Codul penal al Republicii Slovenia

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Partea generală (art. 1-99)

Impunerea răspunderii penale. Răspunderea penală în Republica Slovenia poate fi atrasă câtă vreme se respectă drepturile omului şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie în mod democratic şi în baza principiilor unui stat de drept.

Sistemul de sancţiuni penale. Sancţiunile penale includ: sentinţe, avertismente şi măsuri de siguranţă.

Dacă făptuitorul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, el poate fi supus confiscării bunurilor şi publicării hotărârii judecătoreşti în condiţiile stabilite prin Cod.

Momentul săvârşirii unei infracţiuni. O infracţiune este săvârşită în momentul în care făptuitorul acţionează sau a fost obligat să acţioneze indiferent de momentul în care a avut loc consecinţa ilegală.

Necunoaşterea legii. Autorul unei infracţiuni nu este considerat răspunzător în temeiul dreptului penal dacă, din motive justificate, nu cunoştea că o astfel de infracţiune este ilegală.

Suspendarea executării pedepsei. Instanţa poate suspenda o pedeapsă atunci când acest lucru este prevăzut în mod expres prin lege.

Selectarea instrucţiunilor. În aplicarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa poate, de asemenea, să emită una sau mai multe instrucţiuni pe care infractorul trebuie să le respecte.

Instrucţiunile instanţei pot include următoarele obligaţii: să se supună unui tratament medical într-o instituţie corespunzătoare şi, de asemenea, unui tratament pentru dependenţă de alcool sau droguri, cu acordul său; să participe la sesiuni de consultare profesională, psihologică sau de altă natură; să se califice pentru un loc de muncă sau să ocupe un loc de muncă adecvat sănătăţii, abilităţilor şi înclinaţiilor sale; să cheltuiască bani în funcţie de obligaţiile sale de întreţinere a familiei; interzicerea asocierii cu anumite persoane; interdicţia de a se apropia de victimă sau de o altă persoană; interzicerea accesului în anumite locuri.

Executarea pedepsei sub supraveghere este exercitată de un consultant desemnat de instanţă. Consultantul va acorda asistenţă infractorului şi va supraveghea îndeplinirea de către acesta a instrucţiunilor instanţei.

Anularea permisului de conducere. Instanţa poate anula un permis pentru utilizarea unui autovehicul de un anumit tip sau categorie şi poate dispune ca un nou permis de conducere să nu fie eliberat autorului unei infracţiuni împotriva siguranţei circulaţiei pe drumurile publice într-o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult cinci ani. În cazul în care făptuitorul nu deţine un permis de conducere, instanţa poate dispune să nu i se elibereze un permis de conducere.

Confiscarea bunurilor. Bunurile utilizate sau destinate utilizării sau obţinute prin săvârşirea unei infracţiuni pot fi confiscate dacă aparţin făptuitorului.

Bunurile prevăzute la alineatul precedent pot fi confiscate chiar şi atunci când nu aparţin făptuitorului, dacă acest lucru este necesar din motive de securitate generală sau de moralitate şi dacă nu se aduce atingere în acest fel drepturilor altor persoane de a solicita despăgubiri de la făptuitor.

Protecţia persoanei vătămate. Persoana vătămată care a fost obligată în cadrul unei acţiuni penale de către instanţă să-şi formuleze cererea de recuperare a daunelor într-o acţiune civilă, îşi poate recupera daunele din valoarea bunurilor confiscate, cu condiţia să pună în mişcare o acţiune civilă în termen de şase luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive, îndrumând-o să pună în mişcare o acţiune civilă şi cu condiţia ca aceasta să solicite decontarea din valoarea bunurilor confiscate în termen de trei luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive prin care se aprobă cererea sa.

Partea specială (art. 100-381)

Interzicerea creării unor fiinţe vii. Persoana care produce sau participă la producerea sau încearcă să producă sau să încrucişeze fiinţe umane sau alte specii, care sunt dăunătoare pentru omenire şi interzise conform reglementărilor şi dreptului internaţional, va fi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

Încălcarea dreptului la egalitate. Persoana care, din cauza diferenţelor de naţionalitate, rasă, culoare, religie, rădăcini etnice, sex, limbă, convingeri politice sau de altă natură, orientare sexuală, situaţie financiară, naştere, moştenire genetică, educaţie, poziţie socială sau orice altă circumstanţă privează de sau restrânge drepturile omului sau libertatea altei persoane, recunoscute de comunitatea internaţională sau stabilite de Constituţie sau prin lege, sau acordă altei persoane un privilegiu sau avantaj special pe baza unei astfel de discriminări, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii.

Interceptarea convorbirilor şi înregistrările audio ilegale. Persoana care interceptează convorbirile sau înregistrează în mod ilegal o convorbire sau o declaraţie privată prin utilizarea unor dispozitive speciale sau transmite direct o astfel de convorbire sau declaraţie unei terţe persoane sau astfel îi permite în mod direct să afle despre o astfel de convorbire sau declaraţie se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii.

Publicarea ilegală a înscrisurilor sub semnătură privată. Persoana care publică un jurnal, o scrisoare sau orice alt înscris sub semnătură privată care aparţine altor persoane, fără permisiunea lor oficială, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii.

Încălcarea dreptului la recurs. Persoana care, în exercitarea atribuţiilor sale, împiedică o altă persoană să îşi exercite dreptul de a face recurs, de a înainta o cerere sau de a căuta alte căi de atac, cereri sau plângeri sau de la iniţierea oricărui motiv politic sau de altă natură de interes public, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii.

Insulta. Persoana care insultă o altă persoană se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

Dacă insulta a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Punerea în circulaţie de informaţii false la adresa unei persoane. Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii false despre o altă persoană, care pot aduce atingere onoarei sau reputaţiei acesteia şi despre care ştie că sunt false, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Dacă afirmaţiile sau informaţiile puse în circulaţie sunt de aşa natură încât pot avea consecinţe grave asupra persoanei defăimate, făptuitorul va fi sancţionat cu pedeapsa închisorii.

Defăimarea. Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii false despre o altă persoană, care pot aduce atingere onoarei sau reputaţiei acelei persoane, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Calomnia. Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii referitoare la afacerile personale sau familiale ale unei alte persoane, care sunt capabile să aducă atingere onoarei şi reputaţiei persoanei respective, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Dacă afirmaţiile sau informaţiile puse în circulaţie sunt de aşa natură încât pot avea consecinţe grave asupra persoanei defăimate, făptuitorul va fi sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Insultă la adresa Republicii Slovenia. Persoana care săvârşeşte în mod public oricare dintre infracţiunile prevăzute la articolele 158-162 din Codul penal împotriva Republicii Slovenia sau împotriva Preşedintelui Republicii în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor sale, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărei persoane care a pângărit public steagul, stema sau imnul naţional al Republicii Slovenia.

Neacordarea asistenţei medicale. Un medic sau orice alt cadru medical care nu-şi îndeplineşte atribuţiile profesionale prin faptul că nu acordă ajutor unui pacient sau oricărei persoane a cărei viaţă este pusă în pericol se sancţionează cu pedeapsa închisorii.

Medicina empirică. Persoana care efectuează un tratament medical sau un tratament medical alternativ, chiar dacă nu are calificările necesare şi, prin urmare, împiedică ca pacientul să solicite asistenţă medicală în timp util, se sancţionează cu pedeapsa închisorii.

Lipsa de loialitate. Persoana care, în cursul reprezentării intereselor materiale ale unei alte persoane sau care se ocupă de bunurile sale, nu îşi îndeplineşte cu bună ştiinţă obligaţia de a lucra în beneficiul său sau lucrează în detrimentul bunurilor sale, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Furnizarea ilegală de servicii de asistenţă juridică. Persoana care asigură, contra cost, asistenţă juridică în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, fără o educaţie corespunzătoare sau fără să îndeplinească condiţiile, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Procesul ilicit, parţial şi inechitabil. Judecătorul care, în desfăşurarea unei proceduri judiciare sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, nu respectă sau denaturează în mod deliberat legea cu intenţia de a-i aduce prejudicii părţii în procedură sau de a îi acorda prioritate în mod ilegal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii.

Tortura animalelor. Persoana care tratează cu cruzime un animal sau îi provoacă suferinţe inutile se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii.

Codul penal al Republicii Slovenia (KZ-1)

PARTEA GENERALĂ

Capitolul I

Dispoziţii fundamentale

Impunerea răspunderii penale

Articolul 1

(1) Răspunderea penală în Republica Slovenia poate fi atrasă câtă vreme se respectă drepturile omului şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie în mod democratic şi în baza principiilor unui stat de drept.

(2) Conform acestui Cod, răspunderea penală se va aplica prin condamnarea adulţilor care au săvârşit infracţiuni cu vinovăţie.

Legalitatea incriminării şi a pedepselor

Articolul 2

Nu se va aplica o pedeapsă sau o altă sancţiune penală unei persoane care a săvârşit o faptă care nu constituia o infracţiune în conformitate cu legea înainte de a fi săvârşită şi pentru care nu era prevăzută o pedeapsă prin lege.

Sistemul de sancţiuni penale

Articolul 3

(1) Sancţiunile penale includ: sentinţe, avertismente şi măsuri de siguranţă.

(2) Făptuitorului (denumit în continuare făptuitor) i se va aplica o pedeapsă pentru săvârşirea oricărei infracţiuni proporţional cu gravitatea faptei săvârşite şi vinovăţia acestuia. În locul unei pedepse se pot dispune avertismente şi, pe lângă o pedeapsă sau un avertisment, făptuitorului i se pot fi impuse măsuri de siguranţă în condiţiile stabilite în partea generală a prezentului Cod.

(3) Dacă făptuitorul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, se poate dispune confiscarea bunurilor şi publicarea hotărârii judecătoreşti în condiţiile stabilite prin prezentul Cod.

(4) Atunci când normele stabilesc că, din cauza condamnării pentru săvârşirea infracţiunii, drepturile sau anumite drepturi ale condamnatului (denumit în continuare condamnat) vor fi revocate sau limitate, în plus faţă de sancţiunile penale aplicate, interdicţia menţionată în articolul precedent se aplică şi pentru astfel de consecinţe juridice.

Capitolul II

Aplicarea legii penale

1. Personalitatea legii penale

Aplicarea imparţială a legii penale

Articolul 4

(1) Dacă Codul penal nu prevede altfel, legea penală se va aplica în mod egal tuturor adulţilor, indiferent dacă sunt cetăţeni (denumiţi în continuare cetăţeni) ai Republicii Slovenia sau cetăţeni străini (denumiţi în continuare cetăţeni străini).

(2) Dispoziţiile din legea penală care se referă în mod excepţional doar la cetăţenii Republicii Slovenia nu se aplică cetăţenilor altor state membre ale Uniunii Europene şi altor străini.

(3) Dacă dispoziţia din legea penală se aplică în mod excepţional doar străinilor, aceasta poate stabili când cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene nu vor fi consideraţi străini.

Domeniul special de aplicare a legii penale

Articolul 5

(1) Dacă legea stabileşte că numai persoanele având anumite calităţi, drepturi sau un statut special vor fi pedepsite pentru săvârşirea unei infracţiuni, atunci legea penală se va aplica tuturor acestor persoane.

(2) Legile penale speciale stabilesc răspunderea penală a minorilor (denumiţi în continuare minori) şi a persoanelor juridice.

(3) O lege specială care defineşte răspunderea penală a minorilor poate dispune, de asemenea, faptul că persoanele care erau deja adulte la momentul săvârşirii unei infracţiuni, dar care nu au împlinit vârsta de 21 de ani (adulţi tineri), în locul aplicării unei pedepse, în vederea asigurării dezvoltării lor personale, pot fi tratate din punct de vedere penal ca minori.

Excluderea personalităţii legii penale

Articolul 6

(1) Legea penală nu se aplică faptelor persoanelor a căror răspundere penală a fost înlăturată din cauza imunităţii în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei sau cu reglementările legilor internaţionale.

(2) În cazul în care legea stabileşte că făptuitorul va fi urmărit penal pentru o infracţiune în baza unei plângeri prealabile sau a introducerii unei acţiuni în instanţă, atunci o astfel de dispoziţie nu va fi aplicabilă persoanei împotriva căreia persoana vătămată (denumită în continuare victimă) nu a introdus o acţiune în instanţă sau nu a depus o plângere prealabilă sau nu a retras-o.

2. Aplicabilitatea în timp

Aplicarea unei legi ulterioare mai puţin severe pentru făptuitor

Articolul 7

(1) Făptuitorul unei infracţiuni se va supune dispoziţiilor legale aplicabile la momentul săvârşirii infracţiunii.

(2) Dacă legea se modifică după săvârşirea unei infracţiuni (o dată sau de mai multe ori), se vor aplica făptuitorului dispoziţiile care prevăd pedeapsa cea mai puţin severă.

(3) Alineatele 1 şi 2 din prezentul articol se aplică şi în ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a reglementărilor la care se referă Codul penal. Dacă, din cauza modificării unei astfel de reglementări, infracţiunea nu este definită doar în mod diferit, ci şi reprezintă o altă acţiune ilegală, Codul penal se modifică de asemenea, iar dispoziţiile care prevăd pedeapsa cea mai puţin severă se aplică făptuitorului, deoarece fapta sa nu mai reprezintă infracţiune.

Legi cu durată limitată

Articolul 8

Codul penal sau altă reglementare, la care se referă Codul penal, care ar trebui să fie valabilă doar pentru o perioadă limitată, pot fi aplicate dacă nu se stabileşte altfel şi după expirarea perioadei în cazul săvârşirii infracţiunii pe durata cât Codul penal sau reglementarea erau încă în vigoare.

Aplicarea simultană a părţii generale a acestui Cod penal şi a altor legi penale

Articolul 9

(1) Dispoziţiile părţii generale a prezentului Cod penal se aplică şi infracţiunilor, definite de alte legi sau acorduri internaţionale ratificate şi emise sau legi ale Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acestea.

(2) Dacă legile care stabilesc răspunderea penală a minorilor, a persoanelor juridice sau a altor tipuri speciale de infractori sau legile (legi penale speciale) menţionează simultan aplicarea părţii generale a prezentului Cod penal în dispoziţiile lor generale, atunci se aplică Codul penal existent.

3. Aplicarea teritorială

Aplicarea Codului penal al Republicii Slovenia oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune pe teritoriul său

Articolul 10

(1) Codul penal al Republicii Slovenia se aplică oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune pe teritoriul Republicii Slovenia.

(2) Codul penal al Republicii Slovenia se aplică, de asemenea, oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune pe o navă sub pavilion naţional, indiferent de locaţia sa la momentul săvârşirii infracţiunii.

(3) Codul penal al Republicii Slovenia se aplică, de asemenea, oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune pe o aeronavă civilă internă în zbor sau pe o aeronavă militară internă, indiferent de locaţia sa la momentul săvârşirii infracţiunii.

Aplicarea Codului penal al Republicii Slovenia pentru infracţiuni speciale săvârşite într-o ţară străină

Articolul 11

Codul penal al Republicii Slovenia se aplică oricărei persoane care, aflându-se într-o ţară străină, săvârşeşte

- o infracţiune în conformitate cu articolul 243 din prezentul Cod penal sau orice altă infracţiune care, în conformitate cu acordul internaţional, trebuie urmărită penal în toate statele semnatare, indiferent de locul în care a fost săvârşită şi

- infracţiunile prevăzute la articolul 108 şi articolele 348-360 din prezentul Cod penal.

Aplicarea Codului penal al Republicii Slovenia cetăţenilor Republicii Slovenia care au săvârşit o infracţiune în străinătate

Articolul 12

Codul penal al Republicii Slovenia se aplică oricărui cetăţean al Republicii Slovenia care săvârşeşte o infracţiune în străinătate, altele decât cele specificate în articolul precedent.

Aplicarea Codului penal al Republicii Slovenia cetăţenilor străini care au săvârşit o infracţiune în străinătate

Articolul 13

(1) Codul penal al Republicii Slovenia se aplică oricărui cetăţean străin care, într-o ţară străină, a săvârşit o infracţiune împotriva Republicii Slovenia sau a oricărui cetăţean al acesteia, chiar dacă infracţiunile în cauză nu intră sub incidenţa articolului 11 din prezentul Codul penal.

(2) Codul penal al Republicii Slovenia se aplică, de asemenea, oricărui cetăţean străin care, într-o ţară străină, a săvârşit o infracţiune împotriva unei ţări terţe sau a oricărui cetăţean al acesteia dacă a fost reţinut pe teritoriul Republicii Slovenia, dar nu a fost extrădat ţării străine. În astfel de cazuri, instanţa nu va aplica făptuitorului o pedeapsă mai grea decât pedeapsa prevăzută de legea ţării în care s-a săvârşit infracţiunea.

Condiţii speciale pentru urmărirea penală

Articolul 14

(1) Dacă, în cazurile prevăzute la articolul 10 şi articolul 11 alineatul 1 din prezentul Cod penal, acţiunea penală a fost pusă în mişcare sau întreruptă într-o ţară străină, făptuitorul poate fi urmărit penal în Republica Slovenia numai cu permisiunea ministrului (denumit în continuare ministrul) justiţiei prin notificare, în condiţiile căreia urmărirea penală nu va încălca principiul non bis in idem.

(2) În cazurile prevăzute la articolele 12 şi 13 din prezentul Cod penal, făptuitorul nu va fi urmărit penal:

1) dacă a executat pedeapsa care i-a fost aplicată în ţara străină sau dacă s-a hotărât, în conformitate cu un acord internaţional, ca pedeapsa aplicată în ţara străină să fie executată în Republica Slovenia;

2) dacă a fost achitat de o instanţă străină sau dacă pedeapsa a fost suspendată sau executarea pedepsei a căzut sub incidenţa prescripţiei;

3) dacă, potrivit legii străine, infracţiunea în cauză poate fi urmărită penal doar în urma plângerii prealabile a părţii vătămate, iar aceasta din urmă nu a fost depusă.

(3) În cazurile prevăzute la articolele 12 şi 13, făptuitorul este urmărit penal doar în măsura în care comportamentul său constituie o infracţiune în ţara în care a fost săvârşită.

(4) Dacă, în cazul prevăzut la articolul 12 din prezentul Cod penal, infracţiunea săvârşită împotriva Republicii Slovenia sau a cetăţeanului acesteia nu constituie o infracţiune conform legii ţării în care a fost săvârşită, făptuitorul unei astfel de infracţiuni poate fi urmărit penal doar cu permisiunea ministrului justiţiei al Republicii Slovenia.

(5) Dacă, în toate celelalte cazuri, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 11 alineatul 2 şi alineatul 4 din prezentul articol al prezentului Cod penal, infracţiunea nu este pedepsită în ţara în care a fost săvârşită, făptuitorul poate fi urmărit penal doar cu permisiunea ministrului justiţiei şi cu condiţia ca, în conformitate cu principiile generale de drept recunoscute de comunitatea internaţională, infracţiunea în cauză să reprezinte o faptă penală la momentul săvârşirii ei.

(6) În cazul prevăzut la articolul 10, urmărirea penală a unui străin poate fi transferată în altă ţară în condiţiile prevăzute de lege.

Computarea reţinerii în străinătate

Articolul 15

Orice perioadă de detenţie şi de reţinere în timpul procedurii de extrădare sau pedeapsă cu închisoarea executată printr-o hotărâre a unei instanţe străine, dacă se va face cunoscută ulterior, va fi redusă din pedeapsa impusă pentru aceeaşi infracţiune de către instanţa naţională. În cazul în care sentinţele sunt de diferite tipuri, instanţa naţională va decide metoda adecvată de deducere a perioadei executate în străinătate. În cazul în care persoana condamnată execută împreună mai multe pedepse decât cele care i-au fost aplicate prin hotărârea pronunţată de instanţa naţională, se va considera condamnată în mod abuziv.

Capitolul III

Dispoziţii generale privind infracţiunile

1. Infracţiunea şi făptuitorul

Infracţiunea

Articolul 16

O infracţiune constituie o conduită ilegală pe care legea, din cauza protecţiei urgente a valorilor legale, o stabileşte ca fiind infracţiune, definind în acelaşi timp elementele acesteia şi pedeapsa pentru făptuitorul găsit vinovat.

Modul de săvârşire a unei infracţiuni

Articolul 17

(1) O infracţiune poate fi săvârşită printr-o acţiune voluntară sau prin omisiune.

(2) O infracţiune poate fi săvârşită prin omisiune doar atunci când făptuitorul nu a întreprins acţiunea pe care a fost obligat să o întreprindă.

(3) O infracţiune poate fi săvârşită prin omisiune, deşi infracţiunea nu constituie o omisiune penală în condiţiile legii, atunci când făptuitorul nu a împiedicat producerea unei consecinţe ilegale. În astfel de cazuri, făptuitorul va fi pedepsit pentru omisiune numai dacă a fost obligat să împiedice producerea consecinţei ilegale şi în măsura în care apariţia unei astfel de consecinţe nu ar fi putut fi împiedicată chiar dacă ar fi întreprins o acţiune pozitivă.

Momentul săvârşirii unei infracţiuni

Articolul 18

O infracţiune este săvârşită în momentul în care făptuitorul acţionează sau a fost obligat să acţioneze indiferent de momentul în care a avut loc consecinţa ilegală.

Locul săvârşirii unei infracţiuni

Articolul 19

(1) O infracţiune este săvârşită atât în locul în care acţionează făptuitorul, cât şi în locul în care a avut loc consecinţa ilegală.

(2) Tentativa se consideră a fi fost săvârşită atât în locul în care acţionează făptuitorul, cât şi în locul în care, conform intenţiei sale, s-au produs sau s-ar fi putut produce consecinţele ilegale.

Autorul şi coautorul

Articolul 20

(1) Autorul unei infracţiuni este orice persoană care o săvârşeşte personal sau prin folosirea şi dirijarea acţiunilor unei alte persoane (autor indirect).

(2) Autorul unei infracţiuni este, de asemenea, orice persoană care, împreună cu cealaltă persoană, săvârşeşte o infracţiune, colaborând cu intenţie la săvârşirea acesteia sau contribuie în mod decisiv la aceasta – coautor (denumit în continuare coautorul).

Limitele răspunderii penale în raport cu vârsta autorilor

Articolul 21

(1) Persoana care a săvârşit o infracţiune, având vârsta de până în 14 ani (un copil), nu poate fi considerată autor al unei infracţiuni.

Legitima apărare

Articolul 22

(1) O faptă săvârşită în legitimă apărare nu constituie infracţiune.

(2) Legitima apărare trebuie înţeleasă ca o apărare care este absolut necesară pentru ca făptuitorul să evite un atac imediat şi ilegal asupra sa sau a oricărei alte persoane.

(3) În cazul în care făptuitorul a acţionat dincolo de limitele unei legitime apărări justificabile, pedeapsa sa poate fi redusă; dacă a acţionat astfel din cauza emoţiilor sau a fricii provocate de atac, pedeapsa poate fi revocată.

Constrângerea

Articolul 23

Orice faptă săvârşită sub constrângere, căreia făptuitorul nu i-a putut rezista, nu constituie infracţiune.

2. Vinovăţia şi pedepsirea făptuitorilor

Vinovăţia

Articolul 24

(1) Răspunderea penală se impune persoanei împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre judecătorească, care susţine că este vinovată de săvârşirea infracţiunii sau omisiunii, considerată prin lege drept infracţiune, şi pe baza acesteia, impune o sancţiune penală legală sau suspendă executarea pedepsei.

(2) Făptuitorul se va face vinovat dacă a săvârşit o infracţiune cu intenţie sau din neglijenţă şi atunci când trebuia să cunoască sau ar fi putut cunoaşte că comportamentul său este ilegal.

Intenţia

Articolul 25

O infracţiune este săvârşită cu intenţie în cazul în care făptuitorul este conştient de fapta sa şi doreşte să o săvârşească sau este conştient de faptul că, prin comportamentul său s-ar putea produce consecinţe ilegale, permiţând, totuşi, să se producă astfel de consecinţe.

Neglijenţa

Articolul 26

(1) O infracţiune este săvârşită din neglijenţă dacă făptuitorul nu acţionează cu precauţia necesară, cu care trebuie sau poate întreprinde o acţiune sau omite să întreprindă o acţiune în circumstanţele date şi prin raportare la calitatea pe care o are.

(2) O infracţiune nu este săvârşită cu intenţie, ci din neglijenţă, atunci când făptuitorul ştie că ar putea rezulta consecinţe ilegale din comportamentul său, dar consideră că nu se vor produce şi apoi se produc consecinţe, pentru că este nepăsător şi nu previne producerea lor în timp util.

(3) O infracţiune nu va fi săvârşită din neglijenţă dacă făptuitorul, în ciuda neatenţiei necesare, produce consecinţe ilegale care nu s-ar putut fi aştepta sau preveni.

Pedeapsa impusă în caz de neglijenţă

Articolul 27

(1) Făptuitorul se pedepseşte pentru infracţiunea săvârşită prin neglijenţă numai dacă legea stabileşte acest lucru.

(2) Nu se poate aplica niciuna din dispoziţiile legii penale în sensul în care făptuitorul, care săvârşeşte o infracţiune din neglijenţă, nu ar fi sancţionat cu o pedeapsă mai puţin severă decât cea impusă pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni penale cu intenţie.

(3) Instanţa poate suspenda pedeapsa făptuitorului care a săvârşit o infracţiune din neglijenţă în cazul în care consecinţele faptei sale îl privesc pe făptuitor, în aşa măsură încât aplicarea unei pedepse într-un astfel de caz nu ar fi justificată.

Răspunderea pentru consecinţe grave

Articolul 28

Dacă prin săvârşirea unei infracţiuni au rezultat consecinţe grave, pentru care se prevede prin lege o pedeapsă mai grea, o astfel de pedeapsă poate fi aplicată făptuitorului, cu condiţia să fi acţionat din neglijenţă.

Răspunderea

Articolul 29

(1) Persoana care nu a fost considerată responsabilă la momentul săvârşirii unei infracţiuni nu este vinovată.

(2) Făptuitorul, care la momentul săvârşirii unei infracţiuni nu era capabil să înţeleagă semnificaţia faptei sale sau să se controleze din cauza tulburărilor mintale sau a subdezvoltării mintale, nu va fi tras la răspundere pentru acţiunile sale.

(3) O pedeapsă redusă poate fi aplicată făptuitorului, în cazul în care abilitatea acestuia de a înţelege semnificaţia faptei sale sau de a-şi controla comportamentul a fost diminuată semnificativ din cauza oricărei stări mintale prevăzute la alineatul precedent sau din cauza oricărei alte tulburări mintale permanente sau grave.

(4) Făptuitorul, a cărui alienaţie mintală a fost auto-indusă prin consumul de alcool, droguri sau în orice alt mod, este considerat răspunzător penal, dacă se stabileşte vinovăţia sa, care constituie un element statutar al infracţiunii în cauză.

Eroarea de fapt

Articolul 30

(1) Făptuitorul care, la momentul săvârşirii unei infracţiuni, nu cunoştea un element legal al unei astfel de infracţiuni, nu este tras la răspundere în temeiul dreptului penal.

(1) Se consideră că o infracţiune este săvârşită din eroare dacă, la momentul săvârşirii unei infracţiuni, făptuitorul nu este conştient de existenţa unui element legal al împrejurărilor sau crede în mod eronat că sunt prezente împrejurări care, dacă ar fi adevărate, i-ar justifica comportamentul.

(3) În cazul unei infracţiuni săvârşite din neglijenţă, vinovăţia făptuitorului nu va fi exclusă dacă ar fi în eroare cu privire la împrejurările pe care ar fi trebuit şi ar fi putut să le cunoască în limitele prudenţei necesare.

Necunoaşterea legii

Articolul 31

(1) Autorul unei infracţiuni nu răspunde penal dacă, din motive justificate, nu cunoştea că fapta comisă contravine legii.

(2) Nu există motive justificate prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol dacă făptuitorul nu cunoştea reglementările legale cu care ar fi putut să se familiarizeze în aceleaşi condiţii ca şi alte persoane din mediul său sau ar fi trebuit să cunoască reglementări speciale în legătură cu activitatea profesională, poziţia sau calitatea sa, în general.

(2) În cazul în care făptuitorul săvârşeşte o infracţiune apreciată ca fiind săvârşită din eroare de drept, pe care ar fi putut să o evite, instanţa poate reduce pedeapsa.

Starea de necesitate

Articolul 32

(1) Persoana care săvârşeşte o faptă care are elementele unei infracţiuni pentru a preveni o ameninţare imediată la adresa vieţii sale, a integrităţii sale fizice, a libertăţii personale sau a bunurilor sale necesare pentru supravieţuire, pe care nu a provocat-o ea însăşi, nu va fi considerată vinovată dacă ameninţarea nu ar fi putut fi evitată într-un alt mod, iar făptuitorul nu a fost obligat să fie expus la aceasta.

(2) Persoana care va săvârşi o infracţiune din necesitate în condiţiile prevăzute la alineatul 1 din acest articol pentru a preveni ameninţarea la adresa altor valori recunoscute prin lege nu va fi pedepsită cu condiţia ca răul astfel creat să nu depăşească răul care l-a ameninţat.

(3) O sentinţă redusă poate fi aplicată oricărui făptuitor care, în cazurile prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol, din neglijenţă, a provocat el însuşi pericolul sau a cărui conduită a depăşit limitele de necesitate şi dacă făptuitorul a acţionat dincolo de aceste limite în circumstanţe atenuante, pedeapsa sa poate fi înlăturată.

Limitele pedepselor

Articolul 33

(1) În cazul în care legea stabileşte că o faptă care are elementele unei infracţiuni datorate circumstanţelor speciale, relaţiilor sau caracteristicilor făptuitorului, nu este pedepsită prin lege, făptuitorul nu va fi urmărit penal din cauza unei astfel de infracţiuni.

(2) Dacă, din cauza înlăturării pedepsei prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, făptuitorul nu răspunde penal, această situaţie nu constituie un obstacol în calea instituirii unei alte forme de răspundere juridică împotriva sa pentru fapta săvârşită.

3. Tentativa la infracţiune

Tentativa

Articolul 34

(1) Persoana care a iniţiat intenţionat o infracţiune, dar nu a finalizat-o, este pedepsită pentru tentativă, cu condiţia ca o astfel de tentativă să implice o infracţiune, pentru care se poate aplica pedeapsa închisorii de trei ani sau o pedeapsă mai grea în conformitate cu legea; tentativa care implică orice alte infracţiuni vor fi pedepsite doar atunci când acest lucru este prevăzut în mod expres prin lege.

(2) Pedeapsa aplicabilă autorului care a încercat să comită o infracţiune se va aplica în limitele stabilite pentru o astfel de infracţiune sau poate fi redusă.

Tentativă incompletă

Articolul 35

Dacă autorul a încercat să săvârşească o infracţiune prin mijloace sau în scopuri inadecvate sau să vătămeze un obiect necorespunzător, pedeapsa sa poate fi înlăturată.

Desistarea

Articolul 36

(1) În cazul în care făptuitorul a încercat să săvârşească o infracţiune, dar s-a desistat, pedeapsa sa poate fi înlăturată.

(2) Dacă făptuitorul se desistează de la producerea rezultatului unei infracţiuni, va fi pedepsit pentru acele fapte care reprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare.

4. Participaţia la infracţiune

Instigarea la comiterea unei infracţiuni

Articolul 37

(1) Persoana care îi solicită în mod intenţionat unei alte persoane să săvârşească o infracţiune se pedepseşte ca şi când ar fi săvârşit-o ea însăşi.

(2) Persoana care îi solicită în mod intenţionat unei alte persoane să săvârşească o infracţiune, pentru care se poate aplica prin lege pedeapsa închisorii de trei ani sau o pedeapsă mai grea, se pedepseşte pentru tentativă, chiar dacă săvârşirea unei astfel de infracţiuni nu a fost încercată niciodată.

Complicele

Articolul 38

(1) Persoana care determină, cu intenţie, o altă persoană să săvârşească o infracţiune se pedepseşte ca şi cum ar fi săvârşit-o ea însăşi sau pedeapsa sa se va reduce, după caz.

(2) Sprijinul în săvârşirea unei infracţiuni este considerat a fi constituit, în principal, din următoarele: consilierea sau instruirea făptuitorului cu privire la modul de desfăşurare a infracţiunii; punerea la dispoziţia făptuitorului a unor instrumente în vederea comiterii infracţiunii sau înlăturarea obstacolelor din calea săvârşirii infracţiunii; formularea de promisiuni a priori cu privire la ascunderea infracţiunii făptuitorului sau orice urme ale acesteia, instrumentele infracţiunii sau produsele infracţiunii.

Pedepsirea persoanelor care solicită sau sprijină o tentativă

Articolul 39

În cazul în care săvârşirea unei infracţiuni nu atinge scopul urmărit, persoanele care determină (denumite în continuare instigatori) sau înlesnesc (denumite în continuare complici) tentativa se pedepsesc în conformitate cu dispoziţiile aplicabile tentativei.

Limitele pedepselor aplicate complicilor

Articolul 40

(1) Autorul, instigatorul şi complicele vor fi pedepsiţi pentru săvârşirea infracţiunilor, în limitele intenţiei lor.

(2) Dacă instigatorul sau complicele a împiedicat în mod voluntar săvârşirea infracţiunii intenţionate, pedeapsa sa poate fi retrasă.

(3) Relaţiile, atributele şi circumstanţele personale, pe baza cărora vinovăţia sau pedeapsa sunt excluse prin lege sau pedeapsa este suspendată, redusă sau extinsă, se iau în considerare numai în ceea ce priveşte participantul la săvârşirea infracţiunii (denumit în continuare complice), pentru care au fost determinate astfel de relaţii, atribute şi circumstanţe.

Răspunderea membrilor şi a liderilor grupului infracţional organizat

Articolul 41

(1) Dacă infracţiunea a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat pentru o infracţiune intenţionată pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de peste trei ani, poate fi aplicată o pedeapsă mai severă.

(2) Un membru (denumit în continuare membru) al unui grup infracţional organizat format din cel puţin trei persoane se pedepseşte cu o pedeapsă mai severă în temeiul alineatului 1 din prezentul articol, dacă săvârşeşte infracţiunea pentru a pune în aplicare planul grupului infracţional organizat în asociere cu cel puţin un membru în calitate de coautor sau complice.

(3) În cazul menţionat la alineatul 2 din prezentul articol, liderul grupului infracţional organizat, care a condus implementarea planului infracţional sau a avut la dispoziţie beneficii materiale obţinute în mod ilegal la momentul săvârşirii infracţiunii în baza planului infracţional, fără a ţine seamă de faptul că a participat sau nu direct la punerea sa în practică în calitate de făptuitor sau coautor în temeiul articolelor 20 sau 37 şi 38 din prezentul Cod penal, se pedepseşte la fel ca autorul.

5. Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Răspunderea persoanelor juridice pentru săvârşirea infracţiunilor

Articolul 42

(1) Răspunderea penală se aplică persoanei juridice pentru infracţiunile pe care făptuitorul le săvârşeşte în numele său, în beneficiul său sau în favoarea sa, cu condiţia ca legea, care reglementează răspunderea penală a persoanelor juridice, să stabilească condiţiile în care persoana juridică este răspunzătoare pentru infracţiunea în cauză.

(2) Răspunderea penală a persoanelor juridice nu exclude răspunderea persoanelor fizice în calitate de autori, instigatori sau complici ai aceleiaşi infracţiuni.

(3) Legea care reglementează răspunderea persoanelor juridice pentru infracţiuni stabileşte condiţiile pentru răspunderea penală a persoanelor juridice, pedepsele, avertismentele sau măsurile de siguranţă şi consecinţele juridice ale condamnării persoanelor juridice.

Capitolul IV

Pedepsele

1. Tipurile de pedepse şi condiţiile de impunere a acestora

Tipurile de pedepse

Articolul 43

Se pot aplica următoarele tipuri de pedepse făptuitorilor care săvârşesc infracţiuni:

- pedeapsă cu închisoarea;

- amendă;

- anularea permisului de conducere.

Pedepsele principale şi cele accesorii

Articolul 44

(1) Pedeapsa cu închisoarea poate fi aplicată doar ca pedeapsă principală.

(2) Amenda poate fi aplicată atât ca pedeapsă principală, cât şi ca pedeapsă accesorie.

(3) Anularea unui permis de conducere poate fi aplicată doar ca o pedeapsă accesorie la pedeapsa cu închisoarea, la amendă sau la pedeapsa suspendată.

(4) Una sau ambele pedepse pot fi aplicate ca pedepse accesorii la pedeapsa principală.

Legalitatea aplicării pedepselor

Articolul 45

(1) Pedeapsa prevăzută pentru săvârşirea unei infracţiuni se va aplica făptuitorului unei asemenea infracţiuni; o pedeapsă redusă sau extinsă poate fi aplicată numai în condiţiile prevăzute de prezentul Cod penal.

(2) Pentru infracţiunile săvârşite în scop material, se poate aplica o amendă ca pedeapsă accesorie, chiar dacă nu este prevăzută în mod expres prin lege sau în cazurile în care se prevede o pedeapsă cu închisoarea şi amendă, iar instanţa a hotărât să impună o pedeapsă cu închisoarea ca pedeapsă principală.

Pedeapsa cu închisoarea

Articolul 46

(1) Se poate aplica o pedeapsă cu închisoarea de minim cincisprezece zile şi de maxim treizeci de ani.

