Codul penal al Republicii Slovace

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Partea generală (art. 1-143)

Aplicarea legii penale în conformitate cu tratatele internaţionale. Prezenta lege se aplică pentru a stabili răspunderea penală şi în cazul în care aceasta este stabilită printr-un tratat internaţional ratificat şi promulgat în conformitate cu legea, care are un caracter obligatoriu pentru Republica Slovacă.

Tipurile de infracţiuni. O infracţiune poate să fie o infracţiune de gravitate redusă sau o infracţiune gravă.

Vârsta. O persoană nu poate răspunde penal pentru abuz sexual dacă nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani la momentul săvârşirii faptei.

Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor. O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală nu constituie infracţiune dacă constă în exercitarea drepturilor sau îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de o reglementare juridică cu caracter general obligatoriu, care rezultă din decizia unei instanţe sau a unei alte autorităţi publice, care vizează îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a altor sarcini, sau care rezultă dintr-un acord care nu încalcă şi nu eludează legea, cu condiţia ca drepturile în cauză să fie exercitate şi obligaţiile să fie îndeplinite în conformitate cu legea.

Consimţământul părţii vătămate. O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală nu constituie infracţiune dacă este săvârşită cu consimţământul părţii vătămate şi nu aduce atingere vieţii sau integrităţii sale corporale.

Categoriile pedepselor. Ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, instanţa poate aplica unui făptuitor care este o persoană fizică doar următoarele pedepse: închisoarea; arestul la domiciliu; prestarea unei munci în folosul comunităţii; amenda; confiscarea de proprietăţi; confiscarea de bunuri; interzicerea desfăşurării anumitor activităţi; interzicerea stabilirii domiciliului într-un anumit loc; pierderea titlurilor şi distincţiilor onorifice; degradarea militară sau pierderea gradelor profesionale; expulzarea.

Categoriile măsurilor de siguranţă sunt: obligarea la tratament medical; reeducarea; supravegherea; detenţia; confiscarea de bunuri; confiscarea de bani; confiscarea de proprietăţi.

Arestul la domiciliu. În timpul executării pedepsei arestului la domiciliu, persoana condamnată este obligată, pe perioada stabilită de instanţă, să rămână în locuinţa sa şi în incintele adiacente acesteia, să ducă o viaţă obişnuită şi, dacă instanţa dispune această măsură, să se supună supravegherii prin dispozitive electronice de monitorizare.

În timpul executării pedepsei arestului la domiciliu, persoana condamnată îşi poate părăsi locuinţa numai cu consimţământul prealabil al consilierului de probaţiune şi mediere sau al autorităţii responsabile pentru supravegherea sa prin intermediul unor dispozitive tehnice, şi numai din motive de urgenţă şi pentru o perioadă absolut necesară.

Pierderea titlurilor şi a distincţiilor onorifice. Instanţa poate aplica pedeapsa pierderii titlurilor şi distincţiilor onorifice atunci când condamnă făptuitorul la o pedeapsă cu închisoarea cu executare cu o durată de peste cinci ani pentru o infracţiune deosebit de gravă.

Partea specială (art. 144-435)

Prelevarea ilegală de organe, ţesuturi sau celule şi sterilizarea ilegală. Persoana care înlătură în mod ilegal un organ, ţesut sau celulă a unei persoane vii sau care obţine în mod ilegal pentru el sau pentru altul un astfel de organ, ţesut sau celulă se pedepseşte cu închisoarea.

Persoana care obţine în mod ilegal, pentru el sau pentru altul, un organ, ţesut sau celulă dintr-un corp mort se pedepseşte cu închisoarea.

Experimentarea ilegală asupra omului şi clonarea umană. Persoana care, sub pretextul dobândirii de noi cunoştinţe medicale, al dezvoltării de noi metode sau al confirmării unor ipoteze sau în scopul efectuării de teste clinice ale unor produse farmaceutice, efectuează verificarea unor cercetări medicale noi fără drept se pedepseşte cu închisoarea.

Restrângerea libertăţii de şedere. Persoana care, prin înşelăciune, violenţă, ameninţare cu violenţa sau cu alte fapte vătămătoare: forţează o altă persoană, fără drept, să rămână într-un anumit loc; sau împiedică o altă persoană, fără drept, să locuiască într-un anumit loc, se pedepseşte cu închisoarea.

Răpirea în vederea obţinerii unei răscumpărări. Persoana care reţine o altă persoană împotriva voinţei sale, restrângându-i astfel libertatea personală sau care o răpeşte şi care, ameninţând cu moartea, cu vătămarea corporală sau cu orice alte traume, forţează fie respectiva persoană, fie o terţă persoană să îi cedeze bunuri de natură patrimonială sau de altă natură, se pedepseşte cu închisoarea.

Neplata impozitelor datorate. Persoana care nu achită impozitele datorate se pedepseşte cu închisoarea.

Atingerea adusă independenţei judecătorilor. Persoana care exercită o influenţă asupra unui judecător cu scopul de a-l determina să nu îşi respecte obligaţiile în cadrul unei proceduri judiciare sau care întreprinde o acţiune cu scopul de a obstrucţiona drepturile părţilor în proces sau cele ale suspectului de a avea un judecător potrivit legii, se pedepseşte cu închisoarea.

Obstrucţionarea executării unei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională a Republicii Slovace. Persoana care obstrucţionează sau împiedică în mod substanţial executarea unei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională a Republicii Slovace prin faptul că nu a îndeplinit o obligaţie care rezultă din hotărâre se pedepseşte cu închisoarea.

Defăimarea. Persoana care comunică o informaţie falsă despre o altă persoană care ar putea să prejudicieze în mod considerabil respectul concetăţenilor pentru o astfel de persoană, să-i afecteze cariera şi activităţile, să-i perturbe relaţiile de familie sau să-i cauzeze alte vătămări grave, se pedepseşte cu închisoarea.

Insultă în rândul soldaţilor. Soldatul care insultă un alt soldat se pedepseşte cu închisoarea.

Codul penal al republicii slovace 1)

Legea 300/2005 Coll. din 20 mai 2005

PARTEA ÎNTÂI

Partea generală

§ 1

Scopul legii penale

Scopul prezentei legi este de a reglementa fundamentele răspunderii penale, categoriile pedepselor şi măsurilor de siguranţă şi stabilirea acestora, precum şi elementele constitutive ale infracţiunii.

CAPITOLUL UNU

Domeniul de aplicare al Codului penal şi fundamentele răspunderii penale

Titlul unu

Domeniul de aplicare al Codului penal

§ 2

Aplicarea în timp

(1) La stabilirea răspunderii penale pentru o faptă şi stabilirea pedepsei, se aplică legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei. Dacă între momentul săvârşirii faptei şi judecarea definitivă a cauzei au intrat în vigoare mai multe legi penale, la stabilirea răspunderii penale pentru faptă şi la stabilirea pedepsei se aplică legea cea mai favorabilă făptuitorului.

(2) Dacă legea în vigoare la momentul începerii urmării penale cu privire la o faptă este mai favorabilă sub aspectul pedepselor, se aplică pedeapsa prevăzută de legea cea mai favorabilă.

(3) Aplicarea unei măsuri de siguranţă are loc în conformitate cu legea în vigoare la momentul pronunţării hotărârii privind măsura de siguranţă în cauză, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede altfel.

§ 3

Aplicarea în spaţiu

(1) Prezenta lege se aplică pentru a stabili răspunderea penală pentru o faptă săvârşită pe teritoriul Republicii Slovace.

(2) Se consideră că o infracţiune este săvârşită pe teritoriul Republicii Slovace şi în cazul în care făptuitorul

a) a săvârşit fapta, chiar şi parţial, pe teritoriul Republicii Slovace, dacă încălcarea efectivă a unui interes protejat prin prezenta lege sau ameninţarea acestuia a avut loc sau urma să aibă loc, integral sau parţial, în afara teritoriului Republicii Slovace; sau

b) a săvârşit fapta în afara teritoriului Republicii Slovace, dacă încălcarea efectivă sau ameninţarea unui interes protejat prin prezenta lege urma să aibă loc sau dacă rezultatul încălcării urma să se producă, chiar şi parţial, pe teritoriul Republicii Slovace.

(3) De asemenea, prezenta lege se aplică pentru a stabili răspunderea penală pentru o faptă săvârşită în afara teritoriului Republicii Slovace la bordul unei nave care navighează sub pavilionul Republicii Slovace sau la bordul unei aeronave înscrise în registrul de aeronave al Republicii Slovace.

Aplicarea cu privire la persoane

§ 4

Prezenta lege se aplică, de asemenea, pentru a stabili răspunderea penală pentru o faptă săvârşită în afara teritoriului Republicii Slovace de către un cetăţean slovac sau de către un cetăţean străin cu drept de rezidenţă permanentă în Republica Slovacă.

§ 5

Prezenta lege se aplică, de asemenea, pentru a stabili răspunderea penală pentru o infracţiune deosebit de gravă dacă fapta a fost săvârşită în afara teritoriului Republicii Slovace împotriva unui cetăţean slovac şi dacă fapta atrage răspunderea penală în temeiul legislaţiei aplicabile la locul săvârşirii sale sau dacă locul săvârşirii faptei nu se află sub nicio o jurisdicţie penală.

§ 5a

Prezenta lege se aplică pentru a stabili răspunderea penală pentru infracţiunea de fabricare şi posesie ilegală de substanţe narcotice şi psihotrope, de otrăvuri sau precursori ai acestora şi traficarea de astfel de substanţe (§ 171 şi 172), falsificare, modificare frauduloasă şi fabricare ilicită a banilor şi a titlurilor de valoare (§ 270), punerea în circulaţie a banilor şi titlurilor de valoare false, modificate în mod fraudulos şi fabricate în mod ilegal (§ 271), fabricarea şi deţinerea de instrumente de contrafacere şi falsificare (§ 272), falsificarea, modificarea frauduloasă şi fabricarea ilegală de taxe de timbru, timbre poştale, autocolante şi ştampile poştale (§ 274), falsificare şi modificare frauduloasă a măsurilor tehnice de control pentru etichetarea bunurilor (§ 275), creare, conducere sau sprijinire a unui grup terorist sau a unui membru al unui astfel de grup (§ 297), fabricare ilicită şi deţinere de materiale nucleare, substanţe radioactive, produse chimice periculoase şi agenţi biologici sau toxine care prezintă risc (§ 298 şi 299), complot împotriva Republicii Slovace (§ 312), răspândire a terorii (§ 313 şi 314), acţiuni distructive (§ 315 şi 316), sabotaj (§ 317), spionaj (§ 318), ultrajul asupra unei autorităţi publice (§ 321), ultrajul asupra unui funcţionar public (§ 323), falsificarea şi modificarea unui instrument public, unei ştampile oficiale, unui sigiliu oficial, unei embleme oficiale şi unei mărci oficiale (§ 352), punerea în pericol a siguranţei informaţiilor confidenţiale şi restricţionate (§ 353), trafic de migranţi (§ 355), punere în pericol a păcii (§ 417), genocid (§ 418), terorism şi anumite forme de participare la terorism (§ 419), crime împotriva umanităţii (§ 425), utilizarea de arme interzise şi război ilegal (§ 426), jaf în zonele de război (§ 427), utilizare abuzivă a simbolurilor recunoscute la nivel naţional şi internaţional (§ 428), atrocităţi de război (§ 431), persecutare a civililor (§ 432), comitere de acte ilegale pe timp de război (§ 433), chiar dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului Republicii Slovace de către un cetăţean străin care nu are drept de rezidenţă permanentă în Republica Slovacă.

§ 6

(1) Prezenta lege se aplică pentru a stabili răspunderea penală pentru o faptă săvârşită în afara teritoriului Republicii Slovace de către un cetăţean străin care nu are drept de rezidenţă permanentă în Republica Slovacă dacă

a) fapta atrage răspunderea penală în temeiul legislaţiei aplicabile pe teritoriul pe care a fost săvârşită;

b) făptuitorul a fost reţinut sau arestat pe teritoriul Republicii Slovace; şi

c) făptuitorul nu a fost extrădat într-un stat străin în scopul urmăririi penale.

(2) Cu toate acestea, făptuitorului menţionat la alin. (1) nu i se poate aplica o pedeapsă mai severă decât cea aplicabilă în temeiul legislaţiei statului pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.

§ 7

Aplicarea legii penale în conformitate cu tratatele internaţionale

(1) Prezenta lege se aplică pentru a stabili răspunderea penală şi în cazul în care aceasta este stabilită printr-un tratat internaţional ratificat şi promulgat în conformitate cu legea, care are un caracter obligatoriu pentru Republica Slovacă.

(2) Dispoziţiile de la § 3-6 nu se aplică în cazul în care aplicarea lor contravine dispoziţiilor unui tratat internaţional ratificat şi promulgat în conformitate cu legea, care are un caracter obligatoriu pentru Republica Slovacă.

§ 7a

Competenţa de a aplica măsuri de siguranţă

(1) O măsură de siguranţă poate fi aplicată în conformitate cu prezenta lege prin luarea în considerare a sancţiunilor penale prevăzute pentru fapta în legătură cu care măsura de siguranţă urmează să fie aplicată.

(2) Dispoziţiile de la alin. (1) se aplică chiar dacă o persoană nu răspunde penal pentru săvârşirea unei fapte care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală sau dacă o persoană nu poate fi urmărită penal sau condamnată.

Titlul doi

Fundamentele răspunderii penale

§ I

Noţiunea de infracţiune şi tipurile de infracţiuni

§ 8

Infracţiunea

Se consideră infracţiune orice faptă ilegală care îndeplineşte criteriile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede altfel.

§ 9

Tipurile de infracţiuni

O infracţiune poate să fie o infracţiune de gravitate redusă sau o infracţiune gravă.

§ 10

Infracţiunea de gravitate redusă

(1) Infracţiunea de gravitate redusă este

a) infracţiune săvârşită din culpă; sau

b) infracţiune săvârşită cu intenţie care, în conformitate cu Partea specială a prezentei legi, se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel mult cinci ani.

(2) O faptă nu constituie infracţiune de gravitate redusă dacă, având în vedere modalitatea de comitere a faptei şi consecinţele acesteia, precum şi împrejurările comiterii faptei, legătura de cauzalitate şi motivaţia făptuitorului, aceasta nu prezintă un pericol social.

§ 11

Infracţiunea gravă

(1) Infracţiunea gravă este o infracţiune săvârşită cu intenţie care, în conformitate cu Partea specială a prezentei legi, se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel puţin cinci ani.

(2) De asemenea, o infracţiune de gravitate redusă săvârşită cu intenţie care, din cauza gradului ridicat de pericol social, se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de peste cinci ani, constituie o infracţiune gravă.

(3) O infracţiune gravă care, în conformitate cu prezenta lege, se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin opt ani constituie o infracţiune deosebit de gravă.

§ 12

Locul săvârşirii infracţiunii

Locul săvârşirii infracţiunii este orice loc

a) în care făptuitorul a acţionat; sau

b) în care s-a produs rezultatul unei infracţiuni sau în care făptuitorul intenţiona ca rezultatul să se producă.

§ 13

Pregătirea în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave

(1) Pregătirea în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave înseamnă organizarea deliberată a săvârşirii unei infracţiuni, procurarea sau adaptarea mijloacelor sau instrumentelor în vederea săvârşirii acesteia, asocierea, gruparea, instigarea, angajarea unor persoane, oferirea de ajutor sau alte acţiuni deliberate menite să creeze condiţiile pentru săvârşirea infracţiunii, când infracţiunea în discuţie nu a fost consumată şi nici tentativa nu a fost pusă în executare.

(2) Pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni grave se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca şi infracţiunea în vederea căreia a fost efectuată.

(3) Răspunderea penală pentru pregătirea în vederea săvârşirii unei infracţiuni este înlăturată dacă făptuitorul

a) a încetat în mod intenţionat să efectueze acţiunea care ar fi dus la săvârşirea unei infracţiuni, eliminând ameninţarea reprezentată de actul de pregătire la adresa unui interes protejat prin prezenta lege; sau

b) a furnizat în mod intenţionat informaţii despre pregătirea în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave într-un moment în care era încă posibilă eliminarea ameninţării reprezentate de actul de pregătire la adresa unui interes protejat prin prezenta lege. Astfel de informaţii sunt prezentate autorităţilor competente în materie penală sau forţelor de poliţie. Membrii forţelor armate pot furniza astfel de informaţii ofiţerilor superiori. Persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau măsuri preventive privative de libertate pot furniza astfel de informaţii şi ofiţerilor din Corpul de gardieni ai penitenciarelor şi instanţelor din Republica Slovacă.

(4) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. (3) nu înlătură răspunderea penală pentru o altă infracţiune pe care făptuitorul a comis-o deja printr-o astfel de faptă.

§ 14

Tentativa

(1) Tentativa constă într-o acţiune care conduce în mod direct la consumarea unei infracţiuni şi care este efectuată de către făptuitor cu scopul de a săvârşi o infracţiune, infracţiune care nu este însă consumată.

(2) Tentativa se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca şi infracţiunea consumată.

(3) Răspunderea penală pentru tentativă este înlăturată dacă făptuitorul în mod voluntar

a) a încetat în să efectueze acţiunea care ar fi dus la consumarea unei infracţiuni, eliminând ameninţarea reprezentată de tentativa la adresa unui interes protejat prin prezenta lege; sau

b) a furnizat informaţii despre tentativa la infracţiune într-un moment în care era încă posibilă eliminarea ameninţării reprezentate de tentativă la adresa unui interes protejat prin prezenta lege. Astfel de informaţii sunt prezentate autorităţilor competente în materie penală sau forţelor de poliţie. Membrii forţelor armate pot furniza astfel de informaţii ofiţerilor superiori. Persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau măsuri preventive privative de libertate pot furniza astfel de informaţii şi ofiţerilor din Corpul de gardieni ai penitenciarelor şi instanţelor din Republica Slovacă.

(4) Cu toate acestea, aplicarea alin. (3) nu înlătură răspunderea penale a făptuitorului pentru o altă infracţiune pe care a comis-o deja printr-o astfel de faptă.

Vinovăţia

§ 15

O infracţiune este săvârşită cu intenţie dacă făptuitorul

a) acţionând într-o manieră definită în prezenta lege, are intenţia de a încălca sau leza un interes protejat prin prezenta lege; sau

b) este conştient că fapta sa poate avea drept consecinţă o asemenea încălcare sau lezare, fiind pregătit să accepte această consecinţă în cazul în care ar surveni.

§ 16

O infracţiune este săvârşită din culpă dacă făptuitorul

a) prevede că, acţionând într-o manieră definită în prezenta lege, poate să încalce sau să lezeze un interes protejat prin prezenta lege, dar socoteşte fără temei că nu se va produce o asemenea încălcare sau lezare;

b) nu prevede că fapta sa poate avea drept consecinţă o asemenea încălcare sau lezare, cu toate că, având în vedere împrejurările şi situaţia sa personală, ar fi trebuit şi ar fi putut să prevadă această consecinţă.

§ 17

O faptă săvârşită de o persoană fizică atrage răspunderea penală doar în cazul săvârşirii cu intenţie, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede în mod expres că săvârşirea din culpă este suficientă pentru a atrage răspunderea penală.

§ 18

O circumstanţă agravantă sau o altă circumstanţă care atrage o pedeapsă mai severă este luată în considerare

a) dacă produce o consecinţă mai gravă, inclusiv în cazul în care făptuitorul a provocat-o din culpă, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede săvârşirea cu intenţie chiar şi în această situaţie; sau

b) dacă există o altă circumstanţe, chiar dacă făptuitorul nu era conştient de acestea, cu toate că, având în vedere împrejurările şi situaţia sa personală, ar fi trebuit şi ar fi putut să le cunoască, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede în mod expres ca făptuitorul să fie conştient de o astfel de circumstanţă.

§ II

Autorul, complicele şi alte de forme de participaţie penală

§ 19

Autorul

(1) Autorul infracţiunii este persoana care săvârşeşte nemijlocit o infracţiune.

(2) Doar o persoană fizică poate fi considerată autorul unei infracţiuni.

§ 20

Coautoul

Dacă o infracţiune este săvârşită de două sau mai multe persoane care acţionează împreună (coautor), fiecare dintre acestea răspunde penal ca şi cum o singură persoană ar fi comis infracţiunea respectivă.

§ 21

Alte forme de participaţie penală

(1) Alte forme de participare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, în faza de tentativă sau în faza de consumare, includ orice persoană care, în mod intenţionat

a) organizează sau conduce săvârşirea unei infracţiuni (organizator);

b) instigă o altă persoană la săvârşirea unei infracţiuni (instigator);

c) cere unei alte persoane să săvârşească o infracţiune (angajator);

d) ajută o altă persoană la săvârşirea unei infracţiuni, în special prin procurarea mijloacelor, eliminarea obstacolelor, oferirea de sfaturi, încurajare, promisiunea de a oferi ajutor după săvârşirea infracţiunii (complice).

(2) Răspunderea penală în cazul altor forme de participaţie penală este reglementată prin aceleaşi dispoziţii ca şi răspunderea penală a autorului infracţiunii, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede altfel.

§ III

Cauzele de neimputabilitate

§ 22

Vârsta

(1) O persoană care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani la momentul săvârşirii unei infracţiuni nu poate răspunde penal.

(2) O persoană nu poate răspunde penal pentru abuz sexual în conformitate cu § 201 dacă nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani la momentul săvârşirii faptei.

§ 23

Lipsa răspunderii penale

O persoană care la momentul săvârşirii unei fapte care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală se dovedeşte incapabilă să aprecieze gravitatea faptei sau să exercite autocontrolul din cauza unei tulburări psihice nu poate răspunde penal pentru o infracţiune, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede altfel.

§ IV

Circumstanţele justificative

§ 24

Starea de necesitate

(1) O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală nu este considerată infracţiune dacă este comisă pentru a înlătura o ameninţare directă la adresa unui interes protejat prin prezenta lege.

(2) Starea de necesitate nu poate fi invocată dacă, date fiind circumstanţele, ameninţarea directă la adresa unui interes protejat prin prezenta lege ar fi putut înlăturată prin alte mijloace sau dacă urmările faptei sunt vădit mai grave decât urmările probabile ale ameninţării. De asemenea, starea de necesitate nu poate fi invocată dacă persoana care se confruntă cu o ameninţare directă are datoria de a-şi asuma riscul prezentat de o astfel de ameninţări în temeiul unei reglementări juridice cu caracter general obligatoriu.

§ 25

Legitima apărare

(1) O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală, nu este considerată infracţiune dacă este comisă pentru a împiedica un atac iminent sau actual asupra unui interes protejat prin prezenta lege.

(2) Nu se poate invoca legitima apărare dacă, luând în considerare în special modalitatea de comitere, locul şi momentul atacului, precum şi circumstanţele ce ţin de atacator şi de persoana care se apără, apărarea depăşeşte în mod clar în intensitate atacul.

(3) O persoană care împiedică un atac în maniera menţionată la alin. (2) nu răspunde penal dacă a acţionat într-o stare de agitaţie intensă provocată de un atac, în special ca urmare a confuziei, fricii sau groazei.

(4) În cazul în care o persoană, date fiind circumstanţele cauzei, presupune în mod eronat existenţa unui atac, nu este exonerată de răspunderea penală pentru o faptă săvârşită din culpă, dacă eroarea îmbracă forma neglijenţei.

§ 26

Uzul licit de armă

(1) Uzul de armă în conformitate cu legea nu constituie infracţiune.

(2) Se consideră că uzul de armă este în conformitate cu legea şi în cazul în care o persoană aflată în locuinţa sa foloseşte arma împotriva unei alte persoane în scopul protejării vieţii, integrităţii corporale sau proprietăţii, atunci când aceasta din urmă a intrat cu forţa în locuinţă sau a rămas ilegal acolo, chiar dacă că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru legitima apărare. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care moartea unei persoane este provocată în mod intenţionat prin folosirea armei.

§ 27

Riscuri admisibile

(1) O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală nu constituie infracţiune dacă este săvârşită de o persoană care desfăşoară, pe baza celor mai recente cunoştinţe ştiinţifice, activităţi de producţie şi cercetare benefice din punct de vedere social, dar care pot pune în pericol un interes protejat prin prezenta lege, cu condiţia ca beneficiile sociale preconizate să nu poată fi obţinute fără asumarea unui asemenea risc.

(2) Asumarea unor riscuri admisibile nu poate fi invocată dacă obiectivul urmărit prin săvârşirea faptei este în mod evident disproporţionat faţă de riscul implicat sau dacă fapta contravine unei reglementări juridice cu caracter general obligatoriu, interesului public, principiilor umanităţii sau standardelor de conduită etică.

§ 28

Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor

(1) O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală nu constituie infracţiune dacă constă în exercitarea drepturilor sau îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de o reglementare juridică cu caracter general obligatoriu, care rezultă din decizia unei instanţe sau a unei alte autorităţi publice, care vizează îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a altor sarcini, sau care rezultă dintr-un acord care nu încalcă şi nu eludează legea, cu condiţia ca drepturile în cauză să fie exercitate şi obligaţiile să fie îndeplinite în conformitate cu legea.

(2) Dispoziţia de la alin. (1) nu se aplică în cazul în care infracţiunea de genocid prevăzută la § 418 sau infracţiunea de brutalitate prevăzută la § 425 a fost săvârşită ca urmare a executării unui ordin sau a unei instrucţiuni, dispoziţii sau linii directoare din partea unei autorităţi publice sau a unui superior.

(3) Dispoziţia de la alin. (1) nu se aplică în cazul în care infracţiunea de comitere de acte ilegale pe timp de război prevăzută la § 433 a fost săvârşită ca urmare a executării unui ordin sau a unei instrucţiuni, dispoziţii sau linii directoare din partea unei autorităţi publice sau a unui superior, cu excepţia cazului în care persoana care a pus în executare ordinul, instrucţiunea, dispoziţia sau linia directoare

a) avea obligaţia legală de a duce la îndeplinire ordinul, instrucţiunea, dispoziţia sau linia directoare în cauză;

b) nu a ştiut că ordinul, instrucţiunea, dispoziţia sau linia directoare în cauză încalcă legea; şi

c) conţinutul ordinului, instrucţiunii, dispoziţiei sau liniei directoare în cauză nu sugera că încalcă legea.

§ 29

Consimţământul părţii vătămate

(1) O faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală nu constituie infracţiune dacă este săvârşită cu consimţământul părţii vătămate şi nu aduce atingere vieţii sau integrităţii sale corporale.

(2) Nu se consideră că partea vătămată a consimţit la săvârşirea faptei dacă nu şi-a dat consimţământul înainte de momentul săvârşirii, dacă consimţământul nu a fost exprimat în mod serios şi liber sau dacă prin săvârşirea faptei în cauză s-a comis o altă infracţiune.

(3) Dispoziţia de la alin. (1) nu se aplică în cazul în care, în conformitate cu definiţia infracţiunii, fapta constituie infracţiune chiar dacă partea vătămată a consimţit la săvârşirea acesteia în conformitate cu alin. (1).

§ 30

Acţiunea investigatorului sub acoperire

(1) O faptă care, în alte condiţii atrage răspunderea penală, prin care un investigator sub acoperire numit în conformitate cu regulamentul special pune în pericol sau încalcă un interes protejat prin prezenta lege în cursul descoperirii unei infracţiuni sau al identificării făptuitorului nu constituie infracţiune dacă investigatorul sub acoperire a fost forţat să acţioneze astfel de către grupul infracţional sau grupul terorist în cadrul căruia operează sau dacă a săvârşit fapta din cauza unor preocupări întemeiate legate de viaţa sau integritatea corporală proprie sau a unei persoane apropiate.

(2) Dispoziţia de la alin. (1) nu se aplică dacă investigatorul sub acoperire săvârşeşte infracţiunea de omor cu premeditare prevăzută la § 144, infracţiunea de omor prevăzută la § 145, infracţiunea de viol prevăzută la § 199, infracţiunea de agresiune sexuală prevăzută la § 200, infracţiunea de abuz sexual prevăzută la § 201, infracţiunea de periclitare a siguranţei publice prevăzută la § 284 alin. (2)-(4), infracţiunea de punere în pericol a siguranţei unei aeronave sau a unei nave prevăzută la § 291, infracţiunea de deturnare a unei aeronave către o ţară străină prevăzută la § 293, infracţiunea de înaltă trădare prevăzută la § 311, infracţiunea de complot împotriva Republicii Slovace prevăzută la § 312, infracţiunea de răspândire a terorii prevăzută la § 313 şi 314, infracţiunea de acţiuni distructive prevăzută la § 315 şi 316, infracţiunea de sabotaj prevăzută la § 317, infracţiunea de spionaj prevăzută la § 318, infracţiunea de genocid prevăzută la § 418, infracţiunea de terorism şi anumite forme de participare la terorism prevăzută la § 419 sau infracţiunea de crime împotriva umanităţii prevăzută la § 425, sau dacă investigatorul sub acoperire provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea faptei prevăzute la alin. (1).

(3) O faptă prevăzută de legea penală la § 332–335 şi la § 336 alin. (2) nu constituie infracţiune dacă este săvârşită în conformitate cu Codul de procedură penală în scopul de a descoperi o infracţiune sau de a identifica făptuitorul unei infracţiuni prevăzute la § 326, 328–331 sau la § 336 alin. (1).

CAPITOLUL DOI

Sancţiunile

Titlul unu

Tipurile de sancţiuni

§ 31

Pedepsele şi măsurile de siguranţă

(1) Sancţiunile, astfel cum sunt definite în prezenta lege, constau în pedepse şi măsuri de siguranţă impuse ca o consecinţă juridică a săvârşirii unei infracţiuni sau a unei fapte care, în condiţii diferite, este considerată infracţiune.

(2) Pedeapsa implică limitarea libertăţii personale, a drepturilor de proprietate sau a altor drepturi ale persoanei condamnate şi poate fi aplicată unei persoane doar de către o instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege.

(3) Măsura de siguranţă implică limitarea libertăţii personale sau a drepturilor de proprietate ale persoanei condamnate sau ale unei alte persoane şi poate fi aplicată doar de către o instanţă în scopul de a proteja societatea de infracţiuni sau fapte care, în condiţii diferite, sunt considerate infracţiuni în conformitate cu prezentei lege.

§ 32

Categoriile pedepselor

Ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, instanţa poate aplica unui făptuitor care este o persoană fizică doar următoarele pedepse:

a) închisoarea;

b) arestul la domiciliu;

c) prestarea unei munci în folosul comunităţii;

d) amenda;

e) confiscarea de proprietăţi;

f) confiscarea de bunuri;

g) interzicerea desfăşurării anumitor activităţi;

h) interzicerea stabilirii domiciliului într-un anumit loc;

i) pierderea titlurilor şi distincţiilor onorifice;

j) degradarea militară sau pierderea gradelor profesionale;

k) expulzarea.

§ 33

Categoriile măsurilor de siguranţă

Măsurile de siguranţă sunt:

a) obligarea la tratament medical;

b) reeducarea;

c) supravegherea;

d) detenţia;

e) confiscarea de bunuri;

f) confiscarea de bani;

g) confiscarea de proprietăţi.

Titlul doi

Ghid privind stabilirea sancţiunilor

§ 34

Ghid privind stabilirea pedepselor

(1) Pedeapsa are atât scopul de a proteja societatea de persoana care a săvârşit o infracţiune gravă împiedicând persoana în cauză să săvârşească alte infracţiuni şi creând condiţiile pentru reeducarea sa astfel încât aceasta să poată duce o viaţă obişnuită, cât şi scopul de a descuraja săvârşirea unor infracţiuni grave de către alte persoane. De asemenea, pedeapsa exprimă condamnarea morală a făptuitorului de către societate.

(2) Unui făptuitor i se poate aplica doar o pedeapsă de tipul şi de gradul de severitate prevăzute de prezenta lege. Partea specială a prezentei legi stabileşte liniile directoare care reglementează exclusiv aplicarea pedepselor privative de libertate.

(3) Pedeapsa este menită să pedepsească numai făptuitorul, astfel încât impactul asupra familiei făptuitorului şi asupra persoanelor apropiate acestuia să fie minim.

(4) Instanţa stabileşte tipul pedepsei ce urmează a fi aplicată şi gradul de severitate al acesteia luând în considerare în special modul de comitere al infracţiunii şi consecinţele acesteia, vinovăţia, motivaţia, circumstanţele agravante, circumstanţele atenuante, situaţia personală a făptuitorului şi posibilităţile sale de îndreptare.

(5) Atunci când stabileşte tipul de pedeapsă şi gradul de severitate al acesteia, instanţa ia în considerare şi următorii factori:

a) în cazul participanţilor, măsura în care acţiunile întreprinse de fiecare dintre aceştia au contribuit la săvârşirea infracţiunii,

b) în cazul organizatorului, al persoanei care a comandat săvârşirea infracţiunii, al instigatorului sau în cazul altor forme de participaţie penală, importanţa şi natura contribuţiei la săvârşirea infracţiunii,

c) în cazul pregătirii în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave sau al tentativei, măsura în care acţiunile întreprinse de persoana în cauză s-au apropiat de faza infracţiunii consumate, precum şi circumstanţele şi motivele care stau la baza neconsumării infracţiunii.

(6) Pedepsele prevăzute la § 32 pot fi dispuse separat sau concomitent. Instanţa aplică o pedeapsă privativă de libertate pentru fiecare infracţiune care, în conformitate cu Partea specială a prezentei legi, se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel puţin cinci ani.

(7) Următoarele pedepse nu pot fi aplicate concomitent:

a) închisoarea şi arestul la domiciliu;

b) închisoarea şi munca în folosul comunităţii;

c) amenda şi confiscarea de proprietăţi;

d) confiscarea de bunuri şi confiscarea de proprietăţi;

e) interdicţia stabilirii domiciliului într-o anumită localitate şi expulzarea.

(8) În cazul în care instanţa aplică pedeapsa închisorii pe viaţă, aceasta poate decide, de asemenea, să nu acorde posibilitatea liberării condiţionate unei persoane care

a) a săvârşit două sau mai multe infracţiuni deosebit de grave;

b) îndeplineşte două sau mai multe condiţii pentru aplicarea unei pedepse din partea superioară a intervalului de pedeapsă prevăzut de lege;

c) a săvârşit infracţiunea ca membru al unui grup infracţional organizat sau al unui grup terorist; sau

d) a fost condamnat anterior pentru infracţiunea prevăzută la § 47 alin. (2).

§ 35

Ghid privind aplicarea măsurilor de siguranţă

(1) Instanţa poate dispune aplicarea unei măsuri de siguranţă faţă de o persoană care a săvârşit o infracţiune fie concomitent cu aplicarea unei pedepse, fie independent, în cazul în care a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, dacă aplicarea măsurii de siguranţă este mai indicată decât aplicarea pedepsei pentru a proteja societatea de persoana în cauză.

(2) Atunci când aplică o măsură de siguranţă, instanţa are în vedere minimizarea impactului măsurii asupra familiei făptuitorului şi asupra persoanelor apropiate acestuia.

(3) Instanţa poate aplica o măsură de siguranţă unei persoane care a săvârşit o faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală sau unei alte persoane dacă aplicarea măsurii de siguranţă este necesară pentru a proteja societatea de alte infracţiuni.

(4) Măsura supravegherii nu poate fi aplicată împreună cu măsura reeducării.

(5) Atunci când aplică o măsură de siguranţă, instanţa nu se orientează după principiul proporţionalităţii în raport cu fapta săvârşită, ci după necesitatea de a proteja societatea, luând în considerare nevoia de tratament, educaţie sau reeducare a făptuitorului sau a altei persoane.

(6) Măsura de siguranţă este revocată după ce aplicarea măsurii îşi atinge scopul, sau la împlinirea termenului pentru care a fost dispusă sau după ce persoana condamnată sau altă persoană a atins vârsta prevăzută de lege.

Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante

§ 36

Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante:

a) făptuitorul a săvârşit infracţiunea într-o stare de tulburare emoţională justificată;

b) făptuitorul a săvârşit infracţiunea din cauza lipsei de cunoaştere sau de experienţă;

c) făptuitorul a săvârşit infracţiunea ca urmare a unei boli;

d) făptuitorul a săvârşit infracţiunea la o vârstă apropiată de minoritate sau de bătrâneţe, iar acest fapt a influenţat capacitatea sa cognitivă sau volitivă;

e) făptuitorul a săvârşit infracţiunea din cauza unei relaţii de dependenţă sau de subordonare;

f) făptuitorul a săvârşit infracţiunea sub ameninţare sau constrângere;

g) făptuitorul a săvârşit infracţiunea din cauza unei situaţii de urgenţă pe care nu a provocat-o;

h) făptuitorul a săvârşit infracţiunea din cauza unei situaţii personale sau familiale stresante pe care nu a cauzat-o;

i) făptuitorul a săvârşit infracţiunea încercând să evite un atac sau un pericol sau acţionând în circumstanţele care, sub rezerva îndeplinirii altor condiţii, exclud răspunderea penală fără a îndeplini, însă, pe deplin condiţiile prevăzute pentru legitima apărare, necesitatea extremă, exercitarea drepturilor sau îndeplinirea îndatoririlor, consimţământul părţii vătămate, uzul de armă licit, asumarea unor riscuri admisibile sau acţiunea investigatorului sub acoperire.

j) făptuitorul a dus o viaţă obişnuită înainte de săvârşirea infracţiunii;

k) făptuitorul a contribuit la eliminarea consecinţelor negative ale infracţiunii sau a oferit în mod voluntar compensaţii pentru prejudiciul cauzat;

l) făptuitorul a recunoscut că a săvârşit infracţiunea şi a arătat că regretă în mod sincer fapta comisă;

m) făptuitorul a denunţat infracţiunea pe care a săvârşit-o autorităţilor competente;

n) făptuitorul a cooperat cu organele competente la investigarea activităţii sale infracţionale; sau

o) făptuitorul a contribuit la identificarea sau condamnarea membrilor unui grup infracţional organizat sau ai unui grup terorist.

§ 37

Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:

a) făptuitorul a săvârşit infracţiunea din motive josnice;

b) făptuitorul a săvârşit infracţiunea în scop de răzbunare împotriva unei persoane care, prin interacţiunea cu făptuitorul, a exercitat atribuţiile prevăzute de lege sau de alte reglementări juridice cu caracter general obligatoriu, în special împotriva unui angajat din sistemul de educaţie sau a unui funcţionar;

c) făptuitorul a săvârşit infracţiunea în scopul de a împiedica sau a limita exercitarea de către o altă persoană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau în scopul de a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni;

d) făptuitorul a săvârşit infracţiunea în timpul unui dezastru natural sau al altui eveniment ieşit din comun periclitând în mod grav viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, alte drepturi şi libertăţi fundamentale, sistemul constituţional, proprietatea, ordinea sau morala publică;

e) făptuitorul s-a folosit în mod abuziv de locul său de muncă sau de ocupaţia, funcţia sau poziţia sa;

f) făptuitorul a săvârşit infracţiunea în public;

g) făptuitorul a săvârşit infracţiunea într-un loc care beneficiază de protecţie specială în temeiul unei reglementări juridice cu caracter general obligatoriu, în special în casa sau apartamentul unei alte persoane;

h) făptuitorul a săvârşit mai multe infracţiuni;

i) făptuitorul s-a folosit în mod abuziv de o persoană care nu răspunde penal pentru a săvârşi infracţiunea;

j) făptuitorul a incitat un minor să săvârşească o infracţiune;

k) făptuitorul a participat la săvârşirea infracţiunii în calitate de organizator;

l) făptuitorul a săvârşit infracţiunea în colaborare cu o putere străină sau cu un funcţionar străin; sau

m) făptuitorul a fost condamnat anterior pentru o infracţiune; luând în considerare natura infracţiunii pentru care a fost condamnat anterior, instanţa poate decide să nu o considere drept o circumstanţă agravantă.

§ 38

(1) Circumstanţa care, potrivit legii, este elementul constitutiv al unei infracţiuni nu poate fi considerată circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă, circumstanţă care justifică aplicarea unei pedepse mai mici decât pedeapsa minimă prevăzută de lege sau circumstanţă care justifică aplicarea unei pedepse mai mari.

(2) Atunci când stabileşte tipul şi gradul de severitate al pedepsei, instanţa ia în considerare ponderea şi importanţa relativă a circumstanţelor atenuante şi circumstanţelor agravante.

(3) În cazul în care circumstanţele atenuante au un caracter preponderent, limita maximă a pedepsei prevăzute de lege se reduce cu o treime.

(4) În cazul în care circumstanţele agravante au un caracter preponderent, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o treime.

(5) În cazul comiterii repetate a unei infracţiuni, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, iar dispoziţiile de la alin. (4) nu se aplică.

(6) În cazul comiterii repetate a unei infracţiuni deosebit de grave, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege se majorează cu două treimi, iar dispoziţiile de la alin. (4) şi (5) nu se aplică.

(7) Dispoziţiile de la alin. (4)-(6) nu se aplică atunci când instanţa aplică o pedeapsă pentru concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni în conformitate cu § 41 alin. (2) sau § 42, dacă aplicarea simultană a acestor dispoziţii ar fi nejustificat de severă faţă de persoana condamnată.

(8) Limita maximă a pedepsei poate fi redusă, iar limita minimă a pedepsei poate fi majorată în cazurile prevăzute la alin. (3)-(6) doar în intervalul de pedeapsă prevăzut de lege pentru astfel de situaţii; baza pentru reducerea sau majorarea pedepsei este diferenţa dintre pedeapsa maximă prevăzută de lege şi cea minimă. Limita maximă a pedepsei prevăzute de lege nu poate fi redusă, iar limita minimă a pedepsei prevăzute de lege nu poate fi majorată în cazul infracţiunilor care, în conformitate cu Partea specială a prezentei legi, se sancţionează cu o pedeapsă cu închisoarea de 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă.

§ 39

Reducerea pedepsei privative de libertate în situaţii excepţionale

(1) În cazul în care, date fiind circumstanţele cauzei sau situaţia personală a făptuitorului, instanţa consideră că aplicarea unei pedepse privative de libertate în conformitate cu prezenta lege ar fi nejustificat de severă şi că o pedeapsă cu o durată mai scurtă este suficientă pentru a proteja societatea, aceasta poate reduce durata pedepsei cu închisoarea sub limita minimă prevăzută în prezenta lege.

(2) De asemenea, instanţa poate reduce durata pedepsei cu închisoarea sub limita minimă prevăzută în prezenta lege şi în cazul unei persoane condamnate

a) pentru pregătirea în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave sau pentru tentativă, dacă consideră că, având în vedere natura şi gravitatea actelor pregătitoare sau ale tentativei, o pedeapsă privativă de libertate în conformitate cu prezenta lege ar fi nejustificat de severă, iar o pedeapsă cu o durată mai scurtă este suficientă pentru a proteja societatea;

b) care a contribuit în mod semnificativ la descoperirea unei infracţiuni săvârşite în interesul unui grup infracţional organizat sau al unui grup terorist sau care a contribuit la prevenirea săvârşirii unei infracţiuni pe care o altă persoană a pregătit-o sau a încercat să o comită în interesul unui grup infracţional organizat sau al unui grup terorist, prin denunţarea acţiunilor acestor persoane autorităţilor competente în materie penală şi furnizarea unor informaţii pe care acestea nu le-ar fi putut obţine prin alte mijloace, dând astfel autorităţilor posibilitatea de a preveni sau atenua consecinţele infracţiunii, de a identifica sau condamna făptuitorii şi de a obţine dovezi privind săvârşirea infracţiunii în vederea condamnării membrilor unui grup infracţional organizat sau ai unui grup terorist;

c) care a săvârşit o infracţiune într-o stare de sănătate precară, dacă instanţa consideră că, având în vedere starea de sănătate a persoanei în cauză, scopul de a proteja societatea poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse reduse şi obligarea la tratament medical ca măsură de siguranţă; instanţa poate aplica o pedeapsă redusă concomitent cu măsura obligării la tratament medical fără a avea obligaţia de a respecta limitările prevăzute la alin. (3).

d) în cadrul unei proceduri în care se încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei; sau

e) care a avut o contribuţie deosebit de importantă la descoperirea infracţiunii de corupţie prevăzută la § relevante din Capitolul opt, Titlul trei din prezenta lege, infracţiunii de creare, conducere sau susţinere a unui grup infracţional organizat prevăzută la § 296, sau a infracţiunii de creare, conducere sau susţinere a unui grup terorist prevăzută la § 297, sau care a contribuit la descoperirea unei infracţiuni deosebit de grave săvârşite de membrii unui grup infracţional organizat sau ai unui grup terorist sau la identificarea sau condamnarea persoanelor care au comis astfel de infracţiuni prin furnizarea unor dovezi în acest sens în cadrul urmăririi penale, dacă instanţa consideră că, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, scopul aplicării pedepsei poate fi atins şi printr-o pedeapsă redusă; pedeapsa privativă de libertate nu poate fi redusă sub limita minimă în cazul unei persoane care a organizat, instigat sau comandat săvârşirea unei infracţiuni grave, în legătură cu care a prezentat probe în cadrul urmăririi penale.

