Codul penal al Republicii Polone

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Partea generală (art. 1-116)

Infracţiunile sunt grave sau mai puţin grave.

Este o infracţiune gravă infracţiunea sancţionată cu privarea de libertate pe o perioadă de 3 ani sau mai mult. O infracţiune gravă poate fi comisă numai intenţionat.

Este o infracţiune mai puţin gravă infracţiunea sancţionată cu o amendă care depăşeşte 30 cote zilnice sau 5.000 zloţi, cu pedeapsa de restricţionare a libertăţii care depăşeşte 1 lună sau cu pedeapsa de privare de libertate care depăşeşte 1 lună.

Regulile stabilite de Codul penal se aplică celor care comit o infracţiune după vârsta de 17 ani.

Premeditarea există numai în cazul în care infractorul, pentru a comite o infracţiune, ia măsuri menite să creeze condiţiile realizării, inclusiv prin înţelegerea cu o altă persoană, obţine sau pregăteşte mijloace, colectează informaţii şi elaborează un plan de acţiune.

Experimentul medical nu poate fi realizat fără consimţământul participantului, informat în mod corespunzător despre beneficiile aşteptate şi despre consecinţele negative şi probabilitatea apariţiei acestora, precum şi despre posibilitatea de a se retrage de la participarea la experiment în orice etapă.

Constituie sancţiuni: amenda; restricţionarea libertăţii; privarea de libertate; privarea de libertate pentru 25 de ani; privarea de libertate pe viaţă.

Dacă legea prevede pedeapsa privării de libertate de până la 8 ani, în locul acesteia se poate aplica amenda sau pedeapsa cu restricţionarea libertăţii.

Măsurile penale sunt: privarea de drepturi publice; interdicţia deţinerii unei anumite funcţii, a exercitării unei anumite profesii sau a desfăşurării unei activităţi economice specifice; interzicerea desfăşurării activităţilor legate de creşterea, îngrijirea, educarea minorilor sau de îngrijirea acestora; interdicţia de a se afla în anumite medii sau locuri, interdicţia contactării anumitor persoane, a apropierii de anumite persoane sau a părăsirii unui anumit loc de reşedinţă, fără consimţământul instanţei; interdicţia accesului la un eveniment cu participare numeroasă; interdicţia accesului în sălile de jocuri şi a participării la jocurile de noroc; obligaţia de a părăsi periodic spaţiul ocupat împreună cu partea vătămată; interdicţia de a conduce vehicule; informarea publicului despre sentinţă.

Publicarea hotărârii de condamnare. Instanţa poate dispune ca hotărârea să fie făcută publică într-o manieră specifică, în cazul în care consideră că este recomandabil, în special datorită impactului social al condamnării, atât timp cât nu aduce atingere intereselor părţii vătămate.

Norme privind pedepsele şi măsurile penale. Instanţa aplică o pedeapsă la discreţia sa, în limitele prevăzute de lege, asigurându-se că aceasta nu depăşeşte gradul de vinovăţie, ţinând seama de gradul de daună socială a actului şi ţinând seama de obiectivele preventive şi educaţionale care trebuie îndeplinite în legătură cu persoana condamnată, precum şi de necesitatea de a modela conştiinţa juridică a societăţii.

Măsuri legate de supunerea făptuitorului la încercare. Instanţa poate înceta condiţionat procesul penal, în cazul în care vinovăţia şi daunele sociale ale faptei nu sunt semnificative, circumstanţele infracţiunii nu ridică îndoieli, iar atitudinea făptuitorului care nu a fost sancţionat pentru infracţiunea intenţionată, bunurile şi condiţiile sale personale şi modul curent de viaţă justifică presupunerea că, în ciuda încetării procesului, el va respecta legea şi, în special, că nu va comite infracţiuni. Încetarea condiţionată nu se aplică făptuitorului unei infracţiuni sancţionate cu o pedeapsă care depăşeşte 5 ani de privare de libertate. Încetarea condiţionată are loc pentru o perioadă de încercare, care durează între 1 şi 3 ani de la pronunţarea hotărârii definitive. Instanţa va relua procesul penal în cazul în care făptuitorul, în timpul perioadei de probă, a comis o infracţiune cu intenţie pentru care a fost condamnat definitiv.

Liberarea condiţionată. Persoana condamnată poate fi liberată condiţionat după ce a executat cel puţin jumătate din pedeapsă.

Concursul de infracţiuni şi contopirea sancţiunilor şi a măsurilor penale. Dispunând o pedeapsă contopită, instanţa ia în considerare în primul rând obiectivele preventive şi educaţionale, pe care le vizează pedeapsa condamnatului, precum şi nevoia de formare a conştiinţei juridice a societăţii.

Instanţa dispune sancţiunea contopită în limitele sancţiunii maxime pentru diferitele infracţiuni până la suma acestora, fără a depăşi 810 zile-amendă, doi ani de restricţionare a libertăţii sau a 20 de ani de privare de libertate.

Se vor aplica măsuri penale, confiscări, măsuri compensatorii, măsuri de siguranţă şi de supraveghere, chiar dacă acestea au fost dispuse doar pentru una dintre infracţiunile concurente.

Măsuri de siguranţă. Măsurile de siguranţă sunt: controlul electronic al locului unde se află persoana; terapia; terapia pentru dependenţă; internarea într-o instituţie psihiatrică.

Făptuitorul faţă de care a fost dispusă măsura controlului electronic al locului de şedere este obligat să se supună controlului neîntrerupt al locului său de şedere cu utilizarea dispozitivelor tehnice, inclusiv prin purtarea emiţătorului.

Prescripţia. Termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru săvârşirea unei infracţiuni la care urmărirea penală a fost solicitată de partea vătămată se împlineşte într-un an de la data la care partea vătămată a aflat cine este autorul infracţiunii, dar nu mai târziu de trei ani de la momentul comiterii ei.

Partea specială (art. 117-363)

Influenţarea organului constituţional. Persoana care prin forţă sau ameninţare influenţează activităţile oficiale ale organului constituţional al Republicii Polone este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Insultarea naţiunii. Persoana care insultă public Naţiunea sau Republica Polonă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Insultarea preşedintelui. Persoana care îl insultă public pe Preşedintele Republicii Polone este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Infracţiuni împotriva securităţii generale. Persoana care se împotriveşte acţiunilor menite să prevină starea de pericol pentru viaţa sau sănătatea multor persoane sau pentru un bun de valoare considerabilă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Infracţiuni împotriva mediului. Persoana care provoacă distrugeri semnificative în mediul vegetal sau animal este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Infracţiuni împotriva libertăţii. Persoana care prin persecutarea continuă a unei alte persoane îi cauzează acesteia teamă sau îi încalcă intimitatea este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Persoana care înregistrează imaginea unei persoane goale sau în timpul unui act sexual, folosind în acest scop violenţa, ameninţarea ilegală sau înşelăciunea, sau diseminează imaginea unei persoane goale sau în timpul activităţii sexuale fără consimţământul acesteia, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Infracţiuni împotriva libertăţii şi decenţei sexuale. Persoana care promovează sau laudă în mod public comportamentul pedofil este pedepsită cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Infracţiuni privind familia şi obligaţia de îngrijire. Persoana care pentru a obţine beneficii financiare se ocupă de adopţii contrare prevederilor legii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Infracţiuni împotriva respectului persoanei şi integrităţii corporale.

Calomnia. Persoana care denigrează o altă persoană, un grup de persoane, o instituţie, persoană juridică sau unitate organizatorică fără personalitate juridică, acuzând-o de comportamente sau însuşiri care o pot umili în opinia publică sau o pot expune la pierderea încrederii necesare unei anumite funcţii, unei anumite profesii sau unui anumit tip de activitate este sancţionată cu amendă sau cu restricţionarea libertăţii.

Dacă făptuitorul comite fapta prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate.

La cererea părţii vătămate, instanţa judecătorească dispune ca hotărârea de condamnare să fie făcută publică.

Insulta. Persoana care insultă o altă persoană în prezenţa ei sau în absenţă, dar în mod public şi cu intenţia ca insulta să ajungă la acea persoană este sancţionată cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

Persoana care insultă o altă persoană prin mijloace de comunicare în masă este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate.

Infracţiuni împotriva drepturilor persoanelor care efectuează o activitate remunerată. Persoana care, desfăşurând activităţi în materie de drept al muncii şi de asigurări sociale, încalcă cu rea-credinţă sau repetat drepturile angajaţilor care rezultă din relaţia de muncă sau drepturile de asigurare socială, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Persoana care încalcă prevederile legii privind securitatea socială şi nu raportează, chiar şi cu consimţământul persoanei în cauză, datele solicitate sau raportează date false, care afectează dreptul la prestaţii sau valoarea acestora, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Infracţiuni împotriva activităţilor instituţiilor de stat şi împotriva autoguvernării locale. Persoana care încalcă inviolabilitatea fizică a unui funcţionar public sau a unei persoane care îl ajută în timpul sau în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor oficiale este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Persoana care, prin violenţă sau ameninţare, influenţează activităţile oficiale ale organului administraţiei publice, ale altei autorităţi de stat sau ale autoguvernării locale, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Insulta funcţionarului public. Persoana care insultă un funcţionar public sau persoana care îl ajută, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor oficiale, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Persoana care insultă sau umileşte public organismul constituţional al Republicii Polone este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Infracţiuni contra sistemului justiţiei. Persoana care, prin forţă sau ameninţare, afectează activităţile oficiale ale instanţei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Persoana care, fără consimţământ prealabil, difuzează în mod public informaţii din procedurile preliminare înainte de a fi dezvăluite în cadrul procedurii judiciare, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Infracţiuni contra ordinii publice. Persoana care aprobă în mod public comiterea unei infracţiuni este sancţionată cu 180 zile-amendă, cu pedeapsa restricţionării libertăţii sau cu privarea de libertate.

Persoana care insultă un monument sau loc public destinat să comemoreze un eveniment istoric sau să onoreze o persoană este sancţionată cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

Infracţiuni contra protecţiei informaţiilor. Persoana care dezvăluie sau utilizează informaţiile nepublice clasificate „secret” sau „strict secret” este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Persoana care, încălcând prevederile legii sau o obligaţie asumată dezvăluie sau utilizează informaţii pe care le-a dobândit în legătură cu funcţia îndeplinită, cu activitatea desfăşurată, cu activitatea publică, socială, economică sau ştiinţifică, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate.

Infracţiuni contra patrimoniului. Persoana care, conectându-se la un echipament de telecomunicaţii, consumă impulsuri pe contul unei alte persoane este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate.

Codul penal al republicii polone

M.Of. 2016 poz. 1137

Anunţul

Mareşalului Seimului Republicii Polonia

din data de 5 iulie 2016

Referitor la publicarea textului Legii – Codul penal cu modificările ulterioare

1. În baza art. 16 alin. (1 fraza 1 din Legea din 20 iulie 2000 privind promulgarea actelor normative şi a altor acte (M.Of. din 2016 poz. 296), se publică, anexat la prezentul anunţ, textul unificat al Legii din data de 6 iunie 1997 – Codul penal (M.Of. nr. 88, poz. 553) incluzând modificările introduse prin:

1) Legea din data de 8 iulie 1999 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii privind profesia de medic (M.Of. nr. 64, poz. 729),

2) Legea din data de 10 septembrie 1999 prevederi privind introducerea Codului penal fiscal (M.Of. nr. 83, poz. 931),

3) Legea din data de 14 aprilie 2000 privind modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 48, poz. 548),

4) Legea din data de 16 noiembrie 2000 privind prevenirea introducerii în circulaţia financiară a valorilor patrimoniale provenite din surse ilegale sau nedivulgate (M.Of. nr. 116, poz. 1216, din 2001 nr. 63, poz. 641 şi nr. 32 din 2002, poz. 299 şi nr. 180, poz. 1500),

5) Legea din data de 13 iunie 2003 privind modificarea legii – Codul penal şi altor legi (M.Of. nr. 111, poz. 1061),

6) Legea din data de 11 septembrie 2003 privind serviciul militar al soldaţilor profesionişti (M.Of. nr. 179, poz. 1750),

7) Legea din data de 3 octombrie 2003 privind modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 199, poz. 1935),

8) Legea din data de 23 ianuarie 2004 – Legea electorală privind alegerile pentru Parlamentul European (M.Of. nr. 25, poz. 219),

9) Legea din data de 18 martie 2004 privind modificarea Legii – Codul penal, Legii – Codul de procedură penală şi a Legii – Codul contravenţiilor (M.Of. nr. 69, poz. 626),

10) Legea din data de 16 aprilie 2004 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 93, poz. 889 şi M.Of. nr. 24 din 2011, poz. 130),

11) Legea din data de 8 octombrie 2004 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul penal executoriu (M.Of. nr. 243, poz. 2426),

12) Legea din data de 22 aprilie 2005 privind modificarea Legii privind grănicerii şi a altor acte (M.Of. nr. 90, poz. 757 şi M.Of. nr. 140 din 2007, poz. 982),

13) Legea din data de 3 iunie 2005 privind modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 132, poz. 1109),

14) Legea din data de 27 iulie 2005 privind modificarea Legii – Codul penal , Legii – Codul de procedură penală şi a Legii Codul penal executoriu (M.Of. nr. 163, poz. 1363),

15) Legea din data de 29 iulie 2005 privind prevenirea violenţei în familie (M.Of. nr. 180, poz. 1493),

16) Legea din data de 18 octombrie 2006 privind dezvăluirea informaţiilor despre documentele organelor securităţii de stat din anii 1944-1990 şi despre conţinutul acestor documente (M.Of. nr. 218, poz. 1592 şi M.Of. din 2007 nr. 25, poz. 162 şi nr. 85, poz. 571),

17) Legea din data de 16 noiembrie 2006 privind modificarea Legii – Codul penal şi altor legi (M.Of. nr. 226, poz. 1648),

18) Legea din data de 13 aprilie 2007 privind Inspectoratul Naţional pentru probleme de Muncă (M.Of. nr. 89, poz. 589),

19) Legea din data de 15 iunie 2007 privind licenţierea judecătorului sindic (M.Of. nr. 123, poz. 850),

20) Legea din data de 29 iunie 2007 privind transporturile internaţionale de deşeuri (M.Of. nr. 124, poz. 859),

21) Legea din data de 7 septembrie 2007 privind ajutorul acordat persoanelor care au dreptul la pensie alimentară (M.Of. nr. 192, poz. 1378 şi M.Of. din 2008, nr. 134, poz. 850),

22) Legea din data de 9 mai 2008 privind modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 122, poz. 782),

23) Legea din data de 4 septembrie 2008 privind modificarea unor legi pentru armonizarea terminologiei IT (M.Of. nr. 171, poz. 1056),

24) Sentinţa Tribunalului Constituţional din 19 septembrie 2008, număr dosar K 5/07 (M.Of. nr. 173, poz. 1080),

25) Legea din data de 24 octombrie 2008 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 214, poz. 1344),

26) Legea din data de 20 martie 2009 privind siguranţa evenimentelor cu participare numeroasă (M.Of. nr. 62, poz. 504),

27) Legea din data de 25 iunie 2009 privind modificarea Legii privind prevenirea introducerii în circulaţia financiară a valorilor patrimoniale provenite din surse ilegale sau nedivulgate şi prevenirea finanţării terorismului şi modificarea unor alte acte (M.Of. nr. 166, poz. 1317),

28) Legea din data de 27 august 2009 privind Serviciul Vamal (M.Of. nr. 168, poz. 1323),

29) Legea din data de 9 octombrie 2009 privind disciplina militară (M.Of. nr. 190, poz. 1474),

30) Legea din data de 19 noiembrie 2009 privind jocurile de noroc (M.Of. nr. 201, poz. 1540),

31) Legea din data de 5 noiembrie 2009 privind modificarea Legii – Codul penal, Legii – Codul de procedură penală, Legii – Codul penal executoriu, Legii – Codul penal fiscal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 206, poz. 1589 şi M.Of. din 2010, nr. 98, poz. 625),

32) Legea din data de 17 decembrie 2009 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. din 2010, nr. 7, poz. 46),

33) Legea din data de 12 februarie 2010 privind modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul penal executoriu şi a Legii privind protecţia mediului (M.Of. nr. 40, poz. 227 şi M.Of. din 2011, nr. 129, poz. 734),

34) Legea din data de 12 februarie 2010 privind Modificarea Legii asistenţei sociale şi a unor alte legi (M.Of. nr. 40, poz. 229),

35) Legea din data de 20 mai 2010 privind modificarea Legii – Codul penal, a Legii Poliţiei, a Legii – Regulamente introductive pentru Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. nr. 98, poz. 626),

36) Legea din data de 10 iunie 2010 privind modificarea Legii combaterii violenţei în familie şi a unor alte legi (M.Of. nr. 125, poz. 842),

37) Legea din data de 25 iunie 2010 privind sportul (M.Of. nr. 127, poz. 857),

38) Legea din data de 22 iulie 2010 privind modificarea Legii privind circulaţia rutieră şi a unor alte legi (M.Of. nr. 152, poz. 1018),

39) Legea din data de 22 iulie 2010 privind modificarea Legii referitoare la siguranţa la evenimentele cu participare în masă şi modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 152, poz. 1021),

40) Legea din data de 5 august 2010 privind protecţia informaţiilor clasificate (M.Of. nr. 182, poz. 1228),

41) Sentinţa Tribunalului Constituţional din 18 noiembrie 2010 număr dosar P 29/09 (M.Of. nr. 225, poz. 1474),

42) Legea din data de 26 noiembrie 2010 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii Poliţiei (M.Of. nr. 240, poz. 1602),

43) Legea din data de 20 ianuarie 2011 privind modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penală şi a Legii – Codul penal fiscal (M.Of. nr. 48, poz. 245),

44) Legea din data de 25 februarie 2011 privind modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 72, poz. 381),

45) Legea din data de 25 martie 2011 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 94, poz. 549),

46) Legea din data de 9 iunie 2011 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 133, poz. 767),

47) Sentinţa Tribunalului Constituţional din data de 19 iulie 2011 cu nr. dosar K 11/10 (M.Of. nr. 160, poz. 964),

48) Legea din data de 29 iulie 2011 privind modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penală, şi Legea privind răspunderea entităţilor colective pentru faptele interzise comise sub ameninţare (M.Of. nr. 191, poz. 1135),

49) Legea din data de 31 august 2011 privind modificarea Legii referitoare la siguranţă la evenimentele cu participare în masă şi a altor legi (M.Of. nr. 217, poz. 1280),

50) Legea din data de 16 septembrie 2011 privind modificarea Legii – Codul de procedură civilă şi a altor legi (M.Of. nr. 233, poz. 1381),

51) Legea din data de 16 septembrie 2011 privind modificarea Legii – Codul penal executoriu şi a altor legi (M.Of. nr. 240, poz. 1431),

52) Legea din data de 10 mai 2012 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii Sistemului de asigurări sociale (M.Of. poz. 611),

53) Legea din data de 13 iunie 2013 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. poz. 849),

54) Legea din data de 12 iulie 2013 privind Modificarea Legii serviciilor de plată şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1036),

55) Legea din data de 27 septembrie 2013 privind modificarea Legii – Codul de procedură penală şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1247 şi M.Of. din 2015, poz. 396),

56) Legea din data de 4 aprilie 2014 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 538),

57) Legea din data de 20 februarie 2015 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 396),

58) Legea din data de 20 martie 2015 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 541 şi 2183),

59) Legea din data de 10 septembrie 2015 privind modificarea Legii – Codul penal, a Legii Construcţiilor şi a Legii – Codul de procedură privind contravenţiile (M.Of. poz. 1549),

60) Legea din data de 11 septembrie 2015 privind modificarea Legii referitoare la siguranţa la evenimentele cu participare în masă şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1707),

61) Legea din data de 9 octombrie 2015 privind modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1855),

62) Legea din data de 15 ianuarie 2016 privind modificarea Legii – Codul penal (M.Of. poz. 189),

63) Legea din data de 11 martie 2016 privind modificarea Legii – Codul penal şi a Legii Codul penal executoriu (M.Of. poz. 428),

64) Legea din data de 11 martie 2016 privind modificarea Legii – Codul de procedură penală şi a unor alte legi (M.Of. poz. 437),

65) Legea din data de 13 mai 2016 privind prevenirea ameninţărilor de infracţiuni pe fond sexual (M.Of. poz. 862),

66) Legea din data de 10 iunie 2016 privind activităţile antiteroriste (M.Of. poz. 904)

şi modificări care rezultă din reglementările publicate anterior datei de 5 iulie 2016.

2. Textul unitar publicat în anexă la prezentul anunţ nu include:

1) art. 3 din Legea din data de 8 iulie 1999 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii privind profesia de medic (M.Of. nr. 64, poz. 729), care prevede:

„Art. 3. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

2) art. 17 din Legea din data de 10 septembrie 1999 Prevederi introductive pentru Codul penal fiscal (M.Of. nr. 83, poz. 931), care prevede:

„Art. 17. Legea intră în vigoare la data de 17 octombrie 1999”.

3) art. 2 din Legea din data de 14 aprilie 2000 referitoare la modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 48, poz. 548), care prevede:

„Art. 2. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 1 pct. 4 şi 7, care intră în vigoare după 6 luni de la data promulgării”.

4) art. 49 din Legea din data de 16 noiembrie 2000 privind prevenirea introducerii în circulaţia financiară a valorilor patrimoniale provenite din surse ilegale sau nedivulgate (M.Of. nr. 116, poz. 1216, M.Of. nr. 63 din 2001, poz. 641 şi nr. 32 din 2002 , poz. 299 şi nr. 180, poz. 1500), care prevede:

1) „Art. 49. Legea intră în vigoare în termen de 6 luni de la data promulgării, cu excepţia: art. 3-6, art. 13 şi art. 15, care intră în vigoare după trecerea a 14 zile de la data promulgării,

2) (abrogat),

3) art. 45 pct. 3 lit. b) în domeniul referitor la art. 106 alin. (4) şi (5), care intră în vigoare la data de 31 decembrie 2003”.

5) art. 6 din Legea din data de 13 iunie 2003 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 111, poz. 1061), care prevede:

„Art. 6. Legea intră în vigoare la data de 1 iulie 2003”.

6) art. 190 din Legea din data de 11 septembrie 2003 privind serviciul militar al soldaţilor profesionişti (M.Of. nr. 179, poz. 1750), care prevede:

„Art. 190. Legea intră în vigoare la data de 1 iulie 2004, cu excepţia art. 4 alin. (4)-(6), art. 78 alin. (4), art. 170 alin. (3), care intră în vigoare după trecerea a 14 zile de la data promulgării”.

7) art. 2 din Legea din data de 3 octombrie 2003 referitoare la modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 199, poz. 1935), care prevede:

„Art. 2. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

8) trimiterea nr. 1 şi art. 186 din Legea din data de 23 ianuarie 2004 – Legea electorală privind alegerile pentru Parlamentul European (M.Of. nr. 25, poz. 219), care prevăd :

1) Prin prezenta lege se modifică următoarele legi: Legea din data de 26 martie 1982 privind Tribunalul de stat, Legea din data de 27 septembrie 1990 privind alegerea Preşedintelui Republicii Polonia, Legea din data de 11 aprilie 1997 privind divulgarea muncii sau serviciului în cadrul organelor de securitate a statului sau cooperarea cu acestea în anii 1944-1990 a persoanelor care îndeplinesc funcţii publice, Legea din data de 6 iunie 1997 – Codul penal, Legea din data de 27 iunie 1997 privind partidele politice, Legea din data de 29 august 1997 privind protecţia datelor personale, Legea din data de 16 iulie 1998 – Legea electorală privind alegerile pentru consiliile comunale, consiliile districtuale, consiliile voievodatelor, Legea din data de 12 aprilie 2001 – Legea electorală privind alegerile pentru Seimul Republicii Polonia şi pentru Senatul Republicii şi Legea din data de 23 noiembrie 2002 privind Curtea Supremă.

Prevederile prezentei legi implementează dispoziţiile Directivei 93/109/CE a Consiliului din data de 6 decembrie 1993 care stabilesc condiţiile specifice de exercitare a dreptului de a alege şi de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetăţenii UE care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt cetăţeni”.

„Art. 186. Legea intră în vigoare la data de 1 martie 2004”.

9) art. 4 din Legea din data de 18 martie 2004 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penală şi a Legii – Codul contravenţiilor (M.Of. nr. 69, poz. 626), care prevede:

„Art. 4. Legea intră în vigoare la data de 1 mai 2004”.

10) art. 5 din Legea din data de 16 aprilie 2004 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 93, poz. 889 şi M.Of. din 2011 nr. 24, poz. 130), care prevede:

„Art. 5. Legea intră în vigoare la data de 1 mai 2004”.

11) art. 3 din Legea din data de 8 octombrie 2004 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul penal executiv (M.Of. nr. 243, poz. 2426), care prevede:

1. „Art. 3. 1. Cu excepţia alin. (2), Legea intră în vigoare în termen de 6 luni de la data promulgării, cu menţiunea că obligaţiile prevăzute la art. 196a § 2-6 din Legea menţionată la art. 2, adăugat prin prezenta lege, se aplică pentru prima dată în 2006.

2. Ministrul Justiţiei operează Lista menţionată la art. 49a § 2 din Legea menţionată la art. 1 în redactarea prezentată prin prezenta lege de la data promulgării actului. Înscrierea în listă se face prin solicitare de către instituţiile, organizaţiile sociale, fundaţiile şi asociaţiile interesate, menţionate la art. 47, 49 şi 49a § 1 din Legea menţionată la art. 1, în textul prezentat în acest act. Această listă va fi publicată pentru prima dată, sub forma unui anunţ, în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiţiei după expirarea termenului de 4 luni de la data promulgării”.

12) „Art. 26. din Legea din data de 22 aprilie 2005 referitoare la modificarea Legii privind grănicerii şi a unor alte legi (M.Of. nr. 90, poz. 757 şi M.Of. din 2007 nr. 140, poz. 982), care prevede:

Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării, cu excepţia :

1) art. 1 pct. 2-7, pct. 8 în domeniul referitor la art. 10 alin. (1), pct. 17 lit. c), pct. 29, 36, 40 şi 42, art. 3-6, art. 8, art. 10 şi 11 şi art. 13-21 şi art. 23, care intră în vigoare după trecerea a 3 luni de la data promulgării;

2) art. 1 pct. 1 lit. a), prima linie, a doua linie, în domeniul referitor la pct. 5b, pct. 8 în domeniul referitor la art. 10 alin. (2)-(4), pct. 10 lit. a), prima linie, în domeniul referitor la pct. 2b şi lit. f) în domeniul referitor la alin. (7) lit. b), pct. 38, art. 2 pct. 6, art. 9, art. 12 şi art. 24, care intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006;

3) art. 2 pct. 7, care intră în vigoare la data de stabilită în decizia Consiliului privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen în Republica Polonia”.

13) art. 2 şi art. 3 din Legea din data de 3 iunie 2005 referitoare la modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 132, poz. 1109), care prevăd :

„Art. 2. Pentru faptele comise înaintea intrării în vigoare a prezentului act, se aplică prevederile Codului penal referitoare la perioada de prescripţie în formularea din legea menţionată, cu excepţia cazului în care perioada de prescripţie a expirat deja.

Art. 3. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

14) art. 4 din Legea din data de 27 iulie 2005 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penală şi a Legii – Codul penal executiv (M.Of. nr. 163, poz. 1363), care prevede:

„Art. 4. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării, cu excepţia prevederilor art. 3 pct. 3 şi 4, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006”.

15) art. 17 din Legea din data de 29 iulie 2005 privind prevenirea violenţei în familie (M.Of. nr. 180, poz. 1493), care prevede:

„Art. 17. Legea intră în vigoare în termen de 2 luni de la data promulgării, cu excepţia art. 6 alin. (4) şi (5), care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006”.

16) art. 67 din Legea din data de 18 octombrie 2006 privind dezvăluirea informaţiilor despre documentele organelor securităţii de stat din anii 1944-1990 şi despre conţinutul acestor documente (M.Of. nr. 218, poz. 1592 şi M.Of. din 2007 nr. 25, poz. 162 şi nr. 85, poz. 571), care prevede:

„Art. 67. Legea intră în vigoare la data de 15 martie 2007, cu excepţia :

1) art. 39 pct. 7 şi art. 57, care intră în vigoare după trecerea a 14 zile de la data promulgării;

2) (abrogat)

3) (ieşit din vigoare)”;

17) art. 5 din Legea din data de 16 noiembrie 2006 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 226, poz. 1648), care prevede:

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

18) art. 116 din Legea din data de 13 aprilie 2007 privind Inspectoratul Naţional pentru probleme de Muncă (M.Of. nr. 89, poz. 589), care prevede:

„Art. 116. Legea intră în vigoare la data de 1 iulie 2007, cu excepţia art. 108, care intră în vigoare la data de 1 iunie 2007”.

19) art. 28 din Legea din data de 15 iunie 2007 privind licenţierea judecătorului sindic (M.Of. nr. 123, poz. 850), care prevede:

„Art. 28. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

20) art. 43 din Legea din data de 29 iunie 2007 privind transporturile internaţionale de deşeuri (M.Of. nr. 124, poz. 859), care prevede:

„Art. 43. Legea intră în vigoare la data de 12 iulie 2007”.

21) art. 48 din Legea din data de 7 septembrie 2007 privind ajutorul acordat persoanelor care au dreptul la pensie alimentară (M.Of. nr. 192, poz. 1378 şi M.Of. din 2008 nr. 134, poz. 850), care prevede:

„Art. 48. Legea intră în vigoare la data de 1 octombrie 2008, cu excepţia:

1) art. 12 alin. (2) şi (3) lit. a), art. 15 alin. (9), art. 20 alin. (3)-(5) şi art. 46a, care intră în vigoare la data de 1 august 2008;

2) art. 32, care intră în vigoare după 3 luni de la data promulgării;

3) art. 45, care intră în vigoare după 14 zile de la data promulgării”.

22) art. 2 din Legea din data de 9 mai 2008 referitoare la modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 122, poz. 782), care prevede:

„Art. 2. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

23) art. 35 din Legea din data de 4 septembrie 2008 privind modificarea unor legi pentru armonizarea terminologiei IT (M.Of. nr. 171, poz. 1056), care prevede:

„Art. 35. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 12 pct. 5, art. 13, art. 17 pct. 2 şi art. 28, care intră în vigoare după trecerea a 6 luni de la data promulgării”.

24) art. 6 din Legea din data de 24 octombrie 2008 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 214, poz. 1344), care prevede:

„Art. 6. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

25) art. 80 din Legea din data de 20 martie 2009 privind siguranţa evenimentelor cu participare numeroasă (M.Of. nr. 62, poz. 504), care prevede:

„Art. 80. Legea intră în vigoare la data de 1 august 2009, cu menţiunea că art. 13 alin. (1) – în domeniul referitor la meciurile de fotbal organizate în afara ligii profesioniste intră în vigoare la 1 august 2010”.

26) trimiterea nr. 1 şi art. 20 din Legea din data de 25 iunie 2009 referitoare la modificarea Legii privind prevenirea introducerii în circulaţia financiară a valorilor patrimoniale provenite din surse ilegale sau nedivulgate şi prevenirea finanţării terorismului şi modificarea unor alte acte (M.Of. nr. 166, poz. 1317), care prevăd :

1) Această lege pune în aplicare Directiva 2005/60 / CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (JO L nr. 309/15 din 25 noiembrie 2005).

Această lege modifică Legea din 26 mai 1982 – Legea cu privire la avocatură, Legea din 6 Iulia 1982 privind consilierii juridici, Legea din 14 iulie 1983 privind resursele arhivale naţionale şi arhivele, Legea din 14 februarie 1991 – Legea notariatelor, Legea din 28 Septembrie 1991 privind controlul fiscal, Legea din 13 octombrie 1995 privind condiţiile de înregistrare şi identificare a contribuabililor, Legea 5 iulie 1996 privind serviciile de consultanţă fiscală, Legea din 6 iunie 1997 – Codul penal, Legea din 29 august 1997 – Codul fiscal, Legea din 29 august 1997 – Legea bancară, Legea din 28 octombrie 2002 privind răspunderea entităţilor colective pentru faptele interzise, Legea din 14 februarie 2003 privind furnizarea de informaţii economice, Legea din 22 mai 2003 privind activităţile de asigurare şi Legea din 29 iulie 2005 privind tranzacţionarea cu instrumente financiare”.

„Art. 20. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 1 pct. 21, care intră în vigoare după expirarea termenului de 12 luni de la data promulgării”.

27) art. 244 din Legea din data de 27 august 2009 privind Serviciul Vamal (M.Of. nr. 168, poz. 1323), care prevede:

„Art. 244. Legea intră în vigoare în termen de 21 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 148 alin. (1) pct. 3, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011”.

28) art. 98 din Legea din data de 9 octombrie 2009 privind disciplina militară (M.Of. nr. 190, poz. 1474), care prevede:

„Art. 98. Legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010”.

29) art. 145 din Legea din data de 19 noiembrie 2009 privind jocurile de noroc (M.Of. nr. 201, poz. 1540), care prevede:

„Art. 145. Legea intră în vigoare în prima zi a lunii care începe după o lună de la data promulgării, cu excepţia :

1) art. 95, în privinţa art. 21 alin. (1) pct. 6,

2) art. 102, art. 106 pct. 1 şi pct. 4 lit. a), art. 111 şi art. 116 pct. 4,

- care intră în vigoare după trecerea a 6 ani de la prima zi a lunii care începe după o lună de la data promulgării”.

30) art. 12 şi art. 14 din Legea din data de 5 noiembrie 2009 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penal, a Legii – Codul penal executoriu, a Legii – Codul penal fiscal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 206, poz. 1589 şi M.Of. din 2010 nr. 98, poz. 625), care prevăd:

„Art. 12. În cazul în care există îndoieli cu privire la aplicarea prevederilor curente sau prevederilor în formularea din prezentul act, se vor aplica noile prevederi”.

„Art. 14. Legea intră în vigoare în termen de 6 luni de la data promulgării”.

31) art. 4 din Legea din data de 17 decembrie 2009 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. din 2010 nr. 7, poz. 46), care prevede:

„Art. 4. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

32) art. 4 şi art. 9 din Legea din data de 12 februarie 2010 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul penal executiv şi a Legii privind protecţia mediului (M.Of. nr. 40, poz. 227 şi M.Of. din 2011 nr. 129, poz. 734), care prevăd :

„Art. 4. În cazurile în care a fost acordată o prestaţie sau o prestaţie în numerar înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru prestaţie sau prestaţia în numerar se aplică dispoziţiile existente în acest moment”.

„Art. 9. Legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012 cu excepţia art. 1 pct. 1, 6, 8 şi 9, care intră în vigoare la data de 1 iulie 2010”.

33) art. 10 din Legea din data de 12 februarie 2010 referitoare la modificarea Legii privind asistenţa socială şi a unor alte legi (M.Of. nr. 40, poz. 229), care prevede:

„Art. 10. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

34) art. 5 din Legea din data de 20 mai 2010 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, Legii Poliţiei, Legii – Prevederi introductive pentru Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. nr. 98, poz. 626), care prevede:

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

35) art. 13 din Legea din data de 10 iunie 2010 referitoare la modificarea Legii combaterii violenţei în familie şi a unor alte legi (M.Of. nr. 125, poz. 842), care prevede:

„Art. 13. Legea intră în vigoare la data de 1 august 2010”.

36) art. 94 din Legea din data de 25 iunie 2010 privind sportul (M.Of. nr. 127, poz. 857), care prevede:

„Art. 94. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

37) trimiterea nr. 1 şi art. 16 din Legea din data de 22 iulie 2010 referitoare la modificarea Legii privind circulaţia rutieră şi a unor alte legi (M.Of. nr. 152, poz. 1018), care prevăd :

„Prin reglementările sale, acest act permite punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stabilirea standardelor de performanţă în materie de emisii pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a UE de reducere a emisiilor de CO 2 provenite de la vehiculele utilitare uşoare (JO L nr. 140 din 5 iunie 2009, pag. 1)”.

„Art. 16. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării, cu excepţia:

1) art. 1 pct. 10 lit. d)-i), care intră în vigoare după trecerea a 12 luni de la data promulgării;

2) art. 4 pct. 1, care intră în vigoare după trecerea a 24 luni de la data promulgării”.

38) art. 4 din Legea din data de 22 iulie 2010 referitoare la modificarea Legii referitoare la siguranţa la evenimentele cu participare în masă şi a Legii – Codul penal (M.Of. nr. 152, poz. 1021), care prevede:

„Art. 4. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

39) art. 191 din Legea din data de 5 august 2010 privind protecţia informaţiilor clasificate (M.Of. nr. 182, poz. 1228), care prevede:

„Art. 191. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării cu excepţia art. 131, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2013”.

40) art. 3 din Legea din data de 26 noiembrie 2010 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii Poliţiei (M.Of. nr. 240, poz. 1602), care prevede:

„Art. 3. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

41) art. 5 din Legea din data de 20 ianuarie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penală şi a Legii – Codul penal fiscal (M.Of. nr. 48, poz. 245), care prevede:

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 2 luni de la data promulgării, cu excepţia art. 2 pct. 2 şi art. 4, care intră în vigoare după trecerea a 14 zile de la data promulgării”.

42) art. 2 din Legea din data de 25 februarie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul penal (M.Of. nr. 72, poz. 381), care prevede:

„Art. 2. Legea intră în vigoare în termen de 2 luni de la data promulgării”.

43) trimiterea nr. 2 şi art. 5 din Legea din data de 25 martie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 94, poz. 549), care prevăd :

2) Prezentul act, în domeniul său de reglementare pune în aplicare dispoziţiile Directivei 2008/99 / CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO L nr. 328 din 6 decembrie 2008, p. 28)”.

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării”.

44) art. 8 din Legea din data de 9 iunie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. nr. 133, poz. 767), care prevede:

„Art. 8. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 7, care intră în vigoare la data de 30 iunie 2011”.

45) trimiterea nr. 1 şi art. 5 din Legea din data de 29 iulie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii – Codul de procedură penală şi a Legea privind răspunderea entităţilor colective pentru faptele interzise comise sub ameninţare (M.Of. nr. 191, poz. 1135), care prevăd :

Prezenta lege realizează, prin prevederile sale, implementarea următoarelor decizii-cadru:

1) Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI şi de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor şi de încurajare a aplicării principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor pronunţate în absenţa persoanei în cauză la proces (JO L nr. 81 din 27 martie 2009, pag. 24);

2) Decizia-cadru 2008/1919/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei-cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului (JO L nr. 330 din 9 decembrie 2008, pag. 21);

3) Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului la acces (JO L nr. 328 din 6 decembrie 2008, pag. 55)”.

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 2 luni de la data promulgării”.

46) art. 14 din Legea din data de 31 august 2011 referitoare la modificarea Legii referitoare la siguranţa la evenimentele cu participare în masă şi a unor alte legi (M.Of. nr. 217, poz. 1280), care prevede:

„Art. 14. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării, cu excepţia:

1) art. 1 pct. 1-5, 7-16, 18 şi 20-26, care intră în vigoare după trecerea a 3 luni de la data promulgării;

2) art. 1 pct. 17, 19, 27 şi 28, art. 5 pct. 1, 2, 4 şi 5, art. 7 şi art. 10, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012”.

47) trimiterea nr. 1 şi art. 11 din Legea din data de 16 septembrie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul de procedură civilă şi a unor alte legi (M.Of. nr. 233, poz. 1381), care prevăd :

„Prezenta lege realizează, prin prevederile sale, transpunerea Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială (JO L nr. 136 din 24 mai 2008, pag. 3).”

„Art. 11. Legea intră în vigoare în termen de şase luni de la data promulgării, cu excepţia art. 1 pct. 24, care intră în vigoare în 14 zile de la data promulgării”.

48) art. 13 din Legea din data de 16 septembrie 2011 referitoare la modificarea Legii – Codul penal executoriu şi a unor alte legi (M.Of. nr. 240, poz. 1431), care prevede:

„Art. 13. Legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012”.

49) art. 4 din Legea din data de 10 mai 2012 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii Sistemului de asigurări sociale (M.Of. poz. 611), care prevede:

„Art. 4. Legea intră în vigoare la data de 31 mai 2012”.

50) trimiterea nr. 1 şi art. 3 şi art. 5 din Legea din data de 13 iunie 2013 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. poz. 849), care prevăd :

1) Prezenta lege implementează în parte directivele:

1) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2011/93/UE a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale şi a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, şi de înlocuire a Deciziei-cadru a Consiliului 2004/68/JAI (JO L nr. 335 din 17 decembrie 2011, pag. 1 şi JO L nr. 18 din 21 ianuarie 2012, pag. 7);

2) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2011/36/UE din 5 aprilie 2011 privind prevenirea traficului de fiinţe umane şi combaterea traficului şi protejarea victimelor, şi de înlocuire a Deciziei-cadru a Consiliului 2002/629/JAI (JO L nr. 101 din 15 aprilie 2011, pag. 1);

3) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru a Consiliului 2001/220/JAI (JO L nr. 315 din 14 noiembrie 2012, pag. 57).”

