunerea Instituţiilor penitenciare şi cu informarea prealabilă a Ministerului Public şi a celorlalte părţi, fiind îndeplinite circumstanţele de la literele a) şi c), paragraful 1, articolul anterior, judecătorul de supraveghere penitenciară va putea anticipa, după ispăşirea a jumătate din pedeapsă, acordarea liberării condiţionate în termenul prevăzut în paragraful anterior, până la un maximum de 90 de zile pentru fiecare an de executare efectivă a pedepsei, atunci când nu când nu este vorba de delictele de terorism menţionate în secţiunea 2, capitolul VII, titlul XXII al acestui Cod sau comise în cadrul organizaţiilor criminale. Această măsură se referă la faptul că condamnatul trebuie să fi desfăşurat permanent activităţile indicate în paragraful anterior şi să se dovedească, în plus, participarea efectivă şi favorabilă la programele de reparare a daunelor cauzate victimelor sau la programele de tratament sau dezintoxicare, după caz.

Articolul 92

1. În pofida dispoziţiilor articolelor anterioare, condamnaţii care au îndeplinit vârsta de 60 ani sau o împlinesc în timpul executării pedepsei şi îndeplinesc condiţiile stabilite, cu excepţia cazului în care au ispăşit trei pătrimi din aceasta, sau, după caz, două treimi, vor putea obţine acordarea liberării condiţionate.

Acelaşi criteriu se va aplica atunci când, conform raportului medical, condamnaţii sunt bolnavi care suferă de boli grave incurabile.

2. Constatând Administraţia penitenciară că respectivul condamnat se află în oricare din cazurile prevăzute în paragrafele anterioare, va înainta dosarul de liberare condiţionată, în regimul de urgenţă pe care îl impune cazul, Judecătorului de Supraveghere penitenciară care, după soluţionare, va evalua, alături de circumstanţele personale, dificultatea de a comite infracţiuni şi periculozitatea scăzută a subiectului.

3. Dacă pericolul pentru viaţa subiectului, din cauza bolii sau din cauza vârstei înaintate, este evident, fiind dovedit prin raportul medico-legal şi de serviciile medicale ale stabilimentului penitenciar, Judecătorul de Supraveghere va putea autoriza liberarea condiţionată fără alte formalităţi decât să ceară centrului penitenciar raportul cu prognosticul final, pentru a putea face evaluarea la care se referă paragraful anterior, aceasta fără a aduce atingere urmăririi şi controlului prevăzute în articolul 75 din Legea organică Generală a Penitenciarelor.

Articolul 93

1. Perioada de liberare condiţionată va cuprinde toată perioada de timp care-i lipseşte subiectului pentru a executa pedeapsa. Dacă în această perioadă condamnatul va comite infracţiuni sau nu va respecta regulile de conduită impuse, Judecătorul de supraveghere penitenciară va revoca liberarea condiţionată iar condamnatul va fi încarcerat în perioada şi în anul penitenciar corespunzător, fără a se calcul timpul petrecut în liberare condiţională.

2. În cazul condamnaţilor pentru delictele de terorism menţionate în secţiunea 2, capitolul V, titlul XXII, partea a II-a a acestui Cod, judecătorul de supraveghere penitenciară va putea solicita rapoarte care să-i permită să dovedească împrejurarea că subzistă condiţiile care să permită obţinerea liberării condiţionate. Dacă în această perioadă de liberare condiţionată condamnatul comite infracţiuni, nu respectă regulile de conduită sau nu îndeplineşte condiţiile care i-au permis să acceadă la liberarea condiţionată, judecătorul de supraveghere penitenciară va revoca liberarea acordată, iar condamnatul se va reîntoarce în închisoare în perioada şi anul penitenciar corespunzător.

3. În cazul prevăzut în paragraful anterior, condamnatul va executa perioada restantă din pedeapsa aplicată, pierzând perioada petrecută în liberare condiţionată.

SUBCAPITOLUL 4

Dispoziţii comune

Articolul 94

Conform prevederilor cuprinse în Secţiunea 2 din acest capitol, se consideră inculpaţi obişnuiţi cei care au comis trei sau mai multe delicte cuprinse în acelaşi capitol, într-o perioadă nu mai mare de 5 ani şi au fost condamnaţi pentru acestea.

Pentru a efectua acest calcul, se va considera, pe de o parte, momentul posibilei suspendări sau substituiri a pedepsei, conform articolului 88 şi, pe de altă parte, data comiterii acelor delicte care fundamentează şi conferă condamnatului atributul de „obişnuit”.

TITLUL IV

Măsurile de siguranţă

CAPITOLUL I

Măsurile de siguranţă generale

Articolul 95

1. Măsurile de siguranţă se vor aplica de către judecător sau de tribunal, cu informarea prealabilă corespunzătoare, persoanelor care se află în cazurile prevăzute în capitolul următor al acestui Cod, atunci când sunt îndeplinite următoarele circumstanţe:

1° Subiectul a comis o faptă prevăzută ca delict;

2° Din fapta şi circumstanţele personale ale subiectului se deduce un prognostic de comportament viitor care să releve posibilitatea comiterii altor infracţiuni.

2. Atunci când pedeapsa care poate fi aplicată pentru delictul comis nu a fost privativă de libertate, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va putea dispune numai una sau unele din măsurile prevăzute la articolul 96.3.

Articolul 96

1. Măsurile de siguranţă ce se pot aplica conform acestui Cod sunt privative de libertate sau neprivative de libertate.

2. Sunt măsuri privative de libertate:

1° Internarea într-un centru psihiatric;

2° Internarea într-un centru de dezintoxicare;

3° Internarea într-un centru special de educare.

3. Sunt măsuri neprivative de libertate:

1° Neexercitarea profesiei;

2° Expulzarea de pe teritoriul naţional a cetăţenilor străini nerezidenţi legal în Spania;

3° Probaţiunea;

4° Custodia familială. Persoana care se supune acestei măsuri va fi în îngrijirea şi supravegherea rudei desemnate şi care acceptă custodia, pe care o va exercita în relaţie cu Judecătorul de Supraveghere Penitenciară şi fără lezarea activităţilor şcolare sau de muncă ale persoanei custodiate;

5° Privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau mopede;

6° Privarea de dreptul de a deţine sau de a purta armă.

Articolul 97

În timpul executării sentinţei, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va adopta, printr-o procedură contradictorie, cu propunerea prealabilă a Judecătorului de Supraveghere Penitenciară, una din următoarele decizii:

a) menţinerea executării măsurii de siguranţă impuse.

b) decretarea încetării oricărei măsuri de siguranţă impuse, atâta timp cât nu există periculozitatea penală a subiectului.

c) înlocuirea unei măsuri de siguranţă cu alta care se consideră mai potrivită, dintre cele prevăzute pentru cazul în speţă. În cazul în care a fost aplicată substituirea şi subiectul a evoluat nefavorabil, substituirea va rămâne fără efect, revenind la aplicarea măsurii substituite.

d) suspendarea executării măsurii de siguranţă, având în vedere rezultatul deja obţinut prin aplicarea acesteia, pentru o perioadă nu mai mare decât cea rămasă până la maximul menţionat în sentinţa de condamnare. Suspendarea va fi condiţionată de faptul că subiectul nu trebuie să comită infracţiuni în perioada termenului fixat şi-şi va înceta efectele dacă se va demonstra din nou oricare din circumstanţele prevăzute în articolul 95 din acest Cod.

Articolul 98

1. În scopul celor menţionate la articolul anterior, în cazul unei măsuri de siguranţă privativă de libertate sau a unei măsuri de probaţiune ce trebuie executată după ispăşirea unei pedepse cu închisoare, Judecătorul de Supraveghere Penitenciară va fi obligat să înainteze, cel puţin odată pe an, o propunere de menţinere, încetare, substituire sau suspendare a acestei măsuri. Pentru a formula propunerea la care se referă articolul anterior, Judecătorul de Supraveghere Penitenciară va trebui să evalueze rapoartele emise de experţii şi specialiştii care-l asistă pe cel supus măsurii de siguranţă şi, după caz, rezultatul celorlalte demersuri dispuse în acest scop.

2. În cazul oricărei alte măsuri care nu este privativă de libertate, judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa va solicita direct Administraţiilor, experţilor şi specialiştilor menţionaţi la punctul anterior rapoartele corespunzătoare cu privire la situaţia condamnatului, gradul său de reintegrare şi posibilitatea de comitere de noi infracţiuni sau de recidivism.

3. În toate cazurile, judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa va da o soluţie motivată cu privire la propunerea sau rapoartele menţionate la primele două puncte, după audierea persoanei supuse măsurii, precum şi a Ministerului Public şi a celorlalte părţi. Vor fi de asemenea audiate în legătură cu delictul victimele care nu erau prezente la solicitarea acesteia la început sau în orice moment al executării pedepsei, cu condiţia să poată fi localizate.

Articolul 99

În cazul în care sunt aplicate ambele pedepse şi măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul sau tribunalul va dispune îndeplinirea măsurii, care se va deduce din executarea pedepsei pronunţate. O dată înlăturată măsura de siguranţă, judecătorul sau tribunalul va putea, dacă prin executarea pedepsei s-au pus în pericol efectele obţinute prin aceasta, să suspende executarea restului de pedeapsă pentru o perioadă nu mai mare decât durata acesteia sau să aplice una din măsurile prevăzute în articolul 96.3.

Articolul 100

1. În cazul încălcării unei măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul sau tribunalul va dispune reinternarea subiectului în centrul de unde a evadat sau în altul adecvat stării sale.

2. În cazul altor măsuri, judecătorul sau tribunalul va putea dispune substituirea măsurii încălcate cu cea a internării, dacă aceasta a fost prevăzută în cazul în speţă şi dacă încălcarea îşi demonstrează necesitatea.

3. În ambele cazuri judecătorul sau tribunalul va aduce dovezi ale încălcării. În acest scop, refuzul subiectului de a urma sau de a continua un tratament medical stabilit iniţial nu va fi considerat o încălcare. Totuşi, judecătorul sau tribunalul poate dispune înlocuirea tratamentului iniţial sau a celui respins ulterior cu o altă măsură dintre cele aplicabile cazului respectiv.

CAPITOLUL II

Aplicarea măsurilor de siguranţă

SUBCAPITOLUL 1

Măsurile privative de libertate

Articolul 101

1. Subiectului care este declarat exonerat de responsabilitatea penală, conform punctului 1 al articolului 20, i se va putea aplica, dacă este necesar, măsura de internare pentru tratament medical sau educaţie specială într-un stabiliment adecvat tipului de anomalie sau alterare psihică a acestuia sau oricare alta din măsurile prevăzute la punctul 3 al articolului 96. Internarea nu va putea depăşi durata pedepsei privative de libertate, dacă subiectul a fost declarat responsabil şi, în consecinţă, judecătorul sau tribunalul va dispune în sentinţă acea limită maximă.

2. Persoana care se supune acestei măsuri nu va putea părăsi stabilimentul fără autorizarea judecătorului sau tribunalului care a pronunţat sentinţa, conform prevederilor articolului 97 al acestui Cod.

Articolul 102

1. Persoanelor exonerate de responsabilitate penală conform punctului 2 al articolului 20, li se va aplica, dacă este necesar, măsura de internare în centre publice sau private de dezintoxicare acreditate sau omologate, sau oricare altă măsură prevăzută la punctul 3 al articolului 96. Internarea nu va putea depăşi durata pedepsei privative de libertate, dacă subiectul a fost declarat responsabil şi, în acest scop, judecătorul sau tribunalul va stabili în sentinţă limita maximă.

2. Persoana căreia i se aplică această măsură nu va putea părăsi stabilimentul fără autorizarea judecătorului sau a tribunalului care a pronunţat sentinţa, conform prevederilor articolului 97 al acestui Cod.

Articolul 103

1. Persoanelor care au fost exonerate de răspundere conform punctului 3 al articolului 20, li se va putea aplica, dacă este necesar, măsura de internare într-un centru de educare special sau oricare altă măsură prevăzută la punctul 3 al articolului 96. Internarea nu va putea depăşi durata pedepsei privative de libertate, dacă subiectul a fost declarat responsabil şi, în acest scop, judecătorul sau tribunalul va stabili în sentinţă limita maximă.

2. Persoana căreia i se aplică această măsură nu va putea părăsi stabilimentul fără autorizarea judecătorului sau a tribunalului care a pronunţat sentinţa, conform prevederilor articolului 97 al acestui Cod.

3. În acest caz, propunerea la care face referire articolul 98 al acestui Cod va trebui să se facă la terminarea fiecărui curs sau an de învăţământ.

Articolul 104

1. În cazurile de exonerare incompletă în legătură cu punctele 1, 2 şi 3 ale articolului 20, judecătorul sau tribunalul va putea aplica, în afara pedepsei corespunzătoare, măsurile prevăzute la articolele 101, 102 şi 103. Totuşi, măsura de internare se va putea aplica numai atunci când pedeapsa impusă este cea privativă de libertate şi durata acesteia nu va putea depăşi durata pedepsei prevăzută în acest Cod pentru respectiva infracţiune. Pentru aplicarea ei se vor respecta dispoziţiile articolului 99.

2. Atunci când se aplică o măsură de internare a celor prevăzuţi la punctul anterior sau la articolele 101, 102 şi 103, judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa va anunţa Ministerul Public cu suficient timp înainte dacă măsura se apropie de sfârşit, în scopurile prevăzute la prima dispoziţie adiţională din prezentul Cod.

SUBCAPITOLUL 2

Măsurile neprivative de libertate

Articolul 105

În cazurile prevăzute la articolele 101-104, judecătorul sau tribunalul, la aplicarea măsurii privative de libertate sau în timpul executării acesteia, va putea dispune, motivat, obligaţia ca persoana căreia i s-a aplicat respectiva măsură să respecte una sau mai multe din următoarele măsuri:

1. Pentru o perioadă de cel mult 5 ani:

a) probaţiunea;

b) custodia familială. Persoana care se supune acestei măsuri va fi în îngrijirea şi supravegherea rudei desemnate şi care acceptă custodia, pe care o va exercita în relaţie cu Judecătorul de Supraveghere Penitenciară şi fără lezarea activităţilor şcolare sau de muncă ale persoanei custodiate.

2. Pentru o perioadă de cel mult 10 ani:

a) probaţiunea;

b) privarea de dreptul de a deţine sau dreptul de port armă;

c) privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau motorete.

Pentru a dispune obligaţia de a respecta una sau unele din măsurile prevăzute în acest articol, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va trebui să evalueze rapoarte emise de experţii sau specialiştii însărcinaţi să asiste subiectul supus măsurii de siguranţă.

Judecătorul de Supraveghere Penitenciară sau serviciile Administraţiei corespunzătoare vor informa judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa.

În cazurile prevăzute la articolul anterior, judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa va dispune ca serviciile de asistenţă socială competente să acorde ajutorul sau îngrijirea necesară şi legală celui supus măsurilor de siguranţă neprivative de libertate.

Articolul 106

1. Probaţiunea va consta din supunerea condamnatului la controlul tribunalului şi la îndeplinirea uneia din următoarele măsuri:

a) obligaţia de a putea fi mereu localizat cu ajutorul dispozitivelor electronice;

b) obligaţia de a se prezenta în mod regulat în locaţia stabilită de judecător sau tribunal;

c) obligaţia raportării imediate, în termenul maxim şi prin mijloacele stabilite de judecător sau tribunal, a fiecărei modificări a domiciliului sau a locului de muncă;

d) interdicţia de a părăsi domiciliul sau zona specifică fără permisiunea judecătorului sau a tribunalului;

e) interdicţia de a se apropia de victimă, sau de rudele acesteia ori de alte persoane stabilite de judecător sau tribunal;

f) interdicţia de a comunica cu victima, sau cu rudele acesteia sau cu alte persoane stabilite de judecător sau tribunal;

g) interdicţia de a vizita anumite zone, locuri sau clădiri;

h) interdicţia de a locui în anumite zone;

i) interdicţia de a desfăşura anumite activităţi ce îi pot oferi ocazia să comită infracţiuni similare;

j) obligaţia de a participa la programe de muncă, culturale, de educaţie sexuală sau altele similare;

k) obligaţia de a urma un tratament medical extern sau de a se supune examinărilor medicale periodice.

2. Fără prejudicierea dispoziţiilor articolului 105, judecătorul sau tribunalul va impune măsura de probaţiune în sentinţă pentru a fi executată după pronunţarea pedepsei cu închisoare, atâta timp cât prezentul Cod prevede astfel.

În aceste cazuri, cu cel puţin 2 luni înainte de executarea pedepsei cu închisoare, măsura de probaţiune putând începe chiar atunci, Judecătorul de Supraveghere penitenciară va prezenta propunerea adecvată judecătorului sau tribunalului care pronunţă sentinţa folosind procedura prevăzută la articolul 98. Acesta din urmă, conform acestei proceduri, va stabili conţinutul măsurii, fără prejudicierea dispoziţiilor articolului 97, stabilind obligaţiile sau interdicţiile ce trebuie respectate de către condamnat, astfel cum sunt prevăzute la punctul 1 al acestui articol.

Dacă este supus mai multor pedepse privative de libertate ce trebuie executate consecutiv, cele prevăzute la punctul anterior vor fi înţelese ca o referire la momentul executării acestora.

De asemenea, condamnaţii cărora li s-au impus alte măsuri de probaţiune care nu trebuie executate simultan datorită conţinutului obligaţiilor şi interdicţiilor stabilite, le vor executa consecutiv, fără a aduce prejudicii judecătorului sau tribunalului capabil să exercite sarcinile atribuite la punctul următor.

3. Prin aceeaşi procedură prevăzută la articolul 98, judecătorul sau tribunalul poate:

a) modifica obligaţiile şi interdicţiile impuse;

b) reduce perioada de probaţiune sau chiar o poate termina, considerând, datorită evaluării pozitive a reintegrării, că nu este necesara sau contra-productivă continuarea îndeplinirii obligaţiilor sau interdicţiilor impuse ulterior;

c) lăsa măsura fără efect atunci când circumstanţele descrise în subcapitolul anterior sunt îndeplinite la momentul specificării măsurilor prevăzute la punctul 2 al acestui articol.

4. În cazul încălcării uneia sau mai multor obligaţii, luând în considerare circumstanţele concrete şi folosind procedura indicată la punctele anterioare, judecătorul sau tribunalul poate modifica obligaţiile sau interdicţiile impuse. Dacă încălcarea se repetă sau este gravă, în caz de refuz manifest de a se supune obligaţiilor sau interdicţiilor impuse, judecătorul va emite un certificat de urmărire pentru comiterea unei infracţiuni aparente conform articolului 468 din acest Cod.

Articolul 107

Judecătorul sau tribunalul va putea dispune, întemeiat, măsura decăderii din exercitarea unui anumit drept, profesie, meserie, industrie sau comerţ, funcţie sau post, pe o perioadă de la unu la cinci ani, atunci când subiectul a comis, cu abuz în exercitarea acestora sau având legătură cu această exercitare, o faptă infracţională şi când, din evaluarea circumstanţelor concurente, se poate deduce pericolul de a comite din nou acelaşi delict sau altele asemănătoare, atunci când nu este posibil să i se aplice pedeapsa corespunzătoare din cauză că se află într-una din situaţiile prevăzute la punctele 1, 2 şi 3 ale articolului 20.

Articolul 108

1. Dacă subiectul este cetăţean străin nerezident legal în Spania, judecătorul sau tribunalul va dispune în sentinţă, cu audierea prealabilă a acestuia, expulzarea de pe teritoriul naţional ca măsură substitutivă a măsurilor de siguranţă ce i-au fost aplicate, cu excepţia cazului în care judecătorul sau tribunalul, cu avizul prealabil al Ministerului Public, în mod excepţional şi întemeiat, nu apreciază că natura delictului justifică executarea acesteia în Spania.

Ordinul de expulzare va opri astfel toate procedurile administrative de eliberare a unui permis de şedere sau muncă în Spania.

În cazul în care, după dispunerea expulzării pentru înlocuirea măsurii de siguranţă, aceasta nu poate fi finalizată, se va proceda la executarea măsurii de siguranţă impusă iniţial.

2. Cetăţeanul străin nu va putea reveni în Spania timp de 10 ani de la data expulzării sale.

3. Cetăţeanul străin care încearcă să încalce o hotărâre judecătorească de expulzare şi interdicţia de a intra în ţară la care se referă paragrafele anterioare va fi returnat de autoritatea guvernamentală, calculându-se, integral, un nou termen de interdicţie de a intra începând din acel moment.

TITLUL V

Răspunderea civilă derivată din infracţiuni şi abateri şi cheltuielile de judecată

CAPITOLUL I

Răspunderea civilă şi extinderea sa

Articolul 109

1. Comiterea unei fapte descrise de lege ca infracţiune sau abatere impune obligaţia reparării, în termenii prevăzuţi de lege, a daunelor şi prejudiciilor cauzate de făptuitor.

2. Persoana prejudiciată va putea opta, în orice caz, să ceară Jurisdicţiei Civile răspunderea civilă.

Articolul 110

Răspunderea stabilită în articolul anterior cuprinde:

1. Restituirea;

2. Repararea daunei;

3. Despăgubiri materiale şi morale.

Articolul 111

1. Va trebui restituit, ori de câte ori este posibil, acelaşi bun, cu compensarea pentru deteriorările şi daunele pe care judecătorul sau tribunalul le determină. Restituirea se va face chiar dacă bunul se află în posesia unui terţ şi acesta l-a achiziţionat legal şi de bună credinţă, având dreptul la acţiune în justiţie împotriva celor responsabili şi, după caz, dreptul de a fi despăgubit de partea responsabilă civilmente pentru delict sau abatere.

2. Această dispoziţie nu se aplică atunci când terţul a achiziţionat bunul în forma şi în condiţiile stabilite de lege pentru a-l face irecuperabil.

Articolul 112

Repararea daunei poate consta în obligaţia de a da, a face sau de a nu face ceea ce judecătorul sau tribunalul va stabili, ţinând cont de natura acesteia şi de circumstanţele personale şi patrimoniale ale făptuitorului, determinând dacă acestea pot fi îndeplinite prin el însuşi sau pot fi realizate pe cheltuiala lui.

Articolul 113

Despăgubirea pentru prejudiciile materiale şi morale va cuprinde nu numai prejudiciile cauzate persoanei prejudiciate, ci şi cele cauzate membrilor familiei acestuia sau terţilor.

Articolul 114

Dacă victima a contribuit, prin comportamentul său, la producerea daunei sau prejudiciului suferit, judecătorii sau tribunalele vor putea modera suma reparaţiei sau a despăgubirii.

Articolul 115

Judecătorii şi tribunalele, atunci când stabilesc existenţa responsabilităţii civile, vor stabili, motivat, în sentinţele pronunţate, bazele pe care fundamentează cuantumul daunelor şi despăgubirilor, putând să le stabilească în aceeaşi rezoluţie sau în momentul executării acesteia.

CAPITOLUL II

Persoanele răspunzătoare civil

Articolul 116

1. Orice persoană răspunzătoare penal pentru un delict sau o abatere este, de asemenea, răspunzătoare civil, dacă din fapta comisă decurg daune sau prejudicii. Dacă sunt doi sau mai mulţi responsabili pentru un delict sau o abatere, judecătorii sau tribunalele vor determina cota de răspundere de care se face răspunzător fiecare dintre ei.

2. Autorii şi complicii vor fi răspunzători în solidar cu cotele corespunzătoare şi, în subsidiar, cu cele corespunzătoare celorlalţi responsabili. Responsabilitatea subsidiară va deveni efectivă: mai întâi, cu privire la bunurile autorilor şi apoi la bunurile complicilor.

Atât în cazurile în care se realizează efectiv responsabilitatea solidară, cât şi cea subsidiară, cel care a plătit poate recurge la acţiunea în regres împotriva celorlalţi pentru cotele corespunzătoare fiecăruia.

3. Răspunderea penală a unei persoane juridice va implica răspunderea sa civilă conform dispoziţiilor cuprinse în articolul 110 din acest Cod, în mod solidar cu persoanele fizice care sunt găsite vinovate de aceleaşi acte.

Articolul 117

Asigurătorii care şi-au asumat riscul responsabilităţilor pecuniare derivate din folosirea sau exploatarea oricărui bun, întreprindere, industrie sau activitate, atunci când, ca urmare a unei fapte prevăzute în acest Cod, se produce un eveniment care determină riscul asigurat, vor fi direct responsabili civili până la limita despăgubirii legal stabilite sau a înţelegerii convenite, fără a se aduce atingere dreptului la acţiune în regres contra celor răspunzători.

Articolul 118

1. Exonerarea de răspundere penală prevăzută la punctele 1, 2, 3, 5 şi 6 ale articolului 20, nu cuprinde exonerarea de răspunderea civilă, care va deveni efectivă conform următoarelor reguli:

1° în cazurile incluse la punctele 1, şi 3, cei care sunt, în fapt şi în drept, responsabili sau au custodia persoanelor declarate exonerate de răspunderea penală sunt consideraţi responsabili pentru faptele pe care le comit, ori de câte ori au acţionat din culpă sau neglijenţă, şi fără a se aduce atingere răspunderii civile directe a celor care ar putea fi acuzaţi. Judecătorii sau tribunalele vor stabili, în mod echitabil, măsură în care trebuie să răspundă cu bunurile lor fiecare dintre aceşti subiecţi.

2° cei care sunt în stare de ebrietate sau sub influenţa narcoticelor sunt de asemenea consideraţi responsabili în cazurile prevăzute la punctul 2.

3° în cazurile prevăzute la punctul 5, vor fi răspunzători civil direcţi persoanele în favoarea cărora s-a prevenit răul, proporţional cu prejudiciul care a fost evitat în favoarea lor, dacă acesta este evaluabil sau, altfel, conform deciziei judecătorului sau tribunalului, după o atentă evaluare.

Atunci când cotele de care este răspunzător cel interesat nu sunt desemnate echitabil de către judecător sau tribunal, nici măcar cu aproximaţie, sau atunci când responsabilitatea se extinde asupra Administraţiilor Publice sau asupra celei mai mari părţi a unei populaţii şi, în orice caz, când dauna s-a produs cu asentimentul autorităţii sau a agenţilor săi, se va acorda, după caz, o despăgubire în forma stabilită de lege şi de reglementările speciale.

4° în cazul prevăzut la punctul 6, vor răspunde, în principal, cei care au cauzat frica şi, în absenţa acestora, cei care au comis fapta.

2. În cazul prevăzut la articolul 14, vor fi responsabili civil autorii faptei.

Articolul 119

În toate cazurile prevăzute la articolul anterior, judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa de achitare, apreciind existenţa uneia din cauzele de exonerare citate, va proceda la stabilirea responsabilităţii civile, cu excepţia cazului în care s-a rezervat dreptul de formulare a acţiunilor pe calea corespunzătoare.

Articolul 120

Sunt, de asemenea, responsabili civil, în absenţa celor responsabili penal:

1. Părinţii sau tutorii, pentru daune şi prejudicii cauzate prin delicte sau abateri comise de persoanele majore, care au vârsta de cel puţin 18 ani, aflate sub autoritatea părintească sau tutelă şi care locuiesc împreună, atunci când au partea lor de vină sau neglijenţă.

2. Persoanele fizice sau persoanele juridice titulari de edituri, ziare, reviste, staţii de radio sau de televiziune sau orice alt mijloc de difuzare scrisă, orală sau vizuală, pentru delicte sau abateri comise prin utilizarea mijloacelor ai căror titulari sunt, fără a se aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la articolul 212 din acest Cod.

3. Persoanele fizice sau juridice, în cazul delictelor sau abaterilor comise în stabilimentele ai căror titulari sunt, atunci când, datorită persoanelor care le conduc sau administrează sau a angajaţilor, s-au încălcat reglementările poliţieneşti sau dispoziţiile autorităţii referitoare la fapta comisă, astfel încât aceasta nu s-ar fi produs fără respectiva infracţiune.

4. Persoanele fizice sau juridice care activează în orice fel de industrie sau comerţ, pentru delicte sau culpe comise de angajaţi, subalterni, reprezentanţi sau gesturi în desfăşurarea obligaţiilor de serviciu.

5. Persoanele fizice sau juridice titulare de vehicule susceptibile de a crea riscuri pentru terţi, pentru delicte sau abateri comise prin utilizarea acestora de către subalterni sau reprezentanţi sau persoane autorizate.

Articolul 121

Statul, Comunităţile Autonome, provincia, insulele, municipiile şi celelalte entităţi publice, după caz, răspund, în subsidiar, de daunele cauzate de cei responsabili penal pentru delicte de fraudă sau abateri din neglijenţă, atunci când aceştia sunt autoritate, agenţi şi angajaţi ai acestora sau funcţionari publici în exercitarea sarcinilor sau funcţiilor, când lezarea este o consecinţă directă a funcţionării serviciilor publice care le-au fost încredinţate, fără a se aduce atingere responsabilităţii patrimoniale derivată din funcţionarea normală sau anormală a acestor servicii, conform normelor de procedură administrativă şi fără ca, în niciun caz, să se poată acorda dublă despăgubire.

Dacă răspunderea civilă este revendicată în acţiunile penale împotriva autorităţii, agenţilor şi angajaţilor săi, sau a funcţionarilor civil, cererea trebuie depusă simultan la administraţia publică sau la entitatea supusă probabil răspunderii civile subsidiare.

Articolul 122

Persoana care, cu titlu lucrativ, a beneficiat de efectele unui delict sau abatere, este obligată să restituie lucrul sau să despăgubească dauna până la cuantumul beneficiului.

CAPITOLUL III

Cheltuieli de judecată

Articolul 123

Prin cheltuieli de judecată se înţelege cheltuielile impuse de lege responsabililor penal ai oricărui delict sau abatere.

Articolul 124

Cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele şi indemnizaţiile ocazionate de procedurile judiciare şi întotdeauna vor include onorariul avocatului acuzării în special în delictele acţionate în justiţie numai la cererea părţii.

CAPITOLUL IV

Îndeplinirea responsabilităţii civile şi a celorlalte responsabilităţi pecuniare

Articolul 125

Atunci când bunurile responsabilului civil nu sunt suficiente pentru a se achita, într-o singură tranşă, de responsabilităţile pecuniare, judecătorul sau tribunalul, cu audierea prealabilă a părţi prejudiciate, va putea fracţiona plata acesteia, determinând, după o judicioasă evaluare şi ţinând cont de necesităţile părţii prejudiciate şi de posibilităţile economice ale persoanei responsabile, perioada şi suma tranşelor.

Articolul 126

1. Plăţile efectuate de condamnat sau de partea responsabilă civil în subsidiar se vor aplica în ordinea următoare:

1° Pentru repararea daunei cauzate şi despăgubirea prejudiciilor;

2° Pentru despăgubirea statului pentru suma reprezentând cheltuielile efectuate de acesta în cauză;

3° Pentru costurile acuzatorului particular sau privat, atunci când plata acestuia a fost dispusă în sentinţă;

4° Pentru celelalte cheltuieli de judecată, inclusiv cele ale apărării inculpatului, fără preferinţa părţilor în cauză;

5° Pentru amendă.

2. Atunci când delictul a fost dintre cele care pot fi urmărite numai la cererea părţii, se vor achita costurile pentru acuzatorul privat, mai cu seamă cele privind despăgubirea statului.

TITLUL VI

Consecinţele accesorii

Articolul 127

1. Orice pedeapsă aplicată pentru un delict intenţionat sau pentru o abatere va atrage după sine pierderea bunurilor care provin din aceste delicte şi bunurile, mijloacele sau instrumentele cu care s-a pregătit sau realizat, precum şi câştigurile provenite din delict sau abatere, oricare ar fi transformările suferite. Şi unele şi altele vor fi confiscate, dacă nu aparţin unui terţ de bună-credinţă care nu este responsabil de delict şi care le-a dobândit legal.

Judecătorul sau tribunalul va extinde confiscarea asupra bunurilor, instrumentelor şi câştigurilor pentru activităţile infracţionale comise pentru înfiinţarea unei organizaţii sau grupări criminale sau teroriste, sau pentru comiterea unei infracţiuni de terorism. În aceste scopuri, bunurile fiecărei persoane găsite vinovate de delictele comise în cadrul organizaţiei sau grupării infracţionale sau teroriste sau pentru o infracţiune de terorism disproporţională faţă de veniturile obţinute legal de fiecare persoană în parte vor fi considerate ca fiind obţinute din activitatea infracţională.

2. În cazurile în care legea prevede impunerea unei pedepse cu închisoare mai mare de 1 an pentru comiterea unui delict din culpă, judecătorul sau tribunalul poate dispune pierderea bunurilor obţinute şi a mijloacelor sau instrumentelor cu care a fost pregătit sau executat, precum şi câştigurile din infracţiune, indiferent de transformările prin care au trecut.

3. Dacă din orice motiv nu este posibilă confiscarea bunurilor menţionate în paragraful anterior, se va dispune confiscarea altor bunuri de o valoare echivalentă care aparţin părţilor răspunzătoare penal pentru fapta comisă.

4. Judecătorul sau tribunalul va putea dispune confiscarea prevăzută în paragrafele anterioare ale acestui articol, chiar dacă nu se aplică pedeapsa niciunei persoane, datorită faptului că este exonerată de responsabilitate penală sau că pedeapsa s-a prescris, în acest ultim caz trebuind să fie demonstrată situaţia patrimonială ilicită.

5. Bunurile confiscate se vor vinde, dacă provin din comerţul licit, produsul destinat fiind destinat să acopere responsabilitatea civilă a condamnatului dacă legea nu prevede altfel, iar dacă nu provin din comerţul licit li se va da destinaţia conform reglementărilor şi, în absenţa acestora, se vor distruge.

Articolul 128

Atunci când aceste bunuri şi instrumente provin din comerţul licit şi valoarea lor nu este proporţională cu natura sau gravitatea infracţiunii penale sau au fost îndeplinite complet responsabilităţile civile, judecătorul sau tribunalul va putea să nu dispună confiscarea sau să dispună confiscarea parţială.

Articolul 129

1. În caz de delicte sau abateri comise în colaborare sau prin intermediul unor firme, organizaţii, grupuri sau orice alt tip de entităţi sau grupări de persoane care, din cauză că nu au personalitate juridică, nu sunt incluse în articolului 31 bis din acest Cod, judecătorul sau tribunalul poate pronunţa o hotărâre motivată dispunând acelor firme, organizaţii, grupuri, entităţi sau grupări una sau mai multe consecinţe accesorii ale pedepsei relevante impuse autorului, cu conţinutul prevăzut la literele c)-g) ale articolului 33.7. Judecătorul sau tribunalul poate dispune interdicţia definitivă de a desfăşura orice activitate, chiar dacă este legală.

2. Consecinţele accesorii menţionate la punctul anterior se pot aplica doar firmelor, organizaţiilor, grupurilor, entităţilor sau adunărilor menţionate atunci când acest Cod prevede în mod special acest lucru sau în cazul oricărui delict sau abatere pentru care este permisă solicitarea răspunderii penale a persoanelor juridice.

3. Închiderea temporară a întreprinderilor, suspendarea activităţilor corporative şi intervenţia judiciară pot fi de asemenea dispuse de judecătorul investigator ca măsură provizorie în timpul procedurilor de investigare în scopurile stabilite de acest articol şi în limitele menţionate la articolul 33.7.

TITLUL VII

Stingerea responsabilităţii penale şi efectele sale

CAPITOLUL I

Cauzele care sting răspunderea penală

Articolul 130

1. Responsabilitatea penală se stinge:

1° Prin decesul condamnatului.

2° Prin executarea integrală a pedepsei.

3° Prin încetarea definitivă a pedepsei, conform dispoziţiilor articolului 85.2 din prezentul Cod.

4° Prin graţiere.

5° Prin acordarea iertării de către persoana ofensată, când legea prevede astfel. Iertarea va trebui acordată în mod expres înainte de a se pronunţa sentinţa, în care scop judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa va trebui să audieze persoana prejudiciată de delictul comis, înainte de a pronunţa sentinţa.

În delictele sau abaterile împotriva minorilor sau persoanelor cu handicap, judecătorii sau tribunalele, cu audierea Ministerului Public, vor putea respinge eficienţa iertării acordate de reprezentanţii acestora, dispunând continuarea procedurii, cu intervenţia Ministerului Public, sau executarea condamnării.

Pentru respingerea iertării la care face referire paragraful anterior, judecătorul sau tribunalul va trebui să audieze din nou pe reprezentantul minorului sau a persoanei cu handicap.

6° Prin prescrierea delictului.

7° Prin prescrierea pedepsei sau a măsurii de siguranţă.

2. Transformarea, fuziunea, absorbţia sau divizarea unei persoane juridice nu stinge răspunderea penală, care va fi transferată firmei sau firmelor în care este transformată, fuzionată sau absorbită, şi se va extinde firmelor rezultate din divizare. Judecătorul sau tribunalul poate dispune transferarea responsabilităţii către persoana juridică în considerarea proporţiei pe care o are persoana juridică responsabilă iniţial.

Răspunderea penală nu este stinsă prin dizolvarea ascunsă sau aparentă a persoanei juridice. Se va considera, în toate cazurile, că există dizolvare ascunsă sau aparentă a persoanei juridice atunci când activitatea sa economică continuă şi îşi păstrează o identitate substanţială de clienţi, furnizori şi angajaţi, sau cea mai mare parte a acestora.

Articolul 131

1. Delictele se prescriu:

După 20 de ani, atunci când pedeapsa maximă prevăzută pentru delict este închisoarea de 15 ani sau peste.

După 15 ani, atunci când pedeapsa maximă prevăzută de lege este decăderea pe o perioadă mai mare de 10 ani sau închisoarea pe o perioadă mai mare de 10 ani şi mai mică de 15 ani.

După 10 de ani, atunci când pedeapsa maximă prevăzută de lege este închisoarea sau decăderea pentru o perioadă mai mare de 5 ani şi care să nu depăşească 10 ani.

După 5 de ani, toate celelalte delicte, cu excepţia celor de calomnie şi defăimare, care se prescriu după un an.

2. Abaterile se prescriu după 6 luni.

3. Atunci când pedeapsa stabilită de lege este una compusă, pentru aplicarea regulilor cuprinse în acest articol se va considera pedeapsa care necesită perioada cea mai mare pentru prescriere.

4. Delictele care lezează umanitatea şi cele de genocid şi delictele împotriva persoanelor şi bunurilor protejate în caz de conflict armat, cu excepţia celor pedepsite la articolul 614, nu se prescriu.

Nici infracţiunile de terorism nu se prescriu, dacă au cauzat vreun deces.

5. În cazul delictelor concurente sau conexe, termenul de prescripţie va fi cel al infracţiunii celei mai grave.

Articolul 132

1. Termenele prevăzute în articolul precedent se vor calcula din ziua în care s-a comis infracţiunea. În cazurile de infracţiune continuată, infracţiune permanentă, precum şi în cazul infracţiunilor care necesită perseverenţă, aceste termene se vor calcula respectiv începând din ziua în care s-a comis ultima infracţiune, de când s-a înlăturat situaţia ilicită sau de când a încetat comportamentul infracţional.

În tentativa de omucidere şi în delictele de avort neconsimţit, vătămare, împotriva libertăţii, de tortură şi contra integrităţii morale, libertăţii şi demnităţii sexuale, intimităţii, dreptului la propria imagine şi inviolabilităţii domiciliului, atunci când victima este minoră, termenele se vor calcula din ziua în care aceasta a împlinit vârsta majoratului şi, dacă a decedat înainte de a împlini această vârstă, începând de la data decesului.

2. Prescripţia se va întrerupe, rămânând fără efect timpul scurs, atunci când este efectuat un act de procedură cu privire la făptuitor, şi va începe să curgă din nou de când se blochează procedura sau se încheie fără condamnare, după următoarele reguli:

1. Procedura va fi considerată realizată împotriva unei anumite persoane din momentul în care, la începutul unui proces, sau ulterior acestui moment, se pronunţă o hotărâre judecătorească motivată atribuindu-i presupusa participare la un eveniment ce poate constitui un delict sau o abatere.

2. În ciuda celor menţionate mai sus, intentarea unui proces sau a unei acuzaţii aduse în faţa unui organism judiciar, în care o anumită persoană despre care se presupune că a participat la un act ce ar putea constitui un delict sau o abatere, va suspenda calculul prescripţiei pentru o perioadă de cel mult 6 luni în cazul unui delict şi de cel mult două luni în cazului unei abateri, ce se va calcula de la data intentării procesului sau a acuzaţiei.

Dacă oricare din hotărârile judecătoreşti menţionate la punctul anterior este emisă împotriva acuzatului sau a inculpatului în termenul respectiv, sau împotriva oricărei persoane implicate în evenimente, se va considera că întreruperea prescripţiei a avut loc retroactiv, pentru toate scopurile, la data intentării procesului sau acuzaţiei.

Dimpotrivă, calculul perioadei de prescripţie va continua de la data intentării procesului sau acuzaţiei dacă, în termen de 6 sau 2 luni, în cazurile respective de delict sau abatere, este emis un ordin judecătoresc definitiv de neadmitere a procesului sau acuzaţiei sau dacă instanţa decide să nu înceapă urmărirea împotriva persoanei acuzate sau trimise în judecată. Continuarea calculului va avea de asemenea loc dacă judecătorul investigator nu adoptă niciuna din hotărârile prevăzute la acest articol în termenele respective.

3. În sensul acestui articol, persoana împotriva căreia este intentată acţiunea trebuie să fie menţionată în ordinul judecătoresc fie prin identificare directă sau prin date care permit specificarea ulterioară a acelei identificări în cadrul organizaţiei sau grupului de persoane responsabil de comiterea actului.

Articolul 133

1. Pedepsele aplicate prin sentinţă definitivă se prescriu:

După 30 de ani, cele cu închisoare de peste 20 de ani.

După 25 ani, cele cu închisoare pentru o perioada de 15 ani sau peste, fără să depăşească 20 de ani.

După 20 de ani, cele cu decădere pentru o perioadă mai mare de 10 ani şi cele cu închisoare pentru o perioadă mai mare de 10 ani şi mai mică de 15.

După 15 de ani, cele cu decădere pentru o perioadă mai mare de 6 ani şi care nu depăşesc 10 ani şi cele cu închisoare pentru o perioadă mai mare de 5 ani şi mai mică de 10.

După 10 ani, celelalte pedepse grave.

După 5 ani, pedepsele mai puţin grave.

După un an, pedepsele uşoare.

2. Pedepsele aplicate pentru crimele împotriva umanităţii şi cele de genocid şi pentru delictele împotriva persoanelor şi bunurilor protejate în caz de conflict armat, cu excepţia celor sancţionate conform articolului 614, nu se prescriu.

Nici pedepsele pentru infracţiunile de terorism nu se prescriu, dacă acestea din urmă au cauzat decesul unei persoane.

Articolul 134

Prescrierea pedepsei se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei sau de la data revocării pedepsei, dacă executarea acesteia a început.

Articolul 135

1. Măsurile de siguranţă se prescriu după 10 ani, dacă au fost privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 3 ani şi după 5 ani dacă au fost privative de libertate pentru o perioadă egală sau mai mică de 3 ani sau au avut alt conţinut.

2. Termenul de prescripţie se va calcula de la data rămânerii definitive a rezoluţiei prin care s-a aplicat măsura sau, în cazul executării succesive, de la data începerii executării.

3. Dacă executarea unei măsuri de siguranţă a fost ulterioară executării unei pedepse, termenul se va calcula de la stingerea acesteia.

CAPITOLUL II

Anularea antecedentelor penale

Articolul 136

1. Condamnaţii a căror răspundere penală s-a stins vor avea dreptul să obţină de la Ministerul Justiţiei, din oficiu sau la cerere, anularea antecedentelor lor penale, cu avizul prealabil al judecătorului sau tribunalului care a pronunţat sentinţa.

2. Pentru recunoaşterea acestui drept trebuie îndeplinite următoarele cerinţe indispensabile:

1° Să fi îndeplinit responsabilităţile civile rezultate din infracţiune, cu excepţia cazurilor de insolvabilitate declarată de judecătorul sau tribunalul care a pronunţat sentinţa, cu excepţia cazului în care nu s-a îmbunătăţit situaţia economică a condamnatului.

În pofida dispoziţiilor paragrafului anterior, în cazul prevăzut la articolul 125 va fi suficient ca respectivul condamnat să fie la zi cu plăţile fracţionate care i-au fost stabilite de judecătorul sau tribunalul care pronunţă sentinţa şi prezintă, după opinia acestora, suficiente garanţii privind plata sumei restante.

2° Să se fi scurs, fără ca învinuitul să fi comis alte infracţiuni, următoarele termene: şase luni pentru pedepsele uşoare; doi ani pentru pedepsele care nu depăşesc 12 luni şi cele aplicate pentru delicte de neglijenţă; trei ani pentru celelalte pedepse mai puţin grave; şi cinci ani pentru pedepsele grave.

3. Aceste termene se vor calcula începând din ziua următoare celei în care pedeapsa s-a stins, dar dacă aceasta s-a aplicat cu suspendare condiţionată, termenul, o dată obţinută încetarea definitivă, se va calcula din ziua următoare celei în care ar fi fost executată pedeapsa dacă nu s-ar fi bucurat de acest beneficiu.

În acest caz, se va considera ca dată iniţială pentru calculul duratei pedepsei, ziua următoare celei acordării suspendării.

4. Înregistrarea antecedentelor penale în diferite secţii ale Registrului Central al Condamnaţilor şi Inculpaţilor judecaţi în lipsă nu vor fi publice. Pe durata valabilităţii lor, se vor elibera numai certificate cu limitările şi garanţiile prevăzute în normele specifice şi în cazurile stabilite de lege. În orice caz, se vor elibera cele solicitate de judecători sau tribunale, fie ca se referă sau nu la înregistrări anulate, menţionându-se în mod expres dacă există această ultimă circumstanţă.

5. În cazurile în care, în ciuda îndeplinirii cerinţelor stabilite la acest articol pentru anulare, fie prin cererea celui interesat, fie din oficiu la cererea Ministerului Justiţiei, aceasta nu s-a produs, judecătorul sau tribunalul, îndeplinite fiind aceste circumstanţe, va dispune anularea şi nu va ţine cont de aceste antecedente.

Articolul 137

Consemnările privind măsurile de siguranţă impuse conform dispoziţiilor acestui Cod sau ale altor legi penale vor fi anulate după executarea sau prescrierea respectivei măsuri; până atunci, vor figura numai în certificatele eliberate de Registru pentru judecători sau tribunale sau autorităţi administrative, în cazurile stabilite de lege.

PARTEA a II-a

Infracţiunile şi pedepsele acestora

TITLUL I

Omuciderea şi formele acesteia

Articolul 138

Persoana care ucide o altă persoană va fi pedepsită pentru omor cu pedeapsa închisorii de la 10 la 15 ani.

Articolul 139

Va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la 15 la 20 de ani pentru asasinat persoana care va ucide o altă persoană în una din următoarele circumstanţe:

1° Cu premeditare;

2° Pentru o sumă de bani, recompensă sau promisiune;

3° Cu cruzime, mărind deliberat şi inuman suferinţa victimei.

Articolul 140

Atunci când la comiterea unui asasinat se constată existenţa mai multor circumstanţe dintre cele prevăzute la articolul anterior, se va aplica pedeapsa cu închisoare de la 20 la 25 de ani.

Articolul 141

Provocarea, conspirarea şi propunerea de a comite delictele prevăzute la ultimele trei articole vor fi pedepsite cu o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade decât cea menţionată în articolele anterioare.

Articolul 142

1. Persoana care, printr-o gravă neglijenţă, cauzează moartea altuia, va fi pedepsită pentru ucidere din culpă, cu pedeapsa închisorii de la unu la patru ani.

2. Atunci când uciderea din culpă este comisă în contextul utilizării unui vehicul cu motor, a unei motorete sau a unei arme de foc, se va aplica, în plus, şi respectiva pedeapsă de privare de dreptul de a conduce vehicule cu motor şi motoare sau de dreptul de a deţine arme şi dreptul de port armă, pentru o perioadă de la unu la şase ani.

3. Atunci când ucidere din culpă a fost comisă din neglijenţă profesională, se va aplica, în plus, pedeapsa de decădere specială din dreptul de a exercita profesia, meseria sau funcţia pe o perioadă de la trei la şase ani.

Articolul 143

1. Persoana care îndeamnă o alta la suicid va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la patru la opt ani.

2. Se va aplica pedeapsa cu închisoare de la doi la cinci ani persoanei care cooperează prin acţiuni necesare la sinuciderea altei persoane.

3. Va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la şase la zece ani, dacă cooperarea sa merge până la punctul de realizare a morţii.

4. Persoana care cauzează sau cooperează cu acţiuni necesare şi directe la decesul altei persoane, la cererea expresă a acesteia din urmă, formulată în mod serios şi expres, în cazul în care victima suferă de o boală gravă care ar conduce în mod inevitabil la decesul său sau care produce suferinţe grave şi imposibil de suportat, va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică cu un grad sau două decât cele menţionate la punctele 2 şi 3 ale acestui articol.

TITLUL II

Avortul

Articolul 144

Cel care produce avortul unei femei, fără consimţământul acesteia, va fi pedepsit cu pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8 ani şi cu decăderea specială din exercitarea oricărei profesii medicale sau de prestare de servicii de orice fel în clinici, stabilimente sau cabinete medicale de ginecologie, publice sau private, pe o perioadă de la 3 la 10 ani.

Aceleaşi pedepse se vor aplica persoanei care produce avortul, cu consimţământul femeii obţinut prin violenţă, ameninţare sau inducere în eroare.

Articolul 145

1. Persoana care produce avortul unei femei, cu consimţământul acesteia, în afara cazurilor permise de lege, va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la 1 la 3 ani şi cu decăderea specială din exercitarea oricărei profesii medicale sau de prestare de servicii de orice fel în clinici, stabilimente sau cabinete medicale de ginecologie, publice sau private, pe o perioadă de la 1 la 6 ani. Judecătorul poate pronunţa o pedeapsă în jumătatea ei superioară dacă actele descrise la acest punct sunt comise în afara unei autorităţi publice sau centru ori instituţie privată.

2. Femeia care îşi provoacă avortul sau consimte ca o altă persoană să i-l provoace, în afara cazurilor permise de lege, va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau amendă de la 6 la 24 luni.

3. În toate cazurile, judecătorul sau tribunalul va aplica pedepsele prevăzute în acest articol în jumătatea superioară dacă sunt comise după vârsta gestaţională de douăzeci şi două de săptămâni.

Articolul 145 bis

1. Pedeapsa cu amenda de la 6 la 20 luni şi decăderea specială din dreptul de a oferi orice fel de servicii în clinici ginecologice publice sau private, instituţii sau cabinete medicale se va aplica, pentru o perioadă de la 6 luni la 2 ani, oricărei persoane care, în cazurile admise de lege, comite un avort:

a) fără să fi verificat dacă femeia a fost informată în prealabil despre drepturile, subvenţiile publice şi ajutorul pentru sprijinirea maternităţii;

b) fără să se fi scurs perioada de aşteptare prevăzută de legislaţie;

c) fără să fi obţinut rapoartele solicitate;

d) în afara autorităţii publice sau centrului ori instituţiei private. În acest caz, judecătorul poate aplica pedeapsa în jumătatea sa superioară.

2. În toate cazurile, judecătorul sau tribunalul va aplica pedepsele prevăzute în acest articol în jumătatea superioară, dacă avortul este comis începând cu vârsta gestaţională de 22 săptămâni.

3. Femeia însărcinată nu va fi pedepsită potrivit acestei prevederi.

Articolul 146

Persoana care, din neglijenţă gravă, provoacă un avort, va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la 3 la 5 luni sau amendă de la 6 la 10 luni.

Atunci când avortul a fost comis din neglijenţă profesională, se va aplica, de asemenea, pedeapsa decăderii speciale din exercitarea profesiei, meseriei sau funcţiei, pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Femeia însărcinată nu va fi pedepsită, potrivit acestei prevederi.

TITLUL III

Vătămarea corporală

Articolul 147

1. Persoana care, prin orice mijloc sau procedeu, cauzează alteia leziuni care afectează integritatea corporală sau sănătatea fizică sau mentală a acesteia va fi pedepsită pentru delictul de vătămare corporală cu pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, cu condiţia ca leziunea să necesite, în mod obiectiv, pentru vindecare, în afara unei prime asistenţe facultative, tratament medical sau chirurgical. Simpla supraveghere sau urmărirea facultativă a cursului evoluţiei leziunii nu se consideră tratament medical.

Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită persoana care, în decurs de un an, a comis de patru ori acţiunea descrisă la articolul 617 al acestui Cod.

2. Totuşi, fapta descrisă la punctul anterior va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoare de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 12 luni, atunci când este de gravitate mai mică, avându-se în vedere mijlocul folosit sau rezultatul produs.

Articolul 148

Vătămările prevăzute la punctul 1 al articolului anterior vor putea fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani, ţinând cont de rezultatul cauzat sau riscul produs:

1° Dacă la comiterea agresiunii s-au folosit arme, instrumente, obiecte, mijloace, metode sau forme care, în mod concret, au pus în pericol viaţa sau sănătatea fizică sau psihică a celui vătămat;

2° Dacă s-a comis cu cruzime;

3° Dacă victima are mai puţin de 12 ani sau prezintă un handicap.

4° Dacă victima este sau a fost soţia, femeia cu care autorul avea o relaţie afectivă, chiar dacă nu coabitau.

5° Dacă victima este o persoană deosebit de vulnerabilă care trăieşte împreună cu autorul.

Articolul 149

1. Persoana care cauzează altei persoane, prin orice mijloc sau procedeu, pierderea sau încetarea funcţionării unui organ sau membru principal, a unui simţ, impotenţă, sterilitate, o deformare gravă sau o boală somatică sau psihică gravă va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani.