(3) Cu toate acestea, atunci când se ia în considerare o pedeapsă cu o durată mai scurtă decât cea prevăzută de lege, instanţa nu poate aplica

a) o pedeapsă privativă de libertate de mai puţin de douăzeci de ani dacă o persoană este condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de omor cu premeditare prevăzută de § 144 alin. (3), genocid prevăzută de § 418 alin. (3), terorism şi anumite forme de participare la terorism prevăzută de § 419 alin. (3) şi (4), crime împotriva umanităţii prevăzută de § 425 alin. (2) sau atrocităţi de război prevăzută de § 433 alin. (2);

b) o pedeapsă privativă de libertate de mai puţin de opt ani dacă Partea specială a prezentei legi prevede o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin cincisprezece ani;

c) o pedeapsă privativă de libertate de mai puţin de cinci ani dacă Partea specială a prezentei legi prevede o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin zece ani;

d) o pedeapsă privativă de libertate de mai puţin de doi ani dacă Partea specială a prezentei legi prevede o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin cinci ani;

e) o pedeapsă privativă de libertate de mai puţin de şase luni dacă Partea specială a prezentei legi prevede o pedeapsă cu închisoarea de mai puţin de cinci ani;

f) interzicerea desfăşurării anumitor activităţi, interzicerea stabilirii domiciliului într-o anumită localitate sau expulzarea pentru o perioadă de mai puţin de şase luni.

(4) În procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa poate aplica o pedeapsă privativă de libertate cu o treime mai mică decât pedeapsa minimă prevăzută de lege sau, în cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1) alin. (3) litera a, o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin douăzeci de ani.

§ 40

Renunţarea la aplicarea pedepsei

(1) Instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni de gravitate redusă care nu a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală gravă a victimei dacă

a) făptuitorul recunoaşte că a săvârşit infracţiunea, arată că regretă în mod sincer săvârşirea acesteia şi depune eforturi reale pentru a se îndrepta şi dacă, având în vedere natura infracţiunii şi conduita anterioară a făptuitorului, este de aşteptat, în mod rezonabil, ca judecarea cauzei să fie suficientă prin ea însăşi pentru a asigura îndreptarea făptuitorului;

b) instanţa acceptă asigurarea privind îndreptarea făptuitorului şi consideră că, având în vedere influenţa educaţională a persoanei care oferă o asemenea asigurare, nu este necesară aplicarea pedepsei; sau

c) făptuitorul a săvârşit infracţiunea într-o stare de sănătate precară, iar instanţa consideră că obligarea la tratament medical este mai indicată pentru atingerea scopului de a proteja societatea şi a îndrepta făptuitorul decât aplicarea pedepsei; prezenta dispoziţie nu se aplică dacă starea de sănătate precară a făptuitorului a fost provocată de el însuşi sub influenţa unei substanţe care creează dependenţă.

(2) Persoana faţă de care instanţa a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în conformitate cu alin. (1) este tratată ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnată.

§ 41

Pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni

(1) În cazul condamnării unei persoane pentru două sau mai multe infracţiuni săvârşite printr-o singură acţiune sau inacţiune, instanţa aplică pedeapsa prevăzută de dispoziţia legală aplicabilă acelei infracţiuni care se sancţionează cu pedeapsa cea mai grea. Concomitent cu pedeapsa aplicată în temeiul dispoziţiei menţionate, instanţa poate aplica şi o pedeapsă de alt tip, ca parte a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni dacă una dintre infracţiunile săvârşite este sancţionabilă cu o astfel de pedeapsă. În cazul în care limitele de pedeapsă prevăzute în ghidul de stabilire a pedepselor individuale variază, pedeapsa minimă cu închisoarea pentru concursul de infracţiuni va fi reprezentată de pedeapsa cea mai grea.

(2) În cazul condamnării unei persoane pentru săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni cu intenţie săvârşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni, limita superioară a pedepsei aplicabile infracţiunii care se sancţionează cu pedeapsa cea mai grea se majorează cu o treime. Instanţa va stabili o pedeapsă cu închisoarea din jumătatea superioară a acestui intervalul de pedeapsă prevăzut de lege. Pedeapsa maximă nu poate depăşi 25 de ani de închisoare, iar în cazul minorilor nu poate depăşi limita prevăzută la § 117 alin. (1) şi (3). Concomitent cu pedeapsa cu închisoarea, instanţa poate aplica şi o pedeapsă complementară ca parte a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, dacă una dintre infracţiunile săvârşite este sancţionabilă cu o astfel de pedeapsă.

(3) În cazul condamnării unei persoane pentru o altă faptă penală, care este componentă a infracţiunii continuate, în cazul în care respectiva faptă penală a fost deja judecată de o instanţă de fond, care a pronunţat o hotărâre; instanţa va anula decizia anterioară, care a stabilit vinovăţia pentru infracţiunea continuată şi a contopit infracţiunile săvârşite, acea hotărâre fiind cea care a stabilit pedeapsa principală de aplicat precum şi pedepsele complementare care îşi au temeiul în decizia de stabilire a vinovăţiei mai sus menţionată. Instanţa, fiind obligată să ţină cont de faptele constatate în hotărârea anulată, va lua din nou o decizie cu privire la vinovăţia în cazul infracţiunii continuate care să includă şi noua faptă penală comisă, sau cu privire la contopirea infracţiunilor penale, precum şi cu privire la pedeapsa finală aplicată pentru infracţiunea continuată, care nu poate să fie mai mică decât pedeapsa aplicată prin hotârârea judecătorească anterioară. Instanţa poate decide, de asemenea, cu privire la pedepsele complementare, care îşi pot avea temeiul în constatarea vinovăţiei. În cazul în care se aplică o pedeapsă pentru mai multe infracţiuni penale săvârşite în concurs, se vor aplica în consecinţă prevederile alin. (1) şi (2) ale § 42 şi 43.

§ 42

Pedeapsa în caz de pluralitate de infracţiuni

(1) În cazul condamnării unei persoane pentru o infracţiune pe care a comis-o înainte ca o instanţă de fond să pronunţe o hotărâre de condamnare cu privire la o altă infracţiune comisă de acelaşi autor, instanţa va aplica o pedeapsă în caz de pluralitate de infracţiuni în conformitate cu regulile de stabilire a pedepselor pentru concurs de infracţiuni.

(2) Instanţa va însoţi pronunţarea unei pedepse în caz de pluralitate de infracţiuni de anularea hotărârii anterioare, în cazul în care autorul a fost condamnat prin aceasta, şi va anula şi toate pedepsele complementare respectivei condamnări, dacă acestea au fost desfiinţate prin noua hotărâre de condamnare. Pedeapsa în caz de pluralitate de infracţiuni nu poate fi mai mică decât pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară. În cazul pronunţării unei pedepse în caz de pluralitate de infracţiuni, instanţa va stabili, de asemenea, o pedeapsă complementară de retragere a decoraţiilor şi diplomelor de onoare, degradare militară sau pierdere a altor grade, confiscarea proprietăţilor, sancţiunea pecuniară, confiscarea unui anumit bun sau interzicerea desfăşurării anumitor activităţi dacă hotărârea anterioară a inclus o astfel de pedeapsă cu pierderea drepturilor şi dacă nu se aduce astfel atingere prevederilor § 34 alin. (7).

(3) Prevederile referitoare la stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni nu se vor aplica în cazul în care, dată fiind natura condamnării sale anterioare, se consideră că persoana nu a suferit nici o condamnare.

§ 43

Pedeapsa în caz de recidivă

În cazul în care instanţa condamnă o persoană pentru o infracţiune săvârşită înainte de terminarea executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre anterioară şi aplică acelaşi tip de pedeapsă, pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune împreună cu fracţiunea neexecutată din pedeapsa anterioară nu pot depăşi limita maximă prevăzută de prezenta lege. Dacă una dintre pedepsele aplicate este o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsa maximă nu poate să depăşească 25 de ani de închisoare sau închisoarea pe viaţă.

§ 44

Renunţarea la aplicarea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni sau recidivă

Instanţa dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni conform § 42 sau a pedepsei în caz de recidivă conform § 43, dacă consideră că aplicarea pedepsei aplicate printr-o hotărâre anterioară este suficientă pentru a asigura protejarea societăţii şi îndreptarea făptuitorului.

§ 45

Computarea perioadei în care a fost aplicată o măsură preventivă privativă de libertate sau a perioadei în care a fost executată o pedeapsă din durata pedepsei ce urmează a fi aplicată

(1) În cazul în care o acţiune penală desfăşurată împotriva unui persoane supuse unei măsuri preventive privative de libertate are ca rezultat pronunţarea unei pedepse, perioada în care persoana în cauză a fost supusă măsurii preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei ce urmează a fi aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni dacă, având în vedere natura pedepsei, acest lucru este posibil. Aceeaşi dispoziţie se aplică şi atunci când instanţa dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni sau recidivă.

(2) Dacă o persoană faţă de care o instanţă sau o altă autoritate a dispus aplicarea unei pedepse este condamnată din nou pentru aceeaşi infracţiune, pedeapsa pe care a executat-o deja se scade din durata pedepsei ce urmează a fi aplicată dacă, având în vedere natura pedepsei, acest lucru este posibil. Aceeaşi dispoziţie se aplică şi în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni.

(3) Dacă scăderea perioadei în care a fost aplicată o măsură preventivă privativă de libertate sau a perioadei în care a fost executată o pedeapsă, din durata pedepsei ce urmează a fi aplicată nu este posibilă în conformitate cu alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare acest fapt atunci când decide cu privire la tipul şi/sau durata pedepsei.

(4) Instanţa urmează aceleaşi principii şi în cazul în care făptuitorul a fost supus unei măsuri preventive privative de libertate într-o ţară străină sau în cazul în care i s-a aplicat o pedeapsă pentru aceeaşi infracţiune de către o autoritate dintr-o ţară străină.

Titlul trei

Aplicarea şi executarea pedepselor individuale

§ 46

Pedeapsa cu închisoarea

Pedeapsa cu închisoarea poate fi aplicată sub forma unei pedepse pe o durată determinată de cel mult douăzeci şi cinci de ani sau sub forma închisorii pe viaţă.

§ 47

Închisoarea pe viaţă

(1) Instanţa poate aplica pedeapsa închisorii pe viaţă doar în cazul infracţiunilor prevăzute în Partea specială a prezentei legi. Instanţa poate aplica pedeapsa închisorii pe viaţă numai dacă

a) aplicarea acestui tip de pedeapsă este necesară pentru a asigura protejarea eficientă a societăţii, şi

b) nu este de aşteptat ca făptuitorul să se îndrepte prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai mică de 25 de ani.

(2) Atunci când condamnă o persoană pentru infracţiunea de omor cu premeditare prevăzută de § 144, omor prevăzută de § 145, vătămare corporală prevăzută de § 155, fabricare şi posesie ilegală de substanţe narcotice şi psihotrope, de otrăvuri sau precursori ai acestora şi traficarea de astfel de substanţe prevăzută de § 172 alin. (2), (3) sau (4), trafic de persoane prevăzută de § 179, răpire şi trafic de minori prevăzută de § 180 alin. (2) sau (3) sau § 181, luare de ostatici prevăzută de § 185, răpire internaţională prevăzută de § 187, tâlhărie prevăzută de § 188, extorcare prevăzută de § 189 alin. (2), (3) sau (4), constrângerea prevăzută de § 190 sau § 191 alin. (2), (3) sau (4), viol prevăzută de § 199, agresiune sexuală prevăzută de § 200, abuz sexual prevăzută de § 201 alin. (2) sau (3), lovirea unei persoane apropiate sau a unei persoane încredinţate spre întreţinere prevăzută de § 208, punerea în pericol a siguranţei publice prevăzută de § 284, punerea în pericol a siguranţei unei aeronave sau a unei nave prevăzută de § 291, deturnarea unei aeronave către o ţară străină prevăzută de § 293, crearea, conducerea şi susţinerea unui grup infracţional organizat prevăzută de § 296, crearea, conducerea şi susţinerea unui grup terorist prevăzută de § 297, răspândirea terorii prevăzută de § 313 sau 314, trecerea frontierei de stat prin recurgerea la acte violente prevăzută de § 354 alin. (2), (3) sau (4), facilitarea trecerii frauduloase a frontierei de stat prevăzută de § 355 alin. (3), (4) sau (5), producerea de materiale pornografice cu minori prevăzută de § 368, genocid prevăzută de § 418, terorism şi anumite forme de participare la terorism prevăzută de § 419 sau crime împotriva umanităţii prevăzută de § 425, şi când persoana în cauză a mai primit două pedepse cu închisoarea cu executare pentru astfel de infracţiuni, instanţa dispune închisoarea pe viaţă dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alin. (1). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, instanţa aplică o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă de 25 de ani în absenţa unor circumstanţe importante de natură să împiedice aplicarea unei astfel de pedepse. Cu toate acestea, instanţa nu poate aplica unei astfel de persoane o pedeapsă cu închisoarea de mai puţin de 20 de ani.

§ 48

Individualizarea executării pedepsei cu închisoarea

(1) Pedeapsa cu închisoarea se execută în instituţii de corecţie şi de reeducare (denumite în continuare „instituţii corecţionale”) care, în funcţie de nivelul de securitate, se împart în instituţii de securitate minimă, medie sau maximă.

(2) De regulă, instanţa dispune ca persoana condamnată să execute pedeapsa cu închisoarea într-o instituţie corecţională

a) de securitate minimă dacă, pe parcursul perioadei de zece ani care precedă săvârşirea infracţiunii, persoana în cauză nu a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie;

b) de securitate medie dacă, pe parcursul perioadei de zece ani care precedă săvârşirea infracţiunii, persoana în cauză a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie; condamnarea anterioară nu este luată în considerare dacă persoana în cauză este considerată reabilitată.

(3) Instanţa dispune ca persoana condamnată să execute pedeapsa cu închisoarea într-o instituţie corecţională de maximă securitate

a) dacă persoana în cauză a fost condamnată la închisoare pe viaţă; sau

b) dacă persoana în cauză a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă.

(4) Instanţa poate decide ca o persoană condamnată să execute pedeapsa într-o instituţie corecţională din altă categorie decât cea prevăzută la alin. (2) dacă consideră că, având în vedere gravitatea infracţiunii, precum şi gradul şi natura disfuncţionalităţii persoanei condamnate, îndreptarea şi reeducarea acesteia pot fi mai bine asigurate într-o instituţie corecţională din altă categorie. Instanţa poate dispune executarea pedepsei într-o instituţie corecţională de securitate minimă chiar dacă persoana condamnată a executat, pe parcursul perioadei de zece ani care precedă săvârşirea infracţiunii, o pedeapsă cu închisoarea pentru o infracţiune de gravitate redusă săvârşită cu intenţie. Cu toate acestea, o persoană condamnată la închisoare pe viaţă sau o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea de peste cincisprezece ani pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave nu poate executa pedeapsa într-o instituţie corecţională de securitate minimă sau medie.

(5) Atunci când se pronunţă asupra executării pedepsei într-o instituţie corecţională de securitate minimă, medie sau maximă, instanţa nu este obligată să aplice dispoziţiile de la alin. (2) şi (3) în cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei sau în cazul în care pedeapsa cu închisoarea este redusă sub limita minimă în conformitate cu § 39 alin. (2) litera b).

Suspendarea executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare

§ 49

(1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei cu închisoarea dacă pedeapsa cu închisoarea nu depăşeşte doi ani şi dacă

a) luând în considerare situaţia personală a făptuitorului, în special circumstanţele de viaţă şi cele profesionale anterioare săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţele cauzei, instanţa apreciază, în mod rezonabil, că protejarea societăţii şi asigurarea îndreptării făptuitorului sunt posibile chiar dacă pedeapsa nu este executată; sau

b) instanţa acceptă asigurarea privind îndreptarea făptuitorului şi consideră că, având în vedere influenţa educaţională a persoanei care oferă o asemenea asigurare, nu este necesară executarea pedepsei cu închisoarea.

(2) Instanţa nu aplică dispoziţiile de la alin. (1) atunci când condamnă o persoană pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie pe parcursul termenului de încercare al suspendării executării unei pedepse cu închisoarea sau pe parcursul termenului de încercare al liberării condiţionate în cazul unei pedepse cu închisoarea.

§ 50

(1) Suspendarea pedepsei cu închisoarea înseamnă că executarea pedepsei cu închisoarea de către persoana condamnată se suspendă condiţionat pe durata termenului de încercare cuprins între un an şi cinci ani. Termenul de încercare începe să curgă din prima zi după data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare.

(2) Atunci când consideră necesar, instanţa poate impune persoanei liberate condiţionat restricţiile şi obligaţiile prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4) în scopul de a o încuraja să respecte standardele de conduită stabilite. De asemenea, instanţa obligă de regulă persoana liberată condiţionat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

(3) Partea din termenul de încercare pe parcursul căreia persoana care a primit o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare respectă normele de conduită impuse este luată în considerare în stabilirea unui nou termen de încercare în cazul unei pedepse cu închisoarea cu suspendare pentru o infracţiune identică sau în caz de concurs de infracţiunisau pluralitate de infracţiuni.

(4) În cazul în care persoana liberată condiţionat se conformează normelor de conduită stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse, instanţa pronunţă o hotărâre prin care afirmă că persoana condamnată a dovedit că s-a îndreptat. În caz contrar, instanţa poate dispune, înainte de împlinirea termenului de încercare, executarea restului de pedeapsă. În cazuri excepţionale, instanţa poate decide să nu revoce suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, deşi conduita persoanei condamnate pe durata termenului de încercare justifică o astfel de revocare, şi poate dispune totodată

a) punerea persoanei condamnate sub supraveghere;

b) dacă este cazul, prelungirea termenului de încercare cu cel mult doi ani, fără a se putea însă depăşi limita superioară a termenului de încercare menţionată la alin. (1); sau

c) impunerea anumitor limitări şi obligaţii rezonabile prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4) care nu au fost impuse anterior, în scopul de a determina persoana respectivă să ducă o viaţă obişnuită.

(5) În cazul în care instanţa nu pronunţă hotărârea menţionată la alin. (4) în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare, fără ca persoana aflată în termenul de încercare să fi împiedicat prin conduita sa pronunţarea unei astfel de hotărâri, se consideră că persoana în cauză s-a îndreptat.

(6) Se consideră că persoana aflată în termenul de încercare s-a îndreptat şi în cazul în care instanţa nu pronunţă hotărârea menţionată la alin. (4) în termen de doi ani de la împlinirea termenului de încercare, fără ca persoana în cauză să fi împiedicat pronunţarea unei astfel de hotărâri prin conduita sa, atunci când persoana condamnată este urmărită penal pentru o altă infracţiune pe parcursul termenului de încercare.

(7) Dacă instanţa hotărăşte că persoana aflată în termenul de încercare a dovedit că s-a îndreptat sau dacă se consideră aceasta s-a îndreptat, persoana în cauză este tratată ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnată.

(8) Dacă instanţa revocă suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare şi dispune executarea pedepsei, aceasta se pronunţă şi asupra modului de executare a pedepsei.

§ 51

Suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare

(1) Instanţa poate dispune, în condiţiile menţionate la § 49 alin. (1), suspendarea executării pedepsei cu închisoarea când pedeapsa cu închisoarea nu depăşeşte trei ani dacă dispune totodată punerea sub supraveghere a persoanei condamnate pe durata termenului de încercare. Dispoziţia prevăzută la § 49 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Atunci când dispune punerea sub supraveghere a persoanei condamnate, instanţa dispune totodată un termen de încercare cu o durată între un an şi cinci ani. Termenul de încercare începe să curgă din prima zi după data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea, instanţa impune persoanei condamnate anumite restricţii şi obligaţii care decurg din punerea sub supraveghere pe durata termenului de încercare.

(3) Restricţiile constau, în special, în interdicţii privind

a) participarea la evenimente sportive sau la alte evenimente publice de amploare;

b) consumarea băuturilor alcoolice sau a altor substanţe care creează dependenţă;

c) întâlnirea cu anumite persoane care au influenţă negativă asupra condamnatului sau care au fost coautori la infracţiune sau care au participat sub altă formă la săvârşirea acesteia;

d) prezenţa în anumite locuri sau spaţii în care a fost săvârşită infracţiunea;

e) jocurile de noroc, jocurile mecanice şi pariurile.

(4) Obligaţiile rezultă, în special, din ordine prin care i se cere persoanei condamnate

a) să nu se apropie la o distanţă de mai puţin de cinci metri de persoana vătămată şi să nu se afle în apropierea locuinţei acesteia;

b) să părăsească apartamentul sau casa în care locuieşte ilegal sau pe care a ocupat-o ilegal;

c) să repare, pe parcursul termenului de încercare, prejudiciul cauzat prin infracţiune;

d) să achite, pe parcursul termenului de încercare, datoria sau pensia de întreţinere cu a cărei plată a rămas în urmă;

e) să ceară scuze persoanei vătămate public sau în persoană;

f) să obţină o calificare profesională sau să participe la un curs de recalificare pe parcursul termenului de încercare;

g) să urmeze un program de formare a competenţelor sociale sau alt program educaţional la sfatul consilierului de probaţiune şi mediere sau al unei alte persoane specializate;

h) să se supună unui tratament pentru abuzul de substanţe care creează dependenţă, cu excepţia cazului în care persoana condamnată a fost deja obligată să urmeze un tratament medical;

i) să urmeze şedinţe de psihoterapie sau să apeleze la servicii de consiliere psihologică pe parcursul termenului de încercare;

j) să se angajeze sau să dovedească că a căutat în mod activ un loc de muncă pe parcursul termenului de încercare.

(5) Persoana aflată în termenul de încercare faţă de care se dispune punerea sub supraveghere are obligaţia de a se supune supravegherii efectuate de un consilier de probaţiune şi mediere.

(6) Termenul de încercare prevăzut la alin. (2) nu se aplică executării altor pedepse impuse concomitent cu punerea sub supraveghere.

(7) Partea din termenul de încercare pe parcursul căreia persoana pusă sub supraveghere duce o viaţă obişnuită, se conformează condiţiilor de supraveghere stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse de către instanţă, este luată în considerare în stabilirea unui nou termen de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru o infracţiune identică sau în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni.

§ 52

(1) Dacă pe durata termenului de încercare persoana condamnată duce o viaţă obişnuită, se conformează condiţiilor de supraveghere stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse, instanţa pronunţă o hotărâre prin care afirmă că persoana condamnată a dovedit că s-a îndreptat. În caz contrar, instanţa poate dispune, înainte de împlinirea termenului de încercare, executarea restului de pedeapsă. În cazuri excepţionale, instanţa poate decide să nu revoce suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deşi conduita persoanei condamnate pe durata termenului de încercare justifică o astfel de revocare, şi poate totodată dispune

a) dacă este cazul, prelungirea duratei supravegherii cu cel mult doi ani, fără a se putea însă depăşi limita superioară a duratei supravegherii prevăzută la § 51 alin. (2); sau

b) impunerea anumitor limitări şi obligaţii rezonabile care nu au fost impuse anterior.

(2) În cazul în care instanţa nu pronunţă hotărârea menţionată la alin. (1) în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare, fără ca persoana aflată în termenul de încercare să fi împiedicat pronunţarea unei astfel de hotărâri prin conduita sa, se consideră că persoana în cauză s-a îndreptat.

(3) Se consideră că persoana aflată în termenul de încercare a dovedit că s-a îndreptat şi în cazul în care instanţa nu pronunţă hotărârea menţionată la alin. (1) în termen de doi ani de la împlinirea termenului de încercare, fără ca persoana în cauză să fi împiedicat pronunţarea unei astfel de hotărâri prin conduita sa, atunci când persoana condamnată este urmărită penal pentru o altă infracţiune pe parcursul termenului de încercare.

(4) Dacă instanţa hotărăşte că persoana aflată în termenul de încercare a dovedit că s-a îndreptat sau dacă se consideră că aceasta s-a îndreptat, persoana în cauză este tratată ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnată.

(5) Dacă instanţa revocă suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare şi dispune executarea pedepsei, aceasta se pronunţă şi asupra modului de executare a pedepsei.

§ 53

Arestul la domiciliu

(1) Instanţa poate aplica persoanei care a săvârşit o infracţiune de gravitate redusă pedeapsa arestului la domiciliu pe o perioadă de până la un an.

(2) În timpul executării pedepsei arestului la domiciliu, persoana condamnată este obligată, pe perioada stabilită de instanţă, să rămână în locuinţa sa şi în incintele adiacente acesteia, să ducă o viaţă obişnuită şi, dacă instanţa dispune această măsură, să se supună supravegherii prin dispozitive electronice de monitorizare.

(3) În timpul executării pedepsei arestului la domiciliu, persoana condamnată îşi poate părăsi locuinţa numai cu consimţământul prealabil al consilierului de probaţiune şi mediere sau al autorităţii responsabile pentru supravegherea sa prin intermediul unor dispozitive tehnice, şi numai din motive de urgenţă şi pentru o perioadă absolut necesară. Această perioadă este luată în considerare atunci când se calculează durata executării pedepsei.

(4) În cazul în care persoana condamnată nu respectă condiţiile menţionate la alin. (2), instanţa înlocuieşte pedeapsa arestului la domiciliu cu pedeapsa închisorii cu executare, echivalând două zile din partea neexecutată din arestul la domiciliu cu o zi de pedeapsă cu închisoarea şi pronunţându-se, de asemenea, asupra modului de executare a pedepsei.

Prestarea unei munci în folosul comunităţii

§ 54

În cazul pronunţării unei hotărâri privind săvârşirea unei infracţiuni de gravitate redusă care, în conformitate cu prezenta lege, se sancţionează cu o pedeapsă cu închisoarea de cel mult cinci ani, instanţa poate impune persoanei condamnate, cu consimţământul acesteia, prestarea unei munci în folosul comunităţii cu o durată de cel puţin 40 de ore şi de cel mult 300 de ore.

§ 55

(1) Persoana condamnată este obligată să presteze munca în folosul comunităţii în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Instanţa poate impune persoanei condamnate, dacă este cazul, restricţiile şi obligaţiile prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4) în scopul de a o încuraja să ducă o viaţă obişnuită. De asemenea, instanţa impune persoanei condamnate obligaţia de a repara, în măsura posibilităţilor, prejudiciul cauzat prin infracţiune. În durata executării muncii în folosul comunităţii nu intră perioada în care persoana condamnată

a) nu a putut presta o muncă în folosul comunităţii din cauza unei boli temporare sau din cauză că, în perioada respectivă, nu i-a fost încredinţată nicio sarcină legată de munca în folosul comunităţii;

b) a efectuat serviciul militar obligatoriu sau un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;

c) a locuit în străinătate;

d) a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate sau a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârşirea unei alte infracţiuni.

(2) Instanţa nu impune prestarea unei munci în folosul comunităţii dacă persoana condamnată se află în concediu medical de lungă durată sau dacă este o persoană cu handicap.

(3) Persoana condamnată are obligaţia de a efectua munca în folosul comunităţii personal şi în timpul liber, fără a fi remunerată.

(4) Dacă persoana condamnată nu reuşeşte să ducă o viaţă obişnuită sau dacă nu reuşeşte, din motive ce i se pot imputa, să efectueze munca în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de instanţă sau dacă nu respectă restricţiile şi nu îndeplineşte obligaţiile impuse prin hotărârea de condamnare, instanţa înlocuieşte prestarea unei munci în folosul comunităţii sau partea neexecutată din munca în folosul comunităţii cu pedeapsa închisorii cu executare, echivalând două ore din partea neexecutată din munca în folosul comunităţii cu o zi de pedeapsă şi pronunţându-se, de asemenea, asupra modului de executare a pedepsei.

(5) Instanţa poate dispune renunţarea la executarea muncii în folosul comunităţii dacă, în timpul executării pedepsei, persoana condamnată intră în concediu medical de lungă durată sau dobândeşte un handicap permanent din motive ce nu i se pot imputa.

Amenda

§ 56

(1) Instanţa poate aplica o pedeapsă cu amenda de cel puţin 5.000 SKK şi de nu mai mult de 10.000.000 SKK unei persoane care săvârşit cu intenţie o infracţiune prin care a obţinut sau a încercat să obţină beneficii materiale.

(2) În cazul în care condiţiile menţionate la alin. (1) nu sunt îndeplinite, instanţa poate dispune aplicarea pedepsei amenzii pentru o infracţiune de gravitate redusă dacă, având în vedere natura infracţiunii şi posibilităţile de îndreptare ale făptuitorului, decide să nu aplice o pedeapsă privativă de libertate.

(3) Ţinând cont de cuantumul amenzii, de situaţia personală a făptuitorului şi de situaţia sa materială, instanţa poate să dispună eşalonarea plăţii amenzii în rate lunare. De asemenea, instanţa stabileşte cuantumul ratei lunare şi termenul limită pentru achitarea integrală a amenzii, care nu poate depăşi un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

(4) Amenda pe care persoana condamnată a plătit-o deja se ia în considerare atunci când instanţa aplică o nouă pedeapsă cu amenda pentru aceeaşi infracţiune sau o pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni.

(5) Instanţa nu aplică pedeapsa amenzii dacă achitarea acesteia împiedică persoana condamnată să plătească despăgubirile datorate pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune.

§ 57

(1) La stabilirea cuantumului amenzii, instanţa ţine seama de situaţia personală a făptuitorului şi de situaţia sa materială. Instanţa nu optează pentru aplicarea pedepsei amenzii dacă este evident că amenda nu poate fi achitată.

(2) Sumele provenite din amenzi constituie venit la bugetul de stat.

(3) Pe lângă pedeapsa cu amenda, instanţa prevede alternativ o pedeapsă cu închisoarea de până la cinci ani, care se execută în cazul în care persoana condamnată nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii. Pedeapsa prevăzută alternativ împreună cu pedeapsa închisorii aplicată de către instanţă nu pot depăşi limita prevăzută de lege.

(4) Dacă pedeapsa alternativă ar depăşi limita prevăzută la alin. (3) sau dacă pedeapsa amenzii este aplicată concomitent cu pedeapsa închisorii pe viaţă, instanţa nu prevede o pedeapsă alternativă.

Confiscarea de proprietăţi

§ 58

(1) Având în vedere circumstanţele săvârşirii infracţiunii şi situaţia personală a făptuitorului, instanţa poate dispune confiscarea de proprietăţi faţă de o persoană pe care o condamnă la închisoare pe viaţă sau la o pedeapsă cu închisoarea cu executare pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave prin care persoana în cauză a obţinut sau a încercat să obţină beneficii materiale considerabile sau prin care a provocat prejudicii considerabile.

(2) Instanţa dispune confiscarea de proprietăţi şi în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) atunci când condamnă o persoană care a săvârşit infracţiunea de fabricare, deţinere ilicită şi trafic de stupefiante, substanţe psihotrope, otrăvuri sau precursori ai acestora prevăzută la § 172 alin. (2), (3) şi (4) şi la § 173, infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la § 179, infracţiunea de trafic de minori prevăzută la § 180 alin. (2) şi (3) şi la § 181, infracţiunea de extorcare prevăzută la § 189 alin. (2) litera c), infracţiunea de obţinere de foloase prin constrângere prevăzută la § 190 alin. (1), (3), (4) şi (5) şi la § 191 alin. (3) şi (4), infracţiunea de constrângere prevăzută la § 192 alin. (3) şi (4), infracţiunea de spălarea banilor prevăzută la § 231 alin. (2), (3) şi (4) şi la § 232 alin. (3) şi (4), infracţiunea de disimulare a produselor infracţiunii prevăzută la § 233 şi 234, infracţiunea de falsificare, modificare frauduloasă şi fabricarea ilegală de monedă şi titluri de valoare prevăzută la § 270, infracţiunea de punere în circulaţie a instrumentelor monetare şi a titlurilor de valoare false, modificate în mod fraudulos şi fabricate în mod ilegal prevăzută la § 271 alin. (1), infracţiunea de fabricare şi deţinere de instrumente de contrafacere şi falsificare prevăzută la § 272 alin. (2), infracţiunea de neplată a contribuţiilor şi asigurărilor datorate prevăzută la § 277, infracţiunea de neplată a impozitelor datorate prevăzută la § 278 alin. (2) şi (3), infracţiunea de nerespectare a reglementărilor privind măsurile tehnice de stat referitoare la etichetarea bunurilor prevăzută la § 279 alin. (2) şi (3), infracţiunea de creare, conducere şi susţinere a unui grup infracţional organizat prevăzută la § 296, infracţiunea de creare, conducere şi susţinere a unui grup terorist prevăzută la § 297, infracţiunea de răspândire a terorii prevăzută de § 313 şi 314, infracţiunea de luare de mită prevăzută la § 328 alin. (2) şi (3) şi la § 329 alin. (2) şi (3), infracţiunea de dare de mită prevăzută la § 334 alin. (2) şi la § 335 alin. (2), infracţiunea de falsificarea şi modificarea unui instrument public, unei ştampile oficiale, unui sigiliu oficial, unei embleme oficiale şi unei mărci oficiale prevăzută la § 352 alin. (6), infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută la § 355 şi la § 356, infracţiunea de proxenetism prevăzută la § 367 alin. (3), infracţiunea de producere de materiale pornografice cu minori prevăzută de § 368, infracţiunea de răspândire a materialelor pornografice cu minori prevăzută la § 369, infracţiunea de corupere morală prevăzută la § 372 alin. (2) şi (3) sau infracţiunea de terorism şi anumite forme de participare la terorism prevăzută la § 419, dacă persoana care a săvârşit infracţiunea a dobândit proprietatea sau o parte substanţială a acesteia folosind venituri realizate din infracţiuni.

§ 59

(1) Pedeapsa confiscării de bunuri recuperează prejudiciul cauzat în măsura în care, după încheierea procedurii de faliment, persoanei faţă de care s-a dispus executarea pedepsei confiscării de proprietăţi îi aparţin

a) veniturile realizate din valorificarea a proprietăţii;

b) proprietăţile excluse din masa credală;

c) proprietăţile care fac obiectul procedurii de faliment în cazul în care valorificarea activelor nu a avut loc.

(2) Proprietatea confiscată trece în proprietatea statului, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel pe baza unui tratat internaţional cu caracter obligatoriu promulgat de Republica Slovacă.

(3) Hotărârea definitivă prin care se dispune confiscarea de proprietăţi are ca efect încetarea dreptului de proprietate comună pe care soţii îl au asupra proprietăţilor pe care le deţin.

§ 60

Confiscarea de bunuri

(1) Instanţa dispune confiscarea bunurilor

a) folosite la săvârşirea unei infracţiuni;

b) destinate a fi folosite la săvârşirea unei infracţiuni;

c) dobândite prin săvârşirea unei infracţiuni sau ca recompensă pentru săvârşirea unei infracţiuni; sau

d) obţinute de făptuitor în schimbul unor bunuri de tipul celor menţionate la litera c).

(2) Dacă bunurile menţionate la alin. (1) sunt inaccesibile sau neidentificabile sau dacă sunt unite sau contopite cu alte bunuri ale făptuitorului sau ale unei alte persoane care au fost dobândite prin mijloace legale, instanţa poate dispune confiscarea unor bunuri a căror valoare este echivalentă cu valoarea bunurilor menţionate la alin. (1).

(3) Prin bun inaccesibil se înţelege orice bun care a fost distrus, deteriorat, pierdut, furat, adus în stare de neîntrebuinţare, consumat, ascuns, transferat unei alte persoane în scopul excluderii sale din sfera de competenţă a organelor de urmărire penală sau orice bun îndepărtat într-un alt mod sau cuantumul echivalent al costurilor economisite.

(4) Sunt considerate bunuri în sensul alin. (1) şi veniturile realizate din infracţiuni, precum şi orice profituri, dobânzi sau avantaje de altă natură rezultate din astfel de venituri sau bunuri.

(5) Instanţa poate aplica pedeapsa confiscării unor bunuri numai dacă acestea aparţin făptuitorului.

(6) Bunurile confiscate intră în proprietatea statului, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel pe baza unui tratat internaţional cu caracter obligatoriu promulgat de Republica Slovacă.

(7) Dispoziţiile de la alin. (1) nu se aplică dacă

a) victima are dreptul la reparaţie pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, pe care confiscarea bunurilor o face imposibilă;

b) valoarea bunurilor supuse confiscării este, la prima vedere, disproporţionată faţă de gravitatea redusă a infracţiunii; sau

c) instanţa dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

§ 61

Interzicerea desfăşurării anumitor activităţi

(1) Interzicerea desfăşurării anumitor activităţi înseamnă că, pe durata executării pedepsei, persoana condamnată nu are dreptul să exercite o anumită profesie, să ocupe o anumită funcţie sau să desfăşoare o anumită activitate care necesită o autorizaţie specială sau care este reglementată printr-un regulament special.

(2) Instanţa poate dispune interzicerea desfăşurării anumitor activităţi pe o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult zece ani în cazul unei persoane care a săvârşit o infracţiune desfăşurând activităţi de natura celor interzise.

(3) Durata executării pedepsei interzicerii desfăşurării anumitor activităţi nu include perioada în care a fost executată o pedeapsă cu închisoarea. Cu toate acestea, durata executării pedepsei interzicerii desfăşurării anumitor activităţi include perioada anterioară rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a aplicat pedeapsa, perioadă pe parcursul căreia persoanei în cauză i s-a retras, în temeiul unui regulament special, autorizaţia de a desfăşura activitatea care face obiectul interdicţiei, precum şi perioada pe parcursul căreia i s-a interzis desfăşurarea activităţii respective prin decizia unei autorităţi de stat.

(4) Partea din pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi care a fost deja executată se scade din durata unei noi pedepse cu interzicerea desfăşurării anumitor activităţi aplicate persoanei condamnate pentru aceeaşi infracţiune sau din durata pedepsei aplicate în caz concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni.

§ 62

Interzicerea stabilirii domiciliului într-un anumit loc

(1) Interzicerea stabilirii domiciliului într-un anumit loc înseamnă că, pe durata executării pedepsei, persoana condamnată nu are dreptul a de a locui într-o anumită localitate sau într-un anumit district. Dacă intervine o problemă personală urgentă, persoana condamnată trebuie să obţină o autorizaţie pentru a putea vizita localitatea sau districtul în cauză.

(2) Instanţa poate dispune interzicerea stabilirii domiciliului într-un anumit loc pe o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult cinci ani pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni dacă, având in vedere conduita anterioară a făptuitorului şi locul săvârşirii infracţiunii, aplicarea acestei pedepse este necesară pentru a proteja ordinea publică, familia, sănătatea, decenţa şi proprietatea. Instanţa nu poate interzice stabilirea domiciliului în localitatea sau districtul în care persoana condamnată îşi are domiciliul permanent.

(3) Instanţa poate impune persoanei condamnate restricţiile şi obligaţiile prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4) în scopul de a o încuraja să ducă o viaţă obişnuită, cu excepţia cazului în care pedeapsa este aplicată concomitent cu o pedeapsă cu închisoarea cu executare.

(4) Durata executării pedepsei interzicerii stabilirii domiciliului nu include perioada în care a fost executată o pedeapsă cu închisoarea.

(5) Interzicerea stabilirii domiciliului într-un anumit loc nu poate fi aplicată concomitent cu prestarea unei munci în folosul comunităţii în cazul în care o astfel de activitate urmează să se desfăşoare în locul care face obiectul interdicţiei privind stabilirea domiciliului.

§ 63

Pierderea titlurilor şi a distincţiilor onorifice

(1) Pierderea titlurilor şi distincţiilor onorifice înseamnă că persoanei condamnate i se retrag titlurile şi distincţiile onorifice care i-au fost conferite în temeiul unor regulamente distincte.

(2) Instanţa poate aplica pedeapsa pierderii titlurilor şi distincţiilor onorifice atunci când condamnă făptuitorul la o pedeapsă cu închisoarea cu executare cu o durată de peste cinci ani pentru o infracţiune deosebit de gravă.

(3) De asemenea, instanţa poate aplica această pedeapsă concomitent cu o pedeapsă cu închisoarea cu o durată mai scurtă sau cu o altă pedeapsă dacă, având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunii comise, o astfel de pedeapsă este necesară pentru a proteja prestigiul titlurilor sau distincţiilor onorifice conferite înainte de condamnare.

§ 64

Degradarea militară sau pierderea gradelor profesionale

(1) Degradarea militară sau pierderea gradelor profesionale înseamnă că persoanele condamnate care fac parte din forţele armate sunt degradate de la gradul pe care îl deţin la soldat, iar persoanele condamnate care sunt funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, îşi pierd gradul profesional.

(2) Atunci când condamnă o persoană pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie la o pedeapsă cu închisoarea cu executare cu o durată de cel puţin doi ani, instanţa aplică persoanei care deţine un grad militar sau alt grad profesional pedeapsa complementară a degradării militare sau pedeapsa pierderii gradului profesional.

(3) De asemenea, instanţa poate aplica această pedeapsă concomitent cu o pedeapsă cu închisoarea cu o durată mai scurtă sau cu o altă pedeapsă atunci când condamnă o persoană care este membru al forţelor armate sau funcţionar public cu statut special dacă, având în vedere natura infracţiunii comise, aplicarea unei astfel de pedepse este necesară pentru a menţine disciplina şi ordinea în cadrul forţelor armate sau al serviciului public.

§ 65

Expulzarea

(1) Instanţa poate dispune, dacă acest lucru se dovedeşte a fi în interesul securităţii persoanei, proprietăţii sau în orice alt interes, aplicarea pedepsei expulzării de pe teritoriul Republicii Slovace persoanei care a comis o infracţiune şi care nu este cetăţean al Republicii Slovace sau al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau cetăţean al unui stat contractant al Acordului privind Spaţiul Economic European sau o persoană care a primit statutul de azil.

(2) Pedeapsa expulzării nu poate fi impusă unei persoane care a comis o infracţiune

a) dacă nu se poate stabili naţionalitatea persoanei în cauză sau statul de origine din care aceasta a venit în Republica Slovacă;

b) dacă, în statul de returnare, persoana în cauză este expusă unui risc real ca viaţa şi libertatea personală să îi fie puse în pericol din motive legate de rasă, culoare, etnie, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică; această dispoziţie nu se aplică în cazul unei persoane care poate fi considerată, în mod rezonabil, ca fiind periculoasă pentru securitatea Republicii Slovace sau care este condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave;

c) dacă persoana în cauză urmează să fie expulzată într-un stat în care a fost condamnată la pedeapsa cu moartea sau în care se presupune că va fi condamnată la o astfel de pedeapsă în procesul în care este judecată sau care riscă să fie supusă torturii la întoarcerea sa în acel stat.

(3) Instanţa poate aplica pedeapsa expulzării pentru o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult cincisprezece ani.