„Art. 3. Pentru faptele comise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, a art. 205 din Legea menţionată la art. 1, şi a art. 12 § 3 din Legea menţionată la art. 2, se aplică legea în formularea actuală.”

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 6 luni de la data promulgării”.

51) trimiterea nr. 1 şi art. 39 din Legea din data de 12 iulie 2013 referitoare la modificarea Legii serviciilor de plată şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1036), care prevăd:

1) Prezenta lege realizează, prin prevederile sale, implementarea Directivei 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L nr. 267 din 10 octombrie 2009, pag. 7)”.

„Art. 39. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 1 pct. 35, care intră în vigoare după 3 luni de la data promulgării”.

52) trimiterea nr. 1 şi art. 27, art. 29, art. 36 şi art. 56 din Legea din data de 27 septembrie 2013 referitoare la modificarea Legii – Codul de procedură penală şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1247 şi M.Of. din 2015 poz. 396), care prevăd :

1) Prezenta lege realizează, prin prevederile sale, implementarea parţială a Directivei 2010/64/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale (JO L nr. 280 din 26 octombrie 2012, pag. 1) şi a Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2012/13/UE din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L nr. 142 din 1 iunie 2012, pag. 1)”.

„Art. 27. Prevederile legilor menţionate la art. 1-26 din prezenta lege, în formularea conferită prin prezenta lege, se aplică în cazurile începute înainte de intrarea în vigoare a acesteia dacă prevederile de mai jos nu stipulează altfel”.

„Art. 29. În cazul în care există îndoieli cu privire la aplicarea prevederilor curente sau prevederilor în formularea din prezentul act, se vor aplica noile prevederi”.

„Art. 36. În cazurile în care, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, acuzaţia a fost transmisă către instanţa de judecată:

1) art. 168a din legea menţionată la art. 1 din prezenta lege nu se aplică până la încheierea definitivă a procedurii;

2) art. 167, art. 171 § 2, art. 366 § 1, art. 370, art. 389, art. 391, art. 397, art. 401 § 1, art. 427, art. 433 § 1, art. 434, art. 437 § 2, art. 443, art. 447, art. 452 şi art. 454 din legea menţionată la art. 1 din prezenta lege se aplică în formularea existentă până în prezent până la încheierea definitivă a procedurii; prevederea din art. 434 § 4 din legea menţionată la art. 1 din prezenta lege se aplică în formularea conferită prin prezenta lege în cazul în care obiecţia de încălcare a dreptului material a fost formulată în mod justificat;

3) dacă, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, victima a fost deja audiată, dispoziţia art. 49a din legea menţionată la art. 1 din prezenta lege, se aplică formularea existentă;

4) în cazurile de crimă, acuzatul poate solicita condamnarea şi impunerea unei sancţiuni specificate în termen de 2 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai târziu decât la terminarea pledoariei acuzării în instanţă; Având în vedere cererea de condamnare şi impunerea unei pedepse specifice sau a unei măsuri punitive împotriva sa fără probe, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei, indiferent de prevederile art. 60 § 1-4 din Legea menţionată la art. 12 din prezenta lege;

5) în cazul în care procesul a fost oprit înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, noua dată va fi comunicată acuzatului care nu a participat în şedinţa la care a fost dispusă întreruperea şi la care prezenţa nu este obligatorie;

6) dacă înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana învinuită privată de libertate a fost informată cu privire la acceptarea recursului, până la încheierea procedurii în instanţa de apel prevederea art. 451 din Legea menţionată la art. 1 din prezenta lege se aplică în formularea actuală.”

„Art. 56. Legea intră în vigoare la data de 1 iulie 2015 cu excepţia :

1) art. 1 pct. 18, pct. 19, pct. 38, pct. 63 în privinţa art. 232a § 1, art. 1 pct. 104 în privinţa art. 335, art. 1 pct. 112 lit. b) şi pct. 204 lit. a), art. 2, art. 12 pct. 3, art. 50, art. 53 şi art. 54, care intră în vigoare după trecerea a 14 zile de la data promulgării;

2) art. 1 pct. 45 lit. c) în privinţa art. 156 § 5 şi 5a, art. 1 pct. 65 lit. b), pct. 79 lit. b), pct. 88 şi pct. 204 lit. b), care intră în vigoare la data de 2 iunie 2014”.

53) trimiterea nr. 1 şi art. 5 din Legea din data de 4 aprilie 2014 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 538), care prevăd :

1) Prezenta lege realizează, prin prevederile sale, implementarea parţială a Directivei 2011/93 / UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual împotriva exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, care înlocuieşte Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JO L nr. 355 din 17 decembrie 2011, pag. 1 şi JO L nr. 18 din 21 ianuarie 2012, pag. 7)”.

„Art. 5. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării”.

54) art. 14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 21, art. 22 şi art. 29 din Legea din data de 20 februarie 2015 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 396), care prevăd:

„Art. 14. 1. În ceea ce priveşte condamnaţii împotriva cărora, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, a fost pronunţată condamnarea definitivă cu executare de privare de libertate şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Legea din 7 iunie 2007 privind executarea pedepsei privative de libertate în afara instituţiei penale în sistemul de supraveghere electronică (M.Of. din 2010 nr. 142, poz 960, cu modificările ulterioare1)a)), se aplică prevederile de până în prezent.

2. În legătură cu condamnaţii la care se face referire în alin. (1), pentru care s-a decis executarea sentinţei de privare de libertate în afara sistemului penitenciar prin supraveghere electronică, şi pentru condamnaţii, care la data intrării în vigoare a prezentei legi execută pedeapsa în afara închisorii în acest sistem, instanţa de judecată, la cererea persoanei condamnate, în cazul în care obiectivele pedepsei sunt astfel îndeplinite, se poate converti restul pedepsei de privare de libertate cu o pedeapsă de restrângere a libertăţii sub formă de obligaţie de a rămâne la locul de domiciliu sau în alt loc desemnat, cu utilizarea unui sistem de supraveghere electronică, presupunând că o zi de închisoare este egală cu două zile de restrângere a libertăţii.

3. În cazul comutării pedepsei cu închisoarea în pedeapsa de restrângere a libertăţii ştergerea condamnării se face în prin lege după expirarea perioadei prevăzute la articolul. 107 alin. (4) din legea menţionată la art. 1, în sensul conferit prin prezenta lege.

4. Transformarea pedepsei cu închisoarea în pedeapsa de restrângere a libertăţii nu scuteşte condamnatul de la executarea măsurilor punitive impuse împotriva sa, de confiscare, de măsurile compensatorii sau de măsurile asiguratorii, chiar dacă ulterior a fost pronunţată o pedeapsă cumulată. În acest caz, prescripţia condamnării nu poate avea loc înainte de executarea, scutirea sau prescrierea executării măsurii penale impuse, a confiscării sau a măsurii compensatorii. Prescripţia condamnării nu poate avea loc nici înainte de executarea măsurii asiguratorii.

5. În cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei de restricţionare a libertăţii sau de la măsurile penale dispuse, instanţa anulează decizia privind comutarea pedepsei cu închisoarea într-o pedeapsă de restricţionare a libertăţii. În acest caz, pedeapsa cu închisoarea este executorie.

6. În caz de revocare a deciziei privind comutarea pedepsei cu închisoarea într-o pedeapsă de restricţionare a libertăţii, se ia în calcul pedeapsa care a fost executată deja. Prevederea alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

7. În procedurile privind cauzele menţionate la alin. (2), (5) şi (6), se aplică prevederile Legii menţionate la art. 4, în formularea conferită prin prezenta lege. Hotărârile emise în baza alin. (2), (5) şi (6) pot fi atacate prin apel.

8. Informaţiile referitoare la comutarea restului de pedeapsă de privare de libertate se înscriu în Registrul Penal Naţional (cazier – n.trad.). Aceste informaţii sunt incluse în notificarea menţionată în art. 11 alin. (1) pct. 2 din Legea menţionată la art. 7”.

„Art. 16. 1. În cazurile soluţionate prin hotărâre definitivă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, în cazul în care a fost dispusă o pedeapsă de închisoare cu suspendare condiţionată a executării şi nu s-a dispus executarea pedepsei, instanţa de judecată, la cererea persoanei condamnate, în cazul în care obiectivele pedepsei vor fi îndeplinite în acest fel, poate:

1) în cazul în care veniturile condamnatului, situaţia patrimonială sau potenţialul său câştig justifică convingerea că persoana condamnată poate plăti o amendă – comutarea pedepsei cu închisoarea în amendă, admiţând că o zi de închisoare este egală cu două zile de amendă; amenda nu poate depăşi suma a 810 zile de amendă.

2) în cazul în care veniturile condamnatului, situaţia patrimonială sau potenţialul său câştig justifică convingerea că persoana condamnată nu va plăti amenda – comutarea pedepsei de privare de libertate în obligaţia de a efectua o muncă neremunerată şi controlată în scopuri sociale, admiţând că o zi de închisoare este egală cu două zile de restricţionare a libertăţii; pedeapsa restricţionării libertăţii nu poate dura mai mult de 4 ani.

2. Prevederea alin. (1) nu se aplică condamnatului care nu a executat obligaţia prevăzută la art. 72 § 1 pct. 7b sau § 2 din legea menţionată la art. 1.

3. În cazul comutării pedepsei privative de libertate în amendă sau în restricţionarea libertăţii, ştergerea condamnării se face prin lege la expirarea perioadelor prevăzute la art. 107 §4 şi 4a din legea menţionată la art. 1 în formularea din prezenta lege.

4. Comutarea pedepsei privative de libertate în amendă sau în restricţionarea libertăţii nu îl exonerează pe condamnat de executarea măsurilor penale impuse acestuia, de confiscare, de măsurile compensatorii sau asiguratorii, chiar dacă ulterior a fost impusă o pedeapsă cumulată. În acest caz, ştergerea condamnării nu poate avea loc înainte de executarea, scutirea sau limitarea executării măsurii penale impuse, a confiscării sau a măsurii asiguratorii. Ştergerea condamnării nu poate avea loc nici înainte de executarea măsurii asiguratorii.

5. În cazul în care condamnatul se sustrage de la plata amenzii, de la executarea unei pedepse de restricţionare a libertăţii, de la îndeplinirea obligaţiilor penale impuse, instanţa de judecată abrogă modificarea menţionată la alin. (1) şi decide executarea pedepsei de privare de libertate.

6. În cazul abrogării modificării menţionate la alin. (1) şi hotărârii executării pedepsei de privare de libertate, se iau în calcul în contul pedepsei amenda şi restricţionarea de libertate executate deja. Prevederile alin. (1) se aplică corespunzător.

7. Revederea de la alin. (1) nu se aplică, în cazul în care pedeapsa privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării a fost pronunţată în baza art. 60 § 5 din legea menţionata la art. 1 din prezenta lege.

8. În procedurile privind cauzele de tipul celor menţionate la alin. (1), (5) şi (6), se aplică prevederile legii menţionate la art. 5, în formularea din prezenta lege. Hotărârile emise în baza alin. (1), (5) şi (6) pot fi atacate.

9. Informaţiile privind comutarea pedepsei de privare de libertate în suspendare condiţionată a executării sunt notificate în Registrul Penal Naţional. Aceste informaţii sunt incluse în notificarea menţionată la art. 11 alin. (1) pct. 2 din legea menţionată în art. 7 din prezenta lege.

Art. 17. 1. În cazurile în care, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi instanţa a emis o hotărâre în baza art. 75 § 2 din legea menţionată la art. 1, sentinţa definitivă referitoare la executarea pedepsei privative de libertate suspendate condiţional care nu depăşeşte un an, instanţa, la solicitarea condamnatului, în situaţia în care sunt astfel îndeplinite obiectivele pedepsei, având în vedere importanţa şi natura infracţiunii, poate înlocui pedeapsa privativă de libertate cu obligaţia de a efectua munca obligatorie, controlată şi neremunerată, în scopuri sociale, considerând că o zi rămasă de executat din pedeapsa cu închisoarea este egală cu două zile de restricţionare a libertăţii.

2. Prevederea de la alin. (1) nu se aplică condamnatului care nu a executat obligaţia prevăzută la art. 72 § 1 pct. 7b sau § 2 din legea menţionata la art. 1.

3. În cazul comutării pedepsei cu închisoarea într-o pedeapsă cu restricţionarea libertăţii, ştergerea condamnării se face prin lege după trecerea perioadei prevăzute la art. 107 § 4 din legea menţionata la art. 1, în formularea din prezenta lege.

4. Comutarea pedepsei cu închisoarea într-o pedeapsă cu restricţionarea libertăţii nu îl exonerează pe condamnat de mijloacele punitive pronunţate împotriva sa, de confiscare, de măsuri compensatorii sau măsuri asiguratorii, chiar dacă ulterior a fost pronunţată o pedeapsă cumulată. În acest caz, ştergerea condamnării nu poate avea loc înainte de executarea, scutirea sau prescrierea executării măsurii punitive stabilite, confiscării sau compensării. Ştergerea condamnării nu poate avea loc nici înainte de aplicarea măsurii asiguratorii.

5. Dacă condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei privative de libertate, de la executarea obligaţiilor impuse sau de la sau de la măsurile punitive impuse, instanţa abrogă hotărârea privind comutarea pedepsei cu închisoarea într-o pedeapsă cu restricţionarea libertăţii. În această situaţie, pedeapsa cu închisoarea este executorie.

6. În cazul abrogării deciziei privind comutarea pedepsei cu închisoarea într-o pedeapsă de restricţionare a libertăţii, în contul pedepsei cu închisoarea se consideră pedeapsa deja executată. Prevederea de la alin. (1) se aplică corespunzător.

7. În procedurile privind cauzele de tipul celor menţionate la alin. (1), (5) şi (6), se aplică prevederile legii menţionate la art. 5, în formularea din prezenta lege. Hotărârile emise în baza alin. (1), (5) şi (6) pot fi atacate.

8. Informaţiile privind comutarea pedepsei de privare de libertate în suspendare condiţionată a executării sunt notificate în Registrul Penal Naţional. Aceste informaţii sunt incluse în notificarea menţionată la art. 11 alin. (1) pct. 2 din legea menţionată în art. 7 din prezenta lege.”

„Art. 19. 1. Prevederile Capitolului IX din legea menţionata la art. 1, în formularea din prezenta lege, nu se aplică sentinţelor definitive pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, cu excepţia cazului în care este necesară pronunţarea unei pedepse cumulate cu o condamnare definitivă pronunţată după data intrării în vigoare a prezentei legi.

2. În cazul în care pedeapsa cumulată din sentinţa definitivă pronunţată este mai mare decât limita superioară a pedepsei cumulate stabilite prin Legea menţionată la art. 1 în formularea din prezenta lege, se diminuează până la limita superioară a pedepsei cumulate stabilite prin legea menţionată la art. 1, în formularea din prezenta lege”.

„Art. 21. Pentru condamnări definitive prin sentinţe emise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru ştergerea condamnării se aplica prevederile din legea menţionată la art. 1, în formularea din prezenta lege, în afară de situaţia în care perioada de ştergere s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi. Dacă însă, în conformitate cu prevederile legii menţionate la art. 1, în formularea din prezenta lege, perioada de ştergere a condamnării ar trece înainte de ziua intrării în vigoare a prezentei legi, ştergerea condamnării se face la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 22. În cauzele nefinalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, la care procurorul a depus solicitare în baza art. 52 din legea menţionată la art. 1, iar prevederea art. 52 se aplica în baza art. 4 din legea menţionată la art. 1, se aplică prevederile legii menţionate la art. 5 în formularea de până acum, în domeniul referitor la obiectul prevăzut în art. 52 din legea menţionată la art. 1”.

„Art. 29. Legea intră în vigoare la data de 1 iulie 2015, cu excepţia:

1) art. 1 pct. 63, art. 2 pct. 1 şi 2, art. 3 pct. 1, art. 4 pct. 46 în privinţa art. 126 § 5 şi 10 precum şi art. 23 alin. (4), care intră în vigoare în ziua următoare zilei promulgării;

2) art. 1 pct. 39 lit. a), art. 8 pct. 2 şi art. 12, care intră în vigoare după trecerea a 14 zile de la data promulgării”.

55) art. 6 şi art. 9 din Legea din data de 20 martie 2015 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 541 şi 2183), care prevăd :

„Art. 6. Persoanele pentru care, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, a fost adoptată o măsură obligatorie printr-o hotărâre definitivă care interzice conducerea vehiculelor în temeiul art. 42 § 2 din legea menţionată la art. 1, prevederile art. 182a din Legea menţionată la art. 3 se aplică în cazul în care măsura respectivă a fost executată timp de cel puţin 18 luni”.

„Art. 9. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 5 pct. 7 lit. b), în domeniul referitor la art. 102 alin. (1) lit. b) din legea menţionată la art. 5, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017”.

56) art. 4 din Legea din data de 10 septembrie 2015 referitoare la modificarea Legii – Codul penal, a Legii construcţiilor şi a Legii – Codul de procedură în caz de contravenţii (M.Of. poz. 1549), care prevede:

„Art. 4. Legea intră în vigoare în termen de 3 luni de la data promulgării”.

57) art. 7 din Legea din data de 11 septembrie 2015 referitoare la modificarea Legii referitoare la siguranţa la evenimentele cu participare în masă şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1707), care prevede:

„Art. 7. Legea intră în vigoare în termen de 30 zile de la data promulgării”.

58) trimiterea nr. 1 şi art. 6 din Legea din data de 9 octombrie 2015 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1855), care prevăd :

„ Prezenta lege realizează, prin prevederile sale, implementarea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2014/62/UE din 15 mai 2014 privind protecţia prin măsuri de drept penal a monedei euro şi a altor monede împotriva falsificării şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului (JO L nr. 151 din 21 mai 2014, p. 1 ), Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a standardelor minime privind drepturile, sprijinul şi protecţia victimelor infracţiunilor şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220 / JAI a Consiliului (JO L nr. 315 din 14 noiembrie 2012, p. 57) şi Decizia-cadru 2002/466/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea sistemului penal pentru a preveni intrarea ilegală, tranzitul şi şederea ilegală (JO L nr. 328 din 5 decembrie 2002, p. 1)”.

„Art. 6. Legea intră în vigoare 3 luni de la data promulgării, cu excepţia art. 1 pct. 3, care intră în vigoare la data de 23 mai 2016”.

59) art. 2 şi art. 3 din Legea din data de 15 ianuarie 2016 referitoare la modificarea Legii – Codul penal (M.Of. poz. 189), care prevăd :

„Art. 2. Pentru faptele comise înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, prescrierea se aplică astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, cu excepţia cazului în care termenul de prescriere a expirat deja.

Art. 3. Legea intră în vigoare în termen de 14 zile de la data promulgării”.

60) art. 3 şi art. 6 din Legea din data de 11 martie 2016 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a Legii – Codul penal executoriu (M.Of. poz. 428), care prevăd:

„Art. 3. Faţă de persoanele care au depus, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi cererea menţionată la art. 14 alin. (2) şi art. 18 alin. (1) din legea din data de 20 februarie 2015 referitoare la modificarea Legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 396), se aplică prevederile anterioare”.

„Art. 6. Legea intră în vigoare la data de 15 aprilie 2016”.

61) art. 21, art. 26 şi art. 28 din Legea din data de 11 martie 2016 referitoare la modificarea Legii – Codul de procedură penală şi a unor alte legi (M.Of. poz. 437), care prevăd :

„Art. 21. În cazul în care există îndoieli cu privire la aplicarea prevederilor curente sau prevederilor în formularea din prezentul act, se vor aplica prevederile prezentei legi”.

„Art. 26. Dacă art. 59a din legea modificată prin art. 7, în formularea de până acum, se aplică după intrarea în vigoare a prezentei legi, în analizarea solicitării se aplică şi art. 23b din legea modificată prin art. 1 în formularea de până acum”.

„Art. 28. Legea intră în vigoare la data de 15 aprilie 2016 r., cu excepţia art. 1 pct. 5, 81 şi 109, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017”.

62) art. 31 din Legea din data de 13 mai 2016 privind prevenirea ameninţărilor de infracţiuni pe fond sexual (M.Of. poz. 862), care prevede:

„Art. 31. Legea intră în vigoare la data de 1 octombrie 2017”.

63) art. 65 din Legea din data de 10 iunie 2016 privind activităţile anti-teroriste (M.Of. poz. 904), care prevede:

Art. 65. Legea intră în vigoare după 7 zile de la data promulgării, cu excepţia art. 43, care intră în vigoare după 30 de zile de la data promulgării”.

Mareşalul Seimului: M. Kuchcinski

Anexă la Anunţul Mareşalului Seimului Republicii Polonia din data de 5 iulie 2016 (poz. 1137)

Legea<

din data de 6 iunie 1997

Codul Penal

Partea Generală

Capitolul I

Principiile răspunderii penale

Art. 1.

§ 1. Răspunde penal numai persoana care comite o infracţiune sancţionată prin legea în vigoare la momentul comiterii acesteia.

§ 2. Nu este infracţiune o faptă interzisă care produce o daună socială neglijabilă.

§ 3. Nu comite o infracţiune autorul unei fapte interzise dacă nu poate fi dovedită vina în timpul comiterii faptei.

Art. 2.

Răspunde penal pentru o infracţiune săvârşită prin omisiune numai persoana care avea obligaţia legală explicită de a preveni efectele.

Art. 3.

Pedepsele şi alte măsuri prevăzute în prezentul Cod se aplică cu respectarea principiilor umanitare, în special în ceea ce priveşte respectul pentru demnitatea umană.

Art. 4.

§ 1. Dacă în timpul dezbaterii este în vigoare o altă lege decât cea de la momentul comiterii infracţiunii, se aplică legea nouă, dar trebuie aplicată legea anterioară dacă aceasta este mai favorabilă pentru inculpat.

§ 2.2) În cazul în care, în conformitate cu Legea nouă, pentru fapta la care se referă sentinţa nu poate fi pronunţată o pedeapsă similară cu cea pronunţată, pedeapsa se diminuează până la cea mai severă pedeapsă care poate fi pronunţată în baza noii legi.

§ 3. În cazul în care, în conformitate cu Legea nouă, fapta la care se referă sentinţa nu se sancţionează prin privarea de libertate, pedeapsa cu privare de libertate executorie aplicată se transforma în amendă sau în pedeapsa de restricţionare a libertăţii, şi se admite că o lună de privare de libertate este egală cu 60 cote zilnice de amendă sau cu 2 luni de restricţionare a libertăţii.

§ 4. Dacă conform legii noi fapta la care se referă sentinţa nu mai este infracţiune, condamnarea se şterge prin efectul legii.

Art. 5.

Legea penală poloneză se aplică făptuitorului care a comis un act interzis pe teritoriul Republicii Polonia, pe o navă maritimă sau o aeronavă polonă, în afară de situaţiile în care legile internaţionale la care Republica Polonia este parte prevăd altfel.

Art. 6.

§ 1. Fapta interzisă se consideră a fi comisă în timpul în care făptuitorul a acţionat sau a omis să facă acţiunile pe care avea obligaţia să le facă.

§ 2. Fapta interzisă se consideră a fi comisă la locul în care făptuitorul a acţionat sau omis să facă acţiunile pe care avea obligaţia să le facă, sau unde a apărut sau trebuia să apară efectul faptei interzise conform intenţiei făptuitorului.

Art. 7.

§ 1. Infracţiunile sunt grave sau mai puţin grave.

§ 2. Este o infracţiune gravă infracţiunea sancţionată cu privarea de libertate pe o perioadă de 3 ani sau mai mult.

§ 3.3) Este o infracţiune mai puţin gravă infracţiunea sancţionată cu o amendă care depăşeşte 30 cote zilnice sau 5.000 zloţi, cu pedeapsa de restricţionare a libertăţii care depăşeşte 1 lună sau cu pedeapsa de privare de libertate care depăşeşte 1 lună.

Art. 8.

O infracţiune gravă poate fi comisă numai intenţionat; infracţiunile mai puţin grave pot fi săvârşite, de asemenea, neintenţionat, dacă legea prevede astfel.

Art. 9.

§ 1. O faptă interzisă este comisă intenţionat, dacă făptuitorul intenţionează să o comită, urmărind să o comită sau, anticipând posibilitatea de a o comite, el acceptă acest lucru.

§ 2. O faptă interzisă este comisă fără intenţie în cazul în care făptuitorul, fără a avea intenţia, o comite totuşi, ca urmare a nerespectării precauţiei cerute în circumstanţele date, în ciuda faptului că putea anticipa sau prezice posibilitatea comiterii unei astfel de fapte.

§ 3. Făptuitorul suportă consecinţe mai severe, stabilite prin lege în funcţie de urmările faptei, dacă făptuitorul a prevăzut sau ar fi putut să prevadă aceste urmări.

Art. 10.

§ 1. Regulile stabilite în prezentul Cod se aplică celor care comit o infracţiune după vârsta de 17 ani.

§ 2.4) Minorii cu vârsta de peste 15 ani care comit o faptă interzisă prevăzută în art. 134, art. 148 §1,2 sau 3, art. 156 § 1 sau 3, art. 163 § 1 sau 3, art. 166, art. 173 § 1 sau 3, art. 197 § 3 sau 4, art. 223 § 2, art. 252 § 1 sau 2 şi în art. 280, pot răspunde penal conform principiilor prevăzute în prezentul Cod dacă împrejurările faptei şi nivelul de dezvoltare al făptuitorului, calităţile sale şi condiţiile personale justifică acest lucru, în special dacă măsurile educative sau corective aplicate anterior nu au dat rezultate.

§ 3. În cazul prevăzut în § 2 pedeapsa aplicată nu poate depăşi două treimi din pedeapsa maximă prevăzută prin lege pentru infracţiune; instanţa poate aplica şi o diminuare extraordinară a pedepsei.

§ 4. În ceea ce priveşte făptuitorul care a comis infracţiunea după împlinirea vârstei de 17 de ani, dar înainte de vârsta de 18 ani, instanţa va aplica în loc de pedeapsă măsuri educative, de tratament sau de corecţie, pentru minori, în cazul în care circumstanţele cazului şi gradul de dezvoltare al făptuitorului, caracteristicile sale personale şi condiţiile personale justifică acest lucru.

Art. 11.

§ 1. O faptă poate constitui o singură infracţiune.

§ 2. Dacă fapta prezintă caracteristicile prevăzute în două sau mai multe prevederi ale legii, instanţa va pronunţa condamnarea pentru o faptă pe baza tuturor dispoziţiilor aplicabile.

§ 3. În cazul prevăzut la § 2 instanţa va aplica pedeapsa pe baza dispoziţiei care prevede pedeapsa cea mai severă, fără a se împiedica luarea de decizii cu privire la alte măsuri prevăzute de lege pe baza tuturor dispoziţiilor aplicabile.

Art. 12.

Două sau mai multe fapte, la intervale scurte de timp, în executarea intenţiei predeterminate, se vor considera a fi o singură infracţiune; dacă obiectul infracţiunii este un bun personal, condiţia pentru a considera o singură infracţiune este ca partea vătămată să fie aceeaşi.

Capitolul II

Forme de comitere a infracţiunii

Art. 13.

§ 1. Săvârşeşte o tentativă persoana care intenţionează direct să comită o faptă interzisă, dar nu o comite.

§ 2. Se consideră tentativă şi atunci când făptuitorul nu îşi dă seama că infracţiunea este imposibilă din cauza lipsei unui obiect adecvat pentru săvârşirea acesteia sau din cauza utilizării unui mijloc nepotrivit pentru comiterea faptei interzise.

Art. 14.

§ 1. Instanţa va aplica pedeapsa pentru tentativă în limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunea dată.

§ 2. În situaţia prevăzută la art. 13 § 2 poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea pedepsei.

Art. 15.

§ 1. Nu se pedepseşte pentru tentativă persoana care a renunţat de bunăvoie la comitere sau a oprit în mod voluntar efectele infracţiunii.

§ 2. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei faţă de făptuitorul care a încercat în mod voluntar să împiedice efectul faptei cu caracter de infracţiune.

Art. 16.

§ 1. Premeditarea există numai în cazul în care infractorul, pentru a comite o infracţiune, ia măsuri menite să creeze condiţiile realizării acesteia, inclusiv prin înţelegerea cu o altă persoană, obţine sau pregăteşte mijloace, colectează informaţii şi elaborează un plan de acţiune.

§ 2. Premeditarea este pedepsită numai atunci când legea prevede acest lucru.

Art. 17.

§ 1. Nu este supusă sancţiunilor pentru premeditare persoana care s-a retras în mod voluntar, în special dacă a distrus mijloacele sau a preîntâmpinat utilizarea acestora în viitor; în cazul încheierii unui acord cu o altă persoană în scopul comiterii unei infracţiuni, cel care a depus eforturi semnificative pentru a preveni comiterea nu va fi pedepsit.

§ 2. Nu este supusă sancţiunilor pentru premeditare persoana căreia i se aplică prevederile art. 15 § 1.

Art. 18.

§ 1. Răspunde pentru comitere nu numai cel care comite o faptă interzisă, singur sau împreună şi în mod concertat cu o altă persoană, dar, de asemenea, cel care conduce executarea unei infracţiuni de către o altă persoană sau folosind dependenţa altei persoane, îi comandă executarea unei astfel de fapte.

§ 2. Răspunde pentru instigare cel care, dorind ca o altă persoană să comită o infracţiune, o îndeamnă să facă acel lucru.

§ 3. Răspunde pentru complicitate persoana care, având intenţia ca o altă persoană să comită o infracţiune, sprijină prin comportamentul său săvârşirea faptei, în special asigurând mijlocul de comitere, mijlocul de transport, furnizând sfaturi sau informaţii; răspunde pentru sprijinirea infractorului şi persoana care, încălcând obligaţia juridică specială de a preveni o acţiune interzisă, prin inacţiunea sa, sprijină o altă persoană să comită o infracţiune.

Art. 19.

§ 1. Instanţa va aplica pedeapsa pentru instigare sau pentru complicitate în limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunea dată.

§ 2. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei pentru complicitate.

Art. 20.

Fiecare dintre cei care participă la comiterea unei infracţiuni răspunde în limitele intenţiei sau lipsei sale de intenţie, indiferent de responsabilitatea celorlalte persoane care au participat.

Art. 21.

§ 1. Circumstanţele personale, care exclud, atenuează sau agravează răspunderea penală, sunt luate în considerare numai în privinţa persoanei în cauză.

§ 2. Dacă o circumstanţă personală care determină majorarea pedepsei reprezintă o caracteristică a infracţiunii, răspunde penal şi persoana care a participat la săvârşirea faptei, dacă aceasta cunoştea împrejurarea respectivă, chiar dacă nu o priveşte personal pe aceasta.

§ 3. Faţă de un participant căruia nu i se aplică circumstanţele prevăzute la § 2, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 22.

§ 1. Dacă s-a săvârşit numai o tentativă, persoana prevăzută la art. 18 § 2 şi 3 răspunde pentru tentativă.

§ 2. Dacă nu a existat tentativă, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea pedepsei.

Art. 23.

§ 1. Nu se pedepseşte participantul care a oprit în mod voluntar infracţiunea.

§ 2. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei faţă de participantul care a încercat în mod voluntar să împiedice săvârşirea infracţiunii.

Art. 24.

Răspunde pentru instigare persoana care, pentru a direcţiona către o altă persoană acuzaţiile în procedura penală, o instigă pe aceasta la comiterea unei infracţiuni. În acest caz nu se aplică art. 22 şi 23.

Capitolul III

Cauze care înlătură răspunderea penală

Art. 25.

§ 1. Nu comite o infracţiune persoana care, în legitimă apărare, respinge un atac direct, ilegal, asupra oricărui bun protejat prin lege.

§ 2. În cazul depăşirii limitelor legitimei apărări, în special atunci când făptuitorul a folosit o metodă de apărare disproporţionată faţă de pericolul atacului, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la pedeapsă.

§ 3.5) Nu se pedepseşte persoana care depăşeşte limitele legitimei apărări din cauză că s-a aflat sub influenţa fricii sau indignării justificate de circumstanţele atacului.

§ 4. (abrogat)6)

§ 5. (abrogat)5)

Art. 26.

§ 1. Nu comite o infracţiune persoana care acţionează în sensul înlăturării pericolului imediat care ameninţă un bun protejat prin lege, dacă acest pericol nu poate fi înlăturat altfel, iar bunul sacrificat are o valoare mai mică decât bunul protejat.

§ 2. Nu comite o infracţiune nici persoana care, salvând un bun protejat prin lege în condiţiile prevăzute la § 1, sacrifică un bun care nu are o valoare evident mai mare decât cea a bunului salvat.

§ 3. Dacă sunt depăşite limitele stării de necesitate, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi chiar poate renunţa la aplicarea acesteia.

§ 4. Prevederile § 2 nu se aplică dacă făptuitorul sacrifică un bun faţă de care are o datorie specială de a-l proteja chiar şi expunându-se la pericol.

§ 5. Prevederile § 1-3 se aplică corespunzător, dacă numai una dintre obligaţiile făptuitorului putea fi îndeplinită.

Art. 27.

§ 1. Nu comite o infracţiune persoana care acţionează pentru efectuarea unui experiment cognitiv, medical, tehnic sau economic, dacă beneficiul aşteptat are o importanţă cognitivă, medicală sau economică semnificativă, iar aşteptările referitoare la realizare, scop şi maniera de efectuare a experimentului sunt justificate de stadiul actual al cunoaşterii.

§ 2. Experimentul nu poate fi realizat fără consimţământul participantului, informat în mod corespunzător despre beneficiile aşteptate şi despre consecinţele negative şi probabilitatea apariţiei acestora, precum şi despre posibilitatea de a se retrage de la participarea la experiment în orice etapă.

§ 3. Principiile şi condiţiile pentru admisibilitatea unui experiment medical sunt prevăzute prin lege.

Art. 28.

§ 1.7) Nu comite o infracţiune persoana care se afla în eroare justificată în ceea ce priveşte circumstanţele care definesc o infracţiune.

§ 2. Făptuitorul care comite o infracţiune convins fiind, în mod eronat, că săvârşeşte o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai uşoară, va răspunde potrivit prevederilor aplicabile pentru infracţiunea la care se aplică pedeapsa mai uşoară.

Art. 29.

Nu comite o infracţiune făptuitorul care săvârşeşte o faptă interzisă având convingerea justificată, dar eronată, că există o circumstanţă care exclude ilegalitatea sau vinovăţia; dacă eroarea făptuitorului nu este justificată, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 30.

Nu comite o infracţiune persoana care săvârşeşte o faptă interzisă nefiind conştient, în mod justificat de nelegalitatea acesteia; dacă eroarea făptuitorului este nejustificată, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 31.

§ 1. Nu comite o infracţiune persoana care, din cauza unei boli psihice, a unui retard mintal sau a altor perturbări ale funcţiilor psihice, nu a putut recunoaşte, în timpul comiterii faptei, care este semnificaţia acesteia sau nu şi-a putut controla comportamentul.

§ 2. Dacă, în momentul comiterii infracţiunii, capacitatea făptuitorului de a recunoaşte semnificaţia faptei sau de a-şi controla comportamentul a fost în mare măsură limitată, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

§ 3. Prevederile § 1 şi 2 nu se aplică în cazul în care făptuitorul se află în stare de ebrietate sau sub influenţa unor substanţe care au ca rezultat excluderea sau reducerea discernământului sau a abilităţii de a prevedea rezultatul.

Capitolul IV

Sancţiuni

Art. 32. Constituie sancţiuni:

1. amenda;

2. restricţionarea libertăţii;

3. privarea de libertate;

4. privarea de libertate pentru 25 de ani;

5. privarea de libertate pe viaţă.

Art. 33.

§ 1.8) Amenda se stabileşte în zile-amendă indicându-se numărul de zile-amendă şi valoarea unei zile-amendă; dacă legea nu prevede altfel, cel mai mic număr de zile-amendă este de 10, iar cel mai mare este de 540.

§ 2. Instanţa poate aplica o amendă alături de pedeapsa privării de libertate prevăzută la art. 32 pct. 3, în cazul în care făptuitorul a săvârşit infracţiunea pentru a obţine un beneficiu material sau dacă s-a obţinut beneficiul material.

§ 3. La stabilirea zilei-amendă, instanţa ia în considerare venitul făptuitorului, condiţiile sale personale şi familiale, relaţiile de proprietate şi oportunităţile de câştig; o zi-amendă nu poate fi mai mică de 10 zloţi şi nici mai mare de 2.000 zloţi.

Art. 34.

§ 1.9) Dacă legea nu prevede altfel, pedeapsa restricţionării libertăţii durează minim 1 lună şi maxim 2 ani; pedeapsa se stabileşte în luni şi în ani.

§ 1a.10) Pedeapsa restricţionării libertăţii constă în:

1) obligaţia de a efectua o muncă neremunerată, controlată, în folosul comunităţii;

2) (abrogat)11)

3) (abrogat)12)

4) deducerea de la 10% la 25% din remuneraţia lunară pentru un scop social indicat de instanţă.

§ 1b.9 Obligaţiile şi deducerile prevăzute la §1a sunt stabilite împreună sau separat.

§ 2.13) Pe durata executării pedepsei cu restricţionarea libertăţii, condamnatul:

1) nu-şi poate schimba domiciliul permanent fără acordul instanţei;

2) (abrogat)14)

3) are obligaţia să furnizeze explicaţii privind cursul executării pedepsei.

§ 3.15) Atunci când aplică o pedeapsă de restricţionare a libertăţii, instanţa poate decide cu privire la prestaţiile în numerar prevăzute la art. 39 alin. 7 sau la obligaţiile prevăzute la art. 72 § 1 punctele 2-7a.

Art. 35.16)

§ 1. Munca neremunerată şi controlată în folosul comunităţii este prestată în cuantum de 20 până la 40 de ore lunar.

§ 2. Deducerea din remuneraţia pentru muncă poate fi dispusă faţă de persoana angajată; în perioada pentru care a fost aplicată deducerea, persoana condamnată nu poate rezilia fără consimţământul instanţei contractul de muncă.

§ 3. (abrogat)17)

§ 4.18) Pentru stabilirea prestaţiei în bani indicate la art. 39 pct. 7 şi a obligaţiilor prevăzute la art. 72 § 1 pct. 2-7a, prevederea de la art. 74 se aplică corespunzător.

Art. 36.

§ 1. (abrogat)19)

§ 2. (abrogat)20)

§ 3. (abrogat)19

Art. 37.

Pedeapsa privării de libertate prevăzută la art. 32 pct. 3 este de minim o lună şi maxim 15 ani; pedeapsa se stabileşte în luni şi ani.

Art. 37a.21)

Dacă Legea prevede pedeapsa privării de libertate de până la 8 ani, în locul acesteia se poate aplica amenda sau pedeapsa cu restricţionarea libertăţii prevăzută la art. 34 § 1a pct. 1 sau 4.

Art. 37b.22)

În cazul unei infracţiuni care se pedepseşte cu privare de libertate, indiferent de minimul legal prevăzut pentru infracţiune, instanţa poate aplica atât o pedeapsă cu privarea de libertate de cel mult 3 luni, respectiv în cazul în care limita superioară a pedepsei este de cel puţin 10 ani – şase luni, cât şi pedeapsa cu restricţionarea libertăţii până la 2 ani. Prevederile art. 69-75 nu se aplică. Se va aplica mai întâi pedeapsa cu privarea de libertate, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.

Art. 38.23)

§ 1. Dacă legea prevede o reducere sau o sporire extraordinară a limitei superioare a sancţiunii, iar pedeapsa prevăzută cuprinde mai multe dintre sancţiunile menţionate la art. 32 pct. 1-3, reducerea sau majorarea se aplică fiecăreia dintre aceste sancţiuni.

§ 2. Pedeapsa majorată cu titlu excepţional nu poate depăşi 810 zile-amendă, 2 ani de restricţionare a libertăţii sau 20 de ani de privare de libertate; pedeapsa cu privarea de libertate se stabileşte în luni şi ani.

§ 3. Dacă legea prevede reducerea limitei superioare a pedepsei legale, pedeapsa aplicată pentru o infracţiune pedepsită cu privarea de libertate pe viaţă nu poate depăşi 25 de ani de privare de libertate, iar pedeapsa pentru o infracţiune pedepsită cu 25 de ani de privare de libertate nu poate depăşi 20 de ani de privare de libertate.

Capitolul V

Măsuri penale

Art. 39. Măsurile penale sunt:

1) privarea de drepturi publice;

2) interdicţia deţinerii unei anumite funcţii, a exercitării unei anumite profesii sau a desfăşurării unei activităţi economice specifice;

2a)24) interzicerea desfăşurării activităţilor legate de creşterea, îngrijirea, educarea minorilor sau de îngrijirea acestora;

2b)25) interdicţia de a se afla în anumite medii sau locuri, interdicţia contactării anumitor persoane, a apropierii de anumite persoane sau a părăsirii unui anumit loc de reşedinţă, fără consimţământul instanţei;

2c)26) interdicţia accesului la un eveniment cu participare numeroasă;

2d)27) interdicţia accesului în sălile de jocuri şi a participării la jocurile de noroc

2e)28) obligaţia de a părăsi periodic spaţiul ocupat împreună cu partea vătămată;

3) interdicţia de a conduce vehicule;

4) (abrogat)29)

5) (abrogat)28)

6) (abrogat)28)

7) prestaţii în bani;

8) informarea publicului despre sentinţă.