2. Persoana care cauzează alteia o mutilare genitală în oricare din manifestările ei va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani. Dacă victima este minoră sau cu handicap, se va aplica pedeapsa de decădere specială din exercitarea autorităţii părinteşti, a drepturilor care decurg din tutelă, curatelă, îngrijire sau protecţie, pe o perioadă de la 4 la 10 ani, dacă judecătorul consideră că aceasta este în interesul minorului sau al persoanei cu handicap.

Articolul 150

Persoana care cauzează alteia pierderea sau încetarea funcţionării unui organ sau membru neprincipal sau o diformitate va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 ani.

Articolul 151

Provocarea, conspirarea şi propunerea de a comite delictele prevăzute în articolele precedente ale acestui titlu va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade decât cea pentru delictul corespunzător.

Articolul 152

1. Persoana care, din neglijenţă gravă, provoacă una din vătămările prevăzute la articolele anterioare va fi pedepsită:

1° Cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni, în cazul vătămărilor descrise la articolul 147.1;

2° Cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, în cazul vătămărilor descrise la articolul 149;

3° Cu pedeapsa închisorii de la 6 la 2 ani, în cazul vătămărilor descrise la articolul 150.

2. Arunci când faptele la care face referite prezentul articol au fost comise utilizând un vehicul cu motor, o motoretă sau o armă de foc, se va aplica, de asemenea, şi, respectiv, pedeapsa privării de dreptul de a conduce vehicule cu motor şi motorete sau de dreptul de a deţine arme şi dreptul de port armă, pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

3. Atunci când vătămările au fost comise din neglijenţă profesională, se va aplica, de asemenea, pedeapsa decăderii speciale din exercitarea profesiei, meseriei sau funcţiei, pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

Articolul 153

1. Persoana care, prin orice mijloc sau procedeu, cauzează alteia un prejudiciu psihic sau o vătămare nedefinite ca infracţiuni în acest Cod, ori va lovi sau maltrata altă persoană fără a o vătăma, dacă victima este sau a fost soţia sa, sau o femeie cu care a avut o relaţie amoroasă, chiar dacă nu coabitau, sau o persoană deosebit de vulnerabilă care locuieşte cu autorul, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau cu muncă în folosul comunităţii de la 31 la 80 de zile şi, toate cazurile, cu interzicerea de dreptul de a deţine arme şi dreptul de port armă de la 1 la 3 ani, precum şi, atunci când judecătorul sau tribunalul consideră că este în interesul minorului sau al persoanei cu handicap, cu decăderea specială din exercitarea autorităţii părinteşti, a tutelei, curatelei, îngrijire sau protecţie, pentru o perioadă de cel mult 5 ani.

2. Dacă victima infracţiunii prevăzute la punctul anterior este oricare din persoanele menţionate la articolul 173.2, cu excepţia persoanelor menţionate la punctul anterior al acestui articol, autorul infracţiunii va fi pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau muncă în folosul comunităţii de la 31 la 80 zile şi, în toate cazurile, privarea de dreptul de a deţine arme de la 1 an şi o zi la 3 ani, precum şi, dacă judecătorul sau tribunalul consideră adecvat în interesul minorului sau a persoanei cu handicap, cu decăderea specială din exercitarea autorităţii părinteşti, tutelei, curatelei, îngrijirii sau protecţiei, pentru o perioadă de la 6 luni la 3 ani.

3. Pedepsele prevăzute la punctele 1 şi 2 se vor aplica în jumătatea lor superioară atunci când delictul se comite în prezenţa minorilor sau utilizând arme sau are loc la domiciliul comun sau la domiciliul victimei sau se realizează încălcând una din pedepsele menţionate la articolul 48 al acestui Cod sau o măsură de precauţie sau de siguranţă de aceeaşi natură.

4. Fără a aduce atingere celor menţionate la punctele anterioare, judecătorul sau tribunalul, motivându-şi hotărârea, în considerarea circumstanţelor personale ale autorului şi ale celor rezultate în cursul comiterii evenimentului, poate impune pedeapsa cu un grad mai mică.

Articolul 154

Persoanele care se încaieră între ele, atacându-se cu înverşunare şi utilizând mijloace sau instrumente care pun în pericol viaţa sau integritatea persoanelor vor fi pedepsite pentru participarea lor la încăierare cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amendă de la 6 la 24 de luni.

Articolul 155

În delictele de vătămare corporală, dacă s-a comis cu consimţământul valabil, liber, spontan şi expres exprimat de persoana vătămată, se va aplica pedeapsa scăzută cu unu sau două grade.

Nu va fi valabil consimţământul dat de un minor sau de o persoană cu handicap.

Articolul 156

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului anterior, consimţământul valabil liber, conştient şi exprimat în mod expres înlătură responsabilitatea penală în cazurile de transplant de organe efectuat conform dispoziţiilor legale, de sterilizări şi chirurgie transsexuală realizate facultativ, cu excepţia cazului în care obţinerea consimţământului nu a fost viciată sau s-a obţinut pentru o sumă de bani sau recompensă sau dacă acesta a fost dat de un minor sau de o persoană cu handicap; în acest caz nu va fi valabil nici consimţământul dat de reprezentanţii legali ai acestora.

Totuşi, nu va fi pedepsită sterilizarea persoanelor cu handicap care suferă de grave deficienţe psihice, atunci când acest lucru, este decis în interesul major al celui afectat şi a fost autorizat de judecător, fie chiar în procedura de stabilire a incapacităţii, fie într-un dosar de jurisdicţie voluntară, cu avizul a doi specialişti, a Ministrului Public şi cu investigarea prealabilă a persoanei cu handicap.

Articolul 156 bis

1. Cei care promovează, favorizează, facilitează sau diseminează obţinerea sau traficul ilegal de organe umane sau transplantul acestora se pedepsesc cu o închisoare de la 6 la 12 ani în cazul unui organ principal şi cu închisoare de la 3 la 6 ani în cazul altor organe.

2. Dacă cel care primeşte organul îşi dă consimţământul în vederea transplantului, fiind conştient de originea sa ilegală, se pedepseşte cu aceleaşi pedepse precum cele prevăzute la punctul anterior, cu un grad sau două mai mici în considerarea circumstanţelor faptei şi ale autorului.

3. Atunci când, în temeiul celor prevăzute la articolul 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest articol, se va pedepsi cu amenda de 3 până la 5 ori mai mare decât câştigul obţinut.

În temeiul normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorul sau tribunalul poate de asemenea impune pedepsele descrie la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

TITLUL IV

Vătămarea fătului

Articolul 157

Persoana care, prin orice mijloc sau procedeu, cauzează unui făt o vătămare sau o boală care prejudiciază grav dezvoltarea sa normală, sau provoacă acestuia o gravă boală fizică sau psihică va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi cu decăderea specială din exercitarea profesiei medicale sau de a presta servicii în orice fel de clinică, stabiliment sau cabinet medical de ginecologie, public sau privat, pe o durată de la 2 la 8 ani.

Articolul 158

Persoana care, din neglijenţă gravă, comite faptele descrise la articolul anterior va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 luni sau cu amendă de la 6 la 10 luni.

Atunci când actele descrise la articolul anterior sunt comise din neglijenţă profesională, se va aplica şi pedeapsa de decădere specială din dreptul de a practica profesia pentru o perioadă de 6 luni.

Femeia însărcinată nu va fi pedepsită conform acestei prevederi.

TITLUL V

Delicte privind manipularea genetică

Articolul 159

1. Vor pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau meserie de la 7 la 10 ani persoanele care, cu alt scop decât acela de a înlătura afecţiunile sau bolile grave, manipulează gene umane astfel încât se alterează genomul.

2. Dacă alterarea genomului s-a produs din neglijenţă gravă, pedeapsa va fi amenda de la 6 la 15 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau meserie de la 1 la 3 ani.

Articolul 160

1. Utilizarea ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau de exterminare a speciei umane va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani şi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau meserie de la 7 la 10 ani.

2. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau meserie de la 6 la 10 ani persoanele care fecundează ovule umane cu oricare alt scop decât acela al procreării umane.

3. Cu aceeaşi pedeapsă se va pedepsi crearea de fiinţe umane identice prin clonare sau alte procedee îndreptate spre selecţia rasei.

Articolul 161

1. Persoana care practică reproducere asistată la o femeie, fără consimţământul acesteia, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani şi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau meserie de la 1 la 4 ani.

2. Pentru punerea în mişcare a acţiunii juridice pentru acest delict, va fi absolut necesar denunţul persoanei prejudecate sau al reprezentantului său legal. Când aceasta este minoră, prezintă handicap sau este invalidă, va putea, de asemenea, să facă denunţ la Ministerul Public.

Articolul 162

În cazul delictelor menţionate în acest titlu, autoritatea judiciară va putea aplica una sau unele din consecinţele prevăzute la articolul 129 al acestui Cod, atunci când cel vinovat face parte dintr-o societate, organizaţie sau asociaţie care, fie şi numai temporar, desfăşoară astfel de activităţi.

TITLUL VI

Delicte împotriva libertăţii

CAPITOLUL I

Reţinea ilegală şi răpirea

Articolul 163

1. Persoana particulară care închide sau reţine pe alta, privând-o de libertate, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 la 6 ani.

2. Dacă cel vinovat pune în libertate pe cel închis sau reţinut în primele trei zile de la reţinerea sa, fără să fi atins scopul propus, se va aplica o pedeapsă de un grad inferior.

3. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 5 la 8 ani dacă victima a fost închisă sau reţinută mai mult de 15 zile.

4. Persoana particulară care, în afara cazurilor permise de lege, prinde o persoană pentru a o preda de îndată autorităţilor va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 6 luni.

Articolul 164

Răpirea unei persoane cu impunerea vreunei condiţii pentru punerea în libertate a acesteia va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani. Dacă răpirea implică circumstanţa prevăzută la articolul 163.3, se va aplica pedeapsa superioară în grad, iar dacă se îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 163.2. se va aplica pedeapsa inferioară în grad.

Articolul 165

Pedepsele prevăzute la articolele anterioare se vor aplica în jumătatea lor superioară, în respectivele cazuri, dacă reţinerea ilegală sau sechestrarea s-a făcut cu simularea autorităţii sau funcţiei publice sau dacă victima este minoră sau cu handicap ori este funcţionar public în exerciţiul funcţiunii.

Articolul 166

Acuzatul de reţinere ilegală sau răpire care nu face cunoscut locul unde se află persoana reţinută va fi pedepsit, după caz, cu pedepse superioare în grad decât cele menţionate la articolele anterioare ale acestui Cod, cu excepţia cazului în care a pus-o în libertate.

Articolul 167

Autoritatea sau funcţionarul public, în afara cazurilor permise de lege, şi fără a comis delictul, săvârşeşte una din faptele descrise la articolele anterioare va fi pedepsită cu pedepsele respective prevăzute în acestea, în jumătatea lor superioară şi, în plus, cu decăderea absolută pe o perioadă de la 8 la 12 ani.

Articolul 168

Provocarea, conspirarea şi propunerea de a comite delictele prevăzute în acest capitol vor fi pedepsite cu pedeapsa mai mică cu un grad sau două decât cea prevăzută pentru delictul în cauză.

CAPITOLUL II

Ameninţarea

Articolul 169

Persoana care ameninţă pe alta că îi va cauza acesteia, familiei sale sau altor persoane cu care aceasta este strâns legată un rău care constituie infracţiune de omor, vătămare, avort, împotriva libertăţii, torturi şi împotriva integrităţii morale, libertăţii sexuale, intimităţii, onoarei, patrimoniului şi ordinii socio-economice, va fi pedepsită astfel:

1° Cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, dacă ameninţarea se face pentru a obţine o sumă de bani sau pentru a impune o altă condiţie, chiar dacă nu este ilicită, şi cel vinovat şi-a atins scopul. Dacă nu-şi atinge scopul, se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

Pedepsele menţionate la paragraful anterior se vor aplica în jumătatea lor superioară dacă ameninţările s-a făcut în scris, prin telefon sau prin orice mijloc de comunicare sau de reproducere sau în numele unor entităţi sau grupări reale sau ipotetice.

2° Cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, atunci când ameninţarea nu a fost condiţionată.

Articolul 170

1. Dacă ameninţările cu un rău care constituie infracţiune au avut ca scop inducerea sentimentului de spaimă în rândul locuitorilor unei comunităţi, grup etnic, cultural sau religios sau grup social sau profesional şi au avut gravitatea necesară pentru a atinge acest scop, se vor aplica pedepsele superioare în grad celor prevăzute la articolul anterior.

2. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani persoanele care, în acelaşi scop şi cu aceeaşi gravitate, anunţă public comiterea de acţiuni violente de către bande înarmate, organizaţii sau grupări teroriste.

Articolul 171

1. Ameninţările cu un rău care nu constituie infracţiune vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu amendă de la 6 la 24 de luni, ţinând cont de gravitatea şi circumstanţele faptei, atunci când ameninţarea a fost condiţionată iar condiţia nu a fost una acceptabilă. Dacă învinuitul şi-a atins scopul, i se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară.

2. Dacă o persoană cere de la alta o sumă de bani sau o recompensă sub ameninţarea de a da în vileag sau de a răspândi fapte referitoare la viaţa sa privată sau la relaţiile familiale care nu sunt public cunoscute şi care îi pot afecta reputaţia, prestigiul sau interesul, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani, dacă nu-şi atinge scopul.

3. Dacă fapta descrisă la paragraful anterior constă în ameninţarea de a da în vileag sau de a denunţa comiterea vreunui delict, Ministerul Public va putea, pentru a facilita pedepsirea infracţiunii de ameninţare, să se abţină de a formula acuzaţia pentru delictul a cărui dezvăluire a făcut obiectul ameninţării, cu excepţia cazului în care acesta nu se pedepseşte cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani. În acest ultim caz, judecătorul sau tribunalul va putea să micşoreze sancţiunea cu unu sau două grade.

4. Persoana care îşi ameninţă uşor soţia sau fosta soţie, sau femeia cu care a avut o relaţie asemănătoare chiar dacă nu au trăit în coabitare, se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau cu munca în folosul comunităţii de la 31 la 80 zile şi, în toate cazurile, interzicerea dreptului de a deţine arme de la 1 an şi 1 zi la trei ani, precum şi, atunci când judecătorul sau tribunalul consideră adecvat în interesul minorului sau al persoanei cu handicap, decăderea specială din exercitarea drepturilor părinteşti, tutelei, curatelei, îngrijirii pentru cel mult 5 ani.

Aceeaşi pedeapsă se va impune oricărei persoane care ameninţă uşor o persoană deosebit de vulnerabilă care trăieşte împreună cu autorul.

5. Persoana care ameninţă uşor orice persoană menţionată la articolul 173.2 cu arme sau alte instrumente periculoase, cu excepţia celor menţionate la punctul anterior al acestui articol, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu munca în folosul comunităţii de la 31 la 80 zile şi, în toate cazurile, privarea de dreptul de a deţine arme de la 1 la 3 ani, precum şi, atunci când judecătorul sau tribunalul consideră adecvat în interesul minorului sau al persoanei cu handicap, decăderea specială din exercitarea drepturilor părinteşti, tutelei, curatelei, îngrijirii pentru o perioadă de la 6 luni la 3 ani.

Pedepsele prevăzute la punctele 4 şi 5, în jumătatea lor superioară, se vor aplica dacă infracţiunea este comisă în prezenţa minorilor, sau dacă are loc în locuinţa comună sau la domiciliul victimei, sau dacă este săvârşită cu încălcarea unei pedepse dintre cele prevăzute la articolul 48 al acestui Cod sau a unei măsuri de precauţie sau de siguranţă de acelaşi fel.

6. Fără a aduce atingere celor prevăzute la punctele 4 şi 5, judecătorul sau tribunalul poate pronunţa o pedeapsă de un grad inferior, cu motivarea deciziei, având în vedere circumstanţele persoane şi cele rezultate din comiterea actului.

CAPITOLUL III

Constrângerea

Articolul 172

1. Persoana care, fără să fie în mod legitim autorizată, împiedică altă persoană, prin violenţă, să facă ceea ce legea nu interzice sau o sileşte să facă ceea ce nu vrea, fie just sau nu, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 12 la 24 luni, în funcţie de gravitatea constrângerii sau a mijloacelor folosite.

Atunci când constrângerea exercitată a avut ca scop împiedicarea exercitării unui drept fundamental se vor aplica pedepsele în jumătatea lor superioară, cu excepţia cazului în care în alte prevederi ale acestui Cod nu este prevăzută o pedeapsă mai mare pentru fapta în cauză.

Pedepsele vor fi impuse în jumătatea superioară dacă constrângerea comisă are scopul de a împiedica o persoană de a se bucura în mod legal de locuinţa sa.

2. Persoana ca îşi constrânge uşor soţia sau fosta soţie sau femeia cu care a avut o relaţie similară, chiar dacă nu trăiau în coabitare, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau cu munca în folosul comunităţii de la 31 la 80 zile şi, în toate cazurile, privarea de dreptul de a deţine arme de la 1 an şi 1 zi la 3 ani, precum şi, atunci când judecătorul sau tribunalul consideră adecvat în interesul minorului sau a persoanei cu handicap, decăderea specială din exercitarea drepturilor părinteşti, tutelei, curatelei, îngrijirii pentru cel mult 5 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care constrânge uşor o altă persoană deosebit de vulnerabilă care locuieşte cu aceasta.

Pedeapsa se va aplica în jumătatea lor superioară dacă infracţiunea este comisă în prezenţa minorilor, sau dacă are loc în locuinţa comună sau la domiciliul victimei, sau dacă este săvârşită cu încălcarea unei interdicţii dintre cele prevăzute la articolul 48 al acestui Cod sau a unei măsuri de precauţie sau de siguranţă de acelaşi fel.

Fără a aduce atingere celor prevăzute la punctele anterioare, judecătorul sau tribunalul poate pronunţa o pedeapsă de un grad inferior, în mod motivat, având în vedere circumstanţele persoane şi cele rezultate din comiterea actului.

TITLUL VII

Tortura şi alte infracţiuni împotriva integrităţii morale

Articolul 173

1. Persoana care aplică alteia un tratament degradant, afectându-i grav integritatea morală, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

Aceeaşi pedeapsă se va aplica celor care, în cadrul stabilirii oricărei relaţii de muncă sau a serviciului public, profitând de statutul lor superior, comit în mod repetat acte de umilinţă şi ostilitate împotriva altor persoane care, nefiind considerate tratamente degradante, echivalează cu hărţuirea gravă a victimei.

Aceeaşi pedeapsă se va aplica celor care comit în mod repetat acte de umilinţă şi ostilitate care, nefiind considerate tratamente degradante, au ca scop împiedicarea unei persoane de a se bucura în mod legal de locuinţa sa.

2. Persoana care, de regulă, exercită violenţă fizică sau psihică asupra oricui sau asupra soţului sau asupra unei persoane legate de aceasta printr-o relaţie de afectivitate asemănătoare, chiar dacă nu convieţuiesc, sau asupra descendenţilor, ascendenţilor ori fraţilor naturali sau prin adopţie sau afinitate, ai săi sau ai soţului sau ai concubinului, asupra minorilor sau persoanelor cu handicap care locuiesc cu aceasta sau care se află sub autoritatea lor părintească, tutelă, curatelă, protecţia sau îngrijire în fapt a soţului sau a concubinului, sau asupra unei persoane care, la adăpostul oricărei alte relaţii, este integrată în nucleul de convieţuire familială, precum şi asupra persoanelor care, prin deosebita lor vulnerabilitate sunt în custodia sau în îngrijire în centre publice sau private, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, cu interzicerea dreptului de a deţine arme şi a dreptului de port armă de la 2 la 5 ani şi, după caz, atunci când judecătorul sau tribunalul consideră că este în interesul minorului sau al persoanei cu handicap, cu decăderea specială din exercitarea autorităţii paterne, tutelei, curatelei, îngrijirii sau protecţiei pe o perioadă de la 1 la 5 ani, fără a se aduce atingere pedepselor corespunzătoare pentru delicte sau abateri comise prin acte de violenţă fizică sau psihică.

Pedepsele se vor aplica în jumătatea lor superioară atunci când unul sau unele din actele de violenţă se comit în prezenţa minorilor sau utilizând arme, sau au loc la domiciliul comun sau la domiciliul victimei ori se realizează încălcându-se o pedeapsă din cele prevăzute la articolul 48 al acestui Cod.

3. Pentru a se aprecia măsura în care violenţa era exercitată în mod obişnuit, la care face referire paragraful anterior, se va avea în vedere numărul de acte de violenţă dovedite, precum şi frecvenţa acestora, independent dacă violenţa s-a exercitat asupra aceleiaşi victime sau asupra altora din cele menţionate în acest articol şi dacă actele de violenţă au făcut sau nu obiectul unor acţiuni judiciare anterioare.

Articolul 174

1. Comite tortură autoritatea sau funcţionarul public care, abuzând de funcţia sa şi în scopul de a obţine o mărturie sau o informaţie de la orice persoană sau pentru a o pedepsi pentru orice faptă comisă sau care se bănuieşte că a comis-o, sau pentru orice alt motiv întemeiat pe vreun tip de discriminare, o supune unor condiţii sau procedee care, prin natura lor, durata sau alte circumstanţe, îi provoacă acesteia suferinţe fizice sau mentale, suprimă sau diminuează facultăţile de cunoaştere, discernământul sau de decizie sau care, în orice alt mod, atentează la integritatea sa morală. Cel vinovat de tortură va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani dacă atentatul a fost grav şi de la 1 la 3 ani dacă nu a fost grav. În afara pedepselor menţionate, se va aplica, în orice caz, pedeapsa decăderii absolute de la 8 la 12 ani.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica autorităţii sau funcţionarului din instituţiile penitenciare sau din centrele de protecţie de corecţie pentru minori care comite, cu privire la deţinuţi, interni sau arestaţi actele la care face referire paragraful anterior.

Articolul 175

Autoritatea sau funcţionarul public care, abuzând de funcţia sa şi în afara cazurilor cuprinse în articolul anterior, atentează la integritatea morală a unei persoane va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani dacă atentatul a fost grav şi de la 6 luni la 2 ani dacă nu a fost grav. Se va aplica, în orice caz, autorului, în afară de pedepsele menţionate, cea a decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

Articolul 176

Se vor aplica respectivele pedepse prevăzute la articolele precedente autorităţilor sau funcţionarului care, neglijând îndatoririle funcţiei sale, permite ca alte persoane să execute faptele prevăzute în acestea.

Articolul 177

Dacă la comiterea delictelor descrise la articolele precedente, în afară de atentatul la integritatea morală, se produc vătămări sau daune care pun în pericol viaţa, integritatea fizică, sănătatea, libertatea sexuală sau bunurile victimei sau ale unui terţ, faptele vor fi pedepsite separat cu pedeapsa corespunzătoare delictelor sau abaterilor comise, cu excepţia cazului în care delictul este special pedepsit de lege.

TITLUL VII Bis

Traficul de fiinţe umane

Articolul 177 bis

1. Persoana care, prin acte de violenţă, ameninţare sau înşelăciune, sau abuzând de o situaţie de superioritate sau necesitate, ori de vulnerabilitatea unui cetăţean sau a unei victime străine, îndeamnă, transportă, transferă, primeşte sau găzduieşte o astfel de victimă pentru oricare din scopurile descrise mai jos, pe teritoriul Spaniei, din Spania, în tranzit sau având această destinaţie, se pedepseşte pentru trafic de fiinţe umane cu închisoare de la 5 la 8 ani:

a) obligarea victimei la muncă forţată sau servicii, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute sau cerşetorie;

b) exploatare sexuală, inclusiv pornografie;

c) recoltarea de organe.

2. Chiar şi în cazul în care nu sunt folosite mijloacele menţionate la punctul anterior, acţiunile prevăzute la acest punct vor fi considerate trafic de fiinţe umane dacă sunt comise asupra minorilor în scopuri de exploatare.

3. Consimţământul victimei a unui trafic de fiinţe umane va fi irelevant dacă oricare din mijloacele menţionate la punctul 1 al acestui articol a fost folosit.

4. O pedeapsă cu un grad superior decât cea prevăzută la punctul 1 al acestui articol se va aplica atunci când:

a) traficul pune victima într-o stare de pericol grav;

b) victima este un minor;

c) victima este deosebit de vulnerabilă din cauza unei boli, handicap sau a situaţiei sale personale.

Dacă există mai multe circumstanţe, pedeapsa va fi impusă în jumătatea sa superioară.

5. O pedeapsă cu un grad mai mare decât cea prevăzută la punctul 1 al acestui articol se va aplica, ca şi decăderea specială pentru o perioadă de la 6 la 12 ani pentru cei care comit astfel de acte profitând de statutul lor de autoritate obţinut datorită funcţiei pe care o au. Dacă oricare din circumstanţele prevăzute la punctul 4 al acestui articol este îndeplinită, pedepsele vor fi impuse în jumătatea lor superioară.

6. O pedeapsă cu un grad mai mare decât cea prevăzută la punctul 1 al acestui articol se va aplica, ca şi decăderea specială din profesie, industrie sau comerţ pe perioada pedepsei, în cazul în care autorul aparţine unei organizaţii sau adunări de mai mult de două persoane, chiar şi temporară, care comite astfel de activităţi. Atunci când este îndeplinită oricare din circumstanţele prevăzute la punctul 4 al acestui articol, pedepsele impuse vor fi cele prevăzute de lege, duse către jumătatea lor superioară.

În cazul managerilor, directorilor sau persoanelor responsabile de aceste organizaţii sau adunări, se va aplica pedeapsa în jumătatea sa superioară, care poate fi mărită cu cea imediat superioară cu un grad.

În toate cazurile, pedeapsa va fi mărită cu cea imediat superioară cu un grad atunci când există oricare din circumstanţele prevăzute la punctul 4 sau la punctul 5 al acestui articol.

7. Atunci când, conform celor prevăzute la articolul 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile descrise la acest articol, pedeapsa impusă va fi amenda de 3 până la 5 ori mai mare decât câştigul obţinut. Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot impune de asemenea pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

8. Provocarea, conspiraţia şi solicitarea de a comite infracţiunea de trafic de fiinţe umane vor fi pedepsite cu pedeapsa cu un grad sau două mai mică decât pedeapsa relevantă.

9. În toate cazurile, pedepsele prevăzute la acest articol vor fi impuse fără prejudicierea celei relevante, după caz, pentru infracţiunea prevăzută la articolul 318 bis din acest Cod şi alte infracţiuni comise efectiv, inclusiv cele legate de exploatare.

10. Pedepsele date de judecători sau tribunale pentru infracţiunile de acelaşi fel precum cele prevăzute la acest articol vor avea efect de recidivă, cu excepţia cazului în care antecedentele penale au fost anulate sau pot fi anulate, conform legislaţiei spaniole.

11. Fără a aduce atingere aplicării normelor generale ale acestui Cod, victimele traficului de fiinţe umane vor fi scutite de pedeapsa pentru infracţiunile ce ar fi putut fi comise în timpul unei exploatări, atâta vreme cât participarea la acestea a fost o consecinţă directă a situaţiei de violenţă, ameninţare, înşelăciune sau abuz la care au putut fi supuse şi în măsura în care există o proporţionalitate adecvată între situaţia respectivă şi infracţiunea comisă.

TITLUL VIII

Infracţiuni împotriva libertăţii şi integrităţii sexuale

CAPITOLUL I

Agresiunile sexuale

Articolul 178

Persoana care atentează la libertatea sexuală a altei persoane, prin violenţă sau intimidare, va fi pedepsită ca răspunzătoare de agresiune sexuală cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Articolul 179

Atunci când agresiunea sexuală constă în penetrarea vaginală, anală sau orală ori în introducerea de părţi ale corpului sau de obiecte pe una din primele două căi, persoana responsabilă va fi pedepsită pentru viol cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani.

Articolul 180

1. Comportamentele anterioare vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani pentru agresiunile prevăzute la articolul 178 şi de la 12 la 15 ani pentru cele prevăzute la articolul 179, atunci când există una din următoarele circumstanţe:

1° Atunci când violenţa sau intimidarea exercitată îmbracă forme deosebit de degradante sau umilitoare;

2° Atunci când faptele sunt comise prin participarea a două sau mai multor persoane;

3° Atunci când victima este deosebit de vulnerabilă, din cauza vârstei, bolii sau situaţiei şi, în orice caz, când aceasta este mai mică de 13 ani;

4° Atunci când, pentru comiterea delictului, persoana responsabilă s-a prevalat de o relaţie de superioritate sau de rudenie, este ascendent, descendent ori frate natural sau prin adopţie, sau prin afinitate cu victima;

5° Atunci când autorul face uz de obiecte periculoase, susceptibile de a provoca moartea sau una din vătămările prevăzute la articolele 149 şi 150 ale acestui Cod, fără a se aduce atinge pedepsei care s-ar putea aplica pentru moartea sau vătămările cauzate.

2. Dacă sunt îndeplinite două sau mai multe din circumstanţele anterioare, pedepsele prevăzute la acest articol se vor aplica în jumătatea lor superioară.

CAPITOLUL II

Abuzul sexual

Articolul 181

1. Persoana care, fără violenţă sau intimidare şi fără consimţământul victimei, realizează acte care atentează la libertatea sexuală sau integritatea sexuală, va fi pedepsită, ca răspunzător de abuz sexual, cu pedeapsa privativă de libertate de a 1 la 3 ani sau amendă de la 18 la 24 luni.

2. Conform paragrafului anterior, se consideră abuzuri sexuale neconsimţite acelea care se comit asupra persoanelor aflate în stare de inconştienţă sau de a căror tulburare mentală se abuzează, precum şi acelea comise fără a ţine cont de voinţa victimei folosind substanţe narcotice, droguri sau orice alte substanţe naturale sau chimice în aceleaşi scopuri.

3. Aceeaşi pedeapsă se va aplica atunci când autorul obţine consimţământul victimei prevalându-se de situaţia sa de superioritate evidentă, limitând libertatea victimei.

4. În toate cazurile menţionate anterior, atunci când abuzul sexual constă în penetrarea vaginală, anală sau orală sau în introducerea de părţi ale corpului sau de obiecte pe una din primele două căi, autorul va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani.

5. Pedepsele menţionate la acest articol se vor aplica în jumătatea lor superioară dacă există circumstanţa 3a sau 4a din cele prevăzute la punctul 1 al articolului 180 al acestui Cod.

Articolul 182

1. Persoana care, prin amăgire, comite un abuz sexual asupra unei persoane mai mare de 13 ani şi mai mică de 16 ani, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani sau amendă de la 12 la 24 luni.

2. Atunci când abuzul sexual constă în penetrarea vaginală, anală sau orală sau în introducerea de părţi ale corpului sau de obiecte pe una din primele două căi, pedeapsa va fi aplicată în jumătatea ei superioară dacă concură circumstanţa 3 sau 4 din cele prevăzute la articolul 180.1 al acestui Cod.

CAPITOLUL II Bis

Abuzul şi agresiunea sexuală asupra copiilor mai mici de 13 ani

Articolul 183

1. Persoana care comite acte împotriva integrităţii sexuale a unui copil mai mic de 13 ani se pedepseşte pentru abuz sexual asupra copilului cu închisoare de la 2 la 6 ani.

2. Atunci când agresiunea sexuală se comite prin acte de violenţă sau ameninţare, autorul se pedepseşte pentru infracţiunea de agresiune sexuală asupra copilului cu închisoare de la 5 la 10 ani.

3. Atunci când agresiunea constă în penetrarea vaginală, anală sau orală ori în introducerea de părţi ale corpului sau de obiecte pe una din primele două căi, autorul se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 12 ani, în cazul prevăzut la punctul 1 şi cu închisoare de la 12 la 15 ani în cazul prevăzut la punctul 2.

4. Comportamentele prevăzute la primele trei puncte se pedepsesc cu pedeapsa închisorii corespunzătoare în jumătatea sa superioară atunci când există una din următoarele circumstanţe:

a) dacă nivelul redus de dezvoltare intelectuală sau fizică a victimei a cauzat o situaţie de lipsire de apărare şi, în orice caz, dacă victima are mai puţin de 4 ani;

b) dacă actele sunt comise prin acţiunea comună a două sau mai multe persoane;

c) dacă violenţa sau ameninţarea sunt de natură deosebit de degradantă sau umilitoare;

d) dacă, pentru comiterea infracţiunii, autorul s-a folosit de o superioritate sau o relaţie, fiind ascendent, descendent sau frate, biologic, sau adoptat, sau prin afinitate al victimei;

e) dacă autorul a pus în pericol viaţa minorului;

f) dacă infracţiunea a fost comisă în cadrul unei organizaţii sau grup criminal înfiinţate cu scopul de a comite aceste activităţi.

5. În toate cazurile prevăzute la acest articol, dacă autorul s-a folosit de statutul său de autoritate, funcţionar sau agent public, se va aplica şi pedeapsa de decădere absolută pentru o perioadă de la 6 la 12 ani.

Articolul 183 bis

Persoana care foloseşte internetul, telefonul sau altă tehnologie de informare şi comunicare pentru a contacta o persoană mai mică de 13 ani şi îi propune să se întâlnească pentru a comite una din infracţiunile descrise la articolele 178-183 şi 189, atâta vreme cât solicitarea este însoţită de acte materiale ce urmăresc o astfel de abordare, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau cu amenda de la 12 la 24 luni, fără prejudicierea pedepselor corespunzătoare pentru infracţiunile comise. Pedepsele vor fi impuse în jumătatea superioară dacă abordarea este făcută prin constrângere, ameninţare sau înşelăciune.

CAPITOLUL III

Hărţuirea sexuală

Articolul 184

1. Cel care solicită favoruri de natură sexuală, pentru el sau pentru un terţ, în cadrul unei relaţii de muncă, de învăţământ sau de prestări de servicii, continuă şi frecventă şi cu un astfel de comportament provoacă victimei o situaţie obiectivă şi de intimidare gravă, ostilă sau umilitoare, va fi pedepsit, ca autor al hărţuirii sexuale, cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 luni sau cu amendă de la 6 la 10 luni.

2. Dacă învinuitul de hărţuire sexuală a comis fapta prevalându-se de o situaţie de superioritate existentă în relaţiile de muncă, de învăţământ sau ierarhică ori cu anunţul expres sau tacit de a cauza victimei un rău legat de speranţele legitime pe care aceasta le poate avea în cadrul respectivei relaţii, pedeapsa va fi de închisoare de la 5 la 7 luni sau amendă de la 10 la 14 luni.

3. Atunci când victima este deosebit de vulnerabilă, din cauza vârstei, bolii sau situaţiei, pedeapsa va fi de închisoare de la 5 la 7 luni sau amendă de la 10 la 14 luni în cazurile prevăzute la punctul 1 şi cu închisoare de la 6 luni la 1 an în cazurile prevăzute la punctul 2 ale acestui articol.

CAPITOLUL IV

Infracţiuni de exhibiţionism şi provocare sexuală

Articolul 185

Persoana care comite sau determină pe alta să comită acte de exhibiţie sexual-obscenă în faţa minorilor sau a persoanelor cu handicap va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau cu amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 186

Persoana care, prin orice mijloc direct, vinde, răspândeşte sau expune material pornografic printre minori sau persoane cu handicap va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau cu amendă de la 12 la 24 luni.

CAPITOLUL V

Infracţiuni de prostituţie şi corupere de minori

Articolul 187

1. Persoana care induce, promovează, favorizează sau facilitează prostituarea unei persoane minore sau cu handicap va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni. Aceeaşi pedeapsă se va aplica persoanei care solicită, acceptă sau obţine o relaţie sexuală cu un minor sau cu o persoană cu handicap în schimbul unei remuneraţii sau promisiuni.

2. Persoana care comite faptele descrise la punctul 1 al acestui articol atunci când victima este mai mică de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 6 ani.

3. Persoanele care comit actele folosindu-se de statutul lor de autoritate, agent sau funcţionar public, se pedepsesc cu pedeapsa închisorii menţionate, în jumătatea sa superioară, şi cu decăderea absolută pentru o perioadă de la 6 la 12 ani.

4. Se vor aplica pedepsele superioare în grad decât cele prevăzute la punctele anterioare pentru respectivele cazuri atunci când făptuitorul aparţine unei organizaţii sau asociaţii, fie şi numai temporar, care desfăşoară astfel de activităţi.

5. Pedepsele menţionate vor fi impuse, în cazurile respective, fără prejudicierea celor relevante pentru infracţiunile aduse libertăţii sau integrităţii sexuale împotriva minorilor sau persoanelor cu handicap.

Articolul 188

1. Persoana care determină, folosind violenţa, intimidarea sau inducerea în eroare, ori abuzând de situaţia de superioritate, de necesitate sau de vulnerabilitate a victimei, care este o persoană majoră, să exercite prostituţia sau să continue să o practice, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită persoana care câştigă, exploatând prostituarea altei persoane, chiar dacă victima consimte acest lucru.

2. Dacă faptele menţionate se comit asupra unui minor sau unei persoane cu handicap, pentru a începe sau pentru a continua prostituţia, celui vinovat i se va aplica pedeapsa închisorii de la 4 la 6 ani.

3. Persoana care are comportamentul prevăzut la punctul anterior, atunci când victima este mai mică de 13 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

4. Pedepsele se vor impuse astfel cum sunt menţionate la punctul anterior în jumătatea lor superioară, în respectivele cazuri, atunci când există oricare din următoarele circumstanţe:

a) dacă autorul s-a folosit de statutul său de autoritate, agent sau funcţionar public. În acest caz, se va aplica pedeapsa de decădere absolută pentru o perioadă de la 6 la 12 ani;

b) dacă autorul aparţine unei organizaţii sau grupări criminale cu scopul de a comite astfel de activităţi;

c) dacă autorul a pus în pericol viaţa sau sănătatea victimei, cu rea credinţă sau din neglijenţă gravă.

5. Pedepsele menţionate se vor aplica în cazurile respective, fără a aduce atingere celei corespunzătoare pentru agresiuni sau abuzuri sexuale comise împotriva persoanei prostituate.

Articolul 189

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani:

a) Persoana care foloseşte minori sau persoane cu handicap cu scopuri sau în manifestări exhibiţioniste sau pornografice, atât publice cât şi private, sau pentru a realiza orice fel de material pornografic, pe orice fel de suport sau care finanţează oricare din aceste activităţi.

b) Persoana care produce, vinde, distribuie, prezintă sau difuzează, prin orice mijloc, materiale pornografice în realizarea cărora au fost folosiţi minori sau persoane cu handicap sau le are în posesie în acest scop, chiar dacă materialul a fost produs în străinătate sau dacă nu se cunoaşte provenienţa sa.

2. Persoana care, pentru uzul său personal, posedă material pornografic pentru cărui realizare au fost folosiţi minori sau persoane cu handicap, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu amendă de la 6 luni la 2 ani.

3. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani persoanele care realizează acţiunile prevăzute la punctul 1 al acestui articol, atunci când există una din circumstanţele următoare:

a) atunci când sunt folosiţi copii mai mici de 3 ani;

b) atunci când faptele îmbracă un caracter deosebit de degradant sau umilitor;

c) atunci când faptele au un caracter deosebit de grav având în vedere valoarea economică a materialului pornografic;

d) atunci când materialul pornografic prezintă copii sau persoane cu handicap care sunt victime ale actelor de violenţă fizică sau sexuală;

e) atunci când cel vinovat face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie, fie şi temporar, care desfăşoară astfel de activităţi;

f) atunci când persoana responsabilă este ascendent, tutore, curator, profesor, are în îngrijire, sau orice altă persoană care are în grija sa, în fapt sau în drept, minorul sau persoana cu handicap.

4. Persoana care determină un minor sau a o persoană cu handicap să participe la manifestări de natură sexuală care prejudiciază dezvoltarea personalităţii acesteia va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

5. Persoana care are în autoritate părintească, tutelă, îngrijire sau protecţie un minor sau o persoană cu handicap şi care, cunoscând starea lor de prostituţie sau corupţie sexuală, nu face tot ce este posibil pentru a întrerupe continuarea acestei stări sau nu se adresează autorităţilor competente în acelaşi scop şi este lipsită de mijloace pentru a păstra custodia minorului sau a persoanei cu handicap, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau cu amenda de la 6 la 12 luni.

6. Ministerul Public va promova acţiuni pertinente având ca scop privarea de autoritatea părintească, tutelă, îngrijire sau protecţie familială, după caz, a persoanei care manifestă unul din comportamentele descrise în paragraful anterior.

7. Va fi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă de la 6 luni la 2 ani persoana care produce, vinde, distribuie, expune sau facilitează, prin orice mijloc, materiale pornografice în care, fără să fie folosiţi, în mod direct, minori sau persoane cu handicap, se foloseşte vocea lor sau imagini alterate sau modificate.

8. (Abrogat).

Articolul 189 bis

Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile incluse în acest capitol, se vor impune următoarele pedepse:

a) amenda de trei sau patru ori mai mare decât câştigul obţinut, dacă infracţiunea comisă de persoana juridică are prevăzută o pedeapsă cu închisoare mai mare de 5 ani;

b) amenda de două sau patru ori mai mare decât câştigul obţinut, dacă infracţiunea comisă de persoana juridică are prevăzută o pedeapsă cu închisoare mai mare de 2 ani neinclusă în punctul anterior;

c) amenda de două sau trei ori mai mare decât câştigul obţinut, în celelalte cazuri.

Conform normelor prevăzute la articolul 66 bis, judecătorii sau tribunalele pot impune şi pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 190

Condamnarea dispusă de un judecător sau un tribunal străin, aplicată pentru delictele cuprinse în acest capitol va fi echivalentă cu sentinţele date de judecătoriii sau tribunalele spaniole pentru aplicarea circumstanţelor agravante referitoare la recidivă.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii comune capitolelor anterioare

Articolul 191

1. Pentru punerea în mişcare a acţiunii pentru infracţiunile de agresiune, hărţuire sexuală, este absolut necesar denunţul persoanei prejudiciate, al responsabililor săi legali sau reclamaţia formulată de Ministerului Public, care va acţiona evaluând interesele legitime ale acesteia. Dacă victima este minoră, este o persoană cu handicap sau invalidă, este suficient denunţul Ministerului Public.

2. În cazul acestor delicte, acordarea iertării de către persoana prejudiciată sau reprezentantul său legal nu stinge acţiunea penală şi nici răspunderea penală.

Articolul 192

1. Persoanele condamnate la închisoare pentru una sau mai multe delicte incluse în acest titlu vor face obiectul unei măsuri de probaţiune ce se va realizare după executarea pedepsei cu închisoare. Durata acestei măsuri va fi de 10 ani, dacă una din infracţiuni este gravă, şi de la 1 la 5 ani cazul uneia sau a mai multor infracţiuni mai puţine grave. În acest din urmă caz, dacă se constată existenţa unei singure infracţiuni comise de un autor aflat la prima sa abatere, tribunalul poate dispune măsura probaţiunii în baza pericolului mai mic al condamnatului.

2. Ascendenţii, tutorii, curatorii, cei care au în îngrijire, profesorii sau orice altă persoană care are în grija sa, în fapt sau în drept, un minor sau o persoană cu handicap, care participă ca autori sau complici la realizarea faptelor cuprinse în acest titlu, vor fi pedepsiţi cu pedeapsa corespunzătoare, în jumătatea ei superioară.

Nu se va aplica această regulă atunci când circumstanţa conţinută în aceasta este menţionată în mod expres pentru existenţa infracţiunii în cauză.

3. Judecătorul sau tribunalul va putea aplica, în plus, pedeapsa decăderii speciale din exercitarea drepturilor de autoritate părintească, tutelă, curatelă, îngrijire, din postul sau funcţia publică sau din exercitarea profesiei sau meseriei, pe o durată de la 6 luni la 6 ani, sau privarea permanentă de drepturile părinteşti.

Articolul 193

Sentinţele de condamnare pentru delicte împotriva libertăţii sexuale, în afară de dispoziţiile privind responsabilitatea civilă, trebuie să conţină, după caz, dispoziţii cu privire la filiaţie şi la stabilirea pensiei de întreţinere.

Articolul 194

În cazurile specificate la capitolele IV şi V din acest titlu, atunci când în realizarea acţiunilor se utilizează stabilimente sau localuri, deschise sau nu publicului, se va putea dispune în sentinţa de condamnare închiderea temporară sau definitivă a acestora. Închiderea temporară, care nu va putea fi mai mare de 5 ani, va putea fi, de asemenea, dispusă cu caracter de precauţie.

TITLUL IX

Neîndeplinirea obligaţiei de a acorda ajutor

Articolul 195

1. Persoana care nu acordă ajutor alteia aflată fără protecţie şi într-un pericol grav evident, atunci când poate să o facă fără să-şi pună în pericol propria persoană sau pe terţi, va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 12 luni.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care, neputând să acorde ajutor, nu cere de urgenţă ajutor altora.

3. Dacă victima este a unui accident produs întâmplător de cel care nu acordă ajutor, pedeapsa va fi de închisoare de la 6 luni la 18 luni, iar dacă accidentul s-a produs din neglijenţă pedeapsa va fi de închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Articolul 196

Personalul medical care, fiind obligat să acorde ajutor, refuză să acorde asistenţă sanitară, atunci când din acest refuz sau din abandon se pune în pericol grav sănătatea persoanelor, va fi pedepsit cu pedepsele prevăzute la articolul precedent în jumătatea lor superioară şi cu decăderea specială din exercitarea profesiei sau a funcţiei publice, pe o perioadă de la 6 luni la 3 ani.

TITLUL X

Delicte împotriva intimităţii, dreptului la propria imagine şi la inviolabilitatea domiciliului

CAPITOLUL I

Descoperirea şi dezvăluirea secretelor

Articolul 197

1. Persoana care, pentru a descoperi secrete sau pentru a încălca intimitatea alteia, fără consimţământul acesteia, ia în posesie acte, scrisori, mesaje conţinute în poşta electronică sau orice alt fel de documente sau efecte personale sau interceptează convorbirile telefonice ale acesteia, utilizează mijloace tehnice de ascultare, înregistrare sau reproducere a sunetului sau imaginii ori a oricărui alt semnal de comunicare, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

2. Aceleaşi pedepse vor fi aplicate persoanelor care, fără să fie autorizate, iau în posesie, utilizează sau modifică, în dauna unui terţ, date cu caracter personal sau familial ale altuia înregistrate în fişiere sau suporturi informatice, electronice sau telematice sau în orice alt fel de arhivă sau înregistrare publică sau privată. Aceleaşi pedepse se vor aplica persoanelor care, fără să fie autorizate, acceptă, prin orice mijloace, accesul la acestea şi care le modifică sau le utilizează în dauna titularului datelor sau în dauna unui terţ.

3. Persoana care, prin orice mijloc sau procedură şi cu încălcarea măsurilor de siguranţă stabilite pentru a o preveni, obţine accesul neautorizat la date sau programe informatice în cadrul unui sistem informatic sau a unei părţi a acestuia sau care rămâne împotriva voinţei persoanei cu drept de a o exclude, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Atunci când, în temeiul dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă pentru infracţiunile incluse în acest articol, se va aplica pedeapsa cu amenda de la 6 luni la 2 ani. Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

4. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani dacă se difuzează, se dezvăluie sau se dau terţilor datele sau faptele descoperite ori imaginile captate la care fac referire paragrafele anterioare. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni persoana care, cunoscând originea ilicită a acestora şi fără a lua parte la descoperirea lor, se comportă conform alineatului anterior.

5. Dacă faptele descrise la punctele 1 şi 2 ale acestui articol sunt comise de persoane însărcinate sau responsabile de păstrarea fişierelor, suporturilor informatice, electronice sau telematice, arhivelor sau registrelor, se va aplica acestora pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani, iar dacă se difuzează, se cedează sau se dezvăluie datele rezervate, li se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară.

6. În mod identic, atunci când faptele descrise la paragrafele anterioare afectează date cu caracter personal care dezvăluie ideologia, religia, credinţele, sănătatea, originea rasială sau viaţa sexuală, sau victima este un minor sau o persoană cu handicap se vor aplica pedepsele prevăzute, în jumătatea lor superioară.

7. Dacă faptele se realizează în scop lucrativ, se vor aplica pedepsele prevăzute la punctele 1 şi 4 ale acestui articol, în jumătatea lor superioară. Dacă, în plus, sunt afectate datele menţionate la punctul 5, pedeapsa aplicată va fi de închisoare de la 4 la 7 ani.

8. Dacă actele descrise la punctele precedente sunt comise în cadrul unei organizaţii sau grupări criminale, se vor aplica pedepsele cu un grad mai mare.

Articolul 198

Autoritatea sau funcţionarul public care, în afara cazurilor permise de lege, fără să medieze cauza legală pentru o infracţiune şi prevalându-se de funcţia sa, realizează oricare dintre faptele descrise în articolul anterior, se va pedepsi cu respectivele pedepse prevăzute în acelaşi articol, în jumătatea lor superioară şi, în plus, cu decăderea absolută pe o perioadă de la 6 la 12 ani.

Articolul 199

1. Persoana care dezvăluie secrete ale alteia, despre care are cunoştinţă prin natura profesiei sau a relaţiilor de muncă, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

2. Persoana care, prin profesia sa, are obligaţia să ţină sub sigiliu sau rezervă datele şi care, neîndeplinindu-şi aceste obligaţii, divulgă secretele altei persoane, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din respectiva profesiei pe o durată de la 2 la 6 ani.

Articolul 200

Dispoziţiile cuprinse în acest capitol vor fi aplicabile persoanei care descoperă, dezvăluie sau cedează date rezervate ale persoanelor juridice, fără consimţământul reprezentanţilor acestora, cu excepţia dispoziţiilor conţinute în alte prevederi ale acestui Cod.

Articolul 201

1. Pentru a pune în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în acest capitol va fi necesar denunţul persoanei prejudiciate sau al reprezentantului său legal. Dacă aceasta este un minor, o persoană cu handicap sau invalidă, denunţul va putea fi formulat de Ministerul Public.

2. Nu este necesar denunţul prevăzut la paragraful anterior pentru punerea în mişcare a acţiunii penale pentru faptele descrise la articolul 198 al acestui Cod, nici atunci când comiterea delictului afectează interesele generale sau o pluralitate de persoane.

3. Acordarea iertării de către persoana prejudiciată sau a reprezentantului său legal, după caz, stinge acţiunea penală sau pedeapsa aplicată, fără a se aduce atingere dispoziţiilor alineatului al doilea al numărului 5 de la punctul 1 al articolului 130.

CAPITOLUL II

Violarea de domiciliu, a sediului persoanelor juridice şi localurilor deschise pentru public

Articolul 202

1. Persoana particulară care, fără să locuiască în ea, intră într-o locuinţă străină sau rămâne în ea împotriva voinţei locatarului, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

2. Dacă fapta a fost comisă cu violenţă sau intimidare, pedeapsa va fi de închisoare de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 203

1. Va fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 1 an şi amendă de la 6 la 10 luni persoana care intră, împotriva voinţei titularului, în domiciliul unei persoane juridice, publice sau private, birou profesional, local comercial sau local deschis publicului, în afara orelor de program.

2. Va fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani persoana care, prin violenţă sau intimidare, intră sau rămâne, împotriva voinţei titularului, în domiciliul unei persoane juridice, publice sau private, birou profesional, local comercial sau local deschis publicului.

Articolul 204

Autoritatea sau funcţionarul public care, în afara cazurilor permise de lege şi fără să existe o cauză legală care să îi permită aceasta, comite oricare din faptele descrise în articolele anterioare, va fi pedepsit cu pedepsele prevăzute pentru acestea, în jumătatea lor superioară şi cu decăderea absolută pe o perioadă de la 6 la 12 ani.

TITLUL XI

Delicte împotriva demnităţii

CAPITOLUL I

Calomnia

Articolul 205

Este calomnie învinuirea unei persoane de comiterea unui delict cunoscându-se falsitatea acestui fapt şi cu neglijarea totală a adevărului.

Articolul 206

Calomnia va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă de la 12 la 24 luni dacă se propagă cu publicitate şi, altfel, cu amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 207

Persoana acuzată de delictul de calomnie va fi exonerată de întreaga vină dacă face dovada faptei penale de care a acuzat pe cealaltă persoană.

CAPITOLUL II

Injuria

Articolul 208

Este injurie acţiunea sau expresia care lezează demnitatea altei persoane, prejudiciindu-i prestigiul sau atentând la propria opinie despre sine.

Vor constitui infracţiune numai injuriile care, prin natura, efectele şi circumstanţele lor, sunt considerate, în mod public, ca fiind grave.

Injuriile care constau în învinuirea de fapte nu vor fi considerate grave, cu excepţia cazului în care au fost proferate cunoscându-se caracterul lor fals şi cu neglijarea totală a adevărului.

Articolul 209

Injuriile grave făcute cu publicitate se pedepsesc cu amendă de la 6 la 14 luni şi, altfel, cu amendă de la 3 la 7 luni.

Articolul 210

Persoana acuzată de injurie va fi exonerată de responsabilitate dacă probează veridicitatea faptelor imputate, atunci când acestea sunt îndreptate împotriva funcţionarilor publici şi se referă la fapte privind exercitarea funcţiei sau la comiterea de abateri penale sau infracţiuni administrative.

CAPITOLUL III

Dispoziţii generale

Articolul 211

Calomnia şi injuria se vor considera făcute cu publicitate atunci când se propagă prin mijloace scrise, radiodifuziune sau prin orice alt mijloc cu eficienţă similar.

Articolul 212

În cazurile la care face referire articolul anterior, va fi responsabilă civil în solidar persoana fizică sau juridică proprietară a acelui mijloc de informare prin intermediul căruia s-a propagat calomnia sau injuria.

Articolul 213

Atunci când calomnia sau injuria a fost comisă pentru o sumă de bani, o recompensă sau o promisiune, tribunalul va aplica, în afara pedepselor prevăzute pentru delictele în cauză, pedeapsa de decădere specială prevăzută la articolele 42 şi 45 ale prezentului Cod, pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 214

Dacă persoana acuzată de calomnie sau injurie recunoaşte în faţa autorităţii judecătoreşti falsitatea sau incertitudinea faptelor imputate şi le retractează, judecătorul sau tribunalul va aplica pedeapsa imediat inferioară în grad şi va putea să nu aplice pedeapsa decăderii stabilită în articolul anterior.