Titlul patru

Liberarea condiţionată şi suspendarea condiţionată a executării restului din anumite pedepse

Liberarea condiţionată

§ 66

(1) Instanţa poate dispune liberarea condiţionată a unei persoanei care, prin buna sa conduită şi prin îndeplinirea obligaţiilor pe durata executării pedepsei, a demonstrat că s-a îndreptat şi că poate respecta şi pe viitor standardele de conduită impuse şi care

a) a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni de gravitate redusă şi a executat jumătate din durata pedepsei cu închisoarea sau a cărei pedeapsă a fost redusă prin decizia preşedintelui Republicii Slovace;

b) a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni grave şi a executat două treimi din pedeapsa cu închisoarea sau a cărei pedeapsă a fost redusă prin decizia preşedintelui Republicii Slovace.

(2) Atunci când se pronunţă asupra oportunităţii acordării liberării condiţionate, instanţa ţine seama de conduita pe care persoana condamnată a avut-o anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de regimul de corecţie şi reeducare în care persoana în cauză a fost încadrată.

§ 67

(1) Persoana condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave poate fi liberată condiţionat dacă a executat trei sferturi din durata pedepsei aplicate.

(2) Persoana condamnată la închisoare pe viaţă poate fi liberată condiţionat dacă a executat cel puţin 25 de ani de închisoare.

(3) Persoana care a primit mai multe pedepse cu închisoarea pe viaţă nu poate fi liberată condiţionat.

§ 68

(1) Atunci când dispune liberarea condiţionată a unui deţinut, instanţa stabileşte un termen de încercare cu o durată de cel puţin un an şi de cel mult şapte ani. Termenul de încercare începe să curgă de la data liberării condiţionate a persoanei condamnate. Totodată, instanţa poate dispune supravegherea conduitei persoanei condamnate aflate în termenul de încercare pe o perioadă de trei ani şi poate impune persoanei liberate condiţionat restricţii şi obligaţii adecvate în conformitate cu § 51 alin. (3) şi (4).

(2) Dacă persoana liberată condiţionat se conformează standardelor de conduită stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse pe durata termenului de încercare, instanţa pronunţă o hotărâre prin care afirmă că persoana în cauză a dovedit că s-a îndreptat. În caz contrar, instanţa dispune, înainte de împlinirea termenului de încercare, executarea restului de pedeapsă.

(3) Dacă instanţa consideră că persoana liberată a dovedit că s-a îndreptat, pedeapsa se consideră executată de la data liberării condiţionate.

(4) Se consideră că persoana liberată condiţionat a terminat executarea pedepsei de la data liberării condiţionate şi în cazul în care, ca urmare a conduitei avute de persoana condamnată, instanţa nu dispune executarea restului de pedeapsă în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare. Instanţa poate lua o astfel de decizie în termen de doi ani dacă persoana condamnată este urmărită penal pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie pe parcursul termenului de încercare.

(5) Instanţa nu poate acorda în mod repetat liberarea condiţionată din executarea aceleiaşi pedepse.

Suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi

§ 69

(1) După ce persoana condamnată a executat jumătate din durata pedepsei interzicerii desfăşurării anumitor activităţi, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării restului de pedeapsă dacă persoana condamnată dovedeşte prin conduita sa de pe durata executării pedepsei că nu este necesar să continue executarea pedepsei.

(2) Atunci când dispune suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi, instanţa stabileşte un termen de încercare care nu poate depăşi cinci ani şi nu poate fi mai scurt decât restul de pedeapsă. Termenul de încercare începe să curgă din ziua următoare datei rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării restului de pedeapsă.

(3) Hotărârea prin care se dispune suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi poate fi însoţită, dacă instanţa consideră necesar, de impunerea restricţiilor şi obligaţiilor prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4), în scopul de a încuraja persoana condamnată să respecte standardele de conduită stabilite. De regulă, instanţa impune persoanei condamnate obligaţia de a repara, în măsura posibilităţilor, prejudiciul cauzat prin infracţiune sau o parte a acestuia, stabilită de către instanţă.

§ 70

(1) Dacă persoana condamnată faţă de care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi se conformează standardelor de conduită stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse pe durata termenului de încercare, instanţa pronunţă o hotărâre prin care afirmă că persoana în cauză a dovedit că s-a îndreptat. În caz contrar, instanţa dispune, înainte de împlinirea termenului de încercare, executarea restului de pedeapsă.

(2) Dacă instanţa apreciază că persoana condamnată a dovedit că s-a îndreptat, pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi se consideră executată de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării restului de pedeapsă.

(3) Pedeapsa interzicerii desfăşurării anumitor activităţi se consideră executată de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării restului de pedeapsă şi în cazul în care, ca urmare a conduitei avute de persoana condamnată, instanţa nu dispune executarea restului de pedeapsă în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare.

Suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii stabilirii domiciliului într-un anumit loc

§ 71

(1) După ce persoana condamnată a executat jumătate din durata pedepsei interzicerii stabilirii domiciliului, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării restului de pedeapsă dacă persoana condamnată dovedeşte prin conduita sa de pe durata executării pedepsei că nu este necesar să continue executarea pedepsei.

(2) Atunci când dispune suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii stabilirii domiciliului, instanţa stabileşte un termen de încercare care nu poate depăşi cinci ani şi nu poate fi mai scurt decât restul de pedeapsă. Termenul de încercare începe să curgă din ziua următoare datei rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării restului de pedeapsă.

(3) Hotărârea prin care se dispune suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii stabilirii domiciliului poate fi însoţită, dacă instanţa consideră necesar, de impunerea restricţiilor şi obligaţiilor prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4), în scopul de a încuraja persoana condamnată să respecte standardele de conduită stabilite. De regulă, instanţa impune persoanei condamnate obligaţia de a repara, în măsura posibilităţilor, prejudiciul cauzat prin infracţiune sau o parte a acestuia, stabilită de către instanţă.

§ 72

(1) Dacă persoana condamnată faţă de care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării restului din pedeapsa interzicerii stabilirii domiciliului se conformează standardelor de conduită stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse pe durata termenului de încercare, instanţa pronunţă o hotărâre prin care afirmă că persoana condamnată a dovedit că s-a îndreptat. În caz contrar, instanţa poate dispune, înainte de împlinirea termenului de încercare, executarea restului de pedeapsă.

(2) Dacă instanţa apreciază că persoana condamnată a dovedit că s-a îndreptat, pedeapsa interzicerii stabilirii domiciliului se consideră executată de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării restului de pedeapsă.

(3) Pedeapsa interzicerii stabilirii domiciliului se consideră executată de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării restului de pedeapsă şi în cazul în care, ca urmare a conduitei avute de persoana condamnată, instanţa nu dispune executarea restului de pedeapsă în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare.

Titlul cinci

Măsurile de siguranţă

Obligarea la tratament medical ca măsură de siguranţă

§ 73

(1) Instanţa aplică măsura obligării la tratament medical în cazurile prevăzute la § 39 alin. (2) litera c) şi § 40 alin. (1) litera c) sau în cazul în care o persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală nu răspunde penal din cauza stării de iresponsabilitate la momentul săvârşirii faptei, iar aflarea sa în stare libertate este periculoasă.

(2) Instanţa poate aplică măsura obligării la tratament medical şi în cazul în care persoana condamnată

a) a săvârşit o infracţiune având discernământ diminuat, iar aflarea sa în stare libertate este periculoasă,

b) a săvârşit o infracţiune de violenţă împotriva unei persoane apropiate sau a unei persoane pe care o are în îngrijire şi, ţinând seama personalitatea sa, există motive întemeiate pentru a presupune că persoana condamnată va continua să comită astfel de acte violente, sau

c) a săvârşit o infracţiune sub influenţa unor substanţe care creează dependenţă sau din cauza abuzului de astfel de substanţe.

(3) Instanţa nu aplică măsura obligării la tratament medical dacă, având în vedere anumite trăsături de personalitate ale persoanei condamnate, este evident că aplicarea acestei măsuri nu îşi poate atinge scopul.

(4) Instanţa poate aplica măsura obligării la tratament medical concomitent cu o pedeapsă sau în cazul renunţării la aplicarea pedepsei.

§ 74

(1) În cazul în care instanţa aplică măsura obligării la tratament medical concomitent cu o pedeapsă privativă de libertate, aplicarea acestei măsuri începe, de regulă, atunci când persoana condamnată începe executarea pedepsei într-o instituţie corecţională. În alte cazuri, tratamentul medical se efectuează, de regulă, într-o instituţie medicală. Dacă natura bolii şi şansele de vindecare oferă motive suficiente pentru a crede că scopul tratamentului poate fi îndeplinit şi în regim ambulatoriu, instanţa poate aplica acest tip de tratament sau poate înlocui, într-o etapă ulterioară, tratamentul efectuat într-o instituţie cu tratamentul ambulatoriu sau viceversa. Dacă durata detenţiei într-o instituţie corecţională nu este suficient de lungă pentru a îndeplini scopul tratamentului, instanţa poate dispune continuarea tratamentului într-o instituţie sau într-o unitate medicală care oferă servicii medicale în regim ambulatoriu.

(2) Tratamentul medical se acordă atât timp cât este necesar pentru îndeplinirea scopului acestuia. Tratamentul medical impus unei persoane consumatoare de substanţe ce creează dependenţă şi care a săvârşit o infracţiune sub influenţa unor astfel de substanţe, sau din cauza abuzului de astfel de substanţe, poate fi întrerupt dacă devine evident în timpul tratamentului că obiectivul acestuia nu poate fi îndeplinit. Decizia privind încetarea măsurii obligării la tratament medical este luată de instanţă.

(3) Instanţa poate dispune revocarea măsurii obligării la tratament medical dacă temeiurile care au impus luarea acestei măsuri au încetat înainte de începerea tratamentului.

§ 75

Reeducarea ca măsură de siguranţă

Condiţiile de aplicare şi executare a măsurii reeducării sunt reglementate prin dispoziţii speciale referitoare la urmărirea penală a minorilor.

Supravegherea ca măsură de siguranţă

§ 76

(1) Instanţa va dispune măsura supravegherii faţă de o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare pentru o infracţiune deosebit de gravă.

(2) De asemenea, instanţa poate dispune măsura supravegherii faţă de o persoană care a săvârşit cu intenţie o infracţiune cu intenţie atunci când persoana în cauză a executat deja cel puţin două pedepse cu închisoarea pentru aceeaşi infracţiune şi este condamnată din nou la o pedeapsă cu închisoarea cu executare, dacă, având în vedere persoana sa, în special conduita anterioară, circumstanţele sale de viaţă şi natura infracţiunii, nu este de aşteptat, în mod rezonabil, ca persoana în cauză să ducă o viaţă obişnuită după executarea pedepsei cu închisoarea.

(3) Instanţa poate dispune, la propunerea unui procuror sau a unui director al unei instituţii corecţionale, măsura supravegherii faţă de o persoană condamnată înainte de terminarea executării pedepsei cu închisoarea chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2), dacă, având în vedere conduita sa din instituţia corecţională, nu este de aşteptat, în mod rezonabil, ca persoana în cauză să ducă o viaţă obişnuită după executarea pedepsei cu închisoarea.

(4) Instanţa nu poate dispune măsura supravegherii faţă de un minor sau faţă de o persoană condamnată la închisoare pe viaţă.

§ 77

(1) După executarea pedepsei cu închisoarea, persoana condamnată faţă de care instanţa a dispus măsura supravegherii este obligată

a) să prezinte informaţii şi documente doveditoare privind mijloacele sale de existenţă,

b) să se prezinte personal în faţa consilierului de probaţiune la datele stabilite, şi

c) să anunţe în prealabil schimbarea sau părăsirea domiciliului menţionat în hotărârea judecătorească.

(2) Persoanei condamnate faţă de care s-a dispus măsura supravegherii i se pot impune şi alte restricţii sau obligaţii prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4).

§ 78

(1) Instanţa aplică măsura supravegherii pe o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult trei ani.

(2) Dacă instanţa aplică din nou măsura supravegherii, înainte de terminarea executării unei măsuri de supraveghere aplicate anterior, perioada pentru care este aplicată noua măsură împreună cu restul neexecutat din măsura aplicată anterior nu pot depăşi cinci ani.

§ 79

Măsura supravegherii se consideră executată

a) la împlinirea termenului pentru care a fost aplicată; sau

b) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa constată că persoana liberată a dovedit că s-a îndreptat.

§ 80

Instanţa poate dispune renunţarea la executarea restului din măsura supravegherii dacă consideră că nu este necesară continuarea executării acesteia.

Detenţia

§ 81

(1) Dacă în timpul executării pedepsei cu închisoarea, o persoană condamnată este diagnosticată cu o boală psihică ce, conform raportului medical de specialitate, este incurabilă şi dacă, având în vedere natura infracţiunii săvârşite de persoana în cauză, punerea sa în libertate prezintă un pericol pentru societate, instanţa poate dispune, la propunerea unui procuror sau a unui director al unei instituţii corecţionale, întreruperea executării pedepsei cu închisoarea şi plasarea sa într-o instituţie medicală de detenţie.

(2) Instanţa poate dispune, înainte de terminarea executării pedepsei cu închisoarea, plasarea într-o instituţie medicală de detenţie a persoanei condamnate pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni dacă aceasta refuză să urmeze tratamentul medical sau dacă tratamentul medical nu îşi îndeplineşte scopul din cauza atitudinii negative a pacientului şi dacă punerea în libertate a persoanei condamnate prezintă un pericol pentru societate. Persoana în cauză este plasată într-o instituţie medicală de detenţie după executarea pedepsei cu închisoarea.

(3) De asemenea, atunci când consideră necesar, instanţa poate dispune, înainte de terminarea executării pedepsei cu închisoarea, plasarea sa într-o instituţie medicală de detenţie a unei persoane care a săvârşit o infracţiune contra libertăţii sau integrităţii sexuale sau a unei persoane care a săvârşit în mod repetat o infracţiune deosebit de gravă. Persoana în cauză este plasată într-o instituţie medicală de detenţie după executarea pedepsei cu închisoarea.

§ 82

(1) Plasarea unui făptuitor într-o instituţie medicală de detenţie are scopul de a-l împiedica să săvârşească infracţiuni grave sau fapte prevăzute de legea penală printr-un regim terapeutic special şi prin izolarea faţă de societate.

(2) Persoana condamnată este ţinută într-o instituţie medicală de detenţie până când protejarea societăţii de persoana în cauză poate fi asigurată prin măsuri mai puţin severe.

(3) De cel puţin două ori pe an şi de fiecare dată pe baza unei cereri venite din partea unei instituţii medicală de detenţie, instanţa reexaminează motivele pentru care persoana condamnată este ţinută într-o instituţie medicală de detenţie şi se pronunţă, pe baza unui raport medical de specialitate, asupra duratei detenţiei sau, dacă temeiurile care au impus plasarea într-o instituţie medicală de detenţie au încetat, dispune liberarea persoanei condamnate din instituţia medicală de detenţie, pronunţându-se totodată asupra reluării executării pedepsei cu închisoarea.

§ 83

Confiscarea de bunuri ca măsură de siguranţă

(1) În cazul în care nu aplică pedeapsa confiscării de bunuri în conformitate cu § 60 alin. (1), instanţa aplică măsura de siguranţă a confiscării de bunuri dacă

a) bunurile în cauză aparţin unei persoane care nu poate fi urmărită penal sau condamnată;

b) bunurile în cauză aparţin unei persoane faţă de care instanţa a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, sau unei persoane a cărei urmărire penală a fost suspendată, sau a cărei urmărire penală a fost suspendată condiţionat, sau a cărei urmărire penală a fost suspendată ca urmare a încheierii unui acord în cadrul procedurii de conciliere;

c) bunurile în cauză constau în produse care nu sunt marcate cu ştampila de control sau care nu au fost supuse altor măsuri de control tehnice impuse în scopuri fiscale prin acte juridice cu caracter general obligatoriu;

d) circumstanţele cauzei duc la ipoteza că bunurile în cauză ar putea fi folosite ca sursă pentru finanţarea terorismului; sau

e) această măsură se dovedeşte necesară pentru siguranţa persoanelor sau a bunurilor sau alte obiective de interes general.

(2) Bunurile confiscate intră în proprietatea statului, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel în temeiul unui tratat internaţional cu caracter obligatoriu ratificat de Republica Slovacă.

(3) Dispoziţia de la alin. (1) nu se aplică dacă:

a) partea vătămată are dreptul la reparaţie pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, pe care confiscarea bunurilor o face imposibilă;

b) valoarea bunurilor supuse confiscării este, în mod evident, disproporţionată faţă de gravitatea redusă infracţiunii.

§ 83a

Confiscarea de bani ca măsură de siguranţă

(1) Instanţa poate dispune faţă de o persoană juridică confiscarea unei anumite sume în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau chiar al unei tentative sau în cazul complicităţii la o infracţiune în legătură cu:

a) exercitarea dreptului de a reprezenta persoana juridică în cauză;

b) exercitarea dreptului de a lua decizii în numele persoanei juridice în cauză;

c) autoritatea de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice în cauză; sau

d) neglijenţa privind supervizarea sau măsurile de verificare prealabilă în cadrul persoanei juridice în cauză;

(2) Măsura confiscării prevăzută la alin. (1) nu poate fi aplicată unei persoane juridice dacă solvabilitatea debitorului nu este stabilită în conformitate cu normele juridice care reglementează procedura de faliment sau dacă aplicarea măsurii unei organizaţii străine sau unei organizaţii care se supune dreptului internaţional public afectează o proprietate a statului sau a Uniunii Europene. De asemenea, măsura confiscării nu se aplică atunci când răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) se prescrie prin împlinirea termenului de prescripţie, sau când atitudinea sinceră de regret înlătură răspunderea penală.

(3) Instanţa poate dispune confiscarea sumei menţionate la alin. (1) în valoare de 800 până la 1 660 000 de euro. La stabilirea sumei supuse confiscării, instanţa ia în considerare natura şi gravitatea infracţiunii, beneficiul obţinut în urma săvârşirii acesteia, prejudiciul cauzat, circumstanţele săvârşirii infracţiunii şi consecinţele acesteia asupra persoanei juridice. Instanţa nu poate dispune faţă de o persoană juridică măsura confiscării unei anumite sume dacă dispune totodată măsura confiscării de proprietăţi prevăzută la § 83b.

(4) În cazul fuziunii, absorbţiei sau divizării persoanei juridice, instanţa aplică măsura de siguranţă prevăzută la alin. (1) succesorului legal al persoanei juridice lichidate.

(5) Suma supusă confiscării constituie venit la bugetul de stat, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel în temeiul unui tratat internaţional cu caracter obligatoriu ratificat de Republica Slovacă.

§ 83b

Confiscarea de proprietăţi ca măsură de siguranţă

(1) Instanţa poate dispune faţă de o persoană juridică confiscarea unei proprietăţi în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau chiar al unei tentative sau în cazul complicităţii la o infracţiune conform descrierii de la § 58 alin. (2) dacă persoana juridică în cauză a dobândit proprietatea sau o parte a acesteia prin săvârşirea unei infracţiuni sau din venituri realizate dintr-o infracţiune în legătură cu:

a) exercitarea dreptului de a reprezenta persoana juridică în cauză;

b) exercitarea dreptului de a lua decizii în numele persoanei juridice în cauză;

c) autoritatea de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice în cauză; sau

d) neglijenţa privind supervizarea sau măsurile de verificare prealabilă în cadrul persoanei juridice în cauză;

(2) Măsura confiscării prevăzută la alin. (1) nu poate fi aplicată unei persoane juridice dacă solvabilitatea debitorului nu este stabilită în conformitate cu normele juridice care reglementează procedura de faliment sau dacă aplicarea măsurii unei organizaţii străine sau unei organizaţii care se supune dreptului internaţional public afectează o proprietate a statului sau a Uniunii Europene. De asemenea, măsura confiscării nu se aplică atunci când răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) se prescrie prin împlinirea termenului de prescripţie sau când atitudinea sinceră de regret înlătură răspunderea penală.

(3) Instanţa nu aplică măsura de siguranţă prevăzută la alin. (1) dacă, luând în considerare natura şi gravitatea infracţiunii, beneficiul obţinut în urma săvârşirii acesteia, prejudiciul cauzat, circumstanţele săvârşirii infracţiunii şi consecinţele acesteia asupra persoanei juridice şi asupra unui interes public important, protejarea societăţii poate fi asigurată şi fără confiscarea proprietăţii persoanei juridice. Dacă nu dispune faţă de persoana juridică măsura confiscării proprietăţii, instanţa dispune măsura confiscării unei anumite sume în conformitate cu § 83a.

(4) Confiscarea de proprietăţi afectează proprietatea persoanei juridice în măsura în care, după încheierea procedurii de faliment, persoanei juridice îi aparţin:

a) veniturile realizate din vânzarea efectivă a proprietăţii;

b) proprietăţile excluse din masa credală;

c) proprietăţile care fac obiectul procedurii de faliment în cazul în care valorificarea activelor nu a avut loc.

(5) În cazul fuziunii, absorbţiei sau divizării persoanei juridice, instanţa aplică măsura de siguranţă prevăzută la alin. (1) succesorului legal al persoanei juridice lichidate.

(6) Proprietatea confiscată trece în proprietatea statului, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel în temeiul unui tratat internaţional cu caracter obligatoriu ratificat de Republica Slovacă.

CAPITOLUL TREI

Înlăturarea răspunderii penale şi a executării pedepsei

§ 84

Modificarea dispoziţiilor legale

Răspunderea penală pentru o faptă care, la momentul săvârşirii, întruneşte elementele constitutive ale oricăreia dintre infracţiunile prevăzute în Partea specială a prezentei legi se înlătură dacă legea adoptată ulterior prevede că respectiva faptă nu constituie infracţiune.

§ 85

Regretul efectiv

Răspunderea penală pentru infracţiunile de răspândire de boli umane contagioase periculoase prevăzută § 163, punere în pericol a sănătăţii cauzată de produse alterate, alimentare şi de altă natură prevăzută de § 168, luare de ostatici prevăzută de § 185, disimulare a produselor infracţiunii prevăzută de § 233, 234, abuzul de încredere prin administrarea defectuoasă a bunurilor imobiliare ale altei persoane prevăzută de § 238, nerespectarea reglementărilor referitoare la importurile şi exporturile de bunuri prevăzută de § 254, nerespectarea reglementărilor privind manipularea de bunuri şi tehnologii supuse controlului prevăzută de § 255, 256 şi 257, periclitarea tranzacţiilor valutare prevăzută de § 258, denaturarea datelor din evidenţele financiare şi comerciale prevăzută de § 260, afectarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene conform § 263, punere în pericol a secretelor comerciale, bancare, poştale, de telecomunicaţii sau fiscale prevăzută de § 264, evaziunea fiscală şi evaziunea privind contribuţiile la fondurile de asigurări prevăzută de § 276, periclitarea siguranţei publice prevăzută de § 284, afectarea şi punerea în pericol a exploatării utilităţilor publice prevăzută de § 286, punerea în pericol şi afectarea mediului înconjurător prevăzută de § 300 şi 301, înalta trădare prevăzută de § 311, acţiuni ostile împotriva Republicii Slovace prevăzută de § 312, exercitarea terorii conform § 313 şi 314, acţiuni distructive prevăzută de § 315 şi 316, sabotajul conform § 317, spionajul prevăzută de § 318, punerea în pericol a securităţii informaţiilor clasificate prevăzută de § 319 şi 320, punerea în pericol a siguranţei informaţiilor confidenţiale şi restricţionate prevăzută de § 353, revolta deţinuţilor conform § 358, răspândirea de informaţii false conform § 361 şi 362, genocidul conform § 418, terorism şi unele forme de participare la acte teroriste prevăzută de § 419, crime împotriva umanităţii prevăzută de § 425, şi utilizarea de arme interzise şi război ilegal prevăzută de § 426.

este înlăturată dacă, în mod voluntar, făptuitorul

a) previne sau remediază consecinţele infracţiunii; sau

b) denunţă în timp util infracţiunea, în scopul prevenirii consecinţelor acesteia; astfel de informaţii sunt prezentate autorităţilor competente în materie penală sau forţelor de poliţie, membrii forţelor armate putând furniza astfel de informaţii ofiţerilor superiori, iar persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau măsuri preventive privative de libertate putând furniza astfel de informaţii şi ofiţerilor din Corpul de gardieni ai penitenciarelor şi instanţelor.

§ 86

(1) Răspunderea penală este înlăturată şi pentru următoarele infracţiuni

a) neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere prevăzută la § 207, cu excepţia cazului în care infracţiunea a produs consecinţe ireversibile, iar făptuitorul şi-a îndeplinit ulterior obligaţia, înainte de pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti definitive;

b) neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere prevăzută la § 207, dacă Oficiul pentru Muncă, Afaceri Sociale şi Familiale, în baza ordinului de întreţinere, a acordat unui beneficiar o plată de asistenţă şi întreţinere înlocuitoare integral în temeiul unui regulament separat, cu excepţia cazului în care infracţiunea a produs consecinţe ireversibile, iar făptuitorul a rambursat plata de întreţinere prevăzută către Oficiul pentru Muncă, Afaceri Sociale şi Familie înainte de pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti definitive;

c) neplata indemnizaţiilor şi a salariilor compensatorii prevăzută la § 214, cu excepţia cazului în care infracţiunea a produs consecinţe ireversibile, iar făptuitorul şi-a îndeplinit ulterior obligaţia în cel mult 60 de zile de la data la care a fost săvârşită infracţiunea;

d) participare abuzivă la concurenţa economică prevăzută la § 250, în cazul în care, prin faptele sale, făptuitorul facilitează îndeplinirea de către un om de afaceri sau o persoană juridică a condiţiilor pentru a evita aplicarea unei amenzi în temeiul legii care reglementează protejarea concurenţei economice sau pentru a micşora cuantumul acesteia;

e) neplata contribuţiilor şi a asigurărilor datorate prevăzută la § 277 sau neplata impozitelor conform § 278, dacă plata impozitului datorat, a penalităţilor şi a asigurărilor au fost ulterior soluţionate cel târziu în ziua următoare datei la care făptuitorul, după finalizarea cercetărilor penale în cazul său, poate lua cunoştinţă de rezultatele acestora;

f) constituirea, iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional prevăzută la § 296 sau constituirea, iniţierea şi sprijinirea unui grup terorist prevăzută la § 297, în cazul în care făptuitorul a furnizat în mod intenţionat informaţii despre grupul infracţional sau grupul terorist într-un moment în care era încă posibilă eliminarea ameninţării reprezentate de activităţile ulterioare ale respectivului grup organelor de urmărire penală sau forţelor de poliţie; membrii forţelor armate pot furniza astfel de informaţii ofiţerilor superiori, iar persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau se află în arest preventiv putând furniza astfel de informaţii şi ofiţerilor din Corpul de gardieni ai penitenciarelor şi instanţelor;

g) mita activă prevăzută la § 332, 333 şi 335 şi traficul de influenţă prevăzut la § 336 alin. (2), în cazul în care făptuitorul a oferit sau a promis o mită doar pentru că i-a fost cerută şi a denunţat în mod voluntar şi neîntârziat acest fapt autorităţilor competente să efectueze urmărirea penală sau forţelor de poliţie; membrii forţelor armate pot furniza astfel de informaţii ofiţerilor superiori, iar persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau se află în arest preventiv putând furniza astfel de informaţii şi ofiţerilor din Corpul de gardieni ai penitenciarelor şi instanţelor.

Prescripţia urmăririi penale

§ 87

(1) Răspunderea penală pentru o faptă este înlăturată prin lege la expirarea termenului de prescripţie, şi anume după

a) 30 de ani în cazul infracţiunilor grave pentru care prezenta lege permite aplicarea închisoarii pe viaţă;

b) douăzeci de ani în cazul infracţiunilor grave pentru care partea specială a prezentei legi permite aplicarea unei pedepse privative de libertate de cel puţin zece ani;

c) 10 ani în cazul altor infracţiuni grave;

d) 5 ani în cazul unei infracţiuni de gravitate redusă pentru care Partea specială a acestei legi permite aplicarea unei pedepse privative de libertate cu o durată maximă de cel puţin 3 ani;

e) 3 ani în cazul altor infracţiuni de gravitate redusă.

(2) Termenul de prescripţie nu include

a) perioada în care făptuitorul nu a putut fi judecat din cauza unor impedimente de natură legală;

b) perioada în care făptuitorul s-a aflat în străinătate cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală;

c) termenul de încercare, în cazul suspendării condiţionate a urmăririi penale;

d) perioada pe parcursul căreia a fost amânată temporar punerea în mişcare a acţiunii penale;

e) perioada în care a fost întreruptă urmărirea penală.

(3) Prescripţia urmăririi penale se întrerupe

a) prin introducerea unui act de acuzare pentru infracţiunea penală care face obiectul prescripţiei şi prin actele de procedură ulterioare ale autorităţilor de urmărire penală, ale judecătorului însărcinat cu faza premergătoare procesului sau ale instanţei judecătoreşti însărcinate cu judecarea făptuitorului; sau

b) când făptuitorul comite cu intenţie o infracţiune în timpul termenului de prescripţie.

(4) De la data întreruperii termenului de prescripţie iniţial curge un nou termen de prescripţie.

§ 88

Expirarea termenului de prescripţie nu duce la înlăturarea răspunderii penale pentru faptele prevăzute în Capitolul doisprezece din Partea Specială a prezentei legi, cu excepţia infracţiunii de sprijinire şi promovare a grupurilor care au ca scop suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzută la § 421 şi 422, a infracţiunii de defăimare a unei naţiuni, rase sau convingeri prevăzută la § 423 şi a infracţiunii de instigare la ură naţională, rasială sau etnică prevăzută la § 424.

§ 89

Graţierea şi comutarea pedepsei

(1) Pedeapsa se înlătură dacă preşedintele Republicii Slovace îşi exercită dreptul de graţiere şi graţiază persoana condamnată. Graţierea nu va fi însă acordată pentru toate pedepsele impuse concomitent, în cazul în care unele dintre acestea nu fac obiectul deciziei Preşedintelui Republicii.

(2) În cazul în care preşedintele Republicii Slovace îşi exercită dreptul de comutare a pedepsei şi comută pedeapsa persoanei condamnate, aceasta execută pedeapsa stabilită în urma comutării. Comutarea nu se aplică tuturor pedepselor impuse concomitent, în cazul în care unele dintre acestea nu fac obiectul deciziei Preşedintelui Republicii.

Prescripţia executării pedepsei

§ 90

(1) Nu este posibilă executarea unei pedepse după expirarea termenului de prescripţie, care este de

a) 20 de ani în cazul închisorii pe viaţă;

b) 15 ani în cazul pedepselor cu închisoarea cu o durată de peste 10 ani;

c) 10 ani în cazul pedepselor cu închisoarea cu o durată de nu mai puţin de 5 ani;

d) 5 ani în cazul altor pedepse.

(2) Termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În cazul suspendării executării pedepsei închisorii, al suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, al liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii, al liberării condiţionate sub supraveghere din executarea pedepsei închisorii, termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a hotărârii privind aplicarea pedepsei.

(3) Termenul de prescripţie nu include perioada în care nu a fost posibilă executarea pedepsei deoarece persoana condamnată s-a aflat în străinătate în scopul sustragerii de la executarea pedepsei sau perioada în care persoana condamnată a executat o altă pedeapsă cu închisoarea.

(4) Termenul de prescripţie se suspendă dacă

a) instanţa a dispus luarea unei măsuri care duce la executarea pedepsei supuse prescripţiei; sau

b) persoana condamnată a săvârşit o nouă infracţiune în timpul termenului de prescripţie.

(5) De la data suspendării termenului de prescripţie iniţial curge un nou termen de prescripţie.

§ 91

Nu se va prescrie executarea pedepselor aplicate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în Capitolul doisprezece din Partea Specială a prezentei legi, cu excepţia infracţiunii de susţinere şi promovare a grupurilor care pledează pentru suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzută la § 421 şi 422, a infracţiunii de defăimare a unei naţiuni, rase sau convingeri prevăzută la § 423 şi a infracţiunii de incitare la ură naţională, rasială sau etnică prevăzută la § 424.

Ştergerea menţiunii privind condamnarea

§ 92

(1) Instanţa dispune ştergerea menţiunii privind condamnarea după terminarea executării pedepsei, după renunţarea la aplicarea pedepsei sau după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei dacă persoană condamnată a respectat standardele de conduită stabilite pe o perioadă de cel puţin

a) zece ani în cazul unei pedepse cu închisoarea de peste cinci ani;

b) cinci ani în cazul unei pedepse cu închisoarea de peste un an;

c) trei ani în cazul unei pedepse cu închisoarea de sub un an.

(2) În cazul pedepselor prevăzute la § 32 literele b) - k), ştergerea menţiunii privind condamnarea are loc după terminarea executării pedepsei.

(3) Persoana condamnată care a executat pedeapsa sau în cazul căreia s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei sau în cazul căreia s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, poate solicita instanţei ştergerea menţiunii privind condamnarea chiar înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) dacă, prin conduita sa exemplară, persoana în cauză a dovedit că s-a îndreptat.

(4) În cazul unei persoane liberate condiţionat sau al unei persoane liberate condiţionat sub supraveghere, termenul menţionat la alin. (1) este stabilit în funcţie de fracţiunea din pedeapsă efectiv executată. Pedeapsa se consideră executată de la data liberării condiţionate. În cazul comutării unei pedepse prin decizia preşedintelui Republicii, termenul menţionat la alin. (1) este stabilit în funcţie de durata pedepsei stabilite în urma comutării.

(5) Menţiunea privind condamnarea este ştearsă dacă preşedintele Republicii Slovace, exercitându-şi dreptul de graţiere sau amnistiere, emite un ordin în acest sens.

§ 93

(1) După ştergerea menţiunii privind condamnarea, persoana în cauză este tratată ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnată.

(2) În cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea concomitent cu o altă pedeapsă, ştergerea menţiunii privind condamnarea nu are loc înainte de împlinirea termenului pentru ştergerea menţiunii pedepsei cu închisoarea în conformitate cu § 92.

CAPITOLUL PATRU

Dispoziţii speciale privind urmărirea penală a făptuitorilor minori

Titlul unu

Răspunderea penală

§ 94

Dispoziţii generale

(1) Prin făptuitor minor se înţelege persoana care, la momentul săvârşirii unei infracţiuni, are o vârstă cuprinsă între paisprezece şi optsprezece ani.

(2) Dispoziţiile din capitolele care urmează se aplică şi în cazul făptuitorilor minori, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede altfel.

§ 95

Răspunderea penală

(1) Un făptuitor cu vârsta de sub cincisprezece ani care, la momentul săvârşirii infracţiunii, nu a ajuns într-un stadiu de dezvoltare mintală şi morală care să îi permită să remarce caracterul ilegal al faptei sau să exercite autocontrolul, nu răspunde penal pentru infracţiunea săvârşită.

(2) Nu constituie infracţiune fapta care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de gravitate redusă prevăzute de prezenta lege dacă aceasta a fost săvârşită de către un făptuitor minor şi dacă prezintă un pericol social redus.

Titlul doi

Prescripţia răspunderii penale

§ 96

Prescripţia urmăririi penale

(1) Răspunderea penală pentru o faptă este înlăturată prin lege la expirarea termenului de prescripţie, şi anume după

a) zece ani în cazul unei infracţiuni care, în conformitate cu prezenta lege, se sancţionează cu închisoarea pe viaţă;

b) cinci ani în cazul unei infracţiuni grave pentru care Partea specială a prezentei legi prevede o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel puţin zece ani;

c) trei ani în cazul altor infracţiuni.

(2) Expirarea termenului de prescripţie nu are ca rezultat înlăturarea caracterului penal al faptelor care constituie infracţiuni în conformitate cu prezenta lege.

Titlul trei

Pronunţarea pedepselor şi a măsurilor de reeducare în cazul făptuitorilor minori

§ 97

Scopul pedepselor şi al măsurilor de reeducare

(1) Pedeapsa aplicată unui făptuitor minor urmăreşte, în special, reeducarea acestuia, astfel încât acesta să poată duce o viaţă obişnuită, precum şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni şi protejarea societăţii. În acelaşi timp, aplicarea pedepsei vizează restabilirea relaţiilor sociale perturbate şi reintegrarea minorului în mediul familial şi în cel social.

(2) Măsura de siguranţă sau de reeducare impusă unui făptuitor minor are atât scopul de a contribui la dezvoltarea mintală, morală şi socială a acestuia, ţinând seama de stadiul de dezvoltare mintală şi morală în care se află, de persoana sa, de educaţia pe care a primit-o în cadrul familiei şi de mediul de origine al acestuia, cât şi scopul de a proteja, pe de o parte, minorul de influenţele dăunătoare, iar pe de altă parte, societatea de săvârşirea altor infracţiuni.

(3) Atunci când aplică unui făptuitor minor o pedeapsă, o măsură de siguranţă sau o măsură de reeducare, instanţa ia în considerare personalitatea şi vârsta minorului, gradul de dezvoltare mintală şi morală a acestuia, starea sa de sănătate, precum şi situaţia sa personală, familială şi socială. Instanţa urmăreşte ca pedeapsa, măsura de siguranţă sau măsura de reeducare să fie adecvată în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi să ducă la reintegrarea minorului în mediul familial şi în cel social, prevenind astfel săvârşirea unor noi infracţiuni.

Renunţarea la aplicarea pedepsei

§ 98

Instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de un minor care a săvârşit o infracţiune de gravitate redusă dacă acesta arată că regretă în mod sincer săvârşirea infracţiunii şi depune eforturi reale pentru a se îndrepta şi dacă, având în vedere natura infracţiunii şi conduita anterioară a minorului, este de aşteptat, în mod rezonabil, ca judecarea cauzei să fie suficientă prin ea însăşi pentru a asigura îndreptarea acestuia, sau dacă instanţa acceptă asigurarea privind îndreptarea minorului şi consideră că, având în vedere influenţa educaţională a persoanei care oferă o asemenea asigurare, natura infracţiunii şi personalitatea minorului, nu este necesară aplicarea pedepsei.

§ 99

De asemenea, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de un minor care a săvârşit o infracţiune de gravitate redusă în cazul în care

a) minorul a săvârşit infracţiunea într-o stare de sănătate precară, iar instanţa consideră că obligarea la tratament medical este mai indicată pentru a asigura îndreptarea minorului decât aplicarea pedepsei;

b) instanţa consideră că aplicarea pedepsei nu este necesară pentru a atinge scopul prezentei legi, dacă dispune aplicarea unor măsuri de reeducare.

§ 100

Minorul faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat.

§ 101

Renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei

(1) Instanţa poate dispune faţă de un minor renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei în conformitate cu condiţiile prevăzute la § 98 atunci când consideră că este necesară supravegherea conduitei minorului pe durata termenului de încercare.

(2) Atunci când dispune faţă de un minor renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei, instanţa stabileşte un termen de încercare cu o durată de până la un an. Totodată, instanţa impune minorului restricţiile şi obligaţiile prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4) în scopul de a-l încuraja să ducă o viaţă obişnuită. De asemenea, instanţa impune de regulă minorului obligaţia de a repara prejudiciul cauzat prin infracţiune.

(3) Ţinând seama de circumstanţele cauzei şi de personalitatea minorului, instanţa poate decide să nu revoce renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei, deşi conduita minorului pe durata termenului de încercare justifică o astfel de revocare, şi poate dispune totodată

a) supravegherea conduitei minorului în cazul în care această măsură nu a fost luată anterior;

b) dacă este cazul, prelungirea termenului de încercare cu cel mult un an; sau

c) aplicarea unor măsuri de reeducare în scopul de a determina minorul să ducă o viaţă obişnuită.

(4) Dacă minorul faţă de care s-a dispus renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei se conformează normelor de conduită stabilite, respectă restricţiile şi îndeplineşte obligaţiile impuse pe durata termenului de încercare, instanţa pronunţă o hotărâre prin care constată că minorul a dovedit că s-a îndreptat. În caz contrar, instanţa poate dispune, înainte de împlinirea termenului de încercare, executarea restului de pedeapsă.

(5) În cazul în care instanţa nu pronunţă hotărârea menţionată la alin. (4) în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare, fără ca minorul aflat în termenul de încercare să fi împiedicat prin conduita sa pronunţarea unei astfel de hotărâri, se consideră că minorul s-a îndreptat.

(6) Dacă instanţa hotărăşte că minorul faţă de care s-a dispus renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei a dovedit că s-a îndreptat sau dacă se consideră că acesta s-a îndreptat, minorul este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat.

Titlul patru

Măsura reeducării pentru protecţie

§ 102

Motive care justifică aplicarea măsurii reeducării pentru protecţie

(1) În cazul condamnării unui făptuitor minor, instanţa poate dispune măsura reeducării pentru protecţie dacă

a) minorul nu a beneficiat de o educaţie adecvată, iar această lipsă nu poate fi remediată în cadrul familiei în care trăieşte;

b) educaţia minorului a fost neglijată în trecut; sau

c) mediul în care trăieşte minorul nu oferă garanţia unei educaţii adecvate.

(2) Instanţa nu poate dispune măsura reeducării pentru protecţie faţă de un membru al forţelor armate.

§ 103

Executarea măsurii reeducării pentru protecţie

(1) Reeducarea pentru protecţie se executată în cadrul unor centre speciale de reeducare (măsură denumită în continuare „internarea într-un centru de reeducare”) sau în cadrul unei familii care se ocupă cu luarea în plasament a minorilor (măsură denumită în continuare „îngrijire familială”). Atunci când starea de sănătate a minorului aplică o astfel de măsură, reeducarea este asigurată în cadrul unei instituţii medicale.

(2) Reeducarea pentru protecţie se execută atât timp cât este necesar pentru atingerea scopului urmărit, dar nu şi după ce minorul împlineşte vârsta de optsprezece ani. Instanţa poate dispune prelungirea măsurii reeducării pentru protecţie până la împlinirea vârstei de nouăsprezece de ani dacă apreciază că o astfel de prelungire este în interesul persoanei în cauză.

(3) În cazul în care măsura reeducării pentru protecţie nu poate fi executată imediat după pronunţarea hotărârii prin care s-a luat măsura, instanţa dispune supravegherea minorului sub coordonarea unui consilier de probaţiune şi mediere înainte de începerea executării.

(4) Instanţa dispune renunţarea la executarea măsurii reeducării pentru protecţie dacă temeiurile care au impus luarea măsurii au încetat înainte de internarea în centrul de reeducare.

(5) Dacă procesul de îndreptare a făptuitorului minor a ajuns într-un stadiu în care există motive întemeiate pentru a crede că viaţa şi activitatea profesională ale acestuia se vor desfăşura în conformitate cu standardele de conduită stabilite chiar şi în absenţa restricţiilor care i-au fost impuse în cadrul centrului de reeducare sau al familiei care l-a primit în plasament, în vreme ce anumite temeiuri care au impus luarea măsurii reeducării pentru protecţie continuă să existe, instanţa poate dispune renunţarea condiţionată la măsura reeducării pentru protecţie şi liberarea minorului din centrul de reeducare sau părăsirea familiei care l-a primit în plasament. Totodată, instanţa poate dispune supravegherea minorului sub coordonarea unui consilier de probaţiune şi mediere sau poate lua o altă măsură de reeducare.

(6) În cazul în care minorul nu reuşeşte, conform aşteptărilor, să trăiască şi să muncească în acord cu standardele de conduită stabilite în absenţa restricţiilor impuse prin măsura de reeducare, instanţa revocă decizia prin care a dispus liberarea condiţionată a minorului din centrul de reeducare sau părăsirea familiei de plasament şi dispune reluarea executării măsurii într-un centru de reeducare.

Schimbarea regimului de executare a măsurii reeducării pentru protecţie

§ 104

(1) Măsura internării într-un centru de reeducare poate fi înlocuită în orice moment cu măsura îngrijirii familiale şi viceversa.

(2) De asemenea, persoana fizică în a cărei îngrijire se află minorul care a săvârşit o infracţiune poate fi înlocuită dacă, având în vedere scopul măsurii reeducării, instanţa consideră că o astfel de înlocuire este necesară.