Art. 40.

§ 1. Privarea de drepturi publice include pierderea drepturilor de a alege şi de a fi ales în cadrul unei autorităţi publice, organism de autoguvernare profesională sau economică, pierderea dreptului de a participa la administrarea justiţiei şi de a exercita funcţii în organele şi instituţiile de stat şi în autoguvernarea teritorială sau profesională, precum şi pierderea funcţiei militare şi revenirea la nivelul de soldat; privarea de drepturi publice include şi pierderea ordinelor, decoraţiunilor şi titlurilor de onoare şi pierderea dreptului de a le obţine pe timpul privării de drepturi.

§ 2. Instanţa poate dispune privarea de drepturi publice în cazul executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani pentru o infracţiune comisă pe temeiuri deosebit de reprobabile.

Art. 41.

§ 1. Instanţa poate dispune interzicerea ocupării unei funcţii sau a practicării unei profesii dacă făptuitorul a abuzat de funcţie sau de profesie la comiterea infracţiunii sau a demonstrat că ocuparea în continuare a funcţiei sau practicarea profesiei periclitează bunuri esenţiale protejate prin lege.

§ 1a.30) Instanţa poate dispune interzicerea ocupării anumitor funcţii sau a oricărei funcţii, practicării oricărei profesii sau a anumitor profesii legate de educaţie, minori sau tratarea minorilor, pentru o perioadă determinată sau pe toată viaţa, în cazul condamnării pentru o infracţiune împotriva libertăţii sau decenţei sexuale împotriva unui minor sau în cazul condamnării la privare de libertate pentru infracţiuni cu intenţie împotriva vieţii sau a sănătăţii unui minor.

§ 1a.31) Instanţa poate dispune interzicerea ocupării oricărei funcţii sau a anumitor funcţii, practicarea oricărei activităţi sau a anumitor activităţi legate de educaţie, de tratarea minorilor sau de îngrijirea minorilor, pentru o anumită perioadă determinată sau pentru toată viaţa în cazul condamnării la pedeapsa cu privarea de libertate pentru infracţiune cu intenţie împotriva vieţii sau a sănătăţii unui minor. Instanţa dispune interzicerea ocupării oricăror funcţii sau a anumitor funcţii specifice, practicării oricărei profesii sau a unei anumite profesii sau activităţi legate de educaţia, tratamentul sau îngrijirea minorilor pentru o perioadă determinată sau pentru toată viaţa în caz de condamnare pentru o infracţiune împotriva libertăţii sau decenţei sexuale împotriva unui minor.

§ 1b.32) Instanţa va dispune interdicţia menţionată la § 1a, pe viaţă, în cazul în care făptuitorul va fi condamnat din nou în condiţiile prevăzute prin prezenta prevedere.

§ 2. Instanţa poate dispune interzicerea desfăşurării unei activităţi economice specifice în cazul condamnării pentru o infracţiune comisă în legătură cu desfăşurarea unei astfel de activităţi, în cazul în care continuarea acestei activităţi ameninţă bunurile esenţiale protejate prin lege.

Art. 41a.33)

§ 1.34) Instanţa poate dispune interdicţia de a se afla în anumite medii sau locuri, interdicţia contactării anumitor persoane, a apropierii de anumite persoane sau a părăsirii unui anumit loc de reşedinţă, fără consimţământul instanţei şi poate dispune părăsirea periodică a spaţiului ocupat împreună cu partea vătămată în cazul condamnării pentru o infracţiune împotriva libertăţii sexuale sau decenţei împotriva unui minor sau pentru alte infracţiuni contra libertăţii, precum şi în caz de condamnare pentru violenţă intenţionată, în special violenţa împotriva unei persoane apropiate. Interdicţia sau ordinul pot fi coroborate cu obligaţia de a se prezenta la poliţie sau la o altă autoritate desemnată la intervale specificate şi cu interdicţia de a se apropia de anumite persoane – controlată şi prin sistemul de supraveghere electronică.

§ 2.33 Instanţa dispune interdicţia de a se afla în anumite medii sau locuri, interdicţia contactării anumitor persoane, a apropierii de anumite persoane sau a părăsirii unui anumit loc de reşedinţă, fără consimţământul instanţei, precum şi ordinul de părăsire periodică a spaţiului ocupat împreună cu partea vătămată în cazul condamnării pentru o infracţiune împotriva libertăţii sexuale sau decenţei împotriva unui minor. Interdicţia sau ordinul pot fi coroborate cu obligaţia de a se prezenta la poliţie sau la o altă autoritate desemnată la intervale determinate şi cu interdicţia de a se apropia de anumite persoane – controlată şi prin sistemul de supraveghere electronică.

§ 3.33) Instanţa dispune interdicţia de a se afla în anumite medii sau locuri, interdicţia contactării anumitor persoane, a apropierii de anumite persoane sau a părăsirii unui anumit loc de reşedinţă, fără consimţământul instanţei, pe viaţă în cazul, unei noi condamnări în condiţiile prevăzute la § 2.

§ 3a.35) În cazul dispunerii unei ordonanţe de părăsire periodică a spaţiului ocupat împreună cu partea vătămată pentru infracţiunile specificate în Capitolele XXV şi XXVI, instanţa dispune, pentru aceeaşi perioadă, interzicerea apropierii de partea vătămată.

§ 4. Atunci când dispune o interdicţie de a se apropia de anumite persoane, instanţa va indica distanţa, pe care persoana condamnată este obligată să o păstreze.

§ 5.36) Atunci când dispune un ordin de a părăsi periodic spaţiul ocupat împreună cu partea vătămată, instanţa va specifica termenul executării.

Art. 41b.37)

§ 1.38) Instanţa poate dispune interzicerea accesului la un eveniment cu participare numeroasă, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în legătură cu un asemenea eveniment sau în caz de condamnare pentru o infracţiune de huliganism, iar participarea la evenimentul de masă periclitează bunurile protejate prin lege. Instanţa dispune interdicţia participării la evenimentele de masă în cazurile specificate în lege.

§ 2. Interdicţia accesului la evenimente de masă include toate evenimentele cu participare numeroasă de pe teritoriul Republicii Polonia şi meciurile de fotbal jucate de echipa naţională a Poloniei sau de un club sportiv polonez în afara teritoriului Republicii Polonia.

§ 3.39) Dispunând interdicţia de acces la un eveniment cu participare numeroasă pentru o faptă comisă în legătură cu un eveniment sportiv cu participare numeroasă, instanţa poate dispune ca persoana condamnată să fie prezentă în timpul anumitor evenimente cu participare numeroasă care fac obiectul interdicţiei la locul de reşedinţă permanentă sau într-un alt loc desemnat, cu utilizarea unui sistem electronic de supraveghere.

§ 4. Instanţa dispune interzicerea accesului la evenimentul cu participare numeroasă şi obligaţia prevăzută la § 3 în cazul unei noi condamnări a făptuitorului pentru o infracţiune comisă în legătură cu evenimentul cu participare numeroasă.

§ 5. În cazuri deosebit de justificate, instanţa poate dispune ca, după perioada pentru care a fost dispusă obligaţia prevăzută în § 3, condamnatul să fie obligat să se prezinte în timpul anumitor evenimente cu participare numeroasă care fac obiectul interdicţiei la unitatea organizatorică a poliţiei sau într-un loc specificat de către organul teritorial de poliţie de la reşedinţa condamnatului sau de comandantul de poliţie districtuală sau municipală.

§ 6. Timpul total de aplicare a obligaţiilor impuse condamnatului, prevăzute la § 3 şi 5, nu poate depăşi durata interdicţiei de a participa la evenimente cu participare numeroasă dispuse faţă de condamnat.

§ 7. În cazul în care circumstanţele indică imposibilitatea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la § 3 sau că o asemenea dispoziţie nu va avea efect, în loc de aceasta se va dispune obligaţia condamnatului de a se prezenta în cursul anumitor evenimente de masă prevăzute de interdicţie la unitatea organizatorică a poliţiei sau într-un loc specificat de către organul teritorial de poliţie de la reşedinţa condamnatului ori de comandantul de poliţie districtuală sau municipală.

§ 8. Dispunând obligaţia menţionată la § 3, 5 sau 7, instanţa stabileşte evenimentele cu participare numeroasă pe parcursul cărora trebuie îndeplinită obligaţia, indicând în special numele disciplinelor sportive, numele cluburilor sportive şi domeniul teritorial privind evenimentele la care se aplică obligaţia.

§ 9. Obligaţiile impuse în temeiul § 3, 5 şi 7 se stabilesc în luni şi ani. Obligaţia prevăzută la § 3, se stabileşte pentru o perioadă de minim 6 luni şi maxim 12 luni, iar obligaţia prevăzută la § 7 se stabileşte pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani, fără a depăşi perioada pentru care a fost interzis accesul la evenimentele cu participare numeroasă.

Art. 41c.40)

§ 1. Interdicţia accesului în centrele de joc şi a participării la jocuri de noroc nu include şi participarea la loterii promoţionale.

§ 2. Instanţa poate dispune interdicţia de acces în centrele de jocuri şi de participare la jocurile de noroc în caz de condamnare pentru o infracţiune comisă în legătură cu organizarea de jocuri de noroc sau cu participarea la acestea.

Art. 42.

§ 1. Instanţa poate dispune interdicţia de a conduce vehicule de un anumit tip în cazul condamnării unei persoane participante la trafic pentru o infracţiune împotriva siguranţei circulaţiei, în special atunci când din circumstanţele infracţiunii rezultă că conducerea unui vehicul de această persoană ameninţă siguranţa circulaţiei.

§ 2.41) Instanţa dispune interdicţia de a conduce orice vehicule sau vehicule de un anumit tip pentru o perioadă de minim 3 ani, dacă făptuitorul s-a aflat în timpul comiterii infracţiunii menţionate la §1 sub influenţa alcoolului, a drogurilor sau a fugit de la locul evenimentului menţionat la art. 173, art. 174 sau art. 177.

§ 3.42) Instanţa dispune interdicţia de a conduce orice fel de vehicule mecanice pe viaţă în cazul comiterii infracţiunii menţionate la art. 178a § 4 sau în cazul în care făptuitorul la momentul săvârşirii infracţiunii specificate în art. 173, care are ca rezultat moartea altei persoane sau vătămarea gravă a sănătăţii acesteia sau în timpul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 177 §2 sau în art. 355 § 2 s-a aflat sub influenţa alcoolului, a drogurilor sau a fugit de la locul faptei, cu excepţia cazului în care există o situaţie extraordinară justificată de circumstanţe speciale.

§ 4.41) Instanţa dispune interdicţia de a conduce orice fel de vehicule mecanice pe viaţă în cazul unei noi condamnări a persoanei care conduce un vehicul mecanic în condiţiile prevăzute în § 3.

Art. 43.

§ 1.43) Dacă legea nu prevede altfel, privarea de drepturi publice şi interdicţia şi obligaţia prevăzute în art. 39 pct. 2d şi 2e sunt dispuse în ani, de la 1 an la 10 ani, interdicţiile prevăzute la art. 39 pct. 2-2b şi 3 sunt dispuse în ani, de la 1 an la 15 ani, iar interdicţia prevăzută la art. 39 pct. 2c este dispusă în ani, de la 2 la 6 ani.

§ la.44) Obligaţia prevăzută la art. 41a § 1 propoziţia a doua şi § 2 propoziţia a doua este stabilită în luni, minim 3 luni, maximum 12 luni.

§ 2.45) Privarea de drepturi publice, interdicţiile şi obligaţiile sunt executorii de la momentul când sentinţa rămâne definitivă.

§ 2a.46) Perioada pentru care au fost dispuse interdicţii nu include timpul privării de libertate, chiar dacă aceasta a fost dispusă pentru o altă infracţiune.

§ 2b.45 Perioada pentru care a fost dispusă privarea de drepturi publice pentru o anumită infracţiune nu se desfăşoară în timpul executării pedepsei cu închisoarea pentru această infracţiune.

§ 3. Dispunând interdicţia prevăzută la art. 42, instanţa impune obligaţia de a returna documentul care autorizează conducerea unui vehicul; până la momentul îndeplinirii acestei obligaţii nu se consideră că începe termenul pentru care a fost dispusă interdicţia.

Art. 43a.47)

§ 1. Atunci când renunţă la aplicarea unei sancţiuni, dar şi în cazurile prevăzute de lege, instanţa poate dispune ca prestaţia în bani prevăzută la art. 39 pct. 7 să se facă în contul Fondului de asistenţă pentru victime şi Asistenţă post-penitenciară; valoarea acestei prestaţii nu poate depăşi 60.000 zloţi.

§ 2. În cazul condamnării făptuitorului pentru infracţiunea prevăzută la art. 178a § 1, art. 179 sau art. 180, instanţa poate stabili prestaţiile băneşti prevăzute la art. 39 pct. 7 pentru Fondul de asistenţă pentru victime şi Asistenţă post-penitenciară în cuantum de minim 5.000 zloţi, iar în cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută la art. 178a § 4 minim 10.000 zloţi, până la valoarea prevăzută la § 1.

Art. 43b.46

Instanţa poate dispune ca hotărârea să fie făcută publică într-o manieră specifică, în cazul în care consideră că este recomandabil, în special datorită impactului social al condamnării, atât timp cât nu aduce atingere intereselor părţii vătămate.

Art. 43c.

Instanţa, care dispune privarea sau limitarea drepturilor părinţilor sau tutorelui în cazul săvârşirii unei infracţiuni împotriva minorului sau în cooperare cu acesta, sesizează instanţa competentă în materie de familie.

Capitolul Va48)

Confiscarea şi măsurile compensatorii

Art. 44.49)

§ 1 Instanţa va dispune confiscarea bunurilor care provin direct din infracţiune.

§ 2. Instanţa poate dispune, în cazurile specificate în lege, şi asupra confiscării obiectelor care au servit sau au fost menite a fi folosite pentru comiterea unei infracţiuni.

§ 3. Dacă decizia de confiscare prevăzută la § 2 ar fi disproporţionată faţă de gravitatea faptei comise, instanţa, în loc de confiscare, poate să ordone o plată în beneficiul Trezoreriei.

§ 4. Dacă dispoziţia de confiscare prevăzută la § 1 sau 2 nu poate fi realizată, instanţa poate dispune confiscarea echivalentului obiectelor care provin direct din infracţiune sau al obiectelor care au servit ori au fost menite pentru comiterea unei infracţiuni.

§ 5. Nu se va dispune confiscarea obiectelor menţionate la § 1 sau 2 dacă acestea sunt returnate părţii vătămate sau altei entităţi autorizate.

§ 6. În caz de condamnare pentru o infracţiune care implică încălcarea interdicţiei privind fabricarea, deţinerea, circulaţia, trimiterea, transferul sau transportul anumitor bunuri, instanţa poate dispune şi, în cazurile prevăzute de lege, dispune confiscarea.

§ 7. Dacă obiectele menţionate la § 2 sau 6 nu sunt proprietatea făptuitorului, confiscarea lor poate fi dispusă numai în cazurile prevăzute de lege; dacă sunt în proprietate comună, se dispune confiscarea părţii aparţinând făptuitorului sau confiscarea echivalentului acestei părţi.

§ 8. (abrogat)50)

Art. 45.48

§ 1. În cazul în care făptuitorul a obţinut din infracţiune, chiar indirect, un beneficiu patrimonial, care nu a fost supus confiscării potrivit art. 44 § 1 sau 6, instanţa va dispune confiscarea acestui beneficiu sau a echivalentului. Nu se va dispune confiscarea totală sau parţială dacă beneficiul sau echivalentul său este returnat părţii vătămate sau altei entităţi.

§ 2. În cazul unei condamnări pentru o infracţiune din care făptuitorul a obţinut, chiar şi în mod indirect, un beneficiu material de valoare considerabilă, se consideră că bunurile pe care făptuitorul le-a luat în posesie sau pentru care a obţinut vreun titlu, în momentul săvârşirii infracţiunii sau după comiterea acesteia, până la pronunţarea unei sentinţe, chiar dacă sentinţa nu este definitivă, reprezintă un avantaj rezultat din comiterea unei infracţiuni, cu excepţia cazului în care făptuitorul sau altă persoană interesată furnizează dovezi contrare.

§ 3.51) În cazul în care bunurile care constituie beneficiul obţinut din comiterea infracţiunii menţionate la § 2 au fost transferate către o persoană fizică sau juridică ori organizaţie fără personalitate juridică, în fapt sau cu orice titlu legal, se consideră că bunurile aflate în posesia acestei persoane ori entităţi şi drepturile patrimoniale aferente aparţin făptuitorului, cu excepţia cazului în care, pe baza circumstanţelor privind achiziţia lor, nu s-a putut presupune că bunurile provin, chiar şi indirect, dintr-o infracţiune.

§ 4. (abrogat)52)

§ 5. În cazul deţinerii în comun, se dispune confiscarea părţii aparţinând făptuitorului sau a echivalentului acestei părţi.

§ 6. (abrogat)51

Art. 45a. 53)

Instanţa poate dispune confiscarea dacă prejudiciul social al faptei este neglijabil, precum şi în cazul întreruperii condiţionate a procedurii sau dacă se constată că făptuitorul a comis o infracţiune în starea de iresponsabilitate prevăzută la art. 31 § 1 ori dacă există o circumstanţă care exclude pedepsirea persoanei care a săvârşit o infracţiune.

Art. 46.54)

§ 1. În caz de condamnare, instanţa poate dispune, iar la cererea părţii vătămate sau a altei persoane îndreptăţite dispune, prin aplicarea dispoziţiilor de drept civil, obligaţia de a repara, în totalitate sau parţial, prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii ori despăgubirea pentru prejudiciu; prevederile dreptului civil privind posibilitatea de a acorda o pensie nu se aplică.

§ 2. Dacă dispunerea obligaţiei prevăzute la § 1 este considerabil îngreunată, instanţa poate dispune în locul acestei obligaţii o despăgubire de până la 200.000 zloţi către partea vătămată, iar în cazul decesului acestuia ca urmare a infracţiunii săvârşite, o despăgubire către persoana cea mai apropiată, a cărei situaţie de viaţă s-a deteriorat semnificativ din cauza decesului victimei. În cazul în care au fost stabilite mai multe astfel de persoane, se va dispune câte o despăgubire pentru fiecare.

§ 3. Dispunerea unei despăgubiri sau reparaţii potrivit § 1 sau a unei despăgubiri potrivit § 2 nu împiedică constituirea părţii vătămate în parte civilă pentru partea nesatisfăcută.

Art. 47.55)

§ 1.56) În caz de condamnare pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie împotriva vieţii sau a sănătăţii, sau pentru orice altă infracţiune săvârşită cu intenţie, care provocat moartea unui om, vătămarea corporală gravă, afectarea unui organ sau a sănătăţii, instanţa poate dispune obligarea la o plată suplimentară către Fondul de ajutor pentru victime şi Asistenţă post-penitenciară.

§ 2. În caz de condamnare a făptuitorului pentru o infracţiune împotriva mediului, instanţa poate dispune obligarea la o plată suplimentară către Fondul Naţional pentru Protecţia Mediului şi Gospodăririi Apelor aşa cum se menţionează la art. 400 din Legea din 27 aprilie 2001 Legea mediului (M.Of. din 2016 poz. 672, 831 şi 903).

§ 3.57) În cazul condamnării făptuitorului pentru infracţiunea prevăzută la art. 173, art. 174, art. 177 sau art. 355, dacă făptuitorul s-a aflat sub influenţa alcoolului, a drogurilor sau a fugit de la locul evenimentului, în cazul decesului victimei ca urmare a infracţiunii comise de făptuitor, instanţa poate dispune obligarea la plata unei despăgubiri către persoana cea mai apropiată, a cărei situaţie de viaţă s-a deteriorat semnificativ din cauza decesului victimei. În cazul în care au fost stabilite mai multe astfel de persoane, se va dispune câte o despăgubire pentru fiecare. În cazul în care nu este posibilă desemnarea unei astfel de persoane, instanţa va dispune o plată către Fondul de asistenţă pentru victime şi Asistenţei post-penitenciară. Instanţa dispune plata unei despăgubiri de minim 10.000 zloţi.

§ 456) În împrejurări deosebit de justificate, când plata acestei despăgubiri ar cauza prejudicii făptuitorului pentru întreţinerea necesară pentru sine şi pentru familie sau dacă partea vătămată se împacă cu făptuitorul, instanţa poate dispune obligarea la plata unei sume mai mici decât cea indicată în § 3.

§ 5.56) Dispoziţiile § 3 nu se aplică în cazul în care instanţa a hotărât despăgubirea sau compensarea pentru prejudiciul suferit în valoare mai mare de 10.000 zloţi.

Art. 47a. (abrogat)58)

Art. 48.59) Despăgubirea se acordă în cuantum de până la 100.000 zloţi, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.

Art. 49. (abrogat)60)

Art. 49a. (abrogat)61)

Art. 50. (abrogat)61

Art. 51. (abrogat)61

Art. 52. (abrogat)62)

Capitolul VI

Norme privind pedepsele şi măsurile penale

Art. 53.

§ 1. Instanţa aplică o pedeapsă la discreţia sa, în limitele prevăzute de lege, asigurându-se că aceasta nu depăşeşte gradul de vinovăţie, ţinând seama de gradul de daună socială a actului şi ţinând seama de obiectivele preventive şi educaţionale care trebuie îndeplinite în legătură cu persoana condamnată, precum şi de necesitatea de a modela conştiinţa juridică a societăţii.

§ 2. La stabilirea pedepsei instanţa ia în considerare, în special, motivaţia şi comportamentul infractorului, comiterea unei infracţiuni împreună cu un minor, tipul şi amploarea pedepselor, tipul şi mărimea consecinţelor negative ale infracţiunii, caracteristicile şi condiţiile personale ale infractorului, modul de viaţă înainte de săvârşirea infracţiunii şi comportamentul după comiterea infracţiunii, în special încercarea de a repara sau despăgubi ori alte forme de remediere în sens social, precum şi comportamentul părţii vătămate.

§ 3. La stabilirea pedepsei instanţa ia în considerare şi rezultatele pozitive ale medierii dintre victimă şi făptuitor sau înţelegerea între părţi obţinută în procedurile în faţa instanţei ori în faţa procurorului.

Art. 54.

§ 1. La dispunerea pedepsei pentru un minor sau un tânăr, instanţa are în vedere în primul rând educarea făptuitorului.

§ 2. Pentru făptuitorul care la momentul comiterii infracţiunii nu a împlinit 18 ani, nu se aplică detenţia pe viaţă.

Art. 55.

Circumstanţele care afectează sentinţa vor fi luate în considerare numai în ceea ce priveşte persoana la care se referă.

Art. 56.63)

Prevederile art. 53, art. 54 § 1 şi art. 55 se aplică în mod corespunzător pentru a dispune alte măsuri prevăzute în prezentul cod, cu excepţia obligaţiei de reparaţie sau de despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 57.

§ 1. Dacă există mai multe motive independente pentru reducerea sau înăsprirea extraordinară a pedepsei, instanţa poate diminua sau spori pedeapsa o singură dată, luând în considerare bazele convergente de atenuare sau sporire.

§ 2. Dacă apar simultan motive pentru reducerea sau înăsprirea extraordinară a pedepsei, instanţa poate dispune diminuarea sau sporirea pedepsei în mod excepţional.

Art. 57a.64)

§ 1. Dispunând o condamnare pentru o faptă de huliganism, instanţa va aplica o pedeapsă care va reprezenta cel puţin limita inferioară a pedepsei legale, majorată cu încă jumătate.

§ 2.65) În cazul prevăzut la § 1 instanţa stabileşte o despăgubire către partea vătămată, în afară de situaţia în care dispune repararea prejudiciului sau obligarea la efectuarea unei plăţi compensatorii pentru prejudiciul sau incidentul suferit în temeiul art. 46. În cazul în care partea vătămată nu a fost stabilită, instanţa poate dispune plata către Fondul de asistenţă pentru victime şi Asistenţă post-penitenciară.

Art. 58.

§ 1.66) Dacă legea prevede posibilitatea alegerii tipului de pedeapsă şi infracţiunea se pedepseşte cu privarea de libertate pe cel mult 5 ani, instanţa va dispune o pedeapsă privativă de libertate numai dacă o altă pedeapsă sau măsură nu poate îndeplini scopurile sentinţei.

§ 2. (abrogat)67)

§ 2a.68) Pedeapsa cu restricţionarea libertăţii sub forma obligaţiei prevăzute la art. 34 § 1 pct. 1 nu se pronunţă dacă starea de sănătate a inculpatului sau condiţiile sale personale justifică convingerea că inculpatul nu va îndeplini această obligaţie.

§ 3. (abrogat)69)

§ 4. (abrogat)68)

Art. 59.70)

În cazul în care infracţiunea este sancţionată cu privarea de libertate de cel mult 3 ani sau cu o pedeapsă mai uşoară, iar nocivitatea socială a faptei nu este semnificativă, instanţa poate renunţa la aplicarea unei sancţiuni dacă aplică în acelaşi timp o măsură punitivă, confiscarea sau o măsură compensatorie, iar scopurile pedepsei vor fi îndeplinite în acest fel.

Art. 59a. (abrogat)71)

Art. 60.

§ 1. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei în cazurile prevăzute de lege şi în cazul unei persoane tinere, dacă motivele prevăzute la art. 54 § 1 justifică acest lucru.

§ 2. Instanţa poate aplica de asemenea, o reducere extraordinară a pedepsei în cazuri deosebit de justificate, atunci când şi cea mai mică pedeapsă prevăzută pentru o infracţiune ar fi disproporţionat de severă, în special:

1) dacă partea vătămată s-a împăcat cu făptuitorul, dauna a fost reparată sau victima şi făptuitorul au convenit asupra modului de reparare a prejudiciului;

2) având în vedere atitudinea făptuitorului, mai ales atunci când a depus eforturi pentru a repara daunele sau a le preîntâmpina;

3) dacă făptuitorul unei infracţiuni fără intenţie sau persoana cea mai apropiată lui a suferit un prejudiciu grav ca urmare a infracţiunii.

§ 3. Instanţa poate aplica o reducere extraordinară a pedepsei, sau poate suspenda condiţionat executarea acesteia pentru făptuitorul care a comis infracţiunea împreună cu alte persoane, dacă acesta va dezvălui organului de urmărire informaţii referitoare la persoanele care au participat la comiterea infracţiunii şi la împrejurările comiterii acesteia.

§ 4. La cererea procurorului, instanţa poate aplica măsuri de diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar să suspende executarea condiţionată a acesteia faţă de făptuitorul infracţiunii care, în afară de explicaţiile referitoare la cazul său, dezvăluie în faţa organelor de urmărire şi prezintă împrejurări necunoscute până la acel moment organului de urmărire, pentru pedepsele de peste 5 ani de privare de libertate.

§ 5.72) În cazurile prevăzute la § 3 şi instanţa, dispunând pedeapsa de privare de libertate de până la 5 ani poate suspenda condiţionat executarea pentru o perioadă de probă de 10 ani, dacă va considera că, deşi nu a executat pedeapsa, făptuitorul nu va mai comite o altă infracţiune; prevederea art. 69 § 1 nu se aplică, iar prevederile art. 71-76 se aplică corespunzător.

§ 6.73) Reducerea extraordinară a pedepsei constă în aplicarea unei pedepse sub limita inferioară a pedepsei legale sau a unei pedepse mai blânde în conformitate cu următoarele reguli:

1) dacă fapta constituie o infracţiune sancţionată cu o pedeapsă de cel puţin de 25 de ani de privare de libertate, instanţa stabileşte un termen de privare de libertate de cel puţin 8 ani,

2) dacă fapta constituie un alt tip de infracţiune, instanţa stabileşte un termen de privare de libertate de cel puţin o treime din limita inferioară a pedepsei legale,

3) dacă fapta constituie o infracţiune mai puţin gravă, la care limita inferioară a sancţiunii legale este privarea de libertate pe o perioadă de cel puţin un an, instanţa aplică o amendă penală, pedeapsa restricţionării libertăţii sau pedeapsa cu privarea de libertate,

4) dacă fapta constituie o infracţiune mai puţin gravă, la care limita inferioară a sancţiunii legale este privarea de libertate pe o perioadă de sub un an, instanţa aplică o amendă penală sau pedeapsa restricţionării libertăţii.

§ 7.74) Dacă infracţiunea este sancţionată cu mai mult decât una dintre sancţiunile prevăzute la art. 32 pct. 1-3, diminuarea extraordinară a pedepsei constă în renunţarea la aplicarea pedepsei şi aplicarea măsurii penale prevăzute la art. 39 pct. 2-3, 7 şi 8, a măsurii compensatorii sau confiscării; prevederea art. 61 § 2 nu se aplică.

§ 8.75) Reducerea extraordinară a pedepsei nu se aplică pentru infracţiunile sancţionate cu privarea de libertate mai mare de 5 ani, la care se aplică art. 37a.

Art. 60a. (abrogat)76)

Art. 61.

§ 1. Instanţa poate renunţa la aplicarea pedepsei în situaţiile prevăzute de lege şi în cazul prevăzut în art. 60 § 3, în special atunci când rolul autorului infracţiunii a fost unul secundar, iar informaţiile furnizate au ajutat la prevenirea unei alte infracţiuni.

§ 2.77) Renunţând la aplicarea pedepsei, instanţa poate renunţa şi la aplicarea unei măsuri punitive, a unei despăgubiri către Trezoreria Statului sau la confiscare, chiar dacă aplicarea acestora ar fi obligatorie.

Art. 62.

Aplicând pedeapsa cu privarea de libertate, instanţa poate stabili şi felul şi tipul de penitenciar în care va efectua pedeapsa condamnatul, precum şi să decidă sistemul terapeutic de executare a condamnării.

Art. 63.78)

§ 1. În contul pedepsei aplicate se calculează perioada reală de privare de libertate în cauză, rotunjind în sus la zile întregi, în care o zi reală de privare de libertate este egală cu zi de pedeapsă de privare de libertate, cu două zile de restricţionare a libertăţii sau cu două zile-amendă.

§ 2. Calculând perioada de privare de libertate reală în contul amenzii aplicate ca valoare, se admite că o zi de privare de libertate corespunde cu dublul zilei-amendă stabilite conform art. 33 § 3.

§ 3. În contul mijloacelor punitive aplicate, prevăzute la art. 39 pct. 2-3, se socotesc perioadele corespunzătoare de aplicare efectivă a mijloacelor preventive.

§ 4. În contul mijloacelor punitive aplicate, menţionate la art. 39 pct. 3, se socoteşte perioada de reţinere a permisului de conducere sau al unui alt document corespunzător.

§ 5. O zi, în sensul art. § 1 şi 2, este o perioadă de 24 de ore calculată din momentul privării efective de libertate.

Capitolul VII

Recidiva

Art. 64.

§ 1. Dacă o persoană condamnată pentru o infracţiune comisă cu intenţie la o pedeapsă cu privare de libertate comite cu intenţie, în decurs de cinci ani după ce a executat cel puţin 6 luni de pedeapsă, o infracţiune asemănătoare cu cea pentru care a fost deja condamnat, instanţa poate aplica pedeapsa pentru infracţiune la limita superioară a prevederilor legale majorată cu încă jumătate.

§ 2. În cazul în care persoana condamnată anterior, în condiţiile specificate la § 1, care a executat în total cel puţin un an de privare de libertate şi în decurs de 5 ani după executarea în totalitate sau în parte a ultimei pedepse comite din nou o infracţiune intenţionată împotriva vieţii sau a sănătăţii, o infracţiune de viol, jaf, furt, efracţie sau alte infracţiuni împotriva proprietăţii comise cu violenţă sau cu ameninţarea cu violenţa, instanţa va aplica pedeapsa cu privarea de libertate prevăzută pentru infracţiunea comisă, peste pedeapsa minimă prevăzută, cu posibilitatea de a aplica pedeapsa maxima prevăzută pentru infracţiunea dată, majorată cu încă jumătate.

§ 3. Majorarea limitei superioare a pedepsei prevăzute la § 1 sau 2 nu se aplică pentru crimă.

Art. 65.79)

§ 1. Dispoziţiile privind cuantumul sancţiunilor, măsurile penale şi măsurile de supunere a făptuitorului la o perioadă de probă, prevăzute la art. 64 § 2 se aplică şi făptuitorului care şi-a făcut o sursă permanentă de venit din infracţiuni sau care comite o infracţiune acţionând într-un grup organizat având ca scop săvârşirea unei infracţiuni, precum şi persoanei care a săvârşit o infracţiune de terorism.

§ 2. Pentru persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la art. 258 se aplică în mod corespunzător prevederile referitoare la făptuitor de la art. 64 § 2, cu menţiunea agravării pedepsei prevăzute în această prevedere.

Capitolul VIII

Măsuri legate de supunerea făptuitorului la încercare

Art. 66.80)

§ 1. Instanţa poate înceta condiţionat procesul penal, în cazul în care vinovăţia şi daunele sociale ale faptei nu sunt semnificative, circumstanţele infracţiunii nu ridică îndoieli, iar atitudinea făptuitorului care nu a fost sancţionat pentru infracţiunea intenţionată, bunurile şi condiţiile sale personale şi modul curent de viaţă justifică presupunerea că, în ciuda încetării procesului, el va respecta legea şi, în special, că nu va comite infracţiuni.

§ 2. Încetarea condiţionată nu se aplică făptuitorului unei infracţiuni sancţionate cu o pedeapsă care depăşeşte 5 ani de privare de libertate.

Art. 67.

§ 1.81) Încetarea condiţionată are loc pentru o perioadă de încercare, care durează între 1 şi 3 ani de la pronunţarea hotărârii definitive.

§ 2. Încetând condiţionat procesul penal, instanţa poate, pe perioada de încercare, să-l încredinţeze pe făptuitor în grija unui curator sau a unei persoane demne de încredere, a unei asociaţii, instituţii sau organizaţii sociale ale cărei activităţi includ îngrijirea, educarea, prevenirea demoralizării sau sprijinirea persoanelor condamnate.

§ 3.82) Încetând condiţionat procesul penal, instanţa obligă făptuitorului să repare prejudiciul în totalitate sau parţial, şi, în măsura în care este posibil, sau în locul acestei obligaţii dispune obligarea la plata unei despăgubiri care să compenseze prejudiciul suferit; instanţa poate dispune pentru făptuitor aplicarea prevederilor art. 72 § 1 pct. 1-3, 5-6b, 7a sau 7b, şi în plus poate dispune obligarea la plata prestaţiilor băneşti prevăzute la art. 39 pct. 7 sau interdicţia de a conduce vehicule prevăzută la art. 39 pct. 3, până la 2 ani. Prevederile art. 72 § 1a şi 1b se aplică corespunzător.

§ 4. Prevederea art. 74 se aplică corespunzător.

Art. 68.

§ 1. Instanţa va relua procesul penal în cazul în care făptuitorul, în timpul perioadei de probă, a comis o infracţiune cu intenţie pentru care a fost condamnat definitiv.

§2.83) Instanţa poate relua procesul penal în cazul în care făptuitorul, în timpul perioadei de probă, încalcă în mod flagrant legea, în special dacă a comis o infracţiune, alta decât cea prevăzută la § 1, dacă se sustrage de la supraveghere, de la obligaţiile impuse sau de la măsurile penale impuse, de la măsurile compensatorii sau de la confiscare ori nu onorează înţelegerea pe care a încheiat-o cu partea vătămată.

§2a.84) Instanţa va relua procesul penal, dacă împrejurările menţionate la § 2, persistă după ce făptuitorul a primit un avertisment scris de la curatorul judiciar, cu excepţia cazului existenţei unor împrejurări speciale.

§ 3. Instanţa poate relua procedura penală în cazul în care infractorul după pronunţarea sentinţei de încetare condiţionată a procesului, dar înainte ca aceasta să devină definitivă, încalcă în mod flagrant legea, şi, în special dacă săvârşeşte o infracţiune.

§ 4. Procesul încetat condiţionat nu poate fi reluat decât cel târziu în 6 luni de la încheierea perioadei de probă.

Art. 69.

§ 1.85) Instanţa poate suspenda condiţionat executarea unei pedepse cu privarea de libertate de cel mult un an, în cazul în care făptuitorul nu a fost condamnat la privare de libertate la momentul săvârşirii infracţiunii şi acest lucru este suficient pentru atingerea scopului pedepsei şi, în special, pentru a împiedica recidiva.

§ 2. Suspendând executarea pedepsei, instanţa ia în considerare, în primul rând, atitudinea făptuitorului, caracteristicile şi condiţiile sale personale, modul de viaţă actual şi comportamentul acestuia după săvârşirea infracţiunii.

§ 3. (abrogat)86)

§ 4 87) Faţă de persoana care a săvârşit o infracţiune de huliganism sau infracţiunea prevăzută la art. 178a § 4 instanţa poate suspenda în mod condiţionat executarea pedepsei numai în cazuri deosebit de justificate.

Art. 70.88)

§ 1. Suspendarea executării pedepsei se efectuează pe o perioadă de probă, care variază de la un an la trei ani şi începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

§ 2. În cazul suspendării executării pedepsei pentru un făptuitor tânăr sau pentru un făptuitor care a comis o infracţiune de violenţă asupra persoanei cu care trăieşte împreună, perioada de probă este de la 2 la 5 ani.

Art. 71.89)

§ 1. Suspendând executarea pedepsei, instanţa poate aplica o amendă, dacă aplicarea acesteia împreună cu pedeapsa privării de libertate pe o altă bază nu este posibilă.

§ 2. În cazul în care se dispune executarea pedepsei, amenda aplicat potrivit § 1 nu se execută; pedeapsa privării de libertate se reduce cu o perioadă care corespunde jumătăţii numărului zilelor-amendă plătite, rotunjit în sus la o zi întreagă.

Art. 72.

§ 1. Suspendând executarea pedepsei, instanţa obligă, iar dacă dispune o măsură penală, poate impune condamnatului:90)

1) să informeze instanţa sau curatorul despre desfăşurarea perioadei de probă,

2) să ceară scuze victimei,

3) îndeplinirea obligaţiei de a plăti pentru întreţinerea altei persoane,

4) efectuarea de activităţi remunerate, de învăţare sau de pregătire profesională,

5) renunţarea la abuzul de alcool sau substanţe psihotrope,

6) 91) urmarea unei terapii pentru combaterea dependenţei,

6a)92) urmarea unei terapii, în special psihoterapie sau psihoeducaţie,

6b)93) participarea la acţiuni corective şi educaţionale,

7) evitarea frecventării anumitor medii sau locuri,

7a)94) să se abţină de la contactarea victimei sau a altor persoane într-o manieră specifică şi să nu se adreseze victimei sau altor persoane,

7b)95) să părăsească spaţiul ocupat împreună cu victima,

8)96) alt comportament corespunzător pe parcursul perioadei de probă, care poate împiedica săvârşirea unei alte infracţiuni – se va dispune cel puţin una dintre obligaţii97).

§ 1a.98) În cazul dispunerii obligaţiei menţionate la § 1 pct. 7a, instanţa indică distanţa minimă faţă de persoanele protejate pe care condamnatul este obligat să o păstreze.

§ 1b.99) Impunând făptuitorului unei infracţiuni săvârşite cu violenţă sau cu ameninţarea cu forţa faţă de o persoană apropiată, obligaţia menţionată la § 1 pct. 7b, instanţa determină modul de contact al persoanei condamnate cu partea vătămată.

§ 2.100) Instanţa poate dispune obligarea la prestaţiile băneşti prevăzute la art. 39 pct. 7 sau poate obliga condamnatul să acopere în întregime sau parţial pierderea cauzată prin infracţiune, cu excepţia cazului în care a dispus o măsură compensatorie.

Art. 73.101)

§ 1. Suspendând executarea pedepsei, instanţa poate, pe perioada de încercare, să-l încredinţeze pe făptuitor în grija unui curator sau a unei persoane demne de încredere, a unei asociaţii, instituţii sau organizaţii sociale ale cărei activităţi includ îngrijirea, educarea, prevenirea demoralizării sau sprijinirea persoanelor condamnate.

§ 2. Supravegherea este obligatorie pentru delincventul juvenil care a comis o infracţiune cu intenţie, pentru făptuitorul prevăzut la art. 64 § 2, precum şi pentru făptuitorului unei infracţiuni comise în legătură cu tulburări de preferinţe sexuale ori pentru făptuitorul care a comis o infracţiune cu violenţă împotriva persoanei cu care locuieşte împreună.

Art. 74.

§ 1.102) Timpul şi modalitatea de îndeplinire a îndatoririlor stabilite potrivit art. 72 sunt stabilite de instanţă după audierea făptuitorului; impunerea obligaţiilor prevăzute la art. 72 § 1 pct. 6 şi 6a necesită consimţământul condamnatului.

§ 2.101 Dacă există argumente de ordin educativ, instanţa poate dispune faţă de persoana condamnată la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată, pe parcursul perioadei de probă, obligaţiile menţionate la art. 72 § 1 pct. 3-8, le poate extinde sau modifica sau poate exonera condamnatul de obligaţiile dispuse, cu excepţia obligaţiei menţionate la art. 72 § 2, poate decide supravegherea condamnatului sau ridicarea supravegherii.

