Codul penal al Republicii Malta

Tudorel TOADER

Prin raportare la Codul penal român, elementele de diferenţiere se referă, în principal, la următoarele:

Partea generală (art. 1-54)

Faptele sunt încadrate în două categorii: crime şi delicte.

Acţiunea penală este dedusă judecăţii instanţelor penale, în scopul tragerii la răspundere penală a făptuitorului, în timp ce acţiunea civilă este dedusă judecăţii instanţelor civile în scopul reparării prejudiciului produs în urma săvârşirii infracţiunii.

Acţiunile penale şi civile sunt independente una faţă de cealaltă. Acţiunea penală şi acţiunea civilă se pun în mişcare în mod independent una faţă de cealaltă.

Acţiunea penală nu va fi pusă în mişcare împotriva preşedintelui Maltei în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Pedepsele care pot fi aplicate pentru crime sunt: pedeapsa cu închisoarea; izolarea; interdicţia; amenda penală.

Pedepsele care pot fi aplicate pentru delicte sunt: detenţia; amenda; mustrarea sau avertismentul.

Interdicţia. Interdicţia este generală sau specială.

Interdicţia generală descalifică persoana condamnată de la orice funcţie publică sau de a fi angajat în sectorul public, în general.

Interdicţia specială descalifică persoana condamnată de la a deţine o anumită funcţie publică specială sau un anumit loc de muncă în sectorul public, sau de la exercitarea unei anumite profesii, meserii, a actelor de comerţ, sau de la exercitarea unui drept, potrivit legii, în fiecare caz în parte.

Orice tip de interdicţie poate fi stabilită pe viaţă sau pe o durată determinată de timp.

Convertirea unei amenzi în detenţie. În cazul neplăţii unei amenzi în termenul prevăzut, amenda se înlocuieşte cu detenţia de o zi pentru fiecare unsprezece euro şi şaizeci şi cinci de cenţi sau fracţiune a acesteia.

Mustrarea sau avertismentul. Mustrarea sau avertismentul se vor face în şedinţă publică de către judecătorul sau magistratul care a judecat infracţiunea. În cazul în care persoana căreia i se aplică mustrarea sau avertismentul reacţionează cu acţiuni de dispreţ sau lipsă de respect, aceasta se pedepseşte cu detenţie sau amendă.

Confiscarea bunurilor derivate din activitatea infracţională. În cazul în care se stabileşte că valoarea bunurilor persoanei găsite vinovate de săvârşirea unei infracţiuni relevante este disproporţionată în raport cu veniturile sale legale şi instanţa de judecată poate presupune în mod rezonabil că este mult mai probabil ca bunurile în cauză să fi fost obţinute din activitatea infracţională a acelei persoane decât din alte activităţi, acele bunuri pot fi supuse confiscării.

Partea specială (art. 54A-345)

Sfidarea Preşedintelui. Persoana care foloseşte orice cuvinte defăimătoare, insultătoare sau compromiţătoare, acte sau gesturi dispreţuitoare la adresa persoanei Preşedintelui Maltei, sau care critică sau menţionează sau prezintă Preşedintele cu lipsă de respect, prin cuvinte, semne sau reprezentări vizibile, sau prin orice alte mijloace care nu sunt prevăzute în legea presei, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Imputarea calomnioasă de abatere în administrarea Guvernului. Persoana care, prin discursuri ţinute în orice loc public sau la orice adunare publică, va imputa calomnios abateri administrative ale Guvernului Maltez sau unei persoane angajate sau cu funcţii administrative în Guvernul Maltei, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Răspândirea de ştiri false. Persoana care răspândeşte ştiri false cu rea intenţie care ar putea alarma opinia publică sau perturba ordinea sau liniştea publică sau pentru a crea agitaţie în rândul publicului sau în rândul anumitor categorii de public, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea.

Exercitarea ilegală a funcţiilor publice. Persoana care îşi asumă o funcţie publică, civilă sau militară, fără a fi abilitat în acest sens şi efectuează orice act care revine acestei funcţii, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoare.

Insultarea sau ameninţarea unui judecător, a Procurorului General, a unui magistrat sau jurat. Fapta de a insulta sau de a ameninţa un judecător sau Procurorul general, un magistrat sau jurat, aflat în exercitarea funcţiei, sau ca urmare a exercitării funcţiei sau tentativa de intimidare ori influenţarea în orice mod ilegal în exercitarea funcţiunilor respective, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea şi cu amendă.

Defăimarea, ameninţările sau vătămarea corporală împotriva altor funcţionari publici. Fapta de a insulta sau ameninţa sau de a provoca o vătămare corporală oricărei alte persoane însărcinate în mod legal cu o atribuţie publică, în timp ce aceasta se află în îndeplinirea respectivei atribuţii sau ca urmare a faptului că şi-a îndeplinit respectiva atribuţie, sau tentativa de a intimida sau a influenţa respectiva persoană în îndeplinirea necorespunzătoare a acestei atribuţii, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa stabilită pentru insultă, ameninţare, sau vătămare corporală.

Fabricarea de probe false. Fapta de a contribui la apariţia frauduloasă a oricărei fapte sau împrejurări, cu scopul ca respectiva faptă sau împrejurare să poată fi dovedită ulterior în cadrul mărturiei depuse împotriva unei alte persoane, cu intenţia de a determina ca această altă persoană să fie acuzată sau condamnată în mod nedrept pentru orice infracţiune, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru mărturie mincinoasă.

Ocolirea adevărului de către avocat sau procuror. Fapta oricărui avocat sau procuror care, după ce a început deja să acţioneze în numele uneia dintre părţi, va trece de partea celeilalte părţi, în acelaşi proces, sau în orice alt proces ce implică aceeaşi chestiune şi aceleaşi interese, în opoziţie cu partea respectivă sau cu orice persoană ce formulează pretenţii prin aceasta, fără acordul părţii sau persoanei în cauză şi acţionează în numele părţii adverse, se pedepseşte cu amendă şi cu interzicerea temporară a exercitării profesiei.

Refuzul de a îndeplini o obligaţie legală. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care are în subordine forţe de poliţie civilă şi care, în ciuda solicitării legale transmise de orice autoritate abilitată, nu asigură asistenţă prin forţele respective, se pedepseşte cu închisoarea.

Defăimare. Fapta persoanei care, având drept scop lezarea sau atingerea reputaţiei oricărei persoane, atacă respectiva persoană prin cuvinte, gesturi, sau prin orice înscris sau desen, sau în orice alt fel, se pedepseşte cu închisoarea sau cu amendă.

Calomnie. În situaţiile de defăimare comise prin mijloacele tipărite, se vor aplica dispoziţiile conţinute în Legea presei.

Codul penal al Republicii Malta

Privind modificarea şi completarea legislaţiei penale şi a normelor de procedură penală.

10 iunie 1854

DECRETUL CONSILIULUI din 30 ianuarie 1854, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţele: IV din 1856, VIII şi IX din 1857, X din 1858, IX din 1859,
V din 1868, VI din 1871, IV din 1874, III 1877, I din 1879, III şi VII din 1880, IV din 1882, III din 1885, II din 1886, IV şi XVI din 1888, XIV din 1889,
II 1892, VIII din 1893, IV 1894, III şi X 1896, IV din 1897; Decretul Consiliului Maltez
(Utilizarea limbii engleze în cadrul procedurilor juridice), 1899; Ordonanţele: III, VI, XI şi XIII din 1899, XI, XII şi XVI din 1900, VI şi XVI din 1901,
I din 1903, I şi XII din 1904, XI din 1905, VIII din 1909, IV din 1910,
IX din 1911, XII din 1913; II, VI şi XII din 1914, IV din 1916, XIII şi XIV din 1918; Declaraţiile privind Constitu
ţia Maltei,1921; Ordonanţa XVI din 1921; Legile: XII din 1922, I din 1924, XXVI din 1927, XVI din 1929; Ordonanţele: VI şi VIII din 1930, XIII şi XXVI din 1931, XVI din 1932, VI din 1933; Legile: XXVIII, XXXV şi XLI din 1933; Ordonanţele: XXII, XXX şi XXXVII din 1934,
IX şi XIII din 1935, XIV şi XX din 1936, III
şi XV din 1937, I, XXIV, XXVII şi XXXV din 1938, I şi VI din 1939, XXIX din 1940; Notificările guvernamentale nr. 124 şi 248 din 1941. De asemenea, sunt incorporate şi art. 3 din Ordonanţa II din 1867, Ordonanţa IV din 1872, art. 30 din Ordonanţa VI din 1880 şi Ordonanţa XXXVII din 1934.

Prezentul Cod a fost modificat ulterior prin Ordonanţele: VIII, XII şi XXI din 1944, XXIV din 1946, VI din 1947; Legile: X din 1949, IX din 1950, IV din 1951, V din 1956, XII din 1957; Ordonanţa de urgenţă XX din 1959; Ordonanţele: XV din 1959, X din 1960, XXV din 1962; Nota juridică 4 din 1963; Legile: XVI şi XXIII din 1963, XIII din 1964, XIX şi XXXII din 1965; Nota juridică 46 din 1965; Legile: XXXI şi XLIII din 1966, II, XXV şi XXXI din 1967, XXVII din 1970, III şi XXI din 1971, XXXIII din 1972, II, III, XI, XV, XXXVIII şi XLVI din 1973, IV, VIII, XXXV şi LVIII din 1974, XXIV, XXVII şi XXXVII din 1975, III, XIV, XVIII, XIX şi XXII din 1976, XI din 1977, XIII şi XVIII din 1980, XLIX şi LIII din 1981, IX din 1982, XIII şi XIV din 1983, I din 1984, XXXII din 1986, XIII din 1987, XXII din 1988, XXIX din 1989, VIII şi XXIX din 1990, XII din 1991, XIX din 1992, XXI din 1993,
IV şi XXIV din 1994, XXIV din 1995, XVI şi XVII din 1996, XXXII din 1997, II
şi X din 1998, VII din 1999, X din 2000, III şi VI din 2001, III, XIII, XXIV şi XXXI din 2002, IX din 2003, III din 2004, I, V, VI, XIII, XX şi XXII din 2005, XVI din 2006; Nota juridică 274 din 2007; Legile VI, XXIV şi XXXI din 2007; Nota juridică 407 din 2007; Legile VIII din 2008, XI din 2009, VII şi XXII din 2010, XXI din 2011 şi VIII din 2012; Nota juridică 426 din 2012; Legile IV şi XVIII din 2013; Nota juridică 246 din 2013; Legile I, II, III, IV, V, IX, XXIV, XXXI şi XXXIV din 2014; Nota juridică 37 din 2015; şi Legile II, III, VIII şi XXXVII din 2015, şi XXVIII, XLIX şi LI din 2016.

Titlu.

1. Titlul prezentului Cod este Codul penal.

DISPOZIŢII PRELIMINARE

Clasificarea infracţiunilor.

Modificat prin:

XI.1900.1.

2. Faptele sunt încadrate în doua categorii: crime şi delicte.

Acţiuni rezultate în urma săvârşirii unei infracţiuni.

Modificat prin:

VI.1871.1.

3. (1) Săvârşirea unei infracţiuni dă naştere unei acţiuni penale şi unei acţiuni civile.

(2) Acţiunea penală este dedusă judecăţii instanţelor penale, în scopul tragerii la răspundere penală a făptuitorului.

(3) Acţiunea civilă este dedusă judecăţii instanţelor civile, în scopul reparării prejudiciului produs în urma săvârşirii infracţiunii.

Natura acţiunii penale.

Modificat prin:

LN 46 din 1965;

LVIII.1974.68;

XXVII.1975.2;

III.2002.2.

Urmărirea penală

4. (1) Acţiunea penală este, în esenţă, o acţiune publică şi este încredinţată statului fiind desfăşurată în numele Republicii Malta, prin intermediul Poliţiei executive sau a Procurorului General, după caz, potrivit legii.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu în toate cazurile în care plângerea părţii vătămate nu este necesară pentru iniţierea acţiunii penale sau în cazul în care legea nu prevede expres că punerea în mişcare a acţiunii penale se face la solicitarea părţii vătămate.

Persoanele care pot fi urmărite penal.

Modificat prin:

VI.1899.1;

XI.1899.107;

I.1903.1;

5. (1) Cu excepţia oricărei alte prevederi speciale a prezentului Cod sau a oricărei alte legi care conferă competenţă instanţelor din Malta de judecare a infracţiunilor, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare în Malta:

(a) împotriva oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune în Malta, pe mare, sau în orice loc aflat sub jurisdicţia teritorială a statului maltez;

XXXI.1966.2;

XXXIII.1972.2;

XI.1973.377;

XXIV.1975.2;

XXIX.1990.2;

XVII.1996.19;

III.2002.3;

XIII.2002.10;

XXIV.2002.13;

XXIV.2014.3;

XLIX.2016.8.

(b) împotriva oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune în apele maritime dincolo de aceste limite, la bordul unei nave sau al unui vas aparţinând statului maltez;

(c) împotriva oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune la bordul unei aeronave în timp ce acesta se află în spaţiul aerian al statului maltez sau la bordul oricărei aeronave aparţinând statului maltez, indiferent de locul unde se află;

În sensul prezentului alineat, expresia „spaţiu aerian” înseamnă spaţiul aerian aflat deasupra zonelor terestre şi al apelor teritoriale ale statului maltez;

(d) cu excepţia cazurilor cuprinse în paragrafele anterioare ale prezentului alineat, împotriva oricărui cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta, care, în orice loc sau la bordul unei nave, vas sau la bordul unei aeronave, săvârşeşte infracţiunile prevăzute în art. 54A sau o infracţiune împotriva siguranţei Guvernului sau una dintre infracţiunile prevăzute la articolele 133, 139A, sau una dintre infracţiunile prevăzute în articolele 311-318 şi în art. 320, atunci când acestea sunt săvârşite sau sunt îndreptate împotriva unei instituţii de stat sau de guvern, unor lucrări de infrastructură, unui spaţiu public sau unui spaţiu accesibil publicului, unui sistem de transport public, sau falsifică vreuna dintre obligaţiunile guvernamentale menţionate la art. 166 sau vreunul dintre documentele menţionate la art. 167 sau săvârşeşte infracţiunea prevăzută la art. 196, sau orice altă infracţiune împotriva persoanei, dacă a fost săvârşită asupra unui cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta;

În sensul prezentului alineat:

„rezident permanent” înseamnă o persoană în favoarea căruia a fost eliberat un permis de şedere în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 7 al Legii privind imigraţia;

expresia „infracţiuni împotriva persoanei” cuprinde infracţiunile menţionate în articolele 86-90 şi în articolele 211-205;

expresiile „instituţii de stat sau de guvern”, „lucrări de infrastructură” şi „sistem de transport public” au acelaşi înţeles atribuit acestora, conform art. 314A (4);

(e) împotriva oricărei persoane care, aflată în Malta.

(i) a săvârşit oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 87 alin. (2) sau art. 198, 199, 211, 214-218, 220, 249-251, 311, 312, 314A, 314B, 316 sau 317, atunci când sunt săvârşite

sau îndreptate împotriva unei persoane protejate sau provoacă prejudiciul sau vătămarea unei astfel de persoane sau sunt de natură să pună în pericol viaţa sau să cauzeze un prejudiciu grav proprietăţii, vieţii sau sănătăţii unei astfel de persoane sau sunt în legătură cu un atac asupra unei sediu sau a unui vehicul utilizat în mod obişnuit de către o persoană protejată sau sunt săvârşite atunci când persoana protejată se află în sediul sau vehiculul respectiv; sau

(ii) a săvârşit o faptă care, dacă ar fi fost săvârşită în Malta ar constitui o infracţiune, iar fapta a implicat utilizarea unei bombe, grenade, rachete, arme de foc automate, bombe ascunse în scrisori sau colete şi astfel a fost pusă în pericol siguranţa persoanelor; sau

(iii) a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în articolele 188B – 188D, chiar dacă infracţiunile menţionate în prezentul alineat sunt săvârşite în afara statului maltez:

Nu este relevant, în sensul punctului (i) din prezentul alineat, dacă făptuitorul ştia că persoana vătămată este persoană protejată;

(f) împotriva oricărei persoane care:

(i) săvârşeşte o infracţiune într-o incintă sau într-un imobil din afara statului maltez şi care deţine imunitate diplomatică în urma faptului că un astfel de imobil este folosit ca ambasadă, reşedinţă sau altă destinaţie legată de serviciul diplomatic maltez; sau

(ii) săvârşeşte o infracţiune într-un spaţiu localizat în afara statului maltez, atunci când o astfel de persoană se bucură de imunitate diplomatică în virtutea serviciului respectiv;

(g) împotriva oricărei persoane care, aflată în Malta, este autor sau complice la oricare dintre crimele prevăzute la art. 87 alin. (2), sau în articolele 139A, 198, 199, 211, 214-218, 220, 249 până la 251, 298, sau în articolele 311-318 sau în art. 320, atunci când acestea sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la litera (d) sau (e) din prezentul alineat sau la o crimă care este săvârşită prin orice faptă, aşa cum se prevede la litera (e) punctul (ii) din prezentul alineat, sau conspiră împreună cu una sau mai multe persoane în scopul săvârşirii oricăreia dintre crimele prevăzute, chiar dacă acestea au fost săvârşite în afara statului maltez;

(h) împotriva oricărei persoane cu privire la care Ministrul cu competenţă în domeniul justiţiei nu a întocmit sau nu a emis o cerere de acţiune sau un ordin de înapoiere,

în urma unei cereri de extrădare din Malta formulată de către o altă ţară, în baza faptului că respectiva persoană este cetăţean maltez sau că infracţiunea pentru care a fost solicitată înapoierea sa se pedepseşte cu moartea în statul solicitant, chiar dacă nu există nicio prevedere conform legislaţiei malteze în afara celor din prezenta dispoziţie în virtutea căreia acţiunea penală ar putea fi pusă în mişcare în Malta împotriva persoanei respective;

(i) împotriva oricărei persoane care săvârşeşte o infracţiune care, potrivit dispoziţiilor exprese ale legii, constituie infracţiune chiar şi atunci când este săvârşită în afara statului maltez.

Excepţie.

Acţiunea penală nu va fi pusă în mişcare împotriva preşedintelui Maltei în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

(2) În sensul alin.(1) (b) şi (c), se consideră că o navă sau vas sau o aeronavă aparţin Maltei în cazul în care sunt înregistrate în Malta sau, în cazul în care nu sunt înregistrate în nici un stat, sunt deţinute în întregime de către persoane cu domiciliul în Malta sau de către persoane juridice înfiinţate în conformitate cu şi sub rezerva legilor malteze şi care îşi au sediul în Malta.

(3) În sensul alin. (1) (e):

„persoană protejată” reprezintă, referitor la o presupusă infracţiune, oricare dintre următoarele:

(a) persoana care, la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni, deţine funcţia de şef de stat, membru al unui organ care îndeplineşte funcţiile unui şef de stat în conformitate cu constituţia statului, şef de guvern sau ministru al afacerilor externe şi se află în afara teritoriului statului în care deţine funcţia respectivă;

(b) persoana care, la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni, deţine funcţia de reprezentant sau oficial al unui stat sau oficial sau agent al unei organizaţii internaţionale cu caracter interguvernamental şi este îndreptăţită, conform dreptului internaţional, la protecţie specială împotriva atacurilor la persoana sa, împotriva libertăţii şi demnităţii sale şi nu face parte din categoria prevăzută în paragraful anterior;

(c) persoana care, la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni, este membru de familie al altei persoane menţionate în oricare dintre alineatele precedente şi

(i) dacă persoana prevăzută la lit. a) îl însoţeşte,

(ii) dacă persoana prevăzută la lit. b) locuieşte împreună cu aceasta;

„sediul” reprezintă spaţiul în care persoana protejată îşi are reşedinţa sau ocupă respectivul imobil sau pe care persoana protejată îl utilizează în scopul exercitării atribuţiilor sale conform calităţii sale de persoană protejată; şi

„vehicul” reprezintă orice mijloc de transport;

iar în cazul în care, sunt necesare dovezi în cadrului oricărei proceduri cu privire la calitatea de persoană protejată, dovada acestei calităţi se face printr-un certificat eliberat de către sau sub autoritatea ministrului de afaceri externe competent.

Acţiunile penale şi civile sunt independente una faţă de cealaltă.

6. Acţiunea penală şi acţiunea civilă se pun în mişcare în mod independent una faţă de cealaltă.

CARTEA I

Legea penală

PARTEA I

Despre pedepse şi regulile generale de aplicare a acestora, despre discernământul şi vârsta făptuitorului, despre tentativa la infracţiune, despre complicitate şi recidivă

Titlul I

Despre pedepse şi normele generale
de aplicare a acestora

Subtitlul I

Despre pedepse aplicabile pentru infracţiuni

Pedepsele pentru crime şi delicte.

Modificat prin: II.1886.1;

XVI.1888.1;

7. (1) Cu excepţiile prevăzute de lege, pedepsele care pot fi aplicate pentru crime sunt

(a) pedeapsa cu închisoarea;

(b) izolarea;

(c) interdicţia;

(d) amenda penală (multa)

XI.1900.2; IX.1911.1; XXI.1971.2; XLIX.1981.4; II.2015.2

(2) Sub rezerva dispoziţiilor art. 53 sau ale oricărei alte legi speciale, pedepsele care pot fi aplicate pentru delicte sunt

(a) detenţia;

(b) amenda (ammenda);

(c) mustrarea sau avertismentul.

Pedepse restrictive de libertate

(3) Expresia „pedepsele privative de libertate” include pedepsele cu închisoarea şi detenţia.

(4) Orice lege care prevede pedeapsa cu moartea, închisoarea, izolarea, amenda (multa sau ammenda), detenţia sau mustrarea, se consideră că prevede pedeapsa corespunzătoare stabilită în acest Cod pentru toate efectele şi consecinţele acestei pedepse, în acelaşi mod ca şi cum prevederile legii respective ar fi parte din acest Cod, dar în limitele prevăzute de legea respectivă.

(5) Orice lege care prevede în termeni generali pedepsele prevăzute pentru delicte, se consideră că include toate pedepsele care, conform prevederilor art. 341 şi 344, pot fi aplicate separat sau cumulativ, delictelor la care se referă acest Cod.

(6) Orice lege care prevede trecerea de la o pedeapsă mai blândă la una mai severă sau de la una mai severă la una mai blândă se consideră că face referire la scara pedepselor şi celelalte prevederi ale art. 31.

(7) Orice altă prevedere a acestui Cod se va aplica în cazul oricărei infracţiuni la care se face referire în orice lege specială, cu excepţia cazului în care prevederile acestuia contravin prevederilor legii respective.

Pedeapsa cu închisoarea.

8. (1) Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii vor fi deţinute în penitenciar sau în acea parte a penitenciarului stabilită pentru persoanele condamnate la pedeapsa respectivă şi sunt supuse restricţiilor prevăzute în regulamentele penitenciarului.

(2) Durata pedepsei cu închisoarea se stabileşte prin lege în fiecare caz în parte.

Izolarea.

Modificată prin: XLIX 1981.4; III.2002.4

9. (1) Pedeapsa cu izolarea este pusă în executare prin deţinerea persoanei condamnate la închisoare, o dată sau de mai multe ori în cursul unei astfel de pedepse, închisă în mod continuu în locul stabilit din penitenciar, fără a permite vreunei alte persoane care nu este angajată şi în timpul serviciului sau care să aibă autorizaţie specială din partea ministrului responsabil cu penitenciarele, să aibă acces la respectiva persoană.

Durata fiecărei perioade de izolare.

(2) Nicio perioadă de izolare nu poate să depăşească zece zile succesive.

Reguli aplicabile.

(3) Mai multe perioade de izolare pot fi aplicate numai la un interval de două luni între o perioadă şi alta.

(4) Cu toate acestea, detenţia în izolare poate fi aplicată în timpul acestor intervale, în cazul oricărei încălcări a regulamentului penitenciarului, sau pentru orice alte infracţiuni săvârşite în intervalele menţionate, cu condiţia ca perioadele să fie de scurtă durată şi ca acestea să nu depăşească împreună cincisprezece zile într-un interval.

(5) În cazul în care legea prevede pedeapsa cu izolarea şi nu precizează numărul de perioade de izolare, nu este legală aplicarea a mai mult de douăsprezece perioade de izolare.

(6) Pedeapsa cu izolarea se aplică în cazurile prevăzute de lege.

(7) Înainte de a aplica pedeapsa cu izolarea, instanţa se asigură, dacă este necesar prin expertiză medicală, care poate include o examinare medicală a persoanei condamnate, că persoana condamnată este aptă să suporte acest tip de pedeapsă.