Judecătorul sau tribunalul în faţa căruia s-a făcut recunoaşterea va dispune înmânarea persoanei prejudiciate a dovezii de retractare şi, dacă aceasta solicită, va dispune publicarea în acelaşi mijloc prin care s-a făcut calomnia sau injuria, în spaţiul identic sau similar celui în care s-a produs difuzarea şi în termenul stabilit de judecătorul sau tribunalul care a dat sentinţa.

Articolul 215

1. Nimeni nu va fi pedepsit pentru calomnie sau injurie decât în baza plângerii persoanei prejudiciate sau a reprezentantului legal al acesteia. Se va pune din oficiu în mişcare acţiunea penală atunci când ofensa este îndreptată împotriva unui funcţionar public, a unei autorităţi sau a unui agent al acesteia privind fapte legate de exercitarea atribuţiilor lor.

2. Nimeni nu va putea să intenteze în justiţie o acţiune de calomnie sau injurie fără încuviinţarea prealabilă a judecătorului sau tribunalului.

3. Persoana vinovată de calomnie sau injurie va fi exonerată de responsabilitatea penală prin acordarea iertării de către persoana prejudiciată sau de reprezentantul legal al acesteia, fără a se aduce atingere dispoziţiilor celui de-al doilea alineat al numărului 5 de la punctul 1 al articolului 130 din prezentul Cod.

Articolul 216

În delictele de calomnie sau injurie se consideră că repararea prejudiciul cuprinde, de asemenea, publicarea sau difuzarea sentinţei de condamnare, pe cheltuiala condamnatului pentru aceste delicte, în timpul şi forma pe care judecătorul sau tribunalul le consideră adecvate în acest scop, după audierea părţilor.

TITLUL XII

Delicte împotriva relaţiilor familiale

CAPITOLUL I

Căsătoriile ilegale

Articolul 217

Persoana care se căsătoreşte a doua oară sau, ulterior, de mai multe ori, ştiind că este legală căsătoria anterioară, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

Articolul 218

1. Persoana care, pentru a prejudicia celălalt contractant al căsătoriei, încheie o căsătorie nevalabilă, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

2. Persoana răspunzătoare va fi scutită de pedeapsă dacă, ulterior, căsătoria este validată.

Articolul 219

1. Persoana care autorizează căsătoria în legătură cu care există vreo cauză de nulitate cunoscută sau denunţată în dosar va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică, pe o perioadă de 2 la 6 ani.

2. Când cauza de nulitate a putut fi înlăturată, pedeapsa va fi de suspendare din postul sau funcţia publică pentru o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

CAPITOLUL II

Suspiciunea privind naşterea unui copil şi denaturarea paternităţii, a stării sau condiţiei copilului

Articolul 220

1. Declararea fictivă a unei naşteri va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

2. Aceeaşi pedeapsă se va aplica celui care ascunde sau dă terţilor un copil pentru a denatura sau modifica filiaţia sa.

3. Înlocuirea unui copil cu altul va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

4. Ascendenţii, naturali sau prin adopţie, care comit faptele descrise la ultimele trei paragrafe vor putea fi pedepsiţi, în plus, cu decăderea specială din dreptul de autoritate părintească pe care o aveau asupra copilului sau descendentului presupus, ascuns, dat sau substituit şi, după caz, asupra restului copiilor sau descendenţilor pe o perioadă de 4 la 10 ani.

5. Substituirea unui copil cu altul care se produce în centre sanitare sau socio-sanitare prin neglijenţa gravă a celor responsabili cu identificare şi custodia acestuia se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

Articolul 221

1. Persoanele care, în schimbul unei compensaţii economice, dau altei persoane un copil, descendent sau orice minor chiar dacă nu există o relaţie de filiaţie sau de rudenie, eludând procedura legală de încredinţare, luarea în îngrijire sau adopţie, cu scopul de a stabili o relaţie asemănătoare celei de filiaţie, vor fi pedepsite cu pedepse cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi decăderea specială din exercitarea dreptului de autoritate paternă, tutelă, curatelă sau încredinţare pe o perioadă de la 4 la 10

2. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită persoana care primeşte copilul şi intermediarul, chiar dacă predarea minorului s-a făcut în străinătate.

3. Dacă faptele se comit folosind grădiniţe, scoli sau alte localuri sau stabilimente destinate copiilor, se va aplica persoanelor vinovate pedeapsa decăderii speciale din exercitarea respectivelor activităţi pe o perioadă de la 2 la 6 ani şi se va putea dispune închiderea temporară sau definitivă a stabilimentelor. În cazul închiderii temporare, perioada nu va putea depăşi 5 ani.

Articolul 222

Educatorul, practicianul medical, autoritatea sau funcţionarul public care, în exercitarea profesiei sau a funcţiei, realizează faptele descrise în articolele anterioare, în afara pedepselor menţionate în acestea, va fi pedepsit, în plus, cu decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau ocupaţie, pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

În spiritul acestui articol, termenul „practician medical” cuprinde medicii, moaşele, personalul sanitar şi orice altă persoană care realizează o activitate sanitară sau socio-sanitară.

CAPITOLUL III

Delicte împotriva drepturilor şi îndatoririlor familiale

SUBCAPITOLUL 1

Încălcarea îndatoririlor de custodie şi determinarea minorilor de a îşi abandona domiciliul

Articolul 223

Persoana care, având în sarcină custodia unui minor sau a unei persoane cu handicap, nu o prezintă părinţilor săi sau celor care o au în îngrijire, atunci când aceştia o cer, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, fără a se aduce atingere pedepsei aplicate atunci când faptele constituie alt delict mai grav.

Articolul 224

Persoana care determină un minor sau o persoană cu handicap să-şi abandoneze domiciliul familial sau locul unde locuieşte cu consimţământul părinţilor, tutorilor sau celor care îl are în îngrijire va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsit părintele care determină pe fiul minor să încalce regimul de custodie stabilit de autoritatea judiciară sau administrativă.

Articolul 225

Atunci când persoana responsabilă de delictele prevăzute la ultimele două articole restituie minorul sau persoana cu handicap la domiciliul sau locuinţa acesteia sau îl depune într-un loc cunoscut şi sigur, fără să îl fi supus umilirii, cruzimii sau vreunei fapte infracţionale şi nici nu i-a fost pusă în pericol viaţa, sănătatea, integritatea fizică, libertatea sexuală, fapta va fi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă de la 6 la 24 luni, dacă locul unde se află minorul sau persoana cu handicap a fost comunicat părinţilor, tutorilor acestora sau persoanelor care îi au în îngrijire sau dacă absenţa nu a fost mai mare de 24 ore.

SUBCAPITOLUL 2

Răpirea de minori

Articolul 225 bis

1. Părintele care, fără un motiv întemeiat, îşi răpeşte copilul minor va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani şi cu decăderea specială din exercitarea drepturilor părinteşti pe o perioadă de la 4 la 10 ani.

2. Conform acestui articol, se consideră răpire:

1° Deplasarea unui minor de la locul său de domiciliu fără consimţământul părinţilor cu care convieţuieşte sau al persoanelor sau instituţiilor cărora le-a fost încredinţat sau dat în custodie;

2° Reţinerea unui minor prin încălcarea gravă a îndatoririi stabilite prin decizie judecătorească sau administrativă.

3. Atunci când minorul este transportat în afara Spaniei sau a fost impusă o condiţie pentru restituirea acestuia, pedeapsa menţionată la paragraful 1 se va aplica în jumătatea ei superioară.

4. Atunci când părintele care răpeşte minorul a comunicat celuilalt părinte sau aceluia care îl are, în mod legal, în îngrijire locul unde acesta se află, în 24 de ore de la data răpirii, cu obligaţia de a-l returna imediat după expirarea acestui termen, sau absenţa nu a fost mai mare decât acest interval de 24 ore, este exonerat de pedeapsă.

În cazul în care copilul este restituit, fără a se face comunicarea la care face referire paragraful anterior, în termen de 15 zile din ziua următoare răpirii, se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

Aceste termene se calculează de la data denunţului răpirii.

5. Pedepsele menţionate la acest articol se vor aplica, în mod identic, ascendenţilor minorului şi rudelor părinţilor până la al doilea grad de rudenie sau afinitate care se fac vinovate de faptele descrise anterior.

SUBCAPITOLUL 3

Abandonul familial, al minorilor şi persoanelor cu handicap

Articolul 226

1. Persoana care nu-şi îndeplineşte îndatoririle legale de asistenţă inerente autorităţii părinteşti, tutelei, îngrijiri sau protecţiei familiale sau de a acorda asistenţa necesară legal stabilită pentru întreţinerea descendenţilor său, ascendenţilor sau soţului aflaţi în dificultate, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau cu amendă de la 6 la 12 luni.

2. Judecătorul sau tribunalul va aplica, motivat, făptuitorului pedeapsa de decădere specială din exercitarea drepturilor părinteşti, tutelă, îngrijire sau luare sub protecţie familială pe o perioadă de 10 ani.

Articolul 227

1. Persoana care nu plăteşte timp de două luni consecutiv sau de patru luni neconsecutiv orice fel de prestaţie economică în favoarea soţului sau a copiilor săi, stabilită legal sau prin hotărâre judecătorească în cazurile de separare legală, divorţ, declararea nulităţii căsătoriei, proces de filiaţie sau proces de stabilire a pensiei alimentare pentru copii, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amendă de la 6 la 24 luni.

2. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită persoana care încetează să plătească orice prestaţie economică stabilită în formă cumulată sau unică în cazurile prevăzute la paragraful anterior.

3. Repararea daunei cauzate de delict include întotdeauna plata cuantumului corespunzător.

Articolul 228

Pentru delictele prevăzute la articolele anterioare, se va pune în mişcare acţiunea penală numai în baza denunţului prealabil al persoanei prejudiciate sau a reprezentantului său legal. Atunci când persoana este un minor, o persoană cu handicap sau invalidă, Ministerul Public va putea formula denunţul.

Articolul 229

1. Abandonarea unui minor sau a unei persoane cu handicap de către cel însărcinat cu îngrijirea acesteia va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani.

2. Dacă abandonul a fost comis de părinţi, tutori sau cei desemnaţi legal spre a-i îngriji, se va aplica pedeapsa închisorii de 18 luni la 3 ani.

3. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani atunci când, prin circumstanţele abandonului, s-a pus, în mod concret, în pericol viaţa, sănătatea, integritatea fizică sau libertatea sexuală a minorului sau a persoanei cu handicap, fără a se aduce atingere pedepsirii corespunzătoare a faptei atunci când aceasta constituie alt delict mai grav.

Articolul 230

Abandonarea temporară a unui minor sau a unei persoane cu handicap va fi pedepsită, după caz, cu pedepse inferioare în grad decât cele prevăzute la articolul anterior.

Articolul 231

1. Persoana care, având în sarcina sa creşterea sau educarea unui minor sau a unei persoane cu handicap, îl încredinţează unui terţ sau unui stabiliment public, fără consimţământului celui care i l-a încredinţat sau al autorităţii, în absenţa acestuia, va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 12 luni.

2. Dacă prin această încredinţare s-a pus, în mod concret, în pericol viaţa, sănătatea, integritatea fizică sau libertatea sexuală a minorului sau a persoanei cu handicap, se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 232

1. Persoanele care utilizează minorii sau persoanele cu handicap pentru a practica cerşetoria, chiar dacă aceasta se face sub o formă acoperită, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

2. Dacă, în scopul celor la care face referire paragraful anterior, se face trafic cu minori sau persoane cu handicap, li se aplică tratamente violente sau de intimidare sau dacă li se administrează substanţe vătămătoare pentru sănătatea lor, se va aplica pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani.

Articolul 233

1. Judecătorul sau Tribunalul, atunci când consideră necesar având în vedere circumstanţele personale ale minorului, va putea aplica vinovaţilor de infracţiunile prevăzute la articolele 229-232 pedeapsa decăderii speciale din exercitarea drepturilor părinteşti sau a drepturilor de îngrijire, tutelă, curatelă sau protecţie familială, pe o perioadă de la 4 la 10 ani.

2. Dacă cel vinovat deţine îngrijirea minorului prin condiţia sa de funcţionar public, va fi decăzut din dreptul special din postul sau funcţia publică, pe o durată de la 2 la 6 ani.

3. În orice caz, Ministerul Public va cere autorităţii competente să ia măsurile pertinente pentru custodia şi protecţia minorului.

TITLUL XIII

Delicte împotriva patrimoniului şi împotriva ordinii socio-economice

CAPITOLUL I

Furtul

Articolul 234

Persoana care, pentru a obţine un beneficiu, ia bunuri mobile străine fără încuviinţarea proprietarului acestora, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 la 18 luni, în cazul în care cuantumul lucrurilor sustrase depăşeşte 400 euro.

Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsit cel care în decurs de un an comite de patru ori acţiunea descrisă la articolul 623.1 al acestui Cod, dacă suma cumulată obţinută din comiterea infracţiunilor este mai mare decât valoarea minimă prevăzută la acest articol.

Articolul 235

Furtul va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani:

1. Atunci când se sustrag lucruri de valoare artistică, istorică, culturală sau ştiinţifică;

2. Atunci când se sustrag lucruri de primă necesitate sau destinate unui serviciu public, dacă sustragerea provoacă un grav prejudiciu acestuia sau provoacă încetarea furnizărilor;

3. Atunci când prezintă un grad special de gravitate, având în vedere valoarea bunurilor furate, sau când s-au produs prejudicii considerabile;

4. Atunci când pune victima sau familia acesteia într-o gravă situaţie economică sau când fapta s-a realizat abuzând de circumstanţele personale ale victimei;

5. Atunci când fapta este comisă prin folosirea de minori mai mici de 14 ani;

Articolul 236

Va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 12 luni persoana care, fiind proprietarul unui bun mobil sau acţionând cu consimţământul acestuia, sustrage acel bun de la cel care îl are în posesie în mod legitim, prejudiciindu-l pe acesta sau un terţ, atunci când valoarea acelui bun depăşeşte 400 euro.

CAPITOLUL II

Tâlhăria

Articolul 237

Sunt vinovaţi de infracţiunea de tâlhărie cei care, în scopul obţinerii unui beneficiu, iau în posesie bunuri mobile străine, folosind forţa pentru a accede la locul unde acestea se găsesc ori violenţa sau intimidarea asupra persoanelor.

Articolul 238

Sunt vinovaţi de infracţiunea de tâlhărie cei care comit fapta, atunci când există una din următoarele circumstanţe:

1 ° Escaladarea;

2° Spargerea pereţilor, a acoperişului sau a podelei, forţarea uşilor sau ferestrelor;

3° Spargerea dulapurilor, a caselor de bani sau a altor tipuri de mobilier sau obiecte închise sau sigilate, forţarea încuietorilor sau descoperirea cifrului pentru a sustrage conţinutul acestora fie la locul faptei fie în alt loc;

4° Folosirea de chei false;

5° Scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă şi pază.

Articolul 239

Se consideră chei false:

1° Şperaclul sau alt instrument similar;

2° Cheile originale pierdute de proprietar sau obţinute printr-un mijloc care constituie faptă penală;

3° Oricare alt instrument neutilizat de proprietar pentru a deschide încuietoarea forţată de infractor.

În sensul acestui articol, se consideră chei şi cartelele magnetice sau perforate precum şi telecomenzile sau instrumentale folosite pentru deschiderea de la distanţă.

Articolul 240

Cel vinovat de tâlhărie va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani.

Articolul 241

1. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani atunci când există una din circumstanţele prevăzute la articolul 235 sau când fapta se comite într-o casă locuită.

2. Se consideră casă locuită orice acoperământ care constituie locuinţă pentru una sau mai multe persoane, chiar dacă, întâmplător, lipsesc din respectiva locuinţă atunci când se comite fapta.

3. Se consideră dependinţe ale casei locuite sau al clădirii sau localului deschis pentru public, curţile, garajele şi celelalte încăperi sau locuri închise şi aflate în vecinătatea clădirii care comunică cu interiorul casei şi constituie împreună cu casa o unitate fizică.

Articolul 242

1. Vinovatul de tâlhărie va fi pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani, fără a se aduce atingere pedepsei care s-ar putea aplica pentru actele de violenţă fizică comise.

2. Atunci când furtul este comis într-o casă locuită sau în oricare din dependinţele ei,se va aplica pedeapsa de 3 ani închisoare şi amenda de la 6 luni la 5 ani.

3. Pedepsele menţionate la punctele anterioare se vor aplica în jumătatea lor superioară dacă infractorul a făcut uz de arme sau de alt mijloc la fel de periculos, pe care l-a folosit fie când a comis infracţiunea sau pentru a asigura fuga şi când infractorul a atacat pe cel care au venit în ajutorul victimei sau a celor care îl urmăresc.

4. Când fapta s-a comis folosind în mai mică măsură violenţa sau intimidarea şi, în plus, evaluând celelalte circumstanţe ale faptei, se va putea aplica o pedeapsă mai mică în grad decât cea prevăzută la paragraful 1 al acestui articol.

CAPITOLUL III

Extorcarea

Articolul 243

Persoana care, în scopul obţinerii unui beneficiu, obligă pe altul, prin violenţă sau intimidare, să realizeze sau să nu realizeze o acţiune sau o demers juridic în prejudiciul patrimoniului său sau al unui terţ, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, fără a se aduce atingere pedepselor ce s-ar putea aplica pentru actele de violenţă fizică înfăptuite.

CAPITOLUL IV

Furtul şi sustragerea de vehicule în vederea utilizării

Articolul 244

1. Persoana care sustrage sau utilizează, fără autorizare, un vehicul cu motor sau o motoretă străină, a cărui valoare depăşeşte 400 euro, fără intenţia de a şi-l însuşi, va fi pedepsită cu pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii de la 31 la 90 zile sau amendă de la 6 la 12 luni dacă îl restituie, direct sau indirect, într-un termen nu mai mare de 48 de ore, fără ca, în niciun caz, pedeapsa aplicată să poată fi egală sau mai mare decât cea corespunzătoare dacă şi-ar fi însuşit definitiv vehiculul.

Cu aceeaşi pedeapsă se va pedepsi cel care în decurs de un an realizează de patru ori acţiunea descrisă la articolul 623.3 al acestui Cod, dacă suma cumulată a infracţiunilor este mai mare decât valoarea minimă la care se face referire în acest articol pentru respectivul delict.

2. Dacă fapta a fost comisă prin folosirea forţei, pedeapsa se va aplica în jumătatea eisuperioară.

3. Dacă restituirea nu s-a făcut în termenul menţionat, fapta se va pedepsi ca furt sau tâlhărie, după caz.

4. Dacă fapta s-a comis cu acte de violenţă sau intimidare asupra persoanelor, se vor aplica, în toate cazurile, pedepsele prevăzute la articolul 242.

CAPITOLUL V

Uzurparea

Articolul 245

1. Persoana care, prin violenţă sau intimidarea persoanelor, ocupă un bun imobil sau uzurpă un drept real imobiliar care aparţine altuia, va fi pedepsită, în afara pedepselor pentru violenţă exercitată, cu amendă de la 6 la 18 luni, care se va stabili ţinând cont de utilitatea obţinută şi de dauna cauzată.

2. Persoana care ocupă, fără autorizarea necesară, un imobil sau clădire străine care nu constituie locuinţă sau rămâne în acestea împotriva voinţei titularului, va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 6 luni.

Articolul 246

Persoana care modifică liniile de demarcaţie sau hotarele unei localităţi sau ale unei proprietăţi sau orice fel de semne sau pietre de hotar destinate stabilirii limitelor unei proprietăţi sau demarcaţii ale proprietăţilor agricole învecinate, atât aparţinând domeniului public cât şi celui privat, va fi pedepsită cu pedeapsa cu amendă de la 3 la 18 luni, dacă beneficiul obţinut sau pretins depăşeşte 400 euro.

Articolul 247

Persoana care, fără să fie autorizat, sustrage apa de râu de folosinţă publică sau privată sau din lacul său de acumulare natural sau artificial, va fi pedepsit cu amendă de la 3 la 6 luni dacă beneficiul obţinut depăşeşte 400 euro.

CAPITOLUL VI

Frauda

SUBCAPITOLUL 1

Escrocheria

Articolul 248

1. Comit escrocherie cei care, cu scopul de a obţine beneficii, folosesc înşelătoria într-o manieră suficientă încât să inducă în eroare pe altul, determinându-l să realizeze o acţiune în prejudiciul său sau al altuia.

2. Se consideră, de asemenea, vinovaţi de escrocherie:

a) cei care, în scopul de a obţine beneficii şi folosind diverse manevre informatice sau artificiu asemănător, obţin transferul neconsimţit al oricărui activ patrimonial în prejudiciul unui terţ;

b) cei care fabrică, încarcă, deţin sau furnizează programe informatice în scopul comiterii escrocheriilor prevăzute la acest articol;

c) cei care, folosind carduri de debit sau credit sau cecuri de călătorii, sau datele de pe acestea realizează operaţiuni de orice tip în detrimentul titularului sau a unui terţ.

Articolul 249

Cel vinovat de escrocherie va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, atunci când cuantumul fraudei depăşeşte 400 euro. La stabilirea pedepsei se vor avea în vedere valoarea prejudiciului, prejudiciul economic cauzat persoanei prejudiciate, relaţiile existente între aceasta şi inculpat, mijloacele folosite de acesta şi orice alte circumstanţe care servesc pentru evaluarea gravităţii infracţiunii.

Articolul 250

1. Infracţiunea de escrocherie va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani şi amendă de la 6 la 12 luni, atunci când:

1° Afectează lucruri de primă necesitate, locuinţe sau alte bunuri de utilitate socială recunoscută;

2° Se comite abuzând de semnătura altuia, sustrăgând, ascunzând sau distrugând, total sau parţial, un proces, dosar, protocol sau document public sau oficial de orice fel;

3° Afectează bunuri aparţinând patrimoniului artistic, istoric, cultural sau ştiinţific;

4° Prezintă o gravitate deosebită, având în vedere valoarea fraudei, esenţa prejudiciului şi situaţia economică în care rămâne victima sau familia acesteia, ca urmare a fraudei;

5° Valoarea obiectelor furate depăşeşte 50 000 euro;

6° Se abuzează de relaţiile personale existente între victimă şi infractor sau atunci când acesta profită de credibilitatea impresarială sau profesională a victimei;

7° Atunci când se comite frauda procedurală. Aceasta poate fi comisă de cei care manipulează elementele de probă pe care intenţionează să fundamenteze afirmaţiile sau folosesc altă fraudă procedurală similară în acţiunile judiciare de orice tip, determinând judecătorul sau tribunalul în mod eronat să pronunţe o hotărâre care dăunează intereselor financiare ale celeilalte părţi sau ale terţului.

2. Atunci când există circumstanţele 4, 5 sau 6 cu circumstanţa 1 de la numărul anterior, se vor aplica pedepse cu închisoarea de la 4 la 8 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 251

Se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani:

1° Persoana care, atribuindu-şi în mod fals, în legătură cu un bun mobil sau imobil, capacitatea de a dispune de el, care, de fapt, îi lipseşte, fie pentru că nu a avut-o niciodată, fie pentru că, având-o şi deja şi-a exercitat-o, înstrăinează, grevează sau închiriază altuia acel bun, prejudiciind victima sau un terţ;

2° Persoana care dispune de un bun mobil sau imobil ascunzând existenţa oricărei sarcini de care este grevat respectivul bun sau acela care, înstrăinându-l fiind liber de sarcini, îl grevează sau îl înstrăinează din nou înainte de transmiterea definitivă către cumpărător, în prejudiciul acestuia sau a unui terţ;

3° Persoana care, în prejudiciul altuia, încheie un contract simulat.

Articolul 251 bis

Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile incluse în acest subcapitol, se vor aplica următoarele pedepse:

a) amenda de trei sau cinci ori mai mare decât valoarea celor sustrase, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa cu închisoare pentru o perioadă mai mare de 5 ani;

b) amenda de două sau patru ori mai mare decât valoarea celor sustrase, în celelalte cazuri. Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii sau tribunalele pot impune şi pedepsele menţionate la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

SUBCAPITOLUL 2

Însuşirea necuvenită

Articolul 252

Vor fi pedepsiţi cu pedepsele prevăzute la articolul 249 sau 250, după caz, cei care, prejudiciind pe altul, îşi însuşesc sau sustrag bani, efecte, valori sau orice alt bun mobil sau activ patrimonial pe care le-au primit pentru depozitare, administrare sau alte însărcinări sau cu alt titlu care implică obligaţia de a le încredinţa sau returna sau cei care neagă că le-au primit, atunci când cuantumul bunului însuşit depăşeşte 400 euro. Această pedeapsă se va aplica în jumătatea ei superioară în cazul depozitării necesare.

Articolul 253

Vor fi pedepsiţi cu amendă de la 3 la 6 luni cei care, cu scopul de a obţine un beneficiu, îşi însuşesc un bun pierdut sau cu proprietar necunoscut dacă, în ambele cazuri, valoarea bunului însuşit depăşeşte 400 euro. În cazul operelor artistice, istorice, culturale sau ştiinţifice, pedeapsa va fi închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 254

Va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 6 luni persoana care, primind în mod necuvenit, din greşeala expeditorului, bani sau alt bun mobil, neagă că l-a primit sau, după ce este dovedită greşeala, nu-l returnează, atunci când cuantumul bunului primit depăşeşte 400 euro.

SUBCAPITOLUL 3

Furtul de energie sau alte furturi asemănătoare

Articolul 255

Va fi pedepsită cu pedeapsa de amendă de la 3 la 12 luni persoana care fraudează, pentru o valoare mai mare de 400 EURO, utilizând energia electrică, gazul, apa, telecomunicaţiile sau alt element, energia sau fluide străine, prin unul din mijloacele următoare:

1° Folosind mecanisme instalate pentru a realiza frauda;

2° Alterând cu intenţie înregistrările sau contoarele;

3° Folosind orice alte mijloace clandestine.

Articolul 256

Persoana care a făcut uz de orice echipament terminal de telecomunicaţie, fără consimţământul titularului acestuia, cauzându-i acestuia un prejudiciu mai mare de 400 euro, va fi pedepsită cu pedeapsa de amendă de la 3 la 12 luni.

CAPITOLUL VII

Insolvabilitatea frauduloasă

Articolul 257

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni:

1° Persoana care falimentează fraudulos, prejudiciindu-şi creditorii.

2° Cel care, cu acelaşi scop, realizează orice alt act de dispoziţie patrimonială sau generator de obligaţii care tergiversează, obstrucţionează sau împiedică eficienţa unui sechestru sau a unei proceduri executorii sau de constrângere, judiciară, extrajudiciară sau administrativă iniţiată sau a cărei iniţiere este previzibilă.

2. Dispoziţiile prezentului articol se vor aplica, indiferent de natura sau originea obligaţiei sau a datoriei a cărei îndeplinire sau a cărei plată se încearcă a se eluda, inclusiv drepturile economice ale muncitorilor şi independent dacă creditorul este persoană fizică sau juridică, publică sau privată.

3. În cazul unei datorii sau obligaţii de care infractorul încearcă să scape, fiind prevăzută de dreptul public, şi dacă creditorul este o corporaţie publică, pedeapsa va fi de 6 ani şi amenda de la 12-24 luni.

4. Pedepsele prevăzute la acest articol vor fi impuse în jumătatea lor superioară în cazurile prevăzute la sub-punctele 1, 4 şi 5 de la punctul 1 al articolului 250.

5. Această infracţiune va fi urmărită chiar atunci când, după comiterea ei, s-a început o procedură de insolvenţă.

Articolul 258

Persoana răspunzătoare de orice faptă infracţională care, după comiterea acesteia şi cu scopul de a eluda îndeplinirea responsabilităţii civile care decurge din aceasta, realizează acte de dispoziţie sau contractează obligaţii care diminuează patrimoniul său, devenind parţial sau total insolvabil, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 259

Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni debitorul care, după ce a fost admisă cererea de declanşare a procedurii insolvenţei, fără a fi autorizat în acest scop nici pe cale judecătorească, nici de către administratorii insolvenţei şi, în afara cazurilor permise de lege, realizează orice act de dispoziţie patrimonială sau generator de obligaţii, destinat plăţii unui sau unor creditori.

Articolul 260

1. Persoana declarată în faliment va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani şi amendă de la 8 la 24 luni, atunci când situaţia de criză economică sau insolvabilitatea a fost cauzată sau agravată, prin înşelăciune, de către debitor sau de persoana care acţionează în numele său.

2. Pentru individualizarea pedepsei, se va avea în vedere cuantumul prejudiciului adus creditorilor, numărul acestora şi situaţia economică.

3. Acest delict şi delictele singulare care au legătură cu acesta, comise de debitor sau de persoana care a acţionat în numele său, vor putea fi acţionate în justiţie fără a aştepta concluziile procesului civil şi fără a se aduce atingere continuării acestuia. Suma obiect al răspunderii civile derivată din aceste infracţiuni va trebui inclusă, după caz, în suma totală.

4. În niciun caz, decizia de insolvabilitate în procesul civil nu este obligatorie în cauza penală.

Articolul 261

Persoana care, în procedura insolvenţei, prezintă cu bună ştiinţă date false privind situaţia contabilă, cu scopul de a obţine, nemeritat, declararea falimentului, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 261 bis

Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile incluse în acest capitol, se vor aplica următoarele pedepse:

a) Amenda de la 2 la 5 ani, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 5 ani;

b) Amenda de la 1 la 3 ani, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 2 ani neinclusă la punctul precedent;

c) Amenda de la 6 luni la 2 ani, în celelalte cazuri.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

CAPITOLUL VIII

Denaturarea preţului în cadrul concursurilor şi licitaţiilor publice

Articolul 262

1. Persoanele care solicită cadouri sau promisiuni pentru a nu participa la un concurs sau o licitaţie publică; persoanele care încearcă să îndepărteze licitanţii, prin ameninţări, cadouri, promisiuni sau orice alt artificiu; persoanele care se pun de acord între ele să denatureze preţul ofertei sau care, în mod fraudulos, anulează sau abandonează licitaţia, fiind obţinută adjudecarea, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni, precum şi cu decăderea specială din dreptul de a participa la licitaţii judiciare pe o perioadă de la 3 la 5 ani. În cazul concursurilor sau licitaţiilor organizate de administraţii sau entităţi publice, agentului şi persoanei sau întreprinderii reprezentate de acesta i se va aplica, în plus, pedeapsa decăderii speciale care va cuprinde, în orice caz, dreptul de a încheia contracte cu administraţii publice pe o perioadă de la 3 la 5 ani.

2. Judecătorul sau tribunalul va putea aplica una sau unele din consecinţele prevăzute la articolul 129 dacă învinuitul face parte din vreo societate, organizaţie sau asociaţie, fie şi temporar, care desfăşoară astfel de activităţi.

CAPITOLUL IX

Distrugerile

Articolul 263

1. Persoana care provoacă daune în proprietatea altei persoane necuprinse în alte titluri ale acestui Cod va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 24 luni, avându-se în vedere situaţia economică a victimei şi cuantumul daunei, dacă acesta depăşeşte 400 euro.

2. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni persoana care va cauza daunele menţionate la articolul anterior, dacă există una din următoarele ipoteze:

1° Să fie realizate pentru a împiedica libera exercitare a autorităţii sau ca răzbunare pentru deciziile acesteia, fie că se comite delictul împotriva funcţionarilor publici, fie împotriva persoanelor fizice care, ca martori sau sub orice alt mod, au contribuit sau pot contribui la executarea sau aplicarea legilor sau dispoziţiile generale;

2° Să se producă prin orice mijloc infectarea sau contaminarea turmelor;

3° Să se folosească substanţe otrăvitoare sau corozive;

4° Să efectueze asupra unor bunuri din domeniul sau de uz public sau comunal;

5° Să ruineze persoana prejudiciată sau să o aducă într-o situaţie economică gravă.

Articolul 264

1. Persoana care, prin orice mijloc, fără autorizaţie şi în mod grav, şterge, distruge, deteriorează, alterează, elimină sau face datele, programele sau documentele electronice inaccesibile altora, dacă rezultatul este grav, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

2. Persoana care, prin orice mijloc, fără autorizaţie şi în mod grav, împiedică sau întrerupe funcţionarea unui sistem informatic care are legătură cu un altul, prin introducerea, transmiterea, distrugerea, ştergerea, deteriorarea, alterarea, eliminarea sau facerea datelor informatice inaccesibile, dacă rezultatul produs este grav, se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

3. Pedepsele impuse vor fi mai mari cu un grad decât cele prevăzute la primele două puncte şi, în toate cazurile, pedeapsa cu amenda de 1-10 ori mai mare decât valoarea prejudiciului cauzat, dacă concură una din următoarele circumstanţe:

1. Dacă fapte este comisă în cadrul unei organizaţii criminale;

2. Dacă a fost cauzat un prejudiciu special sau a fost afectat un interes general.

4. Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile incluse în acest articol, se vor aplica următoarele pedepse:

a) Amenda de 2-4 ori mai mare decât valoarea prejudiciului cauzat, dacă infracţiune comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 2 ani;

b) Amenda de 2-3 ori mare decât valoarea prejudiciului cauzat în celelalte cazuri.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 265

Persoana care distruge, provoacă daune grave sau face inutilizabile pentru funcţionare, fie şi numai temporar, lucrări, stabilimente sau instalaţii militare, vase de război, aeronave militare, mijloace de transport sau transmisie militară, material de război, aprovizionare sau alte mijloace sau resurse afectate din serviciul Forţelor Armate sau al Forţelor şi Corpului de Securitate, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani dacă prejudiciul cauzat depăşeşte 50 000 pesete.

Articolul 266

1. Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani persoana care comite daunele prevăzute la articolul 263 printr-un incendiu, provocând explozii sau utilizând orice alt mijloc cu o putere distructivă similară, sau punând în pericol viaţa sau integritatea persoanelor.

2. Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani persoana care comite daunele prevăzute la articolul 264, în oricare din circumstanţele menţionate la paragraful anterior.

3. Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani persoana care comite daunele prevăzute la articolele 265, 323 şi 560, în oricare din circumstanţele menţionate la punctul 1 al prezentului articol.

4. În oricare din cazurile prevăzute la paragrafele anterioare, atunci când sunt cauzate daune prin provocarea de explozii sau utilizând alte mijloace cu o putere distructivă similară şi, în plus, s-a pus în pericol viaţa sau integritatea persoanelor, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară.

În cazul incendierii se vor aplica dispoziţiile articolului 351.

Articolul 267

Distrugerile cauzate din neglijenţă gravă al căror cuantum este mai mare de 80 000 euro se pedepsesc cu amendă de la 3 la 9 luni, ţinând cont de importanţa acestora.

Infracţiunile la care face referire prezentul articol vor fi urmărite penal numai în baza denunţului prealabil al persoanei prejudiciate sau a reprezentantului său legal. Ministerul Public, de asemenea, va putea formula denunţ atunci când persoana prejudiciată este un minor, persoană cu handicap sau invalidă.

În aceste cazuri, acordarea iertării de către persoana prejudiciată sau de reprezentantul său legal va stinge pedeapsa sau acţiunea penală, fără a se aduce atingere dispoziţiilor celui de-al doilea alineat de la punctul 5 al articolului 130 al acestui Cod.

CAPITOLUL X

Dispoziţii comune capitolelor anterioare

Articolul 268

1. Sunt exonerate de responsabilitate penală şi supuse numai responsabilităţii civile soţii care nu sunt despărţiţi legal sau în fapt sau care sunt în proces de separare, divorţ sau de nulitate a căsătoriei şi ascendenţii, descendenţii şi fraţii naturali sau prin adopţie sau alianţă de gradul întâi, dacă locuiesc împreună, pentru infracţiuni patrimoniale cauzate între ei, dacă nu concură violenţa sau intimidarea.

2. Această dispoziţie nu se aplică persoanelor străine care participă la comiterea infracţiunii.

Articolul 269

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite delicte de furt, extorsiune, escrocherie sau însuşirea de bunuri necuvenite vor fi pedepsite cu pedeapsa mai mică cu unu sau două grade decât cea aplicată pentru delictul respectiv.

CAPITOLUL XI

Delicte privind proprietatea intelectuală şi industrială, piaţa şi consumatorii

SUBCAPITOLUL 1

Delicte privind proprietatea intelectuală

Articolul 270

1. Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni cel care, în scopul obţinerii de beneficii şi în dauna unui terţ, reproduce, plagiază, distribuie sau comunică public, total sau parţial, o operă literară, artistică sau ştiinţifică, sau transformarea acesteia, interpretarea sau realizarea artistică fixată pe orice tip de suport şi comunicată prin orice mijloc, fără autorizarea titularilor drepturilor corespunzătoare de proprietate intelectuală sau a cenzorilor lor.

Cu toate acestea, în cazurile de distribuţie cu amănuntul, având în vedere circumstanţele infractorului şi valoarea mică a profitului, atâta vreme cât nu există niciuna din circumstanţele următorului articol, judecătorul poate pronunţa pedeapsa cu amenda de la 3 la 6 luni, sau cu muncă în folosul comunităţii de la 31 la 60 zile. În aceleaşi cazuri, atunci când profitul nu depăşeşte 400 euro, fapta se va pedepsi ca abatere în temeiul articolului 623.5.

2. Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni persoana care, în mod intenţionat, exportă sau depozitează exemplare ale operei, producţiilor sau realizărilor la care face referire paragraful anterior, fără autorizarea menţionată. În egală măsură, aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celor care importă în mod intenţionat aceste produse fără o astfel de autorizaţie, indiferent dacă au o origine legală sau ilegală în ţara de origine. Totuşi, importarea acestor produse dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu se pedepseşte dacă produsele au fost obţinute direct de la titularul drepturilor în statul respectiv, cu sau fără consimţământul acestuia.

3. Va fi pedepsită, de asemenea, cu aceeaşi pedeapsă persoana care fabrică, importă, pune în circulaţie sau deţine orice alt mijloc specific destinat facilitării suprimării neautorizate sau a neutralizării oricărui dispozitiv tehnic care a fost utilizat pentru a proteja programele de calculator sau oricăror alte opere, interpretare sau realizare în termenii prevăzuţi la punctul 1 al prezentului articol.

Articolul 271

Se va aplica pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, amenda de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din profesia care are legătură cu delictul comis, pe o perioadă de la 2 la 5 ani, atunci când există una din următoarele circumstanţe:

a) Dacă beneficiul obţinut are o importanţă economică deosebită;

b) dacă faptele au un grad ridicat de gravitate, ţinând cont de valoarea obiectelor produse ilicit sau de importanţa specială a prejudiciilor cauzate;

c) dacă învinuitul face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie, fie şi numai temporar, care are ca obiect realizarea de activităţi infracţionale privind drepturile de proprietate intelectuală;

d) Dacă sunt folosiţi minori sub 18 ani pentru comiterea acestor infracţiuni.

Articolul 272

1. Mărimea responsabilităţii civile derivată din delictele comise menţionate la articolele anterioare se va stabili în baza dispoziţiilor Legii Proprietăţii Intelectuale referitoare la încetarea activităţii ilicite şi la despăgubirea pentru daune şi prejudicii.

2. În cazul în care există sentinţă de condamnare, judecătorul sau tribunalul va putea dispune publicarea acesteia, pe cheltuiala infractorului, într-un periodic oficial.

SUBCAPITOLUL 2

Delicte privind proprietatea industrială

Articolul 273

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni persoana care, în scop industrial sau comercial, fără consimţământului titularului unui patent sau al unui model de utilitate şi, cunoscând că este înregistrat, fabrică, importă, posedă, utilizează, oferă sau introduce în comerţ obiecte protejate de astfel de drepturi.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care, în acelaşi fel şi pentru aceleaşi scopuri, utilizează şi oferă utilizarea unui procedeu obiect al unui brevet, ori posedă, oferă, introduce în comerţ, sau utilizează produsul direct obţinut prin procedeul brevetat.

3. Se va pedepsi cu aceeaşi pedeapsă cel care realizează oricare din actele menţionate la alineatul întâi al prezentului articol, în aceleaşi circumstanţe privind obiectele protejate, în favoarea terţilor, printr-un model, proiect industrial sau artistic sau topografia unui produs semiconductor.

Articolul 274

1. Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni cel care, în scop industrial sau comercial, fără consimţământul titularului dreptului de proprietate industrială înregistrat conform legislaţiei mărcilor şi cunoscând că marca este înregistrată, reproduce, imită, modifică sau utilizează în oricare alt mod însemnul emblemei identic sau care se poate confunda cu acesta, pentru a distinge aceleaşi produse sau servicii, activităţi sau stabilimente pentru care dreptul de proprietate industrială este înregistrat în mod similar. Se va aplica aceeaşi pedeapsă persoanelor care importă aceste produse.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care, cu ştiinţă, posedă pentru comercializare sau comercializează produse sau servicii cu însemne distinctive care, conform paragrafului 1 al prezentului articol, constituie o infracţiune împotriva drepturilor exclusive ale titularului acestora, chiar în cazul produselor importate din străinătate.

Totuşi, în cazuri de distribuţie cu amănuntul, având în vedere caracteristicile infractorului şi profitul financiar mic, atâta vreme cât niciuna din circumstanţele articolului 276 nu există, judecătorul poate pronunţa pedeapsa cu amenda de la 3 la 6 luni sau cu muncă în folosul comunităţii de la 31 la 60 zile. În aceleaşi cazuri, dacă profitul nu depăşeşte 400 euro, fapta se pedepseşte ca abatere conform articolului 623.5.

3. Va fi pedepsit cu aceeaşi pedeapsă cel care, în scop agricol sau comercial, fără consimţământul titularului unui titlu de obţinere de material vegetal şi cunoscând înregistrarea acestuia, produce, reproduce, face amenajări privind producerea sau reproducerea, oferă spre vânzare, vinde sau comercializează, sub orice formă, exportă, importă, sau posedă, pentru oricare din scopurile menţionate, material vegetal de reproducere sau înmulţire a unei varietăţi vegetale protejate de legislaţia privind protejarea obţinerii de material vegetal.

4. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsit cel care realizează oricare din actele descrise la punctul anterior utilizând, sub denumirea unei varietăţi vegetale protejate, material vegetal de reproducere sau înmulţire care nu aparţine acestei varietăţi.

Articolul 275

Aceleaşi pedepse prevăzute la articolul anterior se vor aplica celor care, în mod intenţionat şi fără să fie autorizaţi în acest sens, utilizează în circuitul economic o denumire originală sau o indicaţie geografică reprezentativă pentru o anumită calitate protejată pentru a distinge produsele protejate, cunoscând existenţa acestei protejări.

Articolul 276

Se va aplica pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din exercitarea profesiei care are legătură cu infracţiunea comisă, pe o perioadă de la 2 la 5 ani, atunci când există una din următoarele circumstanţe:

a) Beneficiul obţinut are o consecinţă economică deosebită;

b) Faptele sunt de o deosebită gravitate, având în vedere valoarea obiectelor produse în mod ilicit sau importanţa deosebită a prejudiciilor cauzate.

c) Făptuitorul face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie, fie şi numai temporar, care are ca scop desfăşurarea de activităţi infracţionale împotriva drepturilor de proprietate industrială;

d) Foloseşte minori sub 18 ani, pentru comiterea acestor infracţiuni.

Articolul 277

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 6 luni la 24 luni persoana care, în mod intenţionat, a divulgat invenţia care constituie obiectul unei cereri de brevet secret, în contradicţie cu dispoziţiile legislaţiei brevetelor, dacă aceasta este în detrimentul apărării naţionale.

SUBCAPITOLUL 3

Delicte privind piaţa şi consumatorii

Articolul 278

1. Persoana care, pentru a descoperi un secret, prin orice mijloc, intră în posesia de date, documente scrise sau electronice, suporturi informatice sau alte obiecte similare, sau foloseşte unul din mijloacele sau instrumentele menţionate la paragraful 1 al articolului 197 va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

2. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani şi amendă de la 12 la 24 luni dacă secretele descoperite se răspândesc, se dezvăluie sau se cedează terţilor.

3. Dispoziţiile prezentului articol se vor înţelege fără a se aduce atingere pedepselor care ar putea aplicate pentru însuşirea sau distrugerea suporturilor informatice.

Articolul 279

Difuzarea, dezvăluirea sau cedarea unui secret de serviciu efectuată de persoana care, legal sau contractual, are obligaţia păstrării confidenţialităţii, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Dacă secretul va fi folosit în folos propriu, pedepsele se vor aplica în jumătatea lor inferioară.

Articolul 280

Persoana care, cunoscând originea ilicită, şi fără să fi luat parte la descoperirea acestuia, realizează una din faptele descrise la articolele anterioare, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 281

1. Persoana care sustrage de pe piaţă produse de primă necesitate cu intenţia de a împiedica aprovizionarea unui sector cu respectivul produs, de a forţa o denaturare a preţurilor sau de a prejudicia grav consumatorii, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

2. Se va aplica pedeapsa superioară în grad, dacă fapta se realizează în situaţii de gravă necesitate sau catastrofale.

Articolul 282

Vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau amendă de la 12 la 24 luni fabricanţii sau comercianţii care, în ofertele lor sau în publicitatea pentru produse sau servicii, aduc argumente false sau relevă caracteristici incerte ale acelor produse, astfel încât pot cauza un prejudiciu grav şi evident consumatorilor, fără a se aduce atingere pedepsei corespunzătoare ce se poate aplica pentru comiterea altor infracţiuni.

Articolul 282 bis

Cei care, în calitate de manageri de fapt sau de drept ai unei companii emitente de valori mobiliare listate pe pieţele bursiere, falsifică informaţiile economice-financiare cuprinse în prospectele folosite la emiterea de instrumente sau informaţii financiare pe care compania trebuie să le publice şi să le facă cunoscute, în temeiul legislaţiei privind piaţa de capital, cu privire la resursele, activităţile sale şi la afacerea prezentă şi viitoare, pentru a atrage investitori sau deponenţi, pentru a plasa orice fel de bunuri financiare sau pentru a obţine finanţare prin orice mijloace, se pedepsesc cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, fără a aduce atingere dispoziţiilor stabilite la articolul 308 din acest Cod.

Dacă investiţia, depozitarea, plasarea activelor sau finanţarea sunt eventual obţinute, cauzând prejudicii investitorului, deponentului, achizitorului activelor financiare sau creditorului, pedeapsa se va aplica în jumătatea sa superioară. Dacă prejudiciul cauzat este foarte grav, pedeapsa va fi închisoare de la 1 la 6 ani şi amenda de la 6 la 12 luni.

Articolul 283

Se vor aplica pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 1 an şi amendă de la 6 la 12 luni persoanelor care, în dauna consumatorului, încasează sume mai mari pentru produse sau servicii al căror cost sau preţ este calculat de aparate automate, prin alterarea sau manipularea acestora.

Articolul 284

Se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni persoanelor care:

1. folosind violenţa, ameninţarea sau înşelăciunea, încearcă să altereze preţurile care ar putea rezulta din libera concurenţă a produselor, mărfurilor, titlurilor de valoare, serviciilor sau oricărui bun mobil sau imobil care face obiectul unui contract, fără a se aduce atingere pedepsei corespunzătoare ce s-ar putea aplica pentru alte infracţiuni comise;

2. răspândesc ştiri sau zvonuri, ele însele sau prin mass-media, despre persoane sau companii, în care furnizează cu bună ştiinţă date economice false integral sau parţial pentru a modifica sau păstra preţul listat al unei garanţii sau instrument financiar, obţinând profit financiar pentru sine sau alţii mai mare de 300 000 euro, sau cauzând un prejudiciu de cuantum identic.

3. Utilizând abuziv informaţii privilegiate, realizează tranzacţii sau emite ordine ce pot da semne înşelătoare privind oferta, cerea sau preţul garanţiilor sau instrumentelor financiare, sau folosind aceleaşi informaţii, ele însele sau în complicitate cu alte persoane, îşi asigură o poziţie dominantă pe piaţă pentru aceste garanţii sau instrumente, pentru stabilirea preţurilor lor la niveluri anormale sau artificiale.

În toate cazurile, se va aplica pedeapsa decăderii de la 1 la 2 ani pentru comerţul pe piaţa financiară ca principal, agent sau broker, ori analist.

Articolul 285

1. Persoana care, direct sau prin persoane interpuse, uzează de vreo informaţie relevantă pentru a cota orice fel de valori sau instrumente negociate într-o piaţă organizată, oficial sau recunoscută astfel, la care a avut acces privilegiat prin exercitarea activităţii profesionale sau impresariale, sau o furnizează obţinând pentru sine sau pentru un terţ un beneficiu economic mai mare de 600 000 euro sau cauzând un prejudiciu de valoare identică, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, amendă echivalentă cu beneficiul obţinut sau favorizat şi care poate fi până la triplul acestui beneficiu şi decăderea specială din exercitarea profesiei sau activităţii de la 2 la 5 ani.

2. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 4 la 6 ani, amendă echivalentă cu beneficiul obţinut sau favorizat şi care poate fi până la triplul acestui beneficiu şi decăderea specială din exercitarea profesiei sau activităţii de la 2 la 5 ani, atunci când concură una din următoarele circumstanţe:

1° Autorii se ocupă în mod obişnuit cu astfel de practici abuzive;

2° Beneficiul obţinut este de importanţă excepţională;

3° Se aduc grave prejudicii intereselor generale.

Articol 286

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 6 la 24 luni persoana care, fără consimţământul prestatorului de servicii şi în scopuri comerciale, facilitează accesul inteligibil al unui serviciu de radiodifuziune sonoră sau de televiziune, la serviciile interactive prestate la distanţă pe cale electronică, sau furnizează accesul condiţionat la acestea, considerat ca serviciu independent, prin următoarele mijloace:

1° Fabricarea, importarea, distribuirea, punerea la dispoziţie pe cale electronică, vânzarea, închirierea sau deţinerea oricărui program sau echipament sau program informatic, neautorizat în alt stat membru al Uniunii Europene, proiectând sau adaptând pentru a face posibil respectivul acces;

2° Instalarea, menţinerea sau substituirea echipamentelor sau programelor informatice menţionate în alineatul 1.

2. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsit cel care, fără scopul de a obţine un beneficiu, modifică sau face un duplicat după numărul de identificare al echipamentului de telecomunicaţii sau comercializează echipamente care au suferit modificări frauduloase.

3. Celui care, fără scopul de a obţine un beneficiu, facilitează terţilor accesul descris la paragraful 1, sau prin intermediul unei comunicaţii publice, comerciale sau nu, furnizează informaţii unui grup de persoane despre modul în care se realizează accesul neautorizat la un serviciu sau utilizarea unui dispozitiv sau program, dintre cele menţionate la paragraful 1, incitând în acest sens, i se va aplica pedeapsa cu amendă prevăzută la paragraful menţionat.

4. Persoana care utilizează echipamente sau programe care permit accesul neautorizat la servicii cu acces condiţionat sau echipamente de telecomunicaţii va fi pedepsită cu pedeapsa prevăzută la articolul 255 al acestui Cod, indiferent de cuantumul fraudei.

SUBCAPITOLUL 4

Corupţia între persoane fizice de drept privat

Articolul 286 bis

1. Persoana care, personal sau prin intermediar, promite, oferă sau acordă managerilor, directorilor, angajaţilor sau colaboratorilor unei societăţi comerciale sau ai unei alte companii, parteneriat, fundaţie sau organizaţie un beneficiu ilegal de orice natură, pentru favorizarea sa sau a unui terţ împotriva altora, încălcându-şi obligaţiile care le revin în procesul de achiziţie sau vânzare de bunuri ori angajare de servicii profesionale, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 4 ani, decăderea specială din practicarea unei industrii sau comerţ pentru o perioadă de la 1 la 6 ani şi amenda de 3 ori mai mare decât valoarea profitului obţinut.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica administratorilor, directorilor, angajaţilor sau colaboratorilor societăţilor comerciale sau firmelor, asociaţiilor, fundaţiilor sau organizaţiei care, personal sau prin intermediar, primesc, solicită sau acceptă un beneficiu de orice natură nejustificată, pentru favorizarea celor care acordă sau aşteaptă profit sau beneficiu faţă de terţi, încălcându-şi obligaţiile care le revin în procesul de achiziţie sau vânzare de bunuri ori angajare de servicii profesionale.

3. Judecătorii sau tribunalele pot impune un grad mai mic de pedeapsă şi pot reduce amenda, motivat, având în vedere suma profitului obţinut sau valoarea avantajului şi importanţa sarcinilor infractorului.

4. Dispoziţiile acestui articol se aplică, în cazurile respective, administratorilor, directorilor, angajaţilor sau colaboratorilor unei companii sportive, indiferent de statutul său juridic, precum şi sportivilor, arbitrilor sau judecătorilor, privind conduita în scopul intenţionat de predeterminare sau alterare frauduloasă a rezultatului unei meci, joc sau competiţie sportivă.

SUBCAPITOLUL 5

Dispoziţii comune secţiunilor anterioare

Articolul 287

1. Pentru începerea acţiunii judiciare pentru delictele prevăzute la punctul 3 al acestui capitol va fi necesar denunţul persoanei prejudiciate sau a reprezentantului său legal. Dacă aceasta este un minor, o persoană cu handicap sau invalidă, Ministerul Public va putea formula denunţul.

2. Nu este necesar denunţul cerut la punctul anterior atunci când comiterea delictului prejudiciază grav interesele generale sau o pluralitate de persoane.

Articolul 288

În cazurile prevăzute la articolele anterioare se va dispune publicarea sentinţei în periodicele oficiale şi, dacă persoana prejudiciată solicită, judecătorul sau tribunalul va putea dispune reproducerea totală sau parţială a acesteia în orice alt mijloc de informare, pe cheltuiala condamnatului.

Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest capitol, se vor aplica următoarele pedepse:

1. În cazul infracţiunilor prevăzute la articolele 270, 271, 273, 274, 275, 276, 283, 285 şi 286:

a) amenda de 2-4 ori mai mare decât beneficiul obţinut sau favorizat, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 2 ani;

b) amenda de 2-3 ori mai mare decât beneficiul obţinut sau favorizat, în celelalte cazuri.

În cazul infracţiunilor prevăzute la articolele 277, 278, 279, 280, 281, 282, 282 bis, 284 şi 286 bis:

a) amenda de la 1 la 3 ani, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 2 ani;

b) amenda de la 6 luni la 2 ani, în celelalte cazuri.

2. Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii sau tribunalele pot impune de asemenea pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

CAPITOLUL XII

Sustragerea unui bun public de utilitate socială sau culturală

Articolul 289

Persoana care, prin orice mijloc, distruge, deteriorează sau prejudiciază un bun propriu de utilitate socială sau culturală, sau în orice mod îl sustrage de la îndeplinirea îndatoririlor legale impuse în interesul comunităţii, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani sau amendă de la 6 la 10 luni.

CAPITOLUL XIII

Delictele societare

Articolul 290

Directorii, în fapt sau în drept, ai unei societăţi constituite sau în curs de constituire, care falsifică conturile anuale sau alte documente care trebuie să reflecte situaţia juridică sau economică a unităţii, sub o formă menită să cauzeze un prejudiciu economic acesteia, unui asociat al acesteia sau unui terţ, vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Dacă se ajunge la cauzarea prejudiciului economic, se vor aplica pedepsele în jumătatea lor superioară.

Articolul 291

Persoanele care, prevalându-se de poziţia majoritară în Consiliul acţionarilor sau in organul administrativ al oricărei societăţi constituite sau în curs de constituire, au impus acorduri abuzive în scopul obţinerii de beneficii pentru sine sau pentru altul, prejudiciindu-i, astfel, pe ceilalţi asociaţi, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă începând de la suma echivalentă cu beneficiul obţinut până la triplul acestui beneficiu.

Articolul 292

Pedeapsa menţionată la articolul anterior se va aplica persoanelor care au impus sau au profitat pentru sine sau pentru un terţ, în dauna societăţii sau a vreunui asociat, de un acord fraudulos adoptat de o majoritate fictivă, obţinută prin abuz de semnătură în alb, prin atribuirea necuvenită a dreptului de vot unor persoane care, legal, nu au acest drept, prin refuzul ilicit al exercitării acestui drept de către cei care au acest drept recunoscut de lege sau prin orice alt mijloc sau procedeu asemănător şi fără a se aduce atingere pedepsirii faptei cu pedepsele corespunzătoare, dacă reprezintă altă infracţiune.

Articolul 293

Directorii în fapt sau în drept ai oricărei societăţi constituite sau în curs de constituire care, fără un motiv legal, refuză sau împiedică un asociat să-şi exercite dreptul de a se informa, de a participa la gestionarea sau controlul activităţii sociale, sau la subscrierea preferenţială de acţiuni recunoscute de lege, vor fi pedepsiţi cu amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 294

Persoanele care, în calitate de directori în fapt sau în drept ai oricărei societăţi constituite sau în curs de constituire, supusă sau care activează în pieţe supuse supravegherii administrative, refuză sau împiedică acţiunile persoanelor, organelor sau entităţilor de inspecţie sau supraveghere, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă de la 12 la 24 luni.

Pe lângă pedepsele prevăzute la paragraful anterior, autoritatea judiciară poate dispune unele din măsurile prevăzute la articolul 129 din acest Cod.

Articolul 295

Directorii în fapt sau în drept sau acţionarii ori partenerii oricărei societăţi constituite sau în curs de constituire care, în beneficiul propriu sau al unui terţ, abuzând de funcţia lor, dispun, în mod fraudulos, de bunurile unei societăţi sau contractează obligaţii în sarcina acesteia, cauzând, în mod direct, un prejudiciu economic considerabil asociaţilor săi, depozitarilor sau titularilor bunurilor, valorilor sau capitalului pe care le administrează, vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 4 ani sau amendă începând de la suma echivalentă cu beneficiul obţinut până la triplul acestui beneficiu.

Articolul 296

1. Faptele descrise în prezentul capitol vor putea fi urmărite în justiţie numai în baza denunţului persoanei prejudiciate sau a reprezentantului său legal. Dacă aceasta este un minor, o persoană cu handicap sau invalidă, Ministerul Public va putea, de asemenea, să formuleze denunţul.

2. Nu va fi necesar denunţul cerut la paragraful anterior dacă comiterea delictului afectează interesele generale sau o pluralitate de persoane.

Articolul 297

În sensul acestui capitol, se înţelege prin societate orice cooperativă, casă de economii, de ajutor reciproc, entitate financiară sau de credit, fundaţie, societate comercială sau orice altă entitate de acelaşi fel care, pentru îndeplinirea obiectivelor sale, activează în mod permanent pe piaţă.

CAPITOLUL XIV

4Tăinuirea şi spălarea de bani

Articolul 298

1. Persoana care, cu scopul de a obţine beneficii şi având cunoştinţă de comiterea unei infracţiuni împotriva patrimoniului sau a ordinii socio-economice, la care nu a participat nici ca autor, nici în calitate de complice, ajută pe făptuitori să profite de aceste bunuri sau care primeşte, achiziţionează ori ascunde aceste bunuri, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

2. Această pedeapsă se va aplica în jumătatea ei superioară celui care primeşte, achiziţionează sau ascunde aceste bunuri pentru a face trafic cu ele. Dacă traficul se face utilizând un stabiliment sau local comercial sau industrial, se va aplica, în plus, pedeapsa cu amendă de la 12 la 24 luni. În aceste cazuri, judecătorii sau tribunalele, ţinând cont de gravitatea faptei şi de circumstanţele personale ale delincventului, îi vor aplica acestuia şi pedeapsa decăderii speciale din exercitarea profesiei sau a activităţii industriale, pe o perioadă de la 2 la 5 ani şi aplicarea măsurii închiderii temporare sau definitive a stabilimentului sau localului.

3. În niciun caz nu se va putea aplica o pedeapsa privativă de libertate mai mare decât cea prevăzută pentru infracţiunea tăinuită. Dacă aceasta a fost pedepsită cu o pedeapsă de altă natură, pedeapsa privativă de libertate va fi înlocuită cu amendă de la 12 la 24 luni, cu excepţia cazului în care dacă pentru infracţiunea tăinuită nu este prevăzută o pedeapsă egală sau mai mică decât aceasta în acest caz, se va aplica pedeapsa pentru acea infracţiune în jumătatea ei inferioară.

Articolul 299

1. Persoana care, în scopul obţinerii unui beneficiu şi având cunoştinţă despre comiterea faptelor care constituie infracţiune împotriva proprietăţii, în mod obişnuit profită sau îi ajută pe vinovaţi să beneficieze de bunurile acesteia, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

2. Dacă primeşte sau achiziţionează aceste bunuri pentru a face trafic cu ele, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară, iar dacă traficul se face într-un local deschis publicului, se va aplica, în plus, pedeapsa cu amendă de la 12 la 24 luni. În aceste cazuri, judecătorii sau tribunalele, ţinând cont de gravitatea faptei şi de circumstanţele personale ale delincventului, îi va aplica acestuia şi pedeapsa decăderii speciale din exercitarea profesiei sau a activităţii industriale, pe o perioadă de la 1 la 3 ani şi aplicarea măsurii închiderii temporare sau definitive a stabilimentului sau localului. Dacă închiderea localului este temporară, durata pedepsei nu va putea depăşi 5 ani.

Articolul 300

Dispoziţiile acestui Capitol se vor aplica chiar dacă autorul sau complicele faptei din care provin bunurile este iresponsabil sau este personal exonerat de pedeapsă.

Articolul 301

1. Persoana care achiziţionează, deţine, foloseşte, transformă sau transmite bunuri, ştiind că acestea provin din comiterea unei infracţiuni, sau comite o altă acţiune pentru a tăinui originea lor ilicită sau pentru a ajuta persoana care a participat la comiterea infracţiunii sau infracţiunilor să eludeze consecinţele legale ale acţiunii lor, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea bunurilor până la triplul acestei valori. În aceste cazuri, judecătorii sau tribunalele, ţinând cont de gravitatea faptei şi de circumstanţele personale ale delincventului, îi va aplica acestuia şi pedeapsa decăderii speciale din exercitarea profesiei sau a activităţii industriale, pe o perioadă de la 1 la 3 ani şi aplicarea măsurii închiderii temporare sau definitive a stabilimentului sau localului. Dacă închiderea localului este temporară, durata pedepsei nu va putea depăşi 5 ani.

Pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară atunci când bunurile provin din comiterea unuia din delictele privind traficul de droguri, stupefiante sau substanţe psihotrope, menţionate la articolele 368 şi 374 ale prezentului Cod.

Pedeapsa se va aplica de asemenea în jumătatea sa superioară dacă bunurile provin dintr-una din infracţiunile incluse la capitolele V, Vi, VII, VIII, IX şi X din titlul XIX sau dintr-una din infracţiunile prevăzute la capitolul I, titlul XVI.

2. Cu aceeaşi pedeapsă se va sancţiona, după caz tăinuirea sau ascunderea adevăratei naturi, provenienţe, amplasări, destinaţii, mişcări sau drepturile privind bunurile sau proprietatea acestora, ştiind că provin din unul din delictele menţionate la paragraful anterior sau dintr-un act de participare la acestea.

3. Dacă faptele se realizează din neglijenţă gravă, pedeapsa va fi de închisoare de la 6 luni la 2 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu beneficiul obţinut până la triplul acestui beneficiu.

4. Făptuitorul va fi pedepsit cu aceeaşi pedeapsă, chiar dacă infracţiunea din care provin bunurile sau acţiunile pedepsibile menţionate la paragrafele anterioare au fost comise, total sau parţial, în străinătate.

5. Dacă făptuitorul a obţinut beneficii, acestea vor fi confiscate, conform reglementărilor articolului 127 al acestui Cod.

Articolul 302

1. În cazurile prevăzute la articolul anterior se vor aplica pedepsele privative de libertate în jumătatea lor superioară persoanelor care fac parte dintr-o organizaţie a cărei activitate se dedică obiectivelor menţionate în aceste cazuri, iar conducătorilor, administratorilor sau persoanelor cu atribuţii în aceste organizaţii li se va aplica o pedeapsă superioară în grad.

2. În aceste cazuri, dacă în temeiul dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă, se vor aplica următoarele pedepse:

a) amenda de la 2 la 5 ani, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică primeşte pedeapsa închisorii de cel puţin 5 ani;

b) amenda de la 6 luni la 2 ani, în celelalte cazuri.

Conform normelor prevăzute la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot aplica de asemenea pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 303

Dacă faptele prevăzute la articolele anterioare au fost comise printr-un antreprenor, intermediar din sectorul financiar, sanitar, funcţionar public, lucrător social, profesor sau educator, în timpul exercitării funcţiei, profesiei sau meseriei, se va aplica acestora, în afara pedepsei corespunzătoare, cea a decăderii speciale din postul sau funcţia publică, profesia sau meseria, activitatea industrială sau comercială, de la 3 la 10 ani. Se va aplica pedeapsa decăderii absolute de la 10 la 20 de ani, atunci când aceste fapte au fost realizate de o autoritate sau un agent al acesteia.

În acest sens, prin persoane din domeniul sanitar se înţelege medici, psihologi, persoane care deţin titluri sanitare, veterinari, farmacişti şi subalternii lor.

Articolul 304

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite infracţiunile prevăzute la articolele 301-303 se va pedepsi, corespunzător, cu o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade.

TITLUL XIV

Delicte împotriva Finanţelor Publice şi împotriva Asigurărilor Sociale

Articolul 3053)

1. Persoana care, printr-o acţiune sau omisiune, fraudează Finanţele Publice de stat, autonome sau locale, eludând plata taxelor, a sumelor reţinute sau care ar fi trebuit reţinute sau veniturile în contul retribuţiilor în natură, obţinând în mod necuvenit restituiri sau profitând de beneficii fiscale sub aceeaşi formă, atunci când cuantumul cotei de care s-a beneficiat, al sumei neîncasate din reţineri sau al veniturilor în contul restituirilor sau beneficiilor fiscale necuvenite sau de care s-a profitat depăşeşte 120.000 euro, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi cu amendă începând de la suma echivalentă până la de şase ori suma menţionată, dacă situaţia sa nu respectă dispoziţiile punctul 4 al acestui articol.

Simpla depunere a declaraţiilor sau efectuarea plăţilor voluntare nu exclude frauda, în vreme ce alte fapte fac dovada.

În afara pedepselor menţionate, se va aplica persoanei răspunzătoare pierderea posibilităţii de a obţine subvenţii sau ajutoare publice şi a dreptului de a se bucura de beneficii sau de stimulente fiscale sau de asigurări sociale, pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

2. Pentru determinarea cuantumul menţionat la punctul anterior:

a) dacă este vorba de taxe, reţineri, venituri în contul restituirilor, periodice sau cu declarare periodică, se va considera că frauda este comisă în fiecare perioadă impozitabilă sau de declarare, iar dacă aceste perioade sunt mai mici de 12 luni, suma fraudată se va referi la anul calendaristic. Totuşi, în cazurile în care frauda este comisă de o organizaţie sau grupare criminală, sau de persoane sau entităţi acţionând sub aparenţa unei activităţi economice autentice fără a o desfăşura de fapt, infracţiunea poate fi judecată din momentul în care este atinsă suma stabilită la punctul 1.

b) În celelalte cazuri, se va considera că suma se referă la fiecare dintre produsele diferite pentru care trebuie plătit impozit.

3. Aceleaşi pedepse se vor aplica atunci când faptele descrise la paragraful 1 al acestui articol se comit împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, când cuantumul fraudat depăşeşte 50 000 euro într-un an calendaristic. Totuşi, în cazurile în care frauda este comisă în cadrul unei organizaţii sau grupări criminale, sau de persoane sau entităţi ce acţionează sub aparenţa unei activităţi economice autentice fără să o desfăşoare de fapt, infracţiunea poate fi judecată din momentul în care este atinsă suma stabilită la acest punct.

Dacă suma fraudată nu depăşeşte 50 000 euro, dar depăşeşte 4 000, se va impune pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda de trei ori mai mare decât suma menţionată anterior, precum şi pierderea posibilităţii de a primi subvenţii şi ajutoare de la stat şi a dreptului de a se bucura de beneficii sau de stimulente fiscale sau de asigurări sociale pentru o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

4. Va fi exonerat de răspunderea penală cel care îşi reglează situaţia fiscală, în raport de datoriile la care se referă primul paragraf al acestui articol, înainte de notificarea Administraţiei taxelor cu privire la începerea acţiunii de dovedire privind determinarea datoriilor ce decurg din taxele ce fac obiectul regularizării sau, în cazul în care astfel de acţiuni nu s-au produs, înainte ca Ministerul Public, Avocatul Poporului sau reprezentantul judiciar al Administraţiei autonome sau locale în cauză să depună plângere sau denunţ împotriva acestuia sau când Ministerul Public sau Judecătorul de Instrucţie realizează acţiuni care îi permit cunoaşterea formală a începerii demersului.

Efectele reglării situaţiei fiscale prevăzute la primul paragraf se vor aplica dacă datoriile fiscale sunt decontate o dată expirat dreptul autorităţilor de a le stabili conform normelor de drept administrativ.

Atunci când contribuabilul îşi reglează situaţia fiscală, nu va mai fi judecat pentru posibilele nereguli contabile sau alte declaraţii documentare greşite pe care, exclusiv în relaţie cu responsabilitatea fiscală respectivă, acesta le-ar fi putut face înainte de reglarea situaţiei sale fiscale.

5. Atunci când autorităţile fiscale au indicii ale unei infracţiuni comise împotriva trezoreriei, pot colecta separat, pe de o parte, produsele şi sumele care nu au legătură cu posibila infracţiune împotriva trezoreriei şi, pe de altă parte, cele care au legătură cu aceasta.

Colectarea menţionată la punctul 1 al paragrafului anterior va fi prelucrată în mod obişnuit şi supusă regimului pentru colectarea propriilor resurse provenite din decontările tuturor impozitelor. Iar colectarea, după caz, referitoare la produsele şi sumele care nu au legătură cu posibila infracţiune împotriva trezoreriei va urma procedura stabilită de reglementările fiscale în acest scop, fără prejudiciere, adaptându-se la hotărârile pronunţate în cursul acţiunii penale.

Existenţa acţiunii penale pentru o infracţiune împotriva trezoreriei nu va suspenda colectarea datoriilor fiscale. Autorităţile fiscale pot începe demersurile pentru colectare, dacă judecătorul, din proprie iniţiativă sau la cererea unei părţi, nu a dispus suspendarea acţiunii de executare, sub rezerva furnizării de garanţii. Dacă nu au putut fi furnizate garanţii, dacă se constată că executarea ar putea cauza daune ireparabile sau a prejudiciat ceea ce a fost greu reparat.

6. Judecătorii şi tribunalele pot impune contribuabilului sau infractorului o pedeapsă mai mică cu unul sau două grade, cu condiţia ca, în termen de 2 luni de la primirea notificării judiciare a modificării, decontează datoriile fiscale şi recunoaşte faptele în instanţă. Cele menţionate anterior se vor aplica de asemenea participanţilor la infracţiune, cu excepţia contribuabilului sau infractorului, care colaborează în mod activ pentru a obţine probe decisive în vederea identificării sau prinderii altor făptuitori, pentru a clarifica pe deplin faptele infracţiunii sau a stabili activele contribuabilului sau ale altor responsabili pentru infracţiune.

7. În procedura pentru infracţiunea prevăzută la acest articol, pentru executarea amenzii şi a despăgubirilor civile, care includ suma datoriilor fiscale pe care autorităţile fiscale nu le-au colectat din motive de prescripţie sau din alte motive juridice conform Legii 58/2003, Legea impozitării generale din 17 decembrie, incluzând penalităţi de întârziere, judecătorii şi tribunalele vor solicita ajutorul serviciilor autorităţilor fiscale, pe care îi vor învesti cu proceduri administrative în temeiul dispoziţiilor legii menţionate anterior.

Articolul 305 bis4)

1. Infracţiunile împotriva trezoreriei se vor pedepsi cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amenda de 6-12 ori mai mare decât suma fraudată, dacă frauda este comisă în oricare din următoarele circumstanţe:

a) suma fraudată depăşeşte 600 000 euro;

b) frauda a fost comisă în cadrul unei organizaţii sau grupări criminale;

c) dacă folosirea de persoane fizice sau juridice, de entităţi fără personalitate juridică în calitate de instrumente ale mandatarilor sau întreprinderilor ori de paradisuri fiscale sau teritorii fără impozitare face dificilă identificarea contribuabilului sau a persoanei responsabile, suma fraudată sau activele contribuabilului sau ale persoanei responsabile de infracţiune.

2. În cazurile descrise la acest articol, celelalte dispoziţii ale articolului 305 se aplică.

În aceste cazuri, pe lângă pedepsele menţionate, persoana responsabilă va pierde posibilitatea de a primi subvenţii şi ajutoare de la stat şi dreptul de a se bucura de beneficii fiscale sau de asigurări sociale pentru 4-8 ani.

Articolul 3065)

Persoana care, prin acţiuni sau omisiuni, fraudează bugetele generale ale Uniunii Europene sau altele administrate de aceasta, în cuantum mai mare de 50 000 euro, eludând plata sumelor ce trebuie încasate, sau folosind fondurile obţinute în alt scop decât cel pentru care au fost destinate, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă începând de la echivalentul cuantumului până la de şase ori cuantumul menţionat.

Dacă suma fraudată sau folosită în mod greşit nu depăşeşte 50 000 euro, dar depăşeşte 4 000, se va aplica pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda de trei ori mai mare decât suma menţionată, precum şi pierderea posibilităţii de a primi subvenţii sau ajutoare de la stat şi a dreptului de a se bucura de beneficii fiscale sau de asigurări sociale pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.

Articolul 3076)

1. Persoana care, prin acţiuni sau omisiuni, fraudează Asigurările Sociale eludând plata cotelor de asigurări şi încasările globale, obţinând în mod necuvenit restituirea acestora sau beneficiind de deducerile sub orice formă, de asemeni necuvenite, atunci când cuantumul cotelor fraudate al restituirilor sau deducerilor necuvenite depăşeşte 50 000 euro, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi amendă începând de la echivalentul cuantumului până la de şase ori cuantumul menţionat, dacă nu şi-a reglat situaţia fiscală conform dispoziţiilor punctului 3 al acestui articol.

Simpla depunere a documentelor de asigurări sociale nu exclude frauda, în vreme ce alte fapte fac dovada.

Pe lângă pedepsele menţionate, persoana responsabilă va pierde posibilitatea de a primi subvenţii şi ajutoare de la stat şi dreptul de a se bucura de avantaje fiscale sau de asigurări sociale pentru o perioadă de la 3 la 6 ani.

2. Pentru determinarea cuantumului menţionat la paragraful anterior, se va aplica suma totală fraudată în patru ani calendaristici.

3. Se va considera reglată situaţia privind asigurările sociale a persoanei responsabile dacă aceasta a recunoscut şi plătit datoriile ce i-au fost notificate la începutul procedurii de inspecţie în scopul stabilirii datoriei sau, dacă această procedură nu a avut loc, va depune o plângere la cabinetul procurorului sau avocatului responsabil de sistemul asigurărilor sociale împotriva acestuia sau se va adresa procurorului sau judecătorului pentru a putea fi anunţat oficial de începerea procedurii.

Efectele reglării situaţiei privind asigurările sociale prevăzută la paragraful anterior se vor aplica şi în cazul în care datoriile sunt decontate odată prescris dreptul autorităţilor de a le stabili conform normelor de drept administrativ.

În cazul reglării situaţiei asigurărilor sociale ale unei persoane, aceasta nu va mai fi judecată pentru posibilele nereguli contabile sau alte greşeli documentare pe care, exclusiv în relaţie cu datoria respectivă, le-ar fi putut comite până la reglarea situaţiei sale.

4. Existenţa acţiunii penale pentru o infracţiune împotriva sistemului de asigurări sociale nu va suspenda procedura administrativă pentru stabilirea şi colectarea datoriilor de asigurări sociale, dacă judecătorul nu dispune acest lucru conform cu condiţia furnizării unei garanţii. Dacă nu a putut fi furnizată nicio garanţie, integral sau parţial, judecătorul poate dispune suspendarea în mod excepţional, oferind garanţii integral sau parţial, dacă se constată că executarea ar putea cauza daune ireparabile sau a prejudiciat ceea ce a fost greu reparat. Procedura administrativă se va adapta în cele din urmă hotărârilor luate în cursul procedurii.

5. Judecătorii şi tribunalele pot impune persoanei responsabile de sistemul de asigurări sociale sau infractorului o pedeapsă mai mică cu un grad sau două, cu condiţia ca, în termen de 2 luni de la primirea notificării judiciare cu privire la modificare, decontează datoriile de asigurări sociale şi recunoaşte faptele în instanţă. Cele menţionate mai sus se vor aplica de asemenea participanţilor la infracţiune, cu excepţia debitorului asigurărilor sociale sau infractorului, care colaborează activ pentru obţinerea de probe decisive în vederea identificării sau capturării altor făptuitori, pentru clarificarea deplină a împrejurărilor infracţiunii sau pentru stabilirea activelor persoanei responsabile de sistemul asigurărilor de stat sau altor responsabili de infracţiune.

6. În procedurile judiciare pentru infracţiune prevăzută la acest articol, pentru executarea amenzii şi a despăgubirilor civile, care includ suma datoriei de asigurări sociale necolectată de autorităţi din motive de prescripţie sau din alte motive, inclusiv penalităţile de întârziere, judecătorii şi instanţele vor cere ajutorul serviciilor autorităţilor de asigurări sociale, care îi va învesti cu procedura administrativă de colectare a datoriilor.

Articolul 307 bis7)

1. Infracţiunea împotriva sistemului de asigurări sociale se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amenda de 6-12 ori mai mare decât suma, dacă se aplică oricare din următoarele circumstanţe la comiterea infracţiunii:

a) suma contribuţiilor fraudate sau a rabaturilor ori deducerilor incorecte depăşeşte 120 000 euro;

b) frauda a fost comisă în cadrul unei organizaţii sau grupări criminale;

c) dacă utilizarea de persoane fizice sau juridice sau de entităţi fără personalitate juridică în calitate de instrumente ale mandatarilor sau întreprinderilor sau de paradisuri fiscale ori teritorii fără impozitare face dificilă identificarea persoanei responsabile de sistemul de asigurări sociale, suma fraudată sau activele persoanei responsabile de sistem sau ale persoanei responsabile de infracţiune.

2. În cazurile descrise la acest articol, celelalte dispoziţii ale articolului 307 se aplică.

3. În aceste cazuri, pe lângă pedepsele menţionate, persoana responsabilă va pierde posibilitatea de a primi subvenţii şi ajutoare de la stat şi dreptul de a se bucura de beneficii fiscale sau de asigurări sociale pentru 4-8 ani.

Articolul 307 ter8)

1. Persoana care, pentru sine sau pentru altul, obţine beneficii de asigurări sociale, prelungirea ilegală a acestora sau ajută alte persoane să le obţină, prin erori induse de simularea sau distorsionarea faptelor, sau prin tăinuirea cu bună ştiinţă a faptelor pe care trebuie să le raporteze, cauzând astfel daune autorităţilor publice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă, având în vedere suma fraudată, mijloacele folosite şi circumstanţele personale ale infractorului, împrejurările infracţiunii nu sunt deosebit de grave, acesta va fi pedepsit cu amenda de 6 ori mai mare decât suma.

Pe lângă pedepsele menţionate, persoana responsabilă va pierde posibilitatea de a primi subvenţii şi dreptul de a se bucura de beneficii fiscale sau de asigurări sociale de la 3 la 6 ani.

2. Dacă valoarea beneficiilor depăşeşte 50 000 euro sau se aplică oricare din circumstanţele menţionate la literele b) sau c) de la punctul 1 al articolului 307 bis, se va impune pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani şi amenda de 6 ori mai are decât suma.

În aceste cazuri, pe lângă pedepsele menţionate, persoana responsabilă va pierde posibilitatea de a primi subvenţii şi dreptul de a se bucura de beneficii fiscale sau de asigurări sociale de la 4 la 8 ani.

3. Persoana responsabilă va fi exonerată de răspunderea penală dacă rambursează o sumă echivalentă cu valoarea beneficiilor primite pe lângă dobânda anuală echivalentă cu rata dobânzii legale plus 2%, din momentul în care a primit beneficiile, înainte să fie notificat de începerea procedurii de inspecţie şi control ale acestor beneficii sau, dacă această procedură nu are loc, la cabinetul procurorului sau a reprezentatului legal la statului, al avocatului responsabil de sistemul asigurărilor sociale, sau a reprezentantului administraţiei locale sau regionale în cauză, depune o plângere împotriva acestuia, sau se adresează procurorului sau judecătorului pentru a i se permite să fie anunţat oficial de începerea procedurii.

Exonerarea de răspunderea penală prevăzută la primul paragraf se extinde şi în cazul greşelilor documentare pe care, exclusiv în relaţie cu beneficiile fraudate ce trebuie rambursate, o persoană le-ar fi putut face înainte de reglarea situaţiei sale.

4. Existenţa acţiunii penale pentru oricare din infracţiunile prevăzute la punctele 1 şi 2 ale acestui articol nu vor împiedica autorităţile relevante să solicite rambursarea beneficiilor obţinute ilegal în instanţe administrative. Suma ce trebuie plătită va fi stabilită provizoriu de autorităţi şi va fi ulterior adaptată la hotărârile pronunţate în cursul acţiunii penale.

Nici acţiunea penală nu va suspenda acţiunea de colectare a autorităţilor, care pot începe procedura în vederea colectării, dacă judecătorul, din oficiu sau la cererea unei părţi, nu dispune suspendarea acţiunii de executare, sub rezerva furnizării unei garanţii. Dacă nu a fost posibilă furnizarea unei garanţii, integral sau parţial, judecătorul poate dispune suspendarea în mod excepţional, furnizând integral sau parţial garanţii, atunci când constată că executarea at putea cauza daune ireparabile sau ar produce pagube greu reparat.

5. În cauzele având ca obiect infracţiunea prevăzută la acest articol, pentru executarea amenzii şi a răspunderii civile, judecătorii şi tribunalele vor cere ajutorul serviciilor autorităţilor de asigurări sociale, pe care îi vor investi cu procedura administrativă de colectare a datoriilor.

6. În cazurile menţionate la acest articol, dispoziţiile punctului 5 al articolului 307 din Codul penal se vor aplica.

Articolul 3089)

1. Persoana care obţine o subvenţie, o scutire sau ajutorul autorităţilor publice mai mare de 120 000 euro falsificând condiţiile cerute pentru acordarea acestora sau ascunzându-le pe acelea care ar fi împiedicat acordarea acestora, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi amendă începând de la echivalentul sumei până la de şase ori valoarea acesteia, dacă nu o rambursează în temeiul punctului 5 al acestui articol.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care, în desfăşurarea activităţii subvenţionate cu fonduri de la autorităţile publice, le foloseşte în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată subvenţia sau ajutorul, dacă suma respectivă depăşeşte 120 000 euro, dacă nu o rambursează în temeiul punctului 5 al acestui articol.

3. Pe lângă pedepsele menţionate, persoana răspunzătoare va pierde posibilitatea de a obţine subvenţii sau ajutoare publice şi dreptul de a beneficia de facilităţi fiscale sau de asigurări sociale pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

4. Pentru stabilirea sumei fraudate, se va avea în vedere anul calendaristic iar subvenţiile sau ajutoarele respective trebuie obţinute pentru aceeaşi activitate privată eligibilă pentru subvenţii, chiar dacă provin de la autorităţi sau entităţi publice diferite.

5. Rambursarea prevăzută la punctele 1 şi 2 va fi considerată realizată dacă persoana care obţine subvenţiile şi ajutoarele înapoiază subvenţiile sau ajutoarele primite ilegal, pe lângă plata întârziată a dobânzii aplicabile acestora, din momentul în care le primeşte, şi face acest lucru înainte de a fi notificată în legătură cu începerea procedurii de inspecţie sau control în privinţa acelor subvenţii sau ajutoare sau, dacă această procedură nu are loc, la cabinetul procurorului, a reprezentantului legal al statului sau a reprezentatului administraţiei locale sau regionale respective, depune o plângere împotriva acestuia, sau se adresează procurorului sau judecătorului pentru a i se permite să fie notificat oficial de începerea procedurii. Această rambursare va scuti persoana de la judecată pentru orice greşeli documentare pe care, exclusiv în relaţie cu datoria respectivă, ar fi putut-o comite înainte de reglarea situaţiei sale.

6. Existenţa acţiunii penale pentru oricare din infracţiunile prevăzute la punctele 1 şi 2 ale acestui articol nu va împiedica autorităţile competente să solicite rambursarea beneficiilor obţinute ilegal în instanţe administrative. Suma ce trebuie plătită va fi stabilită provizoriu de autorităţi şi va fi ulterior adaptată la hotărârile pronunţate în cursul acţiunii penale.

Nici acţiunea penală nu va suspenda acţiunea de colectare de către autorităţi, care pot începe procedura în vederea colectării, dacă judecătorul, din oficiu sau la cererea unei părţi, nu dispune suspendarea acţiunii de executare, sub rezerva furnizării unei garanţii. Dacă nu a fost posibilă furnizarea unei garanţii, integral sau parţial, judecătorul poate dispune suspendarea în mod excepţional, furnizând integral sau parţial garanţii, dacă se constată că executarea ar putea cauza daune ireparabile sau daune greu de reparat.

7. Judecătorii şi tribunalele pot impune persoanei responsabile de această infracţiune o pedeapsă mai mică cu unul sau două grade, cu condiţia ca, în termen de două luni de la primirea notificării judiciare a modificării, efectuează rambursările prevăzute la punctul 5 şi recunoaşte faptele în instanţă. Cele menţionate anterior se vor aplica de asemenea participanţilor la infracţiune, cu excepţia persoanei obligate să efectueze rambursarea sau a infractorului, dacă va colabora în mod activ pentru a obţine probe decisive în vederea identificării sau prinderii altor responsabili, pentru a clarifica pe deplin împrejurările infracţiunii sau a stabili activele contribuabilului sau ale altor responsabili pentru infracţiune.

Articolul 30910)

(Abrogat)

Articolul 310

Persoana care este obligată prin lege să ţină evidenţa contabilă va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 5 la 7 luni dacă:

a) încalcă cu desăvârşire această obligaţie în regim de estimare directă a bazei de impozitare;

b) ţine dublă contabilitate care, referindu-se la aceeaşi activitate şi exerciţiu economic, ascunde sau simulează adevărata situaţie economică a întreprinderii;

c) nu a înregistrat în registrele obligatorii operaţiuni comerciale, acţiuni, operaţiuni sau, în general, tranzacţii economice sau le-a înregistrat cu cifre diferite de cele adevărate;

d) a înregistrat în registrele obligatorii date contabile fictive.

Cazurile prevăzute la literele c) şi d) de mai sus sunt considerate delicte dacă nu au fost depuse declaraţiile fiscale, sau dacă au fost depuse pentru contabilitate falsă şi dacă suma încasărilor sau plăţilor omise sau falsificate, mai mult sau mai puţin, depăşeşte 240 000 euro pentru fiecare an financiar, fără compensare aritmetică.

Articolul 310 bis11)

Dacă, în temeiul dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile cuprinse la acest titlu, următoarele pedepse se vor impune:

a) amenda de 12 ori mai mare decât suma fraudată sau obţinută ilegal, dacă infracţiunea, comisă de o persoană fizică, primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 2 ani;

b) amenda de 4-12 ori mai mare decât suma fraudată sau obţinută ilegal, dacă infracţiunea, comisă de o persoană fizică, primeşte pedeapsa cu închisoare de cel puţin 5 ani;

c) amenda de la 6 luni la 1 an, în circumstanţele prevăzute la articolul 310.

Pe lângă pedepsele menţionate, persoana juridică responsabilă va pierde posibilitatea de a primi subvenţii şi ajutoare de la stat şi dreptul de a se bucura de beneficii fiscale sau de asigurări sociale pentru o perioadă de la 3 la 6 ani. Poate fi impusă, de asemenea, interdicţia de a încheia contracte cu autorităţile publice.

Având în vedere normele prevăzute la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele cuprinse la articolul 33, punctul 7, literele b), c), d), e).

TITLUL XV

elictele împotriva drepturilor muncitorilor

Articolul 31112)

Vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani şi amendă de la 6 la 12 luni:

1° Persoanele care, prin inducere în eroare sau abuzând de o situaţie de necesitate, impun muncitorilor aflaţi în serviciul lor condiţii de muncă sau de asigurări sociale care prejudiciază, înlătură sau restrâng drepturile care le sunt recunoscute prin dispoziţiile legale, contractele colective sau contractele individuale de muncă.

2° Persoanele care angajează în mod simultan un număr de muncitori fără a-i înregistra în sistemul asigurărilor sociale sau, după caz, fără să le fi obţinut permis de muncă, cu condiţia ca numărul muncitorilor afectaţi să fie mai mic de:

a) 25% în cadrul companiile sau locurilor de muncă cu mai mult de 100 muncitori;

b) 50%, în cadrul companiilor sau locurilor de muncă cu 10-100 muncitori, sau

c) 100%, în cadrul companiilor sau locurilor de muncă cu 5-10 muncitori.

3° Persoanele care, în cazul transmiterii întreprinderii, având cunoştinţă de procedeele descrise la paragraful anterior, menţin aceste condiţii impuse de altă persoană.

4° Dacă faptele menţionate la paragrafele anterioare sunt realizate prin violenţă sau intimidare, se vor aplica pedepse superioare în grad.

Articolul 312

1. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani şi amendă de la 6 la 12 luni persoanele care fac trafic, în mod ilegal, cu forţa de muncă.

2. Cu aceeaşi pedeapsă vor fi pedepsiţi cei care recrutează persoane sau le determină să-şi abandoneze locul de muncă oferind locuri de muncă sau condiţii de muncă înşelătoare sau false, precum şi cei care folosesc cetăţeni străini fără permis de muncă în condiţii care prejudiciază, înlătură sau limitează drepturile care sunt recunoscute prin dispoziţii legale, contracte colective de muncă sau contracte individuale.

Articolul 313

Persoana care promovează sau favorizează, prin orice mijloc, imigrarea clandestină de muncitori în Spania va fi pedepsită cu pedeapsa prevăzută la articolul anterior.

Articolul 314

Persoanele care produc o gravă discriminare în angajarea, publică sau privată, împotriva unei persoane din motive de ideologie, religie sau credinţe, apartenenţa la o etnie, rasă sau naţiune, sex, orientare sexuală, situaţie familială, boală sau handicap prevalându-se de reprezentanţa legală sau sindicală a muncitorilor, de înrudirea cu alţi muncitori din întreprindere sau făcând uz de una din limbile oficiale în interiorul statului spaniol şi nu restabilesc situaţia de egalitate în faţa legii după somaţie sau sancţiunea administrativă, reparând daunele economice produse, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 315

1. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 6 la 12 luni persoanele care, prin înşelăciune sau abuzând de o situaţie de necesitate, împiedică sau limitează exercitarea libertăţii sindicale sau a dreptului la grevă.

2. Dacă faptele menţionate la paragraful anterior se realizează prin forţă, violenţă sau intimidare, se vor aplica pedepse superioare în grad.

3. Aceleaşi pedepse menţionate la paragraful 2 se vor aplica persoanelor care, acţionând în grup sau individual dar în acord cu alţii, constrâng alte persoane să declanşeze sau să continue o grevă.

Articolul 316

Persoanele care, încălcând normele de prevenire a riscurilor în muncă şi, deşi sunt obligate de lege, nu pun la dispoziţie mijloacele necesare pentru ca muncitorii să-şi desfăşoare activitatea respectând măsurile de siguranţă şi de igienă adecvate, punând astfel în pericol grav viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a acestora, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 317

Atunci când infracţiunea la care face referire articolul anterior se comite din neglijenţă gravă, pedeapsa aplicată va fi mai mică în grad.

Articolul 318

Atunci când faptele prevăzute la articolele acestui titlu se atribuie persoanelor juridice, se va impune pedeapsa menţionată pentru administratori sau persoane cu atribuţii în serviciu care au fost răspunzători pentru acestea şi care, deşi au avut cunoştinţă de ele şi au putut să le remedieze, nu au adoptat măsuri în acest sens. În aceste cazuri autoritatea judiciară va putea dispune, în plus, una sau unele din măsurile prevăzute la articolul 129 al prezentului Cod.

TITLUL XV Bis

Delicte împotriva drepturilor cetăţenilor străini

Articolul 318 bis

1. Persoana care, direct sau indirect, promovează, favorizează sau înlesneşte traficul ilegal sau imigraţia clandestină pe persoane din, în tranzit sau către Spania, va fi pedepsită cu pedeapsă închisorii de la 4 la 8 ani.

2. Persoanele care comit faptele menţionate în oricare din paragrafele anterioare în scopul obţinerii de beneficii sau folosind violenţa, intimidarea, înşelăciunea sau abuzând de o situaţie de superioritate sau de vulnerabilitatea deosebită a victimei, ori victima este minoră sau o persoană cu handicap sau punând în pericol grav viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a persoanelor, pedepsele se vor aplica în jumătatea lor superioară. Dacă victima este un minor sau o persoană cu handicap, pedepsele vor fi cu un grad mai mari decât cele prevăzute la punctul anterior.

3. Cu aceleaşi pedepse menţionate la paragraful anterior şi, în plus, cu decăderea absolută de la 6 la 12 ani vor fi pedepsite persoanele care comit aceste fapte prevalându-se de condiţia lor de autoritate, agent al acesteia sau funcţionar public.

4. Se vor aplica pedepse superioare în grad faţă de cele prevăzute la paragrafele 1-3 ale acestui articol, pentru cazurile respective, şi, în plus, decăderea specială din profesie, ocupaţie, activitate industrială sau comercială pe durata condamnării, atunci când vinovatul face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie, fie şi numai temporar, care desfăşoară astfel de activităţi.

În cazul administratorilor, directorilor sau persoanelor cu atribuţii în cadrul acestor organizaţii sau asociaţii, acestora li se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară, care se va putea ridica la cea imediat superioară în grad.

Atunci când, conform dispoziţiilor stabilite la articolul 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest titlu, se va aplica pedeapsa cu amenda de la 2 la 5 ani sau cea de 3-5 ori mai mare decât profitul obţinut dacă suma rezultată este mai mare.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot impune de asemenea pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

5. Tribunalele, ţinând cont de gravitatea faptei şi de circumstanţele acesteia, depersoana inculpatului şi de scopul urmărit de acesta, va putea aplica pedeapsainferioară cu un grad faţă de respectiva pedeapsă menţionată.

TITLUL XVI

Delicte privind sistematizarea teritoriului, protecţia patrimoniului istoric şi a mediului înconjurător

CAPITOLUL I

Delicte privind sistematizarea teritoriului

Articolul 319

1. Se vor aplica pedeapsa închisorii de la 1 an şi 6 luni la 4 ani, amendă de la 12 la 24 luni, cu excepţia cazului în care profitul obţinut din infracţiune depăşeşte suma rezultată, caz în care amenda va fi de până la trei ori mai mare decât suma profitului, şi decăderea specială din profesie sau ocupaţie pe durata de la 1 la 4 ani, promotorilor, constructorilor sau tehnicienilor cu funcţii de conducere care realizează o construcţie neautorizată pe terenuri destinate drumurilor, zonelor verzi, bunurilor din domeniul public sau pe locuri care au, din punct de vedere legal sau administrativ, sunt recunoscute pentru valoarea lor peisagistică, ecologică, artistică, istorică sau culturală sau care, din aceleaşi motive, au fost considerate ca fiind protejate în mod special.

2. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, amendă de la 12 la 24 luni, cu excepţia cazului în care profitul obţinut din infracţiune depăşeşte suma rezultată, caz în care amenda va fi de până la 3 ori mai mare decât suma profitului, şi decăderea specială din profesie sau ocupaţie pe durata de la 1 la 4 ani, promotorilor, constructorilor sau tehnicienilor cu funcţii de conducere care realizează o construcţie neautorizabilă pe terenuri neurbanizabile.

3. În orice caz, judecătorii sau tribunalele vor putea dispune, motivat, pe cheltuiala autorului faptei, demolarea construcţiei, fără a se aduce atingere despăgubirilor cuvenite terţilor de bună credinţă. În toate cazurile, se va dispune confiscarea câştigurilor obţinute din infracţiune, indiferent de transformările la care au fost supuse.

4. În toate cazurile prevăzute la acest articol, dacă o persoană juridică este responsabilă conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 31 bis din acest Cod, se va aplica pedeapsa cu amendă de la 1 la 3 ani, cu excepţia cazului în care profitul obţinut din infracţiune depăşeşte suma rezultată, caz în care amenda este de 2-4 ori mai mare decât cuantumul profitului.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele prevăzute la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 320

1. Autoritatea sau funcţionarul public care, cunoscând că nu este permis, a avizat favorabil proiecte de construcţie sau acordarea de licenţe contrare normelor urbanistice în vigoare, va fi pedepsit cu pedeapsa prevăzută la articolul 404 al prezentului Cod şi, în plus, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă de la 12 la 24 luni.

2. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită autoritatea sau funcţionarul public care, personal sau ca membru al unui organism afiliat unui Colegiu, a dat o aviz favorabil sau a votat favorabil, cunoscând injusteţea faptei.

CAPITOLUL II

Delicte privind patrimoniul istoric

Articolul 321

Cei care distrug sau deteriorează grav edificii protejate în mod special pentru valoarea lor istorică, artistică, culturală sau monumentală vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi, în orice caz, cu decăderea specială din profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

În orice caz, judecătorii sau tribunalele vor putea dispune, motivat, restaurarea sau reconstruirea edificiului, pe cheltuiala autorului faptei, fără a se aduce atingere daunelor cuvenite terţilor de bună credinţă.

Articolul 322

1. Autoritatea sau funcţionarul public care, cunoscând că acest lucru nu este permis, a avizat favorabil proiecte de dărâmare sau prin care se deteriorează edificii protejate în mod special, va fi pedepsit, în afara pedepsei prevăzute la articolul 404 al acestui Cod, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă de la 12 la 24 luni.

2. Cu aceleaşi pedepse va fi pedepsită autoritatea sau funcţionarul public care, prin ea însăşi sau ca membru al unui organism afiliat Ia un Colegiu a dat rezoluţie favorabilă sau a votat favorabil, ştiind că acest lucru nu este permis.

Articolul 323

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni persoana care provoacă daune unei arhive, registru, muzeu, bibliotecă, centru de învăţământ, cabinet ştiinţific, instituţii asemănătoare sau unor bunuri de valoare istorică, artistică, ştiinţifică, culturală sau monumentală, precum şi vestigiilor arheologice.

În acest cazuri, judecătorii sau tribunalele vor putea dispune adoptarea de măsuri pentru restaurarea, în măsura posibilului, bunului deteriorat, pe cheltuiala autorului daunei.

Articolul 324

Persoana care, prin neglijenţă gravă, provoacă pagube, în cuantum mai mare de 400.000 euro, unei arhive, registru, muzeu, bibliotecă, centru de învăţământ, cabinet ştiinţific, instituţii asemănătoare sau unor bunuri de valoare istorică, artistică, ştiinţifică, culturală sau monumentală, precum şi zăcămintelor arheologice, va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 18 luni, ţinând cont de importanţa daunelor.

CAPITOLUL III

Delicte împotriva resurselor naturale şi a mediului înconjurător

Articolul 325

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani, amendă de la 8 la 24 luni şi decăderea specială din profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 1 la 3 ani persoana care, contravenind legilor sau altor dispoziţii generale privind protejarea mediului înconjurător, provoacă sau realizează, direct sau indirect, emisii, deversări, radiaţii, extracţii sau excavaţii, tasări, zgomote, vibraţii, injecţii sau depozite, în atmosferă, în sol sau subsol sau în apele terestre, maritime sau subterane, cu incidenţă inclusiv în spaţiile transfrontaliere, precum şi captări de ape care pot prejudicia grav echilibrul sistemelor naturale. Dacă s-a produs un risc grav care a prejudiciat sănătatea persoanelor, pedeapsa închisorii se va aplica în jumătatea ei superioară.

Articolul 326

Se va aplica o pedeapsă superioară în grad, fără a se aduce atingere pedepselor ce s-ar putea aplica în baza prevederilor prezentului Cod, atunci când în comiterea oricăreia dintre faptele descrise la articolul anterior se constată una din circumstanţele următoare:

a) Unitatea industrială sau activitatea respectivă funcţionează clandestin, fără a avea autorizaţie sau aprobare administrativă pentru instalaţiile existente;

b) au fost încălcate dispoziţiile exprese ale autorităţii administrative de remediere sau suspendare a activităţilor specificate la articolul anterior;

c) au fost falsificate sau ascunse informaţiile privind aspectele referitoare la mediu ale acesteia;

d) a fost obstrucţionată activitatea de control a Administraţiei;

e) a fost produs un risc de deteriorare ireversibilă sau catastrofal;

f) s-a produs o extracţie ilegală de ape în perioadele de restricţie.

Articolul 327

În cazul în care, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile stabilite la primele două articole, se vor aplica următoarele pedepse:

a) Amenda de la 2 la 5 ani, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică este prevăzută cu o pedeapsă cu închisoare de cel puţin 5 ani;

b) Amenda de la 1 la 3 ani, în celelalte cazuri.

Conform normelor prevăzute la articolul 66 bis, judecătorii sau tribunalele vor putea de asemenea impune pedepsele prevăzute la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 328

1. Vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, amendă de la 10 la 14 luni şi decădere specială din dreptul de a exercita o profesie sau activitate pentru o perioadă de 1-2 ani persoanele care depozitează sau deversează deşeuri sau reziduuri solide sau lichide toxice sau periculoase şi care pot prejudicia grav echilibrul sistemelor naturale sau sănătatea persoanelor.

2. Aceeaşi pedeapsă prevăzută la punctul anterior se va aplica celui care, încălcând legile sau alte dispoziţii generale, realizează exploatarea instalaţiilor în care este desfăşurată o activitate periculoasă, sau în care sunt depozitate sau folosite substanţe periculoase, care cauzează sau ar putea cauza decesul sau rănirea gravă a persoanelor, sau daune substanţiale calităţii aerului, solului, apei ori animalelor sau plantelor.

3. Pedeapsa cu închisoare de la 1 la 3 ani se va aplica celor care, la ambalarea, transportarea, reciclarea, eliminarea sau reciclarea deşeurilor, inclusiv prin neîndeplinirea sarcinii de supraveghere a procedurilor, pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor, ori afectează calitatea aerului, solului sau apei, animalelor sau plantelor.

4. Persoana care, încălcând legile sau alte dispoziţii generale, transportă o cantitate importantă de deşeuri, atât în cazului unui singur transfer cât şi a mai multor transferuri, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani.

5. Atunci când, din cauza comportamentului prevăzut la punctul anterior, pe lângă riscul luat în considerare, apare ca rezultat o vătămare ce constituie delict, indiferent de gravitatea sa, judecătorii sau tribunalele vor lua în considerare infracţiunea pedepsită cel mai aspru, aplicând pedeapsa în jumătatea sa superioară.

6. Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest articol, se vor aplica următoarele pedepse:

a) pedeapsa de la 1 la 3 ani, sau de 2-4 ori mai mare decât prejudiciul cauzat atunci când suma rezultată este mai mare, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică este prevăzută cu pedeapsa de cel puţin 2 ani închisoare;

b) amenda de la 6 luni la 2 ani sau de 2-3 ori mai mare decât prejudiciul cauzat atunci când suma rezultată este mai mare, în celelalte cazuri.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

7. Atunci când, la comiterea actelor prevăzute la secţiunile anterioare ale acestui articol, este îndeplinită oricare din circumstanţele stabilite la literele a), b), c) sau d) ale articolului 326, pedepsele vor fi cu un grad mai mare decât cele prevăzute, fără prejudicierea celor ce ar putea fi adecvate conform altor dispoziţii ale acestui Cod.

Articolul 329

1. Autoritatea sau funcţionarul public care, cu ştiinţă, a dat aviz favorabil acordării de licenţe în mod evident ilegale prin care se autorizează funcţionarea unităţilor industriale sau desfăşurarea de activităţi contaminante la care fac referire articolele anterioare sau care, în urma inspecţiilor efectuate, au trecut sub tăcere încălcarea legii sau a dispoziţiilor normative cu caracter general care reglementează respectivele activităţi, va fi pedepsită cu pedeapsa stabilită la articolul 404 al acestui Cod şi, în plus, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă de la 8 la 24 luni.

2. Cu aceleaşi pedepse va fi pedepsită autoritatea sau funcţionarul public care, prin ea însăşi sau ca membru al unui organism afiliat la un Colegiu, a dat rezoluţie favorabilă sau a votat favorabil, ştiind că acest lucru nu este permis.

Articolul 330

Persoana care, într-un spaţiu natural protejat, provoacă daune grave unui element de mediu datorită căruia respectivul spaţiu a fost calificat astfel, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 331

Faptele prevăzute la acest capitol vor fi sancţionate, după caz, cu pedeapsa inferioară în grad aplicabilă respectivelor cazuri, atunci când s-au comis din neglijenţă gravă.

CAPITOLUL IV

Delicte privind protejarea florei, faunei şi animalelor domestice

Articolul 332

Persoana care, cauzând un grav prejudiciu mediului înconjurător, taie, calcă, smulge, culege sau face trafic ilegal cu una din speciile sau subspeciile de floră pe cale de dispariţie, distruge sau alterează grav habitatul său natural, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 luni la 2 ani sau amendă de la 8 la 24 luni.

Articolul 333

Persoana care introduce sau răspândeşte specii de floră sau faună neautohtone, astfel încât prejudiciază echilibrul biologic, contravenind legilor sau dispoziţiilor generale privind protecţia speciilor de floră sau faună, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 luni la 2 ani sau amendă de la 8 la 24 luni şi, în toate cazurile, cu decăderea specială din dreptul de exercita o profesie sau comerţ pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani.

Articolul 334

1. Persoana care capturează specii pe cale de dispariţie, desfăşoară activităţi care împiedică sau obstrucţionează reproducerea sau migraţia, contravenind legilor sau dispoziţiilor generale privind protecţia speciilor din fauna silvestră, comercializează sau face trafic cu acestea sau cu cadavrele acestora, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 luni la 2 ani sau amendă de la 8 la 24 luni şi, în orice caz, cu decăderea specială din exercitarea dreptului de a vâna sau pescui pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

2. Pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară în cazul speciilor sau subspeciilor catalogate ca fiind în pericol de dispariţie.

Articolul 335

1. Persoana care vânează sau pescuieşte alte specii decât cele menţionate la articolul anterior, atunci când acest lucru este strict interzis de normele specifice privind vânătoarea şi pescuitul, va fi pedepsită cu amendă de la 8 la 12 luni şi cu decăderea specială din exercitarea dreptului de a vâna sau pescui pe o perioadă de la 2 la 5 ani.

2. Persoana care vânează sau pescuieşte speciile la care face referire paragraful anterior al acestui articol pe terenuri publice sau private ale altei persoane, care sunt supuse unui regim cinegetic special, fără permisiunea necesară a titularului, va fi pedepsită cu amendă de la 4 la 8 de luni şi cu decăderea specială din exercitarea dreptului de a vâna sau pescui pe o perioadă de la 1 la 3 ani, în afară de pedepsele care i s-ar putea aplica, după caz, comiterea infracţiunii prevăzute la paragraful 1 al acestui articol.