§ 2a.103) Ridicarea supravegherii poate avea loc, de asemenea, dacă supravegherea este imposibilă sau îngreunată în mod semnificativ din motive care nu pot fi atribuite condamnatului.

§ 3.104) În cazul în care condamnatul a fost pus sub supraveghere sau obligat să îndeplinească îndatoririle în timpul perioadei de probă, cererea de stabilire a timpului şi modului de exercitare a obligaţiilor dispuse poate fi depusă şi de curatorul instanţei, precum şi de o persoană de încredere sau de reprezentantul asociaţiei menţionate la art. 73 § 1.

Art. 75.

§ 1.105) Instanţa va dispune executarea pedepsei dacă persoana condamnată comite în perioada de probă, cu intenţie, o infracţiune similară pentru care s-a dispus condamnarea definitivă la o pedeapsă cu privare de libertate fără suspendare condiţionată.

§ la.106) Instanţa dispune executarea pedepsei dacă persoana condamnată anterior pentru o infracţiune săvârşită prin folosirea violenţei sau a ameninţării faţă de o persoană apropiată sau faţă de un minor care locuieşte împreună cu făptuitorul încalcă flagrant ordinea de drept, folosind din nou violenţa sau ameninţarea faţă de o persoană apropiată sau faţă de un minor care locuieşte împreună cu făptuitorul.

§ 2.107) Instanţa poate dispune executarea pedepsei dacă persoana condamnată, în cursul perioadei de probă, încalcă grav ordinea de drept, în special dacă săvârşeşte o altă infracţiune decât cele specificate la § 1 sau dacă se sustrage de la plata unei amenzi, de la supraveghere, de la executarea unor obligaţii sau măsuri punitive impuse, de la măsurile compensatorii sau de la confiscare.

§ 2a.108) Instanţa judecătorească dispune executarea pedepsei în cazul în care circumstanţele menţionate la §2 apar după ce persoana condamnată a fost sesizată în scris de către curator, cu excepţia cazului în care există motive speciale împotriva acestei decizii.

§ 3. Instanţa poate dispune executarea pedepsei, dacă persoana condamnată, după pronunţarea sentinţei, dar înainte ca aceasta să rămână definitivă încalcă grav ordinea de drept, în special dacă săvârşeşte în această perioadă o altă infracţiune.

§ 3a.109) Dispunând executarea pedepsei în cazurile menţionate la § 2 şi 3, instanţa poate, ţinând cont de modul de desfăşurare a perioadei de probă, în special de îndeplinirea obligaţiilor impuse, să reducă pedeapsa impusă, dar nu mai mult decât la jumătate.

§ 4. Decizia privind executarea pedepsei poate surveni în cel mult 6 luni de la încheierea perioadei de probă.

§ 5. (abrogat)110)

Art. 75a.111)

§ 1. Faţă de persoana condamnată la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat şi care, în perioada de probă, încalcă flagrant legea, în special dacă săvârşeşte o altă infracţiune decât cea specificată la art. 75 § 1, sau în cazul în care se eschivează de la plata amenzii, de la supraveghere sau de îndeplinirea obligaţiilor impuse sau a măsurilor penale impuse, a mijloacelor compensatorii sau a confiscării, instanţa poate, dacă scopurile pedepsei vor fi îndeplinite în acest mod, să dispună în locul pedepsei cu privarea de libertate restricţionarea libertăţii prin muncă neremunerată, controlată în folosul societăţii, considerând că o zi de privare de libertate este egală cu două zile de restricţionare a libertăţii sau să dispună o amendă, considerând că o zi de privare de libertate este egală cu două zile-amendă. Pedeapsa de restricţionare a libertăţii nu poate depăşi 2 ani iar amenda nu poate depăşi 810 zile-amendă.

§ 2. 112) Prevederea § 1 nu se aplică:

1) în cazurile prevăzute la art. 75 § 1, 1a şi 2a;

2) condamnatului, care nu a executat obligaţia prevăzută la art. 72 § 1 pct. 7b sau la § 2.

§ 3. Instanţa, dispunând schimbarea pedepsei de privare de libertate cu suspendarea condiţionată a executării acesteia în pedeapsă cu restricţionare a libertăţii sau în amendă, în măsura în care este posibil îl audiază pe condamnat.

§ 4. Schimbarea pedepsei de privare de libertate cu suspendarea condiţionată a executării acesteia în pedeapsă cu restricţionare a libertăţii sau în amendă nu îl exonerează pe condamnat de executarea măsurilor punitive dispuse împotriva sa, de confiscare, de mijloacele compensatorii sau asiguratorii, chiar dacă ulterior este dispusă o pedeapsă cumulată.

§ 5. În cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea unei pedepse de restricţionare a libertăţii, de la plata unei amenzi, de la executarea unor obligaţii care i-au fost impuse sau de la măsurile penale de confiscare, de la măsurile compensatorii sau asiguratorii, instanţa anulează modificarea şi dispune executarea pedepsei cu privarea de libertate.

§ 6. În cazul anulării modificării şi al dispunerii executării pedepsei cu privarea de libertate, pedeapsa cu amendă sau pedeapsa de restricţionare a libertăţii se iau în considerare, admiţând că o zi de închisoare este egală cu două zile amendă sau două zile de pedeapsă cu restricţionarea libertăţii.

§ 7.113) Prevederea § 1 se aplică în cazul în care pedeapsa cu privarea de libertate cu suspendarea condiţionată a executării a fost pronunţată potrivit art. 60 § 5.

Art. 76.

§ 1.114) Condamnarea este ştearsă de drept după 6 luni de la încheierea perioadei de probă.

§ 1a.115) În cazul menţionat la art. 75a, ştergerea condamnării are loc odată cu expirarea perioadelor prevăzute la art. 107 § 4 şi 4a.

§ 1b.114 În cazurile prevăzute la § 1 şi 1a, dispoziţiile art. 108 sunt aplicabile.

§ 2.116) În cazul în care a fost dispusă pentru condamnat o amendă, o măsură penală, confiscarea sau o măsură compensatorie, ştergerea condamnării nu poate avea loc înainte de executarea acestora, de scutirea de aceste sancţiuni sau de prescrierea lor. Ştergerea condamnării nu poate avea loc nici înainte de realizarea măsurii asiguratorii.

Art. 77.117)

§ 1. Instanţa poate să scutească în mod condiţionat un condamnat de executarea restului pedepsei cu privarea de libertate numai dacă atitudinea, caracteristicile şi circumstanţele sale personale, circumstanţele infracţiunii şi comportamentul după comiterea infracţiunii şi în cursul executării pedepsei justifică convingerea că persoana condamnată va respecta măsura penală sau asiguratorie dispusă şi va respecta ordinea de drept, în special că nu va mai comite altă infracţiune.

§ 2. În cazuri temeinic justificate, instanţa, prin aplicarea pedepsei prevăzute la art. 32 pct. 3-5, poate stabili condiţii mai stricte pentru eliberarea condiţionată a condamnatului decât cele prevăzute la art. 78.

Art. 78.

§ 1.118) Persoana condamnată poate fi liberată condiţionat după ce a executat cel puţin jumătate din pedeapsă.

§ 2.117 Persoana condamnată prevăzută la art. 64 § 1 poate fi liberată condiţionat după ce a executat două treimi din pedeapsă, iar cea prevăzută la art. 64 § 2 după ce a executat trei pătrimi din pedeapsă.

§ 3. Persoana condamnată la 25 ani de privare de libertate poate fi liberată condiţionat după ce a executat 15 ani din pedeapsă, iar persoana condamnată la privare de libertate pe viaţă după ce a executat 25 de ani din pedeapsă.

Art. 79.

§ 1. Prevederile art. 78 § 1 şi 2 se aplică corespunzător pentru suma a două sau mai multor pedepse privative de libertate care nu au fost contopite, pe care condamnatul urmează să le execute succesiv; dispoziţiile art. 78 § 2 se aplică în cazul în care chiar şi numai una dintre infracţiuni a fost comisă în condiţiile prevăzute la art. 64.

§ 2. Persoana condamnată poate fi, indiferent de condiţiile prevăzute în art. 78 § 1 sau 2, liberată condiţionat după executarea a 15 ani de privare de libertate.

§ 3.119) Prevederea art. 78 § 3 se aplică corespunzător, dacă cel puţin una dintre pedepsele care nu au fost contopite şi urmează să fie executate succesiv este o pedeapsă cu privarea de libertate pe 25 de ani sau pe viaţă.

Art. 80.

§ 1. În cazul liberării condiţionate, perioada rămasă de executat din pedeapsă reprezintă perioadă de probă, dar aceasta nu poate fi mai mică de 2 ani şi nici mai mare de 5 ani.

§ 2. Dacă persoana condamnată este o persoană dintre cele indicate la art. 64 § 2, perioada de probă nu poate fi mai mică de 3 ani.

§ 3.120) În cazul liberării condiţionate a unei persoane condamnate la 25 de ani de privare de libertate sau la privarea de libertate pe viaţă, perioada de probă este de 10 ani.

Art. 81.121)

În cazul revocării liberării condiţionate, o nouă liberare condiţionată nu se poate dispune înainte de executarea după noua încarcerare a cel puţin un an de pedeapsă de privare de libertate, iar în cazul condamnării la 25 de ani de privare de libertate sau la privarea de libertate pe viaţă o nouă eliberare condiţionată nu poate avea loc înainte de executarea după noua încarcerare a cel puţin 5 ani de pedeapsă.

Art. 82.122)

§ 1. Dacă în perioada de probă şi timp de 6 luni după încheierea acesteia nu a fost revocată liberarea condiţionată, pedeapsa se consideră executată începând cu momentul liberării condiţionate.

§ 2. În cazul aplicării unei pedepse cumulate în care este inclusă şi pedeapsa a cărei executare a fost suspendată condiţionat, în contul pedepsei respective se socoteşte numai partea de pedeapsă efectiv executată.

Art. 83.123)

Persoana condamnată la restricţionarea libertăţii care a executat cel puţin jumătate din pedeapsa aplicată şi care a respectat legea şi a îndeplinit obligaţiile stabilite, măsurile penale, mijloacele compensatorii sau de confiscare, poate fi exonerat de restul de pedeapsă, aceasta considerându-se a fi executată.

Art. 84.

§ 1. Instanţa poate, după împlinirea a jumătate din perioada pentru care au fost dispuse măsurile penale prevăzute la art. 39 pct. 1-3, să considere pedeapsa ca fiind executată, că persoana condamnată a respectat ordinea de drept, iar măsura penală a fost aplicată faţă de aceasta cel puţin un an.

§ 2.124) Prevederea § 1 nu se aplică, în cazul în care măsurile penale menţionate la art. 39 pct. 2, 2a şi 3 au fost dispuse potrivit art. 41 § 1a sau art. 42 § 2.

§ 2a.125) Dacă măsura penală a fost dispusă pe viaţă, instanţa o poate declara executată, în cazul în care persoana condamnată a respectat ordinea juridică şi nu există teama de recidivă, iar măsura penală a fost executată faţă de condamnat timp de cel puţin 15 ani.

§ 3.126) Instanţa poate exonera un condamnat de interdicţia aplicată potrivit art. 4lb § 5 sau 7 după împlinirea a jumătate din perioada pentru care a fost dispusă obligaţia, în cazul în care obligaţia a fost aplicată timp de cel puţin un an, iar comportamentul condamnatului indică faptul că nu este necesară continuarea aplicării obligaţiei pentru îndeplinirea obiectivelor măsurii penale.

Art. 84a. (abrogat)127)

Capitolul IX

Concursul de infracţiuni şi contopirea sancţiunilor şi a măsurilor penale

Art. 85.128)

§ 1. În cazul în care făptuitorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni şi au fost dispuse împotriva sa pedepse de acelaşi tip sau diferite care sunt supuse contopirii, instanţa aplică o pedeapsă contopită.

§ 2. Baza pentru a dispune o pedeapsă contopită o reprezintă sancţiunile stabilite şi executorii, cu excepţia art. 89, în totalitate sau în parte, sau sancţiunile contopite pentru infracţiunile menţionate la § 1.

§ 3.129) În cazul în care după începerea, dar înainte de încheierea executării pedepsei sau a pedepsei contopite făptuitorul a comis o infracţiune pentru care a fost dispusă o sancţiune de acelaşi tip sau de alt tip, care este supusă contopirii, sancţiunea nu se contopeşte cu pedeapsa în curs de executare la momentul comiterii faptei.

§ 3a.130) În cazul în care pedeapsa executată sau aplicată, prevăzută la § 3, devine ulterior baza pentru dispunerea unei sancţiuni sau a unor sancţiuni contopite, interdicţia de contopire a sancţiunilor se aplică şi acestei sancţiuni sau acestor sancţiuni contopite.

§ 4. Sancţiunea contopită nu include sancţiunile pronunţate prin verdictele de la art. 114a.

Art. 85a.131)

Dispunând o pedeapsă contopită, instanţa ia în considerare în primul rând obiectivele preventive şi educaţionale, pe care le vizează pedeapsa condamnatului, precum şi nevoia de formare a conştiinţei juridice a societăţii.

Art. 86.

§ 1.132) Instanţa dispune sancţiunea contopită în limitele sancţiunii maxime pentru diferitele infracţiuni până la suma acestora, fără a depăşi 810 zile amendă, doi ani de restricţionare a libertăţii sau a 20 de ani de privare de libertate; privarea de libertate este dispusă în luni şi ani.

§ 1a.133) În cazul în care suma pedepselor de privare de libertate este de 25 de ani sau mai mult, şi cel puţin una dintre pedepsele care vor fi contopite este de cel puţin 10 ani, instanţa poate dispune o pedeapsă totală de 25 de ani de privare de libertate.

§ 2. Dispunând o sancţiune contopită cu amendă, instanţa va redefini valoarea zilei amendă, urmând indicaţiile prevăzute la art. 33 § 3; valoarea zilei amendă nu poate, totuşi, să depăşească cea mai mare valoare stabilită anterior.

§ 2a.134) În cazul în care cel puţin una din amenzi este stabilită ca sumă, pedeapsa prin contopirea amenzilor va fi stabilită ca sumă.

§ 2b.135) În cazul în care cel puţin una dintre amenzile care fac obiectul contopirii a fost dispusă pe baza dispoziţiei care prevede o limită superioară a sancţiunii legale a acestei sancţiuni alta decât valoarea determinată la art. 33 § 1, instanţa va aplica o sancţiune cu amendă contopită în intervalul dintre cea mai mare sancţiune impusă pentru acest tip de infracţiuni şi suma acestora, dar fără a depăşi 4.500 de zile amendă sau cea mai mare amendă în cazul în care aceasta depăşeşte 4.500 de zile amendă.

§ 3.136) Dispunând o pedeapsă contopită de restricţionare a libertăţii, instanţa redefineşte obligaţiile sau cuantumul deducerii prevăzute la art. 34 § 1a, şi poate, de asemenea, să impună făptuitorului îndatoririle enumerate la art. 72 § 1 pct. 2-7a, precum şi prestaţiile în numerar prevăzute la art. 39 pct. 7.

§ 4.137) Normele privind cuantumul total al sancţiunilor prevăzute la § 1-3 se aplică în mod corespunzător dacă cel puţin una dintre sancţiunile care urmează să fie contopite constituie o sancţiune deja contopită.

Art. 87.138)

§ 1. În caz de condamnare pentru infracţiuni concurente la închisoare şi limitarea libertăţii instanţa dispune o pedeapsă contopită de privare de libertate, admiţând că o lună de restricţionare a libertăţii este egală cu 15 zile de privare de libertate.

§ 2. Dacă pentru infracţiuni concurente a fost dispusă pedeapsa cu privarea de libertate şi pedeapsa cu restrângerea libertăţii, dacă pedeapsa contopită de privare de libertate depăşeşte şase luni, iar pedeapsa contopită de restricţionare a libertăţii – 2 ani, instanţa poate dispune executarea acestei sancţiuni contopite în acelaşi timp, dacă scopurile pedepsei vor fi îndeplinite în acest mod.

Art. 88.

În cazul în care pedeapsa cea mai severă aplicată pentru una dintre infracţiunile concurente este de 25 de ani de privare de libertate sau privare de libertate pe viaţă, această pedeapsă va fi dispusă ca pedeapsă contopită; în cazul concurenţei a două sau mai multe pedepse cu privare de libertate de 25 de ani, instanţa poate dispune ca pedeapsă contopită privarea de libertate pe viaţă.

Art. 89.

§ 1.139) În caz de condamnare pentru infracţiuni concurente la pedepse cu privare de libertate, cu suspendarea condiţionată a executării şi fără suspendarea condiţionată a executării, instanţa poate suspenda condiţionat pedeapsa pentru un total maxim care să nu depăşească un an, în cazul în care infractorul în timpul comiterii fiecăreia dintre aceste infracţiuni nu a fost condamnat la pedeapsa cu privarea de libertate şi acest lucru este suficient pentru a atinge scopurile pedepsei, în special pentru a preveni recidiva.

§ 1a.140) În caz de condamnare pentru infracţiuni concurente cu privare de libertate, a căror executare a fost suspendată condiţionat, instanţa poate pronunţa pedeapsa contopită de privare de libertate fără suspendarea condiţionată a executării acesteia.

§ 1b.141) Instanţa aplică pedeapsa contopită de privare de libertate fără suspendarea condiţionată a executării sale, considerând că o lună de privare de libertate cu suspendare condiţionată a executării este egală cu 15 zile de privare de libertate fără suspendarea condiţionată a executării.

§ 2. (abrogat)142)

§ 3. (abrogat)141

Art. 89a.143)

§ 1. Dacă cel puţin una dintre sancţiunile care urmează să fie contopite este o pedeapsă cu privarea de libertate cu suspendarea condiţionată a executării, pronunţată potrivit art. 60 § 5, instanţa poate dispune suspendarea în mod condiţionat a executării pedepsei contopite care nu depăşeşte pedeapsa cu privare de libertate aplicată potrivit acestei dispoziţii.

§ 2. Aplicând o pedeapsă contopită de privare de libertate cu suspendarea condiţionată a executării, instanţa poate aplica pedeapsa amenzii prevăzută la art. 71 § 1, chiar dacă nu a fost stabilită pedeapsa amenzii pentru celelalte infracţiuni concurente.

§ 3. În cazul de concurs al hotărârilor judecătoreşti cu privire la perioadele de probă, instanţa va stabili din nou perioada de probă şi obligaţiile aferente. În cazul concursului hotărârilor judecătoreşti cu privire la pedepsele prevăzute la § 1, perioada de probă poate fi de până la 10 ani.

Art. 90.

§ 1.144) Se vor aplica măsuri penale, confiscări, măsuri compensatorii, măsuri de siguranţă şi de supraveghere, chiar dacă acestea au fost dispuse doar pentru una dintre infracţiunile concurente.

§ 2.145) În cazul unei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus privarea de drepturi civile, interzicerea sau obligaţia de acest fel, instanţa va aplica în mod corespunzător prevederile referitoare la contopirea pedepsei.

Art. 91.

§ 1.146) În cazul în care făptuitorul săvârşeşte, la intervale scurte de timp, în acelaşi mod, două sau mai multe infracţiuni înainte de pronunţarea primei sentinţe, chiar dacă aceasta nu e definitivă, pentru oricare dintre aceste infracţiuni, tribunalul stabileşte o pedeapsă până la limita superioară a pedepsei prevăzute de lege pentru fiecare dintre aceste infracţiuni, majorată cu încă jumătate.

§ 2. În cazul în care făptuitorul comite în condiţiile prevăzute la art. 85 două sau mai multe infracţiuni continuate prevăzute în § 1 sau o infracţiune continuată şi o altă infracţiune, instanţa stabileşte pedeapsa contopită aplicând corespunzător prevederile acestui capitol.

§ 3.147) În cazul în care făptuitorul a fost condamnat prin două sau mai multe sentinţe pentru infracţiuni încadrate ca infracţiune continuată la § 1, pedeapsa contopită nu poate depăşi limita superioară a sancţiunii prevăzute prin lege pentru fiecare dintre aceste infracţiuni, majorată cu încă jumătate.

Art. 92. (abrogat)148)

Art. 92a. (abrogat)149)

Capitolul X

Măsuri de siguranţă

Art. 93. (abrogat)147

Art. 93a.150)

§ 1. Măsurile de siguranţă sunt:

1) controlul electronic al locului unde se află persoana;

2) terapia;

3) terapia pentru dependenţă;

4) internarea într-o instituţie psihiatrică.

§ 2. Atunci când prevede legea, dispoziţiile şi interdicţiile prevăzute în art. 39 pct. 2-3 pot fi dispuse ca măsuri de siguranţă.

Art. 93b.149

§ 1. Instanţa poate dispune o măsură de siguranţă dacă este necesar pentru a preveni comiterea unei noi infracţiuni de către făptuitor, dacă alte mijloace legale prevăzute în prezentul cod sau dispuse potrivit altor legi nu sunt suficiente. Măsura de siguranţă prevăzută la art. 93a § 1 pct. 4, poate fi dispusă numai pentru a împiedica făptuitorul să comită o faptă interzisă cu daune sociale semnificative.

§ 2. Instanţa revocă măsura de siguranţă atunci când nu mai este necesară utilizarea acesteia.

§ 3. Măsura de siguranţă şi modul de executare a acesteia ar trebui să fie adecvate gradului de daună socială a infracţiunii pe care făptuitorul o poate comite şi probabilităţii săvârşirii acesteia luând în considerare, de asemenea, nevoile şi progresele în terapie sau terapia pentru dependenţă. Instanţa poate modifica măsura de siguranţă dispusă faţă de făptuitor sau modul de executare a acesteia, dacă măsura dispusă anterior a devenit inadecvată sau implementarea acesteia este imposibilă.

§ 4. Faţă de acelaşi făptuitor pot fi aplicate mai multe măsuri de siguranţă; se vor aplica prevederile § 1 şi 3 ţinând seama de toate măsurile de siguranţă dispuse.

§ 5. Instanţa dispune internarea într-o instituţie psihiatrică numai atunci când prevede legea.

Art. 93c.149 Se pot dispune măsuri de siguranţă împotriva făptuitorului:

1) faţă de care s-a dispus încetarea procesului penal pentru o faptă interzisă, săvârşită în starea de iresponsabilitate prevăzută la art. 31 § 1;

2) în cazul condamnării pentru o infracţiune comisă într-o stare de responsabilitate limitată, prevăzută la art. 31;

3) în cazul condamnării pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 148, art. 156, art. 197, art. 198, art. 199 § 2 sau art. 200 § 1, comisă în legătură cu tulburări ale preferinţelor sexuale;

4) în cazul condamnării cu privarea de libertate fără suspendarea condiţionată a executării pentru o infracţiune comisă cu intenţie dintre cele prevăzute în Capitolul XIX, XXIII, XXV sau XXVI, comise ca urmare a unor tulburări de personalitate cu caracter sau de intensitate care indică cel puţin o probabilitate mare de comitere a unei infracţiuni cu violenţă sau cu ameninţarea cu violenţă;

5) în cazul condamnării pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu dependenţa de alcool, de substanţe psihotrope sau similare.

Art. 93d.149

§ 1. Durata aplicării măsurii de siguranţă nu se stabileşte în avans.

§ 2. La eliminarea măsurii de siguranţă sub formă de internare într-o instituţie psihiatrică, instanţa poate decide asupra uneia sau mai multor măsuri de siguranţă prevăzute la art. 93 a § 1 pct. 1-3.

§ 3. Instanţa stabileşte necesitatea şi posibilitatea aplicării măsurii de siguranţă, dar nu mai devreme de şase luni anterior liberării condiţionate anticipate sau executării pedepsei de privare de libertate.

§ 4. Dacă făptuitorul este pedepsit cu privarea de libertate, măsurile de siguranţă prevăzute la art. 93a § 1 pct. 1-3 pot fi dispuse şi până la efectuarea acestei sancţiuni, dar nu mai devreme de şase luni anterior liberării condiţionate anticipate sau executării pedepsei de privare de libertate.

§ 5. În cazul în care făptuitorul a fost condamnat cu privarea de libertate fără suspendarea condiţionată a pedepsei, cu privarea de libertate de 25 de ani sau cu privarea de libertate pe viaţă, măsura de siguranţă se aplică după executarea pedepsei sau după liberarea condiţionată, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.

§ 6. În cazul în care comportamentul făptuitorului, după ridicarea măsurii de siguranţă indică faptul că există necesitatea unor măsuri de siguranţă, instanţa poate dispune din nou aceeaşi măsură de siguranţă sau măsurile prevăzute la. 93a § 1 pct. 1-3, în cel mult 3 ani de la abrogarea măsurii de siguranţă.

Art. 93e.149

Făptuitorul faţă de care a fost dispusă măsura controlului electronic al locului de şedere este obligat să se supună controlului neîntrerupt al locului său de şedere cu utilizarea dispozitivelor tehnice, inclusiv prin purtarea emiţătorului.

Art. 93f.149

§ 1. Făptuitorul faţă de care a fost dispusă o terapie este obligat să se prezinte la instituţia medicală desemnată de instanţă în termenele stabilite de psihiatru, sexolog sau terapeut şi să se supună terapiei farmacologice menite să slăbească apetitul sexual, psihoterapiei sau psihoeducaţiei în vederea îmbunătăţirii funcţionării sale în societate.

§ 2. Făptuitorul faţă de care a fost dispusă o terapie a dependenţei este obligat să se prezinte la instituţia medicală desemnată de instanţă în termenele stabilite de medic şi să se supună tratamentului împotriva dependenţei de alcool, de mijloace psihotrope sau de alte substanţe cu efecte similare.

Art. 93g.149

§ 1. Instanţa dispune internarea făptuitorului prevăzut la art. 93c pct. 1 într-o instituţie psihiatrică dacă există o mare probabilitate ca acesta să comită din nou un act interzis de nocivitate socială semnificativă din cauza bolii mintale sau a handicapului mintal.

§ 2. Condamnând făptuitorul prevăzut la art. 93c pct. 2 la pedeapsa privării de libertate fără suspendarea condiţionată a pedepsei, la privarea de libertate de 25 de ani sau la privarea de libertate pe viaţă, instanţa dispune internarea într-o instituţie psihiatrică adecvată, dacă există o mare probabilitate ca acesta să comită un act interzis de nocivitate socială semnificativă din cauza bolii mintale sau a handicapului mintal.

§ 3. Condamnând făptuitorul prevăzut la art. 93c pct. 3 la pedeapsa privării de libertate fără suspendarea condiţionată a pedepsei, la privarea de libertate de 25 de ani sau la privarea de libertate pe viaţă, instanţa dispune internarea într-o instituţie psihiatrică adecvată, dacă există o mare probabilitate ca acesta să comită o crimă împotriva vieţii, sănătăţii sau libertăţii sexuale ca urmare a tulburării preferinţelor sexuale.

Art. 94. (abrogat)151)

Art. 95. (abrogat)150

Art. 95a. (abrogat)152)

Art. 96. (abrogat)150

Art. 97. (abrogat)150

Art. 98. (abrogat)150

Art. 99.153)

§ 1. Dacă făptuitorul a săvârşit un act interzis în starea de iresponsabilitate prevăzută în art. 31 § 1, instanţa poate să aplice ca măsuri de siguranţă interdicţiile prevăzute la art. 39 pct. 2-3.

§ 2. Interdicţiile prevăzute la art. art. 39 pct. 2-3 sunt dispuse fără a preciza durata aplicării; instanţa le revocă atunci când motivele pronunţării hotărârii nu mai există.

Art. 100. (abrogat)154)

Capitolul XI

Prescripţia

Art. 101.

§ 1. Nu se poate aplica o pedeapsă pentru o infracţiune dacă de la comiterea acesteia au trecut:

1) 30 de ani – dacă fapta este o crimă;

2) 20 de ani – dacă fapta este o altă infracţiune;

2a)155) 15 ani – dacă fapta constituie o infracţiune pedepsită cu privare de libertate de peste 5 ani;

3) 10 ani – dacă fapta constituie o infracţiune pedepsită cu privare de libertate de peste 3 ani;

4)156) 5 ani – dacă este vorba despre alte infracţiuni.

5) (abrogat)157)

§ 2. Termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru săvârşirea unei infracţiuni la care urmărirea penală a fost solicitată de partea vătămată se împlineşte într-un an de la data la care partea vătămată a aflat cine este autorul infracţiunii, dar nu mai târziu de trei ani de la momentul comiterii ei.

§ 3. În cazurile prevăzute la § 1 sau 2, în cazul în care infracţiunea depinde de apariţia unui efect prevăzută în lege, termenul de prescripţie curge de la momentul producerii efectului respectiv.

§ 4.158) În cazul:

1) infracţiunii împotriva vieţii şi a sănătăţii, săvârşite împotriva unui minor, sancţionate cu o pedeapsă a cărei limită superioară depăşeşte 5 ani de privare de libertate,

2) infracţiunilor prevăzute în Capitolul XXV, săvârşite împotriva unui minor sau în cazul în care conţinutul pornografic include participarea unui minor,

– termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii nu se poate împlini înainte ca acesta să împlinească vârsta de 30 de ani.

Art. 102.159)

Dacă în perioada menţionată la art. 101, au fost instituite proceduri, termenul de prescripţie pentru infracţiunile prevăzute la art. 101 § 1 se împlineşte după 10 ani, iar în celelalte cazuri – după 5 ani de la încetarea acestei perioade.

Art. 103.

§ 1. Pedeapsa nu poate fi aplicată dacă de la data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă au trecut:

1) 30 de ani – în cazul unei condamnări la o pedeapsă cu privare de libertate de 5 ani sau mai mult;

2) 15 ani – în cazul unei condamnări la o pedeapsă cu privare de libertate care nu depăşeşte 5 ani;

3) 10 ani – în cazul unei condamnări la o altă pedeapsă.

§ 2.160) Dispoziţiile § 1 pct. 3 se aplică în mod corespunzător mijloacelor punitive, măsurilor compensatorii şi confiscării.

Art. 104.

§ 1. Termenul de prescripţie nu se împlineşte dacă prevederile legii nu permit iniţierea sau continuarea procedurilor penale; cu toate acestea, acest lucru nu se aplică în cazul lipsei unei reclamaţii sau a unei acuzaţii formulate de partea civilă.

§ 2. (abrogat)161)

Art. 105.

§ 1. Prevederile art. 101-103 nu se aplică infracţiunilor împotriva păcii, umanităţii şi crimelor de război.

§ 2. Prevederile art. 101-103 nu se aplică infracţiunilor săvârşite cu intenţie: crimă, vătămare corporală gravă, afectare gravă a sănătăţii sau privare de libertate cu torturi deosebite comisă de un funcţionar public în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor oficiale.

Capitolul XII

Ştergerea condamnării

Art. 106.

De la momentul ştergerii condamnării, aceasta se consideră inexistentă; condamnarea este eliminată din cazierul judiciar.

Art. 106a.162)

Nu se şterge o condamnare la privarea de libertate fără suspendare condiţionată a executării pentru o infracţiune împotriva libertăţii şi moralităţii sexuale, în cazul în care partea vătămată a avut sub 15 ani.

Art. 107.

§ 1. În cazul condamnării la pedeapsa prevăzută la art. 32 pct. 3 sau la o pedeapsă de 25 ani de privare de libertate, ştergerea are loc prin efectul legii după trecerea a 10 ani de la executarea pedepsei sau de la graţierea acesteia sau de la prescrierea executării pedepsei.

§ 2. Instanţa poate dispune, la solicitarea condamnatului, ştergerea condamnării după 5 ani, dacă persoana condamnată a respectat în acea perioadă ordinea juridică, iar pedeapsa cu privarea de libertate nu a depăşit 3 ani.

§3. În cazul unei pedepse cu privarea de libertate pe viaţă, ştergerea condamnării se produce prin efectul legii în termen de 10 ani de la data la care se consideră că pedeapsa a fost executată, graţiată sau prescrisă.

§ 4.163) În cazul unei pedepse cu restricţionarea libertăţii ştergerea condamnării are loc prin efectul legii în termen de 3 ani de la data la care se consideră că pedeapsa a fost executată, graţiată sau prescrisă.

§ 4a.164) În cazul condamnării la pedeapsa amenzii, ştergerea condamnării are loc prin efectul legii în termen de 1 an de la data la care se consideră că pedeapsa a fost executată, graţiată sau prescrisă.

§ 5. În cazul neaplicării niciunei sancţiuni, ştergerea condamnării are loc prin efectul legii în termen de 1 an de la data la care sentinţa rămâne definitivă.

§ 6.165) Dacă s-a dispus o măsură penală, o confiscare sau o măsură compensatorie, ştergerea condamnării nu poate avea loc înainte executarea, graţierea sau prescrierea executării acesteia. Ştergerea condamnării nu poate avea loc nici înainte de executarea măsurii asiguratorii.

Art. 107a. (abrogat)166)

Art. 108.

Dacă făptuitorul a fost condamnat pentru două sau mai multe infracţiuni neconcurente, precum şi dacă făptuitorul, după începerea, dar înainte de expirarea termenului necesar pentru ştergerea condamnării, comite o nouă infracţiune este permisă numai ştergerea simultană a tuturor condamnărilor.

Capitolul XIII

Răspunderea pentru infracţiunile comise în străinătate

Art. 109.

Legea penală poloneză se aplică cetăţeanului polonez care a comis o infracţiune în străinătate.

Art. 110. 167)

§ 1. Legea penală poloneză se aplică cetăţeanului străin care a săvârşit un act interzis în străinătate împotriva intereselor Republicii Polone, unui cetăţean polonez, unei persoane juridice poloneze sau a unei unităţi organizaţionale poloneze fără personalitate juridică şi unui cetăţean străin care a săvârşit o infracţiune de terorism în străinătate.

§ 2. Legea penală poloneză se aplică în cazul în care un străin săvârşeşte în străinătate un act interzis, altul decât cel prevăzut în § 1, dacă fapta este interzisă de o lege penală poloneză şi se pedepseşte cu mai mult de doi ani de închisoare iar făptuitorul se află pe teritoriul Republicii Polonia şi nu a fost hotărâtă extrădarea sa.

Art. 111.

§ 1.Condiţia răspunderii pentru o faptă comisă în străinătate este recunoaşterea acestei fapte ca infracţiune şi de legea în vigoare la locul unde a fost comisă.

§ 2. Dacă există diferenţe între legea poloneză şi legea în vigoare în locul în care a fost comisă fapta, aplicând legea poloneză, instanţa poate lua în considerare aceste diferenţe în favoarea făptuitorului.

§ 3. Condiţia prevăzută la § 1 nu se aplică unui funcţionar public polonez care, în timp ce se află în străinătate, a comis o infracţiune în legătură cu îndeplinirea funcţiilor sale şi nici unei persoane care a comis o infracţiune într-un loc care nu este supus nici unei legislaţii naţionale.

Art. 112.168)

Indiferent de reglementările în vigoare în locul în care a fost comisă infracţiunea, legea penală poloneză se aplică unui cetăţean polonez şi unui cetăţean străin în cazul în care comite:

1) o infracţiune împotriva securităţii interne sau externe a Republicii Polonia;

1a) (ieşit din vigoare)169)

2)170) o infracţiune împotriva reprezentanţilor sau funcţionarilor publici polonezi sau o infracţiune de obţinere a unei atestări în fals de la un funcţionar public polonez sau de la o altă persoană autorizată prin legea poloneză pentru a emite un document;

3) o infracţiune împotriva intereselor economice poloneze semnificative;

4)171) o infracţiune de mărturie mincinoasă, depunerea unei declaraţii, opinii sau traduceri false, folosirea unui document care atestă identitatea aparţinând unei alte persoane, certificarea în faţa unei instituţii poloneze a unui neadevăr sau fals,

5) o infracţiune în urma căreia a fost obţinut, chiar şi indirect, un câştig patrimonial pe teritoriul Republicii Polone.

Art. 113.172)

Indiferent de reglementările în vigoare la locul infracţiunii, legea penală poloneză se aplică unui cetăţean polonez şi unui străin pentru care nu a fost dispusă extrădarea dacă săvârşeşte o infracţiune în străinătate, în situaţia în care Republica Polonia este obligată să înceapă urmărirea penală în baza unui acord internaţional sau a Statutului Curţii Penale Internaţionale, întocmit la Roma la 17 iulie 1998 (M.Of. din 2003 poz. 708).

Art. 114.

§ 1.173) Hotărârea pronunţată în străinătate nu constituie un obstacol în calea iniţierii sau a desfăşurării procedurilor penale pentru aceeaşi infracţiune în faţa unei instanţe din Polonia.

§ 2. Instanţa socoteşte în contul pedepsei stabilite perioada de privare de libertate efectivă efectuată în străinătate şi pedeapsa executată acolo, luând în calcul diferenţele între aceste sancţiuni.

§ 3.174) Prevederile § 1 nu se aplică:

1) dacă condamnarea pronunţată în străinătate a fost preluată pentru executare pe teritoriul Republicii Polone, precum şi atunci când pedeapsa din străinătate este aplicată pentru infracţiunea în legătură cu care s-a desfăşurat urmărirea penală sau extrădarea făptuitorului de pe teritoriul Republicii Polonia;

2) hotărârilor tribunalelor penale internaţionale care acţionează potrivit legislaţiei internaţionale aplicabile în Republica Polonia;

3)175) hotărârilor judecătoreşti definitive de încheiere a procedurii penale ale instanţelor sau altor organe ale unui stat străin, dacă aceasta rezultă dintr-un acord internaţional aplicabil în Republica Polonia.

§ 4. În cazul în care a fost preluat un cetăţean polonez, condamnat definitiv de o instanţă dintr-un stat străin pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pe teritoriul Republicii Polonia, instanţa stabileşte încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa sau altă măsură prevăzută de legea penală poloneză; baza de stabilire a pedepsei sau a măsurii supuse executării este hotărârea pronunţată de instanţa străină, pedeapsa pentru o astfel de faptă prevăzută de legislaţia poloneză, perioada de privare efectivă de libertate în străinătate şi pedeapsa executată acolo, luând în considerare diferenţele în favoarea condamnatului.

Art. 114a.176)

§ 1. Se consideră condamnare şi o sentinţă definitivă pronunţată pentru infracţiunea săvârşită de o instanţă competentă în materie penală dintr-un stat membru al Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care, potrivit legii penale poloneze, infracţiunea nu constituie o infracţiune, autorul nu este pedepsit sau a fost pronunţată o pedeapsă nerecunoscută prin lege.

§ 2. În cazul condamnării de către instanţa menţionată la § 1, în materie de:

1) aplicarea noii legi penale, care a intrat în vigoare după dispunerea condamnării,

2) ştergerea condamnării,

– se aplică legea în vigoare la locul condamnării. Prevederile art. 108 nu se aplică.

§ 3. Dispoziţiile § 1 nu se aplică în cazul în care informaţiile obţinute din cazierul judiciar sau de la instanţa unui stat membru al Uniunii Europene nu sunt suficiente pentru a stabili pedeapsa sau dacă sancţiunea este graţiată în ţara în care a avut loc condamnarea.

Capitolul XIV

Explicarea termenilor din lege

Art. 115.

§ 1. Faptă interzisă reprezintă conduita care are trăsăturile specificate în Legea penală.

§ 2. La evaluarea prejudiciului social al unei fapte, instanţa ia în considerare tipul şi natura bunului prejudiciat, mărimea prejudiciului cauzat sau potenţial, modul şi circumstanţele comiterii faptei, ponderea îndatoririlor încălcate de făptuitor, intenţia, motivaţia făptuitorului, tipul de reguli de prudenţă încălcate şi gradul de încălcare a acestora.

§ 3. Infracţiunile similare sunt infracţiuni aparţinând aceluiaşi tip; infracţiunile care implică folosirea violenţei sau ameninţarea cu utilizarea acesteia sau infracţiunile comise în scopul câştigului financiar sunt considerate infracţiuni similare.

§ 4.177) Un beneficiu patrimonial sau personal reprezintă atât un avantaj pentru sine, cât şi pentru o altă persoană.

§ 5.178) Un bun de valoare considerabilă reprezintă un bun a cărui valoare, la momentul comiterii unei fapte interzise depăşeşte 200.000 zloţi.

§ 6.177 Un bun de valoare mare reprezintă un bun a cărui valoare, la momentul comiterii unei fapte interzise depăşeşte 1.000.000 zloţi.

§ 7. Dispoziţiile § 5 şi 6 se aplică termenilor „daune semnificative” şi „daune de mărime mare”.

§ 8. (abrogat)179)

§ 9. Se consideră bun mobil sau un obiect moneda poloneză sau străină ori alte mijloace de plată, un document care conferă dreptul de a primi o sumă de bani sau obligaţia de plată a capitalului, a dobânzii, participarea la profit ori participarea într-o societate comercială.

§ 10. Un delincvent juvenil este infractorul care la momentul comiterii faptei nu a împlinit 21 de ani, iar la momentul pronunţării în primă instanţă nu a împlinit 24 de ani.

§11. Persoana apropiată este soţul, ascendentul, descendentul, fratele, ruda prin căsătorie în aceeaşi linie sau grad, persoana adoptată şi soţul acesteia, precum şi persoana în coabitare.