(2) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate aplica pentru infracţiuni de genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război şi agresiune şi în condiţiile prevăzute la articolul 53 alineatul 2 punctul 1 din prezentul Cod penal pentru două sau mai multe infracţiuni prevăzute la articolul 108 alineatul 5, articolul 116, articolul 352, articolul 360 alineatul 2, articolul 371 alineatul 4 şi articolul 373 alineatul 3.

(3) Cea mai mică pedeapsă pentru infracţiunile, pentru care pedeapsa închisorii este de până la treizeci de ani, este de cincisprezece ani de închisoare.

(4) La stabilirea unei pedepse cu închisoarea de cel mult doi ani, legea nu prevede termenul minim pentru care se poate aplica pedeapsa.

(5) Pedeapsa cu închisoarea se stabileşte pe ani şi luni întregi, cu excepţia cazului în care termenul său nu depăşeşte o perioadă de şase luni, caz în care poate fi stabilită pe zile întregi.

Amenda

Articolul 47

(1) Se va aplica o amendă eşalonată în tranşe zilnice şi poate atinge minimum treizeci şi maximum trei sute şaizeci de tranşe zilnice, în timp ce pentru infracţiunile săvârşite în interes propriu, aceasta poate ajunge la maximum o mie cinci sute de tranşe zilnice.

(2) Numărul tranşelor zilnice va fi stabilit de instanţă în conformitate cu normele generale de condamnare. Instanţa stabileşte tranşa zilnică, luând în considerare venitul făptuitorului calculat pe zi prin raportare la datele oficiale din partea autorităţii fiscale, precum şi prin raportare la cheltuielile familiei sale. La stabilirea tranşei zilnice, decizia instanţei se bazează pe date a căror vechime nu depăşeşte şase luni.

(3) Dacă instanţa nu a putut să obţină datele privind venitul zilnic al făptuitorului menţionate la alineatul precedent, atunci o treime din ultimul salariu mediu net lunar publicat oficial în Republica Slovenia pe salariat este considerată ca fiind tranşa zilnică a amenzii.

(4) Perioada de timp în care trebuie plătită o amendă va fi specificată în hotărârea judecătorească. O astfel de perioadă nu poate fi mai scurtă de cincisprezece zile şi nu poate depăşi trei luni. În circumstanţe justificabile, instanţa îi poate permite infractorului să-şi plătească amenda în tranşe, în cazul în care termenul de plată nu depăşeşte doi ani.

Anularea permisului de conducere

Articolul 48

(1) Instanţa poate anula făptuitorului permisul de conducere pentru utilizarea autovehiculelor de un anumit tip sau categorie, în cazul în care acesta a săvârşit o infracţiune în calitate de operator (denumit în continuare operator) al unui autovehicul.

(2) Instanţa va stabili durata pedepsei menţionate la alineatul precedent, care nu poate fi mai mică de şase luni şi mai mare de doi ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Perioada petrecută în închisoare sau într-o instituţie de sănătate pentru efectuarea tratamentului medical şi detenţie nu este considerată ca parte a pedepsei.

(3) În cazul în care unei persoane care deţine un permis de conducere eliberat de o altă ţară i se aplică pedeapsa prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol, făptuitorului i se va interzice să utilizeze un astfel de permis de conducere doar pe teritoriul Republicii Slovenia.

2. Aplicarea pedepselor

Reguli generale privind aplicarea pedepselor

Articolul 49

(1) Făptuitorul va fi condamnat pentru o infracţiune în limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru o astfel de infracţiune şi în ceea ce priveşte gravitatea infracţiunii şi a vinovăţiei sale.

(2) La stabilirea pedepsei instanţa va lua în considerare toate circumstanţele care au o influenţă asupra dozării pedepsei (circumstanţe atenuante şi agravante), în special: gradul răspunderii penale a făptuitorului; motivele pentru care s-a săvârşit infracţiunea; intensitatea pericolului sau a prejudiciului cauzat bunurilor protejate prin lege; circumstanţele în care a fost săvârşită infracţiunea; comportamentul anterior al făptuitorului; circumstanţele sale personale şi pecuniare; comportamentul său după săvârşirea infracţiunii şi, în special, dacă a reparat prejudiciile provocate de săvârşirea infracţiunii; şi alte circumstanţe referitoare la personalitatea făptuitorului.

(3) La stabilirea pedepsei unui făptuitor care a săvârşit o infracţiune după ce a fost deja condamnat sau după ce a executat pedeapsa sau după ce executarea pedepsei s-a prescris sau după ce pedeapsa a fost suspendată (recidivă), instanţa va analiza în special dacă infracţiunea anterioară este de acelaşi tip cu cea nouă, dacă ambele infracţiuni au fost săvârşite din acelaşi motiv şi timpului care a trecut de la data primei condamnări sau de la data executării, retragerii, suspendării sau prescrierii executării pedepsei.

Reducerea pedepsei

Articolul 50

Instanţa poate stabili pedeapsa făptuitorului în limitele termenilor legali sau poate aplica un tip de pedeapsă mai puţin severă în următoarele condiţii:

- în cazul în care legea prevede posibilitatea unei pedepse reduse pentru făptuitor;

- dacă instanţa constată existenţa unor circumstanţe atenuante speciale care să justifice impunerea unei pedepse reduse.

Limitele reducerii pedepsei

Articolul 51

Atunci când sunt îndeplinite condiţiile de reducere a pedepsei, aşa cum se subliniază în articolul precedent, pedeapsa se reduce în următoarele limite:

1) dacă pedeapsa închisorii de cincisprezece ani se prevede ca fiind cea mai mică limită pentru o anumită infracţiune, o astfel de limită poate fi redusă cu până la zece ani de închisoare;

2) dacă pedeapsa închisorii de peste trei ani se prevede ca fiind cea mai mică limită pentru o anumită infracţiune, o astfel de limită poate fi redusă cu până la un an de închisoare;

3) dacă pedeapsa închisorii de un an se prevede ca fiind cea mai mică limită pentru o anumită infracţiune, o astfel de limită poate fi redusă cu până la trei luni de închisoare;

4) dacă pedeapsa închisorii de până la un an se prevede ca fiind cea mai mică limită pentru o anumită infracţiune, o astfel de limită poate fi redusă cu până la cincisprezece zile de închisoare;

5) dacă o pedeapsă cu închisoarea se prevede ca fiind cea mai mică limită fără a se stabili termenii legali, se poate aplica o amendă în locul pedepsei cu închisoarea;

6) dacă se aplică o amendă ca pedeapsă principală, aceasta poate fi redusă cu până la cincisprezece rate zilnice.

Suspendarea executării pedepsei

Articolul 52

(1) Instanţa poate suspenda o pedeapsă atunci când acest lucru se prevede în mod expres prin lege.

(2) În cazurile în care instanţa are dreptul de a suspenda pedeapsa, nu este necesar să se aplice dispoziţiile care prevăd limitele reducerii pedepsei.

Tentativa la infracţiune

Articolul 53

(1) În cazul în care făptuitorul este judecat simultan pentru două sau mai multe infracţiuni, instanţa va stabili mai întâi pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, ulterior, va aplica o pedeapsă combinată pentru toate infracţiunile concurente.

(2) Pedeapsa combinată se aplică în următoarele condiţii:

1) dacă se stabileşte pedeapsa închisorii de treizeci de ani pentru două sau mai multe infracţiuni concurente în conformitate cu articolul 46 alineatul 2 din prezentul Cod penal, se va aplica pedeapsa combinată a detenţiunii pe viaţă;

2) dacă pedeapsa închisorii se stabileşte pentru toate infracţiunile concurente, pedeapsa combinată va depăşi fiecare pedeapsă stabilită pentru o anumită infracţiune, dar nu poate depăşi suma tuturor pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente şi nu poate depăşi douăzeci de ani de închisoare;

3) în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult trei ani pentru toate infracţiunile concurente, pedeapsa combinată nu va depăşi opt ani;

4) în cazul în care se stabileşte o amendă pentru toate infracţiunile concurente, instanţa va majora cuantumul maxim al amenzii, prin care nu poate depăşi valoarea totală a amenzilor stabilite pentru fiecare infracţiune concurentă şi nici trei sute şaizeci de rate zilnice sau 15.000,00 EUR; în cazul în care oricare dintre infracţiuni a fost săvârşită în scop material, amenda majorată nu poate depăşi o mie cinci sute rate zilnice sau 50.000,00 EUR;

5) în cazul în care se stabileşte o pedeapsă cu închisoarea pentru anumite infracţiuni concurente şi o amendă pentru celelalte, se va aplica o singură pedeapsă cu închisoarea combinată şi o singură amendă compusă în temeiul punctelor 2, 3 şi 4 din prezentul alineat;

6) în cazul în care se stabilesc mai multe pedepse accesorii pentru mai mult de o infracţiune concurentă de acelaşi tip, se va aplica o pedeapsă accesorie combinată, cu condiţia să nu depăşească cuantumul sentinţelor menţionate anterior, şi nici limita maximă prevăzută pentru pedeapsa în cauză.

(3) Dacă se stabileşte pedeapsa închisorii de peste 10 ani pentru cel puţin trei infracţiuni, se poate aplica o pedeapsă combinată a închisorii de treizeci de ani.

(4) Pedeapsa accesorie se va aplica făptuitorului, chiar dacă este prevăzută numai pentru una dintre infracţiunile concurente dacă se stabileşte mai mult de o amendă, se aplică o singură amendă compusă în conformitate cu alineatul 2 punctul 4 din prezentul articol.

Infracţiunea continuată

Articolul 54

(1) Persoana care săvârşeşte sau încearcă să săvârşească simultan sau succesiv două sau mai multe infracţiuni identice sau de acelaşi tip contra proprietăţii în scop material sau pentru a provoca daune, care, în ceea ce priveşte locul, metoda şi alte împrejurări comune, reprezintă o activitate uniformă, comite o infracţiune continuată.

(2) Dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni în temeiul articolului precedent din prezentul Cod penal nu se aplică în cazul infracţiunii continuate, însă tuturor infracţiunilor luate împreună li se va aplica o pedeapsă combinată în limitele pedepsei, prevăzută pentru cea mai gravă infracţiune, prin care, în plus faţă de pedeapsa principală cu închisoarea, se aplică şi o pedeapsă accesorie obligatorie sub forma unei amenzi.

(3) Făptuitorului care obţine beneficii materiale considerabile sau cauzează o pierdere materială considerabilă sau mare în condiţiile alineatului 1 din prezentul articol, din cauza cărora este prevăzută o pedeapsă mai severă pentru respectiva infracţiune, i se aplică această pedeapsă mai severă în conformitate cu alineatul 2 din prezentul articol, dacă a intenţionat să obţină astfel de beneficii materiale sau să provoace astfel de prejudicii prin infracţiuni simultane sau succesive.

Condamnarea persoanei condamnate

Articolul 55

(1) În cazul în care un făptuitor este judecat pentru o infracţiune săvârşită fie înainte de începerea, fie în timpul executării unei pedepse anterioare, i se aplică o pedeapsă combinată pentru toate infracţiunile în conformitate cu articolul 53; instanţa va lua în considerare faptul că pedepsele sale anterioare au fost deja stabilite. Pedeapsa sau o parte a acesteia, pe care persoana condamnată a executat-o deja, va fi luată în considerare ca parte a pedepsei aplicate.

(2) Pentru infracţiunea săvârşită în timpul executării unei pedepse cu închisoarea, făptuitorul este condamnat, indiferent de pedepsele anterioare, în cazul în care aplicarea dispoziţiilor articolului 53 ar conduce la o perioadă nerezonabil de scurtă de timp rămasă de executat.

(3) Se aplica o sancţiune disciplinară unei persoane condamnate care, în timpul executării pedepsei cu închisoarea, a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede o amendă sau o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an.

Computarea reţinerii şi a perioadei executate în baza pedepsei iniţiale

Articolul 56

(1) Perioada de arest preventiv se calculează ca parte a pedepsei cu închisoarea sau se deduce prin plata unei amenzi.

(2) Dacă se începe urmărirea penală împotriva inculpatului (denumit în continuare inculpat) pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, în cazul în care acesta nu a fost reţinut pentru niciuna dintre aceste infracţiuni, perioada de arest preventiv se calculează ca parte a pedepsei cu închisoarea şi a amenzii aplicate pentru infracţiune.

(3) O pedeapsă cu închisoarea, amenda sau orice altă sancţiune penală pe care persoana condamnată a executat-o pentru săvârşirea unei infracţiuni minore, precum şi orice perioadă de încarcerare sau de detenţie aplicată pentru încălcarea disciplinei militare se consideră ca parte a pedepsei, cu condiţia ca elementele de comportament infracţional să constituie, de asemenea, o infracţiune minoră sau o încălcare a disciplinei militare.

(4) O zi de arest preventiv, o zi de detenţie, o zi de închisoare va avea aceeaşi computare ca parte a pedepsei ca două rate zilnice de amendă.

Capitolul V

Avertismentele

1. Pedeapsa cu suspendare

Dispoziţii generale privind pedepsele cu suspendare

Articolul 57

(1) În condiţiile prevăzute de prezentul Cod penal, instanţa îi poate aplica autorului unei infracţiuni o pedeapsă cu suspendare, în locul unei pedepse.

(2) În aplicarea unei pedepse cu suspendare, instanţa pronunţă o sentinţă care nu va fi executată decât dacă infractorul, într-un termen stabilit de instanţă şi care să fie de cel puţin un an şi de cel mult cinci ani (perioada suspendării), săvârşeşte o nouă infracţiune.

(3) Instanţa poate condiţiona suspendarea pedepsei după restituirea de către infractor a bunurilor obţinute prin săvârşirea infracţiunii, despăgubirea pentru daunele cauzate prin infracţiune sau îndeplinirea altor obligaţii prevăzute de legea penală. Termenul limită de îndeplinire a acestor obligaţii este stabilit de instanţă în limitele termenului de suspendare.

(4) Se vor aplica măsurile de siguranţă aplicate pe lângă pedeapsa cu suspendare.

Suspendarea executării pedepsei

Articolul 58

(1) Instanţa poate suspenda pedeapsa atunci când făptuitorului i s-a impus pedeapsa închisorii de cel mult doi ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa nu poate fi suspendată pentru infracţiunile pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de trei ani.

(3) Instanţa suspendă o pedeapsă dacă, luând în considerare personalitatea făptuitorului, comportamentul său anterior, comportamentul său după săvârşirea infracţiunii, gradul său de răspundere penală şi alte împrejurări în care s-a săvârşit infracţiunea, ajunge la concluzia că este probabil ca făptuitorul să nu săvârşească alte infracţiuni.

(4) Dacă pedeapsa cu suspendare include pedepse accesorii, instanţa poate decide ca astfel de pedepse să fie aplicate.

Revocarea pedepsei cu suspendare ca urmare a săvârşirii altor infracţiuni

Articolul 59

(1) O pedeapsă cu suspendare se revocă dacă, în timpul suspendării, infractorul săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni, pentru care instanţa a dispus pedeapsa închisorii de cel puţin doi ani.

(2) În cazul în care infractorul săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni pe durata suspendării, pentru care s-a impus pedeapsa închisorii de până la doi ani sau o amendă, instanţa decide dacă va revoca suspendarea după luarea în considerare a tuturor circumstanţelor care se referă la infracţiunile săvârşite şi la făptuitor şi, în special, la similaritatea infracţiunilor săvârşite, semnificaţia lor şi motivele pentru care au fost săvârşite. Pentru a decide acest lucru, instanţa este ţinută de dispoziţia care prevede ca nicio pedeapsă să nu fie suspendată dacă, pentru infracţiunile în legătură cu care s-a luat o hotărâre care presupune aplicarea unei pedepse suspendate şi pentru infracţiunile săvârşite din nou, făptuitorului i se va aplica pedeapsa închisorii de minim doi ani (alineatul 1 din articolul precedent).

(3) În cazurile care implică revocarea unei pedepse cu suspendare, instanţa va aplica o pedeapsă combinată, care ia în considerare infracţiunile săvârşite anterior, precum şi noile infracţiuni, în conformitate cu articolul 53 din Codul penal, prin care se presupune că pedeapsa cuprinsă în pedeapsa cu suspendare înlăturată a fost deja stabilită.

(4) În cazul în care instanţa nu revocă pedeapsa cu suspendare, se poate aplica o pedeapsă cu suspendare sau o pedeapsă pentru noua infracţiune. Dacă se stabileşte o pedeapsă cu suspendare pentru noua infracţiune, instanţa, aplicând articolul 53 din Codul penal, aplică o pedeapsă combinată pentru infracţiunea precedentă şi cea nouă, precum şi un nou termen de suspendare de cel puţin un an şi cel mult cinci ani, începând cu data hotărârii definitive. În cazul în care infractorul este condamnat la o pedeapsă cu închisoare pentru săvârşirea unei noi infracţiuni, perioada executată din această pedeapsă nu va fi dedusă din perioada de suspendare determinată de pedeapsa cu suspendare pentru infracţiunea precedentă.

Revocarea pedepsei cu suspendare din cauza unei infracţiuni anterioare

Articolul 60

(1) Instanţa revocă o pedeapsă cu suspendare atunci când, după pronunţarea acesteia, constată că infractorul săvârşise o infracţiune înainte de a i se aplica o pedeapsă cu suspendare şi când consideră că nu ar fi existat suficiente motive pentru impunerea unei astfel de pedepse dacă existenţa infracţiunii anterioare ar fi fost cunoscută. În acest caz, instanţa aplică dispoziţiile alineatului 3 din articolul precedent.

(2) Dacă instanţa nu revocă pedeapsa cu suspendare, acţionează în conformitate cu dispoziţiile alineatului 4 din articolul precedent.

Revocarea pedepsei cu suspendare din cauza neîndeplinirii obligaţiilor aplicate

Articolul 61

În cazul în care infractorului i s-a impus îndeplinirea unei anumite obligaţii prevăzute la articolul 57 alineatul 3 din prezentul Cod penal în temeiul pedepsei cu suspendare şi dacă acesta nu îndeplineşte o astfel de obligaţie în termenul stabilit prin hotărâre, instanţa poate prelungi termenul de îndeplinire a unei astfel de obligaţii sau poate revoca pedeapsa cu suspendare. În cazul în care instanţa constată că infractorul nu este în măsură să îndeplinească, din motive justificate, obligaţia aplicată prin hotărâre, cerinţa îndeplinirii unei astfel de obligaţii poate fi revocată sau înlocuită cu o altă obligaţie, aşa cum prevede legea.

Termenul-limită de revocare a pedepsei cu suspendare

Articolul 62

(1) O pedeapsă cu suspendare poate fi revocată pe durata suspendării. Dacă infractorul săvârşeşte o infracţiune care implică revocarea pedepsei cu suspendare în această perioadă, iar săvârşirea infracţiunii se stabileşte printr-o hotărâre pronunţată după expirarea perioadei de suspendare, pedeapsa cu suspendare poate fi revocată într-o perioadă de un an de la data expirării perioadei de suspendare.

(2) Dacă, în termenul prevăzut, infractorul nu îndeplineşte obligaţia prevăzută la articolul 57 alineatul 3 din Codul penal, instanţa poate revoca pedeapsa cu suspendare în termen de un an de la expirarea perioadei de suspendare.

2. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Executarea pedepsei sub supraveghere

Articolul 63

(1) În condiţiile stabilite prin prezentul Cod penal, instanţa poate decide dacă făptuitorul, căruia i se aplica o pedeapsă cu suspendare, trebuie să se supună executării pedepsei sub supraveghere pentru o anumită perioadă de timp pe durata suspendării.

(2) Executarea pedepsei sub supraveghere implică asistenţa, supravegherea sau detenţia prevăzute de lege.

Condiţiile de stabilire a executării pedepsei sub supraveghere

Articolul 64

(1) Executarea pedepsei sub supraveghere se aplică de către instanţă atunci când ajunge la concluzia că, în timpul perioadei de suspendare, este adecvată implementarea unei astfel de măsuri (alineatul 2 din articolul precedent). Această măsură se aplică de către instanţă pe o perioadă determinată, în limitele perioadei de suspendare, specificate în pedeapsa cu suspendare.

(2) Atunci când instanţa stabileşte că executarea pedepsei sub supraveghere nu mai este necesară, aceasta poate dispune încetarea unei astfel de măsuri chiar înainte de expirarea perioadei de suspendare.

Selectarea instrucţiunilor

Articolul 65

(1) În aplicarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa poate, de asemenea, să emită una sau mai multe instrucţiuni, pe care infractorul trebuie să le respecte.

(2) La alegerea acestor instrucţiuni, instanţa va lua în considerare, în special, vârsta făptuitorului, caracteristicile sale psihologice, motivele pentru care a săvârşit infracţiunea, circumstanţele sale personale, comportamentul său anterior, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, precum şi comportamentul său după săvârşirea infracţiunii. Alegerea instrucţiunilor nu trebuie să aducă atingere în niciun fel demnităţii umane a făptuitorului şi nu trebuie să-i provoace dificultăţi nerezonabile.

(3) Instrucţiunile instanţei pot include următoarele obligaţii:

1) să se supună unui tratament medical într-o instituţie corespunzătoare şi, de asemenea, unui tratament pentru dependenţă de alcool sau droguri, cu acordul său;

2) să participe la sesiuni de consultare profesională, psihologică sau de altă natură;

3) să se califice pentru un loc de muncă sau să ocupe un loc de muncă adecvat sănătăţii, abilităţilor şi înclinaţiilor sale;

4) să cheltuiască bani în funcţie de obligaţiile sale de întreţinere a familiei;

5) interzicerea asocierii cu anumite persoane;

6) interdicţia de a se apropia de victimă sau de o altă persoană;

7) interzicerea accesului în anumite locuri.

(4) La propunerea unui consultant (denumit în continuare consultant) sau a infractorului, instanţa poate modifica sau abroga instrucţiunile ex officio.

Activitatea consultantului

Articolul 66

(1) Executarea pedepsei sub supraveghere este exercitată de un consultant desemnat de instanţă.

(2) Consultantul va acorda asistenţă infractorului şi va supraveghea îndeplinirea de către acesta a instrucţiunilor instanţei. În acest sens, consultantul are obligaţia:

1) să asigure asistenţă şi supraveghere, precum şi să ofere instrucţiuni şi sfaturi practice infractorului cu privire la modul de respectare a instrucţiunilor instanţei, cu scopul de a împiedica infractorul să săvârşească alte infracţiuni;

2) să-şi îndeplinească atribuţiile conform punctului anterior şi să menţină relaţiile cu infractorul într-un mod atent şi convenabil;

3) să informeze instanţa, din când în când, cu privire la executarea pedepsei sub supraveghere şi să propună modificări corespunzătoare sau să abroge instrucţiuni sau să întrerupă executarea pedepsei sub supraveghere.

Consecinţele nerespectării instrucţiunilor

Articolul 67

Dacă infractorul nu respectă instrucţiunile pe durata suspendării sau dacă evită să ia legătura cu consultantul desemnat, instanţa îl poate avertiza, poate modifica instrucţiunile, poate prelungi executarea pedepsei sub supraveghere în limitele perioadei de suspendare sau poate revoca pedeapsa cu suspendare.

3. Avertismentul

Condiţiile de aplicare a avertismentului

Articolul 68

(1) Se poate aplica un avertisment pentru o infracţiune, pentru care se prevede o amendă sau pedeapsa închisorii de cel mult un an, cu condiţia ca o astfel de infracţiune să fi fost săvârşită în circumstanţe deosebit de atenuante.

(2) În condiţiile prevăzute de prezentul Cod penal, se poate aplica un avertisment pentru anumite infracţiuni, chiar dacă pentru acea faptă se prevede o pedeapsă care nu depăşeşte trei ani de închisoare.

(3) Instanţa aplică un avertisment pentru una sau mai multe infracţiuni săvârşite în concurs, cu condiţia să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol în fiecare dintre acestea.

(4) Pentru a hotărî dacă se aplică un avertisment, instanţa ia în considerare personalitatea făptuitorului, comportamentul său anterior, comportamentul său de după săvârşirea infracţiunii, gradul răspunderii sale penale şi alte împrejurări în care s-a săvârşit infracţiunea.

Capitolul VI

Măsurile de siguranţă

Tipurile de măsuri de siguranţă

Articolul 69

Se pot dispune următoarele măsuri de siguranţă pentru autorii infracţiunilor:

- interzicerea exercitării ocupaţiei;

- anularea permisului de conducere;

- confiscarea bunurilor.

Condiţiile de aplicare a măsurilor de siguranţă

Articolul 70

(1) Instanţa poate aplica una sau mai multe măsuri de siguranţă autorului unei infracţiuni, atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acestora.

(2) Anularea permisului de conducere şi confiscarea bunurilor pot fi dispune pentru făptuitor, atunci când i se aplica o pedeapsă cu închisoarea, o pedeapsă cu suspendare sau un avertisment, precum şi în cazul retragerii unei pedepse.

(3) Interzicerea exercitării unei ocupaţii poate fi dispusă dacă făptuitorul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare sau când o astfel de pedeapsă a fost suspendată.

Interzicerea exercitării unei ocupaţii

Articolul 71

(1) Instanţa îi poate interzice făptuitorului să exercite o anumită profesie, activitate autonomă sau funcţie dacă, abuzând de ocupaţia, poziţia, activitatea sau funcţia sa, a săvârşit o infracţiune şi dacă instanţa are motive să creadă că exercitarea ulterioară a acestei ocupaţii ar fi periculoasă.

(2) Instanţa determină durata măsurii prevăzute la alineatul precedent. Aceasta nu poate fi dispusă pe o perioadă de până la un an şi de cel mult cinci ani, începând de la data la care hotărârea a devenit definitivă, prin care perioada petrecută în închisoare sau într-o instituţie medicală pentru tratament şi detenţie nu va fi dedusă din durata acestei măsuri.

(3) Atunci când pronunţă o pedeapsă cu suspendare, instanţa poate dispune ca o astfel de pedeapsă să fie revocată dacă făptuitorul încalcă termenii de interzicere a exercitării ocupaţiei.

(4) Instanţa poate dispune abrogarea unei astfel de măsuri de siguranţă atunci când a trecut o perioadă de doi ani de la începerea măsurii. Instanţa poate decide asupra acestei cereri a infractorului dacă consideră că motivele pentru impunerea unei astfel de măsuri au încetat să mai existe.

Anularea permisului de conducere

Articolul 72

(1) Instanţa poate anula un permis pentru utilizarea unui autovehicul de un anumit tip sau categorie şi poate dispune ca un nou permis de conducere să nu fie eliberat autorului unei infracţiuni împotriva siguranţei circulaţiei pe drumurile publice într-o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult cinci ani. În cazul în care făptuitorul nu deţine un permis de conducere, instanţa poate dispune să nu i se elibereze un permis de conducere.

(2) Instanţa va aplica o astfel de măsură în cazul în care constată că prezenţa ulterioară a infractorului în trafic ar periclita circulaţia pe drumurile publice din cauza comportamentului său, a atributelor personale sau a incapacităţii de a utiliza vehicule în condiţii de siguranţă.

(3) Permisul de conducere încetează să mai fie valabil de la data pronunţării hotărârii definitive. Timpul petrecut în închisoare sau petrecut într-o instituţie pentru tratament şi detenţie nu se ia în considerare ca parte a duratei unei astfel de măsuri.

(4) După expirarea termenului stabilit de instanţă în cadrul pedepsei minime şi maxime pentru această măsură, făptuitorul poate obţine un nou permis de conducere în condiţiile generale aplicabile în cazul obţinerii anumitor tipuri de permise de conducere.

(5) Instanţa poate dispune abrogarea unei astfel de măsuri de siguranţă şi eliberarea unui nou permis de conducere atunci când a trecut o perioadă de doi ani de la implementarea măsurii. Instanţa poate decide asupra acestei cereri a autorului infracţiunii dacă consideră că motivele pentru impunerea unei astfel de măsuri au încetat să mai existe.

Confiscarea bunurilor

Articolul 73

(1) Bunurile utilizate sau destinate utilizării sau obţinute prin săvârşirea unei infracţiuni pot fi confiscate dacă aparţin făptuitorului.

(2) Bunurile prevăzute la alineatul precedent pot fi confiscate chiar şi atunci când nu aparţin făptuitorului, dacă acest lucru este necesar din motive de interes public sau de moralitate şi dacă nu se aduce atingere în acest fel drepturilor altor persoane de a solicita despăgubiri de la făptuitor.

(3) Confiscarea obligatorie a bunurilor poate fi prevăzută prin lege chiar dacă nu aparţin făptuitorului.

Capitolul VII

Confiscarea bunurilor materiale obţinute prin săvârşirea infracţiunii

Motivele confiscării bunurilor

Articolul 74

(1) Nimeni nu va păstra bunurile dobândite prin săvârşirea unei infracţiuni sau datorită acelei infracţiuni.

(2) Bunurile vor fi confiscate în conformitate cu hotărârea pronunţată asupra infracţiunii, în condiţiile prezentei legi penale.

Metoda de confiscare a bunurilor

Articolul 75

(1) Banii, obiectele de valoare şi orice alte beneficii materiale dobândite prin sau datorită săvârşirii unei infracţiuni sunt confiscate de la făptuitor sau beneficiar (denumit în continuare beneficiar); în cazul în care confiscarea nu poate fi efectuată, vor fi confiscate bunurile echivalente cu beneficiile materiale.

(2) Atunci când beneficiile materiale sau bunurile echivalente cu beneficiile materiale nu pot fi confiscate de la făptuitor sau de la alt beneficiar, făptuitorul este obligat să plătească o sumă de bani echivalentă cu aceste beneficii materiale. În cazurile justificate, instanţa poate să permită plata în rate a sumei echivalente cu beneficiile materiale, în cazul în care termenul de plată nu poate depăşi doi ani.

(3) Bunurile materiale obţinute prin sau datorită săvârşirii unei infracţiuni pot fi, de asemenea, confiscate de la persoane cărora le-au fost transferate gratuit sau pentru o sumă de bani care nu corespunde valorii lor reale, în cazul în care aceste persoane cunoşteau sau ar fi putut să cunoască că aceste bunuri au fost dobândite prin sau datorită săvârşirii unei infracţiuni.

(4) Atunci când beneficiile materiale dobândite prin sau datorită săvârşirii unei infracţiuni au fost transferate rudelor apropiate autorului infracţiunii (articolul 224 din prezentul Cod penal) sau atunci când, din motive de prevenire a confiscării bunurilor materiale prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, orice alte bunuri au fost transferate acestor persoane, aceste bunuri vor fi confiscate, cu excepţia cazului în care acestea pot demonstra că au plătit valoarea lor efectivă.

Protecţia persoanei vătămate

Articolul 76

(1) Dacă instanţa a aprobat cererea de despăgubire a persoanei vătămate în cadrul unei acţiuni penale, va dispune confiscarea bunurilor numai în măsura în care aceste bunuri depăşesc cererea a persoanei vătămate, aşa cum a fost admisă.

(2) Persoana vătămată care a fost obligată în cadrul unei acţiuni penale de către instanţă să-şi formuleze cererea de recuperare a daunelor într-o acţiune civilă, o poate face din valoarea bunurilor confiscate, cu condiţia să pună în mişcare respectiva acţiune în termen de şase luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive prin care i se solicită instituirea unei acţiuni şi cu condiţia ca aceasta să solicite recuperarea din valoarea bunurilor confiscate în termen de trei luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive prin care se aprobă cererea sa.

(3) Persoana vătămată care nu şi-a formulat cererea de despăgubire sub formă de daune-interese în cursul unei proceduri penale, îşi poate recupera daunele din valoarea bunurilor confiscate, cu condiţia ca acesta să pună în mişcare o acţiune civilă pentru soluţionarea cererii sale în termen de trei luni de la data la care a luat cunoştinţă de hotărârea de confiscare a bunurilor şi cel târziu în termen de doi ani de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive şi cu condiţia să solicite decontarea din valoarea bunurilor confiscate în termen de trei luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive prin care se aprobă cererea sa.

Confiscarea bunurilor unei persoane juridice

Articolul 77

Bunurile dobândite de o persoană juridică prin sau datorită săvârşirii unei infracţiuni vor fi confiscate. Beneficiile materiale sau bunurile echivalente cu beneficiile materiale vor fi, de asemenea, confiscate, atunci când persoanele menţionate la articolul 75 alineatul 1 din prezentul Cod penal au transferat aceste bunuri persoanei juridice, gratuit sau pentru o sumă de bani, care nu corespunde valorii lor efective.

Capitolul VIII

Consecinţele juridice ale condamnării

Originea consecinţelor juridice ale condamnării

Articolul 78

(1) Condamnarea pentru anumite infracţiuni sau pronunţarea anumitor pedepse poate implica fie încetarea, fie pierderea anumitor drepturi, fie o interzicere a dobândirii anumitor drepturi.

(2) Consecinţele juridice nu pot apărea ca urmare a aplicării unei amenzi, a unei pedepse cu suspendare sau a unui avertisment şi a suspendării unei pedepse.

(3) Consecinţele juridice pot fi prevăzute doar prin lege şi intră în vigoare prin forţa legii care le prevede.

(4) Făptuitorului i se pot aplica doar consecinţele juridice prevăzute de lege la momentul săvârşirii infracţiunii în cauză.

Tipurile de consecinţe juridice ale condamnării

Articolul 79

(1) Încetarea exercitării anumitor funcţii publice sau îndatoriri oficiale sau încetarea raportului de muncă sau pierderea dreptului de şedere în Republica Slovenia reprezintă consecinţa juridică referitoare la încetarea sau pierderea anumitor drepturi.

(2) Consecinţele juridice care împiedică dobândirea anumitor drepturi includ:

1) interzicerea îndeplinirii anumitor funcţii publice sau îndatoriri oficiale;

2) interzicerea exercitării unei anumite profesii sau a încheierii unui contract de muncă;

3) interzicerea obţinerii anumitor permise şi avize acordate prin decizia scrisă a organelor de stat.

Începerea şi durata consecinţelor juridice ale condamnării

Articolul 80

(1) Consecinţele juridice se aplică la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.

(2) Consecinţele juridice care implică împiedicarea dobândirii anumitor drepturi nu pot rămâne în vigoare mai mult de cinci ani de la data la care pedeapsa a expirat, a fost suspendată sau s-a prescris, pe o perioadă de timp, cu excepţia cazului în care legea prevede o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp pentru anumite consecinţe juridice.

(3) După doi ani de la data la care pedeapsa s-a încheiat, a fost suspendată sau interzisă pe o perioadă de timp şi, la cererea depusă de condamnat, instanţa poate dispune ca interzicerea dobândirii anumitor drepturi să fie revocată.

(4) Atunci când ia în considerare dacă trebuie să dispună întreruperea unei consecinţe juridice, instanţa ţine seama de comportamentul infractorului după condamnare, dacă a recuperat prejudiciile cauzate prin infracţiune şi alte circumstanţe care indică dacă este rezonabil să se întrerupă consecinţa juridică în cauză.

(5) Încetarea consecinţelor juridice ale condamnării nu aduce atingere niciunui drept al terţilor legate de aceasta.

(6) Consecinţele juridice ale condamnării vor fi întrerupte prin eliminarea acesteia din cazierul judiciar.

Capitolul IX

Reabilitarea, anularea condamnării şi condiţiile de eliberare a informaţiilor din cazierul judiciar

Statutul juridic al condamnatului după executarea pedepsei

Articolul 81

(1) După ce pedeapsa cu închisoare a fost executată, suspendată sau exclusă prin lege, condamnatul se bucură de toate drepturile prevăzute în constituţie, legi şi alte reglementări şi poate să îşi exercite toate drepturile, altele decât cele de care este lipsit din cauza aplicării unei măsuri de siguranţă sau a consecinţelor juridice ale condamnării.

(2) Alineatul precedent se aplică, de asemenea, inculpaţilor liberaţi condiţionat.

Reabilitarea de drept şi anularea condamnării

Articolul 82

(1) Prin intermediul reabilitării de drept, condamnarea va fi eliminată din cazierul judiciar, consecinţele juridice ale condamnării vor înceta să se aplice, şi se va considera că inculpatul nu a fost condamnat niciodată.

(2) Condamnarea va fi înţeleasă ca însemnând orice hotărâre judecătorească definitivă, precum şi orice modificare a unei astfel de hotărâri judecătoreşti prin amnistie sau graţiere.

(3) Condamnarea va fi eliminată din cazierul judiciar în termenul stabilit de la data la care pedeapsa a fost executată, suspendată sau interzisă, cu excepţia cazului în care, în această perioadă, infractorul nu săvârşeşte o nouă infracţiune.

(4) Termenele limită prevăzute la alineatul precedent sunt următoarele:

1) un an de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive, în care inculpatului i s-a aplicat un avertisment sau pedeapsa sa a fost suspendată;

2) un an de la expirarea perioadei de suspendare, dacă pedeapsa a fost suspendată;

3) trei ani pentru amendă, pedeapsă accesorie sau pedeapsa închisorii de până la un an;

4) cinci ani pentru pedeapsa închisorii de la unu la trei ani;

5) opt ani pentru pedeapsa închisorii de la trei la cinci ani;

6) zece ani pentru pedeapsa închisorii de la cinci la zece ani;

7) cincisprezece ani pentru pedeapsa închisorii de la zece la cincisprezece ani.