3. Dacă faptele anterioare au produs grave daune patrimoniului cinegetic al unui teren supus regimului cinegetic special, se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi decăderea specială din exercitarea dreptului de a vâna sau pescui pe o perioadă de la 2 la 5 ani.

4. Se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară atunci când faptele menţionate la acest articol sunt realizate de grupuri de trei sau mai multe persoane sau utilizând unelte de pescuit sau mijloace interzise de lege sau de regulamente.

Articolul 336

Persoana care, fără să fie autorizată legal, foloseşte pentru vânătoare sau pescuit otravă, mijloace explozive sau alte instrumente sau metode cu un efect destructiv similar pentru faună, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 luni la 2 ani sau amendă de la 8 la 24 luni şi, în orice caz, cu decăderea specială din exercitarea dreptului de a vâna sau pescui pe o perioadă de la 1 la 3 ani. Dacă dauna cauzată a fost de maximă importanţă, se va aplica pedeapsa închisorii menţionată mai sus în jumătatea ei superioară.

Articolul 337

Persoanele care maltratează cu cruzime şi nejustificat animale domestice provocându-le moartea sau provocându-le leziuni care reduc capacitatea fizică a acestora, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an şi decăderea specială de la 1 la 3 ani din exercitarea profesiei, ocupaţiei sau activităţii comerciale care are legătură cu animalele.

CAPITOLUL V

Dispoziţii comune

Articolul 338

Atunci când faptele definite la acest titlu afectează un spaţiu natural protejat, se vor aplica pedepse superioare în grad faţă de cele prevăzute pentru respectivele cazuri.

Articolul 339

Judecătorii sau tribunalele vor putea dispune, întemeiat, în sarcina autorului faptei, măsurile menite să conductă la restaurarea echilibrului ecologic perturbat, precum şi să adopte orice altă măsură de precauţie necesară pentru protecţia bunurilor menţionate la acest titlu.

Articolul 340

Dacă autorul oricăreia dintre faptele menţionate la acest titlu a acţionat voluntar pentru repararea daunelor cauzate, judecătoriile sau tribunalele îi vor aplica o pedeapsă inferioară în grad faţă de cea prevăzută de lege pentru respectivele cazuri.

TITLUL XVII

Delictele împotriva siguranţei colective

CAPITOLUL I

Delictele de risc catastrofal

SUBCAPITOLUL 1

Delicte privind energia nucleară şi radiaţiile ionizante

Articolul 341

Cel care degajează energie nucleară sau elemente radioactive care pun în pericol viaţa persoanelor sau bunurile acestora, deşi nu se produce nicio explozie, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 10 la 20 ani.

Articolul 342

Persoana care, fără să fie menţionată la articolul anterior, perturbează funcţionarea unei instalaţii nucleare sau radioactive sau perturbă desfăşurarea de activităţi în care se manipulează materiale sau echipamente generatoare de radiaţii ionizante, creând o situaţie de pericol grav pentru viaţa sau sănătatea persoanelor, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 6 la 10 ani.

Articolul 343

1. Persoana care expune una sau mai multe persoane la radiaţii ionizante care pun în pericol viaţa, integritatea, sănătatea sau bunuri ale acestora, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesia sau ocupaţia pe o perioadă de Ia 6 la 10 ani. Aceeaşi pedeapsă se va aplica atunci când, prin astfel de fapte, este afectată calitatea aerului, solului sau apei, sau animalele ori plantele.

2. Atunci când, din cauza faptelor descrise la punctul anterior, pe lângă riscul prevăzut, se produce o vătămare ce constituie infracţiune, indiferent de gravitatea sa, judecătorii sau tribunalele vor lua în considerare doar infracţiunea care se pedepseşte cel mai aspru, pedeapsa aplicându-se în jumătatea sa superioară.

3. Dacă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest articol, se va aplica pedeapsa cu amenda de la 2 la 5 ani.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 344

Faptele prevăzute la articolele anterioare vor fi sancţionate cu pedeapsa inferioară în grad decât cea prevăzută pentru respectivele cazuri, atunci când au fost comise din neglijenţă gravă.

Articolul 345

1. Persoana care deţine materiale nucleare sau elemente radioactive, chiar fără scopul obţinerii de beneficii, va fi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Aceeaşi pedeapsă se va aplica celui care, fără a avea autorizaţia necesară, deţine, facilitează, prelucrează, transformă, foloseşte, depozitează, transportă sau elimină materiale nucleare sau alte substanţe radioactive periculoase ce pot cauza decesul sau grave vătămări ale persoanelor, sau aduc prejudicii considerabile calităţii aerului, solului sau apei, animalelor ori plantelor.

2. Dacă fapta a fost comisă prin constrângerea sau intimidarea persoanelor, se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară.

3. Dacă fapta a fost comisă folosind violenţa sau intimidarea, vinovatul va fi pedepsit cu o pedeapsă superioară în grad.

4. Persoana care, fără autorizaţie, produce astfel de materiale sau substanţe, se pedepseşte cu o pedeapsă superioară în grad.

SUBCAPITOLUL 2

Dezastrul

Articolul 346

1. Persoanele care, provocând explozii sau orice alt mijloc cu potenţial distructiv similar, cauzează distrugeri de aeroporturi, porturi, gări, clădiri, localuri publice, depozite de materiale inflamabile sau explozive, căi de comunicaţie, mijloace de transport în comun, scufundarea sau eşuarea navelor, inundaţie, explozia unei mine sau a unei instalaţii industriale, înlăturarea şinelor de cale ferată, schimbarea cu rea intenţie a semnalelor folosite în serviciul feroviar pentru siguranţa mijloacelor de transport, dinamitarea podurilor, distrugerea drumurilor publice, perturbarea gravă a oricărui tip sau mijloc de comunicare, perturbarea sau întreruperea alimentării cu apă, electricitate sau alte resurse naturale fundamentale, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, atunci când distrugerile au pus în pericol viaţa sau integritatea persoanelor.

2. Atunci când nu se produce un astfel de pericol, faptele vor fi pedepsite ca distrugeri prevăzute la articolul 266 al prezentului Cod.

3. Dacă, în afară de pericol, s-au produs vătămări privind viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor, faptele se vor pedepsi, separat, cu pedeapsa corespunzătoare delictului comis.

Articolul 347

Persoana care, din neglijenţă gravă, a provocat un delict de distrugere, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani.

SUBCAPITOLUL 3

Alte delicte de risc provocate de explozivi sau alţi agenţi

Articolul 348

1. Persoanele care, în timpul fabricaţiei, manipulării, transportului, deţinerii sau comercializării de materiale explozive, substanţe inflamabile sau corozive, toxice şi asfixiante sau orice alte materii, aparate sau mijloace care pot cauza distrugeri, contravin normelor de securitate stabilite, punând în pericol, în mod concret, viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor sau mediul înconjurător, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau ocupaţie, pe o perioadă de la 6 la 12 ani. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care produce, importă, exportă, comercializează sau foloseşte în mod ilegal substanţele ce distrug ozonul.

2. Persoanele responsabile de supravegherea, controlul şi folosirea explozivilor care ar putea cauza dezastre care, cu încălcarea reglementările referitoare la explozivi, au facilitat pierderea sau furtul acestora, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din dreptul de exercitare a unei funcţii, profesii sau comerţ de la 6 la 12 ani.

3. În cazurile definite la punctele anterioare, atunci când o persoană juridică este responsabilă de actele prevăzute la articolul 31 bis din acest Cod, se va aplica pedeapsa de la 1 la 3 ani, cu excepţia cazului în care, făcând dovada daunelor cauzate, suma acestora este mai mare, amenda fiind în acest caz de 2-4 ori mai mare decât valoarea prejudiciului.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Pedepsele stabilite la punctele anterioare vor fi impuse în gradul cel mai înalt în cazul executivilor, directorilor sau administratorilor societăţii, firmei, organizaţiei sau unităţii.

4. Pedepsele cu închisoare de la 6 luni la 1 an, amenda de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din exercitarea unei funcţii publice, profesii pentru 3-6 ani se vor impune administratorilor de întreprinderi, ateliere, mijloace de transport, depozite şi alte instituţii ce au legătură cu explozivi care pot cauza daune penale, atunci când sunt comise una sau mai multe din următoarele fapte:

a) împiedicarea controlului autorităţilor în materie de siguranţă a explozivilor;

b) falsificarea sau ascunderea informaţiilor relevante privind respectarea de către autorităţi a măsurilor de siguranţă obligatorii cu privire la explozivi;

c) nerespectarea ordinelor specifice ale unei autorităţi în vederea corectării neregulilor grave detectate în materie de siguranţă a explozivilor.

Articolul 349

Persoanele care în timpul manipulării, transportului sau deţinerii de organisme încalcă normele de securitate stabilite, punând în pericol, în mod concret, viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor sau mediul înconjurător, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesie sau ocupaţie, pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

Articolul 350

Fără a se aduce atingere prevederilor articolului art. 316, vor fi pedepsite cu pedepsele prevăzute la articolul anterior persoanele care, în acţiunile de deschidere de puţuri sau excavaţii, de construire sau demolare de clădiri, baraje, canalizări sau altele asemănătoare sau de conservare a acestora, amenajare sau întreţinere a lor, încalcă normele de securitate stabilite a căror nerespectarea poate produce rezultate catastrofale şi pun, în mod concret, în pericol viaţa, integritatea fizică a persoanelor sau mediul înconjurător.

CAPITOLUL II

Incendierile

SUBCAPITOLUL 1

Delictele de incendiere

Articolul 351

Persoanele care provoacă un incendiu care generează un pericol pentru viaţa sau integritatea fizică a persoanelor vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani. Judecătorii sau tribunalele vor putea aplica o pedeapsă inferioară în grad ţinând cont de importanţa mai mică a pericolului cauzat şi de celelalte circumstanţe ale faptei.

Atunci când nu este pusă în pericol viaţa sau integritatea fizică a persoanelor, faptele vor fi pedepsite ca distrugeri prevăzute la articolul 266 al prezentului Cod.

SUBCAPITOLUL 2

Incendierea pădurilor

Articolul 352

Persoanele care incendiază masă lemnoasă sau păduri vor fi pedepsite cu pedepse cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Dacă a s-a pus în pericol viaţa sau integritatea fizică a persoanelor, fapta se va pedepsi conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 351, aplicându-se, în orice caz, pedeapsa cu amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 353

1. Pedepsele menţionate la articolul anterior se vor aplica în jumătatea lor superioară atunci când incendiul atinge o gravitate deosebită, avându-se în vedere existenţa uneia din următoarele circumstanţe:

1° Dacă afecteze o suprafaţă considerabilă;

2° Dacă are drept consecinţă efecte deosebit de mari sau grave privind eroziunea solului;

3° Dacă alterează în mod semnificativ condiţiile de viaţă a animalelor şi a vegetaţiei sau dacă afectează vreun spaţiu natural protejat;

4° În orice caz, atunci când provoacă deteriorări grave sau distrugeri ale resurselor afectate.

2. De asemenea, se vor aplica aceste pedepse în jumătatea lor superioară atunci când autorul acţionează pentru a obţine un beneficiu economic din efectele derivate din incendiu.

Articolul 354

1. Persoana care incendiază masă lemnoasă sau păduri fără ca incendiul să ajungă să se propage va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an şi amendă de la 6 la 12 luni.

2. Fapta prevăzută la paragraful anterior nu va fi pedepsită, dacă incendiul nu se propagă datorită intervenţiei voluntare şi pozitive a autorului.

Articolul 355

În toate cazurile prevăzute la acest subcapitol, judecătorii sau tribunalele vor putea stabili că în zonele afectate de un incendiu forestier solul se va putea reface într-o perioadă de până la 30 de ani. De asemenea, vor putea stabili că se limitează sau se elimină exploatărilor din zonele afectate de incendiu, precum şi intervenţia administrativă privind lemnul ars provenit din incendiu.

SUBCAPITOLUL 3

Incendierea zonelor neforestiere

Articolul 356

Persoana care incendiază zone de vegetaţie neforestiere prejudiciind grav mediul natural va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 6 la 24 luni.

SUBCAPITOLUL 4

Incendierea bunurilor proprii

Articolul 357

Incendiatorul bunurilor proprii va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, dacă a intenţionat să fraudeze sau să prejudicieze pe terţi, dacă a cauzat fraude sau prejudicii, a existat pericolul de propagare la clădiri, arbori sau plantaţii ale altora sau dacă a prejudiciat grav condiţiile de viaţă silvestră, pădurile sau spaţiile naturale.

SUBCAPITOLUL 5

Dispoziţie comună

Articolul 358

Persoana care, din neglijenţă gravă, comite unul din delictele de incendiere pedepsite la articolele anterioare va fi pedepsită cu o pedeapsă inferioară în grad faţă de pedepsele respective prevăzute pentru fiecare caz.

CAPITOLUL III

Delicte împotriva sănătăţii publice

Articolul 359

Persoana care, fără să fie autorizată, produce substanţe nocive pentru sănătate sau produse chimice care pot cauza distrugeri, le expediază, livrează sau le comercializează, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din profesia sau activitatea industrială, pe o durată de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 360

Persoana care, fiind autorizată pentru traficul de substanţe sau produse la care face referire articolul anterior, le expediază sau le livrează fără să îndeplinească formalităţile prevăzute în legile şi reglementările respective, va fi pedepsită cu pedeapsa cu amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea din profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 361

Persoanele care vând sau pun în circulaţie medicamente deteriorate sau expirate sau care nu îndeplinesc exigenţele tehnice privind compoziţia acestora, stabilitatea şi eficienţa lor sau substituie unele cu altele, punând, astfel, în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, amendă de la 6 la 18 luni şi decăderea specială din profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 361 bis

1. Cei care, fără motiv terapeutic, prescriu, oferă, distribuie, furnizează, administrează, oferă sau facilitează sportivilor din cadrul unei federaţii care nu participă la competiţii, sportivi ce nu fac parte dintr-o federaţie şi care practică sportul de plăcere, sau sportivi care participă la competiţii organizate în Spania de diferite organizaţii sportive, substanţe interzise sau produse farmaceutice, precum şi metode neobişnuite de administrare, cu scopul de a le intensifica rezistenţa fizică sau de a modifica rezultatele competiţiilor, care prin conţinutul lor, consum repetat sau alte circumstanţe concurente, le pun în pericol viaţa sau sănătatea, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, amenda de la 6 la 18 luni şi decăderea specială dintr-o funcţie publică, profesie sau activitate de la 2 la 2 ani.

2. Pedepsele prevăzute la punctul anterior se vor aplica în jumătatea lor superioară dacă infracţiunea este comisă în una din următoarele circumstanţe:

1. Dacă victima este un minor;

2. Dacă se foloseşte inducerea în eroare sau intimidarea;

3. Dacă infractorul a profitat de activitatea sau de superioritatea sa profesională.

Articolul 362

1. Vor pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, amendă de la 6 la 18 luni şi decăderea specială din profesie sau ocupaţie pe o perioadă de la 1 la 3 ani:

1° Persoana care alterează, în procesul fabricaţiei sau al producerii sau într-un moment ulterior, cantitatea, dozarea sau compoziţia originală, care trebuie să fie conformă celor autorizate şi declarate, a unui medicament, privându-l total sau parţial de eficienţa terapeutică, punând, astfel, în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor.

2° Persoana care, cu scopul de a le vinde sau de a le folosi sub orice formă, imită sau simulează medicamente sau substanţe cu efecte benefice asupra sănătăţii, dându-le o aparenţă de veridicitate şi punând, astfel, în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor.

3° Persoana care, cunoscând contrafacerea acestora şi în scopul de a le vinde sau de a le destina uzului altor persoane, depozitează, face cunoscut sau face publicitate, oferă, prezintă, vinde sau utilizează sub orice formă respectivele medicamente, punând, astfel, în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor.

2. Pedepsele de decădere prevăzute la acest articol şi la cele anterioare vor fi de la 3 la 6 ani, atunci când faptele sunt comise de farmacişti sau de directorii tehnici de laboratoare autorizate legal, acţionând în numele şi ca reprezentanţi ai acestora.

3. În cazurile de maximă gravitate, judecătorii şi tribunalele, ţinând cont de circumstanţele personale ale autorului şi de cele ale faptei, vor putea aplica pedepse superioare în grad decât cele menţionate anterior.

Articolul 363

Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, amendă de la 6 la 12 luni şi decădere specială din profesie, ocupaţie, activitate industrială sau comercială pe o perioadă de la 3 la 6 ani producătorii, distribuitorii sau comercianţii care pun în pericol sănătatea consumatorilor:

1. Oferind pe piaţă produse alimentare cu omiterea sau denaturarea cerinţelor stabilite de legile sau reglementările privind expirarea sau compoziţia acestora;

2. Fabricând sau vânzând băuturi sau alimente destinate consumului public care sunt nocive pentru sănătate;

3. Punând în circulaţie produse alterate;

4. Fabricând produse a căror folosire nu este autorizată şi este dăunătoare pentru sănătate sau comercializând aceste produse;

5. Ascunzând sau sustrăgând produse destinate a fi distruse sau dezinfectate pentru a le comercializa.

Articolul 364

1. Persoana care denaturează, cu ajutorul aditivilor sau a altor agenţi neautorizaţi, susceptibili de a cauza daune asupra sănătăţii persoanelor, alimente, substanţe sau băuturi destinate comerţului de alimente, va fi pedepsită cu pedeapsa menţionată la articolul anterior. Dacă făptuitorul este proprietarul sau responsabil de producţie într-o fabrică de produse alimentare, se va aplica, în plus, pedeapsa decăderii speciale din profesia, ocupaţia, activitatea industrială sau comercială, pe o perioadă de la 6 la 10 ani.

2. Se va aplica aceeaşi pedeapsă persoanei care realizează oricare din următoarele condiţii:

1° Administrează animalelor a căror carne este destinată consumului uman substanţe nepermise care generează riscuri pentru sănătatea persoanelor, sau în doze mai mari sau în alte decât cele autorizate;

2° Sacrifică animale sau destinează produsele acestora consumului uman, ştiind că li s-a administrat substanţele menţionate la numărul anterior;

3° Sacrifică animale cărora li s-a aplicat tratament terapeutic cu substanţele menţionate la paragraful 1°;

4° Pune în circulaţie pentru consumul public carne sau produse din carne ale animalelor fără a se respecta perioadele de aşteptare prevăzute de regulamente.

Articolul 365

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani persoana care otrăveşte sau alterează, cu substanţe infecţioase sau altele care pot fi foarte nocive pentru sănătate apa potabilă sau substanţele alimentare destinate uzului public sau consumului unei colectivităţi de persoane.

Articolul 366

În cazul articolelor anterioare, se va putea aplica măsura închiderii punctului de lucru, fabricii, laboratorului sau localului pe o perioadă de până la 5 ani, iar în cazurile deosebit de grave va putea dispune închiderea definitivă, conform prevederilor articolului 129.

Articolul 367

Dacă faptele prevăzute la toate articolele anterioare au fost realizate din neglijenţă gravă, se vor aplica pedepsele respective inferioare în grad.

Articolul 368

Persoanele care cultivă, elaborează sau fac trafic sau, în orice alt mod, promovează, favorizează sau facilitează consumul ilegal de droguri toxice, stupefiante sau substanţe psihotrope, sau le deţin în aceste scopuri, vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 la 9 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea drogului în cauză până la triplul acesteia, în cazul substanţelor sau produselor care cauzează daune grave sănătăţii, şi cu închisoare de la 1 la 3 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea drogului în cauză până la dublul acesteia, în celelalte cazuri.

În ciuda celor menţionate anterior, tribunalele pot impune o pedeapsă de grad inferior celor prevăzute ţinând seama de importanţa faptelor şi de circumstanţele personale ale infractorului. Această prevedere nu poate fi folosită atunci când există una din circumstanţele prevăzute la articolele 369 bis şi 370.

Articolul 369

1. Se vor aplica pedepse superioare în grad faţă de cele menţionate la articolul anterior şi amendă începând de la suma echivalentă până la de patru ori valoarea în cauză, atunci când există una din următoarele circumstanţe:

1° Vinovatul este o autoritate, funcţionar public, lucrător social, profesor sau educatori care a acţionat exercitându-şi atribuţiile, funcţia, profesia sau ocupaţia;

2° Vinovatul participă la alte activităţi organizate sau a căror desfăşurare facilitează comiterea de infracţiuni;

3° Faptele au fost realizate în localuri deschise publicului de către responsabilii sau angajaţii acestora;

4° Substanţele la care face referire articolul anterior sunt distribuite persoanelor sub 18 ani, celor cu deficienţe fizice sau persoanelor supuse unui tratament de dezintoxicare sau de reabilitare;

5° Este vorba despre o cantitate foarte importantă din aceste substanţe, care constituie obiectul infracţiunilor la care se referă articolul anterior;

6° Aceste substanţe se denaturează, manipulează sau se amestecă între ele sau cu altele, crescând riscul de a prejudicia sănătatea;

7° Faptele menţionate la articolul anterior au loc în centre de învăţământ, în centre, localuri sau unităţi militare, în penitenciare, în centre de dezintoxicare sau de reabilitare ori în apropierea acestora;

8° Vinovatul foloseşte violenţa, arată sau face uz de arme în comiterea faptei.

2. (Abrogat)

Articolul 369 bis

Atunci când faptele descrise la articolul 368 sunt comise de persoane care fac parte dintr-o organizaţie criminală, se va aplica pedeapsa cu închisoare de la 9 la 12 ani şi amenda de 1-4 ori mai mare decât valoarea drogurilor în cauză, în cazul substanţelor şi produselor care provoacă daune grave sănătăţii, şi închisoare de la 4 ani şi 6 luni la 10 ani şi aceeaşi amendă în celelalte cazuri.

Şefilor, administratorilor sau directorilor organizaţiei li vor aplica pedepsele superioare în grad faţă de cele prevăzute la punctul 1.

Atunci când, conform normelor stabilite la articolul 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la cele două articole anterioare, se vor aplica următoarele pedepse:

a) Amenda de la 2 la 5 ani, sau de 3-5 ori mai mare decât valoarea drogurilor, atunci când suma rezultată este mai mare, dacă infracţiunea comisă de o persoană fizică ar primi pedeapsa cu închisoare mai mare de 5 ani;

b) Amenda la 1 la 3 ani, sau de 2-4 ori mai mare decât valoarea drogurilor, dacă suma rezultată este mai mare, atunci când infracţiunea comisă de o persoană fizică ar primi pedeapsa cu închisoare mai mare de 2 ani neinclusă la subcapitolul anterior.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 370

Se va aplica o pedeapsă mai mare cu unu sau două grade decât cea menţionată la articolul 368 atunci când:

1° în comiterea acestor infracţiuni, se folosesc persoane sub 18 ani sau cu deficienţe fizice;

2° sunt implicaţi conducătorii, administratorii sau persoane cu atribuţii ai organizaţiilor la care se referă circumstanţa 2 de la punctul 1 al articolului 369.

3° Faptele menţionate la articolul 368 au fost de o extremă gravitate.

Se consideră de extremă gravitate cazurile în care cantitatea de substanţe la care se referă articolul 368 depăşeşte în mod considerabil pe cea considerată de importanţă deosebită ori au fost utilizate vapoare sau aeronave ca mijloc de transport specific, faptele au fost realizate simulând operaţiuni de comerţ internaţional între întreprinderi, sau este vorba de reţele internaţionale dedicate acestui tip de activităţi, sau atunci când există trei sau mai multe din circumstanţele prevăzute la articolul 369.1.

În cazurile prevăzute la subcapitolele 2 şi 3 anterioare se va aplica vinovaţilor, în plus, amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea drogului în cauză până la triplul acesteia.

Articolul 371

1. Persoana care fabrică, transportă, distribuie, comercializează sau deţine echipamente, materiale sau substanţele menţionate în Tabelul I şi Tabelul II din Convenţia Naţiunilor Unite, încheiată la Viena la data de 20 decembrie 1988, privind traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi orice alte produse menţionate în această Convenţie sau care sunt incluse în alte Convenţii ulterioare similare, ratificate de Spania, ştiind că vor fi folosite pentru a fi cultivate, pentru producerea sau fabricarea ilicită de droguri toxice, stupefiante sau substanţe psihotrope, sau pentru aceste scopuri, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea produselor sau a efectelor acestora până la triplul acesteia.

2. Se va aplica pedeapsa menţionată în jumătatea ei superioară atunci când persoanele care comit faptele menţionate la paragraful anterior fac parte dintr-o organizaţie dedicată scopurilor menţionate la acest paragraf şi pedeapsa superioară în grad atunci când vinovaţii sunt conducători, administratori sau persoane cu atribuţii în cadrul acestor organizaţii sau asociaţii.

În aceste cazuri, judecătorii sau tribunalele vor aplica, în afară de pedeapsa corespunzătoare, decăderea specială a vinovatului din exercitarea profesiei sau activităţii industriale pe o perioadă de la 3 la 6 ani şi celelalte măsuri prevăzute la articolul 369.2.

Articolul 372

Dacă faptele prevăzute la acest capitol au fost comise de un antreprenor, broker din sectorul financiar, personal din domeniul medical, funcţionar public, lucrător social, profesor sau educator, în timpul exercitării funcţiei, profesiei sau ocupaţiei, se va aplica acestora, în afară de pedeapsa corespunzătoare, decăderea specială din postul, profesia sau ocupaţia, activitatea industrială sau comercială, pe o perioadă de la 3 la 10 ani. Se va aplica decăderea absolută de la 10 la 20 ani, atunci când aceste fapte au fost realizate de o autoritate sau de un agent al acesteia, în exercitarea funcţiei sale. În acest sens, se înţelege că sunt personal din domeniul medical: medicii, psihologii, persoanele care posedă un titlu sanitar, veterinarii, farmaciştii şi subalternii lor.

Articolul 373

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite infracţiunile prevăzute la articolele 368 -372 vor fi pedepsite cu o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade decât cea corespunzătoare faptelor menţionate în prevederile anterioare.

Articolul 374

1. În delictele prevăzute la articolele 301.1, punctul 2 şi articolele 368-372, în afară de pedepsele corespunzătoare delictului comis, vor fi confiscate drogurile toxice, stupefiantele sau substanţele psihotrope, echipamentele, materialele şi substanţele la care face referire articolul 371, precum şi bunurile, mijloacele, instrumentele şi câştigurile supuse dispoziţiilor articolului 127 al prezentului Cod şi următoarelor norme speciale:

1° Drogurile, stupefiantele şi substanţele psihotrope vor fi distruse de autoritatea administrativă sub a cărei custodie se află, după întocmirea rapoartelor analitice pertinente şi după prelevarea de mostre suficiente din acestea, cu excepţia cazului în care autoritatea judiciară competentă nu a dispus păstrarea integrală a acestora. După rămânerea definitivă a sentinţei se va proceda la distrugerea mostrelor prelevate sau la distrugerea integrală a acestora, în cazul în care organul judiciar a dispus păstrarea lor.

2° În scopul garantării eficienţei confiscării, bunurile, mijloacele, instrumentele şi câştigurile vor putea fi luate sau sechestrate şi depuse în depozite de către autoritatea judiciară, încă din momentul îndeplinirii primelor formalităţi.

3° Autoritatea judiciară va putea dispune ca, după luarea de garanţii necesare pentru păstrarea acestora şi în timp ce se pregătesc procedurile privind sechestrul, dacă provin din comerţ licit, să poată fi utilizate, provizoriu, de Poliţia Judiciară însărcinată cu represiunea traficului ilegal de droguri.

4° Dacă, din orice motiv, sechestrarea bunurilor şi efectelor menţionate la paragraful anterior nu a fost posibilă, se va putea dispune sechestrarea altor bunuri de o valoare echivalentă.

5° Atunci când bunurile, mijloacele, instrumentele şi câştigurile provenite din delict au dispărut din patrimoniul prezumtivilor făptuitori, se va putea dispune confiscarea altor bunuri echivalente ca valoare, inclusiv cele de origine licită, care aparţin acestora.

2. Bunurile confiscate vor putea fi înstrăinate, fără a se aştepta rămânerea definitivă a sentinţei, în următoarele cazuri:

a) Atunci când proprietarul le-a abandonat în mod expres;

b) Atunci când păstrarea lor poate fi periculoasă pentru sănătatea sau siguranţa publică sau care pot avea drept consecinţă afectarea considerabilă a stării de sănătate a persoanelor sau a siguranţei publice. Se vor considera incluse în această categorie cele care, fără să sufere deteriorări materiale, se depreciază în timp.

Atunci când există aceste ipoteze, autoritatea judiciară va dispune înstrăinarea, fie din oficiu, fie la cererea Ministerului Public, Avocatului Poporului sau a reprezentanţilor din cadrul comunităţilor autonome, entităţilor locale sau altor entităţi publice, după audierea prealabila a celui interesat.

Suma rezultată din înstrăinare, care se va face pe orice cale legală prevăzută, va fi depozitată, ca urmare a respectivului proces legal, după deducerea cheltuielilor de orice natură care au fost făcute.

3. În delictele la care fac referire paragrafele anterioare, judecătorii şi tribunalele care soluţionează cauza vor putea declara nulitatea actelor sau a negocierilor juridice în virtutea cărora s-au transmis, grevat sau modificat proprietatea reală sau drepturile privind bunurile şi efectele menţionate la subcapitolele anterioare.

4. Bunurile, mijloacele, instrumentele şi câştigurile confiscate definitiv prin sentinţă, care nu vor putea fi folosite pentru acoperirea răspunderii civile derivate din comiterea delictului şi nici pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, vor fi trecute integral în proprietatea statului.

Articolul 375

Condamnările pronunţate de judecătorii sau tribunalele străine pentru infracţiuni de aceeaşi natură precum cele prevăzute la articolele 368-372 din prezentul capitol îşi vor produce efectele de recidivă, cu excepţia cazului în care antecedentele penale au fost anulate sau pot fi, conform dreptului spaniol.

Articolul 376

În cazurile prevăzute la articolele 368-372, judecătorii sau tribunalele, vor putea aplica, în sentinţă, pedeapsa inferioară cu unul sau două grade decât cea menţionată în lege pentru delictul în cauză, dacă subiectul a abandonat voluntar activităţile infracţionale şi dacă a colaborat activ cu autorităţile sau cu agenţii acestora fie pentru a împiedica consumarea infracţiunii, fie pentru a se obţine probe decisive pentru identificarea sau capturarea altor persoane răspunzătoare sau pentru a împiedica activitatea ori dezvoltarea organizaţiilor sau asociaţiilor din care a făcut parte sau cu care a colaborat.

De asemenea, în cazurile prevăzute la articolele 368-372, judecătorii sau tribunalele vor putea aplica pedeapsa inferioară cu unu sau două grade făptuitorului care, fiind dependent de droguri în momentul comiterii faptei, demonstrează cu mijloace de probă că a terminat cu succes un tratament de dezintoxicare, atunci când cantitatea de droguri toxice, stupefiante sau substanţe psihotrope nu a fost de importanţă deosebită sau de gravitate extremă.

Articolul 377

Pentru stabilirea cuantumului amenzilor impuse conform articolelor 368-372, valoarea drogurilor implicate în infracţiune, sau bunurile ori articolele sechestrate va constitui preţul final al produsului sau, după caz, profitul ori câştigul obţinut de condamnat, sau pe care l-ar fi putut obţine.

Articolul 378

Sumele pe care trebuie să le achite condamnatul pentru una sau mai multe din infracţiunile la care fac referire articolele 368-372 se vor imputa în ordinea următoare:

1° Pentru repararea daunei cauzate şi despăgubirea pentru prejudicii;

2° Pentru despăgubirea statului pentru suma reprezentând cheltuielile efectuate în cauză;

3° Pentru amendă;

4° Pentru acuzatorul special sau privat, atunci când plata acestora sunt prevăzute în sentinţă;

5° Pentru celelalte cheltuieli de judecată, inclusiv pentru apărarea celui judecat.

CAPITOLUL IV

Delicte împotriva siguranţei traficului

Articolul 379

1. Persoana care conduce un vehicul cu motor sau un moped sub influenţa drogurilor toxice, stupefiantelor, substanţelor psihotrope sau a băuturilor alcoolice va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 12 luni şi, după caz, cu prestarea de muncă în folosul comunităţii de la 31 la 90 zile şi, în orice caz, cu privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau mopede pe o perioadă mai mare de un an până la 4 ani.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care conduce un vehicul cu motor sau un moped sub influenţa drogurilor toxice, narcotice, substanţelor psihotrope sau băuturilor alcoolice. În toate cazurile, cel care conduce cu o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,60 miligrame pe litru, sau o concentraţie de alcool în sânge mai mare de 1,2 grame pe litru se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 380

1. Persoana care conduce un vehicul cu motor sau un moped cu vădită neglijenţă, punând, în mod concret, în pericol viaţa sau integritatea fizică a persoanelor, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi cu privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor sau motorete pe o perioadă mai mare de un an până la 6 ani.

2. În sensul acestei dispoziţii, conducerea în circumstanţele prevăzute la punctul 1 şi în teza a 2-a de la punctul 2 al articolului anterior va fi considerată comisă cu vădită neglijenţă.

Articolul 381

1. Pedeapsa cu închisoare de la 2 la 5 ani, amenda de la 12 la 24 luni şi privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor şi mopede pentru o perioadă de la 6 la 10 ani va fi aplicată celor care, neţinând seama de viaţa celorlalte persoane, au conduita descrisă la articolul anterior.

2. Atunci când viaţa sau integritatea persoanelor nu a fost anume pusă în pericol, pedepsele vor fi de închisoare de la 1 la 2 ani, amendă de la 6 la 12 luni şi privarea de dreptul de conduce vehicule cu motor şi motorete pentru o perioadă prevăzută la punctul anterior.

3. (Abrogat)

Articolul 382

Atunci când prin actele pedepsite de articolele 379, 380 şi 381, făptuitorul cauzează, pe lângă riscul prevenit, un delict, indiferent de gravitatea lui, judecătorii sau tribunalele iau în considerare doar delictul pedepsit cel mai aspru, aplicând pedeapsa în jumătatea sa superioară şi, în toate cazurile, dispunând angajarea răspunderii civile pentru paguba produsă.

Articolul 383

Şoferul care, atunci când i se solicită de către un agent de poliţie, refuză să se supună testelor de verificare a concentraţiei de alcool şi droguri toxice, narcotice şi substanţe psihotrope prevăzute la articolele anterioare, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 1 an şi privarea de dreptul de a conduce vehicule cu motor şi mopede pentru 1-4 ani.

Articolul 384

Cel care conduce un vehicul cu motor sau un moped în cazul expirării permisului de conducere sau a reţinerii permisului din cauza punctelor acumulate se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda de la 12 la 24 luni, sau cu muncă în folosul comunităţii de la 31 la 90 zile.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care conduce vehicule chiar după reţinerea definitivă a permisului de conducere de către instanţă şi celui care conduce un vehicul cu motor sau un moped fără să deţină un permis de conducere.

Articolul 385

Cel care cauzează un risc grav traficului rutier în oricare din modurile următoare se pedepseşte cu pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 12 la 24 luni şi muncă în folosul comunităţii de la 10 la 40 zile:

1. Plasarea de obstacole nesemnalizate pe stradă, vărsarea de substanţe alunecoase sau inflamabile, modificarea, furtul sau ruperea indicatoarelor sau prin orice alt mod;

2. Nerestabilirea siguranţei rutiere atunci când este obligat să o facă.

Articolul 385 bis

Vehiculul cu motor sau mopedul utilizate în faptele prevăzute la acest articol se vor considera instrument al infracţiunii conform articolelor 127 şi 128.

Articolul 385 ter

În cazul infracţiunilor prevăzute la articolele 379, 383, 384 şi 385, judecătorul sau tribunalul poate pronunţa o hotărâre motivată prin care poate aplica o pedeapsă cu închisoare inferioară cu un grad având în vedere gradul mai redus al riscului cauzat şi circumstanţele faptei.

TITLUL XVIII

Falsul

CAPITOLUL I

Falsificarea de monede şi timbre

Articolul 386

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 8 la 12 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea aparentă a monedei până la de 10 ori valoarea acesteia:

1 ° Persoana care denaturează sau fabrică monedă falsă;

2° Persoana care introduce în ţară sau exportă monedă falsă sau denaturată;

3° Persoana care transportă, vinde sau distribuie, în înţelegere cu falsificatorul, cu cel care a denaturat, a introdus sau a exportat moneda;

Deţinerea de monede false pentru a fi trimise sau distribuite va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade, ţinând cont de valoarea acestora şi gradul de complicitate cu autorii menţionaţi la punctele anterioare. Aceeaşi pedeapsă se va aplica celui care, ştiind că este falsă, achiziţionează moneda în scopul de a o pune în circulaţie.

Persoana care a primit, fiind de bună credinţă, o monedă falsă şi o vinde sau o pune în circulaţie după ce a constatat că este falsă, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 12 luni, dacă valoarea aparentă a monedei este mai mare de 400 euro.

Dacă vinovatul face parte dintr-o organizaţia sau asociaţie, fie şi numai temporar, dedicată desfăşurării unor astfel de activităţi, judecătorul sau tribunalul va putea aplica una sau unele din consecinţele prevăzute la articolul 129 al acestui Cod.

Articolul 387

În sensul acestui articol, prin monedă se înţelege moneda din metal sau din hârtie din circuitul legal. De asemenea, se vor echivala cu moneda naţională monedele din celelalte ţări ale Uniunii Europene şi cele străine.

Articolul 388

Condamnarea de către un tribunal străin pentru un delict de aceeaşi natură ca cele cuprinse în acest capitol va fi echivalată cu sentinţele pronunţate de judecătorii sau tribunalele spaniole cu privire la recidivă, cu excepţia cazului în care antecedentele penale au fost anulate sau ar putea fi, conform dreptului spaniol.

Articolul 389

Persoana care falsifică sau pune în circulaţie, în înţelegere cu falsificatorul, timbre poştale sau timbre fiscale, sau le introduce în Spania, ştiind că sunt false, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

Persoana care achiziţionează, de bună credinţă, timbre poştale sau timbre fiscale şi care, cunoscând că sunt false, le distribuie sau le utilizează pentru o sumă mai mare de 400 euro, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 24 luni.

CAPITOLUL II

Falsificarea de documente

SUBCAPITOLUL 1

Falsificarea de documente publice, oficiale şi comerciale şi a comunicărilor transmise prin serviciile de telecomunicaţii

Articolul 390

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 ani, amendă de la 6 la 24 luni şi decăderea specială pe o perioadă de la 2 la 6 ani autoritatea sau funcţionarul public care, în exercitarea funcţiei sale, comite falsuri:

1° Alterând oricare dintre elementele sau cerinţele esenţiale ale documentului;

2° Simulând un document, total sau parţial, astfel încât să inducă în eroare cu privire la autenticitatea acestuia;

3° Menţionând într-un act intervenţia unor persoane, care, de fapt, nu a existat, sau atribuind persoanelor care au intervenit în respectivul document declaraţii sau puncte de vedere diferite de cele reale;

4° Ascunzând adevărul în relatarea faptelor;

2. Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse menţionate la paragraful anterior persoana cu atribuţii de responsabilitate în orice confesiune religioasă care comite una din faptele descrise la numerele anterioare, cu privire la acte şi documente care pot produce efecte asupra stării persoanelor sau în ordinea civilă.

Articolul 391

Autoritatea sau funcţionarul public care, din neglijenţă gravă, comite unul din falsurile prevăzute la articolul anterior sau face posibil ca altul să le comită va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 12 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 1 an.

Articolul 392

1. Persoana particulară care comite într-un document public, oficial sau comercial, unul din falsurile descrise în primele trei puncte de la paragraful 1 al articolului 390 va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care, fără să fi intervenit în operaţiunea de falsificare, foloseşte în orice operaţiune un document de identitate fals. Se va aplica pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 1 an şi amenda de la 3 la 6 luni celui care, cu bună ştiinţă, foloseşte un document de identitate fals.

Această dispoziţie se aplică chiar şi atunci când documentul de identitate fals pare să provină din alt stat al Uniunii Europene sau dintr-o ţară terţă, sau a fost falsificat ori obţinut în alt stat al Uniunii Europene sau într-o ţară terţă, dacă este folosit în Spania.

Articolul 393

Persoana care, ştiind că sunt falsificate, prezintă într-un proces judiciar sau, ca să prejudicieze pe altul, face uz de unul din documentele falsificate descrise la articolele precedente, va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică în grad decât cea prevăzută pentru falsificatori.

Articolul 394

1. Autoritatea sau funcţionarul public însărcinat cu serviciile de telecomunicaţii care falsifică o comunicare telegrafică sau alta specifică acestor servicii va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi decăderea specială de la 2 la 6 ani.

2. Persoana care, ştiind că este falsă, face uz de comunicarea falsificată pentru a prejudicia pe altul, va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică în grad decât cea prevăzută pentru falsificatori.

SUBCAPITOLUL 2

Falsificarea de documente private

Articolul 395

Persoana care, pentru a prejudicia pe altul, comite într-un document privat unul din falsurile prevăzute la primele trei puncte de la paragraful 1 al articolului 390 va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 396

Persoana care, ştiind că sunt falsificate, prezintă într-un proces judiciar sau, ca să prejudicieze pe altul, face uz de unul din documentele falsificate cuprinse în articolul anterior, va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică în grad decât cea prevăzută pentru falsificatori.

SUBCAPITOLUL 3

Falsificarea de certificate

Articolul 397

Un medic generalist care eliberează certificate false va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 12 luni.

Articolul 39813)

Autoritatea sau funcţionarul public care eliberează certificate false de o importanţă limitată în privinţa instrumentelor recunoscute legal va fi pedepsită cu suspendare de la 6 luni la 2 ani.

Această normă nu se aplică certificatelor privind asigurările sociale şi trezoreria.

Articolul 399

1. Persoana care falsifică un certificat din cele indicate la articolele anterioare va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 6 luni.

2. Aceeaşi pedeapsă se va aplica celui care, cu ştiinţă, face uz de certificate false, fără să fi intervenit la falsificarea lor.

3. Această dispoziţie se aplică chiar şi atunci când certificatul falsificat pare să provină din alt stat al Uniunii Europene dintr-o ţară terţă, sau a care a fost falsificat sau obţinut în alt stat al Uniunii Europene sau in altă ţară terţă, dacă este folosit în Spania.

SUBCAPITOLUL 4

Falsificarea cardurilor de credit sau debit şi a cecurilor de călătorie

Articolul 399 bis

1. Persoana care modifică, copiază, reproduse sau falsifică în orice mod carduri de credit sau debit sau cecuri de călătorie se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani. Pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară dacă obiectele falsificate afectează persoane în general sau dacă faptele sunt comise în cadrul unei organizaţii criminale dedicate acestor activităţi.

Atunci când, conform normelor stabilite la articolul 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile menţionate anterior, se va aplica pedeapsa cu amendă de la 2 la 5 ani.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

2. Deţinerea de carduri de credit sau debit ori cecuri de călătorie falsificate în scopul distribuirii lor se pedepseşte cu pedeapsa aplicabilă infracţiunii de fals.

3. Persoana care, fără să fi intervenit în realizarea falsului, foloseşte carduri de credit sau debit ori cecuri de călătorie, în detrimentul altei persoane şi cunoscând că sunt falsificate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

CAPITOLUL III

Dispoziţii generale

Articolul 400

Fabricarea sau deţinerea de obiecte, materiale, instrumente, substanţe, maşini, programe de calculator sau aparate specifice, destinate comiterii infracţiunilor prevăzute în capitolele anterioare se vor pedepsi cu pedeapsa prevăzută pentru autorii faptei pentru fiecare caz.

Articolul 400 bis

În cazurile descrise la articolele 392, 393, 304, 396 şi 399 din acest Cod, folosirea unui document, scrisoare, certificat sau act de identitate falsificat se va interpreta ca folosirea documentelor, scrisorilor, certificatelor sau actelor de identitate autentice dacă se comite de către persoane care nu sunt autorizate să o facă.

CAPITOLUL IV

Fraudarea identităţii

Articolul 401

Persoana care uzurpă identitatea alteia va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

CAPITOLUL V

Uzurparea din funcţia publică şi practicarea ilegală a unei profesii

Articolul 402

Persoana care, în mod ilegitim, exercită acţiuni proprii unei autorităţi sau unui funcţionar public, atribuindu-şi un caracter oficial, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani.

Articolul 403

Persoana care exercită acţiuni specifice unei profesii fără a avea titlul universitar corespunzător eliberat sau recunoscut în Spania, conform legislaţiei în vigoare, va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 12 luni. Dacă activitatea profesională desfăşurată necesită un titlu oficial care să acrediteze că are capacitatea necesară şi că este, din punct de vedere legal, aptă să exercite respectiva profesie, fără să deţină, de fapt, acest titlu, va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 5 luni.

Dacă, în afară de aceasta, vinovatul îşi atribuie public calitatea profesională atribuită de acest titlu, acesta va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

TITLUL XIX

Delicte împotriva Administraţiei publice

CAPITOLUL I

404

Autoritatea sau funcţionarul public care, ştiind că este incorect, dă o rezoluţie arbitrară într-o problemă administrativă, va fi pedepsită cu decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 7 la 10 ani.

Articolul 405

Autoritatea sau funcţionarul public care, în exercitarea competenţei sale, ştiind că este ilegal, propune, numeşte sau dă dreptul pentru exercitarea unei anumite sarcini publice unei persoane, fără a fi îndeplinite cerinţele legale stabilite, va fi pedepsită cu amendă de la 3 la 8 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 406

Aceeaşi pedeapsă se va aplica persoanei care acceptă propunerea, numirea sau acceptă dreptul de a exercita o sarcină publică, ştiind că persoanei îi lipsesc cerinţele stabilite legal.

CAPITOLUL II

Părăsirea postului şi neglijarea datoriei de urmărire a infracţiunilor

Articolul 407

1. Autoritatea sau funcţionarul public care părăseşte postul cu scopul de a nu împiedica sau nu a urmări oricare din infracţiunile cuprinse în titlurile XXI, XXII, XXIII şi XXIV va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi decăderea absolută din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 10 ani. Dacă părăsirea s-a făcut pentru a nu împiedica sau a nu urmări oricare alt delict, se va aplica pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica atunci când părăsirea are ca scop neexecutarea pedepselor corespunzătoare acestor infracţiuni, aplicate de autoritatea judiciară competentă.

Articolul 408

Autoritatea sau funcţionarul public care, încălcând obligaţiile ce-i revin prin funcţia pe care o are, nu începe, în mod intenţionat, urmărirea infracţiunilor despre care are ştiinţă sau a persoanelor răspunzătoare de acestea, va fi pedepsită cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 409

Autoritatea sau funcţionarul public care promovează, dirijează sau organizează părăsirea colectivă şi evident ilegală a unui serviciu public, va fi pedepsită cu amendă de la 8 la 12 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Autorităţile sau funcţionarii publici care au luat, pur şi simplu, parte la părăsirea colectivă şi evident ilegală a unui serviciu public esenţial şi cu grave prejudicii aduse acestuia sau comunităţii vor fi pedepsiţi cu amendă de la 8 la 12 luni.

CAPITOLUL III

Insubordonarea şi neacordarea de ajutor

Articolul 410

1. Autorităţile sau funcţionarii publici care refuză în mod deschis să ducă la îndeplinire decizii judiciare sau ordinele autorităţii superioare, date în domeniul competenţelor sale şi care sunt legale, se vor pedepsi cu amendă de la 3 la 12 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

2. În pofida dispoziţiilor paragrafului anterior, nu vor răspunde penal autorităţile sau funcţionarii publici care nu îndeplinesc un mandat ce constituie o încălcare evidentă, clară şi categorică a unei prevederi dintr-un act adoptat de Parlament sau a oricărei alte dispoziţii generale.

Articolul 411

Autoritatea sau funcţionarul public care, fiind suspendat din oricare motiv care nu este menţionat la paragraful 2 al articolului anterior, nu se supune ordinelor superiorilor săi şi nu le execută după ce aceştia au ridicat suspendarea, se vor pedepsi cu amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Articolul 412

1. Funcţionarul public care, la cererea autorităţii competente, nu acordă sprijinul necesar administraţiei judiciare sau altui serviciu public va fi pedepsit cu amendă de la 3 la 12 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

2. Dacă cel căruia i s-a solicitat sprijinul este o autoritate, conducător sau persoană cu responsabilităţi în cadrul unei forţe publice sau un agent al respectivei autorităţi, se vor aplica pedepse cu amendă de la 12 la 18 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o durată de la 2 la 3 ani.

3. Autoritatea sau funcţionarul public care, fiind solicitat de o persoană particulară să acorde ajutor la care este obligat prin atribuţiile funcţiei pentru a evita comiterea unei infracţiuni împotriva vieţii persoanelor, nu acordă acest ajutor va fi pedepsită cu amendă de la 18 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o durată de la 3 la 6 ani.

Dacă delictul este îndreptat împotriva integrităţii, libertăţii sexuale, sănătăţii sau libertăţii persoanelor, pedeapsa va fi amendă de la 12 Ia 18 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o durată de la 1 la 3 ani.

În cazul în care această solicitare s-a făcut pentru a se evita orice alt delict sau altă daună, pedeapsa va fi de amendă de la 3 la 12 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o durată de la 6 luni la 2 ani.

CAPITOLUL IV

Nepăstrarea corespunzătoare a documentelor şi dezvăluirea secretelor

Articolul 413

Autoritatea sau funcţionarul public care, cu ştiinţă, sustrage, distruge, deteriorează sau ascunde, total sau parţial, documente a căror custodie le este încredinţată prin atribuţiile funcţiei, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, amendă de la 7 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

Articolul 414

1. Autoritatea sau funcţionarul public căruia, prin atribuţiile funcţiei sale, i s-a încredinţat custodia de documente la care autoritatea competentă a restrâns accesul şi care, cu ştiinţă, distruge sau deteriorează mijloacele care au rolul de a împiedica acest acces sau consimte ca acestea să fie distruse sau deteriorate, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni sau 1 an sau amendă de la 6 la 24 luni şi, în orice caz, cu decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o durată de la 1 la 3 ani.

2. Persoana particulară care distruge sau deteriorează mijloacele la care face referire paragraful anterior va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 18 luni.

Articolul 415

Autoritatea sau funcţionarul public, nemenţionat la articolul anterior, care, cu ştiinţă şi fără autorizarea necesară, accede sau permite accesul la documente secrete a căror custodie îi este încredinţată prin atribuţiile funcţiei sale, va fi pedepsit cu amendă de la 6 Ia 12 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o durată de la 1 la 3 ani.

Articolul 416

Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii sau cu amenda imediat inferioară respectivelor pedepse menţionate la cele trei articole anterioare persoanele particulare însărcinate ocazional cu custodia documentelor de către guvern sau de autorităţile sau funcţionarii publici cărora le-au fost încredinţate, prin atribuţiile funcţiei lor, care comit faptele menţionate la acestea.

Articolul 417

1. Autoritatea sau funcţionarul public care dezvăluie secrete sau informaţii despre care are cunoştinţă prin natura profesiei sau a sarcinilor pe care le are şi care nu trebuie divulgate va fi pedepsit cu amendă de la 12 la 18 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Dacă din dezvăluirea la care se referă alineatul anterior rezultă daune grave pentru interesul public sau pentru terţi, pedeapsa va fi închisoarea de la 1 la 3 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 5 ani.

2. În cazul secretelor unei persoane particulare, pedepsele vor de închisoare de la 2 la 4 ani, amendă de la 12 la 18 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Articolul 418

Persoana particulară care foloseşte pentru sine sau pentru un terţ secretul sau informaţia privilegiată obţinută de la un funcţionar public sau o autoritate va fi pedepsită cu amendă începând de la suma echivalentă cu beneficiul obţinut sau facilitat până la triplul acestuia. Dacă rezultă un prejudiciu grav pentru interesul public sau pentru un terţ, pedeapsa va de închisoare de la 1 Ia 6 ani.

CAPITOLUL V

Corupţia

Articolul 419

Autoritatea sau funcţionarul public care, în beneficiul propriu sau al unui terţ, pretinde sau primeşte, personal sau prin interpuşi, cadouri sau acceptă oferirea acestora sau promisiunea oferirii lor pentru a realiza, în exercitarea funcţiei sale, o acţiune sau o omisiune care constituie infracţiune, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani, cu amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea cadoului până la triplul acesteia şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 7 la 12 ani, fără a se aduce atingere pedepsei corespunzătoare delictului comis în raport de darul sau promisiunea respectivă.

Articolul 420

Autoritatea sau funcţionarul public care, în beneficiul propriu sau al unui terţ, pretinde sau primeşte, personal sau prin interpuşi, cadouri sau promisiunea oferirii lor pentru a realiza, în exercitarea funcţiei sale, o acţiune injustă care nu constituie delict şi realizează această acţiune, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 7 ani.

Articolul 421

Pedepsele prevăzute la articolele anterioare se vor aplica şi în cazul în care, autoritatea sau funcţionarul public primeşte sau solicită cadouri, favori sau remuneraţii ca recompensă pentru conduita descrisă la aceste articole.

Articolul 422

Autoritatea sau funcţionarul public care, în avantajul său sau al unui terţ, acceptă, personal sau prin intermediar, un cadou oferit în legătură cu funcţia sau atribuţia sa, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an şi cu suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Articolul 423

Dispoziţiile incluse în articolele precedente se vor aplica, de asemenea, juraţilor, arbitrilor, experţilor sau oricăror persoane care iau parte la exercitarea funcţiei publice.

Articolul 424

1. Persoana care oferă un cadou sau o remuneraţie de orice fel unei autorităţi, funcţionar public sau persoană care participă la exercitarea sarcinilor publice pentru ca acesta din urmă să comită un act împotriva sarcinilor ce-i revin în exercitarea funcţiei sale, sau un act legat de funcţia sa, pentru ca acesta să nu îşi îndeplinească sau să îşi îndeplinească sarcinile cu întârziere, se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cu închisoare şi cu amendă precum cei care au fost corupţi, şi anume autoritatea, funcţionarul sau persoana.