(8) În cazul în care, în cursul executării pedepsei cu izolarea, medicul din cadrul penitenciarului certifică în scris că deţinutul nu mai este apt pentru a executa o astfel de pedeapsă, executarea acestei pedepse se suspendă până când deţinutul este din nou considerat a fi apt să execute o astfel de pedeapsă.

Interdicţia.

Modificată prin:

XI.1900.3; VIII.1909.1; VI.1947.3

10. (1) Interdicţia este generală sau specială.

Interdicţia generală.

(2) Interdicţia generală descalifică persoana condamnată de la orice funcţie publică sau de a fi angajat în sectorul public, în general.

Interdicţia specială.

(3) Interdicţia specială descalifică persoana condamnată de la a deţine o anumită funcţie publică specială sau un anumit loc de muncă în sectorul public, sau de la exercitarea unei anumite profesii, meserii, a actelor de comerţ, sau de la exercitarea unui drept, potrivit legii, în fiecare caz în parte.

Durata interdicţiei.

(4) Orice tip de interdicţie poate fi stabilită pe viaţă sau pe o durată determinată de timp.

(5) Interdicţia temporară se va stabili pentru o perioadă care nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazurilor în care legea prevede o perioadă mai lungă.

(6) Interdicţia, fie că este stabilită pe viaţă, fie că este stabilită pe o anumită perioadă determinată, poate să fie întreruptă în orice moment, prin dispoziţia instanţei care a aplicat-o, la cererea persoanei condamnate la o astfel de pedeapsă şi pe motive întemeiate care au fost demonstrate în mod satisfăcător instanţei care a pronunţat sentinţa.

Publicarea sentinţei prin care se stabileşte interdicţia.

(7) Instanţa va dispune ca sentinţa prin care stabileşte interdicţia generală sau specială sau hotărârea prin care dispune întreruperea interdicţiei să fie publicată în Monitor, dar, în cazul hotărârii prin care se dispune întreruperea acesteia în condiţiile de mai sus, publicarea se va face pe cheltuiala persoanei în cauză.

Sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

(8) Dacă orice persoană care a fost condamnată la interdicţie încalcă oricare dintre obligaţiile care îi revin ca urmare a acestei pedepse, poate fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea de maxim trei luni sau la amendă penală (multa).

Amenda (multa).

Modificat prin: XI.1900.4; XII.1914.1; XXII.1934.2; XXVII.1938.2;

V.1956.2; III.1971.2; XXXIII.1972.3; XXII.1976.4.

Înlocuit prin: XIII.1980.2.

Modificat prin: XIII.1983.5; III.2002.5; LN 407 din 2007; XI.2011.45

11. (1) Dacă nu se prevede altfel, maximul unei amenzi (multa) este o mie o sută şaizeci şi patru euro şi şaizeci şi nouă de cenţi (1.164,69), iar minimul este de douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă de cenţi (23,29).

(2) În cazul în care valoarea maximă a unei amenzi (multa) prevăzute în prezentul Cod sau în orice altă lege este mai mică de douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă de cenţi (23,29), maximul va fi de douăzeci şi trei euro şi douăzeci şi nouă de cenţi (23,29) iar minimul de unsprezece euro şi şaizeci şi cinci de cenţi (11,65).

(3) În cazul neplăţii unei amenzi (multa) în termenul prevăzut la art. 14, o astfel de amendă (multa) se înlocuieşte cu închisoarea de o zi pentru fiecare unsprezece euro şi şaizeci şi cinci de cenţi (11,65).

În nici un caz (cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 17 (g) şi în art. 29 alin. (1)) închisoarea care înlocuieşte amenda (multa) nu poate să depăşească şase luni, în cazul în care amenda nu este mai mare de şapte mii de euro (7000), un an, dacă amenda nu este mai mare de optzeci de mii de euro (80.000) şi doi ani, dacă amenda este mai mare de optzeci de mii euro (80.000)

Detenţia.

Modificat prin: IV.1874.1; II.1886.2: XVI.1888.2; XXV.1962.3; LN4 din 1963; LN46 1965; XXXI.1966.2.

Înlocuit prin: III.2002.6.

12. (1) Persoanele condamnate la detenţie sunt reţinute în acea închisoare sau în acea parte a închisorii stabilită pentru persoanele condamnate la pedeapsa respectivă.

(2) Dacă nu se prevede altfel, nicio perioadă de detenţie nu trebuie să depăşească două luni.

Amenda (ammenda).

Modificat prin: II.1886.3; XVI.1888.3; XI.1900.5; IX.1911.2; XII.1914.2,3; XXII.1934.3; V.1956.3; III.1971.3; XIII.1980.3; XIII.1983.5;

LN 407 din 2007.

13. (1) Dacă nu se prevede altfel, maximul unei amenzi (ammenda) este cincizeci şi opt euro şi douăzeci şi trei de cenţi (58,23), iar valoarea minimă este de şase euro şi nouăzeci şi nouă de cenţi (6,99).

Convertirea unei amenzi în detenţie.

(2) În cazul neplăţii unei amenzi (ammenda) în termenul prevăzut la art. 14, amenda (ammenda) se înlocuieşte cu detenţia de o zi pentru fiecare unsprezece euro şi şaizeci şi cinci de cenţi (11,65) sau fracţiune a acesteia:

În nici un caz (cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 29 alin. (1), în art. 17 (g) şi la art. 53) detenţia care înlocuieşte amenda (ammenda) nu poate să depăşească o lună.

Termenul pentru plata amenzii (multa sau ammenda).

Completat prin: XXII.1934.4.

Modificat prin: XIV.1936.2;

14. (1) Persoana condamnată cu amendă (ammenda sau multa) o va plăti fără întârziere. Cu toate acestea, instanţa poate dispune, în urma prezentării unor motive temeinice, ca persoana condamnată să plătească amenda în decursul unei perioade care va fi stabilită de instanţă prin sentinţă:

În cazul unei amenzi (ammenda) de cincizeci şi opt euro şi douăzeci şi trei de cenţi (58,23) sau mai puţin, perioada menţionată nu trebuie să fie mai lungă de zece zile şi, în

VI.1947.4; V.1956.4; III.2002.7; LN 407 din 2007.

cazul unei amenzi (ammenda) de mai mult de cincizeci şi opt euro şi douăzeci şi trei de cenţi (58,23), sau, în cazul unei amenzi (multa), perioada menţionată anterior nu poate fi mai lungă de o lună:

În caz de neplată a amenzii (multa sau ammenda), în termenul stabilit de instanţă în sentinţă sau dacă prin sentinţă nu s-a stabilit un astfel de termen, în termen de o săptămână de la data sentinţei, aceasta să fie înlocuită imediat de închisoarea sau detenţia prevăzute la articolele 11 şi 13 după caz, iar poliţia, în virtutea autorităţii conferite prin sentinţă şi prin această prevedere legală, va aresta persoana condamnată şi o va escorta la locul desemnat conform legii pentru izolarea persoanelor condamnate la o amendă convertibilă în închisoare sau detenţie în potrivit legii:

Autoritatea instanţei de a stabili altă perioadă de detenţie sau închisoare.

Instanţa, prin derogare de la prevederile articolelor 11 şi 13, atunci când dispune condamnarea la pedeapsa amenzii (ammenda sau multa) poate stabili orice altă perioadă de detenţie sau închisoare pe care făptuitorul o va executa în caz de neplată a acesteia, imediat sau în interiorul perioadei de timp stabilite, după caz; cu toate acestea, perioada de detenţie astfel stabilită nu poate să depăşească în nici un caz perioada prevăzută la articolele 11 şi respectiv 13.

(2) Instanţa poate, de asemenea, la latitudinea sa prin sentinţa dată sau în orice moment ulterior să dispună ca orice amendă (ammenda sau multa), la care orice persoană este condamnată, să poată fi plătită în tranşe în cuantumul şi în intervalele periodice stabilite după cum sunt considerate potrivite de către instanţă, dar în niciun caz, perioada totală în care se plăteşte întreaga sumă nu trebuie să depăşească trei ani, iar în caz de neplată a oricăreia dintre rate întreaga sumă restantă devine exigibilă, iar toate dispoziţiile prezentului Cod aplicabile pedepsei cu amenda (ammenda) sau amenda (multa) şi arestului, detenţiei sau închisorii, după caz, în caz de neplată respectivei amenzi se aplică în mod corespunzător.

Mustrarea sau avertismentul.

Abrogat prin: II.1886.4. şi re-puse în aplicare prin: XVI.1888.4.

15. (1) Mustrarea sau avertismentul se vor face în şedinţă publică de către judecătorul sau magistratul care a judecat infracţiunea.

(2) În cazul în care persoana căreia i se aplică mustrarea sau avertismentul reacţionează cu acţiuni de dispreţ sau lipsă de respect, aceasta se pedepseşte cu detenţie sau amendă (ammenda).

Subtitlul II

Dispoziţii generale privind stabilirea şi executarea pedepsei

Calculul pedepsei.

16. În cazul în care pedeapsa se dispune pentru o perioadă calculată în zile, o zi de pedeapsă este echivalentul a douăzeci şi patru de ore; în cazul în care pedeapsa este exprimată în luni, dar nu mai mult de trei luni, se consideră că fiecare lună are treizeci de zile; în cazul în care pedeapsa este de o durată mai lungă, lunile şi anii se calculează conform calendarului.

Infracţiuni şi pedepse concurente.

Modificat prin: IX.1859.1;

XI.1900.6; IX.1911.3,4; XII.1914.4; XXXIII.1972.4;

17. În cazul infracţiunilor şi a pedepselor concurente se aplică următoarele dispoziţii:

(a) persoana care a săvârşit mai mult de o crimă pentru care legea prevede pedepse privative de libertate, dintre care una este detenţiunea pe viaţă, se pedepseşte cu această pedeapsă, la care se adaugă pedeapsa izolării;

(b) persoana care a săvârşit mai mult de o crimă pentru care legea prevede pedepse temporare privative de libertate, se pedepseşte cu pedeapsa pentru crima cea mai gravă, la care se adaugă un spor cuprins între o treime şi jumătate din cuantumul total al celorlalte pedepse;

(c) persoana care a săvârşit mai mult de un delict se pedepseşte cu pedeapsa stabilită pentru fiecare delict:

În cazul în care inculpatul este condamnat la detenţie, durata totală a pedepsei care urmează să fie stabilită să nu depăşească în nici un caz trei luni;

(d) persoana care a săvârşit una sau mai multe crime şi una sau mai multe delicte se pedepseşte numai cu pedeapsa aplicată pentru crimă sau cu pedeapsa aplicată făptuitorului pentru săvârşirea mai multor crime potrivit normelor prevăzute în paragrafele precedente, dacă pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru crime nu este mai mică de trei luni de închisoare. Dacă pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru crime este mai mică de trei luni de închisoare, se va aplica şi pedeapsa stabilită pentru delict sau pedeapsa stabilită făptuitorului pentru săvârşirea mai multor delicte potrivit normelor prevăzute în paragraful precedent;

(e) Dacă legea prevede pedeapsa interdicţiei temporare, se aplică interdicţia cu durata cea mai lungă, la care se adaugă un spor cuprinsă între o treime şi jumătate din durata totală a celorlalte interdicţii:

Termenul nu va depăşi în nici un caz douăzeci de ani;

XXXVIII.1973.2;

XLIX.1981.4,6; XVI.1996.6.

(f) persoana care a săvârşit mai mult de o infracţiune pentru care legea prevede pedepse pecuniare, se sancţionează cu amenda mai mare sau cu cea mai mare amendă (multa sau ammenda), după caz, în plus faţă de o jumătate din fiecare dintre celelalte amenzi (multa sau ammenda);

(g) în cazul conversiei a mai mult de o pedeapsă pecuniară într-o pedeapsă privativă de libertate, durata acestei pedepse nu poate să depăşească trei ani, în cazul unei amenzi (multa) sau şase luni, în cazul unei amenzi(ammenda); şi în cazul în care s-au stabilit ambele tipuri de amenzi (multa şi ammenda), conversia se face în detenţie sau închisoare după cum va decide instanţa;

(h) atunci când mai multe infracţiuni, care luate împreună nu constituie o infracţiune mai gravă , servesc la săvârşirea unei alte infracţiuni, fie în formă agravată sau simplă, se aplică pedeapsa pentru infracţiunea mai gravă.

Infracţiune continuată.

Modificat prin:

XI.1900.6.

18. În cazul în care mai multe acte săvârşite de către autorul infracţiunii, chiar dacă la momente diferite, constituie încălcări ale aceleiaşi dispoziţii a legii şi sunt săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel de acte sunt considerate a fi o infracţiune unică, numită o infracţiune continuată, dar pedeapsa poate fi crescută cu unul sau două grade.

Reguli privind modul de stabilire a pedepselor

19. Pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracţiune nu va afecta în niciun fel o pedeapsă mai mare prevăzută pentru acea faptă printr-o altă lege, ori de câte ori circumstanţele prevăzute în această din urmă lege se regăsesc în infracţiune.

Pedeapsa are nu se poate aplica la minimul ei.

Modificat prin: XI.1900.7; IX.1911.5; XLIX.1981.6.

20. Când legea prevede în mod expres că o pedeapsă nu se va aplica în minimul prevăzut de lege, pedeapsa care urmează să se aplice va include întotdeauna cel puţin o treime din diferenţa dintre minimul şi maximul de pedeapsă.

Pedeapsa sub valoarea minimă prevăzută de lege.

Completat prin: XII.1944.2.

Modificat prin: XXI.1971.4.

21. Sub rezerva prevederilor art. 492, instanţa poate, din motive deosebite şi excepţionale, care urmează să fie menţionate în mod expres în detaliu în decizie, să aplice, la alegerea sa, orice pedeapsă mai mică, pe care o consideră adecvată, în pofida faptului că art. prin care se pedepseşte o anumită infracţiune prevede o pedeapsă minimă sau că sunt aplicabile dispoziţiile art. 20, cu excepţia prevederilor art. 7.

Computarea pedepselor cu închisoarea.

Completat prin: VI.1947.6.

Înlocuit prin: III.2002.8.

22. Cu excepţia cazului unei pedepse cu închisoarea pe viaţă sau închisoare sau detenţie în caz de neplată a amenzii (multa sau ammenda), orice perioadă anterioară condamnării şi executării pedepsei, în care persoana condamnată se află în închisoare pentru infracţiunea sau infracţiunile pentru care a fost condamnată, fără a se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea, se consideră ca fiind parte din pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnată; totuşi, dacă acesta a fost supus anterior unei hotărâri de probaţiune sau a fost liberat condiţionat ori executarea pedepsei a fost suspendată, nicio perioadă anterioară probaţiunii, liberării sau suspendării executării nu va fi avută în vedere în sensul prezentului articol:

În cazul în care orice perioadă anterioară condamnării, astfel cum se prevede mai sus, în baza acestui articol a fost inclusă în durata închisorii sau a detenţiei stabilite prin hotărârea de condamnare, această perioadă nu va putea fi inclusă în durata închisorii sau a detenţiei aplicate printr-o altă hotărâre de condamnare.

Confiscarea de corpuri delicte.

Modificat prin:

VI.1947.7;

XXXI.2007.3.

23. (1) Confiscarea corpurilor delicte, a instrumentelor utilizate sau destinate a fi utilizate la săvârşirea oricărei crime, precum şi oricăror bunuri rezultate din săvârşirea unei astfel de crime, este o consecinţă a pedepsei prevăzute de lege pentru crima respectivă, chiar aceasta nu este prevăzută în mod expres în lege, cu excepţia cazului în care persoana care nu a participat la infracţiune, are o pretenţie la un astfel de bun.

(2) În cazul delictelor, confiscarea se va dispune numai în cazurile în care este prevăzută în mod expres de lege.

(3) În cazul bunurilor a căror producere, utilizare, transport, păstrare sau vânzare constituie infracţiune, confiscarea acestora poate fi dispusă de către instanţa de judecată, chiar dacă nu s-a dispus condamnarea şi chiar dacă aceste bunuri nu aparţin inculpatului.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile de alin. (1)-(3), în cazul în care Procurorul general comunică unui magistrat o cerere formulată de către o autoritate străină pentru înapoierea unui bun obţinut prin mijloace frauduloase în scopul restituirii acestuia proprietarului de drept, instanţa de judecată poate dispune să nu se confişte un astfel de bun şi că bunul va fi returnat autorităţii străine solicitante,

după ascultarea părţilor în şedinţa de judecată şi în cazul în care aceasta consideră că este adecvat, după luarea în considerare a tuturor circumstanţelor cauzei.

Indisponibilizarea bunurilor persoanei acuzate.

Completat prin: III.2002.9.

Modificat prin: III.2004.69.

VII 2010.3.

23A. (1) În prezentul articol, cu excepţia cazului în care contextul impune altfel:

„Infracţiune gravă” înseamnă orice infracţiune care nu este una de natură involuntară, alta decât crimele prevăzute în Ordonanţe sau în temeiul Legii, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoare sau detenţie pentru o perioadă de mai mult de un an;

Cap. 373.

„Legea” înseamnă prevenirea Legea privind prevenirea spălării banilor;

Cap. 101.,

Cap 31

„Ordonanţele” înseamnă Ordonanţa privind drogurile periculoase şi Ordonanţa privind profesiile medicale şi profesiile conexe.

(2) În cazul în care o persoană este acuzată de săvârşirea unei infracţiuni grave se aplică mutatis mutandis dispoziţiile art. 5 din Lege şi aceleaşi dispoziţii se aplică oricărei hotărâri pronunţate de Curte în virtutea prezentului articol, ca şi cum această hotărâre ar fi pronunţată de Curte în temeiul art. 5 din Lege arătat mai sus.

(3) În cazul în care instanţa nu va pronunţa o hotărâre potrivit alin. (2), aceasta va pronunţa o hotărâre de indisponibilizare temporară care va avea acelaşi efect ca şi o hotărâre pronunţată în temeiul art. 5 din Lege, aceasta rămânând în vigoare până la momentul la care instanţa va pronunţa o hotărâre conform celei cerut de alineatul arătat.

(4) Dacă din orice motiv instanţa respinge o cerere formulată de procuror pentru pronunţarea unei hotărâri conform alin. (2), Procurorul general poate, ca în termen de trei zile lucrătoare de la data pronunţării hotărârii instanţei, să ceară Curţii penale să pronunţe hotărârea şi se vor aplica mutatis mutandis dispoziţiile art. 5 din Lege asupra hotărârii pronunţate de Curtea penală conform prezentului alineat, ca şi cum ar fi vorba despre o hotărâre judecătorească pronunţată conform art. 5. Hotărârea de indisponibilizare temporară pronunţată în baza alineatului (3) va rămâne în vigoare până la momentul la care Curtea penală va stabili aplicarea.

(5) Persoana acuzată are dreptul ca în termen de trei zile lucrătoare de la data la care s-a pronunţat hotărârea conform alin. (2) să ceară Curţii penale revocarea hotărârii cu condiţia ca hotărârea dată în baza alin.(2) să rămână în vigoare până la revocarea sa de către Curtea penală.

Confiscarea bunurilor persoanei condamnate.

Completat prin: III.2002.9.

Modificat prin: XXXI.2007.4., VIII.2015.2.

Cap. 12.

23B. (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 23, instanţa, în afară de pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei condamnate pentru o infracţiune gravă, precum şi în afară de pedeapsa ce poate fi aplicată unei persoane juridice care răspunde penal potrivit art. 121D, dispune confiscarea în favoarea statului a foloaselor obţinute din infracţiune sau a unor bunuri similare a căror valoare corespunde cu valoarea acestor foloase, dacă acestea au fost primite de către persoana condamnată sau de persoana juridică menţionată în art. 121D.

(1A) Orice bun, aflat în Malta sau în afara Maltei, sau în posesia ori sub controlul unei persoane condamnate pentru o infracţiune gravă sau în posesia sau sub controlul unei persoane juridice care poate fi trasă la răspundere potrivit dispoziţiilor art. 121D trebuie, cu excepţia cazului în care se face proba contrară, se consideră a fi obţinut din infracţiunea în cauză şi este supusă confiscării sau sechestrării de către instanţa de judecată.

(1B) Prevederile art. 7 din Lege se aplică mutatis mutandis astfel încât orice referire în prezentul articol la „art. 3 alin. (3) „ se interpretează ca fiind o referire la alin. (1A) din prezentul articol şi orice referire din art. 7 la „o infracţiune în conformitate cu art. 3” se interpretează ca o referinţă la o infracţiune gravă.

(2) În cazul în care foloasele infracţiunii s-au risipit sau nu este posibil, din orice alt motiv, să se identifice şi să se confişte aceste foloase sau pentru a dispune confiscarea unor bunuri cu aceeaşi valoare, instanţa de judecată va condamna persoana fizică sau persoana juridică, sau persoana fizică şi persoană juridică in solidum, după caz, la plata unei amenzi (multa), care este echivalentul foloaselor obţinute din infracţiune. Amenda menţionată poate fi recuperată ca o datorie civilă şi sentinţa instanţei constituie titlu executoriu în toate cazurile şi în sensul prevăzut în Codul de organizare şi procedură civilă.

(3) În sensul prezentului articol:

„Foloase” înseamnă orice avantaj economic şi orice bunuri derivate sau obţinute, în mod direct sau indirect, prin săvârşirea infracţiunii şi include orice venituri sau alte beneficii derivate din astfel de bunuri;

Se referă la acele bunuri care au fost transformate sau convertite, în totalitate sau în parte, în alte bunuri, precum şi bunuri care au fost amestecate cu alte bunuri obţinute din surse legitime, până la valoarea estimată a bunurilor amestecate, se vor include în această definiţie.

„Bunuri” înseamnă activele de orice fel, indiferent dacă sunt corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum şi documentele sau instrumentele legale atestând un titlu sau un interes cu privire la aceste active;

„Infracţiune relevantă” şi „Legea” au sensul prevăzut de art. 23A alin. (1).

Confiscarea bunurilor derivate din activitatea infracţională.

Completat prin:

XXXI.20075.

Modificat prin; XXIV.2014.5; VIII 2015.3

23C. (1) În cazul în care se stabileşte că valoarea bunurilor persoanei găsite vinovate de săvârşirea unei infracţiuni relevante este disproporţionată în raport cu veniturile sale legale şi instanţa de judecată poate presupune în mod rezonabil că este mult mai probabil ca bunurile în cauză să fi fost obţinute din activitatea infracţională a acelei persoane, decât din alte activităţi, acele bunuri pot fi supuse confiscării.

Cap. 101.

(2) Atunci când o persoană a fost găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni relevantă şi, în consecinţă orice sume de bani sau alte bunuri mobile sau orice bunuri imobile sunt supuse confiscării, prevederile art. 22 (3A) (b) şi (d) din Ordonanţa privind drogurile periculoase se aplică mutatis mutandis în circumstanţele menţionate în aceste paragrafe.

(3) În cazul în care o persoană a fost suspectată sau acuzată de săvârşirea unei infracţiuni relevante care, direct sau indirect, este de natură a-i conferi un avantaj economic, iar procesul nu poate continua din cauza bolii sau a decesului persoanei în cauză, iar instanţa, în baza unor fapte specifice, are convingerea că procesul ar fi dus la condamnarea persoanei acuzate sau că persoana

suspectă ar fi fost pusă sub acuzare, instanţa are dreptul de a dispune confiscarea instrumentelor folosite la săvârşirea infracţiunii şi a foloaselor obţinute din infracţiune:

În sensul prezentului articol „boală” reprezintă inabilitatea suspectului sau acuzatului de a participa la procesul penal pentru o perioadă prelungită de timp, astfel că procesul nu poate continua în condiţii normale.

(4) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (2) instanţa, în plus faţă de alte pedepse, va putea dispune prin sentinţă sau în orice moment după pronunţarea acesteia, confiscarea tuturor foloaselor sau altor bunuri a căror valoare corespunde cu cea a foloaselor care au fost transferate direct sau indirect de către un suspect sau o persoană acuzată către o terţă persoană, sau care au fost obţinute de către o terţă persoană de la suspect sau de la persoana acuzată, dacă terţa parte ştia sau trebuia să ştie că scopul transferului sau achiziţiei a fost acela de a evita confiscarea.

(5) Nu va fi împiedicată identificarea şi urmărirea bunurilor aşa cum se prevede în prezentul Cod sau în orice altă lege, în vederea indisponibilizării şi confiscării, în urma pronunţării unei hotărâri definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni sau ca urmare a procedurii prevăzute în alin. (3), cu scopul de a asigura punerea efectivă în executare a ordinului de confiscare, dacă un astfel de ordin a fost deja emis.

