Codul penal al Regatului Ţărilor de Jos (Olanda)

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Cartea întâi. Dispoziţii generale (art. 1-91)

Pedepsele sunt: principale şi complementare.

Pedepse principale constau în: închisoarea; detenţia; munca în folosul comunităţii; amenda.

Pedepse complementare constau în: decăderea din anumite drepturi; confiscarea; publicarea hotărârii judecătoreşti.

În cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii de cel mult doi ani, detenţiei, alta decât detenţia pentru neexecutare, muncii în folosul comunităţii sau amenzii, instanţa poate dispune ca pedeapsa să nu fie executată total sau parţial.

Instanţa care dispune neexecutarea integrală sau parţială a pedepsei aplicate de aceasta stabileşte în acelaşi timp un termen de supraveghere.

O obligaţie specială poate include utilizarea monitorizării electronice.

Parchetul este însărcinat cu supravegherea respectării obligaţiilor.

Instanţa poate numi un serviciu de probaţiune desemnat prin decret guvernamental pentru a supraveghea respectarea obligaţiilor şi pentru a asista şi sprijini condamnatul în îndeplinirea acestora.

Instanţa poate aplica, ca alternativă la dispunerea executării unei pedepse privative de libertate, munca în folosul comunităţii.

Parchetul este însărcinat cu supravegherea respectării obligaţiilor.

Parchetul poate numi un serviciu de probaţiune desemnat prin decret guvernamental pentru a supraveghea respectarea condiţiilor şi pentru a asista şi sprijini condamnatul în îndeplinirea obligaţiilor.

Dacă Ministrul de Justiţie consideră că există o cauză de amânare sau de respingere a liberării condiţionate pentru o anumită perioadă, acesta solicită parchetului să depună o cerere prin care să ceară o astfel de amânare sau respingere.

Un ordin de confiscare poate fi emis după condamnarea pentru orice infracţiune.

În cazurile în care instanţa decide, în virtutea legii, publicarea hotărârii judecătoreşti, aceasta va stabili, de asemenea, şi modul de publicare.

Detenţia într-o instituţie pentru infractori recidivişti. Instanţa poate, din oficiu sau la cererea parchetului, să dispună detenţia inculpatului într-o instituţie pentru infractori recidivişti.

Funcţionar public – sporirea pedepsei. Dacă un funcţionar public, prin săvârşirea unei infracţiuni, încalcă o obligaţie specifică a funcţiei sale sau, în scopul săvârşirii unei infracţiuni, foloseşte puterea, oportunitatea sau mijloacele ce i-au fost acordate prin această funcţie, pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune va fi sporită, cu excepţia pedepsei amenzii, cu o treime.

Termenul de detenţie juvenilă va fi: de minim o zi şi maxim douăsprezece luni în cazul unei persoane care nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii grave, şi de maxim douăzeci şi patru de luni în celelalte cazuri.

Pedepsele şi măsurile menţionate în această Parte vor fi aceleaşi pentru tentativă, acte pregătitoare, acte de participare şi complicitate ca cele pentru infracţiunile grave consumate.

Cartea a doua. Infracţiuni grave (art. 92-479)

Defăimarea. Defăimarea intenţionată a Regelui se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Defăimarea intenţionată a consoartei Regelui, ori a moştenitorului sau a soţiei acestuia sau a Regentului, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii sau cu amendă.

Persoana care distribuie, afişează public sau publică, sau are intenţia de a distribui, afişa public sau publica materiale scrise sau o imagine defăimătoare a Regelui, a consoartei Regelui, a moştenitorului Regelui sau a soţiei acestuia, ori a Regentului, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii sau cu amendă.

Defăimarea intenţionată a unui şef sau a unui membru al guvernului unei naţiuni prietene, prezent în Olanda în calitatea sa oficială, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Infracţiuni grave împotriva autorităţii publice. Persoana care dă un cadou sau face o promisiune unui judecător sau îi furnizează sau îi oferă acestuia un serviciu în vederea exercitării influenţei asupra hotărârii într-o cauză aflată pe rolul instanţei din care face parte se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă.

Persoana care, într-o şedinţă de judecată sau în locul în care un funcţionar public este angajat să-şi exercite legal mandatul în public, provoacă agitaţie şi nu părăseşte locaţia după ce i-a fost ordonat să facă acest lucru de către sau în numele autorităţilor competente, se pedepseşte cu închisoarea sau cu o amendă.

Persoana care, în mod intenţionat, nu respectă un ordin de a părăsi imediat o adunare tumultuoasă, dat de sau în numele autorităţilor competente pentru a treia oară, se va face vinovată de participarea la o întrunire ilegală şi se pedepseşte cu închisoarea sau cu o amendă.

Persoana care a fost legal citată să se prezinte ca martor, expert martor sau interpret şi care, în mod intenţionat, nu îşi îndeplineşte această obligaţie legală pe care acesta trebuie să o îndeplinească în această calitate, se pedepseşte.

Persoana care, în mod intenţionat, nu răspunde unei cereri oficiale a unei comisii parlamentare de anchetă pentru a avea acces la documente sau pentru a le inspecta într-o altă manieră, se pedepseşte cu închisoarea sau cu amendă.

Persoana care, în mod intenţionat, nu răspunde unei cereri oficiale a unei comisii parlamentare de anchetă pentru a furniza informaţii scrise, se pedepseşte cu închisoarea sau cu o amendă.

Ascunderea şi distrugerea bunului confiscat. Persoana care, în mod intenţionat, reţine orice bun de la confiscarea impusă în temeiul legii sau din custodia instanţei sau care, cunoscând că acel bun a fost confiscat, în mod intenţionat ascunde acel bun, se pedepseşte cu închisoare sau cu o amendă.

Persoana care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează sau face inutilizabil un bun confiscat în temeiul legii, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Mărturia mincinoasă făcută în detrimentul unui inculpat. Dacă declaraţia falsă este făcută în detrimentul unui inculpat sau a unui suspect într-un proces penal, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani.

Falsul comis de către un medic sau o moaşă. Un medic sau o moaşă care, în mod intenţionat, emit un certificat de naştere fals sau un certificat privind cauza morţii ori a existenţei sau a inexistenţei, la acel moment sau în trecut, a bolilor, infirmităţilor sau dizabilităţilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Infracţiuni grave contra moralei publice. Persoana care, în afara căsătoriei, se angajează în acte indecente care cuprind sau includ penetrarea sexuală a corpului cu o persoană care a împlinit vârsta de doisprezece ani, dar care nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani.

Persoana care, prin intermediul darurilor sau promisiunilor de bani sau bunuri, prin abuz de putere care rezultă din relaţiile de facto sau prin înşelăciune, în mod intenţionat, induce o persoană despre care acesta ştie sau avea motive serioase să bănuiască că este mai mică de optsprezece ani, să se angajeze în acte indecente sau să tolereze astfel de acte săvârşite de acesta, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani.

Actele indecente cu un animal. Persoana care se angajează în acte indecente cu un animal se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi şase luni sau cu o amendă.

Defăimarea, calomnia şi insulta. Persoana care, afirmând în mod fals un anumit fapt, prejudiciază în mod intenţionat onoarea sau reputaţia unei alte persoane, cu intenţia evidentă de a da publicităţii afirmaţia falsă, se pedepseşte pentru defăimare cu închisoarea sau cu o amendă.

Dacă acest lucru se face prin intermediul unor materiale scrise sau imagini care sunt distribuite, afişate public sau publicate, sau prin intermediul unor materiale scrise al căror conţinut este pus în circulaţie în mod public, persoana se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de calomnie şi se pedepseşte cu închisoarea sau cu amendă.

Persoana care săvârşeşte o infracţiune gravă de defăimare sau calomnie, cunoscând că afirmaţia nu este adevărată, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de calomnie sau defăimare agravantă şi se pedepseşte cu închisoarea sau cu amendă.

Orice insultă, care nu are un caracter defăimător sau calomnios, exprimată în mod intenţionat în public, verbal sau în scris ori prin intermediul unei imagini, sau verbal împotriva unei persoane în prezenţa acesteia sau prin alte acte ori prin intermediul materialelor scrise sau a unei imagini trimise sau oferite, va constitui infracţiunea simplă de defăimare şi se va pedepsi cu închisoarea sau cu amendă.

Infracţiuni grave care implică abuz în serviciu. Un judecător care acceptă un cadou, o promisiune sau un serviciu, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că acesta i-a fost dat, făcut sau prestat în scopul de a-şi exercita influenţa asupra deciziei într-o cauză în faţa instanţei din care face parte se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu amendă.

Codul penal al Regatului Ţărilor de Jos (Olanda)1)

Legea din 3 martie 1881

Noi, WILLEM III, prin harul lui Dumnezeu, Regele Olandei, Prinţul de Orange-Nassau, Marele Duce al Luxemburgului etc.

Salutări tuturor celor care vor vedea sau vor citi prezentul document! Facem cunoscut:

Întrucât am considerat că este necesar să adoptăm un nou Cod penal;

Prin urmare, după ascultarea Consiliului de Stat şi după consultarea avută cu Parlamentul, am aprobat şi am decretat precum şi aprobăm şi decretăm prin prezenta adoptarea următoarelor dispoziţii ce vor constitui Codul penal:

Cartea I

Dispoziţii generale

Partea I

Domeniul de aplicare a dreptului penal

Secţiunea 1

1. Nici o acţiune sau omisiune care nu constituia infracţiune conform legii la momentul comiterii sale nu se pedepseşte prin lege.

2. În cazul în care dispoziţiile legale în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii au fost modificate ulterior, se aplică dispoziţiile cele mai favorabile pentru suspect sau inculpat.

Secţiunea 2

Legea penală olandeză se aplică oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune pe teritoriul Olandei.

Secţiunea 3

Legea penală a Olandei se aplică oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune la bordul unei nave sau aeronave olandeze în afara teritoriului Olandei.

Secţiunea 4

Legea penală olandeză se aplică oricărei persoane care săvârşeşte, în afara teritoriului Olandei:

1°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 92-96, 97a, 98-98c, 105 şi 108-110;

2°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute de secţiunea 131-134 inclusiv secţiunea 189, în cazul în care infracţiunea sau infracţiunea gravă prevăzute în aceste secţiuni constituie o infracţiune gravă astfel cum este definită la punctul 1;

3°. orice infracţiune gravă privind monede, bancnote sau instrumente de plată emise de guvern; timbre emise de guvern; sigilii sau mărci;

4°. falsificarea titlurilor de creanţă sau a certificatelor de îndatorare emise de statul olandez sau de o provincie olandeză, un municipiu sau o instituţie publică, inclusiv taloanele însoţitoare, cupoanele de dividende şi cupoanele de dobândă, precum şi instrumentele, certificatele sau cupoanele emise în locul acestor documente sau utilizarea intenţionată a unui astfel de document plăsmuit sau falsificat ca şi cum ar fi fost autentic şi nefalsificat;

5°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 216 (2), 381-385, 409 şi 410 sau infracţiunea minoră prevăzută în secţiunea 446a;

6°. infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 207a;

7°.

a. infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 168, comisă împotriva unei aeronave în serviciu, dacă aceasta este o aeronavă olandeză sau suspectul se află pe teritoriul Olandei;

b. infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 385a, săvârşită la bordul unei aeronave în zbor, în cazul în care suspectul se află pe teritoriul Olandei;

c. infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 385b, în cazul în care aeronava menţionată în acea secţiune este o aeronavă olandeză sau dacă suspectul se află pe teritoriul Olandei;

d. infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 385c, în cazul în care a fost săvârşită, fie împotriva unei aeronave olandeze, fie la bordul unei aeronave care ulterior a aterizat în Olanda împreună cu suspectul la bord;

e. infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 162, 162a, 166 şi 385d, dacă suspectul se află pe teritoriul Olandei;

8°.

a. infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 140, 157, 161 quater, 166, 168, 173a, 189, 285, 287, 288, 289, 302, 303, 350, 352, 354, 385a(4), 385b (2), 385c şi 413 ale acestei legi, în secţiunile 79 şi 80 din Legea privind energia nucleară [Kernenergiewet], în secţiunea 2 (1) şi (3), 3 şi 4 din Convenţia privind armele biologice (Implementare) (Uitvoeringswet Verdrag Biologische Wapens) coroborat cu secţiunea 1 din Legea privind infracţiunile economice [Wet op de Economische Delicten] şi în secţiunea 2 şi 3 alineatul (1) din Convenţia privind armele chimice (Implementare) [Uitvoeringswet Verdrag Chemische Wapens] şi secţiunea 1 din Legea privind infracţiunile economice, dacă infracţiunea este comisă împotriva unei nave maritime olandeze sau împotriva ori la bordul oricărei alte nave maritime, iar suspectul se află pe teritoriul Olandei;

b. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute de secţiunile 161 quater, 173a, 285, 287, 288, 289, 302, 303, 350, 352, 354, 385a(4) şi 385b(2) comise la sau împotriva unei instalaţii maritime, dacă suspectul se află pe teritoriul Olandei.

9°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 177 şi 177a, în măsura în care infracţiunea este comisă împotriva unui cetăţean olandez sau a unui funcţionar olandez şi se pedepseşte conform legii ţării în care a fost comisă;

10°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 177, 177a, 225, 227b şi 323a, în măsura în care infracţiunea este săvârşită de un funcţionar olandez sau de o persoană aflată în serviciul public al unei organizaţii de drept internaţional cu sediul în Olanda şi este incriminată conform legii ţării în care a fost comisă.

11°. infracţiunea gravă, prevăzută în secţiunea 282a, în cazul în care fie infracţiunea este comisă cu intenţia de a obliga o autoritate olandeză să acţioneze ori să se abţină de la anumite acte, fie suspectul se află pe teritoriul Olandei;

12°.

a. oricare dintre infracţiunile grave, prevăzute în secţiunile 117, 117a, 117b şi 285, în măsura în care infracţiunea este comisă împotriva unei persoane protejate la nivel internaţional în serviciul Olandei sau împotriva unei persoane aparţinând familiei sale, aşa cum se menţionează în secţiunea 87b (1) ori împotriva bunurilor sale protejate;

b. oricare dintre infracţiunile grave, prevăzute în secţiunile 117, 117a, 117b, 282a şi 285, în măsura în care infracţiunea este săvârşită împotriva unei persoane protejate la nivel internaţional, aşa cum se menţionează în secţiunea 87b alineatul (2), cetăţean olandez sau împotriva bunurilor sale protejate;

c. oricare dintre infracţiunile grave, prevăzute în secţiunile 117, 117a, 117b şi 285, în măsura în care infracţiunea este comisă împotriva unei persoane protejate la nivel internaţional, aşa cum se menţionează la Secţiunea 87b alineatul (1) sau (2), sau împotriva bunurilor sale protejate, dacă suspectul se află pe teritoriul Olandei;

13°. o infracţiune de terorism sau oricare dintre infracţiunile grave, prevăzute în secţiunile 115, 117, 117b, 121-123 inclusiv, 157, 161, 161 bis, 161 quater, 161 sexies, 162, 162a, 164, 166, 168, 170, 172, 173a, 285, 287, 288, 289, 350, 350a, 351, 352, 354, 385b şi 385d, în măsura în care infracţiunea se încadrează în definiţiile Secţiunii 2 din Convenţia internaţională privind lupta împotriva terorismului încheiată la New York la 15 decembrie 1997 (Seria Tratatului [Tractatenblad] 1998, 84) ori infracţiunea este comisă împotriva unui resortisant olandez, sau suspectul se află pe teritoriul Olandei;

14°. o infracţiune de terorism sau oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 115, 117, 117b, 121 până la 123 inclusiv, 140, 157, 161, 161, 161, 161, 161, 162, 162a, 164, 166, 168, 170, 172, 173a, 285, 287, 288, 289, 350, 350a, 351, 352, 354, 385a, 385b şi 385d, în măsura în care infracţiunea se încadrează în definiţiile Secţiunii 2 din Convenţia internaţională privind lupta împotriva finanţării terorismului încheiată la New York la 9 decembrie 1999 (Seria Tratatului 2000, 12) ori infracţiunea este comisă împotriva unui resortisant olandez, sau suspectul se află pe teritoriul Olandei;

15°. o infracţiune de terorism, în cazul în care infracţiunea de terorism este comisă cu scopul de a provoca teama populaţiei olandeze sau unei părţi din populaţia olandeză, obligând în mod ilegal o autoritate publică olandeză sau o instituţie ori o organizaţie a Uniunii Europene cu sediul în Olanda să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte ori să tolereze anumite acte sau să perturbe ori să distrugă grav structurile politice, constituţionale, economice sau structurile sociale ale Olandei sau o instituţie ori o organizaţie a Uniunii Europene cu sediul în Olanda;

16°. o infracţiune gravă pentru pregătirea sau înlesnirea săvârşirii unei infracţiuni de terorism, în cazul în care infracţiunea gravă este săvârşită cu scopul de a pregăti ori de a înlesni o infracţiune de terorism, aşa cum este definită în subsecţiunea 15 °.

17°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în articolele 157, 161 quater, 284 (1), 284a, 285, 310 până la 312 inclusiv 317, 318, 321, 322, 326 şi în secţiunea 79 şi 80 din Legea privind energia nucleară, în măsura în care infracţiunea intră sub incidenţa definiţiilor Secţiunii 7 din Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare încheiată la Viena / New York, la 3 martie 1980 (Seria Tratatului 1980, 166), dacă suspectul se află pe teritoriul Olanda;

18°. oricare dintre infracţiunile grave, prevăzute la secţiunea 161 quater, 173a, 284 (1), 284a, 285, 310-312 inclusiv, 317 şi 318 şi în secţiunea 15, 21, 29 (1), 32 (1), 34 (1), 67 (1), 73, 76 (3) şi Secţiunea 76a din Legea privind energia nucleară şi secţiunea 1a din Legea privind infracţiunile economice şi în secţiunea 79 şi 80 din Legea privind energia nucleară, potrivit prevederilor Secţiunii 2 din Convenţia internaţională pentru combaterea terorismului nuclear, încheiată la New York la 13 aprilie 2005 (Seria Tratatului 2005, 290) ori infracţiunea este comisă împotriva unui resortisant olandez, ori suspectul se află pe teritoriul Olandei.

Secţiunea 4a

1. Legea penală olandeză se aplică persoanei a cărei urmărire penală este transferată în Olanda de către un stat străin, pe baza unui tratat care îi conferă jurisdicţia de a efectua acte de urmărire penală în Olanda.

2. Legea penală olandeză se aplică şi persoanei a cărei extrădare sau predare pentru săvârşirea unei infracţiuni de terorism sau a unei infracţiuni grave comise cu scopul de a pregăti sau de a înlesni săvârşirea unei infracţiuni de terorism, este declarată inadmisibilă, este respinsă sau refuzată.

3. Legea penală olandeză se aplică persoanei a cărei urmărire penală este transferată parchetului olandez pe baza unei astfel de cereri din partea parchetului Bonaire, St. Eustatius şi Saba.

4. Legea penală olandeză se aplică şi persoanei a cărei urmărire penală este transferată în Olanda de către o instanţă internaţională înfiinţată în temeiul unui tratat sau al unei hotărâri a unei organizaţii potrivit dreptului internaţional.

Secţiunea 5

1. Legea penală olandeză se aplică oricărui cetăţean olandez care săvârşeşte, în afara teritoriului Olandei:

1°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în Părţile I şi II din Cartea a II-a şi în secţiunile 192a, 192b, 192c, 197a, 197b, 197c, 206, 237, 272 şi 273 şi - în măsura în care infracţiunea gravă constituie o infracţiune ce contravine înfăptuirii justiţiei Curţii Penale Internaţionale, astfel cum se menţionează la Secţiunea 70 alineatul (1) din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale încheiat la Roma la 17 iulie 1998 (Seria Tratatului 2000, 120) - în secţiunea 177, 177a, 178, 179 , 180, 189, 200, 207a, 285a şi 361;

2°. o infracţiune considerată gravă potrivit legii penale olandeze, ia aceasta se pedepseşte conform legii ţării în care a fost comisă.

3°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute de secţiunile 240b, 242-250 inclusiv şi 273f, în măsura în care infracţiunea este comisă împotriva unei persoane care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani sau a oricărei infracţiuni grave prevăzute în secţiunile 300-303 inclusiv, în măsura în care infracţiunea constituie mutilarea genitală a unei persoane de sex feminin care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani;

4°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute de secţiunile 138ab, 138b, 139c, 139d, 161 sexies, 225, 226, 227, 240a, 240b, 326, 326c, 350, 350a şi 351, în măsura în care infracţiunea se încadrează în definiţia secţiunile 2-10, inclusiv, din Convenţia internaţională privind criminalitatea informatică încheiată la Budapesta la 23 noiembrie 2001 (seria tratatelor 2002, 18 şi 2004, 290) şi oricare dintre infracţiunile grave, prevăzute în secţiunile 137c-137e inclusiv, 261, 262, 266, 284 şi 285, în măsura în care infracţiunea cade sub incidenţa secţiunilor 3 - 6 inclusiv a Protocolului adiţional la Convenţia privind criminalitatea cibernetică, încheiat la Strasbourg la 28 ianuarie 2003, privind incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă comise prin intermediul sistemelor informatice;

5°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute de secţiunea 273f, în măsura în care infracţiunea este săvârşită împotriva unei persoane care a împlinit vârsta de optsprezece ani şi de secţiunile 231, 321, 350 şi 416 la 417bis inclusiv, în măsura în care infracţiunea se încadrează în definiţiile Secţiunii 20 al Convenţiei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane încheiat la Varşovia la 16 mai 2005, în cazul în care infracţiunea este săvârşită în afara jurisdicţiei unui stat.

2. În cazurile prevăzute în subsecţiunea (1) (2°) şi (3°), suspectul care dobândeşte cetăţenia olandeză după comiterea infracţiunii poate fi, de asemenea, urmărit penal.

Secţiunea 5a

1. Legea penală olandeză se aplică resortisantului străin care are domiciliul sau reşedinţa permanentă în Olanda şi care comite oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 240b, 242-250 inclusiv şi 273f în afara teritoriului Olandei, în măsura în care infracţiunea este comisă împotriva unei persoane care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani sau a oricărei infracţiuni grave prevăzute în secţiunile 300-303 inclusiv, în măsura în care infracţiunea constituie mutilarea genitală a unei persoane de sex feminin care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani, o infracţiune de terorism sau oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 225 (3), 311 (1) (6°), 312 (2) (5°) şi 317 (3) coroborat cu 312 (2) (5°).

2. Legea penală olandeză se aplică resortisantului străin care are reşedinţa permanentă sau locuieşte în Olanda şi comite una dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 273f în afara teritoriului Olandei, în măsura în care infracţiunea este comisă împotriva unei persoane care a împlinit vârsta de optsprezece ani şi în secţiunea 231, 321, 350 şi 416 până la 417bis inclusiv, iar infracţiunea este pedepsită conform legii ţării în care a fost comisă.

3. Legea penală a Olandei se aplică resortisanţilor străini care au rezidenţa permanentă sau locuiesc în Olanda şi comit una dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 273f, în măsura în care infracţiunea este săvârşită împotriva unei persoane care a împlinit vârsta de optsprezece ani şi în secţiunea 231, 321, 350 şi 416 la 417bis inclusiv, în măsura în care infracţiunea se încadrează în definiţiile Secţiunii 20 al Convenţiei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane încheiat la Varşovia la 16 mai 2005, dacă infracţiunea este săvârşită în afara jurisdicţiei unui stat.

4. Suspectul care dobândeşte domiciliul sau şederea permanentă în Olanda după comiterea infracţiunii poate fi, de asemenea, urmărit penal.

Secţiunea 5b

Legea penală olandeză se aplică persoanei care săvârşeşte:

1°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 273f şi secţiunile 231, 321, 350 şi 416 până la 417bis inclusiv, în măsura în care infracţiunea se încadrează în definiţiile Secţiunii 20 al Convenţiei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane încheiat la Varşovia la 16 mai 2005, dacă infracţiunea este comisă împotriva unui resortisant olandez.

2°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 240b, 242 până la 250 inclusiv şi 273f, în cazul în care infracţiunea este comisă împotriva unui resortisant olandez sau a unui cetăţean străin care îşi are domiciliul sau reşedinţa permanentă în Olanda şi care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani.

Secţiunea 6

Legea penală olandeză se aplică:

1°. unui funcţionar olandez care comite oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în Partea XXVIII a Cărţii a II-a, în afara teritoriului Olandei;

2°. unei persoane aflate în serviciul public al unei organizaţii de drept internaţional cu sediul în Olanda, care comite una dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 362-364a inclusiv în afara teritoriului Olandei.

Secţiunea 7

Legea penală olandeză se aplică comandantului unei nave olandeze şi tuturor celorlalte persoane aflate la bordul navei care comit, la bord sau în altă parte, oricare dintre infracţiunile prevăzute în Partea XXIX a Cartea a II-a şi din Partea IX din Cartea a III-a, în afara teritoriului Olandei.

Secţiunea 8

Aplicabilitatea secţiunilor 2-7 este limitată de excepţiile recunoscute în dreptul internaţional.

Partea a II-a

Pedepsele

Secţiunea 9

1. Pedepsele sunt:

a. Pedepse principale:

1°. închisoarea;

2°. detenţia;

3°. munca în folosul comunităţii;

4°. amenda;

b. Pedepse complementare:

1°. decăderea din anumite drepturi;

2°. confiscarea;

3°. publicarea hotărârii judecătoreşti

2. În cazul infracţiunilor grave pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate ori amenda sau în cazul infracţiunilor minore pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate, poate fi aplicată în locul acestor pedepse pedeapsa muncii în folosul comunităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

3. În cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii, detenţiei, alta decât detenţia pentru neexecutare ori la pedeapsa muncii în folosul comunităţii, instanţa poate aplica, în plus, o amendă.

4. În cazul unei pedepse cu închisoarea sau al unei pedepse cu detenţia, alta decât detenţia pentru neexecutare, a cărei parte necondiţionată ce urmează a fi aplicată nu depăşeşte şase luni, instanţa poate aplica pedeapsa muncii în folosul comunităţii.

5. În cazurile în care aplicarea unei pedepse complementare este permisă de lege, această pedeapsă poate fi aplicată atât separat, cât şi împreună cu pedepsele principale şi alte pedepse complementare.

Secţiunea 9a

Instanţa poate stabili prin hotărâre ca nicio pedeapsă sau măsură să nu fie aplicată, atunci când va considera potrivit, având în vedere lipsa de gravitate a infracţiunii, persoana făptuitorului sau circumstanţele de până la comiterea infracţiunii ori cele ulterioare.

Secţiunea 10

1. Închisoarea se dispune pe viaţă sau pe o perioadă determinată.

2. O perioadă determinată de închisoare este de cel puţin o zi şi de maxim cincisprezece ani consecutivi.

3. Aceasta poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult treizeci de ani consecutivi în cazurile în care instanţa poate aplica, la aprecierea sa, fie pedeapsa detenţiunii pe viaţă, fie pedeapsa închisorii pe perioadă determinată pentru infracţiuni grave, precum şi atunci când există o majorare a pedepsei datorată concursului unor infracţiuni grave, infracţiuni de terorism, infracţiuni grave repetate sau în cazul dispoziţiilor secţiunii 44, care depăşeşte cincisprezece ani.

4. O perioadă determinată de închisoare nu poate, în nici un caz, să depăşească treizeci de ani.

Secţiunea 11

Normele privind executarea pedepsei privative de libertate şi măsurile care privesc privarea de libertate vor fi stabilite prin lege sau în conformitate cu legea. Aceste norme includ în toate cazurile:

a. Indicarea instituţiilor legale destinate executării pedepsei şi scopul lor;

b. modul în care persoanele care au de executat pedepsele şi măsurile menţionate mai sus sunt selectate pentru instituţii;

c. conducerea şi supravegherea instituţiilor;

d. regimul instituţiilor;

e. cazurile şi modul în care drepturile fundamentale ale persoanelor menţionate la lit. b) din acest articol pot fi restricţionate;

f. procedura aplicabilă persoanelor menţionate la punctul b. din prezentul articol cu privire la regimul instituţiilor care li se aplică şi deciziile privind internarea şi transferul acestora.

Secţiunea 12 [Abrogat la 01-01-1999]

Secţiunea 12a [Abrogat la 01-06-1953]

Secţiunea 13

1. O persoană condamnată la pedeapsa închisorii poate fi admisă într-o instituţie de detenţie pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare, în cazul în care aceasta îndeplineşte condiţiile pentru o astfel de internare din cauza unei boli mintale sau a unei dizabilităţi; în acest caz, se aplică mutatis mutandis secţiunile 37c, 37d şi 37e.

2. În cazul în care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii împreună cu pedeapsa detenţiei în baza unui ordin de încredinţare pentru efectuarea unui tratament obligatoriu, se va efectua periodic o evaluare pentru a se stabili dacă persoana condamnată trebuie plasat într-o instituţie de detenţie pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare. Regulile suplimentare referitoare la această evaluare se stabilesc de către sau potrivit Decretul guvernamental. Aceste reguli se referă şi includ, în orice caz, frecvenţa evaluărilor, procedura care trebuie urmată, inclusiv consultarea specialiştilor în ştiinţe comportamentale şi modul în care trebuie efectuate evaluările.

3. Admiterea potrivit subsecţiunii (1) şi liberarea sunt guvernate de regulile care urmează să fie stabilite prin decret guvernamental, prin ordin al Ministrului Justiţiei, emis după ce cel puţin doi specialişti în ştiinţe comportamentale din diferite discipline - unul fiind psihiatru - au evaluat persoana în cauză şi au emis o opinie motivată, datată şi semnată. O astfel de opinie este emisă cu participarea tuturor specialiştilor în ştiinţe comportamentale sau de fiecare dintre ei separat.

4. O persoană condamnată poate declara cale de atac împotriva hotărârii privind internarea, liberarea şi refuzul internării contrar recomandării instanţei judecătoreşti pronunţate potrivit prevederile secţiunii 37b alineatul (2), cu Consiliul pentru Administrarea Justiţiei şi Protecţia Minorilor, în termen de patru săptămâni de la comunicarea hotărârii. Dispoziţiile capitolului XVI din Legea (cadru) privind Tratamentul Persoanelor reţinute în temeiul Ordinului de încredinţare [Beginselenwet Verpleging ter Beschikking Gestelden] se vor aplica mutatis mutandis.

5. Transferul şi calea de atac se efectuează potrivit normelor aplicabile transferului şi căilor de atac ale persoanelor reţinute în baza unui ordin de încredinţare cărora li se aplică un ordin obligatoriu de tratament, după cum se menţionează în Secţiunea 37b sau în Secţiunea 38c.

Secţiunea 13a [Abrogat la 17-02-1999]

Secţiunea 13b [Abrogat la 01-06-1999]

Secţiunea 13c [Abrogat la 01-06-1999]

Secţiunea 13d [Abrogat la 24-12-1975]

Secţiunea 14 [Abrogat la 01-01-1999]

Secţiunea 14a

1. În cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii de cel mult doi ani, detenţiei, alta decât detenţia pentru neexecutare, muncii în folosul comunităţii sau amenzii instanţa poate dispune ca pedeapsa să nu fie executată total sau parţial.

2. Dacă se aplică pedeapsa închisorii de cel puţin doi ani şi cel mult patru ani, instanţa poate dispune ca o parte a pedepsei, care nu depăşeşte doi ani, să nu fie executată.

3. Instanţa poate, de asemenea, dispune ca pedepsele complementare aplicate să nu fie executate, integral sau în parte.

Secţiunea 14b

1. Instanţa care dispune neexecutarea integrală sau parţială a pedepsei aplicate de aceasta stabileşte în acelaşi timp un termen de supraveghere.

2. Termenul de supraveghere nu poate depăşi o perioadă de trei ani. Termenul de supraveghere poate ajunge la maxim zece ani dacă se consideră în mod justificat că cel condamnat va săvârşi din nou o infracţiune gravă împotriva integrităţii fizice şi va pune în pericol integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane.

3. Termenul de supraveghere poate fi, de asemenea, de maxim zece ani, dacă se poate considera, în mod serios că făptuitorul condamnat va comite din nou o infracţiune gravă care afectează sănătatea sau integritatea corporală a unuia sau a mai multor animale. În aplicarea acestui articol, afectarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a unui animal include şi infracţiunile grave prevăzute de secţiunile 254 şi 254a.

4. Termenul de supraveghere începe să curgă:

a. în cea de-a cincisprezecea zi de la pronunţarea hotărârii definitive, în cazul în care se face sau se trimite o notificare în sensul Secţiunii 366a subsecţiunile (1) şi (2) din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care hotărârea sau hotărârea atacată nu a devenit definitivă din cauza depunerii în termen a unei căi de atac;

b. în cea de-a cincisprezecea zi de la comunicarea notificării, dacă este necesară notificarea prealabilă prevăzută la Secţiunea 366a subsecţiunea (3) din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care hotărârea sau hotărârea atacată nu a devenit definitivă din cauza depunerii în termen a unei căi de atac .

c. în ziua pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, în cazul în care instanţa a pronunţat o hotărâre potrivit Secţiunea 14e subsecţiunea (1).

5. Termenul de supraveghere nu curge pe parcursul perioadei în care condamnatul este privat de libertate potrivit legii.

Secţiunea 14c

1. Secţiunea 14a se aplică sub rezerva obligaţiei generale ca:

a. persoana condamnată să nu comită o infracţiune înainte de împlinirea termenului de supraveghere şi

b. persoana condamnată, în măsura în care au fost stabilite condiţiile speciale prevăzute la subsecţiunea (2) pentru aplicarea secţiunii 14a:

1°. cooperează în ceea ce priveşte amprentarea pentru a-şi stabili identitatea sau prezintă un document de identitate, potrivit Secţiunea 1 din Legea privind identificarea obligatorie (Wet op de Identificatieplicht) pentru verificare; şi

2°. cooperează cu serviciul de probaţiune, menţionat la Secţiunea 14d subsecţiunea (2), inclusiv în cazul vizitelor la domiciliu.

2. În aplicarea secţiunii 14a, instanţa poate, de asemenea, să stabilească următoarele obligaţii speciale pe care condamnatul trebuie să le respecte în timpul termenului de supraveghere, sau a unei părţi din acesta ce urmează a fi stabilită prin sentinţă, sau într-un termen ce va fi stabilit de instanţă care nu poate să depăşească termenul de supraveghere:

1°. compensarea integrală sau parţială a prejudiciului sau a pagubei cauzate prin infracţiune;

2°. repararea integrală sau parţială a prejudiciului sau a pagubei cauzate prin infracţiune;

3°. plata unei sume de bani sub formă de garanţie, ce urmează a fi stabilită de instanţă, care este cel puţin egală cu diferenţa dintre amenda prevăzută de lege pentru infracţiune şi amenda aplicată;

4°. plata unei sume de bani, care urmează a fi stabilită de instanţă, către Fondul de compensare a daunelor penale [Schadefonds Geweldsmisdrijven] sau la o organizaţie care urmăreşte să reprezinte şi să susţină interesele victimelor infracţiunilor. Suma nu poate depăşi amenda maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea respectivă;

5°. interzicerea contactării directe sau prin intermediul unei terţe persoane a unei anumite persoane sau organizaţii;

6°. interzicerea de a se afla în sau în imediata apropiere a unui loc anume;

7°. obligaţia de a fi prezent la un anumit moment într-un anumit loc sau într-o anumită perioadă;

8°. obligaţia de a raporta la un anumit moment unei anumite agenţii;

9°. interzicerea utilizării medicamentelor sau a alcoolului şi obligaţia de a coopera prin efectuarea unui test de sânge sau urină în scopul verificării respectării acestei interdicţii;

10°. admiterea condamnatului în cadrul unei instituţii de asistenţă medicală;

11°. obligaţia de a primi tratament de la o instituţie profesională sau de asistenţă medicală;

12°. cazarea într-o instituţie pentru supraveghere sau adăpost social;

13°. participarea la o intervenţie de natură comportamentală;

14°. alte obligaţii legate de comportamentul condamnatului.

3. O obligaţie specială poate include utilizarea monitorizării electronice.

4. În stabilirea uneia dintre obligaţiile speciale prevăzute la subsecţiunile (2) (3°) şi (4°), secţiunea 23 (1) şi (2) şi 24 se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 14d

1. Parchetul este însărcinat cu supravegherea respectării obligaţiilor.

2. Instanţa poate numi un serviciu de probaţiune desemnat prin decret guvernamental pentru a supraveghea respectarea obligaţiilor şi pentru a asista şi sprijini condamnatul în îndeplinirea acestora. În vederea supravegherii respectării obligaţiilor, serviciul de probaţiune trebuie să stabilească identitatea persoanei condamnate, potrivit Secţiunii 27a subsecţiunea (1) prima teză şi subsecţiunea (2) din Codul de procedură penală. În caz de nerespectare a unei obligaţii, serviciul de probaţiune va notifica de îndată parchetul.

3. Regulile suplimentare referitoare la supraveghere se stabilesc de către sau potrivit Decretul guvernamental.

Secţiunea 14e

1. Instanţa poate dispune prin hotărârea sa, din oficiu sau la cererea Parchetului, aplicarea imediată a obligaţiilor prevăzute în secţiunea 14c sau efectuarea supravegherii, conform secţiunii 14d, în cazul în care există indicii temeinice că persoana condamnată va comite din nou o infracţiune gravă împotriva integrităţii fizice şi va pune în pericol integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane.

2. Instanţa de apel poate revoca, din oficiu sau la cererea condamnatului sau a parchetului, ordinul menţionat la subsecţiunea. (1).

Secţiunea 14f

1. Instanţa care stabileşte obligaţia poate, după primirea unei cereri din partea parchetului sau a condamnatului, să reducă termenul de supraveghere sau să îl prelungească o singură dată. Prelungirea nu poate depăşi doi ani.

2. În mod similar, în timpul termenului de supraveghere sau în timpul suspendării, instanţa menţionată în subsecţiunea (1) poate modifica obligaţiile speciale stabilite sau poate modifica durata de operare a acestor obligaţii pe parcursul termenului de supraveghere, poate revoca aceste obligaţii, poate stabili obligaţii speciale şi poate acorda, modifica sau revoca o programare aşa cum se menţionează în secţiunea 14d.

Secţiunea 14fa

1. În cazurile în care instanţa a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, dar a ordonat suspendarea executării în tot sau în parte, parchetul poate dispune arestarea condamnatului, dacă există motive serioase de a suspecta nerespectarea oricărei dintre obligaţiile stabilite. Dacă nu se poate aştepta ordinul parchetului, procurorul-adjunct poate dispune arestarea condamnatului. Procurorul-adjunct va notifica arestarea de îndată, în scris sau verbal, parchetului.

2. În cazul în care parchetul consideră arestarea necesară, acesta va înainta de îndată judecătorului de instrucţie o cerere de executare provizorie şi o cerere instanţei potrivit Secţiunii 14g subsecţiunea (1).

3. Judecătorul de instrucţie va pronunţa o hotărâre în termen de trei ori douăzeci şi patru de ore după arestare. Până la pronunţarea hotărârii judecătorului de instrucţie, persoana condamnată nu va fi eliberată.

4. Condamnatul va fi audiat de către judecătorul de instrucţie. Secţiunile 40 şi 191 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis. Apărătorul condamnatului are dreptul să fie prezent la audierea acestuia şi să verifice documentele relevante pentru această cerere.

5. În cazul în care judecătorul de instrucţie admite cererea parchetului, acesta dispune executarea provizorie a pedepsei privative de libertate suspendate. Dacă respinge cererea, va dispune liberarea condamnatului.

6. Parchetul va comunica în scris fără întârziere persoanei condamnate hotărârea judecătorului de instrucţie.

7. Termenul executării provizorii expiră prin aplicarea legii începând cu data la care durata privării de libertate este egală cu durata pedepsei ce urmează a fi executată.

8. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de executare poate, din oficiu sau la cererea condamnatului ori a parchetului, să revoce ordinul de executare provizorie.

Secţiunea 14g

1. In caz de nerespectare a oricăreia dintre obligaţiile stabilite, instanţa poate, la primirea unei cereri din partea parchetului, şi fără a aduce atingere prevederilor secţiunii 14f,

1°. să dispună executarea pedepsei suspendate;

2°. să dispună executarea unei părţi a pedepsei suspendate, sub rezerva fie a obligaţiilor iniţiale impuse, fie a obligaţiilor modificate.

2. Instanţa poate aplica, ca alternativă la dispunerea executării unei pedepse privative de libertate, munca în folosul comunităţii, astfel cum se menţionează în secţiunea 9 (1a) (3°). Secţiunile 22b-22k se vor aplica mutatis mutandis.

3. Instanţa care a aplicat pedeapsa este competentă să soluţioneze cererea. În cazul în care condamnatul este urmărit penal pentru o infracţiune săvârşită înainte de expirarea termenului de supraveghere, următoarele instanţe au competenţa de a se pronunţa asupra cererii:

a. judecătoria, în cazul în care această instanţă este competentă în primă instanţă să soluţioneze cererea,

b. un complet format dintr-un judecător al Judecătoriei Sub-districtului, dacă are competenţa de a judeca acea infracţiune şi infracţiunile pentru care făptuitorul a fost condamnat şi la care se referă cererea.

În acest caz, cererea se depune de către parchetul însărcinat cu urmărirea penală a infracţiunii şi poate fi admisă numai dacă a existat o condamnare pentru acea infracţiune. Dacă prin cerere se solicită executarea unei pedepse privative de libertate mai mare un an, aceasta nu va fi judecată de un complet format dintr-un judecător din cadrul Judecătoriei.

4. În cazurile în care o sumă de bani a fost plătită cu titlu de cauţiune potrivit Secţiunii 14c subsecţiunea (2) (3°), instanţa poate, de asemenea, să stabilească ce parte, integral sau parţial, îi revine statului.

5. Cererea menţionată la subsecţiunile. (1) şi (2) se consideră a fi făcută la data primirii acesteia la Registratura Judecătoriei. Cererea făcută de parchet, după trei luni de la expirarea termenului de supraveghere, este inadmisibilă.

6. În aplicarea subsecţiunii. (1) sau subsecţiunii. (2), instanţa dispune ca durata privării de libertate comunicată potrivit secţiunea 14fa să fie dedusă integral din pedeapsa care urmează a fi executată. În cazul în care instanţa dispune cu privire la munca în folosul comunităţii, aceasta stabileşte criteriile de deducere în hotărârea sa.

Secţiunea 14h

1. În cazurile la care se face referire în secţiunea 14f şi 14g, parchetul va iniţia procedurile prin depunerea unei cereri motivate. În cazul nerespectării oricărei obligaţii stabilite, parchetul nu va depune o cerere conform secţiunii 14g subsecţiunea. (1) dacă în opinia parchetului este suficientă o cerere în temeiul secţiunii 14f ori un avertisment. Dacă condamnatul a solicitat instanţei aplicarea secţiunii 14f, parchetul trebuie să depună imediat o opinie motivată la primirea cererii.

2. Imediat după depunerea cererii sau a opiniei, instanţa stabileşte un termen de judecată, cu excepţia cazului în care, după o examinare sumară a documentelor, instanţa decide să nu examineze cererea parchetului sau a condamnatului, cu o zi înainte de şedinţa de judecată . În cazul menţionat la Secţiunea 14g subsecţiunea (3) a doua teză, examinarea cererii se desfăşoară în paralel cu judecarea infracţiunii pentru care persoana condamnată este urmărit penal. În alte cazuri, cauza este judecată în termen de treizeci de zile după ce judecătorul de instrucţie a dispus executarea provizorie potrivit secţiunii 14fa.

3. Parchetul va trimite citaţia condamnatului şi persoanei însărcinate cu supravegherea probaţiunii pentru şedinţa de judecată. Cererea sau opinia se comunică condamnatului.

4. Atât parchetul cât şi condamnatul pot avea martori şi martori experţi convocaţi sau chemaţi în scris să se prezinte la şedinţa de judecată. Secţiunile 260 şi 263 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

5. Condamnatul şi persoana însărcinată cu supravegherea de probaţiune pot examina documentele înainte de începerea audierii. Acelaşi lucru este valabil şi pentru apărătorul condamnatului sau, în cazul în care cauza va fi judecată de completul format dintr-un judecător al Judecătoriei Sub-districtului, pentru o persoană special autorizată în acest scop de condamnat. Dispoziţiile stabilite prin şi potrivit secţiunii 34 din Codul de procedură penală se aplică mutatis mutandis.

Secţiunea 14i

1. Şedinţa de judecată se va desfăşura în şedinţă publică.

2. Un reprezentant al parchetului va fi prezent în cadrul şedinţei şi vor fi ascultate concluziile sale în această privinţă.

3. Condamnatul şi persoana însărcinată cu supravegherea de probaţiune pot fi prezenţi la termen şi vor fi audiaţi. Condamnatul poate fi reprezentat legal de către apărător sau, în cazul în care cauza va fi judecată de completul format dintr-un judecător al Judecătoriei Sub-districtului, de către o persoană special împuternicită în acest scop de condamnat.

4. În cazurile în care soluţionarea cauzei nu se desfăşoară concomitent cu judecarea unei infracţiuni pentru care condamnatul este urmărit penal, secţiunile 260 (1), 268 (2), 269 - 277 inclusiv, 278 (2), 281, 284 subsecţiunea (1), 286, 287 subsecţiunea (2) şi subsecţiunea (3), 288, 289 subsecţiunea (1), subsecţiunile (2) şi (3), 290-297 inclusiv, 299, 300, 301, 309, 310, 311, 315, 316, 318, 319, 320 (1) şi (2), 322, 324, 326 până la 329 inclusiv, 331, 345 subsecţiunile 1 şi 3 şi Secţiunea 346 din Codul de procedură penală se aplică mutatis mutandis.

5. Secţiunile la care se face referire în subsecţiunea (4) nu se aplică în măsura în care se referă la un martor a cărui identitate nu a fost dezvăluită sau a fost doar parţial dezvăluită.

6. Parchetul îşi poate modifica cererea sau opinia, iar persoana condamnată îşi poate modifica cererea în timpul şedinţei de judecată.

Secţiunea 14j

1. Hotărârile judecătoreşti privind cererile parchetului sau ale persoanei condamnate trebuie să fie motivate şi vor fi pronunţate în şedinţă publică. În măsura în care nu fac parte din hotărârile privind alte infracţiuni, acestea nu sunt supuse căilor de atac.

2. Conţinutul hotărârilor menţionate la subsecţiunea (1) va fi comunicat de îndată, în scris, condamnatului şi persoanei însărcinate cu supravegherea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi persoanei scoase de sub supravegherea parchetului. În cazurile în care hotărârile conţin orice modificare a obligaţiilor speciale sau stabilirea obligaţiilor speciale, hotărârea se comunică personal condamnatului.

Secţiunea 14k

1. În cazurile în care, potrivit secţiunea 14c (2) (3°), o sumă de bani a fost plătită cu titlu de cauţiune, această sumă este restituită condamnatului, în măsura în care această sumă nu îi revine statului în temeiul vreunei hotărâri judecătoreşti, aşa cum se menţionează la Secţiunea 14g subsecţiunea (3). Rambursarea se face după ce se constată că o astfel de hotărâre nu mai poate fi pronunţată fără a afecta dreptul instanţei de a dispune rambursarea totală sau parţială la o dată anterioară, la cererea parchetului sau a condamnatului.

2. În cazul unei cereri, astfel cum se menţionează la subsecţiunea anterioară, secţiunea 14h- 14j se aplică mutatis mutandis.

3. Cererea de rambursare nu este transferabilă.

Secţiunea 14l

În cazurile în care o cerere de executare, astfel cum se menţionează la Secţiunea 14g subsecţiunea (1), este respinsă sau cererea parchetului este declarată inadmisibilă, instanţa care stabileşte situaţia de fapt şi care a fost ultima care s-a pronunţat asupra cererii poate, la cererea condamnatului, să îi acorde o despăgubire ce urmează a fi plătită de către stat cu titlu de daune pentru privarea de libertate executată potrivit secţiunii 14fa. Secţiunile 8 (1, paragraful doi), (2) şi (6), 90 şi 93 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 15

1. Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, dar nu mai mare de doi ani, va fi liberată condiţionat în momentul în care a fost privată de libertate pentru cel puţin un an şi când a fost executată o treime din perioada rămasă.

2. Persoana condamnată pentru o anumită perioadă la pedeapsa închisorii mai mare de doi ani va fi liberată condiţionat atunci când a executat două treimi din pedeapsă.

3. Subsecţiunile (1) şi (2) nu se aplică dacă:

a. instanţa a dispus, în temeiul secţiunii 14a, ca o parte a pedepsei privative de libertate să nu fie executată;

b. instanţa a pronunţat o hotărâre potrivit Secţiunea 14g subsecţiunea. (1);

c. condamnatul este un cetăţean străin care nu are reşedinţa legală în Olanda în sensul secţiunii 8 din Legea privind străinii din 2000 [Vreemdelingenwet 2000].

4. În aplicarea subsecţiunilor (1) şi (2), perioada în care condamnatul s-a aflat înainte de executarea pedepsei, atât în arestul poliţiei, ori în arest preventiv, fie în arest în străinătate ca răspuns la o cerere de extrădarea din partea Olandei, este considerată parte a acelui termen, cu excepţia cazului în care, în aplicarea secţiunii 68 (1 ultimul paragraf) din Codul de procedură penală, această perioadă a fost deja dedusă din altă pedeapsă executată de condamnat.

5. În cazul în care condamnatul trebuie să execute mai mult de o pedeapsă privativă de libertate, aceste pedepse se vor executa consecutiv, ori de câte ori este posibil. În acest caz, pedepsele privative de libertate complet necondiţionate care urmează să fie executate, cu excepţia detenţiei pentru neexecutare, sunt considerate pedepse privative de libertate la care se aplică prezenta secţiune şi secţiunile 15a - 15l inclusiv.

6. Secţiunile 570 şi 570a din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 15a

1. Liberarea condiţionată va fi supusă obligaţiei generale ca:

a. condamnatul să nu comită o infracţiune înainte de expirarea termenului de supraveghere şi

b. condamnatul, în măsura în care au fost stabilite obligaţiile speciale prevăzute la subsecţiunea (2) prevăzute pentru liberarea condiţionată:

1°. cooperează în ceea ce priveşte amprentarea pentru a-şi stabili identitatea sau prezintă un document de identitate, potrivit Secţiunii 1 din Legea privind identificarea obligatorie pentru verificare; şi

2°. cooperează cu serviciul de probaţiune, menţionat la Secţiunea 14d subsecţiunea (2), inclusiv în cazul vizitelor la domiciliu.

2. În plus, pot fi stabilite obligaţii speciale privind conduita persoanei condamnate pentru liberarea condiţionată.

3. Obligaţiile speciale pot include:

1°. interzicerea contactului direct sau prin intermediul unei terţe persoane a unei anumite persoane sau organizaţii;

2°. interzicerea de a se afla în sau în imediata apropiere a unui loc anume;

3°. obligaţia de a fi prezent la un anumit moment într-un loc anume sau într-un moment anume;

4°. obligaţia de a raporta la un anumit moment unei anumite agenţii

5°. interzicerea utilizării medicamentelor sau a alcoolului şi obligaţia de a coopera prin efectuarea unui test de sânge sau urină în scopul verificării respectării acestei interdicţii;

6°. admiterea persoanei condamnate în cadrul unei instituţii de asistenţă medicală pentru o anumită perioadă cel puţin egală cu termenul de supraveghere;

7°. obligaţia de a primi tratament de la o instituţie profesională sau de asistenţă medicală pentru o anumită perioadă cel puţin egală cu termenul de supraveghere;

8°. şederea în cadrul unei instituţii pentru cazare supravegheată sau adăpost social pentru o anumită perioadă cel puţin egală cu termenul de supraveghere;

9°. participarea la o intervenţie de natură comportamentală;

10°. alte obligaţii legate de comportamentul condamnatului, pe care condamnatul trebuie să le respecte pe durata termenului de supraveghere.

4. O obligaţie specială poate include utilizarea monitorizării electronice.

5. Parchetul va decide dacă trebuie stabilite obligaţii speciale.

6. Directorul instituţiei penitenciare va consilia asupra obligaţiilor speciale care urmează să fie stabilite. Serviciul de probaţiune poate oferi sfaturi cu privire la obligaţiile speciale care trebuie stabilite.

7. Parchetul poate suplimenta, modifica sau revoca obligaţiile speciale. Aceste modificări vor fi comunicate de îndată în scris condamnatului.

8. Alte reguli referitoare la procedura de luare a deciziilor, la care se face referire în subsecţiunile (5) şi (7), pot fi stabilite de către sau în temeiul Decretului guvernamental.

Secţiunea 15b

1. Parchetul este însărcinat cu supravegherea respectării obligaţiilor.

2. Parchetul poate numi un serviciu de probaţiune desemnat prin decret guvernamental pentru a supraveghea respectarea condiţiilor şi pentru a asista şi sprijini condamnatul în îndeplinirea obligaţiilor. În cadrul supravegherii respectării condiţiilor, serviciul de probaţiune trebuie să stabilească identitatea condamnatului în modul prevăzut la Secţiunea 27a subsecţiunea. (1) primul paragraf şi subsecţiunea (2) din Codul de procedură penală. În caz de nerespectare a unei condiţii, serviciul de probaţiune va notifica de îndată parchetul.

3. Regulile suplimentare referitoare la supraveghere se stabilesc de către sau potrivit Decretul guvernamental.

Secţiunea 15c

1. Termenul de supraveghere începe să curgă de la data liberării condiţionate.

2. Termenul de supraveghere a obligaţiei generale va fi egal cu perioada pentru care se acordă liberarea condiţionată, însă va fi de cel puţin un an.

3. Termenul de supraveghere a unei obligaţii speciale se stabileşte de către parchet, însă va fi cel puţin egală cu perioada pentru care se acordă liberarea condiţionată.

4. Termenul de supraveghere nu curge pe parcursul perioadei în care condamnatul este privat de libertate prin lege.

Secţiunea 15d

1. Liberarea condiţionată poate fi amânată sau respinsă în cazurile în care:

a. Condamnatul a fost admis din cauza bolii psihice sau a unui defect într-o instituţie pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare şi tratamentul trebuie continuat;

b. s-a demonstrat că persoana condamnată a avut un comportament total neadecvat după începerea executării pedepsei, comportament care poate fi evidenţiat prin:

1°. suspiciuni rezonabile privind săvârşirea sau condamnarea pentru o infracţiune gravă;

2°. comportament care a dus, de mai multe ori, la aplicarea unei pedepse disciplinare în timpul executării pedepsei;

c. după începerea executării pedepsei, condamnatul a încercat să se sustragă de la executarea acestei pedepse;

d. stabilirea obligaţiilor nu poate reduce suficient riscul de recidivă pentru infracţiunile grave sau dacă condamnatul nu declară că este pregătit să respecte obligaţiile;

e. pedeapsa privativă de libertate care se execută se bazează pe o hotărâre definitivă de condamnare pronunţată de o instanţă străină, iar executarea pedepsei a fost transferată potrivit tratatul aplicabil, în măsura în care posibilitatea de amânare sau de refuz al liberării condiţionate a determinat autoritatea străină să accepte transferul.

2. Liberarea condiţionată poate fi, de asemenea, amânată sau respinsă dacă faptele sau circumstanţele menţionate la subsecţiunea 1 lit. b), c) sau d) au avut loc în perioada care ce urmează a fi dedusă din pedeapsa privativă de libertate prevăzută la secţiunea 27 subsecţiunea (1) .

3. Dacă Ministrul de Justiţie consideră că există o cauză de amânare sau de respingere a liberării condiţionate pentru o anumită perioadă pentru oricare dintre motivele menţionate la subsecţiunea (1), acesta solicită parchetului să depună o cerere prin care să ceară o astfel de amânare sau respingere.

4. În cazul în care parchetul este de părere că există o cauză de amânare sau de respingere a liberării condiţionate pentru o perioadă determinată pentru oricare dintre motivele prevăzute la subsecţiunea (1), acesta va formula de îndată o cerere scrisă prin care solicită o astfel de amânare sau de respingere la judecătorie, aceasta fiind instanţa de fond care a judecat infracţiunea pentru care a fost pronunţată sentinţa care se execută.

5. În cazurile la care se face referire în secţiunea 15 (5), judecătoria, fiind instanţa de fond care a judecat infracţiunea pentru care a fost aplicată cea mai lungă pedeapsă privativă de libertate necondiţionată, este competentă să soluţioneze cererea. În cazul unor pedepse cu aceeaşi durată, judecătoriile sunt competente. În cazul executării unei hotărâri judecătoreşti străine, judecătoria care a aprobat executarea, potrivit Secţiunii 31 subsecţiunea (1) din Legea privind transferul executării hotărârilor penale [Wet Overdracht Tenuitvoerlegging Strafvonnissen] sau judecătoria din districtul în care a fost dispusă executarea potrivit Secţiunea 43 subsecţiunea (5) din prezentul act, este competentă să soluţioneze cererea.

6. Cererea menţionată la subsecţiunea (4) trebuie să fie primită la Registratura judecătoriei nu mai târziu de 30 de zile înainte de data liberării condiţionate. Cererea depusă de către parchet la o dată ulterioară este admisibilă dacă parchetul arată că o circumstanţă dintre cele menţionate la subsecţiunea (1) s-a produs numai după acest termen.

7. Liberarea condiţionată poate fi amânată pentru o anumită perioadă sau, după ce a fost amânată, poate fi refuzată. Subsecţiunile. (3)-(6) inclusiv sunt aplicabile.

Secţiunea 15e

1. Parchetul va anexa la cererea de înscriere documentele de însoţire relevante menţionate la secţiunea 15d subsecţiunea (4) şi le va transmite judecătoriei. Preşedintele judecătoriei va stabili de îndată o dată pentru judecarea cauzei, cu excepţia cazului în care decide că cererea parchetului este inadmisibilă.