§ 12. Ameninţarea ilegală este atât ameninţarea la care se face referire în art. 190, cât şi ameninţarea de a iniţia o procedură penală sau de a transmite mesaje denigratoare despre persoana ameninţată sau persoanele cele mai apropiate; nu se consideră ameninţare informarea despre iniţierea unei proceduri penale, dacă aceasta urmăreşte doar ocrotirea dreptului afectat prin infracţiune.

§13. Este funcţionar public:

1) Preşedintele Republicii Polone;

2) deputatul, senatorul, consilierul;

2a)180) deputatul în Parlamentul European;

3)181) judecătorul, juratul, procurorul, ofiţerul autorităţii de anchetă financiară sau autorităţii superioare de anchetă financiară, notarul, executorul judecătoresc, ofiţerul de probaţiune, curatorul judiciar, judecătorul sindic, supraveghetorul judecătoresc şi managerul, persoana care judecă în organele disciplinare care funcţionează în temeiul Legii;

4) persoana care este angajat al administraţiei publice, al altei autorităţi de stat sau al administraţiei publice locale, cu excepţia cazului în care desfăşoară numai activităţi de servicii, precum şi orice altă persoană, în măsura în care este autorizată să emită decizii administrative;

5) persoana care este angajat al unei autorităţi de control de stat sau al unei autorităţi de control local, cu excepţia cazului în care acesta desfăşoară numai activităţi de servicii;

6) persoana care deţine o funcţie de conducere în altă instituţie de stat;

7) funcţionarul organismului desemnat să protejeze siguranţa publică sau funcţionarul Serviciului Penitenciar;

8) persoana care efectuează un serviciu militar activ;

9)182) angajatul unui tribunal penal internaţional, cu excepţia cazului în care acesta desfăşoară numai activităţi de servicii.

§ 14.183) Este considerat document orice obiect sau alt suport de informaţie înregistrat care este asociat anumitor drepturi sau care, datorită conţinutului reprezintă dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unei împrejurări cu semnificaţie legală.

§ 15. În sensul prezentului Cod, o navă este, de asemenea, considerată o platformă permanentă situată pe platoul continental.

§ 16. Starea de ebrietate în înţelesul prezentului Cod există atunci când:

1) conţinutul de alcool din sânge depăşeşte 0,5 la mie sau duce la concentraţii care depăşesc această valoare sau

2) conţinutul de alcool în 1 dm3 de aer expirat depăşeşte 0,25 mg sau duce la concentraţii care depăşesc această valoare.

§ 17. Militarul reprezintă persoana care efectuează un serviciu militar activ.

§ 18. Ordinul reprezintă actul specific de comandă a unei acţiuni sau a unei omisiuni, emis în mod oficial către militar de un superior sau de un militar îndreptăţit, superior în grad.

§ 19.184) Persoana care îndeplineşte o funcţie publică este funcţionarul public, membrul unui organism de autoguvernare, persoana angajată într-o unitate organizaţională care dispune de fonduri publice, cu excepţia cazului în care desfăşoară numai activităţi de servicii, şi orice altă persoană ale cărei drepturi şi obligaţii în domeniul activităţii publice sunt prevăzute sau recunoscute prin lege sau prin acorduri internaţionale la care Republica Polonă este parte.

§ 20.185) Constituie infracţiunea de terorism fapta interzisă, pedepsită cu privarea de libertate în limita superioară de cel puţin 5 ani, săvârşită în scopul:

1) intimidării grave a unui număr mare de persoane,

2) obligării unei autorităţi publice a Republicii Polone sau a unui alt stat sau a unui organ al unei organizaţii internaţionale la a realiza ori la a se abţine de la activităţi specifice,

3) provocarea de tulburări grave în sistemul sau în economia Republicii Polone, a unei alte ţări ori a unei organizaţii internaţionale,

precum şi ameninţarea comiterii unui asemenea act.

§ 21.186) Infracţiunea de huliganism este o faptă care constă în atentarea cu intenţie la sănătatea, libertatea, onoarea sau integritatea fizică, la securitatea generală, la funcţionarea instituţiilor statului ori autoguvernării locale, a ordinii publice sau distrugerea deliberată, deteriorarea bunurilor altor persoane, dacă făptuitorul acţionează în public şi fără niciun motiv ori dintr-un motiv trivial, manifestând astfel o ignorare grosolană a ordinii juridice.

§ 22.187) Traficul de persoane înseamnă racolarea, transportul, livrarea, transmiterea, păstrarea sau primirea unei persoane utilizând:

1) violenţa sau ameninţarea ilegală,

2) răpirea,

3) înşelăciunea,

4) inducerea în eroare sau exploatarea erorii sau incapacităţii de a înţelege corect acţiunile întreprinse,

5) abuzul de relaţia de dependenţă, de o situaţie critică sau de starea de neajutorare,

6) acordarea sau primirea de foloase patrimoniale sau personale sau promiterea de astfel de foloase unei persoane care are în grijă sau supraveghează o altă persoană,

– în scopul de a o folosi, chiar şi cu consimţământul acesteia, mai ales în prostituţie, pornografie sau alte forme de exploatare sexuală, în muncă sau servicii cu caracter silnic, în cerşetorie, în sclavie sau alte forme de exploatare care degradează demnitatea umană ori în scopul de a obţine celule, ţesuturi sau organe în moduri care contravin prevederilor legii. Dacă comportamentul făptuitorului se referă la un minor, acesta constituie trafic de persoane, chiar dacă nu au fost folosite metodele sau măsurile enumerate la pct. 1-6.

§ 23.186 Sclavia reprezintă o stare de dependenţă în care o persoană este tratată ca un bun în proprietate.

Capitolul XV

Legătura cu legile speciale

Art. 116.

Prevederile părţii generale a prezentului Cod se aplică şi altor acte care prevăd răspunderea penală, cu excepţia cazului în care aceste acte exclud în mod expres aplicarea lor.

Partea specială

Capitolul XVI

Infracţiuni contra păcii, umanităţii şi crimele de război

Art. 117.

§ 1. Persoana care iniţiază sau duce un război de agresiune este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 12 ani, pedeapsa privării de libertate de 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 2. (abrogat)188)

§ 3.189) Persoana care face apel în mod public la începerea unui război de agresiune sau aprobă în mod public începerea ori ducerea unui astfel de război, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 118.

§ 1. Persoana care, pentru a extermina, în întregime sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial, politic, religios ori grup cu o viziune prevăzută asupra lumii, omoară sau provoacă daune grave sănătăţii unei persoane aparţinând unui astfel de grup, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 12, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 2. Persoana care, în scopul prevăzut la § 1, creează pentru persoanele care aparţin unui astfel de grup condiţii de distrugere biologică a acestuia, foloseşte măsuri pentru a opri naşterea în cadrul grupului sau îi privează cu forţa pe părinţi de copiii lor, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 ani sau cu pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani.

§ 3. (abrogat)190)

Art. 118a.191)

§ 1. Persoana care, participând la un atentat de masă sau la cel puţin un atentat împotriva unui grup de persoane urmărind aplicarea politicii statului sau organizaţiei:

1) comite o crimă,

2) provoacă daune grave sănătăţii unei persoane,

3) creează pentru persoanele aparţinând unui grup de populaţie condiţii de viaţă care ameninţă existenţa lor biologică, în special prin privarea de acces la hrană sau îngrijire medicală, astfel încât acestea să fie distruse,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 12 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 2. Persoana care, participând la un atentat de masă sau la cel puţin un atentat împotriva unui grup de persoane urmărind aplicarea politicii statului sau organizaţiei:

1) determină luarea sau menţinerea în sclavie a unei persoane,

2) lipseşte o persoană de libertate pentru o perioadă mai mare de 7 zile sau o supune unui chin deosebit,

3) foloseşte tortura sau supune persoana la tratament crud sau inuman,

4) comite un viol sau, folosind violenţa, ameninţarea ilegală sau înşelăciunea, încalcă libertatea sexuală a persoanei,

5) folosind violenţa sau ameninţări ilegale determină o femeie să rămână gravidă pentru a influenţa compoziţia etnică a grupului de populaţie sau pentru a comite alte încălcări grave ale dreptului internaţional,

6) privează o persoană de libertate şi refuză să furnizeze informaţii despre persoană sau locul unde se află sau furnizează informaţii false despre acea persoană sau locul unde se află aceasta, cu intenţia de a priva persoana respectivă de protecţie juridică pe o perioadă mai lungă,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 ani sau cu pedeapsa privării de libertate de 25 de ani.

§ 3. Persoana care, participând la un atentat de masă sau la cel puţin un atentat împotriva unui grup de persoane urmărind aplicarea politicii statului sau organizaţiei:

1) încălcând dreptul internaţional obligă persoanele să îşi schimbe locul de şedere legal,

2) comite fapte de persecuţie a unui grup de persoane din motive considerate inacceptabile conform dreptului internaţional, în special politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase sau legate de ateism, de credinţă sau de sex, care duc la privarea de drepturile fundamentale,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

Art. 119.

§ 1. Persoana care foloseşte violenţa sau de ameninţarea faţă de un grup de persoane sau un individ din cauza apartenenţei naţionale, etnice, rasiale, politice, religioase sau legate de ateism este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. (abrogat)192)

Art. 120.

Persoana care aplică mijloace de exterminare în masă interzise de legislaţia internaţională este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 10 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

Art. 121.

§ 1. Persoana care, în pofida interdicţiilor de drept internaţional sau a prevederilor legii, produce, colectează, achiziţionează, dispune, depozitează, transportă sau trimite mijloace de exterminare în masă sau mijloace de luptă sau desfăşoară activităţi de cercetare care vizează producerea sau utilizarea unor astfel de mijloace, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Cu aceeaşi pedeapsă este sancţionată persoana care comite fapta prevăzută la § 1.

Art. 122.

§ 1.193) Persoana care în timpul unor operaţiuni militare atacă o localitate sau un obiect care nu este apărat, o zonă sanitară, demilitarizată sau neutralizată sau foloseşte o altă metodă de luptă interzisă de dreptul internaţional, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe 25 de ani.

§ 2. Cu aceeaşi pedeapsă este sancţionată persoana care în timpul operaţiunilor militare foloseşte un mijloc de război interzis de dreptul internaţional.

Art. 123.

§ 1. Persoana care, încălcând legislaţia internaţională, comite crime faţă de:

1) persoane care au depus armele sau care, nedispunând de arme, s-au predat,

2) răniţi, bolnavi, naufragiaţi, personal medical sau clerici,

3) prizonieri de război,

4) populaţia civilă a zonei ocupate, cucerite sau în care se desfăşoară activităţi armate sau alte persoane care dispun de protecţie militară în timpul operaţiunilor internaţionale,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 12 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 2. Persoana care, încălcând legislaţia internaţională, provoacă persoanelor enumerate la § 1 daune grave asupra sănătăţii, le supune torturii, tratamentului crud sau inuman, efectuează, chiar şi cu consimţământul lor, experimente cognitive, le utilizează ca scuturi umane pentru o anumită zonă sau obiectiv faţă de operaţiuni militare ori faţă de propriile lor unităţi sau le reţine ca ostatici, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 sau cu pedeapsa privării de libertate pe 25 de ani.

Art. 124.194)

§ 1. Persoana care, încălcând legislaţia internaţională, obligă persoanele enumerate în art. 123 § 1 să servească în forţele armate ale inamicului sau să participe la operaţii armate îndreptate împotriva ţării sale, aplică pedeapsă corporală, obligă aceste persoane la raporturi sexuale prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune, le supune la alte acte sexuale sau la exercitarea unor astfel de activităţi, atentează la demnitatea personală, în special prin tratament degradant şi umilitor, privează de libertate, privează de o judecată independentă şi imparţială sau restrânge dreptul acestor persoane de a se apăra în cadrul procedurilor penale, consideră drepturile sau pretenţiile cetăţenilor părţii în litigiu ca fiind prescrise, suspendate sau inadmisibile în faţa instanţei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică oricăror persoane care, cu încălcarea dreptului internaţional, întârzie repatrierea prizonierilor de război sau a civililor, transferă, strămută sau deportează civili, recrutează sau utilizează ca personalul militar persoane sub vârsta de 18 ani sau utilizează efectiv astfel de persoane în operaţiuni armate.

Art. 125.193

§ 1. Persoana care, cu încălcarea legilor internaţionale, ia sau primeşte un bun sau un bun cultural aflat pe teritoriile ocupate sau unde se desfăşoară activităţi armate, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă fapta se referă la bunuri de valoare semnificativă sau un bun de importanţă deosebită pentru cultură, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

Art. 126.

§ 1. Persoana care în timpul operaţiunilor militare, utilizează semnul Crucii Roşii sau Semilunii Roşii contrar prevederilor dreptului internaţional este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică oricăror persoane care, în timpul operaţiunilor militare, utilizează neconform cu dreptul internaţional un semn pentru protecţia patrimoniului sau steagul de stat sau emblema militară a unui stat inamic, a unui stat neutru sau a unei organizaţii sau comisii internaţionale.

Art. 126a.195)

Persoana care instigă în mod public la comiterea uneia dintre faptele prevăzute art. 118, 118a, 119 § 1, art. 120-125 sau laudă în mod public faptele prevăzute în aceste prevederi este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 126b.194

§ 1. Persoana care nu îşi îndeplineşte obligaţiile de control în mod adecvat, permiţând comiterea faptei prevăzute de art. 117 § 3, art. 118, 118a, 119 § 1, art. 120-126a de către o persoană care este sub puterea sau controlul său real, este sancţionată cu pedeapsa stabilită în aceste prevederi.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 126c.196)

§ 1. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 117, art. 118 sau art. 120, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 2. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 118a § 1 sau § 2, art. 122 sau art. 123, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 124 § 1 sau art. 125, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Capitolul XVII

Infracţiuni contra Republicii Polone

Art. 127.

§ 1. Persoana care, cu scopul de a priva de independenţă, de a răpi o parte din teritoriu sau de a schimba prin forţă sistemului constituţional al Republicii Polonei, se angajează, în înţelegere cu alte persoane, în activităţi îndreptate direct spre realizarea acestui scop, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 10 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 2. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

Art. 128.

§ 1. Persoana care, pentru a îndepărta prin violenţă organul constituţional al Republicii Polone, întreprinde activităţi care urmăresc direct realizarea acestui obiectiv, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 2. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii specificate în § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3. Persoana care prin forţă sau ameninţare influenţează activităţile oficiale ale organului constituţional al Republicii Polone este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 129.

Persoana care, fiind autorizată să acţioneze în numele Republicii Polone în relaţiile cu guvernul unui stat străin sau cu o organizaţie străină, acţionează în detrimentul Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 130.

§ 1. Persoana care participă la activităţile unui sistem de informaţii extern împotriva Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Persoana care participă la activităţile unui sistem de informaţii extern sau activând pentru acesta, divulgă către acel sistem informaţii care pot provoca daune Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 3.197) Persoana care, pentru a furniza unui serviciu de informaţii străin informaţiile prevăzute în § 2, colectează sau stochează informaţii, accesează sistemul IT pentru a le obţine sau îşi declară disponibilitatea de a acţiona pentru sistemul de informaţii străin împotriva Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 4. Persoana care organizează sau conduce activitatea unui serviciu de informaţii străin este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe 25 de ani.

Art. 131.

§ 1. Nu este sancţionată pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 127 § 1, art. 128 § 1 sau art. 130 § 1 sau 2, persoana care a renunţat de bunăvoie la aceste activităţi şi a dezvăluit organismului de urmărire toate circumstanţele relevante ale faptei comise; prevederea art. 17 § 2 se aplică corespunzător.

§ 2. Nu este sancţionată pentru infracţiunea prevăzută de art. 128 § 2, art. 129 sau de art. 130 § 3, persoana care a renunţat de bunăvoie la aceste acţiuni şi a întreprins demersuri pentru a preveni comiterea unei infracţiuni intenţionate şi a dezvăluit organismului de urmărire penală toate circumstanţele relevante ale faptei comise.

Art. 132.

Persoana care, prestând servicii de informaţii pentru Republica Polonă, înşală autorităţi ale statului polonez prin furnizarea de documente false sau contrafăcute sau prin ascunderea mesajelor reale sau prin furnizarea în fals de mesaje de importanţă majoră pentru Republica Polonă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 132a. (ieşit din vigoare)198)

Art. 133.

Persoana care insultă public Naţiunea sau Republica Polonă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 134.

Persoana care atentează la viaţa preşedintelui Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 12 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

Art. 135.

§ 1. Persoana care săvârşeşte un atac împotriva preşedintelui Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Persoana care îl insultă public pe Preşedintele Republicii Polone, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 136.

§ 1. Persoana care săvârşeşte pe teritoriul Republicii Polone un atac împotriva unui şef de stat străin sau a unui şef acreditat al unei reprezentanţe diplomatice a unui stat ori a unei persoane care beneficiază de o protecţie similară în temeiul unor acte, acorduri sau obiceiuri internaţionale recunoscute, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Persoana care comite, pe teritoriul Republicii Polone, un atac asupra unei persoane aparţinând personalului diplomatic al unei ţări străine sau a unui ofiţer consular al unui stat străin care îşi îndeplineşte îndatoririle sale oficiale este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Este supusă sancţiunii de la § 2 persoana care, pe teritoriul Republicii Polone, insultă public o persoană din cele enumerate în § 1.

§ 4. Persoana care, pe teritoriul Republicii Polone, insultă public o persoană dintre cele enumerate § 2, este sancţionată cu amenda, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 1 an.

Art. 137.

§ 1. Persoana care insultă, distruge, deteriorează sau înlătură o stemă, un steag, un drapel, un stindard, sau o altă emblemă naţională, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, pe teritoriul Republicii Polonia înlătură o stemă, un steag, un drapel, un stindard, sau o altă emblemă naţională a unui stat străin, expuse public de reprezentantul acelui stat sau la ordinul autorităţilor poloneze.

Art. 138.

§ 1. Prevederile art. 136 şi 137 § 2 se aplică dacă statul străin asigură reciprocitatea.

§ 2. Prevederile art. 127, 128, 130 şi 131 se aplică corespunzător dacă infracţiunea a fost comisă în detrimentul unei ţări aliate, iar aceasta asigură reciprocitatea.

Art. 139.199)

În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 127, art. 128 şi art. 130 instanţa poate dispune confiscarea obiectelor, chiar dacă acestea nu constituie proprietatea făptuitorului.

Capitolul XVIII

Infracţiuni contra sistemului de apărare

Art. 140.

§ 1. Persoana care, pentru a slăbi puterea defensivă a Republicii Polone, comite un atac violent asupra unei unităţi a Forţelor Armate din Republica Polonă, distruge sau dăunează un obiect sau dispozitiv de importanţă defensivă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă consecinţa faptei este moartea unei persoane sau vătămarea gravă a sănătăţii multor persoane, făptuitorul este supus pedepsei de privare de libertate de la 2 la 12 ani.

§ 3. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în § 1 este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani

§ 4.200) În cazul infracţiunii prevăzute la § 1-3 instanţa poate dispune confiscarea obiectelor chiar şi atunci când acestea nu aparţin făptuitorului.

Art. 141.

§ 1. Persoana care, fiind cetăţean polonez, acceptă îndatoriri militare într-o armată străină sau într-o organizaţie militară străină fără consimţământul autorităţii competente, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Persoana care, fiind cetăţean polonez, acceptă obligaţii într-un serviciu militar interzis de dreptul internaţional, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Nu săvârşeşte infracţiunea prevăzută în § 1 un cetăţean polonez care este şi cetăţean al unei alte ţări, dacă locuieşte pe teritoriul acesteia şi îşi desfăşoară serviciul militar acolo.

Art. 142.

§ 1. Persoana care, contrar prevederilor legii, recrutează cetăţeni polonezi sau străini care locuiesc în Republica Polonă în serviciul militar într-o armată străină sau într-o organizaţie militară străină, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Persoana care recrutează cetăţeni polonezi sau străini care locuiesc în Republica Polonă pentru a servi într-un serviciu militar interzis de dreptul internaţional sau care plăteşte, organizează, antrenează sau utilizează un asemenea serviciu este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 143.

§ 1. Persoana care, pentru a obţine o scutire de la efectuarea serviciului militar sau pentru a amâna acest serviciu, determină sau permite unei alte persoane să provoace efectul specificat în art. 156 § 1 sau art. 157 § 1 sau utilizează în acest scop înşelăciunea pentru a induce în eroare autoritatea competentă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, cu scopul de a facilita scutirea unei persoane de serviciul militar sau amânarea serviciului respectiv, cu consimţământul acesteia, îi provoacă unul din efectele specificate în art. 156 § 1 sau art. 157 § 1 sau utilizează în acest scop înşelăciunea pentru a induce în eroare autoritatea competentă.

§ 3. Persoana care comite fapta interzisă prevăzută la § 1 sau 2, în cazul în care obligaţia priveşte serviciu care înlocuieşte serviciul militar, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 144.

§ 1. Persoana care, fiind chemată să efectueze un serviciu militar activ, nu se prezintă pentru a îndeplini acest serviciu la data şi locul indicate, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. În cazul unui rezultat mai puţin grav, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Persoana care nu se prezintă pentru a îndeplini serviciu care înlocuieşte serviciul militar prevăzut în § 1 este sancţionată cu amendă sau cu restricţionarea libertăţii.

Art. 145.

§ 1. Persoana care, în timp ce efectuează un serviciu care înlocuieşte serviciul militar:

1) refuză să efectueze acest serviciu, refuză cu rea-credinţă sau repetat să îndeplinească obligaţia care decurge din acest serviciu sau sarcina de serviciu,

2) în scopul sustragerii parţiale sau totale de la îndeplinirea obligaţiei care decurge din acest serviciu:

a) îşi provoacă sau admite ca o altă persoană să-i provoace unul din efectele specificate în art. 156 § 1 sau art. 157 § 1,

b) săvârşeşte în acest scop fapte de înşelăciune pentru a-şi induce în eroare superiorul

este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care îndeplinind serviciul prevăzut la § 1, părăseşte în mod arbitrar locul desemnat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau rămâne în mod voluntar în afara acestuia.

§ 3. În cazul în care persoana care a săvârşit fapta interzisă prevăzută la § 2 părăseşte, în scopul sustragerii de la îndeplinirea serviciului, locul desemnat pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau rămâne în afara acestuia în acest scop, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 146. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la art. 145 § 2 şi 3 s-a întors de bunăvoie, iar absenţa lui nu a durat mai mult de 14 zile, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea acesteia.

Art. 147. Pentru persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută în art. 143 § 1 sau în art. 144 sau 145, care, la momentul săvârşirii faptei nu era în măsură să-şi îndeplinească serviciul militar, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea punerea acesteia.

Capitolul XIX

Infracţiuni contra vieţii şi a sănătăţii

Art. 148.201)

§ 1. Persoana care ucide un om este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 8 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 2. Persoana care ucide un om:

1) cu o cruzime deosebită,

2) în legătură cu luarea unui ostatic, cu un viol sau un jaf,

3) ca urmare a unor motivaţii deosebit de condamnabile,

4) cu utilizarea de explozivi,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 12 ani, pedeapsa privării de libertate pentru 25 de ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe viaţă.

§ 3. Pedeapsa prevăzută la § 2 se aplică persoanei care ucide mai mult de o persoană sau care a fost anterior condamnat definitiv pentru crimă, precum şi persoanei care asasinează un funcţionar public în timpul sau în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale legate de protecţia securităţii persoanelor ori a ordinii publice.

§ 4. Persoana care ucide un om în timp ce se afla sub influenţa unei emoţii puternice justificate de împrejurări este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 149.202)

Mama care, aflându-se sub influenţa unei emoţii puternice provocate de naştere, îşi ucide copilul în timpul naşterii este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

Art. 150.

§ 1. Persoana care ucide un om la cererea acestuia şi din compasiune pentru el este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. În cazuri excepţionale, instanţa poate aplica măsuri de diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea acesteia.

Art. 151.

Persoana care prin acte convingere sau prin ajutorul acordat aduce un om în situaţia de a atenta la propria sa viaţă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 152.

§ 1. Persoana care cu consimţământul femeii, provoacă întreruperea sarcinii acesteia cu încălcarea prevederilor legii este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care îi acordă asistenţă femeii gravide la întreruperea sarcinii cu încălcarea prevederilor legii sau o convinge să săvârşească această faptă.

§ 3.203) Persoana care comite fapta prevăzută la § 1 sau 2, după ce fătul a devenit capabil de viaţă independentă în afara organismului mamei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 153. § 1. Persoana care folosind violenţa împotriva unei femei gravide sau întrerupe în alt mod, fără consimţământul acesteia, o sarcină sau determină, prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune, femeia gravidă să facă un avort, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2.204) Persoana care comite fapta prevăzută în § 1, după ce fătul a devenit capabil de viaţă independentă în afara organismului mamei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 154.

§ 1. Dacă în urma faptei prevăzute la art. 152 § 1 sau 2 survine moartea femeii gravide, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă în urma faptei prevăzute la art. 152 § 3 sau art. 153 survine moartea femeii gravide, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa de privare de libertate de la 2 la 12 ani.

Art. 155.

Persoana care cauzează moartea unui om din culpă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 156.

§ 1.205) Persoana care provoacă deteriorarea gravă a sănătăţii unei persoane prin:

1) privarea unei persoane de vedere, auz, vorbire, abilitatea de a procrea,

2) alte dizabilităţi grave, boli incurabile grave sau de lungă durată, o boală care ameninţă viaţa, boli psihice permanente, incapacitate de muncă permanentă sau semnificativă sau o afectare permanentă şi semnificativă a corpului,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Dacă consecinţa faptei prevăzute în § 1 este moartea unui om, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 2 la 12 ani.

Art. 157.

§ 1. Persoana care cauzează o deteriorare funcţiilor unui organ sau tulburări de sănătate, altele decât cele prevăzute la art. 156 §1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Persoana care cauzează o deteriorare funcţiilor unui organ sau tulburări de sănătate care durează mai mult de 7 zile este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. Dacă persoana care a săvârşit fapta prevăzută de § 1 sau 2 acţionează neintenţionat, acesta este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 4.206) Urmărirea penală a unei infracţiuni prevăzute la § 2 sau 3, în cazul în care deteriorarea funcţiilor unui organ sau tulburările de sănătate nu au durat mai mult de 7 zile, începe la solicitarea părţii vătămate, în afară de situaţia în care victima este o persoană apropiată care locuieşte împreună cu făptuitorul.

§ 5.205 În cazul în care victima este o persoană apropiată, urmărirea penală menţionată la §3 are loc la cererea acesteia.

Art. 157a.207)

§ 1. Persoana care afectează corpul sau sănătatea copilului nenăscut, punându-i în pericol viaţa este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Nu comite o infracţiune medicul, dacă vătămarea corporală sau afectarea sănătăţii fătului este o consecinţă a acţiunilor curative, necesare pentru a evita pericolul care ameninţă sănătatea sau viaţa femeii gravide sau a fătului.

§ 3. Nu este sancţionată mama copilului nenăscut care comite fapta prevăzută la § 1.

Art. 158.

§ 1. Persoana care ia parte la o încăierare sau la o agresiune, în cadrul căreia un om este expus la pericolul imediat al pierderii vieţii sau la una dintre consecinţele prevăzute de art. 156 § 1 sau în art. 157 § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. În cazul în care consecinţa încăierării sau agresiunii este un prejudiciu grav pentru sănătatea umană, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. În cazul în care consecinţa încăierării sau agresiunii este decesul unui om, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 159.

Persoana care luând parte la o încăierare sau o bătaie, foloseşte o armă de foc, un cuţit sau un alt obiect periculos, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 160.

§ 1. Persoana care expune o altă persoană unui pericol iminent de pierdere a vieţii sau de vătămare gravă a sănătăţii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. În cazul în care făptuitorul are obligaţia de a avea grijă de persoana expusă la pericol, acesta este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 3. În cazul în care persoana care a săvârşit fapta prevăzută la § 1 sau 2 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 1 an.

§ 4. Nu este pedepsit pentru infracţiunea prevăzută la § 1-3 făptuitorul care a eliminat voluntar pericolul iminent.

§ 5. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 3 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 161.

§ 1. Persoana care, ştiind că este infectată cu HIV expune direct o altă persoană la infectare este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Persoana care, ştiind că este infectată cu o boală venerică sau cu o boală infecţioasă, o boală gravă, incurabilă sau care pune viaţa în pericol, expune direct o altă persoană la infectare este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 162.

§ 1. Persoana care nu acordă ajutor unei persoane care se află în pericol iminent de a-şi pierde viaţa sau de a suferi o afecţiune gravă a sănătăţii în situaţia în care poate face acest lucru fără a se expune pe sine sau o altă persoană la riscul de a pierde viaţa sau de a suferi o afecţiune gravă a sănătăţii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Nu comite o infracţiune persoana care nu acordă ajutor dacă pentru acest ajutor ar fi nevoie să se supună unei intervenţii medicale, sau în condiţiile în care este posibil ajutorul de urgenţă din partea unei instituţii sau a unei persoane desemnate

Capitolul XX

Infracţiuni contra securităţii generale

Art. 163.

§ 1. Persoana care generează un eveniment care ameninţă viaţa sau sănătatea mai multor persoane ori distrugerea unei proprietăţi de dimensiuni mari, prin:

1) declanşarea unui incendiu,

2) dărâmarea unei clădiri, provocarea de inundaţii sau alunecări de teren, de roci sau de zăpadă,

3) folosirea de materiale explozive sau inflamabile sau alte eliberări rapide de energie, răspândirea de substanţelor toxice, asfixiante sau care provoacă arsuri,

4) emiterea de energie nucleare sau emiterea de radiaţii,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 3. Dacă consecinţa faptei specificate în § 1 este decesul unei persoane sau afectarea gravă a sănătăţii multor persoane, făptuitorul este supus pedepsei privării de libertate de la 2 la 12 ani.

§ 4. Dacă consecinţa faptei specificate în § 2 este decesul unei persoane sau afectarea gravă a sănătăţii multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 164.

§ 1. Persoana care cauzează un pericol iminent de producere a unuia dintre evenimentele prevăzute în art. 163 § 1 este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 165.

§ 1. Persoana care pune în pericol viaţa sau sănătatea multor oameni sau mai multor bunuri:

1) provocând o ameninţare epidemiologică sau răspândirea unei boli infecţioase sau a unui dăunător de origine animală sau vegetală,

2) prin fabricarea sau introducerea pe piaţă de substanţe nocive, de produse alimentare sau de alte obiecte de uz general sau de produse farmaceutice care nu îndeplinesc condiţiile de calitate în vigoare,

3) distrugând sau deteriorând un dispozitiv de utilitate publică, în special un dispozitiv care aprovizionează cu apă, lumină, căldură, gaz, energie sau un dispozitiv de securitate împotriva apariţiei unui pericol general sau care serveşte la îndepărtarea unui pericol,

4)208) împiedicând, făcând imposibilă sau influenţând în alt fel procesarea, colectarea sau transmisia automată de date informatice

5) acţionând în alt mod în condiţii deosebit de periculoase,

este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Dacă urmarea faptei prevăzute în § 1 constă în decesul unei persoane sau în producerea de daune grave pentru sănătatea multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 4. Dacă urmarea faptei prevăzute în § 2 constă decesul unei persoane sau în producerea de daune grave pentru sănătatea multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 165a.209)

Persoana care strânge, transmite sau oferă mijloace de plată, instrumente financiare, titluri de valoare, valută, drepturi de proprietate sau orice alte bunuri mobile sau imobile destinate finanţării unei infracţiuni de terorism sau pune astfel de mijloace la dispoziţia unui grup organizat sau a unei asociaţii care are scopul de a comite o astfel de infracţiune sau la dispoziţia unei persoane implicate într-un astfel de grup este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

Art. 166.

§ 1. Persoana care preia controlul asupra unei nave sau aeronave prin înşelăciune, prin violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 2. Persoana care, acţionând în modul prevăzut în § 1, pune în pericol direct viaţa sau sănătatea mai multor persoane, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 3. Dacă urmarea faptei prevăzut în § 2 constă în decesul unei persoane sau în producerea de daune grave pentru sănătatea multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 sau cu pedeapsa privării de libertate pe 25 de ani.

Art. 167.

§ 1. Persoana care plasează pe o navă sau pe o aeronavă un dispozitiv sau o substanţă care pune în pericol siguranţa persoanelor sau a unu bun de o valoare considerabilă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică oricărei persoane care distruge sau face impropriu pentru utilizare echipamentul de navigaţie sau face imposibilă utilizarea acestuia, în cazul în care fapta poate pune în pericol siguranţa persoanelor.

Art. 168.

Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 163 § 1, art. 165 § 1, art. 166 § 1 sau în art. 167 § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 169.

§ 1. Nu se pedepseşte pentru infracţiunea prevăzută la art. 164 sau 167 făptuitorul care a înlăturat în mod voluntar un pericol iminent.

§ 2. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei prevăzută în art. 163 § 1 sau 2, art. 165 § 1 sau 2 sau în art. 166 § 2 faţă de făptuitorul care a înlăturat în mod voluntar ameninţarea la adresa vieţii sau sănătăţii mai multor persoane.

§ 3. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei prevăzute în art. 166 § 1 faţă de făptuitorul care transferat nava sau controlul asupra acesteia persoanei îndreptăţite.

Art. 170.

Persoana care înarmează sau pregăteşte o navă maritimă destinată jafului pe mare sau care se angajează pe o asemenea navă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 171.

§ 1. Persoana care, fără a deţine autorizaţia necesară sau fără a respecta condiţiile, produce, procesează, strânge, deţine, utilizează sau vinde substanţe explozive sau dispozitive, material radioactive, dispozitive care emit radiaţii ionizante sau a alte obiecte sau substanţe care pot pune în pericol viaţa sau sănătatea multor persoane sau pot fi un pericol pentru bunuri considerabile este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. Cu aceeaşi pedeapsă est sancţionată şi persoana care, în pofida obligaţiilor, permite comiterea faptei prevăzute la § 1.

§ 3. Cu aceeaşi pedeapsă est sancţionată şi persoana care pune la dispoziţia unei persoane neautorizate obiectele prevăzute la § 1.

Art. 172.

Persoana care se împotriveşte acţiunilor menite să prevină starea de pericol pentru viaţa sau sănătatea multor persoane sau pentru un bun de valoare considerabilă este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Capitolul XXI

4Infracţiuni contra securităţii în transporturi

Art. 173.

§ 1. Persoana care cauzează o catastrofă la sol, pe apă sau în traficul aerian care pune în pericol viaţa sau sănătatea mai multor oameni sau mai multe bunuri, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 3. Dacă urmarea faptei prevăzute în § 1 constă în decesul unei persoane sau în producerea de daune grave pentru sănătatea mai multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 4. Dacă urmarea faptei prevăzute în § 2 constă în decesul unei persoane sau în producerea de daune grave pentru sănătatea multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 174.

§ 1. Persoana care provoacă un pericol direct de catastrofe terestră, pe apă sau în traficul aerian este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 175.

Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 173 § 1, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 176.

§ 1. Nu va fi sancţionat persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută în art. 174, care a înlăturat în mod voluntar pericolul iminent.

§ 2. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei prevăzute în art. 173 § 1 sau 2 dacă făptuitorul a înlăturat în mod voluntar pericolul care ameninţa viaţa sau sănătatea mai multor persoane.

Art. 177.

§ 1. Persoana care, încălcând, chiar şi fără intenţie, regulile de siguranţă la sol, în apă sau în traficul aerian cauzează din culpă un accident în urma căruia o altă persoană suferă leziunile prevăzute la art. 157 § 1 este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă urmarea accidentului constă în decesul unei alte persoane sau într-o vătămare gravă a sănătăţii acesteia, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. În cazul în care parte vătămată este numai o apropiată persoană, urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1 se face la solicitarea acesteia.

Art. 178.

§ 1.210) La condamnarea făptuitorului care a comis infracţiunea prevăzută în art. 173, 174 sau 177 în timp ce se afla în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor psihotrope sau care a fugit de la locul faptei, instanţa aplică pedeapsa de privare de libertate prevăzută pentru fapta comisă, de la sancţiunea minimă, majorată cu încă jumătate până la sancţiunea maximă majorată cu încă jumătate.

§ 2. (abrogat)211)

Art. 178a.212)

§ 1. Persoana care, aflându-se sub influenţa alcoolului sau a substanţelor psihotrope conduce un vehicul mecanic în circulaţia rutieră, pe apă sau în aer, este sancţionată cu amendă, cu restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. (abrogat)213)

§ 3. (abrogat)214)

§ 4.215) În cazul în care autorul faptei prevăzute la § 1 a fost anterior condamnat definitiv pentru conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate sau sub influenţa unor substanţe psihotrope ori pentru o infracţiune prevăzută în art. 173, 174, 177 sau art. 355 § 2 comise în stare de ebrietate ori sub influenţa unor substanţe psihotrope sau a comis fapta prevăzută în § 1 în perioada în care avea interdicţie de a conduce vehicule mecanice ca urmare a unei condamnări pentru o infracţiune, acesta este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 179.216)

Persoana care, încălcându-şi obligaţiile, permite circulaţia unui vehicul mecanic sau a unui alt vehicul care periclitează direct circulaţia terestră, circulaţia pe apă sau în aer sau permite conducerea unui vehicul mecanic sau de alt tip pe un drum public, în zone locuite sau în circulaţie de către o persoană aflată în stare de ebrietate sau sub influenţa unor substanţe psihotrope sau de către o persoană care nu deţine autorizările necesare, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 180.

Persoana care aflându-se în stare de ebrietate sau sub influenţa unor substanţe psihotrope, îndeplineşte activităţi legate direct de siguranţa circulaţiei autovehiculelor, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

Art. 180a.217)

Persoana care conduce un autovehicul pe un drum public, într-o zonă rezidenţială sau într-o zonă de trafic, fără a se conforma deciziei autorităţii competente prin care i s-a retras dreptul de a conduce vehicule, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Capitolul XXII

Infracţiuni contra mediului

Art. 181.

§ 1. Persoana care provoacă distrugeri semnificative în mediul vegetal sau animal este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Persoana care, în pofida reglementărilor în vigoare, într-o zonă protejată, distruge sau dăunează plantelor sau animalelor producând daune semnificative este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. Pedeapsa prevăzută la § 2 se aplică şi persoanei care, distruge sau provoacă daune plantelor sau animalelor protejate, indiferent de locul în care se află acestea, cauzând pagube materiale.

§ 4. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 5. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 2 sau 3 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă sau cu restricţionarea libertăţii.

Art. 182.218)

§ 1. Persoana care poluează apa, aerul sau solul cu substanţe sau cu radiaţii ionizante în cantităţi sau într-o formă care poate pune în pericol viaţa oamenilor sau sănătatea sau provoacă o reducere semnificativă a calităţii apei, a aerului sau distrugeri de teren sau distrugeri considerabile în regnul vegetal sau animal, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. În cazul în care fapta prevăzută în § 1 a fost săvârşită prin utilizarea unei instalaţii care funcţionează în cadrul unei întreprinderi care utilizează factori de mediu pentru care este necesară o licenţă, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 4. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 3 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 183.219)

§ 1.220) Persoana care, încălcând dispoziţiile legale, depozitează, elimină, procesează, reciclează, decontaminează sau transportă deşeuri ori substanţe în astfel de condiţii încât pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor ori poate cauza o reducere semnificativă a calităţii apei, a aerului sau a solului sau distrugeri în regnul vegetal sau animal este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, contrar reglementărilor, importă substanţe care ameninţă mediul din străinătate.

§ 3. Sancţiunea prevăzută la § 1 se aplică persoanei care în pofida obligaţiilor, permite comiterea faptei prevăzute la § 1,2 i 4.

§ 4. Sancţiunea prevăzută la § 1 contrar reglementărilor, importă sau exportă substanţe care ameninţă mediul.

§ 5. Persoana care, fără notificarea sau autorizarea solicitată sau fără a respecta condiţiile autorizării, importă deşeuri periculoase din străinătate sau exportă în străinătate astfel de deşeuri este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 6. Dacă făptuitorul infracţiunii prevăzute la § 1-5 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 184.

§ 1.221) Persoana care produce, procesează, transportă, importă din străinătate, exportă în străinătate, strânge, depozitează, deţine, utilizează, abandonează, neutralizează, sau lasă nesupravegheate materiale nucleare sau surse de radiaţii ionizante fără o protecţie adecvată, în condiţii sau într-o modalitate prin care poate pune în pericol viaţa sau sănătatea unei fiinţe umane sau poate determina o reducere semnificativă a calităţii apei, a aerului sau a pământului sau poate provoca distrugeri considerabile în regnul vegetal sau animal, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, contrar obligaţiilor, permite comiterea faptei prevăzute în § 1.

§ 3. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 sau 2 acţionează fără intenţie, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 185.222)

§ 1. În cazul în care urmarea faptei prevăzute la art. 182 § 1 sau 3, art. 183 § 1 sau 3 sau în art. 184 § 1 sau 2 constă într-o distrugere considerabilă în regnul vegetal sau animal sau o reducere semnificativă a calităţii apei, a aerului sau a pământului, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. În cazul în care urmarea faptei prevăzute la art. 182 § 1 sau 3, art. 183 § 1 sau 3 sau în art. 184 § 1 sau 2 contă într-o vătămare gravă a sănătăţii umane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. În cazul în care urmarea faptei prevăzute în art. 182 § 1 sau 3, art. 183 § 1 sau 3 sau în art. 184 § 1 sau 2 constă în decesul unei persoane sau în producerea unor daune grave pentru sănătatea mai multor persoane, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

Art. 186.