(6) În sensul prezentului articol:

„infracţiune relevantă” înseamnă orice infracţiune care nu este de natură involuntară, pentru care se prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an.

„bun” are acelaşi înţeles ca cel stabilit în art. 23B (3).

Efectuarea anchetelor de către grefier.

Completat prin: VII 2010.5

Modificat de: IV.2014.3

23D. (1) În cazul în care instanţa emite un ordin dintre cele prevăzute în art. 23A-23C, aceasta dispune grefierului să facă anchete pentru a urmări şi a evalua unde se află orice sume de bani sau bunuri care se cuvin sau care se află sub controlul persoanei acuzate, suspectate sau condamnate, după caz.

În sensul prezentului alineat noţiunile de „bunuri” şi „foloase” au înţelesul care li s-a conferit conform art. 23B (3).

(2) Orice persoană căreia grefierul îi cere să dea informaţii în scopul arătat la alin. (1) va da curs cererii în decurs de treizeci de zile de la primirea acesteia.

(3) Cererea făcută de către grefier şi orice răspuns dat în sensul prezentului articol, pot fi transmise şi prin poşta electronică.

Răspunderea pentru fapta altuia, în cazul unui delict.

Completat prin: VIII.1909.2.

24. În cazul oricărui delict săvârşit de către persoana care se află sub autoritatea, controlul sau paza unei alte persoane, nu numai persoana care săvârşeşte delictul, ci şi persoana care răspunde pentru ea se pedepseşte, dacă prin săvârşirea delictului se încalcă prevederi a căror respectare persoana răspunzătoare trebuie să o asigure şi dacă săvârşirea delictului ar fi putut fi prevenită prin diligenţa acesteia.

Eliminarea dizabilităţilor care decurg din pedepse.

Modificat prin: VI.1871.2; XXI.1971.5.

25. Toate dispoziţiile legale referitoare la pedepse a căror aplicare produce o dizabilitate de orice fel sunt abolite.

Dreptul de a formula acţiunea civilă rămâne neatins.

Modificat prin: VIII.1909.3.

26. (1) Condamnarea la o pedeapsă prevăzută de lege se consideră că a fost pronunţată fără a aduce atingere dreptului la acţiune civilă.

(2) Graţierea prin care o pedeapsă aplicată în mod legal este comutată sau remisă nu are ca efect împiedicarea acţiunii civile.

Diferenţa dintre pedeapsa aplicabilă la momentul faptei şi cea de la data procesului.

27. În cazul în care pedeapsa prevăzută de legea în vigoare la momentul procesului este diferită de cea prevăzută de legislaţia în vigoare la momentul în care a fost săvârşită infracţiunea, se va aplica pedeapsa mai puţin severă.

Norme privind executarea pedepselor.

Modificat prin:

XII.1914.5.

28. (1) Atunci când mai multe pedepse de acelaşi tip sunt aplicate în acelaşi timp, cu privire la aceeaşi persoană condamnată, acestea vor fi executate una după executarea celeilalte; în cazul în care acestea sunt de diferite feluri, pedeapsa mai grea va fi executată mai întâi şi imediat după executarea acesteia, va începe executarea pedepsei mai blânde.

(2) Dacă o persoană, în timp ce se află în executarea unei pedepse, este condamnată la o altă pedeapsă, fie de acelaşi

tip, fie mai puţin severă, acesta continuă să execute prima pedeapsă şi imediat după executarea acesteia, aceasta va executa a doua pedeapsă.

(3) Dacă a doua pedeapsă este mai grea decât prima, persoana condamnată trebuie să înceapă de îndată executarea celei de-a doua pedepse, iar după executarea acesteia, se va executa imediat restul din prima pedeapsă.

(4) Pedeapsa de interdicţie produce efecte de la data sentinţei prin care se stabileşte o astfel de pedeapsă.

Suspendarea pedepsei cu închisoarea.

Completat prin: XXIX.1990.3.

Modificat prin:

III.2002.10.

28A. (1) Sub rezerva alin. (2) până la (7) şi a art. 28B-28I, o instanţă care stabileşte o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de cel mult doi ani pentru o infracţiune poate dispune ca pedeapsa să nu fie executată sub condiţia ca pe parcursul unei perioade prevăzute în hotărâre, care nu poate fi mai mică de un an sau mai mare de patru ani de la data hotărârii judecătoreşti, făptuitorul să nu săvârşească o altă infracţiune pedepsită cu închisoarea şi, ulterior, o instanţă competentă să dispună, potrivit art. 28B, că pedeapsa iniţială va fi executată; în prezentul articol şi ori de câte ori apare în articolele 28B-28G şi în art. 28I sintagma „perioadă operaţională”, în legătură cu o pedeapsă suspendată, înseamnă perioada astfel specificată.

(2 Instanţa nu poate dispune suspendarea unei pedepse, chiar dacă o astfel de măsură ar fi aplicabilă, în cazul în care pronunţă o hotărâre în condiţiile alin. (1) (hotărâre prin care revocă suspendarea unei pedepsei anterioare - Nota redacţiei)

(3) Instanţa care dispune suspendarea pedepsei unei persoane pentru o infracţiune nu va emite un ordin de probaţiune, astfel cum este prevăzut în Legea Probaţiunii, în ceea ce priveşte o altă infracţiune pentru care aceasta este condamnată de către sau în faţa instanţei sau pentru care este judecată de către instanţa de judecată.

(4) La pronunţarea unei pedepse cu suspendare instanţa va explica condamnatului în limbaj obişnuit răspunderea sa potrivit art. 28B dacă în timpul perioadei operaţionale săvârşeşte o infracţiune pedepsită cu închisoarea.

(5) O pedeapsă cu suspendare care nu şi-a produs efectele se consideră, sub rezerva dispoziţiilor alin. (1), a fi o sentinţă de condamnare, iar dispoziţiile prezentului articol nu vor produce efecte cu privire la:

Cap. 446.

(a) aplicabilitatea oricărei alte pedepse care poate fi dispusă sau orice suspendare, anulare, descalificare, decădere, pierdere sau îndepărtare care pot fi dispuse, împreună cu pedeapsa închisorii cu suspendare; şi

(b) aplicarea articolelor 383, 384, 385, 386, 387 şi 533.

(5A) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 28F, pedeapsa cu suspendare, atunci când aceasta nu îşi produce efectele, va fi considerată, în sensul art. 50, ca fiind expirată la expirarea perioadei operaţionale iniţiale menţionată în alin. (1) sau a perioadei operaţionale substituite acesteia, conform prevederilor art. 28B(2) (b).

(6) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul oricărei pedepse cu închisoarea aplicate ca urmare a neplăţii unei amenzi penale sau a costurilor.

(7) Hotărârea prevăzută la alin. (1) nu se emite în oricare dintre următoarele cazuri:

(a) în cazul în care persoana condamnată se află deja în executarea unei pedepse privative de libertate;

(b) în cazul în care persoana condamnată este recidivistă în sensul art. 50;

(c) în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în cursul unei perioade de probă sau de liberare condiţionată conform Legii privind probaţiunea.

(8) Grefierul trebuie să păstreze un registru special al făptuitorilor care au fost condamnaţi la o pedeapsă cu suspendare.

Săvârşirea unei infracţiuni în timpul perioadei operaţionale.

Completat prin:

XXIX.1990.3.

28B. (1) În cazul în care un făptuitor este condamnat pentru o infracţiune care se pedepseşte cu închisoarea, săvârşită în timpul perioadei operaţionale a unei pedepse suspendate şi, fie că este condamnat de către sau în faţa unei instanţe competente pentru judecarea lui potrivit art. 28c în ceea ce priveşte pedeapsa cu suspendare, fie că se prezintă ulterior sau este adus în faţa unei astfel de instanţe, cu excepţia cazului în care s-a început executarea pedepsei, această instanţă va dispune ca pedeapsa suspendată să fie executată.

(2) În cazul în care infracţiunea săvârşită în cursul perioadei operaţionale este de natură involuntară sau în cazul oricărui alt tip de infracţiune, iar instanţa este de părere, având în vedere toate circumstanţele, inclusiv faptul că s-a mai săvârşit o infracţiune, că ar fi nedrept să pronunţe o hotărâre conform alin. (1), poate dispune asupra făptuitorului astfel:

(a) poate să se abţină de la a pronunţa o hotărâre potrivit alin. (1) şi perioada de operaţională va rămâne apoi în vigoare; sau

(b) aceasta poate modifica prin hotărâre judecătorească orice hotărâre iniţială pronunţată conform art. 28A (1), prin substituirea perioadei operaţionale specificate în aceasta cu o perioadă care expiră cel târziu la patru ani de la data modificării:

În cazul în care nu pronunţă o hotărâre potrivit alin. (1), instanţa îşi va expune motivele.

(3) În cadrul proceselor care au loc în faţa Curţii penale şi în care este judecat făptuitorul cu privire la suspendarea pedepsei, reţinerea cu privire la condamnarea făptuitorului la o pedeapsă privativă de libertate pentru o infracţiune săvârşită în timpul perioadei operaţionale a pedepsei suspendate, fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 436(2) şi al art. 467, se stabileşte de către instanţa de judecată şi nu prin verdictul unui juriu.

(4) În cazul în care o instanţă dispune referitor la un făptuitor în temeiul prezentului articol cu privire la o condamnare cu suspendare stabilită de către o altă instanţă, grefierul, prin intermediul unei copii, notifică de îndată instanţa care a dat sentinţa cu privire la metoda adoptată.

(5) În cazul în care o instanţă decide referitor la un făptuitor în temeiul prezentului articol, grefierul va face adnotările necesare în registrul special menţionat în art. 28A (8).

Instanţa competentă pentru soluţionarea problemelor privind o pedeapsă cu suspendare.

Completat prin: XXIX.1990.3.

Modificat prin: VIII.1990.3; III.2002.11.

28C. (1) Făptuitorului poate fi judecat, în ceea ce priveşte o pedeapsă cu suspendare la care a fost condamnat, de către Curtea penală de Apel, de către Curtea penală sau, în cazul în care sentinţa a fost pronunţată de Curtea magistraţilor, de o astfel de instanţă.

(2) În cazul în care un făptuitor este condamnat la pedeapsa închisorii de către Curtea magistraţilor pentru săvârşirea unei noi infracţiuni, iar instanţa constată că infracţiunea a fost săvârşită în cursul perioadei operaţionale a unei condamnări cu suspendare pronunţate de Curtea penală, această instanţă va trimite condamnatul în custodie sau cu plata unei cauţiuni în faţa Curţii penale, în scopul de a se decide în ceea ce priveşte pedeapsa cu suspendarea:

În cazul în care Curtea magistraţilor este de părere că pedeapsa corespunzătoare pentru infracţiunea ulterioară este închisoarea, se aplică prevederile art. 28E (3).

(3) În sensul prezentului articol şi ale articolelor 28D şi 28E:

(a) o pedeapsă suspendată care a fost aplicată unui făptuitor în apel se consideră a fi fost aplicată de către instanţa împotriva a cărei hotărâri a fost făcut apelul;

(b) Instanţa pentru cauze cu minori se consideră a fi o Curte a magistraţilor (Malta) sau Curtea magistraţilor (Gozo), după caz.

Pedepse suspendate care nu sunt luate în considerare cu ocazia condamnării pentru alte infracţiuni.

Completat prin: XXIX.1990.3.

Modificat prin: VIII.1990.3; III.2002.12.

28D. (1) În cazul în Curtea penală de Apel, Curtea penală sau Curtea magistraţilor consideră că făptuitorul a fost condamnat pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea, săvârşită în timpul perioadei operaţionale a unei pedepse suspendate şi că nu a fost aplicată pedeapsa cu suspendare, această instanţă trebuie, fie din oficiu sau la cererea Procurorului general sau al Poliţiei, după caz, să solicite să se emită o citaţie prin care se dispune ca făptuitorul să se prezinte înaintea Curţii la o dată şi la o oră determinate sau emite un mandat de arestare.

(2) O citaţie sau mandat emis potrivit prezentului articol trebuie să atenţioneze făptuitorul să apară sau să fie adus în faţa instanţei pentru a se decide în ceea ce priveşte pedeapsa cu suspendare.

Infracţiuni concurente şi pedepse în relaţie cu condamnarea cu suspendare.

Completat prin: XXIX.1990.3.

Modificat prin: VIII.1990.3; III.2002.13.

28E. (1) În cazul în care un făptuitor este condamnat pentru mai mult de o infracţiune, potrivit dispoziţiilor art. 17(b), un ordin potrivit art. 28A (1) se poate da în cazul în care termenul unic de închisoare considerat adecvat şi stabilit de către instanţa de judecată prin hotărârea de suspendare a pedepsei nu depăşeşte doi ani şi dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii pentru o pedeapsă suspendată.

(2) Abrogat prin: III.2002.13.

(3) În cazul în care Curtea magistraţilor condamnă un făptuitor pentru săvârşirea unei infracţiuni care se pedepseşte cu închisoarea, săvârşite în timpul perioadei operaţionale a unei condamnări cu suspendare pronunţată de Curte, aceasta, după ce a stabilit vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte respectiva infracţiune şi efectele acesteia, în cazul în care este de părere că pedeapsa corespunzătoare

pentru această infracţiune este închisoarea, poate trimite cauza Curţii penale pentru stabilirea pedepsei potrivit Art. 28C(2), fără a pronunţa termenul de închisoare pentru alte infracţiuni:

În cazul în care Curtea penală nu emite un ordin potrivit art. 28B (1), aceasta stabileşte termenul de închisoare numai pentru restul infracţiunilor.

(4) Abrogat prin: III.2002.13.

(5) Nicio instanţă care judecă un făptuitor potrivit art. 28C şi prezentului articol nu poate modifica durata pedepsei stabilite prin hotărârea prin care s-a dispus suspendarea pedepsei prin reducerea acesteia, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar în scopul respectării dispoziţiilor art. 17 (b).

Recidiva.

Completat prin: XXIX.1990.3.

28F. În cazul în care judecă un făptuitor pentru o infracţiune pedepsită cu închisoarea săvârşită în timpul perioadei operaţionale a unei pedepse cu suspendare, instanţa îl va considera recidivist în sensul art. 49, cu scopul de a evalua orice pedeapsă care îi poate fi aplicată pentru săvârşirea unei noi infracţiuni, dar pedeapsa stabilită cu suspendare nu se ia în considerare în sensul art. 50, cu excepţia cazului în care o astfel de pedeapsă se execută şi până la executarea sau remiterea unei astfel de pedepse.

Completat prin: XXIX.1990.3.

Ordinul de supraveghere privind pedeapsa suspendată.

Completat prin: XXIX.1990.3.

Modificat prin: III.2002.14; LN 407 din 2007; XXIV.2014.6

28G. (1) În cazul în care o pedeapsă de mai mult de şase luni de închisoare este suspendată potrivit dispoziţiilor art. 28A (1), instanţa poate, în plus, să dea un ordin de supraveghere privind suspendarea pedepsei (denumit în continuare „ordin de supraveghere”) prin care să plaseze făptuitorul sub supravegherea unui ofiţer de supraveghere pentru o perioadă stabilită în ordin, iar această perioadă nu depăşeşte perioada operaţională.

Cap. 446.

(1A) Dacă s-a emis un ordin de supraveghere conform prevederilor alin. (1), instanţa poate, în plus faţă de ordin, să dea un ordin de serviciu comunitar aşa cum este acesta definit în art. 11 din Legea Probaţiunii, iar prevederile Legii privind probaţiunea se vor aplica mutatis mutandis unui asemenea ordin.

Cap. 446.

(2) Ordinul de supraveghere trebuie să specifice numele, adresa şi alte elemente de identificare ale condamnatului, iar ofiţerul de supraveghere va fi un ofiţer de probaţiune numit în temeiul Legii probaţiunii şi numit în ordinul de supraveghere; iar în ordinul de supraveghere poate impune în plus condamnatului să se conformeze, în timpul întregii perioade sau în orice parte din perioada de supraveghere, unor astfel de cerinţe ce pot fi hotărâte de instanţă potrivit prevederilor art. 7 din legea menţionată.

(3) Condamnatul cu privire la care s-a emis un ordin de supraveghere trebuie să păstreze legătura cu ofiţerul de supraveghere, conform instrucţiunilor pe care le primeşte periodic de la ofiţerul de supraveghere şi îl va notifica cu privire la orice schimbare de adresă.

(4) Instanţa care emite un ordin de supraveghere trebuie să dispună ca o copie a ordinului să fie comunicată de îndată ofiţerului de supraveghere.

(5) Ordinul de supraveghere încetează să mai producă efecte în cazul în care, înainte de sfârşitul perioadei specificate în acesta:

(a) Instanţa dispune că pedeapsa suspendată pronunţată în procesul în care a fost emis ordinul de supraveghere se execută; sau

(b) ordinul este anulat sau înlocuit, potrivit următoarelor dispoziţii ale prezentului articol.

(6) Ordinul de supraveghere judiciară poate fi anulat la cererea ofiţerului de supraveghere sau a persoanei condamnate de către instanţa care a emis ordinul. În cazul în care un astfel de ordin a fost emis în cadrul unui apel, instanţa la care a fost făcut apelul se consideră a fi instanţa care a emis ordinul.

(7) Instanţa care a emis ordinul de supraveghere îl poate înlocui printr-un ordin de prelungire a duratei acestuia, conform oricărei modificări a perioadei operaţionale a pedepsei suspendate, efectuată conform art. 28B (2).

(8) La emiterea sau înlocuirea unui ordin de supraveghere instanţa va explica persoanei condamnate efectul său în limbaj obişnuit.

(9) În cazul în care, în orice moment, în timp ce ordinul de supraveghere este în vigoare, instanţa care a emis ordinul, pe baza raportului scris al ofiţerului de supraveghere,

consideră că făptuitorul nu a respectat oricare dintre cerinţele alin. (2) şi (3), aceasta va dispune ca persoana condamnată să fie adusă în faţa sa într-o anumită zi şi la o anumită oră, iar în cazul în care instanţa de judecată, după ascultarea persoanei condamnate, consideră că a avut loc o astfel de încălcare, aceasta poate fie, în cazurile grave sau repetate, să dispună ca pedeapsa cu suspendarea care s-a stabilit în procesul în care a fost emis ordinul de supraveghere să fie executată, fie, fără a aduce atingere continuării ordinului, impune acestuia o amendă care nu depăşeşte două sute treizeci şi doi euro şi nouăzeci-patru cenţi (232.94).

(10) Orice referire la un ordin de supraveghere se consideră că se referă şi la un ordin de serviciu în folosul comunităţii.

Dispoziţiile Curţii pentru restituire sau despăgubire.

Completat prin: XXIX.1990.3.

28H. (1) La emiterea unui ordin pentru suspendarea executării pedepsei conform alin. (1) al art. 28A, instanţa poate insera într-un astfel de ordin o dispoziţie care obligă persoana condamnată să restituie părţii vătămate orice bun furat sau primit sau obţinut cu bună ştiinţă prin fraudă sau alte câştiguri ilegale obţinute de către persoana condamnată în detrimentul unei astfel de părţi ca urmare sau prin infracţiunea la care se referă pedeapsa cu suspendare, sau să plătească acestei părţi suma de bani, care va fi stabilită de instanţă prin această dispoziţie drept compensaţie pentru orice pierdere dintre cele menţionate mai sus sau pentru orice daune sau alte vătămări ori răniri cauzate unei astfel de părţi ca urmare a infracţiunii sau prin săvârşirea acesteia; orice astfel de ordin poate include atât o dispoziţie pentru a face restituirea cât şi, în cazul în care este imposibil, o dispoziţie de plată astfel cum este arătat ca mai sus.

(2) Când prevede o astfel de dispoziţie potrivit art. 28A (1),
instanţa trebuie să stabilească termenul limită, care nu poate fi mai mare de şase luni de la data dispoziţiei, în care condamnatul trebuie să restituie sau să plătească compensaţia impusă.

(3) Instanţa stabileşte valoarea oricărei compensaţii care urmează să fie plătită în temeiul prezentului articol, după ascultarea sumară a părţilor, dacă acestea sunt de acord, precum şi orice alte dovezi, inclusiv ale experţilor, pe care

le consideră relevante, dar valoarea compensaţiei astfel determinată trebuie să nu aducă atingere drepturilor niciuneia dintre părţi sau a oricărei alte persoane interesate, care decurge din lichidarea finală a sumei datorate, dacă este cazul, după cum poate fi convenită ulterior sau adjudecată printr-o acţiune civilă sau în orice alt mod permis de lege.

(4) În cazul în care persoana condamnată nu respectă o hotărâre pronunţată potrivit prezentului articol în termenul stabilit de către instanţa de judecată în acest sens, instanţa, la cererea solemnă a părţii căreia i se cuvine o astfel de restituire sau despăgubire, pe care trebuie să o acopere persoana condamnată, va stabili o dată şi o oră nu mai târziu de şapte zile de la data comunicării cererii, pentru ascultarea părţilor.

(5) În cazul în care instanţa de judecată, după o astfel de audiere, constată că persoana condamnată nu a respectat dispoziţia sa, în temeiul prezentului articol va dispune executarea pedepsei cu suspendare. Instanţa poate, cu toate acestea, din motive rezonabile, să acorde persoanei condamnate o perioadă suplimentară peremptorie de maxim o lună, pentru a respecta dispoziţia.

(6) Instanţa nu va lua în considerare o cerere formulată potrivit alin. (4), în cazul în care este depusă după împlinirea a trei luni de la împlinirea termenului limită stabilit de instanţa de judecată pentru conformarea cu o astfel de dispoziţie.

(7) Cu ocazia emiterii unei dispoziţii în temeiul prezentului articol, instanţa va explica persoanei condamnate în limbaj obişnuit răspunderea sa ce decurge din prezentul articol, în cazul în care nu respectă această dispoziţie.

Căi de atac.

Completat prin: XXIX.1990.3.

28I. (1) În scopul exercitării dreptului de apel, ordinul emis de către instanţă potrivit art. 28B (1) sau art. 28H (5) prin care o pedeapsă cu suspendare se consideră ca fiind echivalent unei hotărâri pronunţate cu privire la persoana condamnată de către respectiva instanţă pentru infracţiunea pentru care a fost pronunţată pedeapsa cu suspendare.

(2) Nicio prevedere din prezentul articol nu va afecta dreptul de apel al oricărei persoane împotriva hotărârii de condamnare sau a pedepselor aplicate potrivit prezentului Cod, dar apelul nu este permis pentru oricare dintre următoarele aspecte:

(a) durata perioadei operaţionale stabilite potrivit art. 28A (1);

(b) orice modificare a perioadei operaţionale efectuată conform art. 28B (2) (b);

(c) orice dispoziţie emisă potrivit art. 28H pentru efectuarea restituirii sau a plăţii compensaţiei, durata termenului stabilit pentru efectuarea unei astfel de restituiri sau pentru plata unei astfel de compensaţii potrivit alin. (2) din prezentul articol, sau stabilirea valorii compensaţiei datorate în temeiul alin.(3) al aceluiaşi articol.

Procedura în caz de neplată a amenzii (ammenda sau multa).

Modificat prin: IV.1856.2; II.1886.5; XVI.1888.5; XII.1914.6; XXII.1934.5; I.1939.2;

III.2002.15.

29. (1) Orice persoană condamnată la plata unei amenzi (ammenda sau multa) căreia i se acordă o amânare prin ordin al instanţei potrivit art. 14 alin. (2) şi care nu plăteşte o astfel de amendă potrivit condiţiilor stabilite în acelaşi ordin, poate fi arestată şi adusă în faţa instanţei; instanţa de judecată, după stabilirea identităţii persoanei condamnate şi a faptului că plata nu a fost efectuată potrivit condiţiilor din ordin, va dispune ca această persoană să execute detenţia sau închisoarea prevăzute în substituirea amenzii (ammenda sau multa), sau în substituirea restului amenzii (ammenda sau multa) încă neplătite, după caz. Arestarea va avea loc în baza unui mandat care urmează să fie emis de către instanţa de judecată.

(2) Mandatul menţionat anterior se emite în termen de patru zile de la data oricărei încălcări a condiţiilor stabilite de instanţă în ordinul său sau de la data expirării termenului de plată potrivit art. 14:

Niciun motiv în favoarea persoanei condamnate nu va fi admisibil din cauza faptului că emiterea unui astfel de mandat a fost, din orice motiv, amânată mai mult de perioada menţionată de patru zile.

(3) Instanţa poate, la cererea poliţiei şi pe baza unor motive întemeiate, după ascultarea persoanei condamnate, să stabilească perioada prevăzută de art. 14 în orice moment pe parcursul acestei perioade şi să dispună ca persoana condamnată să suporte pedeapsa prevăzută în substituirea amenzii (ammenda sau multa).