2. Până la pronunţarea unei hotărâri de către judecătorie, condamnatul nu va fi liberat condiţionat.

3. În cazul în care condamnatul nu pare să aibă un avocat, preşedintele, la cererea condamnatului, va solicita Consiliului de asistenţă juridică [Raad voor Rechtsbijstand], să dispună repartizarea unui avocat. Condamnatul şi apărătorul său pot examina documentele înainte de începerea şedinţei de judecată. Secţiunea 34 din Codul de Procedura penală se aplică mutatis mutandis.

4. Atât parchetul cât şi condamnatul pot propune martori şi martori experţi convocaţi sau chemaţi în scris să se prezinte la şedinţa de judecată. Secţiunile 260 şi 263 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

5. Cauza poate fi judecată şi se poate pronunţa o soluţie de un complet format dintr-un judecător al judecătoriei. Cauza va fi soluţionată în şedinţă publică. Persoanei condamnate i se va da posibilitatea de a se prezenta la şedinţa de judecată a cauzei sale şi de a beneficia de reprezentarea legală a unui avocat. Parchetul va fi prezent în cadrul şedinţei şi va pune concluzii privind modul de soluţionare a cauzei. Parchetul poate modifica cererea depusă în cursul şedinţei.

6. Secţiunile 268 subsecţiunea (2) şi (3) şi secţiunile 269-277 inclusiv, Secţiunea 278 subsecţiunea (2), Secţiunea 279, 281, 284 subsecţiunea (1), 286, 287 subsecţiunea (2) şi (3), 288 până la 315, 316, 318, 319, 320 (1) şi (2), 321, 322, 324, 326 până la 331 inclusiv, 345 alineatele 1 şi 3 şi Secţiunea 346 din Codul de procedură penală se aplică mutatis mutandis.

7. Secţiunile la care se face referire în subsecţiunea. (6) nu se aplică în măsura în care se referă la un martor a cărui identitate nu a fost dezvăluită sau a fost doar parţial dezvăluită.

Secţiunea 15f

1. Dacă judecătoria admite cererea parchetului menţionată la secţiunea 15d subsecţiunea (4), aceasta va dispune liberarea condamnatului la data indicată în cerere.

2. Dacă judecătoria respinge cererea, în tot sau în parte, aceasta va stabili data la care condamnatul este liberat condiţionat.

3. Judecătoria poate formula recomandări cu privire la obligaţiile speciale care trebuie să însoţească liberarea condiţionată în hotărârea sa privind cererea.

4. Hotărârea judecătoriei privind cererea va fi motivată şi se va pronunţa în şedinţă publică. Parchetul va comunica de îndată condamnatului hotărârea instanţei.

5. Hotărârea instanţei nu este supusă căilor de atac.

Secţiunea 15g

Liberarea condiţionată poate fi revocată total sau parţial dacă persoana condamnată nu respectă o obligaţie privind liberarea condiţionată. În cazul în care liberarea condiţionată este parţial revocată, condamnatul va fi liberat din nou în mod condiţionat, după ce a executat partea din pedeapsă care urmează a fi executată.

Secţiunea 15h

1. Dacă există indicii temeinice că prin comportamentul condamnatului liberat condiţionat va rezulta revocarea liberării condiţionate, parchetul poate dispune arestarea acestuia. Dacă nu se poate aştepta ordinul parchetului, procurorul-adjunct poate dispune arestarea condamnatului. Procurorul-adjunct va notifica arestarea de îndată, în scris sau verbal, parchetului.

2. În cazul în care parchetul consideră în continuare că arestarea este necesară, acesta va înainta de îndată judecătorului de instrucţie o cerere pentru a dispune suspendarea liberării condiţionate şi o cerere instanţei potrivit Secţiunii 15i alineatul (2).

3. Judecătorul de instrucţie va lua o decizie în termen de trei ori douăzeci şi patru de ore după arestare. Până la pronunţarea hotărârii judecătorului de instrucţie condamnatul nu poate fi liberat.

4. Condamnatul va fi audiat de către judecătorul de instrucţie. Secţiunile 40 şi 191 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis. Apărătorul condamnatului are dreptul să fie prezent la audierea acestuia şi să verifice documentele relevante pentru această cerere.

5. În cazul în care judecătorul de instrucţie admite cererea parchetului, acesta dispune suspendarea liberării condiţionate. Dacă respinge cererea, va dispune reluarea liberării condiţionate a condamnatului.

6. Parchetul va comunica fără întârziere condamnatului hotărârea judecătorului de instrucţie.

7. Termenul suspendării se împlineşte prin aplicarea legii începând cu data la care durata privării de libertate este egală cu durata pedepsei pentru care a fost admisă liberarea condiţionată.

8. Judecătoria poate revoca ordinul de suspendare a liberării condiţionate, din oficiu sau la cererea condamnatului ori a parchetului.

Secţiunea 15i

1. Dacă Ministrul nostru de Justiţie consideră că persoana condamnată nu a îndeplinit o obligaţie şi se impune revocarea completă sau parţială a liberării condiţionate, acesta va solicita parchetului să formuleze o astfel de cerere de revocare.

2. În cazul în care parchetul consideră că persoana condamnată nu a respectat o condiţie, acesta va depune de îndată o cerere scrisă de revocare a liberării condiţionate la judecătorie. Cererea trebuie să precizeze motivele pe care se bazează. Parchetul poate să nu depună cererea doar în cazul în care, în opinia parchetului, este suficientă o modificare a condiţiilor sau un avertisment.

3. Judecătoria, fiind instanţa de prim grad care a judecat infracţiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa în curs de executare, va fi competentă să soluţioneze cererea. Dacă persoana condamnată este urmărită penal pentru o infracţiune săvârşită înainte de împlinirea termenului de supraveghere, iar prin cerere se solicită revocarea liberării condiţionate în legătură cu acea infracţiune, cererea va fi soluţionată de judecătoria competentă să judece infracţiunea. Cererea va fi depusă de către parchetul care efectuează urmărirea penală a infracţiunii şi poate fi admisă în cazul în care făptuitorul este condamnat pentru fapta penală.

4. În cazurile la care se face referire în secţiunea 15 (5), judecătoria, fiind instanţa de fond care a judecat infracţiunea pentru care a fost aplicată cea mai lungă pedeapsă privativă de libertate necondiţionată, este competentă să soluţioneze cererea. În cazul unor pedepse cu aceeaşi durată, judecătoriile au aceeaşi competenţă. În cazul executării unei hotărâri judecătoreşti străine, judecătoria care a aprobat executarea, prevăzută la Secţiunea 31 alineatul (1) din Legea privind transferul executării hotărârilor penale sau judecătoria din districtul în care a fost dispusă executarea potrivit Secţiunea 43 alineatul (5) din prezentul act, este competentă să soluţioneze cererea.

5. Parchetul va anexa la cerere documentele de însoţire relevante şi le va transmite judecătoriei. Preşedintele judecătoriei va stabili de îndată o dată pentru judecarea cauzei, cu excepţia cazului în care decide că cererea parchetului este inadmisibilă. În cazul menţionat la subsecţiunea (3), al doilea paragraf, instanţa care judecă infracţiunea de săvârşirea căreia condamnatul este acuzat va analiza în acelaşi timp şi cererea.

6. Parchetul va fi dispune citarea condamnatului pentru şedinţa de judecată şi, dacă sunt aplicabile dispoziţiile secţiunii 15 lit. b) subsecţiunea (2), şi persoana însărcinată cu supravegherea probaţiunii. Cererea se va comunica persoanei condamnate.

7. În cazurile în care instanţa care judecă infracţiunea de săvârşirea căreia este acuzat condamnatul nu soluţionează cererea în acelaşi timp, secţiunea 15e (3)-(7) inclusiv se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 15j

1. Dacă cererea parchetului menţionată în secţiunea 15i (2) este admisă, instanţa va dispune ca o parte din pedeapsa privativă de libertate, care nu a fost executată ca urmare a aplicării Regulamentului de liberare condiţionată, să fie pe deplin sau parţial executată. Judecătoria poate formula recomandări cu privire la obligaţiile speciale care trebuie să însoţească liberarea condiţionată în hotărârea sa privind cererea.

2. În cazurile în care liberarea condiţionată este revocată după suspendarea acesteia, executarea pedepsei se consideră reluată în ziua arestării, potrivit Secţiunii 15h (1).

3. Hotărârea instanţei privind cererea va fi motivată şi se va pronunţa în şedinţă publică. Parchetul va comunica de îndată condamnatului hotărârea instanţei.

4. Hotărârea instanţei cu privire la cererea de revocare a liberării condiţionate, în măsura în care nu face parte din hotărârile privind alte infracţiuni, nu este supusă niciunei căi de atac. Instanţa care judecă o cerere de revocare a liberării condiţionate în apel sau în recurs în casaţie va avea aceeaşi competenţă ca cea conferită judecătoriei potrivit subsecţiunii (1) şi Secţiunii 15h (8).

Secţiunea 15k

În cazurile în care o cerere de revocare a liberării condiţionate este respinsă sau cererea parchetului este declarată inadmisibilă, instanţa care stabileşte chestiunile de fapt şi care a fost ultima care s-a pronunţat asupra cererii poate, la cererea condamnatului, să îi acorde o despăgubire ce urmează a fi plătită de către stat cu titlu de daune pentru privarea de libertate la care a fost supus, aplicată în temeiul secţiunii 15 lit. h) (5). Secţiunile 8 (1, paragraful doi), (2) şi (6), 90 şi 93 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 15l

1. Contrar prevederilor secţiunii 15 (1) şi (2), Ministrul nostru de Justiţie poate prevedea că, pentru o anumită perioadă şi pentru anumite categorii de deţinuţi, liberarea condiţionată poate fi acordată la o dată anterioară din cauza lipsei locurilor în penitenciare pentru executarea pedepselor sau măsurilor privative de libertate.

2. Dacă Ministrul nostru de Justiţie pune în aplicare prevederile subsecţiunii (1), această implementare va fi publicată în Monitorul Oficial [Staatscourant]. Comunicarea privind publicarea în Monitorul Oficial va fi transmisă de îndată ambelor camere ale Parlamentului olandez.

3. Dacă Ministrul nostru de Justiţiei pune în aplicare prevederile subsecţiunii (1), data liberării condiţionate nu poate fi prelungită cu mai mult de trei luni.

4. Perioada menţionată la subsecţiunea (1) nu trebuie să depăşească şase luni. Ministrul de justiţie poate înceta punerea în aplicare a prevederilor subsecţiunii (1) în orice moment. Dacă Ministrul nostru de Justiţie consideră necesară continuarea punerii în aplicare a prevederilor subsecţiunii (1), termenul poate fi prelungit cu şase luni. Alineatul (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 16

Normele de reglementare detaliată a activităţilor serviciilor de probaţiune în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor impuse suspecţilor sau condamnaţilor de către sau în temeiul legii vor fi stabilite de către sau în temeiul Decretului guvernamental.

Secţiunea 17 [Abrogat la 01-01-1987]

Secţiunea 17a [Abrogat la 01-06-1953]

Secţiunea 18

1. Detenţia se stabileşte pe o durată de cel puţin o zi şi de maxim de un an.

2. Detenţia poate fi stabilită pentru o perioadă maximă de un an şi patru luni, în cazurile în care perioada de un an este depăşită ca urmare a majorării pedepsei rezultate în urma concursului de infracţiuni, a unei infracţiuni grave repetate sau în temeiul prevederilor Secţiunii 44.

3. Detenţia nu poate, în niciun caz, să depăşească un an şi patru luni.

Secţiunea 19

Secţiunea 13 se va aplica mutatis mutandis persoanei condamnate la pedeapsa detenţiei sau la pedeapsa detenţiei pentru neexecutare.

Secţiunea 20 [Abrogat la 01-01-1999]

Secţiunea 21

Durata unui termen determinat de închisoare şi de detenţie se stabileşte prin hotărâre în zile, săptămâni, luni şi ani, şi nu în părţi ale acestora.

Secţiunea 22 [Abrogat la 01-01-1999]

Secţiunea 22a

În situaţii speciale, Ministrul justiţiei poate dispune, în interesul securităţii statului, că pedeapsa privativă de libertate se va executa în afara Regatului, în Europa.

Secţiunea 22b

1. Munca în folosul comunităţii nu se dispune în cazul condamnării pentru:

a. o infracţiune gravă pentru care, potrivit legii, se prevede pedeapsa cu închisoare de şase ani sau mai mare şi dacă a încălcat grav integritatea fizică a victimei;

b. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 181, 240b, 248a, 248b, 248c şi 250;

2. De asemenea, munca în folosul comunităţii nu se dispune în cazul condamnării pentru o infracţiune gravă dacă:

1° condamnatul a fost obligat la muncă în folosul comunităţii pentru o infracţiune gravă similară în ultimii cinci ani, anterior săvârşirii infracţiunii şi

2° condamnatul termină munca în folosul comunităţii sau dacă se dispune executarea detenţiei pentru neexecutare în temeiul Secţiunii 22g.

3. Se poate deroga de la subsecţiunile (1) şi (2) dacă se dispune aplicarea unei pedepse necondiţionate sau a unei măsuri care implică privarea de libertate, alături de munca în folosul comunităţii.

Secţiunea 22c

1. Munca în folosul comunităţii constă în muncă neremunerată. Hotărârea sau ordinul trebuie să precizeze numărul de ore de lucru ce trebuie efectuate pentru executarea pedepsei. Hotărârea sau ordinul poate preciza natura muncii ce trebuie efectuată.

2. Munca în folosul comunităţii se poate dispune pentru cel mult două sute patruzeci de ore.

3. Perioada în care munca în folosul comunităţii trebuie efectuată va fi de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă, ori şase luni ducă ce ordinul a rămas definitiv. Parchetul poate, din oficiu sau la cererea condamnatului, să prelungească aceste perioade, o singură dată, cu aceeaşi perioadă. Acesta va comunica persoanei condamnate prelungirea cât mai curând posibil.

4. Perioada în care munca în folosul comunităţii trebuie efectuată va fi prelungită cu perioada în care condamnatul este privat de libertate prin lege sau lipseşte nemotivat.

Secţiunea 22d

1. În hotărârea prin care se aplică pedeapsa muncii în folosul comunităţii, instanţa va aplica pedeapsa detenţiei pentru neexecutare în cazul în care condamnatul nu reuşeşte să finalizeze în mod satisfăcător munca în folosul comunităţii.

2. Termenul de detenţie pentru neexecutare va fi stabilit în zile întregi, săptămâni sau luni.

3. Termenul de detenţie pentru neexecutare va fi de minim o zi şi maxim patru luni. Un maxim de o zi se va aplica pentru fiecare două ore de muncă în folosul comunităţii.

4. În cazul în care o parte din pedeapsa muncii în folosul comunităţii a fost efectuată, termenul de detenţie pentru neexecutare se va reduce proporţional. În cazul în care, ca urmare a acestei reduceri, detenţia pentru neexecutare ar trebui să fie efectuată pentru o parte a zilei, numărul de zile va fi rotunjit până la cel mai apropiat număr întreg de zile.

Secţiunea 22e

Parchetul poate solicita rapoarte privind progresul muncii prin ordin de muncă în folosul comunităţii de la organele sau persoanele care lucrează în domeniul probaţiunii în baza regulilor stabilite prin decret guvernamental. Secţiunea 147 (1) din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 22f

1. Parchetul poate modifica pedeapsa aplicată cu privire la natura muncii ce urmează a fi efectuată, menţionată la secţiunea 22 lit. c) (1 paragraful III), în cazul în care consideră că persoana condamnată se află sau s-a aflat în imposibilitate de a efectua munca pe deplin potrivit pedeapsa aplicată. Această modificare va aproxima, cât mai mult posibil, pedeapsa aplicată. Parchetul va notifica condamnatul în legătură cu această modificare.

2. Parchetul va comunica persoanei condamnate această modificare cât mai curând posibil. Comunicarea va indica numărul de ore de muncă în folosul comunităţii care, în opinia parchetului, a fost executat şi pedeapsa stabilită pentru restul rămas neexecutat.

3. Condamnatul poate depune o contestaţie împotriva comunicării prevăzute în subsecţiunea (2) instanţei care a pronunţa sentinţa, în termen de paisprezece zile de la primirea acesteia. Instanţa poate modifica hotărârea parchetului. Subsecţiunea (1) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 22g

1. În cazul în care persoana condamnată la pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu începe efectuarea muncii, nu cooperează pentru stabilirea identităţii sale ori parchetul este de părere că aceasta nu efectuează sau nu a efectuat în mod satisfăcător munca neremunerată, va fi aplicată detenţia pentru neexecutare, doar dacă în cazul unor circumstanţe excepţionale apărute după aplicarea pedepsei de muncă în folosul comunităţii aceasta ar conduce la o gravă nedreptate. Parchetul va comunica aplicarea detenţiei pentru neexecutare persoanei condamnate.

2. Parchetul va dispune comunicarea măsurii către persoana condamnata cât mai curând posibil. Comunicarea va indica numărul de ore de muncă neremunerată care, în opinia parchetului, a fost executat şi numărul de zile de detenţie pentru neexecutare.

3. Condamnatul poate depune o contestaţie împotriva măsurii prevăzute în subsecţiunea (2) la instanţa care a pronunţa sentinţa, în termen de paisprezece zile de la primirea comunicării. Instanţa poate modifica hotărârea parchetului. Dacă instanţa apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, aceasta va arăta în hotărâre numărul de ore de muncă rămas de executat şi perioada în care munca în folosul comunităţii trebuie efectuată.

Secţiunea 22h

Secţiunea 14 lit. h), cu excepţia primului paragraf al subsecţiunii (1), 14 lit. i) şi 14 lit. j) din prezentul Cod şi Secţiunea 449 (3) din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis la soluţionarea contestaţiei prevăzute în secţiunea 22 lit. f) (3) şi secţiunea 22 lit. g) (3).

Secţiunea 22i

Parchetul poate să dispună potrivit secţiunea 22 lit. f) alin (1) sau secţiunea 22 lit. g) (1) numai în perioada în care munca în folosul comunităţii ar trebui să fie efectuată conform secţiunea 22 lit. c) (3) sau 22 lit. g) (3) sau în termen de trei luni după expirarea acestei perioade.

Secţiunea 22j

Dacă parchetul constată că cerinţa de prestare a muncii neremunerate a fost satisfăcută pe deplin, acesta va comunica persoanei condamnate acest lucru cât mai curând posibil.

Secţiunea 22k

Regulile suplimentare privind conţinutul muncii în folosul comunităţii, executarea muncii în folosul comunităţii şi drepturile şi obligaţiile condamnatului la munca în folosul comunităţii vor fi stabilite de către şi potrivit Decretul guvernamental. În executarea muncii în folosul comunităţii, identitatea persoanei condamnate va fi stabilită potrivit dispoziţiilor secţiunii 27 lit. a) (prima teză) şi a subsecţiunii (2) din Codul de procedură penală.

Secţiunea 23

1. Persoana condamnată la plata unei amenzi va fi obligată să plătească suma stabilită statului în termenul ce va fi stabilit de parchetul însărcinat cu punerea în executare a pedepsei sau a hotărârii judecătoreşti ori a hotărârii de apel.

2. Amenda este de cel puţin 3 €.

3. Maximul amenzii ce poate fi aplicată pentru o infracţiune este egal cu cuantumul prevăzut pentru categoria corespunzătoare acelei infracţiuni.

4. Există şase categorii:

prima categorie, 335 € [Notă editor: De la 1 ianuarie 2012: 390 €];

a doua categorie, 3.350 € [Notă editor: De la 1 ianuarie 2012: 3.900 €];

a treia categorie 6.700 € [Notă editor: De la 1 ianuarie 2012; 7.800 €];

a patra categorie, 16.750 € [Notă editor: De la 1 ianuarie 2012; 19.500 €];

a cincea categorie 67.000 € [Notă editor: De la 1 ianuarie 2012; 78.000 €];

a şasea categorie, 670.000 € [Notă editor: De la 1 ianuarie 2012; 780.000 €].

5. În cazul în care nu a fost stabilită nici o amendă fie pentru o infracţiune minoră, fie pentru una gravă, se poate aplica o amendă până la suma maximă a primei sau a celei de-a treia categorii.

6. În cazurile în care a fost stabilită o amendă pentru o infracţiune minoră sau gravă, însă nu a fost specificată nicio categorie, se va aplica o amendă până la suma maximă a primei sau a celei de-a treia categorii, dacă suma este mai mare decât amenda prevăzută pentru infracţiunea în cauză.

7. în cazul condamnării unei persoane juridice, poate fi aplicată o amendă până la maximul următoarei categorii superioare, dacă categoria amenzii corespunzătoare infracţiunii respective nu prevede o pedeapsă corespunzătoare.

8. Alineatul precedent se va aplica mutatis mutandis în cazul condamnării unei societăţi neînregistrate, a unui parteneriat, a unei societăţi de transport ori a unui fond cu scop special [doelvermogen]

9. Sumele prevăzute la subsecţiunea (4) vor fi ajustate prin Decret Guvernamental la fiecare doi ani cu începere de la 1 ianuarie a fiecărui an şi potrivit evoluţia Indicelui Preţurilor de Consum de la ajustarea anterioară a acestor sume. În această ajustare valoarea monetară a primei categorii va fi rotunjită până la un multiplu de 5 €, iar valoarea monetară a celei de-a doua categorii până la a celei de-a şasea categorii de amendă va fi determinată pe baza valorii monetare a primei categorii şi menţinându-se raportul dintre valorile monetare ale categoriilor de amenzi.

Secţiunea 24

La stabilirea amenzii, capacitatea financiară a făptuitorului va fi luată în considerare, în măsura în care este necesar, în scopul de a se ajunge la o pedeapsă corespunzătoare pentru inculpat fără a afecta în mod disproporţionat veniturile şi activele sale.

Secţiunea 24a

1. Dacă sunt aplicate una sau mai multe amenzi cu o valoare de cel puţin 225 €, se poate stabili în hotărârea judecătorească sau în ordin dacă persoana condamnată la plata amenzii poate plăti suma în rate. Fiecare dintre aceste rate va fi de minim 45€.

2. În cazul în care se aplică subsecţiunea (1), termenul pentru plata celei de-a doua rate - dacă amenda poate fi plătită în mai mult de două rate - şi pentru următoarele rate va fi stabilit prin hotărârea judecătorească sau în ordin.

3. Aceste termene vor fi stabilite la un interval de cel puţin o lună şi cel mult trei luni. În cazul unei hotărâri, aceste termene nu pot depăşi o perioadă de doi ani în total; în cazul unui ordin, acest termen nu poate depăşi o perioadă de un an.

Secţiunea 24b

1. Dacă suma ce trebuie plătită pentru o amendă executorie nu a fost plătită integral în termenul de plată stabilit, parchetul va trimite o cerere scrisă de plată condamnatului. În acest caz, valoarea va fi majorată cu 15€, în condiţiile legii, dacă hotărârea sau ordinul au rămas definitive. Parchetul va informa condamnatul în legătură cu dispoziţiile subsecţiunii 2.

2. Dacă suma majorată potrivit subsecţiunii (1) a rămas neplătită, în tot sau în parte, după expirarea termenului stabilit pentru restul de sumă de achitat, suma ori restul de sumă datorat va fi majorată ulterior cu o cincime, în condiţiile legii, dar cu o creştere minimă de 30€.

3. O amendă care poate fi plătită în rate conform secţiunii 24 lit. a) ori pentru care parchetul a permis plata în rate, va fi exigibilă de îndată şi trebuie plătită integral atunci când s-a aplicat o majorare potrivit subsecţiunii 1.

4. În cazurile în care parchetul a acordat o extensie a termenului de plată ori a permis plata în rate, atunci când condamnatul se afla deja în incapacitate de plată, subsecţiunile precedente ale acestei secţiuni nu se vor aplica atât timp cât condamnatul îşi îndeplineşte obligaţiile potrivit acordurile încheiate.

5. Plăţile efectuate de către condamnat vor trebui să acopere mai întâi majorările datorate în temeiul subsecţiunilor (1) şi (2).

Secţiunea 24c

1. În cazul în care o amendă a fost aplicată printr-o hotărâre judecătorească şi nu rezultă plata integrală ori recuperarea integrală a sumei datorate, instanţa va dispune executarea detenţiei pentru neexecutare. Această hotărâre nu va fi pronunţată în cazul în care condamnatul este o persoană juridică. Ultimul alineat al Secţiunii 51 se va aplica mutatis mutandis.

2. Termenul de detenţie pentru neexecutare va fi stabilit în zile întregi, săptămâni sau luni.

3. Termenul de detenţie pentru neexecutare va fi de minim o zi şi maxim un an. Un maxim de o zi se va aplica pentru fiecare 25€ din amendă.

4. În cazul în care a fost efectuată plata parţială a sumei datorate, termenul de detenţie pentru neexecutare se va reduce proporţional. În cazul în care, ca urmare a acestei reduceri, detenţia pentru neexecutare ar trebui să fie efectuată pentru o parte a zilei, numărul de zile va fi rotunjit până la cel mai apropiat număr întreg de zile.

5. Secţiunea precedentă se va aplica, de asemenea, în cazurile în care plata se efectuează după ce o parte din detenţia pentru neexecutare a fost deja executată.

6. În cazurile în care a fost aplicată detenţia pentru nerespectarea unui ordin judecătoresc cu privire la infracţiunea pentru care a fost stabilită sau aplicată detenţia pentru neexecutare, această perioadă petrecută în închisoare va fi dedusă din perioada de detenţie pentru neexecutare.

Secţiunea 24d [Abrogat la 01-09-2003]

Secţiunea 24e [Abrogat la 01-07-2008]

Secţiunea 25 [Abrogat la 01-01-01-1999]

Secţiunea 26

Durata executării pedepsei închisorii şi durata executării pedepsei detenţiei pentru neexecutare vor începe să curgă:

a. în cazul condamnaţilor, arestaţi preventiv pentru infracţiunea pentru care au fost condamnaţi, din ziua în care hotărârea devine definitivă;

b. În cazul altor condamnaţi, de la data executării hotărârii judecătoreşti

Secţiunea 27

1. În cazurile în care condamnatul a fost ţinut în arestul poliţiei, în arest preventiv ori a fost reţinut pentru nerespectarea ordinului prevăzut de secţiunea 578b din Codul de procedură penală sau s-a aflat într-un spital de psihiatrie sau într-o instituţie destinată observaţiei clinice în baza unui ordin de observaţie ori în detenţie în străinătate ca răspuns la o cerere de extrădare ori de predare din Olanda, instanţa, atunci când aplică pedeapsa închisorii pe o perioadă determinată, pedeapsa detenţiei sau a muncii în folosul comunităţii, va ordona deducerea acestei perioade totale deja executate, înainte de executarea hotărârii, din pedeapsa ce urmează a fi executată. În cazul în care instanţa pronunţă acest ordin cu privire la munca în folosul comunităţii, aceasta stabileşte criteriile de deducere în hotărârea sa. Prevederile anterioare nu se aplică în măsura în care perioada a fost deja dedusă din durata altei pedepse privative de libertate executate de persoana condamnată potrivit secţiunea 68 (1 ultimul paragraf) din Codul de procedură penală.

2. La calcularea perioadei ce trebuie deduse, prima zi din arestul poliţiei se va calcula ca zi întreagă, iar ziua încetării ei nu va fi luată în considerare.

3. În cazul aplicării unei amenzi, instanţa poate emite un ordin similar. În cazul în care instanţa emite un astfel de ordin, aceasta stabileşte criteriile de deducere în hotărârea sa.

4. Subsecţiunile anterioare ale acestei secţiuni se vor aplica, de asemenea, în situaţiile în care, în cazul urmăririi simultane a două sau mai multor infracţiuni, pedeapsa se aplică pentru altă infracţiune decât cea pentru care arestul, arestul preventiv ori detenţia pentru nerespectarea unui ordin judecătoresc în temeiul secţiunea 578 lit. b) din Codul de procedură penală.

Secţiunea 27a

Perioada de condamnare a unei persoane la pedeapsa închisorii ori detenţiei pe care acesta a executat-o într-un penitenciar în străinătate, în urma unei cereri de extrădare din Olanda, în scopul executării ori continuării executării acestei pedepse, va fi dedusă din durata acestei pedepse.

Secţiunea 27bis [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 27 ter [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 27 quater [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 28

1. În cazurile prevăzute de lege, făptuitorul poate fi decăzut prin hotărâre judecătorească din următoarele drepturi:

1°. dreptul de a ocupa orice funcţie sau anumite funcţii determinate;

2°. dreptul de a lucra în cadrul serviciilor armate;

3°. dreptul de a alege membri ai organelor reprezentative generale şi dreptul de a fi ales în cadrul acestor organe;

4°. dreptul de a avea calitatea de apărător sau administrator desemnat de instanţă;

5°. dreptul de a practica anumite profesii.

2. Membrii sistemului judiciar care au fost numiţi atât pe viaţă, cât şi pe o perioadă determinată, ori funcţionarii care au fost numiţi pe viaţă, vor fi decăzuţi din deţinerea acestor funcţii în care aceştia au fost numiţi, doar în cazurile şi în modurile prevăzute de lege.

3. Decăderea din drepturile prevăzute la subsecţiunile. (1) (3°) poate fi dispusă doar în cazul unei pedepse cu închisoarea de cel puţin un an.

Secţiunea 29

Decăderea din dreptul de a ocupa funcţii sau anumite funcţii şi de a lucra în forţele armate, cu excepţia cazurilor prevăzute în Cartea a II-a, poate fi dispusă după condamnarea pentru o infracţiune gravă care implică abateri în funcţii oficiale sau orice infracţiune gravă prin comiterea cărora făptuitorul încalcă anumite obligaţii de serviciu ori prin care a făcut uz de puterea, oportunitatea ori mijloacele ce i-au fost acordate în virtutea funcţiei sale.

Secţiunea 30 [Abrogat la 01-12-1965]

Secţiunea 31

1. În cazurile în care se dispune decăderea din anumite drepturi, instanţa va stabili perioada pentru care operează o astfel de decădere, după cum urmează:

1°. în cazul pedepsei închisorii pe viaţă, decăderea operează pe viaţă;

2°. în cazul unui anumit termen de închisoare sau de detenţie, decăderea operează pentru o perioadă care depăşeşte pedeapsa principală cu cel puţin doi ani şi maxim cinci ani;

3°. în cazul unei amenzi, decăderea operează pentru o perioadă minimă de doi ani şi o perioadă maximă de cinci ani;

4°. acolo unde decăderea nu este aplicată concomitent, pentru o perioadă minimă de doi ani şi o perioadă maximă de cinci ani.

2. Decăderea din dreptul menţionat la secţiunea 28 (1) (3°) va intra în vigoare la data rămânerii definitive a sentinţei. Decăderea din oricare dintre celelalte drepturi menţionate la Secţiunea 28 (1) va intra în vigoare la data la care hotărârea devine executorie.

Secţiunea 32

Instanţa poate numi un serviciu de probaţiune desemnat prin Decret Guvernamental pentru a supraveghea respectarea de către condamnat a decăderii din drepturile de a ocupa funcţii ori anumite funcţii şi dreptul de a practica anumite profesii. Condamnatul va fi obligat să coopereze cu serviciul de probaţiune, inclusiv în cadrul vizitelor la domiciliu. În cazul în care condamnatul nu respectă decăderea, serviciul de probaţiune va notifica de îndată parchetul.

Secţiunea 33

1. Un ordin de confiscare poate fi emis după condamnarea pentru orice infracţiune.

2. Secţiunea 24 se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 33a

1. Sunt supuse confiscării:

a. obiectele aparţinând condamnatului sau obiectele pe care acesta le poate folosi integral sau parţial în beneficiul său şi care au fost obţinute în mare parte sau integral prin mijloace sau din infracţiune;

b. obiecte în legătură cu care infracţiunea a fost comisă;

c. obiectele utilizate pentru comiterea sau pregătirea infracţiunii;

d. obiectele utilizate pentru obstrucţionarea investigaţiilor într-o infracţiunea gravă;

e. obiectele fabricate sau destinate pentru comiterea unor infracţiuni grave;

f. drepturile in rem şi drepturile in personam referitoare la obiectele specificate de la litera a) până la e) inclusiv

2. Obiectele prevăzute la subsecţiunile (1a) până la (1e) inclusiv, care nu aparţin condamnatului, pot fi declarate confiscate numai dacă:

a. persoana căreia îi aparţin avea cunoştinţă că acestea au fost obţinute prin mijloace infracţionale ori avea cunoştinţă despre utilizarea ori scopul acestora în legătură cu infracţiunea sau ar fi putut suspecta în mod rezonabil acest provenienţă, folosinţă sau scop; sau

b. identitatea persoanei căreia îi aparţin nu a putut fi constatată.

3. Drepturile menţionate în subsecţiunea l (1,f) care nu aparţin condamnatului pot fi declarate confiscate doar atunci când persoana căreia îi aparţin cunoştea faptul că obiectele, asupra cărora şi în legătură cu care aceste drepturi au fost stabilite, au fost obţinute prin săvârşirea infracţiunii ori cunoştea scopul infracţional în care acestea erau folosite sau în care urma a fi folosite, ori ar fi putut avea suspiciunea rezonabilă privind provenienţa, utilizarea ori scopul acestora.

4. Prin obiecte se va înţelege toate bunurile de orice fel, atât corporale, cât şi necorporale.

Secţiunea 33b

Confiscarea obiectelor trebuie să includă orice materiale în care obiectele sunt ambalate, cu excepţia cazului în care instanţa stabileşte altfel.

Secţiunea 33c

1. La confiscarea obiectelor, instanţa poate dispune ca, în cazurile în care valoarea obiectelor confiscate depăşeşte suma stabilită în hotărâre, diferenţa să fie rambursată.

2. Instanţa va admite o rambursare, potrivit subsecţiunii 1 ori o despăgubire bănească, atunci când este necesar să se asigure că inculpatul ori o altă persoană căreia îi aparţin obiectele să nu fie afectat în mod disproporţionat prin confiscare.

3. Instanţa va decide cui îi va fi plătită valoarea rambursării ori compensaţia bănească, fără a aduce atingere dreptului oricărei persoane la această sumă.

Secţiunea 34

1. Obiectele care nu au fost indisponibilizate vor fi, la confiscare, evaluate în hotărârea judecătorească la o anumită valoare bănească .

2. În aceste cazuri, obiectele trebuie restituite ori contravaloarea lor plătită.

3. Secţiunile 24b, 24c şi 25 se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 35

1. Costurile încarcerării ori detenţiei vor fi suportate de către stat, în măsura în care legea nu prevede altfel.

2. Toate amenzile şi bunurile confiscate vor reveni statului.

Secţiunea 36

1. în cazurile în care instanţa decide, în virtutea legii, publicarea hotărârii judecătoreşti, aceasta va stabili, de asemenea modul de publicare.

2. Costurile privind publicarea vor fi evaluate la o anumită sumă de bani în hotărârea judecătorească.

3. Secţiunile 24b, 24c şi 25 se vor aplica mutatis mutandis.

Partea a II-a

Măsuri

Capitolul 1

Retragerea din circulaţie, confiscarea specială a foloaselor şi compensaţiilor obţinute în mod ilegal

Secţiunea 36a

Toate costurile pentru punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul Capitol - cu excepţia costurilor pentru recuperare, inclusiv a costurilor de colectare - vor fi suportate de către stat şi toate procedurile unei astfel de puneri în aplicare vor fi în sarcina statului, cu excepţia sumelor plătite prin executarea ordinului menţionat în secţiunea 36f.

Secţiunea 36b

1. Retragerea obiectelor confiscate din circulaţie poate fi dispusă:

1°. printr-o hotărâre prin care o persoană este condamnată pentru o infracţiune;

2°. printr-o hotărâre prin care se decide, potrivit secţiunea 9a, că nu se aplică nicio pedeapsă;

3°. printr-o hotărâre prin care, în ciuda achitării ori renunţării la acuzaţii, se stabileşte că a fost săvârşită o faptă penală;

4°. printr-o hotărâre separată pronunţată în camerele de consiliu, la cererea parchetului;

5°. printr-un ordin de pedeapsă.

2. Secţiunile 33 şi 33c (2) şi (3) şi Secţiunea 446 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

3. Măsura poate fi aplicată alături de pedepse şi alte măsuri.

Secţiunea 36c

Toate obiectele următoare sunt supuse retragerii din circulaţie:

1°. obiecte obţinute în întregime sau în mare parte prin sau din infracţiune;

2°. obiecte în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea;

3°. obiectele utilizate pentru săvârşirea sau pregătirea infracţiunii;

4°. obiecte utilizate pentru obstrucţionarea unei investigaţii a unei infracţiuni grave;

5°. obiectele fabricate sau destinate săvârşirii infracţiunii grave;

în măsura în care aceste obiecte fac parte din categoria bunurilor a căror deţinere necontrolată încalcă legea ori contravine interesului public.

Secţiunea 36d

Următoarele vor fi, de asemenea, supuse retragerii din circulaţie: obiectele aparţinând făptuitorului ori inculpatului a căror deţinere încalcă legea ori contravin interesului public şi care au fost găsite în cursul investigaţiilor infracţiunii săvârşite de acesta, ori a infracţiunii de care acesta este suspectat, însă doar dacă aceste obiecte pot fi folosite pentru săvârşirea ori pregătirea unor infracţiuni similare ori pentru obstrucţionarea investigării acestora.

Secţiunea 36e

1. La cererea parchetului, persoana condamnată pentru o faptă penală poate fi obligată prin hotărâre judecătorească separată să plătească o sumă de bani statului, cu scopul de a o priva pe aceasta de foloasele obţinute în mod ilegal.

2. Această obligaţie poate fi impusă persoanei prevăzute în subsecţiunea (1) care obţine foloase prin sau din câştigurile faptei penale prevăzute în această subsecţiune ori dintr-o altă faptă penală cu privire la care există suficiente indicii că infracţiunea a fost comisă de către condamnat.

3. La cererea parchetului, faţă de orice persoană condamnată pentru o infracţiune gravă pentru care, conform prevederilor legale, poate fi aplicată o amendă din cea de-a cincea categorie, se poate dispune printr-o hotărâre judecătorească separată plata unei sume de bani către stat în scopul de a-l priva de foloasele obţinute în mod ilegal, dacă se dovedeşte că infracţiunea gravă amintită ori altă infracţiune gravă au condus, într-un fel sau altul, la obţinerea unor foloase necuvenite pentru condamnat. În acest caz, se poate presupune, de asemenea, că:

a. orice cheltuială suportată de condamnat într-o perioadă de şase ani înainte de săvârşirea unei infracţiuni grave a fost acoperită din câştigurile obţinute în mod ilegal, cu excepţia cazului în care se demonstrează că această cheltuială a fost acoperită dintr-o sursă de venit legală;

b. obiectele care au devenit proprietatea condamnatului într-o perioadă de şase ani înainte de săvârşirea unei infracţiuni grave implică foloasele prevăzute în subsecţiunea (1), cu excepţia cazului în care se demonstrează că obiectele au fost obţinute dintr-o sursă legală.

4. Instanţa poate, din oficiu ori la cererea parchetului sau a condamnatului, deroga de la perioada de şase ani menţionată în alineatul (3) şi să ia în considerare o perioadă mai scurtă.

5. Instanţa va stabili valoarea estimativă a foloaselor obţinute în mod ilegal. Aceste foloase vor include diminuarea costurilor. Valoarea obiectelor care constituie, în opinia instanţei, foloase obţinute în mod ilegal, poate fi estimată la valoarea lor de piaţă în momentul hotărârii judecătoreşti ori în funcţie de veniturile pe care obiectele le-ar aduce din vânzarea lor în cadrul unei licitaţii publice, dacă trebuie luate măsuri de recuperare. Instanţa poate stabili suma de bani la o valoare este mai mică decât câştigurile estimate. La stabilirea sumei ce trebuie plătită, instanţa poate, la cererea motivată a inculpatului ori a condamnatului, să ia în considerare faptul că situaţia financiară, actuală sau viitoare, a inculpatului sau a persoanei condamnate nu permite achitarea sumei datorată. În lipsa unei asemenea cereri, instanţa poate exercita această putere din oficiu ori la cererea parchetului.

6. Prin obiecte se va înţelege toate bunurile de orice fel, atât corporale, cât şi necorporale.

7. La determinarea valorii foloaselor obţinute în mod ilegal conform subsecţiunilor (1) şi (2) cu privire la fapta penală săvârşită de două sau mai multe persoane, instanţa poate stabili că aceste persoane sunt răspunzătoare, împreună şi în solidar sau pentru o parte ce urmează a fi stabilită de instanţă, pentru obligaţia totală de plată.

8. La determinarea valorii foloaselor obţinute în mod ilegal, se vor deduce despăgubirile acordate de instanţă părţilor vătămate.

9. La stabilirea măsurii, instanţa va lua în considerare hotărârile anterioare în care inculpatul ori condamnatul a fost condamnat la plata unei sume de bani în scopul de a-l lipsi de câştigurile obţinute în mod ilegal.

10. În cazul prevăzut în secţiunea 577c din Codul de procedură penală, detenţia pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti poate fi dispusă de instanţă pentru maxim trei ani şi se consideră a fi o măsură.

Secţiunea 36f

1. Atunci când o persoană care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească pentru o faptă penală sau atunci când la aplicarea pedepsei instanţa ia în considerare o faptă penală pe care, aşa cum se specifică în citaţie, inculpatul a recunoscut-o şi acest lucru este adus la cunoştinţa instanţei, ori atunci când împotriva acesteia a fost emis un ordin de executare, această persoană poate fi condamnată la plata către stat a unei sume de bani în folosul victimei ori a rudelor sale supravieţuitoare în sensul Secţiunii 51f(2) din Codul de procedură penală. Statul va plăti de îndată suma primită victimei ori rudelor sale supravieţuitoare în sensul secţiunii 51f(2) din Codul de procedură penală.

2. Instanţa poate dispune măsura dacă şi în măsura în care inculpatul este responsabil faţă de victimă în baza legii civile pentru prejudiciul sau pierderea cauzată de fapta penală.

3. Măsura poate fi aplicată coroborată cu pedepsele şi alte măsuri.

4. Secţiunile 24a şi 24b subsecţiunile (1)-(4) inclusiv se aplică mutatis mutandis, cu condiţia că majorarea cuantumului datorat în temeiul măsurii va fi plătibilă statului.

5. Plăţile făcute de către condamnat către stat vor servi mai întâi pentru plata sumei datorate în temeiul măsurii şi, ulterior, pentru plata majorărilor datorate potrivit subsecţiunii (4).

6. Dacă persoana condamnată pentru o infracţiune gravă nu îşi îndeplineşte integral sau parţial obligaţia în termen de opt luni de la data la care hotărârea judecătorească ori hotărârea atacată în care a fost aplicată măsura prevăzută la subsecţiunea (1) rămâne definitivă, statul va plăti suma rămasă victimei care nu este persoană juridică. Poate fi stipulat prin Decret guvernamental faptul că doar victimele infracţiunilor violente şi sexuale sunt eligibile pentru această plată pentru o perioadă ce urmează a fi stabilită în acest decret guvernamental. De asemenea, poate fi prevăzut prin Decret guvernamental că sumele ce urmează a fi plătite vor fi supuse unei limite superioare de 5.000,00€ sau mai mult, cu condiţia ca această limită superioară să nu se aplice plăţilor efectuate către victimele infracţiunilor violente sau sexuale. Statul va recupera de la condamnat suma plătită şi creşterile datorate în temeiul subsecţiunii (4).

7. Secţiunile 24c şi 77l (2)-(6) inclusiv se aplică mutatis mutandis, cu condiţia că executarea detenţiei pentru neexecutare ori a detenţiei pentru neexecutare în cazul minorilor nu va anula obligaţia de plată a compensaţiei către victimă în baza măsurii compensatorii.

Capitolul 2

Internarea într-un spital de psihiatrie şi detenţie în baza unui ordin de încredinţare

Secţiunea 37

1. Instanţa poate dispune internarea unei persoane care nu poate fi trasă la răspundere pentru săvârşirea unei fapte penale din cauza unei boli ori tulburări psihice, într-un spital de psihiatrie pe o perioadă de un an, însă numai dacă acesta reprezintă un pericol pentru sine, pentru alţii ori pentru siguranţa generală a persoanelor ori a bunurilor.

2. Instanţa poate doar să emită un ordinul prevăzut la subsecţiunea (1) după depunerea unei opinii motivate, datate şi semnate, emise de nu mai puţin de doi specialişti în ştiinţe comportamentale din diferite discipline - unul fiind un psihiatru - care au examinat persoana în cauză. O astfel de opinie este oferită în comun de specialiştii în ştiinţe comportamentale sau de fiecare dintre ei separat. În cazul în care data acestei opinii precede data începerii procesului cu mai mult de un an, instanţa se poate baza pe aceasta doar cu consimţământul parchetului şi a inculpatului.

3. Subsecţiunea (2) nu se va aplica dacă persoana în cauză refuză să coopereze la examinarea cerută pentru depunerea opiniei. Atunci când este posibil, specialiştii în ştiinţe comportamentale pregătesc, împreună sau fiecare dintre aceştia în mod separat, un raport privind motivul refuzului. Instanţa va depune toate eforturile pentru a asigura depunerea unei alte opinii sau raport care cuprinde recomandări în ceea ce priveşte oportunitatea sau necesitatea măsurii prevăzute la subsecţiunea (1) cu care persoana în cauză este dispusă să coopereze.

Secţiunea 37a

1. Instanţa poate dispune detenţia în baza unui ordin de încredinţare a inculpatului care, la momentul săvârşirii infracţiunii, suferea de o boală mintală sau de o afecţiune, dacă:

1°. fapta săvârşită de acesta constituie o infracţiune gravă pentru care, conform definiţiei legale, este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de patru ani sau mai mult sau care constituie una dintre infracţiunile grave prevăzute la secţiunile 132, 285 (1), 285b şi 395 din Codul penal 175 (2.b) sau (3) coroborat cu subsecţiunea (1b) din Legea traficului rutier 1994 [Wegenverkeerswet 1994] şi Secţiunea 11 2 din Legea privind opiumul [Opiumwet] şi

2°. această măsură este necesară în interesul siguranţei altora sau al siguranţei generale a persoanelor sau a bunurilor.

2. În aplicarea Secţiunii precedente, instanţa poate renunţa la aplicarea unei pedepse, chiar dacă constată că inculpatul poate fi considerat responsabil pentru o faptă penală.

3. Alineatele (2) şi (3) ale Secţiunii 37 se vor aplica mutatis mutandis.

4. La emiterea unui ordin prevăzut la subsecţiunea (1), instanţa va lua în considerare atât alte opinii, cât şi rapoarte întocmite cu privire la caracterul inculpatului, precum şi cu privire la gravitatea faptei comise şi la frecvenţa condamnărilor anterioare pentru infracţiuni grave.

Secţiunea 37b

1. Instanţa poate dispune ca persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare să primească tratament obligatoriu dacă acest tratament este necesar în interesul siguranţei altora sau al siguranţei generale a persoanelor sau a bunurilor.

2. Dacă instanţa a aplicat o pedeapsă privativă de libertate în plus faţă de măsura unui ordin de încredinţare cu tratament obligatoriu, instanţa poate include o recomandare în hotărârea judecătorească pentru data la care ordinul de încredinţare cu tratament obligatoriu ar trebui să înceapă.

Secţiunea 37c

1. Normele referitoare la tratamentul obligatoriu şi la situaţia juridică a persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare sunt stabilite de lege.

2. Ministrul Justiţiei se va asigura ca persoanele reţinute în baza unui ordin de încredinţare cu tratament obligatoriu să primească tratamentul necesar. În interesul siguranţei altora sau al siguranţei generale a persoanelor ori a bunurilor, acesta poate da instrucţiuni speciale conducătorului instituţiei cu privire la anumite persoane aflate sub tratament.

Secţiunea 37d

1. Persoanele reţinute în baza unui ordin de încredinţare pot fi tratate în următoarele instituţii desemnate de Ministerul Justiţiei:

a. instituţii private administrate de o persoană juridică cu sediul în Olanda;

b. instituţii de stat.

2. Tratamentul va avea loc, de preferinţă, într-o instituţie privată.

Secţiunea 37e

Costurile îngrijirii ori ale tratamentului persoanelor reţinute în baza unui ordin de încredinţare vor fi suportate de către stat, în măsura în care legea nu prevede altfel.

Secţiunea 37f [Abrogat la 01-09-1988]

Secţiunea 37g [Abrogat la 01-09-1988]

Secţiunea 37h [Abrogat la 01-09-1988]

Secţiunea 37i [Abrogat la 01-09-1988]

Secţiunea 37j [Abrogat la 01-09-1988]

Secţiunea 38

1. Dacă instanţa nu emite un ordin de tipul celui prevăzut în Secţiunea 37b, aceasta va stabili obligaţiile referitoare la comportamentul persoanei reţinute în baza unui ordin de încredinţare pentru protecţia siguranţei altora sau pentru siguranţa generală a persoanelor sau a bunurilor. Obligaţia generală este ca persoana reţinută în baza unui ordin de încredinţare să coopereze în ceea ce priveşte amprentarea în scopul stabilirii identităţii acesteia sau să prezinte un document de identitate, potrivit Secţiunea 1 din Legea privind identificarea obligatorie pentru verificare.

2. De asemenea, instanţa va desemna o instituţie care întruneşte cerinţele specifice ce urmează a fi stabilite prin sau în temeiul Decretului guvernamental, care să asiste şi să susţină persoana reţinută în baza unui ordin de încredinţare în îndeplinirea obligaţiilor. În dispoziţia de asistenţă şi suport în îndeplinirea respectării obligaţiilor, identitatea persoanei reţinute în baza unui ordin de încredinţare va fi stabilită în modul prevăzut la Secţiunea 27a (1) primul paragraf şi subsecţiunea l (2) din Codul de procedură penală.

3. Dacă în hotărâre este aplicată şi o pedeapsă privativă de libertate, aceasta nu poate depăşi cinci ani în cazul prevăzut la subsecţiunea (1) al acestui articol.

4. Dacă în hotărâre este aplicată o pedeapsă privativă de libertate mai mare de trei ani, instanţa va specifica în hotărâre natura îngrijirii ce urmează a fi acordată, îngrijire care a fost stabilită ca o obligaţie.

5. În cazul prevăzut la subsecţiunea (3), instanţa va stabili din nou, dacă este cazul, obligaţiile referitoare la comportamentul persoanei deţinute în baza unui ordin de încredinţare înainte de liberarea acestuia. Parchetul poate depune o cerere motivată în acest sens cu cel mult şase luni înainte de liberare.

5. Instanţa poate stabili o obligaţie, potrivit subsecţiunilor (1) şi (4), doar dacă persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare a declarat că este pregătită să respecte această obligaţie.

6. Instanţa poate dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, executarea imediată a detenţiei condiţionate în baza unui ordin de încredinţare.

7. Ordinul prevăzut la subsecţiunea (6) intră în vigoare de la data arestării inculpatului în scopul executării prezentului ordin sau la expirarea unui alt ordin privativ de libertate emisă în aceeaşi cauză.

8. Alte norme referitoare la procedura de detenţie condiţionată în baza unui ordin de încredinţare pot fi stabilite prin Decret guvernamental.

Secţiunea 38a

1. În baza obligaţiilor menţionate în subsecţiunea (1) din secţiunea 38, persoana reţinută în baza unui ordin de încredinţare poate fi de acord să fie admisă într-o instituţie desemnată de instanţă, supusă unui tratament efectuat de către un profesionist desemnat prin hotărâre judecătorească ori să ia medicamentele prescrise de medicul responsabil sau să permită ca aceste medicamente să îi fie administrate de către medicul responsabil.

2. Reglementările referitoare la cerinţele pe care o instituţie ce urmează a fi desemnată trebuie să le îndeplinească pot fi stabilite prin sau potrivit Decretul guvernamental.

3. Parchetul va supraveghea îndeplinirea condiţiilor stabilite potrivit reglementărilor stabilite prin Decret guvernamental.

Secţiunea 38b

Instanţa poate, la cererea parchetului sau a persoanei deţinute în baza unui ordin de încredinţare ori a apărătorului său, în baza dispoziţiilor Secţiunii precedent al prezentului Capitol:

1°. completa, modifica sau revoca obligaţiile;

2°. desemna o instituţie, alta decât cea desemnată anterior, pentru a oferi asistenţă şi sprijin în îndeplinirea obligaţiilor.

Secţiunea 38c

La cererea parchetului, instanţa poate dispune ca persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare să primească tratament obligatoriu în cazul nerespectării condiţiilor stabilite sau, în caz contrar, dacă un astfel de tratament este necesar în interesul siguranţei altora sau a siguranţei generale a persoanelor sau a bunurilor.

Secţiunea 38d

1. Termenul de detenţie în baza unui ordin de încredinţare este de doi ani, începând cu ziua în care hotărârea prin care este dispusă devine definitivă.

2. La cererea parchetului, instanţa poate prelungi, la un moment dat, durata ordinului de încredinţare pentru o perioadă de un an sau doi ani, dacă siguranţa altora sau siguranţa generală a persoanelor sau a bunurilor necesită o astfel de prelungire, fără a aduce atingere dispoziţiilor secţiunii 38e ori ale secţiunii 38j.

Secţiunea 38e

1. Durata totală a măsurii detenţiei în baza unui ordin de încredinţare cu tratament obligatoriu nu va putea depăşi o perioadă de patru ani, cu excepţia cazului în care a fost aplicată pentru o infracţiune gravă săvârşită împotriva sau care pune în pericol integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane.

2. Cu excepţia cazurilor în care a fost emis un ordin conform secţiunii 37b sau secţiunii 38c, durata totală a ordinului de încredinţare nu trebuie să depăşească nouă ani.

3. Dacă durata totală a ordinului de încredinţare este nedeterminată, termenul de detenţie în baza unui ordin de încredinţare poate fi prelungit de fiecare dată dacă siguranţa celorlalţi sau siguranţa generală a persoanelor necesită o astfel de prelungire.

Secţiunea 38f

1. Termenul de detenţie în baza unui ordin de încredinţare nu va curge:

a. pe parcursul perioadei în care persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare cu tratament obligatoriu este privată de libertate prin lege pentru alte motive şi atunci când aceasta lipseşte nemotivat pe parcursul unei astfel de perioade de privare de libertate;

b. pe parcursul perioadei în care persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare condiţionată potrivit secţiunii 38 (1) este privată de libertate prin lege şi atunci şi când aceasta lipseşte nemotivat pe durata unei astfel de perioade de privare de libertate;

c. pe parcursul perioadei în care persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare la tratament obligatoriu este absentă nemotivat din instituţia pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare pentru mai mult de o săptămână consecutiv;

d. pe parcursul perioadei în care persoana reţinută în baza unui ordin de încredinţare este absentă nemotivat dintr-o instituţie în care a fost admisă sub condiţie pentru mai mult de o săptămână consecutiv.

2. Prin derogare de la subsecţiunea (1a), termenul de detenţie în baza unui ordin de încredinţare se execută în cazul în care persoana deţinută în baza unui ordin de încredinţare:

a. este admisă într-o instituţie pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare sau a altui spital de psihiatrie printr-un ordin aşa cum este prevăzut în secţiunea 13 ori în virtutea dispoziţiilor stabilite de ori potrivit Legea Instituţiilor Penitenciare (legea cadru) [Penitentiaire Beginselenwet], cu excepţia situaţiei în care acesta lipseşte nemotivat din acea instituţie sau spital de mai mult de o săptămână;

b. este admisă într-un spital de psihiatrie după ce termenul de detenţie în baza ordinului de încredinţare a început să curgă, cu excepţia situaţiei în care acesta lipseşte nemotivat din acea instituţie sau spital timp de mai mult de o săptămână.

Secţiunea 38g

1. Tratamentul obligatoriu poate înceta condiţionat pentru un an sau doi ani în decizia prin care se prelungeşte, în baza unui ordin de încredinţare emis de instanţă, din oficiu ori la cererea parchetului ori a persoanei deţinute în baza unui ordin de încredinţare sau a apărătorului său.

2. Dacă instanţa dispune încetarea tratamentului obligatoriu prevăzut la subsecţiunea (1), aceasta va stabili obligaţiile referitoare la conduita persoanei reţinute în baza unui ordin de încredinţare pentru protecţia siguranţei altora sau pentru siguranţa generală a persoanelor sau a bunurilor. Secţiunile 38 (1, ultimul paragraf), (2) şi (4) şi 38a se vor aplica mutatis mutandis.

3. Alte norme referitoare la procedura încetării condiţionate a ordinului la tratamentul obligatoriu pot fi stabilite prin decret guvernamental.

Secţiunea 38h

1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor Secţiunii 38g (1), dacă termenul de încercare al unei persoane deţinute în baza unui ordin de încredinţare a durat cel puţin douăsprezece luni consecutive, fără prelungirea detenţiei în baza vreunui ordin de încredinţare în această perioadă, instanţa poate dispune încetarea condiţionată a tratamentului obligatoriu la cererea parchetului ori a persoanei deţinute printr-un ordin de încredinţare ori la solicitarea apărătorului său. Secţiunea 38g(2) se va aplica mutatis mutandis.

2. În această situaţie, instanţa va dispune încetarea condiţionată a tratamentului obligatoriu pentru perioada pentru care a fost emis ordinul de încredinţare.

3. Secţiunile 509p, 509r, 509s, 509t(1) şi (5), şi 509u bis din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 38i

Instanţa poate, din oficiu sau la cererea parchetului sau a persoanei deţinute în baza unui ordin de încredinţare ori a apărătorului său, în baza dispoziţiilor Secţiunii precedent al prezentului Capitol:

1°. completa, modifica sau revoca obligaţiile;

2°. desemna o instituţie, alta decât cea desemnată anterior, pentru a oferi asistenţă şi sprijin în îndeplinirea obligaţiilor.

Secţiunea 38j

1. În cazul încetării condiţionate a tratamentului obligatoriu, ordinul de încredinţare poate fi prelungit pentru o perioadă de un an sau doi ani de fiecare dată.

2. Durata totală a încetării condiţionate a tratamentului poate avea cel mult nouă ani.

3. Dacă termenul prevăzut la subsecţiunea (2) expiră şi nu a fost emis un ordin de reluare a tratamentului obligatoriu aşa cum este prevăzut în secţiunea 38k, ordinul de încredinţare va înceta de drept.