(5) Pedeapsa închisorii mai mare de cincisprezece ani nu poate fi înlăturată din cazierul judiciar.

(6) Condamnarea nu poate fi înlăturată din cazierul judiciar cât timp se aplică măsuri de siguranţă infractorului.

Reabilitarea judecătorească

Articolul 83

La cererea condamnatului, instanţa poate hotărî ca condamnarea să fie înlăturată din cazierul judiciar şi să se considere că infractorul nu a fost condamnat niciodată, cu condiţia să fi trecut jumătate din perioada prevăzută de lege, prin expirarea căreia a fost înlăturată condamnarea şi cu condiţia ca în această perioadă condamnatul să nu fi săvârşit o altă infracţiune. Pentru a hotărî dacă trebuie să se înlăture condamnarea, instanţa are în vedere comportamentul condamnatului după ce a executat pedeapsa, natura infracţiunii săvârşite şi alte circumstanţe relevante pentru înlăturarea condamnării.

Eliberarea informaţiilor din cazierul judiciar

Articolul 84

(1) Informaţiile cu privire la hotărârile judecătoreşti se păstrează într-un cazier judiciar. Gradul de informare şi de eliberare a informaţiilor din cazierul judiciar înainte de înlăturare se stabilesc prin lege.

(2) În baza unei solicitări din partea instituţiilor sau asociaţiilor prevăzute prin lege, cărora li s-au încredinţat copii sau minori pentru a fi educaţi, şcolarizaţi, protejaţi şi îngrijiţi, informaţiile din cazierul judiciar vor fi eliberate pentru condamnările înlăturate pentru infracţiunile prevăzute la articolul 173, articolul 175 alineatul 2, săvârşite împotriva unui minor, precum şi în condiţiile prevăzute la articolul 176 din prezentul Cod penal.

(3) Se stabileşte prin lege ca infracţiunile prevăzute la alineatul precedent să fie înscrise într-un dosar special, precum şi condiţiile, limitările şi procedura de eliberare a informaţiilor privind aceste condamnări; în cazurile neprevăzute la alineatul precedent, condamnarea va fi considerată înlăturată în ciuda faptului că este păstrată într-un registru special (alienatul 1 din prezentul articol).

Capitolul X

Dispoziţiile fundamentale privind aplicarea sancţiunilor penale

Statutul condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii

Articolul 85

(1) Persoanele cărora li se aplică sancţiuni penale pot fi private de drepturile lor constituţionale şi legale sau li se pot încălca aceste drepturi numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru punerea în aplicare a unei sancţiuni speciale.

(2) Persoana căreia i se aplică o sancţiune penală nu poate fi supusă torturii sau altor forme de rele tratamente, inumane sau degradante. Persoana care a suferit un astfel de tratament are dreptul la o cale de atac legală.

(3) Condamnaţii vor fi supuşi unui tratament uman, demnitatea lor personală va fi respectată, iar integritatea lor fizică şi psihică va fi protejată.

(4) Condamnatului i se va asigura asistenţă medicală adecvată infractorului, precum şi tratament pentru dependenţa de droguri sau alcool, cu consimţământul acestuia.

Executarea pedepsei închisorii

Articolul 86

(1) Condamnaţii vor executa pedeapsa închisorii în penitenciar, conform legii.

(2) Condamnaţii vor fi plasaţi în penitenciarele menţionate mai sus, în funcţie de regimul de privare de libertate.

(3) Pedeapsa închisorii de până la nouă luni poate fi înlocuită cu arestul la domiciliu. Instanţa dispune arestul la domiciliu printr-o decizie, prin care stabileşte că persoana condamnată nu poate părăsi domiciliul permanent sau temporar sau instituţia publică care acordă îngrijiri medicale sau tratament. Instanţa îi poate permite în mod excepţional condamnatului să părăsească locul arestului la domiciliu pentru o perioadă determinată de timp, atunci când acest lucru este absolut necesar pentru a asigura nevoile vitale, asistenţă medicală sau pentru a-şi desfăşura activitatea. Dacă infractorul părăseşte locul arestului la domiciliu fără consimţământul prealabil al instanţei sau în afara orelor permise, instanţa poate hotărî executarea pedepsei închisorii aplicate.

(4) De asemenea, pedeapsa închisorii poate fi pusă în aplicare astfel încât condamnatul, în perioada maximă de doi ani, să efectueze minim optzeci şi maxim patru sute optzeci de ore de serviciu în folosul comunităţii. Serviciul în folosul comunităţii este distribuit astfel încât să nu perturbe obligaţiile infractorului aplicate de raportul său de muncă. O astfel de formă de implementare va fi decisă de instanţa care a dispus executarea pedepsei în primă instanţă, ţinând seama de circumstanţele obiective şi subiective ale făptuitorului şi de consimţământul său cu acest tip de executare a pedepsei. Pedeapsa închisorii, care a fost aplicată făptuitorului pentru săvârşirea infracţiunii contra inviolabilităţii sexuale, nu poate fi înlocuită prin serviciu în folosul comunităţii. Dacă infractorul nu îndeplineşte obligaţiile care decurg din prestarea de servicii în folosul comunităţii, instanţa poate dispune executarea pedepsei închisorii.

Metoda de executare a amenzilor

Articolul 87

(1) Dacă o amendă nu poate fi colectată forţat, instanţa va dispune ca o zi de închisoare să fie executată pentru două tranşe zilnice de amendă, astfel încât zilele de închisoare să nu poată depăşi şase luni.

(2) Dacă infractorul plăteşte doar o parte din amendă, restul va fi transformat proporţional în zile de închisoare; cu toate acestea, dacă partea rămasă este plătită, executarea pedepsei închisorii se va întrerupe.

(3) Dacă infractorul decedează, amenda nu va fi executată.

Liberarea condiţionată

Articolul 88

(1) Condamnatul care a executat jumătate din pedeapsa închisorii poate fi liberat dintr-o instituţie corecţională, cu condiţia ca, până la expirarea pedepsei la care a fost condamnat, să nu săvârşească altă infracţiune.

(2) Persoana condamnată la mai mult de cincisprezece ani de închisoare poate fi liberată condiţionat după ce a executat trei sferturi din pedeapsă.

(3) Persoana care a fost condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat după ce a executat douăzeci şi cinci de ani de închisoare.

(4) Legea stipulează care este instituţia responsabilă de acordarea şi respingerea liberării condiţionate.

(5) Persoana condamnată poate fi liberată condiţionat atunci când este rezonabil să se aştepte ca aceasta să nu repete infracţiunea. Atunci când se ia în considerare dacă persoana condamnată trebuie să fie liberată condiţionat sau nu, trebuie să se ţină seama în special de posibilitatea recidivei, de orice procedură penală care are loc împotriva condamnatului pentru infracţiunile săvârşite înainte de începerea executării pedepsei închisorii, de atitudinea infractorului faţă de infracţiunea săvârşită şi faţă de victimă, de comportamentul condamnatului în timpul executării pedepsei, de succesul tratamentului pentru dependenţă şi de condiţiile de reinserţie a infractorului cu viaţa din afara închisorii.

(6) În mod condamnatul, infractorul care a executat doar o treime din pedeapsă poate fi liberat condiţionat dacă îndeplineşte condiţia prevăzută la alineatul 5 din prezentul articol şi dacă circumstanţele speciale referitoare la persoana lui indică faptul că nu va recidiva.

(7) Condamnatul care va fi liberat condiţionat poate fi pus sub supraveghere de către instanţă, la propunerea organismului responsabil de acordarea şi respingerea liberării condiţionate. Executarea pedepsei sub supraveghere este efectuată de un consilier care are aceleaşi obligaţii ca şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

(8) Instrucţiunile instanţei pot include următoarele obligaţii care trebuie îndeplinite de persoana condamnată în timpul liberării condiţionate:

1) să se supună unui tratament medical într-o instituţie corespunzătoare şi, de asemenea, unui tratament pentru dependenţă de alcool sau droguri, cu acordul său;

2) să participe la sesiuni de consultare profesională, psihologică sau de altă natură;

3) să se califice pentru un loc de muncă sau să ocupe un loc de muncă adecvat sănătăţii, abilităţilor şi înclinaţiilor sale;

4) să cheltuiască bani în funcţie de obligaţiile sale de întreţinere a familiei;

5) interzicerea asocierii cu anumite persoane;

6) interdicţia de a se apropia de victimă sau de o altă persoană;

7) interzicerea accesului în anumite locuri.

Revocarea liberării condiţionate

Articolul 89

(1) Instanţa revocă liberarea condiţionată dacă persoana eliberată condiţionat săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa închisorii mai mare de un an.

(2) Instanţa revocă liberarea condiţionată dacă persoana eliberată condiţionat săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa închisorii de până la un an. La stabilirea revocării liberării condiţionate, instanţa trebuie să ia în considerare, în special, similitudinea infracţiunilor săvârşite, gravitatea acestora, motivele pentru care au fost săvârşite şi alte circumstanţe care indică dacă este rezonabil să se elibereze condiţionat infractorul. De asemenea, instanţa va revoca liberarea condiţionată în cazul în care persoana eliberată condiţionat nu îndeplineşte obligaţiile care au fost dispuse de organismul responsabil de acordarea sau respingerea liberării condiţionate.

(3) La revocarea liberării condiţionate instanţa va aplica o pedeapsă în conformitate cu articolul 53 şi articolul 55 alineatul 2 din prezentul Cod penal, prin care instanţa va lua în considerare, ca deja stabilită, acea parte din pedeapsă, care nu a fost încă executată.

(4) Dispoziţiile alineatelor 1, 2 şi 3 din prezentul articol se aplică, de asemenea, atunci când persoana eliberată condiţionat este condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni pe care a săvârşit-o înainte de a fi eliberată condiţionat.

(5) În cazul în care persoana eliberată condiţionat este condamnată la pedeapsa închisorii de cel mult un an, iar instanţa nu revocă liberarea condiţionată, atunci perioada de liberare condiţionată se prelungeşte pe perioada executării pedepsei.

(6) În cazul în care persoana eliberată condiţionat săvârşeşte o infracţiune în timpul liberării condiţionate, care atrage după sine revocarea liberării condiţionate şi o asemenea infracţiune nu este considerată de instanţă înainte de expirarea perioadei de liberare condiţionată, liberarea condiţionată poate fi revocată în termen de un an de la expirarea perioadei de liberare condiţionată.

Capitolul XI

Prescripţia

Termenele de prescripţie a urmăririi penale

Articolul 90

(1) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul Cod penal, nu se mai poate efectua urmărirea penală:

1) cincizeci de ani de la săvârşirea unei infracţiuni când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de treizeci de ani, cu excepţia cazului în care infracţiunea este imprescriptibilă;

2) treizeci de ani de la săvârşirea unei infracţiuni când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de peste zece ani;

3) douăzeci de ani de la săvârşirea unei infracţiuni când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de peste cinci ani;

4) zece ani de la săvârşirea unei infracţiuni când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de peste un an;

5) şase ani de la săvârşirea unei infracţiuni când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de până la un an sau amendă.

(2) Dacă pentru o infracţiune se prevede mai mult de o pedeapsă, termenul- limită referitor la cea mai severă pedeapsă se aplică infracţiunii în cauză.

(3) Fără a ţine seamă de alienatul 1 din prezentul articol, termenul de prescripţie pentru infracţiunile contra libertăţii sexuale şi infracţiunile contra căsătoriei, familiei sau tinerilor, săvârşite împotriva unui minor, începe la data la care persoana vătămată devine adult.

Cursul şi întreruperea cursului prescripţiei urmăririi penale

Articolul 91

(1) Termenul de prescripţie a urmăririi penale începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

(2) Dacă hotărârea judecătorească definitivă din căile de atac extraordinare se anulează, termenul de prescripţie din noul proces va fi de doi ani de la anularea hotărârii judecătoreşti definitive.

(3) Cursul termenului de prescripţie se va suspenda pentru perioada în care nu poate fi iniţiată sau continuată urmărirea penală sau atunci când făptuitorul nu este localizat de autorităţile de stat.

(4) Cursul termenului de prescripţie se va întrerupe în cazul în care făptuitorul săvârşeşte o altă infracţiune penală la fel de gravă sau mai gravă înainte de încheierea unei astfel de perioade; după o întrerupere, începe un nou termen de prescripţie.

Termenele de prescripţie a executării pedepsei

Articolul 92

(1) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul Cod penal, pedeapsa aplicată nu poate fi pusă în executare după expirarea a:

1) douăzeci şi cinci de ani de la pronunţarea sentinţei pentru o perioadă de treizeci de ani, cu excepţia cazului în care infracţiunea este imprescriptibilă;

2) cincisprezece ani de la pronunţarea unei sentinţe mai mare de zece ani;

3) zece ani de la pronunţarea unei sentinţe mai mare de cinci ani;

4) cinci ani de la pronunţarea unei sentinţe mai mare de un an;

5) trei ani de la pronunţarea unei sentinţe de până la un an sau amendă.

Termenele de prescripţie a executării pedepselor accesorii şi a măsurilor de siguranţă

Articolul 93

(1) Executarea unei amenzi aplicate ca pedeapsă accesorie se prescrie după expirarea termenului de doi ani de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive care a aplicat o astfel de pedeapsă.

(2) Anularea unui permis de conducere ca pedeapsă accesorie se prescrie în acelaşi timp cu termenul de prescripţie prevăzut pentru pedeapsa principală.

(3) Aplicarea măsurilor de siguranţă pentru anularea unui permis de conducere şi confiscarea bunurilor se prescrie în trei ani de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a impus o astfel de măsură.

(4) Aplicarea măsurii de siguranţă prin care se interzice unui inculpat să desfăşoare o activitate se prescrie la expirarea termenului pentru care a fost dispusă.

Cursul şi întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei

Articolul 94

(1) Termenul de punere în executare a unei pedepse începe să curgă de la data la care hotărârea judecătorească devine definitivă; în cazul revocării unei pedepse cu suspendare, termenul începe să curgă din ziua în care decizia scrisă de revocare devine oficială.

(2) Termenul se suspendă pe perioada în care pedeapsa nu poate fi executată în conformitate cu legea.

(3) Termenul de executare a unei pedepse se întrerupe în ziua începerii executării pedepsei. În cazul în care infractorul evadează din închisoare, executarea restului pedepsei nu cade sub incidenţa prescripţiei.

(4) Alineatul 2 din prezentul articol se aplică, de asemenea, termenului de prescripţie al măsurilor de siguranţă.

Inaplicabilitatea prescripţiei în cazul unor infracţiuni

Articolul 95

(1) Urmărirea penală şi executarea pedepsei nu se vor prescrie pentru infracţiunile pentru care se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă în temeiul prezentului Cod penal, pentru infracţiunile prevăzute la articolele 100-105 din prezentul Cod penal, precum şi pentru infracţiunile a căror urmărire penală nu este prescriptibilă conformitate cu acordurile internaţionale.

(2) Executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă nu cade sub incidenţa prescripţiei.

Capitolul XII

Amnistia şi graţierea

Amnistia

Articolul 96

Persoanelor care beneficiază de amnistie li se acordă imunitate de la urmărirea penală, suspendarea completă sau parţială a pedepsei, diminuarea pedepsei aplicate prin aplicarea unei pedepse mai puţin severe, anularea condamnării sau încetarea aplicării unei anumite consecinţe juridice a condamnării.

Graţierea

Articolul 97

Prin graţiere se conferă unei persoane desemnate individual imunitate de la urmărirea penală, suspendarea completă sau parţială a pedepsei, diminuarea pedepsei aplicate prin aplicarea unei pedepse mai puţin severe sau suspendarea pedepsei sau anularea condamnării sau încetarea sau reducerea aplicării unei anumite consecinţe juridice a condamnării.

Aplicarea părţii generale în amnistie şi graţiere

Articolul 98

(1) Dacă amnistia sau graţierea modifică dispoziţia referitoare la o sancţiune penală, se aplică partea generală a prezentului Cod penal.

(2) Dacă s-a impus pedeapsa detenţiunii pe viaţă, graţierea sau amnistia va impune pedeapsa închisorii de la douăzeci şi cinci la treizeci de ani.

(3) Drepturile terţilor nu vor fi în niciun caz afectate de hotărârile judecătoreşti referitoare la acordarea amnistiei şi graţierii.

Capitolul XIII

Semnificaţia termenilor Codului penal

Articolul 99

(1) În sensul prezentului Cod penal, termenul de funcţionar înseamnă:

1) membru al Adunării Naţionale, membru al Consiliului Naţional şi membru al unui organism reprezentativ local sau regional;

2) judecător al Curţii Constituţionale, judecător, judecător consultant, procuror public sau apărător ex officio;

3) o persoană care îndeplineşte atribuţii oficiale sau exercită o funcţie publică cu atribuţii şi responsabilităţi de conducere în cadrul unei autorităţi de stat;

4) orice altă persoană care exercită atribuţii oficiale prin autoritatea legii, a statutului sau a contractului de arbitraj încheiat în baza legii;

5) persoană din cadrul armatei desemnată ca atare, cu reglementări speciale în cazurile în care fapta nu este deja incriminată ca infracţiune contra îndatoririlor militare;

6) o persoană dintr-o ţară străină care exercită funcţii legislative, executive sau judiciare sau orice altă funcţie oficială la orice nivel, cu condiţia să îndeplinească criteriile de fond prevăzute la punctele 1, 2 sau 3 din prezentul alineat;

7) o persoană recunoscută ca funcţionar în cadrul unei organizaţii internaţionale publice cu condiţia să îndeplinească criteriile de fond de la punctele 1, 2 sau 3 din prezentul alineat;

8) o persoană care exercită funcţii sau atribuţii judiciare, de urmărire penală sau de altă natură la tribunalul sau instanţa internaţională.

(2) În sensul prezentului Cod penal, termenul de militar înseamnă: un soldat, un ofiţer, un ofiţer de rang inferior şi o persoană care îndeplineşte o funcţie militară ca profesie, un soldat în serviciul militar voluntar sau involuntar şi un rezervist al unei rezerve obligatorii sau prin contract cu atribuţii militare.

(3) Alegerile, buletinele de vot şi votul înseamnă alegeri ale preşedintelui republicii, membrilor Adunării Naţionale, membrilor Consiliului Naţional, membrilor Parlamentului European, alegeri municipale sau provinciale, precum şi referendumuri legislative şi alte referendumuri prevăzute de Constituţie.

(4) Legătura extramaritală, în conformitate cu prezentul Cod penal, înseamnă o legătură obişnuită pe termen lung dintre un bărbat şi o femeie care nu sunt căsătoriţi.

(5) Un document indică orice înscris, suport de date sau un alt obiect adecvat şi destinat să furnizeze dovezi cu privire la orice fapt relevant pentru stabilirea relaţiilor juridice.

(6) Bunuri mobile înseamnă orice formă de energie generată sau acumulată în scopul iluminării, încălzirii, radierii, conducerii, deplasării sau transmiterii de date de voce, imagini sau text la distanţă. Manipularea ilegală a obiectelor în conformitate cu această dispoziţie sau a bunurilor imobile sau a unor părţi ale acestora nu se consideră infracţiuni dacă rezultatul a fost o pierdere pecuniară neglijabilă.

(7) Constrângerea înseamnă şi utilizarea hipnozei, a substanţelor toxice sau a altor mijloace speciale în acest scop pentru a aduce o persoană împotriva voinţei sale într-o stare de inconştienţă sau pentru a-i reduce puterea de împotrivire.

(8) Un autovehicul înseamnă orice vehicul cu motor care operează pe uscat, pe apă sau în aer.

(9) Beneficii materiale, daune sau valoare înseamnă suma legată de săvârşirea unei infracţiuni care

1) nu depăşeşte 500 euro însemnând beneficii materiale, daune sau valori minore;

2) nu depăşeşte 5000 euro însemnând beneficii materiale, daune sau valori considerabile;

3) nu depăşeşte 50.000 euro însemnând al beneficii materiale, daune sau valori majore;

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul XIV

Infracţiuni contra umanităţii

Genocidul

Articolul 100

(1) Persoana care intenţionează să distrugă, în tot sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios sau care dă ordinul:

- de a ucide membrii grupului,

- de a provoca vătămări corporale sau mintale grave membrilor grupului,

- de a impune în mod intenţionat condiţii de viaţă grupului cu scopul de a provoca distrugerea lui fizică, în tot sau în parte,

- de a impune măsuri de prevenire a naşterilor în cadrul grupului; sau

- de a transfera cu forţa copiii din cadrul grupului într-un alt grup

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care săvârşeşte oricare dintre faptele prevăzute la alineatul precedent împotriva oricărui grup din motivele menţionate la articolul 101 punctul 8.

Infracţiuni contra umanităţii

Articolul 101

Persoana care comandă sau săvârşeşte următoarele fapte, care fac parte dintr-un atac sistematic mai mare împotriva populaţiei civile şi despre care făptuitorii au cunoştinţă:

- ucidere;

- exterminare, ceea ce înseamnă crearea unor astfel de condiţii de viaţă, printre altele, privarea accesului la alimente şi medicamente, care ar conduce la distrugerea parţială a populaţiei;

- sclavia, ceea ce înseamnă săvârşirea unei anumite acţiuni sau a tuturor acţiunilor care decurg din dreptul de proprietate asupra unei persoane şi include, de asemenea, săvârşirea unei astfel de acţiuni în traficul de persoane, în special al femeilor şi copiilor;

- deportarea sau transferul forţat al populaţiei, ceea ce înseamnă îndepărtarea forţată a persoanelor prin deportare sau alte acţiuni forţate din zona în care acestea au avut reşedinţa legală, fără niciun motiv permis de dreptul internaţional;

- închisoare sau altă privare severă a libertăţii fizice, încălcând regulile fundamentale ale dreptului internaţional;

- tortura, ceea ce înseamnă provocarea intenţionată a durerii severe, suferinţei fizice sau mintale asupra unei persoane pe care făptuitorul a lipsit-o de libertate, prin care tortura nu include durerea sau suferinţa care este exclusiv rezultatul aplicării unei sancţiuni legale sau are legătură cu aceasta.

- violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată care înseamnă lipsirea de libertate în mod ilegal a unei femei care a rămas însărcinată prin constrângere, cu intenţia de a aduce atingere structurii etnice a oricărei populaţii sau de a realiza alte încălcări grave ale dreptului internaţional, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală de gravitate comparabilă;

- persecuţia, care reprezintă o încălcare intenţionată sau gravă a drepturilor fundamentale contrare dreptului internaţional, împotriva oricărui grup sau comunitate identificabilă pe criterii politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase, de gen, aşa cum se defineşte la alineatul 3 sau alte temeiuri recunoscute universal ca fiind inacceptabile în temeiul dreptului internaţional, în legătură cu orice infracţiune prevăzută la prezentul articol şi în articolele 100, 102 şi 103;

- dispariţia forţată a persoanelor, ceea ce înseamnă capturarea, lipsirea de libertate sau răpirea unei persoane de către agenţii statului sau o organizaţie politică sau cu autorizarea, sprijinul sau consimţământul acesteia, care nu vor recunoaşte ulterior acest tip de capturare sau care nu vor furniza informaţii cu privire la soarta acestor persoane sau la locul în care aceştia se află, cu scopul de a le refuza acestor persoane protecţia juridică pentru o perioadă lungă de timp;

- apartheidul, ceea ce înseamnă acte inumane de natură similară cu cele menţionate în acest articol, săvârşite în contextul unui regim instituţionalizat de persecuţie şi dominaţie sistematică de către un grup rasial asupra oricărui alt grup sau grupuri rasiale şi săvârşite cu intenţia de a menţine acel regim;

- alte acte inumane de natură similară care provoacă în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări corporale grave sau vătămarea sănătăţii mintale sau fizice.

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Infracţiuni de război

Articolul 102

Persoana care dă ordine sau săvârşeşte infracţiuni de război, mai ales dacă acestea sunt săvârşite ca parte a unui plan sau a unei politici complexe sau ca parte a unei săvârşiri extinse a acestor infracţiuni, şi anume următoarele:

1) încălcări grave ale Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 (Legea privind notificarea succesiunii privind convenţiile Consiliului Europei, Convenţiile de la Geneva şi protocoalele adiţionale privind protecţia victimelor de război şi acordurile internaţionale din domeniul controlului armelor, ale căror deponenţi sunt cele trei forţe nucleare principale (Monitorul Oficial al Republicii Slovenia, nr. 14/1992)], şi anume orice acţiune menţionată împotriva persoanelor sau a bunurilor care sunt protejate de Convenţiile de la Geneva corespunzătoare:

- uciderea intenţionată;

- tortura sau tratamentul inuman, precum şi experimentele biologice;

- provocarea intenţionată a unei suferinţe intense sau a vătămărilor corporale grave sau a vătămării sănătăţii;

- distrugerea ilegală nejustificată sau însuşirea bunurilor;

- forţarea unui prizonier de război sau a altei persoane protejate de a lupta în cadrul forţelor unei puteri ostile;

- privarea unui prizonier de război sau a unei alte persoane protejate de un proces echitabil;

- deportarea sau lipsirea de libertate în mod ilegal;

- luarea de ostatici;

2) alte încălcări grave ale legilor şi obiceiurilor aplicabile în conflictele armate internaţionale, în cadrul stabilit al dreptului internaţional, şi anume, oricare dintre următoarele fapte:

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva populaţiei civile sau împotriva civililor individuali care nu participă direct la ostilităţi;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva obiectivelor civile, adică a obiectivelor care nu sunt obiective militare;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva personalului, a instalaţiilor, a materialelor, a unităţilor sau a vehiculelor implicate într-o misiune de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, atâta timp cât aceştia au dreptul la protecţia acordată civililor sau obiectivelor civile în temeiul dreptului internaţional privind conflictul armat;

- lansarea intenţionată a unui atac cunoscând faptul că un astfel de atac va provoca pierderi accidentale de vieţi omeneşti sau răniri ale civililor sau daune ale obiectivelor civile sau daune pe termen lung vaste şi severe asupra mediului înconjurător, care ar fi evident excesive în raport cu avantajul militar general concret şi direct anticipat;

- atacarea sau bombardarea, prin orice mijloace, a oraşelor, satelor, locuinţelor sau clădirilor care nu sunt protejate şi care nu sunt obiective militare;

- uciderea sau rănirea unui combatant care, după ce şi-a depus armele sau după ce nu mai are mijloace de apărare, a capitulat necondiţionat;

- folosirea necorespunzătoare a steagului care simbolizează armistiţiul, a drapelului sau a distincţiei şi uniformei militare ale inamicului sau ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a distincţiei sau pavilionului Crucii Roşii sau a distincţiei care se conformează acestora, precum şi a emblemelor distinctive ale Convenţiilor de la Geneva sau mărcilor de proprietate culturală conform Convenţiei de la Haga (Convenţia de la Haga privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat cu normele de aplicare a acesteia) (Monitorul Oficial al Republicii Populare Federale Iugoslavia – Acordurile internaţionale nr. 4/56) şi celui de-al doilea Protocol la Convenţia de la Haga din 1954 privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat (Monitorul Oficial al Republicii Slovenia nr. 22/2003), care a avut drept rezultat decesul sau vătămări corporale grave;

- transferul, direct sau indirect, de către puterea de ocupaţie a unei părţi a propriei populaţii civile în teritoriul pe care îl ocupă sau deportarea sau transferul întregii populaţii sau a unei părţi a acesteia din teritoriul ocupat în interiorul sau în afara acestui teritoriu;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva clădirilor folosite în scop religios, educaţional, artistic, ştiinţific sau în scopuri caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde bolnavii şi răniţii sunt trimişi, cu condiţia ca acestea să nu fie obiective militare;

- supunerea persoanelor care se află în mâinile unei părţi adverse la mutilare fizică sau la experimente medicale sau ştiinţifice de orice natură care nu sunt justificate de tratamentul medical, dentar sau spitalicesc al persoanei în cauză şi nici nu se desfăşoară în interesul său şi care provoacă moartea sau pun în pericol grav starea de sănătate a unei astfel de persoane sau unor astfel de persoane;

- uciderea sau rănirea prin mijloace frauduloase a persoanelor aparţinând naţiunii sau armatei ostile;

- luarea ilegală a unor obiecte de la morţi sau răniţi pe câmpul de luptă;

- declararea faptului că nu se va arăta niciun pic de milă;

- distrugerea sau confiscarea bunurilor inamicului, cu excepţia cazului în care o astfel de distrugere sau confiscare este impusă imperativ de necesităţile războiului;

- declararea faptului că au fost abrogate, suspendate sau inadmisibile în instanţă drepturile şi acţiunile cetăţenilor părţii ostile;

- constrângerea cetăţenilor părţii ostile de a participa la operaţiunile de război îndreptate împotriva propriei ţări, chiar dacă acestea se aflau în serviciul beligerantului înainte de începerea războiului;

- jefuirea unui oraş sau a unui loc, chiar şi atunci când este luat prin asalt;

- folosirea de otrăvuri sau arme otrăvite;

- folosirea de gaze asfixiante, otrăvitoare sau alte gaze şi toate lichidele, materialele sau dispozitivele analoage;

- folosirea de gloanţe care se extind sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul uman, cum ar fi gloanţele cu un înveliş dur care nu acoperă în întregime miezul sau care prezintă incizii;

- folosirea armelor, a proiectilelor şi a materialelor şi a metodelor de război care sunt de natură să provoace vătămări sau suferinţe inutile sau care sunt în mod inerent nediscriminatorii în încălcarea dreptului internaţional al conflictelor armate, cu condiţia ca astfel de arme, proiectile şi materiale şi metode de război să fie complet interzise;

- lezări ale demnităţii personale, în special supunerea la tratamente umilitoare şi degradante;

- violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată care înseamnă lipsirea de libertate în mod ilegal a unei femei care a rămas însărcinată prin constrângere cu intenţia de a aduce atingere structurii etnice a oricărei populaţii sau de a realiza alte încălcări grave ale dreptului internaţional, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală, care constituie şi o încălcare gravă a Convenţiei de la Geneva;

- utilizarea prezenţei unui civil sau a altei persoane protejate pentru a face ca anumite puncte, zone sau forţe militare să fie imune la operaţiunile militare;

- folosirea bunurilor culturale cu protecţie extinsă sau a împrejurimilor lor imediate pentru a sprijini acţiunile militare;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva clădirilor, a materialelor, a unităţilor medicale şi a transporturilor şi a personalului care utilizează emblemele distinctive ale Convenţiilor de la Geneva;

- folosirea intenţionată a înfometării civililor ca o metodă de război, prin privarea lor de obiectele indispensabile supravieţuirii lor, inclusiv prin reţinerea intenţionată a ajutoarelor, aşa cum prevede Convenţiile de la Geneva;

- recrutarea sau înrolarea copiilor sub vârsta de cincisprezece ani în forţele armate naţionale sau folosirea acestora în vederea participării active la ostilităţi;

3) în cazul unui conflict armat, care nu are un caracter internaţional şi care, cu toate acestea, nu are caracterul unor dezordini şi tensiuni interne, cum ar fi revoltele, actele de violenţă individuale şi ocazionale şi alte acte similare, încălcări grave ale articolului 3 comun celor patru Convenţii de la Geneva din 12 august 1949, şi anume, oricare dintre următoarele fapte săvârşite împotriva persoanelor care nu au participat activ la ostilităţi, inclusiv membri ai forţelor armate care şi-au depus armele şi cei care au fost scoşi din luptă din motive de boală, rănire, lipsire de libertate sau orice altă cauză:

- violenţă la adresa vieţii şi a persoanei, în special toate tipurile de omor, mutilarea, rele tratamente şi tortura;

- lezări ale demnităţii personale, în special supunerea la tratamente umilitoare şi degradante;

- luarea de ostatici;

- pronunţarea sentinţelor şi realizarea execuţiilor fără o hotărâre judecătorească pronunţată anterior de o instanţă constituită în mod legal, care să acorde garanţiile judiciare recunoscute în general ca fiind indispensabile;

4) alte încălcări grave ale legilor şi obiceiurilor aplicabile în conflictele armate, care nu au un caracter internaţional, în cadrul stabilit al dreptului internaţional, şi anume, oricare dintre următoarele fapte:

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva populaţiei civile ca atare sau împotriva civililor individuali care nu participă direct la ostilităţi;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva clădirilor, a materialelor, a unităţilor medicale şi a transporturilor şi a personalului care utilizează emblemele distinctive ale Convenţiilor de la Geneva în conformitate cu dreptul internaţional;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva personalului, a instalaţiilor, a materialelor, a unităţilor sau a vehiculelor implicate într-o misiune de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, în conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite (Legea privind notificarea succesiunii privind convenţiile Consiliului Europei, pentru care guvernul SUA este depozitar, Convenţiile de la Haga şi convenţiile privind proprietatea intelectuală (Monitorul Oficial al Republicii Slovenia nr. 24/1992), atâta timp cât au dreptul la protecţia acordată civililor sau obiectivelor civile în temeiul dreptului internaţional al conflictelor armate;

- direcţionarea intenţionată a atacurilor împotriva clădirilor dedicate religiei, educaţiei, artei, ştiinţei sau scopurilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde bolnavii şi răniţii sunt trimişi, cu condiţia să nu fie obiective militare;

- jefuirea unui oraş sau a unui loc, chiar şi atunci când este luat prin asalt;

- violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată care înseamnă lipsirea de libertate în mod ilegal a unei femei care a rămas însărcinată prin constrângere cu intenţia de a aduce atingere structurii etnice a oricărei populaţii, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală, care constituie şi o încălcare gravă a articolului 3, comun celor patru Convenţii de la Geneva;

- recrutarea sau înrolarea copiilor sub vârsta de cincisprezece ani în forţele sau grupurile armate sau folosirea acestora în vederea participării active la ostilităţi;

- dispunerea deplasării populaţiei civile din motive legate de conflict, cu excepţia cazului în care se aplica din motive de securitate a civililor implicaţi sau din motive militare urgente;

- uciderea sau rănirea prin înşelăciune a adversarului combatant;

- declararea faptului că nu se va arăta niciun pic de milă;

- supunerea persoanelor care se află în mâinile unei părţi adverse la mutilare fizică sau la experimente medicale sau ştiinţifice de orice natură care nu sunt justificate de tratamentul medical, dentar sau spitalicesc al persoanei în cauză şi nici nu se desfăşoară în interesul său şi care provoacă moartea sau pun în pericol grav starea de sănătate a unei astfel de persoane sau unor astfel de persoane;

- distrugerea sau confiscarea bunurilor unui adversar cu excepţia cazului în care o astfel de distrugere sau confiscare este impusă imperativ de necesităţile conflictului;

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Agresiunea

Articolul 103

Persoana care săvârşeşte actul de agresiune, definit în conformitate cu dreptul internaţional, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Răspunderea comandanţilor militari şi a altor superiori

Articolul 104

(1) Un comandant militar este condamnat la pedeapsa închisorii de la unu la opt ani pentru infracţiunile prevăzute la articolele 100-103 din prezentul Cod penal, săvârşite de unităţile sub comanda şi controlul său efectiv, deoarece nu a exercitat în mod corect controlul asupra acestor unităţi şi nu a întreprins toate măsurile adecvate şi necesare în cadrul competenţelor sale pentru a împiedica sau a opri aceste infracţiuni sau nu a prezentat problema autorităţilor competente pentru investigaţii şi tragere la răspundere, chiar dacă ştia că unităţile sale au săvârşit sau ar fi putut săvârşi aceste infracţiuni în circumstanţele date.

(2) Persoana care acţionează efectiv ca comandant militar sau care exercită efectiv funcţii de conducere sau supraveghere într-o organizaţie sau o societate civilă este condamnată în acelaşi mod pentru faptele menţionate la alineatul anterior.

(3) Un comandant militar sau o persoană care acţionează efectiv în calitate de comandant militar sau care exercită efectiv funcţii de conducere sau supraveghere într-o organizaţie sau o societate civilă care ar trebui sau ar fi trebuit să cunoască faptul că unităţile sale au săvârşit sau ar săvârşi, în circumstanţele date, infracţiunile prevăzute la articolele 100-103 din prezentul Cod penal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani pentru faptele prevăzute la alineatele anterioare.

Asocierea şi incitarea la genocid, infracţiuni contra umanităţii sau agresiune

Articolul 105

(1) Persoana care înfiinţează un grup infracţional organizat pentru a săvârşi infracţiunile prevăzute la articolele 100-103 din prezentul Cod penal se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care devine membru al grupului infracţional organizat menţionat la alineatul precedent se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(3) Autorul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, care împiedică săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alineatul 1 sau care a denunţat infracţiunea în timp util, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani, sau pedeapsa poate fi, de asemenea, suspendată.

(4) Persoana care incită sau instigă la săvârşirea directă a infracţiunilor prevăzute la articolele 100-103 din prezentul Cod penal se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

Recrutarea mercenarilor sau a persoanelor cu vârsta de până la 18 ani

Articolul 106

(1) Persoana care, în timpul războiului, a conflictului armat sau a ocupaţiei sau atunci când desfăşoară sau sprijină politica unui stat sau a unei organizaţii, ca parte a unui atac sistematic mai larg, dă ordine ori efectuează recrutarea persoanelor în vârstă de până la 18 ani în forţele armate naţionale sau alte forţe armate şi exploatarea lor pentru participarea activă la ostilităţi se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la zece ani la cincisprezece ani.