§ 105

În cazul în care un minor cu vârsta între doisprezece şi paisprezece ani a săvârşit o infracţiune care, în conformitate cu prezenta lege, se sancţionează cu închisoarea pe viaţă, instanţa dispune măsura de siguranţă a reeducării pentru protecţie în cadrul unei proceduri civile la cererea procurorului. Instanţa poate dispune aceeaşi măsură şi atunci când este necesar să se asigure reeducarea corespunzătoare a unui minor cu vârsta sub paisprezece ani care a săvârşit o faptă care, în alte condiţii, atrage răspunderea penală.

Titlul cinci

Măsurile de reeducare

§ 106

Categoriile măsurilor de reeducare şi aplicarea acestora

(1) Atunci când se dispune renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei sau în faza premergătoare procesului penal, pentru ca legea penală să îşi atingă scopul, instanţa îi poate aplica făptuitorului minor măsuri de reeducare.

(2) Măsurile de reeducare sunt:

a) aplicarea unor obligaţii şi restricţii în scopul reeducării;

b) avertismentul.

(3) Măsurile de reeducare pot fi aplicate de către instanţă sau, în faza premergătoare procesului penal, de către procuror, cu consimţământul persoanei împotriva căreia se desfăşoară procedura penală. Minorul poate să-şi retragă consimţământul printr-o declaraţie scrisă adresată procurorului în orice moment în faza premergătoare procesului penal, caz în care executarea măsurii de reeducare este întreruptă.

(4) Dacă se dovedeşte că minorul nu respectă sau, din motive întemeiate, nu poate respecta pe deplin condiţiile de executare a măsurii de reeducare sau dacă se dovedeşte că nu execută, cu rea-credinţă, măsura de reeducare, instanţa sau, în faza premergătoare procesului penal, procurorul pot dispune revocarea sau înlocuirea măsurii de reeducare impuse.

§ 107

Obligaţiile şi restricţiile aplicate în scopul reeducării

(1) Instanţa sau, în faza premergătoare procesului penal, procurorul poate impune făptuitorului minor anumite obligaţii şi restricţii în scopul reeducării urmărind în special ca minorul

a) să se supună pe durata termenului de încercare supravegherii efectuate de consilierul de probaţiune şi mediere;

b) să locuiască cu un părinte sau cu un alt adult în a cărui grijă se află;

c) să depună eforturi în vederea împăcării cu partea vătămată;

d) să repare prejudiciile cauzate prin infracţiune sau să remedieze în alt mod consecinţele infracţiunii;

e) să presteze în timpul liber o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

f) să se supună unui tratament pentru abuzul de substanţe care creează dependenţă;

g) să urmeze, în timpul liber, un program de formare a competenţelor sociale, şedinţe de psihoterapie sau consiliere psihologică, un program de formare continuă la locul de muncă sau orice alt program educaţional sau de recalificare adecvat care nu ţine de serviciul de probaţiune şi care contribuie la dezvoltarea competenţelor sociale şi a personalităţii minorului.

(2) Instanţa poate dispune faţă de un minor prestarea unei munci în folosul comunităţii doar dacă aceasta nu afectează formarea profesională a minorului, în special îndeplinirea obligaţiilor specifice programului de studii al instituţiei de învăţământ pe care minorul o urmează sau activitatea acestuia la locul său de muncă. Prestarea unei munci în folosul comunităţii nu poate depăşi patru ore pe zi şi optsprezece ore pe săptămână, iar totalul orelor în care minorul efectuează o astfel de activitate nu poate depăşi şaizeci de ore.

§ 108

Avertismentul

Avertismentul constă într-o mustrare verbală fermă adresată minorului făptuitor în prezenţa reprezentantului său legal de către instanţa de judecată sau, în faza premergătoare procesului penal, de către un procuror cu privire la caracterul ilegal al faptei săvârşite. Minorul este atenţionat şi cu privire la pedepsele ce urmează a fi aplicate în conformitate cu prezenta lege dacă mai săvârşeşte infracţiuni.

Titlul şase

Pedepsele

§ 109

Categoriile pedepselor

Instanţa poate aplica unui minor care a săvârşit o infracţiune doar următoarele pedepse:

a) prestarea unei munci în folosul comunităţii;

b) amenda;

c) confiscarea de bunuri;

d) interzicerea desfăşurării anumitor activităţi;

e) expulzarea;

f) închisoarea.

§ 110

Stabilirea pedepselor

(1) Atunci când dispune aplicarea unei pedepse faţă de un minor, instanţa ia în considerare, ca circumstanţă atenuantă, şi modul în care acesta a respectat restricţiile şi a îndeplinit obligaţiile pentru reeducare impuse în conformitate cu § 107.

(2) Atunci când aplică o pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni unei persoane care a săvârşit infracţiuni atât înainte, cât şi după ce a împlinit vârsta de optsprezece ani, instanţa procedează în conformitate cu § 41 şi 42, iar limitele de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani sunt cele prevăzute la § 117.

§ 111

Prestarea unei munci în folosul comunităţii

Atunci când instanţa dispune faţă de un minor prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, limita superioară a pedepsei nu poate depăşi jumătate din pedeapsa maximă prevăzută de lege. Munca în folosul comunităţii nu trebuie să aibă, prin însăşi natura ei sau prin circumstanţele în care se desfăşoară, un impact negativ asupra sănătăţii, securităţii sau dezvoltării morale a minorilor.

§ 112

Interzicerea desfăşurării anumitor activităţi

Instanţa poate dispune interzicerea desfăşurării anumitor activităţi doar dacă aplicarea acestei pedepse nu afectează formarea profesională a minorului. Instanţa poate dispune aplicarea acestei pedepse pentru o perioadă de cel mult cinci ani.

§ 113

Expulzarea

Instanţa poate aplica pedeapsa expulzării numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi anume pentru o durată cuprinsă între un an şi cinci ani. De asemenea, instanţa ia în considerare atât situaţia familială, cât şi cea personală a minorului, urmărind să se asigure că aplicarea pedepsei nu îl va face pe acesta să ducă o viaţă coruptă din punct de vedere moral.

§ 114

Amenda

(1) Instanţa poate dispune faţă de un minor aplicarea unei pedepse cu amenda de cel puţin 1.000 SKK şi de nu mai mult de 500.000 SKK în temeiul prezentei legi dacă minorul desfăşoară o activitate remunerată sau dacă bunurile pe care le deţine fac posibilă achitarea amenzii.

(2) Atunci când dispune faţă de un minor aplicarea unei pedepse cu amenda, instanţa prevede alternativ o pedeapsă privativă de libertate de până la un an, care se execută în cazul în care minorul nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii în termenul stabilit. Pedeapsa alternativă împreună cu pedeapsa privativă de libertate impusă de către instanţă nu pot depăşi limita pedepsei legale redusă in conformitate cu dispoziţiile de la § 117 alin. (1).

(3) După rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune faţă de un minor aplicarea unei pedepse cu amenda, instanţa poate decide, cu consimţământul acestuia, înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii neexecutate sau a restului neexecutat din aceasta cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul serviciului de probaţiune.

§ 115

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii

(1) Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii dacă

a) ţinând seama de personalitatea minorului, înţeleasă în special prin prisma conduitei sale anterioare, a condiţiilor în care trăieşte şi a naturii infracţiunii, este de aşteptat, în mod rezonabil, ca scopul pedepsei să poată fi atins şi fără ca minorul să execute pedeapsa;

b) acceptă garanţia minorului că acesta se va îndrepta şi consideră că, având în vedere influenţa educaţională a persoanei care oferă o asemenea garanţie, nu este necesară executarea pedepsei.

(2) Suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii nu afectează executarea altor pedepse aplicate concomitent cu pedeapsa amenzii, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel.

§ 116

Termenul de încercare

(1) Atunci când dispune faţă de un minor suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii, instanţa stabili un termen de încercare cu o durată de până la trei ani. Totodată, instanţa poate impune minorului restricţiile şi obligaţiile prevăzute la § 51 alin. (3) şi (4) în scopul de a-l încuraja să ducă o viaţă obişnuită. Termenul de încercare începe să curgă din prima zi după data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii.

(2) Partea din termenul de încercare pe parcursul căreia minorul faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei respectă standardele de conduită impuse este luată în considerare la stabilirea unui nou termen de încercare în cazul suspendării executării unei pedepse pentru o faptă identică sau în cazul unui termen de încercare stabilit în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate de infracţiuni.

(3) Pentru a decide dacă minorul s-a îndreptat pe parcursul termenului de încercare, se aplică dispoziţiile referitoare la suspendarea executării pedepsei cu închisoarea.

§ 117

Pedeapsa cu închisoarea

(1) Atunci când se dispune faţă de un minor aplicarea unei pedepse privative de libertate, limitele de pedeapsă prevăzute în prezenta lege se reduc la jumătate; limita maximă a pedepsei astfel reduse nu trebuie să depăşească şapte ani, iar limita minimă a pedepsei astfel redusă nu trebuie să depăşească doi ani.

(2) Instanţa poate aplica unui minor o pedeapsă cu închisoarea cu executare cu condiţia ca, date fiind circumstanţele cauzei, personalitatea minorului sau măsurile dispuse anterior, aplicarea unei alte pedepse să fie insuficientă pentru atingerea scopului legii penale.

(3) În cazul în care un minor a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă, iar gradul de periculozitate pentru societate este ridicat din cauza modalităţii abominabile în care aceasta a fost săvârşită sau din cauza motivelor josnice care au stat la baza la comiterii acesteia ori din cauza consecinţelor negative ireversibile ale infracţiunii, instanţa poate aplica o pedeapsă cu închisoarea cu o durată între şapte şi cincisprezece ani dacă consideră că aplicarea pedepsei prevăzute la alin. (1) nu este suficientă pentru atingerea scopului urmărit.

(4) Persoanele care nu au împlinit vârsta de optsprezece ani execută pedeapsa cu închisoarea în centre corecţionale pentru minori.

(5) Instanţa poate dispune şi faţă de o persoană cu vârsta de peste optsprezece ani executarea pedepsei cu închisoarea într-un centru corecţional pentru minori ţinând cont, în special, de durata pedepsei cu închisoarea, precum şi de gradul şi natura tulburării de care suferă persoana în cauză.

§ 118

Reducerea pedepsei privative de libertate în situaţii excepţionale

(1) Dacă instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la § 39 alin. (1) sau (2) pentru reducerea sub limita minimă a pedepsei privative de libertate în situaţii excepţionale, aceasta nu este obligată să respecte limitările prevăzute la § 39 alin. (3).

(2) Dispoziţia de la alin. (1) nu se aplică în cazul unei infracţiuni care, în conformitate cu prezenta lege, se sancţionează cu închisoarea pe viaţă.

§ 119

Suspendarea executării pedepsei închisorii şi suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere

(1) Dacă instanţa dispune faţă de un minor suspendarea executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare sau suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare, aceasta stabileşte totodată un termen de încercare cu o durată între un an şi trei ani.

(2) Ţinând seama de circumstanţele cauzei şi de personalitatea minorului, instanţa poate decide să nu revoce suspendarea executării pedepsei închisorii sau suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, deşi conduita minorului pe durata termenului de încercare justifică executarea pedepsei şi poate dispune totodată

a) supravegherea conduitei minorului în cazul în care această măsură nu a fost luată anterior;

b) dacă este cazul, prelungirea termenului de încercare cu cel mult doi ani, fără însă ca termenul de încercare să poată depăşi cinci ani; sau

c) aplicarea unei măsuri de reeducare suplimentare în conformitate cu § 106 alin. (2) în scopul de a determina minorul să ducă o viaţă obişnuită.

§ 120

Prescripţia executării pedepsei

(1) Nu este posibilă executarea unei pedepse după expirarea termenului de prescripţie, care este de

a) zece ani în cazul unei pedepse cu închisoarea aplicate în conformitate cu § 117, alin. (3); sau

b) trei ani în cazul altor pedepse.

(2) Nu va interveni prescripţia pentru executarea pedepselor aplicate în cazul săvârşirii de către un minor a infracţiunilor prevăzute în Capitolul doisprezece din Partea Specială a prezentei legi, cu excepţia infracţiunii de susţinere şi promovare a grupurilor ce pledează pentru suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzută la § 421 şi 422, a infracţiunii de defăimare a unei naţiuni, rase sau convingeri, prevăzută la § 423 şi a infracţiunii de incitare la ură naţională, rasială sau etnică, prevăzută la § 424.

§ 121

Ştergerea menţiunii privind condamnarea

(1) Făptuitorul minor faţă de care s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an sau în cazul căruia pedeapsa cu închisoarea a fost comutată sau graţiată print-un ordin emis de preşedintele Republicii Slovace, este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat de la data terminării executării pedepsei sau de la data suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a restului din pedeapsă printr-o hotărâre rămasă definitivă.

(2) Dacă dispoziţiile de la alin. (1) nu se aplică în cazul unui făptuitor minor căruia i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, instanţa se pronunţă, după executarea pedepsei, asupra ştergerii menţiunii privind condamnarea ţinând cont de conduita avută în cadrul facilităţii corecţionale. În cazul comutării pedepsei printr-un ordin emis de preşedintele Republicii Slovace, instanţa urmează aceeaşi procedură după executarea pedepsei stabilite în urma comutării.

(3) Dacă instanţa pronunţă o hotărăre prin care afirmă că minorul faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau liberarea condiţionată, a dovedit că s-a îndreptat, acesta este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat.

(4) Făptuitorul minor faţă de care s-a dispus pedeapsa amenzii este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat de la data terminării executării pedepsei sau de la data suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a restului din pedeapsă printr-o hotărâre rămasă definitivă.

(5) Făptuitorul minor faţă de care s-a dispus pedeapsa confiscării de bunuri este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat de la data terminării executării pedepsei.

(6) Făptuitorul minor faţă de care s-a dispus prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii sau interzicerea desfăşurării anumitor activităţi este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat de la data terminării executării pedepsei sau de la data suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a restului din pedeapsă printr-o hotărâre rămasă definitivă.

(7) Făptuitorul minor faţă de care s-a aplicat pedeapsa expulzării este tratat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat la expirarea termenului de executare a pedepsei dacă acesta a respectat condiţiile impuse pe durata executării pedepsei.

CAPITOLUL CINCI

Interpretarea conceptelor

Titlul unu

>Termeni cu caracter general

§ 122

Infracţiunea şi modalităţile de săvârşire a acesteia

(1) Prin „acţiune” se va înţelege şi omisiunea de a acţiona dacă făptuitorul era obligat să acţioneze în funcţie de circumstanţe sau împrejurări.

(2) Se consideră că o infracţiune este comisă în public dacă este comisă

a) prin intermediul conţinutului unor materiale tipărite sau al unor materiale scrise care sunt difuzate, prin intermediul unui filmul, al radioului ori televiziunii, prin utilizarea unei reţele de calculatoare ori prin utilizarea altor mijloace cu efect similar; sau

b) în prezenţa a mai mult de două persoane.

(3) Se consideră că o infracţiune este comisă prin utilizarea unei arme dacă făptuitorul sau unul dintre complicii săi, cu cunoştinţa făptuitorului, utilizează o armă pentru înfăptuirea unui atac, pentru învingerea sau înlăturarea rezistenţei opuse sau dacă se află în posesia unei arme în acest scop; cu excepţia cazurilor în care o dispoziţie specială prevede altceva, prin „armă” se înţelege orice obiect care poate fi folosit pentru a mări caracterul ofensiv al atacului împotriva unei persoane. Infracţiunea este considerată ca fiind comisă prin utilizarea unei arme şi în cazul în care făptuitorul are asupra sa o armă falsă ce imită o armă reală, pe care o foloseşte cu scopul de a-i înşela pe alţii, făcându-i să creadă că este autentică.

(4) Se consideră că o infracţiune este comisă prin efracţie dacă făptuitorul a intrat într-un spaţiu închis prin forţarea neautorizată a unei încuietori sau prin forţarea vreunui alt dispozitiv de securitate, ori prin înşelăciune.

(5) Se consideră că o infracţiune este comisă într-o locuinţă în cazul în care ea este comisă într-o casă sau într-un apartament al altei clădiri sau în alte spaţii care sunt utilizate în scop locativ, inclusiv spaţiile şi parcelele care aparţin acestora, dacă sunt părţile închise ale locuinţei.

(6) Se consideră că o infracţiune este comisă prin înşelăciune dacă a fost săvârşită prin viclenie sau şiretenie.

(7) Se consideră că o infracţiune este comisă prin folosirea violenţei dacă făptuitorul foloseşte violenţa fizică împotriva integrităţii fizice a unei alte persoane sau dacă este comisă împotriva unei persoane pe care făptuitorul a adus-o într-o stare de neputinţă prin înşelăciune sau dacă făptuitorul a folosit violenţa împotriva unui bun al altcuiva.

(8) Se consideră că o infracţiune este comisă prin constrângere în cazul în care făptuitorul o săvârşeşte prin folosirea violenţei de natură psihologică împotriva unei alte persoane.

(9) Se consideră că o infracţiune este comisă în mod repetat dacă făptuitorul, prin fapte separate repetate, săvârşeşte o succesiune de infracţiuni identice, care nu au legătură între ele nici în mod obiectiv nici în mod subiectiv, răspunderea penală pentru fiecare dintre acestea fiind stabilită separat.

(10) Se consideră că o infracţiune este continuată dacă făptuitorul comite în mod continuat aceeaşi infracţiune. Faptele componente constituie o singură infracţiune dacă toate aceste fapte comise de către acelaşi făptuitor sunt legate între ele atât mod obiectiv în ceea ce priveşte momentul, modul de comitere şi obiectul lor, cât şi în mod subiectiv, în special prin rezoluţia unică a făptuitorului de a comite infracţiunea în cauză; acest lucru nu se aplică în cazul faptelor parţiale comise în afara teritoriului Republicii Slovace.

(11) Se consideră infracţiune multiplă infracţiunea comisă printr-o serie de fapte care nu constituie infracţiuni prin ele însele. Toate aceste fapte se vor judeca împreună.

(12) O infracţiune perpetuă înseamnă inducerea şi susţinerea sau doar susţinerea unei stări ilegale.

(13) Dacă inculpatul continuă să comită fapta pentru a cărei săvârşire este deja urmărit penal după ce a fost acuzat, fapta este considerată o nouă infracţiune, începând din momentul acuzării; acest lucru nu se aplică în cazul infracţiunii de neglijare a obligaţiilor de întreţinere prevăzute de § 207. În acest caz, procedura se suspendă până la pronunţarea hotărârii de către prima instanţă sau până când instanţa de apel rămâne în pronunţare.

§ 123

Afectarea sănătăţii

(1) În sensul prezentei legi, prin vătămare corporală se înţelege orice atingere adusă sănătăţii unei alte persoane.

(2) În sensul prezentei legi, prin leziune corporală se înţelege atingerea adusă sănătăţii unei alte persoane care necesită în mod obiectiv examinare, îngrijire sau tratament de natură medicală şi care poate avea drept consecinţă incapacitatea de muncă prelungită ce afectează modul obişnuit de viaţă al victimei.

(3) În sensul prezentei legi, prin vătămare corporală gravă se înţelege numai vătămarea corporală gravă sau boala gravă, respectiv

a) mutilarea;

b) pierderea sau deteriorarea substanţială a capacităţii de muncă;

c) paralizia unui membru;

d) pierderea sau deteriorarea substanţială a funcţiei unui organ senzorial;

e) vătămarea unui organ important;

f) desfigurarea;

g) inducerea avortului sau moartea unui făt;

h) suferinţa fizică sau mintală intensă; sau

i) deteriorarea de lungă durată a sănătăţii.

(4) În sensul prezentei legi, prin deteriorarea de lungă durată a sănătăţii se înţelege acea deteriorare care necesită în mod obiectiv tratament medical şi care are drept consecinţă, eventual, o incapacitate de muncă de cel puţin patruzeci şi două de zile calendaristice, pe parcursul cărora este afectat în mod serios modul obişnuit de viaţă al părţii vătămate.

Prejudiciul

§ 124

(1) În sensul prezentei legi, prin prejudiciu se înţelege vătămarea adusă bunurilor ori pierderea reală a unor active sau prejudicierea drepturilor părţii vătămate sau vreun alt prejudiciu care se află într-o relaţie de cauzalitate cu infracţiunea, indiferent dacă prejudicierea are ca obiect bunuri sau drepturi. De asemenea, reprezintă prejudiciu în sensul prezentei legi orice foloase a căror obţinere se află în legătură cauzală cu săvârşirea infracţiunii.

(2) În sensul alin. (1), reprezintă, de asemenea, prejudiciu şi pierderea profitului pe care partea vătămată, având în vedere circumstanţele şi situaţia sa personală, are dreptul sau se poate aştepta în mod rezonabil să-l obţină.

(3) În cazul infracţiunilor împotriva mediului, prejudiciul reprezintă cumularea daunelor cauzate mediului înconjurător cu daunele materiale; vătămarea adusă bunurilor vor cuprinde, de asemenea, costurile de readucere a mediului la starea iniţială. În cazul infracţiunii de manipulare ilegală a deşeurilor prevăzută de § 302, domeniul de aplicare a infracţiunii se stabileşte pe baza preţului uzual aplicat la momentul şi locul infracţiunii de colectare, transport, export, import, reciclare, eliminarea sau deversarea deşeurilor şi preţul perceput pentru eliminarea deşeurilor din situl care nu este destinat deversării.

§ 125

(1) Prin prejudiciu mic se înţelege un prejudiciu în cuantum de până la 8000 SKK. Prin prejudiciu însemnat se înţelege un prejudiciu de cel puţin zece ori mai mare decât suma menţionată mai sus. Prin prejudiciu substanţial se înţelege un prejudiciu de cel puţin o sută de ori mai mare decât suma menţionată mai sus. Prin prejudiciu la scară largă se înţelege un prejudiciu de cel puţin cinci sute de ori mai mare decât suma menţionată mai sus. Aceste criterii vor fi de asemenea utilizate pentru a stabili cuantumul beneficiului, valoarea unui bun şi gravitatea infracţiunii.

(2) În cazul în care Partea specială a prezentei legi prevede că elementele de bază ale infracţiunii includ producerea unei daune a bunurilor drept consecinţă a infracţiunii fără a preciza cuantumul, prejudiciul astfel produs trebuie să fie înţeles ca fiind cel puţin un prejudiciu mic.

§ 126

(1) Cuantumul prejudiciului se stabileşte pe baza preţului obişnuit la care este vândut bunul afectat în momentul şi la locul comiterii infracţiunii. În cazul în care valoarea prejudiciului nu poate fi stabilită aşa cum s-a indicat mai sus, acesta se determină pe baza costurilor necesare în mod rezonabil pentru obţinerea unui bun identic sau similar sau pentru readucerea bunului în starea iniţială.

(2) În cazul daunelor aduse mediului, unor specii de animale şi plante protejate, specimenelor sau speciilor lemnoase sau al deteriorării unor bunuri protejate precum monumente sau bunuri cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, gradul de vătămare şi cuantumul prejudiciului se determină luând în considerare şi valoarea unui astfel de bun definită prin lege sau printr-un alt act juridic general obligatoriu emis în baza unei legi.

(3) În cazul în care cuantumul prejudiciului sau gradul de vătămare nu pot fi determinate prin aplicarea uneia dintre prevederile alin. (1) sau (2) sau în cazul în care există motive serioase de îndoială privind exactitatea prejudiciului sau gradul de vătămare stabilite astfel, acestea se stabilesc pe baza unei opinii profesionale sau a unui certificat eliberat de o persoană juridică a cărei competenţă sau linie de activitate oferă o garanţie a stabilirii obiective a prejudiciului sau a vătămării; în caz contrar, valoarea daunelor se stabileşte pe baza unui aviz al experţilor.

Persoana

§ 127

(1) În sensul prezentei legi, prin minor se înţelege o persoană cu vârsta sub optsprezece ani, cu excepţia cazului în care aceasta a atins vârsta majoratului mai repede.

(2) Prin tânăr adult se înţelege o persoană care a împlinit optsprezece ani şi nu a împlinit încă vârsta de douăzeci şi unu de ani.

(3) În sensul prezentei legi, prin persoană în vârstă se înţelege o persoană cu vârsta de peste şaizeci de ani.

(4) În sensul prezentei legi, prin persoană apropiată se înţelege o rudă de gradul I, un părinte adoptiv, un copil adoptat, frate şi soţ/soţie; alte persoane legate prin legături de rudenie sau în alt mod sunt considerate persoane apropiate numai dacă prejudiciul cauzat uneia dintre ele este perceput în mod rezonabil de către cealaltă persoană drept prejudiciu propriu.

(5) În cazul infracţiunilor de şantaj prevăzut de § 189, viol prevăzut de § 199 alin. (2), agresiune sexuală prevăzută de § 200 alin. (2), abuz sexual prevăzut de § 201 alin. (2), lovirea unei persoane apropiate sau a unei persoane încredinţate spre îngrijire prevăzută § 208 sau ameninţare periculoasă prevăzută de 360 alin. (2), prin persoană apropiată se înţelege, de asemenea, fost soţ, soţie, fostă soţie, părinte biologic al unui copil, o persoană înrudită cu aceştia în calitate de persoană apropiată în conformitate cu alineatul 4, precum şi o persoană care locuieşte sau a locuit cu făptuitorul într-o gospodărie comună.

(6) În sensul prezentei legi, prin persoană bolnavă se înţelege o persoană care, în momentul săvârşirii infracţiunii, suferă de o boală fizică sau psihică, chiar şi temporară, indiferent dacă persoana se află în incapacitate de muncă temporară, dacă capacitatea sa de muncă este modificată, dacă suferă de un handicap sau de un handicap grav, iar intensitatea respectivei boli sau handicap corespunde vătămării corporale grave.

(7) În sensul prezentei legi, prin persoană lipsită de ajutor se înţelege o persoană care, din cauza vârstei, stării de sănătate, a circumstanţelor faptei sau unor circumstanţe în legătură cu făptuitorul, nu s-a putut apăra eficient împotriva atacului făptuitorului.

(8) În înţelesul prezentei legi prin persoană încredinţată spre îngrijire altei persoane se înţelege persoana care, din cauza vârstei, condiţiilor de sănătate sau altui motiv, este plasată în îngrijirea altei persoane printr-o decizie a unei instanţe sau a unei alte autorităţi de stat; pe baza unui acord, respectiva persoană are în pază, ocrotire, îngrijire sau educare o astfel de persoană, în propria gospodărie sau într-o unitate înfiinţată în acest scop.

(9) În sensul prezentei legi, prin persoană aflată în îngrijire se înţelege o persoană care depinde de făptuitor pentru alimentarea, educarea, ocrotirea sau îngrijirea sa, materială sau de altă natur

(10) Prin persoană dependentă se înţelege persoana dependentă de substanţe care produc dependenţă sau de activităţi dăunătoare care produc dependenţă.

(11) Persoana subordonată este o persoană care, ca urmare a statutului său, este subordonată ca persoană făptuitorului, în calitatea sa de salariat, angajat în serviciu sau prin poziţia profesională, atribuţiile profesionale, funcţia sau gradul său profesional şi care, în consecinţă, are datoria de a accepta şi de a îndeplini instrucţiunile, comenzile şi ordinele acestuia din urmă.

(12) În sensul prezentei legi, prin „mai multe persoane” se înţelege cel puţin trei persoane.

§ 128

(1) În sensul prezentei legi, prin funcţionari publici se înţeleg Preşedintele Republicii Slovace, membri ai Consiliului Naţional al Republicii Slovace, membri ai Parlamentului European, membri ai Guvernului, judecători ai Curţii Constituţionale a Republicii Slovace, judecători, procurori sau alte persoane care deţin funcţii în cadrul unei autorităţi publice, membri ai forţelor armate, persoane angajate în domeniul serviciilor publice, primari, şefi ai autorităţilor autonome regionale, membri ai autorităţilor autonome locale sau regionale, funcţionarii publici şi angajaţi ai autorităţilor administraţiei de stat, ai autorităţilor administraţiei publice locale sau regionale sau ai altor autorităţi ale statului, persoane care exercită competenţele persoanelor juridice care au autoritatea legală de a lua decizii în domeniul administraţiei publice, notari, executori judecătoreşti, membri ai gardienilor însărcinaţi cu paza pădurilor şi a apelor, ai gărzii de pescuit şi de vânătoare, ai gărzii forestiere sau persoane autorizate să acţioneze în calitate de paznic al naturii, atunci când participă la îndeplinirea unor atribuţii sociale şi de stat, prin exercitarea competenţele care le-au fost acordate în vederea îndeplinirii responsabile a acestor atribuţii. Răspunderea penală şi protecţia funcţionarilor publici în conformitate cu dispoziţiile relevante ale prezentei legi impun ca infracţiunea să fi fost comisă în cadrul exercitării atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora. Funcţionarii publici includ, de asemenea, pe judecătorii şi funcţionarii organelor judiciare internaţionale recunoscute de Republica Slovacă, pe funcţionarii şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor însărcinate cu justiţia penală ale altor state, ai organelor Uniunii Europene sau ai organelor stabilite în comun de statele membre ale Uniunii Europene, care îndeplinesc atribuţii de procedură penală pentru aceste alte state sau organe; pentru a beneficia de protecţia prevăzută de prezenta lege, aceştia trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile de procedură penală în conformitate cu tratatele internaţionale aplicabile sau cu consimţământul autorităţilor slovace.

(2) În sensul prezentei legi, prin funcţionari publici străini se înţelege orice persoană care deţine un post

a) în cadrul autorităţii legislative, autorităţii judiciare sau al unei autorităţi a administraţiei publice a unei ţări străine, inclusiv şeful statului; sau

b) într-o entitate juridică în cadrul căreia o ţară străină exercită o influenţă decisivă, ori într-o organizaţie internaţională înfiinţată de State sau de alţi subiecţi de drept internaţional public, în cazul în care exercitarea atribuţiilor acestor funcţionari include şi competenţe pentru gestionarea afacerilor publice, iar infracţiunea a fost comisă în legătură cu aceste competenţe.

(3) În sensul prezentei legi, prin soldat se înţelege:

a) o persoană care îndeplineşte serviciul militar;

b) un membru al corpului armat al forţelor de securitate sau al cadrelor armate;

c) una dintre persoanele prevăzute la literele a) şi b), în ceea ce priveşte infracţiuni militare, inclusiv după încetarea activităţii, în cazul în care aceasta poartă în continuare uniforma de serviciu;

d) un prizonier de război.

(4) În cazul în care în prezenta lege se menţionează serviciul militar sau obligaţia militară, aceasta înseamnă serviciul îndeplinit sau îndatoririle îndeplinite de către persoanele prevăzute la alin. (3) litera b), exclusiv în timpul războiului sau al stării de război.

(5) În sensul prezentei legi, prin persoana căreia i s-a stabilit o pedeapsă pentru o faptă similară se înţelege o persoană căreia i s-a stabilit o pedeapsă pentru o faptă similară sau o altă măsură pentru o infracţiune sau un alt delict similar. Acest lucru nu se aplică atunci când pedeapsa sau măsura stabilită a fost ştearsă.

(6) În sensul prezentei legi, prin persoană condamnată se înţelege un făptuitor care a fost declarat vinovat prin pronunţarea unei hotărâri definitive. Acest lucru nu se aplică atunci când condamnarea a fost ştearsă.

(7) Prin persoana care execută o pedeapsă se înţelege persoana condamnată care execută, integral sau parţial, pedeapsa pronunţată de instanţă. Acest lucru nu se aplică atunci când condamnarea a fost ştearsă.

(8) În cazul în care prezenta lege prevede că, pentru ca o persoană să aibă calitatea de făptuitor, aceasta trebuie să aibă anumite caracteristici, capacităţi sau statut, doar o persoană care are astfel de caracteristici, capacităţi sau statut poate fi considerată autor sau complice. Persoanele care participă la respectiva infracţiune în altă calitate nu trebuie să aibă caracteristicile, capacităţile sau statutul stabilite prin prezenta lege. În cazul în care prezenta lege prevede că, pentru ca o persoană să aibă calitatea de făptuitor, aceasta trebuie să aibă caracteristici, capacităţi sau statut special, este suficient ca o persoană juridică în numele căreia acţionează făptuitorul să aibă respectivele caracteristici, capacităţi sau statut.

(9) Doar un soldat poate fi autor sau complice în cazul unei infracţiuni militare prevăzute în Capitolul unsprezece din Partea specială a prezentei legi.

§ 129

Grupuri de persoane şi organizaţii

(1) În sensul prezentei legi, prin grup de persoane se înţelege asocierea a cel puţin trei persoane.

(2) În sensul prezentei legi, prin grup organizat se înţelege o asociere formată din cel puţin trei persoane grupate împreună în scopul comiterii unei infracţiunii, care folosesc o anumită împărţire a sarcinilor în rândul membrilor individuali ai grupului; în consecinţă, activităţile grupului prezintă un caracter planificat şi coordonat care sporeşte probabilitatea comiterii cu succes a infracţiunii.

(3) În sensul prezentei legi, prin grup extremist se înţelege o afiliere a cel puţin trei persoane cu scopul de a comite infracţiunea de extremism.

(4) În sensul prezentei legi, prin „grup infracţional” se înţelege o asociere infracţională organizată alcătuită din cel puţin trei persoane, care există pentru o anumită perioadă şi acţionează în mod coordonat în vederea comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, a infracţiunii de disimulare a bunurilor obţinute din activităţi infracţionale prevăzute de § 233 sau a oricăreia dintre infracţiunile de corupţie prevăzute în Capitolul opt, Titlul trei din Partea specială a prezentei legi, în scopul obţinerii, directe sau indirecte, a unui beneficiu financiar sau a unor alte foloase.

(5) În sensul prezentei legi, prin grup terorist se înţelege un grup organizat, alcătuit din cel puţin trei persoane, care există pentru o anumită perioadă de timp cu scopul de a comite infracţiuni de răspândire a terorii sau de terorism.

(6) Prin activitate desfăşurată pentru un grup infracţional sau un grup terorist se înţelege participarea intenţionată la un astfel de grup sau alte acţiuni intenţionate în scopul

a) continuării existenţei unui astfel de grup;

b) comiterii, de către un astfel de grup, a infracţiunilor prevăzute la alin. (3) sau (4).

(7) Prin sprijinirea unui grup infracţional sau a unui grup terorist se înţelege o acţiune intenţionată constând în furnizarea de mijloace (financiare sau de altă natură) sau de servicii, în cooperarea sau în crearea altor circumstanţe care servesc scopului

a) creării sau continuării existenţei unui astfel de grup; sau

b) comiterii, de către un astfel de grup, a infracţiunilor prevăzute la alin. (3) sau (4).

§ 130

Bun

(1) În sensul prezentei legi, prin bun se înţelege

a) un bun mobil sau imobil, spaţiu locativ ne/rezidenţial sau un animal, cu excepţia cazului în care prezenta lege prevede altfel;

b) o forţă sau energie naturală gestionabilă; sau

c) un titlu de valoare, indiferent de forma sa.

(2) Informaţiile intangibile, datele informatice sau înregistrările video pe un suport tehnic se consideră, de asemenea, bunuri.

(3) În înţelesul prezentei legi, prin bun încredinţat se înţelege un bun deţinut de o altă persoană, pe care făptuitorul este autorizat să îl utilizeze în baza unui contract sau pe care făptuitorul îl are în posesia sa cu scopul de a îndeplini anumite sarcini conform instrucţiunilor proprietarului respectivului bun, cu obligaţia de a-l utiliza numai în scopuri convenite sau de a-l returna proprietarului în condiţii convenite.

(4) În înţelesul prezentei legi, prin însuşirea ilegală a unui bun se înţelege privarea proprietarului sau a altei persoane care se află în proprietatea legală a unui bun de dreptul de a dispune de acel bun fără consimţământul acestora, cu scopul de a dispune de el ca şi cum i-ar aparţine.

(5) În sensul prezentei legi, prin substanţe care creează dependenţă se înţeleg băuturi alcoolice, stupefiante, substanţe psihotrope şi alte substanţe capabile să exercite efecte adverse asupra stării mintale şi a capacităţii de autocontrol sau de recunoaştere sau asupra conduitei sociale a unei persoane.

(6) În sensul prezentei legi, prin mijloace de transport in comun se înţeleg mijloacele de transport cu capacitatea de a transporta cel puţin nouă persoane.

§ 131

(1) În sensul prezentei legi, prin chestiune de interes general se înţelege un interes care depăşeşte cadrul drepturilor şi intereselor individuale ale persoanei privite individual, fiind important pentru societate.

(2) În sensul prezentei legi, prin manipularea deşeurilor se înţelege colectarea, transportul, exportul, importul, reciclarea, eliminarea şi deversarea deşeurilor.

(3) În sensul prezentei legi, prin mită se înţelege un bun sau o tranzacţie de natură patrimonială sau nepatrimonială pentru care nu există un drept legal.

(4) În sensul prezentei legi, prin act public se înţelege un act scris emis pe baza unei legi de către o autoritate de stat sau o altă autoritate publică competentă, prin care se creează, modifică sau sting drepturi ori obligaţii sau prin care se confirmă crearea, modificarea ori stingerea acestora sau se certifică identitatea unei persoane ori a unor bunuri sau statutul, bunurile, capacităţile ori interesele protejate prin lege ale acestora.

§ 132

Prostituţia şi pornografia

(1) În sensul prezentei legi, prin prostituţie se înţelege satisfacerea nevoilor sexuale ale altor persoane prin întreţinerea de raporturi sexuale, precum şi alte acte de natură sexuală sau un comportament similar cu întreţinerea de raporturi sexuale în schimbul unei sume de bani.

(2) În sensul prezentei legi, prin pornografie se înţelege materialul pornografic care descrie într-o manieră vizuală întreţinerea de raporturi sexuale, alte acte de natură sexuală ori un comportament similar cu întreţinerea de raporturi sexuale sau conţine expunerea organelor genitale dezbrăcate şi care este conceput pentru satisfacerea dorinţelor sexuale ale altor persoane.

(3) În sensul prezentei legi, prin pornografie infantilă se înţelege materialul pornografic ce descrie într-o manieră vizuală întreţinerea de raporturi sexuale, alte acte de natură sexuală ori un comportament similar cu întreţinerea de raporturi sexuale cu un minor sau conţine expunerea părţilor dezbrăcate ale corpului unui minor şi care este conceput pentru satisfacerea dorinţelor sexuale ale altor persoane.

§ 133

Puteri străine şi funcţionari străini

(1) În sensul prezentei legi, prin putere străină se înţeleg statele străine şi forţele lor militare sau alte grupări reprezentate de organizaţiile şi organele acestora, şi în mod special de către persoane care desfăşoară activităţi de informaţii, oficiali militari, diplomaţi şi alţi funcţionari publici.

(2) În sensul prezentei legi, prin funcţionar străin se înţelege persoana fizică sau juridică care, deşi nu este un organ sau un reprezentant al unui stat străin, deţine totuşi o influenţă importantă în propriul stat sau în relaţiile internaţionale, ca urmare a statutului său politic, economic sau social.

§ 134

Sistemul constituţional şi starea de criză

(1) În sensul prezentei legi, prin sistem constituţional se înţelege un sistem democratic de drepturi şi libertăţi fundamentale care sunt garantate prin organizarea şi funcţionarea adecvată a autorităţilor guvernamentale, a autorităţilor locale de autoguvernare şi a mişcărilor şi partidelor politice, în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Slovace.

(2) În sensul prezentei legi, prin situaţie de criză se înţelege:

a) starea de necesitate;

b) starea de urgenţă;

c) starea de război;

d) războiul.

§ 135

Posesia de droguri pentru uz propriu

(1) Prin deţinerea de substanţe stupefiante, psihotrope, otrăvitoare sau de substanţe precursoare acestora pentru uz propriu se înţelege deţinerea ilegală, pentru o durată oarecare, a oricărei substanţe stupefiante, psihotrope, otrăvitoare sau substanţe precursoare acestora pentru uz propriu, care nu depăşeşte o cantitate de trei ori mai mare decât o doză unică obişnuită.

(2) Prin deţinerea de substanţe stupefiante, psihotrope, otrăvitoare sau de substanţe precursoare acestora pentru uz propriu la scară largă se înţelege deţinerea ilegală, pentru o durată oarecare, a oricărei substanţe stupefiante, psihotrope, otrăvitoare sau substanţe precursoare acestora pentru uz propriu, care nu depăşeşte o cantitate de zece ori mai mare decât o doză unică obişnuită.

§ 136

Calculul termenelor

În cazul în care prezenta lege prevede că expirarea unui termen produce un anumit efect, termenul nu include data la care a survenit evenimentul juridic care a dat naştere respectivului termen.

§ 137

Absenţa fără permisiune

(1) O persoană este vinovată de absenţă fără permisiune dacă

a) este absentă fără permisiune din unitatea sau locul unde a fost repartizat;

b) nu se prezintă la unitatea sau locul unde a fost repartizat pentru a îşi îndeplini obligaţiile după expirarea unui termen rezonabil pentru care ar putea fi absent în mod justificat, în special în ceea ce priveşte repartizarea, transferul, călătoria în scop de serviciu sau concediul;

c) se desparte de unitatea sa în timpul activităţilor de luptă şi nu se întoarce la unitatea sa militară sau la o altă unitate militară după ce motivele care au stat la baza respectivei despărţiri au încetat să existe sau

d) nu se prezintă la o unitate militară după întoarcerea sau eliberarea sa de către inamic.

(2) O persoană este considerată vinovată de absenţa repetată fără permisiune dacă a fost absentă fără permisiune de cel puţin trei ori într-o perioadă mai scurtă de patruzeci şi opt de ore, cu condiţia ca perioada scursă între prima şi a treia sa absenţă fără permisiune să nu fi depăşit trei luni.

(3) Absenţa fără permisiune prevăzută la alin. (1) se aplică doar persoanei care îndeplineşte serviciul militar obligatoriu.

Titlul doi

Termeni cu caracter specific

§ 138

Comiterea infracţiunii în circumstanţe agravante

Prin comiterea faptei în circumstanţe agravante se înţelege că infracţiunea este comisă

a) prin utilizarea unei arme, cu excepţia infracţiunilor de omor cu premeditare, prevăzută la § 144, omor, prevăzută la § 145, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, prevăzută la § 147 şi § 148, ucidere din culpă, prevăzută la §149, şi vătămare corporală, prevăzută la § 155, § 156 şi § 157;

b) pentru o perioadă îndelungată;

c) prin brutalitate şi cruzimi;

d) prin folosirea violenţei, a ameninţării cu violenţa iminentă sau a ameninţării cu alte vătămări grave;

e) prin efracţie;

f) prin înşelăciune;

g) profitând de neputinţa, lipsa de experienţă, ori de poziţia de dependenţă sau subordonare a altei persoane;

h) încălcând o obligaţie importantă prevăzută de lege în legătură cu serviciul, poziţia sau funcţia sa;

i) de către un grup organizat; sau

j) împotriva mai multor persoane.

§ 139

(1) Prin persoană protejată se înţelege:

a) un minor;

b) o femeie însărcinată;

c) o persoană apropiată;

d) o persoană aflată în grija altcuiva;

e) o persoană în vârstă;

f) o persoană bolnavă;

g) o persoană care beneficiază de protecţie specială în temeiul tratatelor juridice internaţionale;

h) o persoană publică ori care îndeplineşte obligaţiile care îi revin prin lege; sau

i) un martor, un expert, un interpret sau un traducător.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică dacă infracţiunea săvârşită nu are legătură cu poziţia, starea sau vârsta persoanei protejate.

§ 140

Motivaţia specifică

Motivaţia specifică înseamnă că o infracţiune a fost comisă:

a) de către un făptuitor angajat pentru comiterea respectivei infracţiuni;

b) din răzbunare;

c) cu scopul de a ascunde sau de a înlesni comiterea unei alte infracţiuni;

d) din cauza urii cauzate de naţionalitate, etnie, rasă ori culoare a pielii; sau

e) ca infracţiune motivată sexual.

§ 141

Gruparea periculoasă

Prin grupare periculoasă se înţelege

a) un grup infracţional; sau

b) un grup terorist.