Secţiunea 38k

Instanţa poate, la cererea parchetului, să emită un ordin de reluare a tratamentului obligatoriu, dacă:

1°. o obligaţie stabilită nu este respectată sau

2°. acest ordin este necesar pentru siguranţa altora sau al siguranţei generale a persoanelor sau a bunurilor, sau

3°. în aplicarea secţiunea 38e, un astfel de ordin este necesar în interesul siguranţei altora sau al siguranţei generale a persoanelor sau a bunurilor.

Secţiunea 38l

1. Ordinul de încredinţare prin care o persoană este reţinută va înceta atunci când hotărârea, prin care aceeaşi persoană este reţinută din nou în baza unui ordin de încredinţare, va deveni definitivă.

2. Un ordin de admitere într-un spital de psihiatrie va înceta atunci când o hotărâre, prin care un ordin de admitere într-un spital de psihiatrie este emis din nou pentru aceeaşi persoană, devine definitiv.

3. Un ordin de admitere într-un spital de psihiatrie încetează atunci când o hotărâre, prin care detenţia în baza unui ordin de încredinţare la tratament obligatoriu ori un ordin pentru continuarea unui astfel de ordin pentru aceeaşi persoană, devine definitivă.

Secţiunea 38la

1. Ministrul nostru poate dispune încetarea detenţiei în baza unui ordin de încredinţare la tratament obligatoriu în ceea ce priveşte cetăţeanul străin fără reşedinţa legală în Olanda, în sensul secţiunii 8 din Legea privind străinii din 2000.

2. Subsecţiunea (1) se aplică doar cetăţenilor străini pentru care Ministrul nostru a găsit o locaţie adecvată în ţara de origine, cu scopul de a îmbunătăţi starea de sănătate a acestora, şi de a reduce riscul de recidivă pentru care au fost îndepărtaţi de pe teritoriul Olandei.

3. Încetarea detenţiei va fi supusă condiţiei ca cetăţeanul străin să nu se întoarcă în Olanda.

4. Dacă Ministrul nostru intenţionează să implementeze dispoziţiile subsecţiunii (1), acesta va comunica persoanei condamnate intenţiile sale. Ministrul nostru poate solicita părerea parchetului asupra intenţiei de implementa dispoziţiile subsecţiunii (1). În acest caz, recomandarea va fi anexată la comunicarea intenţiei ce urmează a fi transmisă persoanei condamnate.

5. Condamnatul poate depune o contestaţie împotriva deciziei Ministrului nostru la instanţa care, ca şi instanţă supremă ce determină chestiuni de fapt, a dispus sancţiunea privativă de libertate, în termen de paisprezece zile de la primirea înştiinţării. Instanţa va verifica dacă, cântărind interesele implicate, Ministrul ar fi putut ajunge în mod rezonabil la decizia intenţionată, cât mai curând posibil după primirea unei contestaţii depuse în termen. Condamnatul va fi audiat în cursul examinării şi, în orice caz, va fi citat să se prezinte la şedinţa de judecată. În cazul în care condamnatului nu i-a fost atribuit un avocat în calitate de apărător, preşedintele completului va solicita Consiliului de asistenţă juridică, repartizarea unui avocat. Secţiunile 21 până la 25 inclusiv din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis. Instanţa comunică în scris Ministrului nostru şi persoanei condamnate hotărârea sa.

6. Ordinul de încredinţare intră în vigoare din nou în cazul în care cetăţeanul străin nu respectă obligaţia prevăzută la alineatul (3). În acest caz, la cererea parchetului, instanţa poate să emită un ordin de reluare a tratamentului obligatoriu. Termenul de detenţie în baza unui ordin de încredinţare începe să curgă de la data arestării cetăţeanului străin. Dacă perioada de timp dintre data îndepărtării cetăţeanului străin şi data depunerii cererii de către parchet ajunge la trei ani sau mai mult, Secţiunea 37 (2) se va aplica mutatis mutandis.

7. Ordinul de încredinţare, care a intrat din nou în vigoare în temeiul alineatului (6), va înceta de drept, dacă procurorul a depus o cerere aşa cum este menţionat în subsecţiunea (6), iar instanţa a respins această cerere.

Secţiunea 38lb

Instanţa poate, din oficiu sau la cererea parchetului, dispună încetarea detenţiei în baza unui ordin de încredinţare cu tratament obligatoriu în privinţa unui cetăţean străin care nu are reşedinţa legală în Olanda în sensul Secţiunii 8 din Legea privind străinii din 2000, sub rezerva condiţiei ca cetăţeanul străin să nu se întoarcă în Olanda. Secţiunea 38 (6) şi (7) se vor aplica mutatis mutandis.

Capitolul 3

Detenţia pentru recidivişti

Secţiunea 38m

1. Instanţa poate, din oficiu sau la cererea parchetului, să dispună detenţia inculpatului într-o instituţie pentru recidivişti, dacă:

1°. infracţiunea săvârşită de inculpat este o infracţiune gravă pentru care poate fi dispus arestul preventiv;

2°. în cei cinci ani anteriori săvârşirii infracţiunii de către inculpat, acesta a fost condamnat pentru o infracţiune gravă de cel puţin trei ori, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi condamnat la o pedeapsă sau la o măsură care implică privarea de libertate, la o măsură care implică restricţionarea libertăţii sau munca în folosul comunităţii ori s-a dispus munca în folosul comunităţii printr-o hotărâre definitivă, infracţiunea a fost săvârşită după aplicarea acestor pedepse ori măsuri şi, de asemenea, există indicii temeinice că inculpatul va săvârşi din nou o infracţiune gravă şi

3°. siguranţa persoanelor sau a bunurilor necesită aplicarea măsurii.

2. Măsura are rolul de a proteja societatea şi de a opri recidiva inculpatului.

3. Dacă inculpatul suferă de probleme de dependenţă sau are alte probleme specifice legate de săvârşirea infracţiunilor, măsura va contribui, de asemenea, la rezolvarea problemei dependenţei sale sau a altor probleme.

4. Instanţa va aplica măsura numai după ce a primit o opinie motivată, datată şi semnată cu privire la oportunitatea şi necesitatea măsurii. Dacă opinia este datată cu mai mult de un an înainte de începerea şedinţei de judecată, instanţa o poate folosi doar cu acordul parchetului şi a inculpatului.

5. Subsecţiunea (4) nu se va aplica dacă inculpatul refuză să coopereze la examinarea cerută pentru depunerea opiniei. Dacă este posibil, va fi pregătit un raport privind motivul refuzului. Instanţa va depune toate eforturile pentru a asigura depunerea unei alte opinii sau raport, recomandându-l în ceea ce priveşte oportunitatea sau necesitatea unei măsuri cu care persoana în cauză este dispusă să coopereze.

6. La aplicarea măsurii, instanţa va lua în considerare conţinutul celorlalte recomandări şi rapoarte privitoare la inculpat, precum şi frecvenţa condamnărilor anterioare pentru infracţiuni grave.

7. O condamnare ca cea prevăzută la subsecţiunea. (1) (2°) va însemna, de asemenea, o condamnare irevocabilă pentru infracţiuni similare pronunţate de o instanţă penală dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Secţiunea 38n

1. Măsura va intra în vigoare pentru o perioadă maximă de doi ani, începând cu ziua în care hotărârea prin care a fost aplicată a devenit definitivă.

2. La stabilirea duratei măsurii, instanţa poate lua în considerare perioada de timp în care persoana condamnată s-a aflat în custodia poliţiei, arest preventiv, într-un spital de psihiatrie sau într-o instituţie destinată observării clinice în baza unui ordin de supraveghere, înainte de executarea hotărârii.

Secţiunea 38o

1. Detenţia se va executa într-o instituţie pentru infractori recidivişti desemnată de Ministrul nostru de justiţie.

2. Normele privind executarea măsurilor în interiorul şi exteriorul instituţiei şi situaţia juridică a persoanei căreia i-a fost aplicată măsura vor fi stabilite de lege sau potrivit legea.

3. Cheltuielile de executare a măsurii vor fi suportate de stat. Cheltuielile de executare a ultimei etape a măsurii vor fi suportate de municipalităţile care participă la executarea acesteia potrivit normele stabilite de către sau potrivit Decretul guvernamental.

Secţiunea 38p

1. Instanţa va putea dispune ca măsura să nu fie aplicată.

2. Instanţa care dispune suspendarea măsurii aplicate va stabili, de asemenea, un termen de supraveghere de cel mult trei ani.

3. Subsecţiunea 1 se va aplica sub rezerva obligaţiei generale ca:

a. persoana condamnată să nu comită o nouă infracţiune înainte de expirarea termenului de supraveghere;

b. persoana condamnată, conform dispoziţiilor subsecţiunii (4), să coopereze în ceea ce priveşte amprentarea în scopul stabilirii identităţii acesteia sau să prezinte un document care să ateste identitatea, potrivit Secţiunea 1 din Legea privind identificarea obligatorie pentru verificare.

4. Instanţa va stabili obligaţiile ce revin persoanei condamnate, pentru protejarea siguranţei persoanelor sau a bunurilor. Instanţa poate numi o instituţie desemnată conform decretului guvernamental pentru a asista şi sprijini condamnatul în îndeplinirea obligaţiilor. În dispoziţiile referitoare la asistenţa şi suportul în îndeplinirea obligaţiilor, identitatea condamnatului va fi stabilită în modul prevăzut la Secţiunea 27a subsecţiunea (1) primul paragraf şi subsecţiunea (2) din Codul de procedură penală.

5. În baza obligaţiilor prevăzute la subsecţiunea (4), persoana condamnată va putea fi obligată să se supună tratamentului în interiorul sau în afara instituţiei. Detenţia într-o instituţie, în acest context, va avea o durată de cel mult doi ani care va fi stabilită de către instanţă. Această obligaţie va fi stabilită doar dacă persoana condamnată a declarat că este pregătit să se supună tratamentului.

6. Reglementările referitoare la cerinţele pe care o instituţie sau un tratament ca cele menţionate la subsecţiunea (5) trebuie să le îndeplinească, pot fi stabilite prin sau potrivit Decretul guvernamental.

7. Parchetul va supravegherea respectarea obligaţiilor stabilite.

Secţiunea 38q

Instanţa poate, din oficiu sau la cererea parchetului sau a condamnatului ori a apărătorului său, în baza dispoziţiilor Secţiunii 38m până la 38p inclusiv:

1°. completa, modifica sau revoca obligaţiile;

2°. desemna un serviciu de probaţiune, altul decât cel desemnat anterior, pentru a oferi asistenţă şi sprijin în îndeplinirea obligaţiilor.

Secţiunea 38r

In caz de nerespectare a oricăreia dintre obligaţiile stabilite, instanţa poate, la cererea parchetului, să dispună executarea măsurii.

Secţiunea 38s

1. Odată cu aplicarea măsurii sau după aplicarea acesteia, instanţa poate decide, din oficiu sau la cererea parchetului ori a inculpatului sau a apărătorului său, să efectueze o reexaminare interimară privind necesitatea continuării executării măsurii. Parchetul va furniza instanţei informaţiile necesare pentru revizuirea măsurii în perioada stabilită de aceasta. O declaraţie a directorului instituţiei privind stadiul de punere în aplicare a planului de acţiune a persoanei condamnate va fi anexată la aceste informaţii.

2. Dacă la momentul aplicării măsurii instanţa decide să efectueze o reexaminare intermediară, însă decide să efectueze o reexaminare după începerea executării măsurii, trebuie depusă o cerere aşa cum este prevăzut în subsecţiunea (1) în termen de şase luni după începerea executării măsurii. În celelalte cazuri, cererea poate fi depusă în termen de şase luni după ce hotărârea de a nu efectua o reexaminare intermediară sau decizia conform căreia este necesară continuarea executării devine definitivă.

3. Dacă instanţa decide în baza informaţiilor menţionate la subsecţiunea (1) că nu mai este necesară executarea în continuare a măsurii, aceasta va dispune încetarea acestei măsuri cu efect de la data stabilită de aceasta.

Secţiunea 38t

Termenul măsurii nu va curge:

a. pe perioada în care persoana căreia această măsură i-a fost aplicată este privată de libertate pentru alte motive şi pe durata perioadei în care aceasta lipseşte nemotivat;

b. de îndată ce persoana reţinută într-o instituţie lipseşte nemotivat pentru mai mult de o zi.

Secţiunea 38u

Ministrul nostru de Justiţie poate dispune încetarea măsurii în orice moment.

Capitolul 4

Aplicarea unei măsuri care implică restricţionarea libertăţii

Secţiunea 38v

1. Pentru protejarea societăţii sau prevenirea infracţiunilor, poate fi impusă prin hotărâre judecătorească o măsură care implică restricţionarea libertăţii:

1°. atunci când o persoană este condamnată pentru o infracţiune;

2°. atunci când nu se aplică nicio pedeapsă potrivit Secţiunea 9a.

2. În cadrul măsurii, inculpatului i se poate cere:

a. să stea departe de o anumită zonă,

b. să se abţină de la a intra în contact cu o anumită persoană sau persoane,

c. să se prezinte la anumite ore la ofiţerul de supraveghere desemnat în acest scop.

3. Măsura poate fi aplicată pentru o perioadă de maxim doi ani.

4. În hotărârea sa, instanţa poate dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, executarea imediată a măsurii dacă se există indicii rezonabile că inculpatul va săvârşi din nou o infracţiune ori va avea un comportament care va hărţui, va ameninţa ori va pune în pericol una sau mai multe persoane.

5. Ordinul menţionat la subsecţiunea (4) poate fi revocat de către instanţa de apel, din oficiu sau la cererea condamnatului ori a parchetului.

6. Măsura poate fi aplicată împreună cu pedepsele şi alte măsuri.

Secţiunea 38w

1. În hotărârea prin care este aplicată măsura prevăzută în secţiunea 38v, instanţa va dispune aplicarea detenţiei pentru neexecutare în caz de nerespectare a măsurii.

2. Instanţa va stabili prin hotărâre termenul maxim de detenţie pentru neexecutare ce urmează a fi executată pentru fiecare caz de nerespectare a măsurii. Termenul pentru această detenţie pentru neexecutare va fi stabilit în zile întregi, săptămâni sau luni şi va fi de cel puţin trei zile.

3. Durata totală a detenţiei pentru neexecutare executată va fi de maxim şase luni.

4. Aplicarea detenţiei pentru neexecutare nu va anula obligaţiile prevăzute de măsura menţionată în Secţiunea 38v(2).

Secţiunea 38x

1. Dacă există indicii temeinice că persoana condamnată nu respectă sau nu a respectat măsura, parchetul poate dispune arestarea acestuia. Dacă nu se poate aştepta ordinul parchetului, procurorul-adjunct poate dispune arestarea condamnatului. Procurorul-adjunct va notifica arestarea de îndată, în scris sau verbal, parchetului.

2. Parchetul va depune la judecătorul de instrucţie de îndată o cerere de executare a detenţiei pentru neexecutare.

3. Judecătorul de instrucţie va pronunţa o hotărâre în termen de trei ori douăzeci şi patru de ore de la depunerea cererii. Până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, persoana condamnată nu va fi eliberată.

4. Persoana condamnată va fi audiată de către judecătorul de instrucţie. Secţiunile 40 şi 191 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis. Apărătorul persoanei condamnate are dreptul să fie prezent la audierea acestuia şi să verifice documentele relevante pentru această cerere.

5. În cazul în care judecătorul de instrucţie admite cererea parchetului, acesta dispune executarea, în tot sau în parte a detenţiei pentru neexecutare stabilită în hotărâre. Perioada privării de libertate efectuată, potrivit subsecţiunii (3), va fi integral dedusă din durata executării detenţiei pentru neexecutare. Dacă respinge cererea, va dispune liberarea condamnatului.

6. Parchetul va comunica fără întârziere persoanei condamnate, în scris, hotărârea judecătorului de instrucţie. Notificarea va include decizia judecătorului de instrucţie cu privire la nerespectarea măsurii şi numărul de zile de detenţie pentru neexecutare.

7. Condamnatul şi parchetul pot declara apel împotriva hotărârii judecătorului de instrucţie la instanţa care a dispus măsura, în termen de paisprezece zile. Parchetul va anexa la cererea sa documentele relevante şi le va transmite instanţei. Instanţa va stabili cu celeritate o zi pentru şedinţa de judecată, cu excepţia cazului în care stabileşte că apelul condamnatului este inadmisibil. Parchetul va convoca condamnatul să se prezinte la şedinţa de judecată, iar cerea îi va fi comunicată acestuia. Secţiunile 14i şi 14j se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 38y

În cazurile în care o cerere de executare, astfel cum se menţionează la Secţiunea 38x alineatul (2), este respinsă sau cererea parchetului este declarată inadmisibilă ori instanţa anulează hotărârea judecătorului de instrucţie pentru executare astfel cum este prevăzută în Secţiunea 38x subsecţiunea (5) sau în cazul în care dosarul este soluţionat fără aplicarea măsurii prevăzute la secţiunea 38v, instanţa care stabileşte chestiunile de fapt şi care a fost ultima care s-a pronunţat asupra măsurii care implică restricţionarea libertăţii poate, la cererea condamnatului, să îi acorde o despăgubire ce urmează a fi plătită de către stat cu titlu de daune pentru privarea de libertate aplicată potrivit secţiunii 38x. Secţiunile 89 (1, paragraful doi), (2) şi (6), 90 şi 93 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Partea a III-a

Excluderea şi agravarea răspunderii penale

Secţiunea 39

Persoana care săvârşeşte o infracţiune pentru care nu poate fi tras la răspundere din motive de boli sau afecţiuni mintale nu va răspunde penal.

Secţiunea 39 bis a [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 ter [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 quater [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 quinquies [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 sexies [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 septies [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 octies [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 novies [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 39 decies [Abrogat la 01-07-1965]

Secţiunea 40

Persoana care săvârşeşte o infracţiune sub constrângerea unei forţe irezistibile nu va răspunde penal.

Secţiunea 41

1. Persoana care săvârşeşte o infracţiune, dacă săvârşirea faptei este necesară pentru apărarea sa ori a integrităţii fizice sau sexuale sau a bunurilor sale ori ale unei alte persoane, împotriva unui atac imediat şi injust, nu va răspunde penal.

2. Persoana care depăşeşte limitele legitimei apărări, dacă forţa excesivă este rezultatul direct al unei emoţii puternice cauzate de atac, nu va răspunde penal.

Secţiunea 42

Persoana care săvârşeşte o infracţiune în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege nu va răspunde penal.

Secţiunea 43

1. Persoana care săvârşeşte o infracţiune în îndeplinirea unui ordin oficial emis de către o autoritate competentă nu va răspunde penal.

2. Persoana care execută un ordin oficial emis de o autoritate necompetentă nu va fi exonerat de răspundere penală, cu excepţia situaţiei în care, acţionând ca subordonat, a crezut cu bună-credinţă că ordinul a fost emis de o autoritate competentă şi el a respectat-o în calitatea sa de subordonat.

Secţiunea 43a

Perioada stabilită de închisoare sau detenţie, aplicată pentru o infracţiune gravă poate, fără a aduce atingere prevederilor Secţiunii 10, să fie sporit cu o treime, dacă la momentul săvârşirii unei infracţiuni nu au trecut cinci ani de la momentul la care hotărârea de condamnare anterioară a făptuitorului, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru o infracţiune gravă asemănătoare cu această infracţiune, a devenit definitivă. Termenul de cinci ani va fi prelungit cu perioada în care condamnatul a fost privat de libertate prin lege.

Secţiunea 43b

Vor fi considerate infracţiuni grave, similare una cu cealaltă,:

1°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 105, 174, 208 până la 210 inclusiv, 2016 până la 222bis inclusiv, 225 până la 232 inclusiv, 310, 311, 312, 315, 317, 318, 321 până la 323a inclusiv, 326 până la 332 inclusiv, 341, 343, 344, 359, 361, 366, 373 (ultimul paragraf), 402, 416, 417, 420bis şi 420ter;

2°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 92, 108, 109, 110, 115, 116, 117 până la 117b inclusiv, 141, 181, 182, 287 până la 291 inclusiv, 293 (1), 296, 300 până la 303 inclusiv, 381, 382, 395 şi 396;

3°. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 111 până la 113 inclusiv, 118, 119, 261 până la 271 inclusiv, 418 şi 419

4°. infracţiunea gravă prevăzută în Legea Opiumului;

5°. infracţiunile grave prevăzute în Legea privind armamentul şi muniţia [Wet Wapens en Munitie].

Secţiunea 43c [Abrogat la 01-07-2010]

Secţiunea 44

Dacă un funcţionar public, prin săvârşirea unei infracţiuni, încalcă o obligaţie specifică a funcţiei sale sau, în scopul săvârşirii unei infracţiuni, foloseşte puterea, oportunitatea sau mijloacele ce i-au fost acordate prin această funcţie, pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune va fi sporită, cu excepţia pedepsei amenzii, cu o treime.

Partea a IIIA-a

Motive pentru reducerea pedepselor

Secţiunea 44a

1. La cererea procurorului, instanţa poate, în baza unui acord încheiat în temeiul Secţiunii 226h alineatul (3) din Codul de procedură penală, să reducă pedeapsa aplicată potrivit subsecţiunii (2). La reducerea pedepsei, instanţa va lua în considerare faptul că, declaraţia dată în calitate de martor reprezintă sau poate reprezenta o contribuţie importantă la investigarea ori punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunilor grave.

2. În aplicarea subsecţiunea (1), reducerea pedepsei poate consta în:

a. maxim o jumătate în cazul unei condamnări necondiţionate la o pedeapsă privativă de liberate, muncă în folosul comunităţii sau amendă, sau

b. conversia a maxim jumătate din partea necondiţionată a pedepsei privative de libertate, muncă în folosul comunităţii sau a unei amenzi într-o parte suspendată, sau

c. înlocuirea a maxim o treime dintr-o pedeapsă privativă de libertate cu munca în folosul comunităţii ori o amendă necondiţionată.

3. La aplicarea subsecţiunii (2) (b), Secţiunea 14 (1) şi (2) nu se va aplica.

Partea a IV-a

Tentativa şi actele preparatorii

Secţiunea 45

1. Tentativa de a săvârşi o infracţiune gravă se pedepseşte, dacă intenţia făptuitorului a fost dezvăluită prin începerea executării faptei penale.

2. În cazul unei tentative, maximul pedepsei principale stabilite pentru infracţiunea gravă va fi redus cu o treime.

3. În cazul unei infracţiuni grave ce se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă, se va aplica o pedeapsă ce nu poate depăşi douăzeci de ani.

4. Pedeapsa complementară pentru tentativă va fi aceeaşi ca pentru infracţiunea gravă săvârşită.

Secţiunea 46

1. Actele preparatorii pentru săvârşirea unei infracţiuni grave care, conform legii, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de opt ani sau mai mult, dacă făptuitorul, în mod intenţionat, obţine, produce, importă, transportă, exportă sau deţine obiecte, substanţe, informaţii, spaţii ori mijloace de transport destinate săvârşirii acestei infracţiuni grave.

2. În cazul actelor preparatorii, maximul pedepsei principale stabilite pentru infracţiunea gravă va fi redus la jumătate.

3. În cazul unei infracţiuni grave ce se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă, se va aplica o pedeapsă ce nu poate depăşi cincisprezece de ani.

4. Pedeapsa complementară pentru actele preparatorii va fi aceeaşi ca pentru infracţiunea gravă săvârşită.

5. Prin obiecte se înţeleg toate bunurile cu orice fel de descriere, atât corporale, cât şi necorporale.

Secţiunea 46a

Tentativa de a determina altă persoană să săvârşească o infracţiune gravă prin utilizarea oricăruia dintre mijloacele enumerate în secţiunea 47 (1) (2°) se pedepseşte, cu condiţia ca pedeapsa aplicată să nu fie mai severă decât cea care poate fi aplicată pentru tentativa la comiterea infracţiunii grave sau, dacă o astfel de tentativă nu se pedepseşte, pentru săvârşirea infracţiunii grave.

Secţiunea 46b

Nici actele pregătitoare, nici tentativa nu există dacă infracţiunea gravă nu a fost consumată din cauza unor circumstanţe ce depind de voinţa făptuitorului.

Partea a V-a

Participaţia penală

Secţiunea 47

1. Următoarele persoane răspund penal ca făptuitor al unei infracţiuni:

1°. orice persoană care săvârşeşte infracţiunea, atât personal, cât şi în împreună cu alte persoane, sau care determină o persoană nevinovată să comită infracţiunea;

2°. orice persoană care, prin daruri, promisiuni, abuz de putere, folosirea forţei, ameninţare sau înşelăciune sau prin oferirea de oportunităţi, mijloace sau informaţii, solicită în mod intenţionat săvârşirea infracţiunii.

2. În ceea ce priveşte ultima categorie, doar acele fapte pe care aceştia le solicită în mod intenţionat şi consecinţele acestora vor fi luate în considerare.

Secţiunea 48

1. Următoarele persoane răspund penal în calitate de complici la săvârşirea unei infracţiuni:

1°. orice persoană care în mod intenţionat sprijină şi înlesneşte săvârşirea infracţiunii grave;

2°. orice persoană care oferă în mod intenţionat oportunitatea, mijloacele sau informaţiile pentru săvârşirea unei infracţiuni grave.

Secţiunea 49

1. În cazul complicităţii, maximul pedepsei principale prevăzute pentru infracţiunea gravă va fi redus cu o treime.

2. În cazul unei infracţiuni grave ce se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă, se va aplica o pedeapsă ce nu poate depăşi douăzeci de ani.

3. Pedeapsa complementară pentru complicitate va fi aceeaşi ca pentru infracţiunea gravă.

4. La individualizarea pedepsei, doar acele acte care au fost favorizate sau promovate intenţionat de către complice şi consecinţele acestora vor fi luate în considerare.

Secţiunea 50

În aplicarea legii penale, circumstanţele personale care exclud, reduc ori sporesc răspunderea penală trebuie să se limiteze la acele circumstanţele care au legătură cu persoana făptuitorului ori a complicelui.

Secţiunea 50a [Abrogat la 01-09-1976]

Secţiunea 51

1. Fapta penală poate fi săvârşită de către persoane fizice şi persoane juridice.

2. Dacă o faptă penală este săvârşită de o persoană juridică, procesul penal poate fi început şi pot fi aplicate pedepsele şi măsurile prevăzute de lege, după caz:

1°. persoanei juridice; sau

2°. persoanelor care au ordonat săvârşirea infracţiunii şi acelor persoane care au dirijat de fapt faptele ilegale; sau

3° persoanelor menţionate la punctele 1° şi 2° împreună.

3. În aplicarea alineatelor anterioare, se consideră a fi echivalente persoanei juridice: societatea neînregistrată, grupurile de firme, compania de transport maritim şi fondurile cu destinaţii speciale.

Secţiunea 52

Complicitatea în cazul infracţiunilor minore nu este pedepsită.

Secţiunea 53

1. În cazul infracţiunilor grave săvârşite prin intermediul presei scrise, editorul nu va fi urmărit penal în calitatea sa de editor dacă numele şi adresa acestuia apar pe documentul tipărit şi identitatea făptuitorului este cunoscută ori dacă, la prima notificare, după începerea unei anchete preliminare, editorul a dezvăluit identitatea făptuitorului.

2. Această prevedere nu se va aplica dacă, la momentul publicării materialelor tipărite, făptuitorul nu a putut fi urmărit penal sau a avut reşedinţa ori sediul în afara Regatului, în Europa.

Secţiunea 54

1. În cazul infracţiunilor grave săvârşite prin intermediul presei scrise, tipograful nu va fi urmărit penal în calitatea sa de tipograf dacă numele şi adresa acestuia apar pe documentul tipărit şi dacă identitatea făptuitorului este cunoscută ori dacă, la prima notificare, după începerea unei anchete preliminare, tipograful a dezvăluit identitatea făptuitorului.

2. Această prevedere nu se va aplica dacă persoana fizică sau juridică care a tipărit materialul nu a putut fi urmărită penal sau a avut reşedinţa ori sediul în afara Regatului, în Europa.

Secţiunea 54a

Intermediarul care furnizează un serviciu de telecomunicaţii ce constă în transferul sau stocarea datelor unei terţe persoane nu va fi urmărit penal în calitatea sa de furnizor intermediar de servicii de telecomunicaţii dacă respectă un ordin al procurorului de a lua toate măsurile care ar putea fi în mod rezonabil solicitate de acesta în scopul dezactivării acestor date, ordin ce va fi emis de către procuror după ce a solicitat şi a primit o autorizaţie scrisă în acest sens de la judecătorul de instrucţie.

Partea a VI-a

Concursul de infracţiuni

Secţiunea 55

1. Dacă o faptă este pedepsită potrivit uneia sau mai multor prevederi penale, doar una dintre aceste prevederi se va aplica. Atunci când aceste prevederi diferă, se va aplica aceea care prevede pedeapsa cea mai severă.

2. Dacă există o dispoziţie penală specială pentru o infracţiune care se pedepseşte în temeiul unei dispoziţii penale generale, se va aplica în mod exclusiv dispoziţia penală specială.

Secţiunea 56

1. Dacă mai multe infracţiuni sunt legate în aşa fel încât să fie considerate o faptă continuă, chiar dacă fiecare faptă în sine constituie o infracţiune gravă ori o infracţiune minoră, se va aplica doar o dispoziţie penală. Atunci când aceste prevederi diferă, se va aplica aceea care prevede pedeapsa cea mai severă.

2. În mod similar, se va aplica doar o dispoziţie penală în cazul în care un făptuitor este condamnat pentru contrafacerea ori subţierea monedelor şi pentru utilizarea rezultatului acestei contrafaceri ori subţieri.

Secţiunea 57

1. În cazul concursului de infracţiuni ce trebuie luate în considerare ca fiind fapte separate, fapte fără legătură între ele şi care constituie mai mult de o infracţiune gravă pentru care pedeapsa principală este similară, se va aplica o singură pedeapsă.

2. Durata maximă a acestei pedepse constă în totalul pedepselor celor mai mari aplicate pentru infracţiune, dar - în caz de aplicare a pedepsei închisorii sau a detenţiei - nu va depăşi durata maximă a pedepsei celei mai mari cu mai mult de o treime.

Secţiunea 58

În cazul concursului de infracţiuni ce trebuie considerate ca fiind fapte separate, fapte fără legătură între ele şi care constituie mai mult de o infracţiune gravă pentru care pedeapsa principală diferă, se poate aplica una dintre aceste pedepse. Cu toate acestea, în cazul pedepsei cu închisoarea sau detenţia - durata totală a acestor pedepse nu poate depăşi durata maximă a pedepsei celei mai mari cu mai mult de o treime.

Secţiunea 59

În cazurile în care a fost aplicată pedeapsa cu închisoarea pe viaţă, singurele pedepse complementare care pot fi aplicate sunt decăderea din anumite drepturi, confiscarea obiectelor supuse confiscării şi publicarea hotărârii judecătoreşti, .

Secţiunea 60

În cazurile prevăzute în secţiunea 57 şi 58, următoarele dispoziţii se vor aplica cu respectarea pedepselor complementare:

1°. pedepsele care implică decăderea din aceleaşi drepturi vor fi contopite într-o singură pedeapsă, a cărei durată va depăşi pedeapsa principală sau pedepsele principale aplicate cu cel puţin doi şi maxim cinci ani sau, dacă se va aplica doar o amendă ca pedeapsă principală, într-o singură pedeapsă cu o durată de minim doi şi maxim cinci ani;

2°. pedepsele care implică decăderea din drepturi diferite vor fi aplicate pentru fiecare infracţiune gravă, în mod separat şi fără a fi reduse;

3°. pedepsele care presupun confiscarea obiectelor specifice se vor aplica pentru fiecare infracţiune gravă separat şi fără a fi reduse; totalul pedepsei privative de libertate contopite nu poate depăşi maximul prevăzut în Secţiunea 24c (3).

Secţiunea 60a

În cazul concursului prevăzut în secţiunea 57 şi 58, totalul pedepsei privative de libertate nu poate depăşi maximul stabilit în Secţiunea 24c(3) cu privire la măsura prevăzută în Secţiunea 36f.

Secţiunea 61

1. Severitatea relativă a pedepselor principale diferite va fi determinată în ordinea în care acestea sunt stabilite în Secţiunea 9.

2. în cazurile în care instanţa judecătorească poate, la aprecierea sa, să aleagă între două pedepse principale, doar cea mai severă dintre aceste două pedepse va servi drept criteriu pentru această comparaţie.

3. Severitatea relativă a pedepsei principale similare se determină prin durata maximă a fiecăreia dintre aceste pedepse.

4. Durata relativă a celor două pedepse principale similare sau diferite va fi, de asemenea, determinată de durata maximă a fiecăreia dintre aceste pedepse.

Secţiunea 62

1. În cazul concursului, în modul menţionat în secţiunea 57 şi 58, oricare dintre infracţiunile minore în combinaţie cu infracţiuni grave ori dintre mai multe infracţiuni minore, se va aplica o pedeapsă pentru fiecare infracţiune minoră, fără reducere.

2. Stabilirea pedepsei privative de libertate pentru infracţiunea gravă şi pentru infracţiuni minore ori pentru totalul infracţiunilor minore nu va putea depăşi maximul prevăzut în Secţiunea 24c (3)

Secţiunea 63

Dacă o persoană, după ce i-a fost aplicată o pedeapsă, este găsită din nou vinovată de săvârşirea unei infracţiuni grave sau a unei infracţiuni minore săvârşite înainte de aplicarea pedepsei amintite, se vor aplica dispoziţiile prezentei Părţi referitoare la aplicarea pedepselor în mod concomitent.

Secţiunea 63a [Abrogat la 01-02-2001]

Partea a VII-a

Depunerea şi retragerea unei plângeri în cazul unor infracţiuni grave pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă

Secţiunea 64

În cazul unei infracţiuni grave în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă, persoana împotriva căreia a fost săvârşită infracţiunea gravă va fi îndreptăţită să depună plângerea.

Secţiunea 65

1. Dacă persoana prevăzută în Secţiunea 64 nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani ori căreia i-a fost numit un curator pentru alte motive decât risipa, ori suferă de o boală sau afecţiune mintală în aşa fel încât să fie incapabil să decidă pentru ea însăşi, atunci când este în interesul său să depună o plângere, plângerea va fi depusă de reprezentantul său legal în materie civilă.

2. Dacă persoana menţionată în secţiunea 64 a decedat, părinţii, copiii acesteia ori soţul supravieţuitor poate depune plângerea, cu excepţia cazului în care există dovezi că persoana decedată nu ar fi dorit atragerea răspunderii penale a făptuitorului.

3. Plângerea uneia dintre persoanele prevăzute în secţiunea 64 împotriva reprezentantului legal în cauze civile poate fi depusă de către soţul, o rudă în linie directă descendentă sau, dacă aceste persoane nu există, un frate ori o soră.

4. Dacă persoana prevăzută în subsecţiunile (2) şi (3) nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani sau căreia i-a fost numit un curator pentru alte motive decât risipa, ori suferă de o boală sau afecţiune mintală în aşa fel încât să fie incapabilă să decidă pentru sine, atunci când este în interesul său să depună o plângere, procesul penal poate fi început după depunerea plângerii de către reprezentantul său legal în materie civilă.

Secţiunea 66

1. Plângerea poate fi depusă de persoana îndreptăţită în termen de trei luni de la data la care această persoană a aflat despre săvârşirea faptei penale.

2. Dacă persoana împotriva căreia a fost săvârşită fapta penală a decedat după începerea acestui termen sau dacă aceasta a pierdut, a obţinut ori a recâştigat dreptul de a depune plângerea, termenul va curge fără a fi prelungit.

Secţiunea 67

Persoana îndreptăţită să depună o plângere îşi poate retrage plângerea în termen de maxim opt zile de la data depunerii plângerii.

Secţiunea 67a [Abrogat la 26-04-1978]

Partea a VIII-a

Decăderea din dreptul de a solicita începerea procesului penal şi aplicarea pedepsei

Secţiunea 68

1. Cu excepţia cazurilor în care hotărârile judecătoreşti sunt supuse revizuirii, nicio persoană nu poate fi pedepsită de două ori pentru o infracţiune pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească rămasă definitivă de către o instanţă din Olanda, Aruba, Curaçao, St. Martin sau instituţiile publice din Bonaire, St. Eustatie şi Saba.

2. Dacă hotărârea judecătorească rămasă definitivă a fost pronunţată de o altă instanţă, aceeaşi persoană nu poate fi urmărită penal pentru aceeaşi infracţiune în caz de:

1°. achitare sau respingere a acuzaţiilor;

2°. condamnare, dacă se aplică o pedeapsă, urmată de executarea integrală, de renunţare sau de comutare ori de imunitate la aplicarea pedepsei din cauza împlinirii termenului de prescripţie.

3. O persoană nu poate fi urmărită penal pentru o infracţiune care fost judecată definitiv în ceea ce o priveşte într-o ţară străină prin îndeplinirea unei condiţii stabilite de autorităţile competente în scopul de a evita procesul penal.

Secţiunea 69

Dreptul de a porni procesul penal încetează la moartea suspectului.

Secţiunea 70

1. Dreptul de a porni procesul penal va fi împiedicat la împlinirea termenului de prescripţie de:

1°. trei ani pentru toate infracţiunile minore;

2°. şase ani pentru infracţiunile grave care pot fi pedepsite cu amendă, detenţie sau închisoare de cel mult trei ani;

3°. doisprezece ani pentru infracţiuni grave care pot fi pedepsite cu o durată determinată de închisoare mai mare de trei ani;

4°. douăzeci de ani pentru infracţiuni grave care pot fi pedepsite cu închisoare mai mare de zece ani.

2. Spre deosebire de subsecţiunea.(1), dreptul de a porni procesul penal nu încetează la expirarea termenului de prescripţie în cazul unei infracţiuni grave căreia i se poate aplica pedeapsa cu închisoarea pe viaţă.

Secţiunea 71

Termenul de prescripţie începe să curgă în ziua următoare zilei în care a fost săvârşită infracţiunea, cu excepţia următoarelor cazuri:

1°. în cazul infracţiunilor grave prevăzute la Secţiunea 172 (1), Secţiunea 173 (1), secţiunile 173a şi 173b, termenul începe să curgă în ziua următoare datei la care infracţiunea gravă a ajuns la cunoştinţa unui funcţionar însărcinat cu investigarea infracţiunilor;

2°. în cazul contrafacerii, în ziua următoare zilei utilizării elementului contrafăcut;

3°. în cazul infracţiunilor grave prevăzute în secţiunile 240b, 242-250 inclusiv şi 273f sau 300-330 inclusiv, în măsura în care infracţiunea constituie mutilarea genitală a unei persoane de sex feminin şi a fost comisă împotriva unei persoane care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani, în ziua următoare datei la care această persoană împlineşte vârsta de optsprezece ani;

4°. în cazul infracţiunilor grave prevăzute în secţiunile 278, 279, 282 şi 282a, în ziua următoare datei liberării sau salvării sau a decesului persoanei împotriva căreia s-a săvârşit în mod direct infracţiunea gravă;

5°. în cazul infracţiunilor minore prevăzute în secţiunile 465, 466 şi 467, în ziua următoare datei la care, potrivit prevederile date şi pentru punerea în aplicare a secţiunii 1: 18c din Codul civil [Burgerlijk Wetboek], înregistrările care dovedesc o astfel de infracţiune minoră, astfel cum este prevăzut în Secţiunea amintită, sunt transferate către registrul central, prevăzut în Secţiunea 8 a Capitolului 1 din Decretul privind registrul civil din 1994 [ Besluit Burgerlijke Stand 1994 ].

Secţiunea 72

1. Orice act de urmărire penală va întrerupe termenul de prescripţie, inclusiv în ceea ce priveşte alte persoane decât persoana urmărită.

2. După întrerupere va începe să curgă un nou termen de prescripţie. Cu toate acestea, nu se poate porni procesul penal în cazul infracţiunilor minore după zece ani şi în cazul infracţiunilor grave dacă perioada care a trecut este egală cu dublul termenului de prescripţie aplicabil pentru acea infracţiune gravă, de la data în care termenul de prescripţie iniţial a început să curgă.

Secţiunea 73

Suspendarea urmăririi penale pentru soluţionarea unei chestiuni preliminare va suspenda termenul de prescripţie.

Secţiunea 74

1. Înainte de proces, procurorul poate stabili una sau mai multe obligaţii care trebuie respectate pentru a evita procesul penal, în cazul infracţiunilor grave, cu excepţia infracţiunilor grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de şase ani şi pentru infracţiuni minore. Respectarea acestor obligaţii împiedică începerea procesului penal.

2. Pot fi stabilite următoarele obligaţii:

a. plata unei sume de bani către stat, care să fie stabilită la minim 3 € şi maxim la amenda care poate fi aplicată pentru infracţiune;

b. renunţarea la proprietatea asupra obiectelor care au fost confiscate ori retrase din circulaţie;

c. predarea obiectelor supuse confiscării sau plata valorii evaluate a acestora către stat;

d. plata integrală către stat a unei sume de bani ori transferul obiectelor confiscate în scopul privării, în tot sau în parte, a foloaselor necuvenite obţinute care sunt supuse confiscării speciale potrivit Secţiunea 36e;

e. despăgubirea totală sau parţială a prejudiciului sau a pierderii cauzate prin săvârşirea faptei penale;

f. efectuarea muncii neremunerate sau participarea la un program de formare pentru o perioadă de maxim o sută douăzeci de ore.

3. În cazul unei infracţiuni grave, procurorul va transmite de îndată o notificare indicând data la care a stabilit obligaţiile menţionate către partea interesată în mod direct, la cererea părţii respective.

4. Dispoziţiile referitoare la ordinul de muncă în folosul comunităţii stabilit prin sau potrivit secţiunilor 22b, 22c (1) şi (4), 22 e şi 22k se vor aplica mutandis obligaţiei prevăzute în subsecţiunea (2) (f). Munca neremunerată ori proiectul de formare se vor încheia în termen de şase luni după ce persoana în cauză a fost de acord cu această obligaţie. Parchetul poate prelungi această perioadă, o singură dată, cu şase luni. Acesta va notifica persoana în cauză în legătură cu prelungirea, cât mai curând posibil.

5. Normele referitoare la respectarea obligaţiei prevăzute la subsecţiunea (2) (a), vor fi emise de către şi potrivit Decretul guvernamental. Aceste norme vor include, în orice caz, locul şi modul de plată a sumei de bani, perioada în interiorul căreia această plată trebuie efectuată şi decontarea sumei de bani primite. Normele referitoare la respectarea celorlalte obligaţii prevăzute la subsecţiunea (2) pot fi emise de către sau în temeiul Decretului guvernamental.

Secţiunea 74a

Dacă în lege nu este prevăzută o pedeapsă principală, alta decât amenda, pentru fapta penală, iar suspectul se oferă să plătească maximul amenzii într-un termen stabilit de procuror şi se oferă să respecte toate celelalte obligaţii care trebuie stabilite potrivit secţiunea 74 (2), procurorul nu va refuza stabilirea obligaţiilor prevăzute în Secţiunea 74.

Secţiunea 74b

1. Un ordin similar celui prevăzut în secţiunea 12k din Codul de procedură penală va repune persoana în dreptul de a iniţia o procedură penală ca şi cum acest drept nu ar fi fost niciodată interzis după îndeplinirea obligaţiei stabilite potrivit secţiunii 74.

2. După emiterea ordinului, aşa cum a fost prevăzut la alineatul precedent, sumele de bani plătite în aplicarea dispoziţiilor secţiunea 72 (2) (a), (c) şi (d) vor fi rambursate de îndată persoanei care le-a plătit.

3. Dacă după emiterea ordinului prevăzut la subsecţiunea (1) se dispune condamnarea, instanţa va lua în considerare renunţarea la dreptul de proprietate sau predarea obiectelor de către condamnat, în temeiul secţiunii 74 (2) (b) şi (c), compensarea daunelor sau pierderilor prevăzute în secţiunea 74 (2) (e) şi efectuarea muncii neremunerate sau participarea la proiectul de formare potrivit Secţiunea 74 (2) (f).

4. Dacă după emiterea ordinului prevăzut la alineatul (1) cauza în care a fost stabilită o obligaţie conform dispoziţiilor secţiunii 74 (2) (f), încetează fără să fi fost aplicată vreo pedeapsă sau măsură, instanţa poate, la cererea fostului inculpat, să îi acorde o compensaţie ce urmează a fi plătită de către stat pentru daunele suferite ca urmare a efectuării muncii neremunerate sau a participării la un proiect de formare în temeiul secţiunii 74 (2) (f) Aceste daune vor include alte pierderi decât cele pecuniare. Secţiunile 89 (3) până la (6) inclusiv, 90, 91 şi 93 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 74c

1. Autoritatea cu care este învestit procurorul în temeiul secţiunii 74 (1), poate fi acordată, până la o notificare ulterioară, ofiţerilor de investigaţie, ce urmează a fi desemnaţi prin Decret Guvernamental în acest scop, în cauze privind infracţiuni minore săvârşite de persoanele care au împlinit vârsta de doisprezece ani prevăzute în decretul amintit respectiv.

2. Obligaţia care urmează a fi stabilită presupune plata unei anumite sume de bani. Normele privind locul şi modul de plată şi perioada în care trebuie efectuată plata vor fi stabilite prin sau potrivit Decretul guvernamental.

3. Subsecţiunile (1) şi (2) se vor aplica mutatis mutandis în cauzele privind infracţiunile grave, astfel cum se prevede în secţiunea 74 (1), care nu au o natură complexă şi care au fost săvârşite de către persoane care au împlinit vârsta de optsprezece ani, cu condiţia ca acea sumă de bani să nu depăşească 350 EUR.

4. Ofiţerii învestiţi conform subsecţiunii (1) vor exercita autoritatea potrivit normele stabilite de Consiliul procurorilor generali.

5. Normele referitoare la desemnarea ofiţerilor de investigare menţionaţi la subsecţiunea (1), la supravegherea modului în care îşi exercită autoritatea şi revocarea unui ofiţer de investigaţie vor fi stabilite prin Decret guvernamental.

6. Normele privind răspunderea pentru sumele de bani plătite în temeiul alineatelor (2) şi (3) vor fi stabilite prin Decret guvernamental.

7. Secţiunile 74 (3) şi 74b se vor aplica mutatis mutandis la stabilirea obligaţiilor de către organele de anchetă.

Secţiunea 75

Dreptul de a dispune executarea pedepsei sau a măsurii încetează prin decesul condamnatului, cu excepţia măsurii confiscării speciale a foloaselor obţinute în mod ilegal.

Secţiunea 76

1. Dreptul de a dispune executarea unei pedepse sau a unei măsuri încetează prin împlinirea termenului de prescripţie.

2. Acest termen de prescripţie va depăşi termenul de prescripţie prevăzut în privinţa dreptului de a începe procesul penal cu o treime. Durata termenului de prescripţie nu va fi, sub nicio formă, mai scurtă decât pedeapsa aplicată.

Secţiunea 76a

1. Termenul de prescripţie începe să curgă din ziua următoare zilei în care hotărârea judecătorească sau ordinul de executare a pedepsei au fost aplicate.

2. Dacă persoana condamnată care execută pedeapsa într-o instituţie lipseşte nemotivat, un nou termen de prescripţie va începe să curgă din ziua următoare datei în care aceasta a lipsit nemotivat. În cazul revocării liberării condiţionate, un nou termen de prescripţie începe să curgă din ziua următoare acestei revocări.

3. Termenul de prescripţie nu va curge în perioada în care suspendarea executării a fost dispusă prin lege şi nici în perioada în care condamnatul este reţinut în custodia poliţiei, chiar şi pentru condamnarea pentru o altă infracţiune.

4. În cazurile în care a fost aplicată o amendă pentru o infracţiune minoră, iar plata în rate este permisă în hotărârea judecătorească sau în ordinul de pedeapsă, sau parchetul, la cererea condamnatului, i-a acordat o prelungire a plăţii sau posibilitatea plăţii în rate, termenul de prescripţie se prelungeşte cu doi ani.

5. Termenul de prescripţie nu va curge în perioada în care executarea a fost transferată într-un stat străin până când decizia de transfer în vederea executării a fost comunicată Ministrului Justiţiei de către autorităţile acelui stat.

6. Dacă, după ce executarea a fost preluată de către un stat străin, statul renunţă la dreptul său la executare în numele Olandei, un nou termen de prescripţie va începe să curgă din data la care Ministrul justiţiei este notificat în legătură cu această renunţare de către autorităţile statului respectiv.

7. Termenul nu va curge cu privire la condamnările la plata unei sume de bani, potrivit Secţiunii 358 (4) (a)-(c), inclusiv din Legea privind falimentul [Failissementswet] în perioada în care sistemul de rambursare a datoriei pentru persoanele fizice [Schuldsaneringsregeling Natuurlijke Personen] se aplică în ceea ce priveşte condamnatul.

Secţiunea 77

1. Dreptul de a porni procesul penal şi dreptul de pune în executare pedeapsa încetează prin transferul procedurilor penale către un stat străin potrivit dispoziţiilor capitolului trei al Părţii a X-a din Cartea a IV-a a Codului de procedură penală.

2. În cazul menţionat la alineatul precedent, dreptul de a porni procesul penal şi dreptul de a dispune executarea pedepsei va fi redobândit, dacă autorităţile statului care au preluat urmărirea penală revin asupra hotărârii ori afirmă că nu va începe urmărirea penală sau va înceta urmărirea penală începută.

Secţiunea 77 bis [Abrogat la 01-09-1995]

Partea a VIIIA-a

Dispoziţii speciale pentru minori

Secţiunea 77a

Secţiunile 9 (1), 10 până la 22a inclusiv, 37 până la 37i inclusiv, 44 şi 57 până la 62 inclusiv nu se vor aplica unei persoane care a împlinit vârsta de doisprezece ani, însă care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani la momentul săvârşirii faptei penale. Dispoziţiile speciale ale Secţiunii 77d până la 77g inclusiv se vor aplica în locul acestora.

Secţiunea 77b

1. În cazul unei persoane care a împlinit vârsta de şaisprezece ani, însă care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani la momentul săvârşirii faptei penale, instanţa poate hotărî ca aceasta să fie judecată în conformitate prevederile părţilor precedente de la secţiunile 77g până la 77gg inclusiv, în cazul în care se constantă că este necesar să se procedeze aşa din cauza gravităţii infracţiunii săvârşite, a caracterului făptuitorului sau a circumstanţelor ce au urmat după săvârşirea faptei.

2. În aplicarea subsecţiunii(1), nu poate fi aplicată pedeapsa închisorii pe viaţă.

Secţiunea 77c

În cazul unei persoane care a împlinit vârsta de optsprezece ani, însă care nu a împlinit încă vârsta de douăzeci şi unu de ani la momentul săvârşirii faptei penale, instanţa poate hotărî ca aceasta să fie judecată potrivit dispoziţiilor subsecţiunilor 77g până la 77gg inclusiv, dacă se constantă că este necesar să se procedeze astfel din cauza persoanei făptuitorului sau a circumstanţelor ulterioare săvârşirii faptei. În acest caz, măsura detenţiei într-o instituţie pentru minori va fi aplicată potrivit Secţiunea 37a.

Secţiunea 77d

1. Termenul de prescripţie a dreptului de a porni procesul penal, prevăzut în secţiunea 70, va fi redus în cazul unei infracţiuni grave cu o jumătate din termenul prevăzut în secţiunea respectivă.

2. Alineatul (1) nu se aplică infracţiunilor grave prevăzute în secţiunea 240b, 242 până la 250 inclusiv şi 273f, săvârşite împotriva unei persoane care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani de către o persoană care a împlinit vârsta de şaisprezece ani la momentul săvârşirii faptei penale.

3. Dreptul de a porni procesul penal pentru o infracţiune gravă sancţionată cu pedeapsa închisorii pe viaţă încetează după împlinirea termenului de prescripţie de douăzeci de ani.

Secţiunea 77e

1. Ofiţerul de investigaţii desemnat în acest scop de către procuror poate, după obţinerea autorizării procurorului, să-i propună suspectului să participe în cadrul unui program cu scopul de a preveni transmiterea raportului oficial către procuror. Faptele penale pentru care se poate dispune o soluţie în acest mod vor fi stabilite prin decret guvernamental.

2. În cazul propunerii prevăzute la subsecţiunea (1), ofiţerul de investigare informează suspectul că nu este obligat să participe la program şi îl va informa în legătură cu posibilele consecinţe ale neparticipării. Suspectului i se va înmâna şi o copie scrisă a propunerii, a comunicării şi a informării privind posibilele consecinţe.

3. Procurorul va emite instrucţiuni generale cu privire la modul de soluţionare prevăzut la subsecţiunea (1). Aceste norme includ, în orice caz:

a. programele şi categoriile de fapte penale care, ţinând seama de natura acestor programe, vor fi eligibile pentru acest mod de soluţionare;

b. durata perioadei de participare, în funcţie de natura faptei penale şi de program şi

c. modul în care poate fi obţinută autorizarea procurorului

4. Durata perioadei de participare nu poate depăşi douăzeci de ore.

5. Dacă ofiţerul de investigaţie menţionat la subsecţiunea (1) este de părere că suspectul a participat în mod satisfăcător la program, acesta va comunica aceasta în scris procurorului şi suspectului. Dreptul de a porni procesul penal încetează ca urmare a notificării, cu excepţia cazului în care se emite un ordin potrivit secţiunii 12i din Codul de procedură penală. În acest caz, dacă instanţa aplică o pedeapsă, acesta va lua în considerare participarea suspectului la program.

Secţiunea 77f

1. Procurorul poate, de asemenea, instrui persoana care face obiectul unui ordin de pedeapsă să urmeze şi să respecte instrucţiunile unei fundaţii, aşa cum se menţionează în secţiunea 1 din Legea privind îngrijirea tinerilor [Wet op de Jeugdzorg], pentru o perioadă care urmează a fi stabilită în aceste instrucţiuni de maxim şase luni într-un ordin de pedeapsă.

2. Contrar prevederilor secţiunea 257a (2) (a) din Codul de procedură penală, procurorul poate aplica munca în folosul comunităţii pentru o perioadă de maximum şaizeci de ore, care trebuie executată într-o perioadă de cel mult trei luni, într-un ordin de pedeapsă. Secţiunea 77m(9) se va aplica mutatis mutandis.

3. Pentru asistenţa şi sprijinirea pentru respectarea instrucţiunilor menţionate la subsecţiunea (1) (a) şi prestarea muncii în folosul comunităţii prevăzute la subsecţiunea (1) (b), identitatea persoanei supuse unui ordin de pedeapsă se va stabili în modul prevăzut în secţiunea 27a (1 primul paragraf) şi (2) al Codul de procedură penală. În acest scop, procurorul stabileşte condiţia ca persoana supusă unui ordin de pedeapsă să coopereze prin amprentarea sa ori să furnizeze un document de identitate, aşa cum se menţionează în secţiunea 1 din Legea privind identificarea obligatorie pentru verificare.

Secţiunea 77g

1. Pedepsele şi măsurile prevăzute în prezenta Parte vor fi aplicate în locul pedepselor prevăzute pentru o faptă penală.

2. Pedeapsa principală poate fi aplicată atât separat, cât şi împreună cu alte pedepse principale ori pedepse complementare.

3. Măsura poate fi aplicată atât separat, cât şi împreună cu o pedeapsă principală, cu pedepse complementare şi cu alte măsuri.

Secţiunea 77g bis [Abrogat la 01-09-1995]

Secţiunea 77h

1. Pedepsele principale sunt:

a. pentru infracţiuni grave: detenţia juvenilă, munca în folosul comunităţii sau amenda;

b. pentru infracţiuni minore: munca în folosul comunităţii sau amenda.

2. Munca în folosul comunităţii poate consta în:

a. un ordin de muncă, precum prestarea unei munci neremunerate sau executarea lucrărilor de reparaţii a daunelor ori a pierderilor cauzate de fapta penală, sau

b. un ordin de formare, precum. participarea la un program de formare sau

c. o combinaţie între un ordin de muncă şi un ordin de formare.

3. Pedepsele complementare sunt:

a. confiscarea;

b. decăderea din dreptul de a conduce autovehicule.

4. Măsurile sunt:

a. detenţia într-o instituţie pentru minori;

b. măsuri referitoare la comportamentul minorului;

c. retragerea din circulaţie;

d. confiscarea specială a câştigurilor obţinute în mod ilegal;

e. compensarea;

f. măsuri care presupun restrângerea libertăţii.

Secţiunea 77h bis [Abrogat la 01-09-1995]

Secţiunea 77i

1. Termenul de detenţie juvenilă va fi:

a. de minim o zi şi maxim douăsprezece luni în cazul unei persoane care nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani la momentul săvârşirii infracţiunii grave, şi

b. de maxim douăzeci şi patru de luni în celelalte cazuri.

2. Termenul de detenţie pentru minori va fi stabilit în hotărârea judecătorească în zile, săptămâni sau luni.

3. Secţiunile 26 şi 27 se vor aplică mutatis mutandis în cazul unui minor condamnat la detenţia juvenilă.

Secţiunea 77j

1. În cazuri speciale, Ministrul nostru de Justiţie poate dispune întreruperea executării detenţiei juvenile pentru o perioadă de maxim trei luni.

2. Ministrul nostru de Justiţie poate stabili norme suplimentare referitoare la întreruperea executării prevăzute la subsecţiunea (1). Aceste norme vor include, în orice caz, criteriile pe care persoana în cauză trebuie să le îndeplinească în scopul de a fi eligibil pentru întreruperea pedepsei, autoritatea de a acorda o astfel de întrerupere, modul în care aceasta urmează să fie acordată şi obligaţiile care pot fi stabilite atunci când este acordată.

3. Capitolul XV din Legea privind instituţiile corecţionale pentru tinerii făptuitori [Beginselenwet Justitiële Jeugdinrichtingen] se va aplica hotărârii de întrerupere a executării prevăzute la subsecţiunea (1).

4. Instanţa care a aplicat pedeapsa va putea, în orice moment, în mod condiţionat, să libereze minorul care a fost condamnat la detenţie juvenilă.