(2) Persoana care recrutează, pregăteşte sau finanţează recrutarea mercenarilor se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Amânarea nejustificată a repatrierii prizonierilor de război sau a civililor

Articolul 107

Persoana care, prin încălcarea regulilor de drept internaţional, după încheierea unui război sau a unui conflict armat sau care dă ordine să se amâne sau amână ea însăşi repatrierea prizonierilor de război sau a civililor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Terorismul

Articolul 108

(1) Persoana care are intenţia de a distruge sau de a pune în pericol în mod grav bazele constituţionale, sociale sau politice ale Republicii Slovenia sau ale unei alte ţări sau organizaţii internaţionale, pentru a trezi teamă în rândul populaţiei sau pentru a forţa Guvernul Republicii Slovenia sau o altă ţară sau organizaţie internaţională să întreprindă sau să oprească întreprinderea anumitor acţiuni, să întreprindă sau să ameninţe că întreprinde una sau mai multe din următoarele acţiuni:

- atac asupra vieţii sau a integrităţii fizice sau a drepturilor şi libertăţilor individuale,

- luarea de ostatici,

- avarierea gravă a clădirilor de stat sau publice sau a reprezentanţelor statelor străine, sistemului de transport, infrastructurii, sistemului informaţional, platformelor securizate din platforma continentală, locurilor publice sau proprietăţilor private,

- deturnarea unei aeronave, a unei nave sau a unui mijloc de transport public,

- producerea, deţinerea, cumpărarea, transportul, furnizarea sau utilizarea de arme, explozivi, arme nucleare, biologice sau chimice,

- cercetarea şi dezvoltarea armelor nucleare, biologice sau chimice,

- punerea în pericol a securităţii prin eliberarea de substanţe periculoase sau provocarea unor incendii, inundaţii sau explozii,

- perturbarea sau întreruperea alimentării cu apă, energie electrică sau alte resurse naturale de bază, care ar putea pune în pericol viaţa persoanei,

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(2) Persoana care doreşte să atingă scopul menţionat la alineatul precedent prin folosirea sau ameninţarea cu folosirea unei substanţe nucleare sau a altor substanţe sau dispozitive radioactive, prin afectarea unei instalaţii nucleare prin eliberarea de substanţe radioactive sau prin permiterea eliberării acestora sau care, prin ameninţarea sau folosirea forţei, pretinde substanţe nucleare sau alte substanţe, dispozitive sau instalaţii radioactive, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani.

(3) Persoana care pregăteşte sau ajută la pregătirea infracţiunilor prevăzute la alineatele anterioare prin obţinerea ilegală a mijloacelor necesare săvârşirii acestor infracţiuni sau care, prin şantaj, pregăteşte o altă persoană să participe la aceste infracţiuni sau care falsifică documente oficiale sau publice necesare pentru săvârşirea acestor infracţiuni se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(4) În cazul în care fapta prevăzută la alineatele 1 sau 2 are drept rezultat moartea uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la opt la cincisprezece ani.

(5) Dacă, în timpul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alineatele 1 sau 2 din prezentul articol, făptuitorul ia în mod intenţionat viaţa uneia sau mai multor persoane, fapta se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

(6) În cazul în care fapta prevăzută la alineatele 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită de o organizaţie sau grup infracţional care intenţionează să săvârşească infracţiunile (denumită în continuare organizaţie sau grup terorist) specificate la aceste alineate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la opt la cincisprezece ani.

(7) Persoana care participă la o organizaţie sau grup terorist care intenţionează să săvârşească infracţiuni în temeiul alineatelor 1, 2, 4 sau 5 din prezentul articol, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani.

(8) Persoana care înfiinţează sau conduce organizaţia menţionată la alineatul precedent se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Finanţarea activităţilor teroriste

Articolul 109

(1) Persoana care oferă sau colectează bani sau bunuri pentru finanţarea parţială sau totală a săvârşirii infracţiunilor prevăzute la articolul 108 din prezentul Cod penal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care săvârşeşte o infracţiune prevăzută la alineatul precedent se supune aceleiaşi sancţiuni, chiar dacă banii sau bunurile furnizate sau colectate nu au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor menţionate la alineatul precedent.

(3) În cazul în care o infracţiune prevăzută la alineatele precedente a fost săvârşită în cadrul unei organizaţii sau grupuri teroriste în vederea săvârşirii unor acte de terorism, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(4) Banii şi bunurile prevăzute la alineatele precedente se confiscă.

Instigarea şi elogiul public al activităţilor teroriste

Articolul 110

(1) Persoana care încurajează la săvârşirea unor infracţiuni prevăzute la articolul 108 din prezentul Cod penal şi, prin urmare, răspândeşte mesaje sau le pune la dispoziţia altor persoane într-o altă manieră cu intenţia de a promova infracţiunile de terorism şi, astfel, de a cauza pericolul ca una sau mai multe astfel de infracţiuni să fie săvârşite, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care elogiază sau susţine în mod public, direct sau indirect, infracţiunile prevăzute la articolul 108 sau infracţiunea prevăzută la alineatul precedent, în scopurile stipulate la alineatul precedent, propagă mesajele sau le pune la dispoziţia publicului şi, prin urmare, dă naştere pericolului ca una sau mai multe astfel de infracţiuni să fie săvârşite, se sancţionează în acelaşi mod.

(3) Tragerea la răspundere pentru infracţiunile prevăzute la alineatele precedente se iniţiază cu permisiunea ministrului justiţiei.

Recrutarea şi instruirea în vederea unor activităţi teroriste

Articolul 111

(1) Persoana care recrutează în vederea unor activităţi teroriste prin încurajarea unei alte persoane să săvârşească infracţiunile prevăzute la articolul 108 din prezentul Cod penal sau să participe la dispunerea unui astfel de act terorist sau prin alăturarea unei organizaţii sau unui grup terorist în vederea săvârşirii actelor de terorism pe care această organizaţie sau grup infracţional le săvârşeşte, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care instruieşte alte persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la articolul 108 din prezentul Cod penal prin furnizarea de instrucţiuni pentru fabricarea şi utilizarea explozivilor, a armelor de foc sau a altor arme, a substanţelor dăunătoare sau periculoase, care le instruieşte pentru alte metode sau tehnologii speciale în vederea efectuării sau a participării la un act de terorism, se sancţionează în acelaşi mod.

Sclavia

Articolul 112

(1) Persoana care, prin încălcarea dreptului internaţional, aduce o altă persoană în sclavie sau într-o situaţie similară sau menţine o altă persoană într-o astfel de situaţie sau cumpără, vinde sau predă o altă persoană unei terţe părţi sau unor brokeri, cumpără, vinde sau predă o altă persoană sau îndeamnă o altă persoană să-şi vândă libertatea sau libertatea persoanei pe care o are în întreţinere sau de care are grijă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care transportă persoane aflate în stare de sclavie sau în condiţii similare dintr-o ţară în alta se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatele 1 sau 2 din prezentul articol împotriva unui minor se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

Traficul de persoane

Articolul 113

(1) Persoana care cumpără o altă persoană, o ia în posesie, o adăposteşte, o transportă, o vinde, o predă sau o foloseşte în orice alt mod sau acţionează ca broker în astfel de operaţiuni, în scopul prostituţiei sau al unei alte forme de exploatare sexuală, muncii forţate, sclaviei, serviciilor sau traficului de organe, ţesuturi umane sau sânge se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) În cazul în care o infracţiune prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită împotriva unui minor sau prin forţă, ameninţări, înşelăciune, răpire sau exploatare a unui subordonat sau a unei persoane dependente sau pentru a forţa o victimă să rămână însărcinată sau să fie inseminată în mod artificial, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) Persoana care săvârşeşte o infracţiune prevăzută la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol ca membru al unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii unor astfel de infracţiuni sau dacă s-au obţinut beneficii materiale importante prin săvârşirea infracţiunii, făptuitorul se supune aceleiaşi pedepse aşa cum este prevăzută la alineatul precedent.

Interzicerea creării unor fiinţe vii

Articolul 114

(1) Persoana care produce sau participă la producerea sau încearcă să producă sau să încrucişeze fiinţe umane sau alte specii, care sunt dăunătoare pentru omenire şi interzise conform reglementărilor şi dreptului internaţional, va fi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Dacă fapta menţionată la alineatul precedent se referă la crearea unei fiinţe umane, identică din punct de vedere genetic cu o altă fiinţă umană vie sau moartă, la crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare, industriale sau comerciale sau la schimbarea unor părţi sau organe importante ale corpului uman, interzise de reglementările dreptului internaţional, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la zece la cincisprezece ani.

(3) Persoana care efectuează cercetări genetice, care ar putea să prevadă boli ereditare sau să permită determinarea faptului că poartă gena responsabilă de boală sau să identifice predispoziţia genetică sau susceptibilitatea la o boală, dar cercetarea nu este efectuată exclusiv în scopuri medicale sau sub formă de cercetare medicală în scopuri medicale, sau persoana care, în timpul efectuării cercetărilor, abandonează consultanţa genetică corespunzătoare sau, prin încălcarea reglementărilor, face cercetări în domeniul biologiei şi medicinei, interzise prin dreptul internaţional, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Persoana care pune în pericol integritatea sau viaţa unui embrion uman în timpul cercetărilor asupra embrionilor umani se sancţionează în modul prevăzut la alineatul precedent.

(5) Persoana care săvârşeşte o faptă conform alineatelor 1 sau 2 din prezentul articol prin acordarea de finanţări, clădiri, dispozitive sau materiale pentru a crea fiinţe vii sau pentru a le încrucişa, prin recrutarea de parteneri de lucru sau prin organizarea în orice alt mod a creării se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la zece ani.

Capitolul XV

Infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale

Omorul

Articolul 115

(1) Persoana care ia viaţa unei alte fiinţe umane se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

(2) În cazul în care două sau mai multe persoane comit împreună infracţiunea prevăzută la alineatul precedent, făptuitorii se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la zece la cincisprezece ani.

Omorul deosebit de grav

Articolul 116

Persoana care ucide o altă fiinţă umană prin luarea vieţii acesteia

1) într-un mod crud sau perfid;

2) ca urmare a acţionării în cadrul unor acţiuni oficiale de protejare a siguranţei publice sau în etapa premergătoare judecării sau a deciziilor procurorilor publici sau a procedurilor şi deciziilor judecătorilor sau a plângerii penale sau a mărturiilor din cadrul unei proceduri judiciare;

3) prin încălcarea principiului egalităţii;

4) din dorinţa de a ucide, din interes material, pentru a săvârşi sau a ascunde o altă infracţiune, din răzbunare fără scrupule sau din alte motive de bază;

5) cu fapta săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat cu scopul de a săvârşi asemenea infracţiuni,

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Omorul provocat

Articolul 117

Acela care omoară o altă persoană, aflându-se fără vreo vină sub provocarea unui atac sau a unei insulte grave din partea persoanei respectiv se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Uciderea din culpă

Articolul 118

Persoana care provoacă decesul unei alte persoane din neglijenţă se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Pruncuciderea

Articolul 119

Uciderea nou-născutului de către mamă în timpul sau imediat după naştere din cauza tulburărilor mintale provocate de naştere se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Determinarea şi înlesnirea sinuciderii

Articolul 120

(1) Persoana care determină în mod intenţionat o altă persoană să se sinucidă sau o asistă în acest scop, având drept rezultat sinuciderea acelei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent împotriva unui minor care a împlinit vârsta de paisprezece ani sau împotriva unei persoane a cărei capacitate de a înţelege semnificaţia faptei sale sau de a-şi controla comportamentul a fost diminuată substanţial, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(3) În cazul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol săvârşite împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani sau împotriva unei persoane care nu a fost capabilă să înţeleagă semnificaţia faptei sale sau să-şi controleze comportamentul, se sancţionează conform pedepsei prevăzute pentru infracţiunea de omor.

(4) Persoana care îşi tratează subordonatul sau o persoană de care este responsabil într-un mod crud sau inuman, care are drept rezultat sinuciderea acelei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(5) Persoana care, în circumstanţe deosebit de atenuante, ajută altă persoană să se sinucidă şi dacă persoana respectivă se sinucide, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(6) Dacă, în legătură cu o infracţiune prevăzută la alineatele de mai sus, sinuciderea a reprezentat doar o tentativă, instanţa poate reduce pedeapsa făptuitorului.

Provocarea ilegală a avortului

Articolul 121

(1) Persoana care efectuează sau începe să efectueze un avort asupra unei femei însărcinate cu consimţământul ei sau care o asistă la inducerea avortului într-o manieră care nu este similară cu practica medicală şi cu metodele de întrerupere a sarcinii prevăzute de lege, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care efectuează sau începe să efectueze un avort asupra unei femei însărcinate fără consimţământul ei, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(3) Persoana care afectează alegerea genului viitorului copil prin utilizarea metodei de fertilizare cu asistenţă medicală, cu excepţia cazului în care se efectuează pentru a evita o boală ereditară severă legată de sex, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Persoana care efectuează ilegal procedura de fertilizare cu asistenţă biomedicală datorită maternităţii surogat se sancţionează în modul prevăzut la alineatul precedent din prezentul articol.

(5) Persoana care comercializează spermatozoizi, ovule nefertilizate şi embrioni umani prematuri se sancţionează în modul prevăzut la alineatul 3 din prezentul articol.

(6) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente are drept rezultat o vătămare corporală gravă a femeii, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(7) Dacă, din cauza faptei prevăzute la alineatele 1, 2 sau 3 din prezentul articol, femeia moare, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

Vătămarea corporală

Articolul 122

(1) Persoana care provoacă vătămări corporale unei alte persoane care au drept rezultat slăbirea sau afectarea temporară a unui organ sau a unei părţi a corpului său, incapacitatea sa temporară de muncă, afectarea perspectivei sale asupra vieţii sau afectarea temporară a sănătăţii sale, se sancţionează cu amendă sau închisoare de cel mult un an.

(2) Dacă vătămarea prevăzută la punctul precedent a fost cauzată cu o armă, un instrument periculos sau orice alt instrument care poate provoca vătămări corporale grave sau afecţiuni medicale grave, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel mult trei ani.

(3) Instanţa poate să-i aplice un avertisment făptuitorului conform alineatului precedent, mai ales dacă comportamentul său a fost provocat de un comportament indecent sau brutal din partea persoanei vătămate.

(4) Urmărirea penală în cazul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Vătămarea corporală agravată

Articolul 123

(1) Persoana care provoacă vătămări corporale unei alte persoane sau afectează sănătatea acesteia într-o asemenea măsură încât aceasta ar putea pune viaţa persoanei vătămate în pericol sau ar determina distrugerea sau afectarea gravă a unui organ sau a unei părţi a corpului, slăbiciunea temporară gravă a unei părţi vitale sau a unui organ al corpului, pierderea temporară a capacităţii sale de muncă, diminuarea permanentă sau temporară gravă a capacităţii sale de muncă, desfigurarea sa temporară sau afectarea gravă temporară sau mai puţin severă, dar permanentă a sănătăţii persoanei vătămate se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Dacă vătămarea prevăzută la alineatul precedent are drept rezultat moartea persoanei vătămate, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol, din neglijenţă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(4) Făptuitorul care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, fără vina sa şi într-o puternică stare emoţională provocată de atacul sau de insulta gravă a persoanei vătămate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Vătămarea corporală deosebit de gravă

Articolul 124

(1) Persoana care provoacă vătămări corporale unei alte persoane sau afectează sănătatea sa atât de grav încât acest lucru dă naştere unui risc pentru viaţa persoanei vătămate şi determină distrugerea sau afectarea permanentă substanţială a oricărei părţi sau organe vitale ale corpului, pierderea permanentă a capacităţii sale de muncă, sau afectarea gravă permanentă a sănătăţii sale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Dacă vătămarea prevăzută la alineatul precedent are drept rezultat moartea persoanei vătămate, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Făptuitorul care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, fără vina sa şi într-o puternică stare emoţională provocată de atacul sau de insulta gravă a persoanei vătămate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Excluderea caracterului infracţional al faptei în cazul vătămării corporale cu consimţământul persoanei vătămate

Articolul 125

(1) Cauzarea vătămării corporale (articolul 122) nu este ilegală dacă persoana vătămată şi-a dat consimţământul. În acest caz, se ia în considerare consimţământul persoanei care reprezintă minorul sau persoana neajutorată în conformitate cu legea şi îngrijirile medicale ale acestora.

(2) Provocarea intenţionată a vătămărilor corporale cu circumstanţe agravante (articolul 123) sau grave (articolul 124) va fi ilegală dacă persoana vătămată şi-a dat consimţământul şi cu condiţia ca interesele altei persoane să nu fie afectate sau să nu fi fost pusă în pericol o valoare juridică comună.

(3) Fără a ţine seamă de alineatul precedent, provocarea intenţionată a vătămărilor corporale grave sau cu circumstanţe agravante în timpul tratamentului medical sau al activităţii medicale nu este ilegală dacă consimţământul a fost acordat sub forma şi în condiţiile prevăzute de lege.

(4) În cazul în care persoana vătămată îşi revocă consimţământul în timpul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală gravă sau agravată, acest lucru nu afectează excluderea ilegalităţii faptelor prevăzute la alineatul precedent; în cazurile prevăzute la alineatul 2 din prezentul articol, făptuitorul, care nu a finalizat acţiunea iniţiată, nu va fi sancţionat pentru tentativă sau pentru fapta consumată de vătămare corporală, inclusă în tentativa de a săvârşi o infracţiune de vătămare corporală agravată.

Participarea la o încăierare

Articolul 126

Persoana care participă la o încăierare care are drept rezultat moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă se sancţionează, pentru participarea sa, cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Punerea în pericol a vieţii prin intermediul instrumentelor periculoase în încăierări sau în altercaţii

Articolul 127

(1) Persoana care participă la o încăierare sau altercaţie şi foloseşte arme, unelte periculoase sau orice alte instrumente care pot provoca vătămări corporale grave sau pot afecta sănătatea, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Urmărirea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.

Expunerea unei alte persoane la pericol

Articolul 128

Persoana care lasă o altă persoană lipsită de apărare şi într-o situaţie pe care a provocat-o şi care îi pune victimei viaţa în pericol, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Abandonarea persoanei lipsite de apărare

Articolul 129

Acela care abandonează o persoană care i-a fost încredinţată sau pe care trebuie să o îngrijească în împrejurări care pun în pericol viaţa sau sănătatea persoanei încredinţate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Lăsarea fără ajutor a persoanei lipsite de apărare

Articolul 130

Acela care nu acordă ajutor unei alte persoane într-o situaţie iminentă care îi pune viaţa în pericol, chiar dacă ar fi putut face acest lucru fără să se pună în pericol pe sine sau o terţă persoană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Capitolul XVI

Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Încălcarea dreptului la egalitate

Articolul 131

(1) Persoana care, din cauza diferenţelor de naţionalitate, rasă, culoare, religie, rădăcini etnice, sex, limbă, convingeri politice sau de altă natură, orientare sexuală, situaţie financiară, naştere, moştenire genetică, educaţie, poziţie socială sau orice altă circumstanţă privează de sau restrânge drepturile omului sau libertatea altei persoane, recunoscute de comunitatea internaţională sau stabilite de Constituţie sau prin lege, sau acordă altei persoane un privilegiu sau avantaj special pe baza unei astfel de discriminări, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Acela care persecută o persoană sau o organizaţie din cauza susţinerii sale a egalităţii între oameni, se sancţionează conform dispoziţiilor alineatului precedent.

(3) În cazul în care se săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol de către un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, un astfel de funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Constrângerea

Articolul 132

(1) Acela care, prin forţă sau ameninţare gravă, constrânge o altă persoană să întreprindă o acţiune sau să omită să întreprindă o acţiune sau să sufere vreun prejudiciu se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Lipsirea de libertate

Articolul 133

(1) Acela care lipseşte de libertate în mod ilegal o altă persoană sau o menţine în această stare sau o privează în alt mod de libertatea de mişcare se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Orice încercare de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol se pedepseşte.

(4) Persoana care, fie privează, în mod ilegal, o altă persoană de libertate pentru o perioadă mai mare de o săptămână, fie acţionează astfel într-o manieră agravantă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

Răpirea

Articolul 134

(1) Persoana care răpeşte o altă persoană pentru a o obliga pe aceasta sau pe orice altă persoană să întreprindă o acţiune sau să omită să întreprindă o acţiune sau să sufere vreun prejudiciu se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent împotriva unui minor sau ameninţă persoana răpită cu uciderea sau vătămarea corporală gravă se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(3) Autorului oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, care eliberează persoana răpită înainte de plata unei răscumpărări, al cărui şantaj a fost motivul răpirii persoanei respective, i se poate acorda o reducere sau o suspendare a pedepsei.

Ameninţarea la adresa siguranţei altei persoane

Articolul 135

(1) Persoana care ameninţă siguranţa altei persoane printr-o ameninţare gravă la adresa vieţii sau a integrităţii sale corporale se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Percheziţia ilegală a persoanei

Articolul 136

(1) Persoana care percheziţionează în mod ilegal o altă persoană sau orice parte a îmbrăcămintei sau a obiectelor pe care le are asupra sa se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(3) Orice încercare de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol se pedepseşte.

(4) Urmărirea penală în cazul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Interceptarea convorbirilor şi înregistrările audio ilegale

Articolul 137

(1) Persoana care interceptează convorbirile sau înregistrează în mod ilegal o convorbire sau o declaraţie privată prin utilizarea unor dispozitive speciale sau transmite direct o astfel de convorbire sau declaraţie unei terţe persoane sau altfel îi permite în mod direct să afle despre o astfel de convorbire sau declaraţie se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care înregistrează declaraţia confidenţială privată a altei persoane fără consimţământul său pentru a abuza de o astfel de declaraţie sau transmite direct sau prezintă o astfel de declaraţie unei terţe persoane sau îi permite în mod direct să afle despre aceasta se sancţionează în conformitate cu alineatul precedent.

(3) În cazul în care oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol este săvârşită sau se încearcă săvârşirea acesteia de către un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, un astfel de funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(4) Urmărirea penală a infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile, în timp ce urmărirea penală a infracţiunii prevăzute la alineatul 2 se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă.

Înregistrarea vizuală ilegală

Articolul 138

(1) Persoana care intervine în mod substanţial în intimitatea altei persoane, prin fotografii neautorizate sau alte înregistrări vizuale ale acelei persoane sau ale imobilelor sale, fără consimţământul său, sau transmite sau prezintă astfel de fotografii sau înregistrări unei terţe persoane sau altfel îi permite unei terţe persoane să vadă aceste fotografii sau înregistrări se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(3) Urmărirea penală în cazul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Nerespectarea confidenţialităţii mijloacelor de comunicare

Articolul 139

(1) Persoana care deschide o scrisoare, o telegramă sau orice alt înscris sau consemnare sigilată aparţinând altor persoane, fără permisiune, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Următoarele persoane se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an:

1) persoana care, prin utilizarea unor instrumente tehnice sau agenţi chimici, află despre conţinutul unei scrisori, telegrame străine sau al oricărui alt înscris sau consemnări sigilate care aparţine altor persoane, fără a o deschide;

2) persoana care, prin utilizarea instrumentelor tehnice, află despre conţinutul unui mesaj transmis prin telefon sau prin orice alt mijloc de telecomunicaţii electronice;

3) persoana care deschide orice obiect închis, în care se păstrează un mesaj şi este astfel informată despre conţinutul unui astfel de mesaj.

(3) Persoana care, prin săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol, îi permite unei terţe persoane să afle conţinutul unei consemnări sau al unui mesaj se sancţionează în conformitate cu alineatul precedent.

(4) Persoana care păstrează, ascunde, distruge sau transmite, în mod ilegal, o scrisoare, telegramă străină sau orice altă consemnare care aparţine altor persoane unei terţe persoane înainte ca destinatarul să ia cunoştinţă de conţinutul unei astfel de scrisori, telegrame sau al altei consemnări, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(5) Dacă vreuna dintre infracţiunile prevăzute la alineatele de mai sus din prezentul articol a fost săvârşită de un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică sau de către un lucrător poştal sau un alt funcţionar autorizat să accepte, să transporte sau să livreze scrisori, telegrame sau alte înscrisuri sau consemnări, acesta se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(6) Urmărirea penală în cazul infracţiunilor prevăzute la alineatele 1-4 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Publicarea ilegală a înscrisurilor sub semnătură privată

Articolul 140

(1) Persoana care publică un jurnal, o scrisoare sau orice alt înscris sub semnătură privată care aparţine altor persoane, fără permisiunea lor expresă, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Urmărirea penală se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă.

Violarea de domiciliu

Articolul 141

(1) Persoana care, fără permisiune, intră într-o locuinţă străină sau în alte spaţii închise, sau rămâne în acestea în ciuda unui ordin de părăsire a acestora emis de persoana autorizată, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care percheziţionează o astfel de locuinţă sau spaţiu, fără permisiune, se sancţionează în conformitate cu alineatul 1 din prezentul articol.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol este săvârşită de către un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, un astfel de funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(4) Orice încercare de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alineatele 1, 2 şi 3 din prezentul articol se pedepseşte.

(5) În cazul în care instanţa aplica o pedeapsă cu suspendare, poate obliga făptuitorul să elibereze locuinţa sau spaţiile într-un anumit termen.

(6) Urmărirea penală în cazul infracţiunii prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Divulgarea ilegală a secretului profesional

Articolul 142

(1) Persoana care divulgă în mod ilegal un secret la care a devenit parte în funcţia de avocat al apărării, avocat, medic, preot, asistent social sau psiholog sau, prin exercitarea oricărei alte profesii, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Nu se aplică sancţiuni persoanelor care săvârşesc astfel de fapte prevăzute la alineatul precedent atunci când divulgarea unui secret se face în interes public sau în beneficiul altei persoane şi în cazul în care bunul sau beneficiul este mai mare decât cel al păstrării secretului.

(3) Urmărirea penală se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă.

Folosirea abuzivă a datelor personale

Articolul 143

(1) Persoana care foloseşte în mod ilegal date cu caracter personal, care pot fi păstrate numai în baza legii sau a consimţământului personal al persoanei căreia îi aparţin datele personale, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care pătrunde într-o bază de date computerizată pentru a obţine date cu caracter personal pentru a fi utilizate de către ea sau o terţă persoană se sancţionează în conformitate cu alineatul precedent.

(3) Persoana care publică pe Internet sau îi permite unei alte persoane să publice datele cu caracter personal ale victimelor infracţiunilor, ale victimelor încălcării drepturilor şi libertăţilor, ale martorilor protejaţi, care figurează în dosarul judiciar al procedurilor judiciare, în care prezenţa datelor publice sau de identificare a martorilor sau ale martorilor protejaţi şi a celor cu caracter personal raportate la procedurile judiciare nu a fost permisă în conformitate cu legea sau cu hotărârea judecătorească, pe baza cărora aceste persoane pot fi identificate sau sunt identificabile, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Persoana care îşi asumă identitatea unei alte persoane şi care, folosindu-se de numele său, îi exploatează drepturile, câştigă beneficii materiale sau îi lezează demnitatea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la trei ani.

(5) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatele precedente din prezentul articol este săvârşită de un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(6) Urmărirea penală prevăzută la alineatul 3 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Încălcarea dreptului la recurs

Articolul 144

(1) Persoana care, în exercitarea atribuţiilor sale, împiedică o altă persoană să îşi exercite dreptul de a face recurs, de a înainta o cerere sau de a căuta alte căi de atac, cereri sau plângeri sau de la iniţierea oricărui motiv politic sau de altă natură de interes public, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Împiedicarea sau întreruperea adunărilor publice

Articolul 145

(1) Persoana care, prin forţă, ameninţare gravă, înşelăciune sau altfel, previne sau împiedică în mod ilegal adunarea sau desfăşurarea unei adunări publice neviolente, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol se săvârşeşte de către un funcţionar prin abuz în serviciu sau de autoritate publică, un astfel de funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Împiedicarea publicaţiilor şi transmisiilor

Articolul 146

Persoana care interzice, în mod ilegal, fie tipărirea, vânzarea sau difuzarea unui ziar, a unei cărţi sau a altor materiale tipărite, fie transmiterea oricărui program de radio sau de televiziune, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Încălcarea drepturilor morale de autor

Articolul 147

(1) Persoana care publică, prezintă, efectuează sau transmite operele unui alt autor, sub numele său sau al unei terţe persoane, sau permite să se facă acest lucru, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care deformează, trunchiază sau altfel interferează cu conţinutul operei unei alte persoane, fără autorizaţia acesteia, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(3) Urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Încălcarea drepturilor materiale de autor

Articolul 148

(1) Persoana care utilizează, cu scopul de a vinde şi fără autorizaţie, una sau mai multe opere protejate prin drepturi de autor sau copii ale acestora cu o valoare mare de piaţă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă valoarea de piaţă a operelor protejate prin drepturi de autor prevăzute la alineatul precedent este foarte mare, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(3) În cazul în care s-a obţinut în mod ilegal o prestaţie pecuniară foarte mare prin săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, iar intenţia făptuitorului a fost să obţină această prestaţie pecuniară pentru sine sau pentru o altă persoană, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(4) Copiile operelor protejate prin drepturi de autor şi echipamentele folosite la reproducerea acestora vor fi confiscate.

Încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe

Articolul 149

(1) Persoana care reproduce, pune la dispoziţia publicului, distribuie sau închiriază unul sau mai multe spectacole, fonograme, înregistrări video, emisiuni de radio şi de televiziune sau baze de date cu o valoare mare de piaţă şi fără autorizaţie se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care reproduce, pune la dispoziţia publicului, distribuie sau închiriază unul sau mai multe spectacole, fonograme, înregistrări video, emisiuni de radio şi de televiziune sau baze de date cu o valoare de piaţă foarte mare şi fără autorizaţie se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(3) În cazul în care s-a obţinut în mod ilegal o prestaţie pecuniară foarte mare prin săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, iar intenţia făptuitorului a fost să obţină această prestaţie pecuniară pentru sine sau pentru o altă persoană, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(4) Copiile spectacolelor, fonogramelor, înregistrărilor video, emisiunilor radio sau de televiziune sau bazelor de date şi echipamentele utilizate la reproducerea acestora se confiscă.

Capitolul XVII

Infracţiuni electorale

Încălcarea drepturilor de vot

Articolul 150

Funcţionarul care nu introduce numele altei persoane în registrul electoral sau îi şterge numele din acesta pentru a o împiedica să-şi exercite dreptul de vot se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Obstrucţionarea libertăţii de alegere

Articolul 151

(1) Persoana care, în timpul alegerilor sau al votului, obligă o altă persoană să voteze sau să nu voteze sau să dea un vot nul sau să voteze în favoarea sau împotriva unei anumite propuneri prin forţă, ameninţare gravă, luare de mită, înşelăciune sau în orice altă formă ilegală se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz de funcţie referitor la alegeri sau vot, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(3) Mita, odată oferită şi dată, va fi confiscată.

Exercitarea abuzivă a drepturilor de vot

Articolul 152

Persoana care, în timpul alegerilor sau al votului, votează în locul sau în numele unei alte persoane sau votează de mai multe ori, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Încălcarea dreptului la alegeri libere

Articolul 153

Persoana care, în timpul alegerilor sau al votului, obligă un alegător să răspundă pentru votul său sau îl întreabă cum a votat sau de ce nu a votat, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Distrugerea sau falsificarea documentelor electorale

Articolul 154

(1) Persoana care, în timpul alegerilor sau al votului, distruge, deteriorează, ascunde sau falsifică orice document electoral sau de vot sau orice obiect care serveşte drept dovadă a rezultatelor alegerilor se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz de funcţie referitor la alegeri sau vot, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Falsificarea rezultatelor alegerilor sau ale votului

Articolul 155

Un funcţionar care, în timpul alegerilor sau al votului, modifică numărul de voturi exprimate prin adăugarea sau eliminarea oricărui buletin de vot sau vot sau publică rezultate ale alegerilor sau ale votului, care nu corespund cu cele efective, va fi sancţionat cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Violarea confidenţialităţii votului

Articolul 156

(1) Persoana care încalcă confidenţialitatea alegerilor sau a votului se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent este săvârşită de un funcţionar prin abuz de funcţie referitor la alegeri sau vot, acel funcţionar se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Luarea de mită în timpul alegerilor sau al votului

Articolul 157

(1) Persoana care solicită sau acceptă orice recompensă, dar sau orice câştig material sau nematerial pentru sine sau pentru o terţă persoană pentru a vota sau a nu vota sau pentru a-şi exprima votul în favoarea sau împotriva unei anumite propuneri sau pentru a-şi exprima un vot nul, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Recompensa, darul sau alt câştig material sau nematerial acceptat se vor confisca.

Capitolul XVIII

Infracţiuni contra onoarei şi reputaţiei

Insulta

Articolul 158

(1) Persoana care insultă o altă persoană se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(3) Persoana care exprimă cuvinte ofensatoare la adresa altei persoane într-o lucrare ştiinţifică, literară sau artistică, într-o critică importantă sau în exercitarea unei îndatoriri oficiale, într-un articol, în cadrul unei activităţi sociale sau politice sau în apărarea unui drept sau pentru protejarea prestaţiilor justificate nu se sancţionează, cu condiţia ca modalitatea de exprimare a acestor cuvinte sau ca celelalte circumstanţe ale cauzei să indice că nu a intenţionat ca exprimarea sa să fie defavorabilă.

(4) În cazul în care persoana vătămată a răspuns la insultă, instanţa poate să sancţioneze ambele părţi sau una dintre ele sau poate să suspende pedeapsa.

Punerea în circulaţie de informaţii false la adresa unei persoane

Articolul 159

(1) Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii false despre o altă persoană, care pot aduce atingere onoarei sau reputaţiei acesteia şi despre care ştie că sunt false, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) Dacă afirmaţiile sau informaţiile puse în circulaţie sunt de aşa natură încât pot avea consecinţe grave asupra persoanei defăimate, făptuitorul va fi sancţionat cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Defăimarea

Articolul 160

(1) Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii false despre o altă persoană, care pot aduce atingere onoarei sau reputaţiei acelei persoane, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(3) Dacă afirmaţiile sau informaţiile puse în circulaţie sunt de aşa natură încât pot avea consecinţe grave asupra persoanei defăimate, făptuitorul va fi sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) Dacă făptuitorul dovedeşte fie adevărul afirmaţiilor sale, fie că are motive întemeiate să creadă în veridicitatea celor afirmate sau puse în circulaţie, nu va fi pedepsit pentru defăimare, dar poate fi pedepsit fie pentru insultă (articolul 158), fie pentru acuzaţii mincinoase (articolul 162).

(5) Veridicitatea oricărei afirmaţii potrivit căreia o persoană a săvârşit o infracţiune pentru care autorul este urmărit ex officio nu poate fi dovedită decât printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Pot fi admise alte probe pentru a dovedi o asemenea afirmaţie numai atunci când nu este posibilă sau este permisă urmărirea penală sau judecarea de către o instanţă.

(6) În cazul în care defăimarea prin care se afirmă că persoana vătămată a săvârşit o infracţiune, pentru care făptuitorul este urmărit ex officio şi care a fost săvârşită în circumstanţele prevăzute la articolul 158 alineatul 3 din prezentul Cod penal, făptuitorul nu se pedepseşte pentru defăimare chiar şi fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive dacă poate dovedi că are un motiv întemeiat să creadă că ceea ce a afirmat este adevărat sau că informaţiile diseminate sunt adevărate.

Calomnia

Articolul 161

(1) Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii referitoare la afacerile personale sau familiale ale unei alte persoane, care sunt capabile să aducă atingere onoarei şi reputaţiei persoanei respective, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(3) Dacă afirmaţiile sau informaţiile puse în circulaţie sunt de aşa natură încât pot avea consecinţe grave asupra persoanei defăimate, făptuitorul va fi sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul 5 din prezentul articol, nu este permisă determinarea în instanţă a faptului dacă afirmaţiile sau informaţiile puse în circulaţie referitoare la viaţa personală sau de familie a altei persoane sunt adevărate sau false.

(5) Persoana care afirmă sau pune în circulaţie informaţii referitoare la afacerile personale sau familiale ale unei alte persoane în exercitarea atribuţiilor oficiale, în activitatea politică sau alte activităţi sociale, în apărarea unui drept sau pentru protejarea prestaţiilor justificate nu se pedepseşte, cu condiţia să dovedească adevărul afirmaţiilor sale sau că avea motive întemeiate să creadă în adevărul celor afirmate sau puse în circulaţie.

Acuzaţii mincinoase

Articolul 162

(1) Persoana care calomniază o altă persoană prin afirmarea faptului că a săvârşit o infracţiune sau a fost condamnată pentru aceea infracţiune, cu intenţia de a expune această persoană la dispreţ, sau comunică un astfel de fapt unei terţe persoane cu aceeaşi intenţie se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică sau prin intermediul unei adunări publice, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

Insultă la adresa Republicii Slovenia

Articolul 163

(1) Persoana care săvârşeşte în mod public oricare dintre infracţiunile prevăzute la articolele 158-162 din prezentul Cod penal împotriva Republicii Slovenia sau împotriva Preşedintelui Republicii în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor sale, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărei persoane care a pângărit public steagul, stema sau imnul naţional al Republicii Slovenia.