(4) Persoana condamnată poate obţine oricând liberarea de pedeapsa substituită prin plata amenzii (ammenda sau multa), cu deducerea sumei care corespunde porţiunii pedepsei care a fost executată conform ratelor stabilite în art. 11 şi respectiv 13 şi, de asemenea, la rate similare poate obţine eliberarea lui din orice perioadă neexpirată de detenţie sau închisoare la executarea căreia a fost obligat potrivit prevederilor alin. (1).

Decăderi din drepturi în caz de condamnare.

Completat prin: XXIV.1938.2.

Înlocuit prin:V.1956.6.

Modificat prin: III.2002.16.

30. (1) Fără a aduce atingere prevederilor oricărei alte legi care impune sau autorizează suspendarea sau anularea ori decăderea din deţinerea sau obţinerea, oricărui mandat, licenţă, permis sau altă autoritate deţinute de la guvern sau orice altă autoritate publică, în cazul oricărei persoane condamnate, fie ca autor principal sau complice, pentru o infracţiune care a fost săvârşită:

(a) în exercitarea sau în legătură cu exercitarea oricărei profesii, meserie, comerţ, îndeletnicire sau altă ocupaţie pentru care a fost emis sau poate fi emis un mandat, licenţă, permis sau autoritate de către Guvern sau de orice altă autoritate publică; sau

(b) prin utilizarea sau prin intermediul oricărui instrument, vehicul, substanţă sau orice alt lucru pentru a cărei deţinere, păstrare sau utilizare este necesară o licenţă, permis sau o autoritate care au fost sau pot fi emise în acest sens,

Instanţa poate, în plus faţă de condamnarea persoanei la orice pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune, să dispună ca o astfel de persoană să fie decăzută din dreptul de a deţine sau de a obţine, pe o perioadă pe care instanţa o consideră potrivită, un astfel mandat, licenţă, permis sau autoritate.

(2) În cazul în care, în virtutea unei condamnări potrivit prezentului Cod sau oricărei alte legi, unei persoane i se suspendă un mandat, licenţă, permis sau autoritate sau este decăzută din dreptul de a deţine sau de a obţine orice mandat, licenţă, permis sau autoritate, instanţa poate, la cererea persoanei interesate, după cum consideră oportun, având în vedere caracterul său, comportamentul său ulterior condamnării, natura infracţiunii şi orice alte circumstanţe ale cazului şi după ascultarea Poliţiei în cazul unei cereri făcute în faţa Curţii Magistraţilor sau ascultarea Procurorului General, în cazul unei cereri în faţa oricărei alte instanţe, să elimine suspendarea sau decăderea de la data pe care o va stabili sau poate respinge cererea:

În cazul în care o cerere făcută în temeiul prezentului alineat este respinsă, o altă cerere în baza aceluiaşi alineat nu se va lua în considerare în cazul în care este făcută în termen de trei luni de la data respingerii.

Subtitlul III

Despre majorarea şi reducerea sancţiunilor pe scara pedepselor

Scara pedepselor.

Modificat prin: IV.1856.3,4,5; V.1868.2, 3; VI.1871.3; II.1886.6;

XVI.1888.6; XI.1900.9; IX.1911.6;

XXI.1971.6;

XLIX.1981.4; XVI.1996.6.

XXIV.2014.7

31. (1) Majorarea sau reducerea de la un grad de pedeapsă la altul se face conform următoarelor prevederi:

(a) sub rezerva unei prevederi speciale cuprinse în prezentul Cod, de la pedeapsa cu închisoarea pe viaţă, reducerea trebuie să fie în conformitate cu scara pedepselor cu închisoarea aşa cum este specificat la punctul (b);

(b) sub rezerva unei prevederi speciale cuprinse în prezentul Cod, următoarele limite reprezintă scara pedepselor cu închisoarea:

(i) de la zece ani al patruzeci de ani

(ii) de la opt ani la treizeci de ani,

(iii) de la şapte la douăzeci de ani,

(iv) de la şase la doisprezece ani,

(v) de la cinci la nouă ani,

(vi) de la patru la şase ani,

(vii) de la trei până la cinci ani,

(viii) de la doi la patru ani,

(ix) de la optsprezece luni la trei ani,

(x) de la treisprezece luni la doi ani,

(xi) de la nouă la optsprezece luni,

(xii) de la şapte luni la un an,

(xiii) de la cinci la nouă luni,

(xiv) de la două până la şase luni,

(xv) de la una până la trei luni;

(c) reducerea din gradul al cincisprezecelea este închisoarea pe un termen de cel mult douăzeci de zile, detenţie sau amendă;

(d) majorarea de la un grad la altul se va face în ordine inversă, începând de la gradul al cincisprezecelea;

(e) în lipsa unei dispoziţii contrare exprese, majorarea de la primul grad se face prin adăugarea la pedeapsa închisorii a pedepsei cu izolarea fără a depăşi doisprezece perioade, sau prin adăugarea altor agravări ale pedepsei stabilite prin regulamentul penitenciarului;

(f) majorarea pedepsei cu amendă penală trebuie să fie închisoarea pe un termen de cel mult trei luni, iar reducerea se face până la pedepsele stabilite pentru delicte;

(g) majorarea pedepselor stabilite pentru delicte se face până la pedeapsa amenzii penale sau a închisorii pe un termen de cel mult trei luni.

(2) Legea care stabileşte în termeni generali o reducere de la o pedeapsă la alta, nu se consideră a include cazurile de delicte sau crime de natură să fie pedepsite similar delictelor.

Gradaţia pe scara pedepselor.

Modificat prin: XI.1900.9.

32. (1) În cazul în care pedeapsa include o interval de mai multe grade, majorarea sau reducerea se face prin ridicarea sau coborârea maximului şi minimului la cel mai apropiat grad.

(2) Atunci când pedeapsa cu izolarea se adaugă la o altă pedeapsă, majorarea sau reducerea se referă la această altă pedeapsă:

În cazul reducerii pedepsei, instanţa de judecată poate limita pedeapsa cu izolarea la o perioadă cât mai mică sau o poate omite cu totul.

TITLUL II

Despre discernământul şi vârsta făptuitorului

Viciu privind discernământul.

Modificat prin: XI.1900.10;

V.1956.7;

XVIII.1976.52

33. Orice persoană este scutită de răspundere penală dacă la momentul actului sau al omisiunii reclamate:

(a) era într-o stare de alienaţie mintală; sau

(b) a fost constrânsă la aceasta de o forţă exterioară căreia nu i-a putut rezista.

Creşterea pedepsei pentru infracţiunile săvârşite de deţinuţi în închisoare.

Completat prin: XIII.2005.3.

Cap. 446.

Cap. 260.

33A. (1) În cazul în care o infracţiune este săvârşită de către persoana care are calitatea de deţinut, pedeapsa pentru infracţiune în cazul unei condamnări va fi majorată cu unul sau două grade, iar dispoziţiile articolelor 21 şi 28 din Legea Probaţiunii nu se aplică.

(2) În sensul prezentului articol, „deţinut” are acelaşi înţeles atribuit prin art. 2 din Legea penitenciarelor şi include un deţinut care este reţinut într-o închisoare potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din aceeaşi lege.

Intoxicaţia.

Completat prin: XIII.1935.2.

Modificat prin V.1956.8.

34. (1) Cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol, intoxicaţia nu constituie o apărare contra oricărei acuzaţii penale.

(2) Intoxicaţia este o apărare contra oricărei acuzaţii penale în cazul în care:

(a) ca urmare a acesteia, persoana acuzată în momentul actului sau omisiunii invocate a fost incapabilă să înţeleagă sau să îşi exprime voinţa, iar starea de intoxicaţie a fost cauzată fără consimţământul său prin actul rău intenţionat sau din neglijenţă al unei alte persoane; sau

(b) persoana acuzată şi-a pierdut ca urmare a intoxicaţiei uzul raţiunii, temporar sau în alt mod, în momentul unei astfel de acţiuni sau inacţiuni.

(3) În cazul în care se stabileşte apărarea conform alin. (2) şi într-o cauză care cade sub incidenţa lit. (a) al acestuia, persoana acuzată este scoasă de sub acuzare, iar într-o cauză care cade sub incidenţa lit. (b) se aplică dispoziţiile art. 620-623 şi 625-628.

(4) Intoxicaţia se ia în considerare în scopul de a determina dacă persoana acuzată a avut o intenţie specifică sau de alt fel, în absenţa căreia nu ar fi săvârşit infracţiunea.

(5) În sensul prezentului articol, „intoxicare” se consideră că include o stare produsă de narcotice sau droguri.

Minorii sub paisprezece ani.

Modificat prin: III.1899.10; XI.1900.11; XII.1913.1.

Înlocuit prin: V.1956.9.

Modificat prin: XVIII.1980.15; XIII.1983.5;

XXIX.1990.4;

LN 407 din 2007.

Înlocuit prin:

III.2014.2

Cap. 285

35. (1) Fără a se aduce atingere puterilor Ministrului conform legii pentru copii şi persoane tinere (Ordinul de îngrijire) şi oricărei alte legi care oferă periodic măsuri de protecţie, asistenţă, îngrijire şi educaţie pentru persoanele minore care au fost identificate ca persoane care au săvârşit crime sau delicte, un minor cu vârsta de sub paisprezece ani nu răspunde penal pentru nicio acţiune sau omisiune.

Prerogativele instanţei.

(2) Cu toate acestea, în cazurile menţionate la alin. (1) instanţa poate, la cererea Poliţiei, să ceară părintelui sau altei persoane însărcinate cu creşterea şi educarea minorului să se prezinte înaintea instanţei şi, în cazul în care actul despre care se pretinde a fi fost săvârşit de

către minor este dovedit şi este considerat de lege ca fiind infracţiune, instanţa poate obliga părintele sau o altă persoană să supravegheze comportamentului minorului, sub pedeapsa pentru nerespectare la plata unei sume de cel puţin o sută de Euro (100 Euro) şi nu mai mult de două mii de Euro (2000), ţinând cont de posibilităţile materiale ale persoanei obligate şi de gravitatea faptei.

(3) În cazul în care fapta minorului este prevăzută prin lege ca o infracţiune pedepsită cu amendă, instanţa poate, în loc să aplice prevederile alin. (2), să aplice pedeapsa împotriva părintelui sau a altei persoane însărcinate cu creşterea şi educarea minorului, dacă fapta ar fi putut fi evitată prin grija acestei persoane.

(4) În scopul aplicării prevederilor alineatelor precedente ale prezentului articol, părintelui sau persoanei însărcinate cu creşterea şi educarea minorului după cum s-a precizat mai sus, i se va cere să se prezinte în faţa instanţei, prin citaţie, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Cartea a Doua a acestui Cod.

Minorii cu vârsta sub paisprezece ani dar peste nouă ani care acţionează cu discernământ.

Modificat prin IV.1856.6,7; VI 871.4; II.1886.7; XVI.1888.7,; XI.1900.12

Înlocuit prin: V.1956.10

Modificat prin: XVII.1980.15

Înlocuit prin: III.2002.17

36. (abrogat prin Legea III.2014.3)

Minorii sub şaisprezece ani care acţionează fără intenţie.

Completat prin: XI.1900.12

Completat prin: XII.1913.2

Înlocuit prin: V.1956.11

Completat prin: XVIII.1980.15

Înlocuit prin: III.2014

37. (1) Nici minorul sub şaisprezece ani nu răspunde penal pentru acţiunile sau inacţiunile săvârşite fără intenţie.

(2) În cazul în care acţiunea sau inacţiunea este săvârşită cu intenţie de un minor între paisprezece şi şaisprezece ani şi în cazul în care minorul are între şaisprezece şi optsprezece ani, pedeapsa aplicabilă se scade cu unul sau două grade.

Definiţia „instituţiilor aprobate”.

Modificat de: XII.1913.3

Înlocuit prin: V.1956.12

Modificat de: L.N. 4 din 1963, XXXI.1966.2

38. abrogat prin: XVIII.1980.15.

Reguli privind surdomuţii.

Completat prin: III.1899.13

Modificat prin: XI.1900.13

39. (abrogat prin Legea III.2014.5)

Alte reguli privind surdomuţii.

Completat prin: III.1899.13.

Modificat prin: XI.1900.13; XXI.1971.7; XLIX.1981.4.

40. Următoarele norme se respectă în cazul surdomuţilor care au acţionat cu intenţie:

(a) în cazul în care, la momentul săvârşirii infracţiunii au împlinit vârsta de paisprezece ani, dar nu vârsta de optsprezece ani, se aplică prevederile articolelor 36 şi 37;

(b) în cazul în care, la momentul săvârşirii infracţiunii au împlinit vârsta de optsprezece ani

(i) în cazul unei crime pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe viaţă, se aplică pedeapsa cu închisoarea pe un termen de cel mult douăzeci de ani;

(ii) în cazul oricărei alte crime, se aplică pedeapsa stabilită prin lege, diminuată cu o treime;

(iii) în cazul delictelor, se aplică pedepsele stabilite pentru delicte.

TITLUL III

Despre tentativă

Tentativa la crimă.

41. (1) Persoana care, cu intenţia de a săvârşi o crimă, a manifestat o astfel de intenţie prin acte evidente, care sunt urmate de începerea executării crimei, se pedepseşte, cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute în mod expres

(a) în cazul în care crima nu a fost consumată ca urmare unei cauze independente de voinţa făptuitorului, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea consumată cu o scădere de unul sau două grade;

(b) în cazul în care crima nu a fost consumată ca urmare a actului de voinţă a făptuitorului de a nu a finaliza infracţiunea, cu pedeapsa stabilită pentru faptele săvârşite, în cazul în care astfel de acte constituie o crimă în conformitate cu legea.

Tentativa la delict.

(2) O tentativă de săvârşire a unui delict nu se pedepseşte, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.

TITLUL IV

Despre complicitate

Complicitatea la o crimă.

Modificat prin: VIII 1909.4

42. Persoana se consideră a fi complice la o crimă dacă

(a) ordonă altuia să comită o crimă; sau

(b) instigă la săvârşirea unei crime prin mită, promisiuni, ameninţări, manipulare sau dispozitive culpabile, sau prin abuz de autoritate sau putere, sau dă instrucţiuni pentru săvârşirea crimei; sau

(c) procură armele, instrumente sau alte mijloace folosite în săvârşirea crimei, ştiind că acestea urmează să fie utilizate, astfel; sau

(d) nefiind una dintre persoanele menţionate la literele (a), (b) şi (c), ajută sau sprijină în orice fel cu bună ştiinţă făptuitorul sau făptuitorii în actele prin care este pregătită sau săvârşită crima; sau

(e) instigă sau întăreşte rezoluţia altuia de a săvârşi crima, sau promite să acorde asistenţă, ajutor sau recompensă după săvârşirea faptei.

Pedeapsa pentru complicitate.

43. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel prin lege, complicele la o infracţiune se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru autor.

Circumstanţele personale netransmisibile.

44. În cazul în care două sau mai multe persoane participă la săvârşirea unei crime, circumstanţele care se referă exclusiv la una dintre persoane în mod individual, ca autor sau complice şi care pot exclude, agrava sau atenua pedeapsa în ceea ce priveşte respectiva persoană, nu vor fi luate în considerare în favoarea sau împotriva altor persoane implicate în săvârşirea aceleiaşi crime.

Când sunt transmisibile circumstanţele reale.

45. În cazul în care două sau mai multe persoane participă la săvârşirea unei crime, orice act săvârşit de către oricare dintre aceste persoane, ca autor sau complice, care poate agrava crima, va fi imputabil numai

(a) persoanei care săvârşeşte actul;

(b) persoanei cu a cărei ştiinţă anterioară actului a fost săvârşit actul; şi

(c) persoanei care, având cunoştinţă de act în momentul săvârşirii lui şi având puterea de a îl preveni, nu face acest lucru.

Complicele se pedepseşte independent de autorul principal.

46. În cazul în care se stabileşte săvârşirea efectivă a unei crime, un complice se pedepseşte, independent de autorul principal, chiar dacă autorul principal moare sau se sustrage sau este achitat ori scapă în alt fel de condamnare sau chiar dacă autorul principal nu este cunoscut.

Constrângerea în scopul săvârşirii de infracţiuni etc.

Completat prin: V.1956.13.

47. Orice persoană care

(a) constrânge o altă persoană, printr-o forţă exterioară căreia această persoană nu i-a putut rezista, să comită o infracţiune; sau

(b) participă prin oricare dintre actele menţionate la art. 42 la săvârşirea unei infracţiuni de orice altă persoană care potrivit legii este exonerată de răspunderea penală,

săvârşeşte ea însăşi această infracţiune ca un autor principal.

Complicitate la săvârşirea delictelor.

48. Dispoziţiile cuprinse în prezentul titlu se aplică şi în cazul delictelor.

Completat prin: III.2002.18.

TITLUL IV BIS

Despre conspiraţie

Conspiraţia.

Completat prin: III.2002.18.

Cap. 248.

48A. (1) Fapta persoanei care conspiră în Malta cu una sau mai multe persoane aflate în Malta sau în afara Maltei cu scopul de a săvârşi pe teritoriul maltez crime pedepsite cu închisoarea, cu excepţia celor prevăzute de Legea Presei, reprezintă infracţiunea de conspiraţie în vederea săvârşirii respectivei infracţiuni.

(2) Conspiraţia la care se referă alin. (1) apare din momentul în care orice mod de acţiune este planificat sau convenit între aceste persoane.

(3) Orice persoană găsită vinovată de conspiraţie potrivit prezentului articol se pedepseşte cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată care face obiectul conspiraţiei, cu o scădere de două sau trei grade.

(4) În sensul alin. (3), în stabilirea pedepsei pentru infracţiunea consumată care face obiectul conspiraţiei se va ţine cont de orice circumstanţe agravante ale acestei infracţiuni.

TITLUL V

Despre recidivă

Definiţia recidivei.

Modificat prin:

IV.1856.8;

XI.1900.14;

XXXI.2007.6.

Înlocuit prin: XXIV.2014.8

49. (1) Persoana este considerată a fi recidivist, în cazul în care, după ce a fost condamnat pentru orice infracţiune printr-o hotărâre care a devenit definitivă, chiar şi una dată de o instanţă din străinătate, săvârşeşte o altă infracţiune.

(2) În cadrul tuturor proceselor care cad sub incidenţa prezentului articol, un document, autentificat corespunzător, care certifică faptul că o persoană a fost condamnată la o dată specificată în document pentru o infracţiune contra legii acelui stat, sau a unei părţi din acel stat, va fi admisibil ca dovadă a faptului şi a datei condamnării fără a mai fi necesare alte dovezi.

(3) Un document se consideră autentificat în mod corespunzător dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

(a) este semnat de către un judecător, magistrat sau funcţionar al statului în care s-a pronunţat sentinţa, sau

(b) este certificat, fie prin sigiliu sau în alt mod de către Ministerul, departamentul sau altă autoritate responsabilă

de justiţie sau de relaţii cu străinătatea din statul în care s-a pronunţat sentinţa, sau

(c) este autentificat prin jurământ, declaraţie sau depoziţie a unui martor.

(4) Orice document care trebuie trimis în legătură cu procedurile prevăzute în prezentul articol va fi transmis prin orice mijloace sigure care pot produce dovezi scrise şi în condiţii care să permită certificarea autenticităţii.

(5) În prezentul articol, „jurământul” include o afirmaţie sau o declaraţie; nicio prevedere din prezentul articol nu va fi interpretată ca aducând atingere admiterii de probe cu privire la documentele admise în acest sens, conform altor prevederi de drept.

Efectul condamnării anterioare pentru o infracţiune.

Modificat prin: XI.1900.14.

50. În cazul în care o persoană condamnată pentru o crimă, în termen de zece ani de la data executării sau a graţierii pedepsei, în cazul în care pedeapsa este mai mare de cinci ani, sau, în toate celelalte cazuri, de până la cinci ani, săvârşeşte o altă crimă, aceasta poate fi condamnată la o pedeapsă mai mare cu un grad decât pedeapsa stabilită pentru această altă crimă.

Izolarea solitară în cazul recidiviştilor care execută o pedeapsă de detenţiune pe viaţă.

Modificat de: XI.1990.14

51. În cazul în care însă, o persoană, în timp ce se află în executarea unei pedepse cu închisoarea pe viaţă şi restrictivă de libertate personală, săvârşeşte o altă crimă pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică, se pedepseşte cu unul sau mai multe termene de izolare.

Excepţii.

Modificat prin: XI.1990.14

52. În sensul dispoziţiilor cuprinse în articolele precedente ale prezentului titlu, orice sentinţă cu privire la o crimă săvârşită prin imprudenţă sau neglijenţă, sau din neîndemânare în exercitarea oricărui tip de meserie sau profesie, sau prin nerespectarea reglementărilor, nu va fi luată în considerare la stabilirea pedepsei pentru orice altă infracţiune şi vice-versa.

Efectul condamnării anterioare pentru un delict.

Modificat de: XI.1900.14; IX.1911.7; XLIX.1981.4

53. În cazul în care o persoană condamnată pentru o delict, în termen de trei luni de la data expirării sau executării pedepsei, săvârşeşte un alt delict, poate fi pedepsită cu detenţie pe un termen de cel mult două luni, sau cu o amendă (multa) sau cu închisoare pe un termen de cel mult o lună.

Efectul graţierii faţă de recidivişti.

Modificat prin: XI.1900.14

54. Persoana condamnată continuă să fie considerată ca atare, în sensul dispoziţiilor referitoare la recidivişti în pofida oricărei graţieri care modifică pedeapsa la care a fost condamnată în mod legal.

PARTEA a II-a

Despre crime şi pedepse

Înlocuit prin: XXIV.2014.9

Titlul I

Despre genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război şi agresiune

General.

Completat prin: XXIV.2002.13

Modificat prin: XXIV.2014.10

54A. (1) Constituie crimă fapta persoanei care săvârşeşte genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război sau agresiune.

(2) În prezentul titlu

„Tratatul CPI” înseamnă Statutul Curţii Penale Internaţionale, încheiat la Roma la 17 iulie 1988;

„CPI” înseamnă Curtea Penală Internaţională instituită prin Tratatul CPI;

„Genocid” înseamnă un act de genocid aşa cum este definit în art. 54B;

„Crimă împotriva umanităţii” înseamnă o crimă împotriva umanităţii aşa cum este definită în art. 54C;

„Crimă de război” înseamnă o crimă de război aşa cum este definită în art. 54D;

„Agresiune” înseamnă o crimă de război aşa cum este definită în art. 54DA

„Ministru” înseamnă ministrul responsabil de justiţie.

(3) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentului titlu instanţa trebuie să ia în considerare textul original al Tratatului CPI şi al oricărui tratat şi convenţie menţionat în Tratatul ICC.

(4) În interpretarea şi aplicarea prevederilor articolelor 54B, 54C, 54D şi 54DA, care în continuare, în prezentul titlu, vor fi denumite „articolele relevante”, instanţa trebuie să ia în considerare:

(a) orice elemente relevante ale crimelor, adoptate în conformitate cu art. 9 din Tratatul CPI şi

(b) până când Elementele crimelor sunt adoptate în temeiul prezentului articol, orice elemente relevante ale crimelor cuprinse în raportul Comisiei Pregătitoare pentru Curtea Penală Internaţională, adoptat la 30 iunie 2000.

(5) Ministrul poate stabili în Regulamente textul elementelor constitutive ale crimelor prevăzute la alin. (2), astfel cum a fost modificate de-a lungul timpului.

(6) Articolele relevante se interpretează în sensul prezentului titlu sub rezerva şi potrivit oricărei rezerve relevante sau declaraţii relevante făcute de Malta cu ocazia ratificării oricărui tratat sau acord relevant pentru interpretarea acestor articole.

(7) Ministrul poate stabili prin Regulamente termenii oricărei rezerve sau declaraţii menţionate la alin. (5) şi, în cazul în care orice astfel de rezervă sau declaraţie este retrasă în totalitate sau în parte, poate revoca sau modifica orice Regulamente similare celor la care s-a făcut referire mai sus, care conţin termenii respectivei rezerve sau declaraţii.

(8) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor articolelor relevante instanţa va lua în considerare orice hotărâre sau decizie relevantă a CPI şi poate, de asemenea, să ia în considerare orice altă jurisprudenţa internaţională relevantă.

Genocidul.

Completat prin: XXIV.2002.13.