5. În cazul liberării condiţionate, va fi stabilit un termen de supraveghere de maxim doi ani. Durata termenului de supraveghere şi condiţiile stabilite vor fi comunicate personal condamnatului. Secţiunile 77y (3), 77z, 77aa şi 77cc până la 77ee inclusiv se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77k

Instanţa poate, la cererea parchetului sau a condamnatului, să înlocuiască în tot sau în parte, pedeapsa detenţiei juvenile cu oricare dintre pedepsele prevăzute în secţiunea 9 (1), dacă pedeapsa aplicată ar trebui executată, în tot sau în parte, după ce persoana condamnată a împlinit vârsta de optsprezece ani şi instanţa consideră că această pedeapsă nu îi mai este adecvată.

Secţiunea 77l

1. Cuantumul amenzii va fi cel puţin egal cu suma prevăzută în secţiunea 23 (2) şi nu va depăşi amenzile maxime din a doua categorie. Secţiunea 24a se va aplica mutatis mutandis cu condiţia ca instanţa sau procurorul să determine pentru fiecare amendă dacă suma stabilită poate fi plătită în rate şi să stabilească cuantumul fiecăreia dintre aceste rate.

2. În hotărârea prin care aplică pedeapsa amenzii, instanţa poate dispune aplicarea detenţiei pentru neexecutare pentru minor în cazul în care acesta nu face plata integrală şi nici nu se recuperează integral suma datorată.

3. În cazul în care nu a fost efectuată plata parţială sau integrală a amenzii şi recuperarea, parţială sau integrală, nu este posibilă, instanţa care a aplicat pedeapsa poate, la cererea parchetului, să înlocuiască amenda cu detenţia minorului sau, la cererea condamnatului, cu munca în folosul comunităţii. Dacă instanţa dispune conform celor prevăzute la subsecţiunea (2), aceasta poate modifica şi termenul de detenţie pentru neexecutare a minorului aplicat anterior, cu condiţia ca acesta să fi început deja să curgă.

4. Munca în folosul comunităţii, prevăzută la subsecţiunea (3), va fi aplicată proporţional cu cuantumul rămas neachitat. Secţiunile 77m până la 77q inclusiv şi 77ff (4) se vor aplica mutatis mutandis. Pedeapsa poate fi aplicată doar atunci când condamnatul nu a împlinit vârsta de optsprezece ani.

5. Dacă la începutul executării pedepsei cu detenţia pentru neexecutare minorul condamnat a împlinit vârsta de optsprezece ani, detenţia pentru neexecutare pentru minor va fi executată ca detenţie pentru neexecutare, cu excepţia cazului în care se precizează în hotărârea sau în decizia luată potrivit subsecţiunii (3) că detenţia minorului pentru neexecutare este adecvată pentru condamnat chiar dacă acesta a împlinit vârsta de optsprezece ani.

6. Termenul de detenţie pentru neexecutare a minorului sau de detenţie pentru neexecutare va fi de minim o zi şi trei luni. Un maxim de o zi se va aplica pentru fiecare 15 € din restul de amendă. Plata restului amenzii va anula detenţia pentru neexecutare a minorului ori detenţia pentru neexecutare. Secţiunea 24c (4) se va aplica mutatis mutandis.

7. Dacă se aplică o amendă, Secţiunea 27 (3) şi (4) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77m

1. Hotărârea judecătorească sau ordinul de pedeapsă vor preciza dacă munca în folosul comunităţii constă într-un ordin de muncă, un ordin de formare sau într-o combinaţie a acestora, precum şi numărul de ore lucrate sau ore de formare ale pedepsei. Hotărârea judecătorească sau ordinul de pedeapsă poate preciza natura şi conţinutul muncii ce trebuie efectuată ori proiectul de formare la care urmează să participe.

2. Instanţa poate stabili o obligaţie privind munca neremunerată ori o obligaţie privind munca pentru restituirea prejudiciului sau a pierderii cauzate prin fapta penală pentru maxim două sute de ore.

3. Perioada în care trebuie efectuată munca nu trebuie să depăşească şase luni, dacă nu a fost aplicată pedeapsa de o sută de ore, şi un an în celelalte cazuri. Cu toate acestea, în aplicarea Secţiunii 77o (2), parchetul poate prelungi această perioadă.

4. Durata unui program de formare nu va depăşi două sute de ore.

5. Programul de formare se va desfăşura pe o perioadă de cel mult şase luni.

6. Dacă sunt aplicate mai multe ordine de muncă în folosul comunităţii, numărul total de ore nu va depăşi două sute patruzeci de ore.

7. Dacă instanţa aplică pedeapsa muncii în folosul comunităţii, Secţiunea 27 (1) şi (4) se vor aplica mutatis mutandis..

8. Parchetul poate, din oficiu sau la cererea condamnatului, să prelungească perioada menţionată la subsecţiunile (3) şi (5) o singură dată cu aceeaşi durată. Parchetul va notifica persoana condamnată în legătură cu această prelungire cât mai curând posibil.

9. Perioadele menţionate la subsecţiunile (3) şi (5), vor fi prelungite până la momentul la care condamnatul este privat de libertate prin lege din alte motive şi până la momentul în care acesta lipseşte nemotivat.

Secţiunea 77n

1. Prin hotărârea în care se aplică pedeapsa cu munca în folosul comunităţii instanţa va dispune aplicarea măsurii detenţiei minorului pentru neexecutare, în cazul în care condamnatul nu reuşeşte să finalizeze în mod satisfăcător munca în folosul comunităţii.

2. Termenul de detenţie pentru neexecutare a minorului va fi stabilit în zile întregi, săptămâni sau luni.

3. Termenul de detenţie pentru neexecutare a minorului va fi de minim o zi şi maxim patru luni. Un maxim de o zi se va aplica pentru fiecare două ore de muncă în folosul comunităţii.

4. În cazul în care o parte din pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii a fost executată, termenul de detenţie pentru neexecutare a minorului se va reduce proporţional. În cazul în care, ca urmare a acestei reduceri, detenţia pentru neexecutare a minorului ar trebui să fie efectuată pentru o parte a zilei, numărul de zile va fi rotunjit până la cea mai apropiată.

Secţiunea 77o

1. Comisia pentru protecţia copilului [Raad voor de Kinderbescherming] este însărcinată cu pregătirea şi suportul executării ordinelor de muncă în folosul comunităţii. Parchetul poate solicita rapoarte privind progresul condamnatului de la Comisia pentru protecţia copilului. Parchetul poate solicita asistenţa acesteia şi îi poate da instrucţiunile necesare. Comisia pentru protecţia copilului are autoritatea de a da instrucţiuni fundaţiei menţionate în secţiunea 1 subsecţiunea (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor, atunci când fundaţia, menţionată în secţiunea 1 (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor este însărcinată cu punerea în executare a muncii în folosul comunităţii.

2. În executarea muncii în folosul comunităţii, identitatea condamnatului va fi stabilită în modul prevăzut la secţiunea 27 lit. a) subsecţiunea (1 primul paragraf) şi (2) din Codul de procedură penală.

3. Parchetul poate, după consultarea Comitetului pentru Protecţia Copilului şi a condamnatului, să modifice pedeapsa aplicată, cu excepţia numărului de ore aplicate, în cazul în care consideră că persoana condamnată se află sau s-a aflat în incapacitate de a efectua munca în deplină concordanţă cu hotărârea judecătorească sau cu ordinul de pedeapsă. Această modificare va aproxima, cât mai mult posibil, pedeapsa cu munca în folosul comunităţii aplicată. Parchetul va notifica condamnatul şi Comisia pentru Protecţia Copilului în legătură cu această modificare.

4. Parchetul va transmite această notificare condamnatului cât mai curând posibil. Notificarea va indica numărul de ore de muncă în folosul comunităţii care, în opinia parchetului, a fost executat şi pedeapsa stabilită pentru restul.

5. Condamnatul va putea formula contestaţie împotriva notificării menţionate la subsecţiunea (3) la instanţa care a aplicat pedeapsa în termen de paisprezece zile de la primirea acesteia. Instanţa poate modifica hotărârea parchetului. Alineatul (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77p

1. În cazul în care persoana condamnată la pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu începe efectuarea acesteia, nu cooperează pentru stabilirea identităţii sale sau în cazul în care parchetul este de părere că persoana condamnată nu efectuează sau nu a efectuat în mod satisfăcător munca în folosul comunităţii aplicată, parchetul va dispune aplicarea detenţiei pentru neexecutare pentru minori. Parchetul va notifica aplicarea detenţiei pentru neexecutare pentru minori condamnatului şi Serviciului de protecţia copilului.

2. Parchetul va transmite această notificare condamnatului cât mai curând posibil. Notificarea va indica numărul de ore de muncă în folosul comunităţii care, în opinia parchetului, a fost executat şi numărul de zile de detenţie pentru neexecutare a minorului.

3. Condamnatul poate formula o contestaţie împotriva notificării prevăzute în subsecţiunea (2) la instanţa care a pronunţat sentinţa, în termen de paisprezece zile de la primirea notificării. Instanţa poate modifica hotărârea parchetului.

4. Dacă la începutul executării pedepsei condamnatul a împlinit vârsta de optsprezece ani, detenţia pentru neexecutare a minorului va fi executată ca detenţie pentru neexecutare, cu excepţia cazului în care se precizează în hotărârea de condamnare că detenţia minorului pentru neexecutare este adecvată pentru condamnat, chiar dacă acesta a împlinit vârsta de optsprezece ani.

Secţiunea 77q

1. Parchetul poate doar să ia o decizie ori să emită un ordin în temeiul secţiunii 77o (2) sau al secţiunii 77p (1) în termen de trei luni de la expirarea perioadei în care munca ar fi trebuit efectuată ori în care ar fi trebuit să participe la proiectul de formare potrivit secţiunea 77m.

2. Dacă parchetul verifică dacă munca în folosul comunităţii a fost îndeplinită în mod satisfăcător, va notifica condamnatului acest lucru cât mai curând posibil.

Secţiunea 77r

Decăderea din dreptul de a conduce un autovehicul poate fi aplicată în cazurile prevăzute la secţiunile 179, 179a şi 180 din Legea privind traficul rutier din 1994 [Wegenverkeerswet 1994] şi Secţiunea 30 (6) din Legea privind răspunderea civilă auto [Wet Aansprakelijkheidsverzekering Motorrijtuigen] Buletinul de acte şi decrete [Staatsblad]1963, 228). În acest caz, aceste articole se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77s

1. Măsura detenţiei într-o instituţie pentru minori poate fi aplicată dacă

a. fapta este o infracţiune gravă pentru care poate fi dispus arestul preventiv;

b. siguranţa celorlalţi sau siguranţa generală a persoanelor sau a bunurilor necesită aplicarea măsurii, şi

c. măsura este în interesul dezvoltării celei mai bune a inculpatului în viitor.

2. Instanţa va aplica măsura doar după ce i-a fost prezentată o opinie motivată, datată şi semnată a cel puţin doi experţi în ştiinţe comportamentale din diferite discipline. O astfel de opinie este oferită în comun de specialiştii în ştiinţe comportamentale sau de fiecare dintre ei separat. În cazul în care această opinie precede începerii procesului cu mai mult de un an, instanţa va putea să se bazeze pe aceasta doar cu acordul parchetului şi a inculpatului.

3. Măsura va putea fi, de asemenea, aplicată dacă inculpatul nu răspunde penal din cauza faptului că acesta nu poate fi tras la răspundere pentru săvârşirea unei fapte penale din cauza unei boli sau afecţiuni mintale. Dacă inculpatul suferă de o boală sau de o afecţiune mintală la momentul săvârşirii infracţiunii, atunci, în vederea aplicării subsecţiunii (1), unul dintre experţii comportamentali trebuie să fie psihiatru.

4. Subsecţiunea (2) nu se va aplica dacă persoana în cauză refuză să coopereze la examinarea cerută pentru depunerea opiniei. atunci când este posibil, specialiştii în ştiinţe comportamentale pregătesc, împreună sau fiecare dintre aceştia în mod separat, o opinie sau un raport privind motivul refuzului. Instanţa va depune toate eforturile pentru a asigura depunerea unei alte opinii sau a unui alt raport, recomandând opinia sau raportul în ceea ce priveşte oportunitatea sau necesitatea aplicării unei măsuri cu care persoana în cauză este dispusă să coopereze.

5. Dacă măsura este aplicată, Ministerul nostru de Justiţie va însărcina o instituţie, potrivit Secţiunii 1 (b) din Legea instituţiilor corecţionale pentru tinerii făptuitori cu executarea ori va dispune detenţia condamnatului într-o altă unitate.

6. Măsura va fi valabilă timp de trei ani. Măsura va înceta condiţionat după doi ani, dacă aceasta este extinsă potrivit secţiunii 77t. Termenul va începe să curgă după de hotărârea judecătorească va rămâne definitivă. Măsura va înceta atunci când o hotărâre judecătorească în care măsura este din nou aplicată persoanei în cauză devine definitivă.

7. Termenul pentru care a fost aplicată măsura nu curge:

a. pe durata perioadei în care condamnatul este privat de libertate prin lege pentru alte motive şi atunci când aceasta lipseşte nemotivat pe durata unei astfel de perioade de privare de libertate;

b. pe durata perioadei în care condamnatul lipseşte nemotivat mai mult de o săptămână de la locul desemnat pentru executarea măsurii;

c. atunci când măsura încetează condiţionat potrivit subsecţiunii (6) şi secţiunii 77t (2).

8. Fără a aduce atingere prevederilor subsecţiunii (7), Ministrul nostru poate, în orice moment, după consultarea Comisiei pentru Protecţia Copilului, dispune, condiţionat sau necondiţionat, încetarea măsurii.

Secţiunea 77s bis [Abrogat la 01-09-1995]

Secţiunea 77t

1. Instanţa de fond care a judecat infracţiunea pentru care a fost aplicată măsura poate, la cererea parchetului, să prelungească termenul prevăzut la Secţiunea 77s (6, primul paragraf), pentru o perioadă maximă de doi ani, de fiecare dată. Parchetul poate formula o cerere pentru prelungirea măsurii nu mai devreme de două luni şi nu mai târziu de o lună înainte de data în care măsura încetează condiţionat. Secţiunile 509oa şi 509q din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

2. Durata măsurii poate fi prelungită doar dacă aceasta nu depăşeşte cinci ani ca urmare a unei astfel de prelungiri, cu condiţia ca măsura să fie aplicată inculpatului prevăzut în secţiunea 77s (3, paragraful al doilea). În acest caz, măsura poate fi prelungită dacă durata acesteia nu depăşeşte şapte ani. În hotărârea sa de prelungire a măsurii, instanţa poate stabili data la care măsura, cu excepţia unei prelungirii ulterioare, va înceta condiţionat. În cazul prelungirii măsurii, măsura va înceta condiţionat cu un an înaintea încetării măsurii stabilite de instanţă. Secţiunea 77s alineatul (7) se va aplica mutatis mutandis.

3. Prelungirea va fi posibilă doar dacă măsura este aplicată pentru o infracţiune gravă împotriva integrităţii fizice a uneia sau a mai multor persoane sau care presupune punerea în pericol a integrităţii fizice a uneia sau a mai multor persoane. Secţiunea 77s (1) (b) şi (c) se va aplica mutatis mutandis.

4. O cerere de prelungire a măsurii detenţiei într-o instituţie pentru minori va fi soluţionată de un complet de 3 judecători ai Tribunalului.

5. Cererea va trebui să fie însoţită de:

a. o opinie recent întocmită, motivată şi semnată din partea şefului instituţiei şi

b. o copie a înregistrărilor referitoare la starea fizică şi mintală a condamnatului.

6. Măsura va putea fi prelungită fără opinia precizată la subsecţiunea (5) (a), dacă aceasta nu poate fi dată din cauza lipsei de cooperare din partea condamnatului.

Secţiunea 77ta

1. Dacă măsura încetează condiţionat conform secţiunea 77s (6) şi secţiunea 77t (2), acesta va fi supusă condiţiei generale ca:

a. minorul să nu săvârşească o faptă penală pe durata încetării condiţionate;

b. minorul să urmeze şi să respecte instrucţiunile fundaţiei prevăzute în secţiunea 1 (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor sau, dacă condamnatul a împlinit vârsta de optsprezece ani, ale serviciului de probaţiune ori ale unui agent special de probaţiune desemnat prin decret guvernamental, chiar dacă aceste instrucţiuni implică o formă mai intensivă de asistenţă şi sprijin;

c. minorul nu se sustrage supravegherii privind respectarea obligaţiilor.

2. Parchetul este însărcinat cu supravegherea respectării condiţiilor. Fundaţia, serviciul de probaţiune ori agentul de probaţiune, aşa cum sunt menţionaţi în subsecţiunea (1) (b), vor depune rapoarte privind progresul cu privire la respectarea de către condamnat a condiţiilor parchetului.

3. La un an după încetarea condiţionată a măsurii prevăzute în secţiunea 77s (6) şi secţiunea 77t (2), măsura va înceta necondiţionat prin efectul legii, cu condiţia ca încetarea condiţionată să nu fie prelungită potrivit secţiunii 77tb. În cazurile în care încetarea condiţionată este prelungită, măsura va înceta necondiţionat după împlinirea duratei maxime de încetare condiţionată.

Secţiunea 77tb

1. Instanţa de fond care a judecat infracţiunea gravă pentru care a fost aplicată măsura va putea, din oficiu sau la cererea parchetului, să prelungească încetarea condiţionată. Instanţa va stabili durata prelungirii.

2. Durata totală a încetării condiţionate a măsurii va fi maxim de doi ani. Termenul încetării condiţionate nu va curge atunci când minorul se sustrage supravegherii mai mult de o săptămână.

3. Pe durata încetării condiţionate a măsurii, instanţa menţionată la subsecţiunea (1) poate, din oficiu sau la cererea parchetului, a minorului sau a apărătorului său:

a. să stabilească obligaţii referitoare la comportamentul minorului;

b. să desemneze o instituţie, alta decât cea desemnată anterior, pentru a oferi asistenţă şi sprijin minorului .

c. dacă minorul nu urmează şi nu respectă instrucţiunile prevăzute în secţiunea 77ta (1) (b), să dispună încetarea condiţionată, iar minorul se va întoarce în detenţie într-o instituţie din cele prevăzute în secţiunea 1 (e) din Legea privind instituţiile de corecţie pentru făptuitori tineri,

ori, dacă minorul a atins vârsta de optsprezece ani, într-un penitenciar, aşa cum este menţionat în secţiunea 1 lit. (b) din legea instituţiilor penitenciare ori într-o instituţie dintre cele prevăzute în secţiunea 1 lit. (b) din Legea privind tratamentul persoanelor reţinute în baza unui ordin de încredinţare.

4. Instanţa va stabili durata întoarcerii în detenţie prevăzută la subsecţiunea (3) (c). Această durată nu poate depăşi durata încetării condiţionate şi va fi de maxim un an. În cazul întoarcerilor repetate în detenţie, durata totală a acestor reveniri nu poate depăşi un an. O întoarcere în detenţie poate fi aplicată cel mult de două ori.

5. Dacă instanţa stabileşte condiţii speciale, aşa cum se menţionează la alineatul (3) litera (a), secţiunea 77z se va aplică mutatis mutandis, cu condiţia ca instanţa să poată limita operarea condiţiilor speciale la o perioadă ce urmează a fi stabilită în sentinţă, în perioada de prelungire a încetării condiţionate.

6. Dacă un ordin judecătoresc autorizează internarea involuntară a minorului într-un spital de psihiatrie în temeiul Legii privind internarea involuntară în spitalele de psihiatrie [Wet Bijzondere Opnemingen in Psychiatrische Ziekenhuizen], măsura va înceta necondiţionat.

7. Secţiunile 77cca (1), (3) până la (6) inclusiv şi (8) se vor aplica mutatis mutandis. În cazul în care Parchetul încă consideră că arestarea este necesară, acesta va înainta de îndată judecătorului de instrucţie o cerere de executare provizorie şi o cerere instanţei potrivit subsecţiunii (3).

Secţiunea 77u

O hotărâre în temeiul secţiunilor 77t, 77tb şi 77wd se poate lua în camera de consiliu, după ce persoana condamnată şi, în cazul în care acesta este minor, cei care au autoritate legală asupra acestuia, au fost audiaţi sau au fost înştiinţaţi în mod corespunzător. Secţiunile 14h (1, primul şi al treilea paragraf) şi (2) până la (5) inclusiv, 14i (2) până la (6) inclusiv şi secţiunea 14j din prezentul Cod şi secţiunea 495b din Codul de procedură penală se vor aplică mutatis mutandis, fără a aduce atingere secţiunilor 502 şi 503 din Codul de procedură penală.

Secţiunea 77v

1. Dacă se aplică detenţia minorului sau detenţia într-o instituţie pentru minori, instanţa poate include în hotărârea sa o recomandare privind locul şi modul în care pedeapsa şi măsura se pot executa. Instanţa poate include o astfel de recomandare într-o hotărâre precum cea prevăzută la secţiunea 77t.

2. Subsecţiunea (1) nu se va aplica dacă, în aplicarea secţiunea 77x, pedeapsa sau măsura nu este executată în totalitate. Dacă pedeapsa sau măsura este executată integral sau parţial potrivit secţiunea 77dd, instanţa poate include o recomandare în ordinul de executare.

3. Parchetul va notifica Ministrul nostru de Justiţie de îndată ce acestea vor fi executorii. În plus, după caz, acesta va anexa recomandarea instanţei cu privire la detenţie.

4. Ministrul nostru se poate consulta cu Comisia pentru Protecţia Copilului cu privire la locul executării.

Secţiunea 77w

1. Măsura privind conduita minorului poate fi aplicată dacă:

a. gravitatea infracţiunii săvârşite sau frecvenţa infracţiunilor grave săvârşite ori condamnările anterioare pentru infracţiuni grave determină acest lucru, şi

b. măsura este în interesul dezvoltării celei mai bune a inculpatului în viitor.

2. Instanţa va aplica măsura doar după ce i-a fost prezentată o recomandare motivată, datată şi semnată de către Comisia pentru protecţia minorilor, care este susţinută de cel puţin un expert în ştiinţe comportamentale. În cazul în care data acestei recomandări precede datei începerii procesului cu mai mult de un an, instanţa se poate baza pe aceasta doar cu consimţământul parchetului şi a inculpatului.

3. Instanţa va preciza conţinutul măsurii în hotărârea sa. Măsura poate impune participarea condamnatului la un program într-o instituţie ce urmează a fi desemnată de către instanţă sau participarea la un program în afara instituţiei cu asistenţa şi suportul unei organizaţii ce urmează a fi desemnată de către instanţă. În executarea măsurii, condamnatul va coopera prin amprentarea sa ori va furniza un document de identitate, aşa cum se menţionează în secţiunea 1 din Legea privind identificarea obligatorie, pentru verificare.

4. În scopul punerii în aplicare a programului, instituţiile sau organizaţiile menţionate în subsecţiunea (3), vor stabili un plan, adaptat problemelor persoanei condamnate. Normele referitoare la cerinţele planul, programele şi instituţiile ori organizaţiile prevăzute la subsecţiunea (3) pe care trebuie să le îndeplinească, pot fi stabilite prin sau potrivit Decretul guvernamental. În plus, normele referitoare la procedurile de operare ale instituţiilor sau organizaţiilor menţionate la subsecţiunea (3) trebuie stabilite prin sau potrivit Decretul guvernamental.

5. Măsura va fi aplicată pentru o perioadă de cel puţin şase luni şi o perioadă maximă de un an. Termenul va începe să curgă de la data la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă.

6. Fundaţia, aşa cum este prevăzut în secţiunea 1 subsecţiunea (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor, va fi însărcinată cu pregătirea şi susţinerea executării măsurii. În executarea măsurii, fundaţia trebuie să stabilească identitatea condamnatului în modul prevăzut la Secţiunea 27a (1) primul paragraf şi subsecţiunea (2) din Codul de procedură penală. Parchetul poate solicita rapoarte de la fundaţie privind progresul condamnatului în respectarea măsurii. Dacă la momentul executării măsurii minorul împlineşte sau a împlinit vârsta de optsprezece ani, instanţa poate dispune ca un serviciu de probaţiune, conform prevederilor secţiunea 14d (2) să susţină executarea măsurii.

7. Termenul pentru care a fost dispusă măsura nu va curge cât timp persoana condamnată este privată de libertate prin lege pentru alte motive, precum şi atunci când aceasta lipseşte nemotivat pe durata privării de libertate;

Secţiunea 77wa

1. Instanţa poate dispune ca programul menţionat la Secţiunea 77w (3) să constea, în tot sau în parte, într-un mod de îngrijire aşa cum este prevăzut în secţiunea 5 (2) lit. (a) şi (b) din Legea privind îngrijirea tinerilor, dacă fundaţia menţionată în secţiunea 1 lit. (f) a acestei legi a luat o decizie în sensul că acest tip de îngrijire este indicat pentru inculpat. Decizia va fi prezentată împreună cu recomandarea Comisiei pentru protecţia copilului.

2. Contrar prevederilor subsecţiunea (1), dacă fundaţia menţionată în secţiunea 1 (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor nu ia sau nu ia în timp util o decizie în sensul că acest tip de îngrijire este indicat inculpatului, instanţa poate dispune, în baza unei recomandări în acest sens din partea Comisiei pentru protecţia copilului, ca programul prevăzut la secţiunea 77w 3 să constea, în tot sau în parte, dintr-un tip de îngrijire prevăzut la subsecţiunea (1).

3. Dacă instanţa aplică dispoziţiile subsecţiunea (2), Comisia pentru Protecţia Copilului va notifica de îndată fundaţia, astfel cum se menţionează în secţiunea 1 lit. (f) din Legea privind îngrijirea tinerilor.

Secţiunea 77wb

1. În cazul în care comportamentul persoanei condamnate dă motive să se acţioneze în acest fel sau dacă modificarea măsurii este în interesul dezvoltării acesteia, instanţa poate, la cererea parchetului, să decidă modificarea conţinutului măsurii.

2. Instanţa va decide schimbarea conţinutului măsurii doar după depunerea unei recomandări motivate, datate şi semnate de Comisia pentru Protecţia Copilului

3. Secţiunea 77w (2) primul paragraf, (3), (4), (6) şi (7) se vor aplica mutatis mutandis hotărârii de modificare a măsurii.

Secţiunea 77wc

1. În hotărârea prin care se aplică măsura referitoare la conduita minorului, instanţa va dispune aplicarea detenţiei pentru neexecutare a minorului în cazul în care minorul nu cooperează în mod satisfăcător la executarea măsurii.

2. Termenul de detenţie a minorului pentru neexecutare va fi stabilit în zile întregi, săptămâni sau luni. Pentru fiecare lună pentru care se aplică măsura, se va aplica maxim o lună de detenţie pentru neexecutare a minorului.

3. În cazul în care o parte din măsurii a fost efectuată, termenul de detenţie pentru neexecutare a minorului se va reduce proporţional.

4. Secţiunea 77p se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77wd

1. În cazul în care conduita persoanei condamnate dă motive să se acţioneze astfel şi prelungirea este în interesul dezvoltării condamnatului, instanţa poate, la cererea parchetului, să prelungească durata măsurii, o singură dată, prin sporirea până la maximul aceleiaşi perioade pentru care a fost aplicată măsura. Parchetul poate depune o cerere pentru prelungirea măsurii nu mai devreme de două luni şi nu mai târziu de o lună înainte de data la care măsura încetează prin trecerea timpului.

2. O cerere potrivit subsecţiunii (1), care este depusă după o lună de la data la care măsura încetează prin trecerea timpului, însă într-un termen rezonabil, va fi totuşi admisă, dacă există circumstanţe speciale care necesită extinderea măsurii în interesul dezvoltării viitoare a minorului.

3. Cererea va trebui să fie însoţită de:

a. o recomandare recent întocmită şi motivată de către Comisia pentru protecţia copilului;

b. o copie a înregistrărilor referitoare la conduita condamnatului de la instituţia sau organizaţia însărcinată cu executarea măsurii.

4. Instanţa va preciza detaliile prelungirii măsurii în hotărârea sa. Prelungirea poate implica extinderea programului la care condamnatul participă. Prelungirea poate, de asemenea, impune participarea condamnatului la un program ce va fi numit de către instanţă, într-o instituţie desemnată în acest sens ori participarea la un program în afara instituţiei cu asistenţa şi sprijinul unei organizaţii desemnate în hotărâre.

5. Secţiunile 77wa, 77wb şi 77wc se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77we

Dacă hotărârea în care este aplicată măsura restrictivă de libertate, instanţa dispune detenţia pentru neexecutare a minorului în cazul nerespectării măsurii.

1. Secţiunile 38v, 38w (2) până la (4) inclusiv şi 77p (4) se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77wf

1. Dacă există indicii temeinice că persoana condamnată nu respectă sau nu a respectat măsura, parchetul poate dispune arestarea acestuia. Dacă nu se poate aştepta ordinul parchetului, procurorul-adjunct poate dispune arestarea condamnatului. Procurorul-adjunct va notifica arestarea de îndată, în scris sau verbal, parchetului.

2. Parchetul va depune de îndată o cerere de executare a detenţiei pentru neexecutare pentru minori la judecătorul de instrucţie după arestare. Secţiunile 38x (3) până la (6) inclusiv, 38ij şi 77p se vor aplica mutatis mutandis.

3. Persoana condamnată şi parchetul pot face apel împotriva hotărârii judecătorului de instrucţie la instanţa care a dispus măsura, în termen de paisprezece zile. Parchetul va anexa la cererea sa documentele relevante şi le va transmite instanţei. Instanţa va stabili cu celeritate o zi pentru judecarea cauzei, cu excepţia cazului în care stabileşte că apelul persoanei condamnate este inadmisibil. Parchetul va cita persoana condamnată în vederea prezentării la şedinţa de judecată, iar cerea îi va fi comunicată acestuia. Secţiunile 14i (2)-(6) inclusiv, 14j şi 77ee (2) din prezentul cod şi secţiunea 495b din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77x

1. În cazurile în care este aplicată detenţia minorului, alta decât detenţia pentru neexecutare a minorului, munca în folosul comunităţii, amenda sau decăderea din dreptul de a conduce un autovehicul, instanţa poate dispune ca această pedeapsă sau măsură să nu fie executată în tot sau în parte.

2. În cazurile în care este aplicată măsura detenţiei într-o instituţie pentru minori, instanţa poate dispune ca această măsură să nu fie executată.

Secţiunea 77y

1. Instanţa care dispune neexecutarea unei pedepse sau a unei măsuri va stabili în acelaşi timp un termen de supraveghere de maxim doi ani.

2. Termenul de supraveghere va începe să curgă:

a. din cea de-a cincisprezecea zi de la pronunţarea hotărârii definitive, în cazul în care se face sau se trimite o notificare în sensul Secţiunii 366a (1) şi (2) din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care hotărârea sau hotărârea atacată nu a devenit definitivă din cauza formulării în termen a unei căi de atac;

b. din cea de-a cincisprezecea zi de la comunicarea notificării, dacă este necesară notificarea prealabilă prevăzută la Secţiunea 366a (3) din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care hotărârea sau hotărârea atacată nu a devenit definitivă din cauza formulării în termen a unei căi de atac .

3. Termenul de supraveghere nu curge în perioada în care condamnatul este privat de libertate prin lege ori lipseşte nemotivat în perioada de privare de libertate.

Secţiunea 77z

Secţiunea 77x se va aplica, sub rezerva obligaţiei generale ca persoana condamnată să nu săvârşească o altă faptă penală înainte expirării termenului de supraveghere şi, în cazul în care au fost stabilite obligaţii speciale pentru aplicarea secţiunii 77x, dacă acesta cooperează la amprentare sau prezintă un document de identitate, potrivit secţiunii 1 din Legea privind identificarea obligatorie pentru verificare. Obligaţiile speciale privind conduita persoanei condamnate ce pot fi stabilite vor fi stipulate prin Decret Guvernamental. Instanţa poate limita aplicarea obligaţiilor speciale pentru o perioadă ce urmează a fi stabilită în hotărâre, pe durata termenului de supraveghere.

Secţiunea 77za

1. În hotărârea sa, instanţa poate dispune, din oficiu sau la cererea parchetului, executarea imediată a obligaţiilor stabilite în secţiunea 77z, asistenţa şi sprijinul care urmează a fi furnizate în temeiul secţiunii 77aa (2) şi (3) sau supravegherea ce trebuie efectuată în temeiul secţiunii 77aa (4), în cazul în care se consideră mod serios că persoana condamnată va comite din nou o infracţiune gravă împotriva integrităţii fizice şi va pune în pericol integritatea fizică a uneia sau mai multor persoane.

2. Instanţa de apel poate revoca, din oficiu sau la cererea condamnatului sau a parchetului, ordinul menţionat la subsecţiunea (1).

Secţiunea 77aa

1. Parchetul este însărcinat cu supravegherea respectării obligaţiilor.

2. Instanţa poate desemna o fundaţie potrivit Secţiunii 1 (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor sau, în cazurile speciale şi după consultarea cu o astfel de persoană juridică, o persoană fizică să asiste şi să sprijine condamnatul în îndeplinirea obligaţiilor speciale. În vederea asigurării asistenţei şi sprijinului în îndeplinirea respectării obligaţiilor speciale, fundaţia va stabili identitatea condamnatului potrivit Secţiunii 27a (1) primul paragraf şi (2) din Codul de procedură penală.

3. Instanţa poate, dacă persoana condamnată a fost plasată sub tutelă potrivit Secţiunii 1: 254 din Codul civil, să numească o fundaţie aşa cum este prevăzut în secţiunea 1 (1) din Legea privind îngrijirea tinerilor pentru a asista şi sprijini condamnatul în îndeplinirea obligaţiilor speciale.

4. Dacă persoana condamnată este majoră, atunci secţiunea 14d (2) se va aplica mutatis mutandis.

5. Normele privind natura şi scopul asistenţei şi sprijinului prevăzute la subsecţiunile (2) şi (3) pot fi stabilite la recomandarea Ministrului nostru de Justiţie şi al Sănătăţii, Integrităţii şi Sportului.

Secţiunea 77bb

Secţiunea 366a din Codul de procedură penală se va aplica mutatis mutandis notificării sentinţei prin care se aplică secţiunea 77x şi 77z.

Secţiunea 77cc

1. Instanţa care stabileşte această obligaţie poate, după primirea unei cereri din partea parchetului sau a condamnatului, să reducă termenul de supraveghere sau să îl prelungească o singură dată. Prelungirea nu poate depăşi un an.

2. În mod similar, în timpul termenului de supraveghere sau în timpul suspendării, instanţa prevăzută în subsecţiunea (1) poate modifica obligaţiile speciale stabilite sau poate modifica durata acestor obligaţii în perioada de probă, poate revoca aceste obligaţii, poate stabili obligaţii speciale şi poate acorda, modifica sau revoca o programare potrivit secţiunii 77aa (2).

Secţiunea 77cca

1. În cazurile în care instanţa a aplicat o pedeapsă privativă de libertate pentru minor ori măsura detenţiei într-un centru pentru minori, dar a ordonat suspendarea executării în tot sau în parte, parchetul poate dispune arestarea condamnatului, dacă există motive serioase de a suspecta nerespectarea oricărei dintre obligaţiile stabilite. Dacă nu se poate aştepta ordinul parchetului, procurorul-adjunct poate dispune arestarea condamnatului. Procurorul-adjunct va notifica arestarea de îndată, în scris sau verbal, parchetului.

2. În cazul în care parchetul consideră în continuare că arestarea este necesară, acesta va înainta de îndată judecătorului de instrucţie o cerere de executare provizorie şi o cerere instanţei potrivit Secţiunii 77dd (1) .

3. Judecătorul de instrucţie va pronunţa o hotărâre în termen de trei ori douăzeci şi patru de ore după arestare. Până la pronunţarea hotărârii judecătorului de instrucţie condamnatul nu va fi eliberat.

4. Persoana condamnată va fi audiată de către judecătorul de instrucţie. Secţiunea 77ee (2) şi secţiunile 40 şi 191 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis. Apărătorul persoanei condamnate are dreptul să fie prezent la audierea acestuia şi să verifice documentele relevante pentru această cerere.

5. În cazul în care judecătorul de instrucţie admite cererea parchetului, acesta dispune executarea provizorie a suspendării detenţiei minorului ori a măsurii internării minorului într-un centru de detenţie pentru minori. Dacă respinge cererea, va dispune liberarea condamnatului.

6. Parchetul va comunica fără întârziere persoanei condamnate, în scris, hotărârea judecătorului de instrucţie.

7. Termenul executării provizorii expiră prin aplicarea legii începând cu data la care durata privării de libertate este egală cu durata detenţiei minorului ori a măsurii detenţiei minorului într-un centru pentru minori ce urmează a fi executată.

8. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de executare poate, din oficiu sau la cererea condamnatului ori a parchetului, să revoce ordinul de executare provizorie.

Secţiunea 77dd

1. Fără a aduce atingere prevederilor secţiunea 77cc, instanţa poate, în caz de nerespectare a oricăreia dintre obligaţiile stabilite şi în cazul în care constată că există motive pentru a dispune astfel, la primirea unei cereri din partea parchetului:

1°. să ordone punerea în executare a pedepsei suspendate sau a măsurii;

2°. să dispună executarea unei părţi a pedepsei suspendate, sub rezerva fie a obligaţiilor iniţiale impuse, fie a obligaţiilor modificate.

2. Secţiunea 14g (2), (3) şi (5) se va aplica mutatis mutandis, cu condiţia ca, dacă prin aplicarea mutatis mutandis a secţiunii 14g (3) lit. a) fapta penală prevăzută în acel alineat este judecată în faţa unui complet format dintr-un judecător al judecătoriei, acest complet să fie, de asemenea, competent, să aplice subsecţiunea (1), în măsura în care pedeapsa ce urmează a fi aplicată este amenda, munca în folosul comunităţii, detenţia juvenilă pentru maxim douăsprezece luni sau o măsură de intervenţie comportamentală.

3. Dacă la începutul executării pedepsei minorul a împlinit vârsta de optsprezece ani, detenţia juvenilă a cărei executare a fost dispusă de instanţa de judecată în temeiul subsecţiunii (1), se va executa ca pedeapsă cu închisoarea, cu excepţia cazului în care instanţa apreciază că detenţia juvenilă este adecvată pentru condamnat, chiar dacă acesta a împlinit vârsta de optsprezece ani.

4. În aplicarea subsecţiunii (1) sau a subsecţiunii (2), instanţa dispune ca durata privării de libertate comunicată potrivit Secţiunii 14fa să fie dedusă integral din pedeapsa care urmează a fi executată. În cazul în care instanţa dispune cu privire la munca în folosul comunităţii sau cu privire la măsura privind conduita inculpatului, aceasta stabileşte criteriile de deducere în hotărârea sa.

5. În cazurile în care cererea de executare este respinsă sau cererea parchetului este declarată inadmisibilă, instanţa care stabileşte chestiunile de fapt şi care a fost ultima care s-a pronunţat asupra cererii poate, la cererea condamnatului, să îi acorde o despăgubire ce urmează a fi plătită de către stat cu titlu de daune pentru privarea de libertate aplicată în temeiul secţiunii 77cca. Secţiunile 89 (1, paragraful doi), (2) şi (6), 90 şi 93 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 77ee

1. În cazul în care, în contextul executării unei sancţiuni este luată o hotărâre privind aplicarea secţiunilor 77k, 77 (3), 77o (4), 77p (3), 77cc sau 77dd (1), secţiunea 14h (1, primul şi al doilea paragraf), (2) până la (5) inclusiv, 14i (2) până la (6) inclusiv şi 14j din prezentul Cod şi secţiunea 495b din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis.

2. Dacă persoana condamnată nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani la momentul iniţierii procedurii, la cererea acestuia sau la cererea parchetului, secţiunile 496 până la 498 inclusiv, 504 şi 505 din Codul de procedură penală se vor aplica mutatis mutandis în plus faţă de secţiunile menţionate mai sus. Dacă acesta nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani, atunci se va aplica şi secţiunea 503.

Secţiunea 77ff

1. Cheltuielile privind detenţia juvenilă şi măsura detenţiei într-o instituţie pentru minori vor fi suportate de stat.

2. Dispoziţiile privind executarea pedepsei privative de libertate şi măsurile privative de libertate prevăzute la secţiunea 77h şi poziţia legală a minorilor vor fi stabilite de lege sau potrivit legii.

3. Dispoziţiile privind plata de către stat a unei contribuţii la pregătirea şi punerea în aplicare a:

a. proiectelor, potrivit secţiunii 77e şi 77f (1) (b),

b. munca în folosul comunităţii, potrivit secţiunii 77h (2) şi

c. măsurile referitoare la conduita minorului, potrivit Secţiunii 77h (4) (b), pot fi stabilite prin decret guvernamental.

4. Regulile suplimentare privind conţinutul muncii în folosul comunităţii, executarea muncii în folosul comunităţii şi drepturile şi obligaţiile condamnatului la munca în folosul comunităţii vor fi stabilite de şi potrivit Decretului guvernamental. De asemenea, se poate deroga de la numărul de ore al unui proiect de formare, potrivit secţiunii 77m alineatul (4), dacă natura proiectului de formare permite o astfel de derogare.

Secţiunea 77gg

1. Pedepsele şi măsurile menţionate în această Parte vor fi aceleaşi pentru tentativă, acte pregătitoare, acte de participare şi complicitate ca cele pentru infracţiunile grave consumate.

2. În cazul concursului, infracţiunile grave trebuie luate în considerare ca fapte separate, distincte şi vor fi considerate o singură infracţiune la aplicarea pedepselor şi a măsurilor. Secţiunea 63 se va aplica cu privire la pedeapsă.

Secţiunea 77hh

1. Comisia pentru protecţia copilului va fi responsabilă cu supravegherea punerii în aplicare a activităţilor de probaţiune aşa cum se menţionează la secţiunea 77f (1), secţiunea 77j (4) şi (5), secţiunea 77s (8), secţiunea 77w (3) şi (6), secţiunea 77aa (2) şi (3) din Codul penal şi secţiunea 493 din Codul de procedură penală şi va fi autorizată în acest context să dea instrucţiuni fundaţiei menţionate în secţiunea 1 (1) din Legea privind îngrijirea tineretului.

2. În cazurile în care vor fi numite de Ministrul nostru de justiţie, Comisia pentru Protecţia Copilului poate apela la serviciile unei fundaţii pentru asistenţă şi sprijin voluntar a minorului.

Secţiunea 77ii [Abrogat la 01-09-1995]

Secţiunea 77ij [Abrogat la 01-09-1995]

Secţiunea 77kk [Abrogat la 01-09-1995]

Partea a IX-a

Definiţia unora dintre termenii şi expresiile utilizate în acest Cod

Secţiunea 78

Ori de câte ori se face referire la infracţiuni grave în general, precum şi la orice infracţiune gravă determinată, aceasta va include complicitatea, tentativa şi actele pregătitoare pentru săvârşirea infracţiunii grave, în măsura în care nu rezultă contrariul dintr-o altă dispoziţie.

Secţiunea 78a

1. Ori de câte ori în prezentul Cod se acordă autoritatea de a audia, examina ori interoga persoane, aceasta va include, de asemenea, cu excepţia cazurilor care urmează a fi stabilite prin Decret guvernamental, audierea, examinarea, interogarea prin videoconferinţă, atunci când există o legătură directă video şi audio între persoanele în cauză

2. Preşedintele completului, judecătorul, judecătorul de instrucţie ori funcţionarul public care este desemnat pentru şedinţa de judecată va decide, luând în considerare interesul investigaţiei, când va fi folosită videoconferinţa. Înainte de luarea unei decizii, persoanei care urmează să fie audiată sau apărătorului acesteia şi, dacă este cazul, procurorului, li se va da ocazia să îşi spună opinia cu privire la folosirea videoconferinţei. Regulile suplimentare referitoare la videoconferinţă se stabilesc prin Decret guvernamental.

3. Hotărârea prin care se dispune folosirea videoconferinţei nu poate fi atacată separat cu nicio cale de atac.

4. Reguli referitoare la:

a. cerinţele pe care tehnologia utilizată pentru videoconferinţă trebuie să le îndeplinească cu privire, printre altele, la integritatea observaţiilor înregistrate;

b. verificarea respectării cerinţelor prevăzute la lit. (a) va fi stabilită prin şi potrivit Decretului Guvernamental.

Secţiunea 78b

Ori de câte ori se face referire la „o condamnare”, aceasta va include şi un ordin de pedeapsă, în măsura în care nu rezultă contrariul dintr-o altă dispoziţie.

Secţiunea 78c

Ori de câte ori se face referire la „o condamnare prealabilă sau anterioară pentru o faptă penală”, prin aceasta se va înţelege, de asemenea, o condamnare prealabilă sau anterioară irevocabilă pentru aceleaşi fapte, pronunţată de o instanţă penală dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Secţiunea 79

Un atac care prin care se urmăreşte săvârşirea unei fapte penale există imediat ce intenţia făptuitorului a fost dezvăluită prin începerea executării faptei penale în sensul secţiunii 45.

Secţiunea 80

Există conspiraţie de îndată ce două sau mai multe persoane vor fi de acord să comită infracţiunea.

Secţiunea 80 bis

Prin „Revoluţie” se înţelege răsturnarea sau modificarea ilegală a formei constituţionale de guvernare sau a ordinii de succesiune la tron.

Secţiunea 80 ter

Prin „Loc interzis” se înţelege orice loc care a fost desemnat drept loc interzis în temeiul Legii privind protecţia secretului de stat [Wet Bescherming Staatsgeheimen].

Secţiunea 80 quater

„Informaţii clasificate în interesul statului” înseamnă, de asemenea, orice informaţie care se referă sau derivă din date, instrumente sau materiale ori cercetări efectuate sau metode de lucru aplicate prin utilizarea acestora, al căror secret este prevăzut în secţiunea 68 din Legea privind energia nucleară.

Secţiunea 80 quinquies

Prin „date” se înţelege orice reprezentare a faptelor, conceptelor sau instrucţiunilor într-o formă convenită, potrivită pentru transfer, interpretare sau prelucrare efectuată de către fiinţe umane sau prin dispozitive şi sisteme computerizate.

Secţiunea 80 sexies

Prin „dispozitive şi sisteme computerizate” se înţelege un instrument de stocare, prelucrare şi transfer de date prin mijloace electronice.

Secţiunea 81

Lăsarea unei persoane inconştientă ori în imposibilitatea de a opune rezistenţă va fi considerată echivalentul unui act de violenţă.

Secţiunea 82

1. „Vătămarea corporală gravă” include: o boală pentru care nu există o perspectivă de recuperare completă, o invaliditate pe termen lung care împiedică exercitarea unei funcţiei sau a unei profesii, precum şi avortul sau decesul fătului.

2. „Vătămarea corporală gravă” va include, de asemenea, o tulburare a facultăţilor intelectuale care durează mai mult de patru săptămâni.

Secţiunea 82a

„Suprimarea vieţii unei persoane sau a unui copil la naştere sau la scurt timp după aceea” va include: uciderea unui făt despre care se poate considera, în mod rezonabil, că ar fi putut supravieţui în afara corpului mamei.

Secţiunea 83

Prin „infracţiune de terorism” se înţelege:

1º. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 92 până la 96 inclusiv, 108 (2), secţiunea 115 (2), 117 (2), 121, 122, 157 (3°), 161 quater (2°), 164 (2), 166 (3°), 168 (2°), 170 (3°), 174 (2) şi 289, precum şi secţiunea 80 (2) din Legea privind energia nucleară, dacă infracţiunea gravă a fost săvârşită în scop terorist;

2º. oricare dintre infracţiunile grave care prevăd pedeapsa închisorii potrivit secţiunii 114a, 114b, 120a, 120b, 130a, 176a, 176b, 282c, 289a, 304a, 304b, 415a şi 415b, precum şi potrivit secţiunii 80 (3) din Legea privind energia nucleară;

3º. oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 140a, 282b, 285 (3) şi 288a, precum şi în secţiunea 55 (5) din Legea privind armele şi muniţiile, secţiunea 6 alin (4) din Legea privind infracţiunilor economice [Wet op de Economische Delicten], secţiunea 33b din Legea privind folosirea explozivelor pentru uz civil [Wet Explosieven voor Civiel Gebruik] şi secţiunea 79 din Legea privind energia nucleară.

Secţiunea 83a

Prin „scop terorist” se înţelege scopul de a provoca teamă în rândul populaţiei sau într-o parte a populaţiei unei ţări, ori constrângerea ilegală a unei autorităţi publice ori a unei organizaţii internaţionale de a acţiona sau de a se abţine de la anumite acte ori de a tolera numite acte, ori perturbarea gravă sau distrugerea structurilor politice, constituţionale, economice sau sociale fundamentale ale unei ţări sau a unei organizaţii internaţionale.

Secţiunea 83b

„O infracţiune gravă pentru pregătirea sau facilitarea unui act de terorism” înseamnă oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 131 (2), 132 (3), 205 (3), 225 (3), 285 (4), 311 (1) (6°), 312 (2) (5°), 317 (3) şi secţiunea 312 (2) ( 5°), 318 (2), 322a, 326 (2) şi 354a.

Secţiunea 83bis [Abrogat la 29-03-1971]

Secţiunea 84

1. În noţiunea de „Funcţionari publici” sunt incluşi membrii organelor reprezentative generale.

2. În noţiunile de „Funcţionari publici” şi „judecători” sunt incluşi arbitrii; noţiunea de „judecători” include persoanele care îşi exercită competenţa în materie de drept administrativ.

3. Întregul personal al forţelor armate este, de asemenea, considerat funcţionar public.

Secţiunea 84bis

„Comerciant” reprezintă orice persoană care conduce o afacere.

Secţiunea 84 ter [Abrogat la 01-01-2010]

Secţiunea 85

1. „Comandant de vas” reprezintă orice ofiţer aflat la comanda unui vas sau orice persoană care înlocuieşte acest ofiţer.

2. „Persoane aflate la bord” reprezintă persoanele aflate la bordul navei, cu excepţia maiştrilor.

3. „Echipaj” reprezintă persoanele aflate la bordul navei care sunt fie ofiţeri de navă, fie marinari.

4. Vasele aflate în construcţie sau navele aflate în construcţie nu sunt considerate „vase” sau „nave”.

Secţiunea 86

„Nave olandeze” reprezintă în mod exclusiv acele vase care sunt considerate nave maritime în temeiul Legii privind liberarea Certificatelor de înmatriculare şi a licenţelor de navigaţie sub pavilionul Olandei [Wet betrekkelijk de Afgifte van Zeebrieven en Vergunningen tot het voeren van de Nederlandse Vlag].

Secţiunea 86a

1. „Aeronavă olandeză” înseamnă:

a. aeronava înregistrată în registrul aeronavelor din Olanda;

b. aeronavele închiriate fără echipaj unui locatar al cărui sediu principal de activitate sau, în cazul în care acesta nu are un astfel de sediu, al cărui loc de reşedinţă permanentă este în Olanda.

2. În sensul prezentului Cod, o aeronavă se consideră că este „în zbor” din momentul în care uşile exterioare ale acesteia sunt închise după îmbarcare până în momentul în care aceste uşi se deschid pentru debarcare. În cazul unei aterizări forţate, se consideră că zborul continuă până când autorităţile competente îşi asumă responsabilitatea pentru aeronavă şi pentru persoanele şi bunurile aflate la bord.

3. În sensul prezentului Cod, se consideră că o aeronavă este „în funcţiune” din momentul în care pregătirea de dinaintea zborului efectuată de personalul de la sol sau de către echipajul acesteia începe pentru un anumit zbor şi până la douăzeci şi patru de ore după ce aeronava a aterizat. În toate cazurile, aeronava este considerată în funcţiune pentru întreaga perioadă în care aceasta se află în zbor, aşa cum este menţionat la subsecţiunea (2).

Secţiunea 87

1. Noţiunea de„Inamic” va include insurgenţii.

2. Noţiunea de„Război” include războiul civil.

3. Noţiunea de „Timp de război” include perioada de ameninţare cu războiul. Se consideră că există timp de război, de asemenea, de îndată ce militarii trecuţi în rezervă sunt chemaţi pentru o activitate activă şi atât timp cât aceştia rămân activi.

Secţiunea 87a

„O naţiune prietenă” înseamnă o putere străină care nu este implicată într-un conflict armat cu Olanda.

Secţiunea 87b

1. „Persoană protejată internaţional” înseamnă o persoană în sensul art. 1 alin. (1) din Convenţia privind prevenirea şi pedepsirea infracţiunilor împotriva persoanelor protejate internaţional, inclusiv a agenţilor diplomatici din 14 decembrie 1973 (Tratatul din 1981, 69) .

2. „Persoană protejată internaţional” înseamnă, de asemenea, o persoană în sensul art. 1 litera (a) sau (b) din Convenţia privind securitatea personalului ONU şi a personalului asociat din 9 decembrie 1994 (seria tratatelor din 1996, 62), completat de Protocolul opţional din 8 decembrie 2005 (Seria tratatelor 2006, 211).

3. „Proprietate protejată” înseamnă proprietatea prevăzută la art. 2 alin. (1) litera (b) din convenţia menţionată la subsecţiunea (1) şi art. 9 alin. (1) litera (b) din convenţia menţionată la subsecţiunea (2).

Secţiunea 88

O „lună” înseamnă o perioadă de treizeci de zile şi o „zi” înseamnă o perioadă de douăzeci şi patru de ore, cu excepţia cazului în care se aplică Legea privind prelungirea generală a limitelor de timp [Algemene Termijnenwet].

Secţiunea 89

Noţiunea de „escaladarea” include crearea unui pasaj subteran şi traversarea şanţurilor sau a canalelor destinate să acţioneze ca o barieră.

Secţiunea 90

Noţiunea de „chei mincinoase” include toate instrumentele care nu sunt autorizate pentru deschiderea încuietorii.

Secţiunea 90 bis

1. „Dealerul second-hand” înseamnă o persoană care cumpără, prin profesie sau obişnuinţă, articole de ocazie în scopul comercializării acestora.

2. „A cumpăra” include toate activităţile, indiferent de denumire, efectuate în mod evident în acest scop.

Secţiunea 90 ter

1. „Instalaţii de infrastructură electrică” înseamnă instalaţii destinate să genereze, să transmită, să transforme sau să furnizeze electricitate şi instalaţiile de siguranţă, structură, suport şi alarmă aferente.

2. „Instalaţiile de infrastructură electrică” nu includ instalaţiile de telegraf şi telefonie.

Secţiunea 90 quater

Prin „discriminare” sau prin „a discrimina” se înţelege orice diferenţiere, excludere, restricţie sau preferinţă care are ca scop sau efect anularea sau afectarea recunoaşterii, beneficierii sau exercitării, în acelaşi mod, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic sau economic, în probleme sociale sau culturale sau în orice alt domeniu al vieţii sociale.

Secţiunea 90 quinquies

1. „Instituţia pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare“ reprezintă o instituţie potrivit secţiunii 37 d (1).

2. Prin „Instituţie privativă de libertate pentru tratamentul persoanelor deţinute în baza unui ordin de încredinţare” se va înţelege o instituţie, potrivit secţiunii 37 d (1) (a), căreia Ministrul justiţiei îi rambursează costurile de tratament în baza unui buget instituţional aprobat de acesta, ori o instituţie, potrivit secţiunii 37 d (1) (b), ale cărei costuri totale de operare sunt suportate de către Ministrul justiţiei.

Secţiunea 90 sexies

„Spital de psihiatrie” înseamnă:

1°. o instituţie acreditată ca spital, instituţie medicală sau instituţie pentru persoanele cu dizabilităţi mintale potrivit secţiunii 5 din Legea privind acreditarea instituţiilor medicale (Wet Toelating Zorginstellingen), în măsura în care această instituţie se concentrează asupra tratamentului pacienţilor bolnavi psihic;

2°. o secţie de psihiatrie a unui spital universitar.

Secţiunea 90 septies

Prin „psihiatru” se înţelege un medic care are dreptul de a purta titlul de psihiatru sau neuropsihiatru.

Secţiunea 90 octies

Ori de câte ori se face referire la căsătorie sau soţ/soţie, aceasta include, de asemenea, cu excepţia secţiunii 449, parteneriatul civil sau partenerul civil înregistrat.

Dispoziţii finale Secţiunea 91

Dispoziţiile Părţilor I-VIII A din această Carte se vor aplica, de asemenea,, infracţiunilor care pot fi pedepsite prin alte legi sau decizii, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.

Cartea a II-a

Infracţiuni grave

Partea I

Infracţiuni grave împotriva securităţii statului

Secţiunea 92

Un atac realizat cu intenţia de a luat viaţa sau libertatea Regelui, Reginei ori Regentului, ori care îl face pe oricare dintre aceştia incapabil să domnească, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 93

Un atac realizat cu intenţia de predare a Regatului, în tot sau în parte, unei puteri străine sau de separare a unei părţi din acesta, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 94

Un atac realizat cu intenţia de a răsturna ori altera în mod ilegal forma constituţională de guvernământ sau ordinea succesiunii la tron, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 95

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a Consiliului de Conducere al Guvernului sau obligă Consiliul să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru din respectiva întâlnire sau să prevină în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia fără a fi lăsat sau împiedicat, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 95a

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa, perturbă o întâlnire a Consiliului de Miniştri sau îi obligă să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru din această reuniune sau împiedică în mod intenţionat un membru să participe la o astfel de şedinţă sau să îşi îndeplinească sarcinile în cadrul acestuia fără a fi lăsat sau împiedicat, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 96

1. Conspiraţia pentru a săvârşi oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 92-92a, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult zece ani sau o amendă din categoria a cincea.