Insultă la adresa unei ţări străine sau a unei organizaţii internaţionale

Articolul 164

(1) Persoana care săvârşeşte în public oricare dintre infracţiunile prevăzute la articolele 158-162 din prezentul Cod penal împotriva unei ţări străine, a şefului său de stat sau a ambasadorului său diplomatic sau pângăreşte în mod public steagul, stema sau imnul naţional al unei ţări străine se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică oricăror persoane care au săvârşit o infracţiune împotriva unei organizaţii internaţionale recunoscute de Republica Slovenia sau împotriva reprezentantului sau a emblemei sale.

Insultă la adresa poporului sloven sau a comunităţilor naţionale

Articolul 165

Persoana care săvârşeşte în mod public oricare dintre infracţiunile prevăzute la articolele 158-160 din prezentul Cod penal împotriva poporului sloven sau împotriva comunităţilor naţionale maghiare sau italiene care trăiesc în Republica Slovenia se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Publicarea infracţiunilor contra onoarei şi reputaţiei

Articolul 166

(1) Editorul responsabil sau persoana care acţionează în locul său se pedepseşte în limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunile prevăzute la articolele 158-165 din prezentul Cod penal, care au fost săvârşite prin publicarea acestor fapte în ziare şi reviste, prin programe radio şi de televiziune, publicaţii electronice, pe teletext sau în alte forme de publicaţii zilnice sau periodice sau pe site-uri, cu excepţia cazului în care nu se referă la difuzarea în direct a unei emisiuni, iar editorul responsabil sau persoana care acţionează în locul său nu a putut împiedica aceste fapte.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi un editor sau tipograf în cazul în care infracţiunile prevăzute la articolele 158-165 din prezentul Cod penal s-au realizat în publicaţii tipărite neperiodice, precum şi un producător dacă publicarea s-a realizat printr-o înregistrare, pe un CD, DVD, într-un film sau prin alte materiale video, audio sau alte mijloace destinate unui cerc mai larg de oameni.

Suspendarea pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la articolele 158-162

Articolul 167

Dacă făptuitorul unei infracţiuni prevăzute la articolele 158-162 şi articolul 166 din prezentul Cod penal a fost provocat de comportamentul indecent sau brutal al persoanei vătămate sau dacă îi cere scuze în instanţă sau dacă retrage în faţa instanţei ceea ce a afirmat sau a pus în circulaţie, pedeapsa sa poate fi suspendată.

Dispoziţii speciale privind urmărirea penală

Articolul 168

(1) Urmărirea penală a infracţiunilor prevăzute la articolele 158-162 şi la articolul 166 din prezentul Cod penal se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă.

(2) Dacă infracţiunile prevăzute la articolele 158-162 şi articolul 166 din prezentul Cod penal au fost săvârşite împotriva unei autorităţi de stat sau a unei autorităţi municipale sau provinciale sau a unui funcţionar sau a unor persoane din armată în legătură cu exercitarea funcţiei lor, urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

(3) Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la articolul 164 din prezentul Cod penal se iniţiază cu permisiunea ministrului justiţiei.

(4) În cazul în care infracţiunile prevăzute la articolele 158-162 şi articolul 166 din prezentul Cod penal au fost săvârşite împotriva unei persoane decedate, urmărirea penală se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă iniţiate de soţ/soţie, partenerul extramarital, partenerul din parteneriatul civil înregistrat între persoane de acelaşi sex, copii sau copii adoptaţi, părinţi sau părinţi adoptivi sau fraţi sau surori.

Publicarea hotărârii judecătoreşti

Articolul 169

La condamnarea unui infractor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la articolele 158-165 din prezentul Cod penal, săvârşite prin radio, televiziune sau alte mijloace de informare publică şi la cererea depusă de persoana vătămată, instanţa poate dispune publicarea întregii hotărâri sau a unei părţi a acesteia, pe cheltuiala făptuitorului, în modul în care a fost săvârşită infracţiunea, integral sau parţial.

Capitolul XIX

Infracţiuni contra integrităţii sexuale

Violul

Articolul 170

(1) Persoana care obligă o persoană de acelaşi sex sau de sex opus să întreţină raporturi sexuale cu aceasta prin forţă sau ameninţarea cu un atac iminent asupra vieţii sau a integrităţii fizice, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin cruzimi sau într-o manieră sau extrem de umilitoare sau succesiv de mai mulţi făptuitori sau asupra infractorilor care execută o pedeapsă sau a altor persoane a căror libertate personală a fost restricţionată, făptuitorul (făptuitorii) se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) Persoana care obligă o persoană de acelaşi sex sau de sex opus să întreţină raporturi sexuale, ameninţând-o cu o pierdere materială considerabilă pentru sine sau pentru rudele sale sau cu dezvăluirea oricărei probleme legate de aceasta sau de rudele sale care pot aduce atingere onoarei şi reputaţiei sale sau a rudelor sale se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(4) Dacă au fost săvârşite infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 3 din prezentul articol împotriva soţului/soţiei sau a unui partener extramarital sau a unui partener dintr-un parteneriat civil înregistrat între persoane de acelaşi sex, urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Agresiunea sexuală

Articolul 171

(1) Persoana care foloseşte forţa sau ameninţă o persoană de acelaşi sex sau de sex opus cu un atac iminent asupra vieţii sau a integrităţii fizice, obligând-o astfel să se supună unui act cu caracter obscen care nu face obiectul articolului precedent sau să efectueze un astfel de act, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la zece ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin cruzimi sau într-o manieră extrem de umilitoare sau succesiv de mai mulţi făptuitori sau asupra infractorilor care execută o pedeapsă sau a altor persoane a căror libertate personală a fost restricţionată, făptuitorul (făptuitorii) se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) Persoana care obligă o persoană de acelaşi sex sau de sex opus să efectueze sau să se supună unui act cu caracter obscen, ameninţând-o cu o pierderea materială considerabilă pentru sine sau pentru rudele sale sau cu dezvăluirea oricărei probleme legate de aceasta sau de rudele sale care pot aduce atingere onoarei şi reputaţiei sale sau a rudelor sale se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(4) Dacă au fost săvârşite infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 3 din prezentul articol împotriva soţului/soţiei sau a unui partener extramarital sau a unui partener dintr-un parteneriat civil înregistrat între persoane de acelaşi sex, urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Abuzul sexual asupra unei persoane lipsite de apărare

Articolul 172

(1) Persoana care întreţine raporturi sexuale sau efectuează orice act cu caracter obscen cu o persoană de acelaşi sex sau de sex opus, abuzând de boala mintală, tulburarea psihică temporară sau gravă, boala sau orice altă stare a acesteia, datorită căreia această persoană nu este capabilă să opună rezistenţă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(2) Persoana care, în condiţiile prevăzute la alineatul precedent, aduce atingere integrităţii sexuale a altei persoane în orice alt mod, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Agresiunea sexuală asupra unei persoane cu vârsta de până la cincisprezece ani

Articolul 173

(1) Persoana care întreţine raporturi sexuale sau care efectuează orice act cu caracter obscen cu o persoană de acelaşi sex sau de sex opus care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la opt ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent împotriva unei persoane lipsite de apărare, care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani sau prin ameninţarea cu un atac iminent asupra vieţii sau a integrităţii fizice, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

(3) Profesorul, educatorul, tutorele, părintele adoptiv, părintele, preotul, medicul sau orice altă persoană care, prin abuz de funcţie, întreţine raporturi sexuale sau efectuează orice act cu caracter obscen cu o persoană care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani şi căruia îi este încredinţată în scopul predării, educării, protejării sau îngrijirii, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la zece ani.

(4) Persoana care, în condiţiile prevăzute la alineatele 1, 2 sau 3 din prezentul articol, aduce atingere integrităţii sexuale a persoanei care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Infracţiunile contra integrităţii sexuale prin abuz de funcţie

Articolul 174

(1) Persoana care, prin abuz de funcţie, îl induce pe subordonatul său sau o persoană de acelaşi sex sau de sex opus, care depinde de ea, să întreţină raporturi sexuale cu ea sau să efectueze sau să se supună unui act cu caracter obscen, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Profesorul, educatorul, tutorele, părintele adoptiv, părintele sau orice altă persoană care, prin abuz de funcţie, întreţine raporturi sexuale sau efectuează orice act cu caracter obscen cu o persoană care a împlinit vârsta de cincisprezece ani şi căruia îi este încredinţată în scopul predării, educării, protejării sau îngrijirii, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Exploatarea unei persoane prin prostituţie

Articolul 175

(1) Persoana care participă, în scopuri de exploatare, la practicarea prostituţiei de către altă persoană sau instruieşte, obţine sau încurajează altă persoană să practice prostituţia prin forţă, ameninţare sau înşelăciune se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(2) În cazul în care o infracţiune prevăzută la alineatul precedent se săvârşeşte împotriva unui minor, împotriva mai multor persoane sau în cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Prezentarea, producerea, deţinerea sau distribuirea de materiale pornografice

Articolul 176

(1) Persoana care vinde, prezintă sau expune, în mod public, unei persoane sub vârsta de cincisprezece ani, documente, poze sau materiale audiovizuale sau alte materiale de natură pornografică, îi permite să aibă acces la acestea în orice alt mod sau îi arată un act pornografic sau de altă natură sexuală, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Persoana care abuzează de un minor pentru a produce imagini sau materiale audiovizuale sau alte materiale de natură pornografică sau sexuală sau le foloseşte într-un act de natură pornografică sau sexuală sau este prezentă în mod conştient la un astfel de act, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(3) Persoana care produce, distribuie, vinde, importă sau exportă materiale pornografice sau alte materiale de natură sexuală în care apar minori sau imaginile lor reale, le furnizează în orice alt mod sau deţine astfel de materiale sau dezvăluie identitatea unui minor în astfel de materiale va face obiectul pedepsei prevăzute la alineatul precedent.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 2 sau 3 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(5) Materialele pornografice sau alte materiale de natură sexuală prevăzute la alineatele 2, 3 sau 4 din prezentul articol vor fi confiscate sau se va interzice corespunzător utilizarea acestora.

Capitolul XX

Infracţiuni contra sănătăţii publice

Răspândirea bolilor contagioase

Articolul 177

(1) Persoana care nu respectă reglementările sau ordonanţele prin care o autoritate competentă a dispus efectuarea unui examen medical, dezinfecţia, carantina sau alte măsuri pentru suprimarea sau prevenirea bolilor contagioase la om şi care provoacă astfel răspândirea unei boli contagioase, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplica oricărei persoane care nu respectă reglementările sau ordonanţele prin care o autoritate competentă a dispus măsuri pentru suprimarea sau prevenirea bolilor contagioase la animale şi, prin urmare, provoacă răspândirea unei boli contagioase la om.

(3) Persoana care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(4) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol are drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 şi de până la cinci ani pentru infracţiunile prevăzute la alineatul 3.

Neacordarea asistenţei medicale

Articolul 178

Un medic sau orice alt cadru medical care nu-şi îndeplineşte atribuţiile profesionale prin faptul că nu acordă ajutor unui pacient sau oricărei persoane a cărei viaţă este pusă în pericol se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Administrarea tratamentului medical prin neglijenţă sau a tratamentului medical alternativ

Articolul 179

(1) Un medic care, în desfăşurarea activităţilor medicale, nu acţionează în conformitate cu codul său de conduită profesională, afectând astfel în mod grav sănătatea unui pacient, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va aplica

(a) oricărui alt cadru medical care, în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale, nu acţionează în conformitate cu codul său de conduită profesională, afectând astfel în mod grav sănătatea unui pacient sau

(b) un vindecător de medicină alternativă care, în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale, alege sau foloseşte inadecvat un sistem sau o metodă de medicină alternativă, afectând astfel în mod grav sănătatea unui pacient.

(3) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 sau 2 are drept rezultat moartea unei persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Medicina empirică

Articolul 180

(1) Persoana care efectuează un tratament medical sau un tratament medical alternativ, chiar dacă nu are calificările necesare şi, prin urmare, împiedică ca pacientul să solicite asistenţă medicală în timp util, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Autorul infracţiunii la care se face referire în alineatul precedent, care afectează sănătatea unei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la opt ani.

(3) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 are drept rezultat moartea unui pacient, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(4) Echipamentele destinate sau utilizate la efectuarea tratamentului menţionat la alineatul 1 din prezentul articol se confiscă.

Transplantul ilegal de organe şi modificarea genomului uman

Articolul 181

(1) Medicul, care, nerespectând codul său de conduită profesională, îndepărtează un organ de la sau transplantează un organ la un pacient, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Medicul care, în scopul efectuării unui transplant, îndepărtează un organ înainte de stabilirea decesului acelui pacient în mod corespunzător se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi medicului, care îndepărtează ilegal celule germinale, le manipulează într-un mod interzis sau încalcă anonimatul unui donator de celule germinale.

(4) Medicul care, în scopul efectuării unui transplant, îndepărtează un organ din corpul unui pacient sau care transplantează un organ al unui pacient fără a obţine consimţământul prealabil al donatorului sau al primitorului organului sau al reprezentanţii lor legali sau atunci când, contrar procedurilor legale, stochează sau utilizează organul îndepărtat în alt scop, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(5) Persoana care încearcă să efectueze sau efectuează procedura, al cărei scop este modificarea genomului uman şi care nu este efectuată în scopuri preventive, de diagnosticare sau terapeutice sau cu scopul de a implementa modificări în genomul generaţiilor viitoare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(6) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică oricărei persoane care îndepărtează sau obţine un organ îndepărtat din corpul uman, pentru care donatorul primeşte o sumă de bani, care are organul îndepărtat ilegal la dispoziţia sa, care foloseşte sau încearcă să folosească corpul uman sau părţi ale acestuia cu scopul de a obţine beneficii materiale sau care, în mod nejustificat şi pentru o sumă de bani, serveşte ca agent pentru efectuarea transplanturilor de organe ale unei persoane vii sau decedate.

Desfăşurarea neglijentă a activităţilor farmacologice

Articolul 182

Chimistul sau orice altă persoană autorizată să elibereze medicamente, care, din neglijenţă, nu pregăteşte cantitatea sau proporţia prescrisă a unui medicament sau care eliberează un medicament sau altă substanţă decât cea prescrisă sau în timpul pregătirii sau eliberării medicamentelor acţionează într-un mod contrar codului său de conduită profesională, afectând astfel grav sănătatea unei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Fabricarea şi comercializarea de medicamente dăunătoare

Articolul 183

(1) Persoana, care fabrică, vinde sau altfel furnizează medicamente sau alte remedii medicale periculoase pentru sănătate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani.

(2) Persoana care este implicată în extracţia, prepararea sau eliminarea sângelui infectat sau a altui ţesut sau din care rezultă remedii se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana, care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) În cazul în care se cauzează vătămarea corporală gravă sau afectarea corespunzătoare a sănătăţii a cel puţin unei persoane prin săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alineatele 1, 2 sau 3 din prezentul articol, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la zece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3, acesta se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(5) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol are drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cincisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 şi de la unu la zece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3.

Producţia şi comercializarea unor produse alimentare şi a altor produse alterate

Articolul 184

(1) Persoana care produce, vinde sau altfel furnizează alimente periculoase pentru sănătatea umană, provocând astfel un pericol pentru viaţa sau sănătatea umană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care produce, vinde sau altfel scoate pe piaţă produse de îngrijire personală, jucării sau alte produse similare de larg consum, periculoase pentru sănătatea umană, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana, care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) În cazul în care se cauzează vătămarea corporală gravă sau afectarea corespunzătoare a sănătăţii a cel puţin unei persoane prin săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alineatele 1, 2 sau 3 din prezentul articol, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3, acesta se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(5) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol are drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 şi de la unu la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3.

(6) Produsele alimentare şi alte produse alterate se confiscă.

Inspecţia neatentă a cărnii

Articolul 185

(1) Medicul veterinar sau persoana responsabilă de inspectarea animalelor şi a cărnii destinate producţiei alimentare, care efectuează, fără o atenţie corespunzătoare, inspecţia sau, în contradicţie cu regulamentele relevante, nu efectuează inspecţia şi, prin urmare, facilitează comerţul cu carne periculoasă pentru sănătatea umană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută la alineatele precedente se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

Fabricarea şi comercializarea ilegală de stupefiante, substanţe ilegale în sport şi precursori pentru fabricarea stupefiantelor

Articolul 186

(1) Persoana care cumpără, procesează, vinde sau oferă spre vânzare plante sau substanţe care sunt clasificate ca stupefiante sau substanţe ilegale în sport sau care cumpără, păstrează sau transportă astfel de stupefiante sau substanţe în vederea revânzării lor sau precursori care sunt utilizaţi la fabricarea stupefiantelor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care vinde, oferă spre vânzare sau dă, în mod gratuit, stupefiante sau precursori pentru fabricarea de stupefiante unui minor, unei persoane cu dizabilităţi mintale, unei persoane cu tulburări mintale temporare, cu retard mintal grav sau unei persoane care se află în reabilitare sau în cazul în care infracţiunea este săvârşită în instituţii de învăţământ sau în imediata vecinătate a acestora, în închisori, unităţi militare, locuri publice sau la evenimente publice sau dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 este săvârşită de un funcţionar public, preot, medic, asistent social, profesor sau educator şi, prin urmare, face uz de poziţia sa, sau care pentru a săvârşi infracţiunea menţionată foloseşte minori se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) Dacă s-a săvârşit o infracţiune prevăzută la alineatul 1 sau 2 în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni sau dacă autorul acestei infracţiuni a organizat o reţea de distribuitori sau agenţi, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

(4) Persoana care, fără autorizaţie, produce, cumpără, posedă sau pune la dispoziţia altor persoane echipamente, substanţe sau precursori care, conform cunoştinţelor sale, sunt destinate fabricării de stupefiante sau substanţe ilegale în sport, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(5) Se confiscă stupefiantele sau substanţele ilegale în sport, mijloacele de fabricare a acestora şi mijloacele de transport cu spaţiu special adaptat pentru transportul şi depozitarea stupefiantelor sau a substanţelor ilegale în sport.

Crearea de oportunităţi pentru consumul de stupefiante sau substanţe ilegale în sport

Articolul 187

(1) Persoana care solicită unei alte persoane să utilizeze stupefiante sau substanţe ilegale de dopaj sau îi oferă unei persoane droguri pentru a fi utilizate de aceasta sau de o terţă persoană sau care oferă unei persoane un loc sau altă unitate pentru utilizarea de stupefiante sau substanţe ilegale în sport se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la opt ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 împotriva mai multor persoane, a unui minor, unei persoane cu dizabilităţi mintale, unei persoane cu tulburări mintale temporare, cu retard mintal grav sau a unei persoane care se află în reabilitare sau în cazul în care infracţiunea este săvârşită în instituţii de învăţământ sau în imediata vecinătate a acestora, în închisori, unităţi militare, locuri publice sau la evenimente publice sau dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 este săvârşită de un funcţionar public, preot, medic, asistent social, profesor sau educator şi, prin urmare, face uz de poziţia sa, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani.

(3) Stupefiantele, substanţele ilegale în sport şi uneltele de consum se confiscă.

Capitolul XXI

Infracţiuni contra căsătoriei, familiei şi tinerilor

Bigamia

Articolul 188

(1) Persoana care, fiind deja căsătorită, se căsătoreşte a doua oară, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care se căsătoreşte cu o persoană despre care ştie că este deja căsătorită, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Dacă fosta căsătorie a încetat să mai existe sau să mai fie valabilă, urmărirea penală nu va fi pusă în mişcare; dacă urmărirea penală a fost deja pusă în mişcare, aceasta se va suspenda.

Modificarea statutului familiei

Articolul 189

(1) Persoana care înlocuieşte un copil cu altul sau modifică altfel statutul familiei se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Tentativa la această infracţiune se pedepseşte.

Răpirea minorilor

Articolul 190

(1) Persoana care răpeşte în mod ilegal un minor de la părintele, părintele adoptiv, tutorele, instituţia sau persoana căreia i-a fost încredinţat minorul, sau care îl lipseşte de libertate sau îl împiedică să locuiască cu persoana cu care are dreptul să locuiască sau care previne cu rea-credinţă executarea unei hotărâri judecătoreşti executorii referitoare la un minor se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă, prin infracţiune, s-a produs deteriorarea sănătăţii mintale sau fizice a minorului sau s-a pus în pericol dezvoltarea lui, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani.

(3) În cazul în care instanţa aplică o pedeapsă cu suspendare, poate obliga făptuitorul să renunţe la minor în favoarea reclamantului legitim sau să permită punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti executorii.

(4) În cazul în care făptuitorul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol a renunţat la minor în favoarea reclamantului legitim, prin propria sa voinţă, şi a făcut posibilă executarea hotărârii judecătoreşti executorii, pedeapsa acestuia poate fi suspendată.

Violenţa în familie

Articolul 191

(1) Persoana care, în cadrul unei familii, tratează o altă persoană într-un mod necorespunzător, o loveşte sau, în orice alt mod, o tratează într-un mod dureros sau degradant, o ameninţă cu atacul direct asupra vieţii sau a integrităţii corporale sale, cu scoaterea din reşedinţa comună sau, în orice alt mod, îi limitează libertatea de mişcare, o urmăreşte, o forţează să muncească sau să renunţe la ocupaţia ei sau, în orice alt mod, o pune într-o poziţie subordonată prin limitarea agresivă a drepturilor ei, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va aplica celor care săvârşesc faptele prevăzute la alineatul precedent în orice altă comunitate permanentă.

(3) Dacă fapta prevăzută la alineatul 1 este săvârşită împotriva unei persoane cu care făptuitorul a trăit în cadrul unei familii sau al altei comunităţi permanente, care s-a destrămat, cu toate acestea, această faptă este legată de comunitate, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Neglijarea şi maltratarea unui copil

Articolul 192

(1) Părintele, părintele adoptiv, tutorele sau altă persoană care îşi încalcă grav obligaţiile faţă de un copil se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Părintele, părintele adoptiv, tutorele sau altă persoană care obligă un copil la muncă forţată sau la îndeplinirea unei munci inadecvate vârstei sale sau care, din interes material, obligă un copil la cerşetorie sau la alt comportament care dăunează dezvoltării sale adecvate sau îl torturează se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Încălcarea obligaţiilor familialeArticolul 193

(1) Persoana care încalcă grav obligaţiile familiale care i-au fost stabilite prin lege, prin părăsirea unui membru al familiei sale, care depinde de ea în situaţii dificile, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) În cazul în care instanţa aplică o pedeapsă cu suspendare, poate obliga făptuitorul să-şi îndeplinească în mod regulat obligaţiile de îngrijire, educaţie şi întreţinere.

Neplata pensiei de întreţinere

Articolul 194

(1) Persoana care nu plăteşte pensia de întreţinere, în ciuda faptului că poate face acest lucru, unei alte persoane pe care este obligată să o întreţină în conformitate cu legea şi pentru care nivelul de întreţinere a fost stabilit printr-un titlu executoriu, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care, din cauza infracţiunii prevăzute la alineatul precedent, mijloacele de existenţă ale persoanei îndreptăţite să primească pensia de întreţinere au fost sau ar fi putut fi ameninţate sau dacă făptuitorul s-a sustras de la obligaţia de a plăti pensia de întreţinere, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Dacă instanţa pronunţă o pedeapsă condiţionată, poate obliga autorul unei infracţiuni prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol să efectueze plăţi de întreţinere periodice şi îl poate obliga, de asemenea, să plătească toate pensiile de întreţinere restante sau alte obligaţii care decurg din pensia de întreţinere care au fost aplicate de instanţă.

Incestul

Articolul 195

Adultul care întreţine raporturi sexuale cu o rudă minoră de gradul întâi sau cu un frate sau o soră minoră se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Capitolul XXII

Infracţiuni contra relaţiei de muncă şi asistenţei sociale

Încălcarea drepturilor fundamentale ale angajaţilor

Articolul 196

(1) Persoana care, în cunoştinţă de cauză, acţionează contrar reglementărilor privind încheierea şi încetarea contractelor de muncă, salariul şi compensaţiile, orele de lucru, pauza şi odihna, concediul anual sau absenţa de la locul de muncă, protecţia femeilor, a tinerilor şi a persoanelor cu handicap, protecţia lucrătorilor din motive de sarcină şi paternitate, protecţia lucrătorilor în vârstă, interzicerea orelor suplimentare sau a muncii pe timpul nopţii sau plata contribuţiilor prevăzute, privând sau restricţionând astfel un angajat sau un solicitant al unui loc de muncă de unul dintre drepturile sale, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul precedent are ca efect încetarea ilegală a raportului de muncă, plata nejustificată a trei salarii succesive sau pierderea dreptului care provine din contribuţii neplătite, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică persoanei care condiţionează încheierea unui contract de muncă de angajamentul ca o femeie să nu rămână însărcinată sau să nu aibă un copil sau dacă, în timpul perioadei de angajare, angajata este obligată să dea o declaraţie că, în acest caz, va da o notificare sau va accepta încetarea raportului de muncă cu consimţământul său.

Hărţuirea psihologică la locul de muncă

Articolul 197

(1) Persoana care umileşte sau ameninţă o altă persoană la locul de muncă sau în legătură cu munca cu hărţuirea sexuală, violenţa fizică, maltratarea sau tratamentele inegale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent are drept rezultat o boală psihică, psihosomatică sau fizică sau o reducere a productivităţii muncii unui angajat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Încălcarea drepturilor privind ocuparea forţei de muncă şi şomajul

Articolul 198

(1) Persoana care refuză sau restricţionează dreptul unei alte persoane la un loc de muncă liber, în condiţiile egale prevăzute de legislaţie, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care, conform cunoştinţelor sale, acţionează contrar reglementărilor privind drepturile şomerilor, lipsind sau restricţionând astfel şomerul de oricare dintre drepturile sale, se pedepseşte în conformitate cu alineatul precedent.

Munca fără forme legale

Articolul 199

(1) Persoana care, contrar reglementărilor, angajează doi sau mai mulţi lucrători şi nu îi înregistrează pentru asigurarea corespunzătoare sau angajează mai mulţi străini sau persoane fără cetăţenie, fără a obţine autorizaţii de muncă corespunzătoare, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită prin angajarea de lucrători care nu sunt calificaţi să execute lucrări care necesită autorizaţii speciale sau prin atentarea la integritatea fizică sau psihică a unei persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Încălcarea drepturilor de participare la nivelul conducerii şi încălcarea drepturilor sindicale

Articolul 200

(1) Persoana care încalcă reglementările şi legile generale prin împiedicarea angajaţilor sau reţinerea acestora de a-şi exercita drepturile de participare la nivelul conducerii şi care abuzează de aceste drepturi sau împiedică punerea în aplicare a acestora se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care încalcă reglementările şi legile generale prin împiedicarea angajaţilor sau reţinerea acestora de a-şi exercita dreptul la liberă asociere şi de a desfăşura activităţi sindicale sau obstrucţionează punerea în aplicare a drepturilor sindicale sau preia un sindicat se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

Nerespectarea măsurilor de securitate în muncă

Articolul 201

(1) Persoana care distruge, deteriorează sau îndepărtează dispozitive de siguranţă într-o mină, fabrică, clădire sau alt loc de muncă, punând astfel în pericol viaţa persoanei, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă în mine, fabrici, săli de lucru, în construcţii sau în alte locuri de muncă şi care nu instalează dispozitive de siguranţă sau nu le asigură funcţionarea atunci când este necesar sau nu respectă reglementările şi normele tehnice privind măsurile de siguranţă, punând astfel în pericol viaţa persoanei, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(3) Persoana, care săvârşeşte din neglijenţă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol are drept consecinţă vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 şi de până la trei ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3.

(5) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol are drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 şi de la unu la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3.

Nerespectarea drepturilor privind asigurările sociale

Articolul 202

Persoana care acţionează cu bună ştiinţă în contradicţie cu reglementările privind asigurările sociale şi, prin urmare, privează orice persoană de dreptul său sau o împiedică să îşi exercite acel drept, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Exercitarea abuzivă a drepturilor privind asigurările sociale

Articolul 203

(1) Persoana care, prin faptul că pretinde că suferă de o boală sau se îmbolnăveşte singură sau determină incapacitatea sa de a presta munca, reuşeşte să pretindă un drept în condiţiile asigurărilor sociale, la care nu are dreptul prin lege, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care prezintă documente false sau dă o declaraţie falsă autorităţii competente şi astfel o înşală pentru a se emite o decizie privind pensia, indemnizaţia de invaliditate sau ajutorul social, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de emitere a unei astfel de decizii, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Capitolul XXIII

Infracţiuni contra patrimoniului

Furtul

Articolul 204

(1) Persoana care ia bunurile mobile ale unei alte persoane cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim trei ani.

(2) Dacă bunul sustras are o valoare redusă şi dacă făptuitorul intenţionează să îşi însuşească aceste bunuri, fapta se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la alineatul precedent din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

(4) Dacă făptuitorul a returnat bunurile sustrase persoanei vătămate înainte de a cunoaşte faptul că urmărirea penală s-a pus în mişcare, pedeapsa sa poate fi suspendată.

Furtul calificat

Articolul 205

(1) Autorul infracţiunii de furt calificat prevăzute la alineatul 1 din articolul precedent se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani dacă infracţiunea a fost săvârşită:

1) prin pătrunderea într-o clădire sau încăpere încuiată sau prin deschiderea unui seif, a unui dulap, a unei cutii sau într-o altă incintă prin efracţie, spargere sau escaladarea altor obstacole mai mari;

2) de cel puţin două persoane care au conspirat să săvârşească infracţiuni de furt;

3) într-o manieră care presupune asumarea unor riscuri deosebite;

4) cu o armă sau un instrument periculos care a fost destinat utilizării în atac sau apărare;

5) în timpul unui incendiu, al inundaţiilor sau al unei catastrofe naturale similare;

6) profitând de starea de neajutorare sau accidentul unei alte persoane.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va aplica făptuitorului dacă bunurile sustrase au o importanţă culturală deosebită, reprezintă o curiozitate naturală, sau au o valoare ridicată şi dacă intenţia sa este de a-şi însuşi astfel de bunuri sau bunuri cu o astfel de valoare.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită pentru a dobândi bunuri cu semnificaţie culturală deosebită sau cu valoare ridicată şi dacă intenţia făptuitorului a fost de a-şi însuşi astfel de bunuri sau bunuri cu o astfel de valoare sau dacă infracţiunea la care face referire alineatul 2 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Tâlhăria

Articolul 206

(1) Persoana care ia bunurile mobile ale altei persoane cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal prin forţă sau prin ameninţarea unei alte persoane cu un atac iminent asupra vieţii sau a integrităţii corporale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) În cazul în care infracţiunea de tâlhărie s-a săvârşit de cel puţin două persoane care au conspirat să săvârşească un jaf sau dacă bunul furat are o valoare ridicată şi intenţia făptuitorului a fost să îşi însuşească bunurile cu o astfel de valoare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci ani la cincisprezece ani

Furtul săvârşit sub formă de tâlhărie

Articolul 207

(1) Persoana care, atunci când este prinsă furând, foloseşte forţă asupra unei alte persoane sau ameninţă o altă persoană cu un atac iminent asupra vieţii sau a membrelor pentru a păstra bunurile sustrase, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Dacă bunul sustras are o valoare ridicată şi intenţia făptuitorului a fost să îşi însuşească bunurile cu o astfel de valoare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

Însuşirea ilegală

Articolul 208

(1) Persoana care îşi însuşeşte în mod ilegal bunurile mobile ale altei persoane care i-au fost încredinţate se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) În cazul în care bunurile însuşite ilegal au o valoare redusă şi dacă intenţia făptuitorului a fost să-şi însuşească bunuri cu o astfel de valoare, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(3) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită de un tutore, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei.

(4) În cazul în care bunurile însuşite ilegal au importanţă culturală deosebită, sunt o curiozitate naturală, au o valoare ridicată şi dacă intenţia sa a fost de a-şi însuşi astfel de bunuri sau bunuri cu astfel de valoare, se sancţionează cu închisoare de până la cinci ani.

(5) Persoana care îşi însuşeşte în mod ilegal bunurile mobile ale altei persoane pe care le-a găsit sau care au intrat în posesia sa prin coincidenţă se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(6) Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alineatul 1, 2 şi 5 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Delapidarea şi utilizarea neautorizată a bunurilor altei persoane

Articolul 209

(1) Persoana care îşi însuşeşte în mod ilegal bani, un bun mobil sau orice altă parte a bunului altei persoane care îi sunt încredinţate în baza unui contract de muncă sau a unei activităţi economice, financiare sau comerciale sau în timp ce îndeplineşte obligaţiile de tutore sau a întreprins aceste acţiuni în exercitarea funcţiilor sale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă un funcţionar săvârşeşte infracţiunea prevăzută la articolul precedent împotriva bunurilor altei persoane pe care le are la dispoziţie în timpul percheziţionării unei locuinţe, a unor spaţii sau persoane sau în cursul unei proceduri judiciare sau administrative sau în legătură cu obligaţiile de protecţie a persoanelor sau bunurilor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol se referă la bunuri cu valoare redusă şi dacă făptuitorul a intenţionat să îşi însuşească aceste bunuri, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol implică bunuri cu valoare ridicată şi dacă făptuitorul a intenţionat să îşi însuşească aceste bunuri, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(5) În cazul în care făptuitorul foloseşte, fără permisiune, obiectele accesibile menţionate la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Furtul în scop de folosinţă

Articolul 210

(1) Persoana care ia în mod ilegal autovehiculul altei persoane cu intenţia de a-l folosi, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Tentativa la o astfel de infracţiune se pedepseşte.

(3) În cazul în care făptuitorul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol distruge un autovehicul sau îl face neadecvat pentru utilizare sau îl abandonează într-un loc necunoscut, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Înşelăciunea

Articolul 211

(1) Persoana care, cu intenţia de a dobândi beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană prin declaraţii false sau prin ascunderea faptelor, induce o altă persoană în eroare sau o menţine în eroare, determinând-o astfel să întreprindă o acţiune sau să omită să întreprindă o acţiune în detrimentul bunurilor sale sau ale altei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care, cu intenţia prevăzută la alineatul precedent din prezentul articol, încheie un contract de asigurare prin afirmarea unor informaţii false sau ascunde informaţii importante, încheie o asigurare dublă sau încheie un contract de asigurare după producerea evenimentului asigurat sau a pierderii sau prezintă în mod înşelător un eveniment dăunător, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care frauda a fost săvârşită de cel puţin două persoane care au complotat să săvârşească o fraudă sau dacă făptuitorul, săvârşind infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol, a provocat daune materiale considerabile, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 3 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(5) Dacă s-a produs o pierdere materială minoră în urma săvârşirii infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol şi dacă intenţia făptuitorului a fost să obţină beneficii materiale minore, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(6) Persoana care, cu intenţia de a provoca daune unei alte persoane prin declaraţii false sau prin ascunderea faptelor, induce o persoană în eroare sau o menţine în eroare, determinând-o astfel să întreprindă o acţiune sau să omită să întreprindă o acţiune în detrimentul bunurilor sale sau ale altei persoane, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(7) Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alineatele 5 şi 6 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Organizarea piramidelor financiare şi a jocurilor de noroc ilegale

Articolul 212

(1) Persoana care, în scopul obţinerii unor beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană, organizează, participă sau contribuie la organizarea sau desfăşurarea de piramide financiare în care participanţii plătesc anumite sume de bani organizatorilor sau altor participanţi care sunt deja incluşi în joc sau activitate şi se aşteaptă ca anumite sume de bani să fie plătite de participanţii care urmează să se alăture unui astfel de joc sau activităţi după aceştia, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care, cu intenţiona de a dobândi beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană organizează, contrar reglementărilor, sau ajută la organizarea de jocuri de noroc clasice sau speciale, jocuri de noroc în reţea sau alte jocuri de noroc prin mijloace electronice de comunicare care nu au primit o autorizaţie sau concesiune din partea unei autorităţi competente, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care beneficiile materiale majore au fost obţinute pentru sine sau pentru o terţă persoană prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alineatele de mai sus sau s-au produs daune materiale considerabile unei terţe persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Şantajul

Articolul 213

(1) Persoana care, cu intenţia de a dobândi în mod ilegal bunuri pentru sine sau o terţă persoană, prin forţă sau ameninţare gravă, constrânge o altă persoană să întreprindă o acţiune sau să omită să o întreprindă în detrimentul bunurilor sale sau al altei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care, cu intenţia de a dobândi în mod ilegal bunuri pentru sine sau pentru o terţă persoană, ameninţă o altă persoană să divulge orice chestiune legată de aceasta sau de rudele sale, care aduce atingere onoarei sau reputaţiei sale sau a rudelor sale, determinând acea persoană să întreprindă o acţiune sau să omită să întreprindă o acţiune în detrimentul bunurilor sale sau ale altei persoane, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol au fost săvârşite de cel puţin două persoane sau dacă au fost săvârşite cu ajutorul unei arme sau al unui instrument periculos sau într-un mod deosebit de nemilos şi umilitor, făptuitorii se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută mai sus a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Camăta

Articolul 214

Persoana care, în nume propriu sau în numele unei terţe persoane, acceptă sau negociază o cantitate evident disproporţionată de bunuri în schimbul unei favori pentru o altă persoană, profitând astfel de situaţia financiară precară, de problemele grave legate de situaţia locativă, de lipsa de experienţă sau de imprudenţa acelei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani sau cu amendă.