54B. (1) Se săvârşeşte genocid în cazul în care se săvârşeşte oricare dintre următoarele fapte cu intenţia de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau grup religios, respectiv

(a) uciderea membrilor grupului;

(b) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau mintale a membrilor grupului;

(c) provocarea deliberată a degradării condiţiilor de viaţă ale grupului pentru a duce la distrugerea fizică a acestuia în întregime sau în parte;

(d) impunerea unor măsuri destinate să prevină naşterile în cadrul grupului;

(e) transferul forţat al copiilor grupului la un alt grup.

(2) Oricine instigă în mod direct şi în mod public la săvârşirea genocidului săvârşeşte această crimă.

Crime împotriva umanităţii.

Completat prin: XXIV.2002.13.

54C. (1) Se săvârşeşte o crimă împotriva umanităţii în cazul în care oricare dintre următoarele fapte sunt săvârşite ca parte a unui atac răspândit sau sistematic împotriva populaţiei civile, având cunoştinţă despre atac:

(a) omor;

(b) exterminare;

(c) sclavie;

(d) deportarea sau transferarea forţată a populaţiei;

(e) reţinerea în închisoare sau altă privare gravă de libertate fizică prin încălcarea normelor fundamentale ale dreptului internaţional;

(f) tortura;

(g) violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată, sau orice altă formă de violenţă sexuală de o gravitate comparabilă;

(h) persecuţie împotriva oricărui grup identificabil sau colectivitate din motive politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase, de gen aşa cum este definit în alin. (3), sau din alte motive care sunt universal recunoscute ca inadmisibile potrivit dreptului internaţional, în legătură cu orice act menţionat la acest alineat sau orice crimă prevăzută de art. 54A;

(i) dispariţia forţată a persoanelor;

(j) crima de apartheid;

(k) alte acte inumane cu caracter similar care cauzează în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămarea corporală gravă a corpului sau a sănătăţii mintale sau fizice.

(2) În sensul alin. (1)

(a) „Atac îndreptat împotriva oricărei populaţii civile” înseamnă un comportament care implică săvârşirea multiplă a faptelor menţionate la alin. (1) împotriva oricărei populaţii civile, promovată de sau în continuarea dispoziţiilor unui stat sau ale unei politici organizaţionale de comitere a unui astfel de atac;

(b) „exterminarea” include deteriorarea intenţionată a condiţiilor de viaţă, printre care şi privarea de acces la alimente şi medicamente, cu scopul de a cauza distrugerea unei părţi a unei populaţii;

(c) „Sclavie” înseamnă exercitarea uneia sau a tuturor drepturilor aferente dreptului de proprietate asupra unei persoane şi include exercitarea unei astfel de puteri în cadrul traficului de persoane, în special femei şi copii;

(d) „Deportarea sau transferarea forţată a populaţiei” înseamnă deplasarea forţată a persoanelor vizate de expulzare sau de alte acte coercitive din zona în care acestea se află în mod legal, fără motive permise în conformitate cu dreptul internaţional;

(e) „Tortură” înseamnă cauzarea intenţionată de durere sau suferinţe puternice, fizice sau mentale, asupra unei persoane aflate în custodia sau sub controlul acuzatului; cu excepţia faptului că tortura nu include durerea sau suferinţa ce apar în mod inerent sau incidental, ca urmare a sancţiunilor legale;

(f) „Sarcina forţată” înseamnă privarea ilegală de libertate a unei femei căreia i s-a conceput în mod forţat un copil, cu intenţia de a afecta componenţa etnică a oricărei populaţii sau săvârşirea altor încălcări grave ale dreptului internaţional. Această definiţie nu trebuie interpretată în nici un fel astfel încât să afecteze legile naţionale referitoare la sarcină;

(g) „Persecuţie” înseamnă privarea intenţionată şi gravă de drepturile fundamentale, contrară dreptului internaţional având ca motiv identitatea grupului sau a colectivităţii;

(h) „Crima de apartheid” înseamnă acte inumane cu caracter similar celor menţionate în alin. (1), săvârşite în contextul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi dominaţie de către un grup rasial faţă de orice alt grup sau grupuri rasiale şi săvârşite cu intenţia de a menţine acest regim;

(i) „Dispariţia forţată a persoanelor” înseamnă arestarea, reţinerea sau răpirea de persoane de către, sau cu autorizarea, sprijinul sau ştiinţa unui stat sau a unei organizaţii politice, urmată de refuzul de a recunoaşte acea privare de libertate sau de a da informaţii privind soarta sau locul unde se află aceste persoane, cu intenţia de a le scoate de sub protecţia legii, pentru o perioadă prelungită de timp.

(3) În sensul prezentului titlu, se înţelege că termenul „gen” se referă la cele două sexe, bărbaţi şi femei, în contextul societăţii. Termenul „gen” nu indică niciun sens diferit de cel de mai sus.

Crime de război.

Completat prin: XXIV.2002.13.

Modificat de: XXIV.2014.11

54D. Se săvârşeşte o crimă de război în cazul în care se comite oricare dintre următoarele acte:

(a) încălcări grave ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, respectiv oricare dintre următoarele acte împotriva persoanelor sau bunurilor protejate potrivit prevederilor Convenţiei de la Geneva:

(i) ucidere intenţionată;

(ii) tortură sau tratament inuman, inclusiv experimentele biologice;

(iii) provocarea intenţionată de mari suferinţe sau vătămarea corporală gravă a corpului sau a sănătăţii;

(iv) distrugerea extinsă şi însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţi militare şi desfăşurate în mod ilegal şi fără motiv;

(v) obligarea unui prizonier de război sau a altor persoane protejate de a servi în forţele unei puteri ostile;

(vi) lipsirea intenţionată a un prizonier de război sau a unei alte persoane protejate de dreptul la un proces echitabil şi legal;

(vii) deportarea sau transferul ilegal sau detenţia ilegală;

(viii) luarea de ostatici;

(b) alte încălcări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile în conflictele armate internaţionale, în cadrul stabilit de dreptul internaţional şi anume, oricare dintre următoarele acte:

(i) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva populaţiei civile ca atare sau împotriva persoanelor civile care nu iau parte direct la ostilităţi;

(ii) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva obiectivelor civile, adică acelea care nu sunt obiective militare;

(iii) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva personalului, instalaţiilor, materialelor, unităţilor sau vehiculelor implicate în misiuni de asistenţă umanitară sau de menţinere a păcii, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, atât timp cât acestea au dreptul la protecţia acordată civililor sau bunurilor cu caracter civil conform dreptului internaţional al conflictelor armate;

(iv) lansarea în mod intenţionat a unui atac cunoscând faptul că un astfel de atac va cauza pierderi de vieţi omeneşti sau rănirea civililor sau pagube bunurilor cu caracter civil sau, daune extinse, pe termen lung şi grave

mediului natural, care ar fi în mod evident excesive în raport direct cu avantajul militar total anticipat;

(v) atacarea sau bombardarea, prin orice mijloace, de oraşe, sate, locuinţe sau clădiri care sunt lipsite de apărare şi care nu sunt obiective militare;

(vi) omorârea sau rănirea un combatant care s-a predat, după ce a depus armele sau nu mai deţine mijloace de apărare;

(vii) utilizarea necorespunzătoare a unui steag de armistiţiu, a steagului sau a însemnelor militare şi a uniformelor inamicului sau ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi a emblemelor distinctive ale Convenţiei de la Geneva, care duce la deces sau vătămare corporală gravă;

(viii) transferul, în mod direct sau indirect, de către puterea ocupantă a populaţiei civile proprii în teritoriul pe care îl ocupă, sau deportarea sau transferul total sau parţial al populaţiei din teritoriului ocupat în interiorul său în afara acestui teritoriu;

(ix) direcţionarea în mod intenţionat a atacurilor împotriva clădirilor dedicate religiei, educaţiei, artei, ştiinţei sau scopurilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor în care sunt adunaţi cei bolnavi şi răniţi, cu condiţia ca acestea să nu fie obiective militare;

(x) supunerea persoanelor care se află în puterea unei părţi adverse la mutilări fizice sau experimente medicale sau ştiinţifice de orice fel, care nu sunt justificate nici prin tratamentul medical, stomatologic sau internarea în spital a persoanei în cauză, nici efectuate în interesul său şi care provoacă moartea sau periclitează grav sănătatea persoanei sau a persoanelor respective;

(xi) uciderea sau rănirea perfidă a indivizilor aparţinând naţiunii sau armatei ostile;

(xii) declaraţia că nu se va arăta clemenţă;

(xiii) distrugerea sau indisponibilizarea bunurilor inamicului, cu excepţia cazului în care distrugerea sau indisponibilizarea sunt absolut necesare pentru cerinţele războiului;

(xiv) de declarare ca abolite, suspendate sau inadmisibile într-o instanţă drepturile şi acţiunile cetăţenilor părţii ostile;

(xv), obligarea cetăţenilor părţii ostile de a lua parte la operaţiunile de război îndreptate împotriva propriei lor ţări, chiar dacă acestea au fost în serviciul beligerantului înainte de începerea războiului;

(xvi) jefuirea unui oraş sau loc, chiar şi atunci când a fost cucerit în urma unui atac;

(xvii) utilizarea de otravă sau arme otrăvite;

(xviii) utilizarea de gaze asfixiante, toxice sau de altă natură şi de substanţe lichide, materialele sau dispozitivele similare;

(xix) utilizarea de gloanţe care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul uman, cum ar fi gloanţele cu un înveliş tare care nu acoperă în întregime miezul sau care este perforat cu incizii;

(...)

(xxi) încălcarea demnităţii personale, în special tratamentele umilitoare şi degradante;

(xxii) săvârşirea infracţiunilor de viol, sclavie sexuală, prostituţie forţată, sarcină forţată, astfel cum sunt definite la art. 54C (2) (f), sterilizarea forţată, sau orice altă formă de violenţă sexuală care constituie, de asemenea, o încălcare gravă a Convenţiei de la Geneva;

(xxiii) utilizarea prezenţei unei persoane civile sau a altor persoane protejate pentru a face anumite puncte, zone sau forţe militare imune faţă de operaţiunile militare;

(xxiv) direcţionarea în mod intenţionat a atacurilor împotriva clădirilor, materialelor, unităţilor medicale şi de transport, precum şi a personalului folosind emblemele distinctive ale Convenţiei de la Geneva, potrivit dreptului internaţional;

(xxv) folosirea în mod intenţionat a înfometării civililor ca metodă de război prin privarea lor de obiecte indispensabile pentru supravieţuirea lor, inclusiv împiedicarea intenţionată de provizii de ajutorare astfel cum este prevăzut Convenţia de la Geneva;

(xxvi) Înscrierea sau recrutarea copiilor cu vârsta sub cincisprezece ani în forţele armate naţionale sau utilizarea lor ca participanţi activi la ostilităţi;

(c) în cazul unui conflict armat care nu are un caracter internaţional, încălcările grave ale art. 3 comun celor patru Convenţii de la Geneva din 12 august 1949 şi anume, oricare dintre următoarele acte săvârşite împotriva persoanelor care nu participă activ la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi cei scoşi din luptă pe caz de boală, răni, detenţie sau orice altă cauză:

(i) violenţa contra vieţii şi a persoanelor, în special uciderea de orice fel, mutilările, tratamentele cu cruzime şi tortura;

(ii) vătămarea demnităţii personale, în special tratamente umilitoare şi degradante;

(iii) luarea de ostatici;

(iv) pronunţarea de pedepse şi execuţiile efectuate fără un proces prealabil de o instanţă constituită în mod legal, care să ofere toate garanţiile juridice care sunt în general recunoscute ca indispensabile;

(d) punctul (c) se referă la conflictele armate care nu au caracter internaţional şi, prin urmare, nu se aplică în situaţii de tulburări şi tensiuni interne, cum ar fi revolte, acte izolate şi sporadice de violenţă sau alte acte de natură similară;

(e) alte încălcări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile în conflictele armate care nu au caracter internaţional, în cadrul stabilit de dreptul internaţional, respectiv oricare dintre următoarele acte:

(i) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva populaţiei civile ca atare sau împotriva civililor care nu iau parte direct la ostilităţi;

(ii) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva clădirilor, materialelor, unităţilor medicale şi de transport, precum şi a personalului folosind emblemele distinctive ale Convenţiei de la Geneva, în conformitate cu dreptul internaţional;

(iii) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva personalului, instalaţiilor, materialelor, unităţilor sau vehiculelor implicate într-o misiune de asistenţă umanitară sau de menţinere a păcii, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, atâta timp cât acestea au dreptul la protecţia acordată civililor sau bunurilor cu caracter civil potrivit dreptului internaţional al conflictelor armate;

(iv) direcţionarea de atacuri în mod intenţionat împotriva clădirilor dedicate religiei, educaţiei, artei, ştiinţei sau în scopuri caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor în care sunt colectaţi bolnavi şi răniţi, cu condiţia ca acestea să nu fie obiective militare;

(v) jefuirea unui oraş sau loc, chiar şi atunci când acesta a fost cucerit în urma unui atac;

(vi) săvârşirea de viol, sclavie sexuală, prostituţie forţată, sarcină forţată, astfel cum sunt definite la art. 54C (2) (f), sterilizarea forţată, sau orice altă formă de violenţă sexuală care constituie, de asemenea, o încălcare gravă a art. 3 comun celor patru Convenţii de la Geneva;

(vii) înscrierea sau recrutarea copiilor cu vârsta sub cincisprezece ani în forţele armate naţionale sau utilizarea lor ca participanţi activi la ostilităţi;

(viii) dispoziţia de deplasare a populaţiei civile din motive legate de conflict, cu excepţia cazului în care acest lucru se impune din motive de securitate a civililor sau din motive militare imperative;

(ix) uciderea sau rănirea perfidă a unui adversar combatant;

(x) declaraţia că nu va exista clemenţă şi nu se vor lua prizonieri;

(xi) supunerea persoanelor care se află în puterea unei părţi adverse la mutilări fizice sau experimente medicale sau ştiinţifice de orice fel, care nu sunt justificate nici prin tratamentul medical, stomatologic sau internarea în spital a persoanei în cauză, nici efectuate în interesul său şi care provoacă moartea sau periclitează grav sănătatea persoanei sau persoanelor respective;

(xii) distrugerea sau sechestrarea bunurilor inamicului, cu excepţia cazului în care distrugerea sau sechestrul sunt absolut necesare pentru cerinţele războiului;

(xiii) utilizarea de otravă sau arme otrăvite;

(xiv) utilizarea de gaze asfixiante, toxice sau de altă natură şi de substanţe lichide, materiale sau dispozitive similare;

(xv) utilizarea de gloanţe care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul uman, cum ar fi gloanţele cu un înveliş tare care nu acoperă în întregime miezul sau care este perforat cu incizii;

(f) lit. (e) se aplică în cazul conflictelor armate care nu au caracter internaţional şi, prin urmare, nu se aplică în situaţii de tulburări şi tensiuni interne, cum ar fi revoltele, actele de violenţă izolate şi sporadice sau alte acte de natură similară. De asemenea, se aplică în cazul conflictelor armate care au loc pe teritoriul unui stat, atunci când există un conflict armat prelungit între autorităţile guvernamentale şi grupuri armate organizate sau între astfel de grupuri.

Agresiune.

Completat prin:

XXIV.2014.12.

54DA. (1) Agresiunea reprezintă planificarea, pregătirea, iniţierea sau punerea în executare de către o persoană aflată într-o poziţie în care poate exercita în mod efectiv controlul asupra acţiunilor politice sau militare ale unui stat, sau le poate direcţiona pe acestea, a unui act de agresiune care, prin caracterul, gravitatea şi amploarea sa constituie o încălcare clară a Cartei Naţiunilor Unite.

(2) În sensul prezentului articol „act de agresiune” reprezintă utilizarea de forţă armată de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a unui alt stat, sau în orice alt mod în neconcordanţă cu Carta Naţiunilor Unite.

(3) oricare dintre următoarele acte, indiferent de declaraţia de război, va fi considerată conform Rezoluţiei Adunării Generale a ONU 3314(XXIX) din 14 decembrie 1974, un act de agresiune:

(a) invadarea sau atacul de către forţele armate ale unui stat a teritoriului altui stat, sau orice ocupaţie militară, indiferent cât de temporară, care rezultă dintr-o astfel de invazie sau atac, sau orice anexare prin utilizarea forţei a teritoriului sau a unei părţi din teritoriul altui stat.

(b) bombardarea de către forţele armate ale unui stat îndreptată împotriva teritoriului altui stat sau utilizarea oricărui fel de arme de către un stat împotriva teritoriului altui stat;

(c) blocarea porturilor sau coastelor unui stat pe uscat, mare sau cu forţe aeriene a flotei marine sau aeriene a altui stat;

(d) un atac săvârşit de către forţele armate ale unui stat pe uscat, mare sau aerian, sau de către flota marină sau aeriană asupra unui alt stat;

(e) utilizarea forţelor armate ale unui stat care se află pe teritoriul altui stat cu acordul statului în care se află, contrar condiţiilor stabilite în acordul intre cele două state, sau orice fel de prelungire a prezenţei acestora pe un astfel de teritoriu după încetarea unui astfel de acord;

(f) acţiunea unui stat de a permite ca teritoriul său, care a fost pus la dispoziţia altui stat, să fie utilizat de acest alt stat pentru a săvârşi un act de agresiune contra unui stat terţ şi

(g) transmiterea de către sau în numele statului de bande, grupuri organizate, grupuri neorganizate sau mercenari

armaţi, care să comită acte de forţă armată împotriva altui stat, de o asemenea gravitate încât să determine actele arătate mai sus, sau implicarea sa substanţială în astfel de acte.

54E. (1) Prezentul articol se aplică în legătură cu infracţiunile prevăzute în această parte.

(2) Un comandant militar, sau persoana care acţionează efectiv ca un comandant militar, este responsabil pentru infracţiunile săvârşite de forţele aflate sub comanda şi controlul său efectiv, sau (după caz) autoritatea şi controlul său efectiv, ca urmare a eşecului său de a exercita un control corespunzător asupra unor astfel de forţe în cazul în care:

(a) fie ştia sau, din cauza circumstanţelor din acel moment, ar fi trebuit să ştie că forţele săvârşeau sau erau pe cale de a săvârşi astfel de infracţiuni şi

(b) nu a reuşit să ia toate măsurile necesare şi rezonabile în puterea sa pentru a preveni sau reprima acţiunea lor sau să prezinte problema autorităţilor competente pentru investigare şi urmărire penală.

(3) În ceea ce priveşte relaţiile cu superiorii şi de subordonare care nu sunt descrise în alin. (2), un superior este responsabil pentru infracţiunile săvârşite de subordonaţii aflaţi sub autoritatea şi controlul său efectiv, ca urmare a eşecului său de a exercita un control corespunzător asupra unor astfel de subordonaţi în cazul în care:

(a) fie ştia, fie nu a luat în considerare în mod conştient informaţii care indicau în mod clar că subordonaţii lui săvârşeau sau erau pe cale de a săvârşi astfel de infracţiuni,

(b) infracţiunile în cauză privesc activităţi care au fost în responsabilitatea şi controlul său efectiv şi

(c) nu a reuşit să ia toate măsurile necesare şi rezonabile în puterea sa pentru a preveni sau reprima acţiunea lor sau să prezinte problema autorităţilor competente pentru investigare şi urmărire penală.

(4) Persoana responsabilă potrivit prezentului articol de săvârşirea infracţiunii este considerată ca fiind complice la săvârşirea infracţiunii.

(5) În interpretarea şi aplicarea prevederilor prezentului articol (care corespunde art. 28 din Tratatul CPI), instanţa trebuie să ia în considerare orice hotărâre sau decizie relevantă a CPI şi se va lua de asemenea în considerare orice altă jurisprudenţă internaţională relevantă.

Responsabilitatea comandantului sau a altor superiori.

Completat prin: XXIV.2002.13

(6) Nimic din prezentul articol nu se interpretează ca o limitare sau ca o excludere a

(a) oricărui fel de responsabilitate a comandantului sau superiorului în afara prezentului articol, sau

(b) răspunderii altor persoane decât comandantul sau superiorul.

Elementul volitiv.

Adăugat de XXIV.2002.13

54F. (1) Trimiterile din prezenta parte la persoana care săvârşeşte

(a) genocid,

(b) o crimă împotriva umanităţii, sau

(c) o crimă de război,

se interpretează potrivit prezentului articol.

(2) Dacă nu se prevede altfel în

(a) articolele menţionate în definiţia din art. 54A (1) privind crimele prevăzute la alin. (1) (a)-(c) din prezentul articol, sau orice elemente relevante ale crimelor menţionate la art. 54A (3),

(b) Art. 54E,

o persoană este considerată că a săvârşit o infracţiune dintre cele menţionate la alin.(1) numai în cazul în care elementele materiale ale infracţiunii sunt săvârşite cu intenţie şi în cunoştinţă de cauză.

(3) În acest scop

(a) o persoană are intenţie

(i) în ceea ce priveşte comportamentul, în cazul în care înţelege să se angajeze într-un anumit comportament şi

(ii) în legătură cu o consecinţă, în cazul în care intenţionează să provoace o consecinţă sau este conştient de faptul că aceasta va avea loc în cursul normal al evenimentelor şi

(b) „cunoştinţă de cauză” înseamnă conştientizarea faptului că există o circumstanţă sau că va exista o consecinţă în cursul normal al evenimentelor.

(4) În interpretarea şi aplicarea prevederilor prezentului articol (care corespunde art. 30 din Tratatul CPI), instanţa trebuie să ia în considerare orice hotărâre sau decizie relevantă a CPI şi poate, de asemenea, să ia în considerare orice altă jurisprudenţa internaţională relevantă.

Competenţa.

Completat prin:

XXIV.2002.13.

54G. (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5, o acţiune penală pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul titlu poate fi judecată şi în Malta:

(a) împotriva oricărei persoane supuse legii militare în sensul articolelor 178, 179 şi 180 din Legea privind forţele

Cap. 220

armate din Malta, chiar dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara Maltei; sau

(b) împotriva oricărui cetăţean al Maltei sau rezident permanent în Malta, care conspiră în afara Maltei să comită orice infracţiune din cele arătate în prezentul titlu, chiar dacă infracţiunea urmează a fi săvârşită în afara Maltei.

(2) În sensul prezentului articol, sintagma „rezident permanent” va avea acelaşi înţeles care îi este atribuit de art. 5(1) (d)

Protecţia victimelor şi a martorilor.

Completat prin: XXIV.2002.13.

54H. Prevederile oricărei legi care prevăd protecţia victimelor şi martorilor referitor la anumite infracţiuni se aplică mutatis mutandis oricărei victime sau martor al unei infracţiuni din prezentul titlu.

Dispoziţii suplimentare pentru infracţiuni din prezentul titlu.

Completat prin: XXIV.2002.13.

54I. (1) Următoarele dispoziţii se aplică în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute în prezentul titlu.

(2) Acţiunea pentru o infracţiune nu poate fi demarată decât prin sau cu acordul Procurorului General.

(3) Persoana condamnată pentru o infracţiune care implică un omor trebuie să fie tratată ca pentru o infracţiune care constă în uciderea unei persoane în astfel de circumstanţe care, dacă sunt săvârşite în Malta, constituie ucidere intenţionată.

(4) În orice alt caz, o persoană condamnată pentru o infracţiune se pedepseşte cu închisoare pe un termen de cel mult treizeci de ani.

(5) Dispoziţiile titlului VI din partea III din Cartea a doua din prezentul Cod nu se aplică.

Titlul I Bis

Despre crime împotriva siguranţei statului

Atacurile împotriva Preşedintelui Maltei.

Modificat prin: XXI.1971.8.

Înlocuit prin: XXVII.1975.3.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

55. Persoana care ia viaţa sau libertatea Preşedintelui Maltei, sau îi pune viaţa în pericol prin vătămare corporală, se pedepseşte, în caz de condamnare, cu închisoarea pe viaţă.

Insurecţia sau lovitura de stat.

Înlocuit prin: XXI.1971.9.

Modificat prin: XXVII.1975.4; XLIX.1981.4.

56. (1) Persoana care subminează sau încearcă să submineze Guvernul Maltei prin săvârşirea oricăreia dintre faptele menţionate mai jos, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea viaţă:

(a) ridică armele împotriva statului maltez în scopul subminării acestuia;

(b) poartă arme împotriva Republicii Malta în serviciul oricărei puteri străine;

(c) ajută în orice alt mod duşmanii Republicii Malta, împotriva Republicii;

(d) uzurpă sau îşi însuşeşte în mod ilegal oricare dintre puterile executive ale Republicii Maltei, în scopul de a-l submina;

(e) a ridicat armele împotriva Republicii Maltei în scopul de a îl obliga să schimbe măsuri luate sau indicaţii sau pentru obstrucţionarea exercitării autorităţii sale legale.