2. Persoana care, cu intenţia de a pregăti sau de a promova oricare dintre infracţiunile grave prevăzut în secţiunea 92-95a:

1°. încearcă să determine o persoană să săvârşească, să determine o persoană nevinovată să săvârşească sau să participe în calitate de coautor la săvârşirea unei astfel de infracţiuni grave sau să ajute şi să instige la săvârşirea acesteia sau să furnizeze oportunităţi, mijloace sau informaţii pentru comiterea sa;

2°. încearcă să obţină pentru sine sau pentru alţii oportunitatea, mijloacele sau informaţiile pentru comiterea infracţiunii grave;

3°. are în posesia sa obiecte despre care ştie că sunt destinate săvârşirii infracţiunii grave;

4°. pregăteşte sau are în posesia sa planuri de săvârşirea infracţiunii grave, care sunt destinate comunicării cu ceilalţi;

5°. urmăreşte să prevină, să obstrucţioneze sau să înlăture orice măsură luată de Guvern pentru a preveni sau a reprima săvârşirea infracţiunii grave;

se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 97

1. Persoana care intră în legătură cu o putere străină în scopul de a determina acea putere să întreprindă acte ostile sau să lupte împotriva statului, de a-şi întări hotărârea de a face acest lucru sau de a promite să ofere asistenţă în acest scop sau de a asista la pregătirea unor astfel de acte, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Actele pregătitoare pentru săvârşirea unei infracţiuni grave aşa cum sunt prevăzute în Secţiunea precedentă, se pedepsesc cu închisoarea de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 97a

Persoana care intră în legătură cu o persoană rezidentă sau cu un organism stabilit într-o ţară străină, cu scopul de a determina o astfel de persoană sau un organism să ofere asistenţă în pregătirea, promovarea sau declanşarea unei revoluţii, pentru întărirea hotărârii unei astfel de persoane sau organism să realizeze acest lucru sau să promită să ofere asistenţă pentru aceasta sau asistă o astfel de persoană ori organism în acest scop sau să pregătească, să promoveze sau să declanşeze o revoluţie, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani sau cu amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 97b

Persoana care:

1°. importă orice obiect adecvat pentru a oferi ajutor material pregătirii, promovării sau declanşării unei revoluţii, dacă aceasta ştie sau are motive serioase să suspecteze că obiectul este destinat acestui scop;

2°. deţine sau are un acord pentru orice obiect adecvat pentru a oferi ajutor material pregătirii, promovării sau declanşării unei revoluţii, dacă acesta ştie sau are motive serioase să suspecteze că obiectul este destinat acestui scop şi că obiectul sau orice alt obiect pe care l-a înlocuit, a fost fie importat în acest scop, fie este destinat în acest scop de către sau în numele unei persoane rezidente sau a unui organism stabilit într-o ţară străină.

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 98

Persoana care furnizează sau pune la dispoziţie în mod intenţionat orice informaţie secretă în interesul statului sau al aliaţilor săi, orice obiect din care se pot obţine astfel de informaţii sau orice astfel de date, unei persoane sau unui organism neautorizat să primească astfel de informaţii, dacă ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil că aceste informaţii, obiect sau date sunt de această natură, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care furnizează sau pune la dispoziţie în mod intenţionat orice informaţie provenită dintr-un loc interzis sau important pentru securitatea Statului sau a aliaţilor săi, orice obiect din care această informaţie poate deriva sau orice astfel de date, unei persoane sau unui organism neautorizat să primească astfel de informaţii, dacă ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil că aceste informaţii, obiect sau date sunt de această natură, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 98a

1. Persoana care în mod intenţionat dezvăluie sau furnizează în mod intenţionat ori face disponibile informaţii, un obiect sau date din cele menţionate în secţiunea 98, fără a avea autoritate, unei puteri străine, unei persoane rezidente sau unui organism stabilit într-o ţară străină sau unei persoane ori organism astfel încât există riscul ca informaţiile sau datele să devină cunoscute unei puteri străine sau unei persoane rezidente ori unui organism stabilit într-o ţară străină, dacă acesta ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil că informaţiile sau datele sunt de această natură, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. În cazul în care făptuitorul a acţionat în timp de război, sau ca angajat ori la ordinele unei puteri străine sau a unei persoane rezidente ori a unui organism stabilit într-o ţară străină, poate fi aplicată pedeapsa închisoarea pe viaţă sau pedeapsa cu închisoarea de până la treizeci de ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Actele pregătitoare pentru săvârşirea unei infracţiuni grave aşa cum sunt prevăzute în secţiunea precedentă, se pedepsesc cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie .

Secţiunea 98b

Persoana responsabilă pentru orice informaţie, obiect sau date, din cele prevăzute în secţiunea 98, care, din neglijenţă face aceste informaţii, obiect sau date publice ori devin disponibile pentru o persoană sau un organism neautorizat să primească astfel de informaţii, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 98c

1. Persoană care:

1°. ia sau are în posesie, în mod intenţionat, fără drept, orice informaţie, obiect sau date din cele menţionate în secţiunea 98;

2°. desfăşoară o activitate cu intenţia de a obţine, fără drept, orice informaţie, obiect sau date din cele menţionate în secţiunea 98;

3°. pe ascuns sau sub pretexte false, prin intermediul deghizării sau printr-o altă modalitate decât intrarea obişnuită, intră sau încearcă să intre într-un loc interzis sau este prezentă într-un astfel de loc sau pleacă ori încearcă să părăsească un astfel de loc prin astfel de mijloace sau moduri;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dispoziţiile subsecţiunii (3°) nu se aplică în cazul în care este evident pentru instanţă că făptuitorul nu a acţionat cu intenţia prevăzută la pct. 2°.

Secţiunea 99

Persoana care a fost numită de către Guvern să poarte negocieri cu un stat străin şi care, în mod intenţionat, poartă astfel de negocieri în detrimentul statului, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 100

Persoana care:

1°. în cazul unui război în care Olanda nu este implicată, desfăşoară în mod intenţionat orice activitate care riscă să implice statul în război sau care încalcă intenţionat orice reglementare specială emisă şi făcută publică de către guvern pentru a-şi păstra starea de neutralitate;

2°. în timp de război, încalcă în mod intenţionat orice reglementare emisă şi făcută publică de către guvern în interesul securităţii Statului;

Se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 101

Cetăţeanul olandez care, în aşteptarea unui război cu o putere străină, în mod voluntar se angajează în serviciile armate ale puterii străine, se pedepseşte, în caz de război, la pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 102

Persoana care în mod intenţionat ajută inamicul sau pune Statul într-o poziţie dezavantajoasă faţă se inamic în timp de război, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie .

Secţiunea 103

Conspiraţia pentru a săvârşi infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 102, se pedepseşte cu închisoarea de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 103a

Persoana care efectuează oricare dintre faptele prevăzute în secţiunea 102 şi 103, crezând în mod rezonabil că interesele Olandei nu vor fi prejudiciate, nu va răspunde penal.

Secţiunea 104

Persoana care, în timp de război, fără intenţia de a ajuta inamicul sau de a pune Statul într-o poziţie dezavantajoasă faţă de inamic, în mod intenţionat:

1°. adăposteşte, ascunde sau ajută un spion inamic;

2°. determină sau încurajează un soldat să dezerteze din serviciul Regatului,

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 105

1. Persoana care, în timp de război, foloseşte orice formă de înşelăciune în furnizarea proviziilor pentru uzul forţelor armate, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana însărcinată cu supravegherea livrării bunurilor care, în mod intenţionat, permite săvârşirea unei astfel de înşelăciuni, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 106

1. În caz de condamnare pentru infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 92, poate fi aplicată decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°)-(4°).

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 93-103, poate fi aplicată decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°)-(3°).

3. În caz de condamnare pentru o infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 105, făptuitorul poate fi decăzut din drepturile enumerată în secţiunea 28 (1) (1°)-(4°) şi dispusă publicarea hotărârii de condamnare.

Secţiunea 107

Pedepsele prevăzute pentru infracţiunile prevăzute în secţiunile 102-105 se vor aplica dacă oricare dintre aceste infracţiuni este săvârşită împotriva sau în raport cu aliaţii Statului într-un război colectiv.

Secţiunea 107a

Secţiunile 100 (2°) şi 101-107 se vor aplica mutatis mutandis în cazul unui conflict armat care nu poate fi considerat război şi în care Olanda este implicată din motive de autoapărare individuală sau colectivă sau pentru restabilirea păcii internaţionale.

Partea a II-a

Infracţiunile grave împotriva demnităţii regale

Secţiunea 108

1. Un atac asupra vieţii sau a libertăţii consoartei Regelui, ori a moştenitorului sau a soţiei acestuia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă atacul asupra vieţii oricăreia dintre persoanele menţionate mai sus are drept rezultat moartea acestora sau este comis cu premeditare, acesta se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani sau cu amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 109

Fiecare act de violenţă fizică împotriva persoanei Regelui care nu intră sub incidenţa unei dispoziţii penale mai severe, se pedepseşte cu închisoare de până la şapte ani şi şase luni ori cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 110

Fiecare act de violenţă fizică împotriva persoanei consoartei Regelui, a moştenitorului ori a soţiei acestuia, ori a Regentului care nu intră sub incidenţa unei dispoziţii penale mai severe, se pedepseşte cu închisoare de până la şapte ani şi şase luni ori cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 111

Defăimarea intenţionată a Regelui se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 112

Defăimarea intenţionată a consoartei Regelui, ori a moştenitorului sau a soţiei acestuia sau a Regentului, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 113

1. Persoana care distribuie, afişează public sau publică, sau are intenţia de a distribui, afişa public sau publica materiale scrise sau o imagine defăimătoare a Regelui, a consoartei Regelui, a moştenitorului Regelui sau a soţiei acestuia, ori a Regentului, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie, dacă aceasta are cunoştinţe sau are motive serioase să suspecteze un astfel de conţinut defăimător al materialelor scrise sau a imaginii.

2. Persoana care, având cunoştinţă sau motive să suspecteze acest lucru, exprimă în mod public conţinutul unor astfel de materiale scrise, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta secţiune în exercitarea profesiei sale şi dacă la momentul săvârşirii unei infracţiuni grave nu trecuseră doi ani de când o condamnare anterioară pentru oricare dintre aceste infracţiuni grave a devenit definitivă, acesta poate fi decăzut din dreptul de a practica acea profesie.

Secţiunea 114

1. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 108, 109 şi 110, se poate impune şi decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°)-(4°).

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 111 şi 112, se poate impune şi decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°)-(3°).

Secţiunea 114a

Dacă o infracţiune gravă, pedepsibilă potrivit secţiunilor 08 (1), 109 sau 110, a fost săvârşită cu intenţii teroriste, durata determinată a pedepsei cu închisoarea în temeiul prezentule secţiuni va fi sporită cu jumătate şi dacă o durată determinată a pedepsei cu închisoarea de până la cincisprezece ani este prevăzută pentru infracţiunea gravă, atunci se va aplica pedeapsa închisorii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani.

Secţiunea 114b

1. Conspiraţia pentru a săvârşi oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 108 cu intenţii teroriste, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult zece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Partea a III-a

Infracţiuni grave împotriva şefilor naţiunilor prietenoase şi a altor persoane protejate la nivel internaţional

Secţiunea 115

1. Un atac asupra vieţii sau a libertăţii unui şef al unei naţiuni prietene se va pedepsi cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă atacul asupra vieţii persoanelor menţionate mai sus are drept rezultat moartea acestora sau este comis cu premeditare, acesta se va pedepsi cu închisoarea pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani sau cu amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 116

Fiecare act de violenţă fizică împotriva persoanei şefului unei naţiuni prietene care nu intră sub incidenţa unei dispoziţii penale mai severe, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani ori cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 117

1. Un atac asupra vieţii sau a libertăţii unei persoane protejate internaţional, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă atacul asupra vieţii persoanelor menţionate mai sus are drept rezultat moartea acestora sau este comis cu premeditare, acesta se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani sau cu amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 117a

Fiecare act de violenţă fizică împotriva persoanei protejate internaţional care nu intră sub incidenţa unei dispoziţii penale mai severe, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani ori cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 117b

Persoana care în mod intenţionat săvârşeşte un act de violenţă împotriva proprietăţii protejate a unei persoane protejate pe plan internaţional, dacă acest act este susceptibil să pună în pericol libertatea persoanei respective, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 118

1. Defăimarea intenţionată a unui şef sau a unui membru al guvernului unei naţiuni prietene, prezent în Olanda în calitatea sa oficială, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Aceeaşi pedeapsă se va aplica în cazul defăimării intenţionate a unei persoane în calitatea sa de reprezentant al unei naţiuni prietene acreditată de guvernul olandez.

3. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezentul articol, se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°)-(2°).

Secţiunea 119

1. Persoana care distribuie, afişează public sau publică materiale scrise sau imagini defăimătoare ale unui membru al guvernului unei naţiuni prietene, prezent în Olanda în calitatea sa oficială, sau care publică conţinutul unui astfel de material scris, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie, dacă aceasta cunoaşte sau are motive serioase să suspecteze un astfel de conţinut defăimător al materialului scris sau al imaginii.

2. Persoana care distribuie, afişează public sau publică, ori are în magazinul său în scopul distribuirii, afişării publice sau publicării, materiale scrise sau o imagine defăimătoare a unei persoane în calitatea sa de reprezentant al unei naţiuni prietene acreditat de guvernul olandez sau care publică conţinutul unui astfel de material scris, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă, dacă aceasta cunoaşte sau are motive serioase să suspecteze un astfel de conţinut defăimător al materialului scris sau al imaginii.

3. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta secţiune în exercitarea profesiei sale şi dacă la momentul săvârşirii unei infracţiuni grave nu trecuseră doi ani de când o condamnare anterioară pentru oricare dintre aceste infracţiuni grave a devenit definitivă, poate fi decăzut din dreptul de a practica acea profesie.

Secţiunea 120

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 115 şi 116, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunile 28 (1) (1°)-(4°).

Secţiunea 120a

În cazul în care o infracţiune gravă care se pedepseşte conform secţiunilor 115 (1), 116, 117 (1), 117 (a) sau 117 (b) a fost săvârşită cu intenţii teroriste, durata determinată a pedepsei cu închisoarea în temeiul prezentului articol va fi sporită cu jumătate şi dacă o durată determinată a pedepsei cu închisoarea de până la cincisprezece ani este prevăzută pentru infracţiunea gravă, atunci se va aplica pedeapsa închisorii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani.

Secţiunea 120b

1. Conspiraţia pentru a săvârşi infracţiunea gravă prevăzută în secţiunile 115 şi 117, se pedepseşte cu închisoarea de până la zece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Partea a IV-a

Infracţiuni grave legate de îndeplinirea obligaţiilor constituţionale şi de exercitarea drepturilor constituţionale

Secţiunea 121

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a uneia dintre Camere sau a celor două Camere ale Statelor Generale, obligă pe acestea să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru, fiind un ministru sau un secretar de stat, din respectiva întâlnire sau împiedică în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a nu-l lăsa ori a-l împiedica în a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel mult treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 121a

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a comisiei uneia dintre Camere sau a celor două Camere ale Statelor Generale, obligă pe acestea să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru, fiind un ministru sau un secretar de stat, din respectiva întâlnire sau să împiedice în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a nu-l lăsa ori a-l împiedica în a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de cel mult nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 122

1. Conspiraţia pentru a săvârşi infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 121 se pedepseşte cu închisoarea de până la zece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 123

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a consiliu provincial, obligă pe acesta să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru, fiind un preşedinte sau un membru al executivului provincial, din respectiva întâlnire sau să împiedice în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a nu-l lăsa ori a-l împiedica în a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de cel mult nouă de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 123a

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a comitetului unui consiliu provincial, obligă pe acesta să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru, fiind un membru al executivului provincial sau comisar regal, din respectiva întâlnire sau să împiedice în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a nu-l lăsa ori a-l împiedica în a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de cel mult patru de ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 124

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a consiliu municipal, obligă pe acesta să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru, fiind un preşedinte sau un membru al executivului municipal, din respectiva întâlnire sau să împiedice în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a nu-l lăsa ori a-l împiedica în a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de cel mult nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 124a

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă, perturbă o întâlnire a comitetului unui consiliu municipal, obligă pe acesta să ia sau să se abţină de la a lua o decizie sau să înlăture un membru, fiind un membru al executivului municipal sau primar, din respectiva întâlnire sau să împiedice în mod intenţionat un membru de la a participa la o astfel de şedinţă sau de a nu-l lăsa ori a-l împiedica în a-şi îndeplini sarcinile în cadrul acesteia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de cel mult patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 125

Persoana care, cu ocazia alegerilor solicitate în mod corespunzător potrivit reglementărilor legale, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă împiedică în mod intenţionat o persoană să-şi exercite dreptul de vot fără a-l lăsa sau împiedicându-l, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 126

1. Persoana care, cu ocazia alegerilor solicitate în mod corespunzător potrivit reglementărilor legale, mituieşte o altă persoană prin daruri sau promisiuni, în scopul ca acesta sau o altă persoană să se abţină să-şi exercite dreptul de vot ori ca acesta să-şi exercite dreptul de vot într-un anume fel, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Orice alegător sau împuternicit al acestuia care acceptă să fie mituit pentru a face acest lucru prin daruri sau promisiuni, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 127

Persoana care, cu ocazia unor alegeri solicitate în mod corespunzător potrivit regulamentelor statutare, foloseşte orice formă de înşelăciune având ca rezultat invalidarea votului exprimat sau la numirea unei alte persoane alta decât cea pentru care votul a fost exprimat, se pedepseşte cu închisoarea de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categoria a treia.

Secţiunea 128

Persoana care îşi asumă în mod intenţionat identitatea unei alte persoane şi participă astfel la alegerile organizate conform legii se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau amendă de categoria a treia.

Secţiunea 129

Persoana care, cu ocazia alegerilor organizate conform legii, invalidează în mod intenţionat un vot care a fost exprimat sau care întrebuinţează orice formă de înşelăciune care duce la un rezultat diferit de rezultatul voturilor exprimate în mod legitim, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 130

1. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 121 şi 123, se poate dispune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°)-(3°).

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 124 şi 129, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (3°).

Secţiunea 130a

Dacă faptele pedepsibile în baza secţiunii 123 sau 124 au fost săvârşite cu intenţie teroristă, durata determinată a pedepsei cu închisoarea prevăzută în prezenta secţiune va fi sporită cu o jumătate.

Partea a V-a

Infracţiuni grave împotriva ordinii publice

Secţiunea 131

1. Persoana care în public, verbal, în scris sau prin imagini, instigă o altă persoană sau alte persoane la săvârşirea unei fapte penale sau la săvârşirea unui act de violenţă împotriva autorităţilor se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani sau amendă de cea de-a patra categorie.

2. Dacă fapta penală este o infracţiune teroristă sau constituie o infracţiune gravă pentru pregătirea sau facilitarea unei infracţiuni de terorism, pedeapsa închisorii prevăzută pentru infracţiunea prevăzută în subsecţiunea (1) va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 132

1. Persoana care distribuie, afişează public sau publică materiale scrise sau imagini care conţin instigări la comiterea unei fapte penale sau la comiterea unui act de violenţă împotriva autorităţilor, sau care are intenţia de a le distribui, afişa public sau publica, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau amendă din cea de-a patra categorie, dacă aceasta cunoaşte sau are motive serioase să suspecteze că acele materiale scrise sau imagini conţin o astfel de formă de instigare.

2. Persoana care, având cunoştinţă sau motive să suspecteze acest lucru, exprimă în mod public conţinutul unor astfel de materiale scrise, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Dacă instigarea prin materiale scrise sau imagini la săvârşirea faptei penale reprezintă o infracţiune teroristă sau constituie o infracţiune gravă pentru pregătirea sau facilitarea unei infracţiuni de terorism, pedeapsa închisorii prevăzute pentru infracţiune prevăzută în subsecţiunea (1) va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 133

Persoana care în public, verbal, în scris sau prin imagini, se oferă să furnizeze informaţii, oportunităţi sau mijloace în scopul săvârşirii unei fapte penale, se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni sau amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 134

1. Persoana care distribuie, afişează public sau publică materiale scrise sau imagini în care se oferă furnizarea de informaţii, oportunităţi sau mijloace în scopul săvârşirii unei fapte penale, sau are astfel de materiale pregătite în scopul distribuirii, afişării publice sau publicării, se pedepseşte cu închisoare de până la trei luni sau amendă din cea de-a patra categorie, dacă aceasta cunoştea sau are motive serioase să suspecteze că acele materiale scrise sau imagini conţin o astfel de ofertă.

2. Persoana care, având cunoştinţă sau motive să suspecteze acest lucru, exprimă în mod public conţinutul unor astfel de materiale scrise, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 134a

Persoana care în mod intenţionat obţine sau încearcă să obţină pentru sine sau pentru o altă persoană mijloace sau informaţii în scopul săvârşirii unei infracţiuni de terorism sau a unei infracţiuni grave pentru pregătirea sau facilitarea unei infracţiuni de terorism, ori dobândeşte cunoştinţe sau abilităţi în acest scop sau transmite aceste cunoştinţe sau aceste abilităţi unei alte persoane, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 134 bis [Abrogată la 01-04-1994]

Secţiunea 135

Persoana care are cunoştinţă despre o conspiraţie criminală şi care, la momentul săvârşirii unei astfel de infracţiuni grave ar fi putut să o prevină, omite în mod intenţionat să înştiinţeze în timp util şi în mod corespunzător autorităţile judiciare sau ofiţerii de poliţie, ori persoana ameninţată prin săvârşirea infracţiunii, după consumarea acesteia, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 136

1. Persoana care are cunoştinţă de intenţia de a săvârşi oricare din infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 92-100 sau care dezertează în timp de război, trădează în timp ce este membru în forţele armate, omoară, răpeşte sau violează sau săvârşeşte oricare dintre fapte prevăzute în Partea a VII-a a acestei Cărţi sau săvârşeşte un act de terorism în măsura în care acest lucru cauzează un pericol vieţii şi care, la momentul săvârşirii acestor infracţiuni grave ar fi putut, totuşi, preveni, omite în mod intenţionat să dea o înştiinţeze în timp util şi în mod corespunzător autorităţile judiciare sau ofiţerii de poliţie ori persoana ameninţată de săvârşirea infracţiunii, se pedepseşte, dacă infracţiunea gravă s-a consumat, cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categoria.

2. Persoana care are cunoştinţă despre săvârşirea uneia dintre faptele penale enumerate în subsecţiunea (1) care au ca rezultat un pericol pentru viaţă şi care, la momentul la care consecinţele ar fi putut fi totuşi evitate, omite cu intenţie să informeze acest lucru, va fi pedepsită cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 137

Dispoziţiile secţiunilor art. 135 şi 136 nu se vor aplica persoanei care prin comunicarea unor astfel de infracţiuni ar putea crea riscul urmăririi penale a propriei persoane sau a unei rude de sânge sau rude de gradul unu, doi sau trei, a soţului sau fostului soţ sau a unei alte persoane împotriva căreia nu poate depune mărturie ca rezultat al funcţiei sau profesiei sale.

Secţiunea 137a [Abrogată la 26-04-1978]

Secţiunea 137b [Abrogată la 26-04-1978]

Secţiunea 137c

1. Persoana care în public, atât verbal cât şi în scris sau prin imagini, face în mod intenţionat o declaraţie insultătoare despre un grup de persoane din cauza rasei, religiei sau convingerilor acestora, a orientării hetero- sau homosexuală a acestora sau a handicapului fizic, mental sau intelectual al acestora, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Dacă fapta este săvârşită de o persoană care îşi face o profesie sau un obicei din acest lucru sau de către două sau mai multe persoane împreună, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult doi ani sau o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 137d

1. Persoana care în mod public, atât verbal cât şi scris sau prin imagini, instigă la ură sau la discriminare împotriva persoanelor sau la violenţă împotriva persoanei acestora sau a bunurilor acestor din cauza rasei, religiei sau convingerilor acestora, a sexului, a orientării hetero- sau homosexuale a acestora sau a handicapului fizic, mental sau intelectual al acestora, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Dacă fapta este săvârşită de o persoană care îşi face o profesie sau un obicei din acest lucru sau de către două sau mai multe persoane împreună, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult doi ani sau o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 137e

1. Persoana care, din orice alt motiv decât furnizarea de informaţii de fapt:

1°. face publică o declaraţie despre care ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil că este insultătoare faţă de un grup de persoane din cauza rasei, religiei sau convingerilor, orientării lor hetero- sau homosexuale sau handicapului fizic, mental sau intelectual sau incită la ură sau la discriminare împotriva acestor persoane sau la violenţă împotriva persoanelor sau proprietăţii lor din cauza rasei, religiei sau convingerilor lor, a sexului, a orientării lor hetero- sau homosexuale sau a dizabilităţii lor fizice, mentale sau intelectuale;

2°. trimite sau distribuie, fără a-i fi cerut, un obiect despre care ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil că conţine o astfel de declaraţie unei alte persoane sau dacă deţine un astfel de obiect cu intenţia de a-l dezvălui sau distribui public;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Dacă fapta este săvârşită de o persoană care îşi face o profesie sau un obicei din acest lucru sau de către două sau mai multe persoane împreună, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an sau o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 137f

Orice persoană care ia parte sau care îşi extinde materialele financiare sau alte materiale în susţinerea activităţilor destinate discriminării persoanelor din cauza rasei, religiei sau convingerilor acestora, a sexului, a orientării hetero- sau homosexuală a acestora sau a handicapului fizic, mental sau intelectual al acestora, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 137g

1. Persoana care, în exercitarea funcţiei, profesiei sau afacerii sale, în mod intenţionat, discriminează persoane din cauza rasei lor se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Dacă fapta este săvârşită de o persoană care îşi face un obicei din acest lucru sau de către două sau mai multe persoane împreună, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an sau o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 137h

Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din infracţiunile prevăzute în secţiunile 131 până la 134 inclusiv, 137c până la 137g inclusiv şi 147a, în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din dreptul de a exercita acea profesie.

Secţiunea 138

1. Persoana care intră ilegal într-o locuinţă ori într-o încăpere sau incintă închisă utilizată de o altă persoană sau care, rămânând ilegal acolo, nu pleacă imediat după ce a fost invitată să plece de către sau în numele persoanei îndreptăţite, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Persoana care a obţinut accesul prin forţarea intrării sau prin escaladare ori cu ajutorul unor chei false, a unui ordin fals sau a uniformei false, care a intrat fără ştirea persoanei îndreptăţite şi nu din greşeală, se găseşte acolo noaptea, se consideră că a intrat ilegal.

3. În situaţia în care aceasta foloseşte ameninţări sau mijloace care ar putea cauza frică, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

4. Durata pedepsei cu închisoarea prevăzută în subsecţiunile (1) şi (3) poate fi sporită cu o treime dacă două sau mai multe persoane săvârşesc infracţiunea gravă împreună.

Subsecţiunea 138a

1. Persoana care intră în mod ilegal într-o locuinţă sau incintă, pe care persoana îndreptăţită a cedat-o în folosinţă, ori dacă rămâne în mod ilegal acolo, se face vinovată de ocupare abuzivă şi se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu amendă din cea de-a treia categorie.

2. În situaţia în care aceasta foloseşte ameninţări sau mijloace care ar putea cauza frică, aceasta se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

3. Durata pedepsei cu închisoarea prevăzută în subsecţiunile (1) şi (2) poate fi sporită cu o treime dacă două sau mai multe persoane săvârşesc infracţiunea gravă împreună.

Subsecţiunea 138ab

1. Persoana care, în mod ilegal şi intenţionat, intră într-un dispozitiv sau sistem computerizat sau într-o parte a acestuia, se face vinovată de accesarea fără drept a calculatorului şi se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu amendă din cea de-a patra categorie. Intrarea ilegală se consideră a fi săvârşită dacă accesul la dispozitivul sau sistemul computerizat este obţinut:

a. prin încălcarea unei măsuri de securitate,

b. printr-o intervenţie tehnică,

c. prin semnale false sau o cheie falsă; sau

d. prin asumarea unei identităţi false.

2. Accesarea fără drept a calculatorului se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă făptuitorul copiază date salvate, procesate sau transferate prin intermediul dispozitivului sau sistemului computerizat, pe care acesta l-a accesat în mod ilegal şi copiază, interceptează şi înregistrează aceste date pentru uzul propriu sau pentru altul.

3. Accesarea fără drept a calculatorului săvârşită prin intermediul unei reţele publice de telecomunicaţii se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani sau cu amendă din cea de-a patra categorie dacă, ulterior, făptuitorul:

a. cu intenţia de a beneficia pentru sine sau pentru altul, în mod ilegal, foloseşte capacitatea de procesare a dispozitivului sau sistemului computerizat;

b. accesează dispozitivul sau sistemul computerizat al unei terţe părţi prin dispozitivul sau sistemul computerizat la care a obţinut acces ilegal.

Secţiunea 138b

Persoana care, în mod ilegal şi intenţionat, împiedică accesul sau utilizarea unui dispozitiv sau sistem computerizat prin oferirea sau transmiterea datelor către acesta se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu amendă din cea de-a patra categorie

Secţiunea 139

1. Persoana care intră ilegal într-o încăpere sau incintă destinată serviciului public sau care rămâne acolo în mod ilegal şi nu părăseşte imediat locul după ce a fost invitat să facă acest lucru de către funcţionarul competent, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Persoana care a obţinut accesul prin forţarea intrării sau prin escaladare ori cu ajutorul unor chei false, a unui ordin fals sau a unei uniforme false, care a intrat fără ştirea funcţionarului competent şi nu din greşeală, se găseşte acolo noaptea, se consideră că a intrat ilegal.

3. În situaţia în care aceasta foloseşte ameninţări sau mijloace care ar putea cauza frică, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau plata unei amenzi din cea de-a treia categorie.

4. Durata pedepsei cu închisoarea prevăzută în subsecţiunile (1) şi (3) poate fi sporită cu o treime dacă două sau mai multe persoane săvârşesc infracţiunea gravă împreună.

Secţiunea 139a

1. Persoana care, cu ajutorul unui dispozitiv tehnic, în mod intenţionat:

1°. ascultă o conversaţie care are loc într-o locuinţă sau într-o încăpere sau incintă închisă, fără a fi însărcinată să facă acest lucru de către un participant la acea conversaţie;

2°. înregistrează această conversaţie fără a fi participant la ea şi fără a fi însărcinat să facă acest lucru de către un astfel de participant;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Subsecţiunea (1) nu se aplică înregistrării:

1°. datelor prelucrate sau transferate prin mijloace de telecomunicaţii sau prin intermediul unui dispozitiv sau al unui sistem computerizat;

2°. prin intermediul unui dispozitiv tehnic care este plasat şi nu este ascuns, cu acordul persoanei care utilizează locuinţa sau încăperea sau spaţiile închise, cu excepţia cazurilor de utilizare abuzivă;

3°. în scopul punerii în aplicare a Legii privind serviciile de informaţii şi securitate din 2002 [Wet op de Inlichtingen- en Veiligheidsdiensten 2002].

Secţiunea 139b

1. Persoana care, cu intenţia de a intercepta sau înregistra o conversaţie care are loc în altă parte decât într-o locuinţă sau încăpere ori incintă închisă, printr-un dispozitiv tehnic, în mod clandestin:

1°. ascultă acea conversaţie fără a fi primit instrucţiuni să facă acest lucru din partea unui participant la acea conversaţie;

2°. înregistrează această conversaţie fără a fi participant la ea şi fără a fi însărcinată să facă acest lucru de către un astfel de participant;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Secţiunile 139a (2) (1°) şi (3°) se vor aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 139c

1. Persoana care, în mod intenţionat şi ilegal, interceptează sau înregistrează, printr-un dispozitiv tehnic, date care nu îi sunt destinate acesteia şi pe care le procesează sau le transferă prin mijloace de telecomunicaţii sau prin intermediul unui dispozitiv sau sistem computerizat, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Subsecţiunea (1) nu se aplică interceptării sau înregistrării:

1°. datelor primite prin intermediul unui receptor radio, cu excepţia cazului în care s-a făcut un efort special sau a fost utilizat un receptor interzis pentru a permite o astfel de recepţie;

2°. de către sau pe baza instrucţiunilor persoanei îndreptăţite să utilizeze conexiunea de telecomunicaţii, cu excepţia cazurilor de utilizare abuzivă;

3°. în scopul bunei funcţionări a unei reţele publice de telecomunicaţii, în scopul desfăşurării procedurilor penale sau în scopul aplicării Legii privind serviciile de informaţii şi securitate din 2002.

Secţiunea 139d

1. Persoana care are instalat un dispozitiv tehnic într-un anumit loc cu intenţia de a-l folosi în mod intenţionat şi ilegal pentru a asculta, intercepta sau înregistra o conversaţie, telecomunicaţie sau alte tipuri de transfer de date sau procesări de date prin dispozitive sau sisteme computerizate, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care,

a. produce, vinde, obţine, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sau dispune în alt mod de un dispozitiv tehnic care a fost adaptat sau conceput în principal pentru comiterea unei astfel de infracţiuni grave; sau

b. vinde, obţine, distribuie sau pune la dispoziţie sau dispune de o parolă de calculator, un cod de acces sau de date similare care pot fi utilizate pentru a accesa un dispozitiv sau un sistem computerizat sau o parte a acestuia;

cu intenţia de a o folosi în săvârşirea unei infracţiuni grave, astfel cum se menţionează la secţiunea 138ab (1), la secţiunea 138b sau la secţiunea 139c, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la subsecţiunea (2) în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave, conform prevederilor secţiunii 138a (2) sau (3), se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 139e

Persoana care,

1°. are la dispoziţie un obiect în care, aşa cum ştie sau ar trebui, în mod rezonabil, să suspecteze, au fost stocate date care au fost obţinute prin interceptarea ilegală sau interceptarea ori înregistrarea unei conversaţii, a telecomunicaţiilor sau a altui tip de transfer de date sau prelucrarea datelor de către un dispozitiv sau sistem computerizat;

2°. a obţinut date prin interceptarea ilegală, interceptarea sau înregistrarea unei conversaţii, a telecomunicaţiilor sau a altui tip de transfer de date sau de prelucrare a datelor prin intermediul unui dispozitiv sau sistem computerizat sau a unor date care i-au fost cunoscute, după cum ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil, ca urmare a unor astfel de ascultări, interceptări sau înregistrări şi care dezvăluie în mod intenţionat astfel de date unei alte persoane;

3°. pune, în mod intenţionat un obiect din cele prevăzute în subsecţiunea (1°) la dispoziţia altei persoane;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 139f

Persoana care,

1°. în mod intenţionat şi ilegal, prezintă o imagine a unei persoane care se află într-o casă sau într-un alt loc care nu este deschis publicului prin intermediul unui dispozitiv tehnic care nu este clar vizibil sau observat;

2°. are la dispoziţie o imagine care, aşa cum ştie sau ar trebui să suspecteze în mod rezonabil, a fost obţinută prin sau ca urmare a activităţii pedepsită potrivit subsecţiunii (1);

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 139g

Persoana care face publică imaginea menţionată în secţiunea precedentă la subsecţiunea (2°), se pedepseşte cu o pedeapsă cu închisoarea de cel mult şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 140

1. Participarea într-o organizaţie care are ca scop săvârşirea unei infracţiuni grave, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Continuarea participării la activităţile unei organizaţii care a fost declarată interzisă prin hotărâre judecătorească sau care este interzisă prin lege sau împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre declarativă irevocabilă potrivit secţiunii 10:122 (1) din Codul Civil, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

3. Durata pedepsei cu închisoare pentru fondatori, directori sau manageri poate fi sporită cu o treime.

4. Participarea, aşa cum a fost prevăzută la subsecţiunea (1), va include, de asemenea, furnizarea de sprijin financiar sau alt suport material precum şi strângerea de fonduri sau recrutarea de persoane în numele organizaţiei prevăzute în subsecţiunea amintită.

Secţiunea 140a

1. Participarea într-o organizaţie care are ca scop săvârşirea unui act de terorism se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Fondatorii, directorii sau managerii vor fi pedepsiţi cu pedeapsa închisorii pe viaţă până la o perioadă determinată cu închisoarea de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Secţiunea 140 (4) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 141

1. Persoana care săvârşeşte acte publice de violenţă împreună cu alte persoane împotriva persoanelor sau proprietăţii, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult patru ani şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Făptuitorul se pedepseşte cu:

1°. pedeapsa închisorii de până la şase ani sau o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care distruge în mod intenţionat proprietatea sau dacă violenţa comisă de acesta dă naştere la o vătămare corporală;

2°. pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această violenţă cauzează o vătămare corporală gravă;

3°. pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

3. Secţiunea 81 nu se va aplica.

Secţiunea 141a

Persoana care, în mod intenţionat, furnizează oportunitatea, mijloacele sau informaţiile pentru săvârşirea unei violenţe împotriva persoanelor sau proprietăţii se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 142

1. Persoana care, în mod intenţionat, tulbură liniştea prin alarme sau semnale false, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, fără să se afle în stare de necesitate, foloseşte un număr de urgenţă al unui serviciu public, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 142a

1. Persoana care trimite un obiect sau care îl abandonează sau îl plasează în orice loc public sau privat, în scopul de a face o altă persoană să creadă în mod eronat că acel obiect poate provoca o explozie, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care oferă informaţii unei alte persoane în scopul de a face această persoană în mod eronat să creadă că există un obiect prezent în orice loc public sau privat şi că acest obiect poate provoca o explozie, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 143

Persoana care printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu un act de violenţă împiedică desfăşurarea unei şedinţe sau a unei demonstraţii publice legale, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 144

Persoana care, prin crearea dezordinii sau făcând zgomot, tulbură în mod intenţionat o şedinţă publică legală sau care, prin crearea dezordinii, tulbură în mod intenţionat o demonstraţie legală, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la două săptămâni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 145

Persoana care printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu un act de violenţă împiedică desfăşurarea procesiunii publice a unei adunări religioase sau credinţe, sau a unei ceremonii legale de procesiune a unei religii sau credinţe, sau a unor servicii funerare legale, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 146

Persoana care, pentru crearea dezordinii sau prin zgomot, tulbură în mod intenţionat atât o procesiune publică a unei adunări religioase sau credinţe, sau a unei ceremonii legale de procesiune a unei religii sau credinţe, sau a unor servicii funerare legale, se pedepseşte cu închisoarea de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 147

Persoana care,

1°. în mod public, atât verbal, cât şi în scris sau prin imagini, ofensează sensibilităţile religioase prin declaraţii dispreţuitoare şi blasfemie;

2°. ridiculizează un preot în îndeplinirea legală a îndatoririlor sale;

3°. face declaraţii deranjante despre obiectele folosite pentru sărbătorirea religioasă la un moment dat şi la locul în care această sărbătoare este legală;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 147a

1. Persoana care distribuie, afişează public sau publică materiale scrise sau imagini care conţin declaraţii ofensatoare pentru sensibilităţile religioase prin natura lor denigratoare şi blasfematoare ori care are intenţia de a le distribui, afişa public sau publica, se pedepseşte cu închisoare de până la două luni sau amendă din cea de-a doua categorie, dacă aceasta cunoştea sau are motive serioase să suspecteze că acele materiale scrise sau imagini conţin astfel de declaraţii.

2. Persoana care, având cunoştinţă sau motive să suspecteze acest lucru, exprimă în mod public conţinutul unor astfel de materiale scrise, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 148

Persoana care în mod intenţionat previne sau împiedică accesul legal la un cimitir sau crematoriu sau transportul legal al unui corp uman decedat la un cimitir sau crematoriu, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 149

Persoana care în mod intenţionat profanează un mormânt sau care, în mod intenţionat şi ilegal distruge sau deteriorează orice monument comemorativ ridicat într-un cimitir se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 150

Persoana care, în mod ilegal şi intenţionat, dezgroapă un corp uman decedat sau mută ori transportă un corp uman decedat dezgropat, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu amendă din cea de-a treia categorie

Secţiunea 151

Persoana care îngroapă, arde, distruge, ascunde, îndepărtează sau dispune de un corp uman decedat, în vederea ascunderii faptei sau a cauzei decesului sau naşterea unui copil mort, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie .

Secţiunea 151a

Persoana care, din motive de câştig financiar, facilitează în mod intenţionat plasarea unui copil mai mic de şase luni, care nu se află sub tutela unei persoane juridice, la o familie adoptivă fără acordul prealabil scris al Consiliului pentru protecţia copilului, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 151b

1. Persoana care, în practicarea unei profesii sau în desfăşurarea unei afaceri, creează sau facilitează intenţionat, atât direct, cât şi indirect, negocieri între o mamă surogat sau o femeie care doreşte să fie mamă surogat şi o altă persoană sau aranjează o întâlnire în scopul de a realiza intenţia prevăzută la subsecţiunea (3), se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care,

a. oferă în mod public servicii care să creeze sau să faciliteze negocieri sau întâlniri ca cele prevăzute la subsecţiunea (1);

b. face public faptul că o femeie ar dori să devină mamă surogat sau este disponibilă pentru acest lucru, sau caută o femeie care ar dori să devină mamă surogat sau care este disponibilă pentru acest lucru

se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. O mamă surogat este considerată a fi o femeie care a rămas însărcinată cu intenţia de a purta un copil pentru o altă persoană care doreşte să obţină autoritatea părintească asupra copilului sau doreşte să îşi asume responsabilitatea pentru îngrijirea permanentă şi să crească copilul.

Secţiunea 151c

1. Persoana care, în practicarea unei profesii sau în desfăşurarea unei afaceri, creează sau facilitează intenţionat, atât direct, cât şi indirect, negocieri între o femeie şi o altă persoană sau aranjează o întâlnire în legătură cu dorinţa acesteia de a găsi o altă persoană pentru a-şi asuma responsabilitatea permanentă pentru îngrijirea şi creşterea copilului, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii 151b (1), Subsecţiunea (1) nu se va aplica:

a. dacă crearea sau facilitarea menţionată la acea subsecţiune este realizată prin Comisia pentru Protecţia Copilului sau de o persoană juridică desemnată de către Comisia pentru Protecţia Copilului;

b. dacă crearea sau facilitarea prevăzută în acea subsecţiune implică o trimitere la o organizaţie astfel cum este menţionat la (a).

Partea a VI-a [Abrogată la 01-02-2006]

Secţiunea 152 [Abrogată la 01-02-2006]

Secţiunea 153 [Abrogată la 01-02-2006]

Secţiunea 154 [Abrogată la 01-02-2006]

Secţiunea 155 [Abrogată la 01-02-2006]

Secţiunea 156 [Abrogată la 01-02-2006]

Partea a VII-a

Infracţiuni grave care pun în pericol siguranţa generală a persoanelor sau a proprietăţii

Secţiunea 157

Persoana care, în mod intenţionat, declanşează un incendiu sau intenţionează să provoace o explozie ori o inundaţie se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau poate provoca un risc grav de vătămare corporală unei alte persoane;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta produce moartea unei persoane.

Secţiunea 158

Persoana care, din neglijenţă, declanşează un incendiu, o explozie ori o inundaţie se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau poate provoca un risc grav de vătămare corporală a unei alte persoane;

3°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 159

Persoana care, în cazul sau în anticiparea unui incendiu, intenţionat şi ilegal, ascunde sau face indisponibile stingătoarele sau, în orice caz, împiedică sau obstrucţionează stingerea acelui incendiu, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 160

Persoana care, în cazul sau în anticiparea unei inundaţii, în mod intenţionat şi ilegal, ascunde sau face indisponibile materiale pentru îndiguire sau uneltele ori echipamentele, zădărniceşte orice efort în repararea digurilor sau a altor instalaţii de apărare împotriva apelor de suprafaţă sau obstrucţionează măsurile luate pentru a preveni oprirea inundaţiilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 161

Persoana care, intenţionat, distruge, face inutilizabilă sau deteriorează instalaţiile de apărare împotriva apei, conductele de gaz sau apă sau instalaţiile de canalizare se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate provoca un risc de inundare sau să pună în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 161 bis

Persoana care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează sau face inutilizabilă orice instalaţie de infrastructură electrică, cauzează funcţionarea sau operarea defectuoasă a unei astfel de instalaţii sau împiedică luarea unei măsuri de siguranţă cu privire la o astfel de instalaţie, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune interferează sau întrerupe furnizarea de curent electric către publicul general;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

4°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 161 ter

Persoana care, din neglijenţă, face ca o instalaţie de infrastructură electrică să fie distrusă, deteriorară sau inutilizabilă, care are ca rezultat funcţionarea sau operarea defectuoasă a acestei instalaţii, ori împiedică luarea unei măsuri de siguranţă în legătură cu o astfel de instalaţie, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune interferează sau întrerupe furnizarea de curent electric către publicul general sau, în general, pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 161 quater

Persoana care, în mod intenţionat, expune fiinţe umane, animale, plante sau proprietăţi la radiaţiile ionizante sau contaminează fiinţe umane, animale, plante, proprietăţi, sol, apă sau aer cu materiale radioactive se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta produce moartea unei persoane.

Secţiunea 161 quinquies

Persoana care, din neglijenţă, expune fiinţe umane, animale, plante sau proprietăţi la radiaţiile ionizante sau contaminează fiinţe umane, animale, plante, proprietăţi, sol, apă sau aer cu materiale radioactive se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau fapta poate duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 161 sexies

1. Persoana care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează sau face inutilizabil un dispozitiv sau sistem computerizat al unei instalaţii de infrastructură, cauzează funcţionarea sau operarea defectuoasă a unei astfel de instalaţii sau împiedică luarea unei măsuri de siguranţă cu privire la o astfel de instalaţie, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care o astfel de acţiune intervine în mod ilegal sau perturbă stocarea, prelucrarea sau transferul de date destinate publicului larg sau cauzează funcţionarea defectuoasă a unei reţele publice de telecomunicaţii sau furnizarea unui serviciu public de telecomunicaţii;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea sau furnizarea serviciilor;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

4°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

2. Persoana care,

a. produce, vinde, obţine, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sau dispune în alt mod de un dispozitiv tehnic care a fost adaptat sau conceput în principal pentru comiterea unei astfel de infracţiuni grave; sau

b. vinde, obţine, distribuie sau pune la dispoziţie sau dispune de o parolă de calculator, un cod de acces sau de date similare care pot fi utilizate pentru a accesa un dispozitiv sau un sistem computerizat sau o parte a acestuia;

cu intenţia de a le folosit în săvârşirea unei infracţiuni grave aşa cum sunt prevăzute în subsecţiunea (1), se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 161 septies

Persoana care, din neglijenţă, face ca dispozitivul sau sistemul computerizat al unei instalaţii de infrastructură să fie distrus, deteriorat sau inutilizabil şi are ca rezultat funcţionarea sau operarea defectuoasă a acestei instalaţii, ori împiedică luarea unei măsuri de siguranţă în legătură cu o astfel de instalaţie, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care o astfel de acţiune intervine în mod ilegal sau perturbă stocarea, prelucrarea sau transferul de date destinate publicului larg sau cauzează funcţionarea defectuoasă a unei reţele publice de telecomunicaţii sau furnizarea unui serviciu public de telecomunicaţii sau pune în pericol, în general, proprietatea sau furnizarea de servicii;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 162

Persoana care, în mod intenţionat, face inutilizabilă sau deteriorează orice instalaţie de infrastructură de trafic public sau orice instalaţie de infrastructură pentru traficul aerian, obstrucţionează orice drum public sau căi navigabile publice sau împiedică luarea măsurilor de siguranţă în legătură cu o astfel de instalaţie, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol siguranţa traficului;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol traficul sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 162a

Persoana care, în mod intenţionat, într-un aeroport, distruge, face inutilizabil sau deteriorează o aeronavă care nu este în serviciu sau orice instalaţia, sau care în mod intenţionat perturbă serviciile de pe un aeroport, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol siguranţa traficului aerian;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol traficul sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 163

Persoana care, din neglijenţă, face ca o instalaţie de infrastructură pentru traficul public sau o instalaţie de infrastructură pentru traficul aerian să fie distrusă, deteriorată sau inutilizabilă, sau care obstrucţionează drumul public sau căile navigabile ori împiedică luarea unei măsuri de siguranţă în legătură cu o astfel de instalaţie, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate face traficul nesigur;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 164

1. Persoana care, în mod intenţionat, pune în pericol traficul propulsat mecanic pe calea ferată, se pedepseşte cu închisoare de până la cincisprezece ani sau cu plata unei amenzi din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă în urma săvârşirii faptei survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoare până la treizeci ani sau plata unei amenzi din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 165

1. Persoana care, din neglijenţă, pune în pericol traficul propulsat mecanic pe calea ferată, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

2. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoare până la doi ani sau plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 166

Persoana care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează sau mută un semnal, indicator sau un ajutor plasat pentru siguranţa navelor sau a aviaţiei, ori împiedică funcţionarea acestora sau plasează un semn sau un indicator fals, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol siguranţa navelor sau a aviaţiei.

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol navigaţia sau aviaţia şi dacă fapta duce la scufundarea, eşuarea sau prăbuşirea unui vas sau a unei aeronave.

3°. cu pedeapsa închisorii pe viaţă sau o pedeapsă pentru o durată determinată de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol siguranţa navelor sau a aviaţiei şi fapta are ca rezultat moartea unei persoane.

Secţiunea 167

Persoana care, din neglijenţă, face ca un semnal, indicator sau un ajutor plasat pentru siguranţa navelor sau a aviaţiei să fie distrus, deteriorat, îndepărtat sau mutat, ori funcţionarea acestuia este împiedicată sau plasează semne şi indicatoare false, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate face navigaţia sau aviaţia nesigure;

2°. pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă fapte are drept consecinţe scufundarea, eşuarea sau prăbuşirea navei sau a aeronavei;

3°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 168

Persoana care, în mod intenţionat, provoacă unui vas, vehicul sau aeronavă scufundarea, eşuarea sau prăbuşirea, distrugerea sau face ca acestea să fie inutilizabile sau deteriorate, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta produce moartea unei persoane.

Secţiunea 169

Persoana care, din neglijenţă, provoacă unui vas, vehicul sau aeronavă scufundarea, eşuarea sau prăbuşirea, distrugerea sau face ca acestea să fie inutilizabile sau deteriorate, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

2°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 170

Persoana care, în mod intenţionat, distruge sau deteriorează orice clădire sau structură, instalaţie pe mare sau într-un loc public, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta produce moartea unei persoane.

Secţiunea 171

Persoana care, din neglijenţă, distruge sau deteriorează orice clădire sau structură, instalaţie pe mare sau într-un loc public, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 172

1. Persoana care, în mod intenţionat şi ilegal, pune orice substanţă în apa potabilă a instalaţiei de furnizare a apei sau în conductele de alimentare cu apă, ori împiedică producerea apei potabile ori furnizarea apei potabile de la furnizorul public de apă potabilă, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol o altă persoană;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

2. Persoana care, în mod intenţionat, deteriorează sau face inutilizabilă orice instalaţie publică de alimentare cu apă, cauzează funcţionarea sau operarea defectuoasă a unei astfel de instalaţii sau împiedică luarea măsurilor de siguranţă în legătură cu un astfel de sistem, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă o astfel de acţiune poate interveni în sau întrerupe alimentarea publică cu apă potabilă.

Secţiunea 173

1. Persoana care, din neglijenţă, provoacă introducerea ilegală a unei substanţe în instalaţia de furnizare a apei potabile sau într-o conductă de apă potabilă, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei alte persoane.

2. Persoana care, din neglijenţă, provoacă distrugerea, deteriorarea sau face inutilizabilă o instalaţie publică de alimentare cu apă care are ca rezultat funcţionarea sau operarea defectuoasă a unei astfel de instalaţie, ori determină să fie luate măsuri de siguranţă în legătură cu o astfel de instalaţie, se pedepseşte, dacă o astfel de acţiune intervine în sau întrerupe alimentarea publică cu apă potabilă, cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 173a

Persoana care, în mod intenţionat sau ilegal, eliberează o substanţă pe sau în sol, în aer sau pe suprafaţa apei se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol sănătatea publică sau viaţa celorlalţi;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 173b

Persoana care, din neglijenţă, eliberează o substanţă pe sau în sol, în aer sau pe suprafaţa apei se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol sănătatea publică sau viaţa unei alte persoane;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 174

1. Persoana care vinde, oferă spre vânzare, livrează sau înmânează bunuri, cunoscând că aceste bunuri sunt dăunătoare pentru viaţă sau sănătate şi nu dezvăluie natura lor dăunătoare, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă în urma săvârşirii faptei survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoare până la treizeci ani sau plata unei amenzi din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 175

1. Persoana care, din neglijenţă, vinde, livrează sau înmânează bunuri dăunătoare vieţii sau sănătăţii, în timp ce cumpărătorul sau destinatarul unor astfel de bunuri nu cunoaşte natura lor dăunătoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoare până la doi ani sau plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 175a

Persoana care, în caz de război, încalcă în mod intenţionat un ordin emis şi notificat potrivit articolului 7 din Legea privind apărarea civilă [Wet Bescherming Bevolking] (Buletinul actelor şi decretelor din 1952, 404) sau un regulament emis sau notificat în temeiul sau potrivit oricăror dintre decretele guvernamentale menţionate în articolul 29 din Actul de apărare civilă [Intrekkingswet BB] (Buletinul de acte şi decrete 1986, 312) se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa unei alte persoane sau dacă fapta duce la moartea unei persoane.

Secţiunea 175b

Persoana care, în caz de război, din neglijenţă, cauzează încălcarea unui ordin emis şi notificat potrivit articolului 7 din Legea privind apărarea civilă sau a unui regulament emis şi notificat în temeiul sau conform vreuneia dintre decretele guvernamentale, menţionate la articolul 29 din Legea privind apărarea civilă (abrogare), se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol proprietatea;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa unei alte persoane;

3°. cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 176

1. În cazul condamnării pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte, făptuitorul poate fi decăzut din dreptul de exercitare a profesiei în care a comis infracţiunea gravă.

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 174 şi 175, instanţa poate dispune publicarea hotărârii de condamnare.

Secţiunea 176a

În cazul în care o infracţiune gravă care se pedepseşte conform secţiunilor 157, 159, 160, 161, 161 bis, 161 quater, 161 sexies, 162, 162a , 164, 166, 168, 170, 172, 173a sau 174 a fost săvârşită cu intenţii teroriste, durata determinată a pedepsei cu închisoarea în temeiul prezentei secţiuni va fi sporită cu jumătate şi dacă infracţiunea gravă prevede o durată determinată a pedepsei cu închisoarea de până la cincisprezece ani, atunci se va aplica închisoarea pe viaţă sau o durată determinată cu pedeapsa închisorii de până la treizeci de ani.

Secţiunea 176b

1. Conspiraţia în săvârşirea cu intenţie teroristă a unei infracţiuni grave din cele prevăzute în secţiunile 157, 161 (2) şi (3), 161 bis (3) şi (4), 161 quater, 161 sexies (3) şi (4), 162, 164, 166, 168, 170, 172, 173a şi 174 se pedepseşte cu închisoarea de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Partea a VIII-a

Infracţiuni grave împotriva autorităţii publice

Secţiunea 177

1. Persoana care,

1°. dă un cadou sau face o promisiune unui funcţionar public sau îi furnizează ori îi oferă un serviciu în scopul de a-l determina să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte în îndeplinirea mandatului său, încălcându-şi astfel obligaţiile de serviciu;

2°. dă un cadou sau face o promisiune unui funcţionar public sau îi furnizează ori îi oferă un serviciu ca rezultat sau ca şi consecinţă a unor anumite acte pe care acestea le-a întreprins sau de la care s-a abţinut să le întreprindă în executarea funcţiei sale de funcţionare sau fost funcţionar, cu încălcarea obligaţiilor sale de serviciu;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care săvârşeşte o faptă penală aşa cum este definită la subsecţiunea (1) (1°) împotriva unei persoane care are perspectiva unei numiri ca funcţionar public, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă dacă persoană în cauză primeşte numirea ca funcţionar public.

3. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta secţiune în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din practicarea acelei profesii.

4. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1°) (2°) şi (4°).

Secţiunea 177a

1. Persoana care,

1°. dă un cadou sau face o promisiune unui funcţionar public sau îi furnizează ori îi oferă un serviciu în scopul de a-l determina să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte în îndeplinirea mandatului său, fără a-şi încălca astfel obligaţiile de serviciu;

2°. dă un cadou sau face o promisiune unui funcţionar public sau îi furnizează ori îi oferă un serviciu ca rezultat sau ca şi consecinţă a unor anumite acte pe care acestea le-a întreprins sau de la care s-a abţinut să le întreprindă în executarea funcţiei sale de funcţionare sau fost funcţionar, fără încălcarea obligaţiilor sale de serviciu;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care săvârşeşte o faptă penală aşa cum este definită la subsecţiunea (1) (1°) împotriva unei persoane care are perspectiva unei numiri ca funcţionar public, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă dacă persoană în cauză primeşte numirea ca funcţionar public.

3. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta secţiunea în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din practicarea acelei profesii.

4. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1°) (2°) şi (4°).

Secţiunea 178

1. Persoana care dă un cadou sau face o promisiune unui judecător sau îi furnizează sau îi oferă acestuia un serviciu în vederea exercitării influenţei asupra hotărârii într-o cauză aflată pe rolul instanţei din care face parte, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă cadoul sau promisiunea este făcută sau serviciul este prestat sau oferit în vederea obţinerii condamnări într-o cauză penală, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Infractorul poate fi decăzut din dreptul de a exercita acea profesie dacă acesta săvârşeşte oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta secţiune în exercitarea profesiei sale.

4. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2 ) şi (4°).

Secţiunea 178a

1. În sensul secţiunilor 177 şi 177a, persoanele aflate în serviciul public al unui stat străin sau al unei organizaţii organizate în baza unei legi internaţionale vor fi considerate echivalente funcţionarilor publici.

2. În sensul secţiunilor 177 (1) (2°) şi 177a (1) (2°), foştii funcţionari publici vor fi consideraţi echivalenţi funcţionarilor publici.

3. În sensul secţiunii 178, judecătorul unui stat străin sau al unei organizaţii organizate în baza unei legi internaţionale va fi considerat echivalent unui judecător.