Gestiunea frauduloasă

Articolul 215

(1) Persoana care, în cursul reprezentării intereselor materiale ale unei alte persoane sau care se ocupă de bunurile sale, nu îşi îndeplineşte cu bună ştiinţă obligaţia de a lucra în beneficiul acesteia sau lucrează în detrimentul gestiunii bunurilor acesteia, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care făptuitorul care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent profită de o autorizaţie în vederea obţinerii unor beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 2 din prezentul articol a fost săvârşită de un avocat, notar, curator, executor judecătoresc sau administrator judiciar sau dacă făptuitorul a dobândit beneficii materiale importante, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Articolul 216

(1) Persoana care, dacă, în timpul efectuării unei executări silite, colectează ilegal o sumă mai mare decât cea care urmează a fi plătită de o altă persoană sau îşi însuşeşte un excedent eronat al unei datorii, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Persoana care într-o executare fraudează creditorul în legătură cu creanţa sa, printr-un acord cu participanţii la licitaţie, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Tentativa la o astfel de infracţiune se pedepseşte.

Tăinuirea

Articolul 217

(1) Persoana care achiziţionează, ia drept garanţie sau dobândeşte în alt mod, ascunde sau dispune de bunuri mobile sau imobile despre care ştie că au fost obţinute în mod ilegal se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent şi care ar fi putut şi ar fi trebuit să cunoască faptul că bunurile au fost obţinute în mod ilegal, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită de cel puţin două persoane care au complotat să ascundă bunuri sau dacă bunurile menţionate la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol au valoare mare sau bunurile au o importanţă culturală deosebită sau sunt o curiozitate naturală, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani pentru infracţiunea menţionată la alineatul 1 şi cu pedeapsa închisorii de până la doi ani pentru infracţiunea menţionată la alineatul 2.

(4) Dacă bunul tăinuit a fost obţinut printr-o infracţiune pentru care făptuitorul este urmărit penal prin introducerea unei acţiuni în instanţă sau a unei plângeri prealabile, urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2 se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă sau a unei plângeri prealabile.

(5) În cazul în care fapta prevăzută la alineatele 1, 2 sau 3 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim cinci ani.

Exportul şi importul ilegal de bunuri de importanţă culturală deosebită sau curiozităţi naturale

Articolul 218

(1) Persoana care, fără permisiunea agenţiei responsabile, exportă bunuri de importanţă culturală deosebită sau curiozităţi naturale într-o ţară străină sau le importă, contrar principiilor dreptului internaţional, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) În cazul în care bunurile prevăzute la alineatul precedent sunt de o importanţă culturală deosebită, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Deteriorarea sau distrugerea bunurilor de importanţă culturală deosebită sau a curiozităţilor naturale

Articolul 219

(1) Persoana care deteriorează sau distruge în mod ilegal bunuri de importanţă culturală deosebită, curiozităţi naturale, alte resurse naturale protejate sau resurse publice, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Dacă bunurile deteriorate sau distruse reprezintă un monument cultural sau o curiozitate naturală de o importanţă deosebită pentru Republica Slovenia sau dacă prejudiciul cauzat este mare, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani.

Deteriorarea bunurilor altor persoane

Articolul 220

(1) Persoana care deteriorează, distruge sau face inutilizabil un bun care aparţine unei alte persoane, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) În cazul în care daunele astfel produse sunt considerabile, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(3) Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Frauda informatică

Articolul 221

(1) Persoana care pătrunde într-un sistem informatic sau interceptează ilegal date în timpul unei transmisiuni nepublice în sau din sistemul informatic, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care utilizează ilegal date dintr-un sistem informatic sau modifică, copiază, transmite, distruge sau importă ilegal date într-un sistem informatic sau obstrucţionează transmiterea datelor sau funcţionarea sistemului informatic se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(3) Orice încercare de a săvârşi o astfel de infracţiune prevăzută la alineatul precedent se pedepseşte.

(3) În cazul în care daunele cauzate prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatul 2 din prezentul articol sunt considerabile, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

Incendierea

Articolul 222

(1) Persoana care incendiază casa altei persoane sau altă clădire destinată locuirii, dependinţele, spaţiile comerciale sau orice altă clădire publică, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(2) Dacă bunurile prevăzute la alineatul precedent aparţin unui făptuitor care le-a incendiat din răutate sau din alte motive infame, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită de cel puţin două persoane sau dacă bunurile arse sunt de importanţă culturală deosebită, sunt o curiozitate naturală sau valoarea lor este considerabilă, făptaşii se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Afectarea drepturilor altor persoane

Articolul 223

(1) Persoana care cu intenţia de a împiedica o altă persoană să plătească o creanţă asupra unui bun, înstrăinează, distruge, deteriorează sau ia propriul bun în baza căruia persoana respectivă are dreptul de ipotecă sau uzufruct, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care, cu intenţia de a împiedica un creditor să fie plătit în executarea unei hotărâri judecătoreşti obligatorii, distruge, deteriorează, înstrăinează sau ascunde orice parte a bunurilor sale şi, prin urmare, afectează poziţia creditorului, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Efectuarea urmăririi penale atunci când făptuitorul este strâns legat de persoana vătămată

Articolul 224

Pentru infracţiunile prevăzute la articolele 204, 205, articolul 208 alineatele 1, 2, 4 şi 5, articolele 210, 211, articolul 215 alineatele 1 şi 2 şi articolul 220 din prezentul Cod penal, săvârşite împotriva unui soţ sau a unei persoane care locuieşte cu făptuitorul într-o relaţie asemănătoare cu căsătoria sau într-un parteneriat civil înregistrat între persoane de acelaşi sex, rudă de gradul întâi, frate, soră sau văr primar până la gradul trei, o rudă prin alianţă până la gradul doi, părinte adoptiv, copil adoptat, asistent maternal, copilul adoptiv sau altă persoană care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu făptuitorul, urmărirea penală se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă.

Capitolul XXIV

Infracţiuni contra economiei

Abuzul de poziţie dominantă

Articolul 225

Persoana care, în desfăşurarea unei activităţi economice contrară reglementărilor privind protecţia concurenţei, încalcă dispoziţia de interzicere a restricţionării contractelor dintre societăţi, abuzează de poziţia dominantă a uneia sau mai multor societăţi sau creează un grup de societăţi interzis şi astfel previne sau împiedică sau denaturează, în mod semnificativ, concurenţa în Republica Slovenia sau pe piaţa Uniunii Europene sau o parte semnificativă a acesteia sau influenţează în mod semnificativ comerţul dintre statele membre, ceea ce are ca rezultat beneficii materiale importante pentru o astfel de societate sau societăţi sau beneficii materiale importante pentru o altă societate se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Bancruta frauduloasă

Articolul 226

(1) Persoana care, cu intenţia de a nu plăti ceea ce este obligată să plătească, îşi agravează în fapt sau aparent propria situaţie financiară sau situaţia financiară a unei terţe persoane, provocând astfel falimentul sau îndeplineşte condiţiile pentru radierea ex officio unei societăţi, fără lichidare, prin:

1) vânzarea aparentă, cesionarea fără taxă sau transferarea la un preţ extrem de scăzut, a unui bun sau a unei părţi a acestuia, care aparţine societăţii aflate în procedura falimentului;

2) încheierea unui contract fals privind datoriile sau concesiunea unei creanţe false;

3) ascunderea, distrugerea sau falsificarea registrelor şi documentelor financiare sau păstrarea acestora într-o manieră care face imposibilă identificarea situaţiei financiare reale se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care declanşează procedura falimentului sau îndeplineşte condiţia de radiere ex officio a societăţii, fără lichidare, în scopul fraudării creditorilor, prin faptul că a devenit insolvabilă ea însăşi sau altă persoană prin cheltuieli iraţionale, devine supra-îndatorată, nu colectează datoriile la timp, încheie contracte prejudiciabile, efectuează un transfer gratuit sau aparent de bunuri către alte persoane sau reduce în alt mod valoarea bunurilor sale sau a bunurilor sau a societăţii pe care o administrează, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

În cazul în care infracţiunile prevăzute la alineatele de mai sus au avut drept rezultat o pierdere materială importantă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la un an la opt ani.

Fraudarea creditorilor

Articolul 227

(1) Persoana care, în timp ce se angajează în activităţi economice, are cunoştinţă că ea sau o terţă persoană este insolvabilă şi, prin plata unei datorii sau în alt mod, intenţionează să plaseze în mod intenţionat un anumit creditor într-o poziţie preferenţială, provocând astfel o pierdere materială importantă altor creditori, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care, ştiind că ea sau o terţă persoană este insolvabilă şi intenţionând să fraudeze sau să producă un prejudiciu creditorilor, cedează o creanţă falsă, redactează un contract fals sau în orice alt mod provoacă pierderi materiale importante creditorilor, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

Frauda financiară

Articolul 228

(1) Persoana care, în desfăşurarea unei activităţi economice, la încheierea sau executarea unui contract sau a unui serviciu, fraudează o altă persoană prin declararea faptului că obligaţiile au fost îndeplinite sau prin tăinuirea faptului că obligaţiile nu vor fi îndeplinite sau nu va fi posibilă îndeplinirea lor, obţine beneficii materiale sau cauzează pierderi materiale unui client sau unei terţe persoane din cauza neîndeplinirii parţiale sau complete a obligaţiilor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a avut drept rezultat beneficii materiale importante dobândite sau pierderi materiale importante, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(3) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a avut drept rezultat beneficii materiale nesemnificative dobândite sau pierderi materiale nesemnificative, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene

Articolul 229

(1) Persoana care evită cheltuieli prin utilizarea sau depunerea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete sau nu divulgă date şi, prin urmare, utilizează în mod abuziv sau reţine în mod ilegal sau utilizează în mod necorespunzător fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele gestionate de Comunitatea Europeană sau gestionate în numele lor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la trei ani.

(2) Persoana care obţine fonduri prin infracţiuni şi din bugetele menţionate la alineatul precedent se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatele precedente a avut drept rezultat beneficii materiale importante dobândite sau pierderi materiale importante, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(4) Pedepsele prevăzute la alineatele anterioare din prezentul articol se aplică administratorilor societăţilor sau altor persoane autorizate să ia decizii sau să efectueze inspecţii în întreprinderi, dacă permit sau nu împiedică infracţiunile săvârşite de infractorii prevăzuţi la alineatele anterioare, care sunt subordonaţi şi acţionează în numele societăţii.

Fraudă prin obţinerea creditelor sau prestaţiilor

Articolul 231

(1) Persoana care, fără să fi îndeplinit condiţiile necesare pentru obţinerea unui împrumut, a unor imobilizări financiare, a unei subvenţii sau a oricărei alte prestaţii destinate desfăşurării unei activităţi economice, obţine un astfel de împrumut sau altă prestaţie pentru sine sau pentru orice terţă persoană, prezentând creditorului sau altei persoane a cărei sarcină este să aprobe un astfel de împrumut sau prestaţie, date false sau incomplete privind soldul activelor, bilanţurile, profiturile, pierderile sau orice alt element relevant pentru aprobarea împrumutului sau a altei prestaţii menţionate mai sus sau ascunde orice fapt, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă împrumutul sau orice altă prestaţie prevăzută la alineatul precedent a fost folosită în alte scopuri decât cele convenite cu creditorul sau persoana competentă pentru acordarea unei astfel de prestaţii, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Fraudă prin tranzacţionarea titlurilor de valoare

Articolul 231

(1) Persoana care, în tranzacţionarea acţiunilor, altor titluri de valoare sau altor instrumente financiare, declară în mod fals soldul activelor, datele privind profiturile sau pierderile sau orice alte date din plan, la publicarea unui raport anual sau în orice alt mod care are o influenţă considerabilă asupra valorii titlurilor de valoare menţionate mai sus, determinând astfel una sau mai multe persoane să efectueze o cumpărare sau vânzare sau să efectueze orice altă tranzacţie de titluri de valoare, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent se referă la titluri de valoare sau alte instrumente financiare cu valoare ridicată, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Înşelarea cumpărătorilor

Articolul 232

(1) Persoana care, cu intenţia de a înşela cumpărătorii, pune în circulaţie, într-o măsură considerabilă, produse etichetate cu informaţii false referitoare la conţinutul, tipul, originea sau calitatea acestora; sau produse a căror greutate sau calitate nu corespunde standardelor impuse greutăţii sau calităţii acestor produse; sau produse care nu sunt etichetate corespunzător pentru a indica conţinutul, tipul, originea, calitatea sau valabilitatea, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Persoana care încheie contracte care conţin declaraţii false cu privire la condiţiile de furnizare sau modul de îndeplinire a obligaţiilor, în cazul în care o astfel de declaraţie constituie o componentă esenţială a contractului, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana care, cu intenţia de a înşela cumpărătorii sau consumatorii de servicii, declară în mod fals o reducere a preţurilor, vânzări de mărfuri sau anunţă o creştere iminentă a preţului sau utilizează orice altă formă de publicitate înşelătoare, se sancţionează cu amendă.

Utilizarea neautorizată a mărcii sau modelului altei persoane

Articolul 233

(1) Persoana care utilizează, în timp ce desfăşoară activităţi economice, denumirea comercială, marca, indicaţia geografică sau marca comercială de bunuri sau servicii a altei persoane sau foloseşte anumite componente ale mărcii altei persoane în denumirea comercială, marca sau altă marcă de bunuri sau servicii se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care, în timp ce desfăşoară activităţi economice, utilizează modelul altei persoane, fără autorizaţie corespunzătoare, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Bunurile prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol, precum şi instrumentele şi dispozitivele utilizate la fabricarea acestora se confiscă.

Utilizarea neautorizată a brevetului sau a topografiei altei persoane

Articolul 234

(1) Persoana care, în timpul desfăşurării operaţiunilor comerciale, utilizează un brevet protejat de o altă persoană, fără autorizaţie corespunzătoare sau un certificat suplimentar de protecţie, sau o topografie înregistrată a circuitului unui semiconductor sau un nou soi de plantă protejat printr-un drept la protecţia acordată soiului, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Produsele fabricate pe baza utilizării neautorizate prevăzute la alineatul precedent se confiscă.

Falsificarea sau distrugerea documentelor contabile

Articolul 235

(1) Persoana care introduce informaţii false sau nu introduce informaţii relevante în registrele, documentele sau fişierele contabile pe care este obligată să le păstreze în conformitate cu legea sau cu reglementările derivate din aceasta şi care sunt esenţiale pentru desfăşurarea activităţilor cu alte persoane juridice sau fizice sau destinate luării deciziilor cu privire la activităţile economice sau financiare sau certifică un astfel de registru, document sau fişier care conţine informaţii false prin aplicarea semnăturii sale sau face posibilă crearea unui astfel de registru, document sau fişier, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Persoana care foloseşte un registru, un document sau un fişier contabil fals ca adevărat sau distruge sau ascunde registre, documente sau fişiere în conformitate cu alineatul precedent sau le deteriorează în mod substanţial sau le face inutilizabile, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Orice tentativă de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol se pedepseşte.

Divulgarea şi obţinerea neautorizată a secretelor comerciale

Articolul 236

(1) Persoana care, fără autorizaţie corespunzătoare, prin nerespectarea îndatoririlor sale de protejare a secretelor comerciale, comunică sau transmite informaţii desemnate ca secret comercial unei alte persoane sau îi oferă altfel acces la astfel de informaţii sau cu posibilitatea de a colecta astfel de informaţii pentru a le transmite unei persoane neautorizate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care obţine informaţii desemnate ca secret comercial cu intenţia de a le folosi fără autorizaţie se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care informaţiile prevăzute la alineatul 1 şi 2 din prezentul articol au o importanţă deosebită sau dacă au fost transmise unei terţe persoane în vederea transferului în străinătate sau dacă infracţiunea a fost săvârşită din lăcomie, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 3 din prezentul articol a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Accesul ilegal la un sistem informatic comercial

Articolul 237

(1) Persoana care, în desfăşurarea operaţiunilor comerciale, fără autorizaţie, introduce, modifică, ascunde, şterge sau distruge orice date sau programe de calculator sau în orice alt fel accesează un sistem informatic în mod ilegal pentru a obţine beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană sau pentru a provoca daune bunurilor altei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a avut drept rezultat beneficii materiale importante sau pierderi materiale importante şi dacă făptuitorul intenţiona să provoace astfel de pierderi materiale sau să obţină astfel de beneficii materiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Folosirea abuzivă a informaţiilor privilegiate

Articolul 238

(1) Persoana care, în relaţia pe care o are cu emitentul de titluri de valoare sau de capitaluri proprii în activul emitentului de titluri de valoare, contractul său de muncă sau, în desfăşurarea activităţii, obţine informaţii privilegiate capabile să influenţeze preţul titlurilor sau al altui instrument financiar de pe piaţa organizată din Republica Slovenia sau din cel puţin un stat membru al Uniunii Europene sau pentru care a fost depusă o cerere pentru o astfel de plasare, indiferent dacă aceasta este plasată pe această piaţă sau nu, folosindu-le pentru sine sau orice altă terţă persoană în vederea achiziţionării sau a cedării, directe sau indirecte, a unor astfel de titluri de valoare sau a altui instrument financiar, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care comunică informaţii privilegiate unei persoane neautorizate sau propune unei terţe persoane, pe baza unor astfel de informaţii privilegiate, o achiziţie sau cedare directă sau indirectă a unor astfel de titluri de valoare sau a altui instrument financiar, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana care dobândeşte informaţii privilegiate, fără autorizaţie, şi le foloseşte la achiziţionarea sau cedarea directă sau indirectă a acestui titlu de valoare sau a altui instrument financiar pentru sine sau pentru orice altă terţă persoană se pedepseşte conform alineatului 1.

(4) În cazul în care infracţiunile prevăzute la alineatul precedent se referă la titluri de valoare sau alte instrumente financiare cu valoare ridicată, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Folosirea abuzivă a pieţei de instrumente financiare

Articolul 239

(1) Persoana care, cu intenţia de a obţine beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană, face abuz de piaţa instrumentelor financiare prin intermediul unui comportament interzis, prin:

1) încheierea activităţii sau emiterea unui contract comercial, furnizarea către participanţii de pe piaţă a unei prezentări incorecte sau înşelătoare privind oferta, cererea sau preţul instrumentului financiar sau crearea unei reţele de persoane conectate pentru a fixa preţul unuia sau mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial:

2) folosirea unor mijloace fictive sau orice altă formă de comportament fraudulos la încheierea activităţii sau la emiterea unui contract comercial;

3) răspândirea informaţiilor incorecte sau înşelătoare cu privire la instrumentele financiare, urmărind acelaşi obiectiv atunci când răspândeşte zvonuri, informaţii incorecte şi înşelătoare prin intermediul presei, mediului on-line sau în orice alt mod similar,

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a avut drept rezultat beneficii materiale importante sau pierderi materiale importante şi dacă făptuitorul intenţiona să provoace astfel de pierderi materiale sau să obţină astfel de beneficii materiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Abuzul de funcţie sau încredere în activităţi comerciale

Articolul 240

(1) Persoana care, în conducerea sau supravegherea unei activităţi economice, abuzează de poziţia sa sau de încrederea care îi este acordată pentru a dispune de proprietatea altei persoane, a conduce o societate sau a desfăşura o activitate comercială, acţionează dincolo de limitele drepturilor inerente poziţiei sale sau nu îndeplineşte oricare din îndatoririle sale în vederea obţinerii unor beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană sau a cauzării unor daune materiale altei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul anterior a avut drept rezultat beneficii materiale considerabile sau pierderi materiale considerabile şi dacă făptuitorul intenţiona să obţină astfel de beneficii materiale pentru sine sau o terţă persoană sau să provoace daune materiale unei alte persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită cu intenţia de a obţine beneficii nepatrimoniale pentru sine sau pentru altă persoană, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Acceptarea neautorizată a darurilor

Articolul 241

(1) Persoana care, în exercitarea unei activităţi economice, solicită sau este de acord să accepte pentru sine sau pentru o terţă persoană o recompensă, un dar sau alte beneficii materiale neautorizate sau o promisiune sau o ofertă de astfel de beneficii, pentru a neglija interesele organizaţiei sale sau ale altei persoane fizice sau a le provoca daune la încheierea sau reţinerea unui contract sau a altor beneficii neautorizate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Autorul infracţiunii prevăzute la alineatul precedent din prezentul articol, care solicită sau este de acord să accepte o recompensă, un dar sau alte beneficii materiale neautorizate sau o promisiune sau o ofertă de astfel de beneficii, pentru sine sau pentru o terţă persoană, în schimbul încheierii sau reţinerii unui contract sau a altor beneficii, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(3) Autorul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, care solicită sau este de acord să accepte o recompensă, un dar sau alte beneficii materiale neautorizate după încheierea contractului sau prestarea serviciului sau alte beneficii neautorizate pentru sine sau pentru o terţă persoană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(4) Darul, recompensa sau orice alt beneficiu acceptat se confiscă.

Acordarea neautorizată a darurilor

Articolul 242

(1) Persoana care promite, oferă sau acordă o recompensă, un dar sau orice alte beneficii materiale neautorizate unei persoane care desfăşoară o activitate economică, destinate unei astfel de persoane sau oricărei terţe persoane, în vederea obţinerii oricăror beneficii nejustificate pentru sine sau pentru o altă persoană în momentul încheierii sau reţinerii unui contract sau a unor alte beneficii neautorizate prevăzute la articolul 241 alineatul 1, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care promite, oferă sau acordă o recompensă, un dar sau orice alte beneficii materiale neautorizate unei persoane care desfăşoară o activitate economică, destinate unei astfel de persoane sau oricărei terţe persoane, în schimbul încheierii sau reţinerii unui contract sau a unor alte beneficii, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Dacă făptuitorul, în conformitate cu alineatele anterioare, care a acordat recompensa, darul sau orice alte beneficii materiale neautorizate la cerere, declară infracţiunea înainte de a fi descoperită sau să ştie că a fost descoperită, pedeapsa poate fi suspendată.

(3) Recompensele, darurile sau alte beneficii materiale acordate se confiscă, în timp ce în cazul prevăzut la alineatul precedent, acestea pot fi returnate persoanei care le-a acordat.

Falsificarea de monede

Articolul 243

(1) Persoana care falsifică bani cu intenţia de a-i pune în circulaţie ca fiind autentici sau modifică bani autentici cu aceeaşi intenţie sau pune în circulaţie astfel de bani falşi, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la opt ani.

(2) Persoana care obţine bani falşi cu intenţia de a-i pune în circulaţie ca fiind autentici se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol implică o cantitate mare de bani falşi, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(4) Persoana care pune în circulaţie bani falşi pe care îi primeşte ca fiind autentici sau care ştie că banii au fost contrafăcuţi sau puşi în circulaţie şi nu declară astfel de infracţiuni, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(5) Banii contrafăcuţi se confiscă.

(6) Banii sunt monede sau bani de hârtie care sunt puşi în circulaţie în Republica Slovenia sau în altă ţară în baza legii.

Fabricarea şi utilizarea de timbre valoroase sau titluri de valoare contrafăcute

Articolul 244

(1) Persoana care fabrică timbre fiscale, poştale sau alte timbre valoroase contrafăcute sau modifică oricare dintre aceste timbre cu intenţia de a le folosi ca autentice sau de a le oferi unei terţe persoane pentru a fi utilizate de aceasta sau foloseşte timbre valoroase contrafăcute ca fiind autentice sau le obţine în acest scop, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Persoana care fabrică titluri de valoare contrafăcute sau modifică orice titluri de valoare cu intenţia de a le folosi ca autentice sau de a le conferi unei terţe persoane pentru a fi utilizate de aceasta sau foloseşte titluri de valoare falsificate drept autentice sau le obţine în acest scop, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatele precedente implică o cantitate mare de timbre valoroase sau de titluri de valoare, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(5) Persoana care îndepărtează ştampila oficială prin care se anulează timbrele valoroase prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol sau încearcă altfel să facă acele timbre valoroase să pară că nu au fost folosite sau aplică timbre valoroase deja folosite sau le vinde ca fiind valabile, va fi sancţionată cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(6) Timbrele valoroase şi titlurile de valoare contrafăcute se confiscă.

(6) Timbrele valoroase prevăzute în prezentul Cod penal se consideră timbre fiscale şi alte timbre valoroase emise şi aflate în circulaţie în condiţiile legii Republicii Slovenia şi timbre valoroase străine.

Spălarea de bani

Articolul 245

(1) Persoana care acceptă, schimbă, depozitează, dispune, foloseşte într-o activitate economică sau în orice alt mod determinat de legea care reglementează prevenirea spălării banilor, ascunde sau încearcă să ascundă prin spălarea originii banilor sau a bunurilor care au fost, conform cunoştinţelor sale, dobândite prin săvârşirea unei infracţiuni, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent şi care este în acelaşi timp autor sau participă la infracţiunea prin care au fost dobândiţi banii sau bunurile prevăzute la alineatul precedent, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care valoarea banilor sau a bunurilor prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol este considerabilă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani şi cu amendă.

(4) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatele de mai sus a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani şi cu amendă.

(5) Persoana care ar fi trebuit şi ar fi putut să cunoască faptul că banii sau bunurile au fost dobândite printr-o infracţiune şi care săvârşeşte infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 3 din prezentul articol, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(6) Banii şi bunurile prevăzute la alineatele precedente se confiscă.

Prezentarea de cecuri fără acoperire şi folosirea abuzivă de carduri bancare sau de credit

Articolul 246

(1) Persoana care, cu intenţia de a obţine beneficii materiale ilegale pentru sine sau pentru o terţă persoană, depune sau prezintă un cec despre care cunoaşte faptul că nu are acoperire, obţinând astfel bunuri materiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care, cu intenţia prevăzută la alineatul precedent, foloseşte un card bancar la un bancomat pentru a retrage numerar, deşi ştie că o astfel de retragere nu este acoperită de fonduri în contul său curent sau foloseşte un card de credit chiar dacă ştie că, la efectuarea plăţii, nu va putea să acopere suma în cauză, obţinând astfel un beneficiu material, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care s-au obţinut beneficii materiale considerabile prin oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Folosirea unui card bancar, de credit sau altui card contrafăcut

Articolul 247

(1) Persoana care instalează pe un dispozitiv automat de distribuire a banilor sau un aparat de plată cu cardul un dispozitiv pentru copierea datelor de pe carduri bancare sau de credit sau dobândeşte recunoaşterea unor astfel de carduri printr-o plată pe Internet sau falsifică un astfel de card sau foloseşte un astfel de card bancar sau de credit contrafăcut şi astfel obţine beneficii materiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care falsifică sau foloseşte un card fals prin care poate obţine beneficii materiale prin intermediul unor dispozitive tehnice de recunoaştere a cardurilor se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care s-au obţinut beneficii materiale considerabile prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Fabricarea, achiziţionarea şi eliminarea instrumentelor folosite la falsificare

Articolul 248

(1) Persoana care fabrică, achiziţionează sau vinde instrumente pentru falsificarea banilor, timbrelor valoroase sau titlurilor de valoare sau pentru copierea datelor de pe carduri bancare sau de credit sau pune la dispoziţie astfel de instrumente pentru a fi utilizate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Instrumentele folosite la falsificare se confiscă.

Evaziunea fiscală

Articolul 249

(1) Persoana care, cu intenţia de a evita, integral sau parţial, plata impozitelor, a contribuţiilor sau a oricăror altor datorii ale persoanelor fizice sau juridice acţionând direct, sau prin intermediul altei persoane sau de a obţine în mod nejustificat impozitul restituit în Republica Slovenia sau în alte state membre ale Uniunii Europene, în tot sau în parte, furnizează informaţii false despre venituri, cheltuieli, bunuri, active sau alte circumstanţe relevante impozitării şi alte obligaţii prevăzute, sau fraudează altfel autorităţile fiscale competente să evalueze sau să supravegheze perceperea şi plata unor astfel de datorii, prin care valoarea datoriilor evitate sau recuperarea necuvenită a impozitelor reprezintă beneficii materiale considerabile, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la trei ani.

(2) Persoana care, cu intenţia prevăzută la alineatul anterior, nu raportează venitul obţinut sau alte împrejurări a căror raportare este obligatorie şi care au o influenţă asupra evaluării obligaţiilor fiscale, a contribuţiilor sau a altor datorii ale unor persoane fizice şi juridice, prin care aceste obligaţii de la care intenţionează să se sustragă reprezintă beneficii materiale considerabile, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana care, cu intenţia de a împiedica stabilirea unei obligaţii fiscale efective, nu furnizează, la cererea autorităţii fiscale competente, informaţii, nu prezintă registrele şi înregistrările contabile pe care este obligată să le păstreze sau dacă registrele şi înregistrările sunt incorecte în materialitatea lor sau nu furnizează explicaţii referitoare la obiectul inspecţiei fiscale sau obstrucţionează inspecţia fiscală, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doi ani.

(4) Dacă s-au obţinut beneficii materiale considerabile prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol şi făptuitorul a intenţionat să obţină astfel de beneficii materiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(5) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la doisprezece ani.

Contrabanda

Articolul 250

(1) Persoana care transportă bunuri cu valoare ridicată pe linia vamală a Comunităţii Europene, evitând astfel măsurile de control vamal sau transportă astfel de bunuri prin folosirea forţei sau a ameninţărilor în acest sens, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci ani şi cu amendă.

(2) Persoana care se angajează să transporte bunuri cu valoare mare pe teritoriul vamal al Comunităţii Europene, evitând astfel măsurile de control vamal sau transportă astfel de bunuri prin aceste teritorii, oferă ascunzători sau locuri de depozitare, oferă sau obţine vânzări de astfel de bunuri, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani şi cu amendă.

(3) Funcţionarul care, abuzând de poziţia sau de drepturile sale oficiale, permite contrabanda de bunuri pe teritoriul vamal al Comunităţii Europene sau le transportă, se sancţionează cu pedeapsa menţionată la alineatul precedent.

(4) În cazul în care făptuitorul obţine beneficii materiale considerabile pentru sine sau o terţă persoană, săvârşind infracţiunile prevăzute la alineatul 2 sau 3 din prezentul articol sau dacă reprezintă o ameninţare la adresa vieţii sau a sănătăţii umane sau oferă sprijin activităţilor teroriste sau săvârşeşte aceste fapte în calitate de membru al unui grup infracţional organizat, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei ani la cincisprezece ani şi cu amendă.

(5) Persoana care dobândeşte sau colectează bunuri de contrabandă cu valoare mare pentru transportul pe teritoriul vamal al Comunităţii Europene, furnizează documente false sau le transportă în şi prin teritoriul vamal al Comunităţii Europene sau organizează în orice alt mod ascunderea, depozitarea sau vânzarea bunurilor de contrabandă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la doisprezece ani şi cu amendă.

(6) Alineatul de mai sus se aplică şi infracţiunilor săvârşite în străinătate dacă ţara în care au fost săvârşite aceste infracţiuni şi-a asumat, precum Republica Slovenia, o obligaţie juridică internaţională comună de prevenire a acestor infracţiuni, indiferent de locul săvârşirii acestora şi a stabilit astfel de fapte în legile sale în acelaşi mod corespunzător ca şi infracţiunile penale.

(7) Bunurile de contrabandă se confiscă.

Capitolul XXV

Infracţiuni contra tranzacţiilor juridice

Falsuri în înscrisuri

Articolul 251

(1) Persoana care falsifică un document sau modifică un document autentic cu intenţia de a folosi un astfel de document ca fiind autentic sau foloseşte un document falsificat sau modificat ca fiind autentic, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Tentativa se pedepseşte.

(3) Persoana care falsifică un document oficial, testament, registru public sau oficial sau orice alt registru care trebuie păstrat în conformitate cu legea, modifică un document autentic de acest tip sau stochează un astfel de document falsificat sau modificat în scopul utilizării acestuia sau îl foloseşte ca fiind autentic, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Cazuri speciale de fals în înscrisuri

Articolul 252

(1) Pedepsele prevăzute pentru falsul în înscrisuri în conformitate cu articolul precedent se aplică:

1) persoanei care, fără autorizaţie, completează cu orice declaraţie relevantă pentru relaţiile juridice orice scris, formular necompletat sau alt document semnat anterior de o altă persoană;

2) persoanei care dezinformează altă persoană cu privire la conţinutul oricărui document, determinând-o astfel să semneze un astfel de document atunci când consideră că semnează un alt document sau alt conţinut;

3) persoanei care eliberează orice document, fie în numele unei alte persoane, fără permisiunea sa, fie în numele unei persoane inexistente;

4) persoanei care, în calitate de emitent al unui document, adaugă la semnătura sa orice funcţie sau titlu la care nu are dreptul şi care are o influenţă esenţială asupra valorii probatorii a documentului emis;

5) persoanei care întocmeşte un document prin utilizarea neautorizată a unui sigiliu sau a unei mărci valide.

(2) Persoana care elaborează ca bunuri de piaţă pentru o altă persoană o teză de doctorat, o teză de masterat, o lucrare de diplomă, un examen, o lucrare de seminar, scrisă sau de bacalaureat sau întocmeşte o altă lucrare scrisă pentru o altă persoană, necesară pentru obţinerea diplomei sau foloseşte o lucrare identică cu a sa, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

Certificarea de conţinut fals

Articolul 253

(1) Persoana care induce în eroare un organism competent sau un notar pentru a atesta orice chestiune neadevărată într-un document public, într-o înregistrare, într-un registru sau într-un document de natură comercială care este destinat să servească drept probă în tranzacţii juridice, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care foloseşte un document public, o înregistrare, un registru sau un document de natură comercială în conformitate cu alineatul precedent, deşi cunoaşte faptul că un astfel de document este fals, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

Furnizarea ilegală de servicii de asistenţă juridică

Articolul 254

(1) Persoana care asigură, contra cost, asistenţă juridică în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, fără o educaţie corespunzătoare sau fără să îndeplinească condiţiile, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Beneficiile materiale obţinute se confiscă.

Emiterea şi utilizarea de certificate medicale sau veterinare false

Articolul 255

(1) Medicul care eliberează, cu bună ştiinţă, un certificat medical fals se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care foloseşte, cu bună ştiinţă, certificatul medical prevăzut la alineatul precedent, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Veterinarul care eliberează, cu bună ştiinţă, un certificat veterinar fals se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) Persoana care foloseşte cu bună ştiinţă certificatul prevăzut la alineatul precedent se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

Fabricarea unor mărci înregistrate, dispozitive de măsurare şi cântărire contrafăcute

Articolul 256

(1) Persoana care, cu intenţia de a le folosi ca autentice, falsifică mărci înregistrate pentru marcarea produselor de provenienţă naţională sau străină, cum ar fi sigilii, ştampile sau alte etichete sau alte mărci prevăzute de lege pentru marcarea aurului, a argintului, a animalelor, a lemnului sau a altor mărfuri, sau modifică sau înlătură etichetele autentice sau foloseşte etichete contrafăcute ca fiind autentice, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Persoana care contraface dispozitive de măsurare sau cântărire sau le foloseşte la măsurare ca fiind autentice, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana care, fără permisiune, contraface, dobândeşte sau vinde instrumente pentru contrafacerea mărcilor înregistrate, a dispozitivelor de măsurare sau cântărire sau le pune la dispoziţie pentru a fi utilizate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) Etichetele, dispozitivele de măsurare şi cântărire contrafăcute, precum şi instrumentele pentru contrafacerea acestora se confiscă.

Capitolul XXVI

Infracţiuni contra atribuţiilor oficiale şi autorizaţiilor publice

Abuzul în serviciu sau de atribuţii oficiale

Articolul 257

(1) Funcţionarul sau funcţionarul public care, cu intenţia de a obţine beneficii nepatrimoniale pentru sine sau pentru altă persoană sau de a aduce prejudicii unei alte persoane, face abuz de funcţia sa sau depăşeşte limitele atribuţiilor sale oficiale sau nu îşi îndeplineşte atribuţiile oficiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatul precedent, făptuitorul provoacă daune considerabile sau încalcă grav drepturile altei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Funcţionarul sau funcţionarul public care, cu intenţia de a obţine beneficii materiale pentru sine sau pentru altă persoană, face abuz de funcţia sa sau depăşeşte limitele atribuţiilor sale oficiale sau nu îşi îndeplineşte atribuţiile oficiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(4) Făptuitorul la care se face referire în alineatul precedent care abuzează de funcţia sa sau influenţează în mod ilegal creştere averii sale cu o sumă semnificativă, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alineatul precedent.

(4) În cazul în care făptuitorul a dobândit pentru sine sau pentru o terţă persoană beneficii materiale considerabile care corespund intenţiei sale iniţiale, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatele 3 şi 4, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Uzurparea funcţiei

Articolul 258

Funcţionarul care încalcă, cu bună ştiinţă, reglementările şi alte dispoziţii sau nu îşi exercită dreptul de supraveghere în mod corespunzător sau îşi îndeplineşte atribuţiile într-un mod lipsit de scrupule, deşi prevede sau ar trebui şi ar putea prevedea că un astfel de comportament ar putea determina o încălcare gravă a drepturilor unei alte persoane sau daune majore produse asupra bunurilor publice sau o pierdere materială considerabilă şi o astfel de încălcare sau daună se produce efectiv, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Falsificarea sau distrugerea unui document, registru, fişier sau a unei arhive oficiale

Articolul 259

(1) Funcţionarul care introduce informaţii false sau nu introduce informaţii relevante într-un document, registru sau fişier oficial sau certifică un astfel de document, registru sau fişier, care conţine informaţii false cu semnătura sau ştampila sa sau face crearea unui astfel de document, registru sau fişier posibilă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Funcţionarul care foloseşte un document, registru sau fişier oficial fals ca fiind adevărat sau distruge sau ascunde documente, registre sau fişiere sau le deteriorează în mod substanţial sau le face inutilizabile, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Persoana care înstrăinează, distruge sau ascunde arhive istorice sau le face inutilizabile, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la trei ani.