§ 142

Vătămarea corporală deosebit de gravă şi moartea

(1) Prin vătămare corporală deosebit de gravă se înţelege vătămarea sănătăţii a uneia dintre persoanele prevăzute la § 123, alin. (3).

(2) Prin moarte se înţelege moartea biologică a creierului (moartea cerebrală).

§ 143

Moartea mai multor persoane

Prin moartea mai multor persoane se înţelege cauzarea morţii a cel puţin trei persoane.

PARTEA A DOUA

Partea specială

CAPITOLUL UNU

Infracţiuni contra vieţii sau a integrităţii corporale

Titlul unu

Infracţiuni contra vieţii

§ 144

Omorul cu premeditare

(1) Persoana care ucide cu intenţie şi cu premeditare altă persoană se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi a fost condamnat anterior pentru omor;

b) împotriva a două persoane;

c) acţionând în circumstanţe agravante;

d) împotriva unei persoane protejate;

e) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

f) cu scopul de a obţine un folos material concret.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) dacă a fost condamnat anterior pentru o infracţiune similară,

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase sau

c) în situaţie de criză.

§ 145

Omorul

(1) Persoana care ucide cu intenţie altă persoană se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de 25 de ani sau cu închisoare pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împotriva a două persoane;

b) acţionând în circumstanţe agravante;

c) împotriva unei persoane protejate;

d) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

e) cu scopul de a obţine un folos material concret.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu o pedeapsă cu închisoare pe perioadă determinată sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi a fost condamnat anterior pentru o infracţiune similară,

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase sau

c) în situaţie de criză.

§ 146

Uciderea nou-născutului de către mamă

Mama care, ca urmare a tulburărilor psihice cauzate de efectele naşterii, îşi ucide în mod intenţionat copilul nou-născut în momentul naşterii sau imediat după aceasta se pedepseşte cu închisoarea de la patru la opt ani.

§ 147

Uciderea

(1) Persoana care, acţionând cu scopul de a provoca vătămări corporale grave altei persoane, cauzează moartea acesteia din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 9 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împotriva unei persoane protejate sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

c) în situaţie de criză.

§ 148

(1) Persoana care, acţionând cu scopul de a provoca vătămări corporale altei persoane, cauzează moartea acesteia din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împotriva unei persoane protejate; sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

c) în situaţie de criză.

§ 149

Uciderea din culpă

(1) Persoana care cauzează moartea altei persoane acţionând din culpă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) împotriva mai multor persoane, prin încălcarea gravă a normelor legale care reglementează siguranţa profesională sau pe cea a transportului, ori a reglementărilor din domeniul sănătăţii publice.

(4) Pedeapsa prevăzută la alin. (3) se aplică şi făptuitorului care cauzează moartea altei persoane acţionând prin neglijenţă în serviciu sau în legătură cu ocupaţia, poziţia profesională sau funcţia sa ori prin conducerea unui mijloc de transport în condiţii care exclud capacitatea de a desfăşura o astfel de activitate, pe care acesta şi le-a creat plasându-se sub influenţa unei substanţe care creează dependenţă.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care, printr-o acţiune dintre cele menţionate la alin. (4), cauzează prin neglijenţă moartea a două sau mai multe persoane.

§ 150

Avortul ilegal

(1) Persoana care provoacă avortul unei femei însărcinate fără consimţământul acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămări corporale deosebit de grave sau moartea femeii însărcinate.

§ 151

(1) Persoana care provoacă avortul unei femei însărcinate cu consimţământul acesteia, prin proceduri sau în condiţii care încalcă reglementările legale generale privind avortul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează prin acţiunea sa vătămări corporale deosebit de grave sau moartea femeii însărcinate,

b) asupra unei persoane minore, fără consimţământul tutorelui legal al acesteia sau al persoanei în îngrijirea sau în sarcina căreia este încredinţată minora,

c) şi obţine beneficii sporite în urma comiterii infracţiunii; sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 152

(1) Persoana care determină o femeie însărcinată

a) să îşi provoace singură un avort; sau

b) să solicite sau să permită altei persoane să-i provoace un avort folosind proceduri sau în condiţii care încalcă reglementările legale generale privind avortul

se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se va aplica oricărei persoane care o ajută o femeie însărcinată să-şi întrerupă sarcina sau o ajută fie în solicitarea adresată unei terţe persoane fie în tentativa unei terţe persoane de a-i provoca un avort.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) împotriva unei persoane protejate.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămări corporale deosebit de grave sau moartea.

§ 153

Femeia însărcinată care îşi provoacă singură avortul sau care solicită ori permite altei persoane să facă acest lucru, nu răspunde penal pentru această acţiune, nici măcar potrivit prevederilor referitoare la persoane care instigă sau ajută la comiterea infracţiunii.

§ 154

Participarea la sinucidere

(1) Persoana care determină o altă persoană la sinucidere sau o ajută să se sinucidă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă are loc cel puţin o tentativă de suicid.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

Titlul doi

Infracţiuni contra integrităţii corporale

§ 155

Vătămarea corporală

(1) Persoana care cauzează în mod intenţionat vătămarea corporală deosebit de gravă a altei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

b) în situaţie de criză.

§ 156

(1) Persoana care cauzează în mod intenţionat vătămarea corporală a altei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 4 luni la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împotriva unei persoane protejate; sau

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) în situaţie de criză.

§ 157

(1) Persoana care cauzează din culpă vătămarea corporală deosebit de gravă a altei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) împotriva unei persoane protejate.

§ 158

Persoana care cauzează din culpă vătămarea corporală a altei persoane, prin încălcarea unei obligaţii legale importante care decurge din serviciul, ocupaţia, poziţia profesională sau funcţia sa se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

§ 159

Prelevarea ilegală de organe, ţesuturi sau celule şi sterilizarea ilegală

(1) Persoana care înlătură în mod ilegal un organ, ţesut sau celulă a unei persoane vii sau care obţine în mod ilegal pentru el sau pentru altul un astfel de organ, ţesut sau celulă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care sterilizează ilegal o persoană.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2), cauzează vătămări corporale deosebit de grave sau moartea.

§ 160

(1) Persoana care obţine în mod ilegal, pentru el sau pentru altul, un organ, ţesut sau celulă dintr-un corp mort se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

Capitolul doi

Infracţiuni care pun în pericol viaţa şi integritatea corporală

§ 161

Experimentarea ilegală asupra omului şi clonarea umană

(1) Persoana care, sub pretextul dobândirii de noi cunoştinţe medicale, al dezvoltării de noi metode sau al confirmării unor ipoteze sau în scopul efectuării de teste clinice ale unor produse farmaceutice, efectuează verificarea unor cercetări medicale noi fără drept

a) deşi acest lucru reprezintă o ameninţare imediată pentru viaţa sau pentru sănătatea umană şi nu este absolut necesar pentru a salva viaţa unei persoane aflată într-o stare care îi pune viaţa în pericol; sau

b) în lipsa unei indicaţii medicale şi fără consimţământul persoanei în cauză sau o efectuează pe persoane asupra cărora este interzisă efectuarea unor astfel de teste în absenţa indicaţiei medicale sau o efectuează pe un făt ori embrion uman sau prin încălcarea altor cerinţe legale referitoare la testarea efectuată în absenţa indicaţiei medicale,

se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care efectuează orice intervenţie al cărei scop este să creeze o fiinţă umană identică din punct de vedere genetic cu o altă fiinţă umană, în orice stadiu de dezvoltare, fie vie sau moartă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) dacă obţine beneficii însemnate pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunilor prevăzute la (1) sau (2).

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămări corporale deosebit de grave sau moartea.

§ 162

Afectarea sănătăţii

(1) Persoana care, deşi nu are calitatea necesară de medic sau alt tip de angajat din domeniul sănătăţii, efectuează proceduri de asistenţă medicală şi care, prin efectuarea neprofesionistă a examinării sau a tratamentului, ori prin oferirea de indicaţii incorecte pentru medicamente, produse farmaceutice sau alte ajutoare de natură medicală, chiar şi din culpă,

a) cauzează o ameninţare imediată privind viaţa altei persoane,

b) cauzează vătămarea corporală a altei persoane; sau

c) efectuează, fără consimţământul altei persoane, o procedură de examinare sau de asistenţă medicală sau oferă indicaţii incorecte pentru medicamente, produse farmaceutice sau alte ajutoare de natură medicală şi, prin această acţiune, provoacă ameninţări la adresa sănătăţii acestuia,

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămări corporale deosebit de grave sau moartea.

§ 163

Răspândirea de boli umane contagioase periculoase

(1) Persoana care cauzează sau creşte cu intenţie riscul introducerii sau răspândirii unei boli contagioase periculoase pentru sănătatea umană se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează prin comiterea infracţiunii vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane;

b) în situaţie de criză.

§ 164

(1) Persoana care, din culpă, cauzează sau creşte riscul introducerii sau răspândirii unei boli contagioase periculoase pentru sănătatea umană se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) dacă, prin comiterea infracţiunii, provoacă vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea.

§ 165

Expunerea altor persoane la virusul imunodeficienţei umane

(1) Persoana care, cu intenţie, expune pe altul riscului infectării cu virusul imunodeficienţei umane se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante; sau

b) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea.

§ 166

(1) Persoana care, din culpă, expune o altă persoană riscului infectării cu virusul imunodeficienţei umane se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează prin comiterea infracţiunii vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea;

b) acţionând în circumstanţe agravante; sau

c) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea.

§ 167

Expunerea altor persoane la boli cu transmitere sexuală

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, expune o altă persoană unui risc de contactare a unei boli cu transmitere sexuală se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămarea corporală deosebit de gravă.

§ 168

Punerea în pericol a sănătăţii cauzată de produse alterate, alimentare şi de altă natură

(1) Persoana care vinde, produce sau achiziţionează cu intenţie, pentru sine sau pentru altul, produse alimentare sau de altă natură a căror ingestie sau utilizare obişnuită este periculoasă pentru sănătatea umană se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează prin comiterea infracţiunii vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea;

b) în situaţie de criză.

§ 169

(1) Persoana care vinde, produce sau achiziţionează din culpă, pentru sine sau pentru altul, produse alimentare sau de altă natură a căror ingestie sau utilizare obişnuită este periculoasă pentru sănătatea umană se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează prin comiterea infracţiunii vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea;

b) în situaţie de criză.

§ 170

Punerea în pericol a sănătăţii prin folosirea de medicamente, mijloace şi echipamente de asistenţă medicală neautorizate

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, creează un risc pentru sănătatea umană sau măreşte un astfel de risc deja existent prin furnizarea de servicii în cadrul sistemului de sănătate

a) prin prescrierea, emiterea, vânzarea sau administrarea de produse farmaceutice care nu sunt enumerate în farmacopee, de medicamente care nu sunt înregistrate în conformitate cu o reglementare specială sau a căror utilizare nu a fost autorizată de către autoritatea competentă sau de suplimente destinate asistenţei medicale introduse pe piaţă cu încălcarea unui regulament general obligatoriu;

b) prin efectuarea de teste clinice ale produselor farmaceutice, ale medicamentelor sau ale suplimentelor destinate asistenţei medicale, încălcând o reglementare juridică generală obligatorie; sau

c) folosind medicamente sau suplimente destinate asistenţei medicale fără autorizaţie,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămarea corporală deosebit de gravă.

Fabricarea şi posesia ilegale de substanţe narcotice şi psihotrope, de otrăvuri sau precursori ai acestora şi traficarea de astfel de substanţe

§ 171

(1) Persoana care deţine în mod ilegal substanţe narcotice, psihotrope, otrăvuri sau precursori ai acestora pentru uz propriu se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani dacă deţine în mod ilegal substanţe narcotice, psihotrope, otrăvuri sau precursori ai acestora pentru uz propriu în cantităţi mari.

§ 172

(1) Persoană care, fără drept,

a) produce;

b) importă, exportă, transportă sau a transportat;

c) cumpără, vinde, schimbă, achiziţionează sau

d) posedă pentru orice perioadă de timp, substanţe narcotice, psihotrope, otrăvuri sau precursori ai acestora ori care intermediază o astfel de activitate, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi a mai fost anterior condamnat pentru o infracţiune similară;

b) în folosul unei persoane care urmează un tratament împotriva dependenţei de droguri;

c) acţionând în circumstanţe agravante;

d) împotriva unei persoane protejate; sau

e) într-o măsură considerabilă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează prin comiterea infracţiunii vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea;

b) împotriva unei persoane cu vârsta sub cincisprezece ani sau prin intermediul unei astfel de persoane;

c) într-o măsură substanţială.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează astfel vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea mai multor persoane;

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

c) pe scară largă.

§ 173

(1) Persoana care fabrică, achiziţionează pentru sine sau pentru altul sau se află în posesia unui obiect care urmează a fi utilizat pentru fabricarea ilicită de substanţe narcotice, psihotrope, otrăvuri sau precursori ai acestora acestora se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 de ani dacă obţine beneficii însemnate pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii menţionate la alin. (1).

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani dacă obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii menţionate la alin. (1).

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 de ani dacă obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii menţionate la alin. (1).

§ 174

Distribuirea ilicită de droguri

(1) Persoana care determină o altă persoană să folosească abuziv o substanţă, alta decât băuturile alcoolice, care creează dependenţă, care înlesneşte un astfel de obicei sau care determină sau răspândeşte în orice alt fel folosirea abuzivă a unei substanţe de tipul menţionat se pedepseşte cu închisoarea de la 1 până la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împotriva unei persoane protejate; sau

b) în public.

§ 175

Servirea de băuturi alcoolice minorilor

Persoana care serveşte băuturi alcoolice unui minor în mod sistematic sau într-o cantitate însemnată se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

§ 176

Distribuirea de steroizi anabolizanţi minorilor

(1) Persoana care, fără drept, administrează steroizi anabolizanţi sau alte substanţe cu efect anabolizant unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani în alte scopuri decât cel de tratament

a) într-o cantitate însemnată; sau

b) în ciuda faptului că a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni sau a faptului că a fost sancţionată pentru o infracţiune similară în ultimele douăsprezece luni;

se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care, fără drept, administrează steroizi anabolizanţi sau alte substanţe cu efect anabolizant unei persoane în alte scopuri decât cel de tratament în legătură cu participarea acelei persoane la o activitate sportivă organizată,

a) într-o cantitate însemnată; sau

b) în ciuda faptului că a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni sau a faptului că a fost sancţionată pentru o infracţiune similară în ultimele douăsprezece luni.

§ 177

Neîndeplinirea obligaţiei de a oferi ajutor persoanelor aflate în primejdie

(1) Persoana care nu acordă ajutorul necesar unei persoane a cărei viaţă este în pericol sau care prezintă simptomele unei probleme grave de sănătate, deşi poate face acest lucru fără a se pune în pericol pe sine sau pe altul, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care nu acordă ajutorul necesar unei persoane a cărei viaţă este în pericol sau care prezintă simptomele unei probleme grave de sănătate, deşi această obligaţie decurge din statutul său profesional, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

§ 178

Conducătorul auto care nu acordă ajutorul necesar unei persoane rănite într-un accident de circulaţie în care a fost implicat, deşi poate face acest lucru fără a se pune în pericol pe sine sau pe altul, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Titlul unu

Infracţiuni contra libertăţii

§ 179

Traficul de persoane

(1) Persoana care, folosind mijloace frauduloase, păcălirea, limitarea libertăţii personale, violenţa, ameninţarea cu violenţa, ameninţarea cu vătămarea corporală deosebit de gravă sau alte forme de constrângere, acceptând sau oferind plăţi de natură financiară sau de altă natură pentru a obţine aprobarea persoanei de care o altă persoană depinde sau folosind în mod abuziv puterile sale ori profitând în mod abuziv de lipsa de apărare sau de vreo altă poziţie vulnerabilă a altuia, recrutează, transportă, adăposteşte, transferă sau primeşte o persoană, chiar şi cu consimţământul acesteia, în scopul prostituţiei sau al altei forme de exploatare sexuală, inclusiv pornografia, munca forţată sau aservirea domestică, sclavia sau practici asemănătoare cu sclavia, servitutea, prelevarea de organe, ţesuturi sau celule ori alte forme de exploatare, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care recrutează, transportă, adăposteşte, transferă sau primeşte o persoană cu vârsta sub optsprezece ani, chiar şi cu consimţământul acesteia, în scopul prostituţiei sau al altei forme de exploatare sexuală, inclusiv pornografia, munca forţată sau aservirea domestică, sclavia sau practici asemănătoare cu sclavia, servitutea, prelevarea de organe, ţesuturi sau celule ori alte forme de exploatare.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) şi obţine beneficii însemnate pentru sine sau pentru altul în urma comiterii acestor infracţiuni;

b) împotriva unei persoane protejate;

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul în urma comiterii acestor infracţiuni;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunilor menţionate, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane sau altă consecinţă deosebit de gravă; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altul în urma comiterii acestor infracţiuni;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunilor menţionate, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea mai multor persoane.

Traficul de minori

§ 180

(1) Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale, plasează un minor sub controlul altuia în vederea adopţiei se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii; sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care, prin comiterea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane sau altă consecinţă deosebit de gravă.

§ 181

(1) Persoana care, in schimbul unei sume de bani, plasează un minor sub controlul altuia în vederea exploatării minorului în scopul muncii sau în orice alt scop se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) dacă obţine beneficii însemnate pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii; sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane sau altă consecinţă deosebit de gravă;

b) dacă obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul în urma comiterii acestei infracţiuni.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii menţionate, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 182

Lipsirea de libertate

(1) Persoana care privează în mod ilegal o altă persoană de libertatea personală se pedepseşte cu închisoarea de la 4 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane;

b) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul în urma comiterii acestei infracţiuni.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu închisoare pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii;

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

c) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii menţionate, moartea mai multor persoane.

§ 183

Limitarea libertăţii persoanei

(1) Persoana care, fără drept, împiedică o altă persoană să beneficieze de libertate personală se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice;

c) în calitate de persoană publică,

d) împotriva unei persoane protejate; sau

e) şi provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunii.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane; sau

b) provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 25 de ani sau cu închisoare pe viaţiă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane;

b) şi provoacă daune pe scară largă prin comiterea infracţiunii; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 184

Restrângerea libertăţii de şedere

(1) Persoana care, prin înşelăciune, violenţă, ameninţare cu violenţa sau cu alte fapte vătămătoare,

a) forţează o altă persoană, fără drept, să rămână într-un anumit loc; sau

b) împiedică o altă persoană, fără drept, să locuiască într-un anumit loc;

se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice;

c) în calitate de persoană publică,

(3) Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca cea prevăzută la alin. (2) făptuitorul care forţează o altă persoană, fără drept, să părăsească teritoriul Republicii Slovace sau împiedică o altă persoană să rămână pe teritoriul Republicii Slovace.

§ 185

Luarea de ostatici

(1) Persoană care ia o altă persoană ostatică, ameninţând să-i provoace moartea sau vătămarea corporală sau orice alte traume, cu scopul de a forţa o terţă persoană să facă, să nu facă sau să accepte să se supună unei acţiuni, se pedepseşte cu închisoarea de la 4 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) cţionând în virtutea unei motivaţii specifice;

c) împotriva unei persoane protejate; sau

d) provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunii.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii; sau

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu închisoare pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane;

b) şi provoacă daune pe scară largă prin comiterea infracţiunii; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 186

Răpirea în vederea obţinerii unei răscumpărări

(1) Persoana care reţine o altă persoană împotriva voinţei sale, restrângându-i astfel libertatea personală sau care o răpeşte şi care, ameninţând cu moartea, cu vătămarea corporală sau cu orice alte traume, forţează fie respectiva persoană, fie o terţă persoană să îi cedeze bunuri de natură patrimonială sau de altă natură, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) dacă obţine beneficii însemnate pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii

b) acţionând în circumstanţe agravante;

c) împotriva unei persoane protejate; sau

d) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altul prin comiterea infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 187

Răpirea internaţională

(1) Persoana care răpeşte o altă persoană într-o ţară străină se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunii;

b) împotriva unei persoane protejate;

a) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 25 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane; sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune la scară largă prin comiterea infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 188

Tâlhăria

(1) Persoana care foloseşte violenţa sau ameninţarea cu violenţa iminentă împotriva altei persoane, cu scopul de a-şi însuşi un bun ce aparţine altuia se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 8 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi pune în pericol iminent viaţa sau integritatea corporală a mai multor persoane prin comiterea infracţiunii;

b) şi provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunii;

c) acţionând în circumstanţe agravante;

d) împotriva unei persoane protejate; sau

e) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane; sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune la scară largă prin comiterea infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 189

Şantajul

(1) Persoana care forţează o altă persoană prin violenţă, ameninţarea cu violenţă sau ameninţarea cu alte vătămări grave să facă, să nu facă sau să accepte să se facă ceva se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

d) şi provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunii.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane; sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune pe scară largă prin comiterea infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 190

Obţinerea de foloase prin constrângere

(1) Persoana care prin violenţă, ameninţarea cu violenţă sau ameninţarea cu alte vătămări grave obligă pe altul să cedeze bunuri patrimoniale sau de altă natură pentru el sau pentru o terţă parte în schimbul propriilor sale servicii sau al serviciilor unei terţe părţi, forţând această persoană să le accepte împotriva voinţei sale, chiar dacă pretinde că aceasta cea care furnizează serviciile în cauză, se pedepseşte cu închisoarea de la 4 la 10 ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi făptuitorului care, cu scopul de a obţine un avantaj ilegal sau necuvenit pentru el sau pentru altul, acţionează în ceea ce priveşte un grup de persoane din cauza rasei, a culorii pielii, a etnicităţii, a vârstei sau a stării de sănătate a membrilor săi şi

a) fără drept, îi obligă prin violenţă sau ameninţare cu violenţa să facă, să nu facă sau să accepte să li se facă ceva ce contravine drepturilor fundamentale ale omului; sau

b) îi loveşte, îi torturează sau îi tratează într-un mod inuman şi crud asemănător.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alineatele (1) şi (2)

a) şi provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunilor;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

c) împotriva unei persoane protejate; sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane; sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) şi provoacă daune pe scară largă prin comiterea infracţiunilor;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunilor, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 191

(1) Persoana care, prin violenţă, ameninţare cu violenţa sau prin alte vătămări grave, obligă o altă persoană să îndeplinească un angajament încheiat la care este îndreptăţită o terţă parte se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune însemnate prin comiterea infracţiunii;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice;

c) împotriva unei persoane protejate; sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea unei persoane; sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune pe scară largă prin comiterea infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane; sau

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 192

Constrângerea

(1) Persoana care, profitând de lipsurile de natură materială ale unei alte persoane sau nevoile acesteia de altă natură decât cele materiale sau de presiunea provocată de situaţia sa personală nefavorabilă, forţează această persoană, fără drept, să facă, să nu facă sau să accepte să se facă ceva, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate;

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice;

d) cu scopul de a obţine beneficii însemnate, patrimoniale sau de altă natură, pentru sine sau pentru altul; sau

e) refuzându-i unei persoane aflate în relaţie de angajat sau într-o relaţie de muncă similară posibilitatea de a-şi exercita dreptul la condiţii de muncă sigure şi sănătoase, la concediu anual sau la crearea de condiţii legale de muncă pentru femei şi lucrătorii minori.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă sau moartea altei persoane; sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu închisoarea pe viaţă în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune pe scară largă prin comiterea infracţiunii;

b) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea mai multor persoane;

c) în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

d) în situaţie de criză.

§ 193

Restricţionarea exercitării libertăţii religioase

(1) Persoana care, prin violenţă, ameninţarea cu violenţă sau cu alte vătămări grave,

a) forţează o altă persoană să participe la o acţiune de natură religioasă;

b) împiedică o altă persoană, fără drept, să participe la o acţiune de natură religioasă;

c) fără drept, nu îi permite altuia, prin alte mijloace, să-şi exercite libertatea religioasă,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate;

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

d) în public.

§ 194

Pătrunderea cu forţa într-un spaţiu locativ

(1) Persoana care, fără drept, intră sau locuieşte în locuinţa altuia acolo se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) prin depăşirea obstacolului conceput ca măsură de precauţie în scopul prevenirii intrării forţate;

c) împreună cu cel puţin două alte persoane, sau

d) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) împotriva unei persoane protejate; sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 195

Încălcarea libertăţii de asociere şi de întrunire paşnică

(1) Persoana care prin violenţă, prin ameninţarea cu violenţă sau cu alte vătămări grave, restricţionează exercitarea dreptului unei persoane de asociere sau întrunire se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Persoana care, prin violenţă sau ameninţare cu violenţa iminentă, refuză să se conformeze măsurilor menite să menţină ordinea la o manifestare publică, deşi i se aduce la cunoştinţă respectiva obligaţie sau care opune rezistenţă agenţilor de ordine însărcinaţi cu menţinerea ordinii, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an.

§ 196

Violarea secretului corespondenţei

(1) Persoana care încalcă cu intenţie

a) caracterul secret al unei scrisori prin spionare sau prin deschiderea unei scrisori sigilate sau a altei comunicări scrise trimise prin poştă sau printr-o altă manieră obişnuită;

b) caracterul secret al informaţiilor transferate prin intermediul serviciului de comunicaţii electronice; sau

c) caracterul secret al transferului privat de date computerizate către sistemul informatic, dinspre acesta sau în interiorul acestuia, inclusiv al radiaţiei electromagnetice de la un sistem informatic care transferă astfel de date computerizate,

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Angajatu furnizorului de servicii poştale sau de comunicaţii electronice care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau permite altei persoane să comită o astfel de infracţiune sau care modifică ori refuză să predea o comunicare scrisă transmisă prin poştă sau prin alte mijloace obişnuite de comunicare sau prin intermediul serviciului de comunicaţii electronice se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 de ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 197

(1) Persoana care, cu scopul de a provoca un prejudiciu altuia sau de a obţine foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul

a) divulgă un secret de corespondenţă pe care îl cunoaşte dintr-o scrisoare închisă sau dintr-o altă comunicare scrisă transmisă prin serviciul poştal sau prin alt mod obişnuit, care nu i-au fost adresate sau din informaţii transferate prin intermediul serviciului de comunicare electronică; sau

b) se foloseşte de un astfel de secret,

se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Angajatul furnizorului de servicii poştale sau de comunicaţii electronice care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau permite altei persoane să comită o astfel de infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 de ani în cazul în care comite infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2)

a) şi provoacă daune substanţiale prin comiterea infracţiunii;

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 198

(1) Persoana care, cu încălcarea unei dispoziţii legale, produce, achiziţionează pentru sine sau pentru altul sau deţine echipamente capabile să intercepteze informaţiile transferate prin servicii de comunicaţii electronice se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi obţine beneficii însemnate pentru sine sau pentru altul în urma comiterii infracţiunii; sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

Titlul doi

Infracţiuni contra demnităţii umane

§ 199

Violul

(1) Persoana care, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţa iminentă, forţează o femeie să întreţină raporturi sexuale cu el sau profită de neputinţa acesteia de a se apăra se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate;

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

d) împotriva unei femei arestate sau care execută o pedeapsă cu închisoarea.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi cauzează, prin comiterea ei, vătămarea corporală deosebit de gravă

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea victimei;

b) în situaţie de criză.

§ 200

Agresiunea sexuală

(1) Persoana care, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţa iminentă, forţează o altă persoană să întreţină acte sexuale orale, anale sau orice alte tip de acte sexuale ori profită de neputinţa acesteia de a se apăra, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate;

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice; sau

d) împotriva unei femei arestate sau care execută o pedeapsă cu închisoarea.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi cauzează, prin comiterea ei, vătămarea corporală deosebit de gravă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea victimei;

b) în situaţie de criză.

§ 201

Abuzul sexual

(1) Persoana care întreţine raporturi sexuale cu o persoană cu vârsta sub cincisprezece ani sau care supune o astfel de persoană unor abuzuri sexuale se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante;

b) împotriva unei persoane protejate; sau

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 15 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, vătămarea corporală deosebit de gravă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi cauzează, prin comiterea infracţiunii, moartea victimei;

b) în situaţie de criză.

§ 202

(1) Persoana care determină o persoană cu vârsta sub optsprezece ani să întreţină un raport sexual extramarital sau care abuzează sexual respectiva persoana prin alte mijloace

a) în cazul în care persoana a fost plasată în îngrijirea sau custodia sa ori depinde de el;

b) în schimbul unei sume de bani,

se pedepseşte cu închisoarea de la 1 până la 5 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) împotriva unei persoane cu vârsta sub optsprezece ani care a fost forţată să întreţină raportul sexual sau să se supună abuzurilor sexuale, acţionând prin ascultare, fiind aflată sub constrângere sau ameninţare.

§ 203

Incestul

(1) Persoana care întreţine raporturi sexuale cu o rudă în gradul I sau cu un frate sau soră se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul în care comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) împotriva unei persoane protejate.

CAPITOLUL TREI

Infracţiuni contra familiei şi minorului

§ 204

Bigamia

(1) Orice persoană care încheie o a doua căsătorie înainte ca prima căsătorie să fie desfăcută se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi în cazul unei persoane care încheie o căsătorie cu o persoană care este deja căsătorită.

§ 205

Punerea în primejdie a unui minor

(1) Orice persoană care pune în primejdie un minor faţă de care are obligaţia legală de a-l îngriji şi care nu este încă în măsură să ceară ajutor, ducându-l într-un loc în care viaţa şi sănătatea minorului sunt puse în pericol, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani dacă

a) a acţionat în circumstanţe agravante; sau

b) a acţionat împotriva unui minor cu vârsta sub trei ani.

§ 206

Lăsarea fără ajutor a unui minor

(1) Orice persoană care lasă fără ajutor un minor faţă de care are obligaţia legală de a-l îngriji şi care nu este încă în măsură să ceară ajutor, punând astfel minorul în pericol de moarte sau vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoare de la un an la cinci ani.

(2) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă

a) a acţionat în circumstanţe agravante; sau

b) a acţionat împotriva unui minor cu vârsta sub şase ani.

(3) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la şapte la doisprezece ani dacă

a) a provocat vătămări corporale grave sau moartea prin comiterea faptei; sau

b) a comis fapta într-o situaţie de criză.

§ 207

Neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere

(1) Orice persoană care, chiar şi din culpă, nu reuşeşte să îndeplinească obligaţia legală de a întreţine sau de a susţine o altă persoană timp de cel puţin trei luni în decurs de doi ani se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Orice persoană care evită, în mod intenţionat, îndeplinirea obligaţiei legală de a întreţine sau de a susţine o altă persoană timp de cel puţin trei luni în decurs de doi ani este pasibilă de o pedeapsă cu închisoare de până la trei ani.

(3) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2) se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani dacă

a) a expus victima riscului sărăciei prin comiterea faptei;

b) a acţionat în circumstanţe agravante; sau

c) a comis fapta în ciuda faptului că a fost condamnată pentru o infracţiune similară în ultimele douăzeci şi patru de luni sau a faptului că a fost liberată conditionat din executarea unei pedepse cu închisoarea aplicate pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

§ 208

Lovirea unei persoane apropiate sau a unei persoane încredinţate spre îngrijire

(1) Orice persoană care supune unor rele tratamente o persoană apropiată sau o persoană care i-a fost încredinţată spre îngrijire provocându-i suferinţe fizice sau psihice prin

a) bătăi repetate, lovituri, provocarea rănilor de diverse tipuri sau a arsurilor, umilire, ignorare, urmărire continuă, ameninţări, provocarea fricii sau a stresului prin izolare forţată, şantaj emoţional sau prin alte comportamente inadecvate care pun in pericol sănătatea fizică sau psihică a persoanei în cauză sau siguranţa acesteia,

b) lipsirea sistematică şi nejustificată de alimentaţie, odihnă, somn, îngrijire de bază, îmbrăcăminte, igienă elementară, asistenţă medicală, locuinţă sau educaţie,

c) obligarea la cerşetorie sau la efectuarea repetată a unor activităţilor care provoacă suferinţe fizice sau psihice intense, având în vedere vârsta sau starea sa de sănătate a persoanei supuse relelor tratamente,

d) expunerea repetată la substanţe cu un efect dăunător asupra sănătăţii, sau

e) restricţionarea nejustificată a accesului la anumite bunuri pe care persoana în cauză are dreptul de a le folosi şi de care are dreptul de a se bucura,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(2) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani dacă

a) a provocat vătămări corporale grave sau moartea prin comiterea faptei;

b) a acţionat în virtutea unei motivaţii specifice;

c) a comis fapta în ciuda faptului că a fost condamnată pentru o infracţiune similară în ultimele douăzeci şi patru de luni sau a faptului că a fost liberată conditionat din executarea unei pedepse cu închisoarea impuse pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni;

d) a acţionat în circumstanţe agravante.

(3) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 sau cu închisoare pe viaţă de ani dacă prin comiterea faptei a provocat vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane.

Răpirea

§ 209

(1) Persoana care ia un minor sau o persoană care suferă de o tulburare psihică sau o persoană lipsită de discernământ din grija altei persoane care are obligaţia de a o îngriji în temeiul legii sau al unei decizii oficiale, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 8 ani.

(2) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 4 la 10 ani dacă

a) a acţionat în circumstanţe agravante; sau

b) a acţionat în virtutea unei motivaţii specifice; sau

c) prin comiterea faptei a adus atingere dezvoltării morale a persoanei răpite.

(3) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 7 la 15 ani dacă

a) fapta a fost comisă cu scopul de a duce persoana răpită în străinătate;

b) fapta a fost comisă cu scopul de a obţine beneficii considerabile pentru sine sau pentru altul; sau

c) a provocat vătămări corporale grave sau moartea sau alte consecinţe deosebit de grave prin comiterea faptei.

(4) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 ani sau cu închisoarea pe viaţă dacă

a) fapta a fost comisă în calitate de membru al unei grupări periculoase; sau

b) fapta a fost comisă cu scopul de a obţine beneficii considerabile pentru sine sau pentru altul.

§ 210

(1) Persoană care, în calitate de părinte sau rudă de gradul întâi, ia o persoană care suferă de o tulburare psihică sau o persoană lipsită de discernământ din grija altei persoane care are obligaţia de a o îngriji în temeiul legii sau al unei decizii oficiale, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani dacă

a) a acţionat în circumstanţe agravante; sau

b) a acţionat în virtutea unei motivaţii specifice.

§ 211

Coruperea morală a minorului

(1) Persoană care, chiar şi din culpă, expune o persoană cu vârsta sub optsprezece ani riscului de a duce o viaţă depravată

a) încurajând persoana în cauză să aibă o conduită indecentă sau imorală,

b) creând condiţiile pentru ca persoana în cauză să aibă o conduită indecentă sau imorală,

c) creând condiţiile pentru ca persoana în cauză să săvârşească fapte care, în conformitate cu prezenta lege, sunt considerate infracţiuni, sau

d) împiedicând persoana în cauză să frecventeze cursurile din învăţământul obligatoriu, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi în cazul unei persoane care, încălcând o reglementare juridică cu caracter general obligatoriu, angajează un minor cu vârsta de sub cincisprezece ani, împiedicându-l astfel să frecventeze cursurile din învăţământul obligatoriu.

(3) Persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la cinci ani dacă

a) a acţionat în circumstanţe agravante; sau

b) a acţionat în virtutea unei motivaţii specifice.

CAPITOLUL PATRU

Infracţiuni contra dreptului de proprietate

§ 212

Furtul

(1) Persoana care îşi însuşeşte un bun care aparţine altei persoane, prin luarea acestuia în posesie, şi astfel provoacă daune minore, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care îşi însuşeşte un bun care aparţine altei persoane, prin luarea acestuia, şi

a) săvârşeşte infracţiunea prin efracţie,

b) imediat după săvârşirea infracţiunii, încearcă să păstreze bunul prin violenţă sau ameninţarea cu violenţă iminentă,

c) săvârşeşte o astfel de infracţiune asupra unui bun pe care o altă persoană îl are asupra sa,

d) un astfel de bun provine din recolta de pe un teren care aparţine fondului funciar sau din lemnele de pe un teren care aparţine fondului forestier sau din peştele din iazurile supuse unor condiţii de creştere intensă,

e) săvârşeşte infracţiunea asupra unui bun a cărui colectare este supusă plăţii în temeiul unei reglementări separate, sau

f) a fost sancţionată pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni în ultimele douăsprezece luni.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în ciuda faptului că a fost condamnat pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni, sau

c) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în circumstanţe agravante,

c) la locul de închinăciune sau de exprimare a respectului public, sau la locul unde se desfăşoară adunarea publică sau ceremonia,

d) asupra unui bun care beneficiază de protecţie în temeiul unei reglementări separate; sau

e) prin organizarea unei astfel de fapte.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 213

Delapidarea

(1) Persoana care intră în posesia unor bunuri care aparţin altei persoane şi care i-au fost încredinţate, provocând astfel daune minore bunurilor altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se sancţionează închisoarea de la unu la 5 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice,

c) în calitatea de persoană care a fost acuzată de încălcarea unei obligaţii speciale de a proteja interesele părţii vătămate sau care a fost numită administrator judiciar, sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 214

Neplata indemnizaţiilor şi a salariilor compensatorii

(1) Persoana care, în calitate de reprezentant autorizat al unei persoane juridice sau al unei persoane fizice, care este angajator sau agent corporativ, nu plăteşte la data scadentă angajatului salariile sau alte remuneraţii pentru munca prestată, compensaţiile salariale sau indemnizaţiile de disponibilizare la care are dreptul angajatul, în ciuda faptului că în acea zi dispune de mijloacele financiare pentru a face acest lucru şi de care nu are nevoie în mod necesar pentru a desfăşura activitatea persoanei juridice sau activităţile unui angajator care este o persoană fizică, sau ia măsuri pentru a zădărnici plăţile descrise mai sus, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se sancţionează cu închisoarea de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) împotriva a mai mult de zece angajaţi.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia.

§ 215

Posesia ilegală a unui bun al altei persoane

(1) Persoana care îşi însuşeşte un bun cu valoare mică care aparţine altei persoane cu scopul de a-l folosi temporar sau care, fără drept, foloseşte temporar un bun care i-a fost încredinţat şi, astfel, provoacă daune minore patrimoniului altei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani dacă provoacă daune substanţiale prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

Folosirea ilegală a unui autovehicul care aparţine altei persoane

§ 216

(1) Persoana care intră în posesia unui autovehicul cu valoare mică care aparţine altei persoane, cu scopul de a-l folosi temporar, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi dacă a fost condamnat anterior pentru acea infracţiune,

b) acţionând în virtutea unei motivaţii specifice,

c) cu privire la un autovehicul cu valoare mare sau provoacă daune majore prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), cu privire la un autovehicul cu valoare substanţială, sau provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acelei infracţiuni.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) cu privire la un autovehicul cu valoare considerabilă sau provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 217

(1) Persoana care utilizează fără drept un autovehicul care aparţine altei persoane şi care i-a fost încredinţat, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi a fost condamnat anterior pentru o astfel de infracţiune,

b) în virtutea unei motivaţii specifice,

c) cu privire la un autovehicul cu valoare mare sau provoacă daune majore prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), cu privire la un autovehicul cu valoare substanţială sau provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acelei infracţiuni.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) cu privire la un autovehicul cu valoare considerabilă sau provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 218

Tulburarea de posesie

(1) Persoana care ocupă sau utilizează în mod ilegal o casă sau o locuinţă care aparţine altei persoane sau care împiedică în mod ilegal persoana îndreptăţită să folosească o casă sau o locuinţă se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care intră, ocupă sau utilizează ilegal spaţii nerezidenţiale care aparţin altei persoane sau care împiedică în mod ilegal persoana îndreptăţită să folosească spaţii nerezidenţiale, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

§ 219

Fabricarea şi utilizarea ilegală de mijloace de plată, bani electronici sau alte carduri de plată

(1) Persoana care, în mod ilegal, fabrică, modifică, imită, contraface sau intră în posesia unor mijloace de plată, a unor bani electronici sau a altui card de plată, inclusiv a unei cartele telefonice, sau a unui obiect capabil să îndeplinească această funcţie, în scopul folosirii acestora ca autentice sau deţine, transportă, foloseşte sau le oferă altei persoane în acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Persoana care, în mod ilegal, fabrică, posedă, achiziţionează pentru sine sau intră în posesia sau oferă altei persoane un instrument, program de calculator sau alt dispozitiv adaptat în mod specific pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) pe scară largă, sau

c) în virtutea unei motivaţii specifice.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2).

a) pe o scară extinsă, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 220

Falsificarea şi modificarea frauduloasă a numerelor de identificare ale autovehiculelor

(1) Persoana care falsifică sau modifică numărul de identificare, numărul de serie al motorului, plăcuţa de identificare a producătorului sau numărul de serie al componentelor vehiculului sau utilizează un număr de identificare, un număr de serie al motorului, o plăcuţă de identificare a producătorului sau un număr de serie al componentelor care aparţin unui alt vehicul ca fiind autentice, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi a fost condamnat anterior pentru o astfel de infracţiune,

b) cu privire la un autovehicul cu valoare mare sau provoacă daune majore prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

c) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) cu privire la un autovehicul cu valoare substanţială sau provoacă daune substanţiale prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) cu privire la un autovehicul cu valoare considerabilă sau provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 221

Înşelăciunea

(1) Persoana care se îmbogăţeşte pe sine sau altă persoană în detrimentul patrimoniului altei persoane prin înşelarea altei persoane sau prin faptul că profită de greşeala unei alte persoane şi, astfel, provoacă daune minore altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 222

Înşelăciunea privind creditele bancare

(1) Persoana care solicită un credit sau înlesneşte obţinerea unui credit de la o altă persoană, furnizând informaţii false cu privire la condiţiile de acordare sau rambursare a unui astfel de credit, şi, astfel, provoacă daune minore, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă, în calitatea sa de salariat, membru, organ statutar, reprezentant sau altă persoană autorizată să acţioneze în locul persoanei care acordă un credit, facilitează acordarea unui credit în beneficiul unei persoane, deşi cunoştea că persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea acestuia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 223

Înşelăciunea privind asigurările

(1) Persoana care reuşeşte să obţină plata unei indemnizaţii de asigurare de la altă persoană prin înşelarea acesteia în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de acordare a acesteia şi astfel provoacă daune minore, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă, în calitatea sa de angajat, membru, reprezentant sau altă persoană autorizată să acţioneze în locul persoanei care acordă o asigurare, facilitează obţinerea unei indemnizaţii de asigurare de către o persoană, deşi cunoştea că persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 224

Înşelăciunea în domeniul utilizării capitalurilor

(1) Persoana care, în legătură cu o ofertă, vânzare sau distribuţie de titluri de valoare sau de alte titluri comerciale, care promite obţinerea unui drept la beneficiu în activele generatoare de profit ale unei companii sau în legătură cu o ofertă de majorare a profitului printr-o astfel de investiţie în broşuri sau alte materiale promoţionale sau studii privind bunurile deţinute sau profitul companiei, furnizează unui număr mai mare de persoane date false sau nereale cu privire la randamentul pe investiţii sau bunurile deţinute de o companie, în care urmează să se investească, sau care ascunde dezavantajele unor astfel de investiţii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 225

Frauda privind subvenţiile

(1) Persoana care reuşeşte să obţină de la o altă persoană o cesiune, subvenţie, contribuţie sau o altă prestaţie din bugetul statului, al instituţiei publice, al fondului de stat, al regiunii autonome sau al municipiului, fără a îndeplini cerinţele prevăzute de lege pentru acordarea unor astfel de mijloace, prin înşelarea unei astfel de persoane, făcând-o să creadă că îndeplineşte aceste cerinţe, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care utilizează o cesiune, subvenţie, contribuţie sau altă prestaţie obţinută ilegal din bugetul statului, al instituţiei publice, al fondului de stat, al regiunii autonome sau al municipiului în alt scop decât cel convenit pe o scară largă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă acesta, în calitatea de salariat, membru, agent sau altă persoană autorizată să acţioneze în locul persoanei care acordă o cesiune, subvenţie, contribuţie sau o altă prestaţie din bugetul statului, al instituţiei publice, al fondului de stat, al regiunii autonome sau al municipiului, ajută o altă persoană să obţină o cesiune, subvenţie, contribuţie sau altă prestaţie din bugetul statului, al instituţiei publice, al fondului de stat, al regiunii autonome sau al municipiului, deşi cunoaşte că persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea lor.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(6) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 226

Îmbogăţirea ilicită

(1) Persoana care se îmbogăţeşte pe sine sau o altă persoană în detrimentul patrimoniului altei persoane prin intervenţia neautorizată asupra hardware-ului sau asupra programelor de calculator, maşinilor automate sau a unui dispozitiv sau echipament similar conceput pentru vânzarea automată de bunuri, schimburi valutare sau retragerea de numerar sau pentru scutirea de la operaţiuni, servicii, informaţii sau alte prestări plătibile, cu scopul de a obţine bunuri, servicii sau informaţii fără plată sau de a încasa numerar, fără autorizaţie, şi care astfel cauzează un prejudiciu minor unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase,

c) într-o situaţie de criză.