§ 1.223) Persoana care, în pofida obligaţiei nu întreţine în stare bună sau nu utilizează dispozitive de siguranţă pentru a preveni contaminarea radioactivă sau cu radiaţii ionizante a apei, aerului sau a suprafeţei pământului este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care dă în folosinţă sau permite utilizarea unei clădiri sau a unui ansamblu de clădiri care nu deţin echipamentele prevăzute de lege specificate în § 1.

§ 3. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 sau 2 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

Art. 187.

§ 1. Persoana care distruge, deteriorează grav sau diminuează valoarea naturală a unui obiectiv sau a unei zone protejate prin lege, provocând pagube semnificative, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii

Art. 188.

Persoana care ridică o clădire nouă sau extinde o construcţie existentă într-o zona protejată sau în imediata vecinătate a acestei zone, sau care desfăşoară o activitate economică care pune în pericol zona, în pofida reglementărilor, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Capitolul XXIII

Infracţiuni contra libertăţii

Art. 189.

§ 1. Persoana care lipseşte o altă persoană de libertate este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2.224) Dacă lipsirea de libertate a durat mai mult de 7 zile, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3.225) Dacă lipsirea de libertate prevăzută la § 1 sau 2 a fost săvârşită prin tortură făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

Art. 189a.226)

§ 1. Persoana care trafichează persoane este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 2. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 190.

§ 1. Persoana care ameninţă o altă persoană cu săvârşirea unei infracţiuni împotriva acesteia sau unei persoane apropiate, în cazul în care ameninţarea stârneşte teama justificată că fapta va fi comisă, este sancţionată cu amendă, cu pedeapsa restricţionării libertăţii sau cu privarea de libertate de până la 2 ani

§2. Urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 190a.227)

§ 1. Persoana care prin persecutarea continuă a unei alte persoane îi cauzează acesteia teamă sau îi încalcă intimitatea este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, pretinzând că este o altă persoană, foloseşte imaginea sau alte date cu caracter personal ale acesteia pentru a provoca daune materiale sau personale.

§ 3. Dacă consecinţa faptei prevăzute la § 1 sau 2 este tentativa de suicid a părţii vătămate, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2 începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 191.

§ 1. Persoana care foloseşte violenţa împotriva unei persoane sau o ameninţă pentru a o forţa să acţioneze, să abandoneze o acţiune sau să o anuleze este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ la.228)Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, în scopul prevăzut în § 1 utilizează violenţă de altă natură sau acţionează într-un mod care împiedică în mod semnificativ folosirea locuinţei.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează în modul prevăzut la § 1 în scopul obligării unei persoane să restituie o creanţă este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3.229) Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1a începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 191a.230)

§ 1. Persoana care înregistrează imaginea unei persoane goale sau în timpul unui act sexual, folosind în acest scop violenţa, ameninţarea ilegală sau înşelăciunea, sau diseminează imaginea unei persoane goale sau în timpul activităţii sexuale fără consimţământul acesteia este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 192.

§ 1. Persoana care efectuează o procedură medicală fără acceptul pacientului este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 193.

Persoana care intră prin efracţie în casa, locuinţa, spaţiul, camera sau zona îngrădită a unei alte persoane sau, la cererea persoanei îndreptăţite, nu părăseşte acest loc, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau cu privarea de libertate de până la 1 an.

Capitolul XXIV

Infracţiuni contra libertăţii de conştiinţă şi libertăţii religioase

Art. 194.

Persoana care îngrădeşte drepturile unei alte persoane din motive legate de credinţa acestuia sau de ateism, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 195.

§ 1. Persoana care împiedică cu rea-credinţă desfăşurarea ritualurilor religioase ale unei biserici sau ale unei alte forme de credinţă reglementate prin lege, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărei persoane care perturbă cu rea-voinţă funeralii, ceremonii sau ritualuri funerare.

Art. 196.

Persoana care insultă sentimentele religioase ale altor persoane, denigrează public un obiect de cult religios sau un loc destinat pentru desfăşurarea publică a ritualurilor religioase, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Capitolul XXV

Infracţiuni contra libertăţii şi decenţei sexuale

Art. 197.231)

§ 1. Persoana care obligă o altă persoană la întreţinerea de raporturi sexuale prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul obligă, în modul prevăzut la § 1, o altă persoană să se supună unui act sexual de altă natură sau să efectueze astfel de activităţi, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3.232) Dacă făptuitorul comite un viol:

1) împreună cu o altă persoană,

2) faţă de un minor sub 15 ani,

3) faţă de un ascendent, descendent, copil adoptat, frate sau soră,

este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 4. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1-3 acţionează cu o cruzime deosebită, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 ani.

Art. 198.

Persoana care, profitând de neputinţa unei alte persoane sau de faptul că victima suferă de un retard mintal sau de o boală psihică, de lipsa de capacitate a persoanei de a recunoaşte importanţa actului sau a-şi controla acţiunile, o obligă să se supună unui act sexual sau să efectueze astfel de activităţi este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 199.

§ 1.233) Persoana care, abuzând de relaţia de dependenţă sau de o situaţie critică obligă o altă persoană să se supună unui act sexual sau să efectueze astfel de activităţi este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2.234) Dacă fapta prevăzută la § a fost comisă în detrimentul unui minor, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 3.235) Sancţiunea prevăzută în § 2 se aplică persoanei care întreţine relaţii sexuale cu un minor sau îl obligă pe acesta să întreţină astfel de relaţii, abuzând de încrederea acestuia sau în schimbul unui beneficiu material sau al unei promisiuni de beneficiu.

Art. 200.236)

§ 1. Persoana care întreţine un raport sexual cu un minor sub 15 ani sau comite faţă de acesta acte sexuale de altă natură sau îl obligă pe minor să se supună unor astfel de acte sau să le comită este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 2. (abrogat)237)

§ 3.238) Persoana care prezintă unui minor sub vârsta de 15 ani conţinut pornografic sau îi pune la dispoziţie obiecte cu un astfel de caracter sau care difuzează conţinut pornografic astfel încât minorul să aibă acces este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 4.237 Sancţiunea prevăzută în § 3 se aplică persoanei care, în scopul satisfacerii sexuale proprii sau a altei persoane, prezintă o activitate sexuală unui minor sub 15 ani.

§ 5.237 Sancţiunea prevăzută în § 3 se aplică persoanei care realizează publicitate sau promovare de activităţii care constau în diseminare de conţinut pornografic într-un mod care să permită minorilor sub 15 ani accesul la acestea.

Art. 200a.239)

§ 1. Persoana care, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 197 § 3 pct. 2 sau art. 200, precum şi pentru producerea sau înregistrarea de conţinut pornografic, ia legătura prin sistemul IT sau prin reţeaua de telecomunicaţii cu un minor sub vârsta de 15 ani, urmărind, prin inducerea în eroare, exploatarea erorii sau incapacităţii de a înţelege în mod corespunzător situaţia sau prin utilizarea de ameninţări să se întâlnească cu minorul, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Persoana care transmite prin sistemul IT sau prin reţeaua de telecomunicaţii unui minor sub 15 ani propunerea de a întreţine relaţii sexuale, de a se supune la alte acte sexuale sau de a participa la producerea sau înregistrarea de material pornografic şi acţionează în acest sens este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 200b.238

Persoana care promovează sau laudă în mod public comportamentul pedofil, este pedepsită cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 201.

Persoana care întreţine relaţii sexuale cu un ascendent, descendent, copil adoptat, frate sau soră, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

Art. 202.240)

§ 1.241) Persoana care prezintă în mod public un material cu conţinut pornografic într-un mod care poate impune vizionarea acestuia de către o persoană care nu doreşte, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. (abrogat)242)

§ 3.243) Persoana care produce, înregistrează, aduce, diseminează sau prezintă un material cu conţinut pornografic care implică un minor sau violenţă sau conţinut pornografic care implică animale, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 4.242 Persoana care înregistrează materiale cu conţinut pornografic cu un minor, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4a.244) Persoana care păstrează, deţine sau obţine acces la materiale cu conţinut pornografic cu un minor este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 4b.245) Persoana care produce, distribuie, prezintă, stochează sau deţine materiale cu conţinut pornografic reprezentând o imagine creată sau prelucrată a unui minor implicat în activităţi sexuale este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 4c.246) Sancţiunea prevăzută la § 4b se aplică persoanei care, pentru satisfacere sexuală, participă la prezentarea de materiale cu conţinut pornografic cu participarea unui minor.

§ 5.247) Instanţa poate dispune confiscarea echipamentelor sau a oricăror obiecte, care au servit la comiterea infracţiunilor prevăzute în § 1-4b, chiar dacă acestea nu sunt proprietatea făptuitorului.

Art. 203.

Persoana care obligă o altă persoană, prin violenţă, ameninţare, înşelăciune sau prin utilizarea unei relaţii de dependenţă sau a unei situaţii critice, obligă o altă persoană la practicarea prostituţiei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 204.

§ 1.248) Persoana care, pentru obţinerea de foloase patrimoniale, obligă o altă persoană la practicarea prostituţiei sau facilitează acest lucru, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Sancţiunea prevăzută la § 1 se aplică persoanei care obţine beneficii financiare din practicarea prostituţiei de către o altă persoană.

§ 3. Dacă persoana prevăzută la § 1 sau 2 este minoră, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. (abrogat)249)

Art. 205. (abrogat)250)

Capitolul XXVI

Infracţiuni privind familia şi obligaţia de îngrijire

Art. 206. Persoana care încheie o căsătorie, deşi este deja căsătorită, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 207.

§ 1. Persoana care abuzează fizic sau psihic o persoană apropiată sau o altă persoană care se află într-o relaţie permanentă sau tranzitorie cu făptuitorul sau un minor ori o persoană cu handicap mintal sau fizic, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Dacă fapta prevăzută în § 1 este comisă cu o cruzime deosebită, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. Dacă urmarea faptei prevăzute în § 1 sau 2 este tentativa de suicid a victimei, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

Art. 208.

Persoana care provoacă starea de ebrietate unui minor prin oferirea unei băuturi alcoolice, facilitând consumul acesteia sau îndemnându-l să consume o astfel de băutură, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 209.251)

§ 1. Persoana care se eschivează în mod constant de la îndeplinirea obligaţiei de îngrijire care îi este impusă prin lege sau printr-un ordin judecătoresc şi prin aceasta expune o persoană apropiată sau o altă persoană la imposibilitatea asigurării minimelor condiţii de existenţă, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate, a organismului de asistenţă socială dau a organismului de urmărire pentru neplata obligaţiei de pensie alimentară.

§ 3. Dacă părţii vătămate i se acordă prestaţii familiale adecvate sau prestaţii în numerar, în caz de neplată a pensiei alimentare, urmărirea penală se porneşte din oficiu.

Art. 210.

§ 1. Persoana care are obligaţia de a îngriji un minor sub 15 ani sau o persoană care nu se poate descurca din cauza problemelor psihice sau fizice şi abandonează această persoană, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă consecinţa faptei este moartea persoanei menţionate la § 1, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 211.

Persoana care, în ciuda voinţei persoanei numite să îngrijească sau să supravegheze, răpeşte sau reţine un minor cu vârsta sub 15 ani sau o persoană care suferă de un handicap din cauza stării sale mentale sau fizice, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 211a.252)

Persoana care, pentru a obţine beneficii financiare, se ocupă de adopţii contrare prevederilor legii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Capitolul XXVII

Infracţiuni contra respectului persoanei şi integrităţii corporale

Art. 212.

§ 1.253) Persoana care denigrează o altă persoană, un grup de persoane, o instituţie, persoană juridică sau unitate organizatorică fără personalitate juridică acuzând-o de comportamente sau însuşiri care o pot umili în opinia publică sau o pot expune la pierderea încrederii necesare unei anumite funcţii, unei anumite profesii sau unui anumit tip de activitate este sancţionată cu amendă sau cu restricţionarea libertăţii.

§ 2.252) Dacă făptuitorul comite infracţiunea prevăzută în § 1 prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. În cazul unei condamnări pentru o infracţiune prevăzută la § 1 sau 2, instanţa poate dispune obligarea la o plată compensatorie pentru partea vătămată sau pentru Crucea Roşie Poloneză sau pentru un alt scop social indicat de partea vătămată.

§ 4. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 213.

§ 1. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la art. 212 § 1, dacă afirmaţia făcută în mod nepublic este adevărată.

§ 2.254) Nu comite infracţiunea prevăzută la art. 212 § 1 sau 2, persoana care ridică public sau face publică o acuzaţie reală:

1) privind comportamentul unei persoane care deţine o funcţie publică sau

2) care serveşte la apărarea unui interes social justificat.

În cazul în care afirmaţia se referă la viaţa privată sau la viaţa de familie, dovada adevărului poate fi făcută numai în scopul de a preveni un pericol pentru viaţa sau sănătatea unei persoane sau a preveni demoralizarea unui minor.

Art. 214.

Faptul că în împrejurările prevăzute în art. 213 fapta nu constituie infracţiune nu exclude răspunderea făptuitorului pentru insultă datorată modului de formulare sau de răspândire a acuzaţiei.

Art. 215.

La cererea părţii vătămate, instanţa judecătorească dispune ca hotărârea de condamnare să fie făcută publică.

Art. 216.

§ 1. Persoana care insultă o altă persoană în prezenţa ei sau în absenţă, dar în mod public şi cu intenţia ca insulta să ajungă la acea persoană este sancţionată cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

§ 2. Persoana care insultă o altă persoană prin mijloace de comunicare în masă este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Dacă insulta a fost determinată de comportamentul provocator al părţii vătămate sau dacă partea vătămată a răspuns prin încălcarea integrităţii fizice sau prin insultă, instanţa se poate abţine de la aplicarea unei pedepse.

§ 4. În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută la § 2 instanţa poate dispune obligarea la o plată compensatorie pentru partea vătămată sau pentru Crucea Roşie Poloneză ori pentru un alt scop social indicat de partea vătămată.

§ 5. Urmărirea penală începe la cererea părţii vătămate.

Art. 217.

§ 1. Persoana care loveşte o altă persoană sau încalcă în alt mod inviolabilitatea sa corporală este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 2. Dacă încălcarea integrităţii corporale a fost provocată de comportamentul provocator al părţii vătămate sau dacă partea vătămată a răspuns prin încălcarea integrităţii corporale, instanţa se poate abţine de la impunerea unei sancţiuni.

§ 3. Urmărirea penală începe la cererea părţii vătămate.

Art. 217a.255)

Persoana care loveşte o persoană sau îi încalcă în alt fel integritatea fizică în legătură cu intervenţia acestuia de a proteja securitatea umană ori de a proteja siguranţa sau ordinea publică, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Capitolul XXVIII

Infracţiuni contra drepturilor persoanelor care efectuează o activitate remunerată

Art. 218. § 1. (a ieşit din vigoare)256)

§ 1a.257) Persoana care, desfăşurând activităţi în materie de drept al muncii şi de asigurări sociale încalcă cu rea-credinţă sau repetat drepturile angajaţilor care rezultă din relaţia de muncă sau drepturile de asigurare socială, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2.258) Persoana prevăzută la § 1a, care refuză reprimirea la muncă stabilită de organul în drept, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3.259) Persoana prevăzută la § 1a, care, obligată printr-o hotărâre judecătorească la plata unei remuneraţii pentru muncă sau a unei alte prestaţii născute dintr-un raport de muncă, nu îndeplineşte această obligaţie este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 3 ani.

Art. 219.

Persoana care încalcă prevederile legii privind securitatea socială şi nu raportează, chiar şi cu consimţământul persoanei în cauză, datele solicitate sau raportează date false, care afectează dreptul la prestaţii sau valoarea acestora, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 220.

§ 1. Persoana care fiind răspunzătoare de sănătatea şi securitatea la locul de muncă, nu îşi îndeplineşte obligaţia care decurge din aceasta şi expune astfel angajatul la un pericol iminent de pierdere a vieţii sau de afectare gravă a sănătăţii este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează fără intenţie, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Nu este sancţionat făptuitorul care a înlăturat în mod voluntar un pericol iminent.

Art. 221.

Persoana care, în pofida obligaţiei, nu notifică autoritatea competentă despre un accident la locul de muncă sau o boală profesională în termenul stabilit sau nu pregăteşte ori nu prezintă documentaţia solicitată, este sancţionată cu 180 de zile-amendă sau cu restricţionarea libertăţii.

Capitolul XXIX

Infracţiuni contra activităţilor instituţiilor de stat şi contra autoguvernării locale

Art. 222.

§ 1. Persoana care încalcă inviolabilitatea fizică a unui funcţionar public sau a unei persoane care îl ajută în timpul sau în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor oficiale este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă fapta prevăzută la § 1 a fost cauzată de un comportament necorespunzător al funcţionarului sau al ajutorului său, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar să nu o aplice.

Art. 223.260)

§ 1. Persoana care, acţionând în comun şi în mod concertat cu o altă persoană sau folosind arme de foc, cuţit sau un alt obiect periculos sau alte mijloace similare, săvârşeşte un atac asupra unui funcţionar public sau asupra persoanei care îl ajută, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor oficiale, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă, în urma unui atac survine un prejudiciu grav asupra sănătăţii unui funcţionar public sau a persoanei care îl ajută, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

Art. 224.

§ 1. Persoana care prin violenţă sau ameninţare, influenţează activităţile oficiale ale organului administraţiei publice, ale altei autorităţi de stat sau ale autoguvernării locale, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi pedeapsă se impune şi pentru orice persoană care săvârşeşte acte de violenţă sau de ameninţare pentru a obliga un funcţionar public sau persoana care îl ajută să realizeze ori să abandoneze o activitate de serviciu legală.

§ 3. Dacă consecinţa faptei specificate la § 2 este efectul prevăzut în art. 156 § 1 sau în art. 157 § 1, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 224a.261)

Persoana care, ştiind că ameninţarea nu există, notifică un eveniment care pune în pericol viaţa sau sănătatea mai multor persoane sau bunuri de valoare considerabilă, ori creează o situaţie menită să creeze convingerea despre existenţa unei astfel de ameninţări, faptă care determină efectuarea de activităţi ale instituţiei publice sau ale organismului pentru a proteja securitatea, ordinea publică sau sănătatea, pentru îndepărtarea riscului, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 224b.262)

În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută la art. 224a instanţa dispune obligarea la:

1) o plată compensatorie către Trezoreria de Stat în cuantum de minim 10.000 zl şi

2) prestaţiile băneşti prevăzute la art. 39 pct. 7 în sumă de minim 10.000 zloţi.

Art. 225.

§ 1. Persoana care împiedică sau îngreunează efectuarea sarcinilor de serviciu ale persoanei împuternicite să efectueze controale de mediu sau ale ajutorului acesteia este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care împiedică sau îngreunează efectuarea sarcinilor de serviciu ale persoanei împuternicite să efectueze inspecţia muncii sau ajutorului acesteia.

§ 3. (abrogat)263)

§ 4.264) Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care împiedică sau îngreunează efectuarea sarcinilor activităţii de supraveghere şi control ale persoanei împuternicite în unităţile organizaţionale de asistenţă socială sau în unităţile care oferă îngrijire non-stop persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor cronici sau vârstnicilor.

Art. 226.

§ 1.265) Persoana care insultă un funcţionar public sau persoana care îl ajută, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor oficiale, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 2. Prevederile art. 222 § 2 se aplică în mod corespunzător.

§ 3. Persoana care insultă sau umileşte public organismul constituţional al Republicii Polone, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 227.

Persoana care, pretinzând că este funcţionar public sau exploatând o convingere greşită a unei alte persoane, desfăşoară o activitate legată de funcţia publică este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

Art. 228.266)

§ 1. Persoana care, în exercitarea funcţiei publice, acceptă un beneficiu patrimonial sau un beneficiu personal sau promisiunea acestuia, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. Persoana care, în exercitarea funcţiei publice, acceptă un beneficiu patrimonial sau un beneficiu personal sau promisiunea acestuia pentru a avea o conduită care constituie o încălcare a legii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Sancţiunea prevăzută la § 3 se aplică şi persoanei care în îndeplinirea funcţiei publice, condiţionează realizarea activităţii de serviciu de un beneficiu patrimonial sau un beneficiu personal sau de promisiunea acestuia, ori solicită primirea acestui avantaj sau beneficiu.

§ 5. Persoana care, în exercitarea funcţiei publice, acceptă un beneficiu patrimonial de valoare considerabilă sau promisiunea acestui beneficiu, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 6. Sancţiunile prevăzute la § 1-5 se aplică în mod corespunzător şi persoanei care în îndeplinirea funcţiei publice într-o ţară străină sau în cadrul unui organizaţii internaţionale primeşte sau solicită un beneficiu patrimonial ori un beneficiu personal sau promisiunea acestuia ori condiţionează realizarea activităţii de serviciu de un beneficiu patrimonial sau un beneficiu personal ori de promisiunea acestuia.

Art. 229.265

§ 1. Persoana care acordă sau promite să acorde un beneficiu patrimonial sau personal unei persoane care deţine o funcţie publică în legătură cu îndeplinirea acestei funcţii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 acţionează în sensul de a convinge persoana care îndeplineşte o funcţie publică să încalce prevederile legale sau acordă ori promite să acorde acestei un beneficiu patrimonial sau personal pentru încălcarea prevederilor legale, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Persoana care acordă sau promite unei persoane care îndeplineşte o funcţie publică un beneficiu patrimonial de mare valoare în legătură cu îndeplinirea funcţiei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 5. Sancţiunile prevăzute la § 1-4 5 se aplică în mod corespunzător şi persoanei care acordă sau promite unei persoane care îndeplineşte o funcţie publică într-o ţară străină sau în cadrul unui organizaţii internaţionale un beneficiu patrimonial de mare valoare în legătură cu îndeplinirea funcţiei.

§ 6. Nu se aplică sancţiunea prevăzută în § 1-5, dacă beneficiul patrimonial sau personal sau promisiunea acestuia au fost acceptate de funcţionarul public, iar făptuitorul a notificat organele de urmărire penală despre infracţiune şi a relevat toate circumstanţele relevante ale infracţiunii în faţa acestor autorităţi înainte ca acestea să afle în alt mod.

Art. 230.265

§ 1. Persoana care, invocând influenţa în cadrul unei instituţii de stat, administraţiei locale, în cadrul unei organizaţii internaţionale sau al unei unităţi organizaţionale străine care dispune de fonduri publice sau generând sau confirmând unei alte persoane convingerea existenţei unei astfel de influenţe, se angajează să medieze în soluţionarea problemei în schimbul unui beneficiu patrimonial sau personal sau a promisiunii acestui beneficiu este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 230a.267)

§ 1. Persoana care acordă sau promite beneficii patrimoniale sau personale în schimbul intermedierii pentru rezolvarea unei probleme într-o instituţie de stat, administraţie locală, organizaţie internaţională sau unitate organizaţională străină care dispune de fonduri publice, intermediere care constă în influenţarea fără drept a unei decizii, acţiuni sau a abandonării unei acţiuni de către persoana care îndeplineşte o funcţie publică în legătură cu această funcţie, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. Nu se aplică sancţiunea prevăzută în § 1 sau în § 2, dacă beneficiul patrimonial sau personal ori promisiunea acestuia au fost acceptate de funcţionarul public, iar făptuitorul a notificat organele de urmărire penală despre infracţiune şi a relevat toate circumstanţele relevante ale infracţiunii în faţa acestor autorităţi înainte ca acestea să afle în alt mod.

Art. 231.

§ 1. Funcţionarul public care, depăşindu-şi atribuţiile sau neîndeplinindu-şi îndatoririle acţionează în detrimentul intereselor publice sau private, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. În cazul în care făptuitorul comite fapta prevăzută la § 1 pentru a obţine un beneficiu sau un avantaj personal, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 acţionează fără intenţie şi cauzează un prejudiciu semnificativ este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 4. Prevederea § 2 nu se aplică dacă actul excedă caracteristicile actului interzis specificat la art. 228.

Art. 231a.268)

Funcţionarul public beneficiază de protecţia juridică acordată funcţionarilor publici în timpul sau în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor oficiale, inclusiv atunci când a fost comis un atentat asupra persoanei sale din cauza profesiei sau funcţiei deţinute.

Art. 231b.269)

§ 1. Persoana care, aflat în legitimă apărare, respinge un atac asupra oricărui bun protejat de lege, protejează securitatea sau ordinea publică, beneficiază de protecţia juridică acordată funcţionarilor publici.

§ 2. Prevederea § 1 nu se aplică, în cazul în care fapta comisă de făptuitorul atacului aduce atingere doar onoarei sau demnităţii acelei persoane.

Capitolul XXX

Infracţiuni contra sistemului justiţiei

Art. 232.

§ 1.270) Persoana care prin forţă sau ameninţare afectează activităţile oficiale ale instanţei, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2.271) Aceeaşi sancţiune se aplică autorului infracţiunii prevăzute în § 1, săvârşite în dauna Tribunalului penal internaţional sau a unei autorităţi care acţionează pe baza unor acorduri internaţionale la care Republica Polonă este parte, sau înfiinţate de o organizaţie internaţională constituită în baza unui acord ratificat de Republica Polonă.

Art. 233.

§ 1.272) Persoana care, depunând mărturie ca probă într-o procedură judiciară sau în altă procedură desfăşurată în temeiul legii, declară aspecte neadevărate sau ascunde adevărul, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ la.273) Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 declară aspecte neadevărate sau ascunde adevărul de teama răspunderii penale proprii sau a persoanelor apropiate, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Condiţia răspunderii este ca persoana care audiază, acţionând în limitele competenţelor sale, să informeze persoana care depune mărturie despre răspunderea penală pentru mărturie falsă sau să obţină de la persoana audiată promisiunea că va spune adevărul.

§ 3.274) Nu se pedepseşte pentru infracţiunea prevăzută în § 1a, persoana care depune mărturie falsă neştiind despre dreptul de a refuza să depună mărturie sau să răspundă la întrebări

§ 4.273 Persoana care, în calitate de expert, consultant sau traducător prezintă în fals un raport, o expertiză sau o traducere care poate servi ca probă în procedura prevăzută în § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4a.275) Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 4 acţionează fără intenţie, expunând la pierderi considerabile interesul public, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 5.276) Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei sau poate chiar renunţa la aceasta dacă:

1) mărturia falsă, raportul, expertiza sau traducerea se referă la circumstanţe care nu au afectat soluţionarea cazului,

2) făptuitorul revine asupra aspectelor declarate în mod voluntar înainte de soluţionarea, chiar şi nedefinitivă, a cauzei.

§ 6. Prevederile § 1-3 şi 5 se aplică corespunzător persoanei care face o declaraţie falsă, în cazul în care legea prevede posibilitatea de a se retrage declaraţia sub sancţiunea răspunderii penale.

Art. 234.277)

Persoana care acuză în mod fals o altă persoană de comiterea de infracţiuni, inclusiv infracţiuni fiscale, de contravenţii, contravenţii fiscale sau de abateri disciplinare este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 235.278)

Persoana care, prin crearea de dovezi false sau prin alte mijloace frauduloase, îndreaptă împotriva unei anumite persoane urmărirea penală pentru comiterea de infracţiuni, inclusiv infracţiuni fiscale, de contravenţii, contravenţii fiscale sau de abateri disciplinare sau în cursul urmăririi penale întreprinde astfel de acţiuni este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 236.

§ 1.279) Persoana care ascunde dovada nevinovăţiei unei persoane suspectate de comiterea unei infracţiuni, inclusiv infracţiuni fiscale, de contravenţii, contravenţii fiscale sau de abateri disciplinare este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Nu este sancţionată persoana care ascunde dovada de nevinovăţie de teama că va răspunde el însuşi sau o persoană apropiată.

Art. 237.

Prevederile art. 233 §5 pct. 2 se aplică corespunzător infracţiunilor prevăzute de art. 234, art. 235 şi în art. 236 § 1.

Art. 238.280)

Persoana care informează un organ de urmărire penală despre o infracţiune, sau o infracţiune fiscală, ştiind că infracţiunea nu a fost comisă este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 239.

§ 1.281) Persoana care obstrucţionează sau zădărniceşte procesul penal, ajutând făptuitorul infracţiunii, inclusiv în cazul infracţiunilor fiscale, să evite răspunderea penală, în special persoana care ascunde, diminuează urmele infracţiunii, inclusiv ale infracţiunii fiscale sau efectuează pedeapsa în locul persoanei condamnate, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Nu este sancţionat făptuitorul care ascunde o persoană apropiată.

§ 3. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei sau poate chiar renunţa la aceasta dacă făptuitorul a oferit ajutor unei persoane apropiate sau a acţionat de teama că va răspunde el însuşi sau o persoană apropiată.

Art. 240.

§ 1.282) Persoana care, având o informaţie credibilă despre pregătirea, tentativa sau săvârşirea faptei interzise prevăzute la art. 118, 118a, 120-124, 127, 128, 130, 134, 140, 148, 163, 166, 189, 252 sau a unei infracţiuni de terorism nu notifică de îndată organismul responsabil, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Nu săvârşeşte infracţiunea prevăzută la § 1 persoana care a renunţat la notificare, având motive suficiente pentru a considera că autoritatea menţionată la § 1 ştie despre fapta interzisă pregătită, despre tentativă sau despre comiterea faptei interzise prevăzute în § 1.

§ 3. Nu este sancţionată persoana care a renunţat la notificare de teama că va răspunde el însuşi sau o persoană apropiată.

Art. 241.

§ 1. Persoana care fără consimţământ prealabil, difuzează în mod public informaţii din procedurile preliminare înainte de a fi dezvăluite în cadrul procedurii judiciare, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care difuzează public informaţiile din cadrul unei şedinţă de judecată nepublică.

Art. 242.

§ 1. Persoana care, fiind privată de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a unui ordin juridic emis de o altă autoritate de stat, evadează este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2.283) Persoana care, folosind un permis temporar pentru a părăsi închisoarea sau centrul de arest fără supraveghere sau o instituţie de psihiatrie cu condiţii de securitate de bază, nu se întoarce în termen de 3 zile după expirarea termenului, fără a avea motive întemeiate este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Pedeapsa prevăzută la § 2 se aplică oricărei persoane care, beneficiind de o pauză în sancţiunea de privare de libertate nu revine la instituţia penitenciară în cel mult 3 zile de la expirarea termenului.

§ 4. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 acţionează în colaborare cu alte persoane, foloseşte violenţa sau ameninţarea cu violenţă ori deteriorează locul de detenţie este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 243.

Persoana care eliberează o persoană privată de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii juridice eliberate de un alt organ de stat sau facilitează evadarea acesteia este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 244.284)

Persoana care nu respectă interdicţia dispusă de instanţa de judecată de a ocupa o funcţie, de a practica o profesie, de a realiza afaceri, de a conduce vehicule, da a intra în centre de jocuri şi de a participa la jocuri de noroc, de a participa la un eveniment de masă, de a se afla în anumite medii sau locaţii, nu respectă obligaţia de a părăsi periodic spaţiile ocupate în comun cu o parte vătămată, interdicţia de a lua legătura cu anumite persoane, interdicţia de a se apropia de anumite persoane sau interdicţia de a părăsi un anumit loc de reşedinţă fără acordul instanţei sau nu execută dispoziţia de a face publică hotărârea instanţei în modul prevăzut este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 244a.285)

§ 1. Persoana care nu respectă obligaţia de a rămâne la locul de reşedinţă permanentă sau obligaţia de a se prezenta în unitatea organizatorică a Poliţiei sau locaţia specificată de comandamentul de poliţie de la locul de domiciliu în legătură cu interdicţia de intrare la un eveniment de masă, pe durata evenimentului, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2.286) Aceeaşi sancţiune se aplică oricărei persoane care face imposibil sau îngreunează controlul obligaţiei stabilite prevăzute în §1 prin sistemul de supraveghere electronică.

Art. 244b.287)

§ 1. Persoana care nu respectă obligaţiile prevăzute în lege referitoare la măsura asiguratorie aplicată împotriva sa este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică oricărei persoane care împiedică realizarea măsurii preventive aplicate asupra unei persoane sub forma controlului electronic al locului în care se află.

Art. 245.

Persoana care foloseşte violenţa sau ameninţarea pentru a influenţa martorul, expertul, traducătorul, acuzatorul sau persoana acuzată ori prin aceasta îi încalcă inviolabilitatea corporală este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

Art. 246.

Funcţionarul public sau persoana care acţionează în baza ordinelor sale în scopul de a obţine mărturii specifice, explicaţii, informaţii sau declaraţii folosind violenţa, ameninţarea sau care abuzează în alt mod, fizic sau psihic, o altă persoane este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 247.

§ 1. Persoana care abuzează fizic sau psihic o persoană privată de libertate în mod legal este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează cu o cruzime deosebită, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. Funcţionarul public care, contrar obligaţiei, permite comiterea unei fapte specificate în § 1 sau 2, este pedepsit cu sancţiunile stabilite prin aceste prevederi.

Art. 247a.288)

Prevederile art. 233-237 şi art. 239, 245 şi 246 se aplică corespunzător faptei comise în legătură cu procedura în faţa unui Tribunal penal internaţional sau a organului său care operează în temeiul unui acord internaţional la care Republica Polonă este parte sau înfiinţat de o organizaţie internaţională constituită printr-un tratat ratificat de Republica Polonă.

Capitolul XXXI

Infracţiuni contra alegerilor şi a referendumurilor

Art. 248.289)

Persoana care, pentru alegerile pentru Seim, pentru Senat, pentru alegerea Preşedintelui Republicii Polone, pentru alegerile pentru Parlamentul European, pentru alegerile pentru organele autoguvernării locale sau pentru un referendum:

1) întocmeşte o listă de candidaţi sau alegători, omiţând pe cei îndreptăţiţi sau înscriind persoane care nu au dreptul,

2) foloseşte înşelăciunea la pregătirea listei de candidaţi sau de alegători, a proceselor verbale sau a altor documente electorale sau privind referendumul,

3) distruge, deteriorează, ascunde, modifică sau falsifică procese verbale sau alte documente electorale sau pentru referendum,

4) comite sau permite abuzuri la votare sau la numărarea voturilor,

5) cedează unei alte persoane, înainte de încheierea votului un buletin de vot neutilizat sau obţine de la o altă persoană spre utilizare un buletin de vot

6) comite abuzuri la întocmirea listelor cu semnături ale cetăţenilor care susţin un candidat la alegeri sau iniţierea unui referendum,

– este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 249.

Persoana care, prin ameninţare sau ingerinţă împiedică:

1) desfăşurarea unei întruniri preelectorale,

2) exercitarea liberă a dreptului de a candida sau a dreptului de vot,

3) votarea sau numărarea voturilor,

4)290) întocmirea proceselor verbale sau a altor documente electorale sau referitoare la referendum

– este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 250.

Persoana care, prin violenţă, prin ameninţare sau abuzând de o relaţie de dependenţă, influenţează votul persoanei autorizate sau o obligă să voteze ori o împiedică să voteze, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 250a.291)

§ 1. Persoana care având dreptul de a vota, primeşte un beneficiu patrimonial sau un avantaj personal ori pretinde astfel de beneficii pentru a vota într-un anumit mod este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică celui care oferă un beneficiu patrimonial sau un avantaj personal persoanei care are dreptul de a vota pentru a o convinge să voteze într-un anumit mod.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate, persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2 este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 4. În cazul în care autorul infracţiunii prevăzute în § 1 sau în § 3 şi § 1 a informat organul de urmărire penală despre infracţiune şi împrejurările comiterii acesteia, înainte ca organul să afle despre aceasta, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei sau poate chiar renunţa la aceasta.

Art. 251.

Persoana care, încălcând secretul votului, ia cunoştinţă de conţinutul unui vot împotriva voinţei alegătorului, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Capitolul XXXII

Infracţiuni contra ordinii publice

Art. 252.292)

§ 1. Persoana care ia sau reţine un ostatic în scopul de a forţa un organ de stat sau de autoguvernare, o instituţie, o organizaţie, o persoană fizică sau juridică sau grup de persoane la un anumit comportament, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

§ 2. Dacă fapta prevăzută la § 1 a fost asociată cu torturarea ostaticului, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 ani sau cu pedeapsa privării de libertate pe 25 de ani.

§ 3. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în § 1, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 4. Pedeapsa prevăzută la § 1 nu se aplică persoanei care s-a desistat şi a eliberat ostaticul.

§ 5. Instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei aplicate făptuitorului pentru fapta prevăzută la § 2, dacă acesta a renunţat la intenţie şi a eliberat de bunăvoie ostaticul.

Art. 253. (abrogat)293)

Art. 254.

§ 1. Persoana care participă activ la o întrunire, ştiind că participanţii comit prin forţa comună un atac cu violenţă împotriva unei persoane sau a unui bun este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă urmarea atacului cu violenţă este decesul unei persoane sau afectarea gravă a sănătăţii acesteia, participantul la întrunire prevăzut în § 1, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 254a.294)

Persoana care ia, distruge, deteriorează sau face impropriu pentru uz un element al reţelei de alimentare cu apă, canalizare, încălzire, energie electrică, gaz, telecomunicaţii sau linii de cale ferată, tramvai, troleibuze sau metrou, perturbând funcţionarea întregii reţele a unei părţi a acesteia sau a unei linii este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 255.

§ 1.295) Persoana care instigă în mod public la comiterea unei infracţiuni sau a unei infracţiuni fiscale este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Persoana care instigă în mod public la comiterea unei crime, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Persoana care aprobă în mod public comiterea unei infracţiuni este sancţionată cu 180 zile amendă, cu pedeapsa restricţionării libertăţii sau cu privarea de libertate de până la 1 an

Art. 255a.296)

§ 1.297) Persoana care distribuie sau prezintă în mod public conţinut care poate înlesni comiterea unei infracţiuni de terorism, cu intenţia ca o astfel de infracţiune să fie comisă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2.298) Aceeaşi sancţiune se aplică celui care, în scopul de a comite o infracţiune de terorism participă la cursuri care ar putea permite săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

Art. 256.

§ 1.299) Persoana care promovează în mod public un sistem totalitar fascist sau de altă natură sau incită la ura bazată pe apartenenţa naţională, etnică, rasială sau religioasă sau din cauza lipsei de credinţă religioasă, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2.300) Aceeaşi sancţiune se aplică celui care produce pentru a disemina, păstrează, deţine, prezintă, transportă sau trimite un material tipărit, o înregistrare sau un alt obiect cu conţinutul specificat în § 1 sau care conţine un simbol fascist, comunist sau totalitar de altă natură.

§ 3.301) Nu comite o infracţiune persoana care comite fapta interzisă în § 2, dacă fapta a fost parte a unei activităţi artistice, educative, de colecţionare sau ştiinţifice.

§ 4.300 În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută în § 2 instanţa dispune confiscarea obiectelor prevăzute de § 2, chiar dacă nu constituie proprietatea făptuitorului.

Art. 257.

Persoana care insultă public un grup de persoane sau o persoană din cauza apartenenţei naţionale, etnice, rasiale sau religioase sau din ateismului sau încalcă din astfel de motive integritatea fizică a unei alte persoane, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 258.302)

§ 1. Persoana care face parte dintr-un grup organizat sau o organizaţie care are drept scop săvârşirea unei infracţiuni sau a unei infracţiuni fiscale, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Dacă grupul sau organizaţia prevăzută în § 1 sunt de tip armat sau urmăresc să comită o infracţiune de terorism, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Persoana care înfiinţează un grup sau o organizaţie de tipul celor prevăzute în § 1 inclusiv cu caracter armat, sau care conduce un astfel de grup sau o astfel de organizaţie este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Persoana care înfiinţează un grup sau o organizaţie care intenţionează să comită o infracţiune de terorism sau care conduce un astfel de grup este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

Art. 259.303)

Nu va fi sancţionată pentru infracţiunea prevăzută la art. 258, persoana care a renunţat de bunăvoie la participarea la un grup sau la o organizaţie şi a dezvăluit autorităţii de urmărire toate circumstanţele relevante ale faptei săvârşite sau a împiedicat comiterea unei infracţiuni, inclusiv a unei infracţiuni fiscale.

Art. 259a.304)

Persoana care trece frontiera Republicii Polone pentru a săvârşi într-o altă ţară o infracţiune sau o infracţiune de terorism dintre cele prevăzute în art. 255a sau art. 258 § 2 sau 4, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 259b.303

La solicitarea procurorului, instanţa aplică măsuri de diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar suspenda condiţionat executarea sancţiunii pentru făptuitorul infracţiunii prevăzute la art. 259a, care a renunţat voluntar la:

1) comiterea pe teritoriul unei alte ţări a unei infracţiuni de terorism sau a infracţiunii prevăzute în art. 255a sau art. 258 § 2 sau 4 şi a dezvăluit organelor de urmărire penală orice circumstanţe relevante ale comiterii infracţiunii sau dacă a împiedicat comiterea infracţiunii plănuite;

2) ajutorul acordat altor persoane la comiterea infracţiunii prevăzute în art. 259a şi a dezvăluit autorităţii de urmărire a infracţiunilor orice circumstanţe relevante ale comiterii infracţiunii, în special informaţii despre persoanele care au comis infracţiunea prevăzută la art. 259a.