Divulgarea informaţiilor confidenţiale

Articolul 260

(1) Funcţionarul sau orice altă persoană care, prin nerespectarea îndatoririlor sale de protejare a informaţiilor confidenţiale, comunică sau transmite informaţii desemnate ca informaţii confidenţiale unei alte persoane sau îi oferă altfel acces la astfel de informaţii sau posibilitatea de a colecta astfel de informaţii pentru a le transmite unei persoane neautorizate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care, cu intenţia de le folosi, fără permisiune, obţine informaţii protejate ca informaţii confidenţiale sau publică aceste informaţii în mod public, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită din lăcomie sau în scopul publicării sau utilizării informaţiilor în cauză în străinătate, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Luarea de mită

Articolul 261

(1) Funcţionarul sau funcţionarul public care solicită sau este de acord să accepte pentru sine sau pentru o terţă persoană o recompensă, un dar sau alte beneficii materiale sau o promisiune sau o ofertă de astfel de beneficii pentru a întreprinde o acţiune oficială în limitele atribuţiilor sale oficiale care nu ar trebui să fie întreprinsă sau să nu întreprindă o acţiune oficială care ar trebui sau ar putea fi întreprinsă sau face abuz de funcţie sau serveşte ca agent pentru mituirea unui funcţionar, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani şi cu amendă.

(2) Funcţionarul sau funcţionarul public care solicită sau este de acord să accepte pentru sine sau pentru o terţă persoană o recompensă, un dar sau alte beneficii materiale sau o promisiune sau o ofertă de astfel de beneficii pentru a întreprinde o acţiune oficială în limitele atribuţiilor sale oficiale care trebuie sau ar putea fi întreprinsă sau nu să întreprindă o acţiune oficială care nu ar trebui să fie întreprinsă sau se foloseşte în alt mod de poziţia sa, ori intermediază astfel mituirea funcţionarului, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani.

(3) Funcţionarul sau funcţionarul public care solicită sau acceptă o recompensă, un dar sau altă favoare cu privire la întreprinderea unei acţiuni oficiale conform alineatelor precedente după ce acţiunea oficială este efectiv întreprinsă sau omisă, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Darul, recompensa sau orice alt beneficiu acceptat se confiscă.

Darea de mită

Articolul 262

(1) Persoana care promite, oferă sau acordă o recompensă, un dar sau alt beneficiu unui funcţionar sau unui funcţionar public pentru sine sau pentru o terţă persoană pentru a întreprinde o acţiune oficială în limitele atribuţiilor sale oficiale care nu ar trebui să fie întreprinsă sau să nu întreprindă o acţiune oficială care ar trebui sau ar putea fi întreprinsă sau face abuz de funcţie sau serveşte ca agent pentru mituirea unui funcţionar, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani şi cu amendă.

(2) Persoana care promite, oferă sau acordă o recompensă, un dar sau alt beneficiu unui funcţionar sau unui funcţionar public, pentru sine sau pentru o terţă persoană, pentru a întreprinde o acţiune oficială în limitele atribuţiilor sale oficiale care ar trebui să fie întreprinsă sau să nu întreprindă o acţiune oficială care nu ar trebui să fie întreprinsă sau face abuz de funcţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la trei ani.

(3) Dacă făptuitorul prevăzut la alineatele precedente care a acordat recompensa, darul sau alte beneficii la cererea unui funcţionar sau funcţionar public, a denunţat o astfel de infracţiune înainte de a fi descoperită sau să ştie că a fost descoperită, pedeapsa poate fi suspendată.

Acceptarea unor beneficii pentru traficul de influenţă

Articolul 263

(1) Persoana care acceptă o recompensă, un dar sau orice altă favoare sau promisiune sau o ofertă de astfel de favoare pentru sine sau pentru o terţă persoană, pentru a se folosi de rangul său sau de influenţa sa reală sau prezumtivă pentru a interveni astfel încât o anumită acţiune oficială să fie sau nu întreprinsă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care se foloseşte de rangul sau influenţa sa reală sau prezumtivă pentru a interveni fie pentru întreprinderea unei anumite acţiuni oficiale care nu ar trebui întreprinsă, fie pentru neîntreprinderea unei acţiuni oficiale care ar trebui sau ar putea fi întreprinsă, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care făptuitorul, înainte sau după intervenţie, acceptă orice recompensă, dar sau altă favoare pentru sine sau pentru o terţă persoană în schimbul intervenţiei sale prevăzute la alineatul precedent, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani.

(4) Darul, recompensa sau orice alt beneficiu acceptat se confiscă.

Oferirea unor daruri pentru trafic de influenţă

Articolul 264

(1) Persoana care promite, oferă sau acordă o recompensă, un dar sau orice altă favoare altei persoane pentru sine sau pentru o terţă persoană, pentru a se folosi de rangul său sau de influenţa sa reală sau prezumtivă pentru a interveni astfel încât o anumită acţiune oficială să fie sau să nu fie întreprinsă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care promite, oferă sau acordă o recompensă, un dar sau orice altă favoare altei persoane, pentru sine sau pentru o terţă persoană, pentru a se folosi de rangul său sau de influenţa sa reală sau prezumtivă pentru a întreprinde o anumită acţiune oficială care nu ar trebui să fie întreprinsă sau pentru a nu întreprinde o acţiune oficială care ar trebui sau ar putea să fie întreprinsă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani.

(3) Dacă făptuitorul prevăzut la alineatele precedente care a acordat recompensa, darul sau alte beneficii la cererea unui intermediar ilegal a denunţat o astfel de infracţiune înainte de a fi descoperită sau să ştie că a fost descoperită, pedeapsa poate fi suspendată.

Tortura

Articolul 265

(1) Persoana care intenţionează să provoace în mod intenţionat durere sau suferinţă gravă unei alte persoane, fizică sau mintală, pentru a obţine informaţii sau mărturisiri de la această persoană sau de la o terţă persoană, pentru a o pedepsi pentru o faptă săvârşită de aceasta sau de o terţă persoană sau despre care există suspiciunea că a fost săvârşită de ea sau de o terţă persoană în vederea intimidării sau supunerii unei presiuni sau a intimidării unei terţe persoane sau a supunerii unei astfel de persoane unei presiuni sau din orice motiv care se bazează pe orice formă de încălcare a egalităţii se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) În cazul în care durerea şi suferinţa prevăzute la alineatul precedent sunt cauzate sau săvârşite de un funcţionar sau de orice altă persoană care deţine un statut oficial sau la iniţiativa sa sau după obţinerea consimţământului exprimat sau tacit, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la doisprezece ani.

Încălcarea demnităţii umane prin abuz de funcţie sau de drepturi oficiale

Articolul 266

Un funcţionar care îşi exercită funcţia şi care, prin abuz de funcţie sau de drepturi oficiale, tratează necorespunzător o altă persoană, o insultă, îi provoacă o vătămare corporală uşoară sau o tratează în aşa fel încât să îi afecteze demnitatea umană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Şantajul pentru obţinerea unei declaraţii

Articolul 267

(1) Un funcţionar care, în exercitarea funcţiei sale sau a autorizaţiilor publice, foloseşte forţă, ameninţări sau alte mijloace interzise de lege sau o modalitate interzisă de lege pentru a şantaja în vederea obţinerii unei depoziţii sau a altei declaraţii o persoană acuzată sau un martor, expert sau o altă persoană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită într-o manieră extrem de violentă sau dacă, prin şantajarea în vederea unei depoziţii, făptuitorul a cauzat consecinţe grave pentru o persoană acuzată care se află într-un proces penal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Însuşirea ilegală de bunuri în cursul anchetei sau al executării pedepsei

Articolul 268

(1) Funcţionarul care, în timpul percheziţiei unei locuinţe, a unor spaţii sau persoane sau în cursul unei proceduri judiciare sau administrative, ia bunuri cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) Dacă bunurile au o valoare ridicată şi intenţia făptuitorului a fost să îşi însuşească bunurile cu o astfel de valoare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Capitolul XXVII

Infracţiuni contra disciplinei militare

Neexecutarea unui ordin şi insubordonarea

Articolul 269

(1) Un militar care nu execută ordinul dat de către superiorul său cu privire la serviciul militar sau care refuză să se supună superiorului său, punând astfel în pericol viaţa persoanei sau bunurile cu valoare ridicată, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Un militar care se opune unui gardian, unei santinele, unei patrule, unui militar de grad inferior sau unui ofiţer sau altui militar care îşi exercită obligaţiile militare pentru a proteja securitatea şi ordinea într-o unitate militară se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Insubordonarea

Articolul 270

(1) Un militar care, împreună cu alţi membrii ai armatei, nu respectă ordinul unui superior sau refuză să îl execute sau refuză să-şi îndeplinească îndatoririle, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(2) Un militar care utilizează arme la săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatul precedent se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la un an la zece ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică, de asemenea, oricărei persoane care organizează infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol, precum şi asupra unui ofiţer militar care participă la săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

Refuzul de a primi sau de a folosi arme

Articolul 271

Un militar care, contrar regulamentelor şi fără a avea un motiv întemeiat, refuză să primească arme sau refuză să le folosească la comandă sau în conformitate cu regulile de folosire a armelor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Informarea falsă

Articolul 272

Un militar care, în îndeplinirea îndatoririlor sale, predă o informare orală falsă sau prezintă o informare falsă sau, în acest fel, ascunde orice fapt care nu trebuie ascuns, punând astfel în pericol viaţa persoanei sau bunurile cu valoare ridicată, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Dezertarea din forţele armate

Articolul 273

(1) Un militar care, prin voinţa sa liberă, îşi părăseşte unitatea sau serviciul în timpul îndeplinirii unei sarcini importante sau în timpul unei situaţii de alertă ridicată, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Un militar care cunoaşte circumstanţele prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, dar nu se întoarce din proprie voinţă după expirarea permisiei autorizate acordate de unitatea sau serviciul său în perioada stabilită sau dezertează din unitate sau serviciu pentru mai mult de zece zile din propria voinţă, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) Un militar care s-a ascuns pentru a evita serviciul în forţele armate se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent va fi aplicată şi unui militar care părăseşte ţara şi rămâne în străinătate pentru a evita serviciul în forţele armate.

Rele tratamente aplicate subordonaţilor

Articolul 274

(1) Un ofiţer militar superior care, în timpul sau în legătură cu serviciul militar, maltratează un subordonat sau îi încalcă demnitatea umană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă un ofiţer militar superior săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent împotriva a mai mult de o persoană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Nerespectarea regulamentelor santinelei

Articolul 275

(1) Un militar care pune în pericol viaţa persoanei sau bunurile cu valoare ridicată, acţionând în contradicţie cu reglementările privind santinele, patrulele, militarii de grad inferior sau orice alt serviciu pentru asigurarea securităţii şi ordinii într-o unitate militară, cartier general sau instituţie sau pentru protecţia militară a obiectivelor sau zonelor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol implică vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane sau daune materiale importante, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă una dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a avut drept rezultat decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Neaplicarea măsurilor de protecţie a unităţilor militare

Articolul 276

(1) Un ofiţer comandant care pune în pericol viaţa persoanei sau bunurile cu valoare ridicată prin faptul că nu a pus în aplicare măsurile stabilite sau dispuse pentru protejarea vieţii şi sănătăţii oamenilor care îi sunt încredinţaţi, pentru protejarea şi întreţinerea instalaţiilor militare, a obiectelor şi mijloacelor de luptă, sau pentru aprovizionarea regulată a unităţii sale militare cu alimente, echipamente şi materiale sau prin nerespectarea obligaţiilor sale pentru a asigura îndeplinirea satisfăcătoare şi la timp a obligaţiilor de protecţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol implică vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă una dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a avut drept rezultat decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Neaplicarea măsurilor de protecţie în timpul instrucţiilor militare

Articolul 277

(1) Un militar care, în timpul exerciţiilor, cursurilor de instruire sau testare, nu reuşeşte să pună în aplicare măsurile de siguranţă sau de precauţie stabilite sau dispuse, punând astfel în pericol viaţa persoanei sau bunurile cu valoare ridicată, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 implică vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă una dintre infracţiunile prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a avut drept rezultat decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Răspunderea pentru infracţiunea săvârşită prin ordinul unui superior

Articolul 278

Un subordonat nu va fi pedepsit dacă săvârşeşte o infracţiune din ordinul sau comanda unui superior emisă în timpul serviciului militar, cu excepţia cazului în care a săvârşit o infracţiune de război sau orice altă infracţiune gravă sau dacă ştia că îndeplinirea ordinului sau a comenzii constituia o infracţiune.

Pedeapsa redusă în caz de provocare

Articolul 279

În cazul în care autorul infracţiunilor prevăzute la articolul 269, articolul 270 alineatul 1 sau articolul 273 alineatul 1 din prezentul Cod penal a fost provocat de comportatul ilegal sau brutal al unui militar, pedeapsa acestuia poate fi redusă sau suspendată.

Capitolul XXVIII

Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei

Neinformarea autorităţilor cu privire la pregătirea unei infracţiuni

Articolul 280

(1) Persoana care, cunoscând pregătirile care s-au efectuat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa de trei ani de închisoare, nu informează autorităţile competente în acest sens suficient de devreme pentru a împiedica săvârşirea infracţiunii în cauză, dacă infracţiunea este săvârşită ulterior, consumată sau în stare de tentativă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită în legătură cu o infracţiune pentru care se prevede prin lege aplicarea pedepsei închisorii de până la cincisprezece ani sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Nu se va aplica nicio pedeapsă persoanei care nu informează autorităţile competente despre pregătirea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, cu condiţia să fie soţ/soţie, partener extramarital, partener cu care locuieşte într-un parteneriat înregistrat între persoane de acelaşi sex, rudă de gradul întâi, frate, soră, părinte adoptiv sau copil adoptat al făptuitorului. În cazul în care nu se sancţionează niciuna dintre persoanele menţionate mai sus pentru că nu a sesizat pregătirea săvârşirii infracţiunii în temeiul alineatului 1 din prezentul articol, nu se va sancţiona nici soţul/soţia sau partenerul extramarital sau partenerul cu care locuieşte într-un parteneriat înregistrat între persoane de acelaşi sex pentru o astfel de infracţiune.

Nefurnizarea informaţiilor cu privire la infracţiune sau făptuitor

Articolul 281

(1) Persoana care cunoaşte autorul unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani sau ştie de săvârşirea unei astfel de infracţiuni şi nu informează autorităţile competente cu privire la aceasta, astfel de informaţii fiind relevante pentru descoperirea autorului infracţiunii, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Un funcţionar care, cu bună ştiinţă, nu face o sesizare cu privire la o infracţiune despre care află în timpul îndeplinirii îndatoririlor sale oficiale şi pentru care pedeapsa închisorii de peste trei ani este prevăzută de lege şi care face obiectul urmăririi penale ex officio, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Nu se va aplica nicio pedeapsă persoanei care nu prezintă informaţii despre o infracţiune, cu condiţia ca aceasta să fie soţul/soţia, partenerul extramarital, partenerul cu care trăieşte într-un parteneriat înregistrat pentru persoane de acelaşi sex, ruda de gradul întâi, fratele, sora, părintele adoptiv, copilul adoptat, avocatul, medicul sau duhovnicul făptuitorului. În cazul în care oricare dintre aceste persoane prevăzute la prezentul alineat, cu excepţia avocatului, medicului sau duhovnicului, nu este pedepsită pentru nesesizarea infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, nu se va sancţiona nici soţul/soţia sau partenerul extramarital sau partenerul cu care trăieşte într-un parteneriat înregistrat între persoane de acelaşi sex pentru o astfel de infracţiune.

Complicele făptuitorului după săvârşirea unei infracţiuni

Articolul 282

(1) Persoana care ascunde autorul unei infracţiuni urmărite penal ex officio sau prin ascunderea instrumentelor sau a urmelor infracţiunii sau îl ajută în alt mod să nu fie descoperit sau ascunde persoana condamnată sau întreprinde orice altă acţiune pentru a împiedica executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă aplicate sau aplicarea măsurii de internare într-un centru educaţional sau într-o casă de corecţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care ajutorul prevăzut la alineatul 1 se acordă autorului unei infracţiuni care se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, persoana care acordă ajutorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol nu poate fi mai mare, în ceea ce priveşte tipul sau cuantumul acesteia, decât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită de persoana căruia complicele i-a acordat ajutor.

(4) Nu se va aplica nicio pedeapsă persoanei care nu informează autorităţile competente despre pregătirea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, cu condiţia să fie soţul/soţia, partenerul extramarital, persoana cu care locuieşte într-un parteneriat înregistrat între persoane de acelaşi sex, ruda de gradul întâi, fratele, sora, părintele adoptiv sau copilul adoptat al făptuitorului. Întrucât oricare dintre aceste persoane nu poate fi pedepsită ca fiind complice după săvârşirea faptei prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, nu se va sancţiona nici soţul/soţia sau partenerul extramarital sau partenerul cu care trăieşte într-o parteneriatul înregistrat între persoane de acelaşi sex pentru o astfel de infracţiune.

(5) În cazul în care urmărirea penală a autorului unei infracţiuni se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile, aceeaşi pedeapsă se va aplica autorului infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol.

Denunţarea falsă a infracţiunii

Articolul 283

(1) Persoana care acuză o altă persoană că a săvârşit o infracţiune supusă urmăririi penale ex officio, ştiind că acuzaţia este falsă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care transferă urmele unei infracţiuni către o altă persoană sau determină în alt mod începerea urmăririi penale împotriva unei alte persoane ex officio, cunoscând faptul că persoana respectivă nu este autorul infracţiunii în cauză.

(3) Persoana care se autoincriminează în mod eronat de săvârşirea o infracţiune care face obiectul urmăririi penale în virtutea funcţiei sale se sancţionează cu amendă.

(4) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică persoanei care declară săvârşirea unei infracţiuni, sub rezerva urmăririi penale în virtutea funcţiei, ştiind că afirmaţia este falsă, determinând astfel autorităţile statului să înceapă procedurile.

(5) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită de un funcţionar prin abuz de funcţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Mărturia mincinoasă

Articolul 284

(1) Martorul, expertul, evaluatorul, traducătorul sau interpretul care face o mărturie mincinoasă în faţa instanţei într-un proces deschis pentru săvârşirea unei infracţiuni, în cursul investigaţiei parlamentare sau în timpul procedurilor disciplinare sau administrative; expertul sau evaluatorul care oferă o opinie falsă în scris; sau traducătorul care efectuează o traducere scrisă falsă se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărei părţi care, fiind audiată în proceduri civile, necontencioase, de executare sau administrative, face o declaraţie falsă asupra căreia instanţa sau altă autoritate competentă şi-a întemeiat decizia în astfel de proceduri.

(3) Pentru declaraţie mincinoasă în faţa instanţei, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent atrage după sine consecinţe deosebit de grave pentru acuzat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(5) În cazul în care făptuitorul retrage o declaraţie falsă înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, se sancţionează cu amendă sau pedeapsa se suspendă.

Distrugerea de probe

Articolul 285

(1) Persoana care intenţionează să prevină sau să împiedice administrarea probelor, să ascundă, să distrugă sau să deterioreze un document al altei persoane sau alt obiect propus ca probă sau face un astfel de document sau obiect să fie inutilizabil, total sau parţial, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărei persoane care, cu intenţia prevăzută la alineatul precedent, înlătură, distruge, deteriorează, schimbă sau înlocuieşte o piatră de hotar, o marcă geodezică sau orice alt punct de reper destinat să desemneze dreptul de proprietate imobiliară sau dreptul de a folosi apa, precum şi persoana care, cu aceeaşi intenţie, stabileşte în mod fals un astfel de reper.

(3) Persoana care, cu intenţia de a preveni sau de a împiedica administrarea probelor într-o infracţiune, administrează probe despre care ştie că sunt false sau falsificate, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Obstrucţionarea autorităţilor judiciare şi a altor autorităţi de stat

Articolul 286

(1) Persoana care, cu intenţia de a influenţa mărturia sau de a administra probe într-un proces derulat în faţa instanţei sau într-o procedură administrativă sau în cursul investigaţiei parlamentare, foloseşte forţa, ameninţări sau intimidează orice terţă persoană, îi oferă sau îi acordă prestaţii ilegale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărei persoane care, cu intenţia de a influenţa îndeplinirea atribuţiilor oficiale ale funcţionarilor în administrarea justiţiei, autorităţilor de aplicare a legii în legătură cu procedurile penale, foloseşte forţa, ameninţări sau intimidare împotriva unui funcţionar.

Nerespectarea procedurilor secrete

Articolul 287

(1) Persoana care, fără autorizaţie, divulgă o chestiune despre care a aflat în timpul procedurilor premergătoare unui proces, în timpul procesului derulat în faţa instanţei, în timpul procesului oral în cadrul procedurii administrative sau în timpul procesului derulat pentru săvârşirea unei infracţiuni sau în cursul unei investigaţii parlamentare, pentru care publicarea este interzisă fie prin lege, fie printr-o hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă sau altă autoritate competentă, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care publică datele personale ale unui minor parte într-o procedură judiciară, administrativă sau orice altă procedură sau publică alte informaţii care ar putea fi relevante pentru stabilirea identităţii minorului, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Persoana care dezvăluie identitatea unui martor protejat, a unei persoane în pericol sau a unei persoane cu identitate schimbată, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă un funcţionar săvârşeşte o infracţiune prevăzută la alineatul precedent, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Procesul ilicit, parţial şi inechitabil

Articolul 288

(1) Judecătorul care, în desfăşurarea unei proceduri judiciare sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, nu respectă sau denaturează în mod deliberat legea cu intenţia de a-i aduce prejudicii uneia dintre părţi în procedură sau de a îi acorda prioritate în mod ilegal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică judecătorului care, cu intenţia prevăzută la alineatul precedent din prezentul articol, îşi întemeiază hotărârea judecătorească pe fapte despre care ştie că nu există sau sunt imputate prin dovezi false sau ilegale.

Împiedicarea reînceperii lucrului

Articolul 289

Persoana care, cu bună ştiinţă, nu respectă o hotărâre judecătorească definitivă care îi dă dreptul unui lucrător să se reîntoarcă la postul său, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Nerespectarea interdicţiei de exercitare a profesiei

Articolul 290

Persoana care îi permite altei persoane să exercite o profesie, o activitate sau o funcţie, cu toate că ştie că i s-a interzis acestei persoane să exercite o astfel de profesie printr-o hotărâre judecătorească definită, conform măsurii de siguranţă sau de protecţie aplicate pentru interzicerea exercitării profesiei sau consecinţelor juridice ale condamnării, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Evadarea

Articolul 291

Persoana care, prin forţă sau ameninţarea cu un atac iminent asupra vieţii sau a membrelor, evadează din închisoare sau dintr-un centru de detenţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Răscoala deţinuţilor

Articolul 292

(1) Persoana care face parte dintr-un grup de prizonieri care s-au adunat cu scopul de a evada forţat sau de a exercita un atac comun asupra persoanelor împuternicite să exercite supravegherea acestora sau de a constrânge aceste persoane responsabile de supraveghere, prin forţă sau ameninţare cu folosirea iminentă a forţei, să întreprindă sau să omită să întreprindă o acţiune contrară îndatoririlor lor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Autorul infracţiunii prevăzute la alineatul precedent, care a folosit forţă sau ameninţări, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Înlesnirea evadării

Articolul 293

(1) Persoana care, prin forţă, ameninţări, înşelăciune sau în alt mod înlesneşte evadarea unei persoane care execută o pedeapsă într-o închisoare sau a unui deţinut sau a unui minor dintr-o casă de corecţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită de un grup organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Capitolul XXIX

Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice

Grupul infracţional organizat

Articolul 294

(1) Persoana care participă la un grup infracţional organizat care are ca scop săvârşirea infracţiunilor pentru care se poate aplica pedeapsa închisorii de minim trei ani sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

(2) Persoana care constituie sau conduce un grup, aşa cum se menţionează la alineatul precedent, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la opt ani.

(3) Autorul unei infracţiuni prevăzute la alineatele precedente care împiedică săvârşirea ulterioară a acestor infracţiuni sau dezvăluie informaţii care au legătură cu investigarea şi dovedirea infracţiunilor care au fost deja săvârşite, poate fi sancţionat pentru aceste infracţiuni, în conformitate cu articolul 51 din prezentul Cod penal.

Conspiraţia

Articolul 295

Persoana care este de acord să săvârşească o infracţiune cu altă persoană, pentru care se poate aplica o pedeapsă care depăşeşte cinci ani de închisoare sau o pedeapsă mai grea, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Comportamentul violent

Articolul 296

(1) Persoana care maltratează altă persoană, o bate sau o pedepseşte în orice altă manieră dureroasă sau umilitoare, o persecută sau o privează de libertatea de mişcare prin folosirea forţei sau a ameninţării cu atac iminent asupra vieţii sau a membrelor, o forţează să muncească sau să omită să lucreze; sau altfel, o pune într-o poziţie de subordonare prin restrângerea violentă a drepturilor sale egale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul de mai sus a fost săvârşită de cel puţin două sau mai multe persoane sau a avut drept rezultat umilirea gravă a mai multor persoane sau vătămări corporale minore, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Pedeapsa la care se face referire în alineatul precedent se aplică persoanei care provoacă violenţă sau care ameninţă siguranţa altora la evenimentele sportive sau în legătură cu astfel de evenimente.

Instigarea publică la ură, violenţă sau intoleranţă

Articolul 297

(1) Persoana care provoacă sau instigă în mod public la ură, discordie sau intoleranţă etnică, rasială sau religioasă sau provoacă orice altă formă de discriminare pe baza unor deficienţe fizice sau mintale sau a orientării sexuale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică unei persoane care diseminează public idei cu privire la supremaţia unei rase faţă de alta sau care oferă ajutor în orice fel de activităţi rasiste sau neagă, diminuează semnificaţia, aprobă, ignoră, batjocoreşte sau susţine genocidul, Holocaustul, infracţiunile contra umanităţii, infracţiunile de război, agresiunea sau alte infracţiuni contra umanităţii.

(3) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatele precedente a fost săvârşită prin publicarea în presă, redactorul sau persoana care acţionează în calitate de redactor se sancţionează prin impunerea pedepsei prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol, cu excepţia situaţiei în care fapta a fost comisă în timpul unei emisiuni în direct în timpul căreia nu a putut să împiedice acţiunile menţionate la alineatele precedente.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită prin constrângere, maltratare, punerea în pericol a securităţii, profanarea simbolurilor naţionale, etnice sau religioase, deteriorarea bunurilor mobile ale altor persoane, profanarea monumentelor sau a pietrelor sau mormintelor memoriale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(5) Dacă faptele prevăzute la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol au fost săvârşite de un funcţionar prin abuz de funcţie sau de drepturi oficiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la 5 ani.

(6) Materialele şi obiectele care conţin mesajele prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol şi toate dispozitivele destinate fabricării, multiplicării şi distribuirii lor se confiscă sau utilizarea lor va fi corespunzător împiedicată.

Participarea la un grup infracţional organizat

Articolul 298

(1) Persoana care participă la un grup care, prin colaborare, săvârşeşte acte de violenţă împotriva persoanelor, distruge sau deteriorează bunuri cu valoare considerabilă sau încearcă să săvârşească astfel de infracţiuni, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Dacă acţiunea grupului prevăzută la alineatul precedent atrage după sine moartea sau vătămarea corporală gravă a unei persoane, persoana (persoanele) care participă se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Liderul grupului care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Obstrucţionarea efectuării actelor oficiale sau răzbunarea asupra unui funcţionar

Articolul 299

(1) Persoana care, prin forţă sau ameninţarea cu utilizarea iminentă a forţei, împiedică un funcţionar să efectueze un act oficial pe care intenţiona să îl efectueze în îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale sau obligă în acelaşi mod funcţionarul să efectueze un act oficial, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la doi ani.

(2) În cazul în care făptuitorul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol îl atacă pe funcţionar, îl maltratează sau îi provoacă vătămări corporale sau îl ameninţă cu folosirea unei arme sau a unui obiect sau mijloc periculos, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 3 din prezentul articol împotriva unui funcţionar care exercită atribuţii în cadrul poliţiei sau securităţii naţionale, urmăreşte autorul unei infracţiuni sau păzeşte un deţinut sau efectuează actele de urmărire penală, acte de supraveghere administrativă, efectuează o anchetă sau judecă o acţiune penală, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani.

(4) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică unei persoane care se răzbună pe un funcţionar care săvârşeşte sau a săvârşit fapte în cadrul unei proceduri de încălcarea a dispoziţiilor legale sau de urmărire penală, exercită atribuţii aferente poliţiei, efectuează acte de supraveghere administrativă, efectuează sau a efectuat o anchetă sau judecă sau a judecat o acţiune penală pentru faptele săvârşite de aceasta sau de un alt funcţionar în exercitarea drepturile sale, astfel încât să pună în pericol viaţa, membrele, securitatea personală sau bunurile funcţionarului sau ale rudelor apropiate.

(5) În cazul în care autorul infracţiunii prevăzute la alineatul 1-4 din prezentul articol a fost provocat de comportamentul ilicit al funcţionarului, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau pedeapsa sa poate fi suspendată.

Atacul asupra unui funcţionar care exercită atribuţii din domeniul securităţii

Articolul 300

(1) Persoana care atacă un funcţionar sau o altă persoană despre care ştie că îl asistă pe acel funcţionar în exercitarea atribuţiilor sale aferente poliţiei sau securităţii naţionale sau apărării ordinii publice sau o persoană care exercită atribuţii în legătură cu executarea pedepsei sau o ameninţă în mod grav cu un astfel de atac, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la trei ani.

(2) În cazul în care făptuitorul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol ameninţă funcţionarul sau o altă persoană despre care ştie că îl asistă pe acel funcţionar, cu arme sau obiecte sau mijloace periculoase, îl maltrată sau îi provoacă vătămări corporale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică făptuitorului care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol împotriva a două sau mai multe persoane.

Participarea la un grup care împiedică un funcţionar să efectueze un act oficial

Articolul 301

(1) Persoana care participă la un grup care, prin acţiuni de colaborare, împiedică sau încearcă să împiedice un funcţionar să efectueze un act oficial sau, în acelaşi mod, obligă un funcţionar să efectueze un act oficial, pentru participarea sa, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la doi ani.

(2) Liderul grupului care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alineatul precedent se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la trei ani.

Instigarea la rebeliune

Articolul 302

(1) Persoana care incită alte persoane să încalce hotărârile judecătoreşti şi măsurile luate de autorităţile statului sau să se revolte împotriva unui funcţionar care efectuează un act oficial, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) În cazul în care nu a fost pusă în aplicare nicio decizie sau măsură în cauză sau implementarea acesteia a fost îngreunată considerabil ca urmare a infracţiunii prevăzute la alineatul precedent sau dacă aceleaşi fapte au fost săvârşite de liderul grupului, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Eliminarea sau deteriorarea sigiliului sau marcajului oficial

Articolul 303

Persoana care îndepărtează sau deteriorează un sigiliu sau un marcaj oficial folosit de un funcţionar pentru a proteja anumite obiecte sau spaţii sau intră în spaţiile respective fără a îndepărta sau a deteriora sigiliul sau marcajul, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

Desprinderea sau distrugerea unui sigiliu oficial sau a documentelor oficiale

Articolul 304

(1) Persoana care desprinde, ascunde, distruge, deteriorează sau în orice alt mod face inutilizabil un sigiliu, registru, dosar sau document oficial care aparţine sau se află în posesia unei agenţii de stat, a unei societăţi sau a unei alte persoane juridice sau a unei persoane sau a unei persoane fizice care îndeplineşte atribuţii în baza unei autorizaţii publice, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Tentativa la o astfel de infracţiune se pedepseşte.

Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive

Articolul 305

(1) Persoana care se prezintă în mod fals ca funcţionar sau militar sau poartă insigna unui funcţionar sau a unui militar cu intenţia de a obţine un avantaj pentru sine sau pentru altă persoană sau de a aduce prejudicii unei alte persoane, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care efectuează orice act pe care doar un funcţionar sau un militar are dreptul să îl efectueze.

Fabricarea şi achiziţionarea de arme şi instrumente destinate săvârşirii infracţiunii

Articolul 306

(1) Persoana care produce, dobândeşte sau păstrează arme, materiale explozive sau instrumente pentru fabricarea lor sau otrăvuri despre care ştie că sunt destinate săvârşirii unei infracţiuni sau oferă altei persoane accesul la acestea, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Persoana care produce sau oferă unei alte persoane o cheie mincinoasă, un dispozitiv de spargere a unei broaşte sau orice alt instrument de intrare prin efracţie, dacă ştie că este destinat săvârşirii unei infracţiuni, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul de mai sus se aplică persoanei care posedă, produce, vinde, utilizează, importă, exportă sau pune la dispoziţie în orice alt mod, cu intenţia de a săvârşi o infracţiune, instrumente destinate intrării prin efracţie sau accesării ilegale a sistemului informatic.

Fabricarea ilegală şi comercializarea de arme sau materiale explozive

Articolul 307

(1) Persoana care fabrică, dobândeşte, oferă, vinde, face schimb sau importă în sau exportă din ţară arme, arme chimice, biologice sau nucleare, muniţii sau materiale explozive sau arme şi echipamente militare, a căror comercializare este interzisă persoanelor fizice sau este restricţionată; sau le intermediază, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent implică o cantitate mare de arme, muniţie, substanţe explozive sau alte mijloace de luptă valoroase sau foarte periculoase sau dacă prezintă un pericol sau dacă fapta a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(3) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol implică o anumită armă sau o cantitate mică de muniţie pentru o astfel de armă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică unei persoane care falsifică sau distruge, îndepărtează sau modifică, fără permisiune, marcaje de autorizare de pe arme.

(5) Persoana care, în mod ilegal, fabrică, dobândeşte, păstrează, vinde, face schimb, importă în sau exportă din ţara compozit sau piese de schimb pentru arme, muniţie, materiale explozive sau arme şi echipamente militare, o substanţă sau ingrediente despre care ştie că vor fi utilizate la fabricarea sau exploatarea obiectelor menţionate la alineatele precedente sau le intermediază, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Trecerea ilegală a frontierei de stat

Articolul 308

(1) Persoana care trece frontiera Republicii Slovenia prin forţă sau intră pe teritoriul său înarmată ilegal cu arme, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la trei ani şi cu amendă.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică unui străin care nu deţine un permis de şedere pentru Republica Slovenia sau dacă rămâne pe teritoriul Republicii Slovenia în modul menţionat la alineatul precedent sau se opune scoaterii legale din ţară.

(3) Persoana care ajută străini să treacă ilegal frontiera Republicii Slovenia, fără permisiunea de intrare sau de şedere în Republica Slovenia, sau transportă străini sau ajută la ascunderea lor sau se angajează să asiste un grup de doi sau mai mulţi astfel de străini în vederea trecerii graniţei sau a teritoriului statului contra cost, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani şi cu amendă.

(4) Funcţionarul care, abuzând de funcţia sau de drepturile sale oficiale, permite intrarea ilegală a străinului pe teritoriul Republicii Slovenia sau şederea ilegală a acestuia, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alineatul precedent.

(5) În cazul în care făptuitorul care săvârşeşte infracţiunile prevăzute la alineatul 3 sau 4 din prezentul articol obţine beneficii materiale disproporţionate pentru sine sau o terţă persoană sau dacă beneficiază fără drept de aportul unei forţe de muncă sau prezintă o ameninţare la adresa vieţii sau a sănătăţii umane sau săvârşeşte astfel de fapte ca membru al unui grup infracţional organizat, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani şi cu amendă.

(6) Persoana care atrage sau adună persoane în vederea transferului ilegal, le furnizează documente false sau transport sau organizează transferuri ilegale în alt mod, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani şi cu amendă.

(7) Alineatul de mai sus se aplică şi infracţiunilor săvârşite în străinătate dacă ţara în care au fost săvârşite aceste infracţiuni şi-a asumat, precum Republica Slovenia, o obligaţie juridică internaţională comună de prevenire a acestor infracţiuni, indiferent de locul săvârşirii acestora şi a stabilit astfel de fapte în legile sale în acelaşi mod corespunzător ca şi infracţiunile penale. În cazul în care infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Uniunii Europene, în aplicarea alineatelor 2, 3, 4 şi 5 din prezentul articol, cetăţenii statelor sale membre nu sunt consideraţi străini.