Secţiunea 179

Persoana care, printr-un act de violenţă sau orice alt act sau prin ameninţarea cu violenţă sau ameninţarea cu orice alt act obligă un funcţionar public să efectueze un act oficial ori să se abţină de la executarea de drept a unui act oficial, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 180

Persoana care, printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa, se opune unui funcţionar public în exercitarea legală a îndatoririlor sale sau unei persoane care asistă acel funcţionar public să facă acel lucru potrivit obligaţiilor legale sau la cererea acestuia, se face vinovat de opunere şi se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 181

Constrângerea şi opoziţia prevăzute în secţiunile 179 şi 180 se pedepsesc cu:

1°. pedeapsa închisorii de până la cinci ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care infracţiunea gravă sau actele care o însoţesc au ca rezultat vătămarea corporală;

2°. pedeapsa închisorii de până la şapte ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă au ca rezultat o vătămare corporală gravă;

3°. pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă au ca urmare moartea persoanei;

Secţiunea 182

1. Dacă două sau mai multe persoane împreună săvârşesc constrângerea şi opoziţia prevăzute în secţiunile 179 şi 180, aceştia se pedepsesc cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Făptuitorul va fi pedepsit cu:

1°. pedeapsa închisorii de până la şapte ani şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care infracţiunea gravă săvârşită de către acesta sau actele care o însoţesc au ca rezultat o vătămare corporală;

2°. pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă au ca rezultat o vătămare corporală gravă;

3°. pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă au ca rezultat moartea persoanei;

Secţiunea 183

În sensul secţiunilor. 179 până la 182 inclusiv, comandantul unei nave sau căpitanul unei aeronave care exercită autoritatea ce i-a fost conferită ca atare sau îndeplineşte o obligaţie ce i-a fost impusă în temeiul unei dispoziţii din Codul de procedură penală va fi, de asemenea, considerat echivalentul unui funcţionar public. „Comandantul unei nave“ include persoana aflată la comanda unei instalaţii desemnate potrivit secţiunii 136a (2) din Codul de procedură penală.

Secţiunea 184

1. Persoana care, în mod intenţionat, nu respectă un ordin emis sau o cerere formală făcută conform unor reglementări legale de către un funcţionar public însărcinat cu supravegherea sau de către un funcţionar civil însărcinat cu depistarea şi investigarea faptelor penale sau care a fost autorizat să depisteze sau să investigheze o faptă penală şi orice persoană care în mod intenţionat împiedică, obstrucţionează sau zădărniceşte orice acţiune întreprinsă de către oricare astfel de funcţionari publici în vederea impunerii unei cerinţe legale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Persoana care este însărcinată permanent sau temporar cu un serviciu public potrivit reglementărilor legale este considerată echivalentă cu funcţionarul public menţionat în prima parte a subsecţiunii precedente.

3. O cerere formală sau o acţiune a comandantului unei nave sau a căpitanului unei aeronave care exercită autoritatea ce i-a fost conferită ca atare sau care îndeplineşte o obligaţie ce i-a fost impusă în temeiul unei dispoziţii din Codul de procedură penală va fi considerată echivalentul unei cereri formale sau acţiuni aşa cum sunt prevăzute la subsecţiunea (1). „Comandantul unei nave“ include persoana aflată la comanda unei instalaţii desemnate potrivit secţiunii 136a (2) din Codul de procedură penală.

4. Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii grave nu au trecut deja doi ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care făptuitorul a fost condamnat pentru o faptă penală similară, durata pedepsei cu închisoarea poate fi sporită cu o treime.

Secţiunea 184a

Persoana care, în mod intenţionat, acţionează cu încălcarea unui ordin de conduită penală emis în temeiul secţiunii 509hh (1b) din Codul de procedură penală se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 185

Persoana care, într-o şedinţă de judecată sau în locul în care un funcţionar public este angajat să-şi exercite legal mandatul în public, provoacă agitaţie şi nu părăseşte locaţia după ce i-a fost ordonat să facă acest lucru de către sau în numele autorităţilor competente, se pedepseşte cu închisoarea de până la două săptămâni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 185a

În sensul secţiunilor 179 şi 182 inclusiv, 184 şi 185, persoanele aflate în serviciul public al unui stat străin sau al unei organizaţii organizate în baza unei legi internaţionale care îşi desfăşoară activitatea în Olanda prin modalităţile permise în baza legilor internaţionale, vor fi considerate echivalente funcţionarilor publici.

Secţiunea 186

Persoana care, în mod intenţionat, nu respectă un ordin de a părăsi imediat o adunare tumultuoasă, dat de sau în numele autorităţilor competente pentru a treia oară, se va face vinovată de participarea la o întrunire ilegală şi se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 187

Persoana care, în mod ilegal, smulge, face ilizibilă sau deteriorează o notificare afişată public de către sau în numele autorităţilor competente, în scopul de a preveni sau interveni cu comunicarea acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 188

Persoana care raportează sau depune o plângere în legătură cu o faptă penală, cunoscând faptul că acea faptă nu a fost săvârşită, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 189

1. Persoana care:

1°. în mod intenţionat găzduieşte o persoană care a săvârşit o infracţiune gravă sau este suspectă de săvârşirea unei fapte penale, sau care, în mod intenţionat, ajută o astfel de persoană în găsirea sau arestarea acesteia de către autorităţile judiciare sau de către ofiţerii de poliţie;

2°. după săvârşirea unei infracţiuni grave, în scopul ascunderii unei astfel de fapte sau a prevenirii ori intervenirii în investigarea ori urmărirea penală a acesteia, distruge, îndepărtează sau ascunde obiecte în legătură cu care sau cu ajutorul cărora a fost săvârşită infracţiunea gravă sau alte urme ale infracţiunii grave ori ascunde aceste obiecte sau urme autorităţilor judiciare sau ofiţerilor de poliţie în investigaţiile acestora;

3°. în mod intenţionat, în scopul de a preveni, obstrucţiona sau a zădărnici sechestrul acestora, ascunde, distruge sau îndepărtează obiecte care pot servi la scoaterea la lumină a adevărului sau la dovedirea câştigurilor obţinute în mod ilegal aşa cum au fost prevăzute în secţiunea 36e, sau ascunde astfel de obiecte autorităţilor sau ofiţerilor de poliţie în investigaţiile acestora sau, în mod intenţionat, făcând disponibile date sau informaţii terţelor părţi previne, obstrucţionează sau zădărnicesc acest sechestru.

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Dacă infracţiunea gravă menţionată .în subsecţiunea (1) este o infracţiune de terorism, se aplică pedeapsa închisorii de până la patru ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Aceste dispoziţii nu se vor aplica unei persoane care acţionează aşa cum este definită în aceste dispoziţii pentru a se sustrage sau a evita riscul urmăririi penale a oricăreia dintre rudele sale de sânge sau afini în linie directă ori de gradul al II-lea sau al III-lea din linia colaterală sau a soţului ori a fostului soţ.

4. Persoanele aflate în serviciul public al unei instanţe internaţionale însărcinate cu investigarea sau urmărirea penală a unei infracţiuni grave, instanţă care capătă jurisdicţie în baza unui tratat la care Regatul este parte contractantă, vor fi considerate echivalente cu agenţii judiciari sau ofiţerii de poliţie.

Secţiunea 190

Persoana care, în mod intenţionat, obstrucţionează, intervine cu sau zădărniceşte o autopsie medico-legală, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 191

Persoana care, în mod intenţionat, eliberează o persoană care a fost privată de libertate printr-un ordin al autorităţilor sau în urma unei hotărâri sau decizii pronunţate în camere, sau ajută o astfel de persoană să evadeze, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 192

1. Persoana care a fost legal citată să se prezinte ca martor, un expert martor sau un interpret şi care, în mod intenţionat, nu îşi îndeplineşte această obligaţie legală pe care acesta trebuie să o îndeplinească în această calitate, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie în cauzele penale;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la patru luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie în celelalte cauze.

2. Persoana care, după ce a încheiat un acord cu procurorul în temeiul secţiunii 226h (3) sau secţiunii 226k (1) din Codul de procedură penală, este citată legal să se prezinte ca martor şi nu respectă în mod intenţionat îndeplinirea acestei obligaţii pe care trebuie să o îndeplinească în calitatea sa, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Prevederile subsecţiunii precedente nu se vor aplica unei părţi într-un procesul civil care, atunci când este examinată ca martor, refuză să răspundă la întrebările ce îi sunt adresate.

Secţiunea 192a

Persoana care, în mod intenţionat, nu răspunde unei cereri oficiale a unei comisii parlamentare de anchetă pentru a avea acces la documente sau pentru a le inspecta într-o altă manieră, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 192b

Persoana care, în mod intenţionat, nu răspunde unei cereri oficiale a unei comisii parlamentare de anchetă pentru a furniza informaţii scrise, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 192c

Persoana care, în mod intenţionat, previne, împiedică sau obstrucţionează o comisie parlamentară de anchetă ori o persoană numită de aceasta să intre într-un spaţiu, se pedepseşte cu închisoare de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 192d

Infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 192 până la 192c inclusiv nu vor fi urmărite penal dacă au fost săvârşite de către un membru al Statelor Generale, un ministru sau un secretar de stat.

Secţiunea 193

Persoana care, în mod intenţionat, nu respectă un ordin legal de a prezenta un document care se presupune a fi contrafăcut sau falsificat, sau care serveşte pentru a fi comparat cu un alt document care este pretins contrafăcut sau falsificat ori a cărui autenticitate este negată sau nu este cunoscută, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la patru luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie în celelalte cazuri.

Secţiunea 194

1. Persoana care a fost declarată în stare de faliment sau este căsătorită în regimul comuniunii de bunuri cu o persoană în stare de faliment ori este director general ori un director de producţie al unei persoane juridice care, după ce a fost legal citată să furnizeze informaţii, dacă refuză în mod intenţionat să se prezinte fără un motiv fondat sau dacă refuză să furnizeze informaţiile solicitate ori, în mod intenţionat, furnizează informaţii false, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. În ceea ce priveşte fapta prevăzută subsecţiunea (1), persoana căreia sau al cărei soţ cu care aceasta este căsătorită în regimul comuniunii de bunuri i se aplică reeşalonarea datoriilor pentru persoanele fizice, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din faptele penale prevăzute la subsecţiunea (1) în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din practicarea acelei profesii.

Secţiunea 195

Persoana care îşi exercită un drept cunoscând faptul că a fost decăzută din exercitarea acelui drept printr-o hotărâre judecătorească, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult şase luni sau o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 196

Persoana care, în mod intenţionat, poartă însemne sau decoraţii ori efectuează un act legat de un serviciu pe care acesta nu îl deţine sau din care acesta a fost suspendat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 197

Un cetăţean străin care locuieşte în Olanda, deşi ştie sau are motive serioase să bănuiască că a fost emisă o decizie prin care acesta a fost declarat cetăţean străin indezirabil în baza unui regulament legal sau că i-a fost impusă o interdicţie în temeiul art. 66a subsecţiunea (7) din Legea privind cetăţenii străini din 2000 [Vreemdelingenwet 2000], se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 197a

1. Persoana care oferă ajutor unei alte persoane pentru a obţine intrarea în Olanda sau pentru a tranzita Olanda, un alt stat membru al Uniunii Europene, Islanda, Norvegia sau orice alt stat care a aderat la Protocolul împotriva traficului ilegal de imigranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare semnat la New York la 15 noiembrie 2000 de completare a Convenţiei împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate semnate la New York la 15 noiembrie 2000 sau care oferă acelei persoane posibilitatea, mijloacele sau informaţiile ce-i permit acestuia să facă acest lucru, în timp ce acesta ştie sau are motive serioase să bănuiască că intrarea sau tranzitul este ilegal, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care, în scopul obţinerii unui câştig, ajută o persoană să obţină dreptul de şedere în Olanda sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, Islanda, Norvegia sau orice stat care a aderat la Protocolul menţionat în subsecţiunea (1), ori care îi oferă acelei persoane posibilitatea, mijloacele sau informaţiile ce-i permit să facă acest lucru, deşi acesta cunoştea sau avea motive serioase să bănuiască că şederea acestuia este ilegală, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. În cazul în care oricare dintre faptele prevăzute în subsecţiunile (1) şi (2) sunt săvârşite în exercitarea oricărei funcţii sau a oricărei profesii, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, iar instanţa poate dispune decăderea persoanei în cauză de la ocuparea acelei funcţii ori practicarea acelei profesii şi publicarea hotărârii de condamnare.

4. Dacă oricare din faptele prevăzute în subsecţiunile (1) şi (2) este săvârşită de o persoană care îşi face o profesie sau un obicei din acest lucru sau de către mai multe persoane împreună, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult opt ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

5. Dacă oricare din faptele prevăzute în subsecţiunile (1) şi (2) are ca rezultat vătămarea corporală gravă sau este în măsură să pună în pericol viaţa unei alte persoane, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult doisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

6. Dacă oricare din faptele prevăzute în subsecţiunile (1) şi (2) are ca rezultat moartea persoanei, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

7. În aplicarea acestei secţiuni, prin Olanda se va înţelege, de asemenea, şi organismele publice din Bonaire, St. Eustatius şi Saba.

Secţiunea 197b

Persoana care angajează sau numeşte o altă persoană, care şi-a dobândit intrarea ilegală sau şederea ilegală în Olanda, pentru a-şi desfăşura activitatea, deşi aceasta cunoştea sau avea motive serioase să bănuiască că intrarea sau reşedinţa acesteia sunt ilegale, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 197c

Persoana care îşi face o profesie sau un obicei din cele prevăzute în secţiunea 197b, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu plata unei amenzi din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 197d

Dacă făptuitorul săvârşeşte o faptă din cele prevăzute în secţiunile 197b sau 197 c în executarea unei funcţii sau a unei profesii, instanţa poate, de asemenea, dispune în hotărârea sa decăderea acestuia din deţinerea acelei funcţii sau din exercitarea acelei profesii.

Secţiunea 198

1. Persoana care, în mod intenţionat, reţine orice bun de la confiscarea impusă în temeiul legii sau din custodia instanţei sau care, cunoscând că acel bun a fost confiscat, în mod intenţionat ascunde acel bun, se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează sau face inutilizabil un bun confiscat în temeiul legii, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Custodele care, în mod intenţionat, săvârşeşte oricare din aceste fapte sau permite oricăruia dintre aceşti infractori să săvârşească ori ajută un infractor în calitate de complice, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 199

1. Persoana care, în mod intenţionat, rupe, îndepărtează sau distruge sigiliile prin care obiectele sunt sigilate de către sau în numele autorităţilor competente sau, în orice caz, invalidează sigilarea efectuată prin acel sigiliu, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Custodele care, în mod intenţionat, săvârşeşte o faptă penală sau permite ca fapta penală să fie săvârşită ori ajută infractorul în calitate de complice, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. În situaţia în care fapta a fost săvârşită ca o consecinţă a neglijenţei custodelui, acesta se pedepseşte cu închisoarea de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 200

1. Persoana care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează, face inutilizabil sau elimină obiectele destinate să servească autorităţilor competente ca dovadă sau probă, instrumente, documente sau registre, deţinute în mod permanent sau temporar pentru păstrare printr-un ordin al autorităţilor, sau care a fost predat atât unui funcţionar public, cât şi oricărei alte persoane în interesul serviciului public, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Prin autorităţi competente se va înţelege, de asemenea: o instanţă internaţională care capătă jurisdicţie printr-o convenţie la care Regatul este parte contractantă.

Secţiunea 201

Persoana care, în mod intenţionat, împiedică ajungerea la destinaţie, deschide sau distruge scrisori sau alte obiecte livrate la un oficiu poştal sau de telegraf sau puse într-o căsuţă poştală, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 202

În cazul în care făptuitorul care săvârşeşte oricare din faptele prevăzute în secţiunile 198-201 obţine acces la locul infracţiunii grave sau obţine bunuri prin intrare prin efracţie, spargere sau escaladare, cu ajutorul unor chei false, a unui ordin fals sau a unei uniforme false, pedeapsa poate fi sporită cu până la un an de închisoare.

Secţiunea 203

Persoana care, în timp de pace, încurajează, în mod intenţionat, dezertarea unui soldat aflat în serviciul Regatului prin oricare dintre mijloacele enumerate în secţiunea 47 subsecţiunea (1) (2°) sau promovează o astfel de dezertare în oricare din modalităţile enumerate în secţiunea 48, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 204

Persoana care, pe timp de pace, încurajează o răscoală sau o revoltă a soldaţilor aflaţi în serviciul Regatului prin oricare dintre mijloacele enumerate în secţiunea 47 subsecţiunea (1) (2°) sau promovează acest lucru prin oricare din modalităţile enumerate în secţiunea 48, să pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 205

1. Persoana care, fără permisiunea Regelui, recrutează o altă persoană pentru un alt serviciu militar străin sau luptă armată, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din faptele penale prevăzute în subsecţiunea (1) în exercitarea profesiei sale, poate fi decăzut din practicarea acelei profesii.

3. Dacă lupta armată pentru care persoana este recrutată implică şi săvârşirea unei infracţiuni teroriste, pedeapsa închisorii prevăzute pentru infracţiunea prevăzută în subsecţiunea (1) va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 206

1. Persoana care:

1°. în mod intenţionat se face inapt sau se lasă făcut inapt pentru serviciul militar sau pentru orice apărare civilă;

2°. la cererea unei alte persoane face, în mod intenţionat, acea persoană inaptă pentru un astfel de serviciu sau activitate, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă, în cazul menţionat în ultimul paragraf, fapta are ca rezultat moartea persoanei, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de până la şase ani sau o amendă din cea de-a patra categorie.

Partea a IX-a

Mărturia mincinoasă

Secţiunea 207

1. Persoana care, în cazul în care îi este solicitată o declaraţie sub jurământ în temeiul unei reglementări legale sau o consecinţă legală este legată de o astfel de declaraţie în temeiul unor reglementări legale, în mod intenţionat, face declaraţii false sub jurământ, atât verbal cât şi în scris, atât în persoană cât şi prin intermediul unei persoane special autorizate în acest scop, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă declaraţia falsă este făcută în detrimentul unui inculpat sau a unui suspect într-un proces penal, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. O promisiune sau o afirmaţie autorizată prin lege ca înlocuitor al unui jurământ se consideră echivalentă cu un jurământ.

4. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

Secţiunea 207a

1. Persoana care, în cazul în care îi este solicitată o declaraţie sub jurământ sau o promisiune ca înlocuitor al unui astfel de jurământ în temeiul unui tratat la care Regatul este parte semnatară, face, în mod intenţionat, declaraţii false sub această formă în faţa unei curţi internaţionale, atât verbal cât şi în scris, atât în persoană cât şi prin intermediul unei persoane special autorizate în acest scop, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Se vor aplica subsecţiunile (2) şi (4) ale secţiunii 207.

Secţiunea 207b

1. Persoana care, în cazul în care îi este solicitată o declaraţie sub jurământ sau afirmaţie ori o promisiune ca înlocuitor al unui astfel de jurământ în temeiul unui tratat, face declaraţii false, personal, în Olanda prin intermediul unei videoconferinţe în faţa unei autorităţi judiciare dintr-un alt stat, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Secţiunile 207 (2) şi (4) se vor aplica mutatis mutandis.

3. Urmărirea penale va avea loc numai la plângerea autorităţii judiciare în faţa căreia a fost făcută declaraţia mincinoasă. Secţiunea 66 nu se aplică plângerii menţionate în prezenta subsecţiune.

Partea a X-a

Contrafacerea şi falsificarea monedelor, titlurilor bancare şi bancnotelor emise de guvern

Secţiunea 208

Persoana care contraface sau falsifică orice monedă, instrument de plată sau bancnotă, în scopul punerii în circulaţie a acestor monede, instrumente de plată sau bancnote sau care le-a pus în circulaţie ca fiind autentice şi nefalsificate, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 209

Persoana care, în mod intenţionat, pune în circulaţie ca autentice şi nefalsificate orice monedă, instrument de plată sau bancnotă pe care acesta le-a contrafăcut sau falsificat sau despre care acesta ştia că sunt contrafăcute sau falsificate atunci când le-a primit, sau care, în mod intenţionat, primeşte, obţine, are intenţia, transportă, importă, expediază sau exportă aceste monede, instrumente de plată sau bancnote în vederea punerii lor în circulaţie ca autentice şi nefalsificate, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 210

Persoana care, în mod intenţionat şi ilegal, pune în circulaţie monede, titluri sau bancnote destinate circulaţiei ca mijloc legal de plată, sau care, în mod intenţionat şi ilegal, primeşte, obţine, deţine, transportă, importă, expediază sau exportă aceste monede, titluri sau bancnote în vederea punerii lor în circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 211 [Abrogată la 23-05-2001]

Secţiunea 212 [Abrogată la 02-05-1932]

Secţiunea 213

Fără a aduce atingere prevederilor din secţiunea 209, persoana care, în mod intenţionat, pune în circulaţie monede contrafăcute sau falsificate sau contraface ori falsifică instrumente de plată sau bancnote emise de guvern, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 214

Persoana care produce, primeşte, obţine sau posedă materiale, obiecte sau date destinate contrafacerii sau falsificării monedelor, titlurilor sau bancnotelor emise de guvern se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 214bis

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în această Parte:

1°. monedele contrafăcute sau falsificate;

2°. titlurile sau bancnotele emise de guvern contrafăcute sau falsificate;

3°. materialele, obiectele sau datele care prin natura lor sunt destinate contrafacerii sau falsificării de monede, titluri sau bancnote emise de guvern;

vor fi confiscate, în măsura în care acestea au fost utilizate în săvârşirea unei infracţiuni grave sau au făcut obiectul infracţiunii grave.

Secţiunea 215

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 208 şi 210, se poate dispune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°) (2°) şi (4°).

Partea a XI-a

Contrafacerea şi falsificarea ştampilelor, sigiliilor şi mărcilor

Secţiunea 216

1. Persoana care,

1°. contraface sau falsifică ştampile sau sigilii emise de guvern cu intenţia ca acesta sau alte persoane să le folosească drept autentice şi nefalsificate;

2°. cu aceeaşi intenţie, produce astfel de ştampile sau sigilii prin folosirea ilegală a matriţelor sau ştampilelor autentice, se pedepseşte cu închisoarea de până şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea (1) se va aplica mutatis mutandis ştampilelor sau sigiliilor eliberate de un furnizor al serviciului poştal universal astfel cum se menţionează în Legea privind serviciile poştale din 2009 [Postwet 2009] şi care poată denumirea „Olanda” precum şi ştampilelor sau sigiliilor care sunt emise, potrivit articolului 3.01 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Convenţiei privind colectarea, depozitarea şi recepţia deşeurilor produse în timpul navigaţiei pe Rin şi pe căile navigabile interioare, încheiat la Strasbourg la 9 septembrie 1996 (Tratatul 1996, 293), de către Organul Internaţional de Echilibrare şi Coordonare, menţionate la articolul 10 din convenţia respectivă.

Secţiunea 217:

Persoana care

1°. aplică mărci guvernamentale sau semne distinctive cerute prin lege articolelor din platină, aur sau argint sau falsifică mărcile guvernamentale sau semnele distinctive autentice cerute prin lege, cu intenţia ca acesta sau alte persoană să folosească aceste articole ca şi cum mărcile inscripţionate pe acestea ar fi autentice şi nefalsificate;

2°. cu intenţie similară, aplică mărci pe astfel de articole folosind în mod ilegal matriţe sau ştampile autentice;

3°. aplică sau transferă mărci guvernamentale autentice sau semne distinctive impuse de lege în, pe sau la articole de platină, aur sau argint altele decât articolele pe care aceste mărci au fost iniţial inscripţionate, cu intenţia ca acesta sau alte persoane să folosească aceste articole ca şi cum aceste mărci au fost plasate iniţial pe acestea;

se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 218

Persoana care,

1°. aplică mărci metrologice false obiectelor supuse evaluării pentru conformitate cu cerinţele instrumentelor de măsurat sau falsifică mărci metrologice autentice cu intenţia ca acesta sau alte persoane să utilizeze aceste obiecte ca şi cum mărcile plasate pe acestea ar fi autentice şi nefalsificate;

2°. cu aceeaşi intenţie, aplică mărci acestor obiecte prin folosirea ilegală a matriţelor sau ştampilelor autentice,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 219

Persoana care,

1°. în mod fals aplică mărci, altele decât cele prevăzute în secţiunile 217 şi 218, care trebuie sau pot fi plasate pe mărfuri sau pe ambalajele sau recipientele acestora în temeiul unei reglementări legale, unor astfel de bunuri sau a ambalajelor ori recipientelor acestora sau falsifică astfel de mărci autentice cu intenţia ca acesta sau alte persoane să folosească aceste bunuri ca şi cum mărcile care sunt plasate pe acestea ar fi autentice şi nefalsificate;

2°. cu intenţie similară, aplică mărci pentru aceste mărfuri sau pe ambalajele sau recipientele acestora prin folosirea ilegală a matriţelor sau ştampilelor autentice;

3°. foloseşte mărci autentice pentru mărfuri sau pentru ambalajele ori recipientele acestora pentru care aceste mărci nu sunt destinate, cu intenţia ca ea sau alte persoane să utilizeze aceste mărfuri ca şi cum acestea ar fi destinate acestora;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 220

Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte, vinde, oferă spre vânzare, livrează, are intenţia să vândă sau să importe în Regat sau în Europa ştampile, sigilii sau mărci false, falsificate sau fabricate în mod ilegal sau obiecte la care acestea au fost ataşate în mod ilegal ca şi cum aceste ştampile, sigilii sau mărci ar fi autentice şi nefalsificate şi neproduse în mod ilegal sau ataşate în mod ilegal acestor obiecte, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă prevăzută în secţiunile 216-219 potrivit distincţiilor făcute în aceste secţiuni.

Secţiunea 221

1. Persoana care elimină o marcă de respingere plasată pe obiecte care sunt supuse evaluării conformităţii cu cerinţele instrumentelor de măsurare cu intenţia ca acesta sau alte persoane să folosească aceste obiecte ca şi cum acestea nu ar fi fost respinse, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte, vinde, oferă spre vânzare, livrează deţine cu intenţia de a vinde astfel de obiecte de pe care marca de respingere a fost îndepărtată ca şi cum acestea nu au fost respinse, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 222

1. Persoana care îndepărtează ştampilele sau sigiliile menţionate în secţiunea 216 care au fost utilizate cu o ocazie anterioară, mărcile destinate să le facă nepotrivite pentru o utilizare ulterioară cu intenţia ca aceasta sau alte persoane să folosească astfel de ştampile sau sigilii ca şi cum acestea n-ar fi fost utilizate cu o ocazie anterioară, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte, vinde, oferă spre vânzare, livrează, deţine cu intenţia vânzării sau importării în Regat sau în Europa a unor astfel de ştampile sau sigilii de pe care a fost îndepărtată o astfel de marcă, ca şi cum acestea nu au fost folosite cu o ocazie anterioară, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 222 bis

Dispoziţiile secţiunilor 216, 219, 220 şi 222 se vor aplica potrivit distincţiilor făcute în prezenta secţiune, dacă faptele prevăzute în aceste secţiuni sunt săvârşite în legătură cu ştampilele, sigiliile sau mărcile din Aruba, Curaçao, St. Maarten, o putere străină sau o organizaţie înfiinţată în baza legilor internaţionale.

Secţiunea 223

Persoana care deţine materiale sau obiecte despre care aceasta are cunoştinţe că sunt destinate să fie folosite în săvârşirea oricăreia dintre faptele prevăzute în secţiunile 216 sau 222 bis coroborat cu secţiunea 216, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 224

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 216 - 222bis, se poate dispune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), ( 2°) şi (4°).

Partea a XII-a

Falsificarea documentelor, furnizarea de informaţii false şi încălcarea obligaţiei de furnizare a informaţiilor

Secţiunea 225

1. Persoana care întocmeşte un document fals sau falsifică un document cu intenţia de a-l folosi ca dovadă a oricărui fapt, cu intenţia ca acesta sau alte persoane să îl folosească ca şi cum ar fi autentic şi nefalsificat, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals şi se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte un astfel de document fals sau falsificat ca şi cum ar fi autentic şi nefalsificat sau care, în mod intenţionat, livrează sau deţine un astfel de document, deşi aceasta cunoştea sau avea motive rezonabile să suspecteze că acest document este destinat unei astfel de utilizări, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Dacă fapta, aşa cum este definită la subsecţiunile (1) sau (2), este săvârşită cu intenţia de pregăti sau de a facilita un act terorist, durata pedepsei cu închisoarea prevăzută pentru infracţiune va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 226

1. Persoana care se face vinovată de fals se pedepseşte cu închisoarea de până la şapte ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă fapta este săvârşită în legătură cu:

1°. instrumente autentice;

2°. titluri de creanţă sau certificate de îndatorare ale oricărui stat, provincie, municipalitate sau instituţie publică;

3°. acţiuni sau titluri de creanţă sau bonuri de depozit eliberate pentru acţiuni sau certificate de îndatorare a oricărei asociaţii, fundaţii sau societăţi;

4°. taloane, cupoane de dividende sau cupoane de dobândă la oricare dintre documentele prevăzute în subsecţiunile (2)şi (3) sau documente justificative emise în locul acestor documente;

5° documente de credit sau documente comerciale.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte un document fals sau falsificat din cele prevăzute în subsecţiunea (1) ca şi cum acesta ar fi autentic şi nefalsificat sau care, în mod intenţionat, livrează, deţine, primeşte, obţine, transportă, vinde sau transferă un astfel de document, deşi acesta cunoştea sau avea motive rezonabile să suspecteze că acest document este destinat unei astfel de utilizări, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 227

1. Persoana care dă o declaraţie falsă cu privire la un fapt înregistrată într-un instrument autentic care serveşte verificării veridicităţii acestui fapt cu intenţia ca acesta sau alte persoane să folosească instrumentul ca şi cum declaraţia sa ar fi adevărată, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte un astfel de instrument ca şi cum acesta ar conţine o reprezentare adevărată sau care livrează în mod intenţionat ori deţine instrumentul, deşi acesta cunoştea sau avea motive rezonabile să suspecteze că acest document este destinat unei astfel de utilizări, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 227a

Persoana care, altfel decât prin falsificare, furnizează în mod intenţionat o informaţie neadevărată persoanei care acordă plata unor ajutoare sau alocaţii sau prin a cărui agenţie acestea îi sunt acordate, dacă aceasta este în beneficiul lui sau al altei persoane, deşi acesta cunoştea sau avea motive rezonabile să suspecteze că informaţiile furnizate sunt importante pentru determinarea dreptului său sau al altei persoane la plata acelui ajutor sau alocaţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 227b

Persoana care, în încălcarea unei obligaţii impuse acesteia prin sau potrivit unei reglementări legală, în mod intenţionat omite să furnizeze informaţiile necesare la timp, dacă aceasta este în beneficiul ei sau al altei persoane, deşi aceasta cunoştea sau avea motive rezonabile să suspecteze că informaţiile furnizate sunt importante pentru determinarea dreptului său sau al altei persoane la plata acelui ajutor sau alocaţie ori a sumei ori a perioadei de plată a acestui ajutor sau alocaţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 228

1. Un medic sau o moaşă care, în mod intenţionat, emit un certificat de naştere fals sau un certificat privind cauza morţii ori a existenţei sau a inexistenţei, la acel moment sau în trecut, a bolilor, infirmităţilor sau dizabilităţilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă certificatul este emis cu intenţia de a interna o persoană într-un spital de psihiatrie sau de a reţine acea persoană acolo, se va aplica pedeapsa închisorii de până la şapte ani şi şase luni sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Persoana care, în mod intenţionat, face uz de certificate false ca şi cum conţinutul acestora ar fi o reprezentare adevărată, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 229

1. Persoana care întocmeşte un certificat medical fals privind cauza morţii sau a existenţei ori inexistenţei, la acel moment sau în trecut, a bolilor, infirmităţilor sau dizabilităţilor sau falsifică un astfel de certificat medical cu intenţia de a induce în eroare autorităţile sau un asigurător, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care, cu o intenţie similară, face uz de un certificat medical fals sau falsificat ca şi cum ar fi autentic şi nefalsificat, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 230

1. Persoana care întocmeşte un certificat fals de bună conduită, competenţă, sărăcie, dizabilităţi sau alte circumstanţe sau falsifică un astfel de certificat cu intenţia ca acesta sau alte persoane să îl folosească în scopul de a obţine un loc de muncă sau pentru acordarea de servicii sociale, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte oricare din certificatele false sau falsificate enumerate în subsecţiunea (1) ca şi cum acestea ar fi autentice şi nefalsificate, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 231

1. Persoana care întocmeşte o copie falsă sau falsifică un document de călătorie sau un astfel de document eliberat în baza unor informaţii false sau pune un document de călătorie eliberat acestuia ori unei alte persoane la dispoziţia unei terţe părţi cu intenţia ca acea terţă parte să-l folosească ca şi cum ar fi fost eliberat pentru aceasta, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care deţine un document de călătorie despre care ştie sau are motive rezonabile să suspecteze că este fals sau falsificat sau foloseşte în mod intenţionat un document de călătorie care nu este pe numele său, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 232

1. Persoana care, în mod intenţionat, pune la dispoziţia publicului un card bancar fals, o carte de credit preplătită sau orice alt card ori un purtător de date de identificare cu intenţia de a face sau a obţine o plată automată sau un alt serviciu ori falsifică un astfel de card sau purtător cu intenţia de a beneficia pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, foloseşte un card de acces sau un card fals sau falsificat ca şi cum acesta ar fi autentic şi nefalsificat sau în mod intenţionat, livrează, deţine, primeşte, obţine, transportă, vinde sau transferă un astfel de card de acces sau card, deşi acesta cunoştea sau avea motive rezonabile să suspecteze că acest card de acces sau card este destinat unei astfel de utilizări, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 233 [Abrogată la 28-07-1925]

Secţiunea 234

Persoana care produce, primeşte, vinde, transferă sau deţine materiale, obiecte sau date despre care ştie că sunt destinate săvârşirii uneia dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 226 (1) (2°)- (5°), 231 (1) şi 232 (1), se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 235

1. În cazul condamnării pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte, făptuitorul poate fi decăzut din dreptul de exercitare a profesiei în care a comis infracţiunea gravă.

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 225-229, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

Partea a XIII-a

Infracţiuni grave împotriva stării civile

Secţiunea 236

1. Persoana care, prin orice act, în mod intenţionat, face incerte faptele privind originea unei alte persoane, se face vinovată de ascunderea statutului legal şi se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

3. Urmărirea penală nu va avea loc până când nu se depune o cerere de pretenţii sau de contestare a statutului legal şi până când hotărârea instanţei civile nu a devenit definitivă. Cu toate acestea, dacă nu există progrese suficiente în acţiunea civilă din cauza lipsei activităţii părţilor, urmărirea penală poate, de asemenea, avea loc după ce instanţa civilă a stabilit existenţa unei dovezi prima facie.

Secţiunea 237

1. Persoana care,

1°. intră, în mod intenţionat, într-o căsătorie bigamă;

2°. intră într-o căsătorie, cunoscând faptul că cealaltă parte intră, astfel, într-o căsătorie bigamă;

se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie .

2. Dacă persoana care intenţionează să intre într-o căsătorie bigamă a ascuns faptul că este căsătorită celeilalte părţi, aceasta se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

Secţiunea 238

O persoană necăsătorită care intră într-o căsătorie şi ascunde, în mod intenţionat, existenţa unui impediment juridic la căsătoria cu cealaltă parte, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă căsătoria a fost declarată nulă sau anulată din cauza acestui impediment.

Partea a XIV-a

Infracţiuni grave contra moralei publice

Secţiunea 239

Se va aplica pedeapsa închisorii de până la trei luni sau o amendă din cea de-a doua categorie pentru indecenţă:

1°. într-un loc destinat sau conceput pentru a fi frecventat sau utilizat de către publicul larg;

2°. într-un loc public, altul decât cel menţionat la pct. 1°, în care au acces persoane sub vârsta de şaisprezece ani;

3°. într-un loc ne-public, dacă o altă persoană prezentă acolo este expusă împotriva voinţei sale.

Secţiunea 240

Persoana care ştie sau are motive serioase să suspecteze că o imagine sau un obiect este ofensator sau care:

1°. afişează sau oferă public acea imagine sau obiect într-un loc destinat sau conceput pentru a fi frecventat sau utilizat de către publicul larg;

2°. trimite acea imagine sau obiect unei persoane, altfel decât la cererea acelei persoane;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 240a

Persoana care furnizează, oferă sau arată unui minor despre care ştie sau are motive serioase să bănuiască că acesta nu a împlinit şaisprezece ani, o imagine, un obiect sau un card de date care conţine o imagine, care, dacă este afişată, ar putea dăuna persoanelor sub vârsta de şaisprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 240b

1. Persoana care distribuie, oferă, afişează în mod public, produce, importă, transportă în tranzit, exportă, obţine, deţine sau accesează prin intermediul unui dispozitiv sau sistem computerizat sau folosind un serviciu de comunicaţii o imagine - sau un suport pentru transportul datelor care conţine o imagine - a unui act sexual care implică sau pare să implice o persoană care este în mod vădit sub vârsta de optsprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care îşi face o profesie sau un obicei din infracţiunile grave prevăzute în subsecţiunea (1), se pedepseşte cu închisoare de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 240bis [Abrogată la 21-05-1986]

Secţiunea 240ter [Abrogată la 21-05-1986]

Secţiunea 241 [Abrogată la 01-10-1971]

Secţiunea 242

Persoana care, printr-un act de violenţă sau orice alt act sau prin ameninţarea cu violenţa sau ameninţarea cu orice alt act obligă o persoană să depună un act care conţine sau include o penetrare sexuală a corpului, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 243

Persoana care se angajează în acte ce conţin sau includ penetrarea sexuală a corpului cu o persoană despre care aceasta ştie că este inconştientă, are conştiinţa diminuată sau este fizic inaptă să opună rezistenţă sau care suferă de o boală mintală sau de o afecţiune din cauza căreia persoana este incapabilă sau nu este capabilă în mod suficient să-şi exercite sau să-şi exprime voinţa în această privinţă sau să opună rezistenţă, se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 244

Persoana care se angajează în acte care cuprind sau includ penetrarea sexuală a corpului cu o persoană care nu a împlinit vârsta de doisprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 245

Persoana care, în afara căsătoriei, se angajează în acte indecente care cuprind sau includ penetrarea sexuală a corpului cu o persoană care a împlinit vârsta de doisprezece ani, dar care nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 246

Persoana care, printr-un act de violenţă sau printr-un alt act ori prin ameninţarea cu violenţa sau ameninţarea cu alte acte, constrânge o altă persoană să se angajeze în sau să tolereze acte indecente, se face vinovată de atentat indecent şi se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 247

Persoana care se angajează în acte indecente cu o persoană despre care aceasta ştie că este inconştientă, că are conştiinţa diminuată sau că este fizic inaptă să opună rezistenţă sau care suferă de o boală mintală sau de o afecţiune din cauza căreia persoana este incapabilă sau nu este capabilă în mod suficient să-şi exercite sau să-şi exprime voinţa în această privinţă sau să opună rezistenţă, sau care se angajează în acte indecente, în afara căsătoriei, cu o persoană care nu a împlinit vârsta de şaisprezece ani sau care o ademeneşte pe aceasta din urmă să se angajeze ori să tolereze un astfel de act, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 248

1. Termenele de privare de libertate prevăzute în secţiunile 240b, 242 până la 247 inclusiv, 248a până la 248e inclusiv, 249 şi 250, pot fi sporite cu o treime dacă infracţiunea este comisă de două sau mai multe persoane împreună.

2. Termenele de privare de libertate prevăzute în secţiunile 240b, 242 până la 247 inclusiv şi 248a până la 248e inclusiv, pot fi sporite cu o treime, dacă făptuitorul săvârşeşte fapta împotriva copilului său, a unui copil asupra căruia îşi exercită autoritatea părintească, a unui copil pe care îl are în îngrijire sau îl creşte ca parte a familiei sale, se află sub tutela sa, un minor care se află în grija sa sau este crescut ca parte din familia sa, căruia îi este tutore, un minor a cărui îngrijire, educaţie sau supraveghere i-a fost încredinţată ori dacă angajatul sau subordonatul său este minor.

3. Dacă oricare din infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 240b, 243, 245 până la 247 inclusiv, 248a, 248b şi 249 are ca rezultat vătămarea corporală gravă sau este în măsură să pună în pericol viaţa unei alte persoane, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

4. Dacă oricare din infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 240b, 242, 243 până la 247 inclusiv, 248a, 248b şi 249 are ca rezultat moartea persoanei, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult optsprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 248a

Persoana care, prin intermediul darurilor sau promisiunilor de bani sau bunuri, prin abuz de putere care rezultă din relaţiile de facto sau prin înşelăciune, în mod intenţionat, induce o persoană despre care acesta ştie sau avea motive serioase să bănuiască că este mai mică de optsprezece ani, să se angajeze în acte indecente sau să tolereze astfel de acte săvârşite de acesta, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 248b

Persoana care abuză sexual o persoană care se pune la dispoziţia acestuia în scopul de a efectua acte sexuale cu o terţă parte pentru bani şi care a împlinit vârsta de şaisprezece ani, însă nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 248c

Persoana care, în mod intenţionat, este prezentă la executarea unor acte indecente de către o persoană despre care ştie sau avea motive rezonabile să bănuiască că nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani sau care, în mod intenţionat, este prezentă la afişarea unei imagini a unui astfel de act într-o locaţie destinată unui astfel de scop, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 248d

Persoana care, cu intenţii lascive, induce o altă persoană, despre care ştie sau avea motive rezonabile să bănuiască că aceasta nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani, să asiste ca martor la un act sexual, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 248e

Persoana care, prin intermediul unui dispozitiv sau sistem computerizat sau prin utilizarea unui serviciu de comunicare, aranjează o întâlnire cu o persoană despre care acesta ştie sau are motive rezonabile să bănuiască că nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani, cu intenţia de a se angaja în acte indecente cu acea persoană sau de a crea o imagine a unui act sexual în care este implicată această persoană, dacă aceasta întreprinde orice acţiune menită să determine acea întâlnire, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 248 bis [Abrogată la 12-05-1971]

Secţiunea 248 ter [Abrogată la 01-10-2000]

Secţiunea 249

1. Persoana care îşi abuzează sexual copilul minor, copilul vitreg sau adoptiv, aflat sub tutela sa, un minor a cărei îngrijire, educaţie sau supraveghere i-a fost încredinţată, sau un angajat ori un subordonat al acestuia care este minor, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Următoarele persoane se vor pedepsi cu aceeaşi pedeapsă:

1°. funcţionarul public care abuzează sexual o persoană supusă autorităţii sale sau încredinţată acestuia ori plasată sub supravegherea sa;

2°. directorul, doctorul, profesorul, funcţionarul, supraveghetorul ori un membru al personalului închisorii, al unei instituţii de stat pentru îngrijirea şi protecţia copiilor, orfelinat, spital sau instituţie caritabilă, care abuzează sexual o persoană internată într-o astfel de instituţie;

3°. persoana angajată în sectorul de îngrijire medicală sau de asistenţă socială care abuză sexual o persoană ce i-a fost încredinţată ca şi pacient sau client, pentru asistenţa sau îngrijirea acesteia.

Secţiunea 250

1. Persoana care,

1°. în mod intenţionat, aranjează sau încurajează o terţă parte să abuzeze sexual pe copilului său minor, sau pe copilului său vitreg sau adoptiv, aflat sub tutela sa, un minor a cărei îngrijire, educaţie sau supraveghere i-a fost încredinţată, sau un angajat ori un subordonat al acestuia care este minor, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2°. în mod intenţionat, aranjează, în alte cazuri decât cele menţionate subsecţiunea 1°, abuzul sexual al unui minor, despre care ştie sau are motive rezonabile să bănuiască că este minor, de către o terţă parte, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă făptuitorul îşi face un obicei din săvârşirea infracţiunii grave, durata pedepsei cu închisoarea se va spori cu o treime.

Secţiunea 250a [Abrogată la 01-01-2005]

Secţiunea 250 bis [Abrogată la 01-10-2000]

Secţiunea 250 ter [Abrogată la 01-10-2000]

Secţiunea 251

1. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 240b până la 247 inclusiv şi 248a până la 250 inclusiv, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

2. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din faptele penale prevăzute în secţiunile 240b până la 247 inclusiv şi 248a până la 250 inclusiv în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din practicarea acelei profesii.

Secţiunea 251 bis [Abrogată la 01-11-1984]

Secţiunea 252

1. Persoana care,

1°. vinde sau administrează băuturi toxice unei persoane care este în mod clar sub influenţa băuturii;

2°. intoxică un copil sub vârsta de şaisprezece ani;

3°. constrânge o persoană printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa să consume băuturi toxice, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. În situaţia în care săvârşirea infracţiunii se soldează cu vătămări corporale grave, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

3. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

4. Dacă făptuitorul săvârşeşte o infracţiune gravă în practicarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din dreptul de a practica acea profesie.

Secţiunea 253

Persoana care renunţă la un copil sub vârsta de douăsprezece ani faţă de care îşi exercită autoritatea părintească sau lasă acel copil în grija sau custodia unei alte persoane, ştiind că acel copil va fi folosit în sau cu intenţia de a cerşi, de a executa spectacole artistice periculoase sau de a lucra în locuri care sunt periculoase şi dăunătoare pentru sănătate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 254

Persoana care se angajează în acte indecente cu un animal, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 254a

1. Persoana care distribuie, oferă, afişează în mod public, produce, importă, transportă în tranzit, exportă, obţine sau deţine o imagine - sau un suport pentru transportul datelor care conţine o imagine - a unui act indecent care implică sau pare să implice o persoană sau un animal, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Persoana care îşi face o profesie sau un obicei din infracţiunile grave prevăzute în subsecţiunea (1), se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 254 bis [Abrogat la 31-12-1964]

Partea a XV-a

4Abandonarea persoanelor dependente

Secţiunea 255

Persoana care, în mod intenţionat, pune sau lasă o persoană neputincioasă pentru întreţinerea, îngrijirea sau îngrijirea medicală a căreia acesta este responsabil în temeiul legii sau al acordului, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a pata categorie.

Secţiunea 256

Persoana care lasă un copil sub vârsta de şapte ani fără adăpost sau îl abandonează cu intenţia de a se sustrage, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 257

1. În situaţia în care oricare din infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 255 şi 256 au ca rezultat vătămări corporale grave, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la şapte ani şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. În situaţia în care oricare din aceste infracţiuni grave are ca rezultat moartea victimei, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 258

Dacă autorul unei infracţiunii grave prevăzute în art. 256 este tatăl sau mama, durata pedepsei prevăzute în secţiunile 256 şi 257 poate, în cazul acestora, să fie sporită cu o treime.

Secţiunea 259

Dacă mama, sub influenţa fricii de descoperire a faptului că a dat naştere unui copil, abandonează copilul sau, cu intenţia de a se sustrage, îl abandonează la scurt timp după naştere, durata maximă a închisorii prevăzută în secţiunile 256 şi 257 se va reduce cu o jumătate, iar amenda prevăzută în secţiunea 257 se va reduce la categoria a patra.

Secţiunea 260

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 255-259, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (4°).

Partea a XVI-a

Defăimarea şi calomnia

Secţiunea 261

1. Persoana care, afirmând în mod fals un anumit fapt, prejudiciază în mod intenţionat onoarea sau reputaţia unei alte persoane, cu intenţia evidentă de a da publicităţii afirmaţia falsă, se pedepseşte pentru defăimare cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Dacă acest lucru se face prin intermediul unor materiale scrise sau imagini care sunt distribuite, afişate public sau publicate, sau prin intermediul unor materiale scrise al căror conţinut este pus în circulaţie în mod public, persoana se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de calomnie şi se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

3. Nici defăimarea şi nici calomnia nu vor exista în cazul în care actele făptuitorului au fost necesare în apărarea sa sau a intereselor unei alte persoane ori dacă acesta credea cu bună-credinţă că afirmaţia era adevărată şi era necesară pentru interesul public.

Secţiunea 262

1. Persoana care săvârşeşte o infracţiune gravă de defăimare sau calomnie, cunoscând că afirmaţia nu este adevărată, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de calomnie sau defăimare agravantă şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă din cea de-a patra categorie

2. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°) şi (2°).

Secţiunea 263 [Abrogată la 26-04-1978]

Secţiunea 264 [Abrogată la 26-04-1978]

Secţiunea 265

1. Dacă persoana defăimată este găsită vinovată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în ceea ce priveşte afirmaţia ce i-a fost atribuită, se va executa o condamnare pentru o defăimare agravantă.

2. Dacă persoana defăimată a fost achitată de afirmaţie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, acea hotărâre va fi considerată a fi dovada incontestabilă a neadevărului acuzaţiei.

3. Dacă a fost iniţiată o procedură penală împotriva persoanei defăimate cu privire la afirmaţie, urmărirea penală pentru defăimare agravată va fi suspendată până la intervenţia unei hotărâri judecătoreşti irevocabile cu privire la afirmaţie.

Secţiunea 266

1. Orice insultă, care nu are un caracter defăimător sau calomnios, exprimată în mod intenţionat în public, verbal sau în scris ori prin intermediul unei imagini, sau verbal împotriva unei persoane în prezenţa acesteia sau prin alte acte ori prin intermediul materialelor scrise sau a unei imagini trimise sau oferite, va constitui infracţiunea simplă de defăimare şi se va pedepsi cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Actele care sunt destinate să exprime o opinie legată de protecţia intereselor publice şi care nu sunt, în acelaşi timp, destinate să săvârşească o infracţiune sau săvârşeşte o infracţiune într-un alt mod decât rezultatul acestei intenţii, nu se pedepsesc ca o simplă defăimare.

Secţiunea 267

Durata pedepsei închisorii prevăzută în secţiunea precedentă a acestei Părţi poate fi sporită cu o treime dacă defăimarea este făcută cu privire la:

1°. autorităţile publice, un organism public sau o instituţie publică;

2°. un funcţionar public în timpul sau în legătură cu exercitarea legală a funcţiei sale;

3°. şeful sau un membru al guvernului unei naţiuni prietene.

Secţiunea 268

1. Persoana care, în mod intenţionat, depune o plângere sau un raport scris fals împotriva unei anumite persoane la autorităţi ori depune o astfel de plângere sau de raport cu autorităţile, rănind astfel onoarea sau reputaţia persoanei respective, se face vinovată de acuzaţii defăimătoare şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°) şi (2°).

Secţiunea 269

Defăimarea, pedepsibilă în temeiul prezentei Părţi, va fi urmărită doar la plângerea depusă de persoana împotriva căreia a fost comisă infracţiunea gravă, cu excepţia cazurilor prevăzute la secţiunea 267 (paragraful de început), (1°) şi (2°).

Secţiunea 270

1. Persoana care, referitor la o persoană decedată, săvârşeşte un act care ar constitui o defăimare sau o calomnie dacă persoana respectivă ar fi încă în viaţă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Această infracţiune gravă va fi urmărită doar la plângerea depusă fie de oricare dintre ascendenţii sau descendenţii defunctului în linie dreaptă sau de rudele de gradul al II-lea sau al III-lea din linie colaterală, ori de către soţul acestuia.

Secţiunea 271

1. Persoana care distribuie, afişează public sau publică, ori are intenţia de a distribui, afişa în mod public sau publica materiale scrise sau imagini al căror conţinut este insultător sau, în cazul unei persoane decedate, defăimător sau calomniator, dacă aceasta ştie sau are motive serioase de a bănui că materialele scrise sau imaginile au un astfel de conţinut, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Persoana care, având cunoştinţă sau motive să suspecteze acest lucru, pune în circulaţie, în mod public, conţinutul unor astfel de materiale scrise, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta secţiune în exercitarea profesiei sale şi dacă la momentul săvârşirii unei infracţiuni grave nu trecuseră doi ani de când o condamnare anterioară pentru oricare dintre aceste infracţiuni grave a devenit definitivă, acesta poate fi decăzut din dreptul de a practica acea profesie.

4. Infracţiunile grave vor fi urmărite doar la plângerea persoanei prevăzute în secţiunile 269 şi 270 (2), cu excepţia cazurilor prevăzute la paragrafele introductive ale secţiunii 267 şi la subsecţiunile (1°) şi (2°).

Partea a XVII-aViolarea secretelor

Secţiunea 272

1. Persoana care, în mod intenţionat, violează orice secret despre care aceasta cunoştea sau avea motive rezonabile să bănuiască că este obligată să îl păstreze în virtutea funcţiei sale, a profesiei sau a unei cerinţe legale, ori a fostei sale funcţii ori profesii, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă această infracţiune gravă este săvârşită împotriva unei anumite persoane, aceasta va fi urmărită la plângerea persoanei respective.

Secţiunea 273

1. Persoana care, în mod intenţionat:

1°. dezvăluie informaţii specifice legate de o întreprindere comercială, industrială sau de servicii în care este sau a fost angajat, pe care a fost obligat să le păstreze secret sau

2°. dezvăluie sau, în căutarea unui profit, utilizează date care au fost obţinute prin intermediul unei fapte penale dintr-un dispozitiv sau sistem computerizat al unei întreprinderi comerciale, industriale sau de servicii şi care sunt legate de o astfel de întreprindere, dacă datele, în momentul divulgării sau utilizării acestora, nu au fost interes public şi dacă această dezvăluire sau utilizare poate cauza pierderi sau dezavantaje.

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care ar fi putut, cu bună credinţă, să creadă că acea dezvăluire a fost în interesul public, nu va răspunde penal.

3. Urmărirea va avea loc doar la cererea preşedintelui consiliului de administraţie al întreprinderii.

Secţiunea 273a

Persoana angajată la un serviciu de curierat public care, în mod intenţionat şi ilegal, deschide o scrisoare, un pachet poştal sau un colet sigilat încredinţat acelei instituţii, îl examinează sau dezvălui conţinutul acestuia unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 273b

1. Persoana angajată la orice serviciu de curierat public şi care, în mod intenţionat, livrează o scrisoare, o carte poştală, un pachet sau un colet unei alte persoane decât celeia care era destinatara de drept ori le distruge, pierde sau însuşeşte pe acestea, sau schimbă conţinutul acestora sau îşi însuşeşte orice obiect inclus în acestea, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă acest document sau obiect are valoarea monetară, însuşirea se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 273c

Persoana însărcinată cu exploatarea unui serviciu de telegrafie publică se pedepseşte:

a. cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă, în mod intenţionat şi ilegal, dezvăluie conţinutul unui mesaj care i-a fost încredinţat de un astfel de serviciu unei alte persoane sau deschide, în mod intenţionat şi ilegal, o telegramă, examinează sau dezvăluie conţinutul său unei alte persoane;

b. cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă acesta livrează mesajul sau o telegramă încredinţată unei astfel de instituţii unei alte persoane decât cea în drept sau distruge, pierde, îşi însuşeşte ori schimbă conţinutul acesteia.

Secţiunea 273d

Persoana care,

1. este angajată ca furnizor al unei reţele publice de telecomunicaţii sau al unui serviciu public de telecomunicaţii şi care:

a. în mod intenţionat şi ilegal examinează procesează sau transferă datele stocate prin intermediul unei astfel de reţele sau serviciu şi care nu îi sunt destinate sau copiază, interceptează sau înregistrează astfel de date pentru uzul propriu sau pentru altul;

b. are la dispoziţia sa un obiect pe care se află, după cum ştie sau are motive rezonabile să bănuiască, informaţii care au fost obţinute prin copierea, interceptarea sau înregistrarea unor astfel de date;

c. în mod intenţionat şi ilegal, dezvăluie conţinutul acestor date unei alte persoane;

d. în mod intenţionat şi ilegal, plasează un obiect, de la care pot fi obţinute informaţii referitoare la aceste date, la dispoziţia unei alte persoane;

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Alin. (1) se va aplica mutatis mutandis persoanelor angajate la un furnizor al unei reţele de telecomunicaţii ne-publice sau al unui serviciu de telecomunicaţii ne-public.

Secţiunea 273e

Orice persoană din cele prevăzute în secţiunile 273a până la 273d care permite unei alte persoane să săvârşească o faptă din cele prevăzute în prezenta secţiune sau ajută o altă persoană în calitate de complice, este supusă pedepsei şi distincţiilor prevăzute în aceste dispoziţii.

Partea a XVIII-a

Infracţiuni grave împotriva libertăţii persoanei

Secţiunea 273f

1. Persoana care,

1°. prin constrângere, acte de violenţă sau orice alt act sau ameninţare cu violenţă sau ameninţare cu orice alt act, prin extorcare, fraudă, înşelăciune sau abuz de putere a autorităţii care decurge din circumstanţe de facto, prin abuz faţă de poziţia de vulnerabilitate sau prin darea sau primirea de remuneraţii sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra celeilalte persoane recrutează, transportă, transferă, adăposteşte sau primeşte o altă persoană cu intenţia de a exploata această altă persoană sau de a-i îndepărta organele;

2°. recrutează, transporta, transferă, adăposteşte sau primeşte o altă persoană cu intenţia de a exploata această altă persoană sau de a-i îndepărta organele, atunci când această persoană este mai mică de optsprezece ani;

3° recrutează, îndepărtează sau răpeşte o altă persoană cu intenţia de a convinge această persoană să se pună la dispoziţie pentru a efectua acte sexuale cu sau pentru o terţă parte în schimbul unei remuneraţii;

4° constrânge sau convinge o altă persoană prin unul din mijloacele menţionate la punctul 1° să se pună la dispoziţie pentru a-şi exercita activitatea sau serviciile sau pentru a-şi pune la dispoziţie organele sau în condiţiile menţionate la punctul 1°, întreprinde orice acţiune despre care ştie sau are motive rezonabile de a bănui că o va conduce pe acea persoană să se pună la dispoziţie pentru efectuarea muncii sau a serviciilor sau să pună la dispoziţie organele sale;

5° convinge o altă persoană se pună la dispoziţie pentru acte sexuale cu sau pentru o terţă parte în schimbul unei remuneraţii sau să-şi pună la dispoziţie organele în schimbul unei remuneraţii sau să întreprindă orice altă acţiune în privinţa altei persoane despre care ştie sau are motive întemeiate să suspecteze că va conduce acea persoană să se pună la dispoziţie pentru executarea acestor acte sau servicii sau să pună la dispoziţie organele sale, atunci când această persoană este sub 18 ani;

6° profită, în mod intenţionat, de exploatarea unei alte persoane;

7° profită, în mod intenţionat, de îndepărtarea organelor unei alte persoane, în timp ce ştie sau are motive rezonabile să suspecteze că organele acesteia au fost îndepărtate în una dintre circumstanţele menţionate la punctul 1°;

8° profită, în mod intenţionat, de actele sexuale ale unei alte persoane cu sau pentru o terţă parte în schimbul unei remuneraţii sau înlăturarea organelor acesteia contra unei remuneraţii, atunci când cealaltă persoană are vârsta sub 18 ani;

9° constrânge sau convinge o altă persoană, prin oricare dintre mijloacele menţionate la punctul 1°, să-i furnizeze veniturile din actele sale sexuale cu sau pentru o terţă parte sau din îndepărtarea organelor acesteia;

se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de fiinţe umane şi se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Exploatarea trebuie să includă cel puţin exploatarea unei alte persoane în vederea prostituţiei, a altor forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate sau obligatorii, sclavie sau practici similare cu sclavia sau robia.

3. Infractorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă:

1°. infracţiunile prevăzute la subsecţiunea (1) sunt comise de două sau mai multe persoane împreună;

2°. infracţiunile prevăzute la subsecţiunea (1) au fost comise împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de şaisprezece ani.

4. Dacă oricare din faptele prevăzute în subsecţiunea (1) are ca rezultat vătămarea corporală gravă sau este în măsură să pună în pericol viaţa unei alte persoane, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

5. Dacă oricare din faptele prevăzute în subsecţiunea (1) are ca rezultat moartea persoanei, se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de cel mult optsprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categoria.

6. Secţiunea 251 se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 274

Persoana care se angajează în traficul de sclavi, pentru sine sau pentru altul, sau care, în mod intenţionat, participă la acesta, atât direct, cât şi indirect, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 275

1. Persoana care preia serviciul sau lucrează ca comandant pe un vas, cunoscând faptul că acesta este destinat comerţului cu sclavi, sau că este angajat în acest scop, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă transportul are ca rezultat unuia sau mai multor sclavi, comandantul se pedepseşte cu închisoarea de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 276

Persoana care preia serviciul pe un vas ca membru al echipajului, cunoscând că acesta este destinat comerţului cu sclavi sau că este angajat în acest scop sau, în mod voluntar, îşi continuă serviciul pe o astfel de navă după ce a aflat despre acest scop la angajarea sa, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 277

Persoana care, pentru sine sau pentru altul, atât direct cât şi indirect, cooperează la închirierea, angajarea sau asigurarea unei nave, cunoscând că aceasta este destinată comerţului cu sclavi, se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 278

Persoana care trece altă persoană peste graniţele Regatului în Europa, cu intenţia de a o plasa ilegal sub controlul unei alte persoane sau de a o plasa într-o situaţie de neputinţă, se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de răpire şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 279

1. Persoana care ia un minor din custodia unei persoane care exercită o autoritate părintească asupra acestuia, ori de sub supravegherea unei persoane care deţine în mod legal acest drept de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Se va aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la nouă ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie în cazul în care au fost folosite viclenia, un act de violenţă sau ameninţarea cu violenţa, ori dacă minorul nu a împlinit vârsta de doisprezece ani.

Secţiunea 280

1. Persoana care, în mod intenţionat, ascunde sau ţine secret faţă de investigaţiile autorităţilor judiciare sau ale ofiţerilor de poliţie, un minor care a fost luat sau care s-a sustras custodiei unei alte persoane care îşi exercită în mod legal autoritatea asupra acestuia sau de sub supravegherea unei persoane numite în mod legal cu o astfel de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, iar dacă minorul nu a împlinit încă vârsta de doisprezece ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dispoziţia precedentă nu se aplică:

a. oricărei persoane care, fără întârziere, comunică locul unde se află minorul Comisiei pentru Protecţia Copilului; sau

b. persoanei însărcinată cu îngrijirea menţionată în articolul 1 din Legea privind Îngrijirea Tinerilor, care primeşte finanţare potrivit articolului 41 din acea Lege şi care acţionează în conformitate normelor stabilite în art. 3 alin. (5);

c. oricărei persoane care, în mod onest, acţionează în scopul acordării ajutor minorului;

3. Ajutorul onest acordat minorului va consta în comunicarea de îndată a faptului că acel ajutor este dat şi cu dezvăluirea de îndată a identităţii persoanei care acordă ajutorul şi a domiciliului acestuia ori a sediului (central), persoanei care îşi exercită autoritatea legală asupra minorului.

Secţiunea 281

1. 1°. Persoana care ia o femeie minoră împotriva voinţei părinţilor sau a tutorelui acesteia, însă cu consimţământul ei, cu intenţia de a-şi asigura posesia acesteia, atât în căsătorie cât şi în afara căsătoriei, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de răpire şi se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2°. Persoana care ia o femeie prin viclenii, un act de violenţă sau ameninţarea cu violenţa, cu intenţia de a-şi asigura posesia acesteia, atât în căsătorie cât şi în afara căsătoriei, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de răpire şi se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Urmărirea penală va începe numai la plângere prealabilă.

3. Plângerea trebuie depusă:

a. de către femeie sau de către o altă persoană al cărei consimţământ aceasta trebuie să-l obţină pentru a se căsători, dacă aceasta era minoră în momentul răpirii;

b. de către femeie sau de către soţul acesteia, dacă era majoră la momentul răpirii.

4. Dacă răpitorul s-a căsătorit cu femeia răpită, condamnarea va avea loc doar după ce căsătoria a fost declarată nulă sau anulată.

Secţiunea 282

1. Persoana care, în mod intenţionat, privează sau continuă să priveze o altă persoană, în mod ilegal, de libertatea sa, se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. În situaţia în care săvârşirea infracţiunii se soldează cu vătămări corporale grave, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, autorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

4. Pedeapsa prevăzută în această subsecţiune se va aplica, de asemenea, persoanei care, în mod intenţionat, pune la dispoziţie un spaţiu pentru o astfel de privare de libertate.

Secţiunea 282a

1. Persoana care, în mod intenţionat, privează sau continuă să priveze o altă persoană, în mod ilegal, de libertatea sa cu intenţia de a o constrânge să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte, se va face vinovată de săvârşirea infracţiunii de luare de ostatici şi se pedepseşte cu închisoarea de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, autorul se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoarea pe o perioadă determinată de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

3. Secţiunea 282 (4) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 282b

1. Persoana care, în mod intenţionat, privează sau continuă să priveze o altă persoană, în mod ilegal, de libertatea sa, având intenţii teroriste, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoarea pe o perioadă determinată de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 282 (4) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 282c

1. Conspiraţia pentru a săvârşi infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 282b, se va pedepsi cu închisoarea de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 283

1. Persoana care, din neglijenţă, determină privarea ilegală de libertate a unei alte persoane sau determină continuarea acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu plata unei amenzi din cea de-a doua categorie.

2. În situaţia în care săvârşirea infracţiunii se soldează cu vătămări corporale grave, autorul se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu plata unei amenzi din cea de-a treia categorie.

3. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, autorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 284

1. Persoana care,

1°. în mod ilegal, obligă o altă persoană să acţioneze sau să se abţină de la anumite fapte sau să tolereze anumite fapte printr-un act de violenţă sau orice alt act sau prin ameninţarea cu violenţă sau ameninţare cu orice alt act îndreptat împotriva celuilalt sau împotriva altora;

2°. obligă o altă persoană să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte sau să tolereze anumite fapte prin ameninţarea cu defăimarea sau calomnia;

se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. În cazul prevăzut la pct. 2°, urmărirea penală a infracţiunii grave se va face doar pe baza plângerii persoanei împotriva căreia a fost săvârşită fapta.

Secţiunea 284a

Persoana care, prin ameninţarea cu furtul sau cu extorcarea îndreptată împotriva unei alte persoane sau a unei terţe părţi, care implică materiale fisionabile menţionate în secţiunea 1 (1) (b) din Legea privind energia nucleară (Buletinul de legi şi decrete 1963, 82), în mod ilegal, constrânge o altă persoană de a acţiona sau de a se abţine de la anumite acte sau de a tolera anumite acte, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 285

1. Ameninţarea cu violenţa publică comisă împotriva persoanelor sau a bunurilor, ameninţarea cu violenţa împotriva unei persoane protejate la nivel internaţional sau a proprietăţii sale protejate sau ameninţarea cu orice infracţiune gravă care pune în pericol siguranţa generală a persoanelor sau a bunurilor sau care generează un pericol general pentru furnizarea de servicii, cu violul, cu agresiunea indecentă, cu orice infracţiune gravă împotriva vieţii unei persoane, cu luarea de ostateci, cu agresiunea agravată sau cu incendierea, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie .

2. Dacă o astfel de ameninţare este făcută în scris precizând o anumită condiţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. Ameninţarea cu un act de terorism se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

4. Dacă fapta, aşa cum este definită în subsecţiunile (2) sau (3) este săvârşită cu intenţia de pregăti sau de a facilita un act terorist, durata pedepsei cu închisoarea prevăzută pentru infracţiune va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 285a

1. Persoana care, în mod intenţionat, atât verbal cât şi prin gesturi, în scris sau prin intermediul unei imagini, se adresează unei persoane cu intenţia vădită de a afecta libertatea persoanei respective de a face o declaraţie sinceră şi cu bună-credinţă în faţa unui judecător sau a unei instanţe sau funcţionar public, în timp ce aceasta ştia sau avea motive serioase să bănuiască că o astfel de declaraţie va fi făcută, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Un judecător sau o persoană în serviciul public al unei instanţe internaţionale, a cărei competenţă derivă dintr-un tratat la care Regatul este parte semnatară, este considerat echivalent unui judecător sau unui funcţionar public.

Secţiunea 285b

1. Persoana care, în mod ilegal, încalcă sistematic şi intenţionat viaţa privată a unei persoane cu intenţia de a constrânge acea persoană de a acţiona sau de a se abţine de la anumite acte ori de a tolera anumite acte sau insuflă teamă acelei persoane, se va face vinovată de săvârşirea infracţiunii de hărţuire şi se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Urmărirea penală nu va avea loc decât la plângerea persoanei împotriva căreia a fost comisă infracţiunea gravă.

Secţiunea 286

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 274-282 şi 285 (2), se poate dispune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°) (2°) şi (4°).

Partea a XIX-a

Infracţiuni grave împotriva vieţii

Secţiunea 287

Persoana care, în mod intenţionat, ia viaţa unei alte persoane, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de omor şi se pedepseşte cu închisoarea de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 288

Omorul urmat, însoţit sau precedat de o faptă penală şi săvârşit cu intenţia de a pregăti sau facilita săvârşirea acelei fapte sau cu ocazia prinderii în timpul săvârşirii acelei fapte pentru a asigura pe sine sau pe ceilalţi participanţi la acea faptă atât de sustragerea de la tragerea la răspundere cât şi de posesia bunurilor obţinute în mod ilegal, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoarea pe o durată determinată de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 288a

Omorul săvârşit cu intenţii teroriste se va pedepsi cu pedeapsa închisorii pe viaţă sau cu închisoarea pe o durată determinată de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 289

Persoana care, în mod intenţionat şi cu premeditare, ia viaţa unei alte persoane, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoarea pe o durată determinată de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 289a

1. Conspiraţia pentru a săvârşi, cu intenţii teroriste, infracţiunea gravă prevăzută în secţiunea 289 şi orice altă infracţiune gravă prevăzută în secţiunea 288a, se pedepseşte cu închisoarea de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 290

Mama care, sub influenţa temerii că naşterea copilului ei va fi descoperită, ia viaţa, în mod intenţionat, copilului său la naştere sau la scurt timp după aceea, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de pruncucidere şi se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 291

Mama care, în punerea în aplicare a deciziei luată sub influenţa temerii că naşterea iminentă a copilului ei va fi descoperită, ia viaţa, în mod intenţionat, copilului său la naştere sau la scurt timp după aceea, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de pruncucidere şi se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 292

Infracţiunile serioase prevăzute în secţiunile 290 şi 291 vor constitui omor sau omor calificat cu privire la celelalte persoane care participă la săvârşirea uneia dintre aceste infracţiuni.

Secţiunea 293

1. Persoana care ia viaţa unei alte persoane la cererea expresă şi serioasă a celeilalte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Fapta prevăzută în subsecţiunea (1) nu se pedepseşte dacă este săvârşită de către un medic care îndeplineşte cerinţele de îngrijire prevăzute în secţiunea 2 din Legea privind Încetarea vieţii la cerere şi Suicidul Asistat (Procedurile revizuite) [Wet Toetsing Levensbeëindiging op Verzoek en Hulp bij Zelfdoding] şi care informează medicul de medicină-legală municipal potrivit secţiunii 7 (2) din Legea privind Îngroparea şi Incinerarea [Wet op de Lijkbezorging]

Secţiunea 294

1. Persoana care, în mod intenţionat, determină o altă persoană să se sinucidă, dacă urmează sinuciderea, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Persoana care, în mod intenţionat, asistă suicidul unei persoane sau îi asigură mijloace în acest scop, dacă urmează sinuciderea, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie. Secţiunea 293 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 295

1. În caz de condamnare pentru omor calificat, pentru omor sau pentru oricare din infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 293 (1) şi 296, se poate aplica şi sancţiunea decăderii din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

2. Dacă făptuitorul săvârşeşte oricare din faptele penale prevăzute în secţiunile 287 până la 289 inclusiv în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din dreptul de a practica acea profesie.

Partea a XIXA-a

Întreruperea sarcinii

Secţiunea 296

1. Persoana care îi dă unei femei un tratament despre care aceasta ştie sau avea motive rezonabile să bănuiască că acestea pot duce la încetarea sarcinii, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi şase luni sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă fapta are ca rezultat moartea femeii, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. Dacă fapta este săvârşită fără consimţământul femeii, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

4. Dacă fapta este săvârşită fără consimţământul femeii şi are ca rezultat moartea acesteia, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

5. Fapta prevăzută în subsecţiunea (1) nu se va pedepsi dacă tratamentul este efectuat de către un medic într-un spital sau într-o clinică în care un astfel de tratament poate fi efectuat în baza Legii privind încetarea sarcinii [Wet Afbreking Zwangerschap].

Secţiunea 297 [Abrogată la 01-11-1984]

Secţiunea 298 [Abrogată la 01-11-1984]

Secţiunea 299 [Abrogată la 07-04-1986]

Partea a XX-a

Agresiunea fizică

Secţiunea 300

1. Agresiunea fizică se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. În situaţia în care săvârşirea infracţiunii se soldează cu vătămări corporale grave, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoare de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

4. Prejudicierea în mod deliberat a sănătăţii unei persoane este echivalentă comiterii unei agresiuni fizice.

5. Tentativa săvârşirii acestei infracţiuni grave nu se pedepseşte.

Secţiunea 301

1. Atacul săvârşit cu premeditare se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. În situaţia în care săvârşirea infracţiunii se soldează cu vătămări corporale grave, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu plata unei amenzi din cea de-a patra categorie.

3. Dacă fapta are ca rezultat moartea victimei, autorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 302

1. Persoana care, în mod intenţionat, cauzează vătămări corporale grave unei alte persoane se face vinovată de comiterea unei agresiuni fizice deosebit de grave şi este pasibilă de executarea pedepsei cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoarea până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 303

1. Comiterea cu premeditare a unei agresiuni fizice se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. În situaţia în care, în urma săvârşirii infracţiunii survine moartea victimei, făptuitorul este pasibil de executarea pedepsei cu închisoarea până la cincisprezece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 304

Termenele de aplicare a pedepsei cu închisoare prevăzute în cadrul secţiunii 300-303 pot fi sporite cu o treime în următoarele situaţii:

1°. dacă făptuitorul săvârşeşte infracţiunea gravă împotriva mamei sale, a tatălui său legal, a soţului său, a partenerului său, a copilul său, a unui copil asupra căruia îşi exercită autoritatea părintească sau a unui copil pe care îl îngrijeşte sau pe care îl creşte ca parte a familiei sale;

2°. dacă infracţiunea gravă este săvârşită împotriva unui funcţionar public în timpul sau în legătură cu exercitarea legală a funcţiei sale;

3°. dacă infracţiunea gravă este săvârşită prin administrarea de substanţe dăunătoare vieţii sau sănătăţii.

Secţiunea 304a

Dacă o infracţiune gravă, pedepsibilă potrivit secţiunilor 302 sau 303 a fost săvârşită cu intenţii teroriste, durata determinată a pedepsei cu închisoarea în temeiul prezentei secţiuni va fi sporită cu jumătate, dacă este prevăzută pentru infracţiunea gravă o durată determinată a pedepsei cu închisoarea de până la cincisprezece ani, închisoarea pe viaţă sau o pedeapsă cu închisoarea de până la treizeci de ani.

Secţiunea 304b

1. Conspiraţia pentru a săvârşi cu intenţii teroriste infracţiunea gravă prevăzute în secţiunea 303, se va pedepsi cu închisoarea de până la zece ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Secţiunea 305

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 301 şi 303, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°)-(4°).

Secţiunea 306

Persoana care, în mod intenţionat, participă la un atac sau scandal în care mai multe persoane sunt implicate, fără a aduce atingere răspunderii fiecăreia dintre aceste persoane pentru faptele specifice pe care aceasta le-a săvârşit, se pedepseşte cu:

1°. pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care atacul sau scandalul au ca rezultat vătămarea corporală;

2°. pedeapsa închisorii de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie, dacă această violenţă are ca rezultat moartea unei persoane;

Partea a XXI-a

Cauzarea morţii sau vătămarea corporală din neglijenţă

Secţiunea 307

1. Persoana care, din neglijenţă, cauzează moartea unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. În caz de neglijenţă gravă, aceasta se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 308

1. Persoana care, prin neglijenţă, cauzează vătămări corporale unei alte persoane sau aceste vătămări corporale au ca rezultat o boală sau o incapacitate temporară de a-şi îndeplini îndatoririle sau de a-şi practica profesia, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. În caz de neglijenţă gravă, aceasta se pedepseşte cu închisoarea de până doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 309

Dacă infracţiunea gravă prevăzută în prezenta Parte este săvârşită în executarea funcţiei sau practicarea oricărei profesiei, durata pedepsei cu închisoarea poate fi sporită cu o treime, poate fi dispusă decăderea din dreptul de a practica acea profesie în cadrul căreia a fost săvârşită infracţiunea gravă, iar instanţa poate dispune publicarea hotărârii de condamnare.

Partea a XXII-a

Furtul obiectelor naturale

Secţiunea 310

Persoana care ia un bun care aparţine în întregime sau parţial unei alte persoane, cu intenţia de a şi-l însuşi în mod ilegal, se face vinovată de furt şi se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 311

1. Următoarele infracţiuni grave se vor pedepsi cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie:

1°. furtul de bovine dintr-un câmp;

2°. furtul în caz de incendiu, explozie, inundaţii, naufragiu, eşuare, accident de cale ferată, revoltă, răscoală sau ameninţare de război;

3°. furtul săvârşit în timpul nopţii dintr-o locuinţă sau într-un spaţiu închis care conţine o locuinţă de către o persoană a cărei prezenţă nu este cunoscută sau este contrară voinţei persoanei îndreptăţite;

4°. furtul comis de două sau mai multe persoane;

5°. furtul prin care făptuitorul a obţinut accesul la locul în care a fost săvârşită infracţiunea gravă sau când bunul i-a fost adus prin intermediul intrării prin efracţie, spargerii sau escaladării, cu ajutorul unor chei false, printr-un ordin fals sau printr-o uniformă falsă;

6°. furtul cu intenţia de a pregăti sau de a facilita o infracţiune teroristă.

2. Dacă furtul menţionat la punctul (3º) este însoţit de oricare din circumstanţele prevăzute la punctele (4º) şi (5º), se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 312

1. Furtul precedat, însoţit sau urmat de orice act de violenţă sau de ameninţarea cu violenţa împotriva persoanelor, săvârşit cu intenţia pregătirii sau facilitării acelui furt sau cu ocazia prinderii în timpul săvârşirii acelei fapte pentru a asigura pe sine sau pe ceilalţi participanţi la acea faptă atât de sustragerea de la tragerea la răspundere cât şi de posesia bunurilor furate, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Se va aplica pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie:

1°. dacă infracţiunea este comisă fie în timpul nopţii, fie într-o locuinţă sau în spaţii închise care conţin o locuinţă sau pe un drum public sau într-un tren aflat în mişcare pe calea ferată;

2°. dacă infracţiunea este săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;

3°. dacă făptuitorul a obţinut accesul la locul în care a fost săvârşită infracţiunea gravă prin intermediul intrării prin efracţie sau escaladării, cu ajutorul unor chei false, printr-un ordin fals sau printr-o uniformă falsă;

4°. dacă infracţiunea are drept rezultat vătămări corporale grave;

5°. dacă fapta este săvârşită cu intenţia de a pregăti sau de a facilita o infracţiune teroristă.

3. Se va aplica pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă fapta a avut ca rezultat moartea persoanei.

Secţiunea 313

În cazul condamnării pentru furt, se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

Secţiunea 314

1. Persoana care, fără violenţă sau ameninţare cu violenţa împotriva persoanelor, îndepărtează lutul, nămolul, turba netăiată, nisipul, pământul, pietrişul, molozul, gunoiul de grajd, gazonul, ierburile, algele, trestia, lemnul neprelucrat sau lemnul uscat care nu a fost transportat, fructele neculese sau frunzele din copaci ori fructele sau frunzele care au căzut din copaci, iarba pe câmp, cultura în picioare sau fructele de pe terenul lăsat după recoltare, aparţinând în tot sau în parte altei persoane cu intenţia de a însuşi în mod ilegal aceste obiecte, se face vinovată de furtul obiectelor naturale şi se pedepseşte cu închisoarea de până la o lună sau cu amenda din cea de-a doua categorie.

2. Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii grave nu au trecut deja doi ani de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare prin care făptuitorul a fost condamnat pentru o faptă penală similară, acesta se pedepseşte cu închisoarea de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 315

1. Se va aplica pedeapsa închisorii de până la trei ani sau o amendă din cea de-a patra categorie :

1°. în cazul furtului de obiecte naturale săvârşite cu utilizarea ambarcaţiunilor, vehiculelor sau cu ajutorul animalelor de povară;

2°. în cazul furtului de obiecte naturale săvârşit într-una sau mai multe dintre circumstanţele menţionate la secţiunea 311 (1) (2°)-(5°).

2. Se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

Secţiunea 316

1. Dacă făptuitorul sau complicele, în oricare din faptele prevăzute în prezenta Parte, este soţul persoanei împotriva căreia a fost săvârşită infracţiunea gravă, iar soţii nu sunt separaţi în fapt, ori este căsătorit în regimul comuniunii de bunuri cu acea persoană, urmărirea penală nu va începe împotriva acelui făptuitor sau a acelui complice.

2. Dacă făptuitorul sau complicele este soţul legal separat în fapt sau nu este căsătorit în regimul comuniunii de bunuri cu persoana împotriva căreia infracţiunea gravă a fost săvârşită sau este ascendent sau descendent în linie directă sau în linie colaterală de gradul II sau III cu persoana amintită, acesta poate fi urmărit penal la plângerea prealabilă depusă de persoană împotriva acestuia.

3. În cazul în care se aplică subsecţiunea precedentă, perioada de timp stabilită în secţiunea 66 va începe să curgă din ziua următoare datei în care identitatea suspectului a devenit cunoscută persoanei îndreptăţite să depună plângerea.

Partea a XXIII-a

Extorcarea şi şantajul

Secţiunea 317

1. Persoana care, cu intenţia de a beneficia pentru el sau pentru altul, în mod ilegal, constrânge o persoană prin acte de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa, să predea orice bun care îi aparţine, în tot sau în parte, acelei persoane sau unei terţe părţi, sau să suporte o datorie ori o renunţare la creanţă, ori să facă disponibile date, se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de extorcare şi se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care exercită constrângerea menţionată în subsecţiunea (1), prin ameninţarea că datele stocate pe un dispozitiv sau sistem computerizat vor fi făcute inutilizabile sau vor fi dezactivate sau şterse, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Dispoziţiile secţiunii 313 (2) şi (3) se vor aplica acestei infracţiuni grave.

Secţiunea 318

1. Persoana care, cu intenţia de a beneficia pentru el sau pentru altul, în mod ilegal, constrânge o persoană prin ameninţarea acesteia cu defăimarea, calomnia sau dezvăluirea, să predea orice bun care îi aparţine, în tot sau în parte, acelei persoane sau unei terţe părţi, sau să suporte o datorie ori o renunţare la creanţă, ori să facă disponibile date, se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de şantaj şi se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă fapta este săvârşită cu intenţia de a pregăti sau de a facilita un act terorist, durata pedepsei cu închisoarea prevăzută pentru infracţiune va fi sporită cu o treime.

3. Această infracţiune gravă va fi urmărită penal doar la plângerea prealabilă făcută de persoana împotriva căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 319

Dispoziţiile secţiunii 316 se vor aplica infracţiunilor grave prevăzute în prezenta Parte.

Secţiunea 320

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°)-(4°).

Partea a XXIV-a

Delapidarea

Secţiunea 321

Persoana care, în mod intenţionat, îşi însuşeşte orice bun care aparţine, în tot sau în parte, unei alte persoane şi pe care îl are în posesia sa altfel decât ca urmare a unei infracţiuni grave, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de delapidare şi se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 322

Delapidarea săvârşită de o persoană care deţine bunul datorită funcţiei sale sau profesiei sale sau care deţine bunul în schimbul unei remuneraţii, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 322a

Dacă oricare din faptele prevăzute în secţiunile 321 şi 322 sunt săvârşite cu intenţia de a pregăti sau de a facilita un act terorist, durata pedepsei cu închisoarea prevăzută pentru infracţiune va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 323

Delapidarea săvârşită fie de către o persoană căreia, din necesitate, îi este încredinţat bunul sau de un tutore, curator/administrator, administratori oficiali, executori ai unor proprietăţi, lichidatori ai unei proprietăţi sau proprietăţi comune numiţi de către instanţă sau de administratorii unor instituţiilor caritabile sau a fundaţiilor în legătură cu bunul aflat în posesia lor în această calitate, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 323a

Persoana care, în mod intenţionat şi ilegal, foloseşte fonduri care au fost acordate pentru un anumit scop de către sau în numele Comunităţii Europene pentru scopuri diferite de cele pentru care acestea au fost acordate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 324

Dispoziţiile secţiunii 316 se vor aplica infracţiunilor grave prevăzute în prezenta Parte.

Secţiunea 325

1. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte, instanţa poate dispune publicarea hotărârii de condamnare şi poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°)-(4°).

2. Dacă făptuitorul săvârşeşte o infracţiune gravă în practicarea profesiei sale, acesta poate fi decăzut din dreptul de a practica acea profesie.

Partea a XXV-a

Înşelăciunea

Secţiunea 326

1. Persoana care, cu intenţia de a beneficia pentru sine sau pentru o altă persoană, în mod ilegal, atât prin asumarea unui nume fals, ori prin capacităţi false, sau prin manevre frauduloase, determină o persoană să-i predea orice bun, să facă un serviciu, să-i pună la dispoziţie date, să-şi asume o datorie sau să renunţe la o plângere, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelătorie şi se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Dacă fapta este săvârşită cu intenţia de pregăti sau de a facilita un act terorist, durata pedepsei cu închisoarea prevăzută pentru infracţiune va fi sporită cu o treime.

Secţiunea 326a

Persoana care îşi face o profesie sau un obicei din cumpărarea bunurilor cu intenţia de a se asigura că acestea sunt la dispoziţia sa sau a altuia fără să le plătească integral, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 326 bis [Abrogată la 01-03-1993]

Secţiunea 326b

Persoana care,

1°. plasează în mod fals un nume sau o marcă sau falsifică un nume sau o marcă autentică de pe o lucrare de literatură, ştiinţă, artă sau artizanat, cu intenţia de a face să pară că acea lucrare ar fi fost creată de persoana al cărei nume sau marcă apare pe ea;

2°. în mod intenţionat vinde, oferă spre vânzare, livrează, are intenţia să vândă sau să importe în Regat şi în Europa o lucrare de literatură, ştiinţă, artă sau artizanat, pe care sau în care a fost plasat în mod fals orice nume sau orice marcă ori pe sau în care numele autentic sau marca autentică au fost falsificate ca şi cum lucrarea ar fi fost creată de persoana al cărei nume a fost plasat în mod fals pe sau în aceasta;

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 326c

1. Persoana care, cu intenţia de a nu plăti în întregime, prin mijloace tehnologice sau prin semnale false, foloseşte un serviciu oferit publicului larg prin intermediul telecomunicaţiilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care în mod intenţionat:

a. oferă în mod deschis spre distribuţie,

b. are în posesia sa pentru distribuire sau în scopul importării acestora în Olanda; sau

c. în căutarea unui profit, produce sau păstrează,

un obiect sau date care sunt destinate în mod vădit folosirii în săvârşirea unei infracţiuni grave prevăzute în subsecţiunea (1), se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. Persoana care săvârşeşte infracţiunile grave prevăzute În subsecţiunea (2) ca profesie sau afacere, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi cu o amendă din cea de-a cincea categorie sau cu una dintre aceste pedepse.

Secţiunea 327

Persoana care, prin manevre frauduloase, înşeală un asigurător cu privire la circumstanţele relevante pentru asigurare, făcându-l pe acesta să încheie un acord pe care nu l-ar fi încheiat sau pe care l-ar fi încheiat în alte condiţii dacă ar fi cunoscut starea reală a lucrurilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 328

Persoana care, cu intenţia de a beneficia el însuşi sau o altă persoană, în mod ilegal, în detrimentul unui asigurător, declanşează sau provoacă o explozie în interiorul oricărei proprietăţi asigurate împotriva incendiilor sau scufundă o navă sau o aeronavă care este asigurată sau la bordul căreia bunul sau mărfurile care urmează a fi obţinute sunt asigurate sau face ca acestea să eşueze ori să naufragieze, să fie distruse, inutilizabile sau deteriorate, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 328bis

Persoana care, cu intenţia de a-şi stabili, păstra sau creşte poziţia lui sau a altei persoane pe piaţă, săvârşeşte orice formă de înşelăciune pentru a induce în eroare publicul larg sau o anumită persoană, dacă o astfel de activitate duce la un dezavantaj pentru competitorii săi sau pentru cealaltă persoană, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de concurenţă neloială şi se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 328ter

1. Persoana care, în altă calitate decât cea de funcţionar public, fie ca angajat fie acţionând ca agent, acceptă sau solicită un cadou sau o promisiune ori un serviciu pentru anumite acte întreprinse sau s-a abţinut de a le întreprinde sau le va întreprinde ori se va abţine de a le întreprinde în timpul îndeplinirii îndatoririlor sale ca angajat sau agent, cu încălcarea bunei-credinţe, ascunde acceptarea sau cererea cadoului sau a promisiunii ori serviciului de angajatorul sau directorul acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care dă un cadou sau face o promisiune sau face ori oferă un serviciu unei alte persoane care, în calitatea sa, alta decât de funcţionar public, este în serviciul unui angajator sau acţionează ca agent, cu privire la anumite acte pe care acesta le-a întreprins sau s-a abţinut să le întreprindă ori pe care le va întreprinde sau se va abţine de a le întreprinde în timpul îndeplinirii îndatoririlor sale ca angajat sau agent, cadoul sau promisiunea ori serviciu fiind de o astfel de natură sau date, făcute ori oferite în asemenea circumstanţe pe care acesta ar putea, în mod rezonabil, să presupună că ultimul, cu încălcarea bunei-credinţe, nu va dezvălui darul sau promisiunea angajatorului sau directorului său, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 328quater

1. Persoana care acceptă daruri sau promisiuni în schimbul unor alte acte pe care acesta le-a întreprins sau s-a abţinut să le întreprindă sau le va întreprinde ori se va abţine să le întreprindă cu privire la o îndatorire legală ce i-a fost impusă prin lege sau de persoana în al cărei serviciu este angajată să

a. furnizeze informaţii privind telecomunicaţiile ofiţerilor judiciari sau a ofiţerilor de poliţie, sau

b. cooperează la interceptarea sau înregistrarea telecomunicaţiilor;

se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care oferă daruri sau face promisiuni în schimbul unor alte acte pe care acesta le-a întreprins sau s-a abţinut să le întreprindă sau le va întreprinde ori se va abţine să le întreprindă cu privire la o obligaţie legală, astfel cum este prevăzut în subsecţiunea (1), ce i-a fost impusă prin lege sau de persoana în al cărei serviciu este angajată, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 329

Un vânzător care înşală un cumpărător:

1°. prin livrarea intenţionată către acest cumpărător a unui obiect, altul decât obiectul specific desemnat, pe care acesta l-a cumpărat;

2°. prin folosirea manevrelor frauduloase cu privire la natura, starea, calitatea sau cantitatea bunurilor livrate;

se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 329bis

Deţinătorul unei foi de expediţie care, în mod intenţionat, pune la dispoziţie diferite copii ale unei astfel de foi, în interesul unor diverşi beneficiari, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 330

1. Persoana care vinde, oferă spre vânzare sau livrează mâncare, băuturi sau medicamente cunoscând că acestea sunt contrafăcute şi nu dezvăluie această contrafacere, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Mâncarea, băuturile sau medicamentele sunt considerate contrafăcute atunci când calitatea, valoarea sau utilitatea acestora a fost redusă prin amestecarea cu elemente străine.

Secţiunea 331

1. Un antreprenor sau arhitect al oricărei construcţii sau un vânzător de materiale de construcţie care, în proiectarea şi construirea sau livrarea materialelor, săvârşeşte orice formă de înşelăciune care ar putea pune în pericol siguranţa persoanelor sau bunurilor ori securitatea statului în vreme de război, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana însărcinată cu supraveghea construcţiilor sau a livrării materialelor care, în mod intenţionat, permite săvârşirea unei astfel de înşelăciuni, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 332

1. Persoana care întreprinde orice formă de înşelăciune în livrarea proviziilor pentru uzul navelor sau armatei care ar putea pune în primejdie securitatea statului în vreme de război, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana însărcinată cu supravegherea livrării proviziilor care, în mod intenţionat, permite săvârşirea unei astfel de înşelăciuni, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 333

Persoana care, cu intenţia de a beneficia pentru sine sau pe altul, în mod ilegal, distruge, mută, îndepărtează sau face inutilizabil orice ar putea servi la marcarea graniţelor spaţiilor private, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 334

Persoana care, cu intenţia de a beneficia pentru sine sau pentru altul, în mod ilegal, ridică sau scade preţurile bunurilor, a acţiunilor sau alte garanţii prin răspândirea unor informaţii false, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 335 [Abrogată la 18-07-1992]

Secţiunea 336

Un comerciant, director general, asociat sau director de producţie al unei persoane juridice sau al unei societăţi care, în mod intenţionat, publică o declaraţie falsă, o balanţă, cont de profit şi pierdere, declaraţie de venit şi cheltuieli sau o notă explicativă falsă a acestor documente sau, intenţionat, permite publicarea acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 336a [Abrogată la 18-07-1992]

Secţiunea 337

1. Persoana care, în mod intenţionat, importă, transportă în tranzit sau exportă, vinde, oferă spre vânzare, livrează, înmânează sau depozitează:

a. mărci false, falsificate sau produse în mod ilegal,

b. mărfurile care poartă în mod fals sau ale căror ambalaje sau containere poartă în mod fals denumirea comercială a altei persoane sau marca la care o altă persoană este îndreptăţită

c. mărfurile care poartă, în mod fals, ca indicaţie a originii lor, numele unui anumit loc şi la care a fost adăugată o denumire comercială fictivă,

d. mărfurile care poartă sau ale căror ambalaje sau containere poartă o imitaţie, deşi cu mici modificări, a denumirii comerciale sau a mărcii unei alte persoane sau

e. mărfurile sau părţi ale acestora care au, în mod fals, acelaşi aspect ca un desen sau model la care este îndreptăţită o altă persoană sau au doar diferenţe minore faţă de astfel de desene sau modele,

se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Persoana care are o cantitate mică de bunuri, părţi ale acestora sau mărcile prevăzute în subsecţiunea (1) depozitate, în mod exclusiv pentru uzul personal, nu va răspunde penal.

3. În cazul în care făptuitorul săvârşeşte infracţiunea gravă prevăzută în subsecţiunea (1) ca profesie sau afacere, se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

4. Dacă săvârşirea unei infracţiuni grave astfel cum este prevăzută în subsecţiunea (1) poate avea ca rezultat un pericol general pentru persoane sau bunuri, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 338

Dispoziţiile secţiunii 316 se vor aplica infracţiunilor grave prevăzute în prezenta Parte.

Secţiunea 339

1. În cazul condamnării pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte, instanţa poate dispune publicarea hotărârii de condamnare şi decăderea din dreptul de exercitare a profesiei în care a comis infracţiunea gravă.

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 326, 328, 331 şi 332, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°)-(4°).

Partea a XXVI-a

Prejudicierea creditorilor sau a părţilor îndreptăţite

Secţiunea 340

Orice persoană care a fost declarată falită se va face vinovată de faliment şi se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă:

1°. consumul său a fost excesiv;

2°. acesta a împrumutat bani în termeni oneroşi cu intenţia de a întârzia falimentul, ştiind că falimentul nu poate fi evitat;

3°. aceasta nu prezintă în stare bună registrele, documentele şi alte suporturi de date în care a ţinut înregistrări potrivit secţiunii 3:15i din Codul civil, precum şi registrele, documentele şi alte suporturi de date pe care le-a păstrat în acea secţiune.

Secţiunea 341

Orice persoană:

a. care a fost declarată în stare de faliment şi care, pentru a reduce în mod fraudulos drepturile creditorilor:

1°. a creat sau creează datorii fictive, nu a reuşit să contabilizeze sau nu reuşeşte să contabilizeze orice bun sau a înlăturat ori înlătură orice bun de la insolvabilitate;

2°. a vândut orice bun fie fără preţ, fie pentru un preţ în mod clar cu mult sub valoarea sa;

3°. a favorizat sau favorizează pe oricare dintre creditorii săi în orice mod în timpul falimentului sau la un moment când ştia că falimentul nu putea fi evitat;

4°. nu a respectat sau nu respectă obligaţiile de păstrare a înregistrărilor impuse în temeiul art. 3:15i din Codul civil şi să păstreze şi să prezinte registrele, documente şi suporturi de date menţionate în acel articol;

b. căruia i-a fost declarată aplicabilă Schema de Rambursare a Datoriei Pentru Persoane Fizice şi care, pentru a reduce în mod fraudulos drepturile pe care creditorii săi le pot invoca împotriva averii debitorului:

1°. a creat sau creează datorii fictive, nu a reuşit să contabilizeze sau nu contabilizează niciun fel de active sau a eliminat sau a înlăturat orice bun din averea debitorului;

2°. a vândut orice bun fie fără preţ, fie pentru un preţ în mod clar cu mult sub valoarea sa;

3°. a favorizat sau favorizează pe oricare dintre creditorii săi în orice mod atunci când schema de rambursare a datoriei pentru persoanele fizice a fost declarată aplicabilă acestuia sau la momentul în care acesta nu a mai putut continua să-şi plătească datoriile;

4°. nu a respectat sau nu respectă obligaţiile de păstrare a înregistrărilor impuse în temeiul art. 3:15i din Codul civil şi să păstreze şi să prezinte registrele, documente şi suporturi de date menţionate în acel articol;

se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani şi cu o amendă din cea de-a cincea categorie sau una dintre aceste pedepse.

Secţiunea 342

Un director executiv sau director de producţie al unei persoane juridice care a fost declarată în stare de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau impunerea unei amenzi din cea de-a cincea categorie a cincea:

1°. dacă acesta a cooperat sau a acordat permisiunea întreprinderii oricărei acţiuni contrare oricărei dispoziţii valabile a Actului constitutiv ori a organelor locale, căruia îi poate fi atribuită, în întregime sau în mare parte, acţiunea pentru pierderile suferite de această persoană juridică;

2°. dacă, cu intenţia de a întârzia insolvabilitatea persoanei juridice, ştiind că insolvenţa nu a putut fi evitată, a cooperat sau a acordat permisiunea de a împrumuta bani în termeni oneroşi ;

3°. dacă este responsabil pentru nerespectarea îndatoririlor prevăzute în art. 2:10 (1) din Codul civil, art. 3:15i (1) din Codul civil sau art. 5 (1) din Legea societăţilor oficial înregistrate în străinătate [Wet op de Formeel Buitenlandse Vennootschappen] coroborat cu art. 2:10 (1) din Codul civil sau pentru neprezentarea în bune condiţii a registrelor, a documentelor şi a altor suporturi de date în care au fost păstrate înregistrări potrivit acestor articole, precum şi registrele, documentele şi alte suporturi de date care au fost păstrate în temeiul acestor articole.

Secţiunea 343

Un director executiv sau director de producţie al unei persoane juridice care a fost declarată în stare de insolvenţă se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă acesta, în scopul de a reduce în mod fraudulos dreptul creditorilor unei persoane juridice:

1°. a creat sau creează datorii fictive, nu a reuşit să contabilizeze sau nu contabilizează niciun fel de active sau a eliminat sau a înlăturat orice bun din averea debitorului;

2°. a vândut orice bun fie fără preţ, fie pentru un preţ în mod clar cu mult sub valoarea sa;

3°. a favorizat sau favorizează pe oricare dintre creditorii săi, în orice mod, la starea de insolvenţă sau la un momentul când ştia că insolvenţa nu putea fi evitată;

4°. nu a respectat sau nu îndeplineşte îndatoririle de păstrare a evidenţei, impuse în art. 2:10 (1) din Codul civil, art. 3:15i (1) din Codul civil sau art. 5 (1) din Legea privind societăţile înregistrate în străinătate coroborat cu art. 2:10 (1) din Codul civil, precum şi păstrarea şi prezentarea în condiţii bune a registrelor, a documentelor şi a altor suporturi de date menţionate în aceste articole.

Secţiunea 344

Orice persoană care:

1°. în caz de declarare a falimentului sau în aşteptarea acestuia, în cazul în care a urmat falimentul, pentru a reduce în mod fraudulos creanţele creditorilor, înlătură orice bun din averea debitorului sau acceptă plata fie pentru o datorie care nu este încă datorată şi care trebuie plătită, fie pentru o datorie datorată şi plătibilă, în acest ultim caz ştiind că o cerere de faliment a debitorului a fost deja depusă sau ca urmare a consultării cu debitorul;

2°. în timpul verificării creanţelor creditorilor în cazul falimentului, invocă o pretenţie inexistentă sau depune o cerere în pretenţii existentă cu o sumă majorată;

3°. în cazul în care sistemul de rambursare a datoriei pentru persoane fizice este declarat aplicabil, sau în aşteptarea acestuia, în cazul în care a urmat o declaraţie de aplicabilitate, pentru a reduce în mod fraudulos drepturile pe care creditorii le-ar putea invoca împotriva bunului în stare de faliment, îndepărtează bunul din averea debitorului sau acceptă plata unei creanţe care intră în domeniul de aplicare al scopului schemei de rambursare a datoriilor, fie care nu este încă datorată şi plătibilă, fie datorată şi plătibilă, în acest din urmă caz cunoscând că cererea pentru aplicarea schemei de rambursare a datoriilor pentru persoanele fizice a fost deja depusă sau ca rezultat al consultării cu debitorul;

4°. în timpul verificării creanţelor creditorilor în cazul schemei de rambursare a datoriilor, invocă o pretenţie inexistentă sau depune o cerere în pretenţii existentă cu o sumă majorată.

se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi cu o amendă din cea de-a cincea categorie, sau cu una dintre aceste pedepse.

Secţiunea 345

1. Un creditor care participă la un concordat prin care sunt stabilite avantaje speciale, ca urmare a unei înţelegeri încheiate fie cu debitorul, fie cu o terţă parte, dacă respectivul concordat produce efecte, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din categoria a cincea.

2. Un debitor sau, în cazul în care persoana juridică este debitorul, un director executiv sau director de producţie, care încheie un astfel de acord, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 346 [Abrogat la 12-01-1956]

Secţiunea 347

Un director executiv sau un director de producţie al unei persoane juridice care, cu excepţia cazului prevăzut în secţiunea 342, a cooperat sau a acordat permisiunea de as se executa orice acţiune contrară dispoziţiilor valabile ale actului constitutiv sau a organelor locale, ale cărui acţiuni au cauzat prejudicii grave persoanei juridice, se pedepseşte cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 348

[1.] Orice persoană care, în mod intenţionat, sustrage orice bun aparţinând acestuia sau, în beneficiul proprietarului, orice bun care nu îi aparţine, de la dreptul altei persoane la gaj, drept de reţinere, drept de uzufruct sau drept de uz, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an şi şase luni.

[2.] Orice persoană care, în mod intenţionat, distruge, deteriorează sau face inutilizabil un bun care este supus dreptului altei persoane la gaj, drept de retenţie, drept de uzufruct sau drept de uz, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

[3.] Dispoziţiile secţiunii 316 se vor aplica acestor infracţiuni grave.

Secţiunea 349

1. În cazul condamnării pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte, făptuitorul poate fi decăzut din dreptul de exercitare a profesiei în care a comis infracţiunea gravă.

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 341, 343 şi 344, se poate aplica decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°).

3. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 340-345, se poate dispune publicarea hotărârii de condamnare.

Secţiunea 349 bis [Abrogat la 01-11-1912]

Secţiunea 349 ter [Abrogat la 01-11-1912]

Secţiunea 349 quater [Abrogat la 01-11-1912]

Partea a XXVII-a

Distrugerea sau deteriorarea

Secţiunea 350

1. Orice persoană care, în mod ilegal şi intenţionat, distruge, deteriorează, face inutilizabil sau înlătură un bun care aparţine, în tot sau în parte, unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă din cea de-a patra categorie.

2. Orice persoană care, în mod ilegal şi intenţionat, omoară, mutilează, face de nefolosit sau înlătură un animal care aparţine, în tot sau în parte, unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 350a

1. Orice persoană care, în mod ilegal şi intenţionat, şterge, face inutilizabile sau dezactivează datele stocate, procesate sau transferate prin intermediul unui dispozitiv sau sistem computerizat ori prin intermediul telecomunicaţiilor, sau adaugă alte date în acesta, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Orice persoană care săvârşeşte o faptă din cele prevăzute la subsecţiunea (1) după ce a obţinut, în mod ilegal, acces, printr-o reţea publică de telecomunicaţii, la un dispozitiv sau sistem computerizat şi care provoacă daune acestor date, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

3. Orice persoană care, în mod ilegal şi intenţionat, face disponibile sau răspândeşte date care sunt destinate să provoace daune într-un dispozitiv sau sistem computerizat, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu amendă din categoria a cincea.

4. Orice persoană care săvârşeşte fapta prevăzută la subsecţiunea (3) cu intenţia de a limita daunele rezultate de la astfel de date, nu va răspunde penal.

Secţiunea 350b

1. Orice persoană care, din neglijenţă, face ca datele stocate, prelucrate sau transferate prin intermediul unui dispozitiv sau sistem computerizat să fie modificate, şterse, făcute inutilizabile sau dezactivate sau cauzează adăugarea altor date la acestea, dacă aceasta cauzează daune grave aceste date, se pedepseşte cu închisoarea sau detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Orice persoană care, din neglijenţă, face ca datele destinate să cauzeze daune unui dispozitiv sau sistem computerizat să fie, în mod ilegal, disponibile şi răspândite, se pedepseşte cu închisoarea sau detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 351

Orice persoană care, în mod intenţionat şi ilegal, distruge, deteriorează, face inutilizabil sau defectuos sau înlătură orice cale ferată, sistem de electricitate, dispozitiv sau sistem computerizat sau instalaţii de infrastructură de telecomunicaţii sau diguri de apă, de eliminare a apei, gazo-ducte sau conducte de apă sau instalaţii de infrastructuri de canalizare destinate utilizării publicului larg, precum şi orice alt bun sau instalaţii de infrastructură în scopul apărării naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 351 bis

Orice persoană care, din neglijenţă, face ca oricare din bunurile sau instalaţiile de infrastructură prevăzute în articolul precedent să fie distruse, deteriorate, inutilizabile sau defectuoase ori eliminate, se pedepseşte cu închisoarea de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 352

Orice persoană care, în mod ilegal şi intenţionat, distruge, deteriorează, face inutilizabilă sau degradează orice clădire, vas sau încărcătura acestuia, instalaţii maritime, sau aeronavă, în tot sau în parte, unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 353

Dispoziţiile secţiunii 316 nu se vor aplica infracţiunilor grave prevăzute în prezenta Parte.

Secţiunea 354

Dacă oricare din infracţiunile grave prevăzute în prezenta Parte sunt săvârşite cu viclenie, sau sunt în măsură să pună în pericol viaţa unei alte persoane, durata închisorii poate fi majorată cu o treime.

Secţiunea 354a

Dacă oricare din faptele prevăzute în secţiunile 350, 350a, 351, 352 şi 354 sunt săvârşite cu intenţia de pregăti sau de a facilita un act terorist, durata pedepsei cu închisoarea prevăzută pentru infracţiune va fi sporită cu o treime.

Partea a XXVIII-a

Infracţiuni grave care implică abuz în serviciu

Secţiunea 355

Şefii departamentelor ministeriale care:

1°. contrasemnează decretele regale sau deciziile regale, ştiind că, în acest mod, Constituţia sau alte legi sau decrete guvernamentale sunt încălcate;

2°. execută decrete regale sau decizii regale, ştiind că nu poartă semnătura necesară a unuia dintre şefii departamentelor ministeriale;

3°. iau decizii sau emit ordine ori pun în aplicare deciziile şi ordinele existente, ştiind că, în acest mod, Constituţia sau alte legi sau decrete guvernamentale sunt încălcate;

4°. în mod intenţionat, nu pun în aplicare prevederile Constituţiei sau ale altor legi sau decrete guvernamentale, în măsura în care o astfel de punere în aplicare intră în competenţa departamentului lor ministerial datorită naturii problemei sau dacă le-a fost atribuită în mod expres;

se pedepsesc cu închisoarea de până trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 356

Şefii departamentelor ministeriale care, din neglijenţă gravă sau comportament neglijent, sunt responsabili pentru nepunerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute la secţiunea 355 (4°), se pedepsesc cu detenţia de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 357

Un comandant al forţelor armate care refuză sau, în mod intenţionat, omite să folosească forţa aflată sub comanda sa la cererea legală a autorităţilor civile competente, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 358

1. Un funcţionar public care, în mod intenţionat, solicită asistenţă din partea forţelor armate pentru a împiedica punerea în aplicare a reglementărilor legale sau a ordonanţelor legale emise de autorităţile publice ori a hotărârilor sau a mandatelor, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Dacă o astfel de punere în aplicare este împiedicată, autorul se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 358bis [Abrogat la 16-01-1980]

Secţiunea 358 ter [Abrogat la 16-01-1980]

Secţiunea 358 quater [Abrogat la 16-01-1980]

Secţiunea 359

Un funcţionar public sau orice altă persoană însărcinată, atât permanent, cât şi temporar, cu o obligaţie publică, care, în mod intenţionat, delapidează bani sau instrumentele monetare pe care le are în posesia în virtutea funcţiei sale sau care permite unei alte persoane să îndepărteze sau să delapideze sau care ajută o altă persoană în astfel de acte în calitate de complice, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 360

Un funcţionar public sau orice altă persoană însărcinată, atât permanent, cât şi temporar, cu o obligaţie publică, care, în mod intenţionat, introduce înregistrări false în registre sau face înregistrări doar în scopul auditării înregistrărilor sau care falsifică astfel de registre sau înregistrări, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 361

1. Un funcţionar public sau orice altă persoană însărcinată, atât permanent, cât şi temporar, cu o obligaţie publică, care, în mod intenţionat, îşi însuşeşte pe nedrept, distruge, deteriorează sau face inutilizabil orice lucru destinat să servească autorităţilor competente ca probă sau dovadă, ori instrumente, documente sau registre care i-au fost încredinţate în virtutea funcţiei sale sau care permite unei alte persoane să dispună, distrugă sau să le deterioreze ori să le facă inutilizabile sau care ajută o altă persoană în astfel de acte în calitate de complice, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

2. Prin autorităţi competente se va înţelege, de asemenea: o instanţă internaţională care capătă jurisdicţie printr-o convenţie la care Regatul este parte semnatară.

Secţiunea 362

1. Orice funcţionar public care:

1°. acceptă un cadou sau o promisiune sau un serviciu, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că i-a fost dat, făcut sau prestat în scopul de a-l determina de să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte în îndeplinirea mandatului său, fără a-şi încălca astfel obligaţiile de serviciu;

2°. acceptă un cadou sau o promisiune ori un serviciu, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că i-a fost dat, făcut sau prestat ca rezultat sau ca şi consecinţă a unor anumite acte pe care acestea le-a întreprins sau de la care s-a abţinut să le întreprindă în executarea funcţiei sale de funcţionar sau fost funcţionar, fără încălcarea obligaţiilor sale de serviciu;

3°. cere un cadou, promisiune sau serviciu, în scopul de a-l determina să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte în îndeplinirea mandatului său, fără a-şi încălca astfel obligaţiile de serviciu;

4°. cere un cadou, promisiune sau serviciu, ca rezultat sau ca o consecinţă a anumitor acte pe care acesta le-a întreprins sau nu s-a abţinut să le întreprindă în executarea funcţiei sale de funcţionar sau de fost funcţionar, fără încălcarea obligaţiilor sale.

va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de până doi ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

2. Orice persoană care, în aşteptarea unei numiri în calitate de funcţionar public, comite o infracţiune astfel cum este definită la subsecţiunea (1) (1°) şi (3°), dacă urmează numirea în funcţia de funcţionar public, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Orice persoană care săvârşeşte o infracţiune astfel cum este prevăzută în subsecţiunea (1) în legătură cu calitatea sa de ministru, secretar de stat, comisar regal, membru al executivului provincial, primar, membru al conducerii municipale sau membru al unui organism reprezentativ general, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 363

1. Orice funcţionar public care:

1°. acceptă un cadou sau o promisiune sau un serviciu, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că îi sunt date, făcute sau prestate în scopul de a-l determina să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte în îndeplinirea mandatului său, cu încălcarea obligaţiilor de serviciu;

2°. acceptă un cadou sau o promisiune ori un serviciu, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că îi este dat, făcut sau prestat ca rezultat sau ca şi consecinţă a unor anumite acte pe care acestea le-a întreprins sau de la care s-a abţinut să le întreprindă în executarea funcţiei sale de funcţionar sau fost funcţionar, cu încălcarea obligaţiilor sale de serviciu;

3°. cere un cadou, promisiune sau serviciu, în scopul de a-l determina să acţioneze sau să se abţină de la anumite acte în îndeplinirea mandatului său, cu încălcarea obligaţiilor de serviciu;

4°. Cere un cadou, o promisiune sau serviciu, ca rezultat sau ca şi consecinţă a unor anumite acte pe care acestea le-a întreprins sau de la care s-a abţinut să le întreprindă în executarea funcţiei sale de funcţionare sau fost funcţionar, cu încălcarea obligaţiilor de serviciu;

se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani sau impunerea unei amenzi de categoria a cincea.

2. Orice persoană care, în aşteptarea unei numiri în calitate de funcţionar public, comite o infracţiune astfel cum este definită la subsecţiunea (1) (1°) şi (3°), dacă urmează numirea în funcţia de funcţionar public, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Orice persoană care săvârşeşte o infracţiune astfel cum este prevăzută în subsecţiunea (1) în legătură cu calitatea sa de ministru, secretar de stat, comisar regal, membru al executivului provincial, primar, membru al conducerii municipale sau membru al unui organism reprezentativ general, se pedepseşte cu închisoarea de până şase ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 364

1. Un judecător care acceptă un cadou, o promisiune sau un serviciu, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că acesta i-a fost dat, făcut sau prestat în scopul de a-şi exercita influenţa asupra deciziei într-o cauză în faţa instanţei din care face parte, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

2. Un judecător care solicită un cadou, o promisiune sau un serviciu, în scopul de a-şi exercita influenţa asupra deciziei într-o cauză în faţa instanţei din care face parte, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

3. Dacă cadoul, promisiunea sau serviciu sunt acceptate, cunoscând sau având motive rezonabile să suspecteze că acesta a fost dat, făcut sau prestat în vederea obţinerii condamnări într-o cauză penală, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

4. Dacă cadoul, promisiunea sau serviciu sunt solicitate în vederea obţinerii condamnări într-o cauză penală, judecătorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 364a

1. În sensul secţiunilor 361 până la 363 inclusiv, 365 până la 368 inclusiv şi 376, persoanele aflate în serviciul public al unui stat străin sau al unei organizaţii organizate în baza unei legi internaţionale vor fi considerate echivalentul funcţionarilor publici.

2. În sensul secţiunilor 362 (2°), (4°) şi 363 (2°), (4°), foştii funcţionari publici vor fi consideraţi echivalentul funcţionarilor publici.

3. În sensul secţiunii 364, judecătorul unui stat străin sau al unei organizaţii organizate în baza unei legi internaţionale va fi considerat echivalentul unui judecător.

Secţiunea 365

Un funcţionar public care, abuzând de autoritatea care îi revine, obligă o altă persoană să acţioneze sau să se abţină de la anumite fapte sau să tolereze anumite fapte, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 366

Un funcţionar public care, în exercitarea funcţiei sale, pretinde sau primeşte sau, în cazul plăţii, păstrează orice sumă despre care ştie că nu este datorată, pe motiv că este datorată acestuia, unui alt funcţionar public sau oricărui alt fond public, se face vinovată de extorcare şi se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu amenda din categoria a cincea.

Secţiunea 367

1. Un funcţionar public însărcinat cu paza unei persoane care este privată de libertate în baza unui ordin al autorităţilor sau în virtutea unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii pronunţate în instanţe, care, în mod intenţionat, îi permite acelei persoane să scape sau, în mod intenţionat, îl eliberează sau ajută la eliberarea acestei persoane sau îl ajută la evadarea sa, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult trei ani sau cu amenda din cea de-a patra categorie.