2. Dacă o persoană oferă un cadou sau remuneraţie la solicitarea autorităţii, funcţionarului public sau a persoanei care participă la exercitarea funcţiei publice, aceleaşi pedepse cu închisoare şi amendă se vor aplica tuturor.

3. Dacă acţiunea îndeplinită sau încercată de autoritatea sau funcţionarul public are legătură cu subvenţii sau licitaţii solicitate de administraţiile sau entităţile publice, pedepsele se vor aplica persoanelor fizice şi, după caz, societăţii, parteneriatului sau organizaţiei respective, cu interdicţia de a obţine subvenţii sau ajutoare, de a încheia contracte cu instituţiile, entităţile sau organismele din sectorul public şi de a se bucura de beneficii fiscale şi de asigurări sociale pentru o perioadă de la 3 la 7 ani.

Articolul 425

Atunci când mita intervine într-o cauză penală în favoarea inculpatului, fiind oferită de soţ sau de o altă persoană cu care acesta are o legătură stabilă printr-o relaţie de afectivitate asemănătoare sau de un ascendent, descendent sau frate natural, prin adopţie sau prin alianţă de acelaşi grad, se va aplica mituitorului pedeapsa cu amendă de la 6 luni la 1 an.

Articolul 426

Va fi exonerată de pedeapsă pentru delictul de corupţie persoana particulară care a dat curs ocazional solicitării de cadouri formulate de autoritatea sau funcţionarul public şi denunţă fapta la autoritatea însărcinată să procedeze la verificarea acesteia, înainte de începerea procedurii corespunzătoare, dacă nu au trecut mai mult de 2 luni de la data comiterii faptelor.

Articolul 427

1. Cele menţionate la articolele precedente se vor aplica de asemenea în cazul în care sunt aduse acuzaţii, ori faptele în cauză afectează funcţionari ai Uniunii Europene care sunt cetăţeni al altui state membru al Uniunii. În acest scop, se consideră funcţionar al Uniunii Europene:

1. Persoana care are statut de funcţionar public sau de agent angajat în conformitate cu Regulamentul Funcţionarilor Comunităţii Europene, sau cu regimul aplicabil altor agenţi ai Uniunii Europene.

2. Persoana detaşată în Uniunea Europeană de către statul membru sau de către orice alt organism public sau privat care exercită funcţii echivalente cu cele ale funcţionarilor public sau ale altor agenţi ai Uniunii Europene.

3. Membrii organismelor create în temeiul tratatelor de constituire a Uniunii Europene, precum şi personalul acestor organisme, în măsura în care nu li se aplică Regulamentul Funcţionarilor Uniunii Europene sau regimul la care sunt supuşi alţi agenţi ai Uniunii Europene.

Un funcţionar cetăţean al altui stat membru al Uniunii va fi de asemenea considerat funcţionar care poate fi subiect al aplicării legilor penale din statul membru respectiv.

2. Atunci când, în temeiul dispoziţiilor articolului 31 bis, o persoană juridică este responsabilă de delictele definite la acest capitol, i se vor aplica următoarele pedepse:

a) amenda de la 2 la 3 ani, sau de 3-5 ori mai mare decât profitul obţinut dacă suma rezultată este mai mare; atunci când infracţiunea comisă de o persoană fizică se pedepseşte cu închisoare pentru o perioadă mai mare de 5 ani;

b) amenda de la 1 la 3 ni, sau de 2-4 ori mai mare decât profitul obţinut dacă suma rezultată este mai mare; atunci când infracţiunea comisă de o persoană fizică se pedepseşte cu închisoare pentru o perioadă mai mare de 2 ani care nu este prevăzută la punctul anterior;

c) amenda de la 6 luni la 2 ani, sau de 2-3 ori mai mare decât profitul obţinut dacă suma rezultată este mai mare, în celelalte cazuri.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 ale articolului 33.

CAPITOLUL VI

Traficul de influenţă

Articolul 428

Funcţionarul public sau autoritatea care influenţează pe alt funcţionar public sau autoritate, prevalându-se de exercitarea atribuţiilor funcţiei sale sau de orice altă situaţie derivată din relaţia sa personală sau ierarhică cu acesta sau cu alt funcţionar sau autoritate pentru a obţine o rezoluţie care poate genera, direct sau indirect, un beneficiu economic pentru sine sau pentru un terţ, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, amendă începând de la suma echivalentă cu beneficiul urmărit sau obţinut până la dublul acestuia şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 6 ani. Dacă beneficiul urmărit este obţinut, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară.

Articolul 429

Persoana particulară care influenţează un funcţionar public sau o autoritate, prevalându-se de orice situaţie derivată din relaţia sa personală cu acesta sau cu alt funcţionar sau autoritate pentru a obţine o decizie care poate genera, direct sau indirect, un beneficiu economic pentru sine sau pentru un terţ, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu beneficiul urmărit sau obţinut până la dublul acestuia. Dacă beneficiul urmărit este obţinut, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară.

Articolul 430

Cei care, oferindu-se să realizeze faptele descrise la articolele anterioare, solicită de la terţi cadouri sau orice altă remuneraţie sau acceptă oferirea de cadouri sau promisiunea de a fi oferite vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

Atunci când, conform normelor stabilite la articolul 31 bis din acest Cod, persoana juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest capitol, se va aplica pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 431

În toate cazurile prevăzute în acest Capitol şi în cel anterior cadourile vor fi confiscate.

CAPITOLUL VII

Delapidarea

Articolul 432

1. Autoritatea sau funcţionarul public care, în scopul obţinerii de beneficii, sustrage sau consimte ca un terţ, cu acelaşi scop, să sustragă fonduri sau efecte publice pe care le deţine datorită atribuţiilor funcţiei sale, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 ani şi decăderea absolută pe o perioadă de la 6 la 10 ani.

2. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani şi decăderea absolută pe o perioadă de la 10 la 20 ani, dacă delapidarea este de o gravitate deosebită având în vedere valoarea sumelor sustrase şi dauna sau blocajul produs serviciului public. Aceleaşi pedepse se vor aplica dacă bunurile delapidate au fost declarate valori istorice sau artistice sau dacă sunt bunuri destinate ajutorării în cazul unei calamităţi publice.

3. Atunci când sustragerea nu depăşeşte suma de 4 000 euro, se va aplica pedeapsa cu amendă mai mare de 2 luni până la 4 luni, închisoare de la 6 luni la 3 ani şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de până la 3 ani.

Articolul 433

Autoritatea sau funcţionarul public care destinează pentru uz străin funcţiei publice fondurile sau efectele de care răspunde prin atribuţiile funcţiei sale va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 12 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 3 ani.

Dacă vinovatul nu restituie suma sustrasă în termen de 10 zile de la data începerii procesului, se va aplica acestuia pedepsele prevăzute la articolul anterior.

Articolul 433 bis14)

1. Autoritatea sau funcţionarul public care, având intenţia de a cauza daune financiare entităţii publice la care este angajat, îi falsifică conturile, documentele ce reflectă situaţia financiară sau informaţiile cuprinse în acestea, se pedepseşte cu decăderea din funcţia publică pentru o perioadă de la 1 la 10 ani şi amenda de la 12 la 24 luni.

2. Autoritatea sau funcţionarul public care, având intenţia de a cauza daune financiare entităţii publice la care este angajat, furnizează terţilor informaţii false cu privire la situaţia financiară a acesteia sau la oricare din documentele sau datele prevăzute la punctul anterior se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

3. Dacă sunt produse pagube financiare entităţii, se va aplica pedeapsa cu închisoare de la 1 la 4 ani, decăderea din funcţia publică pentru o perioadă între 3 şi 10 ani şi amenda de la 12 la 24 luni.

Articolul 434

Autoritatea sau funcţionarul public care, în scopul obţinerii de beneficii pentru sine sau pentru un terţ, a dat o întrebuinţare privată bunurilor mobile sau imobile care aparţin oricărei administraţii sau entităţi de stat, autonome sau locale sau unui organism care funcţionează pe lângă una din acestea, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

Articolul 435

Dispoziţiile acestui capitol se extind:

1° Asupra celor însărcinaţi, sub orice formă, cu fonduri, venituri sau efecte ale administraţiilor publice;

2° Asupra persoanelor particulare legal desemnate ca depozitare de fonduri sau efecte publice;

3° Asupra administratorilor sau depozitarilor de bani sau bunuri confiscate, sechestrate sau depozitate de autoritatea publică, deşi aparţin unor persoane particulare.

CAPITOLUL VIII

Frauda şi impozitele ilegale

Articolul 436

Autoritatea sau funcţionarul public care, participând prin atribuţiile funcţiei sale la orice acţiune de încheiere de contracte publice sau de lichidare de efecte sau bunuri publice, se înţelege cu cei interesaţi sau face uz de orice alt artificiu pentru a frauda orice entitate publică, se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 10 ani. Persoana fizică identificată că a planificat împreună cu autoritatea sau funcţionarul public se va pedepsi cu aceeaşi pedeapsă cu închisoare impusă acesteia din urmă, precum şi cu decăderea din dreptul de a beneficia de subvenţii sau ajutor, de a încheia contracte cu instituţiile, organismele sau entităţile care fac parte din sectorul public, şi de a beneficia de reduceri fiscale şi de asigurări sociale pentru o perioadă de la 2 la 5 ani.

Articolul 437

Autoritatea sau funcţionarul public care, direct sau indirect, solicită taxe, tarife sau onorarii necuvenite sau cu o valoare mai mare decât cea stabilită legal va fi pedepsit, fără a se aduce atingere restituirilor la care va fi obligat, cu amendă de la 6 la 24 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 4 ani.

Articolul 438

Autoritatea sau funcţionarul public care, abuzând de funcţia sa, comite o infracţiune de escrocherie sau însuşire necuvenită, va fi pedepsit cu pedepsele respective prevăzute pentru acestea, în jumătatea lor superioară, şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

CAPITOLUL IX

Negocieri şi activităţi interzise funcţionarilor publici şi abuzul în exercitarea funcţiilor lor

Articolul 439

Autoritatea sau funcţionarul public care, trebuind să fie informat, prin atribuţiile funcţiei, în legătură cu orice fel de contract, afacere, operaţiune sau activitate, profită de această circumstanţă pentru a forţa sau a facilita orice formă de participare, directă sau prin interpuşi, la astfel de negocieri sau acţiuni, va fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

Articolul 440

Experţii, arbitrii şi executorii care comit faptele în modul prevăzut anterior cu privire la bunurile sau lucrurile de a căror evaluare, împărţire sau adjudecare se ocupă şi tutorii, curatorii sau executorii testamentari cu privire la bunurile aparţinând pupililor sau moştenitorilor, vor fi pedepsiţi cu amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

Articolul 441

Autoritatea sau funcţionarul public care, în afara cazurilor permise de lege sau de regulamente, realizează, direct sau prin interpuşi, o activitate profesională sau de asistenţă, permanent sau ocazional, sub subordonarea sau în serviciul unei entităţi private sau al unor persoane particulare, în afaceri în care trebuie să se implice sau s-a implicat prin atribuţiile funcţiei sale sau în cele care se derulează sau se rezolvă la biroul sau la centrul de conducere de care depinde, va fi pedepsit cu amendă de la 6 la 12 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Articolul 442

Autoritatea sau funcţionarul public care face uz de un secret de care are cunoştinţă prin atribuţiile funcţiei sale sau de o informaţie privilegiată, în scopul obţinerii de beneficii economice pentru sine sau pentru un terţ, va fi pedepsit cu amendă începând de suma echivalentă cu beneficiul urmărit, obţinut sau înlesnit, până la triplul acesteia şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 4 ani. Dacă obţine beneficiul urmărit, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară.

Dacă rezultă un grav prejudiciu pentru cauza publică sau pentru un terţ, pedeapsa va fi de închisoare de la 1 la 6 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 7 la 10 ani. În sensul acestui articol, se înţelege prin informaţie privilegiată orice informaţie cu caracter concret care se deţine exclusiv datorită atribuţiilor meseriei sau funcţiei publice şi care nu a fost notificată, publicată sau difuzată.

Articolul 443

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani şi decăderea absolută din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 12 ani, autoritatea sau funcţionarul public care face propuneri sexuale unei persoane care, pentru ea sau pentru soţ sau pentru altă persoană de care este legată printr-o relaţie stabilă de afectivitate asemănătoare, ascendent, descendent, frate natural, prin adopţie sau prin alianţă de acelaşi grad, are revendicări a căror rezolvare depinde de rezoluţia acestuia sau în legătură cu care trebuie să informeze sau să consulte pe superiorul său.

2. Funcţionarul instituţiilor penitenciare sau al centrelor de protecţie sau de corecţie pentru minori care face propuneri sexuale unei persoane aflată sub paza sa va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi decăderea absolută din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 12 ani.

3. Aceleaşi pedepse se vor aplica atunci când persoana căreia i s-au făcut propunerile sexuale este ascendent, descendent, frate natural, prin adopţie sau prin alianţă de acelaşi grad, al celui care îl are în îngrijire. Aceste pedepse se vor aplica, de asemenea, atunci când persoana căreia i s-a făcut propunerea este soţul persoanei pe care o are în îngrijire sau de care este legată printr-o relaţie stabilă de afectivitate asemănătoare.

Articolul 444

Pedepsele prevăzute la articolul anterior se vor aplica, fără a se aduce atingere celor corespunzătoare pentru delictele împotriva libertăţii sexuale comise efectiv.

CAPITOLUL X

Delicte de corupţie în tranzacţiile comerciale internaţionale

Articolul 445

1. Persoanele care, prin cadouri, diferite oferte sau promisiuni, corup sau intenţionează să corupă, direct sau prin interpuşi, autorităţile sau funcţionarii publici străini sau ai organizaţiilor internaţionale, în exercitarea funcţiei lor, în beneficiul propriu sau al terţilor, sau care ţin cont de solicitările acestora în acest sens, cu scopul de a acţiona sau de a se abţine de a acţiona, în exercitarea funcţiei publice, pentru a obţine sau a menţine un contract sau alt beneficiu necuvenit din realizarea activităţilor economice internaţionale, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani şi amendă de la 12 la 24 luni, cu excepţia cazului în care profitul obţinut depăşeşte suma rezultată, caz în care amenda va fi cuprinsă între echivalentul şi dublul valorii acestui profit.

Pe lângă pedepsele menţionate, autorului i se va aplica pedeapsa interdicţiei de a încheia contracte cu sectorul public, precum şi pierderea posibilităţii de a obţine subvenţii sau ajutoare publice şi a dreptului de a beneficia de reduceri fiscale sau de asigurări sociale, şi interdicţia de a interveni în tranzacţii comerciale de transcendenţă publică pentru o perioadă de la 7 la 12 ani.

Pedepsele prevăzute la articolele anterioare se vor aplica în jumătatea lor superioară dacă obiectul afacerii priveşte bunurile sau serviciile umanitare sau oricare altele de strictă necesitate.

2. Atunci când, conform normelor stabilite la articolul 31 bis al acestui Cod, o persoană juridică este responsabilă de acest delict, pedeapsa va fi amendă de la 2 la 5 ani, sau de 2-3 ori mai mare decât profitul obţinut dacă suma rezultată este mai mare.

Conform normelor stabilite la articolul 66 bis, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

3. În sensul acestui articol, se consideră a fi funcţionar public străin:

a) persoana care deţine o funcţie legislativă, administrativă sau judiciară într-o ţară străină, după ce a fost numită sau aleasă;

b) persoana care exercită o atribuţie publică pentru o ţară străină, inclusiv un organism sau companie publică;

c) funcţionarul sau agentul unei organizaţii publice internaţionale.

TITLUL XIX Bis

(Abrogat)

Articolul 445 bis

(Abrogat)

TITLUL XX

Delicte împotriva puterii judecătoreşti

CAPITOLUL I

Împiedicarea înfăptuirii justiţiei

Articolul 446

Judecătorul sau magistratul care, cu ştiinţă, pronunţă o sentinţă sau o rezoluţie nedreaptă, va fi pedepsit:

1° Cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani dacă sentinţa nedreaptă dată împotriva inculpatului într-o cauză penală pentru infracţiune nu a fost executată, şi cu aceeaşi pedeapsă în jumătatea ei superioară şi amendă de la 12 la 24 luni dacă sentinţa a fost executată. În ambele cazuri se va aplica, în plus, pedeapsa decăderii absolute pe o perioadă de la 10 la 20 ani.

2° Cu amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 10 ani, dacă sentinţa nedreaptă a fost dată împotriva inculpatului într-o cauză având ca obiect o abatere.

3° Cu amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 10 la 20 ani, atunci când pronunţă orice altă sentinţă nedreaptă.

Articolul 447

Judecătorul sau magistratul care, din neglijenţă gravă sau ignoranţă inadmisibilă, pronunţă o sentinţă sau o decizie evident nedreaptă, va fi pedepsit cu decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

Articolul 448

Judecătorul sau magistratul care refuză să judece, fără a argumenta legal motivul, sau sub pretextul neclarităţii, insuficienţei sau tăcerii legii, va fi pedepsit cu decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 4 ani.

Articolul 449

1. Cu aceeaşi pedeapsă menţionată la articolul anterior va fi pedepsit judecătorul, magistratul sau grefierul vinovat de întârzierea, cu rea credinţă, provocată în administrarea justiţiei. Se va înţelege prin rea credinţă întârzierea provocată pentru a se obţine o finalitate ilegitimă.

2. Atunci când întârzierea este imputabilă unui funcţionar diferit de cei menţionaţi la paragraful anterior, se va aplica acestuia pedeapsa indicată, în jumătatea ei inferioară.

CAPITOLUL II

Neîndeplinirea îndatoririi de a împiedica săvârşirea de infracţiuni sau de a începe urmărirea acestora

Articolul 450

1. Persoana care, putând să intervină imediat şi fără risc propriu sau al altora, nu împiedică săvârşirea unei infracţiuni care afectează viaţa persoanelor, integritatea sau sănătatea, libertatea sau libertatea sexuală a acestora, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, dacă delictul a fost împotriva vieţii, şi amendă de la 6 la 24 luni, în celelalte cazuri, cu excepţia cazului în care delictului neîmpiedicat nu îi corespunde o pedeapsă egală sau mai mică, caz în care se va aplica pedeapsa mai mică în grad decât cea pentru respectivul delict.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica persoanelor care, putând să o facă, nu se adresează autorităţii sau agenţilor acesteia pentru a împiedica un delict din cele prevăzute la paragraful anterior şi despre a căror imediată sau actuală comitere are cunoştinţă.

CAPITOLUL III

Tăinuirea

Articolul 451

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani persoana care, având cunoştinţă de comiterea infracţiunii şi fără să fi participat la aceasta ca autor sau complice, intervine ulterior comiterii faptei într-unul din următoarele moduri:

1° Ajutând autorii sau complicii să beneficieze de profitul, produsul sau preţul delictului, fără scopul dobândirii unui profit propriu.

2° Ascunzând, denaturând sau deteriorând corpul, efectele sau instrumentele unui delict, pentru a împiedica descoperirea lui.

3° Ajutând pe responsabilii prezumtivi ai unui delict să eludeze cercetările autorităţilor sau ale agenţilor ei ori să se sustragă căutării sau prinderii, când sunt îndeplinite următoarele circumstanţe:

a) Fapta tăinuită constituie trădare, uciderea Regelui, a oricăruia din ascendenţii sau descendenţii săi, a Reginei consoarte sau a consortului Reginei, a Regentului sau a oricărui membru al Regenţei sau al Principelui moştenitor al Coroanei, genocid, crime împotriva umanităţii, împotriva persoanelor protejate şi a bunurilor protejate în caz de conflict armat, rebeliune, terorism sau omor;

b) Persoana care a favorizat a acţionat abuzând de funcţii publice. în acest caz, se va aplica, în afara pedepsei privative de libertate, cea a decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 4 ani, dacă delictul tăinuit a fost mai puţin grav şi cea a decăderii absolute pe o perioadă de la 6 la 12 ani, dacă delictul tăinuit a fost grav.

Articolul 452

În niciun caz nu se va aplica pedeapsa privativă de libertate care să fie mai mare decât cea prevăzută pentru delictul tăinuit. Dacă acesta a fost pedepsit cu o pedeapsă de altă natură, pedeapsa privativă de libertate va fi înlocuită cu amendă de la 6 la 24 luni, cu excepţia cazului în care delictul tăinuit nu are prevăzută o pedeapsă egală sau inferioară acesteia, caz în care se va aplica vinovatului pedeapsa pentru acel delict, în jumătatea ei inferioară.

Articolul 453

Dispoziţiile acestui capitol se vor aplica chiar dacă autorul faptei tăinuite este răspunzător sau este, personal, exonerat de pedeapsă.

Articolul 454

Sunt exoneraţi de pedepsele aplicate tăinuitorilor cei care au aflat de faptă de la soţ sau de la persoana de care este legată printr-o relaţie stabilă de afectivitate asemănătoare, de la ascendenţi, descendenţi, fraţi naturali, prin adopţie sau prin alianţă de acelaşi grad, cu singura excepţie a tăinuitorilor care sunt menţionaţi în cazul de la punctul 1 al articolului 451.

CAPITOLUL IV

Realizarea arbitrară a dreptului propriu

Articolul 455

1. Persoana care, pentru a realiza un drept propriu, acţionând pe căi nelegale, foloseşte violenţa sau forţa asupra lucrurilor, va fi pedepsită cu pedeapsa amenzii de la 6 la 12 luni.

2. Se va aplica o pedeapsă superioară în grad, dacă pentru intimidare sau violenţă s-a făcut uz de arme sau alte obiecte periculoase.

CAPITOLUL V

Acuzaţiile şi denunţurile false şi simularea delictelor

Articolul 456

1. Persoanele care, având cunoştinţă despre falsitatea acestora şi în dispreţ faţă de adevăr, impută unei persoane fapte care, dacă ar fi adevărate, ar constitui infracţiune penală, dacă această imputare s-ar face în faţa unui funcţionar judiciar sau administrative care are îndatorirea de a proceda la verificarea acestora, vor fi sancţionate:

1° Cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni, dacă se impută un delict grav;

2° Cu amendă de la 12 la 24 luni, dacă se impută un delict mai puţin grav;

3° Cu amendă de la 3 la 6 luni, dacă este acuzată de abatere.

2. Nu se va putea începe acţiunea judiciară împotriva denunţătorului sau acuzatorului decât după rămânerea definitivă a sentinţei sau a hotărârii judecătoreşti de neurmărire sau după ce judecătorul sau tribunalul a luat cunoştinţă de infracţiunea imputată. Aceştia vor dispune, din oficiu, începerea acţiunii judiciare împotriva denunţătorului sau acuzatorului, atunci când din cauza principală rezultă suficiente indicii privind falsitatea faptelor imputate, fără a se aduce atingere urmăririi, de asemenea, a faptei, în baza denunţului prealabil al persoanei prejudiciate.

Articolul 457

Persoana care, în faţa unuia din funcţionarii menţionaţi la articolul anterior, simulează că este răspunzătoare sau că este victima unei infracţiuni penale sau denunţă una inexistentă, provocând demersuri judiciare, va fi pedepsită cu amendă de la 6 la 12 luni.

CAPITOLUL VI

Mărturia mincinoasă

Articolul 458

1. Martorul care ascunde adevărul în mărturia sa într-o cauză judiciară va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 3 la 6 luni.

2. Dacă mărturia mincinoasă se face împotriva inculpatului în cauza penală pentru infracţiune, pedepsele vor fi închisoare de la 1 la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni. Dacă, urmare a mărturiei mincinoase, sentinţa pronunţată a fost de condamnare, se vor aplica pedepse superioare în grad.

3. Aceleaşi pedepse se vor aplica, dacă mărturia mincinoasă a fost comisă în faţa instanţelor internaţionale care, în baza tratatelor ratificate conform Constituţiei spaniole, exercită competenţe derivate din aceasta, sau mărturia mincinoasă este comisă prin depoziţia făcută în Spania, prin comisie rogatorie formulată de o instanţă străină.

Articolul 459

Pedepsele prevăzute la articolele precedente se vor aplica în jumătatea lor superioară experţilor sau interpreţilor care ascund adevărul cu rea voinţă în rapoartele de expertiză sau în traduceri, care vor fi, în plus, pedepsiţi cu decăderea specială din profesie sau activitate, post sau funcţie publică, pe o perioadă de la 6 la 12 luni.

Articolul 460

Atunci când martorul, expertul sau interpretul, fără a schimba în mod esenţial adevărul, îl denaturează prin reticenţe, inexactităţi sau trecând sub tăcere fapte sau date relevante pe care le cunosc, va fi pedepsit cu amendă de la 6 la 12 luni şi, după caz, cu suspendarea din postul sau funcţia publică, profesie sau ocupaţie, de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 461

1. Persoana care prezintă, cu bună ştiinţă, martori mincinoşi, experţi sau interpreţi mincinoşi, va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse prevăzute pentru ei la articolele anterioare.

2. Dacă persoana răspunzătoare pentru acest delict este avocat, procuror, lucrător social sau reprezentant al Ministerului Public, în exercitarea profesiei sau în exercitarea funcţiei, se va aplica, în fiecare caz, pedeapsa în jumătatea ei superioară şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesia sau ocupaţia, pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

Articolul 462

Va fi scutită de pedeapsă persoana care, depunând o mărturie mincinoasă într-o cauză penală, o retractează în timp util, declarând adevărul, pentru ca aceasta să-şi producă efectele înainte de pronunţarea sentinţei în procesul în cauză. Dacă, urmare a mărturiei mincinoase, s-a produs privarea de libertate, se vor aplica pedepsele corespunzătoare inferioare în grad.

CAPITOLUL VII

Obstrucţionarea justiţiei şi neloialitatea profesională

Articolul 463

1. Persoana care, citată legal, în mod voluntar nu se prezintă, fără o motivaţie adevărată, la o judecătorie sau un tribunal într-un proces penal cu inculpatul în stare de arest preventiv, provocând suspendarea dezbaterilor orale, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 24 luni. Pedeapsa cu amendă de la 6 la 10 luni se va aplica celui care, fiind avertizat, face acest lucru pentru a doua oară într-o cauză penală fără ca inculpatul să fie arestat, fie că a provocat sau nu suspendarea.

2. Dacă autorul acestui delict este avocat, procuror sau reprezentant al Ministerului Public, în exercitarea profesiei sau în exercitarea funcţiei, se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, profesia sau ocupaţia, pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

3. Dacă suspendarea s-a produs, în cazul menţionat la paragraful 1 al acestui articol, ca urmare a neprezentării judecătorului sau a unui membru al instanţei sau a persoanei care exercită atribuţiile de grefier, se va aplica pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 24 luni şi, în orice caz, decăderea specială pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

Articolul 464

1. Persoana care, prin violenţă sau intimidare, încearcă să influenţeze, direct sau indirect, pe denunţător, parte sau învinuit, avocat, procuror, expert, interpret sau martor într-o procedură pentru a-şi schimba comportamentul procesual, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 24 luni.

Dacă autorul faptei îşi atinge scopul, se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celor care realizează orice acţiune care constituie atentat împotriva vieţii, sănătăţii, libertăţii, libertăţii sexuale sau bunurilor, ca represalii împotriva persoanelor citate la paragraful anterior, pentru acţiunea lor în procedura judiciară, fără a se aduce atingere pedepsei corespunzătoare infracţiunii constând în aceste fapte.

Articolul 465

1. Persoana care, intervenind într-un proces ca avocat sau procuror, abuzând de funcţia sa, distruge, deteriorează sau ascunde documente sau dosare pe care le-a primit în calitatea sa, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, amendă de la 7 la 12 luni şi decăderea specială din profesia, postul sau funcţia publică, pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

2. Dacă faptele descrise la paragraful 1 al acestui articol au fost realizate de o persoană particulară, pedeapsa va fi amendă de la 3 la 6 luni.

Articolul 466

1. Avocatul sau procurorul care dezvăluie acţiuni procesuale declarate secrete de către autoritatea judiciară va fi pedepsit cu amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul, funcţia publică, profesia sau ocupaţia, pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

2. Dacă dezvăluirea acţiunilor declarate secrete a fost făcută de un judecător sau un membru al tribunalului, reprezentant al Ministerului Public, grefier sau orice funcţionar în serviciul administraţiei din justiţie, se vor aplica pedepsele prevăzute la articolul 417, în jumătatea lor superioară.

3. Dacă fapta descrisă la paragraful 1 a fost realizată de orice alt particular care intervine în proces, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei inferioară.

Articolul 467

1. Avocatul sau procurorul care, fiind însărcinat să asiste, să apere sau să reprezinte o persoană, fără consimţământul acesteia, apără sau reprezintă în aceeaşi chestiune pe cineva care are interese contrare va fi pedepsit cu amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din profesie pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

2. Avocatul sau procurorul care, prin acţiune sau omisiune, prejudiciază în mod evident interesele ce le-au fost încredinţate va fi pedepsit cu amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din profesie pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

Dacă faptele au fost comise din neglijenţă gravă, se va aplica pedeapsa cu amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din profesie, pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

CAPITOLUL VIII

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

Articolul 468

1. Persoanele care nu respectă condamnarea, măsura de siguranţă, cu închisoarea, măsura de precauţie sau custodia vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an, dacă sunt private de libertate şi cu amenda de la 12 la 24 luni în celelalte cazuri.

2. În toate cazurile, se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 an celor care nu respectă sentinţa pronunţată pentru cei prevăzuţi la articolul 48 al acestui Cod sau măsura de precauţie sau de siguranţă de acelaşi fel impusă în cursul acţiunii penale în care victima este una din persoanele menţionate la articolul 173.2, precum şi celor care nu respectă măsurile de probaţiune.

Articolul 469

Condamnaţii sau arestaţii care evadează de la locul de detenţie, făcând uz de violenţă sau intimidare, utilizând forţa asupra lucrurilor sau luând parte la o revoltă, vor fi condamnaţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 4 ani.

Articolul 470

1. Persoana particulară care ajută sau propune evadarea unui condamnat, arestat sau reţinut, fie de la locul de detenţie, fie în timpul transportului său, va fi condamnată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an şi amendă de la 12 la 24 luni.

2. Dacă acest lucru se produce prin folosirea violenţei sau intimidării persoanelor, a forţei asupra lucrurilor sau prin mită, pedeapsa va fi de închisoare de la 6 luni la 4 ani.

3. Dacă în cauză sunt persoanele indicate la articolul 454, se va aplica acestora pedeapsa cu amendă de la 3 la 6 luni, judecătorul sau tribunalul putând, în acest caz, să aplice numai pedepsele corespunzătoare daunelor provocate, ameninţărilor sau violenţei exercitate.

Articolul 471

Se va aplica o pedeapsă superioară în grad, în cazurile respective, dacă vinovatul este un funcţionar public însărcinat cu transportul sau custodia unui condamnat, arestat sau reţinut. Funcţionarul va fi pedepsit, în plus, cu decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 10 ani, dacă evadatul a fost condamnat prin sentinţă cu privare de libertate efectivă, şi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 6 ani, în celelalte cazuri.

CAPITOLUL IX

Delictele împotriva administraţiei judiciare din cadrul Tribunalului Penal Internaţional

Articolul 471 bis

1. Martorul care, intenţionat, ascunde adevărul în mărturia făcută în faţa Tribunalului Penal Internaţional, fiind obligat să spună adevărul, conform normelor statutare şi regulilor de procedură şi Tribunalul Penal Internaţional probează acest lucru, va fi pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacă mărturia mincinoasă se face în potriva acuzatului, pedeapsa va închisoare de la 2 la 4 ani. Dacă, ca urmare a mărturiei mincinoase, se pronunţă o hotărâre judecătorească de condamnare, se va aplica pedeapsa închisorii de la 4 la 5 ani.

2. Persoana care prezintă probe în faţa Tribunalului Penal Internaţional, ştiind că sunt false sau că au fost falsificate, va fi pedepsită cu pedepsele menţionate la paragraful anterior al acestui articol.

3. Persoana care, intenţionat, distruge sau denaturează probe sau le introduce în procedura cu probe în faţa Tribunalului Penal Internaţional va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 7 la 12 luni.

4. Persoana care corupe un martor, obstrucţionează prezentarea sau mărturia acestuia în faţa Tribunalului Penal Internaţional sau se implică în aceste fapte va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 24 luni.

5. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 24 luni persoana care pune obstacole unui funcţionar al Tribunalului, îl corupe sau îl intimidează, pentru a-l obliga sau a-l determina să nu-şi îndeplinească atribuţiile sau să le îndeplinească într-un mod incorect.

6. Persoana care se răzbună pe un funcţionar al Tribunalului Penal Internaţional în legătură cu atribuţiile pe care le-a îndeplinit el sau un alt funcţionar va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 24 luni.

Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită persoana care se răzbună pe un martor pentru mărturia făcută în faţa Tribunalului Penal Internaţional.

7. Persoana care solicită sau acceptă mită în calitate de funcţionar al Tribunalului Penal Internaţional şi în considerarea atribuţiilor sale oficiale va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani şi amendă începând de la valoarea echivalentă solicitate sau acceptate până la triplul acesteia.

TITLUL XXI

Delicte împotriva Constituţiei

CAPITOLUL I

Rebeliunea

Articolul 472

Sunt acuzaţi de delictul de rebeliune persoanele care se revoltă cu violenţă şi în mod public pentru oricare din următoarele scopuri:

1° Abrogarea, suspendarea sau modificarea, total sau parţial, a Constituţiei;

2° Destituirea sau deposedarea, total sau parţial, de prerogativele şi atribuţiile sale a Regelui sau Regentului sau a membrilor Regenţei sau obligarea acestora de a executa un act contrar voinţei lor;

3° Împiedicarea liberei desfăşurări a alegerilor pentru funcţiile publice;

Dizolvarea Cortesurilor Generale, a Congresului Deputaţilor, Senatului sau a oricărei Adunări Legislative a unei Comunităţi Autonome, împiedicarea acestora de a se întruni, delibera sau rezolva, obţinerea forţată a unei rezoluţii sau lipsirea lor de exercitarea vreunei atribuţii sau competenţe;

5° Declararea independenţei a unei părţi a teritoriului naţional;

6° Înlocuirea cu altul a Guvernului Naţiunii sau a Consiliului Guvernului al unei Comunităţi Autonome, folosirea sau exercitarea atribuţiilor pentru sine sau deposedarea de atribuţii a Guvernului Naţiunii sau a Consiliului Guvernului al unei Comunităţi Autonome sau a oricăror membri cu astfel de atribuţii, împiedicarea sau restrângerea exercitării libere a atribuţiilor sau obligarea oricăruia dintre aceştia să execute acte contrarea voinţei lor;

7° Determinarea unei forţe armate la nesupunerea faţă de Guvern.

Articolul 473

1. Persoanele care, determinându-i pe rebeli, au promovat sau susţinut rebeliunea şi pe principalii conducători ai acesteia vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani şi decăderea absolută pe aceeaşi perioadă; cei care exercită o comandă ca subaltern, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 10 la 15 ani şi decăderea absolută pe o perioadă de la 10 la 15 ani, iar simplii participanţi cu închisoare de la 5 la 10 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 10 ani.

2. Dacă s-au folosit arme sau dacă s-au dus lupte între forţele rebele şi sectoarele loiale autorităţii legitime sau rebeliunea a provocat folosirea armelor pe proprietăţi publice sau private, a întrerupt comunicaţiile telegrafice, telefonice, pe calea undelor, feroviare sau de alt fel, folosind violenţe grave asupra persoanelor, cerând contribuţii sau deturnând fondurile publice de la investirea lor legitimă, pedepsele închisorii vor fi respectiv de la 25 la 30 ani pentru primele infracţiuni, de la 15 la 25 ani pentru următoarele şi de la 10 la 15 ani pentru ultimele.

Articolul 474

Atunci când rebeliunea nu a ajuns să se organizeze astfel încât să existe conducători cunoscuţi, se vor considera ca atare cei care în fapt conduc pe ceilalţi sau sunt purtătorii lor de cuvânt sau semnează înscrisuri eliberate în numele lor ori exercită alte acte asemănătoare de conducere sau reprezentare.

Articolul 475

Vor fi pedepsite ca rebeli cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani şi decăderea absolută pe o perioadă de la 6 la 12 ani persoanele care ademenesc sau strâng trupe sau orice al fel de forţe armate pentru a comite infracţiunea de rebeliune.

Dacă rebeliunea îşi produce efectul, se vor considera promotori şi vor fi pedepsiţi cu pedeapsa menţionată la articolul 473.

Articolul 476

1. Militarul care nu foloseşte mijloacele pe care le are pentru a opri o rebeliune din cadrul forţelor pe care le conduce va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani şi decăderea absolută de la 6 la 10 ani.

2. Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse prevăzute la paragraful anterior, în jumătatea lor inferioară, militarul care, având cunoştinţă de faptul că se va comite infracţiunea de rebeliune, nu informează imediat superiorii, autorităţile sau funcţionarii care, prin atribuţiile funcţiei, au obligaţia de a urmări delictul.

Articolul 477

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite rebeliune va fi pedepsită, în afară de decăderea prevăzută la articolele anterioare, cu pedeapsa închisorii mai mică cu unu sau două grade decât pentru delictul corespunzător.

Articolul 478

În cazul în care cel care comite oricare din delictele prevăzute la acest capitol este un reprezentant al autorităţii, pedeapsa decăderii prevăzută pentru fiecare caz va fi înlocuită cu decăderea absolută pe o perioadă de la 15 la 20 de ani, cu excepţia cazului în care circumstanţa nu este menţionată în mod expres în categoria penală în cauză.

Articolul 479

După ce rebeliunea s-a declanşat, autoritatea guvernamentală va soma răzvrătiţii să se disperseze imediat şi să se retragă.

Dacă răzvrătiţii nu se conformează imediat după somaţie, autoritatea va face uz de forţa de care dispune pentru a-i dispersa.

Nu va fi necesară somaţia din momentul în care rebelii deschid focul.

Articolul 480

1. Va fi exonerat de pedeapsă cel care, implicat într-o infracţiune de rebeliune, o dezvăluie în timp util pentru a se evita consecinţele acesteia.

2. Simplilor executanţi care depun armele înainte de a face uz de ele, supunându-se autorităţilor legitime, li se va aplica pedeapsa închisorii inferioară în grad. Aceeaşi pedeapsă se va aplica dacă rebelii se dispersează sau se supun autorităţii legitime înainte de somaţie sau ca urmare a acesteia.

Articolul 481

Delictele particulare comise în timpul unei rebeliuni sau ca urmare a acesteia vor fi pedepsite corespunzător conform dispoziţiilor prezentului Cod.

Articolul 482

Autorităţile care nu s-au opus rebeliunii vor fi pedepsite cu pedeapsa decăderii absolute de la 12 la 20 ani.

Articolul 483

Funcţionarii care continuă să-şi îndeplinească atribuţiile sub comanda răzvrătiţilor sau care, fără să le fie admisă demisia, le abandonează atunci când există pericolul de rebeliune vor fi pedepsiţi cu decăderea specială din postul sau funcţia publică de la 6 la 12 ani.

Articolul 484

Persoanele care acceptă să lucreze pentru rebeli vor fi pedepsite cu pedeapsa decăderii absolute de la 6 la 12 ani.

CAPITOLUL II

Delicte împotriva Coroanei

Articolul 485

1. Persoana care va ucide pe Rege sau pe oricare din ascendenţii sau descendenţii acestuia, pe Regina consoartă sau pe consortul Reginei, pe Regent sau pe oricare alt membru al Regenţei sau pe Prinţul moştenitor al Coroanei va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 20 la 25 ani.

2. Tentativa aceluiaşi delict va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică cu un grad.

3. Dacă la comiterea delictului sunt îndeplinite două sau mai multe circumstanţe agravante, se va aplica pedeapsa închisorii de la 25 la 30 ani.

Articolul 486

1. Persoana care va cauza Regelui sau oricăruia din ascendenţii sau descendenţii acestuia, Reginei consoarte sau consortului Reginei, Regentului sau oricărui alt membru al Regenţei sau Prinţului moştenitor al Coroanei vătămări din cele prevăzute la articolul 149 va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani.

În cazul uneia din vătămările prevăzute la articolul 150, pedeapsa va fi de închisoare de la 8 la 15 ani.

2. Persoana care cauzează oricare altă vătămare va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani.

Articolul 487

Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani persoana care privează de libertate pe Rege sau pe oricare din ascendenţii sau descendenţii acestuia, pe Regina consoartă sau pe consortul Reginei, pe Regent sau pe oricare alt membru al Regenţei sau pe Prinţul moştenitor al Coroanei, cu excepţia cazului în care faptele nu sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare în alte prevederi al prezentului Cod.

Articolul 488

Provocarea, conspirarea sau propunerea pentru comiterea delictelor prevăzute la articolele anterioare va fi pedepsită cu o pedeapsă mai mică cu unul sau două grade decât cea prevăzută pentru respectivele fapte.

Articolul 489

Persoana care, folosind violenţa sau intimidarea grave, obligă persoanele la care fac referire articolele anterioare să execute un act împotriva voinţei lor, fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 8 la 12 ani.

În cazul prevăzut la alineatul anterior, dacă violenţa sau intimidarea nu au fost grave, se va aplica o pedeapsă mai mică în grad.

Articolul 490

1. Persoana care, folosind violenţa sau intimidarea, violează domiciliul oricăreia din persoanele menţionate la articolele anterioare, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani.

2. Persoana care ameninţă oricare din persoanele menţionate la alineatul anterior va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 ani şi cu închisoare de la 1 la 3 ani dacă ameninţarea nu este gravă.

3. Persoana care calomniază sau aduce injurii Regelui sau oricăruia din ascendenţii sau descendenţii acestuia, Reginei consoarte sau consortului Reginei, Regentului sau oricărui alt membru al Regenţei sau pe Prinţului moştenitor al Coroanei, în exercitarea funcţiei sau în baza acestora, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, atunci când calomnia sau injuria a fost gravă şi cu amendă de la 6 la 12 luni dacă nu a fost gravă.

Articolul 491

1. Calomniile sau injuriile aduse oricăreia din persoanele menţionate la articolul anterior şi în afară de cazurile prevăzute la acesta vor fi pedepsite cu pedeapsa amenzii de la 4 la 20 luni.

2. Se va aplica pedeapsa amenzii de la 6 la 24 luni persoanei care foloseşte imaginea Regelui sau oricăruia din ascendenţii sau descendenţii acestuia, Reginei consoarte sau consortului Reginei, Regentului sau oricărui alt membru al Regenţei sau pe Prinţului moştenitor al Coroanei, sub orice formă care poate dauna prestigiului Coroanei.

CAPITOLUL III

Delicte împotriva instituţiilor statului şi separarea puterilor

SUBCAPITOLUL 1

Delicte împotriva instituţiilor statului

Articolul 492

Persoanele care, atunci când Coroana devine vacantă sau când titularul acesteia nu poate să-şi exercite autoritatea, împiedică Cortesurile Generale să se întrunească pentru a numi Regenţa sau pe tutorele Titularului minor, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 10 la 15 ani şi decăderea absolută pe o perioadă de la 10 la 15 ani, fără a se aduce atingere pedepsei care s-ar putea aplica pentru comiterea altor infracţiuni mai grave.

Articolul 493

Persoanele care, fără să se răzvrătească public, invadează cu forţă, violenţă sau intimidare sediile Congresului Deputaţilor, Senatului sau al unei Adunări Legislative a Comunităţii Autonome, dacă sunt reunite, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani.

Articolul 494

Vor pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau amendă de la 12 la 24 luni persoanele care promovează, conduc sau prezidează manifestări sau alt fel de adunări în faţa sediilor Congresului Deputaţilor, Senatului sau al unei Adunări Legislative a Comunităţii Autonome, atunci când sunt reunite, tulburând funcţionarea acestora.

Articolul 495

1. Persoanele care, fără să se răzvrătească public, purtând arme sau alte instrumente periculoase, încearcă să pătrundă în sediile Congresului Deputaţilor, Senatului sau al unei Adunări Legislative a Comunităţii Autonome, pentru a prezenta personal sau în grup petiţii ale lor, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani.

2. Pedeapsa prevăzută la paragraful anterior se va aplica în jumătatea ei superioară celui care promovează, conduce sau prezidează grupul.

Articolul 496

Persoana care aduce injurii grave Cortesurilor Generale sau unei Adunări Legislative a unei Comunităţii Autonome, aflată în sesiune, sau uneia din Comisiile sale în actele publice în care le reprezintă, va fi pedepsită cu pedeapsa amenzii de la 12 la 18 ani.

Autorul injuriilor descrise la alineatul anterior va fi exonerat de pedeapsă dacă sunt îndeplinite circumstanţele prevăzute la articolul 210.

Articolul 497

1. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an persoanele care, fără a fi membre ale Congresului Deputaţilor, Senatului sau a unei Adunări Legislative a unei Comunităţi, perturbă grav ordinea în timpul sesiunii acestora.

2. Atunci când perturbarea ordinii în timpul sesiunii la care face referire paragraful anterior nu este gravă, se va aplica pedeapsa amenzii de la 6 la 12 luni.

Articolul 498

Persoanele care folosesc forţa, violenţa, intimidarea sau ameninţarea gravă pentru a împiedica un membru al Congresului Deputaţilor, Senatului sau a unei Adunări Legislative a unei Comunităţi să participe la întrunirile acestora sau, prin aceleaşi mijloace, limitează libera exprimare a opiniilor sau exprimarea votului acestuia, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani.

Articolul 499

Autoritatea sau funcţionarul public care încalcă inviolabilitatea Cortesurilor Generale sau a unei Adunări Legislative a unei Comunităţi Autonome va fi pedepsită cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 10 la 20 ani, fără a se aduce atingere care s-ar putea aplica, dacă fapta ar constitui alt delict mai grav.

Articolul 500

Autorităţii sau funcţionarului public care reţine un membru al Cortesurilor Generale sau al unei Adunări Legislative a unei Comunităţi Autonome, în afară de cazurile şi fără cerinţele stabilite de legislaţia în vigoare, i se va aplica pedeapsa în jumătatea ei superioară şi, în plus, decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 12 ani.

Articolul 501

Autoritatea judiciară care inculpă sau cheamă în judecată pe un membru al Cortesurilor sau al unei Adunări Legislative al unei Comunităţi, fără îndeplinirea cerinţelor stabilite de legislaţia în vigoare, va fi pedepsită cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică de la 10 la 20 ani.

Articolul 502

1. Persoanele care, fiind îndeplinite cerinţele legale şi fiind avertizate, nu se prezintă în faţa unei Comisii de cercetare a Cortesurilor Generale sau a unei Adunări Legislative a unei Comunităţi Autonome, vor fi pedepsite ca acuzaţi de delictul de nesupunere. Dacă acuzatul este un reprezentant al unei autorităţi sau un funcţionar public, se va aplica, în plus, suspendarea din post sau din funcţia publică, pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

2. Cu aceleaşi pedepse se va pedepsi autoritatea sau funcţionarul care obstrucţionează investigarea făcută de Avocatul Poporului, Curtea de Conturi sau organe echivalente ale Comunităţilor Autonome, refuzând sau tergiversând nepermis de mult trimiterea rapoartelor solicitate de aceştia sau îngreunând accesul acestora la dosare sau documente administrative necesare cercetării.

3. Persoana care, fiind convocată în faţa unei comisii parlamentare de cercetare, ascunde adevărul în mărturia sa, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 503

Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani:

1° Persoanele care invadează, prin violenţă sau intimidare, sediul unde este constituit Consiliul de Miniştri sau un Consiliu Guvernamental al Comunităţii Autonome;

2° Persoanele care limitează sau, prin orice alt mijloc, împiedică libertatea Guvernului reunit în Consiliu sau a membrilor unui Guvern al unei Comunităţi Autonome, reunit în Consiliu, cu excepţia cazului în care faptele nu întrunesc elementele constitutive ale altei infracţiuni mai grave.

Articolul 504

1. Vor fi pedepsite cu pedeapsa amenzii de la 12 la 18 luni persoanele care calomniază, aduc injurii sau ameninţă grav Guvernul ţării, Consiliul General al Justiţiei, Curtea Constituţională, Tribunalul Suprem sau Consiliul Guvernului sau Tribunalul Superior de Justiţie au unei Comunităţi Autonome.

Persoana vinovată de calomnie sau injurii conform dispoziţiilor alineatului anterior va fi exonerată de pedeapsă dacă există circumstanţele prevăzute, corespunzător, la articolele 207 şi 210 ale prezentului Cod.

Se va aplica pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani persoanelor care folosesc forţa, violenţa sau intimidarea pentru a împiedica membrii acestor organisme să participe la respectivele întruniri.

2. Persoanele care aduc injurii sau ameninţări grave Armatei, Claselor sau Corpurilor şi Forţelor de Securitate vor fi pedepsite cu amendă de la 12 la 18 luni.

Persoana vinovată de injuriile prevăzute la alineatul anterior va fi exonerată de pedeapsă dacă există circumstanţele prevăzute în articolul 210 ale prezentului Cod.

Articolul 505

1. Se va aplica pedeapsă închisorii de la 6 luni la 1 an persoanelor care, fără a fi membri ai corporaţiei locale, tulbură grav ordinea plenului, împiedicând accesul acestora, desfăşurarea ordinii de zi prevăzute, adoptarea de acorduri sau provoacă dezordini care au ca scop manifestarea ajutorului bandelor armate, organizaţiilor sau grupărilor teroriste.

2. Persoanele care, sprijinindu-se pe existenţa bandelor armate, organizaţiilor sau grupărilor teroriste, calomniază sau aduc injurii, constrâng sau ameninţă pe membrii corporaţiilor locale, vor fi pedepsite cu o pedeapsă de un grad superior decât cea corespunzătoare infracţiunii comise.

SUBCAPITOLUL 2

Uzurparea de atribuţii

Articolul 506

Autoritatea sau funcţionarul public care, fără să aibă atribuţii, emite o dispoziţie generală sau suspendă executarea acesteia, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, amendă de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, pe o perioadă de la 6 la 12 luni.

Articolul 506 bis

(Abrogat).

Articolul 507

Judecătorul sau magistratul care îşi arogă atribuţii administrative pe care, de fapt, nu le are, sau împiedică exercitarea legitimă a acestora de către cel în drept, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an, amendă de la 3 la 6 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică, pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

Articolul 508

1. Autoritatea sau funcţionarul public care îşi arogă atribuţii judiciare sau împiedică executarea unei decizii dispusă de autoritatea judiciară competentă va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an, amendă de la 3 la 8 luni şi suspendarea din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

2. Autoritatea sau funcţionarul administrativ sau militar care atentează împotriva independenţei judecătorilor sau magistraţilor, garantată de Constituţie, dându-le instrucţiuni, ordine sau somaţii cu privire la cauzele sau acţiunile pe care le au de soluţionat, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani, amendă de la 4 la 10 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

Articolul 509

Judecătorul sau magistratul, autoritatea sau funcţionarul public care, în mod legal, a cerut suspendarea şi care continuă să acţioneze fără să aştepte decizia cu privire la respectivul conflict jurisdicţional, cu excepţia cazurilor permise de lege, va fi pedepsit cu amendă de la 3 la 10 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică, pe o perioadă de la 6 luni la 1 an.

CAPITOLUL IV

Delicte privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor publice fundamentale

SUBCAPITOLUL 1

Delictele comise prin exercitarea drepturilor şi libertăţilor publice fundamentale garantate de constituţie

Articolul 510

1. Persoanele care provoacă la discriminare, la ură sau la violenţă împotriva grupurilor sau asociaţiilor, din motive rasiste, antisemite sau altele privind ideologia, religia sau convingerile, situaţia familială, apartenenţa membrilor săi la o etnie sau rasă, origine naţională, sex, orientare sexuală, boală sau handicap, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

2. Vor fi pedepsite cu aceeaşi pedeapsă persoanele care, cunoscând falsitatea lor şi în dispreţ evident faţă de adevăr, difuzează informaţii injurioase referitoare la grupurile sau asociaţiile, cu privire la ideologia, religia sau convingerile lor, apartenenţa membrilor săi la o etnie sau rasă, originea lor naţională, sex sau orientarea sexuală, boală sau handicap.

Articolul 511

1. Se va aplica pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani persoanei particulare însărcinate cu o funcţie publică care refuză să presteze un serviciu unei persoane, la care aceasta are dreptul, din cauza ideologiei, religiei sau convingerilor acesteia, sau din cauza apartenenţei acesteia la o etnie, rasă, origine naţională, sex, orientare sexuală, situaţie familială, boală sau handicap.

2. Aceleaşi pedepse sunt aplicabile atunci când faptele se comit împotriva unei asociaţii, fundaţii, societăţi sau corporaţii sau împotriva membrilor săi, din cauza ideologiei, religiei sau convingerilor acesteia, ori din cauza apartenenţei acesteia la o etnie, rasă, origine naţională, sex, orientare sexuală, situaţie familială, boală sau handicap.

3. Funcţionarilor publici care comit una din faptele prevăzute la acest articol li se vor aplica aceleaşi pedepse în jumătatea lor superioară şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 4 ani.

Articolul 512

Persoanele care, în exercitarea activităţii profesionale, refuză furnizarea unui serviciu unei persoane la care aceasta are dreptul, din cauza ideologiei, religiei sau convingerilor acesteia, sau din cauza apartenenţei acesteia la o etnie, rasă, origine naţională, sex, orientare sexuală, situaţie familială, boală sau handicap, vor fi pedepsite cu decăderea specială din exercitarea profesiei, ocupaţiei, activităţii industriale sau comerciale pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

Articolul 513

Sunt pedepsite întrunirile sau manifestaţii ilicite şi sunt considerate astfel:

1° Cele care se desfăşoară cu scopul de a comite un delict;

2° Cele la care participă persoane care deţin arme, încărcături explozive, obiecte contondente sau periculoase în oricare alt mod.