Folosirea abuzivă a semnalelor de avertizare

Articolul 309

(1) Persoana care foloseşte abuziv semnale de avertizare sau cere ajutor în mod necorespunzător sau furnizează informaţii false despre o ameninţare, determinând astfel organismul de stat sau altă organizaţie autorizată să acţioneze inutil sau să utilizeze ilegal mijloacele sistemului de protecţie, salvare şi asistenţă se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alineatul precedent împiedică sau obstrucţionează activitatea autorităţilor judiciare sau a altor autorităţi de stat şi astfel împiedică efectuarea unui act oficial sau provoacă o pierdere materială considerabilă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Exercitarea voluntară a drepturilor

Articolul 310

(1) Persoana care exercită un drept existent sau pretins în afara cadrului legal al procesului, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Persoana care exercită un drept existent sau pretins în afara procesului juridic prevăzut de lege, folosind forţă sau ameninţări grave cu atac asupra vieţii sau a membrelor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent în beneficiul altei persoane se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(4) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 2 din prezentul articol pentru a încasa o datorie pentru sine sau pentru o terţă persoană se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(5) Urmărirea penală a infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol se pune în mişcare în urma introducerii unei acţiuni în instanţă, în timp ce urmărirea penală a infracţiunilor prevăzute la alineatul 2 şi 3 se pune în mişcare în urma unei plângeri prealabile.

Întreruperea ceremoniilor religioase

Articolul 311

Persoana care perturbă, împiedică sau întrerupe o ceremonie religioasă sau acţionează ofensiv într-un loc destinat unei asemenea ceremonii, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Întreruperea procesiunilor funerare şi profanarea mormintelor

Articolul 312

(1) Persoana care întrerupe, împiedică sau întrerupe o înmormântare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, fără autorizaţie, dezgroapă sau demolează un mormânt sau alt loc de înmormântare sau îl profanează în orice alt mod.

(3) Dacă infracţiunile prevăzute la alineatele precedente au fost săvârşite de două sau mai multe persoane sau dacă două sau mai multe morminte au fost profanate, făptuitorii se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Profanarea de cadavre

Articolul 313

Persoana care, fără permisiune, ascunde, îndepărtează, deteriorează, distruge sau în alt mod abuzează de un cadavru sau de o parte a acestuia sau abuzează de rămăşiţe pământeşti, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Capitolul XXX

Infracţiuni contra siguranţei generale a persoanelor şi bunurilor

Provocarea unor pericole publice

Articolul 314

(1) Persoana care pune în pericol viaţa persoanei sau bunuri cu valoare considerabilă prin foc, inundaţii, explozii, otrăvuri sau gaze otrăvitoare, radiaţii ionizante, forţă mecanică, electricitate sau alte forme de energie sau prin alte mijloace de a provoca un pericol public sau printr-un act capabil să provoace un pericol public sau prin omiterea unui act pe care a fost obligată să îl îndeplinească pentru a proteja siguranţa generală a persoanelor şi a bunurilor, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care planifică, încearcă sau efectuează un act periculos prin care se pune în pericol siguranţa umană sau bunuri cu valoare considerabilă, prin utilizarea materialelor explozive sau prin alte acţiuni şi mijloace periculoase, cu intenţia de a şantaja, de a intimida, de a induce efectuarea sau neefectuarea unui alt act, de a se răzbuna sau de a obţine orice bunuri sau beneficii nepatrimoniale pentru sine sau pentru altă persoană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(3) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol atrage după sine vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane sau pierderi materiale importante, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la zece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(5) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cincisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, şi pedeapsa închisorii de până la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul (3).

Provocarea unor pericole în activitatea de construcţii

Articolul 315

(1) Persoana responsabilă de proiectarea şi supravegherea proiectelor privind pregătirea şi executarea lucrărilor de construcţii, care, în exercitarea responsabilităţilor sale, nu respectă reglementările sau normele tehnice general recunoscute, punând astfel în pericol viaţa umană sau bunuri cu valoare considerabilă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane sau o pierdere materială considerabilă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani.

Provocarea unor pericole prin folosirea materialelor nucleare

Articolul 316

(1) Persoana care posedă, utilizează, depozitează, transportă sau altfel dispune de materiale nucleare care contravin reglementărilor sau normelor tehnice privind măsurile de siguranţă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) Persoana care obţine în mod ilegal materiale nucleare şi le deţine, depozitează, utilizează, transportă, transferă într-o altă ţară sau le pune la dispoziţia altei persoane se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol atrage după sine vătămări corporale grave pentru una sau mai multe persoane sau pierderi materiale considerabile, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, pedeapsa închisorii de până la trei ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, şi pedeapsa închisorii de la unu la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3.

În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, pedeapsa închisorii de la unu la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, şi pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3.

Prejudicii aduse mediului înconjurător prin zgomote sau lumină

Articolul 317

(1) Persoana care încalcă regulamentul prin producerea unor zgomote excesive sau a unei lumini prea puternice, care ar avea drept rezultat afectarea gravă a sănătăţii umane, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Deteriorarea sau distrugerea instalaţiilor publice

Articolul 318

(1) Persoana care deteriorează, distruge sau îndepărtează cabluri electrice, conducte de gaz, instalaţii de alimentare cu apă, instalaţii de încălzire, conducte, mijloace de telecomunicaţii, cabluri subacvatice, instalaţii de canalizare, mijloace de protecţie a mediului înconjurător sau alte instalaţii publice similare, provocând astfel perturbări ale aprovizionării populaţiei şi industriei, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Transportul sau deţinerea materialelor explozive şi periculoase interzise

Articolul 319

Persoana care, în cazul nerespectării reglementărilor privind transportul materialelor explozive şi al altor materiale foarte inflamabile sau al altor substanţe şi deşeuri periculoase, transportă astfel de materiale şi substanţe sau le predă pentru transportul lor prin orice mijloace de transport în comun sau le transportă folosind orice mijloace de transport în comun, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Folosirea abuzivă a semnalelor de telecomunicaţii

Articolul 320

Persoana care transmite, în mod conştient şi inutil, un semnal convenit la nivel internaţional, care indică un apel de avertizare a unei situaţii periculoase sau, prin transmiterea unui semnal de telecomunicaţii, induce în eroare destinatarul că o situaţie nu reprezintă, de fapt, niciun pericol sau în alt mod utilizează necorespunzător un semnal de telecomunicaţii convenit la nivel internaţional, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Neevitarea unor situaţii periculoase

Articolul 321

(1) Persoana care nu informează autoritatea sau organizaţia competentă cu privire la pericolul de incendiu, inundaţii, explozii, accidente de circulaţie, catastrofă ecologică sau orice alt pericol pentru viaţa umană, mediul înconjurător sau bunuri cu valoare considerabilă sau altfel nu ia măsurile necesare pentru a evita astfel de pericole, deşi ar fi putut să o facă fără a se expune pe sine sau o altă persoană la pericol, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care, prin folosirea forţei, a ameninţărilor sau a înşelăciunii, împiedică altă persoană să ia măsurile necesare pentru a evita pericolele la adresa vieţii persoanei, mediului înconjurător sau bunurilor cu valoare considerabilă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Refuzul de a coopera în vederea evitării unor pericole publice

Articolul 322

Persoana care, contrar unei hotărâri judecătoreşti emise de autoritatea sau instituţia competentă şi care nu are un motiv justificat, nu cooperează în vederea evitării pericolului public prin eliminarea consecinţelor acestuia, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

Capitolul XXXI

Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice

Accidentul de circulaţie din neglijenţă

Articolul 323

(1) Participantul la circulaţia pe drumurile publice care, prin încălcarea reglementărilor privind siguranţa rutieră, din neglijenţă, provoacă un accident de circulaţie prin care o altă persoană este vătămată grav, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani şi interdicţia de a mai conduce un autovehicul.

Conducerea iresponsabilă pe drumurile publice

Articolul 324

(1) Conducătorul unui autovehicul care pune în pericol viaţa sau membrele celorlalţi pasageri sau ale celorlalţi participanţi la trafic prin conducerea iresponsabilă pe drumurile publice, depăşind astfel de două ori viteza permisă pe secţiunea respectivă de drum, într-o localitate, într-o zonă pietonală, într-o zonă cu circulaţie redusă sau într-o zonă cu limită de viteză sau conducând sub influenţa alcoolului şi prezentând peste 1,10 grame de alcool pur în sânge sau peste 0,52 miligrame de alcool pur în aerul expirat sau conduce sub influenţa drogurilor, a medicamentelor psihoactive sau a altor substanţe psihoactive, prin

- depăşirea altor vehicule contrar reglementărilor privind siguranţa circulaţiei rutiere,

- nerespectarea regulilor privind dreptul de liberă trecere,

- nerespectarea distanţei de siguranţă,

- pe un drum cu două sau mai multe benzi de circulaţie marcate cu sens unic, conducerea pe suprafaţa drumului destinată conducerii în direcţia opusă,

- crearea unei situaţii periculoase prin orice altă încălcare a reglementărilor privind siguranţa rutieră care ar putea determina producerea unui accident rutier, pe care ceilalţi participanţi la trafic l-au evitat la timp,

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent atrage după sine un accident de circulaţie prin care se provoacă vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani şi i se interzice să mai conducă un autovehicul.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol atrage după sine un accident rutier prin care se provoacă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani şi i se interzice să mai conducă un autovehicul.

Punerea în pericol a circulaţiei speciale pe drumurile publice

Articolul 325

(1) Persoana care, prin încălcarea reglementărilor de siguranţă, din neglijenţă, provoacă un accident feroviar, maritim sau aerian sau face acest lucru în cursul transportului prin cablu sau al transportului public de pasageri, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent atrage după sine vătămarea corporală a altei persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani şi i se interzice să mai conducă un autovehicul.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani şi i se interzice să mai conducă un autovehicul.

Punerea în pericol a circulaţiei pe drumurile publice prin fapte sau metode periculoase

Articolul 326

(1) Persoana care distruge sau deteriorează dispozitivele de gestionare a traficului, mijloacele de comunicare, semnele de circulaţie şi dispozitivele de semnalizare sau dispozitivele de siguranţă sau transmite semnale sau semne false, creează obstacole pe străzi, pe drumuri sau în alte zone cu trafic intens sau acţionează în orice mod similar, punând astfel în pericol viaţa persoanei sau bunuri cu valoare considerabilă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane sau o pierdere materială considerabilă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani.

Nesupravegherea circulaţiei pe drumurile publice

Articolul 327

(1) Persoana însărcinată cu supravegherea şi întreţinerea drumurilor şi a podurilor, a mijloacelor de comunicare sau a circulaţiei pe drumurile publice sau persoana însărcinată cu dirijarea traficului care, prin încălcarea atribuţiilor sale, creează o situaţie periculoasă pentru viaţa persoanei sau bunuri cu valoare considerabilă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică celor care, ştiind că conducătorul nu este capabil să conducă din cauza oboselii sau din orice alt motiv sau că vehiculul în cauză nu este perfect din punct de vedere tehnic, emite o comandă de transport şi, astfel, pune în pericol viaţa persoanei sau bunurile cu valoare considerabilă.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol atrage după sine vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane sau o pierdere materială considerabilă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1 şi 2, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(5) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 3 se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani.

Neacordarea ajutorului unei persoane vătămate într-un accident de circulaţie

Articolul 328

(1) Conducătorul unui autovehicul sau al altui mijloc de transport care nu acordă ajutor unei persoane rănite prin sau din cauza acestor mijloace de transport se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent atrage după sine vătămarea corporală sau decesul persoanei vătămate, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei luni la cinci ani.

Deturnarea unui avion sau a unei nave

Articolul 329

Persoana care, prin forţă sau ameninţare cu uz de forţă, preia comanda unei aeronave în timpul unui zbor sau a unei nave pe mare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cincisprezece ani.

Punerea în pericol a traficului aerian

Articolul 330

(1) Persoana care pune în pericol siguranţa unei aeronave prin plasarea sau aducerea la bord a unor explozibili sau a altor dispozitive similare, prin deteriorarea sau distrugerea instrumentelor de navigaţie, prin producerea altor daune avionului sau prin furnizarea de informaţii false cu privire la zbor sau care, prin atacarea echipajului unui avion limitează sau reduce capacitatea echipajului de a-şi îndeplini atribuţiile sau prin nerespectarea instrucţiunilor de siguranţă marcate vizibil sau comunicate pasagerilor de către căpitanul avionului sau alţi membri ai echipajului, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, prin forţă sau ameninţarea cu uzul de forţă, constrânge personalul unui aeroport să întrerupă operaţiunile cu privire la programul de zbor sau care, prin mijloace explozive sau alte dispozitive similare, distruge sau deteriorează o aeronavă sau instalaţii destinate să asigure siguranţa traficului aerian, punând astfel în pericol siguranţa aeroportului.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane sau distrugerea unei aeronave sau a unui aeroport, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

Distrugerea şi îndepărtarea marcajelor destinate protecţiei traficului aerian

Articolul 331

Persoana care distruge, deteriorează sau îndepărtează marcajele destinate să protejeze siguranţa traficului aerian, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Capitolul XXXII

Infracţiuni contra mediului înconjurător, a spaţiului şi a resurselor naturale

Incendierea şi distrugerea

Articolul 332

(1) Persoana care pune în pericol viaţa sau sănătatea unui număr semnificativ de persoane sau provoacă, în tot sau în parte, daune sau distruge mediul înconjurător sau ameninţă cu producerea unor astfel de daune sau distrugeri prin încălcarea reglementărilor

1) sau prin orice altă acţiune generală periculoasă prin care se eliberează sau se introduc substanţe periculoase sau radiaţii ionizante în aer, sol sau apă,

2) procese, inclusiv îndepărtarea, depozitarea, transportul, exportul sau importul de deşeuri, deşeuri periculoase sau alte substanţe periculoase sau trimiterea acestora în scopuri ilegale pentru profit,

3) gestionează o instalaţie în care se desfăşoară o activitate periculoasă sau se depozitează substanţe sau amestecuri periculoase care au drept rezultat o ameninţare pentru zona din afara instalaţiei,

4) degradează semnificativ un habitat protejat,

5) tranzacţionează sau utilizează substanţe care cauzează epuizarea stratului de ozon,

6) provoacă o poluare excesivă a mediului, afectează mediul sau exploatează excesiv bunurile naturale,

se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatele 1 sau 2 din prezentul articol are drept consecinţă afectarea sănătăţii unui număr semnificativ de persoane, distrugerea totală sau parţială a florei sau a faunei sau a rezervoarelor de apă potabilă sau orice alte daune aduse mediului care au drept rezultat consecinţe grave, poluare continuă la un nivel critic sau daune critice pentru mediu, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la opt ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol are drept consecinţă daune ireparabile sau distrugerea mediului înconjurător sau a resurselor naturale protejate, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la zece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(5) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(6) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică unui făptuitor care săvârşeşte infracţiunile prevăzute la alineatul precedent ca membru al unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Poluarea apelor sau a mărilor

Articolul 333

(1) Persoana care încalcă reglementările prin eliberarea de pe o navă sau de pe alt vas a petrolului, a substanţelor chimice sau a altor poluanţi în apele mării, lacurilor sau râurilor, poluând astfel marea, apele sau ţărmurile, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol are drept rezultat afectarea sănătăţii persoanelor sau daune ireversibile sau distrugerea apelor sau a ţărmurilor, animalelor sau plantelor, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(4) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

Importul sau exportul de substanţe radioactive

Articolul 334

(1) Persoana care, contrar reglementărilor, importă sau exportă substanţe nucleare sau alte substanţe sau deşeuri periculoase într-o sau dintr-o ţară, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care, prin abuz de funcţie sau autorizaţii, permite, contrar reglementărilor, importul substanţelor sau deşeurilor prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol în ţară, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la opt ani.

(3) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Achiziţia sau utilizarea ilegală de substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase

Articolul 335

(1) Persoana care încalcă reglementările prin producerea, acceptarea, deţinerea, prelucrarea, depozitarea, utilizarea sau transportul, descărcarea sau eliminarea de substanţe radioactive sau de alte substanţe periculoase pentru sănătatea şi viaţa persoanelor şi pentru mediu se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent din prezentul articol atrage după sine vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane sau daune considerabile calităţii aerului, solului, apei, animalelor sau plantelor, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la opt ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(4) Persoana care dobândeşte substanţe nucleare prin furt, tâlhărie, deturnare, fraudă, ameninţare sau folosirea forţei sau altă metodă de intimidare, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(5) În cazul în care infracţiunea care vizează sau interferează cu exploatarea unei instalaţii nucleare produce vătămări corporale grave sau decesul uneia sau mai multor persoane sau o pierdere materială considerabilă sau daune de mediu ca urmare a expunerii la radiaţii sau a eliberării de substanţe radioactive, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cincisprezece ani.

(6) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică unui făptuitor care a săvârşit infracţiunile prevăzute la alineatele precedente în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Poluarea apei potabile

Articolul 336

(1) Persoana care poluează apa folosită de oameni ca apă potabilă cu orice agent nociv, provocând astfel un pericol pentru viaţa sau sănătatea umană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol are drept consecinţă vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol are drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(5) Persoana care poluează apa folosită pentru adăparea animalelor cu orice agent nociv, provocând astfel un pericol pentru viaţa şi sănătatea animalelor, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(6) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 5 din prezentul articol are drept consecinţă moartea animalelor cu valoare considerabilă sau a unui număr semnificativ de animale, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Alterarea produselor alimentare sau a furajelor

Articolul 337

(1) Persoana care alterează produse alimentare cu orice agent nociv, provocând astfel un pericol pentru viaţa sau sănătatea umană, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la trei luni.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol are drept consecinţă vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, iar pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, în timp ce pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 2, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(5) Persoana care alterează furaje sau alt tip de hrană destinată animalelor cu orice agent nociv, provocând astfel un pericol pentru viaţa sau sănătatea animalelor, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(6) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent are drept consecinţă moartea animalelor cu valoare considerabilă sau a unui număr semnificativ de animale, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Ocuparea ilegală a imobilelor

Articolul 338

(1) Persoana care ocupă terenul altei persoane, care este declarat drept teren sau zonă protejată, valoare naturală sau un bun public, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care ocupă terenul altei persoane cu intenţia de a-l folosi pentru ridicarea unor construcţii, se va sancţiona cu aceeaşi pedeapsă.

Distrugerea plantaţiilor cu agenţi nocivi

Articolul 339

Persoana care provoacă distrugerea plantelor, a pomilor fructiferi sau a altor plantaţii ale altei persoane cu un agent nociv, provocând astfel pagube substanţiale acestor plantaţii, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Distrugerea pădurilor

Articolul 340

(1) Persoana care, în cunoştinţă de cauză şi în contradicţie cu regulamentele sau ordinele emise de organismele competente, reduce într-o măsură substanţială sau distruge o pădure sau în orice alt mod îi epuizează resursele, în cazul în care nu se identifică elemente ale altei infracţiuni, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent într-o pădure protejată în mod special sau într-o pădure care are un anumit scop, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Tortura animalelor

Articolul 341

(1) Persoana care tratează cu cruzime un animal sau îi provoacă suferinţe inutile, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent implică torturarea unui număr de animale sau mutilarea gravă permanentă sau moartea provocată cu cruzime a unui animal torturat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Braconajul de animale

Articolul 342

(1) Persoana care, fără permisiune sau altfel neautorizat, vânează şi ucide sau răneşte un animal sălbatic sau îl prinde în viaţă, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent se săvârşeşte împotriva animalelor care au valoare considerabilă sau sunt importante în conformitate cu reglementările privind vânătoarea, în timpul sezonului închis sau într-un grup, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(3) Persoana care vânează specii de animale pe cale de dispariţie sau rare, a căror vânătoare este interzisă sau vânează animale protejate fără a avea un permis special de vânătoare sau vânează într-un mod sau prin mijloace prin care animalul este ucis în masă sau vânează cu ajutorul unui autovehicul sau al unui proiector, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Braconajul de peşte

Articolul 343

Persoana care pescuieşte, folosindu-se de substanţe explozive, electricitate, otravă sau substanţe narcotice, cauzând astfel moartea peştilor sau pescuieşte într-o manieră care dăunează reproducerii lor, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Gestionarea ilegală a animalelor şi a plantelor protejate

Articolul 344

(1) Persoana care deţine, confiscă, lezează, ucide, exportă, importă sau comercializează ilegal specii de animale sălbatice sau de plante protejate, animale sau plante protejate sau părţi ale acestora sau produse fabricate din acestea, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) În cazul în care obiectul menţionat anterior este de importanţă majoră sau excepţională pentru protecţia naturii sau dacă fapta prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la zece ani.

Transmiterea bolilor contagioase la animale sau plante

Articolul 345

(1) Persoana care, în timpul unei epizootii de boală contagioasă în rândul animalelor care poate pune în pericol reproducerea pe întreg teritoriul ţării, nu respectă reglementările care prevăd măsurile care trebuie luate pentru a evita sau preveni bolile, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care, în timpul unei ameninţări legate de boală sau de un dăunător capabil să pună în pericol fauna pe întregul teritoriu al ţării, nu respectă regulamentele care prevăd măsurile care trebuie luate pentru a evita sau preveni bolilor sau dăunătorii, se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol are drept consecinţă răspândirea unei boli contagioase sau a dăunătorilor pe scară largă, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1, 2 sau 3 din prezentul articol a fost săvârşită din neglijenţă, făptuitorul se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni.

Fabricarea de medicamente dăunătoare pentru tratamentul animalelor

Articolul 346

(1) Persoana care pregăteşte sau distribuie pentru vânzare substanţe care sunt desemnate ca medicamente pentru tratarea sau suprimarea bolilor contagioase la animale şi care sunt periculoase pentru viaţa şi sănătatea lor şi dacă acestea produc moartea animalelor cu valoare considerabilă sau a unui număr considerabil de animale sau răspândirea unei boli contagioase, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Substanţele prevăzute la alineatul precedent se confiscă.

Proceduri veterinare ilegale

Articolul 347

Un veterinar sau orice alt lucrător veterinar care, în exercitarea activităţii veterinare şi din neglijenţă, acţionează într-un mod evident contrar normelor ştiinţei veterinare şi ale profesiei, provocând astfel moartea animalelor cu valoare considerabilă, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

Capitolul XXXIII

Infracţiuni contra suveranităţii Republicii Slovenia şi ordinii constituţionale democratice

Trădarea

Articolul 348

Persoana care, prin forţă sau prin ameninţarea cu uzul de forţă, ameninţă existenţa Republicii Slovenia sau încearcă să modifice ordinea constituţională sau să răstoarne principalele sale organe de stat, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Atacul la adresa integrităţii teritoriale

Articolul 349

Persoana care încearcă să detaşeze orice parte a teritoriului Republicii Slovenia sau să o ataşeze la o ţară străină prin folosirea sau ameninţarea cu forţa, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Atacul la adresa independenţei statului

Articolul 350

Un cetăţean al Republicii Slovenia care încearcă să aducă Republica Slovenia într-o poziţie de subordonare sau dependenţă faţă de o ţară străină se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Nerespectarea inviolabilităţii teritoriale

Articolul 351

Persoana care intră pe teritoriul Republicii Slovenia pentru a aduce atingere inviolabilităţii sale teritoriale se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Asasinarea preşedintelui statului

Articolul 352

Persoana care, cu intenţia de a pune în pericol ordinea constituţională sau securitatea Republicii Slovenia, ucide Preşedintele Republicii Slovenia sau persoana care acţionează în locul său, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani.

Violenţa împotriva celor mai înalţi reprezentanţi ai statului

Articolul 353

Persoana care, cu intenţia de a pune în pericol îndeplinirea atribuţiilor de ordine democratică sau securitate a Republicii Slovenia, răpeşte unul dintre cei mai înalţi reprezentanţi ai statului, un membru al Adunării Naţionale, un membru al Guvernului, un judecător al Curţii Constituţionale, sau un judecător al Curţii Supreme sau săvârşeşte orice alt act de violenţă împotriva sa sau a unui membru al familiei sale sau a unui însoţitor sau intră prin efracţie în spaţiile oficiale sau rezidenţiale sau mijloacele de transport ale acelei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani.

Violenţă împotriva reprezentanţilor ţărilor străine sau ai organizaţiilor internaţionale

Articolul 354

Persoana care, cu intenţia de a pune în pericol ordinea constituţională sau securitatea Republicii Slovenia sau de a provoca daune unei ţări străine, răpeşte preşedintele ţării străine sau al organizaţiei internaţionale sau săvârşeşte un alt act de violenţă împotriva sa sau a unui membru al familiei sale sau însoţitor sau intră prin efracţie în spaţiile oficiale sau rezidenţiale sau mijloacele de transport ale acelei persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

Rebeliunea armată

Articolul 355

(1) Persoana care organizează sau conduce o rebeliune armată cu intenţia de a ameninţa existenţa Republicii Slovenia, de a modifica ordinea sa constituţională sau de a răsturna principalele sale organe de stat, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani.

(2) Persoana care participă la o rebeliune armată prevăzută la alineatul precedent se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

Diversiunea

Articolul 356

Persoana care, cu intenţia de a pune în pericol ordinea constituţională sau securitatea Republicii Slovenia, distruge, arde sau altfel demolează orice clădire comercială, mijloace de comunicaţii sau dispozitive de gestionare a traficului, reţea de comunicaţii sau orice parte a acesteia, instalaţii publice pentru transportul apei sau al energiei sau orice alt obiectiv relevant pentru securitatea sau aprovizionarea cetăţenilor sau economiei, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani.

Sabotajul

Articolul 357

Persoana care, în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, provoacă daune substanţiale organismului sau instituţiei de stat în cadrul căreia este angajată sau unui alt organism sau organizaţie de stat într-o manieră maliţioasă, perfidă sau similară, cu intenţia de a pune în pericol ordinea constituţională sau securitatea Republicii Slovenia, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul precedent se săvârşeşte într-o instalaţie nucleară, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la doisprezece ani.

Spionajul

Articolul 358

(1) Persoana care acţionează ca agent pentru o ţară sau o organizaţie străină prin colectarea de informaţii militare, economice sau oficiale sau documente confidenţiale sau prin informarea acestora despre sau acordarea accesului la astfel de informaţii sau documente se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

(2) Persoana care, în detrimentul Republicii Slovenia, înfiinţează sau conduce un serviciu de informaţii pentru o ţară sau o organizaţie străină, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la trei la cincisprezece ani.

(3) Persoana care se alătură unui serviciu străin de informaţii în temeiul alineatului precedent sau susţine operaţiunile sale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Instigarea la schimbarea violentă a ordinii constituţionale

Articolul 359

(1) Persoana care, cu intenţia de a ameninţa existenţa, ordinea constituţională sau securitatea Republicii Slovenia, incită sau instigă la executarea imediată a infracţiunilor prevăzute la articolele 348-357 din prezentul Cod penal, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent cu sprijin financiar sau de altă natură din străinătate se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

(3) Persoana care produce sau reproduce materiale care servesc la incitarea sau instigarea executării infracţiunilor prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol cu intenţia ca acele materiale să fie transmise de ea sau de o terţă persoană sau păstrează o cantitate mai mare de astfel de materiale cu aceeaşi intenţie sau transmite astfel de materiale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

Pedeapsa pentru cele mai grave tipuri de infracţiuni

Articolul 360

(1) Pentru infracţiunile prevăzute la articolele 348-351 şi 353-357 din prezentul Cod penal, care au atras după sine decesul uneia sau mai multor persoane, violenţă gravă sau distrugeri semnificative, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la zece la cincisprezece ani.

(2) Dacă, în timpul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alineatul precedent, făptuitorul ia în mod intenţionat viaţa uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de minim cincisprezece ani.

Capitolul XXXIV

Infracţiuni contra apărării statului

Sustragerea de la exercitarea obligaţiilor de apărare

Articolul 361

(1) Persoana care, atunci când se declară război şi o stare de urgenţă, se ascunde sau nu respectă o somaţie de îndeplinire a obligaţiei de apărare, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la un an.

(2) Persoana care, cu intenţia de a se sustrage de la exercitarea obligaţia de apărare în timpul războiului declarat şi al stării de urgenţă, simulează o boală, foloseşte un document fals sau înşală o autoritate competentă în orice alt mod, determinând-o astfel să o declare neadecvată pentru serviciul sau funcţia militară, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Aceeaşi pedeapsă se va aplica persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul precedent prin provocarea unei vătămări asupra sa sau prin determinarea incapacităţii sale de a presta serviciul militar sau prin permiterea unei alte persoane de a face acest lucru, cu intenţia de a se sustrage de la obligaţiile de apărare.

Sustragerea de la exercitarea obligaţiilor de apărare prin înşelăciune

Articolul 362

(1) Persoana care, atunci când se declară război şi o stare de urgenţă, cu intenţia de a se sustrage de la exercitarea serviciul militar sau orice altă obligaţie de apărare, simulează o boală, foloseşte un document fals sau înşală o autoritate competentă în orice alt mod, determinând-o astfel să o declare inadecvată pentru serviciul sau funcţia militară, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, cu intenţia fie de a se sustrage de la exercitarea serviciile sau obligaţiile prevăzute la alineatul precedent, fie de a fi repartizată într-un serviciu sau funcţie mai puţin exigentă, îşi provoacă vătămări corporale sau determină incapacitatea sa de a presta serviciul militar sau îi permite unei alte persoane să facă acest lucru.

(3) Persoana care, cu intenţia de a face o altă persoană incapabilă să participe la serviciul militar sau să-şi îndeplinească îndatoririle militare, îi provoacă vătămări corporale, cu sau fără permisiunea sa, sau determină incapacitatea sa de a presta serviciul militar, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Utilizarea forţei împotriva unui militar aflat în serviciu

Articolul 363

(1) Persoana care, folosind forţa sau ameninţând cu folosirea iminentă a forţei, împiedică un militar să-şi îndeplinească obligaţia militară sau, în acelaşi fel, o obligă să îndeplinească această obligaţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) Tentativa la o astfel de infracţiune se pedepseşte.

(3) În cazul în care făptuitorul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol, în săvârşirea infracţiunii, insultă un militar sau îl tratează necorespunzător sau îi provoacă vătămări corporale sau îl ameninţă cu arme, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(4) În cazul în care autorul infracţiunii prevăzute la alineatul 1- 3 din prezentul articol a fost provocat de comportamentul ilicit sau violent al membrului armatei, se sancţionează cu amendă sau cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau pedeapsa sa poate fi suspendată.

Atacarea unui militar aflat în post

Articolul 364

(1) Persoana care atacă sau ameninţă grav cu un atac un militar aflat în post, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

(2) În cazul în care făptuitorul prevăzut la alineatul precedent, la săvârşirea infracţiunii, insultă un militar sau îl tratează necorespunzător sau îi provoacă vătămări corporale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatul 1 împotriva a doi sau mai mulţi membri ai armatei se sancţionează în conformitate cu dispoziţiile alineatului precedent din prezentul articol.

Manipularea necorespunzătoare a mijloacelor de apărare

Articolul 365

Persoana care se ocupă de arme, muniţii, explozivi, dispozitive de luptă sau alte instalaţii destinate apărării ţării şi care i-au fost încredinţate pentru depozitare, reparaţii, întreţinere sau utilizare contrar reglementărilor, deşi anticipează sau ar trebui şi ar putea anticipa că astfel de mijloace de apărare se pot pierde, distruge sau deteriora şi, dacă comportamentul său atrage după sine o pierdere materială considerabilă, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Subminarea măsurilor de apărare

Articolul 366

Persoana care distruge dispozitive de apărare, clădiri de apărare, poziţii de apărare, arme sau alte mijloace de apărare sau le face inutilizabile sau care altfel împiedică sau omite executarea măsurilor de apărare a ţării, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Prevenirea luptei împotriva inamicului

Articolul 367

Un cetăţean al Republicii Slovenia care, în timpul războiului sau al luptei armate, împiedică cetăţenii Republicii Slovenia sau cetăţenii aliaţilor săi să lupte împotriva inamicului, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Serviciul în armata inamicului

Articolul 368

Un cetăţean al Republicii Slovenia care, în timpul războiului sau al luptei armate, serveşte în armata inamicului sau în alte formaţiuni armate ale acestuia sau participă la război împotriva Republicii Slovenia sau a aliaţilor săi, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la zece ani.

Recrutarea pentru o armată străină

Articolul 369

Persoana care recrutează cetăţeni ai Republicii Slovenia sau cetăţeni ai altor ţări sau apatrizi pentru serviciul armatei sau alte formaţiuni armate ale inamicului sau pentru participarea la război sau luptă armată împotriva Republicii Slovenia sau a aliaţilor săi, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

Ajutarea inamicului

Articolul 370

(1) Un cetăţean al Republicii Slovenia care, în timpul războiului, ajută inamicul să priveze de bunuri mobile, să preia hrana sau alte bunuri sau să implementeze orice alte măsuri împotriva populaţiei generale, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică unui cetăţean al Republicii Slovenia care, în timpul războiului, colaborează cu inamicul în domeniul politic sau economic.

Capitolul XXXV

Infracţiuni contra legilor internaţionale

Punerea în pericol a unor persoane aflate sub protecţie internaţională

Articolul 371

(1) Persoana care pune în pericol siguranţa unei persoane aflate sub protecţie internaţională prin ameninţarea gravă cu un atac asupra sa, a spaţiilor sale oficiale sau rezidenţiale sau a mijloacelor sale de transport, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Persoana care răpeşte o persoană care se află sub protecţie internaţională sau săvârşeşte orice alt act de violenţă împotriva sa sau atacă spaţiile sale oficiale sau rezidenţiale sau mijloacele sale de transport, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin un an.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

(4) Dacă, în timpul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alineatele 1 sau 2 din prezentul articol, făptuitorul ia în mod intenţionat viaţa uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Încălcarea drepturilor parlamentare

Articolul 372

Persoana care, în timp de război sau conflict armat şi prin încălcarea dreptului internaţional, insultă un parlamentar sau însoţitorul acestuia, îl maltrată sau îl reţine, îl împiedică să se întoarcă sau în orice mod încalcă inviolabilitatea acestuia, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.

Luarea de ostatici

Articolul 373

(1) Persoana care răpeşte o persoană şi o ameninţă că o va ucide sau că îi va face rău sau o ia ostatic cu intenţia de a forţa un stat sau o organizaţie internaţională să efectueze sau să omite să efectueze un anumit act care constituie o condiţie exprimată sau implicită pentru eliberarea ostaticului, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la cincisprezece ani.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul precedent atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

(3) Dacă, în timpul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, făptuitorul ia în mod intenţionat viaţa uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de cel puţin cincisprezece ani.

Pirateria

Articolul 374

(1) Persoana care, prin forţă sau ameninţare gravă cu uz de forţă sau încălcarea normelor dreptului internaţional, preia comanda unei aeronave sau a unei nave, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi membrului echipajului aeronavei sau al unei nave care începe o revoltă şi preia comanda aeronavei sau a navei.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol atrage după sine decesul uneia sau mai multor persoane sau pierderi materiale considerabile, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

Capitolul XXXVI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 375

Până la intrarea în vigoare a legii penale pentru infractori minori se aplică dispoziţiile articolelor 70-94, dispoziţiile referitoare la detenţia juvenilă prevăzută la articolul 47 alineatul 5, articolul 49 alineatele 1, 2 şi 4 şi dispoziţia prevăzută la articolul 100 alineatul 3 din Codul penal (Monitorul Oficial al Republicii Slovenia nr. 63/94, 70/94 – amendamentul 23/99, 40/04, 95/04, denumit în continuare: din Codul penal).

Articolul 376

Până la intrarea în vigoare a legii care va reglementa măsurile de efectuare a tratamentului psihiatric obligatoriu pentru persoanele considerate iresponsabile de acţiunile lor şi pentru cele cu capacităţi mintale reduse în mod semnificativ, se aplică dispoziţiile referitoare la măsurile de siguranţă prevăzute la articolele 64 şi 65 şi dispoziţiile articolului 63 alineatele 2 şi 4 din Codul penal.

Articolul 377

Dispoziţia articolului 392 din Codul penal se aplică doar în cazul infracţiunilor prevăzute la articolele 130 şi 132 din Codul penal al Republicii Slovenia (Monitorul Oficial al Republicii Socialiste Slovenia nr. 12/77, 3/78, 19/84, 47/88, 33/89 şi 5/90), aplicabile în cazul în care infracţiunea este săvârşită în asociere cu gestionarea resurselor sociale sau în detrimentul bunurilor sociale sau al patrimoniului.

Articolul 378

Până la stabilirea condiţiilor de neîncepere a urmăririi penale în legea care reglementează procedura penală, instanţele şi procurorii publici urmează să decidă dacă urmărirea penală împotriva unui făptuitor cu aplicarea mutatis mutandis a motivelor pentru care faptele sunt tratate ca fiind lipsite de gravitate în conformitate cu prevederile articolului 14 din Codul penal trebuie să fie scoasă din discuţie în condiţiile în care tratarea infracţiunii ca fiind lipsită de gravitate ar fi disproporţionată faţă de consecinţele pe care le presupune desfăşurarea urmăririi penale.

Articolul 379

Dacă s-a aplicat o pedeapsă accesorie de exilare a unui cetăţean străin din ţară în temeiul articolului 40 din Codul penal înainte de intrarea în vigoare a prezentului Cod penal, această pedeapsă împotriva făptuitorului va fi pusă în aplicare şi după intrarea în vigoare a prezentului Cod penal.

Articolul 380

La data intrării în vigoare a prezentului Cod penal, Codul penal (Monitorul Oficial al Republicii Slovenia, nr. 63/94, 70/94 – amendament, 23/99, 40/04 şi 95/04) încetează să se aplice.

Articolul 381

Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 noiembrie 2008.