Circumstanţe atenuante.

(2) Pedeapsa va fi însă diminuată cu una sau două grade, în cazul în care infracţiunea nu este consumată, ca urmare a deciziei voluntare a autorului de a nu mai săvârşi crima.

Conspiraţia împotriva statului.

Modificat prin:

V.1868.4;

XLIX.1981.4.

57. (1) Persoana care participă la o conspiraţie având ca obiect oricare dintre crimele menţionate în ultimele două articole precedente, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea pe un termen de la trei până la şase ani.

Circumstanţă agravantă

(2) În cazul în care, pe lângă simpla conspiraţie, au fost luate şi măsuri pregătitoare pentru săvârşirea crimei, pedeapsa este închisoarea pe un termen de la cinci la nouă ani.

Momentul de la care începe conspiraţia

58. O conspiraţie subzistă din momentul în care orice tip de acţiune este planificată sau convenită între două sau mai multe persoane.

Provocarea pentru săvârşirea de crime împotriva siguranţei statului.

59. (1) Persoana care, prin orice discurs ţinut în orice loc public sau la orice şedinţă publică, va provoca în mod direct săvârşirea oricăreia dintre crimele prevăzute în prezentul titlu, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru crima provocată, diminuată cu un grad.

(2) În cazul în care provocarea nu produce nici un efect, pedeapsa se reduce de la unu la trei grade.

Exonerarea de pedeapsă.

60. Referitor la crimele prevăzute în articolele precedente ale prezentului titlu, nu se pedepseşte niciunul dintre făptuitorii care, înainte de săvârşirea crimei sau înainte de orice încercare de a săvârşi crima şi înainte de începerea oricărui act pregătitor, furnizează informaţii despre infracţiune statului sau autorităţilor statului.

Omisiunea de a dezvălui.

61. Persoana care, având cunoştinţă despre faptul că oricare dintre infracţiunile prevăzute la articolele precedente ale prezentului titlu urmează a fi săvârşită şi nu aduce la cunoştinţa statului sau autorităţilor statale în termen de douăzeci şi patru de ore circumstanţele de care ar putea avea cunoştinţă, se pedepseşte pentru simpla omisiune, în caz de condamnare, cu închisoarea de la nouă la optsprezece luni.

Excepţii.

62. Prevederile ultimului articol precedent nu se aplică soţului sau soţiei, ascendenţilor sau descendenţilor, fratelui sau surorii, socrului sau soacrei, ginerelui sau nurorii, unchiului sau mătuşii, nepotului sau nepoatei şi cumnatului sau cumnatei autorului principal sau al unui complice la crima nedezvăluită.

TITLUL II

Despre crime împotriva ordinii publice

Atunci când o infracţiune este considerată a fi însoţită de violenţă publică.

Modificat prin: IX.1859.2.

63. Infracţiunea săvârşită de trei sau mai multe persoane care s-au asociat cu intenţia de a săvârşi o infracţiune şi dintre care două persoane poartă arme propriu-zise, se consideră a fi însoţită de violenţă publică.

Definiţia sintagmei „arme propriu-zise” şi „arme improprii”.

Modificat prin: XI.1900.15.

64. (1) Armele propriu-zise sunt toate armele de foc şi toate celelalte arme, instrumentele şi ustensile care sunt destinate în principal în scopuri defensive sau ofensive.

(2) Toate celelalte arme, instrumente sau ustensile nu sunt considerate arme, cu excepţia cazului în care acestea sunt utilizate efectiv în orice scop ofensiv sau defensiv, caz în care acestea sunt numite arme improprii.

Pedeapsa pentru infracţiunile însoţite de violenţă publică.

Modificat prin: IX.1859.3.

65. (1) Pedeapsa pentru o infracţiune însoţită de violenţă publică va fi cu un grad mai mare decât pedeapsa prevăzută pentru aceeaşi faptă atunci când nu este însoţită de violenţă publică.

(2) În niciun caz pedeapsa nu va fi mai mică decât cea prevăzută la art. 66.

Adunarea sub arme.

Modificat prin: IX.1859.4.

66. Persoanele asociate potrivit art. 63 sunt se pedepsesc, pentru simplul fapt de a se fi asociat în acest fel, cu închisoarea pe un termen de la unu la trei luni.

Conspiraţie.

67. Orice crimă săvârşită de către oricare dintre persoanele menţionate la art. 63, în scopul pedepsei, va fi considerată ca fiind însoţită de violenţă publică dacă în timpul săvârşirii crimei aceste persoane au acţionat în baza unui scop comun.

Asocierea ilegală.Modificat prin:

IX.1859.5;

VIII.1909.5.

68. (1) Persoana care instigă o adunare de persoane, dacă la momentul instigării aceasta este compusă din zece sau mai multe persoane, în scopul săvârşirii unei infracţiuni, pentru simplul fapt al instigării, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea pentru un termen de la unu la trei luni sau amendă (multa).

(2) Persoana care participă activ la o adunare de zece sau mai multe persoane în scopul săvârşirii unei infracţiuni, chiar dacă adunarea în cauză nu a fost instigată de o persoană determinată, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de la trei zile la trei luni sau cu amendă (multa).

(3) În cazul în care infracţiunea pe care o astfel de adunare de persoane intenţionează să o comită este săvârşită, iar pedeapsa stabilită pentru infracţiune este mai mică decât pedepsele menţionate anterior, aceste pedepse se aplică cu o creştere de un grad; dacă însă pedeapsa stabilită pentru infracţiune este mai mare sau egală cu pedepsele menţionate, atunci această pedeapsă se aplică cu o creştere de un grad.

Instigarea la săvârşirea unei infracţiuni.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

69. Persoana care instigă în mod public orice altă persoană să comită o infracţiune, pentru simplul fapt instigării, în caz de condamnare, se pedepseşte cu:

(a) închisoarea pe o perioadă de la doi la cinci ani, în cazul unei infracţiuni pentru care se prevede o pedeapsă mai mare decât pedeapsa cu închisoare de trei ani; sau

(b) închisoarea pe o perioadă de cel mult doi ani, în cazul unei infracţiuni pentru care se prevede o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă de cel mult trei ani; sau

(c) o amendă (multa) sau cu detenţie, în cazul oricărei alte infracţiuni.

Instigarea la nerespectarea legii.

70. Persoana care va instiga în mod public orice altă persoană să nu respecte legea, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult trei luni sau cu amendă (multa) sau, în cazuri minore, la detenţie sau cu amendă (ammenda).

Demersuri ilegale pentru a obliga Guvernul să modifice măsuri sau decizii.

Modificat prin:

XXI.1971.10;

XXVII.1975.5.

71. Persoana care, prin orice mijloace ilegale care nu constituie crima prevăzută la art. 56, încearcă să îl oblige pe Preşedintele Maltei sau Guvernul Maltei, să schimbe măsurile sau deciziile luate, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la doi ani.

Sfidarea preşedintelui.

Modificat prin:

XXVII.1975.6.

72. Persoana care foloseşte orice cuvinte defăimătoare, insultătoare sau compromiţătoare, acte sau gesturi dispreţuitoare la adresa persoanei preşedintelui Maltei, sau care critică sau menţionează sau prezintă Preşedintele cu lipsă de respect, prin cuvinte, semne sau reprezentări vizibile, sau prin orice alte mijloace care nu sunt prevăzute în legea presei, în caz de condamnare, se pedepseşte închisoarea de la una la trei luni sau cu amendă (multa).

Adunarea ilegală cu intenţii de rebeliune.

Modificat prin:

XXI.1971.11;

XXVII.1975.7;

XLIX.1981.4.

73. În cazul în care trei sau mai multe persoane se asociază în mod ilegal, sau, fiind asociate în mod ilegal, continuă în acest fel împreună, cu intenţie, prin discursuri publice, abordarea de steaguri, inscripţii sau alte mijloace sau dispozitive de orice fel, pentru a exprima ura sau dispreţul faţă de persoana Preşedintelui Maltei sau faţă de Guvernul Maltei, sau pentru a determina alte persoane să încerce să modifice orice aspect stabilit prin lege, altfel decât prin mijloace legale, fiecare persoană care acţionează astfel, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase la optsprezece luni.

Conspiraţie la rebeliune.

Modificat prin: XXVII.1975.8; XLIX.1981.4.

74. În cazul în care două sau mai multe persoane conspiră pentru a instiga la ura sau dispreţul faţă de persoana Preşedintelui Maltei sau faţă de Guvernul Maltei, sau pentru a determina alte persoane să încerce modificarea oricărui aspect stabilit prin lege, altfel decât prin mijloace legale, fiecare persoană care acţionează astfel, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase la optsprezece luni.

Imputarea calomnioasă de abatere în administrarea Guvernului.

Modificat prin: XXVII.1975.9.

75. Persoana care, prin discursuri ţinute în orice loc public sau la orice adunare publică, va imputa calomnios abateri administrative ale Guvernului Maltez sau unei persoane angajate sau cu funcţii administrative în Guvernul Maltei, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei luni sau cu amendă (multa).

Depunerea de jurământ ilegal.

76. (1) Persoana care depune sau stabileşte depunerea sau înregistrarea oricărui fel de jurământ sau angajament destinat a obliga persoana care îl depune în orice scop de rebeliune sau răzvrătire, sau să tulbure liniştea publică, sau să facă parte din orice fel de asociere, societatea sau confederaţia formată în acest scop, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la doi ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi în cazul în care jurământul sau angajamentul intenţionează să oblige persoana care îl depune în oricare dintre următoarele moduri:

(a) să se supună ordinelor oricărui comitet sau organism de oameni care nu au fost constituit în mod legal, sau a oricărui conducător sau unei alte persoane care nu are autoritate legală în acest scop;

(b) să nu ofere informaţii sau să nu depună mărturie împotriva niciunui asociat sau împotriva altei persoane, sau să nu dezvăluie ori să descopere orice act ilegal săvârşit, încercat, sau care urmează să fie săvârşit de o astfel de persoană sau de oricare alta.

Persoana care depune un jurământul ilegal.

Modificat prin:

IX.1982.2.

77. Pedeapsa prevăzută în ultimul articol precedent se aplică oricărei persoane care va depune un astfel de jurământ sau angajament aşa cum prevede articolul, cu excepţia cazului în va fi obligată la acestea:

Constrângerea nu va justifica sau scuza persoana care depune un astfel de jurământ sau angajament decât dacă acesta, în termen de patru zile de la momentul la care o astfel de constrângere încetează, denunţă fapta autorităţilor publice.

Instigarea la rebeliune sau la revoltă.

Modificat prin: XXVII.1975.10; XLIX.1981.4.

78. Persoana care depune toate eforturile pentru a seduce o persoană care serveşte în Forţele Armate din Malta pentru a împiedica respectiva persoană să-şi îndeplinească datoria şi să fie loială Republicii Malta, sau pentru a instiga sau determina orice astfel de persoană să comită orice act de răzvrătire, sau pentru a constitui sau pentru a intenţiona să constituie orice adunare rebelă, sau de a săvârşi orice faptă de trădare sau de revoltă, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la trei ani.

Adunări zgomotoase.

Modificat prin: XXVII.1975.10;

XLIX.1981.4.

79. (1) În cazul în care trei sau mai multe persoane se asociază sau continuă să rămână împreună, în orice scop, în situaţii şi în circumstanţe de violenţă, ameninţări, revoltă, mulţimi, afişare de arme sau în alt mod, conceput pentru a crea teroare şi o stare de alarmă printre persoanele din Malta, orice astfel de adunare va considerată ilegală şi fiecare persoană care face parte dintr-o astfel de adunare, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la patru la douăsprezece luni.

Circumstanţă agravantă.

(2) În cazul în care adunarea ilegală continuă, fie în totalitate, fie în parte prin punerea în executare a planului comun sau va încerca să pună în executare acest plan, persoana care a participat la o astfel de adunare, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase la optsprezece luni.

Nerespectarea ordinului de dispersare.

80. În cazul în care douăsprezece sau mai multe persoane asociate în mod ilegal în scopul perturbării liniştii publice şi care au fost avertizate sau după ce li s-a cerut în mod oficial de către orice autoritate competentă să se împrăştie şi să se îndrepte în linişte către locuinţele lor sau către afacerea lor legală, vor continua în număr de douăsprezece sau mai multe să rămână sau să continue împreună în mod ilegal pentru o oră după ce s-a emis o astfel de avertizare publică, fiecare făptuitor, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la trei ani.

Adunarea legală.

Modificat prin:

XXVII.1975.12.

81. Nu se consideră a fi o adunare ilegală în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente când trei sau mai multe persoane se adună cu scopul comun de a ajuta la apărarea posesiei locuinţei sau a altor bunuri ale oricăreia dintre ele sau în apărarea oricăreia dintre aceste persoane, chiar dacă pun în aplicare sau se pregătesc să pună în aplicare un asemenea plan, sau se comportă în alt fel violent

şi gălăgios sau în aşa fel şi în astfel de condiţii încât creează teroare şi o stare de alarmă în rândul persoanelor în Malta.

Răspândirea de ştiri false.

Completat prin: VI.1933.2.

82. Persoana care răspândeşte ştiri false cu rea intenţie care ar putea alarma opinia publică sau perturba ordinea sau liniştea publică sau pentru a crea agitaţie în rândul publicului sau în rândul anumitor categorii de public, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la una la trei luni.

Instigarea la ură rasială etc.

Completat prin: III.2002.19. Modificat prin:

XI.2009.2;

VIII 2012,2;

XXIV 2014,13;

XXXVIII 2016.2.

82A. (1) Persoana care foloseşte cuvinte sau are un comportament ameninţător, abuziv sau insultător sau afişează orice material scris sau tipărit, care este ameninţător, abuziv sau insultător sau se comportă în aşa fel încât să stârnească intenţionat violenţă sau ură rasială sau religioasă împotriva unei alte persoane sau grup de un anumit sex, identitate sau orientare sexuală, rasă, culoare, limbă, origine etnică, religie sau credinţă sau opinii politice sau de altă natură sau în cazul în care o astfel de violenţă sau ură rasială sau religioasă va fi probabil stârnită, având în vedere toate circumstanţele, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase la optsprezece luni.

(2) În sensul alineatului de mai sus „violenţă sau ură rasială sau religioasă” înseamnă violenţă sau ură rasială sau religioasă împotriva unui grup de persoane din Malta definite prin referire la sex, identitate sexuală, rasă, culoare, limbă, origine etnică sau naţională, cetăţenie, religie sau credinţă sau opinii politice sau de altă natură.

Justificarea, negarea sau banalizarea genocidului etc., împotriva unui grup.

Completat prin: XI.2009.3.

Modificat prin:

XXIV 2014.14

82B. Persoana care justifică public, neagă existenţa sau banalizează în mod extrem genocidul, crimele împotriva umanităţii şi crimele de război îndreptate împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit prin referire la rasă, culoare, religie, descendenţă sau origine naţională sau etnică, atunci când comportamentul respectiv se manifestă într-o manieră:

(a) susceptibilă să instige la violenţă sau ură împotriva unui astfel de grup sau membru al unui astfel de grup;

(b) de natură să tulbure ordinea publică sau care ameninţă, este abuzivă sau insultătoare,

în caz de condamnare se pedepseşte cu închisoarea de la opt luni la doi ani:

În sensul prezentului articol „genocid”, „crime împotriva umanităţii” şi „crime de război” are acelaşi înţeles atribuit în art. 54A.

Justificarea, negarea sau banalizarea
de crime împotriv
a păcii împotriva unui grup.

Completat prin: XI.2009.3.

Modificat prin:

VIII2012,3;

XXIV 2014.15.

82C. (1) Persoana care justifică public, neagă existenţa sau banalizează crime împotriva păcii, îndreptate împotriva unui grup de persoane definit prin referire la rasă, culoare, religie, descendenţă sau origine naţională sau etnică sau împotriva unui membru al unui astfel de grup, atunci când comportamentul respectiv se manifestă într-o manieră:

(a) susceptibilă să instige la violenţă sau ură împotriva unui astfel de grup sau membru al unui astfel de grup;

(b) de natură să tulbure ordinea publică sau care ameninţă, este abuzivă sau insultătoare,

în caz de condamnare se pedepseşte cu închisoarea de la opt luni la doi ani.

(2) În sensul prezentului articol, o crimă împotriva păcii înseamnă un comportament care constă în:

(a) planificarea, pregătirea, iniţierea sau purtarea unui război de agresiune, sau un război cu încălcarea tratatelor, acordurilor sau garanţiilor internaţionale,

(b) participarea într-un plan comun sau conspiraţie pentru realizarea oricăruia dintre actele menţionate la alin. (a).

Complicitatea, determinarea sau instigarea la infracţiuni în temeiul articolelor 82A la 82C.

Completat prin:

XI.2009.3.

82D. Oricine ajută, susţine sau instigă la săvârşirea oricărei infracţiuni prevăzute în articolele 82A la 82C , săvârşeşte o infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea care a făcut obiectul ajutorului, susţinerii sau instigării.

Aplicabilitatea articolelor 121D, 208B (5), 248E (4) şi 328.

Completat prin:

XI.2009.3.

82E. (1) Prevederile articolelor 121D, 208B (5) şi 248E (4) se aplică mutatis mutandis în cazul unei infracţiuni prevăzute de articolele 82A-82D.

(2) Prevederile art. 328K se aplică, de asemenea, mutatis mutandis oricărei infracţiuni prevăzute la articolele 82A-82D, ca şi cum trimiterea la art. 328J din art. 328K ar fi o trimitere la art. 121D.

Promovarea obiectivelor politice prin utilizarea sau afişarea forţei fizice.

83. Persoana care stabileşte, menţine personal sau aparţine oricărei asociaţii de persoane care sunt organizate şi instruite sau organizate şi echipate în scopul de a avea posibilitatea să fie folosite pentru utilizarea sau afişarea forţei fizice în promovarea oricărui obiectiv politic, săvârşeşte o infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu amenda (multa)

Completat prin: XV.1959.2. Înlocuit prin:

XV.1973.2. Modificat prin: XIII.1983.5;

LN 407 din 2007;

XXIV 2014.16.

de până la cinci mii de euro (5000 euro) sau cu închisoarea de la nouă luni la cinci ani sau cu ambele pedepse.

Promovarea etc., a unei organizaţii a două sau mai multor persoane cu scopul săvârşirii de infracţiuni.

Completat prin: III.2002.20;

Modificat de:

LN 407 din 2007; XXIV.2014.17, VIII.2015.5

83A. (1) Persoana care

(a) promovează, constituie, organizează sau finanţează o organizaţie cu scopul de a săvârşi infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea pe o durată de patru ani sau mai mult, sau

(b) ştiind sau trebuind să bănuiască scopul sau activitatea generală a organizaţiei înfiinţate este cea arătată la lit. (a), participă activ la activităţile infracţionale ale organizaţiei, dar fără a fi limitat la furnizarea de informaţii sau materiale sau recrutarea de noi membrii,

în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la patru la nouă ani.

(2) Persoana care aparţine unei organizaţii menţionate la alin. (1), pentru simplul fapt că este membră, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şapte ani.

(3) În cazul în care numărul de persoane din organizaţie este zece sau mai mult, pedeapsa din alineatul precedent se majorează de la unul până la două grade.

(4) În cazul în care persoana găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul titlu este director, manager, secretar sau alt responsabil principal al unei corporaţii sau este persoana care are o putere de reprezentare a unui astfel de organism sau care are autoritatea de a lua decizii în numele acelei organism sau care are autoritatea de a exercita un control în cadrul acestui organism şi infracţiunea de care persoana respectivă a fost găsită vinovată a fost săvârşită în beneficiul, parţial sau în totalitate, al acelei organizaţii, persoana menţionată se consideră în sensul prezentului titlu împuternicită cu reprezentarea juridică a acelei organizaţii, şi se pedepseşte:

(a) în cazul în care infracţiunea de care persoana a fost găsită vinovată este infracţiunea în alin. (1), cu amenda (multa) de cel puţin treizeci şi patru de mii nouă sute patruzeci de euro şi şaizeci de cenţi (34,940.60) şi nu mai

mult de o sută şaisprezece de mii patru sute şaizeci şi opt euro şi şaizeci şi şapte de cenţi (116.468,67)

(b) în cazul în care infracţiunea de care persoana a fost găsită vinovată este infracţiunea de la alin. (2), cu amenda (multa) de cel puţin de douăzeci şi trei de mii două sute nouă zeci şi trei euro şi şaptezeci şi trei de cenţi (23,293.73) şi nu mai mult şaizeci şi opt mii opt sute opt zeci şi unu euro şi douăzeci de cenţi (69,881.20);

(c) în cazul în care infracţiunea pentru care persoana a fost găsită vinovată este pedepsită conform prevederilor alin. (3) din prezentul articol:

(i) în cazul în care infracţiunea este cea prevăzută în alin. (1), cu amenda (multa) de cel puţin patruzeci şi şase de mii cinci sute optzeci şi şapte euro şi patruzeci şi şapte de cenţi (46,587.47) şi nu mai mult de un milion o sută şaizeci şi patru mii şase sute opt zeci şi şase euro şi şaptezeci de cenţi (1,164,686.70);

(ii) în cazul în care infracţiunea este cea prevăzută în alin. (2), cu amenda (multa) de cel puţin treizeci şi patru mii nouă sute patruzeci euro şi şaizeci de cenţi (34,940.60) şi nu mai mult de o sută şaisprezece mii patru sute şaizeci şi opt euro şi şaizeci şi şapte de cenţi (116.468,67);

(5) Acţiunea penală pentru o infracţiunile prevăzute de prevederile prezentului articol poate fi judecată în Malta în ciuda faptului că organizaţia persoanelor îşi are sediul sau îşi exercită activităţile infracţionale în afara Maltei.

Modificat de: XXIV.2014.18

Dispoziţii generale aplicabile infracţiunilor
care sunt agravate pe motive de rasă sau motivate de xenofobie ori homofobie

Dispoziţie generală.

Completat prin: XI.2009.4. modificat de: VIII.2012.4, XXIV.2014.19

83B. Pedeapsa stabilită pentru orice infracţiune se majorează cu una până la două grade atunci când infracţiunea este agravată sau motivată în totalitate sau în parte de ura împotriva unei persoane sau grup din cauza sexului, identităţii sexuale, orientării sexuale, rasei, culorii, limbii, naţionalităţii sau originii etnice, cetăţeniei, religiei sau opiniei politice sau de altă natură, în sensul alin. (3)-(6), inclusiv.

Prevederile prezentului articol nu se aplică când agravarea pedepsei cu referire la motivele menţionate în prezentul articol a fost deja prevăzută în acest Cod sau în altă lege.

Infracţiuni comise de persoane juridice.

Completat prin: XXIV.2014.20, Modificat prin: VIII.2015.6

83C. Ori de câte ori o infracţiune este săvârşită, parţial sau în totalitate, în favoarea unei persoane juridice de către persoana care are autoritatea de reprezentare a persoanei juridice, autoritatea de a lua decizii în numele persoanei juridice sau autoritatea de a exercita controlul asupra persoanei juridice, fără a se aduce atingere altor pedepse aplicabile persoanei juridice ca urmare a aplicării altor prevederi ale prezentului Cod sau ale oricărei alte legi, cu privire la persoana juridică respectivă se poate dispune:

(a) excluderea de la dreptul de a primi beneficii sau ajutoare publice;

(b) suspendarea sau anularea oricărei licenţe, permis sau altă autorizare de a participa la comerţ, afaceri sau alte activităţi comerciale;

(c) punerea sub supraveghere judiciară;

(d) lichidarea obligatorie a persoanei juridice;

(e) închiderea temporară sau permanentă a oricărei instituţii care ar fi fost utilizată pentru săvârşirea infracţiunii.

Prevederile prezentului articol nu se vor aplica în cazul în care pedeapsa prevăzută în prezentul articol a fost deja prevăzută în prezentul Cod sau în altă lege.

TITLUL III

Despre crime împotriva administrării justiţiei
şi a altor administraţii publice

Subtitlu I

Despre uzurparea autorităţilor publice şi despre autoritatea acestora despre uzurparea de funcţii

Exercitarea ilegală a funcţiilor publice.

84. Persoana care îşi asumă o funcţie publică, civilă sau militară, fără a fi abilitat în acest sens şi efectuează orice act care revine acestei funcţii, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la patru luni la un an.

Despre asumarea nelegală de către persoanele fizice
a puterilor ce aparţin autorităţilor publice

Exercitarea arbitrară a drepturilor pretinse.