§ 227

Bancruta frauduloasă

(1) Persoana care, cu scopul de a aduce prejudicii unei alte persoane sau de a obţine beneficii nejustificate pentru sine sau pentru altă persoană, cauzează falimentul persoanei juridice în care este reprezentant legal sau agent corporativ prin utilizarea activelor persoanei juridice în cauză, chiar şi în parte, pentru

a) înfiinţarea unei alte persoane juridice, sau

b) dobândirea pachetului de acţiuni al altei persoane juridice sau care face acest lucru cu scopul de a determina falimentul persoanei juridice al cărei reprezentant legal sau agent corporativ este, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune majore sau obţine beneficii majore pentru sine sau prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale sau obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia sau

b) acţionează în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă sau obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi determină falimentul altor persoane prin săvârşirea acesteia.

§ 228

Declanşarea falimentului

(1) Persoana care declanşează falimentul unei persoane juridice şi, pe o scară mai largă, împiedică despăgubirea creditorului său în aşa fel încât

a) să facă investiţii în tranzacţii generatoare de pierderi fără o susţinere financiară adecvată,

b) să ia sau să ofere un credit care prezintă un risc comercial ridicat, având în vedere valoarea activelor persoanei juridice,

c) în detrimentul creditorului persoanei juridice, să distrugă, să provoace daune, să doneze, să ascundă sau, să confişte în alt mod activele persoanei juridice în cauză, chiar şi în parte,

d) să utilizeze o parte mare din veniturilor persoanei juridice pentru consumul personal, sau

e) să plaseze veniturile persoanei juridice, chiar şi parţial, în loterii, jocuri sau pariuri, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care acţionează în modul prevăzut la alin. (1) litera a) - e), iar persoana juridică a fost exclusă de la faliment doar prin obţinerea unei contribuţii sau luarea altor măsuri de către autoritatea statului, de către autonomie sau de către o instituţie publică, deşi nu erau obligaţi să facă acest lucru.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi determină falimentul altei persoane.

§ 229

Jocurile de noroc şi pariurile ilegale

(1) Persoana care operează un joc generator de numerar sau un joc similar sau care administrează pariuri cu cotă ale căror reguli nu garantează aceleaşi şanse de câştig tuturor participanţilor, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 230

Loterii şi jocuri similare ilegale

(1) Persoana care organizează, fără autorizaţie, o loterie sau un joc similar se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

Tăinuirea

§ 231

(1) Persoana care ascunde, transferă către sine sau altă persoană, închiriază sau acceptă, cu titlu de depozit,

a) un bun obţinut prin săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană, sau

b) un bun achiziţionat în schimbul unui astfel de bun, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii majore pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) foloseşte un astfel de bun în propriile sale activităţi.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 232

(1) Persoana care, din culpă, ascunde sau transferă către sine sau altă persoană un bun cu valoare considerabilă obţinut prin săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi permite altei persoane să ascundă originea sau împiedică detectarea originii unui bun obţinut prin intermediul unei infracţiuni săvârşite pe teritoriul Republicii Slovacia sau în străinătate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) cu privire la bunuri provenite din traficul de substanţe narcotice, psihotrope, nucleare sau chimice de mare risc sau din altă infracţiune deosebit de gravă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia.

Disimularea produselor infracţiunii

§ 233

(1) Persoana care întreprinde oricare dintre următoarele acţiuni în legătură cu veniturile sau alte bunuri obţinute din infracţiune cu scopul de a ascunde astfel de venituri sau bunuri, de a ascunde originea lor infracţională, de a ascunde folosirea lor destinată sau reală pentru săvârşirea unei infracţiuni, de a zădărnici confiscarea lor în vederea urmăririi penale sau a pierderii ori a confiscării:

a) transferă către sine sau o altă persoană, dă cu împrumut, ia cu împrumut, transferă către o bancă sau o filială a unei bănci străine, importă, tranzitează, livrează, transferă, închiriază sau achiziţionează pentru sine sau altă persoană, sau

b) deţine, ascunde, disimulează, foloseşte, consumă, distruge, modifică sau deteriorează,

se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) şi obţine beneficii majore pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) ca persoană publică,

b) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine prin săvârşirea acesteia, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia,

b) cu privire la bunuri provenite din traficul de substanţe narcotice, psihotrope, nucleare sau chimice de mare risc, arme şi persoane sau din altă infracţiune deosebit de gravă, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 234

(1) Persoana care nu informează sau nu raportează

a) faptele care indică faptul că o altă persoană a săvârşit infracţiunea de disimulare a produselor infracţiunii prevăzută de § 233, sau

b) o tranzacţie comercială neobişnuită, deşi are o astfel de obligaţie în virtutea ocupaţiei, profesiei, poziţiei sau funcţiei sale, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1) nu se pedepseşte dacă făptuitorul nu poate face informarea sau raportarea fără riscul de a fi urmărit penal el sau o persoană apropiată.

§ 235

Camăta

(1) Persoana care, profitând de suferinţa, lipsa de experienţă sau alienarea mintală sau agitaţia altei persoane, solicită o plată sau un angajament de plată în beneficiul său sau al unei alte persoane, în cazul în care valoarea acestei plăţi este extrem de disproporţionată faţă de valoarea plăţii cu care contribuie făptuitorul sau care execută o astfel de creanţă sau care, cu scopul de a o executa, îşi transferă creanţa, se pedepseşte cu închisoare de la unu până la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) împotriva unei persoane protejate, sau

c) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 236

Ascunderea unui bun

(1) Persoana care îşi însuşeşte un bun cu valoare redusă, care îi aparţine unei alte persoane şi pe care l-a luat în posesie, prin găsirea acestuia, din greşeală sau în orice alt mod, fără permisiunea proprietarului îndreptăţit, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia.

Abuzul de încredere prin administrarea defectuoasă a bunurilor imobiliare ale altei persoane

§ 237

(1) Persoana care provoacă daune minore unei alte persoane prin încălcarea propriei sale obligaţii de a avea grijă de sau de a administra bunurile altei persoane, prevăzută într-o dispoziţie legală sau impusă printr-o hotărâre judecătorească sau o obligaţie acceptată în baza unui contract, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 238

Persoana care, din culpă, provoacă daune substanţiale unei alte persoane prin încălcarea propriei sale obligaţii de a avea grijă de sau de a administra bunurile altei persoane, prevăzute într-o dispoziţie legală sau impuse printr-o hotărâre judecătorească se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

§ 239

Fraudarea unui creditor

(1) Persoana care împiedică, chiar dacă, în parte, despăgubirea creditorului său prin

a) distrugerea, deteriorarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea, vânzarea, efectuarea schimburi sau, desfiinţează chiar şi o parte din activele sale,

b) grevează cu sarcini un bun care constituie obiectul unei obligaţii sau îl închiriază,

c) pretinde sau recunoaşte un titlu sau o creanţă inexistentă asupra activelor sau îşi cesionează creanţa sau îşi asumă o datorie a altei persoane, chiar dacă nu era nici obligată şi nici în drept să facă acest lucru, sau

d) pretinde reducerea sau pierderea bunurilor sale,

se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care împiedică, chiar şi în parte, despăgubirea creditorului altei persoane, prin

a) distrugerea, deteriorarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea, vânzarea, efectuarea de schimburi, donarea sau, desfiinţează chiar şi o parte din activele debitorului, sau

b) invocă un titlu sau o creanţă inexistentă asupra activelor debitorului.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) determină falimentul societăţii altei persoane, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 240

Tratamentul preferenţial al unui creditor

(1) Persoana care, în calitate de debitor aflat în imposibilitatea de a-şi îndeplini toate obligaţiile scadente, împiedică, chiar şi în parte, despăgubirea creditorului său prin tratamentul preferenţial al unui alt creditor, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune majore.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune pe scară largă.

§ 241

Practici frauduloase în procedurile de faliment şi concordat

(1) Persoana care, în calitate de creditor aflat în faliment, în legătură cu votul său la adunarea creditorilor sau care, în calitate de creditor, în legătură cu supunerea la vot a planului de restructurare, acceptă sau primeşte un gaj pe bunuri sau un alt profit, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, în legătură cu votul privind concordatul preventiv, dă, oferă sau gajează bunuri sau un alt beneficiu unui creditor în schimbul consimţământului său referitor la concordat.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

Obstrucţionarea procedurilor de faliment sau de concordat

§ 242

(1) Persoana care obstrucţionează procedura de faliment, de concordat, de restructurare sau de descărcare de gestiune prin

a) neîndeplinirea unei obligaţii care i-a fost impusă prin legea care reglementează astfel de proceduri, sau

b) prin raportarea de date false în lista de active şi pasive,

se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 243

(1) Persoana care împiedică procedura de faliment prin

a) ascunderea unui activ care face parte din bunurile imobiliare ale persoanei aflate în faliment,

a) împiedicarea includerii şi evaluării unui activ care face parte din bunurile imobiliare ale persoanei aflate în faliment,

b) refuzul predării unui activ care face parte din bunurile imobiliare ale persoanei aflate în faliment, sau

c) reţinerea, falsificarea sau distrugerea înregistrărilor privind activele sau activităţile financiare ale debitorului,

se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia.

§ 244

Nerespectarea interdicţiei privind concurenţa

(1) Persoana care este obligată să respecte interdicţia privind concurenţa prevăzută de lege, care încalcă această interdicţie stabilită de legea în cauză, şi astfel provoacă daune majore altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia.

Deteriorarea unui bun al altei persoane

§ 245

(1) Persoana care distruge, deteriorează sau face inutilizabil un bun care aparţine altei persoane, şi astfel provoacă pagube minore bunurilor altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

a) asupra unui bun care beneficiază de protecţie în temeiul unei reglementări diferite, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 246

(1) Persoana care deteriorează un bun care aparţine unei alte persoane prin pulverizare, vopsire, acoperire cu înscrisuri colorate sau alte substanţe se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) asupra unui bun protejat în temeiul unei reglementări diferite,

b) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia.

§ 247

Deteriorarea sau folosirea abuzivă a unui suport de date

(1) Persoana care, cu scopul de a provoca daune sau alte prejudicii altei persoane, sau de a obţine beneficii injuste pentru sine sau pentru altă persoană, obţine accesul, fără drept, la un sistem informatic, un suport de date sau o parte a acestuia şi

a) utilizează în mod neautorizat informaţiile din acesta,

b) distruge, deteriorează, şterge, modifică în mod ilegal astfel de informaţii sau reduce calitatea acestora,

c) efectuează o intervenţie neautorizată asupra hardware-ului sau programului de calculator, sau

d) împiedică funcţionarea sistemului informatic prin introducerea, transferarea, deteriorarea, ştergerea, reducerea calităţii, modificarea sau ascunderea datelor informatice, sau creează date neautentice, cu scopul de a fi considerate sau tratate ca fiind autentice pentru a fi utilizate în mod legal, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului care, cu scopul de a săvârşi infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) folosind mijloace tehnice, face o monitorizare neautorizată a transferului închis de date informatice în sistemul informatic, în afara sau în interiorul acestuia, sau

b) obţine sau face accesibil un program de calculator şi alte echipamente sau parole, coduri de acces sau date similare care permit accesul la sistemul informatic, în tot sau în parte.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 248

Folosirea abuzivă a bunurilor

(1) Persoana care produce daune unui interes cultural important sau altui interes public important prin distrugerea, deteriorarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare sau aşezarea greşită a unui bun care îi aparţine şi care se bucură de protecţie în temeiul unei reglementări separate, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia

§ 249

Deteriorarea şi devalorizarea patrimoniului cultural

(1) Persoana care, fără drept, desfăşoară cercetări sau săpături arheologice în situri arheologice se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) îşi însuşeşte un bun care reprezintă o descoperire arheologică şi astfel provoacă daune majore.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi îşi însuşeşte un bun care reprezintă o descoperire arheologică, şi astfel provoacă pagube substanţiale.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi îşi însuşeşte un bun care reprezintă o descoperire arheologică, şi astfel provoacă pagube pe scară largă,

a) ca membru al unei grupări periculoase, sau

b) într-o situaţie de criză.

CAPITOLUL CINCI

Infracţiuni economice

Titlul unu

Infracţiuni care pun în pericol economia de piaţă

§ 250

Participarea abuzivă la concurenţa economică

(1) Persoana care participă abuziv la concurenţa economică, şi prin

a) afectarea, prin intermediul concurenţei neloiale, a fondului comercial al întreprinderii unui competitor sau

b) prin încălcarea legislaţiei care reglementează protecţia concurenţei economice,

provoacă daune semnificative altui competitor sau pune în pericol desfăşurarea activităţilor întreprinderii sale, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) şi determină falimentul întreprinderii altui competitor prin săvârşirea acesteia,

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 251

Activităţi comerciale ilegale

(1) Persoana care desfăşoară în mod ilegal activităţi comerciale pe scară mică se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) prin angajarea altei persoane, fără a o înregistra ca angajat al său, sau

c) şi obţine beneficii majore pentru sine prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 252

Tranzacţii valutare ilegale şi furnizarea de servicii valutare

(1) Persoana care tranzacţionează valută sau oferă servicii de schimb valutar, fără autorizaţie legală

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) pe o scară largă, sau

c) în ciuda faptului că a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune sau o infracţiune similară în ultimele douăzeci şi patru de luni, sau a fost sancţionată în ultimele douăsprezece luni,

se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine prin săvârşirea acesteia,

a) ca membru al unei grupări periculoase, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 253

Fabricarea ilegală de alcool

(1) Persoana care fabrică alcool în cantitate mai mare, fără licenţă, sau care deţine sau pune în circulaţie o cantitate mai mare de alcool fabricat fără licenţă, se pedepseşte, cu excepţia cazului în care legea prevede pentru acea infracţiune o pedeapsă mai severă, cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care fabrică în mod ilegal sau deţine un aparat pentru fabricarea alcoolului.

§ 254

Nerespectarea reglementărilor referitoare la importurile şi exporturile de bunuri

(1) Persoana care pune în pericol, în mod considerabil, interesele publice prin încălcarea interdicţiei sau restricţiei impuse pentru importul, exportul sau tranzitul de mărfuri se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana care reduce suma de plată în mod considerabil sau nu achită o taxă vamală sau altă plată percepută în temeiul legii privind mărfurile importate se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2) împreună cu cel puţin alte două persoane.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase

Nerespectarea reglementărilor privind manipularea de bunuri şi tehnologii supuse controlului

§ 255

(1) Persoana care încalcă interdicţia sau restricţia impusă pentru manipularea bunurilor şi tehnologilor supuse controlului în conformitate cu alte reglementări, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Persoana care exportă, fără licenţă, bunuri sau tehnologii supuse controlului în conformitate cu alte reglementări sau le transferă într-un stat străin sau către o organizaţie cu sediul social într-o ţară străină sau către un reprezentant străin, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

§ 256

(1) Persoana care încalcă sau nu îndeplineşte o obligaţie importantă care decurge din contractul de muncă, profesia, poziţia sau funcţia sa, şi astfel determină emiterea ilegală a unei autorizaţii pentru manipularea bunurilor şi tehnologiilor supuse controlului în conformitate cu alte reglementări sau permite ca astfel de bunuri să dispară din înregistrări, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi, prin urmare, bunurile au fost transferate într-o ţară străină,

b) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

c) cu scopul de a obţine beneficii substanţiale.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) cu scopul de a obţine beneficii pe scară largă, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 257

(1) Persoana care obţine un document, solicitat de autorităţile responsabile de monitorizare a bunurilor şi a tehnologiilor care fac obiectul unor reglementări distincte, pe baza unor date false sau incomplete se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care distruge, deteriorează, face inutilizabile sau ascunde documentele necesare pentru păstrarea înregistrărilor privind bunurile şi tehnologiile supuse controlului în conformitate cu alte reglementări sau care nu deţine astfel de înregistrări, sau care interferează cu hardware-ul sau software-ul folosit pentru a păstra înregistrările referitoare la astfel de bunuri sau tehnologii.

§ 258

Periclitarea tranzacţiilor valutare

(1) Persoana care, în timpul perioadei de îndeplinire a obligaţiei de depozit impuse sau într-o situaţie de urgenţă în tranzacţii valutare, pune în pericol schimbul valutar printr-o încălcare minoră a reglementărilor privind schimburile valutare se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

Titlul doi

Infracţiuni contra disciplinei economice

Denaturarea datelor din evidenţele financiare şi comerciale

§ 259

(1) Persoana care prezintă date false sau extrem de distorsionate sau ascunde datele obligatorii referitoare la fapte importante într-o declaraţie, într-un raport, introduce date într-un calculator sau în alte documente, care servesc pentru

a) verificarea statistică, cu scopul de a obţine foloase necuvenite pentru sine sau pentru altă persoană,

b) dosarele angajaţilor, cu scopul de a obţine foloase necuvenite pentru sine sau pentru altă persoană,

c) controlul înregistrărilor contabile,

d) controlul utilizării cesiunilor, subvenţiilor sau a altor alocări din bugetul de stat, alocări din bugetele unei instituţii publice, fondului de stat, unei unităţi teritoriale superioare sau unui municipiu,

e) prin care se stabileşte valoarea bunurilor sau valoarea garanţiei transferate sau atribuite altei persoane,

f) faliment, structură, restructurare sau anulare a datoriei, sau

g) înregistrarea în Registrul Comerţului sau Cartea Funciară, Registrul Auto sau un alt registru în temeiul unei reglementări speciale, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, cu scopul prevăzută la alin. (1),

a) intervine asupra cu hardware-ul sau software-ul, sau

b) distruge, deteriorează, aduce în stare de neîntrebuinţare sau nu reuşeşte să păstreze înregistrările prevăzute la alin. (1).

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) în virtutea unei motivaţii specifice.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) provoacă o perturbare deosebit de gravă a derulării economiei Republicii Slovace sau o altă consecinţă deosebit de gravă.

§ 260

Persoana care, din culpă, săvârşeşte infracţiunea de denaturare a datelor în evidenţe financiare şi comerciale prevăzută de § 259 alin. (1), cu excepţia literei a) sau b), provocând astfel daune pe scară largă, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

Afectarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

§ 261

(1) Persoana care utilizează sau prezintă o declaraţie sau un document fals, incorect sau incomplet, sau nu furnizează date obligatorii, sau utilizează fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetul gestionat de către sau în numele Comunităţilor Europene în alt scop decât cel pentru care au fost destinate iniţial, şi, astfel, permite deturnarea de fonduri sau reţinerea ilegală de fonduri din bugetul menţionat anterior la sursă se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 262

(1) Persoana care, prin încălcarea sau nerespectarea unei obligaţii care rezultă din contractul de muncă, ocupaţia, poziţia sau funcţia sa în gestionarea sau supravegherea subordonaţilor săi, permite săvârşirea infracţiunii prevăzute de § 261 alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune substanţiale.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune pe scară largă.

§ 263

(1) Persoana care, prin neglijenţă, provoacă daune intereselor financiare ale Comunităţilor Europene acţionând potrivit § 261 alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani dacă provoacă daune substanţiale prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

§ 264

Punerea în pericol a secretelor comerciale, bancare, poştale, de telecomunicaţii sau fiscale

(1) Persoana care obţine informaţii care fac obiectul secretelor comerciale, bancare, poştale, de telecomunicaţii sau fiscale cu scopul de a le divulga unei persoane neautorizate sau care îi prezintă în mod voit astfel de secrete unei persoane neautorizate, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 265

Utilizarea ilegală de informaţii privilegiate

(1) Persoana care utilizează în mod ilegal informaţii care încă nu au fost făcute publice şi pe care le-a obţinut în virtutea contractului de muncă, profesiei, poziţiei sau funcţiei sale, şi a căror divulgare este susceptibilă de a avea un impact major asupra deciziei într-o tranzacţie comercială şi care încheie sau determină încheierea unui contract sau a unei operaţiuni pe bursa de valori sau mărfuri organizată, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, în calitatea sa de angajat, membru al unui organ statutar, asociat, antreprenor, sau participant la operaţiunile comerciale ale două sau mai multe întreprinderi sau persoane juridice angajate în branşe identice sau similare, cu scopul prevăzut la alin. (1), încheie sau determină încheierea unui contract care aduce atingere uneia sau mai multor întreprinderi sau persoane juridice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

Practicile înşelătoare în achiziţiile şi licitaţiile publice

§ 266

(1) Persoana care, în legătură cu achiziţiile sau licitaţiile publice, încalcă o reglementare legală generală obligatorie referitoare la achiziţiile sau licitaţiile publice cu scopul de a provoca daune altei persoane sau de a obţine un beneficiu pentru sine sau altă persoană, sau asigură un tratament preferenţial sau condiţii mai avantajoase unui anumit ofertant în achiziţiile publice sau unui ofertant în licitaţiile publice, în detrimentul altor ofertanţi, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice,

c) în calitate de persoană care face publică sau care organizează al achiziţiile sau licitaţiile publice, membru al unei comisii de privatizare, adjudecător,

d) şi cere, acceptă sau solicită un bun sau alte beneficii, sau

e) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 267

Persoana care utilizează practici înşelătoare în cadrul unor achiziţii publice, respectiv, dacă

a) forţează o altă persoană, printr-o abatere mai gravă, să se abţină de la participarea la o achiziţie publică,

b) furnizează, oferă sau promite bunuri sau alte beneficii altei persoane, în schimbul abţinerii de la participarea la achiziţiile publice, sau

c) solicită sau acceptă bunuri sau alte beneficii în schimbul abţinerii de la participarea la achiziţiile publice,se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

§ 268

Persoana care utilizează practici înşelătoare în cadrul licitaţiilor publice, respectiv dacă

a) forţează o altă persoană, printr-o abatere mai gravă, să se abţină de la depunerea ofertelor în cadrul unei licitaţii,

b) furnizează, oferă sau promite bunuri sau alte beneficii altei persoane, în schimbul abţinerii de la depunerea ofertelor în cadrul unor licitaţii publice, sau

c) solicită ori acceptă bunuri sau alte beneficii în schimbul abţinerii de la depunerea ofertelor în cadrul unei licitaţii publice,

se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

§ 269

Prejudicierea unui consumator

(1) Persoana care prejudiciază un consumator, provocându-i astfel daune minore prin

a) înşelarea cu privire la calitatea, cantitatea sau greutatea mărfurilor, sau la tipul, calitatea şi cantitatea serviciilor furnizate sau

b) introducerea de bunuri, lucrări sau servicii pe piaţă în timp ce reţine informaţii cu privire la defectele lor semnificative,

c) prezentarea unei oferte de preţ, în calitate de persoană autorizată de către vânzător, în urma căreia bunurile sunt vândute sau serviciile sunt prestate la un preţ care depăşeşte limita stabilită în temeiul unei dispoziţii legale sau a unei decizii bazate pe aceasta, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii majore prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) în ciuda faptului că a fost condamnat pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni sau a fost scutit de la executarea unei pedepse a închisorii care i-a fost aplicată pentru o astfel de infracţiune.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă obţine beneficii substanţiale sau întrerupe aprovizionarea cu marfă prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), obţine beneficii pe scară largă.

§ 269a

Practici comerciale neloiale orientate către un consumator

(1) Persoana care încalcă drepturile consumatorilor prin utilizarea unor practici comerciale care sunt considerate neloiale în temeiul unei reglementări speciale de protecţie a consumatorilor,

a) în ciuda faptului că a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni sau a fost scutită de la executarea unei pedepse a închisorii care i-a fost aplicată pentru o astfel de infracţiune, sau

b) în ciuda faptului că a fost sancţionată pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care încalcă drepturile consumatorilor prin oferirea unei instrucţiuni de utilizare a unor practici comerciale prevăzute la alin. (1), în ciuda faptului că a fost sancţionată pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni.

Titlul trei

Infracţiuni privind valuta şi impozitele

§ 270

Falsificarea, modificarea frauduloasă şi fabricarea ilegală de monedă şi titluri de valoare

(1) Persoana care obţine monedă sau titluri de valoare false, modificate în mod fraudulos sau fabricate în mod ilegal pentru sine sau pentru altă persoană, sau care deţine astfel de bani sau titluri de valoare, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(2) Persoana care falsifică, modifică în mod fraudulos sau fabrică în mod ilegal monedă sau titluri de valoare, sau care falsifică, modifică în mod fraudulos sau fabrică în mod ilegal monedă sau titluri de valoare cu scopul de a le utiliza ca fiind autentice sau ca bani sau titluri cu o valoare nominală mai mare, sau care utilizează bani sau titluri de valoare false, modificate în mod fraudulos sau fabricate în mod ilegal ca fiind autentice, se pedepseşte cu închisoare de la şapte la zece ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) pe o scară largă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) ca membru al unei grupări periculoase,

b) pe o scară extinsă.

§ 271

Punerea în circulaţie a instrumentelor monetare şi titlurilor de valoare false, modificate în mod fraudulos şi fabricate în mod ilegal

(1) Persoana care importă, exportă, transportă, acceptă sau obţine instrumente monetare sau titluri de valoare false, modificate în mod fraudulos sau fabricate în mod ilegal, cu scopul de a le pune în circulaţie se pedepseşte cu închisoare de la şapte la zece ani.

(2) Persoana care, după ce a primit plata în monedă falsă, cu instrumente monetare frauduloase sau fabricate în mod ilegal, prezentate ca fiind autentice, le pune în circulaţie ca fiind autentice se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică oricărei persoane care utilizează titluri de valoare false, modificate în mod fraudulos sau fabricate în mod ilegal ca fiind autentice.

§ 272

Fabricarea şi deţinerea de instrumente de contrafacere şi falsificare

(1) Persoana care fabrică, obţine pentru sine sau pentru altă persoană, sau are în posesia sa un instrument sau un alt obiect sau software adecvat pentru contrafacerea sau modificarea banilor sau a funcţiilor lor de securitate, titlurilor de valoare, documentelor oficiale, ştampilelor oficiale şi sigiliilor oficiale sau emblemelor se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în legătură cu exercitarea profesiei sale.

§ 273

Punerea în pericol a circulaţiei monedei naţionale

Persoana care refuză să accepte moneda naţională, fără a avea un motiv întemeiat, sau deteriorează moneda naţională se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni.

§ 274

Falsificarea, modificarea frauduloasă şi fabricarea ilegală de taxe de timbru, timbre poştale, autocolante şi ştampile poştale

(1) Persoana care falsifică, modifică sau fabrică în mod ilegal taxe de timbru, timbre poştale naţionale sau internaţionale, inclusiv cele retrase din circulaţie, autocolante poştale sau mărci poştale, cu scopul de a provoca daune altei persoane sau de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană, sau care pune în circulaţie astfel de timbre, timbre poştale, autocolante sau mărci poştale sau le foloseşte ca fiind autentice, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii majore pentru sine prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 275

Falsificarea şi modificarea frauduloasă a măsurilor tehnice de control pentru etichetarea bunurilor

(1) Persoana care falsifică sau modifică în mod fraudulos ştampilele de control, benzile de control sau alte măsuri de control tehnic destinate etichetării mărfurilor în scop de impozitare sau în alte scopuri prevăzute în temeiul unei dispoziţii legale, cu scopul de a provoca daune altei persoane, sau de a obţine foloase necuvenite pentru sine sau pentru altă persoană, sau care pune în circulaţie astfel de timbre de control sau le utilizează ca fiind autentice sau le are în posesia sa, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii majore, prin săvârşirea acesteia,

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 276

Evaziunea fiscală şi evaziunea privind contribuţiile la fondurile de asigurări

(1) Persoana care reduce cu o sumă mică impozitul, o contribuţie la fondul de asigurări sociale, casa naţională de asigurări de sănătate sau casa de pensii se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi dacă a fost condamnat anterior pentru acea infracţiune,

b) şi rupe un sigiliu oficial pentru a facilita săvârşirea unei astfel de infracţiuni,

c) acţionând în circumstanţe agravante, sau

d) pe o scară largă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară substanţială.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 277

Neplata contribuţiilor şi asigurărilor datorate

(1) Persoana care, într-o sumă mică, reţine şi nu restituie unui beneficiar desemnat o taxă datorată, o contribuţie la fondul de asigurări sociale, casa naţională de asigurări de sănătate sau casa de pensii, pe care o deduce sau colectează în conformitate cu legea, sau care depune în mod ilegal o cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată sau a accizei cu scopul de a obţine foloase necuvenite pentru sine sau pentru altă persoană, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) pe o scară largă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune substanţiale.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 278

Neplata impozitelor datorate

(1) Persoana care nu achită impozitele datorate se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară substanţială.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 279

Nerespectarea reglementărilor privind măsurile tehnice de stat referitoare la etichetarea bunurilor

(1) Persoana care, cu scopul de a provoca daune altei persoane sau de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană, încalcă o dispoziţie legală prin utilizarea ilegală a ştampilelor de control, benzilor de control sau a altor măsuri de control tehnic destinate etichetării produselor în scop de impozitare sau în alte scopuri legale, sau care încalcă o dispoziţie legală prin importul, exportul, transportul, transportul anterior, punerea în distribuţie sau deţinerea de bunuri, fără ştampile de control, benzi de control sau alte măsuri de control tehnic destinate etichetării bunurilor în scop de impozitare sau în alte scopuri legale, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia; sau

b) în calitate de membru al unei grupări periculoase.

§ 280

Dispoziţii comune

Protecţia în temeiul prezentului titlu priveşte, în afară de monedele curente, de asemenea, monedele care nu sunt curente în perioada prevăzută pentru înlocuirea acestora, monedele care nu au fost emise încă la momentul săvârşirii infracţiunii, dar sunt destinate circulaţiei, precum şi monedele în valută străină, inclusiv euro, şi titlurile de valoare străine, inclusiv titlurile de valoare străine în comerţul cu ridicata, la purtător sau transferabile prin andosare.

Titlul patru

Infracţiuni contra drepturilor de proprietate industrială şi a drepturilor de autor

§ 281

Nerespectarea drepturilor privind marca înregistrată, denumirea originii şi marca comercială

(1) Persoana care introduce bunuri sau prestează servicii sub o denumire care este în mod ilegal identică cu o marcă înregistrată deţinută exclusiv de o altă persoană sau o denumire care poate fi uşor confundată cu aceasta din urmă se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, cu scopul de a genera un câştig economic,

a) introduce bunuri sub o denumire care este în mod ilegal identică cu o denumire a originii sau o indicaţie geografică deţinută exclusiv de o altă persoană sau o denumire care poate fi uşor confundată cu aceasta din urmă, sau

b) foloseşte fără drept o denumire comercială identică sau orice altă denumire care poate fi confundată cu o astfel de denumire comercială a unei persoane juridice sau a unei persoane fizice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 282

Nerespectarea drepturilor de proprietate industrială

(1) Persoana care încalcă în mod ilegal dreptul la un brevet, model de utilitate, model, topografie a unui produs semiconductor sau specii de plante sau de animale înregistrate se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 283

Nerespectarea drepturilor de autor

(1) Persoana care încalcă în mod ilegal dreptul de autor protejat asupra unei lucrări, unui spectacol al unui artist care prezintă, unei înregistrări audio sau înregistrări audio-video, unui program de radio sau de televiziune sau unei baze de date se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) prin intermediul sistemului informatic.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

CAPITOLUL ŞASE

Infracţiuni contra siguranţei publice şi a mediului înconjurător

Titlul unu

Infracţiuni contra siguranţei publice

Periclitarea siguranţei publice

§ 284

(1) Persoana care în mod intenţionat

a) expune un grup de persoane la pericolul de moarte sau vătămare corporală gravă, sau expune bunurile unei alte persoane la pericolul de daune pe scară largă prin provocarea incendiilor sau a inundaţiilor, sau a unei defecţiuni ori prin accidentarea unui mijloc de transport în comun, sau de efectele nocive ale explozivilor, gazelor, electricităţii, radioactivităţii sau altor substanţe sau forţe periculoase în mod similar, sau săvârşeşte altă faptă periculoasă similară (pericol general), sau

b) creşte pericolul general sau zădărniceşte eforturile destinate prevenirii sau atenuării acestuia, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) împotriva unei persoane protejate,

c) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

d) cu scopul de a preveni sau împiedica exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către o altă persoană.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca membru al unei grupări periculoase.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci de ani sau cu închisoarea pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 285

(1) Persoana care cauzează sau creşte pericolul general, din culpă, sau zădărniceşte eforturile menite să îl prevină sau să îl atenueze, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă

a) daune substanţiale, sau

b) vătămări corporale grave sau decesul.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

Afectarea şi punerea în pericol a exploatării utilităţilor publice

§ 286

(1) Persoana care pune în pericol în mod intenţionat exploatarea

a) unei instalaţii publice de telecomunicaţii, unei reţele publice de oficii poştale sau unui mijloc de transport în comun, sau îndepărtează sau face inutilizabil un semn de circulaţie vertical obligatoriu sau prohibitiv,

b) unei instalaţii proiectate să ofere protecţie împotriva emisiilor de poluanţi,

c) unei instalaţii generatoare de energie electrică sau unor sisteme publice de alimentare cu apă sau de canalizare,

d) unei instalaţii publice concepute pentru a oferi protecţie împotriva incendiilor, inundaţiilor sau altor evenimente de urgenţă

e) unui cablu pe fundul mării sau unor conducte pe fundul mării,

f) unei unităţi de apărare sau de protecţie concepute pentru a oferi protecţie împotriva raidurilor aeriene sau a atacurilor similare sau a efectelor acestora, sau

g) clădirilor şi echipamentelor forestiere, sau

h) unei utilităţi publice similare,

se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă avarii în funcţionarea unui serviciu public sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 287

Persoana care distruge în mod intenţionat sau face inutilizabil un punct marcat în mod clar al reţelei geodezice astronomice sau un punct de nivelare de bază sau un punct gravimetric se pedepseşte cu închisoare de până la un an

§ 288

Persoana care pune în pericol funcţionarea unui serviciu public potrivit § 286, din neglijenţă, cu excepţia unui semn de circulaţie vertical prohibitiv sau obligatoriu, se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni.

§ 289

Pericol din cauza intoxicaţiei

(1) Persoana care prestează o muncă în baza unui contract sau altă activitate prin care ar putea pune în pericol vieţi omeneşti sau integritatea corporală a unor persoane sau produce pagube considerabile bunurilor, fiind într-o stare indusă în mod voluntar de aceasta prin ingerarea unei substanţe care produce dependenţă şi care o face inaptă să efectueze o astfel de activitate,

a) în ciuda faptului că a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune sau scutită de la executarea unei pedepse privative de libertate impuse pentru astfel de infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni,

b) în ciuda faptului că a fost sancţionată pentru o infracţiune similară săvârşită sub influenţa unei substanţe care provoacă dependenţă în ultimele douăzeci şi patru de luni, sau

c) a provocat, chiar dacă din culpă, vătămări corporale altei persoane sau daune mai mari bunurilor altei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani, dacă, fiind într-o stare indusă în mod voluntar, prin ingerarea unei substanţe care provoacă dependenţă, îşi desfăşoară activitatea prin care ar putea pune în pericol vieţi omeneşti sau integritatea corporală a unor persoane sau ar putea provoca daune considerabile bunurilor în executarea contractului de muncă sau a altor activităţi în care influenţa unei substanţe care provoacă dependenţă prezintă un pericol deosebit, mai ales dacă conduce un mijloc de transport în comun.

§ 290

Nerespectarea atribuţiilor într-o situaţie de pericol iminent

(1) Persoana care zădărniceşte sau obstrucţionează prevenirea sau atenuarea situaţiei de pericol iminent, la care este expus un grup de persoane în mod direct, fără motive întemeiate, prin,

a) refuzarea acordării ajutorului pe care are obligaţia prin lege de a-l asigura sau a promis că îl va asigura, sau

b) obstrucţionarea acordării ajutorului de către o altă persoană, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) împotriva unei persoane protejate,

c) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

d) în ciuda faptului că a provocat situaţia de pericol iminent el însuşi.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

Punerea în pericol a siguranţei unei aeronave şi a unei nave civile

§ 291

(1) Persoana care, cu scopul de a captura sau de a exercita controlul asupra unei aeronave sau a unei nave civile, la bordul unui astfel de mijloc de transport,

a) foloseşte violenţa sau ameninţarea cu violenţă iminentă împotriva altei persoane,

b) ameninţă altă persoană cu moartea, cu provocarea unor vătămări corporale sau a unor pagube pe scară largă, sau

c) abuzează de neputinţa de a se apăra a unei alte persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 292

Persoana care oferă informaţii false, care sunt de natură să pună în pericol siguranţa sau exploatarea unei aeronave în zbor sau a unei nave civile pe mare, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

§ 293

Deturnarea unei aeronave într-o ţară străină

(1) Persoana care, cu scopul de a deturna o aeronavă într-o ţară străină, obţine controlul sau utilizează, fără drept, un astfel de mijloc de transport care i-a fost încredinţat, se pedepseşte cu închisoare de la şapte la cincisprezece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci şi cinci ani sau cu închisoarea pe viaţă dacă provoacă moartea prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

Achiziţionarea şi deţinerea ilegală de arme şi traficul de arme

§ 294

(1) Persoana care, pentru sine sau altă persoană, produce, importă, exportă, tranzitează, transportă, obţine sau deţine muniţie, fără licenţă, sau care intermediază o astfel de activitate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Persoana care, pentru sine sau pentru altă persoană, produce, importă, exportă, tranzitează, obţine sau deţine o armă, orice parte sau componentă a acesteia, fără licenţă, sau fără a avea o marcă de identificare a armei necesară pentru identificarea acesteia în baza unui tratat internaţional la care Republica Slovacia este parte, sau care intermediază o astfel de activitate, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică făptuitorului care contraface, şterge, elimină sau modifică în mod ilegal o marcă de identificare de pe o armă necesară pentru identificarea şi supravegherea acesteia în temeiul unui tratat internaţional la care Republica Slovacia este parte.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3),

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) pe o scară largă.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la opt la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3),

a) ca membru al unei grupări periculoase,

b) pe o scară extinsă, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 295

(1) Persoana care, fără licenţă, produce, importă, exportă, tranzitează, transportă, obţine sau deţine pentru sine sau pentru altă persoană

a) armă de distrugere în masă sau orice parte sau componentă a acesteia,

b) acumulează arme, arme de distrugere în masă, muniţii sau explozivi, sau

c) intermediază oricare dintre activităţile prevăzute la litera a) sau b), se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică făptuitorului dacă,

a) pentru sine sau pentru altă persoană, dezvoltă, produce, importă, exportă, tranzitează, transportă, obţine, deţine, depozitează sau utilizează o mină de teren anti-personal, sau

b) proiectează o construcţie sau utilizează o instalaţie pentru fabricarea armelor chimice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) pe o scară largă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) ca membru al unei grupări periculoase sau pe o scară considerabilă.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) pe o scară extinsă, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 296

Constituirea, iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional

Persoana care constituie sau iniţiază un grup infracţional, care este membru al acestuia, participă activ la acesta sau îl sprijină, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

§ 297

Constituirea, iniţierea şi sprijinirea unui grup terorist

Persoana care constituie sau iniţiază un grup terorist, care este membru al acestuia, participă activ la acesta sau îl sprijină, se pedepseşte cu închisoare de la opt la cincisprezece ani.

Fabricarea şi deţinerea ilegală de materiale nucleare, substanţe radioactive, substanţe chimice periculoase şi agenţi şi toxine biologice periculoase

§ 298

(1) Persoana care, fără a deţine o licenţă, produce, importă, exportă, tranzitează, achiziţionează, vinde, schimbă, modifică, utilizează, transportă sau obţine pentru sine sau altă persoană, sau are în posesia sa materiale nucleare sau alte materiale radioactive similare sau substanţe chimice periculoase sau agenţi sau toxine biologice periculoase sau accesorii destinate producţiei lor, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) şi obţine beneficii considerabile prin săvârşirea acesteia, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) şi obţine beneficii pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 299

(1) Persoana care produce, obţine pentru sine sau pentru altă persoană, sau deţine accesorii destinate fabricării ilegale de materiale nucleare sau alte materiale radioactive similare sau substanţe chimice periculoase, sau agenţi şi toxine biologice periculoase, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi obţine beneficii majore pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii considerabile pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia.

Titlul doi

Infracţiuni contra mediului înconjurător

Punerea în pericol şi afectarea mediului înconjurător

§ 300

(1) Persoana care creează în mod voit o stare de pericol privind afectarea minoră a mediului prin încălcarea dispoziţiilor legale privind protecţia a mediului sau a normelor de protecţie şi gestionare a resurselor naturale, inclusiv a resurselor naturale de vindecare şi a resurselor naturale de apă minerală de masă se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Persoana care în mod ilegal ridică orice clădire într-o zonă protejată se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică făptuitorului dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) într-o zonă protejată, inclusiv într-o zonă de protecţie a resurselor naturale de vindecare şi a resurselor naturale de apă minerală de masă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale mediului înconjurător prin săvârşirea acesteia.

(5)Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă mediului înconjurător prin săvârşirea acesteia.

§ 301

(1) Persoana care, din neglijenţă, creează pericolul de afectare majoră a mediului prin încălcarea dispoziţiilor legale privind protecţia a mediului sau a normelor de protecţie şi de gestionare a resurselor naturale, inclusiv a resurselor naturale de vindecare şi a resurselor naturale de apă minerală plată se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o zonă protejată, inclusiv într-o zonă de protecţie a resurselor naturale de vindecare şi a resurselor naturale de apă minerală plată.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică făptuitorului dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia.

§ 302

Manipularea neautorizată a deşeurilor

(1) Persoana care încalcă dispoziţiile legale privind manipularea unei cantităţi mici de deşeuri se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară largă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară considerabilă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

Nerespectarea reglementărilor privind protecţia aerului şi a apei

§ 303

(1) Persoana care încalcă dispoziţiile legale privind protecţia apei şi a aerului şi provoacă deteriorarea calităţii apelor de suprafaţă sau subterane sau a calităţii aerului în măsura, în care provoacă daune semnificative se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani - alin. (1) şi provoacă daune pe scară largă.

§ 304

(1) Persoana care, din culpă, încălcă reglementările legale generale obligatorii privind protecţia apei şi a aerului şi provoacă deteriorarea de urgenţă a calităţii apelor de suprafaţă sau subterane sau a calităţii aerului în măsura în care provoacă daune substanţiale se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune pe scară largă.