Articolul 514

1. Promotorii sau conducătorii oricărei întruniri sau manifestaţii descrisă la punctul 1 al articolului anterior şi cei care, în legătură cu cele prevăzute la punctul 2 al aceluiaşi articol, nu au încercat să împiedice, prin toate mijloacele de care dispuneau, circumstanţele menţionate la aceste numere, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni. În acest sens, se vor considera conducători sau promotori ai adunărilor sau manifestaţiilor cei care le convoacă sau le prezidează.

2. Participanţii la o adunare sau manifestaţie care poartă arme sau alte mijloace la fel de periculoase vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani şi amendă de la 6 la 12 luni. Judecătorii sau tribunalele, ţinând cont de antecedentele subiectului, de circumstanţele cazului şi de caracteristicile armei sau ale instrumentului deţinut, vor putea micşora cu un grad pedeapsa menţionată.

3. Persoanele care, cu ocazia desfăşurării unei adunări sau manifestaţii, realizează acte de violenţă împotriva autorităţii, a agenţilor acesteia, persoanelor sau proprietăţilor publice sau private, vor fi pedepsite cu pedeapsa corespunzătoare delictului comis, în jumătatea ei superioară.

4. Persoanele care împiedică exercitarea legitimă a libertăţii de întrunire sau de a manifesta sau tulbură grav desfăşurarea adunării sau a manifestaţiei legale, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 3 ani, dacă faptele s-au realizat cu violenţă şi cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 12 luni, dacă s-au comis prin fapte sau prin orice alt procedeu nelegal.

5. Promotorii sau conducătorii oricărei adunări sau manifestaţii care convoacă, desfăşoară sau încearcă să desfăşoare din nou o adunare sau o manifestaţie care anterior a fost suspendată sau interzisă şi dacă, prin aceasta, încearcă să submineze ordinea constituţională sau să tulbure grav liniştea publică, vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an şi amendă de la 6 la 12 luni, fără a se aduce atingere pedepsei care s-ar putea aplica, după caz, conform paragrafelor precedente.

Articolul 515

Sunt pedepsite următoarele asociaţiile ilicite:

1° Cele care au ca scop comiterea vreunui delict sau care, după constituire, promovează comiterea lor, precum şi cele care au ca scop comiterea sau promovarea comiterii de abateri în formă organizată, coordonată şi repetată;

2° (abrogat)

3° Cele care, chiar dacă scopul lor este unul licit, folosesc, pentru a-şi atinge scopul, mijloace violente sau de alterare sau control al personalităţii;

4° Organizaţiile cu caracter paramilitar;

5° Cele care promovează discriminarea, ura sau violenţa împotriva persoanelor, grupărilor sau asociaţiilor din cauza ideologiei, religiei sau convingerilor acestora, apartenenţei membrilor săi sau a unuia dintre ei la o etnie, rasă sau naţiune, sex, orientare sexuală, situaţie familială, boală sau handicap sau incită la un astfel de comportament.

Articolul 516

(Abrogat)

Articolul 517

În cazurile prevăzute la punctele 1 şi 3-6 ale articolului 515 se vor aplica următoarele pedepse:

1° Fondatorilor, directorilor şi preşedinţilor asociaţiilor pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 12 ani.

2° Membrilor activi pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani şi amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 518

Persoanele care, prin cooperare economică sau de orice altă natură, relevantă în orice caz, favorizează înfiinţarea, organizarea sau activitatea asociaţiilor cuprinse la punctele 1 şi 3-6 ale articolului 515, vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, amendă de la 12 la 24 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 4 ani.

Articolul 519

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite infracţiunea de asociere ilicită se vor pedepsi cu o pedeapsă mai mică cu unu sau două grade decât cea corespunzătoare faptelor prevăzute la articolele anterioare.

Articolul 520

Judecătorii sau tribunalele, în cazurile prevăzute la articolul 515, vor dispune dizolvarea asociaţiilor ilicite şi, după caz, oricare alta dintre pedepse accesorii din articolul 129 al prezentului Cod.

Articolul 521

În cazul delictului de asociere ilicită, dacă făptuitorul este o autoritate, agent al acesteia sau funcţionat public, se va aplica acestora, în afara pedepselor menţionate, cea a decăderii absolute de la 10 la 15 ani.

Articolul 521 bis

(Abrogat)

SUBCAPITOLUL 2

Delicte împotriva libertăţii de conştiinţă, sentimentelor religioase şi respectului datorat celor decedaţi

Articolul 522

Vor fi pedepsite cu pedeapsa amenzii de la 4 la 10 luni:

1° Persoanele care, prin violenţă, intimidare, forţă sau prin orice altă constrângere ilegitimă, împiedică un membru sau membrii unei confesiuni religioase să practice actele proprii credinţei lor sau să participe la acestea.

2° Persoanele care, prin aceleaşi mijloace, forţează pe altul sau pe alţii să practice sau să participe la serviciile religioase ale unui cult sau rit sau să îndeplinească acte revelatoare legate de practicarea sau nepracticarea unei religii sau schimbarea celei pe care o practică.

Articolul 523

Persoana care, prin violenţă, ameninţare, acţiuni tumultuoase sau prin alte asemenea mijloace, împiedică, întrerupe sau tulbură actele, funcţiile, ceremoniile sau manifestările confesiunilor religioase înscrise în registrul public al Ministerului Justiţiei şi Internelor, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani, dacă fapta s-a comis în locul destinat cultului şi cu amendă de la 4 la 10 luni, dacă s-a comis în alt loc.

Articolul 524

Persoana care, într-un templu, locul destinat cultului sau în timpul ceremoniilor religioase realizează acţiuni de profanare care ofensează sentimentele religioase recunoscute legal, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau amendă de la 12 la 24 luni.

Articolul 525

1. Se va aplica pedeapsa amenzii de la 8 la 12 luni persoanelor care, pentru a ofensa sentimentele membrilor unei confesiuni religioase, batjocoresc public prin cuvinte, în scris sau prin orice alt fel de document, dogmele, credinţele, riturile sau ceremoniile acesteia sau batjocoresc, public, pe cei care o profesează sau o practică.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celor care batjocoresc public, prin cuvinte sau în scris, persoanele care nu profesează sau nu practică vreo religie sau credinţă.

Articolul 526

Persoanele care, nerespectând memoria datorată morţilor, profanează mormintele, monumente funerare, cadavre sau urne funerare sau, în scop de ultraj, distrug, alterează sau deteriorează urne funerare, panteoane, lespezi funerare sau nişe, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 luni şi amendă de la 6 la 10 luni.

SUBCAPITOLUL 3

Delicte împotriva îndatoririi îndeplinirii prestaţiei sociale substitutive

(Abrogat)

Articolul 527

(Fără text)

Articolul 528

(Abrogat)

CAPITOLUL V

Delicte comise de funcţionarii publici împotriva garanţiilor constituţionale

SUBCAPITOLUL 1

Delicte comise de funcţionarii publici împotriva libertăţilor individuale

Articolul 529

1. Judecătorul sau magistratul care transferă o cauză penală altei autorităţi sau funcţionar, militar sau administrativ, care, în mod ilegal, solicită aceasta, va fi pedepsit cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică, pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

2. Dacă, în afară de aceasta, transferă persoana deţinutului, se va aplica pedeapsa superioară în grad.

Articolul 530

Autoritatea sau funcţionarul public care, în cursul procedurilor judiciare penale, dispune, execută sau prelungeşte orice privare de libertate a unui reţinut, arestat sau condamnat, încălcând termenele sau celelalte garanţii constituţionale sau legale, se va fi pedepsi cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 4 la 8 ani.

Articolul 531

Autoritatea sau funcţionarul public care, în cursul procedurilor judiciare penale, dispune, execută sau prelungeşte lipsa de comunicare a unui reţinut, arestat sau condamnat, încălcând termenele sau celelalte garanţii constituţionale sau legale, se va pedepsi cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

Articolul 532

Dacă faptele descrise la articolele anterioare au fost comise din neglijenţă gravă, acestea vor fi pedepsite cu pedeapsa suspendării din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 533

Funcţionarul din cadrul penitenciarelor sau al centrelor de protecţie sau corecţie pentru minori care aplică deţinuţilor sau internilor sancţiuni sau privaţiuni necuvenite sau uzează de acestea cu o rigoare exagerată va fi pedepsit cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

SUBCAPITOLUL 2

Delicte comise de funcţionarii publici împotriva inviolabilităţii domiciliului şi a celorlalte garanţii privind intimitatea

Articolul 534

1. Se va pedepsi cu pedeapsa amenzii de la 6 la 12 luni şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 2 la 6 ani autoritatea sau funcţionarul public care, în cursul procedurilor judiciare penale, şi fără a respecta garanţiile constituţionale sau legale:

1° intră într-un domiciliu fără consimţământul titularului;

2° caută actele sau documentele unei persoane sau bunurile existente la domiciliul acesteia, cu excepţia cazului în care proprietarul acestora şi-a dat în mod liber consimţământul.

Dacă nu restituie proprietarului, imediat după înregistrarea acestora, actele, documentele şi bunurile înregistrate, pedepsele vor fi cele ale decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 6 la 12 ani şi amenda de la 12 la 24 luni, fără a se aduce atingere pedepsei corespunzătoare ce s-ar putea aplica pentru însuşire necuvenită.

2. Autoritatea sau funcţionarul public care, cu ocazia căutării licite a actelor, documentelor sau bunurilor unei persoane, comite fapte de umilire injustă sau daune inutile asupra bunurilor va fi pedepsită cu pedepsele prevăzute pentru aceste fapte, aplicate în jumătatea lor superioară şi, în plus, cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică, pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

Articolul 535

Autoritatea sau funcţionarul public care, în cursul procedurilor judiciare penale, interceptează orice fel de corespondenţă privată, poştală sau telegrafică, violând garanţiile constituţionale sau legale, va fi pedepsită cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică de la 2 la 6 ani.

Dacă difuzează sau dezvăluie informaţiile obţinute, se va aplica pedeapsa decăderii speciale, în jumătatea ei superioară, şi, în plus, pedeapsa amenzii de la 6 la 18 luni.

Articolul 536

Autoritatea, funcţionarul public sau agentul acestora care, în cursul procedurilor judiciare penale, interceptează telecomunicaţiile sau utilizează dispozitive tehnice de ascultare, transmisie, înregistrare sau reproducere a sunetului, imaginii sau a oricărui semnal de comunicare, cu încălcarea garanţiilor constituţionale sau legale, se va pedepsi cu pedeapsa decăderii speciale din dreptul de exercitare a funcţiei publice de la 2 la 6 ani.

Dacă dezvăluie informaţiile obţinute, se vor aplica pedepsele de decădere specială, în jumătatea superioară, şi amenda de la 6 la 18 luni.

SUBCAPITOLUL 3

Delicte comise de funcţionarii publici împotriva altor drepturi individuale

Articolul 537

Autoritatea sau funcţionarul public care împiedică sau obstrucţionează dreptul deţinutului sau al arestatului de a fi asistat de avocat, încearcă sau favorizează renunţarea acestuia de a fi asistat de avocat sau nu îl informează imediat şi într-o formă comprehensibilă în legătură cu drepturile sale şi despre motivele reţinerii sale, se va pedepsi cu pedeapsa amenzii de la 4 la 10 luni şi a decăderii speciale de la 2 la 4 ani.

Articolul 538

Autoritatea sau funcţionarul public care stabileşte cenzura prealabilă sau, în afara cazurilor permise de Constituţie şi de legislaţie, retrage editarea de cărţi sau periodice ori suspendă publicarea sau difuzarea oricărei emisiuni de radio şi de televiziune, va fi pedepsită cu pedeapsa decăderii absoluta de la 6 la 10 ani.

Articolul 539

Autoritatea sau funcţionarul public care dizolvă sau suspendă, în exercitarea activităţii lor, o asociaţie legal constituită, fără existenţa unei decizii judecătoreşti sau fără un motiv legitim împiedică desfăşurarea sesiunilor acesteia, se va pedepsi cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 8 la 12 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 540

Autoritatea sau funcţionarul public care interzice o adunare paşnică sau o dizolvă în afara cazurilor permise în mod expres de lege, se va pedepsi cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 4 la 8 ani şi amendă de la 6 la 9 luni.

Articolul 541

Autoritatea sau funcţionarul public care expropriază o persoană de bunurile sale în afara cazurilor permise şi fără a îndeplini cerinţele legale se va pedepsi cu pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 542

Se va aplica pedeapsa decăderii speciale din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 4 autorităţii sau funcţionarului public care, cu bună ştiinţă, împiedică o persoană să-şi exercite alte drepturi civice recunoscute de Constituţie şi de legislaţie.

CAPITOLUL VI

Ofensa adusă Spaniei

Articolul 543

Ofensele şi ultrajele făcute oral, în scris sau prin fapte aduse Spaniei, Comunităţilor sale Autonome sau simbolurilor sau emblemelor sale, săvârşite cu publicitate, se pedepsesc cu amenda de la 7 la 12 luni.

TITLUL XXII

Delicte împotriva ordinii publice

CAPITOLUL I

Răzvrătirea

Articolul 544

Sunt vinovate de răzvrătire persoanele care, în alte cazuri decât cele incluse în delictul de rebeliune, se răzvrătesc public şi în mod turbulent pentru a împiedica, prin forţă sau pe căi nelegale, aplicarea legii sau orice autoritate, corporaţie oficială sau funcţionar public să-şi exercite în mod legitim atribuţiile sau să ducă la îndeplinire acordurile sau deciziile administrative sau judiciare.

Articolul 545

1. Persoanele care au determinat, au susţinut, au condus răzvrătirea sau au intervenit în aceasta ca principali autori vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 8 la 10 ani şi cu pedeapsa închisorii de la 10 la 15 ani, dacă s-au constituit în autoritate. În ambele cazuri se va aplica, în plus, decăderea absolută pe aceeaşi perioadă.

2. În afara acestor cazuri, se va aplică pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 4 la 8 ani.

Articolul 546

Dispoziţiile articolului 474 sunt aplicabile în cazul de răzvrătire, atunci când aceasta nu este organizată astfel încât să existe conducători cunoscuţi.

Articolul 547

În cazul în care răzvrătirea nu a ajuns să perturbe în mod grav exercitarea autorităţii publice şi nici nu a generat comiterea altor infracţiuni pentru care legea prevede pedepse grave, judecătorii sau tribunalele vor micşora cu unu sau două grade pedepsele menţionate în acest capitol.

Articolul 548

Provocarea, conspirarea şi propunerea de răzvrătire vor fi pedepsite cu pedepse mai mici cu unu sau două grade decât cele respectiv corespunzătoare prevăzute, cu excepţia cazului în care răzvrătirea îşi produce efectele, pedepsindu-se cu pedeapsa menţionată la primul paragraf al articolului 545, iar autorii acesteia vor fi consideraţi promotori.

Articolul 549

Dispoziţiile articolelor 479-484 sunt, de asemenea, aplicabile delictului de răzvrătire.

CAPITOLUL II

Atentatele împotriva autorităţii, agenţilor şi funcţionarilor săi publici, precum şi opunerea de rezistenţă şi neascultarea

Articolul 550

Sunt vinovaţi de atentat persoanele care atacă autoritatea, agenţii acesteia sau funcţionarii publici sau folosesc forţa împotriva lor, îi intimidează grav sau le opun rezistenţă activă, de asemenea gravă, atunci când aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile sau cu ocazia exercitării acestora.

Articolul 551

1. Atentatele cuprinse la articolul anterior vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani şi amendă de la 3 la 6 luni, dacă atentatul a fost comis împotriva autorităţii şi de închisoare de la 1 la 3 ani în celelalte cazuri.

2. În pofida prevederilor paragrafului anterior, dacă autoritatea împotriva căreia s-a comis atentatul este membru al Guvernului, al Consiliilor Guvernului Comunităţilor Autonome, al Congresului Deputaţilor, al Senatului sau al Adunărilor Legislative ale Comunităţilor Autonome, al Corporaţiilor locale, al Consiliului General al Puterii Judiciare sau Magistrat al Curţii Constituţionale, se va aplica pedeapsa închisorii de la 4 la 6 ani şi amendă de la 6 la 12 luni.

Articolul 552

Se vor aplica pedepse superioare în grad faţă de cele prevăzute la articolul anterior, atunci când în atentat se îndeplineşte una din circumstanţele următoare:

1° Dacă agresiunea s-a făcut cu arme sau alte mijloace periculoase.

2° Dacă autorul faptei s-a prevalat de condiţia sa de autoritate, agent al acesteia sau funcţionar public.

Articolul 553

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite oricare din delictele prevăzute la articolele precedente va fi pedepsită cu o pedeapsă inferioară cu unu sau două grade decât cea prevăzută pentru delictul respectiv.

Articolul 554

1. Persoana care maltratează fizic sau opune rezistenţă activă gravă forţelor armate în exercitarea atribuţiilor va fi pedepsită cu pedepsele stabilite la articolele 551 şi 552, pentru cazurile respective.

2. În acest sens, se va înţelege prin forţe armate militarii care, purtând uniformă, prestează un serviciu care, conform legii, este atribuit Forţelor Armate şi care a fost ordonat în mod regulamentar.

Articolul 555

Pedepsele prevăzute la articolele 551 şi 552 se vor aplica într-un grad inferior, în cazurile respective, celor care atacă sau intimidează persoanele care apelează la autorităţi, la agenţii acestora sau la funcţionari pentru a cere ajutor.

Articolul 556

Persoanele care, fără a fi menţionate la articolul 550, opun rezistenţă autorităţii sau agenţilor săi, sau dovedesc insubordonare gravă, în exercitarea atribuţiilor lor, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

CAPITOLUL III

Dezordinea publică

Articolul 557

1. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani persoanele care, acţionând în grup şi în scopul de a atenta la liniştea publică, tulbură ordinea publică cauzând vătămări persoanelor, producând daune asupra proprietăţilor, punând obstacole pe drumurile publice sau pe drumurile de acces către acestea, punând astfel în pericol circulaţia pe respectivele drumuri sau ocupând instalaţiile sau clădirile, fără a se aduce atingere pedepselor corespunzătoare care li s-ar putea aplica, conform altor prevederi ale prezentului Cod.

2. Se va aplica pedeapsa mai mare în grad decât cele prevăzute la paragraful precedent autorilor actelor menţionate la paragraful citat, atunci când acestea s-au produs cu ocazia desfăşurării unor evenimente sau spectacole care presupune participarea unui mare număr de persoane. Cu aceeaşi pedeapsă vor fi pedepsite persoanele care, în interiorul incintelor unde se desfăşoară aceste evenimente, tulbură ordinea publică prin comportamente care provoacă sau sunt susceptibile de a provoca o situaţie periculoasă pentru o parte din participanţi. În aceste cazuri, se va putea aplica, de asemenea, pedeapsa interdicţiei de a participa la evenimente sau spectacole de acelaşi fel pe o perioadă cu 3 ani mai mare decât durata pedepsei principale aplicate.

Articolul 558

Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă de la 6 la 12 luni persoanele care tulbură grav ordinea în sala de şedinţe a unui tribunal sau judecătorii, în actele specifice oricărei autorităţi sau corporaţii, colegiu electoral, birou public sau local, centru de învăţământ sau cu ocazia desfăşurării de spectacole sportive sau culturale. În aceste cazuri, se va putea aplica, de asemenea, pedeapsa interdicţiei de a fi prezenţi în locurile respective sau de a participa la evenimente sau spectacole de acelaşi fel pe o perioadă cu 3 ani mai mare decât durata pedepsei principale aplicate.

Articolul 559

Persoanele care tulbură grav ordinea publică în scopul de a împiedica o persoană să-şi exercite drepturile civile vor fi pedepsite cu pedeapsa amenzii de la 3 la 12 luni şi cu decăderea specială din dreptul de sufragiu pasiv pe o perioadă de la 2 la 6 ani.

Articolul 560

1. Persoanele care provoacă distrugeri care întrerup, împiedică sau întrerup liniile sau instalaţiile de telecomunicaţii sau corespondenţă poştală vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

2. Cu aceeaşi pedeapsă vor fi pedepsiţi cei care produc distrugeri la căile ferate sau la traficul pe căile ferate în oricare din modurile prevăzute la articolul 382.

3. Cu aceeaşi pedeapsă vor fi pedepsiţi cei care produc daune la conductele sau în distribuţia apei, gazului sau electricităţii pentru populaţie, întrerupând sau alterând grav furnizarea respectivului serviciu.

Articolul 561

Persoana care, cu intenţia de a atenta la liniştea publică, afirmă fals despre existenţa unor dispozitive explozive sau altele care pot avea acelaşi efect sau substanţe chimice, biologice sau toxice care pot cauza daune pentru sănătate va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an sau amendă de la 12 la 24 luni, ţinând cont de alarma sau tulburarea ordinii efectiv produsă.

CAPITOLUL IV

Dispoziţie comună capitolelor anterioare

Articolul 562

În cazul în care autorul oricăruia din delictele descrise la capitolele anterioare ale acestui titlu este un reprezentant al unei autorităţi, pedeapsa decăderii prevăzută pentru fiecare caz se va înlocui cu pedeapsa decăderii absolute pe o perioadă de la 10 la 15 ani, cu excepţia cazului în care respectiva circumstanţă nu este menţionată în mod expres în categoria penală în cauză.

CAPITOLUL V

Deţinerea, traficul şi depozitarea de arme, muniţii sau explozibili

Articolul 563

Deţinerea de arme interzise şi a celor care sunt produsul unei modificări substanţiale a caracteristicilor reglementate de fabricaţie a armelor va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani.

Articolul 564

1. Deţinerea de arme de foc reglementate, fără licenţa sau permisul necesar, va fi pedepsită:

1° Cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani, dacă sunt arme scurte;

2° Cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an, dacă sunt arme lungi.

2. Delictele prevăzute la numărul anterior se vor pedepsi, respectiv, cu pedepseleînchisorii de la 2 la 3 ani şi de la 1 la 2 ani, atunci când se constată existenţa oricăreia din circumstanţele următoare:

1° Armele nu au marcă sau număr de fabricaţie,ori acestea sunt deteriorate sau şterse;

2° Au fost introduse ilegal pe teritoriul Spaniei;

3° Au fost transformate, modificând caracteristicile sale originale.

Articolul 565

Judecătorii sau tribunalele vor putea reduce cu un grad pedepsele menţionate la articolele anterioare, atunci când, prind circumstanţele faptei şi ale inculpatului, se dovedeşte lipsa intenţiei de a folosi armele în scopuri ilicite.

Articolul 566

1. Persoanele care fabrică, comercializează sau deţin depozite de arme sau muniţii neautorizate de lege sau de autoritatea competentă vor fi pedepsiţi:

1° în cazul armelor sau muniţiilor de război sau al armelor chimice sau biologice, cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, iniţiatorii şi organizatorii şi cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani cei care au cooperat la comiterea faptei;

2° în cazul armelor de foc reglementate sau al muniţiilor pentru acestea, cu pedeapsa închisorii de la 2 la 4 ani, iniţiatorii şi organizatorii şi cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani cei care au cooperat la comiterea faptei;

3° cu aceleaşi pedepse vor fi pedepsite, după caz, traficul de arme sau muniţii de război sau de apărare sau de arme chimice sau biologice.

2. Pedepsele menţionate la punctul 1 al paragrafului anterior se vor aplica persoanelor care realizează sau folosesc arme chimice sau biologice ori iniţiază pregătiri militare, pentru folosirea lor, sau nu le distrug, cu încălcarea tratatelor sau convenţiile internaţionale la care Spania este parte.

Articolul 567

1. Se consideră depozit de arme de război fabricarea, comercializarea sau deţinerea de orice fel de astfel de arme, independent de model sau clasă, chiar dacă se află sub formă de piese componente. Se consideră depozit de arme chimice sau biologice fabricarea, comercializarea sau deţinerea acestora.

Depozitul de arme, în scopul comercializării, cuprinde atât cumpărarea cât şi punerea lor in vânzare.

2. Se consideră arme de război acelea determinate astfel în dispoziţiile de reglementare ale apărării naţionale. Se consideră arme chimice sau biologice, mine antipersonal sau muniţii cu dispersie cele prevăzute ca atare în tratatele sau convenţiile internaţionale la care Spania este parte.

Se consideră dezvoltare de arme chimice sau biologice, mine antipersonal sau muniţii cu dispersie orice activitate constând în cercetarea sau studiul cu caracter ştiinţific sau tehnic având ca scop crearea unei noi arme chimice sau biologice sau modificarea uneia preexistente.

3. Se consideră depozit de arme de foc reglementate fabricarea, comercializarea sau existenţa a cinci sau mai multe arme de acest fel, chiar dacă sunt demontate sub formă piese componente.

4. Cu privire la muniţii, judecătorii şi tribunalele, ţinând cont de cantitatea şi clasa acestora, vor decide dacă acestea constituie depozit în sensul acestui capitol.

Articolul 568

Deţinerea sau depozitarea de substanţe sau dispozitive explozive, inflamabile, incendiare sau asfixiante sau a componentelor lor, precum şi fabricarea, traficul, transportul sau livrarea sub orice formă, neautorizată de lege sau de autoritatea competentă, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani, în cazul promotorilor sau organizatorilor şi cu închisoare de la 3 la 5 ani pentru cei care au cooperat la comiterea delictului.

Articolul 569

Depozitarea de arme, muniţii sau explozibili stabiliţi, în numele sau pe cheltuiala unei asociaţii cu intenţii infracţionale, vor determina decizia judiciară de nelegalitate şi, în consecinţă, de dizolvare a acesteia.

Articolul 570

1. În cazurile prevăzute în acest capitol se va putea aplica pedeapsa interzicerii dreptului de a deţine arme şi dreptul de port armă pe o perioadă mai mare cu 3 ani decât durata pedepsei închisorii aplicate.

2. În mod identic, dacă delincventul a fost autorizat să fabrice sau să facă trafic cu una sau unele din substanţele, armele şi muniţiile menţionate în acelaşi capitol, va fi pedepsit, în afară de pedepsele menţionate, cu pedeapsa decăderii speciale din exercitarea activităţii industriale sau comerciale pe o perioadă de la 12 la 20 ani.

CAPITOLUL VI

Organizaţiile şi grupările criminale

Articolul 570 bis

1. Persoana care promovează, înfiinţează, organizează, coordonează sau conduce o organizaţie criminală se pedepseşte cu închisoare de la 4 a 8 ani, dacă are scopul sau obiectul de a comite delicte grave, şi cu închisoare de la 3 la 6 ani în alte cazuri; şi cel care participă activ în cadrul organizaţiei, face parte din aceasta, cooperează financiar sau în alt mod va fi pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani dacă are scop comiterea de delicte grave şi cu închisoare de la 1 la 3 ani în alte cazuri.

În accepţiunea acestui Cod, organizaţia criminală este considerată un grup stabil format din una sau mai multe persoane, pentru o perioadă nedeterminată, în înţelegere şi coordonare, pentru distribuirea de sarcini sau atribuţii diverse în scopul comiterii de infracţiuni, precum şi pentru comiterea repetată de abateri.

2. Pedepsele prevăzute la punctul anterior se vor aplica în jumătatea lor superioară atunci când organizaţia:

a) este formată din foarte multe persoane;

b) deţine arme sau instrumente periculoase;

c) are avansate resurse tehnologice de comunicare sau transport care, datorită caracteristicilor lor, sunt potrivite pentru a facilita comiterea de infracţiuni sau pentru a asigura impunitate făptuitorilor.

Atunci când sunt îndeplinite două sau mai multe din aceste circumstanţe, se vor impune pedepsele cu grad superior.

3. Jumătatea superioară a pedepselor prevăzute la acest articol se va impune dacă infracţiunile sunt comise împotriva vieţii sau integrităţii persoanelor, libertăţii, libertăţii şi integrităţii sexuale, sau implică traficul de fiinţe umane.

Articolul 570 ter

1. Persoana care înfiinţează, finanţează sau formează o grupare criminală se pedepseşte:

a) dacă scopul grupării este comiterea de infracţiuni menţionate la punctul 3 al articolului precedent, cu pedeapsa de la 2 la 4 ani închisoare pentru una sau mai multe infracţiuni grave şi cu pedeapsa de la 1 la 3 ani închisoare pentru infracţiunile mai puţin grave;

b) cu pedeapsa de la 6 luni la 2 ani închisoare dacă scopul grupării este comiterea oricărei alte infracţiuni grave;

c) cu pedeapsa de la 3 luni la 1 an închisoare dacă scopul este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni mai puţin grave neincluse la litera a) sau comiterea repetată de abateri, în acest din urmă caz pedeapsa se va aplica în jumătatea ei inferioară, cu excepţia cazului în care scopul grupării este comiterea repetată de abateri definite la punctul 1 al articolului 623, caz în care se va aplica pedeapsa integrală.

În sensul acestui Cod, o grupare criminală se consideră ca fiind înţelegerea a mai mult de 2 persoane care, fără să îndeplinească niciuna sau o parte din caracteristicile organizaţiei criminale definite la punctul anterior, are scopul sau obiectul de a comite infracţiuni în complicitate sau comiterea repetată şi coordonată de abateri.

2. Pedepsele prevăzute la punctul anterior se vor aplica în jumătatea lor superioară atunci când gruparea:

a) este formată dintr-un număr mare de persoane;

b) deţine arme sau instrumente periculoase;

c) are resurse tehnologice avansate de comunicare sau transport care, datorită caracteristicilor lor, sunt potrivite pentru a facilita comiterea de infracţiuni sau impunitatea autorilor.

Atunci când există două sau mai multe din aceste circumstanţe, se vor aplica pedepsele în gradul lor superior.

Articolul 570 quater

1. În cazurile prevăzute în acest capitol şi în următorul, judecătorii şi tribunalele vor dispune dizolvarea organizaţiei sau a grupării şi, după caz, orice altă consecinţă dintre cele prevăzute la articolele 33.7 şi 129 din acest Cod.

2. Persoanelor responsabile de comportamentul descris la primele două articole, pe lângă pedepsele prevăzute, li se va aplica pedeapsa cu decăderea specială din exercitarea tuturor activităţilor economice sau a tranzacţiilor legale în legătură cu activitatea organizaţiei sau grupării criminale sau cu acţiunea lor în cadrul acestora, pentru o perioadă mai mare decât durata pedepsei privative de libertate impuse de la 6 la 20 ani, dacă este cazul, proporţional cu gravitatea infracţiunii, numărul infracţiunilor comise şi circumstanţele infractorului.

În toate cazurile, atunci când comportamentul prevăzut la aceste articole este inclus în altă dispoziţie a acestui Cod, se aplică dispoziţiile punctului 4 al articolului 8.

3. Dispoziţiile acestui capitol se vor aplica tuturor organizaţiilor sau grupărilor criminale care comit orice faptă penală în Spania, chiar dacă au fost formate, sunt înfiinţare sau îşi desfăşoară activitatea în străinătate.

4. Judecătorii sau tribunalele, furnizând argumente în hotărârile pe care le pronunţă, pot impune o pedeapsă inferioară cu unul sau două grade persoanei responsabile de oricare din infracţiune prevăzute la acest capitol, atâta vreme cât cel în cauză a încetat voluntar la activitatea criminală şi a colaborat activ cu autorităţile sau agenţii acesteia fie pentru obţinerea de probe decisive în scopul identificării sau prinderii celorlalţi autori responsabili fie pentru prevenirea activităţilor organizaţiilor sau grupărilor din care au făcut parte ori pentru prevenirea comiterii unei infracţiuni în cadrul sau prin intermediul acelor organizaţii sau grupări.

CAPITOLUL VII

Organizaţiile şi grupările criminale şi delictele de terorism

SUBCAPITOLUL 1

Organizaţiile şi grupările teroriste

Articolul 571

1. Persoanele care iniţiază, înfiinţează, organizează sau conduc o organizaţie sau grupare teroristă vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 de ani şi cu decăderea specială din exercitarea funcţiei publice pentru o perioadă de 8 la 15 ani.

2. Persoana care participă activ la organizaţie sau grupare, sau face parte din aceasta, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani şi cu decăderea specială din exercitarea funcţiei publice pentru o perioadă de la 6 la 14 ani.

3. În sensul acestui Cod, organizaţiile sau grupările teroriste vor fi considerate acele grupări care, îndeplinind caracteristicile prevăzute la subcapitolul 2 de la punctul 1 al articolului 570 bis) şi de la subcapitolul 2 de la punctul 1 al articolului 570 ter, au scopul sau obiectul de a submina ordinea constituţională sau de a altera liniştea publică prin comiterea infracţiunilor prevăzute la subcapitolul următor.

SUBCAPITOLUL 2

Delictele de terorism

Articolul 572

1. Persoanele care, făcând parte, activând în serviciul sau colaborând cu organizaţii sau grupări teroriste, comit infracţiunile de dezastru sau incendiere descrise la articolele 346 şi 351, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani, fără prejudicierea pedepsei la care pot fi supuşi dacă provoacă decesul sau vătămarea integrităţii fizice ori a sănătăţii persoanelor.

2. Persoanele care, făcând parte, activând în serviciul sau în colaborare cu organizaţiile sau grupările teroriste, comit atacuri împotriva persoanelor, se pedepsesc:

1° Cu pedeapsa închisorii de la 20 la 30 ani, dacă au cauzat decesul vreunei persoane;

2° Cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani, dacă au cauzat vătămările prevăzute la articolele 149 şi 150 sau au sechestrat vreo persoană;

3° Cu pedeapsa închisorii de la 10 la 15 ani, dacă au cauzat orice alte leziuni sau au reţinut ilegal, au ameninţat ori au constrâns vreo persoană.

3. Dacă faptele s-au realizat împotriva persoanelor menţionate la punctul 2 al articolului 551 sau împotriva membrilor Forţelor Armate, ai Forţelor şi Corpurilor de Securitate ale statului, poliţiei Comunităţilor Autonome sau ai entităţilor locale, pedeapsa se va aplica în jumătatea ei superioară.

Articolul 573

Depozitarea de arme sau muniţii, deţinerea sau depozitarea de substanţe ori dispozitive explozive, inflamabile, incendiare sau asfixiante sau a componentelor acestora, precum şi fabricarea, traficul, transportul sau livrarea sub orice formă şi simpla amplasare sau folosire de astfel de substanţe, de mijloace sau dispozitive adecvate vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani, atunci când aceste fapte sunt comise de persoane care fac parte, activează în serviciul sau colaborează cu bandele armate, organizaţiile sau grupările teroriste descrise la articolele anterioare.

Articolul 574

Persoanele care fac parte, activează în serviciul sau colaborează cu organizaţiile sau grupările teroriste şi comit orice altă infracţiune sau abatere, având ca scop unul din cele descrise la articolul 571, vor fi pedepsite cu pedeapsa menţionată pentru delictul sau abaterea respectivă, aplicată în jumătatea ei superioară.

Articolul 575

Persoanele care, în scopul de a strânge fonduri pentru bandele înarmate, organizaţiile sau grupurile teroriste menţionate anterior sau în scopul de a favoriza atingerea scopurilor acestora, atentează împotriva patrimoniului, vor fi pedepsite cu o pedeapsă mai mare în grad decât cea corespunzătoare pentru delictul comis, fără a se aduce atingere pedepselor ce se pot aplica, conform dispoziţiilor articolului următor pentru delictul de colaborare.

Articolul 576

1. Va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani şi amendă de la 18 la 24 luni persoana care finalizează, obţine sau facilitează orice act de colaborare cu activităţile sau scopurile unei bande înarmate, organizaţii sau grupări teroriste.

2. Sunt acte de colaborare furnizarea de informaţii sau supravegherea de persoane, bunuri sau instalaţii; construirea, amenajarea, cesionarea sau utilizarea de spaţii de locuit sau depozite; ascunderea sau transferul de persoane care au legătură cu bande înarmate, organizaţii sau grupări teroriste; organizarea de practici de întreţinere sau asistenţa acordată pentru acestea şi, în general, orice formă echivalentă de cooperare, ajutor sau intervenţie, economică sau de altă natură, cu activităţile bandelor înarmate, organizaţiilor sau grupărilor teroriste menţionate.

Atunci când informaţiile sau supravegherea de persoane menţionată la alineatul anterior pun în pericol viaţa, integritatea fizică, libertatea sau patrimoniul acestora, se va aplica pedeapsa prevăzută la punctul 1, în jumătatea ei superioară. Dacă riscul îşi produce efectele, făptuitorul va fi pedepsit ca coautor sau complice, după caz.

3. Aceleaşi pedepse prevăzute la punctul 1 al acestui articol se vor aplica asupra persoanelor care desfăşoară orice activitate de recrutare, îndoctrinare, instruire sau inducere, cu scopul de a se alătura alte persoane la organizaţia sau gruparea teroristă sau de a comite oricare din infracţiunile prevăzute la acest capitol.

Articolul 576 bis

1. Persoana care, prin orice mijloc, direct sau indirect, oferă sau strânge fonduri spre a le folosi, sau ştiind că vor fi folosite, integral sau parţial, la comiterea de infracţiuni prevăzute în acest capitol sau spre a le oferi unei organizaţii sau grupări teroriste se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani şi amendă de la 18 la 24 luni.

Dacă fondurile vor fi eventual folosite pentru comiterea unor acte specifice de terorism, pedeapsa va fi cea aplicată pentru complicitate, după caz, cu condiţia ca pedeapsa să fie superioară.

2. Persoana care, fiind obligată în mod special prin lege să colaboreze cu autorităţile pentru prevenirea activităţilor de finanţare a terorismului, săvârşeşte, din neglijenţă gravă în îndeplinirea obligaţiilor, oricare din faptele descrise la punctul 1 al acestui articol şi face ca faptele să nu fie descoperite sau prevenite, se pedepseşte cu pedeapsa inferioară cu unul sau două grade decât cea prevăzută.

3. Atunci când, conform dispoziţiilor articolului 31 bis al acestui Cod, o persoană juridică este responsabilă de infracţiunile definite la acest articol, se vor aplica următoarele pedepse:

a) amenda de la 2 la 5 ani, dacă infracţiunii comise de o persoană fizică i se aplică pedeapsa cu închisoare mai mare de 5 ani;

b) amenda de la 1 la 3 ani, dacă infracţiunii comise de o persoană fizică i se aplică pedeapsa privativă de libertate mai mare de 2 ani neinclusă la litera precedentă.

Conform normelor prevăzute la articolul 66 bis din acest Cod, judecătorii şi tribunalele pot de asemenea impune pedepsele stabilite la literele b)-g) de la punctul 7 al articolului 33.

Articolul 577

Persoanele care, fără să facă parte din bande înarmate, organizaţii sau grupări teroriste, şi în scopul de a submina ordinea constituţională sau de la tulbura grav liniştea publică sau de a contribui la realizarea acestor scopuri inducând sentimentul de frică locuitorilor unei localităţi sau membrilor unui colectivităţi sociale, politice sau profesionale, au comis omoruri, vătămări dintre cele specificate la articolele 147-150, reţineri ilegale, sechestrări, ameninţări sau constrângeri împotriva persoanelor, sau au comis oricare delict de incendiere, distrugere, daune dintre cele specificate la articolele 263-266, 323 sau 560, sau deţinerea, fabricarea, depozitarea, traficul, transportul sau livrarea de arme, muniţii sau substanţe sau dispozitive explozive, inflamabile, incendiare sau asfixiante sau a componentelor acestora, vor fi pedepsite cu pedeapsa corespunzătoare faptei comise în jumătatea ei superioară.

Articolul 578

Slăvirea sau justificarea, prin orice mijloc de exprimare publică sau de difuzare a delictelor cuprinse în articolele 571-577 din prezentul Cod sau a persoanelor care au participat la comiterea lor sau la realizarea de acte care atrag după sine discreditarea, dispreţuirea sau umilirea victimelor delictelor de terorism sau a rudelor acestora, vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 2 ani. Judecătorul va putea, de asemenea, să dispună în sentinţă pe perioada pe care el însuşi decide una sau unele din interdicţiile prevăzute la articolul 57 din prezent Cod.

Articolul 579

1. Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite delictele prevăzute la articolele 571-578 se vor pedepsi cu o pedeapsă mai mică cu unul sau două grade decât cea corespunzătoare respectivelor fapte prevăzute la articolele anterioare.

Dacă nu se prevede la punctul precedent sau în altă dispoziţie a acestui Cod cu o pedeapsă superioară, distribuirea sau difuzarea publică prin orice mijloace de mesaje sau slogane pentru a provoca, încuraja sau favoriza comiterea oricărei infracţiuni din cele prevăzute în acest capitol, generând sau mărind riscul comiterii acestora, se vor pedepsi cu pedeapsa de la 6 luni la 2 ani închisoare.

2. Persoanele răspunzătoare de delictele prevăzute în acest capitol, fără a se aduce atingere pedepselor corespunzătoare conform articolelor precedente, vor fi, de asemenea, pedepsite cu pedeapsa decăderii absolute pe o perioadă mai mare decât cea cuprinsă între 6 şi 20 ani, în mod proporţional, având în vedere gravitatea delictelor, numărul delictelor comise şi circumstanţele delincventului.

3. Persoanelor condamnate la pedepse grave privative de libertate pentru unul sau mai multe delicte prevăzute în acest capitol li se va aplica şi o măsură de probaţiune de la 5 la 10 ani şi de la 1 la 5 ani dacă pedeapsa închisorii este mai puţin gravă. Totuşi, în cazul unei singure infracţiuni care nu este gravă, comisă de un delincvent aflat la primul delict, tribunalul poate dispune sau nu măsura probaţiunii, având în vedere periculozitatea mai mare sau mai mică a pedepsei principale.

4. În delictele prevăzute în acest subcapitol, judecătorii şi tribunalele vor putea aplica, cu motivarea în sentinţă, o pedeapsă mai mică cu unul sau două grade decât cea menţionată în lege pentru delictul în cauză, atunci când autorul a abandonat voluntar activităţile infracţionale şi se prezintă în faţa autorităţilor, mărturisind faptele la care a participat şi, în afară de aceasta, a colaborat activ cu acestea pentru a împiedica săvârşirea delictului sau contribuind eficient la obţinerea de probe decisive pentru identificarea sau capturarea altor făptuitori sau pentru a împiedica activitatea sau dezvoltarea bandelor înarmate, organizaţiilor sau grupărilor teroriste din care a făcut parte sau cu care a colaborat.

Articolul 580

În toate delictele legate de activitatea bandelor înarmate, organizaţiilor sau grupărilor teroriste, condamnarea pronunţată de un judecător sau tribunal străin va fi echivalată cu sentinţele judecătorilor sau tribunalelor spaniole în scopul aplicării circumstanţei agravante de recidivă.

TITLUL XXIII

Delictele de trădare şi împotriva păcii sau independenţei statului şi delictele privind Apărarea Naţională

CAPITOLUL I

Delictele de trădare

Articolul 581

Cetăţeanul spaniol care determină o putere străine să declare război Spaniei sau în înţelegerea cu aceasta şi cu acelaşi scop va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani.

Articolul 582

Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 12 la 20 ani:

1° Cetăţeanul spaniol care înlesneşte inamicului intrarea în Spania, luarea unei pieţe, post militar, navă sau aeronavă ale statului sau depozite de intendenţă sau de armament;

2° Cetăţeanul spaniol care determină sau strânge trupe spaniole sau care sunt în serviciul Spaniei, pentru a trece de partea inamicului sau, fiind în campanie, să dezerteze de sub steag;

3° Cetăţeanul spaniol care recrutează persoane sau furnizează arme sau alte mijloace eficiente pentru a declanşa război în Spania, sub steaguri străine.

Articolul 583

Va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 12 la 20 ani:

1° Cetăţeanul spaniol care ridică arma împotriva Patriei sub steag străin. Se va aplica pedeapsa superioară în grad celui care acţionează ca promotor sau conducător sau are vreo comandă sau s-a constituit ca autoritate.

2° Cetăţeanul spaniol care furnizează trupelor inamice fonduri, arme, ambarcaţiuni, aeronave, efecte şi muniţii de intendenţă sau armament sau alte mijloace directe şi eficiente pentru a ataca Spania sau favorizează dezvoltarea forţei inamice în alt mod decât cele descrise în articolul anterior.

3° Cetăţeanul spaniol care furnizează inamicului planuri ale fortăreţelor, clădirilor sau terenurilor, documente sau informaţii care conduc în mod direct la realizarea aceluiaşi obiectiv, acela de a ataca Spania, sau de a favoriza dezvoltarea forţelor inamice.

4° Cetăţeanul spaniol care, pe timp de război, împiedică ca trupele naţionale să primească ajutoarele menţionate la punctul 2 sau datele şi informaţiile indicate la punctul 3° al acestui articol.

Articolul 584

Cetăţeanul spaniol care, cu scopul de a favoriza o putere străine, asociaţie sau organizaţie internaţională procură, falsifică, face inutilizabile sau dezvăluie informaţii clasificate drept secrete sau secrete, susceptibile de a pune în pericol siguranţa naţională sau apărarea naţională, va fi pedepsit, ca trădător, cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani.

Articolul 585

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite oricare din delictele prevăzute la articolele anterioare ale acestui Capitol vor fi pedepsite cu o pedeapsă mai mică cu unul sau două grade decât pedeapsa prevăzută pentru delictul corespunzător.

Articolul 586

Cetăţeanul străin rezident în Spania care comite vreunul din delictele cuprinse în acest Capitol va fi pedepsit cu o pedeapsă mai mică în grad decât pedeapsa prevăzută pentru acestea, cu excepţia celor stabilite prin tratate sau prin dreptul internaţional cu privire la funcţionarii diplomatici, consulari şi ai organizaţiilor internaţionale.

Articolul 587

Pedepsele menţionate la articolele anterioare ale acestui Capitol sunt aplicabile celor care comit delictele cuprinse în acestea împotriva unei puteri aliate Spaniei, în cazul în care se află în campanie militară împotriva unui inamic comun.

Articolul 588

Se va aplica pedeapsa închisorii de la 15 la 20 ani membrilor Guvernului care, fără a respecta dispoziţiile Constituţiei, declară război sau semnează pacea.

CAPITOLUL II

Delicte care compromit pacea sau independenţa statului

Articolul 589

Persoana care publică sau execută în Spania orice ordin, dispoziţie sau document al unui guvern străin care atentează la independenţa sau siguranţa statului, se opune respectării legilor sau provoacă nerespectarea acestora va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani.

Articolul 590

1. Persoana care, prin acte ilegale sau care nu sunt autorizate, provoacă sau generează un motiv pentru declararea de război împotriva Spaniei de către altă putere sau expune cetăţenii spanioli la umilinţe sau represalii asupra persoanelor sau bunurilor acestora va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 8 la 15 ani dacă este autoritate sau funcţionar şi de la 4 la 8 ani dacă nu este.

2. Dacă războiul nu se declară şi nici nu se produc umilinţe sau represalii, se va aplica, respectiv, pedeapsa imediat inferioară.

Articolul 591

Cu pedepsele menţionate la articolul anterior va fi pedepsit, după caz, cel care, în timpul unui război în care Spania nu participă, realizează oricare act care compromite neutralitatea statului sau încalcă dispoziţiile publicate de Guvern pentru menţinerea acesteia.

Articolul 592

1. Vor fi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani persoanele care, cu scopul de a prejudicia autoritatea statului sau de a compromite demnitatea sau interesele vitale ale Spaniei, întreţin relaţii cu serviciile de informaţii sau relaţii de orice fel cu guvernele străine, cu agenţii acestora sau cu grupuri, organisme sau asociaţii internaţionale sau străine.

2. Persoanele care comit actele menţionate la paragraful anterior cu intenţia de a provoca război sau rebeliune vor fi pedepsite conform articolelor 581, 473 sau 475 ale acestui Cod, după caz.

Articolul 593

Se va aplica pedeapsa închisorii de la 8 la 15 ani persoanei care încalcă încetarea ostilităţilor sau armistiţiul încheiat între Spania cu o ţară inimică sau între forţele sale beligerante.

Articolul 594

1. Cetăţeanul spaniol care, pe timp de război, comunică sau înlesneşte circulaţia de ştiri sau zvonuri false destinate să prejudicieze credibilitatea statului sau interesele naţiunii, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica cetăţeanului străin care realizează pe teritoriul Spaniei oricare din faptele cuprinse în paragraful anterior.

Articolul 595

Persoana care, fără autorizare legală, mobilizează trupe în Spania pentru serviciul unei puteri străine, oricare ar fi obiectivul propus sau naţiunea care se intenţionează să fie atacată, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani.

Articolul 596

1. Persoana care, pe timp de război şi cu scopul de a compromite pacea, siguranţa sau independenţa statului, poartă corespondenţă cu o ţară inamică sau ocupată de trapele sale atunci când Guvernul a interzis acest lucru, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Dacă în corespondenţă se transmit comunicări sau ştiri de care inamicul ar putea profita, se va aplica pedeapsa închisorii de la 8 la 15 ani.

2. Aceleaşi pedepse se vor aplica celui care comite delictele cuprinse în acest articol, chiar dacă trimite corespondenţa printr-o ţară prietenă sau neutră, pentru a eluda legea.

3. Dacă făptuitorul îşi propune să servească inamicul prin comunicările sau ştirile transmise, se va considera cuprins în punctul 3 sau punctul 4 al articolului 583.

Articolul 597

Cetăţeanul spaniol sau străin care, fiind pe teritoriul naţional, trece sau încearcă să treacă într-o ţară inamică, atunci când Guvernul a interzis aceasta, va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 luni.

CAPITOLUL III

Descoperirea şi dezvăluirea de secrete şi informaţii privind Apărarea Naţională

SUBCAPITOLUL 1

Descoperirea şi dezvăluirea de secrete şi informaţii privind apărarea naţională

(Abrogat)

Articolul 598

Persoana care, fără scopul de a favoriza o putere străină, procură, dezvăluie, falsifică sau alterează informaţii calificate legal ca rezervate sau secrete, privind siguranţa naţională sau apărarea naţională sau privind mijloacele tehnice ori sistemele folosite de Forţele Armate sau industriile de interes militar, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani.

Articolul 599

Pedeapsa prevăzută la articolul anterior se va aplica în jumătatea ei superioară atunci când există una din circumstanţele următoare:

1° Subiectul activ este depozitarul sau cunoscător al secretului sau informaţiei prin funcţia sau postul pe care îl ocupă;

2° Dezvăluirea constă în faptul de a da publicităţii secretul sau informaţia într-unul din mijloacele de comunicare socială sau sub o formă care asigură difuzarea ei.

Articolul 600

1. Persoana care, fără autorizaţie expresă, reproduce planuri sau documentaţii referitoare la zonele, instalaţiile sau materialele militare la care accesul este limitat şi a căror cunoaştere este protejată şi rezervată printr-o informaţie legal clasificată ca rezervată sau secretă va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

2. Aceeaşi pedeapsă se va aplica persoanei care are în posesie obiecte sau informaţii calificate legal ca rezervate sau secrete, referitoare la siguranţa sau apărarea naţională, fără a îndeplini dispoziţiile stabilite în legislaţia în vigoare.

Articolul 601

Persoana care, prin funcţia, atribuţiile sau postul său, deţine sau cunoaşte oficial obiecte sau informaţii calificate legal ca rezervate sau secrete sau de interes militar, cu privire la siguranţa sau apărarea naţională şi, din neglijenţă gravă, face posibil ca acestea să fie cunoscute de o persoană neautorizată sau să fie divulgate, publicate sau să le facă să devină inutilizabile, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

Articolul 602

Persoana care descoperă, încalcă, dezvăluie sau utilizează informaţii calificate legal ca rezervate sau secrete privind energia nucleară va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, cu excepţia cazului în care fapta nu are prevăzută în altă lege o pedeapsă mai gravă.

Articolul 603

Persoana care distruge, deteriorează, falsifică sau deschide, fără autorizare, corespondenţa sau documente calificate legal ca rezervate sau secrete, referitoare la apărarea naţională, pe care le deţine, datorită funcţiei sau postului ocupat va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani şi decăderea specială din postul sau funcţia publică pe o perioadă de la 3 la 6 ani.

SUBCAPITOLUL 2

Delicte împotriva obligaţiei de îndeplinire a serviciului militar

(Abrogat)

Articolul 604

(Fără text)

TITLUL XXIV

Infracţiuni împotriva comunităţii internaţionale

CAPITOLUL I

Infracţiuni împotriva legislaţiei naţionale

Articolul 605

1. Cel care omoară pe şeful unui stat străin, sau o altă persoană protejată internaţional printr-un tratat, care se află în Spania, va fi pedepsit cu închisoarea de la 20 la 25 ani. Dacă în această faptă este comisă în două sau mai multe circumstanţe agravante, se va aplica pedeapsa închisorii de la 25 şi la 30 ani.

2. Cel care a cauzat vătămări dintre cele prevăzute la articolul 149 persoanelor menţionate la alineatul anterior va fi pedepsit cu închisoarea de la 15 la 20 ani.

Dacă este vorba de vreuna dintre vătămările prevăzute la articolul 150, va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 la 15 ani, şi de la 4 la 8 ani dacă este vorba de oricare altă vătămare.

3. Orice altă infracţiune săvârşită împotriva persoanelor menţionate la numerele precedente, sau împotriva sediilor oficiale, reşedinţei particulare sau mijloacelor de transport al acestor persoane, va fi pedepsită cu pedepsele stabilite în acest Cod pentru respectivele infracţiuni, în jumătatea lor superioară.

Articolul 606

1. Cel care violează imunitatea personală a şefului altui stat sau a altei persoane protejate internaţional printr-un tratat va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

2. Atunci când pentru infracţiunile cuprinse în acest articol şi în cel anterior nu este semnalată dubla incriminare în legile ţării căreia îi aparţin persoanele vătămate, se va aplica inculpatului o pedeapsă care este proprie infracţiunii, în conformitate cu dispoziţiile acestui Cod, dacă persoana vătămată nu are caracterul oficial menţionat în alineatul anterior.