Art. 260.

Persoana care, prin violenţă sau ameninţare, împiedică desfăşurarea unei adunări legale, a unei întâlniri sau a unui marş, sau dispersează persoanele participante la o astfel de adunare, întrunire sau marş, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 261.

Persoana care insultă un monument sau loc public destinat să comemoreze un eveniment istoric sau să onoreze o persoană, este sancţionată cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

Art. 262.

§ 1. Persoana care profanează un cadavru, cenuşa umană sau locul de veci al unei persoane decedate este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Persoana care jefuieşte un cadavru, un mormânt sau un alt loc de veci este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 263.

§ 1. Persoana care produce şi comercializează arme de foc sau muniţie fără a deţine autorizaţia corespunzătoare este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Persoana care deţine arme de foc sau muniţie fără autorizaţia corespunzătoare este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Persoana care, deţinând o autorizaţie pentru arme de foc sau muniţie, le pune la dispoziţie sau le înmânează unei persoane neautorizate este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 4. Persoana care provoacă în mod neintenţionat pierderea unei de arme de foc sau a muniţiei, care se află în posesia sa conform legii este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

Art. 264.

§ 1. (abrogat)305)

§ 2.306) Persoana care trece frontiera Republicii Polone cu încălcarea prevederilor legii, folosind violenţa, ameninţarea, înşelăciunea sau în cooperare cu alte persoane, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3.307) Persoana care organizează pentru alte persoane trecerea frontierei Republicii Polone cu încălcarea prevederilor legii este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 264a.308)

§ 1. Persoana care, pentru a obţine beneficii patrimoniale sau personale, permite sau facilitează unei alte persoane rămânerea pe teritoriul polonez este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. În cazuri excepţionale, dacă făptuitorul nu a obţinut un beneficiu patrimonial, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea pedepsei.

Capitolul XXXIII

Infracţiuni contra protecţiei informaţiilor

Art. 265.

§ 1.309) Persoana care dezvăluie sau utilizează informaţiile nepublice clasificate „secret” sau „strict secret”, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Dacă informaţiile prevăzute în § 1 au fost divulgate unei persoane care acţionează pentru sau în numele unei entităţi străine, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Persoana care divulgă neintenţionat informaţiile prevăzute la § 1, de care a luat cunoştinţă în legătură cu îndeplinirea funcţiei publice sau cu o autorizare primită, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

Art. 266.

§ 1. Persoana care, încălcând prevederile legii sau o obligaţie asumată dezvăluie sau utilizează informaţii pe care le-a dobândit în legătură cu funcţia îndeplinită, cu activitatea desfăşurată, cu activitatea publică, socială, economică sau ştiinţifică, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2.310) Funcţionarul public care dezvăluie unei persoane neautorizate informaţii clasificate „restricţionat“ sau „confidenţial“ sau informaţii pe care le obţinute în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor oficiale, şi a căror divulgare ar putea dăuna unui interes protejat prin lege este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1 are loc la solicitarea părţii vătămate.

Art. 267.311) § 1. Persoana care obţine accesul neautorizat la informaţii care nu-i sunt destinate, prin deschiderea unei scrisori închise, conectarea la reţeaua de telecomunicaţii sau prin spargerea sau ocolirea securităţii electronice informatice sau de altă natură este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care obţine fără autorizaţie accesul la un sistem informatic sau la o parte a acestuia.

§ 3. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care pentru a obţine informaţii la care nu are dreptul, montează sau utilizează un dispozitiv de ascultare, un dispozitiv de urmărire vizuală sau alt dispozitiv sau software.

§ 4. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care divulgă informaţiile obţinute în modul prevăzut la § 1-3 unei alte persoane.

§ 5. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1-4 se realizează la solicitarea părţii vătămate.

Art. 268.

§ 1. Persoana care, nefiind autorizată în acest sens, distruge, deteriorează, şterge sau modifică înregistrarea unei informaţii esenţiale sau îngreunează în mod semnificativ accesul persoanei autorizate la aceasta este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2.312) Dacă fapta prevăzută la § 1 se referă la informaţii înregistrate pe un suport de date informatic, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Persoana care, comiţând fapta prevăzută la § 1 sau 2, provoacă daune patrimoniale semnificative, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 4. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1-3 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 268a.313)

§ 1. Persoana care, nefiind autorizată în acest sens, distruge, deteriorează, şterge sau modifică sau îngreunează accesul la datele informatice sau împiedică în mod semnificativ prelucrarea automată a datelor, stocarea şi transmiterea acestor date, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Persoana care, săvârşind fapta prevăzut la § 1, provoacă o daună patrimonială considerabilă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 3. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1 sau 2 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 269.314)

§ 1. Persoana care distruge, deteriorează, şterge sau modifică date informatice de o importanţă deosebită pentru apărarea naţională, siguranţa în comunicaţii, funcţionarea guvernului sau a unei alte instituţii de stat sau a autoconducerii locale sau împiedică în mod semnificativ prelucrarea automată a datelor, stocarea şi transmiterea acestor date, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2 315) Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută în § 1, distrugând sau schimbând suportul de date sau distrugând ori deteriorând dispozitivul de procesare automată, de stocare sau de transmitere a datelor informatice.

Art. 269a.316)

Persoana care, nefiind autorizată în acest sens, prin transmiterea, distrugerea, înlăturarea, deteriorarea, îngrădirea accesului sau modificarea datelor informatice perturbă în mod semnificativ un sistem informatic sau o reţea de comunicaţii de date, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 269b.317)

§ 1.318) Persoana care produce, achiziţionează, vinde sau pune la dispoziţia altor persoane dispozitive sau programe de calculator destinate comiterii infracţiunilor specificate în art. 165 § 1 pct. 4, art. 267 § 3, art. 268a § 1 sau § 2 coroborat cu § 1, art. 269 § 2 sau art. 269a, precum şi parole, coduri de acces sau alte date care permit accesul la informaţiile stocate într-un sistem informatic sau într-o reţea IT, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută în § 1, instanţa va dispune confiscarea obiectelor menţionate şi poate dispune confiscarea chiar dacă acestea nu sunt proprietatea făptuitorului.

Capitolul XXXIV

Infracţiuni contra credibilităţii documentelor

Art. 270.

§ 1. Persoana care falsifică sau modifică un document pentru a-l utiliza ca înscris autentic sau utilizează un astfel de document ca fiind autentic, este sancţionată cu amendă, pedeapsa restricţionării libertăţii sau pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care completează un formular semnat de o altă persoană contrar voinţei persoanei semnatare şi în detrimentul acesteia sau utilizează un astfel de document.

§ 2a.319) În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 3. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în § 1, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 271.

§ 1 Funcţionarul public sau o altă persoană împuternicită să elibereze un document prin care se atestă un aspect nereal referitor la o situaţie de natură a produce consecinţe juridice, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

§ 3. În cazul în care făptuitorul săvârşeşte infracţiunile prevăzute în § 1 pentru a obţine un beneficiu patrimonial sau personal, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 272.

Persoana care obţine atestarea unui aspect nereal prin înşelarea unui funcţionar public sau a unei alte persoane autorizate să emită un document, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 273.

Persoana care utilizează documentul prevăzut în art. 271 sau art. 272, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 274.

Persoana care îşi vinde documentul de identitate sau vinde documentul de identitate al unei alte persoane este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 275.

§ 1. Persoana care utilizează un document care atestă identitatea unei alte persoane sau drepturile sale de proprietate sau care fură sau îşi însuşeşte un astfel de document este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care transporta, duce sau trimite în străinătate fără drept un document care confirmă identitatea altei persoane sau drepturile de proprietate ale acesteia.

Art. 276. Persoana care distruge, deteriorează, face inutilizabil, ascunde sau elimină un document de care nu are dreptul să dispună exclusiv este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 277.

Persoana care distruge, deteriorează, înlătură, mută, obturează sau face invizibile semnele de frontieră este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Capitolul XXXV

Infracţiuni contra patrimoniului

Art. 278.

§ 1. Persoana care îşi însuşeşte un bun mobil al unei alte persoane este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, fără consimţământul persoanei îndreptăţite, dobândeşte un program de calculator care nu-i aparţine pentru obţinerea unui câştig financiar.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 4. Dacă furtul a fost comis în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

§ 5. Prevederile § 1, 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător în cazul furtului de energie sau al furtului unui card pentru ATM.

Art. 279.

§ 1. Persoana care săvârşeşte furtul prin efracţie, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Dacă furtul prin efracţie a fost comis în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 280.

§ 1. Persoana care fură folosind violenţa sau ameninţarea cu folosirea imediată a violenţei sau care determină o persoană să devină inconştientă sau provocând victimei o stare de inconştienţă sau vulnerabilitate este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 12 ani.

§ 2. În cazul în care făptuitorul unui jaf foloseşte o armă de foc, un cuţit sau alt obiect periculos sau un mijloc de neutralizare sau acţionează în alt mod care pune în pericol viaţa sau acţionează împreună cu o altă persoană care utilizează o astfel de armă, un astfel de obiect sau o astfel de metodă, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 3 ani.

Art. 281.

Persoana care, pentru a păstra obiectul furat, imediat după comiterea furtului, foloseşte violenţa sau ameninţarea cu violenţa, sau aduce victima în stare de inconştienţă sau vulnerabilitate este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 282.

Persoana care, pentru a obţine un beneficiu patrimonial, obligă o altă persoană prin violenţă, ameninţarea asupra vieţii sau a sănătăţii ori printr-un atac violent asupra bunurilor să dispună de bunurile proprii sau ale altora ori să sisteze o activitate economică este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 283.

În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul infracţiunii prevăzută la art. 279 § 1, art. 280 § 1 sau în art. 281 sau 282 este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 284.

§ 1 Persoana care îşi însuşeşte un bun mobil sau un drept patrimonial este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Persoana care îşi însuşeşte un bun mobil care i-a fost încredinţat este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate sau de însuşire a unui bun găsit, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 4. Dacă însuşirea a fost săvârşită în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 285.

§ 1. Persoana care, conectându-se la un echipament de telecomunicaţii, consumă impulsuri pe contul unei alte persoane este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă fapta prevăzută în § 1 a fost săvârşită în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 286.

§ 1. Persoana care în scopul obţinerii unor câştiguri financiare, determină o altă persoană să dispună într-un mod nefavorabil de bunurile proprii sau de bunurile altcuiva prin introducerea acestei persoane în eroare ori prin exploatarea unei erori sau a incapacităţii de a înţelege în mod corespunzător, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care solicită beneficii patrimoniale în schimbul returnării bunurilor luate ilegal.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 4. Dacă fapta prevăzută la § 1-3 a fost săvârşită în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 287.

§ 1.320) Persoana care în scopul obţinerii de beneficii patrimoniale sau pentru a provoca daune unei alte persoane, afectează, fără autorizaţie, procesarea, colectarea sau transmiterea automată a datelor informatice sau a modificărilor, şterge sau introduce o nouă înregistrare de date informatice este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Dacă frauda a fost săvârşită în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 288.

§ 1. Persoana care distruge sau deteriorează sau face inutilizabil un bun al unei alte persoane este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 3. Sancţiunea prevăzută în § 1 se aplică şi persoanei care taie sau deteriorează un cablu submarin sau încalcă reglementările aplicabile la montarea sau repararea unui astfel de cablu.

§ 4. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 289.

§ 1. Persoana care ia, pentru a utiliza pe termen scurt, un autovehicul al unei alte persoane, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 afectează sistemul de securitate al vehiculului, vehiculul reprezintă o valoare considerabilă sau făptuitorul abandonează vehiculul deteriorat sau în circumstanţe care pot conduce la pierderea sau distrugerea vehiculului sau a unei componente a acestuia sau a bunurilor aflate în vehicul, acesta este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Dacă fapta prevăzută la § 1 a fost comisă prin folosirea violenţei sau prin ameninţarea cu folosirea violenţei sau prin aducerea victimei în stare de inconştienţă sau vulnerabilitate, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. În cazurile prevăzută la § 1-3 instanţa poate aplica şi o amendă alături de pedeapsa privării de libertate.

§ 5. Dacă fapta prevăzută în § 1-3 a fost comisă în dauna unei persoane apropiate, urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate.

Art. 290.

§ 1. Persoana care taie lemne din pădure pentru a şi le însuşi răspunde penal pentru furt.

§ 2. În cazul unei condamnări pentru tăiere de copaci sau pentru furtul de copaci tăiaţi, instanţa dispune plata către partea vătămată a unei compensaţii care va reprezenta dublul valorii lemnului.

Art. 291.

§ 1. Persoana care cumpără un bun dobândit prin furt sau ajută la vânzarea acestuia sau primeşte un astfel de bun sau ajută la ascunderea acestuia este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

Art. 292.

§ 1. Persoana care cumpără un bun sau ajută la vânzarea unui bun despre care, pe baza circumstanţelor, poate şi ar trebui să presupună că acesta a fost obţinut prin săvârşirea unei infracţiuni sau primeşte un astfel de bun ori ajută la ascunderea acestuia este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. În cazul în care bunul prevăzut în § 1, este de o valoare considerabilă, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

Art. 293.

§ 1. Prevederile art. 291 şi 292 se aplică în mod corespunzător în cazul programelor de computer.

§ 2. Instanţa poate dispune confiscarea bunului prevăzut la § 1 şi în art. 291 şi 292, chiar dacă acesta nu aparţine făptuitorului.

Art. 294.

§ 1. Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută în art. 278 § 1 sau 2, art. 284 § 1 sau 2, art. 285 § 1, art. 286 § 1, art. 287 § 1, art. 288 § 1 sau 3, sau în art. 291 § 1, referitor la bunuri de valoare considerabilă, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică făptuitorului care comite infracţiunea prevăzută la § 1 în legătură cu un bun de importanţă deosebită pentru cultură.

Art. 295.

§ 1. În cazul persoanei care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în art. 278, 284-289, 291, 292 sau 294, care a acoperit de bunăvoie prejudiciul, a returnat vehiculul sau obiectul cu valoare culturală intact, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea pedepsei.

§ 2. În cazul persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută în § 1, care a acoperit de bunăvoie cea mai mare parte din prejudiciu, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

Capitolul XXXVI

Infracţiuni contra mediului economic

Art. 296.

§ 1. Persoana care, fiind obligată în conformitate cu dispoziţiile legii, cu decizia unei autorităţi competente sau cu un contract să se ocupe de problemele patrimoniale sau de activitatea comercială a unei persoane fizice sau juridice sau a unei unităţi organizaţionale fără personalitate juridică, îi provoacă acesteia prejudicii financiare semnificative abuzând de competenţele sale sau prin neîndeplinirea obligaţiilor este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 1a.321) În cazul în care făptuitorul prevăzut la § 1, abuzând de competenţele sale sau prin neîndeplinirea obligaţiilor generează un pericol direct de producere a unei daune patrimoniale considerabile, acesta este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2.322) Dacă făptuitorul prevăzut la § 1 sau 1a acţionează pentru obţinerea unui beneficiu patrimonial, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Dacă făptuitorul prevăzut la § 1 sau 2 cauzează daune materiale semnificative, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 sau 3 acţionează fără intenţie, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 4a.323) În cazul în care partea vătămată nu este Trezoreria de Stat, urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § la începe la cererea părţii vătămate.

§ 5. Nu va fi sancţionată persoana care, înainte de începerea urmăririi penale acoperă în întregime în mod voluntar prejudiciul cauzat.

Art. 296a.324)

§ 1.325) Persoana care, având o poziţie de conducere în cadrul entităţii organizatorice care efectuează activităţi economice sau având cu aceasta un contract de muncă sau contract de prestări servicii, cere ori acceptă beneficii financiare sau personale ori o promisiune de beneficii în schimbul abuzului de competenţe sau în schimbul neîndeplinirii unei obligaţii care poate cauza daune patrimoniale entităţii sau care reprezintă un act de concurenţă neloială ori comite o activitate preferenţială faţă de cumpărătorul sau beneficiarul mărfii, serviciului sau prestaţiei este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică făptuitorului care acordă sau promite să acorde beneficii patrimoniale sau personale în situaţiile prevăzute la § 1.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate, persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută de § 1 sau 2 este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 4. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 provoacă o pagubă patrimonială considerabilă, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 5. Nu se aplică sancţiunea prevăzută în § 2 sau în § 3 şi § 2, dacă beneficiul patrimonial sau personal ori promisiunea au fost acceptate, iar făptuitorul a sesizat organele de urmărire penală şi a dezvăluit toate circumstanţele relevante ale infracţiunii, înainte ca acestea să afle despre faptă.

Art. 296b. (abrogat)326)

Art. 297.327)

§ 1.328) Persoana care, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru o altă persoană, de la o bancă sau o unitate organizatorică care efectuează activităţi similare în baza legii sau de la un organ sau o instituţie care dispune de fonduri publice – un împrumut, un avans în numerar, o garanţie, o scrisoare de garanţie, un acreditiv, subvenţii, o subvenţie, confirmarea de către bancă a obligaţiei de garanţie sau a unei prestaţii financiare similare pentru un scop de afaceri specific, un instrument de plată ori un contract de achiziţii publice, prezintă un document contrafăcut, falsificat, care atestă informaţii false ori nereale sau o declaraţie scrisă cu privire la circumstanţele de importanţă pentru obţinerea sprijinului financiar, instrumentului de plată sau ordinului menţionat, care nu este reală, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2.327) Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, deşi are această obligaţie, nu notifică entitatea în cauză cu privire la orice situaţie care ar putea avea un impact asupra opririi sau reducerii cuantumului sprijinului financiar acordat specificat în § 1, sau a contractului de achiziţie publică, sau asupra posibilităţii utilizării în continuare a instrumentului de plată.

§ 3. Nu este sancţionată persoana care, înainte de începerea urmăririi penale a împiedicat în mod voluntar utilizarea sprijinului financiar sau a instrumentului de plată prevăzut la § 1, a renunţat la subvenţie sau la contractul de achiziţii publice sau a acoperit pretenţiile părţii vătămate.

Art. 298.

§ 1. Persoana care, pentru a obţine despăgubiri în temeiul contractului de asigurare, generează evenimentul care constituie baza pentru plata unei astfel de compensaţii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Nu se pedepseşte persoana care, înainte de începerea urmăririi penale, a împiedicat în mod voluntar plata despăgubirii.

Art. 299.

§ 1.329) Persoana care acceptă, posedă, utilizează, transferă sau duce în străinătate, ascunde, transformă sau converteşte, ajută la transferul dreptului de proprietate ori face alte acţiuni care pot împiedica sau îngreuna stabilirea locului de unde provin sau unde se află, dispunerea de măsuri asiguratorii ori de confiscare pentru mijloace de plată, instrumente financiare, titluri de valoare, valută, drepturi de proprietate sau orice alte bunuri mobile sau imobile provenite din comiterea unei infracţiuni, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 2.330) Sancţiunea prevăzută la § 1 se aplică persoanei care, fiind angajat al băncii sau care acţionează în numele băncii sau pentru aceasta, pentru instituţia financiară ori de credit sau pentru altă entitate care în conformitate cu legea are obligaţia să înregistreze tranzacţiile şi persoanele care efectuează tranzacţii, primeşte, cu încălcarea regulilor, mijloace de plată, instrumente financiare, titluri de valoare, valută străină, face transferul sau conversia acestora, ori le acceptă în circumstanţe care ridică suspiciunea justificată că acestea fac obiectul infracţiunii prevăzute la § 1, sau care furnizează alte servicii menite să ascundă provenienţa acestora din infracţiune ori să prevină confiscarea acestora.

§ 3. (abrogat)331)

§ 4. (abrogat)330

§ 5. În cazul în care făptuitorul comite fapta prevăzută în § 1 sau 2, acţionând în înţelegere cu alte persoane, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 6. Sancţiunea specificată în § 5 se aplică făptuitorului care, comiţând fapta prevăzută la § 1 sau 2, obţine un beneficiu patrimonial semnificativ.

§ 6a.332) Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în § 1 sau 2, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 7.333) În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2, instanţa dispune confiscarea bunurilor care provin în mod direct sau indirect din infracţiune, precum şi a beneficiilor obţinute în urma acestei infracţiuni, sau a echivalentului lor, chiar dacă acestea nu sunt proprietatea făptuitorului. Nu se va dispune confiscarea în totalitate sau în parte dacă bunul, beneficiul sau echivalentul acestuia sunt returnate părţii vătămate sau altei entităţi.

§ 8.334) Nu este sancţionată pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2 persoana care dezvăluie în mod voluntar organului de urmărire penală informaţii referitoare la persoanele implicate în comiterea infracţiunii şi la circumstanţele comiterii acesteia, dacă aceasta previne comiterea altor infracţiuni; dacă făptuitorul a depus eforturi pentru a dezvălui aceste informaţii şi circumstanţe, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 300.

§ 1. Persoana care, fiind ameninţată de faliment sau insolvenţă, face imposibilă sau îngreunează îndestularea creditorului prin faptul că înlătură, ascunde, vinde, donează, distruge, ipotechează în realitate sau fictiv componente ale patrimoniului, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2.335) Persoana care, pentru a face imposibilă executarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui alt organ de stat, face imposibilă sau îngreunează îndestularea creditorului prin faptul că înlătură, ascunde, vinde, donează, distruge, ipotechează în realitate sau fictiv componente ale patrimoniului sau deteriorează componente ale patrimoniului care au fost confiscate sau riscă să fie confiscate sau înlătură dovada confiscării, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3. Dacă fapta prevăzută în § 1 a cauzat daune mai multor creditori, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 4. În cazul în care partea vătămată nu este Trezoreria de Stat, urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 301.

§ 1. Persoana care, fiind îndatorată la mai mulţi creditori, zădărniceşte sau restricţionează satisfacerea creanţelor acestora prin faptul că înfiinţează în baza legii o noua entitate, transferă activele, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, fiind debitorul mai multor creditori, intră în mod voluntar în faliment sau insolvenţă.

§ 3. Persoana care fiind îndatorată la mai mulţi creditori intră în faliment sau insolvenţă din neglijenţă, în special prin irosirea componentelor activelor, prin generarea de datorii, sau prin tranzacţii evident contrare principiilor de management, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 302.

§ 1. Persoana care, aflându-se în caz de insolvabilitate sau faliment iminent, în imposibilitatea de a satisface toţi creditorii, plăteşte sau protejează doar o parte dintre aceştia şi operează în detrimentul celorlalţi, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Persoana care acordă sau promite unui creditor un avantaj financiar pentru a acţiona în detrimentul altor creditori în legătură cu procedurile de faliment sau în scopul prevenirii falimentului, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 3. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care, în legătură cu procedura prevăzută la § 2 acceptă beneficii pentru a acţiona în detrimentul altor creditori sau solicită astfel de beneficii.

Art. 303.

§ 1. Persoana care cauzează un prejudiciu material unei persoane fizice, persoane juridice sau unităţi organizaţionale fără personalitate juridică, prin neoperarea documentaţiei legate de activitatea economică sau prin operarea în mod necorespunzător, neconform cu adevărul, în special prin distrugerea, eliminarea, ascunderea, transformarea sau falsificarea documentelor cu privire la această activitate, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 provoacă daune patrimoniale considerabile, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate, persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

§ 4. În cazul în care partea vătămată nu este Trezoreria de Stat, urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1-3 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 304.

Persoana care, prin exploatarea poziţiei în care se află o altă persoană fizică, persoană juridică sau unitate organizaţională fără personalitate juridică, încheie un contract cu aceasta, impunându-i o obligaţie disproporţionată în raport cu prestarea este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 305.

§ 1. Persoana care, în scopul obţinerii unor beneficii patrimoniale, anulează sau împiedică o procedură de achiziţie publică sau încheie un acord cu o altă persoană, în detrimentul proprietarului bunului sau al persoanei ori instituţiei căreia i se face oferta, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care diseminează informaţii sau omite fapte relevante cu privire la contractul care urmează să fie atribuit în legătură cu procedura de achiziţie publică sau încheie un contract cu o altă persoană, în detrimentul proprietarului bunului sau persoanei sau instituţiei căreia i se face oferta.

§ 3. În cazul în care partea vătămată nu este Trezoreria de Stat, urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1 sau 2 începe la cererea părţii vătămate.

Art. 306.

Persoana care şterge, falsifică sau modifică mărcile de identificare, data fabricaţiei sau data expirării unui bun sau dispozitiv, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 307.

§ 1. Împotriva persoanei care a săvârşit infracţiunea prevăzută la art. 296 sau art. 299-305, care a reparat prejudiciul în întregime, în mod voluntar, instanţa poate dispune o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar să se abţină de la dispunerea acesteia.

§ 2. Împotriva persoanei care a săvârşit infracţiunea prevăzută în § 1, care a reparat prejudiciul în cea mai mare parte, în mod voluntar, instanţa poate dispune o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 308.

Pentru infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune răspunde în calitate de debitor sau creditor persoana care răspunde de afacerile financiare ale altei persoane juridice, fizice, grup de persoane sau entităţi care nu au personalitate juridică pe baza unei dispoziţii legale, a unei decizii a autorităţii competente, sau prin executarea efectivă a contractului.

Art. 309.336)

În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută de art. 296 § 3, art. 297 § 1 sau art. 299, amenda stabilită împreună cu pedeapsa privării de libertate poate fi dispusă în cuantum de până la 3.000 de zile-amendă.

Capitolul XXXVII

Infracţiuni contra tranzacţionării cu bani şi titluri de valoare

Art. 310.

§ 1.337) Persoana care falsifică sau modifică monedă poloneză sau străină care a fost stabilită ca mijloc legal de plată, dar nu a fost încă pusă în circulaţie, alte mijloace de plată sau documente care permit primirea unei sume de bani sau participarea la capital şi la dividende ori participarea într-o societate sau înlătură de pe un astfel de document semnul de răscumpărare, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate pentru o perioadă de minim 5 sau cu pedeapsa privării de libertate pe 25 de ani.

§ 2.336 Persoana care pune în circulaţie sau primeşte în acest scop monedă, mijloace de plată sau semne băneşti sau documente din cele enumerate în § 1 primeşte, păstrează, transportă trimite sau ajută la ascunderea sau distrugerea acestora, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. În cazuri de mai mică gravitate, instanţa poate dispune o diminuare extraordinară a sancţiunii.

§ 4. Persoana care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la § 1 sau 2, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 311.

Persoana care răspândeşte informaţii false sau omite informaţii cu privire la situaţia financiară a ofertantului, esenţiale pentru cumpărarea, vânzarea de titluri de valoare, pentru a mări sau micşora aportul, în documentaţia referitoare la tranzacţionare de valori mobiliare, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

Art. 312.

Persoana care pune în circulaţie bani falşi sau modificaţi, alte mijloace de plată sau documente specificate în art. 310 § 1, pe care le-a primit ca fiind veritabile, este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de până la 1 an.

Art. 313.

§ 1. Persoana care falsifică sau modifică pentru a utiliza sau pentru a pune în circulaţie un însemn oficial de valoare sau înlătură de pe acel însemn data încetării valabilităţii, este sancţionată cu pedeapsa privării de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care pune în circulaţie un însemn oficial de valoare falsificat sau modificat ori de pe care a fost înlăturată data încetării valabilităţii.

Art. 314.338)

Persoana care falsifică sau modifică un semn oficial care certifică o autorizare sau o testare pentru a fi utilizate în circuitul economic sau care utilizează în circuitul economic obiecte marcate cu asemenea semne falsificate sau modificate este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

Art. 315.

§ 1. Persoana care falsifică sau modifică un instrument de măsură sau de testare etalonat oficial pentru a-l utiliza în circuitul economic este sancţionată cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică persoanei care utilizează un instrument de măsură sau de testare falsificat sau modificat în circuitul economic sau păstrează un astfel de instrument în vederea utilizării.

Art. 316.

§ 1. Banii, documentele şi hârtiile de valoare falsificate, modificate sau de pe care a fost înlăturat marcajul încetării valabilităţii şi instrumentele de măsură sau de testare falsificate ori modificate prevăzute în acest capitol fac obiectul confiscării, chiar dacă nu aparţin făptuitorului.

§ 2. Însemnele oficiale falsificate sau modificate prevăzute în art. 314 trebuie înlăturate, chiar dacă aceasta implică distrugerea obiectului.

Partea militară

Capitolul XXXVIII

Prevederi generale referitoare la militari

Art. 317.

§ 1. Dispoziţiile Părţii generale şi ale Părţii speciale din prezentul Cod se aplică militarilor în cazul în care partea militară nu conţine dispoziţii diferite.

§ 2. Dispoziţiile art. 356-363 şi, în cazul unei infracţiuni prevăzute de acestea, dispoziţiile generale privind militarii se aplică corespunzător şi personalului care lucrează în armată.

§ 3. Dispoziţiile Părţii militare se aplică corespunzător şi altor persoane, dacă legea prevede acest lucru.

Art. 318.

Nu săvârşeşte o infracţiune militarul care execută o faptă interzisă executând un ordin, cu excepţia situaţiei în care, executând ordinul, comite intenţionat o infracţiune.

Art. 319.

§ 1. Nu comite o infracţiune militarul care aplică mijloacele necesare pentru a obliga la executarea unui ordin pe care este îndreptăţit să îl dea în cazul în care circumstanţele necesită o reacţie imediată iar ascultarea ordinului nu poate fi obţinută în alt mod.

§ 2. În caz de depăşire a limitelor de necesitate, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 320.

Faţă de autorul infracţiunii prevăzute în Partea militară, care la momentul comiterii faptei era inapt pentru serviciul militar, instanţa poate aplica o diminuare extraordinară a pedepsei şi poate chiar renunţa la aplicarea pedepsei.

Art. 321.

În cazul prevăzut în art. 10 § 4, în locul măsurilor educative sau corective prevăzute în această lege, instanţa poate încredinţa făptuitorul comandantului competent să aplice pedeapsa prevăzută în regulamentele disciplinare militare.

Art. 322.

§ 1. Sancţiunea aplicată militarilor este şi arestul militar; la pedeapsa arestului militar se aplică dispoziţiile corespunzătoare privind pedeapsa privării de libertate.

§ 2. Sancţiunea de arest militar durează minim 1 lună, maxim 2 ani; se impune în luni şi ani.

§ 3. Sancţiunea de arest militar se efectuează într-un penitenciar destinat acestui scop; în timp ce execută sentinţa, condamnatul face, de asemenea, instruire militară.

Art. 323.

§ 1.339) Prevederile art. 34 § 1a pct. 1 nu se aplică soldaţilor.

§ 2. În cursul executării pedepsei de restricţionare a libertăţii condamnatul:

1) nu poate fi avansat în grad şi nici numit într-o poziţie oficială superioară;

2) nu poate participa la ceremonii şi parade organizate în unitatea militară sau cu participarea unităţii.

§ 3.340) Militarii care execută alt serviciu decât serviciul militar de bază execută pedeapsa restricţionării libertăţii rămânând într-un anumit loc la dispoziţia superiorului după terminarea activităţii, timp de 4 ore, 2 zile pe săptămână. Instanţa poate, de asemenea, să dispună deducerea de la 5 la 15% din salariul lunar de bază pentru un scop social indicat.

§ 4. Militarii din serviciul de bază execută pedeapsa restricţionării libertăţii într-o unitate militară separată, în conformitate cu normele prevăzute în Codul penal executiv.

§ 5. Dacă o persoană condamnată la pedeapsa restricţionării libertăţii conform prevederilor stabilite în § 1-4, la momentul executării pedepsei a încetat să mai fie militar, sau, în cazul prevăzut în art. 317 § 2, lucrător în armată, instanţa transformă această pedeapsă într-o pedeapsă de restricţionare a libertăţii pronunţată conform regulilor generale.

Art. 324.

§ 1. Măsurile penale aplicate militarilor sunt, de asemenea:

1) (abrogat)341)

2) excluderea din serviciul militar profesionist;

3) degradarea.

§ 2. Faţă de militarii aflaţi în serviciul militar de bază nu se pronunţă măsura penală de la art. 39 pct. 7.

Art. 325. (abrogat)342)

Art. 326.

§ 1. Excluderea din serviciul militar profesionist presupuse excluderea imediată şi pierderea distincţiilor şi a meritelor conferite de superior.

§ 2. Instanţa poate dispune excluderea din serviciul militar profesionist, în cazul în care făptuitorul a abuzat flagrant de drepturile sale sau dacă continuarea îndeplinirii serviciului militar pune în pericol bunuri ocrotite prin lege.

Art. 327.

§ 1. Degradarea include pierderea gradului militar şi revenirea la gradul de soldat.

§ 2. Instanţa poate dispune degradarea în caz de condamnare pentru o infracţiune, în cazul în care natura infracţiunii, modul şi circumstanţele comiterii acesteia permit presupunerea întemeiată că făptuitorul şi-a pierdut caracteristicile necesare pentru a fi militar, mai ales în cazul săvârşirii unei infracţiuni în scopul de a obţine un beneficiu patrimonial.

Art. 328.343)

Instanţa poate dispune degradarea numai pentru o persoană care la momentul săvârşirii infracţiunii era militar, chiar dacă acesta a încetat ulterior să mai fie militar.

Art. 329.

În cazul în care infracţiunea se pedepseşte cu privarea de libertate de cel mult 5 ani, iar pedeapsa aplicată nu ar fi mai mare de 2 ani de privare de libertate, instanţa poate dispune pedeapsa arestului militar.

Art. 330.

În cazul în care pedeapsa arestului militar aplicată nu ar depăşi un an, instanţa poate dispune pentru militar o pedeapsă de restricţionare a libertăţii.

Art. 331.

Prin derogare de la aplicarea unei pedepse, instanţa poate cere comandantului competent să aplice o sancţiune disciplinară prevăzută de dispoziţiile disciplinare militare.

Art. 332.344)

§ 1. În cazul condamnării pentru infracţiuni concurente cu privarea de drepturi publice şi degradare sau excludere din serviciul militar profesionist, instanţa dispune numai privarea de drepturi publice.

§ 2. În cazul condamnării pentru infracţiuni concurente cu degradarea şi excluderea din serviciul militar profesionist, instanţa dispune numai degradarea.

Art. 333.

§ 1. Aplicând încetarea condiţionată a procesului penal împotriva unui militar, instanţa poate să ceară comandantului competent să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile disciplinare militare.

§ 2. Instanţa poate începe procesul penal şi dacă făptuitorul încalcă flagrant dispoziţiile disciplinei militare.

Art. 334.

§ 1. La stabilirea de sarcini unui militar sau la aplicarea măsurilor prevăzute de art. 67 sau 72, se iau în considerare condiţiile serviciului militar.

§ 2. Dispunând supravegherea unui soldat, instanţa poate încredinţa exercitarea activităţilor de supraveghere unui curator militar, unui superior sau unui soldat indicat de superior.

Art. 335.

Suspendând executarea unei pedepse împotriva unui militar, instanţa poate, de asemenea, să dispună măsurile prevăzute la art. 323 § 2.

Art. 336.

§ 1. Instanţa poate suspenda pentru un militar executarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 6 luni până la terminarea serviciului militar.

§ 2. Instanţa poate dispune executarea pedepsei amânate dacă persoana condamnată, în perioada de suspendare încalcă în mod flagrant legea sau regulile disciplinei militare.

§ 3. Instanţa, după ascultarea opiniei comandantului unităţii poate renunţa la pedeapsa cu privare de libertate care nu depăşeşte 6 luni, în cazul în care perioada de suspendare a durat cel puţin 6 luni, iar în această perioadă militarul s-a distins în îndeplinirea îndatoririlor oficiale sau a dat dovadă de curaj.

§ 4. Instanţa poate renunţa la pedeapsa prevăzută la § 3, chiar dacă perioada de suspendare a durat mai puţin, dacă există motive temeinice pentru a face acest lucru.

§ 5. Scutirea de pedeapsa prevăzută la § 3 sau 4 atrage după sine şi ştergerea condamnării prin efectul legii; dacă a fost dispusă pentru făptuitor o amendă sau o sancţiune penală, ştergerea condamnării nu poate avea loc înainte de plata amenzii sau executarea sancţiunii penale.

§ 6. Prevederile § 1-5 se aplică corespunzător persoanei recrutate să execute serviciul militar.

Art. 337.

Pentru un militar în termen care a fost condamnat pentru o infracţiune prevăzută în partea militară, comisă în timpul serviciului militar în termen, la amendă, restricţionarea libertăţii sau privare de libertate de cel mult an, instanţa poate dispune ştergerea condamnării după trecerea în rezervă, dacă sancţiunea sau mijlocul penal au fost executate.

Capitolul XXXIX

Infracţiuni contra obligaţiei de a efectua serviciul militar

Art. 338.345)

§ 1. Militarul care părăseşte fără aprobare, de cel puţin două ori în decurs de 3 luni unitatea sau locul de şedere desemnat, sau care rămâne în afara unităţii fără drept pe o perioadă care nu depăşeşte 48 de ore odată, este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

§ 2. Militarul care părăseşte fără aprobare unitatea sau locul de şedere desemnat, sau care rămâne în afara unităţii fără drept pe o perioadă care depăşeşte 48 de ore, dar nu mai mult de 7 zile, este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu pedeapsa arestului militar de maxim un an sau cu privarea de libertate de maxim un an.

§ 3. Militarul care părăseşte fără aprobare unitatea sau locul de şedere desemnat, sau care rămâne în afara unităţii fără drept pe o perioadă care depăşeşte 7 zile este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 4. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1 i 2 începe la solicitarea comandantului unităţii militare.

Art. 339.

§ 1. Militarul care, pentru a se sustrage de la îndeplinirea serviciului militar, părăseşte fără aprobare unitatea sau locul de şedere desemnat sau rămâne în acest scop în afara unităţii sau locului de şedere desemnat, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul dezertează împreună cu alţi militari sau luând o armă, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Militarul care în timpul dezertării fuge în străinătate sau, aflându-se în străinătate, evită să se întoarcă în ţară, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Militarul care face pregătiri pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în § 1-3, este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

Art. 340.

Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la art. 339 a revenit în mod voluntar, iar absenţa lui a durat mai puţin de 14 zile, instanţa poate dispune o diminuare extraordinară a pedepsei.

Art. 341.

§ 1. Militarul care refuză să îndeplinească serviciul militar sau să îndeplinească o sarcină care rezultă din acest serviciu, este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Aceeaşi sancţiune se aplică şi unui militar care nu este soldat în termen şi care refuză cu obstinaţie îndeplinirea sarcinilor care îi revin.

§ 3. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 2 începe la solicitarea comandantului unităţii militare.

Art. 342.

§ 1. Militarul care, pentru a evita în parte sau în totalitate serviciul militar sau pentru a nu-şi îndeplini datoria în cadrul acestui serviciu:

1) îşi provoacă sau permite unei alte persoane să-i provoace consecinţele prevăzute în art. 156 § 1 sau art. 157 § 1,

2) foloseşte înşelăciunea pentru a induce în eroare un organ militar,

este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, arestului militar de maxim un an sau cu privarea de libertate de maxim un an.

Capitolul XL

Infracţiuni contra regulilor disciplinei militare

Art. 343.

§ 1. Militarul care nu execută sau refuză să execute un ordin ori execută ordinul neconform cu conţinutul acestuia este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la § 1 acţionează împreună cu alţi militari sau în prezenţa militarilor sau dacă urmarea faptei prevăzute la § 1 este o daună patrimonială gravă sau altă pierdere considerabilă, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3. Militarul care face o înţelegere cu alţi militari pentru a săvârşi fapta interzisă prevăzută la § 1 sau 2, este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

§ 4. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută în § 1 sau 3 începe la solicitarea comandantului unităţii militare.

Art. 344.

§ 1. Nu comite infracţiunea prevăzută la art. 343 militarul care refuză îndeplinirea unui ordin care presupune comiterea unei infracţiuni sau care nu execută acest ordin.

§ 2. În cazul îndeplinirii ordinului prevăzut în § 1, neconform conţinutului acestuia în scopul diminuării în mod semnificativ a nocivităţii, instanţa poate dispune o diminuare extraordinară a pedepsei sau poate chiar renunţa la aplicarea acesteia.

Art. 345.

§ 1. Militarul care comite un atac activ asupra unui superior este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul comite un atac activ în legătură cu exercitarea de către superior a atribuţiilor sau împreună cu alţi soldaţi, sau în prezenţa altor soldaţi este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Dacă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la § 1 sau 2 făptuitorul foloseşte o armă, un cuţit sau un alt obiect periculos, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 4. Sancţiunea prevăzută în § 3 se aplică persoanei care a săvârşit infracţiunea prevăzută în § 1 sau 2, dacă consecinţa acesteia este rezultatul prevăzut în art. 156 sau 157 § 1.

Art. 346.

§1. Militarul care utilizează violenţa sau ameninţarea pentru a împiedica un superior să-şi îndeplinească îndatoririle sau pentru a-l determina pe superior să-şi asume ori să-şi încalce îndatoririle profesionale, este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă făptuitorul acţionează împreună cu alţi soldaţi sau în prezenţa altor soldaţi este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 347.