Modificat prin: XVI.2006.2.

85. (1) Persoana care, fără intenţia de a fura sau de a provoca daune, în exercitarea unui drept pretins, obligă prin propria sa autoritate, o altă persoană să plătească o datorie, sau să îndeplinească orice fel de obligaţie sau perturbă posesia altei persoane, demolează clădiri, sau redirecţionează ori ia în posesie orice curs de apă sau interferează în orice alt mod, ilegal, cu bunurile altei persoane, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la trei luni:

Instanţa poate să dispună în locul pedepsei de mai sus, o amendă (multa).

(2) Prevederile art. 377 alin. (5) se aplică în cazul oricărei condamnări în temeiul alin. (1) şi, în cazul în care fapta a produs o pagubă unei persoane, Curtea va aplica dispoziţiile respectivului alineat pentru a se asigura că persoana vătămată este repusă pe deplin în situaţia anterioară.

Arestarea, detenţia sau reţinerea ilegală.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

86. Orice persoană care, fără un ordin legal din partea autorităţilor competente şi cu excepţia cazurilor în care legea autorizează persoanele fizice să reţină făptuitorii, arestează, reţine sau îngrădeşte libertatea oricărei persoane împotriva voinţei ei sau oferă un loc pentru efectuarea unui astfel de arest, detenţie sau reţinere, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la doi ani:

Instanţa poate ca în cazuri minore să aplice o pedeapsă cu închisoarea de la una până la trei luni sau la amendă (multa).

Circumstanţe agravante.

Modificat prin: XLIX.1981.4; IV.1994.2; XVII.1996.19; XX.2005.10.

87. (1) Pedeapsa pentru crima prevăzută la art. precedent este închisoarea de la treisprezece luni la trei ani, în fiecare dintre următoarele cazuri:

(a) în cazul în care reţinerea sau detenţia continuă mai mult de douăzeci de zile;

(b) în cazul în care arestarea este efectuată cu folosirea fără drept a unei uniforme, sau sub un nume fals, sau în baza unui mandat fals care se pretinde că ar fi fost emis de către o autoritate publică;

(c) în cazul în care persoana arestată, deţinută sau reţinută este supusă unei vătămări corporale sau este ameninţată cu moartea;

(d) în cazul în care reţinerea sau deţinerea este continuată de către făptuitor, deşi acesta are cunoştinţă despre faptul că autoritatea competentă a emis un act sau mandat pentru eliberarea sau transportarea persoanei reţinute sau închise;

(e) în cazul în care crima este săvârşită cu scopul de a obţine fără drept o sumă de bani sau bunuri sau pentru a convinge orice altă persoană să accepte un transfer de bunuri care aparţin acestei persoane;

(f) în cazul în care crima este săvârşită cu scopul de a obliga o altă persoană să facă sau să omită un act care, dacă este făcut sau omis în mod voluntar, ar constitui o crimă;

(g) în cazul în care crima este săvârşită ca un mijloc de a determina o persoană să facă un act sau să se supună unui tratament care aduce atingere demnităţii sexuale a acelei persoane;

(h) în cazul în care infracţiunea este săvârşită asupra tatălui, mamei sau oricărei alte persoane menţionate la art. 202 (h).

(2) În cazul în care persoana care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la art. precedent ameninţă să ucidă, să rănească sau să continue să reţină sau să îngrădească libertatea persoanei arestate, deţinute sau închise, cu scopul de a obliga un stat, o organizaţie guvernamentală internaţională sau o persoană să facă sau să se abţină de la a face ceva, fapta se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă.

Pedeapsa pentru arestarea ilegală, etc., însoţită de vătămări corporale.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

88. În cazul în care vătămările corporale menţionate la lit. (c) din articolul precedent se pedepsesc cu o pedeapsă mai mare decât închisoarea de doi ani sau sunt comise prin ori însoţite de orice fel de tortură, pedeapsa este închisoarea de la patru la şase ani.

Circumstanţe atenuante.

89. Pedeapsa pentru arestare ilegală, reţinere ilegală sau lipsire ilegală de libertate a unei persoane, fără apariţia uneia dintre circumstanţele menţionate la art. 87 (b), (c), (d), (e), (f) şi (g) sau a celei prevăzute în articolul precedent este închisoarea de la şapte luni la un an, în cazul în care făptuitorul, înainte de începerea oricărei proceduri legale, restabileşte libertatea persoanei care a fost arestată, deţinută sau închisă ilegal, în termen de douăzeci şi patru de ore după arest, detenţie sau reţinere, cu condiţia ca în

acest interval autorul să nu fi atins scopul pentru care o astfel de persoană a fost arestată, deţinută sau închisă.

Deportarea ilegală a unei persoane într-o ţară străină sau reţinerea ilegală într-o ţară străină.

Modificat prin: XXVII.1975.13

90. Persoana care deportează în mod ilegal şi forţat o persoană în orice altă ţară, sau, fără drept, reţine, arestează sau limitează libertatea de mişcare a oricărui cetăţean al Maltei în orice altă ţară, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la art. 87.

Subtitlul II

Despre ultraj şi violenţă împotriva funcţionarilor publici

Violenţă şi ameninţări împotriva funcţionarilor publici.

Modificat prin: V.2014.2.

91. Fapta de a obliga, prin violenţă sau ameninţare, un funcţionar public să facă sau să nu facă orice act legat de exerciţiul funcţiei sale, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani sau cu amendă (multa) între patru mii (4.000) euro şi zece mii (10.000) euro.

Definiţia „funcţionarului public”.

92. Expresia generală „funcţionar public” include nu doar autorităţile statutare, civile şi militare, ci şi toate persoanele numite în mod legal pentru a administra orice parte din puterea executivă a Guvernului, sau pentru a îndeplini orice alt serviciu public prevăzut prin lege, indiferent dacă este de natură judiciară, administrativă sau o combinaţie a celor două.

Insultarea sau ameninţarea unui judecător,
a Procurorului General, a unui magistrat sau jurat.

Modificat prin: VI.1871.6;

XI.1900.16;
L
.N. 46 din 1965; LVIII.1974.68;

V.2014.3.

93. (1) Fapta de a insulta sau de a ameninţa un judecător sau Procurorul general, un magistrat sau jurat, aflat în exercitarea funcţiei, sau ca urmare a exercitării funcţiei de către persoanele menţionate mai sus sau tentativa de intimidare ori influenţarea în orice mod ilegal în exercitarea funcţiunilor respective, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă la optsprezece luni şi cu amendă (multa) între cinci sute (500) euro şi o mie cinci sute (1.500) euro.

Circumstanţe agravante.

(2) În cazul în care obiectul insultei constă în prejudicierea sau diminuarea reputaţiei persoanei împotriva căreia este îndreptată, pedeapsa va fi închisoarea de la douăsprezece luni la doi ani şi amendă (multa) între şapte sute (700) euro şi două mii şi cinci sute (2.500) euro.

(3) În situaţia în care ameninţarea se referă la o crimă, pedeapsa va fi închisoarea pe o durată cuprinsă între optsprezece luni şi trei ani şi amenda (multa) între o mie cinci sute (1.500) euro şi patru mii (4.000) euro, iar atunci când ameninţarea este realizată prin orice mijloc scris, indiferent dacă este anonimă sau semnată în nume propriu sau cu un nume fictiv, pedeapsa va fi majorată cu un grad şi în orice caz, făptuitorului i se poate solicita să participe la o acţiune de recunoaştere, potrivit dispoziţiilor din art. 383, 384 şi 385, cu sau fără plata unei cauţiuni, în funcţie de starea de fapt.

(4) În cazul în care infracţiunile prevăzute în prezentul articol sunt comise împotriva unui funcţionar din cadrul Procuraturii Generale, atunci când acesta acţionează potrivit instrucţiunilor transmise de Procurorul General în legătură cu orice chestiune în care Procurorul General acţionează în funcţie de propria judecată sau în legătură cu funcţia deţinută, pedeapsa este cea prevăzută în alineatul precedent.

Vătămarea corporală provocată judecătorului, Procurorului General, magistratului sau juratului. Modificat prin:

IX.1859.6; XI.1900.I7;

XLIX.1981.4;

V.2014.4.

94. (1) Fapta de a provoca o vătămare corporală oricăreia dintre persoanele menţionate în art. de mai sus, în timp ce acestea sunt în exerciţiul funcţiunii sau ca urmare a faptului că acestea şi-au exercitat funcţia, sau cu intenţia de a le intimida sau influenţa pentru a-şi exercita în mod necorespunzător funcţia, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la patru la şapte ani şi amendă (multa) între cinci mii (5.000) euro şi douăzeci şi cinci mii (25.000) euro.

(2) În situaţia în care vătămarea corporală este de asemenea natură încât, dacă ar fi fost săvârşită împotriva altei persoane decât celei menţionate în art. de mai sus, s-ar face aplica o pedeapsă mai aspră, respectiva pedeapsă mai aspră se va majora cu un grad.

Defăimarea, ameninţările sau vătămarea corporală împotriva altor funcţionari publici.

Modificat prin:

IV.1856.10;

XI.1900.18, 19; XLIX.1981.4;

V.2014.5.

95. Fapta de a insulta sau ameninţa sau de a provoca o vătămare corporală, în orice altă situaţie decât cele prevăzute în cele două articole de mai sus, orice altă persoană însărcinată în mod legal cu o atribuţie publică, în timp ce aceasta se află în îndeplinirea respectivei atribuţii sau ca urmare a faptului că şi-a îndeplinit respectiva atribuţie, sau tentativa de a intimida sau a influenţa respectiva persoană în îndeplinirea necorespunzătoare a acestei atribuţii, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa stabilită pentru insultă, ameninţare, sau vătămare corporală, dacă nu este însoţită de împrejurările menţionate în prezentul articol, majorată cu două grade şi amendă (multa) între opt sute (800) euro şi cinci mii (5.000) euro.

Atacul sau împotrivirea.

Modificat prin: XLIX.1981.4;

V.2014.6.

96. Fapta de a ataca sau de a se împotrivi, prin violenţă sau forţă activă, fără ca fapta să constituie violenţă publică, oricărei persoane însărcinate în mod legal cu o atribuţie publică în punerea în aplicare a legii sau a unei dispoziţii legale emise de o autoritate competentă, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care atacul sau rezistenţa sunt comise de una sau două persoane, cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi amendă (multa) între patru mii (4.000) euro şi zece mii (10.000) euro;

(b) în situaţia în care atacul sau rezistenţa sunt comise de trei sau mai multe persoane, cu închisoarea de la nouă luni la trei ani şi amendă (multa) între cinci mii (5.000) euro şi cincisprezece mii euro (15.000).

Circumstanţă agravantă.

Modificat prin: IX.1859.7; V.1956.14; XLIX.1981.4; V.2014.7.

97. În cazul în care oricare dintre făptuitorii menţionaţi în art. anterior utilizează orice armă în timpul atacului sau al opunerii de rezistenţă, sau şi-au procurat dinainte orice astfel de armă cu scopul de a le servi în timpul atacului sau al opunerii de rezistenţă şi dacă, la momentul reţinerii persoanei, arma respectivă este găsită în posesia sa, fapta se pedepseşte cu închisoarea de la un an la patru ani şi amendă (multa) între opt mii (8.000) euro şi douăzeci de mii (20.000) euro.

Atacul sau împotrivirea însoţite de violenţă publică.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

98. Dacă oricare dintre infracţiunile menţionate în art. 96 sunt însoţite de violenţă publică, pedeapsa va fi închisoarea de la doi la cinci ani.

Exonerarea de pedeapsă în caz de sistare a acţiunii.

99. Nu se va aplica nicio pedeapsă pentru simplul act de atac sau opunere de rezistenţă prevăzute de art. 96 şi 98 săvârşite împotriva oricărei persoane care, deşi a încercat să realizeze sau a început efectiv să realizeze respectivul act, la primul avertisment formulat de persoana atacată sau căreia i se opune rezistenţă, sau de orice autoritate publică, s-a desistat de la continuarea săvârşirii crimei.

Dispoziţii generale.

Completat prin: V.2014.8.

Capitolul 12.

99A. (1) Următoarele dispoziţii se vor aplica în cazul infracţiunilor analizate în Subtitlul de faţă.

(2) Dispoziţiile art. 21 nu se vor aplica faţă de nicio persoană condamnată pentru o infracţiune prevăzută de prezentul subtitlu.

(3) Orice amendă (multa) pe care persoana condamnată a fost obligată să o plătească poate fi recuperată sub formă de obligaţie civilă, iar sentinţa pronunţată de instanţă va reprezenta titlu executoriu în toate privinţele şi în toate scopurile prevăzute prin Codul de organizare şi procedură civilă.

Modificat prin:

IV.1856.11.

Subtitlul III

Despre acuzaţii calomnioase,
sperjur şi jurământ fals

Interpretare.

Completat prin: XXI.1971.13.

Înlocuit prin: III.2002.21.

Capitolul 220.

100. În prezentul Subtitlu „acţiune penală” include cercetarea prevăzută în Subtitlul II din Titlul II Partea I din Volumul II al prezentului Cod şi orice acţiune desfăşurată în conformitate cu Legea Forţelor Armate din Malta.

Acuzaţii calomnioase.

Modificat prin: IX.1859.8; V.1956.15; XLIX.1981.4.

101. (1) Fapta prin care o persoană este acuzată de săvârşirea unei infracţiuni despre care se cunoaşte că persoana în cauză nu este vinovată, în faţa unei autorităţi competente, cu intenţia de a crea un prejudiciu acelei persoane, se pedepseşte exclusiv pentru formularea respectivei acuzaţii:

(a) cu închisoarea de la treisprezece la optsprezece luni, în situaţia în care acuzaţia falsă se referă la o crimă pentru care se prevede o pedeapsă mai severă decât pedeapsa închisorii de doi ani;

(b) cu închisoarea de la şase la nouă luni, în situaţia în care acuzaţia falsă se referă la o crimă pentru care se prevede o pedeapsă mai uşoară decât pedeapsa închisorii de doi ani, însă care nu se încadrează la pedepsele prevăzute pentru delicte;

(c) cu închisoarea de la trei zile la trei luni, în situaţia în care acuzaţia falsă se referă la orice altă infracţiune.

Circumstanţe agravante.

(2) În cazul în care crima este săvârşită cu intenţia de a obţine foloase pecuniare sau de altă natură, pedeapsa va fi majorată cu o unitate de mărime.

Instigarea sau tentativa de instigare a martorului, arbitrului sau interpretului.

Modificat prin:

XI.1900.20;

III.2002.22; XXXI.2007.7.

102. Fapta de a determina, în orice acţiune civilă sau penală, un martor, un arbitru sau un interpret, să depună mărturie mincinoasă sau să depună un raport fals sau o interpretare falsă, în caz condamnare, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care mărturia, raportul sau interpretarea falsă a fost depusă sau realizată, cu pedeapsa aplicabilă persoanei care depune mărturie falsă;

(b) în situaţia în care persoana doar a încercat să determine un martor, arbitru sau interpret, cu aceeaşi pedeapsă, micşorată cu unul sau două grade;

(c) în situaţia în care instigarea a fost săvârşită prin forţă, ameninţări, intimidare sau prin promisiuni, oferirea sau acordarea de beneficii necuvenite pentru a instiga depunerea de mărturie falsă, la pedeapsa prevăzută în alin. (a), majorată cu unul sau două grade.

Redactarea sau realizarea de documente falsificate.

103. Fapta persoanei care determină, în orice acţiune civilă sau penală, redactarea unui document falsificat sau realizarea cu premeditare a unui astfel de document falsificat, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă aplicabilă falsificatorului documentului.

Sperjur în anumite procese penale.

Modificat prin: VIII.1909.6;

XXI.1971.12; XLIX.1981.4; XIV.1983.2;

III.2002.23;

XVI.2006.3.

104. (1) Fapta de a depune mărturie mincinoasă în orice acţiune penală cu privire la o crimă pentru care se prevede o pedeapsă mai severă decât pedeapsa închisorii de doi ani, fie împotriva, fie în favoarea persoanei reţinute sau acuzate, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana acuzată ar fi fost condamnată la o pedeapsă mai aspră decât pedeapsa închisorii de cinci ani, martorul care depune mărturie mincinoasă împotriva persoanei respective în cadrul procesului, sau a cărei mărturie va fi fost valorificată împotriva persoanei respective în cadrul procesului, se pedepseşte cu pedeapsa mai aspră.

Sperjurul în alte procese penale.

Modificat prin: IX.1859.9; XLIX.1981.4; III.2002.24.

105. Fapta prin care se prezintă dovezi false în cadrul unei acţiuni penale pentru o infracţiune care nu este prevăzută în articolul de mai sus, fie împotriva, fie în favoarea persoanei reţinute sau acuzate, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la doi ani.

Sperjurul în acţiuni civile.

Modificat prin: XII.1914.7; XLIX.1981.4; III.2002.25.

106. (1) Fapta de a depune mărturie mincinoasă în chestiuni civile, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la doi ani.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se vor aplica oricărei persoane care, în cadrul unei acţiuni civile, minte sub jurământ.

(3) Fapta de a face o declaraţie falsă pe propria răspundere, indiferent dacă pe teritoriul sau în afara teritoriului Maltei, având cunoştinţă despre faptul că respectiva declaraţie este necesară sau menită pentru orice acţiune civilă din Malta, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).

Sperjurul săvârşit de arbitru sau interpret.

107. (1) Fapta arbitrului care, în orice acţiune civilă sau penală, atestă în mod intenţionat fapte care nu corespund realităţii, sau formulează cu intenţie o opinie falsă, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa aplicabilă martorului care depune mărturie mincinoasă potrivit articolelor de mai sus din acest subtitlu.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată oricărei persoane care, în situaţia în care acţionează ca interpret în orice procedură judiciară şi sub jurământ, realizează cu ştiinţă o interpretare falsă.

Jurământul fals.

Modificat prin: XI.1900.21,22; XLIX.1981.4; III.2002.26.

108. (1) Fapta de a face, în orice altă situaţie, spre deosebire de cele prevăzute în articolele anterioare din prezentul subtitlu, un jurământ fals în faţa unui judecător, magistrat sau a oricărui alt funcţionar autorizat prin lege să administreze procedura jurământului se pedepseşte:

(a) cu închisoarea de la patru luni la un an, în cazul în care jurământul este impus prin lege sau dispus printr-o sentinţă sau decret pronunţate de orice instanţă din Malta;

(b) cu închisoarea pe o durată ce nu va depăşi trei luni, în cazul în care jurământul nu este impus sau dispus conform procedurilor menţionate mai sus.

(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia promisiunilor de jurământ.

Interdicţia prevăzută în sentinţe pentru
acuzaţii calomnioase, sperjur şi jurământ fals.

109. (1) La condamnarea făptuitorului pentru orice infracţiune prevăzută în prezentul subtitlu, instanţa va prevedea în mod expres sancţiunea interzicerii generale, precum şi a interdicţiei de a servi în calitate de martor, mai puţin într-o sală de judecată, sau de a servi în calitate de arbitru, în orice situaţie.

(2) Această interdicţie va opera pentru un termen de la cinci la zece ani în cazurile menţionate în articolul anterior şi pentru un termen de la zece la douăzeci de ani în orice altă situaţie prevăzută în celelalte articole precedente din prezentul subtitlu.

Fabricarea de probe false.

Modificat prin: IX.1911.9; XLIX.1981.4.

110. (1) Fapta de a contribui la apariţia frauduloasă a oricărei fapte sau împrejurări, cu scopul ca respectiva faptă sau împrejurare să poată fi dovedită ulterior în cadrul mărturiei depuse împotriva unei alte persoane, cu intenţia de a determina ca această altă persoană să fie acuzată sau condamnată în mod nedrept pentru orice infracţiune, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru mărturie mincinoasă în condiţiile prevăzute de articolele anterioare din prezentul subtitlu.

Simularea infracţiunii.

(2) Fapta de a prezenta Poliţiei o informaţie referitoare la o infracţiune, având cunoştinţă de faptul că respectiva infracţiune nu a fost săvârşită, sau manipulează în mod fals urmele unei infracţiuni în aşa fel încât respectiva acţiune penală să poată fi demarată pentru constatarea infracţiunii în cauză, se pedepseşte cu închisoarea pe o durată ce nu depăşeşte un an.

Împiedicarea persoanei de la a comunica informaţiile sau de la a depune mărturiile necesare.

Modificat prin: VIII.1909.7; XLIX.1981.4; XIII.1983.5; L.N. 407 din 2007.

111. (1) Fapta de a împiedica orice persoană să comunice informaţiile sau să depună mărturiile necesare în orice acţiune civilă sau penală, sau către ori în faţa oricărei autorităţi competente, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la patru luni la un an sau cu amendă (multa).

Ştergerea, distrugerea sau distorsionarea urmelor unei infracţiuni.

(2) Fapta de a şterge, cu ştiinţă, în orice caz ce nu este prevăzut altfel în prezentul Cod, sau de a distruge sau distorsiona în orice alt fel urmele sau orice dovezi circumstanţiale în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care fapta este o crimă pentru care se prevede o pedeapsă cel puţin la fel de severă ca pedeapsa închisorii de un an, cu pedeapsa prevăzută la alin. (1);

(b) în cazul oricărei alte infracţiuni, cu închisoarea pe o durată ce nu va depăşi trei luni sau detenţie sau amendă (ammenda) cuantum de cel puţin doi euro şi treizeci şi trei de cenţi (2,33).

Subtitlul IV

Despre abuzul autorităţilor publice

Despre solicitări ilegale, şantaj şi mită

Solicitări ilegale.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

112. Funcţionarul sau persoana angajată în orice unitate de administraţie publică, sau orice persoană angajată de sau în cadrul Guvernului, indiferent dacă este autorizată sau nu să primească bani sau beneficii, fie sub formă de salariu pentru propriile servicii sau în numele Guvernului sau a oricărei unităţi publice, care va formula, sub acoperirea funcţiei deţinute, pretenţii nepermise prin lege, sau mai mari decât valoarea permisă prin lege, sau înainte de scadenţa prevăzută prin lege, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la un an.

Şantajul.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

113. În situaţia în care fapta de a formula pretenţiile ilegale menţionate în art. anterior este săvârşită cu ajutorul ameninţărilor sau abuzând de autoritate, aceasta va fi considerată şantaj, iar făptuitorul se pedepseşte, în caz de condamnare, cu închisoarea de la treisprezece luni la trei ani.

Circumstanţe agravante.

114. În situaţia în care crimele menţionate în ultimele două articole de mai sus sunt însoţite de circumstanţe care determină ca pentru crimele respective, în plus, să se aplice şi alte pedepse, se va aplica cea mai severă pedeapsă, cu o majorare de un grad.

Mita.

Modificat prin: XII.1914.8, 9; IV.1974.2; XLIX.1981.4; III.2002.27; III.2004.70; IV.2013.2.

115. (1) Funcţionarul public sau angajatul care, în îndeplinirea mandatului sau a funcţiei deţinute, solicită, primeşte sau acceptă pentru sine sau pentru altul, orice recompensă sau promisiune sau ofertă în legătură cu orice recompensă bănească sau alte valori sau cu orice alt avantaj la care nu are dreptul, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care obiectul recompensei, promisiunii sau ofertei, constă în determinarea funcţionarului public sau angajatului la a face ceva ce intră în atribuţiile sale, cu închisoarea de la şase luni la trei ani;

(b) în situaţia în care obiectul este de a determina oficialul sau funcţionarul să se abţină de la a face ceva ce intră în obligaţiile sale, pentru simpla acceptare a recompensei, promisiunii sau ofertei, cu închisoarea de la nouă luni la cinci ani;

(c) în situaţia în care, pe lângă acceptarea recompensei, a promisiunii sau a ofertei, oficialul sau funcţionarul nu îndeplineşte efectiv ceva ce intră în obligaţiile sale, cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Fără a aduce atingere altei dispoziţii din prezentul Cod sau din orice act normativ, în cazul în care infracţiunea prin care se încalcă dispoziţiile prezentului articol este săvârşită de o persoană care, la momentul săvârşirii infracţiunii, deţinea funcţia de Ministru, Secretar al Parlamentului, Membru al Camerei Reprezentanţilor, Primar sau Consilier Local, iar infracţiunea presupune abuzul respectivei funcţii, dispoziţiile cuprinse în Titlul VI din Partea III din Volumul II al prezentului Cod nu se vor aplica respectivei persoane sau oricărui complice al acesteia.

În situaţia în care neîndeplinirea obligaţiei constă în pronunţarea unei sentinţe împotriva inculpatului sau acuzatului.