§ 305

Nerespectarea reglementărilor privind protecţia speciilor de plante şi animale

(1) Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind protecţia naturii şi a peisajelor, sau a dispoziţiilor legale privind protecţia specimenelor prin reglementarea comerţului cu acestea pe o scară largă

a) deteriorează, distruge, dezrădăcinează, dezgroapă sau culege o plantă protejată, sau deteriorează ori distruge biotopul acesteia,

b) ucide, răneşte, prinde sau înlocuieşte un animal protejat, sau deteriorează ori distruge biotopul şi habitatul acestuia,

c) deteriorează sau distruge un copac sau arbust, sau le taie, sau

d) pune în pericol speciile de animale sau de plante protejate, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind protecţia naturii şi a peisajelor, sau a dispoziţiilor legale privind gestionarea pădurilor, conduce în mod ilegal un autovehicul, triciclu motorizat, cvadriciclu motorizat, motociclete sau scutere în păduri sau pe terenuri agricole se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(3) Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind protecţia naturii şi a peisajelor, sau a dispoziţiilor legalei privind protecţia specimenelor prin reglementarea comerţului cu acestea pe o scară largă

a) dobândeşte pentru sine sau obţine pentru altă persoană un animal protejat sau o plantă protejată, sau obţine pentru altă persoană pe scară largă specimene ale acestora,

b) cultivă, creşte, prelucrează, importă sau exportă plante protejate sau animale protejate, sau specimene, sau face trafic cu acestea, sau şi le însuşeşte pe nedrept într-o altă manieră, sau

c) înlătură în mod deliberat, falsifică, modifică sau utilizează într-o altă manieră în mod ilegal o marcă de identificare unică a speciilor sau specimenelor de animale protejate, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în virtutea unei motivaţii specifice,

c) pe o scară considerabilă,

d) cu scopul de a obţine un beneficiu substanţial pentru sine sau pentru altă persoană, sau

e) în ciuda faptului că a fost condamnat pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni sau sancţionat pentru săvârşirea unei infracţiuni similare în ultimele douăzeci şi patru de luni.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), (2) sau (3)

a) ca membru al unei grupări periculoase,

b) pe o scară extinsă, sau

c) cu scopul de a obţine un beneficiu pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană.

§ 306

Nerespectarea reglementărilor privind protecţia arborilor şi arbuştilor

(1) Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind gestionarea pădurilor, provoacă daune majore sau distruge un arbore sau un arbust, sau îi taie, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) pe o scară considerabilă, sau

b) în ciuda faptului că a fost condamnat pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni sau sancţionat pentru săvârşirea unei infracţiuni similare în ultimele douăzeci şi patru de luni.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) ca membru al unei grupări periculoase, sau

b) pe o scară extinsă.

Răspândirea unei boli contagioase la animale şi plante

§ 307

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, creează pericolul de a introduce sau de a răspândi o boală contagioasă la animalele de fermă sau alte animale de importanţă economică se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) şi determină răspândirea unei astfel de boli sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

§ 308

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, creează pericolul introducerii sau răspândirii unei boli contagioase sau a unor dăunători ai culturilor industriale, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă răspândirea unor astfel de boli sau dăunători, sau

b) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

§ 309

Eliberarea organismelor modificate genetic

(1) Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind utilizarea tehnologiilor genetice, determină eliberarea organismelor modificate genetic din instalaţii închise sau determină eliberarea de organisme modificate genetic în mediul înconjurător, care pot constitui o ameninţare la adresa omului sau a mediului, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3)Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă daune substanţiale mediului prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 310

Braconajul

(1) Persoana care încalcă fără drept dispoziţiile legale privind vânătoarea sau pe cele privind pescuitul prin angajarea în vânătoarea de animale sălbatice şi pescuit, fără permis, sau prin practicarea vânătorii de animale sălbatice şi a pescuitului în timpul sezonului închis sau prin utilizarea unor metode ilegale sau care ascunde, deţine sau transferă către sine sau către altă persoană vânatul şi peştele prins sau găsit în mod ilegal, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) prin ucidere în masă sau într-un mod condamnabil,

b) pe o scară mică, sau

c) în calitatea de persoană care a fost acuzată de nerespectarea unei obligaţii speciale de protejare a mediului înconjurător.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi a fost condamnat anterior pentru o astfel de infracţiune,

b) pe o scară largă, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară considerabilă.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

CAPITOLUL ŞAPTE

Infracţiuni contra statului

Titlul unu

Infracţiuni împotriva fundamentelor statului

§ 311

Înalta trădare

Orice cetăţean al Republicii Slovace care, în asociere cu o putere străină sau cu un agent străin, săvârşeşte infracţiunea de conspiraţie sfidătoare împotriva Republicii Slovace, teroare, acţiuni distructive sau sabotaj, se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

§ 312

Complotul împotriva Republicii Slovace

(1) Persoana care, prin folosirea violenţei sau a ameninţării cu violenţa, încearcă

a) să modifice sistemul constituţional, să încalce autonomia sau suveranitatea Republicii Slovace, sau

b) să încalce integritatea teritorială a Republicii Slovace,

se pedepseşte cu închisoare de la zece la doisprezece ani.

(2) Se aplică pedeapsa închisorii de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă persoanei care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia,

c) ca membru al unei grupări periculoase,

d) în calitate de funcţionar public, sau

e) într-o situaţie de criză.

Exercitarea terorii

§ 313

Persoana care, cu scopul de a aduce atingere sistemului constituţional al Republicii Slovace, ucide intenţionat sau încearcă să ucidă o altă persoană, se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci de ani sau cu închisoarea pe viaţă.

§ 314

(1) Persoana care ia o persoană ostatică şi o ameninţă cu moartea sau îi provoacă o vătămare corporală sau de altă natură cu scopul de a forţa îndeplinirea condiţiilor sale care sunt dăunătoare sistemului constituţional al Republicii Slovace se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) împotriva unei persoane protejate, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

Acţiuni distructive

§ 315

(1) Persoana care, cu scopul de a submina sistemul constituţional sau apărarea Republicii Slovace,

a) expune un grup de persoane la pericolul de moarte sau vătămare corporală gravă, sau expune bunurile altei persoane la pericolul de daune pe scară largă prin provocarea incendiilor sau a inundaţiilor, sau a unei defecţiuni ori prin accidentarea unui mijloc de transport în comun, sau prin efectele nocive ale explozivilor, gazelor, electricităţii, radioactivităţii sau altor substanţe sau forţe periculoase în mod similar, sau sporeşte pericolul sau zădărniceşte eforturile de prevenire sau de atenuare a acestora; sau

b) săvârşeşte alte fapte similare periculoase, se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) împotriva unei persoane protejate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 316

(1) Persoana care, cu scopul prevăzut la § 315 alin. (1), distruge, deteriorează sau aduce în stare de neîntrebuinţare un bun care aparţine altei persoane sau acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci şi cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 317

Sabotajul

(1) Persoana care, cu scopul de a submina sistemul constituţional sau apărarea Republicii Slovace, abuzează de contractul său de muncă, profesia, poziţia sau funcţia sa sau ia alte măsuri care vizează

a) prevenirea sau împiedicarea îndeplinirii unei obligaţii importante de către autoritatea de stat, forţele armate sau corpul armat, persoana juridică sau

b) provocarea unor disfuncţionalităţi sau a altor daune majore în funcţionarea unei astfel de organizaţii sau instituţii, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia,

c) ca membru al unei grupări periculoase, sau

d) într-o situaţie de criză.

Titlul doi

Infracţiuni contra securităţii statului

§ 318

Spionajul

(1) Persoana care încearcă să descopere informaţii clasificate pentru a proteja interesele Republicii Slovace sau pentru a proteja interesele altor state, ale unei organizaţii internaţionale, ale unei organizaţii supranaţionale sau ale unei asocieri de state, ale căror interese Republica Slovacă a promis să le protejeze, care sunt marcate de lege cu niveluri de clasificare ca top secret sau secret, cu scopul de a le preda unei puteri străine sau unui agent străin, sau care, în acelaşi scop, colectează date care cuprind astfel de informaţii clasificate, sau care transmite în mod intenţionat astfel de informaţii clasificate unei puteri străine, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la opt la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) în calitate de membru al unei organizaţii a cărei misiune este de a obţine accesul la informaţii clasificate, sau

b) deşi i s-a alocat în mod specific o obligaţie de a nu divulga informaţii clasificate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

Punerea în pericol a securităţii informaţiilor clasificate

§ 319

(1) Persoana care încearcă să descopere informaţii clasificate pentru a proteja interesele Republicii Slovace sau pentru a proteja interesele altor state, ale unei organizaţii internaţionale, ale unei organizaţii supranaţionale sau ale unei asocieri de state, ale căror interese Republica Slovacă a promis să le protejeze, care sunt marcate de lege cu niveluri de clasificare ca top secret sau secret, cu scopul de a le preda unei persoane neautorizate sau care, în acelaşi scop, colectează date care cuprind astfel de informaţii clasificate, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Persoana care încearcă să descopere informaţiile prevăzute la alin. (1) cu scopul de a le transmite unei ţări străine sau care transmite în mod intenţionat astfel de informaţii clasificate unei ţări străine, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) deşi i s-a alocat în mod specific o obligaţie de a nu divulga informaţii clasificate, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 320

Persoana a cărei neglijenţă are drept rezultat divulgarea de informaţii clasificate pentru a proteja interesele Republicii Slovace sau pentru a proteja interesele altor state, ale unei organizaţii internaţionale, ale unei organizaţii supranaţionale sau ale unei asocieri de state, ale căror interese Republica Slovacă a promis să le protejeze, care sunt marcate de lege cu niveluri de clasificare ca top secret sau secret, unei persoane neautorizate sau care determină pierderea unui document sau a unui bun care cuprinde astfel de informaţii clasificate, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

CAPITOLUL OPT

INFRACŢIUNI CONTRA ORDINII PUBLICE

Titlul unu

Infracţiuni contra exercitării puterilor de către autorităţile publice

Ultrajul asupra unei autorităţi publice

§ 321

(1) Persoana care foloseşte violenţa cu scopul de a influenţa exercitarea atribuţiilor de către o autoritate publică se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

§ 322

Persoana care ameninţă o altă persoană cu moartea, provocarea unor vătămări corporale sau daune minore

a) cu scopul de a influenţa exercitarea atribuţiilor de către o autoritate publică, sau

b) în legătură cu exercitarea atribuţiilor de către o autoritate publică, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), acţionând în circumstanţe agravante.

Ultrajul asupra unui funcţionar public

§ 323

(1) Persoana care foloseşte violenţa

a) cu scopul de a influenţa exercitarea atribuţiilor de către un funcţionar public, sau

b) în legătură cu exercitarea atribuţiilor de către un funcţionar public, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă daune majore prin săvârşirea acesteia,

c) acţionând în circumstanţe agravante, sau

d) împotriva unui organ de urmărire penalăsau împotriva unei instanţe.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci şi cinci ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 324

(1) Persoana care ameninţă o altă persoană cu moartea, cu provocarea unor vătămări corporale sau daune minore

a) cu scopul de a influenţa exercitarea atribuţiilor de către un funcţionar public, sau

b) în legătură cu exercitarea atribuţiilor de către un funcţionar public, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), acţionând în circumstanţe agravante.

§ 325

Protecţia prevăzută la § 321-324 se acordă şi unei persoane care intervine în sprijinul sau protejarea unui funcţionar public.

Titlul doi

Infracţiuni săvârşite de funcţionari publici

§ 326

Abuzul în serviciu săvârşit de către un funcţionar public

(1) Funcţionarul public care, cu scopul de a aduce prejudicii unei alte persoane sau de a obţine foloase necuvenite pentru sine sau pentru altă persoană,

a) îşi exercită atribuţiile în mod ilegal,

b) depăşeşte autoritatea sa legală sau

c) nu îndeplineşte o obligaţie care decurge din autoritatea sa legală sau dintr-o hotărâre judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) împotriva unei persoane protejate, sau

c) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă pagube substanţiale prin săvârşirea acesteia, sau

c) cu scopul de a preveni sau împiedica exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către o altă persoană.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

c) într-o situaţie de criză.

§ 327

Nerespectarea obligaţiei, din neglijenţă, de către un funcţionar public

(1) Funcţionarul public care, în exercitarea atribuţiilor sale, nu îndeplineşte o obligaţie importantă din neglijenţă, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

Titlul trei

Infracţiuni de corupţie

Luarea de mită

§ 328

(1) Persoana care, direct sau printr-un intermediar, primeşte, solicită sau acceptă promisiunea unei mite pentru sine sau pentru altă persoană pentru a acţiona sau a refuza să acţioneze şi, astfel, încalcă obligaţiile care decurg din contractul de muncă, ocupaţia, poziţia sau funcţia sa, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 329

(1) Persoana care primeşte, solicită sau acceptă promisiunea unei mite pentru sine sau pentru altul, fie direct, fie prin intermediari, în legătură cu achiziţia unui bun de interes public, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitatea sa de funcţionar public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alineatele (1) şi (2) pe o scară extinsă.

§ 330

(1) Orice persoană care, în calitatea sa de funcţionar public străin, primeşte, solicită sau acceptă promisiunea unei mite pentru sine sau pentru altul, fie direct, fie prin intermediari, în legătură cu exercitarea funcţiei sale oficiale, cu scopul de a obţine sau menţine un folos necuvenit în cadrul unei tranzacţii de afaceri internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 331

(1) Orice persoană care, în calitate de membru al unei adunări parlamentare străine, judecător sau funcţionar al unei instituţii judiciare internaţionale recunoscute de către Republica Slovacă, sau de reprezentant sau angajat al unei organizaţii sau instituţii internaţionale, supranaţionale, interguvernmentale cu care Republica Slovacă are o relaţie contractuală sau în calitate de persoană aflată într-o poziţie similară, primeşte, solicită sau acceptă promisiunea unei mite pentru sine sau pentru altul, fie direct, fie prin intermediari, în legătură cu exercitarea funcţiei sale, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani

2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

Darea de mită

§ 332

(1) Persoana care, fie direct, fie printr-un intermediar, promite, oferă sau dă mită altei persoane pentru a face ca această persoană să acţioneze sau să se abţină de la a acţiona, şi care încălcă astfel obligaţiile care îi revin prin contractul de muncă, profesia, poziţia sau funcţia sa, sau, cu acelaşi scop, promite, oferă sau dă mită unei terţe persoane, fie direct, fie printr-un intermediar, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 333

(1) Persoana care, în legătură cu achiziţionarea unui bun de interes general, dă, oferă sau promite mită altei persoane, fie direct, fie printr-un intermediar, sau dă, oferă sau promite mită cu acelaşi scop unui terţ, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) împotriva unui funcţionar public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 334

(1) Persoana care, direct sau printr-un intermediar, dă, oferă sau promite mită unui funcţionar public străin sau unei alte persoane, în legătură cu atribuţiile oficiale ale funcţionarului public străin, cu scopul de a obţine sau de a menţine un folos necuvenit în cadrul unei tranzacţii comerciale internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 335

(1) Persoana care, direct sau printr-un intermediar, dă, oferă sau promite mită unui membru al unei adunări parlamentare străine, judecător sau funcţionar al unei instituţii judiciare internaţionale recunoscute de Republica Slovacă sau unui reprezentant sau angajat al unei organizaţii sau instituţii internaţionale, supranaţionale, interguvernamentale cu care Republica Slovacă are o relaţie contractuală sau unei persoane aflate într-o poziţie similară în legătură cu îndeplinirea funcţiei sale sau dă, oferă sau promite mită cu acelaşi scop unei terţe persoane, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) pe o scară extinsă.

§ 336

Traficul de influenţă

(1) Persoana care, direct sau printr-un intermediar, primeşte, solicită sau acceptă promisiunea unei mite pentru a-şi folosi sau pentru că şi-a folosit anterior influenţa asupra îndeplinirii obligaţiilor de către persoanele prevăzute la § 328, 329, 330 şi 331, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Persoana care, fie direct, fie printr-un intermediar, promite, oferă sau dă mită altei persoane pentru a o determina pe aceasta să-şi folosească influenţa asupra îndeplinirii obligaţiilor de către persoanele prevăzute la § 332 şi 333 sau pentru că s-a folosit de această influenţă sau dă, oferă sau promite mită unei terţe persoane cu acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Titlul patru

Anumite forme de participaţe penală

§ 337

Instigarea

Persoana care instigă în mod public la săvârşirea unei infracţiuni sau face un apel public la nerespectarea pe scară largă a unei obligaţii importante prevăzute de lege sau în baza legii sau la perturbări grave a ordinii publice, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

§ 338

Tolerarea unei infracţiuni

(1) Persoana care exprimă o aprobare publică a unei infracţiuni sau îl laudă în mod public pe autor pentru săvârşirea unei infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, cu scopul de a-şi exprima aprobarea pentru săvârşirea unei infracţiuni,

a) recompensează sau compensează făptuitorul sau persoana apropiată acestuia pentru pedeapsă sau

b) adună fonduri pentru astfel de recompense sau compensaţii.

§ 339

Favorizarea şi complicitatea

(1) Persoana care acordă ajutor făptuitorului unei infracţiuni cu scopul de a-l ajuta să se sustragă de la urmărirea penală, aplicarea sau executarea unei sentinţe sau măsuri de protecţie, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani; dacă, totuşi, ajutorul este acordat făptuitorului care a săvârşit o infracţiune pentru care se aplică o pedeapsă mai mică în temeiul prezentei legi, se va aplica o astfel de pedeapsă mai mică.

(2) Nicio persoană care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), în beneficiul unei persoane apropiate, nu va fi trasă la răspundere penală dacă nu face acest lucru cu scopul

a) de a asista o persoană care a săvârşit infracţiunea de înaltă trădare, prevăzută de § 311, acţiuni ostile contra Republicii Slovace prevăzută de § 312, teroare prevăzută de § 313 şi 314, acţiuni distructive prevăzută de § 315 şi 316, sabotaj prevăzută de § 317, spionaj prevăzută de § 318 sau genocid prevăzută de § 418, sau

b) de a obţine beneficii materiale pentru sine sau pentru altă persoană.

(3) Nicio persoană care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) nu va fi trasă la răspundere penală în cazul în care a fost nevoită să ofere asistenţă şi nu a putut să refuze acest lucru fără a se expune pe sine sau o persoană apropiată la riscul de deces, vătămare corporală sau alte prejudicii grave.

§ 340

Nedenunţarea săvârşirii unei infracţiuni

(1) Persoana care obţine informaţii de încredere despre săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană, infracţiune care se sancţionează cu pedeapsa de minimum zece ani închisoare, sau despre una dintre infracţiunile de corupţie prevăzute la Capitolul opt, Titlul trei, Partea specială a prezentei legi şi nu denunţă, fără întârziere, o astfel de infracţiune unui organ de urmărire penală sau Poliţiei sau, în cazul unui membru al forţelor armate, comandantului său sau organului de serviciu, sau în cazul unei persoane care execută o pedeapsă privativă de libertate sau care este arestată preventiv, unui membru al Corpului Penitenciarelor şi Gărzii Judiciare, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Nicio persoană care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) nu răspunde penal dacă nu ar fi putut face o astfel de sesizare fără a se expune pe sine sau o persoană apropiată riscului de deces, vătămare corporală, alte vătămări grave sau urmărire penală.

(3) Nicio persoană care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) nu răspunde penal dacă, prin sesizarea infracţiunii, ar încălca

a) secretul confesiunii sau confidenţialitatea informaţiilor pe care le-a primit verbal sau în scris sub ştampila confidenţialităţii în calitate de persoană căreia i s-a încredinţat activitatea pastorală sau

b) obligaţia de nedivulgare prevăzută de lege

§ 341

Neîmpiedicarea săvârşirii unei infracţiuni

(1) Persoana care obţine informaţii de încredere care sugerează că o altă persoană pregăteşte sau săvârşeşte o infracţiune pentru care se poate aplica pedeapsa maximă de cel puţin zece ani în temeiul prezentei legi sau una dintre infracţiunile de corupţie prevăzute în Capitolul opt, Titlul trei, Partea Specială din prezenta lege şi nu împiedică săvârşirea sau consumarea unei astfel de infracţiuni, fie personal, fie prin intermediul altei persoane competente sau unui organ competent, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Nicio persoană care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) nu răspunde penal dacă nu ar fi putut împiedica infracţiunea fără dificultăţi considerabile sau fără a se expune pe sine sau o persoană apropiată la riscul de deces, vătămări corporale grave, alte vătămări grave sau urmărire penală. Cu toate acestea, expunerea unei persoane apropiate la riscul de urmărire penală nu va scuti făptuitorul de răspunderea penală în caz de neîmpiedicare a unei infracţiuni pentru care se aplică pedeapsa închisorii pe viaţă conform prezentei legi.

(3) Infracţiunea poate fi, de asemenea, împiedicată prin sesizarea, fără întârziere, a unui organ de urmărire penală sau a Poliţiei; un membru al forţelor armate poate depune o astfel de sesizare la ofiţerul comandant sau la organul de serviciu, iar un deţinut condamnat sau arestat preventiv la un ofiţer al Corpului Penitenciarelor şi Gărzii Judiciare.

(4) Obligaţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică unei persoane care ar încălca secretul confesiunii prin îndeplinirea acesteia.

Titlul cinci

Alte forme de atingere a autorităţii publice

§ 342

Atingerea adusă independenţei judecătorilor

(1) Persoana care exercită o influenţă asupra unui judecător cu scopul de a-l determina să nu îşi respecte obligaţiile în cadrul unei proceduri judiciare sau care întreprinde o acţiune cu scopul de a obstrucţiona drepturile părţilor în proces sau cele ale suspectului de a avea un judecător potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la şase ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în virtutea unei motivaţii specifice,

b) cu scopul de a împiedica sau obstrucţiona exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către o altă persoană; sau

c) prin defăimarea publică a unui judecător referitor la decizia sa într-un anumit caz.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), cu scopul de a obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană sau provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave.

§ 343

Sfidarea instanţei de judecată

Persoana care, în ciuda avertizării anterioare, în mod repetat

a) perturbă grav o şedinţă de judecată,

b) afişează un comportament lipsit de respect sau dispreţuitor în timpul audierii, sau

c) nu respectă o ordonanţă sau o citaţie a instanţei fără un motiv întemeiat, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

§ 344

Obstrucţionarea justiţiei

(1) Persoana care, în cadrul procedurilor derulate în faţa instanţelor de judecată sau în faţa organelor de urmărire penală,

a) prezintă ca adevărate dovezi despre care ştie că sunt false sau modificate,

b) falsifică, modifică sau obstrucţionează probe sau împiedică obţinerea de probe,

c) obstrucţionează sau împiedică prezenţa sau mărturia unei părţi în cadrul unui proces penal, a unei părţi în cadrul procedurilor în faţa instanţelor de judecată, unui martor, unui expert, unui interpret sau unui traducător, sau

d) foloseşte violenţa, ameninţarea cu violenţă sau ameninţarea cu alte vătămări grave sau care promite, oferă sau asigură un avantaj necuvenit cu scopul de a exercita o influenţă asupra unei părţi în cadrul procedurilor derulate în faţa organelor de urmărire penală sau în faţa instanţelor de judecată, asupra unui martor, unui expert, unui interpret, unui traducător sau asupra unui organ de urmărire penală,

se pedepseşte cu închisoare de la unu la şase ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) cu scopul de a obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană sau provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave.

b) cu scopul de a împiedica sau de a obstrucţiona exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către altă persoană, sau

c) în virtutea unei motivaţii specifice.

§ 345

Acuzaţii false

(1) Persoana care acuză în mod fals o altă persoană de săvârşirea unei infracţiuni cu scopul de a determina începerea urmăririi penale împotriva sa, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

b) în public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

§ 346

Mărturie falsă şi sperjur

(1) Persoana care, în cadrul procedurilor judiciare sau în cadrul procedurilor penale sau în scopul efectuării procedurilor penale din străinătate, în calitate de martor în faţa unui procuror sau a unui organ de poliţie sau în faţa unui judecător al unui organ internaţional recunoscut de Republica Slovacă, dă o declaraţie falsă referitoare la o faptă care are relevanţă materială pentru decizie sau ascunde informaţiile referitoare la această faptă, se pedepseşte cu închisoare de la unu până la cinci ani.

(2) Persoana care, în cadrul procedurilor judiciare sau în scopul efectuării procedurilor penale din străinătate, în calitate de martor care depune mărturie sub jurământ, dă o declaraţie falsă cu privire la o faptă care are relevanţă materială pentru decizie sau ascunde informaţiile privind astfel de faptă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

§ 347

Falsul privind expertiza, interpretarea şi traducerea

(1) Persoana care, acţionând în calitate de expert, interpret sau traducător

a) în faţa unei instanţe, a unui procuror sau a unui organ de poliţie în cadrul procedurilor penale, sau în faţa unei instanţe în cadrul unei proceduri civile sau de executare, sau în faţa unui organ administrativ, sau în faţa unei instanţe în cadrul unei proceduri de arbitraj, dă o declaraţie falsă cu privire la o faptă care are relevanţă materială pentru decizie sau care reţine informaţii cu privire la o astfel de faptă, sau

b) în acordarea avizului expertului, sau care acţionează în calitate de interpret sau de traducător pe bază de contract, cauzează un prejudiciu minor unei alte persoane, dând o declaraţie falsă cu privire la o faptă, care are relevanţă materială pentru persoana în cauză prin expertiză sau interpretare sau traducere, sau are relevanţă materială pentru decizia care urmează să fie luată pe baza unei astfel de expertize, interpretări sau traduceri, sau prin reţinerea informaţiilor cu privire la o astfel de faptă,

se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

Obstrucţionarea executării unei decizii oficiale

§ 348

(1) Persoana care obstrucţionează sau în mod substanţial împiedică executarea unei decizii pronunţate de o instanţă sau de altă autoritate publică, prin

a) neînceperea executării unei pedepse cu închisoarea la data stabilită de către instanţă, fără un motiv întemeiat,

b) locuirea, fără permisiune şi fără un motiv întemeiat, într-o localitate sau un cartier în care i s-a interzis să locuiască printr-o pedepsă de interdicţie a reşedinţei, sau prin nerespectarea restricţiilor şi obligaţiilor care îi sunt impuse de către instanţă în legătură cu executarea unei astfel de pedepse,

c) locuirea, fără permisiune şi fără un motiv întemeiat, pe teritoriul Republicii Slovace în ciuda faptului că i s-a aplicat pedeapsa expulzării din sau pedeapsa de interdicţie a reşedinţei pe teritoriul Republicii Slovace,

d) desfăşurarea activităţilor interzise în baza interdicţiei de a întreprinde anumite activităţi prin decizia pronunţată de o instanţă sau de altă autoritate de stat,

e) săvârşirea unei abateri grave, cu scopul de a deturna scopul tratamentului medical de protecţie sau al reeducării de protecţie care i-a fost aplicat/ă de o instanţă sau în alt mod, în special prin evadarea dintr-o instituţie, sau prin împiedicarea în mod considerabil a executării unor astfel de decizii, sau

f) săvârşirea unei abateri grave, pentru a preveni scopul arestului preventiv sau al pedepsei, sau

g) săvârşirea unei abateri grave sau repetate, cu scopul de a încălca un ordin prin care i se restricţionează accesul la domiciliul comun, emis în temeiul unei reglementări separate sau pe baza unei măsuri preliminare luate de o instanţă sau

h) săvârşirea unei abateri grave prin care zădărniceşte o executare a supravegherii de protecţie impuse,

se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana care, în cursul procesului penal, zădărniceşte sau împiedică în mod substanţial

a) executarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de altă autoritate publică prin

b) distrugerea, deteriorarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea, furtul sau eliminarea unui bun afectat de o astfel de hotărâre, sau

c) evadarea de sub paza unor gardieni, evitarea executării unei pedepse privative de libertate sau a unei pedepse cu închisoarea, sau prin facilitarea evadării altei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

§ 349

Persoana care împiedică executarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui acord aprobat de instanţă cu privire la încredinţarea minorilor, după nerespectarea măsurilor care i-au fost impuse în cadrul unei proceduri civile şi care vizează executarea unei astfel de hotărâri sau acord, sau care obstrucţionează executarea unei măsuri preliminare în cadrul unei proceduri civile privind protecţia persoanelor puse în pericol de violenţă sau custodia minorilor, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

§ 350

Obstrucţionarea executării unei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională a Republicii Slovace

Persoana care obstrucţionează sau împiedică în mod substanţial executarea unei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională a Republicii Slovace prin faptul că nu a îndeplinit o obligaţie care rezultă din hotărâre se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

§ 351

Obstrucţionarea pregătirii şi organizării de alegeri sau referendumuri

(1) Persoana care, folosind violenţă sau ameninţarea cu violenţă sau înşelăciune, împiedică altă persoană să îşi exercite dreptul constituţional de vot în alegeri sau într-un referendum, sau care, în acelaşi mod, forţează o altă persoană să îşi exercite astfel drepturile constituţionale, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, în legătură cu exercitarea drepturilor constituţionale prevăzute la alin. (1),

a) face în mod intenţionat o numărătoare greşită a voturilor sau încalcă secretul votului, sau

b) în caz contrar împiedică în mod grosolan exercitarea acestor drepturi constituţionale.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în calitate de funcţionar public,

c) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

d) în public.

§ 352

Falsificarea şi modificarea unui instrument public, a unei ştampile oficiale, a unui sigiliu oficial, a unei embleme oficiale şi a unei mărci oficiale

(1) Persoana care contraface sau modifică substanţial conţinutul unui instrument public, al unei ştampile oficiale, sigiliu oficial, embleme oficiale, mărci oficiale sau semn distinctiv cu scopul de a le utiliza ca autentice, sau care le utilizează ca autentice, sau le-a executat cu scopul de a le utiliza ca autentice, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care reuşeşte să obţină un instrument public, o ştampilă oficială, un sigiliu oficial, o emblemă oficială, o marcă oficială sau un semn distinctiv, de asemenea, pe baza datelor false prezentate.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), şi provoacă daune pe scară largă sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

(6) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2), ca membru al unei grupări periculoase.

(7) Protecţia prevăzută la alineatele 1 - 6 se acordă şi instrumentelor publice, ştampilelor oficiale, sigiliilor oficiale, emblemelor oficiale sau mărcilor oficiale străine.

§ 353

Punerea în pericol a siguranţei informaţiilor confidenţiale şi restricţionate

(1) Persoana care încearcă să descopere informaţii clasificate pentru a proteja interesele Republicii Slovace sau pentru a proteja interesele altui stat, ale unei organizaţii internaţionale, ale unei organizaţii supranaţionale sau ale unei asocieri de state, ale căror interese Republica Slovacă a promis să le protejeze, care sunt marcate de lege cu niveluri de clasificare ca restrictive sau confidenţiale, cu scopul de a le preda unei unei persoane autorizate, sau care, în acelaşi scop, colectează date care cuprind astfel de informaţii restrictive sau confidenţiale, sau care transmite în mod intenţionat astfel de informaţii unei persoane neautorizate, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Persoana care încearcă să descopere informaţiile restrictive sau confidenţiale prevăzute la alin. (1) cu scopul de a le transmite unei ţări străine sau care transmite în mod intenţionat astfel de informaţii unei ţări străine, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

§ 354

Trecerea frontierei de stat prin recurgerea la acte violente

(1) Persoana care trece frontiera de stat prin violenţă sau ameninţarea cu violenţă iminentă se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) cu cel puţin două persoane, sau

c) prin organizarea de astfel de infracţiuni.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca soldat într-o situaţie de criză.

Traficul de migranţi

§ 355

(1) Persoana care organizează trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Slovace, sau un transfer prin teritoriul său, pentru o persoană care nu este nici cetăţean al Republicii Slovace şi nici o persoană cu reşedinţă permanentă pe teritoriul Republicii Slovace sau care permite o astfel de activitate sau o favorizează ori este complicele acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Persoana care, cu scopul de a obţine beneficii financiare sau alte beneficii materiale pentru sine sau altă persoană, fie direct, fie indirect, pentru o persoană care nu este nici cetăţean al Republicii Slovace şi nici o persoană cu reşedinţă permanentă pe teritoriul Republicii Slovace,

a) organizează trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Slovace, sau un transfer prin teritoriul său, sau care permite o astfel de activitate sau o ajută şi este complicele acesteia, sau

b) în scopul menţionat la litera a), produce, obţine, furnizează sau deţine un paşaport fals sau o carte de identitate falsă,

se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi obţine beneficii majore pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice,

c) într-un mod care ar putea reprezenta un pericol pentru vieţi omeneşti şi integritatea corporală a persoanelor ajutate, sau constituie un tratament inuman sau degradant sau un abuz al persoanelor ajutate, sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) şi obţine beneficii pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 356

Persoana care, cu scopul de a obţine beneficii financiare sau alte beneficii materiale pentru sine sau pentru altă persoană, fie direct, fie indirect, permite sau ajută o persoană, care nu este nici cetăţean al Republicii Slovace şi nici o persoană cu reşedinţă permanentă pe teritoriul Republicii Slovace, să rămână pe teritoriul Republicii Slovace, sau să obţină un loc de muncă ilegal, se pedepseşte cu închisoare de doi la opt ani.

§ 357

Trecerea ilicită a frontierei de stat

Persoana care încalcă reglementările de zbor internaţional prin intrarea pe teritoriul Republicii Slovace cu ajutorul unei aeronave se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

§ 358

Revolta deţinuţilor

(1) Persoana care ia parte la revolta unui grup de deţinuţi împotriva unui organ de supraveghere, a ordinelor sale sau a regulilor penitenciarului se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă el este cel care organizează săvârşirea faptei prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL NOUĂ

Infracţiuni contra altor drepturi şi libertăţi

§ 359

Violenţa împotriva unui grup de cetăţeni şi împotriva unei persoane

(1) Persoana care ameninţă un grup de cetăţeni cu moartea, vătămarea corporală gravă sau alte vătămări deosebit de grave, sau provocarea unor daune pe scară largă, sau care utilizează violenţa împotriva unui grup de cetăţeni, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în virtutea unei motivaţii specifice,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) în public.

§ 360

Ameninţări grave

(1) Persoana care ameninţă o altă persoană cu moartea, cu vătămarea corporală gravă sau cu alte vătămări deosebit de grave într-o măsură care ar putea da naştere unor temeri justificate se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) împotriva unei persoane protejate,

c) cu scopul de a împiedica sau obstrucţiona exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către o altă persoană,

d) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

e) în public.

Răspândirea de informaţii false

§ 361

(1) Persoana care creează în mod deliberat pericolul unor îngrijorări serioase în rândul populaţiei unei anumite locaţii sau, cel puţin, a unei părţi a acesteia prin răspândirea unor informaţii false alarmante, sau săvârşeşte altă asemenea faptă de natură să dea naştere unui astfel de pericol, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Persoana care raportează ştiri false alarmante, sau orice altă faptă similară prevăzută la alin. (1), unei persoane juridice sau forţelor de poliţie sau altei autorităţi de stat sau mass-media, cu toate că ştie că astfel de ştiri sunt false şi poate provoca îngrijorări serioase în rândul populaţiei unei anumite locaţii sau cel puţin a unei părţi a acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (2),

a) şi a fost condamnat anterior pentru o astfel de infracţiune, sau

b) şi afectează grav funcţionarea economică sau activităţile economice ale unei persoane juridice sau activitatea unei autorităţi de stat sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

§ 362

Persoana care, într-o situaţie de criză în stat, chiar şi din culpă, creează pericolul de îngrijorări grave, o stare de disperare sau defetism în rândul a cel puţin o parte a populaţiei dintr-o anumită locaţie prin răspândirea unor ştiri false alarmante, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

§ 363

Intoxicaţia

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, ajunge într-o stare de nebunie, prin ingerarea sau utilizarea unei substanţe care provoacă dependenţă, şi, într-o astfel de stare, săvârşeşte o faptă care întruneşte elementele unei infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani; cu toate acestea, dacă săvârşeşte o faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni pentru care se aplică o pedeapsă mai mică, în temeiul prezentei legi, se aplică o astfel de pedeapsă mai mică.

(2) Nici prevederea de la alin. (1) şi nici cea de la § 23 nu se aplică în cazul în care făptuitorul ajunge într-o stare de nebunie cu scopul de a săvârşi o infracţiune.

§ 364

Conduită dezordonată

(1) Persoana care, verbal sau fizic, săvârşeşte o indecenţă gravă sau tulbură ordinea publică sau un loc accesibil publicului, în special prin

a) agresarea altei persoane,

b) profanarea simbolului statului,

c) profanarea unui monument istoric sau cultural,

d) deranjarea gravă a unei adunări a cetăţenilor sau în timpul desfăşurării unor evenimente sportive sau culturale, sau

e) provocarea tulburării ordinii publice, prin întreţinerea unui raport sexual, exhibiţionism sexual sau alte practici sexuale patologice,

se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în virtutea unei motivaţii specifice,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) în prezenţa unui grup de persoane care nu au împlinit vârsta de optsprezece ani.

§ 365

Profanarea unui loc de veci

(1) Persoana care distruge, deteriorează sau profanează un mormânt, o urnă cu cenuşa unei persoane decedate, un monument comemorativ sau o piatră de mormânt, sau distruge ori deteriorează bunuri aflate într-un cimitir sau într-un alt loc de veci, sau care săvârşeşte alte acte de indecenţă gravă sau distruge un cimitir sau alt loc de odihnă veşnică, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia.

§ 366

Profanarea de cadavre sau morminte

(1) Persoana care abuzează sau profanează un cadavru uman, sau efectuează, în mod ilegal, exhumarea rămăşiţelor pământeşti, sau care, fără autorizaţie, duce rămăşiţele pământeşti departe de locul unde acestea sunt îngropate, sau manipulează rămăşiţe pământeşti prin încălcarea unei reglementări legale, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

§ 367

Proxenetismul

(1) Persoana care angajează, acostează, seduce, exploatează, provoacă sau propune unei alte persoane să practice prostituţia, sau care profită de veniturile obţinute prin practicarea prostituţiei de către altă persoană, sau care permite practicarea prostituţiei, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte această infracţiune, acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) împotriva unei persoane protejate.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani.

(5) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

§ 368

Pornografia infantilă

(1) Persoana care exploatează, obţine, oferă sau abuzează de un copil pentru producerea de materiale de pornografie cu minori, sau care permite un astfel de abuz asupra unui copil, sau participă la o astfel de producere de materiale, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împotriva unui copil care nu a împlinit vârsta de doisprezece ani,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) în public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi obţine beneficii substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia,

b) şi obţine beneficii pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

§ 369

Răspândirea de materiale pornografice cu minori

(1) Persoana care răspândeşte, transportă, obţine, face accesibile sau distribuie materiale pornografice cu minori se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii substanţiale prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii pe scară largă prin săvârşirea acesteia.

§ 370

Deţinerea de materiale pornografice cu minori

Persoana care deţine materiale pornografice cu minori se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Coruperea sexuală

§ 371

(1) Persoana care fabrică, achiziţionează, importă sau obţine şi, ulterior, vinde, închiriază sau distribuie, răspândeşte, pune la dispoziţia publicului sau publică lucrări pornografice, suporturi audio sau video, imagini sau alte obiecte de corupere sexuală, care prezintă fiinţe umane cu lipsă de respect şi acte de violenţă, sau raporturi sexuale cu un animal, sau alte practici sexuale patologice, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii substanţiale prin săvârşirea acesteia.

§ 372

Persoana care

a) oferă, predă sau face accesibile materiale pornografice unei persoane care nu a împlinit vârsta de optsprezece ani, sau

b) expune sau face accesibile materiale pornografice unor persoane care nu au împlinit vârsta de optsprezece ani într-un loc accesibil acestor persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante, sau

b) în public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană, sau

b) prin oferirea, punerea la dispoziţie sau expunerea unor lucrări pornografice, suporturi audio sau video sau imagini care prezintă fiinţe umane cu lipsă de respect şi violenţă sau prezintă un raport sexual cu un animal sau alte practici sexuale patologice.

§ 373

Defăimarea

(1) Persoana care comunică o informaţie falsă despre o altă persoană care ar putea să prejudicieze în mod considerabil respectul concetăţenilor pentru o astfel de persoană, să-i afecteze cariera şi activităţile, să-i perturbe relaţiile de familie sau să-i cauzeze alte vătămări grave, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea acesteia,

b) în virtutea unei motivaţii specifice.

c) în public, sau

d) în activităţi, acţionând în circumstanţe agravante.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi determină o altă persoană să-şi piardă slujba, să-şi aducă întreprinderea în faliment sau să divorţeze.

§ 374

Utilizarea neautorizată de date cu caracter personal

(1) Persoana care, fără drept, comunică, face accesibile sau divulgă

a) datele cu caracter personal ale altei persoane obţinute în legătură cu executarea administraţiei publice sau cu exercitarea drepturilor constituţionale ale unui cetăţean sau

b) datele cu caracter personal ale altei persoane obţinute în legătură cu exercitarea propriei profesii, funcţii sau contract de muncă,

şi, prin urmare, încalcă obligaţia prevăzută de o dispoziţie legală, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune substanţiale drepturilor persoanei în cauză,

b) în public, sau

c) acţionând în circumstanţe agravante.

§ 375

Prejudicierea drepturilor altei persoane

(1) Persoana care provoacă prejudicii grave drepturilor altei persoane prin

a) înşelarea altei persoane sau

b) profitând de o greşeală a altei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) împotriva unei persoane protejate, sau

c) pretinzând că este un funcţionar public.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1), şi obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altă persoană prin săvârşirea acesteia.

§ 376

Persoana care încalcă în mod ilegal secretul unui instrument sau al unui alt document scris, al unei înregistrări audio, înregistrări video sau altei înregistrări, date informatice sau altui document păstrat confidenţial de o altă persoană, prin divulgarea acestora sau facerea lor accesibile unei terţe persoane sau prin utilizarea lor şi, prin urmare, provoacă prejudicii grave drepturilor altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

§ 377

Încălcarea confidenţialităţii unei declaraţii şi a altor expresii personale

(1) Persoana care încalcă confidenţialitatea unei declaraţii private sau a altei expresii personale printr-o înregistrare ilegală şi face o astfel de înregistrare accesibilă unei terţe persoane sau o foloseşte, şi astfel provoacă prejudicii grave drepturilor altor persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) ca membru al unui grup organizat,

b) şi provoacă daune substanţiale prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

c) cu scopul de a obţine beneficii substanţiale pentru sine sau pentru altul.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă

a) săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitate de funcţionar public,

b) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, sau

c) săvârşeşte o astfel de infracţiune cu scopul de a obţine beneficii pe scară largă pentru sine sau pentru altă persoană.

§ 378

Cruzimea faţă de animale

(1) Persoana care maltratează un animal

a) în ciuda faptului că a fost sancţionată pentru o infracţiune similară în ultimele douăsprezece luni sau condamnată pentru aceeaşi infracţiune în ultimele douăzeci şi patru de luni,

b) într-un mod deosebit de crud şi brutal, sau

c) până la moarte,

se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) prin maltratarea mai multor animale,

b) în public sau într-un loc accesibil publicului,

c) prin maltratarea unui animal protejat prin lege, sau

d) acţionând în circumstanţe agravante.

CAPITOLUL ZECE

Infracţiuni contra serviciului militar, serviciului militar civil, serviciului în forţele armate şi apărării patriei

Titlul unu

Infracţiuni contra serviciului militar

§ 379

Împiedicarea unei persoane de a servi în armată

(1) Persoana care îşi cauzează sieşi sau altei persoane o incapacitate, permanentă sau temporară, sau diminuează capacitatea sa ori a altuia de a-şi îndeplini serviciul militar sau alte atribuţii necesare pentru apărarea patriei, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 380

Neprezentarea la încorporare

(1) Persoana care nu se prezintă la încorporare sau nu se supune examenului medical cu scopul de a evita sau întârzia obligaţia de încorporare se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 381

Evitarea serviciului militar obligatoriu

(1) Persoana care foloseşte practici înşelătoare în scopul obţinerii scutirii de la serviciul militar obligatoriu se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Persoana care foloseşte practici înşelătoare pentru

a) a evita complet sau parţial serviciul militar obligatoriu, sau

b) a fi scutită integral sau parţial de la un serviciu militar obligatoriu,

se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2) într-o situaţie de criză.