§ 1. Militarul care îşi insultă superiorul este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate sau a comandantului unităţii.

Art. 348.

Prevederile art. 345-347 se aplică corespunzător militarului care comite faptele prevăzute în aceste prevederi faţă de un militar care nu este superiorul său în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririle sale.

Art. 349.

Prevederile prezentului Capitol se aplică corespunzător dacă infracţiunea a fost comisă împotriva unui militar al unui stat aliat, iar statul asigură reciprocitatea.

Capitolul XLI

Infracţiuni contra regulilor de comportament cu subordonaţii

Art. 350.

§ 1. Militarul care umileşte sau insultă un subordonat este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea părţii vătămate sau a comandantului de unitate.

Art. 351.

Militarul care loveşte un subordonat sau care încalcă în alt fel integritatea fizică a acestuia este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

Art. 352.

§ 1. Militarul carehărţuieşte fizic sau psihic un subordonat este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. Dacă fapta prevăzută la § 1 este comisă cu o cruzime deosebită, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

§ 3. Dacă consecinţa faptei prevăzute în § 1 sau 2 este tentativa de suicid a victimei, făptuitorul este supus pedepsei de privare de libertate de la 2 la 12 ani.

Art. 353. Prevederile art. 350-352 se aplică în mod corespunzător militarului are comite o infracţiune prevăzută de aceste dispoziţii faţă de un militar mai mic în grad sau egal în grad, dar cu o perioadă mai scurtă de serviciu militar.

Capitolul XLII

Infracţiuni contra regulilor de manipulare a armamentului şi a echipamentului militar armat

Art. 354.

§ 1. Militarul care manevrează neatent arme militare, muniţie, explozivi sau alte mijloace de luptă sau le foloseşte neatent cauzând în acest mod afectarea funcţiilor unui organ sau tulburări de sănătate unei alte persoane, este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă consecinţa faptei prevăzute la § 1 este decesul unei alte persoane sau o vătămare gravă a sănătăţii sale, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 355.

§ 1. Militarul care, în timp ce conduce un autovehicul înarmat, încalcă, chiar şi neintenţionat, regulile de siguranţă în traficul terestru, pe apă sau în traficul aerian şi cauzează din neatenţie un accident în care o altă persoană suferă leziuni prevăzute la art. 157 § 1 sau provoacă o deteriorare semnificativă a unor bunuri patrimoniale este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă consecinţa accidentului prevăzut la § 1 este decesul unei alte persoane sau o vătămare gravă a sănătăţii sale, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

§ 3. Prevederile art. 42 şi 178 se aplică corespunzător.

Capitolul XLIII

Infracţiuni contra regulilor de îndeplinire a serviciului militar

Art. 356.

§ 1. Militarul care, după ce a fost repartizat pentru o misiune sau, aflându-se în misiune, încalcă o obligaţie care rezultă dintr-o dispoziţie sau un ordin care reglementează serviciul militar, riscând astfel apariţia unui pericol direct pe care serviciul militar avea menirea să îl prevină este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Dacă consecinţa faptei este prejudiciul prevăzut la § 1, făptuitorul este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani.

§ 3. Urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută la § 1 începe la solicitarea comandantului unităţii.

Art. 357.

§ 1. Militarul care, după ce a fost repartizat pentru o misiune sau fiind în misiune se află în stare de ebrietate ori sub influenţa substanţelor psihotrope este sancţionat cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea comandantului unităţii.

Capitolul XLIV

Infracţiuni contra proprietăţii militare

Art. 358.

§ 1. Militarul care dispune în mod arbitrar de arme, muniţie, explozivi sau alte mijloace de luptă, este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 3 ani.

§ 2. Militarul care ia în mod arbitrar arme, muniţie, explozivi sau alte mijloace de luptă, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 1 an la 10 ani.

Art. 359.

Militarul care prin neîndeplinirea sau depăşirea atribuţiilor de pază sau de supraveghere a armelor, muniţiei, explozivilor sau a altor mijloace de luptă, cauzează, chiar şi fără intenţie, pierderea acestora, este sancţionat cu arest militar sau cu privare de libertate de la 3 luni la 5 ani.

Art. 360.

§ 1. Militarul care distruge sau deteriorează arme, muniţie, explozivi sau alte mijloace de luptă sau le face improprii pentru utilizare este sancţionat cu amendă, cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Dacă persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la §1 provoacă o pierdere patrimonială semnificativă prin fapta sa, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 6 luni la 8 ani.

Art. 361.

§ 1. Militarul care utilizează în mod arbitrar o aeronavă militară sau o ambarcaţiune pentru un scop care nu este legat de serviciu, este sancţionat cu pedeapsa privării de libertate de la 3 luni la 5 ani

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă, cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 1 an.

Art. 362.

§ 1. Militarul care utilizează în mod arbitrar un autovehicul militar în detrimentul intereselor serviciului militar sau pentru a obţine un câştig financiar, este sancţionat cu amendă, cu pedeapsa restricţionării libertăţii, cu arest militar sau cu privare de libertate de până la 2 ani.

§ 2. În cazuri de mai mică gravitate, făptuitorul este sancţionat cu amendă sau cu pedeapsa restricţionării libertăţii.

Art. 363.

§ 1. Militarul care dispune în mod arbitrar de un obiect din echipamentul său, în special dacă îl vinde, îl gajează sau îl împrumută unei alte persoane, este sancţionat cu amendă, restricţionarea libertăţii sau privarea de libertate de până la 2 ani.

§ 2. Urmărirea penală începe la solicitarea comandantului unităţii.

1) a) Modificările textului unitar au fost publicate în M.Of. nr. 217 din .....2011, poz. 1280, M.Of. din 2012 poz. 692 şi M.Of. din 2013 poz. 509 şi 915.

2) În formularea prevăzută la art. 1 pct. 1 din Legea din 20 februarie 2015 de modificare a Codului penal şi a altor acte (M.Of., poz. 396), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2015.

3) În formularea prevăzută la art. 1 pct. 2 din Legea menţionată la nota de subsol 1.

4) În formularea prevăzută la art. 1 pct. 1 din Legea din 26 noiembrie 2010 de Modificare a Legii – Codul Penal şi a Legii poliţiei (M.Of. poz 1602), Care a intrat în vigoare la data de 22 martie 2011.

5) În formularea prevăzută la art. 1 pct. 2 din legea din data de 5 noiembrie 2009 privind modificarea legilor privind Codul penal, Codul de procedură penală, Codul penal executoriu, Codul penal fiscal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1589 şi M.Of. din 2010 poz. 625), care a intrat în vigoare la data de 8 iunie 2010.

6) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 3; abrogat prin art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 1.

7) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 1.

8) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 4.

9) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 4.

10) Completat prin art. 1 pct. 5 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

11) Prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 11 martie 2016 privind modificarea legilor – Codul penal şi Codul penal executoriu (M.Of, poz. 428), care a intrat în vigoare la data de 15 aprilie 2016.

12) Prin art. 7 pct. 1 lit. a) din legea din data de 11 martie 2016 privind modificarea legii – Codul penal şi alte legi (M.Of. nr. ... din .... poz. 437), care a intrat în vigoare la data de 15 aprilie 2016.

13) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 4.

14) Prin art. 1 pct. 5 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

15) Completat prin art. 1 pct. 5 lit. d) din legea menţionată la trimiterea 1; în formularea stabilită la art. 7 pct. 1 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 11.

16) În formularea stabilită la art. 1 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 1.

17) Prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 10.

18) În formularea stabilită la art. 7 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 11.

19) Prin art. 1 pct. 6 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 4.

20) Prin art. 1 pct. 7 din legea menţionată la trimiterea 1.

21) Completat prin art. 1 pct. 8 din legea menţionată la trimiterea 1; în formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 10.

22) Completat prin art. 1 pct. 8 din legea menţionată la trimiterea 1; în formularea stabilită la art. 7 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 11.

23) În formularea stabilită la art. 1 pct. 9 din legea menţionată la trimiterea 1.

24) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 27 iulie 2005 privind modificarea legilor privind – Codul penal, Codul de procedură penală şi Codul penal executoriu (M.Of. poz. 1363), care a intrat în vigoare la data de 26 septembrie 2005.

25) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 1 pct. 10 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

26) Completat prin art. 72 pct. 1 din legea din data de 20 martie 2009 privind siguranţa evenimentelor cu participare numeroasă (M.Of. poz. 504), care a intrat în vigoare la data de 1 august 2009.

27) Completat prin art. 99 pct. 1 din legea din data de 19 noiembrie 2009 privind jocurile de noroc (M.Of. poz. 1540), care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010.

28) Completat prin art. 5 pct. 1 lit. b) din legea din data de 10 iunie 2010 privind modificarea Legii combaterii violenţei în familie şi a unor alte legi (M.Of. poz. 842), care a intrat în vigoare începând cu data de 1 august 2010; în formularea stabilită la art. 1 pct. 10 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

29) Prin art. 1 pct. 10 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

30) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 7 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 11; în această formulare va fi în vigoare până la intrarea în vigoare a modificării menţionate la trimiterea 30.

31) În formularea stabilită la art. 26 din legea din data de 13 mai 2016 privind prevenirea ameninţărilor de infracţiuni pe fond sexual (M.Of. poz. 862), care va intra în vigoare în data de 1 octombrie 2017.

32) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 1 pct. 11 din legea menţionată la trimiterea 1.

33) Completat prin art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 5 pct. 2 din legea menţionată prima la trimiterea 27.

34) În formularea stabilită la art. 1 pct. 12 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

35) Completat prin art. 1 pct. 12 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

36) Completat prin art. 1 pct. 12 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

37) Completat prin art. 72 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 25; în formularea stabilită prin art. 5 pct. 1 din Legea din data de 31 august 2011 privind modificarea legii referitoare la siguranţa evenimentelor cu participare numeroasă şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1280), care a intrat în vigoare de la data de 12 noiembrie 2011; a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.

38) În formularea stabilită la art. 4 din legea din data de 11 septembrie 2015 privind modificarea legii referitoare la siguranţa evenimentelor cu participare numeroasă şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1707), care a intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2015.

39) În formularea stabilită la art. 1 pct. 13 din legea menţionată la trimiterea 1.

40) Completat prin art. 99 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 26.

41) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din data de 20 martie 2015 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 541 şi 2183), care a intrat în vigoare la data de 18 mai 2015

42) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 14 aprilie 2000 privind modificarea legii – Codul penal (M.Of. poz. 548), care a intrat în vigoare la data de 15 iulie 2000; în formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea menţionată la trimiterea 40.

43) În formularea stabilită la art. 1 pct. 14 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

44) Completat prin art. 1 pct. 14 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

45) În formularea stabilită la art. 1 pct. 14 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

46) Completat prin art. 1 pct. 14 lit. d) din legea menţionată la trimiterea 1.

47) Completat prin art. 1 pct. 15 din legea menţionată la trimiterea 1.

48) Definirea şi titlul capitolului completate prin art. 1 pct. 16 din legea menţionată la trimiterea 1.

49) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea din data de 13 iunie 2003 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1061), care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2003

50) Prin art. 1 pct. 17 din legea menţionată la trimiterea 1.

51) În formularea stabilită la art. 1 pct. 18 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

52) Prin art. 1 pct. 18 lit. b din legea menţionată la trimiterea 1.

53) Completat prin art. 1 pct. 19 din legea menţionată la trimiterea 1.

54) În formularea stabilită la art. 1 pct. 20 din legea menţionată la trimiterea 1.

55) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea din data de 12 februarie 2010 privind modificarea legilor privind – Codul penal, Codul penal executoriu şi a legii mediului (M.Of. poz. 227 precum şi din 2011 poz. 734), care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.

56) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 40.

57) Completat prin art. 1 pct. 3 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 40.

58) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată prima la trimiterea 41; abrogat prin art. 1 pct. 2 din legea din data de 8 octombrie 2004 privind modificarea legii – Codul penal şi a legii Codul penal executoriu (M.Of. poz. 2426), care a intrat în vigoare la data de 16 mai 2005

59) În formularea stabilită la art. 1 pct. 21 din legea menţionată la trimiterea 1.

60) Prin art. 1 pct. 22 din legea menţionată la trimiterea 1.

61) Completat prin art. 1 pct. 4 din legea menţionată prima la trimiterea 41; abrogat prin art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 54.

62) Prin art. 1 pct. 23 din legea menţionată la trimiterea 1.

63) În formularea stabilită la art. 1 pct. 24 din legea menţionată la trimiterea 1.

64) Completat prin art. 1 pct. 2 din Legea din data de 16 noiembrie 2006 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1648), care a intrat în vigoare la data de 12 martie 2007

65) În formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 54.

66) În formularea stabilită la art. 1 pct. 25 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

67) Prin art. 1 pct. 25 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

68) Completat prin art. 1 pct. 13 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 4; în formularea stabilită la art. 1 pct. 25 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

69) Prin art. 1 pct. 25 lit. d) din legea menţionată la trimiterea 1.

70) În formularea stabilită la art. 1 pct. 26 din legea menţionată la trimiterea 1.

71) Completat prin art. 12 pct. 1 din legea din data de 27 septembrie 2013 privind modificarea legii – Codul de procedură penală şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1247 şi M.Of. din 2015 poz. 396), care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2015; abrogat prin art. 7 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 11.

72) În formularea stabilită la art. 1 pct. 27 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

73) În formularea stabilită la art. 1 pct. 15 din legea menţionată la trimiterea 4.

74) În formularea stabilită la art. 1 pct. 27 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

75) Completat prin art. 1 pct. 27 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

76) Completat prin art. 1 pct. 28 din legea menţionată la trimiterea 1; abrogat prin art. 7 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 11.

77) În formularea stabilită la art. 1 pct. 29 din legea menţionată la trimiterea 1.

78) În formularea stabilită la art. 1 pct. 30 din legea menţionată la trimiterea 1.

79) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din Legea din data de 16 aprilie 2004 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 889 şi M.Of. din 2011 poz. 130), care a intrat în vigoare la data de 1 mai 2004.

80) În formularea stabilită la art. 12 pct. 2 din legea menţionată prima la trimiterea 70.

81) În formularea stabilită la art. 1 pct. 31 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

82) În formularea stabilită la art. 7 pct. 7 din legea menţionată la trimiterea 11.

83) În formularea stabilită la art. 1 pct. 32 din legea menţionată la trimiterea 1.

84) Completat prin art. 4 pct. 1 din Legea din data de 16 septembrie 2011 privind modificarea legii – Codul penal executoriu şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1431), care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2012

85) În formularea stabilită la art. 1 pct. 33 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

86) Prin art. 1 pct. 33 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

87) Completat prin art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 63; În formularea stabilită la art. 1 pct. 33 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

88) În formularea stabilită la art. 1 pct. 34 din legea menţionată la trimiterea 1.

89) În formularea stabilită la art. 1 pct. 35 din legea menţionată la trimiterea 1.

90) Introducerea în enumerare în formularea stabilită la art. 1 pct. 36 lit. a) p. 1 din legea menţionată la trimiterea 1.

91) În formularea stabilită la art. 1 pct. 36 lit. a) p. 2 din legea menţionată la trimiterea 1.

92) Completat prin art. 5 pct. 5 lit. a) p. 2 din legea menţionată prima la trimiterea 27; în formularea stabilită la art. 1 pct. 36 lit. a) p. 2 din legea menţionată la trimiterea 1.

93) Completat prin art. 1 pct. 36 lit. a) p. 3 din legea menţionată la trimiterea 1.

94) Completat prin art. 1 pct. 7 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 5 pct. 5 lit. a) p. 3 din legea menţionată prima la trimiterea 27.

95) Completat prin art. 15 pct. 3 lit. c) din legea din data de 29 iulie 2005 privind prevenirea violenţei în familie (M.Of. poz. 1493), care a intrat în vigoare la data de 21 noiembrie 2005

96) În formularea stabilită la art. 1 pct. 36 lit. a) p. 4 din legea menţionată la trimiterea 1.

97) Partea comună completată prin art. 1 pct. 36 lit. a) p. 5 din legea menţionată la trimiterea 1.

98) Completat prin art. 5 pct. 5 lit. b) din legea menţionată prima la trimiterea 27; în formularea stabilită la art. 1 pct. 36 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

99) Completat prin art. 1 pct. 36 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

100) În formularea stabilită la art. 1 pct. 36 lit. d) din legea menţionată la trimiterea 1.

101) În formularea stabilită la art. 1 pct. 37 din legea menţionată la trimiterea 1.

102) În formularea stabilită la art. 1 pct. 38 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

103) Completat prin art. 1 pct. 38 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

104) Completat prin art. 4 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 83.

105) În formularea stabilită la art. 1 pct. 39 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1; a intrat în vigoare începând cu data de 4 aprilie 2015.

106) Completat prin art. 5 pct. 6 din legea menţionată prima la trimiterea 27.

107) În formularea stabilită la art. 1 pct. 39 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

108) Completat prin art. 4 pct. 3 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 83.

109) Completat prin art. 1 pct. 39 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

110) Completat prin art. 4 pct. 3 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 83; abrogat prin art. 1 pct. 39 lit. d) din legea menţionată la trimiterea 1.

111) Completat prin art. 1 pct. 40 din legea menţionată la trimiterea 1.

112) În formularea stabilită prin art. 7 pct. 8 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 11.

113) În formularea stabilită la art. 7 pct. 8 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 11.

114) În formularea stabilită la art. 7 pct. 9 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 11.

115) Completat prin art. 7 pct. 9 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 11.

116) În formularea stabilită la art. 7 pct. 9 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 11.

117) În formularea stabilită la art. 1 pct. 41 din legea menţionată la trimiterea

118) În formularea stabilită la art. 1 pct. 17 din legea menţionată la trimiterea 4.

119) Completat prin art. 4 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 83.

120) În formularea stabilită la art. 4 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 83.

121) În formularea stabilită la art. 1 pct. 42 din legea menţionată la trimiterea 1.

122) În formularea stabilită la art. 4 pct. 8 din legea menţionată la trimiterea 83.

123) În formularea stabilită la art. 1 pct. 43 din legea menţionată la trimiterea 1.

124) În formularea stabilită la art. 1 pct. 44 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

125) Completat prin art. 1 pct. 44 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

126) Completat prin art. 5 pct. 2 din legea menţionată în poziţia a doua la trimiterea 36; a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012

127) Completat prin art. 1 pct. 10 din legea menţionată la trimiterea 23; abrogat prin art. 1 pct. 45 din legea menţionată la trimiterea 1.

128) În formularea stabilită prin art. 1 pct. 46 din legea menţionată la trimiterea 1

129) În formularea stabilită prin art. 7 pct. 10 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 11

130) Completat prin art. 7 pct. 10 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 11.

131) Completat prin art. 1 pct. 47 din legea menţionată la trimiterea 1.

132) În formularea stabilită la art. 1 pct. 48 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

133) Completat prin art. 1 pct. 18 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 4.

134) Completat prin art. 1 pct. 18 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 4.

135) Completat prin art. 1 pct. 18 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 4; în formularea stabilită la art. 1 pct. 48 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

136) În formularea stabilită la art. 7 pct. 11 din legea menţionată la trimiterea 11.

137) Completat prin art. 1 pct. 48 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

138) În formularea stabilită la art. 1 pct. 49 din legea menţionată la trimiterea 1.

139) În formularea stabilită la art. 1 pct. 50 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

140) Completat prin art. 1 pct. 19 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 4.

141) Completat prin art. 1 pct. 50 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

142) Prin art. 1 pct. 50 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1.

143) Completat prin art. 1 pct. 51 din legea menţionată la trimiterea 1.

144) În formularea stabilită la art. 1 pct. 52 din legea menţionată la trimiterea 1.

145) În formularea stabilită la art. 1 pct. 11 din legea menţionată la trimiterea 23.

146) În formularea stabilită la art. 1 pct. 53 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1.

147) În formularea stabilită la art. 1 pct. 53 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1.

148) Prin art. 1 pct. 54 din legea menţionată la trimiterea 1.

149) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 20 ianuarie 2011 privind modificarea legii – Codul penal, legii – Codul de procedură penală şi legii – Codul penal fiscal (M.Of. poz. 245), care a intrat în vigoare la data de 8 mai 2011; abrogat prin art. 1 pct. 54 din legea menţionată la trimiterea 1.

150) Completat prin art. 1 pct. 55 din legea menţionată la trimiterea 1.

151) Prin art. 1 pct. 56 din legea menţionată la trimiterea 1.

152) Completat prin art. 1 pct. 12 din legea menţionată la trimiterea 23; înlăturat prin 1 pct. 56 din legea menţionată la trimiterea 1

153) În formularea stabilită la art. 1 pct. 57 din legea menţionată la trimiterea 1.

154) Prin art. 1 pct. 58 din legea menţionată la trimiterea 1.

155) Completat prin art. 1 pct. 1 lit. a) din legea din data de 3 iunie 2005 privind modificarea legii – Codul penal (M.Of. poz. 1109), care a intrat în vigoare la data de 3 august 2005.

156) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 154.

157) Prin art. 1 pct. 1 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 154.

158) Completat prin art. 1 pct. 1 din Legea din data de 24 octombrie 2008 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1344), care a intrat în vigoare la data de 18 decembrie 2008; în formularea stabilită la art. 1 pct. 59 din legea menţionată la trimiterea 1.

159) În formularea stabilită la art. 1 din Legea din data de 15 ianuarie 2016 privind modificarea legii – Codul penal (M.Of. poz. 189), care a intrat în vigoare la data de 2.

160) În formularea stabilită la art. 1 pct. 61 din legea menţionată la trimiterea 1.

161) Prin art. 1 pct. 62 din legea menţionată la trimiterea 1.

162) Completat prin art. 1 pct. 61 din legea menţionată la trimiterea 1.

163) În formularea stabilită la art. 1 pct. 63 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 1; a intrat în vigoare începând cu data de 21 martie 2015.

164) Completat prin art. 1 pct. 63 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 1; a intrat în vigoare începând cu data de 21 martie 2015.

165) În formularea stabilită la art. 1 pct. 63 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 1; a intrat în vigoare începând cu data de 21 martie 2015.

166) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată prima la trimiterea 148; abrogat prin art. 1 pct. 64 din legea menţionată la trimiterea 1.

167) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 78.

168) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din 18 martie 2004 privind modificarea Legii – Codul penal a Legii – Codul de procedură penală şi a Legii – Codul contravenţiilor (M.Of. poz. 626) care a intrat în vigoare la data de 1 mai 2004.

169) Completat prin art. 37 pct. 1 din Legea din 18 octombrie privind dezvăluirea informaţiilor despre documentele organelor securităţii de stat din anii 1944-1990 şi despre conţinutul acestor documente (M.Of. poz. 1592), care a intrat în vigoare la data de 15 martie 2007; a pierdut valabilitatea la data de 30 septembrie 2008 în baza verdictului Tribunalului Constituţional din data de 19 septembrie 2008 nr. dosar K 5/07 (M.Of. poz. 1080).

170) În formularea stabilită la art. 7 pct. 12 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 11.

171) În formularea stabilită la art. 7 pct. 12 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 11.

172) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din data de 20 mai 2010 privind modificarea Legii – Codul penal, Legii Poliţiei, Legii – Prevederi introductive pentru Codul penal şi a Legii – Codul de procedură penală (M.Of. poz. 626 care a intrat în vigoare în data de 8 septembrie 2010.

173) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 167.

174) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 167.

175) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea menţionată prima la trimiterea 157.

176) Completat prin art. 1 pct. 3 din legea menţionată prima la trimiterea 148; în formularea stabilită la art. 1 pct. 65 din legea menţionată la trimiterea 1.

177) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 48.

178) În formularea stabilită la art. 1 pct. 22 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 4.

179) Prin art. 1 pct. 22 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 4.

180) Completat prin art. 179 pct. 1 din legea din data de 23 ianuarie 2004 – Legea electorală pentru Parlamentul European (M.Of. poz. 219), care a intrat în vigoare la data de 1 martie 2004.

181) În formularea stabilită la art. 22 din legea din data de 15 iunie privind licenţierea judecătorului sindic (M.Of. poz. 850), care a intrat în vigoare la data de 10 octombrie 2007.

182) Completat prin art. 1 pct. 2 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 171.

183) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 167.

184) Completat prin art. 1 pct. 3 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 48.

185) Completat prin art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 78.

186) Completat prin art. 1 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 63.

187) Completat prin art. 1 pct. 2 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 171.

188) Prin art. 32 pct. 1 din legea din data de 10 iunie 2016 privind activităţile antiteroriste (M.Of. poz. 904), care a intrat în vigoare de la data de 2 iulie 2016.

189) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 171.

190) Prin art. 32 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 187.

191) Completat prin art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 171.

192) Prin art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 171.

193) În formularea stabilită la art. 1 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 171.

194) În formularea stabilită la art. 1 pct. 7 din legea menţionată la trimiterea 171.

195) Completat prin art. 1 pct. 8 din legea menţionată la trimiterea 171.

196) Completat prin art. 32 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 187.

197) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 167.

198) Completat prin art. 37 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 168; şi-a pierdut valabilitatea începând ca data de 30 septembrie 2008 prin verdictul Tribunalului Constituţional menţionat în trimiterea 168.

199) În formularea stabilită la art. 1 pct. 66 din legea menţionată la trimiterea 1.

200) În formularea stabilită la art. 1 pct. 67 din legea menţionată la trimiterea 1

201) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 3.

202) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din data de 8 iulie 1999 privind modificarea legii – Codul penal şi a legii privind profesia de medic (M.Of. poz. 729), care a intrat în vigoare de la data de 17 august 1999.

203) Cu modificarea introdusă prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 201.

204) Cu modificarea introdusă prin art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 201.

205) În formularea stabilită la art. 1 din legea din data de 3 octombrie 2003 privind modificarea legii – Codul penal (M.Of. poz. 1935), care a intrat în vigoare de la data de 9 decembrie 2003.

206) În formularea stabilită la art. 5 pct. 7 din legea menţionată prima la trimiterea 27.

207) Completat prin art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 201.

208) În formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 167.

209) Completat prin art. 9 pct. 1 din legea din data de 25 iunie 2009 privind modificarea legii privind prevenirea introducerii în circulaţia financiară a valorilor patrimoniale provenite din surse ilegale sau nedivulgate şi prevenirea finanţării terorismului şi modificarea unor alte acte (M.Of. poz. 1317), care a intrat în vigoare de la data de 22 octombrie 2009; în formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din data de 9 octombrie 2015 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1855), care a intrat în vigoare de la data de 13 februarie 2016.

210) Marcarea conferită § 1 şi modificarea introdusă prin art. 1 pct. 6 lit. a) din legea menţionată prima la trimiterea 41.

211) Completat prin art. 1 pct. 6 lit. b) din legea menţionată prima la trimiterea 41; abrogat prin art. 1 pct. 16 din legea menţionată la trimiterea 23.

212) Completat prin art. 1 pct. 7 din legea menţionată prima la trimiterea 41.

213) Prin art. 12 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 70; a intrat în vigoare începând cu data de 9 noiembrie 2013

214) Prin art. 1 pct. 17 din legea menţionată la trimiterea 23.

215) Completat prin art. 1 pct. 9 din legea menţionată la trimiterea 54; a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010

216) În formularea stabilită la art. 6 pct. 2 din legea din data de 22 iulie 2010 privind modificarea legii – Legea circulaţiei rutiere şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1018), care a intrat în vigoare de la data de 4 septembrie 2010

217) Completat prin art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 40.

218) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din data de 25 martie 2011 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 549), care a intrat în vigoare de la data de 10 iunie 2011.

219) În formularea stabilită la art. 37 din legea din data de 29 iunie 2007 privind transporturile internaţionale de deşeuri (M.Of. poz. 859), care a intrat în vigoare de la data de 12 iulie 2007

220) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 217.

221) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 217.

222) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 217.

223) În formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 217.

224) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 lit. a) din legea din data de 17 decembrie 2009 privind modificarea legii – Codul penal şi legii – Codul de procedură penală (M.Of. poz. 46), care a intrat în vigoare de la data de 19 aprilie 2010.

225) Completat prin art. 1 pct. 1 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 223.

226) Completat prin art. 1 pct. 9 din legea menţionată la trimiterea 171.

227) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea din 29 februarie 2011 privind modificarea legii – Codul penal (M.Of. poz. 381) care a intrat în vigoare de la data de 6 iunie 2011.

228) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 10 septembrie 2015 privind modificarea legii – Codul penal, a Legii Construcţiilor şi a legii Codul de procedură pentru contravenţii (M.Of. poz. 1549), care a intrat în vigoare de la data de 7 ianuarie 2016

229) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 227.

230) Completat prin art. 1 pct. 23 din legea menţionată la trimiterea 4.

231) În formularea stabilită la art. 1 pct. 18 din legea menţionată la trimiterea 23.

232) În formularea stabilită la art. 1 pct. 24 din legea menţionată la trimiterea 4.

233) Semnul § 1 conferit prin art. 1 pct. 19 din legea menţionată la trimiterea 23.

234) Completat prin art. 1 pct. 19 din legea menţionată la trimiterea 23.

235) Completat prin art. 1 pct. 19 din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea din data de 4 aprilie 2014 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 538), care a intrat în vigoare de la data de 26 mai 2014.

236) În formularea stabilită la art. 1 pct. 20 din legea menţionată la trimiterea 23.

237) Prin art. 1 pct. 3 lit. a) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

238) Completat prin art. 1 pct. 3 lit. b) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

239) 238 Completat prin art. 1 pct. 25 din legea menţionată la trimiterea 4.

240) În formularea stabilită la art. 1 pct. 7 din legea menţionată la trimiterea 167.

241) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 lit. a) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

242) Prin art. 1 pct. 4 lit. b) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

243) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 lit. c) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

244) Completat prin art. 1 pct. 21 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 23; în formularea stabilită la art. 1 pct. 4 lit. c) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

245) Completat prin art. 1 pct. 3 lit. a) din legea menţionată prima la trimiterea 157.

246) Completat prin art. 1 pct. 4 lit. d) din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

247) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 lit. b) din legea menţionată prima la trimiterea 157.

248) În formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată a doua la trimiterea 234.

249) Prin art. 1 pct. 10 din legea menţionată la trimiterea 171.

250) Prin art. 1 din legea din data de 13 iunie 2013 privind modificarea legii – Codul penal şi în legea – Codul de procedură penală (M.Of. poz. 849), care a intrat în vigoare de la data de 27 ianuarie 2014.

251) În formularea stabilită la art. 36 din legea din data de 7 septembrie 2007 privind ajutorul acordat persoanelor care au dreptul la pensie alimentară (M.Of. poz. 1378), care a intrat în vigoare de la data de 1 octombrie 2008.

252) Completat prin art. 1 pct. 11 din legea menţionată la trimiterea 171.

253) În formularea stabilită la art. 1 pct. 26 din legea menţionată la trimiterea 4.

254) În formularea stabilită la art. 1 pct. 27 din legea menţionată la trimiterea 4.

255) Completat prin art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 3.

256) începând cu data de 31 mai 2012 pe baza Hotărârii Tribunalului Constituţional din data de 18 noiembrie 2010 număr dosar P 29/09 (M.Of. poz. 1474).

257) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 10 mai 2012 privind modificarea legii – Codul penal şi Legii Sistemului de asigurări sociale (M.Of. poz. 611), care a intrat în vigoare de la data de 31 mai 2012.

258) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 256.

259) Completat prin art. 98 pct. 2 din legea din data de 13 aprilie 2007 privind Inspectoratul Naţional pentru probleme de Muncă (M.Of. poz. 589), care a intrat în vigoare de la data de 1 iulie 2007; în formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 256.

260) În formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 3.

261) Completat prin art. 5 pct. 3 din legea menţionată a doua la trimiterea 36.

262) Completat prin art. 32 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 187.

263) Completat prin art. 98 pct. 3 din legea menţionată prima la trimiterea 258; abrogat prin art. 200 din legea din data de 27 august 2009 privind Serviciul Vamal (M.Of. poz. 1323), care a intrat în vigoare de la data de 31 octombrie 2009

264) Completat prin art. 4 din legea din data de 12 februarie 2010 privind modificarea Legii ajutorului social şi a unor alte legi (M.Of. poz. 229), care a intrat în vigoare de la data de 31 martie 2010.

265) În formularea stabilită la art. 1 din legea din data de 9 mai 2008 privind modificarea legii – Codul penal (M.Of. poz. 782), care a intrat în vigoare de la data de 25 iulie 2008.

266) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 48.

267) Completat prin art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 48.

268) Completat prin art. 1 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 3.

269) Completat prin art. 1 pct. 68, din legea menţionată la trimiterea 1.

270) Denumire § 1 dată prin art. 1 pct. 12 din legea menţionată la trimiterea 171.

271) Completat prin art. 1 pct. 12 din legea menţionată la trimiterea 171.

272) În formularea stabilită la art. 7 pct. 13 lit. a) din legea menţionată la trimiterea 11.

273) Completat prin art. 7 pct. 13 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 11.

274) În formularea stabilită la art. 7 pct. 13 lit. c) din legea menţionată la trimiterea 11.

275) Completat prin art. 7 pct. 13 lit. d) din legea menţionată la trimiterea 11.

276) În formularea stabilită la art. 7 pct. 13 lit. e) din legea menţionată la trimiterea 11.

277) În formularea stabilită la art. 4 § 6 pct. 1 din legea din data de 10 septembrie 1999 Prevederi privind introducerea Codului Penal Fiscal (M.Of. poz. 931), care a intrat în vigoare de la data de 17 octombrie 1999.

278) Cu modificarea introdusă prin art. 4 § 6 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 276.

279) Cu modificarea introdusă prin art. 4 § 6 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 276.

280) Cu modificarea introdusă prin art. 4 § 6 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 276.

281) Cu modificările introduse prin art. 4 § 6 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 276.

282) În formularea stabilită la art. 1 pct. 1 din legea din data de 29 iulie 2011 privind modificarea legii – Codul penal, a legii – Codul de procedură penală şi a Legii privind răspunderea entităţilor colective pentru faptele interzise comise sub ameninţare (M.Of. poz. 1135), care a intrat în vigoare de la data de 14 noiembrie 2011.

283) În formularea stabilită la art. 1 pct. 69 din legea menţionată la trimiterea 1.

284) În formularea stabilită la art. 1 pct. 70 din legea menţionată la trimiterea 1.

285) Completat prin art. 2 pct. 2 din legea din data de 22 iulie 2010 privind modificarea legii privind siguranţa evenimentelor de masă şi a legii – Codul penal (M.Of. poz. 1021), care a intrat în vigoare de la data de 4 septembrie 2010; în formularea stabilită la art. 5 pct. 5 din legea menţionată a doua la trimiterea 36; a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012

286) În formularea stabilită la art. 1 pct. 71 din legea menţionată la trimiterea 1.

287) Completat prin art. 1 pct. 72 din legea menţionată la trimiterea 1.

288) Completat prin art. 1 pct. 14 din legea menţionată la trimiterea 171.

289) În formularea stabilită la art. 179 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 179.

290) Completat prin art. 179 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 179.

291) Completat prin art. 1 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 48.

292) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 223.

293) Prin art. 1 pct. 15 din legea menţionată la trimiterea 171.

294) Completat prin art. 5 pct. 6 din legea menţionată a doua la trimiterea 36.

295) Cu modificarea introdusă prin art. 4 § 6 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 276.

296) Completat prin art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 281.

297) Denumirea § 1 conferită prin art. 32 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 187.

298) Completat prin art. 32 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 187.

299) Denumirea § 1 conferită prin art. 1 pct. 28 din legea menţionată la trimiterea 4.

300) Completat prin art. 1 pct. 28 din legea menţionată la trimiterea 4; şi-a pierdut valabilitatea începând ca data de 3 august 2011, în partea care cuprinde cuvintele: „sau purtând simboluri fasciste, comuniste sau alte simboluri totalitare”, pe baza Hotărârii Tribunalului Constituţional din data de 19 iulie 2011 număr dosar K 11/10 (M.Of. poz. 964).

301) Completat prin art. 1 pct. 28 din legea menţionată la trimiterea 4.

302) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 78.

303) Cu modificarea introdusă prin art. 4 § 6 pct. 8 din legea menţionată la trimiterea 276.

304) Completat prin art. 32 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 187.

305) Prin art. 6 lit. a) din legea din data de 22 aprilie 2005 privind modificarea Legii privind Grănicerii şi a unor alte legi (M.Of. poz. 757), care a intrat în vigoare de la data de 24 august 2005.

306) În formularea stabilită la art. 6 lit. b) din legea menţionată la trimiterea 304.

307) În formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată la trimiterea 78.

308) Completat prin art. 1 pct. 6 din legea menţionată la trimiterea 78.

309) În formularea stabilită la art. 107 pct. 1 din legea din data de 5 august 2010 privind protecţia informaţiilor clasificate (M.Of. poz. 1228), care a intrat în vigoare de la data de 2 ianuarie 2011

310) În formularea stabilită la art. 107 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 308.

311) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată prima la trimiterea 157.

312) În formularea stabilită la art. 10 pct. 1 din legea din data de 4 septembrie 2008 privind modificarea unor legi pentru armonizarea terminologiei IT (M.Of. poz. 1056), care a intrat în vigoare de la data de 8 octombrie 2008.

313) Completat prin art. 1 pct. 8 din legea menţionată la trimiterea 167.

314) În formularea stabilită la art. 1 pct. 9 din legea menţionată la trimiterea 167.

315) În formularea stabilită la art. 10 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 311.

316) Completat prin art. 1 pct. 10 din legea menţionată la trimiterea 167; în formularea stabilită la art. 1 pct. 5 din legea menţionată prima la trimiterea 157.

317) Completat prin art. 1 pct. 10 din legea menţionată la trimiterea 167.

318) În formularea stabilită la art. 1 pct. 6 din legea menţionată prima la trimiterea 157.

319) Completat prin art. 1 pct. 29 din legea menţionată la trimiterea 4

320) În formularea stabilită la art. 1 pct. 11 din legea menţionată la trimiterea 167.

321) Completat prin art. 1 pct. 1 din legea din data de 9 iunie 2011 privind modificarea legii – Codul penal şi a unor alte legi (M.Of. poz. 767), care a intrat în vigoare de la data de 13 iulie 2011.

322) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 320.

323) Completat prin art. 1 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 320.

324) Completat prin art. 1 pct. 7 din legea menţionată la trimiterea 48.

325) În formularea stabilită la art. 1 pct. 7 din legea menţionată prima la trimiterea 157.

326) Completat prin art. 1 pct. 7 din legea menţionată la trimiterea 48; abrogat prin art. 64 din legea din data de 25 iunie 2010 despre sport (M.Of. poz. 857), care a intrat în vigoare de la data de 16 octombrie 2010.

327) În formularea stabilită la art. 1 pct. 12 din legea menţionată la trimiterea 167.

328) În formularea stabilită la art. 5 din legea din data de 12 iulie 2013 privind modificarea legii privind serviciile de plată şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1036), care a intrat în vigoare de la data de 7 octombrie 2013.

329) În formularea stabilită la art. 1 pct. 2 lit. a) din legea menţionată a doua la trimiterea 208.

330) În formularea stabilită la art. 9 pct. 2 lit. a) din legea menţionată prima la trimiterea 208.

331) Prin art. 9 pct. 2 lit. b) din legea menţionată prima la trimiterea 208.

332) Completat prin art. 1 pct. 2 lit. b) din legea menţionată a doua la trimiterea 208.

333) În formularea stabilită la art. 43 pct. 3 din legea din data de 16 noiembrie 2000 privind prevenirea introducerii în circulaţia financiară a valorilor patrimoniale provenite din surse ilegale sau nedivulgate (M.Of. poz. 1216), care a intrat în vigoare începând cu data de 23 iunie 2001.

334) În formularea stabilită la art. 9 pct. 2 lit. c) din legea menţionată prima la trimiterea 208.

335) În formularea stabilită la art. 4 din legea din data de 16 septembrie 2011 privind modificarea legii – Codul de procedură civilă şi a unor alte legi (M.Of. poz. 1381), care a intrat în vigoare de la data de 3 mai 2012.

336) În formularea stabilită la art. 1 pct. 30 din legea menţionată la trimiterea 4.

337) În formularea stabilită la art. 1 pct. 3 din legea menţionată a doua la trimiterea 208; a intrat în vigoare începând cu data de 23 mai 2016.

338) Cu modificarea introdusă prin art. 4 § 6 pct. 9 din legea menţionată la trimiterea 276.

339) În formularea stabilită la art. 1 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 10.

340) În formularea stabilită la art. 92 pct. 1 din Legea din data de 9 octombrie 2009 privind disciplina militară (M.Of. poz. 1474), care a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2010.

341) Prin art. 162 pct. 1 din Legea din data de 11 septembrie 2003 privind serviciul militar al soldaţilor profesionişti (M.Of. poz. 1750), care a intrat în vigoare de la data de 1 iulie 2004.

342) În formularea stabilită la art. 162 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 340.

343) În formularea stabilită la art. 162 pct. 3 din legea menţionată la trimiterea 340.

344) În formularea stabilită la art. 162 pct. 4 din legea menţionată la trimiterea 340.

345) În formularea stabilită la art. 92 pct. 2 din legea menţionată la trimiterea 339.