2. Dacă evadarea sau eliberarea acelei persoane sau evadarea acelei persoane este cauzată de neglijenţa acestuia, acesta se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 368

1. Se va aplica pedeapsa închisorii de până la trei ani sau o amendă din cea de-a patra categorie:

1°. unui funcţionar public însărcinat cu investigarea infracţiunilor care, în mod intenţionat, nu dă curs cererii de a raporta o privare de libertate ilegală sau, în mod intenţionat, omite să comunice acest lucru, fără întârziere, superiorilor săi;

2°. unui funcţionar public care, după ce a aflat, în exercitarea funcţiei sale, că o persoană a fost privată în mod ilegal de libertate, omite în mod intenţionat să notifice fără întârziere un funcţionar public însărcinat cu anchetarea infracţiunilor.

2. Un funcţionar public care, din neglijenţă, determină săvârşirea oricăreia dintre omisiunile prevăzute în prezentul articol, se pedepseşte cu închisoare de până la trei luni sau plata unei amenzi de categoria a doua.

Secţiunea 369

Şeful unei instituţii destinate detenţiei condamnaţilor, a persoanelor aflate în arest preventiv sau a persoanelor reţinute pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, sa a unei instituţii de stat pentru protecţia copilului sau a unui spital de psihiatrie care refuză să respecte o cerere legală de a prezenta o persoană reţinută sau internată într-o astfel de instituţie sau spital, sau să prezinte în vederea examinării registrul de internări sau instrumentul care trebuie înregistrat prin lege, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 370

1. Un funcţionar public care, depăşindu-şi autoritatea sau nerespectând formalităţile prevăzute de lege, intră într-o locuinţă ori într-o încăpere sau incintă închisă utilizată de o altă persoană împotriva voinţei acelei persoane, sau care, rămânând ilegal acolo, nu pleacă imediat după ce a fost invitat să plece de către sau în numele persoanei îndreptăţite, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Un funcţionar public care, cu ocazia cercetării unui loc, depăşindu-şi autoritatea sau nerespectând formalităţile prevăzute de lege, examinează sau confiscă documente, registre sau alte acte, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 371

1. Un funcţionar public care, depăşindu-şi autoritatea sa, solicită unei persoane să-i predea sau să confişte o scrisoare, o carte poştală sau un pachet încredinţat unui curier public sau un mesaj telegrafic deţinut de o persoană însărcinată cu operarea unui serviciu de telegraf, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Un funcţionar public care, depăşindu-i autoritatea, obţine de la o persoană angajată de către un furnizor al unei reţele de telecomunicaţii publice sau al unui serviciu public de telecomunicaţii informaţii în legătură cu comunicarea transmisă prin reţea sau prin intermediul acestui serviciu, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 372 [Abrogat la 01-09-2006]

Secţiunea 373 [Abrogat la 01-09-2006]

Secţiunea 374 [Abrogat la 01-09-2006]

Secţiunea 374 bis [Abrogat la 01-09-2006]

Secţiunea 375 [Abrogat la 01-09-2006]

Secţiunea 376

Un funcţionar public care, la momentul la care acesta a fost total sau parţial responsabil cu administrarea sau supravegherea contractării de lucrări sau furnizării de bunuri, în mod intenţionat, participă, atât direct, cât şi indirect, la o astfel de activitate de contractare sau furnizare, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 377

Un funcţionar public angajat la Monetăria Regală, cu excepţia Maestrului Monetăriei Regale sau a unei persoane angajate într-un birou de analiză astfel cum este prevăzut în art. 7 din Legea privind determinarea conţinutului de metal al unei probe de minereu, 1986 [Waarborgwet], care comercializează metale preţioase sau obiectele făcute din acestea sau care, în mod intenţionat, atât direct cât şi indirect, participă la astfel de tranzacţii, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 378

Orice persoană angajată la un birou de analiză, astfel cum este prevăzut în art. 7 din Legea privind determinarea conţinutului de metal al unei probe de minereu din 1986, care face o amprentă sau face o trasare a oricărui aur sau argint depus la biroul acestuia sau care face o descriere a unei astfel de lucrări unei persoane, alta decât persoana care este autorizată în mod oficial să solicite o astfel de descriere, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 379

1. Un ofiţer de stare civilă care participă la încheierea căsătoriei unei persoane, cunoscând faptul că acea persoană, încheind o astfel de căsătorie, intră într-o căsătorie bigamă, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Un ofiţer de stare civilă care participă la celebrarea căsătoriei unei persoane, cunoscând că există orice alt impediment pentru încheierea căsătoriei, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 380

1. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 355, 357 şi 358, se poate impune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (3°).

2. În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 359, 362 până la 364 inclusiv, 366 şi 379 (1), se poate dispune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (4°).

Partea a XXIX-a

Infracţiuni grave legate de transport şi aviaţie

Secţiunea 381

1. Orice persoană care:

1°. se angajează sau lucrează ca comandat pe o navă, cunoscând că acea navă este destinată sau angajată în săvârşirea unor acte de violenţă împotriva unor alte nave aflate în largul mării sau împotriva persoanelor sau bunurilor aflate la bordul acestor nave, fără a fi autorizat să facă acest lucru printr-o putere angajată în război sau fără a fi parte a războiului maritim a unei puteri recunoscute, se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de piraterie şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea;

2°. conştient de un astfel de scop sau angajare, se angajează ca membru al echipajului pe o astfel de navă sau îşi continuă, în mod voluntar, serviciul după ce a luat cunoştinţă de acest scop sau angajare, se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de piraterie şi se pedepseşte cu închisoarea de cel mult nouă ani sau o amendă din categoria a cincea.

2. Depăşirea unei autorizaţii, precum şi deţinerea autorizaţiilor acordate de fiecare dintre puterile beligerante, sunt considerate echivalente cu lipsa autorizaţiei.

3. Secţiunea 81 nu se va aplica.

4. Dispoziţiile secţiunilor precedente privind comandantul şi membrul echipajului unei nave se aplică mutatis mutandis căpitanului unei aeronave sau, respectiv, membrilor echipajului unei aeronave. Termenul de „navă” din secţiunile precedente vor include termenul de „aeronavă”, iar termenul „largul mării” va include spaţiul aerian de deasupra mării.

Secţiunea 382

Dacă actele de violenţă prevăzute în secţiunea 381 au ca rezultat moartea tuturor persoane aflate la bordul navei sau aeronavei atacate, comandantul navei sau căpitanul aeronavei şi cei care au participat la aceste acte de violenţă, se pedepsesc cu închisoarea de până cincisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 383

Orice persoană care, pentru sine sau pentru altul, sau care, echipează o navă sau o aeronavă în scopul prevăzut la secţiunea 381, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 384

Orice persoană care, pentru sine sau pentru altul, atât indirect cât şi direct, asistă la angajarea, închirierea sau asigurarea unei nave sau aeronave, cunoscând că acest lucru are ca scop pe acela prevăzut la secţiunea 381, se pedepseşte cu închisoarea de până la opt ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 385

Orice persoană care, în mod intenţionat, predă controlul unei nave olandeze piraţilor, se pedepseşte:

1°. dacă este comandantul unei nave, cu închisoare de până la doisprezece ani sau impunerea unei amenzi de categoria a cincea.

2°. în toate celelalte cazuri, cu închisoare de până la nouă ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

Secţiunea 385a

1. Orice persoană care printr-un act de violenţă, prin ameninţarea cu un act de violenţă sau prin intimidare confiscă sau îşi exercită controlul asupra unei aeronave, ori schimbă cursul acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

2. Dacă două sau mai multe persoane săvârşesc fapta împreună sau ca rezultat al unei conspiraţii, ori dacă fapta are ca rezultat vătămarea corporală gravă, ori dacă fapta a fost săvârşită cu intenţia de privare ilegală de libertate a unei alte persoane sau de continuare a privării ilegale de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de până la cincisprezece ani sau cu o amendă din categoria a cincea.

3. Dacă fapta are ca rezultat moartea victimei, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă sau cu o perioadă determinată de privare de libertate de până la treizeci de ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

4. Pedepsele prevăzute la subsecţiunea (1) se vor aplica tuturor persoanelor care săvârşesc infracţiunile grave prevăzute în prezentul alineat împotriva unei nave, instalaţii maritime, autobuz, tren sau orice alt mijloc de transport public sau împotriva unui camion care transportă mărfuri periculoase.

Secţiunea 385b

1. Orice persoană care, în mod intenţionat, săvârşeşte un act de violenţă împotriva unei persoane la bordul unei aeronave în zbor, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol siguranţa aeronavei;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din categoria a cincea, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol siguranţa aeronavei şi dacă infracţiunea are ca rezultat vătămarea corporală gravă a unei alte persoane.

3°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau o amendă din categoria a cincea în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol siguranţa aeronavei şi fapta are ca rezultat moartea unei persoane.

2. Pedepsele prevăzute la subsecţiunea (1) se vor aplica tuturor persoanelor care săvârşesc infracţiunile grave prevăzute în prezentul alineat împotriva unei nave şi a unei instalaţii maritime. „Punerea în pericol a siguranţei aeronavei” din subsecţiunea (1) va include, de asemenea şi o navă căreia i s-a acordat liberă trecere.

Secţiunea 385c

Orice persoană care, în mod intenţionat, comunică date despre care ştie sau are motive serioase să suspecteze că sunt incorecte, dacă un astfel de act este în măsură să pună în pericol o aeronavă în zbor sau trecerea în siguranţă a navei, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 385d

Orice persoană care, în mod intenţionat, prin folosirea unei arme de foc, a unui explozibil sau a unei substanţe care pune în pericol siguranţa generală sau a oricărui obiect care pune în pericol siguranţa generală, săvârşeşte un act de violenţă împotriva unei persoane aflate în imediata vecinătate a sălii de sosire sau de plecare ale unui aeroport, se pedepseşte:

1°. cu pedeapsa închisorii de până la nouă ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă această acţiune poate pune în pericol viaţa celorlalte persoane din aeroport;

2°. cu pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din categoria a cincea, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa celorlalte persoane din aeroport şi dacă infracţiunea are ca rezultat vătămarea corporală gravă a unei alte persoane.

3°. cu pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau o amendă din categoria a cincea, în cazul în care un astfel de act poate pune în pericol viaţa celorlalte persoane din aeroport şi dacă infracţiunea are ca rezultat moartea unei alte persoane.

Secţiunea 386

Orice persoană aflată la bordul unei nave olandeze care, în mod ilegal, preia controlul navei, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani sau plata unei amenzi de categoria a patra.

Secţiunea 387

Comandantul unei nave olandeze care scoate nava de sub controlul proprietarului său sau a companiei de transport maritim şi o foloseşte în folosul său, se pedepseşte cu închisoarea de până la şapte ani şi şase luni sau cu o amendă din categoria a cincea .

Secţiunea 388 [Abrogat la 01-02-2006]

Secţiunea 389 [Abrogat la 01-02-2006]

Secţiunea 389 bis

1. Un comandant al unei nave olandeze care a pregătit un protest pe navă, cunoscând că motivul acestuia este fals, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Membrii echipajului care cooperează la un protest pe navă, cunoscând că motivul acestuia este fals, se pedepsesc cu închisoarea de până doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 389 ter

Orice persoană care, în scopul îndeplinirii cerinţelor prevăzute în secţiunea 8:194 (1), secţiunea 8:784 (5), secţiunea 8:786 (1) (a) (3°) ori secţiunea 8:1303 (4) din Codul Civil, depune o declaraţie scrisă, cunoscând că conţinutul acesteia este fals, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 390

Un comandat al unei nave olandeze are, pe durata călătoriei, în mod intenţionat, renunţă la comandă, dacă un astfel de comportament pune în pericol siguranţa persoanelor de la bord, a navei sau a bunurilor aflate la bord, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 391 [Abrogat la 13-08-1973]

Secţiunea 392 [Abrogat la 01-10-1937]

Secţiunea 393 [Abrogat la 01-10-1937]

Secţiunea 394 [Abrogat la 13-08-1973]

Secţiunea 394 bis [Abrogat la 13-08-1973]

Secţiunea 395

1. O persoană aflată la bordul unei nave olandeze sau al unei nave de pescuit marin care atacă fizic comandantul sau un membru al echipajului sau care, la bord sau în timpul serviciului său, atacă fizic un ofiţer superior sau printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă se împotriveşte acestuia sau îl privează în mod intenţionat de libertatea sa de acţiune, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de insubordonare şi se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

2. Făptuitorul va fi pedepsit cu:

1°. pedeapsa închisorii de până la trei ani sau o amendă din cea de-a patra categorie, în cazul în care infracţiunea gravă sau actele care o însoţesc au ca rezultat vătămarea corporală;

2°. pedeapsa închisorii de până la şapte ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă au ca rezultat o vătămare corporală gravă;

3°. pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă au ca urmare moartea persoanei.

Secţiunea 396

1. Insubordonarea săvârşită împreună de două sau mai multe persoane reprezintă revoltă şi se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau plata unei amenzi de categoria a patra.

2. Făptuitorul va fi pedepsit cu:

1°. pedeapsa închisorii de până la şase ani şi şase luni sau o amendă din cea de-a cincea categorie, în cazul în care infracţiunea gravă săvârşită de acesta sau actele care o însoţesc au ca rezultat o vătămare corporală;

2°. pedeapsa închisorii de până la doisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă fapta are ca rezultat o vătămare corporală gravă;

3°. pedeapsa închisorii de până la cincisprezece ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie, dacă fapta are ca rezultat moartea persoanei;

Secţiunea 397

Orice persoană care, aflată la bordul unei nave olandeze sau pe o navă de pescuit maritim, instigă la revoltă pe acea navă sau vas, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani sau plata unei amenzi de categoria a patra.

Secţiunea 398 [Abrogat la 13-08-1973]

Secţiunea 399 [Abrogat la 13-08-1973]

Secţiunea 400

1. Se va aplica pedeapsa închisorii de până la şase luni sau o amendă din cea de-a treia categorie:

1°. unei persoane aflate la bordul unui vas olandez care, în mod intenţionat, nesocoteşte orice ordin dat de comandant în interesul siguranţei la bord;

2°. unei persoane aflate la bordul unei nave olandeze care, cunoscând faptul că comandantul este privat de libertatea acţiunilor sale, nu vine în ajutorul acestuia în funcţie de abilităţile sale;

3°. unei persoane aflate la bordul unei nave olandeze care, având cunoştinţă despre intenţia de a fi săvârşit un act de insubordonare, intenţionat omite să notifice comandantului o astfel de intenţie;

4°. unei persoane aflate la bordul unei nave olandeze, alta decât un membru al echipajului, care, în mod intenţionat, nesocoteşte orice ordin al comandantului referitor la menţinerea ordinii şi disciplinei la bord.

2. Dispoziţiile subsecţiunii (3°) nu se aplica dacă nu se realizează actul de insubordonare.

Secţiunea 401

Durata închisorii prevăzute în secţiunile 386, 389, 395-397 şi 400 poate fi sporită cu o treime, dacă făptuitorul oricărei dintre infracţiunile prevăzute în aceste articole este un ofiţer al unei nave.

Secţiunea 402

Un comandant al unei nave olandeze care, cu intenţia de a beneficia pentru sine sau pentru altul în mod ilegal sau de a ascunde un astfel de beneficiu, vinde nava, împrumută bani contra valorii navei, a anexelor sale sau a depozitelor sale, ori vinde sau împrumută bunuri de la bordul navei ori obiecte din depozitele navei, ori declară daune sau cheltuieli fictive sau nu se asigură că jurnalul de bord al navei este ţinut la bord potrivit reglementărilor legale sau, după abandonarea navei, nu se asigură că documentele navei sunt salvate, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 403

Comandantul unei nave olandeze care, cu intenţia de a obţine beneficii pentru el sau pentru altul, în mod ilegal sau ascunzând o astfel de intenţie, se abate de la cursul navei, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 404 [Abrogat la 13-08-1973]

Secţiunea 405

1. Un comandant al unei nave olandeze care, fără a avea nevoie şi fără a înştiinţa în prealabil proprietarul sau compania navală, săvârşeşte sau permite activităţi cunoscând că acestea ar putea avea ca rezultat confiscarea, reţinerea sau întârzierea navei sau a bunurilor aflate la bordul acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. O persoană aflată la bord care, fără fi în necesitate şi fără a înştiinţa în prealabil comandantul, săvârşeşte acte similare cu consecinţe asemănătoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la nouă luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 406

Un comandant al unei nave olandeze care, în mod intenţionat, fără a fi necesar nu îşi îndeplineşte obligaţiile de a furniza personalului aflat la bord proviziile necesare, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 407

Un comandant al unei nave olandeze care, în mod intenţionat, fără a fi necesar sau cu încălcarea reglementărilor legale, aruncă bunuri peste bord, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 408

Orice persoană care, în mod ilegal şi intenţionat, distruge, deteriorează, face inutilizabil un bun aflat la bordul navei, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 409

Un comandant al unei nave care arborează un steag, cunoscând că nu are dreptul să facă acest lucru, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 410

Un comandant care, prin afişarea oricărui marcaj distinctiv pe nava sa, în mod intenţionat lasă impresia că acel vas este o navă de război olandeză sau că serveşte ca navă pilot în apele olandeze sau în porturile maritime olandeze, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 411

Orice persoană care, fără a fi în necesitate, acţionează ca un comandant, personal navigant sau inginer pe o navă olandeză, cunoscând că nu are calificarea cerută de reglementările legale pentru o astfel de funcţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 412

Un comandant al unei nave olandeze care, fără un motiv valabil, refuză să se conformeze unei cereri legale de preluare la bord a unei persoane acuzate sau condamnate, precum şi documentele referitoare la cazul acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 413

1. Un comandant al unei nave olandeze care, în mod intenţionat permite unei persoane acuzate sau condamnate pe care acesta a luat-o la bord în baza unei cereri legale, să scape sau, în mod intenţionat, o eliberează sau ajută la eliberarea acestei persoane sau ajută la evadarea sa, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult trei ani sau cu amenda din cea de-a patra categorie.

2. Dacă evadarea sau eliberarea acelei persoane este cauzată de neglijenţa acestuia, acesta se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 414

Un comandant de navă care, în mod intenţionat, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a acorda asistenţa ce i-a fost impusă prin secţiunea 358a (1) sau secţiunea 785 din Codul comercial [Wetboek van Koophandel], se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o amendă din cea de-a patra categorie.

Secţiunea 415

În caz de condamnare pentru oricare dintre infracţiunile grave prevăzute în secţiunile 381-387, 402 şi 403 se poate dispune decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1°) (2°) şi (4°).

Secţiunea 415a

Dacă orice infracţiune gravă, pasibilă de pedeapsă potrivit secţiunilor 385a până la 385d inclusiv, a fost săvârşită cu intenţii teroriste, durata determinată a pedepsei cu închisoarea în temeiul prezentului articol va fi sporită cu jumătate iar dacă o durată determinată a pedepsei cu închisoarea de până la cincisprezece ani este prevăzută pentru infracţiunea gravă, se va aplica închisoarea pe viaţă sau o pedeapsă cu închisoarea având o durată determinată de până la treizeci de ani.

Secţiunea 415b

1. Conspiraţia pentru a săvârşi cu intenţii teroriste infracţiunile grave prevăzute în secţiunea 385a, 385b şi 385d, se va pedepsi cu închisoarea de până la zece ani sau o amendă din categoria a cincea.

2. Secţiunea 96 (2) se va aplica mutatis mutandis.

Partea a XXX-a

Tăinuirea

Secţiunea 416

1. Orice persoană care:

a. obţine, are în posesia sa sau transferă proprietatea, ori stabileşte sau transferă un drept in personam ori un drept in rem în ceea ce priveşte bunul, în timp ce, la momentul în care bunul a fost obţinut ori a intrat în posesia sa ori dreptul a fost stabilit, ştia că bunul provenea dintr-o infracţiune gravă;

b. în mod intenţionat, în urmărirea unui profit deţine sau transferă bunul provenit dintr-o infracţiune gravă sau transferă dreptul in personam sau un drept in rem cu privire la bunul provenit din infracţiunea gravă;

se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de manipularea unui bun furat şi se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Orice persoană care, în mod intenţionat, profită de pe urma oricăror bunuri provenite dintr-o infracţiune gravă se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 417

Orice persoană care de obicei, în mod intenţionat, manipulează bunuri furate, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 417 bis

1. Orice persoană care:

a. obţine, are în posesia sa sau transferă proprietatea, ori stabileşte sau transferă un drept in personam ori un drept in rem în ceea ce priveşte un bun, în timp ce, la momentul în care bunul a fost obţinut ori a intrat în posesia sa ori dreptul a fost stabilit, avea motive rezonabile să bănuiască că bunul provenea dintr-o infracţiune gravă;

b. în urmărirea unui profit, deţine sau transferă bunul provenit dintr-o infracţiune gravă sau transferă dreptul in personam sau un drept in rem cu privire la bunul provenit din infracţiunea gravă, în timp ce avea motive rezonabile să bănuiască că bunul provenea dintr-o infracţiune gravă;

se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de manipularea unui bun furat şi se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Orice persoană care profită de pe urma veniturilor aduse de orice bun, în timp ce aceasta avea motive rezonabile să bănuiască că bunul provenea dintr-o infracţiune gravă, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 417 ter

În caz de condamnare pentru oricare din infracţiunile prevăzute în secţiunile 416-417bis, se poate dispune şi decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), ( 2°) şi (4°), iar făptuitorul poate fi decăzut şi din dreptul de a practica profesia în care acesta a săvârşit infracţiunea gravă.

Secţiunea 418

Orice persoană care publică orice material scris sau imagine cu caracter penal, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din categoria a cincea, dacă:

1°. identitatea făptuitorului nu este cunoscută şi nici nu a fost dezvăluită la prima notificare după instituirea unei anchete preliminare;

2°. editorul a ştiut sau ar fi trebuit să se aştepte ca, la momentul publicării, făptuitorul să nu poată fi urmărit penal sau să fie rezident sau stabilit în afara Regatului în Europa.

Secţiunea 419

Orice persoană care imprimă orice material scris sau imagine cu caracter penal, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din categoria a cincea, dacă:

1°. identitatea persoanei care a comandat tipărirea materialului nu este cunoscută şi nici nu a fost dezvăluită la prima notificare după instituirea unei anchete preliminare;

2°. tipograful a ştiut sau ar fi trebuit să se aştepte ca, la momentul publicării, persoana care a comandat tipărirea materialului nu putea fi urmărită penal sau putea să fie rezidentă sau stabilit în afara Regatului în Europa.

Secţiunea 420

Dacă natura materialului scris sau a imaginii constituie o infracţiune gravă care poate fi urmărită doar la plângere, atunci în cazurile prevăzute în cele două articole precedente, editorul sau tipograful pot fi urmăriţi penal doar la plângerea prealabilă a persoanei împotriva căreia a fost săvârşită infracţiunea gravă.

Partea a XXXA-a

Spălarea banilor

Secţiunea 420bis

1. Orice persoană care:

a. ascunde sau tăinuieşte natura reală, sursa, locaţia, transferul sau mutarea unui obiect ori ascunde sau tăinuieşte identitatea persoanei îndreptăţite la un obiect ori are în posesia sa, în timp ce ştie că obiectul provine - direct sau indirect - dintr-o infracţiune gravă;

b. obţine un obiect, are un obiect în posesia sa, transferă sau converteşte un obiect ori face uz de un obiect, în timp ce ştie că obiectul provine - direct sau indirect - dintr-o infracţiune gravă;

se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani şi se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Prin obiecte se va înţelege orice bunuri, indiferent de descrierea acestora, atât corporale, cât şi necorporale.

Secţiunea 420 ter

Orice persoană care îşi face un obicei din săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

Secţiunea 420 quater

1. Orice persoană care:

a. ascunde sau tăinuieşte natura reală, sursa, locaţia, transferul sau mutarea unui obiect ori ascunde sau tăinuieşte identitatea persoanei îndreptăţite la un obiect ori are în posesia sa, în timp ce are motive rezonabile să bănuiască că obiectul provine - direct sau indirect - dintr-o infracţiune gravă;

b. obţine un obiect, are un obiect în posesia sa, transferă sau converteşte un obiect ori face uz de un obiect, în timp ce are motive rezonabile să bănuiască că obiectul provine - direct sau indirect - dintr-o infracţiune gravă;

se va face vinovat de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani din neglijenţă şi se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă din cea de-a cincea categorie.

2. Prin obiecte se va înţelege toate proprietăţile cu orice fel de descriere, atât corporale, cât şi necorporale.

Secţiunea 420 quinquies

În caz de condamnare pentru oricare din infracţiunile prevăzute în secţiunea 420 bis până la 420 quater inclusiv, se poate dispune şi decăderea din drepturile enumerate în secţiunea 28 (1) (1°), (2°) şi (4°), iar făptuitorul poate fi decăzut şi din dreptul de a practica profesia în care acesta a săvârşit infracţiunea gravă.

Partea XXXI [Abrogat la 01-02-2006]

Secţiunea 421 [Abrogat la 01-02-2006]

Secţiunea 422 [Abrogat la 01-02-2006]

Secţiunea 423 [Abrogat la 01-02-2006]

Cartea a III-a

Infracţiuni minore

Partea I

Infracţiuni minore legate de siguranţa generală a persoanelor sau a proprietăţii

Secţiunea 424

1. Orice persoană cu un comportament agresiv care ar putea cauza pericol sau dezavantaj persoanelor sau bunurilor ori pe drumuri publice sau în orice loc accesibil publicului, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de huliganism şi se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

2. Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii minore nu trecuse un an de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare prin care făptuitorul a fost condamnat pentru o faptă penală similară, acesta se pedepseşte cu detenţia de până la trei zile sau cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 425

Orice persoană care:

1°. stârneşte un animal împotriva unei fiinţe umane sau nu reuşeşte să stăpânească un animal aflat sub supravegherea sa atunci când atacă o fiinţă umană;

2°. nu acordă suficientă atenţie în a preveni un animal periculos aflat sub supravegherea acestuia de a face rău;

va fi pedepsită cu pedeapsa detenţiei de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 426

1. Orice persoană care, în mod clar aflată sub influenţa băuturii, obstrucţionează circulaţia publică sau tulbură liniştea publică, ori pune în pericol siguranţa unei alte persoane ori întreprinde orice activitate care necesită îngrijiri sau precauţii speciale ce trebuie luate în aşa fel încât să prevină pericolul pentru viaţa sau sănătatea celeilalte părţi, se pedepseşte cu detenţia de până la şase zile sau cu o amendă din prima categorie.

2. Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii minore nu au trecut un an de la data rămânerii definitive a hotărârii anteriore prin care făptuitorul a fost condamnat pentru o faptă penală similară sau pentru infracţiunea minoră prevăzută la secţiunea 453, acesta se pedepseşte cu închisoarea de până la două săptămâni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 426 bis

Orice persoană care, în mod ilegal, restricţionează libertatea de mişcare a unei alte persoane pe un drum public sau care, împreună cu una sau mai multe persoane, continuă să se impună asupra unei alte persoane sau continuă să o urmeze şi să o hărţuiască împotriva voinţei sale exprese, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 427

Se va aplica o amendă din prima categorie:

1°. un proprietar sau utilizator care, în ceea ce priveşte intrările sau deschiderile în bolţi, pivniţe sau încăperi subterane şi spaţii care se deschid pe un drum public, nu iau măsurile de precauţie necesare pentru siguranţa trecătorilor;

2°. oricărei persoane care nu reuşeşte să se asigure că săparea sau excavarea efectuate pe un drum public comandată de el sau la instrucţiunile acestuia sau un obiect plasat pe un drum public de către el sau la instrucţiunile sale este iluminat corespunzător şi că au fost plasate semnele obişnuite;

3°. oricărei persoane care, în legătură cu o activitate sau altă activitate pe sau de-a lungul unui drum public, nu ia măsurile necesare pentru a avertiza trecătorii cu privire la un eventual pericol;

4°. oricărei persoane care plasează ceva deasupra unei clădiri sau în faţa unei clădiri sau care aruncă sau toarnă ceva dintr-o clădire într-un mod care poate cauza o daună unei persoane care utilizează un drum public;

5°. oricărei persoane care părăseşte un animal de călărie, animal de tracţiune sau animal de povară pe un drum public fără să fi luat măsurile de precauţie necesare împotriva posibilelor daune;

6°. oricărei persoane care, fără permisiunea autorităţilor competente, obstrucţionează orice drum sau căi navigabile publice sau care blochează traficul pe aceste drumuri sau căi navigabile.

Secţiunea 428

Orice persoană care, fără permisiunea primarului sau în cazul unei situaţii din cele menţionate în art. 39 din Legea Siguranţei Regiunilor [Wet Veiligheidsregio’s], a preşedintelui regiunii de siguranţă sau a unui funcţionar public desemnat de acesta, provoacă un incendiu la unul sau la mai multe din proprietăţile sale imobiliare, se pedepseşte cu o amendă din categoria întâi.

Secţiunea 429

Orice persoană care:

1°. descarcă o armă de foc, aprinde focuri de artificii sau construieşte, alimentează sau susţine un incendiu atât de aproape de clădiri sau de bunuri încât acestea sunt expuse riscului de incendiu;

2°. cu excepţia cazurilor permise de sau potrivit Legii privind aviaţia (Luchtvaartwet) eliberează un balon la care sunt ataşate materialele combustibile;

3°. din cauza neatenţiei sau de precauţie necesare, creează riscul unui incendiu de pădure, de buruieni, de iarbă de plajă, păşune sau turbă;

4°. eliberează, în mod ilegal, orice substanţă în apele de suprafaţă care poate fi dăunătoare pentru utilizarea în mod normal a acestor ape;

5°. lansează sau ridică un zmeu pe o linie care, în tot sau în parte, se află la cinci sute de metri de o linie de înaltă tensiune;

se pedepseşte cu detenţia de până la paisprezece zile sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Partea a II-a

Infracţiuni minore legate de ordinea publică

Secţiunea 429 bis

Orice persoană care, într-un loc vizibil de pe un drum public, plasează sau creează prin ştergere cuvinte sau imagini care ofensează sensibilităţi religioase din cauza caracterului lor dispreţuitor şi blasfemiator, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 429 ter [Abrogat la 01-02-1992]

Secţiunea 429 quater

1. Orice persoană care, în exercitarea funcţiei sale, exercitarea unei profesii sau conducerea unei afaceri, face discriminări împotriva persoanelor pe motive de rasă, religie, credinţă, sex sau orientarea acestora hetero sau homosexuală, se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu a amendă din cea de-a treia categorie.

2. Orice persoană care, în exercitarea funcţiei sale, exercitarea unei profesii sau conducerea unei afaceri, întreprinde sau se abţine să întreprindă, fără motive întemeiate, anumite acte care pot avea scopul sau efectul în legătură cu o persoană cu o dizabilitate fizică, mentală sau intelectuală ce afectează recunoaşterea, beneficiul sau exercitarea, pe picior de egalitate, a drepturilor umane şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic sau economic, în probleme sociale sau culturale sau în orice alt domeniu al vieţii sociale, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 429 quinquies

Orice persoană care se găseşte într-un loc interzis, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu o amendă din categoria a treia.

Secţiunea 429 sexies [Abrogat la 01-10-2010]

Secţiunea 430

Orice persoană care, fără permisiunea autorităţilor competente, survolează, face desene sau descrieri ale oricărui loc militar ori dezvăluie astfel de informaţii, se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 430a

Orice persoană care este găsită dezbrăcată într-un loc, altul decât cel destinat de către consiliul municipal ca fiind adecvat pentru nuditate recreativă în public, sau într-un loc destinat să fie frecventat sau exploatat de publicul larg care nu este potrivit pentru nuditate recreativă, se pedepseşte cu amendă din prima categorie.

Secţiunea 431

Orice persoană care produce zgomot sau zgomot de vecinătate care ar putea deranja somnul de noapte, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 432 [Abrogat la 01-10-2000]

Secţiunea 433 [Abrogat la 01-10-2000]

Secţiunea 434 [Abrogat la 01-10-2000]

Secţiunea 435

Orice persoană care,

1°. foloseşte un titlu nobiliar olandez sau care poartă insigne ale unui ordin olandez fără a avea dreptul să facă acest lucru;

2°. acceptă un ordin, un titlu, un rang sau o demnitate străină, fără permisiunea Regelui, în situaţiile în care acest lucru este necesar;

3°. foloseşte titlul de avocat, executor judecătoresc sau oricare dintre titlurile enumerate în art. 7.20, 7.22 (2), 7.22a (1) şi 7a.5 din Legea Învăţământului Superior şi Cercetare Ştiinţifică [Wet op het Hoger Onderwijs en Wetenschappelijk Onderzoek];

4°. la cererea autorităţilor competente de a-şi declara datele personale, furnizează un nume, prenume, data naşterii, locul naşterii, adresa la care este înregistrat ca rezident în baza de date personale a municipiului sau în locul de reşedinţă sau de domiciliu, toate false.

se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 435a

Orice persoană care îmbracă sau poartă, în public, articole de îmbrăcăminte sau insigne sau decoraţii specificând un obiectiv politic special, se pedepseşte cu detenţia de până la douăsprezece zile sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 435b

1. Orice persoană care, fără a fi îndreptăţită să facă acest lucru, foloseşte cuvinte, expresii sau semne distinctive care denotă sau ar putea crea impresia că acţiunea sa a fost promovată ori susţinută sau aprobată de către Regatul Ţărilor de Jos, de către Aruba, Curaçao, St. Maarten sau o putere străină sau o organizaţie funcţionând în baza legilor internaţionale, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. [Abrogat]

3. În caz de condamnare pentru oricare infracţiune minoră prevăzută la subsecţiunea (1), se poate dispune publicarea hotărârii de condamnare.

Secţiunea 435c

Orice persoană care, fără a avea dreptul să facă acest lucru, foloseşte emblema Crucii Roşii sau cuvintele „Crucea Roşie” sau „Crucea de la Geneva” sau echivalente ale emblemelor sau ale cuvintelor menţionate în condiţii de război, sau însemne ori cuvinte de imitare a acestora, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 435d

Orice persoană care foloseşte blazonul Confederaţiei Elveţiene sau o marcă care constituie o imitaţie a acestora:

1°. fie ca marcă a producătorului, fie ca marcă comercială sau ca parte a unei astfel de mărci;

2°. fie într-un scop contrar onestităţii comerciale;

3°. sau în circumstanţe capabile să rănească sentimentul naţional elveţian;

se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 435e

Orice persoană care, altfel decât în privat, prin intermediul unui serviciu telefonic, destinat, în tot sau în parte, pentru uzul publicului larg, oferă bunuri sau servicii de vânzarea contra unei plăţi, indicând sau creând impresia că veniturile vor merge, în tot sau în parte, către o cauză caritabilă sau necomercială, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 435f [Abrogat la 01-01-2005]

Secţiunea 435q [Abrogat la 01-05-1971]

Secţiunea 436

1. Orice persoană care, fără a fi autorizată să practice o profesie pentru care autorizarea este cerută prin lege, practică acea profesie, fără a fi constrâns de împrejurări, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Orice persoană care este autorizată să practice o profesie pentru care autorizarea este cerută prin lege şi care, fără a fi constrâns de împrejurări, depăşeşte limitele autorizării sale, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

3. Dacă la momentul săvârşirii unei infracţiuni minore, nu trecuse încă un an de la rămânerea definitivă a unei condamnări anterioare pentru o infracţiune similară, se poate aplica pedeapsa detenţiei de până la două luni sau o amendă din cea de-a treia categorie în cazurile prevăzute la subsecţiunea (1) şi cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a treia categorie în cazurile prevăzute la subsecţiunea (2).

Secţiunea 436a [Abrogat la 01-03-2001]

Secţiunea 437

1. Orice comerciant, desemnat prin decret guvernamental, care în practicarea profesiei sale sau în desfăşurarea unei afaceri:

a. nu respectă obligaţia de a ţine evidenţa tuturor înregistrărilor a tuturor obiectelor folosite sau disponibile în mod neregulat pe care acesta le-a obţinut sau le are în posesia sa, stabilite prin Decretul guvernamental,

b. obţine un obiect folosit sau disponibil în mod neregulat de la o persoană care nu şi-a dat datele personale sau nu a introdus aceste date în înregistrările sale,

c. la prima cerere, nu prezintă înregistrările pentru inspecţia făcută de un funcţionar public desemnat de primar în acest scop,

d. la prima cerere a unui funcţionar public aşa cum este specificat la (c), nu predă pentru inspecţie un obiect uzat sau disponibil în mod neregulat pe care l-a obţinut sau pe care îl are în posesie şi nu arată funcţionarului public unde, un astfel de obiect, a fost înscris în evidenţele sale,

e. obţine sau are în posesia sa un obiect care a fost raportat de către sau în numele poliţiei într-o descriere clară ca fiind luat de la persoana îndreptăţită prin intermediul unei infracţiuni grave sau ca fiind pierdut,

f. nu respectă un ordin emis împotriva lui, în scris, de către un funcţionar public, aşa cum se menţionează la punctul (c), de a ţine în custodie sau de a preda în custodie un obiect aflat în posesia lui pentru o perioadă de timp stabilită în ordin, de până la paisprezece zile sau care nu respectă o instrucţiune dată în ordinul scris, sau

g. nu respectă o cerere scrisă din partea unui funcţionar public, aşa cum se menţionează la punctul (c), de a da declaraţii adevărate privind obiectele obţinute de acesta sau aflate în posesia sa, în perioada de timp stabilită în acea cerere,

se pedepseşte cu detenţia de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Orice persoană care acţionează în numele comerciantului definit la subsecţiunea (1), care comite o infracţiune, aşa cum este definită la subsecţiunea a) până la g), inclusiv al aceluiaşi articol, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă..

3. Autorul poate fi decăzut din dreptul de a practica profesia în cadrul căreia a săvârşit infracţiunea minoră.

4. Termenul „obiecte disponibile în mod neregulat” înseamnă bunurile care, datorită naturii sau proiectării lor, originii sau stării lor, nu pot fi considerate bunuri disponibile în mod obişnuit.

Secţiunea 437 bis

1. Orice comerciant, desemnat prin decret guvernamental în temeiul secţiunii 437, care în practicarea profesiei sale sau în desfăşurarea unei afaceri:

a. obţine bunuri de la un minor, sau

b. obţine bunuri de la o persoană pe care o cunoaşte sau are un motiv rezonabil să o suspecteze că a fost încredinţată unei instituţii penale, unei instituţii de stat pentru îngrijirea şi protecţia copiilor sau unui spital de psihiatrie.

va fi pedepsită cu pedeapsa detenţiei de până şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Orice persoană care acţionează în numele comerciantului definit la subsecţiunea (1), care comite o infracţiune, aşa cum este definită la subsecţiunea (a) şi (b), inclusiv al aceluiaşi articol, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Autorul poate fi decăzut din dreptul de a practica profesia în cadrul căreia a săvârşit infracţiunea minoră.

Secţiunea 437 ter

1. Un comerciant desemnat prin decret guvernamental în temeiul secţiunii 437, care încalcă o lege emisă şi proclamată de un consiliu municipal pentru a împiedica manipularea bunurilor furate, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

2. Orice persoană care cumpără, prin profesie sau din obişnuinţă, articole la mâna a doua în scopul de a le comercializa fără a notifica în prealabil aceste activităţi primarului sau unui funcţionar public desemnat de către primar în acest scop, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Secţiunea 437 quater

Orice persoană care încalcă orice dispoziţie care prevede prevenirea asistării infracţiunilor grave după consumarea acestora, stabilite prin Decret Guvernamental referitor la traficul pe anumite cursuri de apă la care se face referire în Decret, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 438

1. Orice persoană care face o practică profesională din acordarea de găzduire pe timp de noapte, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie, dacă acesta:

1. la sosirea unei persoane care va petrece noaptea într-o unitate condusă de acesta, nu solicită în mod prompt prezentarea unui document de călătorie sau a unui act de identitate;

2. nu reuşeşte să păstreze un registru complet sau nu reuşeşte să introducă sau nu a introdus într-un astfel de registru la sosirea persoanei respective, numele, adresa şi data sosirii acelei persoane şi nu introduce sau nu a introdus natura documentului prezentat şi, după plecarea acesteia, data plecării;

3. nu prezintă acest registru la cererea primarului sau a unui funcţionar public desemnat de primar în acest scop.

2. Orice persoană care, prin profesie sau din obişnuinţă, pune la dispoziţia persoanelor în vârstă o locaţie ce cuprinde şi un port interior sau canale interioare navigabile destinate ancorării unor ambarcaţiuni de agrement, cu sau fără facilităţile aferente, în scopul de a oferi găzduire peste noapte sau în vederea poziţionării echipamentului de campare sau a campării în zonă, sau care dă în folosinţă unei persoane orice construcţie ce nu este un stabiliment precum cel la care se face referire în cadrul subsecţiunii (1), se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

3. Alineatul precedent nu se va aplica cazării peste noapte oferite soţilor care îşi însoţesc partenerul, copiilor minori sau grupurilor de turişti.

Secţiunea 439

1. Orice persoană care:

1°. de la gradul de soldat până sub cel de ofiţer, cumpără, primeşte în schimb, acceptă drept cadou sau gaj, foloseşte sau ia în custodie oricare dintre articolele aparţinând uniformei sale, muniţie sau arme, sau care, în beneficiul unui soldat sub gardul de ofiţer, vinde astfel de articole sau le dă în schimbul altora drept cadou, gaj, spre uzul sau custodia altei persoane, fără a fi autorizat în această privinţă de către, sau în numele ofiţerului comandant;

2°. face o practică din cumpărarea acestui gen de articole şi care nu se supune prevederilor referitoare la păstrarea evidenţei unor astfel de articole, stabilite prin Decret Guvernamental;

se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Dacă, la momentul săvârşirii infracţiunii minore, nu trecuseră doi ani de la rămânerea definitivă a unei sentinţe de condamnare pentru oricare dintre aceste infracţiuni minore, pedeapsa cu detenţia poate fi dublată.

Secţiunea 440

Orice persoană care produce, primeşte, obţine, are în stoc, transportă, importă sau exportă materiale tipărite sau alte obiecte ce seamănă sau arată ca şi cum ar fi instrumente de plată sau bancnote, monede, articole de platină, aur sau argint ce poartă marcaje guvernamentale, timbre sau documente de călătorie, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 441

Orice persoană care comunică altei persoane conţinutul sau semnificaţia a ceea ce a ascultat pe un receptor radio folosit de aceasta sau pe care îl are în grijă şi care, după cum are motive întemeiate să suspecteze, nu i-au fost destinate, dacă aceasta are motive întemeiate să suspecteze că acest lucru va conduce la dezvăluirea, în mod public, a unui astfel de conţinut sau semnificaţie şi dacă această dezvăluire are loc, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 441a

Orice persoană care, atât public sau prin distribuirea oricărui material scris indică, fără a-i fi cerut, disponibilitatea unui obiect sau faptul că are un astfel de obiect în posesia sa, indicând în acelaşi timp caracterul său adecvat ca dispozitiv tehnic pentru ascultarea sau interceptarea ori înregistrarea conversaţiilor, telecomunicaţiilor sau a altor tipuri de transfer de date printr-un dispozitiv computerizat sau ca parte a unui astfel de dispozitiv, se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 441b

Orice persoană care, folosind un dispozitiv tehnic special instalat care nu este clar vizibil sau observat, produce în mod nelegal o imagine a unei persoane care se află într-un loc accesibil publicului, se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 442

Se va aplica detenţia de până la trei luni sau o amendă din cea de-a treia categorie:

1°. oricărei persoane care, după ce i s-a acordat o amânare plăţilor, efectuează din proprie iniţiativă acte pentru care legea impune cooperarea administratorilor oficiali,

2°. directorului general sau directorului de producţie al unei persoane juridice căreia i s-a acordat o amânare a plăţilor, care efectuează din proprie iniţiativă acte pentru care legea impune cooperarea administratorilor oficiali.

Secţiunea 442a

Orice persoană care are grijă de un copil în vârstă de până la şase luni care nu se află sub tutela unei persoane juridice, fără consimţământul scris prealabil al Comisiei pentru Protecţia Copilului, se pedepseşte cu detenţia de până la trei săptămâni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Partea a III-a

Infracţiuni minore legate de autoritatea publică

Secţiunea 443

Orice persoană care încalcă un ordin general de poliţie emis şi anunţat, potrivit Legii municipalităţilor [Gemeentewet], în circumstanţe extraordinare de către un primar, un preşedinte al unei regiuni de siguranţă sau un comisar regal, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 444

Orice persoană care a fost legal citată să apară ca martor, martor expert sau interpret şi care nu se prezintă fără permisiunea instanţei, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 445

Orice persoană care a fost citată, în calitatea sa de rudă de sânge, afin, soţ sau tutore să se prezinte în faţa instanţei pentru a fi audiată în probleme legate de minori sau persoane puse sub interdicţie sau ce urmează a fi puse sub interdicţie ori persoane internate într-un spital de psihiatrie şi care nu se prezintă fără un motiv întemeiat, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 446

Orice persoană care, în situaţiile în care siguranţa generală a persoanelor sau a bunurilor este supusă riscului sau după descoperirea unei infracţiuni grave în mandatul său, refuză să acorde ajutorul şi asistenţa solicitată acestuia de către autorităţile publice şi de care este capabil, fără a se expune la un pericol imediat, se pedepseşte cu amendă din prima categorie.

Secţiunea 446a

Orice persoană care,

1°. după ce a exercitat orice autoritate prevăzută la secţiunea 539b (1) din Codul de procedură penală sau

2°. după ce un suspect arestat sau un obiect confiscat i-a fost predat în afara zonei de jurisdicţie a unei judecătorii sau

3°. după ce a arestat o persoană la ordinul parchetului în afara jurisdicţiei unei judecătorii

nu sesizează procurorul competent, fără întârziere şi în cel mai rapid mod posibil, în legătură cu informaţia prevăzută la secţiunea 539 b (2) şi (3) din Codul de procedură penală, sau care nu solicită în mod prompt instrucţiuni de la un procuror astfel cum se menţionează în subsecţiunea (3) din acel articol, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 447

Orice persoană care, în mod ilegal, rupe, face ilizibil sau distruge o notificare postată public în numele autorităţilor competente, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 447a

Orice persoană care:

1°. nu îndeplineşte sau nu respectă în mod corespunzător orice obligaţie impusă în secţiunea 8:195 din Codul civil în legătură cu secţiunea 8:192 şi 8: 178 (3) din Codul civil sau impusă în secţiunile 8:785 şi 8:786 din Codul civil în legătură cu secţiunile. 8:782 şi 8:178 (3), în plus faţă de 8:771 din acest cod sau în decretul guvernamental la care se face referire în secţiunile 8:231 şi 8:841 din Codul civil;

2°. îndepărtează, modifică sau face indescifrabile sau invizibile numele sau însemnele unei nave înregistrate prevăzute de Decretul guvernamental menţionat la punctul (1) sau într-un alt mod decât cel permis potrivit acestui decret guvernamental;

3°. nu îndeplineşte sau îndeplineşte în mod necorespunzător orice obligaţie impusă în secţiunea 8:1304 (2) din Codul civil sau orice altă obligaţie impusă într-un decret guvernamental, emis în temeiul secţiunea 8:1321 din Codul civil;

se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 447b

Orice persoană care nu predă un document de călătorie care este în posesia sa, însă al cărui titular nu este, sau pe care, potrivit dispoziţiilor legale, trebuie să îl predea imediat după ce i s-a pus în vedere verbal să facă acest lucru de către un funcţionar public autorizat în acest sens, sau în termen de paisprezece zile după ce a fost notificat personal despre acest lucru, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 447c

Orice persoană care, altfel decât prin fals, furnizează informaţii unei persoane care îi acordă stimulente financiare sau alocaţii sau prin intermediul agenţiei prin care i-au fost acordate, informaţii despre care acesta cunoaşte sau are motive întemeiate să suspecteze că nu sunt adevărate, dacă aceste informaţii sunt importante pentru determinarea dreptului său sau al altei persoane la astfel de stimulente financiare sau alocaţii, se pedepseşte cu detenţia de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 447d

Orice persoană care, prin încălcarea unei obligaţii impuse acesteia de către sau potrivit dispoziţiilor legale, omite să furnizeze informaţiile necesare în timp util, dacă aceste informaţii sunt importante pentru determinarea dreptului său sau al altei persoane la plata unor astfel de stimulente financiare sau alocaţii, se pedepseşte cu detenţia de până la şase luni sau cu o amendă din cea de-a treia categorie.

Secţiunea 447e

Orice persoană care nu respectă obligaţia de a prezenta un document de identitate pentru verificare, impusă acesteia de către Legea privind identificarea obligatorie, Codul de procedură penală, Codul penal, Legea privind predarea [Overleveringswet], Legea privind extrădarea [Uitleveringswet], Legea privind transferul şi punerea în executare a hotărârilor penale, Legea privind instituţiile de custodie (cadru), Legea privind tratamentul persoanelor reţinute în temeiul unui ordin de încredinţare (cadru), Legea privind Instituţiile corecţionale pentru tinerii infractori (cadru) sau Legea privind Internarea Involuntară în spitalele de psihiatrie, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Partea a IV-a

Infracţiuni minore legate de starea civilă

Secţiunea 448

Orice persoană care nu respectă obligaţia legală de a înregistra naşterea sau moartea la un ofiţer de stare civilă în registrul de naşteri şi decese, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 449

1. Un preot care, înainte ca părţile să facă dovada că acea căsătorie a fost oficializată de către un ofiţer de stare civilă, oficializează căsătoria în orice ceremonie religioasă oficială, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

2. Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii minore nu trecuseră doi ani de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare prin care făptuitorul a fost condamnat pentru o faptă penală similară, acesta se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Partea a V-a

Infracţiuni minore legate de persoanele aflate în primejdie

Secţiunea 450

Orice persoană care este martora unui pericol iminent, mortal, al unei alte persoane şi care nu oferă sau obţine un astfel de ajutor sau asistenţă pe care acesta este capabil să le ofere sau să le obţină, atunci când nu există nicio aşteptare rezonabilă de a se pune pe el sau pe alţii în pericol, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Partea a VI-a

Infracţiuni minore legale de morala publică

Secţiunea 451 [Abrogat la 21-05-1986]

Secţiunea 451 bis [Abrogat la 01-01-1988]

Secţiunea 451 ter [Abrogat la 01-01-1970]

Secţiunea 451 quater [Abrogat la 01-11-1984]

Secţiunea 452 [Abrogat la 15-06-1911]

Secţiunea 453

O persoană care este găsită pe un drum public în mod clar sub influenţa băuturii, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 454 [Abrogat la 01-11-1967]

Secţiunea 455 [Abrogat la 01-09-1996]

Secţiunea 456 [Abrogat la 15-06-1911]

Secţiunea 457 [Abrogat la 31-12-1964]

Partea a VII-a

Infracţiuni minore privind poliţia rurală

Secţiunea 458

Orice persoană care, fără a avea dreptul să facă acest lucru, permite păsărilor sale de curte să se deplaseze în grădini sau pe orice teren care a fost semănat sau plantat, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 459

Orice persoană care, fără a avea dreptul să facă acest lucru, permite bovinelor să se deplaseze prin grădini, crânguri sau răchitiş, sau pe orice izlaz sau fâneaţă ce au fost pregătite în vederea însămânţării sau a plantării, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 460

Orice persoană care, fără a avea dreptul să facă acest lucru, este prezentă pe orice teren care a fost semănat sau plantat, ori pe orice teren care a fost pregătit pentru însămânţare sau plantare, sau în lunile mai-octombrie inclusiv pe orice izlaz sau fâneaţă, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 461

Orice persoană care, fără a avea dreptul să facă acest lucru, este prezentă pe pământul altei persoane şi al cărei acces a fost interzis de către persoana îndreptăţită în aşa fel încât această persoană ar fi putut cunoaşte o astfel de interdicţie sau permite bovinelor să se deplaseze pe acest teren, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Partea a VIII-a

Infracţiuni minore care implică abuz în serviciu

Secţiunea 462

Un funcţionar public care este autorizat să emită copii sau extrase de pe hotărâri judecătoreşti şi care emite astfel de copii sau extrase înainte ca hotărârile să fi fost semnate, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 463

Un funcţionar public care, fără permisiunea autorităţilor competente, efectuează o copie sau un extras după documente guvernamentale secrete sau care dezvăluie în mod public conţinutul acestora, se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 464

Şeful unei instituţii destinate detenţiei condamnaţilor, a persoanelor arestate preventiv sau a persoanelor deţinute pentru neîndeplinirea unui ordin judecătoresc, ori a unei instituţii de stat pentru protecţia copilului sau un spital de psihiatrie, care internează o persoană sau care o deţine în instituţie sau spital fără să fi arătat ordinul autorităţilor competente sau hotărârea, sau care nu efectuează intrarea necesară privind internarea sau detenţia şi ordinul sau sentinţa pe care se bazează deţinerea sau internarea, în registrele sale, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 465

Un ofiţer de stare civilă care omite să aibă documentele sau declaraţiile cerute de dispoziţiile legale, ce i-au fost prezentate înainte de oficializarea căsătoriei, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 466

Un ofiţer de stare civilă care încalcă orice dispoziţie legale referitoare la registre sau înregistrări în Registrul de stare civilă sau referitoare la formalităţile ce preced oficializarea unei căsătorii sau referitoare la oficializarea unei căsătorii, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 467

Un ofiţer de stare civilă care omite să înscrie o înregistrare în registre, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 468

Se va aplica o amendă din prima categorie:

1°. unui ofiţer de stare civilă care omite să comunice orice informaţie autorităţilor competente, conform cerinţelor oricărei dispoziţii legale.

2°. unui funcţionar public care omite să raporteze orice informaţie oricărui ofiţer de stare civilă, conform cerinţelor oricărei dispoziţii legale.

Secţiunea 468a

În sensul secţiunilor 466-468, un „ofiţer de stare civilă” înseamnă orice persoană care este însărcinată cu ţinerea unui registru al Registrului de Stare Civilă potrivit oricărei dispoziţii legale.

Partea a IX-a

Infracţiuni minore legate de expediţii

Secţiunea 469

Un comandant al unei nave olandeze care iese pe mare înainte de a întocmi sau actualiza şi a semna lista cu echipajul, aşa cum este prevăzut în secţiunea 451 din Codul comercial, şi de a o trimite către Inspectoratul pentru transporturi şi lucrări publice, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 470

Un comandant care nu are la bord documentele de călătorie, jurnalul de bord sau alte suporturi de date prevăzute de către sau potrivit dispoziţiilor legale, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 470a

Un comandant al unei nave olandeze care efectuează un voiaj cu această navă, în timp ce acestuia nu i s-a emis un certificat valabil în ceea ce priveşte cazarea la bord, astfel cum este prevăzut în secţiunea 407 din Codul comercial, se pedepseşte cu detenţia de până la o lună sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 471

1. Se va aplica o amendă din cea de-a doua categorie:

1°. comandantului unei nave olandeze care nu reuşeşte să se asigure ca jurnalul de bord prevăzut de lege să fie păstrat la bordul navei sale potrivit reglementărilor legale sau care nu prezintă aceste jurnale atunci când acest lucru este cerut prin lege;

2°. comandantului unei nave olandeze care nu reţine un registru al infracţiunilor, menţionat în secţiunea 539u din Codul de procedură penală, potrivit reglementărilor legale sau nu îl prezintă atunci când acest lucru este cerut prin lege;

3°. [Abrogat;]

4°. unui proprietar, navlositor, armator sau comandant al unei nave olandeze care refuză să permită părţilor interesate, la cererea acestora, să inspecteze jurnalele de bord păstrate la bordul navei sau care refuză să furnizeze unor astfel de părţi, contra rambursării costurilor, o copie a jurnalelor de bord păstrate la bordul navei.

2. Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii minore nu trecuseră doi ani de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare prin care făptuitorul a fost condamnat pentru o astfel de infracţiune minoră, acesta se pedepseşte cu detenţia de până la două luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 471a

Orice persoană care încalcă dispoziţiile secţiunii 539u din Codul de procedură penală se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 472

Un comandant al unei nave olandeze care nu respectă obligaţia legală privind înregistrarea şi notificarea naşterilor şi a deceselor ce au avut loc pe durata unei călătorii pe mare, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie.

Secţiunea 473 [Abrogat la 01-09-1988]

Secţiunea 473a [Abrogat la 01-02-1955]

Secţiunea 474

Un comandant care nu respectă obligaţiile prevăzute la secţiunea 358a (2) sau secţiunea 785 din Codul comercial, se pedepseşte cu detenţia de până la trei luni sau cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 475

Atât un proprietar şi un navlositor care nu respectă obligaţia impusă de secţiunea 451e (3) din Codul comercial cât şi un comandant care nu respectă obligaţiile care îi sunt impuse în secţiunea 451e (1) şi (3) din Codul comercial, se pedepseşte cu o amendă din cea de-a doua categorie.

Secţiunea 476

Un proprietar, un navlositor şi un căpitan al unei nave olandeze, care angajează persoane la bord ca membri ai echipajului contrar interdicţiei prevăzute la secţiunea 406 sau a interdicţiei prevăzute la secţiunea 452s din Codul comercial, se pedepseşte cu o amendă din prima categorie pentru fiecare persoană care este astfel angajată.

Secţiunea 477 [Abrogat la 01-04-1991]

Secţiunea 478 [Abrogat la 01-04-1991]

DISPOZIŢII GENERALE FINALE

Secţiunea 479

Intrarea în vigoare a prezentului cod va fi reglementată prin lege.

Prin prezenta ordonăm şi comandăm ca acest Act să fie publicat în Buletinul de acte şi decrete şi ca toate departamentele ministeriale, autorităţile, organele executive şi funcţionarii publici vizaţi să vegheze la atenta sa punere în aplicare.

Dată la Haga, 3 martie 1881

WILLEM.

Ministrul Justiţiei,

A.E.J. MODDERMAN

Eliberat pe data de 5 martie 1881.

Ministrul Justiţiei,

A.E.J. MODDERMAN

1) Text valabil la: 1 octombrie 2012.