CAPITOLUL II

Infracţiuni de genocid

Articolul 607

1. Cei care, în scopul de a distruge în întregime sau în parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios, săvârşesc unul dintre următoare actele vor fi pedepsiţi:

1.° Cu închisoare de la 15 la 20 ani, dacă ucide vreun membru al grupului. Dacă la comiterea acestei fapte se constată existenţa a două sau mai multe circumstanţe agravante, se va aplica pedeapsa superioară în grad;

2.° Cu închisoare de la 15 la 20 ani, dacă agresează sexual vreun membru al grupului sau îi produc vreuna dintre vătămările prevăzute la articolul 149;

3.° Cu închisoare de la 8 la 15 ani, dacă supun grupul sau pe oricare dintre indivizii săi unor condiţii de existenţă care le-ar pune în pericol viaţa sau le-ar perturba grav sănătatea, sau atunci când le-ar produce vreuna dintre vătămările prevăzute la articolul 150;

4.° Cu aceeaşi pedeapsă, dacă duc la îndeplinire deplasări forţate ale grupului sau ale membrilor săi, dacă adoptă orice măsură care urmăreşte să împiedice modul lor de viaţă sau de reproducere, sau dacă transferă cu forţa indivizi dintr-un grup în altul;

5.° Cu închisoare de la 4 la 8 ani, dacă produc orice vătămare alta decât cele semnalate la punctele 2 şi 3 ale acestui alineat.

2. Difuzarea prin orice mijloc a ideilor sau doctrinelor care neagă sau justifică infracţiunile încadrate în alineatul anterior al acestui articol, sau pretind reabilitarea de regimuri sau instituţii care protejează practicile generatoare ale acestor infracţiuni, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 2 ani.

CAPITOLUL II BIS

Infracţiuni contra omenirii

Articolul 607 bis

1. Sunt acuzaţi de infracţiuni contra omenirii cei care săvârşesc faptele prevăzute la alineatul următor, ca parte a unui atac generalizat sau sistematic contra populaţiei civile sau contra unei părţi din aceasta.

În toate cazurile, se consideră infracţiune contra omenirii comiterea unor astfel de fapte:

1.° Din cauza apartenenţei victimei la un grup sau colectivitate urmărită pentru motive politice, rasiale, etnice, culturale, religioase sau de sex ori pentru alte motive universal recunoscute ca inacceptabile în conformitate cu dreptul internaţional;

2.° În contextul unui regim instituţionalizat de opresiune şi dominare sistematică a unui grup rasial asupra unuia sau mai multor grupuri rasiale şi cu intenţia de a menţine acest regim.

2. Acuzaţii pentru infracţiuni împotriva omenirii vor fi pedepsiţi:

1° Cu închisoare de la 15 la 20 ani atunci când cauzează decesul vreunei persoane. Se aplică pedeapsa superioară în grad atunci când există la comiterea acestei fapte una dintre circumstanţele prevăzute la articolul 139;

2.° Cu închisoare de la 12 la 15 ani atunci când comit un viol, şi de la 4 la 6 ani închisoare dacă fapta constă în oricare altă agresiune sexuală;

3.° Cu închisoare de la 12 la 15 ani atunci când produc una dintre vătămările prevăzute la articolul 149, şi cu închisoare de la 8 la 12 ani atunci când supun persoanele la condiţii de existenţă care le-ar pune în pericol viaţa sau le-ar afecta grav sănătatea, ori când le-ar produce vreuna dintre vătămările prevăzute la articolul 150. Se aplică pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani atunci când săvârşesc una dintre vătămările prevăzute la arti-colul 147;

4.° Cu închisoare de la 8 la 12 ani atunci când deportează sau transferă cu forţa, fără motive autorizate de dreptul internaţional, una sau mai multe persoane în alt stat sau loc, prin intermediul expulzării sau al altor acte de constrângere;

5.° Cu închisoare de la 6 la 8 ani atunci când forţează ca o femeie să rămână însărcinată cu intenţia de a schimba componenţa etnică a populaţiei, fără a aduce atingere pedepsei care corespunde, după caz, altor infracţiuni;

6.° Cu închisoare de la 12 la 15 ani atunci când reţin o persoană şi refuză să recunoască această privare de libertate sau refuză să informeze cu privire la soarta sau la locul în care se află persoana reţinută;

7.° Cu închisoare de la 8 la 12 ani atunci când reţin o altă persoană, privându-o de libertate, cu încălcarea normelor internaţionale privind detenţia.

Se aplică o pedeapsă inferioară în grad atunci când detenţia durează mai puţin de 15 zile;

8.° Cu pedeapsa de la 4 la 8 ani închisoare atunci când săvârşesc o tortură gravă asupra unor persoane pe care le au sub custodie sau control, şi cu închisoare de la 2 la 6 ani dacă este mai puţin gravă. În aplicarea acestui articol, prin tortură se înţelege, supunerea unei persoane la suferinţe fizice sau psihice. Pedeapsa prevăzută la acest punct se aplică fără a aduce atingere pedepselor care corespund, după caz, pentru abuzurile contra drepturilor victimei;

9.° Cu închisoare de la 4 la 8 ani atunci când săvârşesc una dintre faptele referitoare la prostituţie, cuprinse în articolul 187.1, şi cu închisoare de la 6 la 8 ani în cazurile prevăzute la articolul 188.1. Se aplică pedeapsa de la 6 la 8 ani celor care transferă persoane dintr-un loc într-altul, cu scopul exploatării lor sexuale, folosind violenţa, intimidarea sau înşelarea, ori abuzând de o situaţie de superioritate sau de nevoia ori vulnerabilitatea victimei. Atunci când faptele prevăzute la paragraful anterior şi la articolul 188.1 se săvârşesc asupra minorilor sau persoanelor legal incapabile, se impun pedepsele superioare în grad;

10.° Cu închisoare de la 4 la 8 ani atunci când supun o persoană la sclavie sau o menţin în această stare. Această pedeapsă se aplică fără a aduce atingere pedepselor care, după caz, corespund pentru abuzuri concrete comise contra drepturilor persoanelor. Prin sclavie se înţelege situaţia persoanei asupra căreia o alta exercită, inclusiv în fapt, toate sau unele atribute ale dreptului de proprietate, precum cumpărarea ei, vânzarea, împrumutarea sau darea în schimb.

CAPITOLUL III

Infracţiuni împotriva persoanelor şi bunurilor protejate în caz de conflict armat

Articolul 608

În sensul acestui capitol, se înţelege prin persoane protejate:

1° Răniţii, bolnavii sau naufragiaţii şi personalul sanitar sau religios, protejaţi prin I-a şi a II-a Convenţie de la Geneva din 12 august 1949 sau prin Primul Protocol Adiţional din 8 iunie 1977;

2° Prizonierii de război protejaţi prin a III-a Convenţie de la Geneva din 12 august 1949 sau prin Primul Protocol Adiţional din 8 iunie 1977;

3° Populaţia civilă şi persoanele civile protejate prin a IV-a Convenţie de la Geneva din 12 august 1949 sau prin Primul Protocol Adiţional din 8 iunie 1977;

4.° Persoanele din afara luptei şi personalul Puterii Protectoare şi substitutului său protejaţi prin Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 sau prin Primul Protocol Adiţional din 8 iunie 1977;

5.° Parlamentarii şi persoanele care îi însoţesc, protejaţi prin a II-a Convenţie de la Haga din 29 iulie 1899;

6.° Personalul Naţiunilor Unite şi personalul asociat, protejaţi prin Convenţia privind Securitatea Personalului Naţiunilor Unite şi a Personalului Asociat, din 9 decembrie 1994;

7.° Orice persoană care are acea condiţie în baza Protocolului al II-lea Adiţional din 8 iunie 1977 sau în baza oricărui alt Tratat internaţional în care Spania este parte.

Articolul 609

Cel care, cu ocazia unui conflict armat, maltratează sau pune în pericol grav viaţa, sănătatea sau integritatea oricărei persoane protejate, o supune la tortură sau la tratamente inumane, inclusiv experimente biologice, îi cauzează mari suferinţe sau o supune la orice alt act medical care nu este indicat pentru starea sa de sănătate, nici de acord cu normele medicale recunoscute în general pe care partea responsabilă de procedură le-ar aplica, în circumstanţe medicale, va fi pedepsit cu închisoarea de la 4 la 8 ani, fără a aduce atingere pedepsei care poate corespunde pentru prejudiciile produse.

Articolul 610

Cel care, cu ocazia unui conflict armat, utilizează sau ordonă utilizarea metodelor sau mijloacelor de luptă interzise sau destinate să cauzeze suferinţe care nu sunt necesare ori cele inutile, precum cele concepute pentru a cauza sau cele care în mod fundamental prevăd să cauzeze daune extinse, de durată şi grave mediului natural înconjurător, compromiţând sănătatea ori supravieţuirea populaţiei, sau cel care ordonă război total, va fi pedepsit cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a aduce atingere pedepsei care corespunde pentru rezultatele produse.

Articolul 611

Va fi pedepsit cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a aduce atingere pedepsei care corespunde pentru rezultatele produse, cel care, cu ocazia unui conflict armat:

1° Realizează sau ordonă să se realizeze atacuri nediferenţiate sau excesive ori face ca populaţia civilă să fie obiectul unor atacuri, represalii, acte ori ameninţări cu violenţa a căror finalitate principală este de-a o teroriza;

2° Distruge sau produce pagube, încălcând normele dreptului internaţional aplicabile în conflictele armate, nave sau aeronave care nu sunt militare ale unei părţi adverse sau neutre, nejustificat de vreo necesitate şi fără a da timp sau fără a adopta măsurile necesare pentru a asigura securitatea persoanelor şi conservarea documentaţiei de bord;

3° Obligă un prizonier de război sau o persoană civilă de a servi, în orice fel, în forţele armate ale părţii adverse, sau îi privează de dreptul lor de a fi judecaţi regulamentar şi imparţial;

4° Deportează, transferă în mod forţat, ia ca ostatic sau reţine ori închide ilegal orice persoană protejată sau o foloseşte pentru a pune la adăpost de atacurile părţii adverse, anumite puncte, zone sau forţe militare;

5° Transferă şi aşează, direct sau indirect, în teritoriul ocupat populaţia părţii ocupante, pentru a locui acolo în mod permanent;

6° Realizează, ordonă să se realizeze sau să se menţină, referitor la orice persoană protejată, practici de segregaţie rasială şi în plus practici neomenoase şi degradante, bazate pe alte distincţii de caracter defavorabil, care antrenează un ultraj împotriva demnităţii personale;

7° Împiedică sau întârzie, nejustificat, eliberarea sau repatrierea prizonierilor de război sau a persoanelor civile;

8° Declară drepturile şi acţiunile cetăţenilor părţii adversare abrogate, suspendate sau inadmisibile în faţa unui judecător sau tribunal;

9. Atacă libertatea sexuală a persoanei protejate prin comiterea de acte de viol, sclavie sexuală, indusă sau prostituţie forţată, sarcină forţată, sterilizare forţată sau orice alt tip de agresiune sexuală.

Articolul 612

Va fi pedepsit cu închisoare de la 3 la 7 ani, fără a aduce atingere pedepsei care corespunde rezultatelor produse, cel care, cu ocazia unui conflict armat:

1° încalcă în cunoştinţă de cauză protecţia corespunzătoare a spitalelor, instalaţiilor, materialelor, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitar, taberelor de prizonieri, zonelor şi localităţilor sanitare şi de securitate, zonelor neutralizate, locurilor de internare a populaţiei civile, localităţilor neapărate şi zonelor demilitarizate, aduse la cunoştinţă prin însemne ori semnalizări distinctive corespunzătoare;

2° exercită violenţa asupra personalului sanitar sau religios ori asimilat misiunii medicale sau societăţilor de ajutor, ori împotriva personalului autorizat pentru a folosi însemnele sau semnalizările distinctive ale Convenţiilor de la Geneva, în conformitate cu dreptul internaţional;

3° comite abuzuri grave, privează sau nu procură alimentele indispensabile sau asistenţa medicală necesară oricărei persoane protejate sau o face obiectul unor tratamente umilitoare ori degradante, omite să o informeze, fără întârziere justificată şi pe înţelesul acesteia, asupra situaţie sale, aplică pedepse colective pentru acte individuale sau încalcă prevederile referitoare la cazarea femeilor şi familiilor ori referitoare la protecţia specială a femeilor şi copiilor, prevederi stabilite în tratatele internaţionale la care Spania este parte;

4° foloseşte pe nedrept sau în mod perfid însemnele protectoare sau distinctive, emblemele sau semnalele stabilite şi recunoscute în tratatele internaţionale, cele la care Spania este parte, în special însemnele distinctive ale Crucii Roşii, Semilunii Roşii sau Cristalului Roşu;

5° utilizează ilegal şi în mod perfid drapelul, uniforma, insigna sau emblema distinctivă ale Statelor neutre, ale Naţiunilor Unite sau ale altor State care nu fac parte din conflict sau ale părţilor adverse, în timpul atacurilor sau pentru a acoperi, favoriza, proteja sau împiedica operaţiunile militare, în afara cazurilor exceptate în mod expres, prevăzute în tratatele internaţionale, cele la care Spania este parte;

6° utilizează pe nedrept şi în mod perfid steagul de parlamentare sau de capitulare, atentează împotriva inviolabilităţii sau reţine ilegal un parlamentar sau pe oricare dintre persoanele care îl însoţesc, personalul Puterii Protectoare sau substitutul său, sau un membru al Comisiei Internaţionale de Anchetă;

7° jefuieşte de obiectele sale personale un cadavru, rănit, bolnav, naufragiat, prizonier de război sau persoană civilă deţinută;

8° înfometează cu intenţie populaţia civilă ca mijloc de război, privând-o de resursele indispensabile de supravieţuire, inclusiv împiedicând la întâmplare furnizarea de ajutoare conform Convenţiilor de la Geneve şi a Protocoalelor sale adiţionale;

9° încalcă un acord de încetare a focului, un armistiţiu, capitulare sau altă înţelegere făcută cu adversarul;

10° Atacă în mod intenţionat orice membru al Naţiunilor Unite şi personalul asociat, ori pe cel care participă la o misiune de pace sau ajutor umanitar în conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, atâta vreme cât au dreptul la protecţia acordată civililor sau obiectelor civile, în temeiul dreptului internaţional privind conflictele armate, sau le ameninţă cu astfel de atacuri pentru a obliga o persoană fizică sau juridică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea oricărui act.

Articolul 613

1. Va fi pedepsit cu închisoare de la 4 la 6 ani cel care, cu ocazia unui conflict armat, realizează sau ordonă realizarea uneia din următoarele acţiuni:

a) Atacă, ţinteşte ori face obiect de represalii sau acte de ostilitate bunurile culturale şi locurile de cult, în mod clar recunoscute, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor, şi cărora li s-a conferit protecţie în baza unor acorduri speciale, sau bunuri culturale sub protecţie intensivă, având drept consecinţă distrugeri extinse, doar dacă astfel de bunuri nu se află situate în imediata apropiere a obiectivelor militare sau nu sunt folosite în sprijinul efortului militar al adversarului;

b) Foloseşte în mod necuvenit proprietatea culturală sau locurile de cult menţionate la litera a) pentru sprijinirea acţiunii militare;

c) Comite pe scară largă jafuri sau acte de vandalism împotriva proprietăţii culturale sau a locurilor de cult menţionate la litera a);

d) Atacă sau face comite represalii sau acte de ostilitate contra bunurilor cu caracter civil ale părţii adverse, cauzând distrugerea lor, doar dacă ele nu oferă, în circumstanţele cazului, un avantaj militar definit sau doar dacă aceste bunuri nu contribuie în mod eficient la acţiunea militară a adversarului;

e) Atacă, distruge, sustrage sau face inutilizabile bunurile indispensabile pentru supravieţuirea populaţiei civile, în afara cazului în care partea adversă utilizează aceste bunuri în sprijinul direct al unei acţiuni militare sau exclusiv ca mijloc de subzistenţă pentru membrii forţelor sale armate;

f) Atacă sau face obiect de represalii lucrări sau instalaţii care conţin substanţe periculoase, atunci când astfel de atacuri pot produce eliberarea acelor substanţe şi astfel pot cauza pierderi importante în rândul populaţiei civile, în afara cazului în care aceste lucrări sau instalaţii se utilizează în sprijinul potrivit, important şi direct al operaţiunilor militare şi când aceste atacuri constituie unicul mijloc posibil de a pune capăt unui astfel de sprijin;

g) Distruge, prejudiciază sau îşi însuşeşte, fără vreo necesitate militară, lucruri care nu îi aparţin, îl obligă pe un altul să i le predea sau realizează oricare alte acte de jaf;

h) Confiscă în mod neîntemeiat sau inutil bunuri mobile sau imobile de pe teritoriul ocupat, distruge navele sau aeronavele civile şi încărcătura lor, ale părţii adversare sau neutre, sau le capturează cu încălcarea dispoziţiilor internaţionale aplicabile privind conflictele armate pe mare;

i) Atacă sau comite acte de ostilitate împotriva instalaţiilor, materialului, unităţilor, reşedinţelor sau vehiculelor private ale oricărui membru al personalului menţionat la punctul 10 al articolului 612, ori ameninţă cu comiterea acestor atacuri sau acte de ostilitate pentru a obliga o persoană fizică sau juridică să comită sau să se abţină de la comiterea oricărui act.

2. În cazul în care represaliile, actele de ostilitate sau folosirea necuvenită sunt comise asupra bunurilor culturale sau locurilor de cult sub protecţie specială, sau în proximă vecinătate cu acestea, se poate aplica pedeapsa superioară în grad.

În alte cazuri prevăzute la punctul anterior al acestui articol, pedeapsa superioară în grad poate fi aplicată atunci când sunt grav distruse bunurile, lucrările sau instalaţiile acoperite de acestea, sau în cazuri de gravitate extremă.

Articolul 614

Cel care, cu ocazia unui conflict armat, realizează sau ordonă să se realizeze oricare alte infracţiuni sau acte contrare prevederilor tratatelor internaţionale la care Spania este parte şi referitoare la conducerea ostilităţilor, protecţia răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, tratarea prizonierilor de război, protecţia persoanelor civile şi protecţia bunurilor culturale în cazul unui conflict armat, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Articolul 614 bis

Atunci când oricare dintre acţiunile cuprinse în acest capitol fac parte dintr-un plan sau politică sau se comit la scară largă, se aplică pedepsele respective în jumătatea lor superioară.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii comune

Articolul 615

Provocarea, complotarea şi propunerea de a comite infracţiunile prevăzute în acest titlu se pedepsesc cu pedeapsa inferioară într-un grad sau două faţă de cele care corespund acestora.

Articolul 615 bis

1. Autoritatea, şeful militar sau cel care acţionează efectiv astfel, care nu adoptă măsurile de care dispune pentru a evita comiterea, de către forţele supuse ordinului sau controlului său efectiv, a vreuneia dintre infracţiunile cuprinse în capitolele II, II bis şi III ale acestui titlu, se va pedepsi cu aceeaşi pedeapsă ca şi autorii.

2. Dacă acţiunea anterioară se realizează printr-o imprudenţă gravă, pedeapsa va fi inferioară într-unul sau două grade.

3. Autoritatea sau şeful militar sau cel care acţionează efectiv astfel, care nu adoptă măsurile de care dispune pentru a fi urmărite infracţiunile cuprinse în capitolele II, II bis şi III ale acestui titlu, comise de către persoanele supuse ordinului sau controlului său efectiv, se va sancţiona cu pedeapsa inferioară în două grade celei aplicată autorilor.

4. Superiorul care nu este cuprins în alineatele anterioare şi care, deşi erau în aria competenţei lui, nu adoptă măsurile de care dispune pentru a evita comiterea de către subordonaţii săi a uneia dintre infracţiunile cuprinse în capitolele II, II bis şi III ale acestui titlu, va fi pedepsit cu aceeaşi pedeapsă ca şi autorii.

5. Superiorul care nu adoptă măsurile de care dispune, pentru a fi urmărite infracţiunile cuprinse în capitolele II, II bis şi III ale acestui titlu, comise de către subordonaţii săi, va fi pedepsit cu pedeapsa inferioară în două grade celei impuse autorilor.

6. Funcţionarul sau autoritatea care, fără a comite acţiunile prevăzute la alineatele anterioare, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, nu mai pune în mişcare urmărirea uneia dintre infracţiunile cuprinse în capitolele II, II bis şi III ale acestui titlu, despre care are informaţii, va fi pedepsit cu pedeapsa interzicerii speciale a desfăşurării serviciului sau funcţiei publice pentru o perioadă de la doi la şase ani.

Articolul 616

În cazul comiterii oricăreia dintre infracţiunile cuprinse în acest titlu şi în cel anterior, de către o autoritate sau de către un funcţionar public, i se va aplica, pe lângă pedepsele indicate în acestea, interzicerea absolută pentru o perioadă de la 10 la 20 de ani; dacă este vorba de o persoană particulară, judecătorii sau tribunalele îi vor putea aplica interzicerea specială pentru serviciul sau funcţia publică, pentru o perioadă de la 1 la 10 ani.

Articolul 616 bis

Cele dispuse la articolul 20.7 al acestui Cod nu vor fi în nici un caz aplicabile celor care îndeplinesc ordine de a comite sau participa la faptele incluse în capitolele II şi II bis ale acestui titlu.

CAPITOLUL V

Infracţiunea de piraterie

Articolul 616 ter

Persoana care, prin violenţă, intimidare sau induce în eroare, reţine, prejudiciază sau distruge o aeronavă, o navă sau un alt tip de vas sau platformă pe mare, sau atacă persoane, încărcături sau bunurile aflate la bordul acestora, se va pedepsi pentru infracţiunea de piraterie cu pedeapsa închisori de la 10 la 15 ani.

În toate cazurile, pedeapsa prevăzută la acest articol se va aplica fără prejudicierea celor relevante pentru infracţiunile comise.

Articolul 616 quater

1. Persoana care, în cadrul activităţilor de prevenire sau instrumentare a actelor prevăzute la articolul anterior, opune rezistenţă ori nu respectă o navă de război sau militară sau un alt vas ce poartă semne clare de identificare a vasului sau navei ca fiind în serviciul statului spaniol şi care este autorizat în acest sens, se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani.

2. Dacă se foloseşte forţa sau violenţa la comiterea faptelor descrise anterior, se va aplica pedeapsa de la 10 la 15 ani.

3. În toate cazurile, pedepsele prevăzute la acest articol se vor aplica fără prejudicierea celor relevante pentru infracţiunile comise.

VOLUMUL III

Abaterile şi pedepsele lor

TITLUL I

Delicte contra persoanelor

Articolul 617

1. Cel care, prin oricare mijloc sau procedeu, cauzează altuia o vătămare care nu este definită ca infracţiune în acest Cod va fi pedepsit cu pedeapsa localizării permanente de la 6 la 12 zile sau cu amendă de la 1 la 2 luni.

2. Cel care loveşte sau maltratează pe un altul fără a-i cauza leziuni va fi pedepsit cu pedeapsa localizării permanente de la 2 la 6 zile sau cu amendă de la 10 la 30 zile.

Articolul 618

1. Vor fi pedepsiţi cu pedeapsa localizării permanente de la 6 la 12 zile sau cu amendă de la 12 la 24 zile cei care, găsind abandonat un minor sau o persoană legal incapabilă, nu o prezintă autorităţii ori familiei sale sau nu îi acordă, dacă este cazul, ajutorul pe care îl cer circumstanţele.

2. Cel care nu îndeplineşte obligaţiile familiale stabilite în convenţia aprobată pe cale judecătorească sau în hotărârea judecătorească în situaţiile de separare legală, divorţ, declaraţie de nulitate a căsătoriei, proces de filiaţie sau proces de stabilirea a pensiei de întreţinere în favoarea copiilor săi, care nu constituie o infracţiune, va fi pedepsit cu amenda de la 10 zile la 2 luni sau cu munca în beneficiul comunităţii de la 1 la 30 zile.

Articolul 619

Vor fi pedepsiţi cu pedeapsa amenzii de la 10 la 20 zile cei care nu acordă asistenţa sau, după caz, ajutorul pe care circumstanţele îl cer unei persoane de vârstă avansată sau având disfuncţii, care este neputincioasă şi depinde de îngrijirile sale.

Articolul 620

Vor fi pedepsiţi cu amenda de la 10 la 20 zile:

1° Cei care, într-un mod de o gravitate redusă, ameninţă o altă persoană cu arme sau cu alte instrumente periculoase, sau le scot dintr-o dispută, atunci când nu sunt în legitimă apărare, şi cu excepţia cazului în care fapta nu constituie o infracţiune.

2° Cei care cauzează altei persoane o ameninţare, constrângere, injurie sau maltratare cu caracter uşor.

Faptele descrise în cele două numere anterioare pot fi urmărite doar printr-un denunţ al persoanei vătămate sau al reprezentantului său legal.

În situaţiile de la punctul 2 al acestui articol, atunci când persoana vătămată este una dintre cele la care se referă articolul 173.2, pedeapsa va fi localizarea permanentă de la 4 la 8 zile, întotdeauna la un domiciliu diferit şi îndepărtat de cel al victimei, sau munca în folosul comunităţii de la 5 la 10 zile. În aceste cazuri nu se va cere denunţul la care se referă paragraful anterior al acestui articol, cu excepţia urmăririi cauzelor referitoare la injurii.

Articolul 621

1. Cei care printr-o imprudenţă gravă cauzează vreuna dintre vătămările prevăzute la alineatul 2 al articolului 147 vor fi pedepsiţi cu amenda de la 1 la 2 luni.

2. Cei care printr-o imprudenţă puţin gravă cauzează moartea altei persoane vor fi pedepsiţi cu amenda de la 1 la 2 luni.

3. Cei care printr-o imprudenţă puţin gravă cauzează o vătămare care ar putea constitui o infracţiune vor fi pedepsiţi cu amenda de la 10 la 30 zile.

4. Dacă fapta se comite cu un vehicul cu motor sau un moped, se va putea aplica în plus pedeapsa privării de dreptului de a conduce vehicule cu motor şi mopede pentru o perioadă de la 3 luni la 1 an.

5. Dacă fapta se comite cu o armă, se va putea aplica, în plus, privarea dreptului de a deţine şi purta arme pentru o perioadă de la 3 luni la 1 an.

6. încălcările pedepsite în acest articol vor fi urmărite doar în urma unui denunţ al persoanei vătămate sau al reprezentantului său legal.

Articolul 622

Părinţii care fără a ajunge să comită o infracţiune contra relaţiilor familiale sau, după caz, de nerespectare a acestuia, încalcă regimul de custodie al copiilor lor minori, stabilit de către autoritatea judiciară sau administrativă, vor fi pedepsiţi cu amenda de la 1 la 2 luni.

TITLUL II

Abateri contra patrimoniului

Articolul 623

Vor fi pedepsiţi cu localizarea permanentă de la 4 la 12 zile sau cu amenda de la 1 la 2 luni:

1. Cei care comit un furt, dacă valoarea lucrului furat nu depăşeşte 400 euro. În toate cazurile de comitere repetată a acestei abateri se va aplica pedeapsa cu localizare permanentă. În acest din urmă caz, judecătorul poate prevedea în hotărâre ca localizarea permanentă să fie făcută în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale la cel mai apropiat penitenciar de locuinţa condamnatului, în temeiul dispoziţiilor punctului 2 al articolului 37.1

Repetarea va fi apreciată în baza numărului de abateri comise, fie că sunt judecate sau nu, şi în funcţie de cât de apropiate sunt în timp.

2. Cei care realizează activitatea descrisă la articolul 236, doar dacă valoarea lucrului nu depăşeşte 400 euro.

3. Cei care sustrag sau utilizează fără autorizaţia necesară, fără intenţia de a şi-l însuşi, un vehicul cu motor sau o motoretă, dacă valoarea vehiculului folosit nu depăşeşte 400 euro.

Dacă fapta este comisă folosind forţa, se va aplica pedeapsa în limita sa superioară. Dacă este comisă cu violenţă sau cu intimidarea persoanelor, se va pedepsi conform celor prevăzute la articolul 244.

4. Cei care comit tâlhării, însuşiri ilegale sau fraude privind electricitatea, gazul, apa sau alt element, energie ori fluid, sau asupra terminalelor de telecomunicaţii, într-o cantitate ce nu depăşeşte 400 euro.

5. Cei care comit faptele descrise la punctul 2 al articolului 270.1 şi 274.2, atunci când profitul nu depăşeşte 400 euro, cu excepţia cazului în care există una din circumstanţele prevăzute la articolele 271 şi respectiv 276.

Articolul 624

1. Cel care comite actele cuprinse la articolul 246 va fi pedepsit cu amenda de la 10 la 30 zile, dacă utilitatea nu depăşeşte 400 euro sau nu este estimabilă, doar dacă intervine denunţul victimei.

2. Va fi pedepsit cu amenda de la 10 zile la 2 luni cel care comite actele cuprinse la articolul 247, dacă utilitatea reportată nu depăşeşte 400 euro.

Articolul 625

1 Va fi pedepsit cu localizarea permanentă de la 2 la 12 zile sau cu amenda de la 10 la 20 zile cel care cauzează cu intenţie, pagube al căror cuantum nu depăşeşte 400 euro.

2. Se va aplica pedeapsa în jumătatea sa superioară, dacă pagubele sunt cauzate în locurile sau referitor la bunurile prevăzute la articolul 323 al acestui Cod.

Articolul 626

Cei care produc prejudicii bunurilor imobile de domeniu public sau privat, fără autorizaţia corespunzătoare a administraţie sau a proprietarilor, vor fi pedepsiţi cu localizarea permanentă de la 2 la 6 zile sau de la 3 la 9 zile de muncă în folosul comunităţii.

Articolul 62715)

(Abrogat)

Articolul 62816)

(Abrogat)

TITLUL III

Abateri contra intereselor generale

Articolul 629

Vor fi pedepsiţi cu localizarea permanentă de la 2 la 8 zile sau cu amenda de la 20 la 60 zile cei care, primind de bună-credinţă monede, bancnote, timbre de poştă sau efecte timbrate false, le pun în circulaţie într-o cantitate ce nu depăşeşte 400 euro, având cunoştinţă de caracterul lor fals.

Articolul 630

Cel care abandonează seringi, în orice caz, sau alte instrumente periculoase într-un mod sau în situaţii care ar putea cauza vătămarea persoanelor sau răspândirea de boli, ori în locuri frecventate de minori, vor fi pedepsiţi cu localizarea permanentă de la 6 la 10 zile sau cu amenda de la 1 la 2 luni.

Articolul 631

1. Stăpânii sau cei însărcinaţi cu păstrarea de animale feroce sau dăunătoare, care le lasă libere sau în condiţii de a cauza rău, vor fi pedepsiţi cu amenda de la 20 la 30 zile.

2. Cei care abandonează un animal domestic în condiţii care îi pot periclita viaţa sau integritatea vor fi pedepsiţi cu amenda de la 15 zile la 2 luni.

Articolul 632

1. Cel care tunde, taie, arde, smulge, recoltează vreo specie sau subspecie de floră ameninţată sau derivate ale sale, fără a produce un prejudiciu grav pentru mediu înconjurător, va fi pedepsit cu amenda de la 10 la 30 zile sau cu munca în folosul comunităţii de la 10 la 20 zile.

2. Cei care maltratează cu cruzime animalele domestice sau oricare alte animale, în spectacole neautorizate, fără a se afla în situaţiile prevăzute la articolul 337, vor fi pedepsiţi cu amenda de la 20 la 60 zile sau munca în folosul comunităţii de la 20 la 30.

TITLUL IV

Abateri contra ordinii publice

Articolul 633

Cei care perturbă în mod mai puţin grav ordinea în şedinţele unui tribunal sau judecătorii, în actele publice, în spectacole sportive sau culturale, solemnităţi sau reuniuni numeroase, vor fi pedepsiţi cu localizarea permanentă de la 2 la 12 zile şi cu amenda de la 10 la 30 zile.

Articolul 634

Cei care arată lipsă de respect şi consideraţie datorate autorităţii şi agenţilor săi, sau nu li se supun în situaţii de mică gravitate, atunci când aceştia îşi exercită funcţiile, vor fi pedepsiţi cu amenda de la 10 la 60 zile.

Articolul 635

Va fi pedepsit cu localizarea permanentă de la 2 la 10 zile sau cu amenda de la 1 la 2 luni cel care rămâne împotriva voinţei titularului, în afara orelor de program, în sediul unei persoane juridice publice sau private, încăpere profesională ori birou sau clădire comercială ori local deschis publicului.

Articolul 636

Cei care realizează activităţi neavând asigurările obligatorii de răspundere civilă care se cer legal pentru exerciţiul acestora vor fi pedepsiţi cu amenda de la 1 la 2 luni.

Nu se va considera cuprinsă între activităţile la care se referă paragraful anterior conducerea vehiculelor cu motor sau mopedelor.

Articolul 637

Cel care foloseşte în public şi ilegal uniforme, costume, insigne sau decoraţii oficiale, sau îşi atribuie în mod public calitatea de profesionist în baza unui titlu academic pe care nu-l posedă va fi pedepsit cu localizarea permanentă de la 2 la 10 zile sau cu amenda de la 10 la 30 zile.

TITLUL V

Dispoziţii comune pentru abateri

Articolul 638

În aplicarea pedepselor indicate în acest volum, vor acţiona judecătorii şi tribunalele, conform autorităţii lor, în limitele fiecăreia, ţinând seama de circumstanţele cazului şi de persoana inculpatului, fără a se limita la normele articolelor 61-72 ale acestui Cod.

Articolul 639

Abaterile ce pot fi urmărite numai la cererea persoanei vătămate, pot fi de asemenea denunţate de către Ministerul Public dacă victima este un minor, o persoană cu handicap sau aflată în situaţie de incapacitate.

Absenţa denunţului nu va împiedica efectuarea demersurilor de tip preventiv.

În cazul acestor abateri, iertarea din partea celui vătămat sau a reprezentantului legal va stinge acţiunea penală sau pedeapsa impusă, cu excepţia celor dispuse la al doilea paragraf de la punctul 4 al articolului 130.

DISPOZIŢII ADIŢIONALE

Prima dispoziţie adiţională

Atunci când o persoană este declarată lipsită de răspundere penală determinat de existenţa uneia dintre cauzele prevăzute la punctele 1 şi 3 ale articolului 20 din acest Cod, Ministerul Public va cere insistent, dacă este cazul, declaraţia de incapacitate în faţa Jurisdicţiei Civile, cu excepţia situaţiei în care aceasta nu a fost anterior acordată şi, după caz, va cere internarea conform normelor legislaţiei civile.

A doua dispoziţie adiţională

Atunci când autoritatea guvernamentală are cunoştinţă despre existenţă unui minor sau a unei persoane legal incapabile care se găseşte în situaţie de prostituţie, cu sau fără voinţa sa, însă cu lipsa persoanelor care să exercite asupra ei autoritatea familială sau etico-socială ori de fapt, sau atunci când minorul sau persoana legal incapabilă nu are astfel de persoane, ori acestea au abandonat-o şi nu îşi asumă custodia ei, autoritatea va comunica imediat acest fapt instituţiei publice însărcinată cu protecţia minorilor din respectivul teritoriu şi Ministerului Public, pentru a acţiona în conformitate cu competenţele lor.

De asemenea, în situaţiile în care judecătorul sau tribunalul dispune interzicerea specială a exercitării drepturilor părinteşti, a primirii, încredinţării, a dreptului de a fi tutore sau curator, va comunica imediat acest lucru instituţiei publice însărcinată cu protecţia minorilor din respectivul teritoriu şi Ministerului Public, pentru a acţiona în conformitate cu competenţele lor.

A treia dispoziţie adiţională

Atunci când, intervenind denunţul sau reclamaţia părţii vătămate, se iniţiază o procedură penală pentru faptele constitutive ale încălcărilor prevăzute şi pedepsite de articolele 267 şi 621 ale prezentului Cod, vor putea să se prezinte în demersurile penale care se iniţiază şi să se constituie părţi toţi ceilalţi implicaţi în aceleaşi fapte care se consideră vătămaţi, oricare ar fi cuantumul pagubelor pe care îl reclamă.

DISPOZIŢII TRANZITORII

Prima dispoziţie tranzitorie

Infracţiunile şi abaterile comise până în ziua intrării în vigoare a acestui Cod vor fi judecate conform cadrului legal şi a celorlalte legi penale speciale care se abrogă. Odată intrat în vigoare prezentul Cod, dacă dispoziţiile acestuia sunt mai favorabile pentru inculpat, se vor aplica acestea.

A doua dispoziţie tranzitorie

Pentru a determina care este legea cea mai favorabilă se va ţine seama de pedeapsa care corespunde faptei judecate cu aplicarea normelor complete ale unuia sau celuilalt Cod. Dispoziţiile referitoare la executarea de pedepse prin muncă vor fi aplicabile doar condamnaţilor conform Codului abrogat şi nu vor putea beneficia de ele cei cărora li se aplică dispoziţiile noului Cod. În oricare dintre cazuri, va fi audiat inculpatul.

A treia dispoziţie tranzitorie

Directorii locurilor de detenţie vor transmite cu cea mai mare urgenţă, de la publicarea noului Cod Penal, judecătorilor şi tribunalelor care au competenţă de a judeca sentinţa executorie, relaţii despre condamnaţii deţinuţi în centrul pe care îl conduc, şi desfiinţarea provizorie a pedepsei în executare, semnalând zilele pe care inculpatul le-a executat prin muncă şi cele pe care le poate executa, după caz, în viitor conform articolului 100 al Codului penal care se abrogă şi dispoziţiilor complementare.

A patra dispoziţie tranzitorie

Judecătorii şi tribunalele menţionate în dispoziţia anterioară vor proceda, odată primită soluţia anterioară de condamnare, la transmiterea unei copii Ministerului Public, pentru ca acesta să informeze dacă procedează la revizuirea sentinţei şi, într-un astfel de caz, (să precizeze) termenii revizuirii. După raportul procurorului, vor proceda de asemenea la audierea inculpatului, comunicându-i termenii revizuirii propuse, precum şi la transmiterea unei copii Avocatului care l-a apărat în proces, pentru ca acesta să expună ceea ce consideră mai favorabil pentru inculpat.

A cincea dispoziţie tranzitorie

Consiliul General al Puterii Judiciare, în cadrul competenţelor pe care i le atribuie articolul 98 al Legii Organice a Puterii Judiciare, va putea atribui uneia sau mai multor judecătorii penale sau secţii ale tribunalelor provinciale care se ocupă în regim de exclusivitate cu executarea sentinţelor penale, revizuirea sentinţelor definitive dictate înainte de intrarea în vigoare a acestui Cod.

Aceşti judecători sau tribunale vor proceda la revizuirea sentinţelor definitive şi la cele în care condamnatul execută efectiv pedeapsa, aplicând dispoziţia cea mai favorabilă, considerată în mod concret şi nu prin exerciţiul autorităţii judiciare. În cazul pedepselor privative de libertate nu se va considera mai favorabil acest Cod, atunci când durata pedepsei anterioare, impusă faptei cu circumstanţele sale, se aplica de asemenea în conformitate cu noul Cod. Face excepţie situaţia în care acest Cod conţine pentru aceeaşi faptă prevederea alternativă a unei pedepse neprivative de libertate; într-un astfel de caz va trebui să se revizuiască sentinţa.

Nu se vor revizui sentinţele în care executarea pedepsei este suspendată, fără a aduce atingere faptului de a face acest lucru, în cazul în care se revocă suspendarea şi înainte de a se fi împlinit efectiv pedeapsa suspendată. Aceeaşi regulă se va aplica dacă cel condamnat se află în perioada de liberare condiţionată.

De asemenea nu se vor revizui sentinţele în care, conform Codului abrogat şi celui nou, corespunde, exclusiv, pedeapsa amenzii.

A şasea dispoziţie tranzitorie

Nu vor fi revizuite sentinţele în care pedeapsa este executată sau suspendată, chiar dacă se află în curs de executare alte dispoziţii ale hotărârii, precum şi cele executate în totalitate, fără a aduce atingere faptului ca judecătorul sau tribunalul, care în viitor ar putea să le aibă în vedere în caz de recidivă, să trebuiască să examineze în prealabil dacă fapta condamnată prin aceste sentinţe a încetat să constituie infracţiune sau să poată să i se aplice o pedeapsă mai mică decât cea impusă conform acestui Cod.

În cazurile de graţiere parţială nu se vor revizui sentinţele atunci când pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul este cuprinsă într-un cadru aplicabil inferior faţă de noul Cod.

A şaptea dispoziţie tranzitorie

În vederea aprecierii circumstanţei agravante de recidivă, se vor înţelege ca fiind cuprinse în acelaşi titlu al acestui Cod acele infracţiuni prevăzute în Codul penal care se abrogă şi care au denumirea asemănătoare, afectează în acelaşi mod aceeaşi valoare socială.

A opta dispoziţie tranzitorie

În cazurile în care pedeapsa care ar putea corespunde pentru aplicarea acestui Cod este cea de arest la sfârşit de săptămână, se va considera, pentru a aprecia gravitatea sa comparativă, că durata privării de libertate este echivalentă cu 2 zile pentru fiecare sfârşit de săptămână care corespundea a se aplica. Dacă pedeapsa este amenda, se va considera că fiecare zi de arest care s-a aplicat sau pe care ar fi putut să o aplice judecătorul sau tribunalul conform Codului care se abrogă, este echivalentă a două zile-amendă prevăzute de prezentul Cod.

A noua dispoziţie tranzitorie

În sentinţele pronunţate conform legislaţiei care se abrogă şi care nu sunt definitive, fiind în aşteptarea apelului, se vor respecta, odată trecută perioada de vacatio legis, următoarele reguli:

a) Dacă este vorba de un apel, părţile vor putea invoca, iar judecătorul sau tribunalul va aplica din oficiu normele noului Cod, atunci când acestea rezultă a fi mai favorabile inculpatului;

b) Dacă este vorba de un apel în casaţie, încă neformalizat, apelantul va putea semnala încălcările legii bazându-se pe normele noului Cod;

c) Dacă, odată introdus apelul în casaţie, se află în curs de instrucţie, se va transmite din nou recurentului, din oficiu sau la cererea părţii, pentru termenul de 8 zile, pentru a adapta, dacă va considera convenabil, motivele de casaţie la normele noului Cod, iar recursul astfel modificat se va comunica părţilor interesate, procurorul şi magistratul raportor continuând formalităţile în modul legal prevăzut în continuare.

A zecea dispoziţie tranzitorie

Măsurile de siguranţă care se găsesc în executare sau în aşteptarea ei, dispuse conform Legii de periculozitate şi reabilitare socială, sau în aplicarea punctelor 1 şi 3 ale articolului 8 sau al punctului 1 al articolului 9 din Codului penal care se abrogă, vor fi revizuite conform normelor titlului IV al volumului I din acest Cod şi regulilor anterioare.

În acele cazuri în care durata maximă a măsurii prevăzute în acest Cod este inferioară timpului pe care l-au îndeplinit efectiv cei supuşi acesteia, judecătorul sau tribunalul va considera terminată această executare şi, în cazul în care este vorba de o măsură de internare, va ordona imediată sa punere în libertate.

A unsprezecea dispoziţie tranzitorie

1. Atunci când trebuie să se aplice Legile penale speciale sau procesuale de către jurisdicţia ordinară, se vor înţelege înlocuite:

a) Pedeapsa de detenţiune majoră, cu cea a închisorii de la 15 la 20 ani, cu clauza de majorare a acesteia la pedeapsa închisorii de la 20 la 25 ani, atunci când există 2 sau mai multe circumstanţe agravante.

b) Pedeapsa cu închisoare minimă, cu cea a închisorii de la 8 la 15 ani.

c) Pedeapsa cu închisoare majoră, cu cea a închisorii de la 3 la 8 ani.

d) Pedeapsa cu închisoare minimă, cu cea a închisorii de la 6 luni la 3 ani.

e) Pedeapsa majoră de arest, cu cea de arest de la 6 la 15 week-end-uri.

f) Pedeapsa amenzii impusă la o sumă mai mare de o 100 000 peseta indicată pentru fapte pedepsite ca infracţiuni, cu pedeapsa amenzii de la 3 la 10 luni.

g) Pedeapsa amenzii impuse la o sumă mai mică de 100 000 peseta impusă pentru fapte pedepsite ca infracţiuni, cu pedeapsa amenzii de la 2 la 3 luni.

h) Pedeapsa amenzii impuse pentru fapte infracţionale la o sumă proporţională cu profitul obţinut sau cu paguba cauzată va continua să se aplice în mod proporţional.

i) Pedeapsa minimă de arest, cu cea de arest de la 1 la 6 weekenduri.

j) Pedeapsa amenzii stabilită pentru faptele definite drept delicte, cu amenda de Ia 1 Ia 60 zile.

k) Pedepsele privative de drepturi se vor aplica în termenii şi pentru perioadele stabilite de acest Cod.

l) Oricare altă pedeapsă dintre cele înlocuite în acest Cod cu pedeapsa sau măsura de siguranţă pe care judecătorul sau tribunalul o consideră mai corespunzătoare şi de aceeaşi sau de mai mică gravitate. Dacă nu există sau dacă sunt toate mai grave, nu se va mai aplica.

2. În caz de îndoială, va fi audiat inculpatul.

A douăsprezecea dispoziţie tranzitorie

(Abrogată)

DISPOZIŢIA DE ABROGARE

Unica dispoziţie de abrogare

1. Sunt abrogate:

a) Textul consolidat al Codului penal publicat prin Decretul 3096/1973, din 14 septembrie, conform Legii 44/1971, din 15 noiembrie, cu modificările sale ulterioare, cu excepţia articolelor 8.2, 9.3, a Normei 1 de la articolul 20 în ceea ce priveşte punctul 2 al articolului 8, punctul 2 al articolului 22, 65, 417 bis şi prima şi a doua dispoziţie adiţională din Legea organică 3/1989, din 21 iunie;

b) Legea din 17 martie 1908 cu privire la condamnarea condiţionată, cu modificările sale ulterioare şi dispoziţiile complementare;

c) Legea 16/1970, din 4 august, referitoare la periculozitate şi reabilitarea socială, cu modificările sale ulterioare şi dispoziţiile complementare;

d) Legea din 26 iulie 1878, de interzicere a exerciţiilor periculoase executate de minori;

e) Normele penale substantive ale următoarelor legi speciale:

Legea din 19 septembrie 1896, pentru protecţia păsărilor insectivore;

Legea din 16 mai 1902, privind proprietatea industrială;

Legea din 23 iulie 1903, privind cerşetoria în cazul minorilor;

Legea din 20 februarie 1942, referitoare la pescuitul fluvial;

Legea din 31 decembrie 1946, referitoare la pescuitul cu explozive;

Legea 1/1970, din 4 aprilie, referitoare la vânătoare. Infracţiunile şi delictele prevăzute în această lege, care nu sunt conţinute în acest Cod, vor fi considerate drept încălcări administrative foarte grave, fiind sancţionate cu amenda de la 50 000 la 500 000 peseta şi cu retragerea permisului de vânătoare sau a posibilităţii de a-l obţine pentru un termen de la 2 la 5 ani.

f) Următoarele norme:

Articolul 256 al Regulamentului penitenciar, aprobat prin Decretul regal 1201/1981, din 8 mai;

Articolele 65 şi 73 al Regulamentului serviciilor de închisoare, aprobat prin Decretul din 2 februarie 1956;

Articolele 84 Articolele 84 şi 90 F) din Legea 25/1964, din 29 aprilie, privind energia nucleară;

Articolul 54 din Legea 33/1971, din 21 iulie, privind emigrarea;

Punctul 2 al articolului 24 din Legea organică 3/1981, din 6 aprilie, referitoare la Avocatul Poporului;

Articolul 2 din Legea organică 8/1984, din 26 decembrie, privind regimul de recursuri în caz de obiecţie de conştiinţă şi regimul său penal;

Articolul 4 din Legea organică 5/1984, din 24 mai, referitoare la prezentarea în faţa Comisiilor de Investigare ale Congresului şi Senatului sau a ambelor Camere;

Articolele 29 şi 49 din Legea 209/1964, din 24 decembrie, penal şi procesual ale aviaţiei;

Termenii „activ şi” din articolului 137 din Legea organică 5/1985, din 19 iunie, a regimului electoral general;

Articolul 6 din Legea 57/1968, din 27 iulie, privind perceperea sumelor anticipate în construcţia şi vânzarea de locuinţe.

2. Sunt de asemenea abrogate toate normele care sunt incompatibile cu cele dispuse în acest Cod.

DISPOZIŢII FINALE

Prima dispoziţie finală

Codul de procedură penală va fi modificat după cum urmează:

„Articolul 14.3. Pentru a judeca şi decide în cauzele pentru infracţiuni mai puţin grave, precum pentru abateri, fie sau nu incidentale, imputabile autorilor acestor infracţiuni sau altor persoane, atunci când comiterea delictului sau probarea lui au fost relaţionate cu aceştia, (va fi competent) judecătorul Secţiei Penale al circumscripţiei în care a fost săvârşită infracţiunea sau judecătorul central al Secţiei Penale în materia care îi este proprie”.

„Articolul 779. Fără a aduce atingere celor stabilite pentru celelalte procese speciale, procedura reglementată în acest titlu se va aplica judecării infracţiunilor pedepsite cu pedeapsa privativă de libertate mai mică de 9 ani, sau cu oricare altă pedeapsă de altă natură, fie că sunt unice, mixte sau alternative, oricare ar fi numărul sau durata lor”.

A doua dispoziţie finală

Punctul 2 al articolului 1 din Legea organică 5/1995, referitor la Curtea cu Juri, este redactat în felul următor:

„2. În cadrul procedurii de judecată prevăzute la alineatul anterior, Curtea cu Juri va fi competentă să judece şi să decidă în cauzele pentru infracţiunile încadrate în următoarele norme ale Codului Penal:

a) Omorul (articolele 138-140);

b) Ameninţările (articolul 169.1);

c) Omisiunea de la datoria de a acorda ajutor (articolele 195 şi 196);

d) Violarea de domiciliu (articolele 202 la 204);

e) Incendiile forestiere (articolele 352-354);

f) Neloialitatea în păstrarea de documente (articolele 413-415);

g) Mita (articolele 419-426);

h) Traficul de influenţă (articolele 428-430);

i) Deturnarea de fonduri publice (articolele 432-434);

j) Fraude şi taxe ilegale (articolele 436 la 438);

k) Afaceri interzise funcţionarilor (articolele 439 şi 440);

l) Neloialitatea în custodia deţinuţilor (articolul 471)”.

A treia dispoziţie finală

1. Capitolul VI din Legea 35/1998, din 22 noiembrie, referitoare la tehnicile de reproducere asistată, va fi modificat în felul următor:

1. Sunt suprimate literele a), k), l) şi v) ale alineatului 2.B) al articolului 20;

2. Textul de la litera r) al acestui alineat 2. b) se va înlocui cu următorul: „transferul de gameţi sau preembrioni umani în uterul altei specii animale sau operaţia inversă, ca şi fecundările între gameţi umani şi animali care nu sunt autorizate”.

2. Articolul 21 al capitolului VII din Legea 35/1988, referitoare la tehnicile de reproducere asistată, va deveni articolul 24.

A patra dispoziţie finală

Legea organică 1/1982, din 5 mai, privind protecţia dreptului la onoare, la intimitate personală şi familială şi la propria imagine, va fi modificată în felul următor:

„Articolul 1

2. Caracterul infracţional al intruziunii nu va împiedica recurgerea la procedura de tutelă judecătorească prevăzută la articolul 9 al acestei legi. În orice caz, vor fi aplicabile criteriile acestei legi pentru determinarea răspunderii civile derivate din infracţiune”.

„Articolul 7.

7. Imputarea de fapte sau manifestarea unor judecăţi de valoare prin acţiuni sau expresii care în orice mod lezează demnitatea altei persoane, aducând atingere prestigiului său sau atentând la propria stimă de sine”.

A cincea dispoziţie finală

A două dispoziţie adiţională a Legii organice 6/ 1995, din 29 iunie, va fi modificată în felul următor:

„Exonerarea de răspunderea penală avută în vedere la al doilea paragraf al articolului 305, punctul 4; articolul 307 punctul 3, şi articolul 308, punctul 4, va fi de asemenea aplicabilă chiar dacă pagubele, obiect de reglementare, sunt inferioare sumelor stabilite la articolele menţionate”.

A şasea dispoziţie finală

Titlul V al volumului I din acest Cod, articolele 193, 212, 233.3 şi 272, precum şi prima şi a doua dispoziţie adiţională, a douăsprezecea dispoziţie tranzitorie şi prima şi a treia dispoziţie finală au caracter de lege obişnuită.

A şaptea dispoziţie finală

Prezentul Cod va intra în vigoare la 6 luni de la publicarea sa completă în „Monitorul Oficial al Statului” şi se va aplica tuturor faptelor pedepsibile care se comit începând de la intrarea sa în vigoare.

În ciuda celor expuse anterior, face excepţie intrarea în vigoare a articolului 19, până la momentul intrării în vigoare a legii care stabileşte răspunderea penală a minorului la care se referă această normă.

1) Publicare: Monitorul Oficial nr. 281 din 24 noiembrie 1995.

2) Primul paragraf al punctului 5 este modificat prin unicul articol 1 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

3) Modificat prin unicul articol 2 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

4) Adăugat de unicul articol 3 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

5) Modificat de unicul articol 4 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

6) Modificat de unicul articol 5 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

7) Adăugat de unicul articol 6 al Legii organice 7/2012 din 27 decembrie.

8) Adăugat de unicul articol 7 al Legii organice 7/2012 din 27 decembrie.

9) Modificat de unicul articol 8 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

10) Abrogat de unica dispoziţie de abrogare 1 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

11) Modificat de unicul articol 10 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

12) Modificat de unicul articol 10 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

13) Modificat de unicul articol 11 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

14) Adăugat de unicul articol 12 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

15) Abrogat prin unica dispoziţie de abrogare 1 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.

16) Abrogat prin unica dispoziţie de abrogare 1 din Legea organică 7/2012 din 27 decembrie.