Titlul doi

Infracţiuni contra serviciului civil

Neînceperea serviciului militar civil

§ 382

Persoana care, cu scopul de a evita serviciul militar civil, nu se prezintă în acest sens în termen de 24 de ore de la expirarea termenului limită stabilit în documentul de chemare sub arme, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Evitarea serviciului militar civil

§ 384

(1) Persoana care, cu scopul de a evita serviciul militar civil sau de a îndeplini obligaţiile care îi revin, îşi provoacă răni, pretinde o boală, falsifică un act oficial, foloseşte în abuz o substanţă care provoacă dependenţă sau foloseşte alt artificiu ori refuză să efectueze serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Persoana care refuză să execute ordinele în timpul executării serviciului militar civil sau care nu respectă în mod sistematic aceste ordine se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

§ 385

(1) Persoana care, fără permisiune, părăseşte locul în care îşi desfăşoară serviciul militar civil timp de mai mult de 48 de ore sau care este absentă din această locaţie, fără permisie, în perioada menţionată anterior, se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni.

(2) Persoana care, fără permisiune, părăseşte locul în care îşi desfăşoară serviciul militar civil pentru mai mult de 14 zile sau care este absentă din această locaţie fără permisie în perioada menţionată anterior, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(3) Persoana care, cu scopul de a evita serviciul militar civil, părăseşte locul în care efectuează acest serviciu sau evită această locaţie cu acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

Titlul trei

Infracţiuni contra serviciului în forţele armate

Neînceperea serviciului în forţele armate

§ 386

(1) Persoana care, cu scopul de a evita serviciul militar, nu se prezintă pentru serviciul în forţele armate în termen de 24 de ore de la expirarea termenului limită stabilit în documentul de chemare sub arme, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 387

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, nu se prezintă pentru serviciul în forţele armate în termen de 24 de ore de la expirarea termenului limită stabilit în documentul de chemare sub arme, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 388

Persoana care, după declararea mobilizării, nu reuşeşte, chiar şi din culpă, să se întoarcă imediat din străinătate pentru a se prezenta pentru serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

§ 389

Încălcarea obligaţiilor personale şi materiale

(1) Persoana care, după declararea mobilizării, nu îşi îndeplineşte, chiar şi din culpă, obligaţiile personale sau materiale de cazare în interesul apărării patriei, sau evită în mod conştient îndeplinirea unei astfel de obligaţii sau care, chiar şi din neglijenţă, intervine sau obstrucţionează îndeplinirea unei astfel de obligaţii de către altă persoană, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), pune în pericol în mod considerabil apărarea patriei.

Titlul patru

Infracţiuni contra apărării patriei

§ 390

Colaborarea cu inamicul

Persoana care, în timpul stării de război sau în timpul războiului, lucrează în folosul inamicului sau îi oferă sprijin, se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani, cu excepţia cazului în care acţiunea sa se supune unei pedepse mai severe.

§ 391

Trădarea pe timp de război

Orice cetăţean al Republicii Slovace care, în timpul stării de război sau în timpul războiului, slujeşte în armata inamicului sau în forţele armate ale inamicului, se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci şi cinci ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă.

§ 392

Serviciul într-o armată străină

(1) Orice cetăţean al Republicii Slovace care, fără autorizaţie, serveşte într-o armată străină, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în timpul unei stări de război sau în timpul războiului.

CAPITOLUL UNSPREZECE

Infracţiuni săvârşite de militari

Titlul unu

Infracţiuni contra subordonării militare şi onoarei militare

Insubordonarea

§ 393

(1) Persoana care refuză să execute sau nu execută în mod intenţionat un ordin se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împreună cu un grup de alţi soldaţi,

b) folosind o armă,

c) în circumstanţe în care ar putea să obstrucţioneze sau să agraveze în mod substanţial îndeplinirea unei sarcini importante care trebuie îndeplinită în cadrul serviciului, sau

d) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică făptuitorului dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) şi pune în pericol pregătirea în luptă a unităţii sau provoacă alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 394

(1) Persoana care, deşi din neglijenţă, nu execută un ordin în astfel de circumstanţe în care ar putea obstrucţiona sau agrava în mod semnificativ îndeplinirea unei sarcini importante care urmează a fi îndeplinită în cadrul serviciului, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) şi pune în pericol pregătirea în luptă a unităţii sau provoacă alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia, sau

c) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 395

Opunerea rezistenţei sau obstrucţionarea unui soldat aflat la datorie

(1) Persoana care opune rezistenţă unui soldat care îndeplineşte sarcini militare special alocate sau care îl forţează să încalce această obligaţie se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia,

b) folosind o armă,

c) împreună cu un grup de alţi soldaţi, sau

d) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

Insultă în rândul soldaţilor

§ 396

(1) Soldatul care insultă un alt soldat se pedepseşte cu închisoare de până la un an, cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai severă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 397

(1) Persoana care, prin folosirea violenţei sau a ameninţării cu violenţa iminentă, îşi insultă

a) ofiţerul superior sau un ofiţer de grad superior, sau

b) subordonatul sau ofiţerul de grad inferior,

c) se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale prin săvârşirea acesteia,

b) în timp ce el sau persoana insultată îşi îndeplineşte datoria,

c) împotriva unui membru al gărzii militare sau al poliţiei militare,

d) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace, sau

e) folosirea unei arme sau cu cel puţin încă două persoane.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 398

(1) Persoana care, prin folosirea violenţei sau a ameninţării cu violenţa iminentă, insultă un soldat de acelaşi rang, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale prin săvârşirea acesteia,

b) în timp ce el sau persoana insultată îşi îndeplineşte datoria,

c) împotriva unui membru al gărzii militare sau al poliţiei militare; d) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace; sau

d) prin folosirea unei arme sau împreună cu cel puţin încă două persoane.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 399

Violenţa împotriva unui superior

(1) Persoana care foloseşte violenţa, ameninţarea cu violenţa iminentă sau ameninţarea cu alte vătămări grave împotriva ofiţerului său superior

a) cu scopul de a aduce atingere executării de către acesta din urmă a îndatoririlor sale militare; sau

b) în legătură cu executarea îndatoririlor militare de către acesta din urmă,

se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave prin

b) săvârşirea acesteia,

c) folosind o armă,

d) cu cel puţin două persoane, sau

e) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă moartea prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

§ 400

Încălcarea drepturilor şi intereselor protejate ale soldaţilor

(1) Soldatul care forţează un alt soldat să presteze servicii personale nejustificate pentru sine sau care îi limitează acestuia din urmă drepturile sau care împiedică în mod intenţionat executarea serviciului militar de către acesta din urmă, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) împotriva subordonatului său sau a ofiţerului de grad inferior.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) folosind violenţa, ameninţarea cu violenţa sau ameninţarea cu alte vătămări grave,

b) împreună cu cel puţin două persoane, sau

c) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) acţionând în circumstanţe agravante, sau

c) într-o situaţie de criză.

Titlul doi

Infracţiuni contra obligaţiei de a îndeplini serviciul militar

Sustragerea de la o misiune militară sau serviciu militar

§ 401

(1) Persoana care, cu scopul de a evita îndeplinirea unei misiuni militare, îşi provoacă răni, pretinde a avea o boală, falsifică un act oficial, foloseşte în abuz o substanţă care provoacă dependenţă sau foloseşte alt artificiu, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 402

(1) Persoana care, cu scopul de a evita serviciul militar sau de a îndeplini obligaţiile care îi revin, îşi provoacă răni, pretinde a avea o boală, falsifică un act oficial, foloseşte în abuz o substanţă care provoacă dependenţă sau foloseşte alt artificiu sau refuză să efectueze serviciul militar sau să îndeplinească o obligaţie care îi revine, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 403

Persoana care, în timpul serviciului, devine inaptă, în totalitate sau parţial, pentru îndeplinirea îndatoririlor sale prin consumul de alcool sau de alte substanţe care provoacă dependenţă, în ciuda faptului că a fost sancţionată pentru o faptă similară de cel puţin două ori în ultimele douăsprezece luni, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

§ 404

Persoana care, din cauza unei situaţii de criză, devine inaptă, chiar şi din culpă, să-şi îndeplinească îndatoririle prin consumul de alcool sau alte substanţe care provoacă dependenţă, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Dezertarea

§ 405

(1) Persoana care îşi părăseşte unitatea, fără permisiune, cu scopul evitării pe termen lung a serviciului militar sau care este absentă din unitatea sa, fără permisiune, pentru o perioadă mai mare de treizeci de zile, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) folosind o armă, sau

b) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 406

(1) Persoana care îşi părăseşte unitatea, fără permisiune, pe o perioadă mai mare de 48 de ore, sau în mod repetat, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitate de membru al forţelor armate dislocate în afara teritoriului Republicii Slovace.

(3) Persoana care îşi părăseşte unitatea, fără permisiune, pe o perioadă mai mare de 6 zile se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la zece ani dacă îşi părăseşte unitatea, fără permisiune, pe o perioadă mai mare de 24 ore, într-o situaţie de criză.

(5) Persoana care îşi părăseşte unitatea fără permisiune şi se alătură inamicului se pedepseşte cu închisoare de la cinci la doisprezece ani.

Titlul trei

Infracţiuni contra santinelelor şi serviciilor de supraveghere

§ 407

Neîndeplinirea obligaţiei de santinelă

(1) Persoana care îndeplineşte o obligaţie de santinelă sau altă obligaţie similară care încalcă, chiar şi din neglijenţă, normele sau reglementările privind îndeplinirea acestei obligaţii sau a ordinelor speciale emise în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în timp ce îndeplineşte obligaţia de santinelă sau alte obligaţii similare care au o semnificaţie de stat sau militară deosebită,

b) printr-o încălcare deosebit de gravă a obligaţiilor sale,

c) într-o situaţie de criză sau

d) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică oricărei persoane care, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă o consecinţă dăunătoare pentru care s-a prevăzut obligaţia de santinelă sau altă obligaţie similară în vederea evitării acesteia.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani dacă săvârşeşte în mod intenţionat infracţiunea prevăzută la alin. (1) în timp ce îndeplineşte obligaţia de santinelă sau altă obligaţie similară care are o importanţă de stat sau militară deosebită, într-o situaţie de criză, şi a provocat o consecinţă dăunătoare pentru evitarea căreia obligaţia de santinelă sau altă obligaţie similară fusese instituită.

§ 408

Nerespectarea obligaţiei de supraveghere

(1) Persoana care îndeplineşte o obligaţie de supraveghere sau altă obligaţie similară care încalcă, chiar şi din culpă, normele sau reglementările privind îndeplinirea acestei obligaţii se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care are o obligaţie de supraveghere sau altă obligaţie similară şi care, din cauza îndeplinirii nesatisfăcătoare a obligaţiilor sale, îi permite unui singur soldat să solicite servicii personale, să limiteze drepturile sau să obstrucţioneze în mod intenţionat îndeplinirea obligaţiei de către un alt soldat din jurisdicţia relevantă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) provoacă o consecinţă deosebit de gravă pe care are obligaţia de a o împiedica sau daca săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în calitate de membru al forţelor armate dislocate din teritoriul Republicii Slovace.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu la şase ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2) într-o situaţie de criză.

§ 409

Nerespectarea obligaţiilor de apărare aeriană

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, încalcă regulile sau reglementările privind serviciul de radiodifuziune, serviciul în unităţile de reacţie rapidă sau serviciul în alte instalaţii menite să protejeze siguranţa spaţiului aerian, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă provoacă o consecinţă deosebit de gravă prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la opt la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

Titlul patru

Infracţiuni care pun în pericol pregătirea pentru luptă

§ 410

Coruperea trupelor

(1) Persoana care incită soldaţii împotriva serviciului militar sau împotriva unui ofiţer superior sau care subminează în mod sistematic disciplina, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la şase ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) într-o situaţie de criză.

§ 411

Nerespectarea obligaţiilor de serviciu

(1) Persoana care, chiar şi din culpă, afectează o unitate de forţă armată sau un corp armat prin neîndeplinirea obligaţiilor atribuite sau prin încălcarea unor astfel de obligaţii, în cazul în care o astfel de nerespectare sau încălcare are drept rezultat o afectare substanţială a funcţionării armamentului, a echipamentelor sau a altor bunuri sau fonduri, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Persoana care, fără autorizaţie, foloseşte un bun tangibil cu valoare mică prevăzut la alin. (1) sau fonduri cu valoare mică în alt scop decât cel desemnat sau care îşi dă acordul pentru o astfel de utilizare sau care abuzează sau face posibilă abuzarea subordonaţilor în alte scopuri decât cele de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani dacă

a) obţine beneficii substanţiale pentru sine sau altă persoană prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (2), sau

b) provoacă diminuarea pregătirii pentru luptă, daune substanţiale sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea intenţionată a infracţiunii prevăzute la alin. (1) sau (2).

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă săvârşeşte în mod intenţionat infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2) într-o situaţie de criză.

§ 412

Laşitatea în faţa inamicului

Persoana care, din laşitate sau din cauza demoralizării, se predă ca prizonier de război într-o situaţie de luptă, se pedepseşte cu închisoare de la opt la cincisprezece ani.

§ 413

Neîndeplinirea misiunii de luptă

(1) Persoana care îşi părăseşte unitatea fără permisiune într-o situaţie de luptă se pedepseşte cu închisoare de la trei la doisprezece ani.

(2) Persoana care evită obligaţia de a îndeplini o misiune de luptă sau care refuză să folosească arma într-o situaţie de luptă se pedepseşte cu închisoare de la zece la cincisprezece ani.

§ 414

Abandonarea armelor şi a altor mijloace de război

(1) Persoana care scapă, abandonează sau face o armă sau alte mijloace de război inutilizabile într-o situaţie de luptă se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani dacă provoacă o consecinţă deosebit de gravă prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1).

§ 415

Predarea armelor inamicului

Un comandant care, fără a fi nevoit să facă acest lucru în situaţia de luptă respectivă, predă forţele militare sau abandonează poziţiile fortificate, echipamentele militare sau alte mijloace de luptă inamicului, chiar şi din culpă, se pedepseşte cu închisoare de trei la doisprezece ani.

Titlul cinci

Dispoziţii comune

Abrogate.

CAPITOLUL DOISPREZECE

Infracţiuni contra păcii, contra omenirii, infracţiuni de terorism, extremism sau de război

Titlul unu

Infracţiuni contra păcii şi omenirii, infracţiuni de terorism şi extremism

§ 417

Punerea în pericol a păcii

(1) Persoana care pune în pericol coexistenţa paşnică între naţiuni prin orice fel de incitare la război, propagandă de război sau în alt mod de sprijinire a propagandei de război se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) în asociere cu o putere străină sau agent străin,

b) ca membru al unei grupări periculoase, sau

c) într-o situaţie de criză.

§ 418

Genocidul

(1) Persoana care, cu scopul de a distruge, în totalitate sau parţial, orice grup naţional, etnic, rasial sau religios,

a) provoacă vătămarea corporală gravă sau moartea unui membru al acestui grup,

b) impune o măsură destinată să prevină naşterile în cadrul grupului,

c) transferă în mod forţat copiii grupului către un alt grup, sau

d) afectează în mod deliberat condiţiile de trai ale grupului pentru a determina distrugerea lui fizică, în tot sau în parte,

se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci de ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la douăzeci la douăzeci şi cinci de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în timpul războiului sau al unui conflict armat.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare pe viaţă dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă moartea mai multor persoane.

§ 419

Terorismul şi unele forme de participare la acte teroriste

(1) Persoana care

a) cu scopul de a intimida în mod grav locuitorii, de a destabiliza în mod grav sau de a înfrânge unitatea constituţională, politică, economică sau socială a statului sau o structură a unei organizaţii internaţionale, sau de a constrânge un guvern al statului sau o organizaţie internaţională să acţioneze sau să nu acţioneze, ameninţă cu săvârşirea sau săvârşeşte o infracţiune care pune în pericol viaţa, sănătatea oamenilor, libertatea lor personală sau un bun, sau produce, obţine, deţine, posedă, transportă, livrează în mod ilegal sau într-un alt mod utilizează explozibili, arme nucleare, biologice sau chimice, sau efectuează cercetări şi dezvoltări nepermise de astfel de arme sau de arme interzise prin lege sau printr-un tratat internaţional,

b) cu scopul de a provoca moartea sau vătămări corporale grave sau pagube considerabile asupra bunurilor sau mediului, deţine materiale radioactive, sau deţine sau creează maşini explozive nucleare sau o maşină care dispersează materiale radioactive sau emite radiaţii, care, din cauza caracteristicilor ei radiologice, poate provoca moartea, vătămări corporale grave sau daune grave asupra bunurilor sau mediului, sau

c) cu scopul de a provoca moartea sau vătămări corporale grave sau pagube considerabile asupra bunurilor sau mediului, sau de a constrânge persoana fizică sau persoana juridică, organizaţia internaţională sau un stat să acţioneze sau să nu acţioneze, utilizează materiale radioactive sau un sistem exploziv nuclear sau un sistem care dispersează materiale radioactive sau care emană radiaţii care pot provoca moartea din cauza caracteristicilor lui radiologice, sau vătămări corporale grave sau pagube considerabile asupra proprietăţii sau asupra mediului sau utilizează sau afectează un reactor nuclear, inclusiv reactoarele instalate pe poduri plutitoare, vehicule, avioane sau obiecte cosmice, folosite ca sursă de energie pentru acţionarea unor astfel de poduri plutitoare, vehicule, avioane sau obiecte cosmice, sau în alte scopuri sau spaţii sau un sistem de trafic utilizat pentru producerea, stocarea, procesarea sau transportul de materiale radioactive într-o manieră care eliberează sau poate elibera materiale radioactive, sau ameninţă printr-o astfel de faptă circumstanţele care indică credibilitatea ameninţării, sau

d) solicită materiale radioactive, un sistem exploziv nuclear sau un sistem care dispersează materiale radioactive sau care emană radiaţii care, din cauza caracteristicilor lor radiologice, pot provoca moartea, vătămări corporale grave sau pagube considerabile asupra proprietăţii sau mediului, sau un reactor nuclear, inclusiv reactoarele instalate pe poduri plutitoare, vehicule, avioane sau obiecte cosmice folosite ca sursă de energie pentru acţionarea unor astfel de poduri plutitoare, vehicule, avioane sau obiecte cosmice sau în alte scopuri, sau spaţii sau un sistem de trafic utilizat pentru producerea, stocarea, prelucrarea sau transportul de materiale radioactive, prin ameninţări în circumstanţe care indică credibilitatea ameninţărilor sau folosirea puterii,

se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică persoanei care

a) colectează sau furnizează mijloace financiare sau de altă natură, personal sau prin intermediul unei alte persoane, chiar şi parţial, în scopul utilizării acestora sau al permiterii utilizării lor la săvârşirea uneia dintre faptele enumerate la alin. (1),

b) oferă cunoştinţe cu privire la metodele sau tehnicile de producere şi utilizare a explozivilor, armelor nucleare, biologice sau chimice sau altor obiecte similare sau periculoase în scopul săvârşirii uneia dintre faptele enumerate la alin. (1) sau încearcă să săvârşească o astfel de faptă sau participă la o astfel de faptă,

c) instigă în mod public la săvârşirea uneia dintre faptele enumerate la alin. (1), într-o manieră care apără sau exonerează săvârşirea unei astfel de fapte, în cazul săvârşirii acesteia, şi prin aceasta cauzează un pericol de săvârşire sau participă la aceasta,

d) solicită unei alte persoane să săvârşească sau să participe la săvârşirea uneia dintre faptele enumerate la alin. (1) sau încearcă să solicite sau să participe la o tentativă, sau

e) plănuieşte să săvârşească una dintre faptele enumerate la alin. (1), cu scopul de a săvârşi sau de a permite săvârşirea acesteia.

(3) Pedeapsa închisorii pe viaţă se aplică persoanei care săvârşeşte una dintre faptele enumerate la alin. (1)

a) şi produce vătămarea corporală gravă a mai multor persoane sau moartea mai multor persoane,

b) asupra unei persoane protejate,

c) împotriva forţelor armate sau a corpurilor armate,

d) ca membru al unei grupări periculoase, sau

e) în timpul unei situaţii de criză.

(4) Pedeapsa închisorii pe viaţă se aplică făptuitorului, în cazul în care acesta săvârşeşte fapta prevăzută la alin. (2) litera a) şi prin aceasta facilitează utilizarea surselor financiare sau de altă natură colectate sau furnizate de acesta, la săvârşirea o tentativă la infracţiunea prevăzută la alin. (1), sau le foloseşte personal în aşa fel, sau săvârşeşte fapta prevăzută la alin. (2) litera d) şi prin aceasta permite săvârşirea sau o tentativă la infracţiunea prevăzută la alin. (1).

§ 420

Tortura şi alte tratamente inumane sau crude

(1) Persoana care, în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de funcţionar al autorităţii publice, la iniţiativa sa sau cu aprobarea sa explicită sau implicită, provoacă unei alte persoane, suferinţe fizice sau psihice prin rele tratamente, tortură sau alte tratamente inumane şi crude se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împreună cu cel puţin încă două persoane,

b) acţionând în circumstanţe agravante,

c) împotriva unei persoane protejate,

d) în virtutea unei motivaţii specifice, sau

e) împotriva unei persoane a cărei libertate personală a fost restricţionată în conformitate cu legea.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea prin săvârşirea acesteia,

b) cu scopul de a împiedica sau de a obstrucţiona exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către altă persoană, sau

c) ca membru al unei grupări periculoase.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci de ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane prin săvârşirea acesteia, sau

b) într-o situaţie de criză.

Sprijinirea şi promovarea grupurilor care au ca scop suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale

§ 421

(1) Persoana care susţine sau face propagandă pentru un grup de persoane sau o mişcare care, folosind violenţa, ameninţarea cu violenţa sau ameninţarea cu alte vătămări grave, are ca scop suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) în public,

b) în calitate de membru al unei grupări extremiste,

c) acţionând în circumstanţe agravante, sau

d) într-o situaţie de criză.

§ 422

(1) Persoana care îşi demonstrează în mod public, în special prin utilizarea de steaguri, insigne, uniforme sau sloganuri, sentimentele faţă de un grup de persoane sau o mişcare care, folosind violenţa, ameninţarea cu violenţa sau ameninţarea cu alte vătămări grave, are ca scop suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), utilizează steaguri, insigne, uniforme sau sloganuri modificate care au aspectul unora autentice.

§ 422a

Producerea de materiale extremiste

(1) Persoana care produce materiale extremiste sau participă la o astfel de producţie se pedepseşte cu închisoare de la trei la şase ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în public, sau

c) în calitate de membru al unei grupări extremiste.

§ 422b

Diseminarea materialelor extremiste

(1) Persoana care reproduce, transportă, obţine, face accesibile, pune în circulaţie, importă, exportă, oferă, vinde, trimite sau diseminează materiale extremiste se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) acţionând în circumstanţe agravante,

b) în public, sau

c) în calitate de membru al unei grupări extremiste.

§ 422c

Deţinerea de materiale extremiste

Persoana care deţine materiale extremiste se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

§ 423

Defăimarea naţiunii, rasei şi credinţei

(1) Persoana care defăimează public

a) orice naţiune, limbă, rasă sau grup etnic, sau

b) orice persoană sau grup de persoane din cauza apartenenţei lor la orice rasă, naţiune, naţionalitate, culoare a pielii, grup etnic, origine a familiei, religie, sau pentru că nu au nicio religie, se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) împreună cu cel puţin încă două persoane,

b) în asociere cu o putere străină sau agent străin,

c) în calitate de funcţionar public,

d) într-o situaţie de criză sau

e) în virtutea unei motivaţii specifice.

§ 424

Instigarea la ura naţională, rasială şi etnică

(1) Persoana care ameninţă în mod public o persoană sau un grup de persoane din cauza afilierii lor la orice rasă, naţiune, naţionalitate, culoare a pielii, grup etnic, origine a familiei sau religie, în cazul în care acestea constituie un pretext pentru a le ameninţa din motivele menţionate mai sus, prin săvârşirea unei infracţiuni, restrângerea drepturilor şi libertăţilor, sau care au făcut o astfel de restricţie, sau care instigă la restrângerea drepturilor şi a libertăţilor oricărei naţiuni, naţionalităţi, rase sau grup etnic, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care se asociază sau se uneşte cu alte persoane în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. (1).

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) sau (2)

a) în asociere cu o putere străină sau agent străin,

b) în public,

c) în virtutea unei motivaţii specifice,

d) în calitate de funcţionar public,

e) în calitate de membru al unei grupări extremiste, sau

f) într-o situaţie de criză.

§ 424a

Instigarea, defăimarea şi ameninţarea persoanelor din cauza afilierii lor la rasă, naţiune, naţionalitate, culoare a pielii, grup etnic sau origine a familiei

(1) Persoana care în mod public

a) instigă la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau a unei persoane din cauza afilierii lor la orice rasă, naţiune, naţionalitate, culoare a pielii, grup etnic, origine a familiei sau religie, în cazul în care acestea constituie un pretext de instigare din motivele menţionate mai sus, sau

b) calomniază un astfel de grup sau o astfel de persoană, sau le ameninţă prin exonerarea pentru săvârşirea unei infracţiuni, care este considerată a fi genocid, o infracţiune contra umanităţii sau o infracţiune de război în conformitate cu § 6, 7 şi 8 din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, sau a unei infracţiuni care este considerată a fi o infracţiune contra păcii, o infracţiune de război sau o infracţiune contra umanităţii în conformitate cu § 6 din Statutul Tribunalului Militar Internaţional anexat la Acordul din 8 august 1945 pentru urmărirea şi pedepsirea marilor criminali de război ai Axei Europene, dacă o astfel de infracţiune a fost săvârşită împotriva unui astfel de grup de persoane sau unei astfel de persoane, sau în cazul în care un făptuitor sau complice la astfel de infracţiune a fost condamnat printr-o hotărâre finală şi definitivă pronunţată de o instanţă internaţională, cu excepţia cazului în care a fost făcută nulă în cadrul unei proceduri legale, neagă în mod public sau scuză în mod grosolan săvârşirea unei astfel de infracţiuni, în cazul în care a fost săvârşită împotriva unei astfel de persoane, se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1) în virtutea unei motivaţii specifice.

§ 425

Crime împotriva umanităţii

(1) Persoana care săvârşeşte o faptă împotriva civililor care este considerată a fi o infracţiune contra umanităţii în conformitate cu § 7 din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale se pedepseşte cu închisoare de douăsprezece la douăzeci şi cinci sau cu închisoarea pe viaţă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane sau altă consecinţă deosebit de gravă prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca măsură de reprimare

Titlul doi

Infracţiuni de război

§ 426

Utilizarea de arme interzise şi războiul ilegal

(1) Persoana care, în timpul războiului, dispune

a) utilizarea de mijloace de război interzise sau de materiale similare sau utilizează astfel de mijloace sau materiale, sau care

b) utilizează practici interzise în luptă sau utilizează astfel de practici de luptă ea însăşi, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică unui comandant care, prin încălcarea prevederilor dreptului internaţional privind mijloacele şi metodele de luptă, în mod voit

a) cauzează prejudicii populaţiei civile sau vieţii, integrităţii corporale sau bunurilor civililor printr-o operaţiune militară, sau organizează un atac împotriva lor ca măsură de reprimare, organizează un atac împotriva unui loc neapărat sau a unei zone demilitarizate,

b) distruge sau deteriorează un baraj, o centrală nucleară sau o instalaţie similară care conţine forţe periculoase sau

c) distruge sau deteriorează o instalaţie desemnată în scopuri umanitare sau un monument cultural sau natural recunoscut pe plan internaţional.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) sau (2), provoacă

a) vătămări corporale grave sau moartea mai multor persoane,

b) daune pe scară largă, sau

c) altă consecinţă deosebit de gravă.

§ 427

Jafurile în zonele de război

(1) Persoana care, în zona de operaţii de război, pe câmpul de luptă, în zonele afectate de operaţiuni militare, sau pe teritoriul ocupat,

a) intră în posesia unui bun care aparţine altei persoane, profitând de suferinţa acelei persoane,

b) distruge în mod voit bunurile care aparţin altei persoane sau intră în posesia unui astfel de bun sub pretextul necesităţii de război, sau

c) jefuieşte persoanele ucise sau rănite, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani, dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) folosind violenţa, ameninţarea cu violenţa sau alte vătămări grave sau

b) împotriva persoanelor sau bunurilor care se bucură de o protecţie specială în temeiul legii sau al instrumentelor juridice internaţionale.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (2) se aplică făptuitorului dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă

a) vătămări corporale grave, sau

b) daune substanţiale.

(4) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă

a) moartea, sau

b) daune pe scară largă.

§ 428

Abuzul de simboluri naţionale şi recunoscute pe plan internaţional

(1) Persoana care, pe timp de război, abuzează de simbolul Crucii Roşii sau de alte simboluri de identificare sau de culorile recunoscute de dreptul internaţional pentru a desemna unităţi medicale, vehicule, persoane care acordă asistenţă medicală sau evacuarea în condiţii de siguranţă, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, pe timp de război, abuzează de emblema Naţiunilor Unite, drapelul naţional, emblema naţională, emblema militară, insignele sau uniforma unui stat neutru sau a altui stat care nu este parte la conflict.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la doisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau cu închisoare pe viaţă dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) sau (2), care constituie un mijloc de înşelăciune militară, provoacă

a) moartea mai multor persoane,

b) daune pe scară largă, sau

c) altă consecinţă deosebit de gravă.

§ 429

Vătămarea unui parlamentar

(1) Persoana care insultă un parlamentar sau un membru al echipei sale sau care lipseşte de libertate în mod ilegal o astfel de persoană, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la patru la opt ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), cauzează vătămarea corporală gravă a unui parlamentar sau a unui membru al echipei sale.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la şapte la doisprezece ani, dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă moartea unui parlamentar sau al unui membru al echipei sale.

§ 430

Exercitarea abuzivă a dreptului de rechiziţie

(1) Persoana care, pe timp de război,

a) abuzează de puterile conferite acesteia în legătură cu rechiziţiile militare,

b) efectuează rechiziţiile fără a avea autoritate legală pentru aceasta, sau

c) refuză să emită un certificat cu privire la tipul şi cantitatea de bunuri predate într-o operaţiune de rechiziţie militară, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1),

a) şi provoacă daune pe scară largă prin săvârşirea acesteia,

b) prin recurgerea la violenţă sau la ameninţarea cu violenţa sau ameninţarea cu alte vătămări grave sau

c) împotriva unor persoane sau bunuri care se bucură de o protecţie specială în temeiul legii sau al instrumentelor juridice internaţionale.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1), provoacă daune pe scară largă.

§ 431

Atrocităţi de război

(1) Persoana care, pe timp de război, încalcă normele de drept internaţional prin rele tratamente aplicate populaţiei civile neajutorate, refugiaţilor, persoanelor rănite, membrilor forţelor armate care au depus armele sau prizonierilor de război se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, pe timp de război, încalcă normele de drept internaţional prin

a) incapacitatea de a lua măsuri eficiente pentru protecţia persoanelor care au nevoie de un astfel de ajutor, în special copii, femei şi persoane rănite sau în vârstă, sau care împiedică luarea unor astfel de măsuri, sau

b) împiedicare sau blocarea organizaţiior de protecţie civilă ale inamicului, ale unui stat neutru sau ale altei persoane în îndeplinirea sarcinilor lor umanitare.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci şi cinci de ani sau cu închisoare pe viaţă dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) sau (2), provoacă vătămări corporale grave sau moartea sau alte consecinţe deosebit de grave.

§ 432

Persecutarea civililor

(1) Persoana care, pe timp de război, efectuează acte inumane pe motiv de discriminare naţională, rasială sau etnică, sau care terorizează populaţia civilă neajutorată prin violenţă sau ameninţarea cu violenţă, se pedepseşte cu închisoare de la patru la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se aplică oricărei persoane care, la momentul prevăzut la alin. (1),

a) distruge sau afectează grav sursa de necesităţi elementare ale vieţii populaţiei civile într-un teritoriu ocupat sau într-o zonă tampon sau care refuză în mod voit să asigure populaţiei asistenţa de care are nevoie pentru supravieţuire,

b) întârzie, fără motive întemeiate, restituirea populaţiei civile sau a prizonierilor de război,

c) mută, fără motive întemeiate, populaţia civilă a teritoriului ocupat,

d) ocupă teritoriul ocupat cu populaţia din propria sa ţară, sau

e) refuză în mod voit populaţiei civile sau prizonierilor de război dreptul de a fi judecaţi de instanţe imparţiale.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci şi cinci de ani sau cu închisoare pe viaţă dacă, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) sau (2), provoacă vătămări corporale grave sau moartea ori alte consecinţe deosebit de grave.

§ 433

Crime de război

(1) Persoana care săvârşeşte o faptă care este considerată a fi o infracţiune de război în conformitate cu § 8 din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale se pedepseşte cu închisoare de la douăsprezece la douăzeci şi cinci sau cu închisoarei pe viaţă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoare pe viaţă dacă săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin. (1)

a) şi provoacă vătămarea corporală gravă sau moartea mai multor persoane sau alte consecinţe deosebit de grave prin săvârşirea acesteia, sau

b) ca măsură de reprimare.

§ 434

Periclitarea valorilor culturale

Persoana care, pe timp de război,

a) distruge în mod substanţial sau îşi însuşeşte obiecte de valoare culturală protejate în temeiul unui acord internaţional,

b) jefuieşte, săvârşeşte fapte de vandalism sau abuzează de un astfel de bun,

c) organizează un atac împotriva unei astfel de bun, prin încălcarea unui acord internaţional, sau

d) foloseşte un obiect de valoare culturală care se bucură de o protecţie ridicată în cadrul unui acord internaţional sau în imediata vecinătate a acestuia pentru sprijin în luptă prin încălcarea unui acord internaţional, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

Titlul trei

Dispoziţii comune

§ 435

(1) În scopul aplicării dispoziţiilor prezentului capitol, un război înseamnă

a) un conflict armat internaţional sau

b) un conflict armat de lungă durată pe teritoriul statului între autorităţile guvernamentale şi grupări armate organizate sau între astfel de grupări care luptă între ele, cu excepţia tulburărilor şi tensiunilor interne, cum ar fi rebeliuni, fapte de violenţă izolate şi sporadice sau fapte de natură similară.

(2) Prin comandant militar se înţelege, de asemenea, o persoană care acţionează în mod eficient în calitate de comandant militar.

(3) Comandantul militar răspunde penal pentru infracţiunile menţionate în prezentul capitol, chiar dacă au fost săvârşite de către forţele armate sub comanda şi controlul său efectiv, ca urmare a neexercitării unui control corespunzător asupra acestor forţe, dacă,

a) din cauza circumstanţelor de la acel moment, trebuia să fi cunoscut faptul că forţele săvârşeau sau erau pe cale să săvârşească astfel de infracţiuni, şi

b) nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabile care îi stăteau în putere pentru a preveni sau reprima săvârşirea acestora sau pentru a raporta problema autorităţilor competente pentru efectuarea investigării şi a urmăririi penale.

(4) Un superior, cu excepţia unui superior menţionat la alin. (3), răspunde penal pentru infracţiunile menţionate în prezentul capitol, chiar dacă au fost săvârşite de către subordonaţii aflaţi sub autoritatea şi controlul său efectiv, ca urmare a neexercitării unui control corespunzător asupra acestor subordonaţi, în cazul în care

a) fie a cunoscut, fie a ignorat în mod conştient informaţiile care indicau în mod clar că subordonaţii săvârşeau sau erau pe cale să săvârşească astfel de infracţiuni,

b) infracţiunile săvârşite priveau activităţile care intrau în responsabilitatea şi controlul efectiv al superiorului, şi

c) nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabile care îi stăteau în putere pentru a preveni sau reprima săvârşirea acestora, sau pentru a raporta problema autorităţilor competente pentru efectuarea investigării şi a urmăririi penale.

PARTEA A TREIADispoziţii comune, tranzitorii şi finale

§ 436

Dispoziţii comune

Această lege transpune actele juridice ale Comunităţilor Europene şi ale Uniunii Europene astfel cum sunt enumerate în anexă.

Dispoziţii tranzitorii

§ 437

(1) În cazul în care este necesar să se determine dacă o infracţiune prevăzută în Legea nr. 140/1961 Coll., Codul penal, astfel cum a fost modificat, întruneşte elementele unei infracţiuni minore, infracţiuni majore sau ale unei infracţiuni deosebit de grave în temeiul prezentei legi, dispoziţiile § 10 şi 11 din prezenta lege se aplică în funcţie de gradul de vinovăţie şi de pedeapsa privativă de libertate prevăzută în Legea nr. 140/1961 Coll., Codul penal, astfel cum a fost modificat.

(2) La examinarea îndeplinirii condiţiilor pentru pronunţarea unei hotărâri privind liberarea condiţionată de la executarea unei pedepse privative de libertate, sau a unei hotărâri privind renunţarea condiţionată la executarea restului de pedeapsă, în ceea ce priveşte sancţiunile impuse după intrarea în vigoare a acestei legi pentru o infracţiune prevăzută de Legea nr. 140/1961 Coll., Codul penal, astfel cum a fost modificat, se aplică prezenta lege.

(3) La examinarea îndeplinirii condiţiilor de pronunţare a unei hotărâri privind liberarea condiţionată de la executarea unei pedepse privative de libertate, sau a unei hotărâri privind renunţarea condiţionată la executarea restului de pedeapsă, în ceea ce priveşte sancţiunile aplicate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se aplică reglementările anterioare. O persoană condamnată la pedeapsa închisorii pe viaţă în conformitate cu Legea nr. 140/1961 Coll., Codul Penal, astfel cum a fost modificat, poate fi eliberată condiţionat după ce a executat trei sferturi din pedeapsa aplicată, însă o persoană condamnată la pedeapsa închisorii pe viaţă în temeiul acestei prevederi nu poate fi liberată condiţionat.

(4) În cazul în care urmărirea penală sau executarea pedepsei închisorii devine interzisă prin lege înainte de intrarea în vigoare a acestei legi în conformitate cu reglementările anterioare, nu se aplică dispoziţiile privind limitarea urmăririi penale sau a executării pedepsei cu închisoarea în conformitate cu prezenta lege. Termenul de prescripţie al răspunderii penale şi termenul de prescripţie al executării pedepsei cu închisoarea în conformitate cu prezenta lege nu se consideră întrerupt, chiar dacă, până când această lege intră în vigoare, s-a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă decât cea supusă prescripţiei.

(5) Dispoziţia din § 47 alin. (2) se aplică, de asemenea, unei persoane care a fost condamnată pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în § 43 alin. (1) din Legea nr. 140/1961 Coll., Codul penal, astfel cum a fost modificat, în cazul în care persoana a săvârşit o altă infracţiune prevăzută în § 47 alin. (2), după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(6) O instanţă poate decide în conformitate cu § 34 alin. (8) litera d) chiar şi în cazul în care făptuitorul a fost condamnat pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în § 43 alin. (1) din Legea nr. 140/1961 Coll., Codul penal, astfel cum a fost modificat, care a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.

§ 438

(1) În cazul în care prezenta lege se referă la unitatea corecţională de securitate minimă, medie sau maximă, aceasta înseamnă primul, al doilea sau al treilea grup corecţional în conformitate cu reglementările anterioare.

(2) În cazul în care reglementările legale generale obligatorii emise în perioada de până la data intrării în vigoare a prezentei legi utilizează conceptul de infracţiune deosebit de gravă, aceasta înseamnă o infracţiune în temeiul prezentei legi.

§ 438a

Dispoziţii tranzitorii privitoare la modificările care au intrat în vigoare la data de 20 decembrie 2008

Dispoziţiile § 269a se aplică numai în cazul în care infracţiunile comise de vânzătorul bunurilor au fost afectate de o hotărâre luată după data de 19 decembrie 2008.

§ 438b

Dispoziţii tranzitorii privitoare la modificările care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2009

În cazul în care pedepsirea unei fapte este asumată, iar pedeapsa este aplicată în conformitate cu legislaţia în vigoare înainte de 1 ianuarie 2009, pedeapsa pecuniară după 1 ianuarie 2009 se aplică în modul în care suma în coroane slovace va fi transformată în euro prin conversie şi trebuie să fie rotunjită în conformitate cu principiile de rotunjire şi alte principii ale trecerii la moneda Euro stabilite în norma juridică generală obligatorie.

§ 438c

Dispoziţii tranzitorii privitoare la modificările care au intrat în vigoare la data de 1 septembrie 2010

Confiscarea unei sume de bani, în conformitate cu § 83a şi confiscarea unei proprietăţi în conformitate cu § 83b poate fi impusă unei persoane juridice numai în cazul în care infracţiunea prevăzută la § 83a alin. (1) sau la § 83b alin. (1), a fost săvârşită chiar şi sub formă de tentativă sau în cazul în care participarea la infracţiune a avut loc după 31 august 2010.

Dispoziţii finale

§ 439

Prin prezenta, se abrogă următoarele texte:

1. Legea nr. 165/1950 Coll. privind păstrarea păcii,

2. Legea nr. 140/1961 Coll. – Codul Penal, aşa cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 53/1963 Coll., Legea nr. 184/1964 Coll., Legea nr. 56/1965 Coll., Legea nr. 81/1966 Coll., Legea nr. 148/1969 Coll., Legea nr. 45/1973 Coll., Legea nr. 43/1980 Coll., ordinul Nr. 10/1989 Coll., Legea nr. 159/1989 Coll., Legea nr. 47/1990 Coll., Legea nr. 84/1990 Coll., Legea nr. 175/1990 Coll., Legea nr. 457/1990 Coll., Legea nr. 545/1990 Coll., Legea nr. 490/1991 Coll., Legea nr. 557/1991 Coll., hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Federale Cehoslovacia publicată în Titlul 93/1992 Coll., Legea Consiliului Naţional al Republicii Slovace nr. 177/1993 Coll., Legea Consiliului Naţional al Republicii Slovace nr. 248/1994 Coll., Legea Consiliului Naţional al Republicii Slovace nr. 102/1995 Coll., Legea Consiliului Naţional al Republicii Slovace nr. 233/1995 Coll., Legea Consiliului Naţional al Republicii Slovace nr. 100/1996 Coll., Legea nr. 13/1998 Coll., Legea nr. 129/1998 Coll., Legea nr. 10/1999 Coll., Legea nr. 183/1999 Coll., Legea nr. 399/2000 Coll., Legea nr. 253/2001 Coll., Legea nr. 485/2001 Coll., Legea nr.237/2002 Coll., Legea nr. 421/20002 Coll., Legea nr. 448/2002 Coll., Legea nr. 553/2002 Coll., Legea nr. 457/2003 Coll., Legea nr. 403/2004 Coll., Legea nr. 576/2004 Coll., Legea nr. 613/2004 Coll., Legea nr. 757/2004 Coll., Legea nr. 227/2005 Coll.,

3. Legea nr. 120/1962 Coll. Privind lupta împotriva abuzului de alcool,

4. Legea nr. 448/2002 Coll. privind eliberarea sub supraveghere, în măsura în care Legea nr. 140/1961 Coll., Codul Penal, aşa cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 550/2003 Coll., a fost completat şi modificat în mod corespunzător.

§ 440

Prezenta lege va intra în vigoare de la data de 1 ianuarie 2006.

Legea nr. 650/2005 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2006.

Legea nr. 692/2006 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Legea nr. 218/2007 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2007.

Legea nr. 491/2008 Coll. a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2008.

Legea nr. 497/2008 Coll. a intrat în vigoare la data de 20 decembrie 2008.

Legea nr. 498/2008 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2009.

Legea nr. 59/2009 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2009.

Legea nr. 257/2009 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 septembrie 2009.

Legea nr. 317/2009 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 2009.

Legea nr. 492/2009 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009.

Legea nr. 576/2009 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

Legea nr. 224/2010 Coll. a intrat în vigoare la data de 1 septembrie 2010.

1) Autor: Consiliul Naţional al Republicii Slovace. Data adoptării: 1 iulie 2005, Data intrării în vigoare: 1 ianuarie 2006.

Consiliul Naţional al Republicii Slovace adoptă prezenta lege.