Modificat prin: XXI.1971.14; IV.1974.3; XLIX.1981.4; X.2000.11; III.2004.71.

116. (1) În cazul în care crima prevăzută la lit. (c) al articolului de mai sus constă în condamnarea inculpatului sau a acuzatului, pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la optsprezece luni la zece ani:

Pedeapsa nu va fi în niciun caz mai mică decât cea la care a fost condamnat inculpatul sau acuzatul.

(2) În cazul în care pedeapsa pronunţată pentru fapta inculpatului sau a acuzatului este mai mare decât pedeapsa închisorii de zece ani, se va aplica pedeapsa mai severă.

Dacă neîndeplinirea obligaţiei constă în eliberarea scoaterea persoanei acuzate de sub acuzaţie sau din eliberarea inculpatului sau a acuzatului.

Modificat prin: IV.1974.4; XLIX.1981.4; III.2004.72; IV.2013.3.

117. În cazul în care crima prevăzută la art. 115 (c) constă în renunţarea la acuzaţii cu privire la inculpat sau la acuzat sau în eliberarea inculpatului sau a acuzatului, fapta se va pedepsi:

(a) în cazul în care acuzaţia, plângerea sau inculparea este în legătură cu o crimă pentru care se prevede o pedeapsă mai severă decât pedeapsa închisorii de doi ani, cu închisoarea de la trei ani la nouă ani;

(b) în cazul în care aceasta are legătură cu o infracţiune pentru care se prevede o pedeapsă mai uşoară decât pedeapsa închisorii de doi ani, dar care nu se încadrează în categoria delictelor, cu închisoarea de la optsprezece luni la cinci ani;

(c) în cazul în care are legătură cu un delict, cu închisoarea de la nouă luni la doi ani.

Mituirea unui membru al Camerei Reprezentanţilor.

Completat prin: IV.1974.5.

Modificat prin: XLIX.1981.4; XIII.2002.10; III.2004.73; IV.2013.4.

118. (1) Fapta oricărui membru al Camerei Reprezentanţilor care solicită, primeşte sau acceptă, pentru sine sau pentru altul, orice recompensă, promisiune sau ofertă privind orice recompensă în bani sau alte valori sau orice alt beneficiu acordat sau realizat în scopul influenţării acestuia în conduita adoptată în calitate de membru al Camerei se pedepseşte cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Fără a aduce atingere altor dispoziţii cuprinse în prezentul Cod, sau în orice alt act normativ, dispoziţiile Titlului VI din Partea III din Volumul II al prezentului Cod nu se vor aplica în cazul unei infracţiuni prevăzute în prezentul articol în legătură cu respectivul membru al Camerei Reprezentanţilor sau cu un complice.

Situaţiile în care se aplică sancţiunea interdicţiei generale.

Modificat prin: XLIX.1981.4; VII.2010.6.

119. Sancţiunea interdicţiei generale permanente sau a interdicţiei speciale permanente, sau ambele, după caz, vor fi adăugate ca sancţiuni complementare la pedepsele prevăzute în articolele anterioare din prezentul subtitlu, atunci când maximul pedepselor în cauză depăşeşte pedeapsa închisorii de doi ani; în cazul în care maximul respectivelor pedepse nu depăşeşte pedeapsa închisorii de doi ani, atunci sancţiunea interdicţiei generale temporare sau a interdicţiei speciale temporare, sau ambele, după caz, vor fi adăugate ca sancţiuni complementare.

Pedeapsa pentru persoanele care mituiesc angajaţi sau funcţionari publici.

Completat prin: I.1903.3.

Înlocuit prin: IV.1974.6.

Modificat prin: XLIX.1981.4; III.2004.74; IV.2013.5.

120. (1) În situaţiile menţionate în art. 115, 116, 117 şi 118, persoana care mituieşte oficialul sau funcţionarul public sau membrul Camerei Reprezentanţilor sau persoana căreia i se aplică oricare dintre articolele menţionate, în conformitate cu orice dispoziţie cuprinsă în prezentul Cod sau în orice alt act normativ, după caz, va fi considerată complice.

(2) În cazul în care funcţionarul public sau persoana angajată sau o altă persoană nu săvârşeşte infracţiunea, fapta persoanei care încearcă să determine un astfel de funcţionar, angajat sau orice altă persoană să comită infracţiunea, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani:

În cazul în care crima este cea prevăzută în art. 117(c), pedeapsa nu va fi mai severă decât pedeapsa închisorii de optsprezece luni.

(3) În cazul în care membrul Camerei Reprezentanţilor nu săvârşeşte crima, fapta persoanei care încearcă să determine membrul respectiv să comită crima, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la patru ani.

Influenţarea juratului şi coruperea altor persoane.

Modificat prin: VI.1871.7.

Înlocuit prin: IV.1974.7.

Modificat prin: III.2002.28; XIII.2002.10; III.2004.75; VII.2010.7.

121. (1) Dispoziţiile cuprinse în prezentul Subtitlu se vor aplica faţă de şi în legătură cu orice persoană numită sau care deţine atribuţii în legătură cu administrarea unui organism distinct societar sau corporativ cu personalitate juridică, sau care este angajată a respectivului organism, precum şi faţă de sau în legătură cu un funcţionar public sau cu una dintre persoanele menţionate la art. 112 sau cu un angajat sau funcţionar public menţionat în art. 115.

(2) Art. 115-117, art. 119 şi art. 120 alin. (1) şi (2) se vor aplica faţă de şi în legătură cu juraţi, la fel cum se aplică faţă de sau în legătură cu un oficial sau funcţionar public menţionat în art. 115:

Termenul „jurat” include, în orice caz, o persoană civilă ce acţionează în calitate de membru al unui organism colegial, având responsabilitatea de a se pronunţa cu privire la vinovăţia unui acuzat în cadrul unui proces desfăşurat prin sistemul judiciar al unui alt stat decât Malta.

(3) Dispoziţiile acestui subtitlu în legătură cu un funcţionar public sau cu una dintre persoanele menţionate la art. 112 sau cu un angajat sau funcţionar public menţionat în art. 115 se vor aplica, de asemenea, faţă de şi în legătură cu orice angajat sau o altă persoană care coordonează sau îşi desfăşoară activitatea în orice capacitate pentru sau în numele unei persoane fizice sau juridice ce funcţionează în sectorul privat care, în cunoştinţă de cauză, în desfăşurarea activităţii sale, are o conduită prevăzută prin respectivele articole, în mod direct sau printr-un intermediar şi cu încălcarea obligaţiilor ce îi revin:

În sensul prezentului alineat, expresia „încălcarea obligaţiilor” include orice comportament neloial ce constituie o încălcare a unei obligaţii legale sau, după caz, o încălcare a regulamentelor sau instrucţiunilor profesionale, aplicabile în domeniul de activitate respectiv.

(4) Dispoziţiile prezentului subtitlu se vor aplica şi oricărei conduite care se încadrează în descrierile incluse în dispoziţiile prezentului subtitlu şi în care este implicat:

(a) un angajat sau funcţionar public al oricărui alt stat, inclusiv orice membru al unei adunări publice naţionale a oricărui alt stat ce exercită puterea legislativă sau administrativă; sau

(b) orice oficial sau funcţionar, sau orice alt angajat contractat, al oricărei organizaţii sau organism internaţional sau supranaţional sau al oricăreia dintre instituţiile sau organismele acestuia, sau orice altă persoană care îndeplineşte funcţii corespunzătoare celor exercitate de respectivul oficial, funcţionar sau angajat contractat; sau

(c) orice membru al unei adunări parlamentare a oricărei organizaţii internaţionale sau supranaţionale; sau

(d) orice titular al unei funcţii judiciare sau orice oficial al oricărei instanţe internaţionale; sau

(e) orice membru, oficial sau funcţionar al unui Consiliu local; sau

(f) orice persoană menţionată în alineatele anterioare şi dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului Maltei de către un cetăţean maltez sau de către un rezident permanent al Maltei;

În sensul prezentului alineat, expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit acesteia în art. 5 (1)(d); sau

Capitolul 387.

(g) în calitate de persoană care a comis infracţiunea, orice persoană menţionată în alin. (b) şi organizaţia, instituţia sau organismul în cauză care îşi are sediul în Malta;

(h) orice persoană:

(i) invitată să accepte calitatea de arbitru în conformitate cu dispoziţiile Legii Arbitrajului, indiferent dacă respectivul arbitraj este naţional sau internaţional;

(ii) care, în temeiul unei convenţii arbitrale, este invitată să pronunţe o hotărâre obligatorie în cadrul unei neînţelegeri supuse atenţiei persoanei respective de către părţile la convenţie; şi

(iii) care este arbitru în exercitarea atribuţiilor sale în conformitate cu legislaţia naţională a oricărui stat, diferit de Malta:

Cu condiţia ca:

(i) în cazul în care persoana implicată este oricare dintre persoanele menţionate în alin. (a), (b), (d) sau (e), se vor aplica dispoziţiile art. 115, 116, 117 şi 120; şi

(ii) în cazul în care persoana implicată este oricare dintre persoanele menţionate în alin. (c), se vor aplica dispoziţiile art. 118 şi 120.

Traficul de influenţă.

Completat prin: III.2002.29.

Modificat prin: VI.2007.2; XXXI.2007.8; IV.2013.6.

121A. (1) Fapta persoanei care promite, acordă sau oferă, în mod direct sau indirect, orice avantaj necuvenit oricărei alte persoane care afirmă sau confirmă că are posibilitatea de a exercita o influenţă ilegală asupra procesului decizional al oricăreia dintre persoanele menţionate în articolele anterioare din prezentul subtitlu şi al oricărei alte persoane, pentru a determina persoana în cauză să exercite influenţa respectivă, indiferent dacă avantajul necuvenit este destinat persoanei însăşi sau oricărei alte persoane, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei ani la şase ani.

(2) Fapta oricărei persoane care solicită, primeşte sau acceptă orice ofertă sau promisiune de avantaj necuvenit pentru sine sau pentru altul, în scopul exercitării oricărei influenţe ilegale precum cea prevăzută în alin. (1), în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în sub-art. indicat.

(3) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi consumate indiferent dacă pretinsa posibilitate de a exercita influenţă ilegală a existat sau nu, indiferent dacă influenţa a fost exercitată sau nu şi indiferent dacă presupusa influenţă a condus la rezultatul vizat sau nu.

Infracţiuni contabile.

Completat prin: III.2002.29.

Modificat prin: VI.2007.3; IV.2013.7.

121B. Fapta oricărei persoane care, cu intenţia de a săvârşi, tăinui sau disimula orice infracţiune, produce sau utilizează o factură sau orice alt document sau evidenţă contabilă ce conţine informaţii false sau incomplete sau omite, în mod ilegal, să înregistreze o plată, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la optsprezece luni, fără ca aceasta să afecteze vreo altă sancţiune care ar putea fi aplicată persoanei respective potrivit oricărei alte dispoziţii din prezentul Cod sau din orice alt act normativ.

Jurisdicţie.

Completat prin: III.2002.29.

Modificat prin: XIII.2002.10; VIII.2015.7.

121C. Fără a aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 5, instanţele din Malta vor avea jurisdicţie şi pentru judecarea infracţiunilor prevăzute în prezentul subtitlu, în cazul în care:

(a) numai o parte din acţiunea prin care s-a săvârşit infracţiunea a avut loc în Malta; sau

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta, în sensul art. 5(1)(d), angajat sau funcţionar public din Malta sau membru al Camerei Reprezentanţilor sau al Consiliului Local; sau

(c) infracţiunea implică un angajat sau funcţionar public din Malta sau un membru al Camerei Reprezentanţilor sau al Consiliului Local; sau

(d) infracţiunea implică pe oricare dintre persoanele menţionate în art. 121(4)(b), (c) sau (d), iar persoana respectivă este, în acelaşi timp, cetăţean sau rezident permanent în Malta, în sensul art. 5(1)(d).

Răspunderea corporativă a funcţionarilor în conformitate cu prezentul titlu.

Completat prin: III.2002.29.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

Înlocuit prin: VIII.2015.8.

121D. În situaţia în care o infracţiune ce face obiectul prezentului titlu a fost săvârşită de o persoană care, la momentul săvârşirii respectivei infracţiuni, este administratorul, directorul, secretarul sau un alt funcţionar public al unui organism corporativ sau este o persoană ce deţine putere de reprezentare a respectivului organism sau deţine autoritatea de a lua hotărâri în numele organismului sau autoritatea de a exercita control la nivelul organismului, iar respectiva infracţiune a fost săvârşită în beneficiul, integral sau parţial, al respectivului organism corporativ, persoana în cauză va fi considerată, în sensul prezentului articol, a fi fost investită cu putere de reprezentare legală a organismului corporativ, iar fapta respectivei persoane se pedepseşte cu amendă (multa) cu o valoare cuprinsă

Capitolul 12.

între douăzeci de mii (20.000) euro şi două milioane (2.000.000) euro, amendă care poate fi recuperată sub formă de obligaţie civilă, iar sentinţa instanţei va constitui titlu executiv în toate privinţele şi scopurile Codului de organizare şi procedură civilă:

Cu condiţia ca, în cazul în care reprezentarea legală nu mai aparţine respectivei persoane, în sensul prezentului articol, se consideră că reprezentarea legală aparţine persoanei care ocupă funcţia în locul acesteia sau persoanei menţionate în prezentul articol.

Aplicabilitatea art. 248E(4)
din Cod.

Completat prin:

XXXI.2007.9.

121E. Dispoziţiile art. 248E(4) se vor aplica mutatis mutandis oricărei persoane ce a fost găsită vinovată de orice infracţiune în temeiul prezentului subtitlu.

Despre abuzurile comise de avocaţi şi procurori

Ocolirea adevărului de către avocat sau procuror.

122. Fapta oricărui avocat sau procuror care, după ce a început deja să acţioneze în numele uneia dintre părţi, va trece de partea celeilalte părţi, în acelaşi proces, sau în orice alt proces ce implică aceeaşi chestiune şi aceleaşi interese, în opoziţie cu partea respectivă sau cu orice persoană ce formulează pretenţii prin aceasta, fără acordul părţii sau persoanei în cauză şi acţionează în numele părţii adverse, se pedepseşte cu amendă (multa) şi cu interzicerea temporară a exercitării profesiei pentru o perioadă de la patru luni la un an.

Trădarea intereselor clientului.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

123. Fapta oricărui avocat sau procuror care trădează interesele clientului în aşa fel încât, drept urmare a acestei trădări sau omisiuni înşelătoare, clientul pierde cazul, sau orice fel de drept, suferind un prejudiciu, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte la optsprezece luni şi la interzicerea permanentă a exercitării profesiei.

Despre delapidarea săvârşită de angajaţi şi funcţionari publici

Interes privat în adjudecări etc.

124. Fapta oricărui angajat sau funcţionar public care, în mod deschis sau tăinuit, sau prin orice altă persoană, manifestă un interes privat în orice adjudecare, contract, sau administrare, indiferent dacă deţine în întregime sau parţial coordonarea sau supravegherea acestuia, sau deţine coordonarea sau supravegherea la momentul la care a început respectiva adjudecare, contract sau administrare, se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni şi la interzicerea permanentă a dreptului de a deţine funcţia sau postul public.

Interes privat în emiterea dispoziţiilor etc.

125. Fapta oricărui angajat sau funcţionar public care manifestă orice interes privat în orice chestiune în legătură cu care a fost autorizat cu emiterea de dispoziţii, închiderea conturilor, luarea măsurilor sau efectuarea plăţilor de orice fel, se pedepseşte cu pedepsele prevăzute în articolul de mai sus.

Circumstanţe agravante.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

126. În orice situaţie în care, în cazurile menţionate în ultimele două articole de mai sus, se produce în mod fraudulos orice pierdere în administrarea chestiunii respective, pedeapsa aplicabilă va fi închisoarea de la optsprezece luni la trei ani, cu interdicţia menţionată în articolele respective.

Delapidarea.

Modificat prin: XLIX.1981.4; XXXI.2007.10; IV.2013.8.

127. (1) Fapta oricărui angajat sau funcţionar public care, pentru propriul său câştig sau în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice, foloseşte în mod necorespunzător sau sustrage orice sumă de bani, indiferent dacă aceasta aparţine Guvernului sau unor părţi private, garanţii de credit sau documente, obligaţiuni, instrumente, sau active mobile, încredinţate acesteia prin prisma funcţiei sau postului deţinut, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şase ani şi la interdicţie generală permanentă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se vor aplica, mutatis mutandis şi în legătură cu orice angajat sau cu o altă persoană, atunci când aceasta coordonează sau îşi desfăşoară activitatea în orice calitate pentru sau în numele unei persoane fizice sau juridice în sectorul privat care, în cunoştinţă de cauză, în derularea activităţii, în mod direct sau printr-un intermediar şi cu încălcarea obligaţiilor sale, are în orice alt fel comportamentul prevăzut în respectivul alineat.

Despre abuzuri privind penitenciarele

Luarea în custodie a unei persoane fără mandat.

128. Fapta gardianului care primeşte orice prizonier în custodie fără un mandat legal sau dispoziţie din partea unei persoane autorizate prin lege să emită un astfel de mandat sau dispoziţie, se pedepseşte cu închisoarea de la una la trei luni.

Acte sau restricţii arbitrare realizate de gardieni.

129. (1) Fapta gardianului care va supune orice persoană aflată în custodia sa oricărui act sau restricţii arbitrare nepermise prin regulamentul închisorii, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus.

Circumstanţe agravante.

(2) În situaţia în care restricţia sau actul arbitrar menţionat mai sus reprezintă, în sine, o infracţiune pentru care se prevede o pedeapsă egală sau mai severă decât aceasta, pedeapsa respectivă se va aplica, cu o majorare de un grad.

Detenţia persoanelor aflate în arest într-un alt loc decât o închisoare publică.

130. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care, fără a avea autoritatea sau fără a fi necesar, deţine sau dispune deţinerea oricărei persoane aflate în arest, în orice loc diferit de un loc desemnat drept închisoare publică, se pedepseşte cu închisoarea de la una la trei luni sau amendă (multa).

Despre refuzul unui serviciu legal datorat

Refuzul de a îndeplini o obligaţie legală.

131. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care are în subordine forţe de poliţie civilă şi care, în ciuda solicitării legale transmise de orice autoritate abilitată, nu asigură asistenţă prin forţele respective, se pedepseşte cu închisoarea de la patru la şase luni.

Inventarea unei justificări false de către un jurat,

martor sau arbitru.

132. Fapta oricărui jurat, martor sau arbitru care, având drept scop neacordarea de asistenţă autorităţii abilitate ce solicită în mod legal asistenţa respectivă, sau pentru a-şi explica absenţa în faţa respectivei autorităţi, inventează o justificare care se constată că este falsă, pe lângă sancţiunea prevăzută pentru absenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la una la trei luni.

Modificat prin: VI.1899.3.

Despre abuzul de autoritate şi încălcarea obligaţiilor aferente unei funcţii publice

Dezvăluirea secretelor oficiale.

Completat prin: VI.1899.4.

Modificat prin: I.1903.4.

133. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care comunică sau face public orice document sau fapt, încredinţat acestuia sau care este cunoscut de acesta prin prisma funcţiei deţinute şi care trebuie ţinut secret, sau care facilitează în orice fel aflarea acestora, dacă nu o infracţiune mai gravă, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult un an sau amendă (multa).

Continuarea ilegală a exercitării funcţiei sau postului.

134. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care, după ce a fost demis, i s-a interzis desfăşurarea activităţii sau suspendat şi după ce i-a fost acordat preavizul corespunzător, îşi exercită în continuare funcţia sau postul, se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni.

Obstrucţionarea punerii în aplicare a legii de către funcţionari publici.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

135. Fapta oricărei persoane investite cu autoritate publică care împiedică, prin orice măsuri nelegitime concepute împreună cu alte persoane, punerea în aplicare a legii, se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani.

Promovarea violenţei sau a urii rasiale de către funcţionarii publici.

Completat prin: XXIV.2014.21.

135A. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care, prin prisma funcţiei deţinute, pune bazele sau preia conducerea unui grup care promovează violenţa sau ura rasială în sensul alin. (3)-(6), inclusiv al art. 222A, se pedepseşte, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Pătrunderea ilegală în domiciliu de către funcţionari publici.

Modificat prin: VI.1871.8.

136. (1) Fapta angajatului sau a funcţionarului public care, prin prisma funcţiei deţinute, pătrunde, în alte situaţii decât cele permise prin lege, sau fără îndeplinirea formalităţilor prevăzute prin lege, în orice locuinţă, sau într-o altă clădire sau spaţiu îngrădit aparţinând oricărei persoane, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea cu un termen de cel mult trei luni sau amendă (multa sau ammenda).

Circumstanţe agravante.

(2) În situaţia în care se dovedeşte că pătrunderea a avut loc pentru un scop nelegitim sau pentru un avantaj privat, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la una la douăsprezece luni.

Neîndeplinirea de către magistraţi sau Poliţie sau refuzul acestora de a îndeplini anumite obligaţii.

137. Fapta magistratului care, într-o chestiune care intră în atribuţiile sale, nu îndeplineşte sau refuză să participe la o plângere legală având legătură cu o reţinere ilegală şi a unui ofiţer din cadrul Poliţiei care, cu ocazia unei plângeri asemănătoare care îi este înaintată, nu poate demonstra că a raportat-o autorităţilor superioare în termen de douăzeci şi patru de ore, se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni.

Încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor oficiale.

Modificat prin: V.1868.5; VI.1871.9; I.1903.5.

138. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care întreprinde sau omite să întreprindă, cu rea-credinţă şi cu încălcarea obligaţiei sale, orice act care nu este prevăzut în articolele de mai sus din prezentul Titlu, conducând la opresiunea sau vătămarea oricărei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea pe o durată ce nu va depăşi trei luni sau amendă (multa):

Instanţa poate, în cazul infracţiunilor minore, impune orice sancţiune prevăzută pentru delicte.

Circumstanţe agravante.

139. În situaţia în care fapta vătămătoare sau opresivă este una dintre cele prevăzute în art. 86, 87, 88 şi 89, făptuitorului i se va aplica pedeapsa prevăzută în articolele respective, majorată cu un grad.

Tortură şi alte tratamente sau pedepse de cruzime, inumane sau degradante.

Completat prin: XXIX.1990.5.

139A. Fapta angajatului sau funcţionarului public sau a oricărei alte persoane ce acţionează în calitate oficială şi care cauzează cu bună ştiinţă unei persoane o durere sau suferinţă severă, indiferent dacă aceasta este de natură fizică sau psihică:

(a) în scopul obţinerii pentru sine sau pentru un terţ a unor informaţii sau confesiuni; sau

(b) în scopul pedepsirii pentru o faptă pe care acesta sau un terţ a comis-o sau este suspectat că a comis-o; sau

(c) în scopul intimidării acestuia sau a unui terţ sau al constrângerii acestuia sau a unui terţ să facă, sau să nu facă ceva; sau

(d) din orice alt motiv ce are legătură cu o discriminare,

se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la nouă ani:

Fapta nu constituie infracţiune dacă durerea sau suferinţa apare exclusiv din, sau este inerentă ori incidentală sancţiunilor sau măsurilor legale:

Nicio prevedere din prezentul articol nu va afecta aplicabilitatea altor dispoziţii cuprinse în prezentul Cod sau în orice alt act normativ care prevăd o pedeapsă mai severă.

Sancţiunea suplimentară a interdicţiei.

140. În situaţiile menţionate în art. 133-139 inclusiv, instanţa poate impune, pe lângă sancţiunea prevăzută de respectivele articole, sancţiunea interzicerii generale temporare sau permanente.

Înlocuit prin: III.2002.30.

Dispoziţii generale aplicabile
funcţionarilor publici

Dispoziţie generală.

Modificat prin: IX.1859.10.

141. Cu excepţia situaţiilor în care legea prevede în mod expres pedeapsa aplicabilă pentru infracţiunile comise de angajaţi sau funcţionari publici, fapta angajatului sau a funcţionarului public care este găsit vinovat de săvârşirea altei infracţiuni a cărei prevenire intra în îndatorirea sa sau pe care, prin prisma funcţiei deţinute, era obligată să o reprime, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru respectiva infracţiune, majorată cu un grad.

Subtitlu V

Despre violarea arhivelor publice, birourilor publice, locurilor publice de îngrădire şi despre monumentele publice

Despre ruperea sigiliilor şi despre sustragerea documentelor
sau depozitelor din arhive publice sau alte birouri publice

Ruperea sigiliilor.

142. (1) Persoana care rupe un sigiliu aplicat prin dispoziţia unei autorităţi publice se pedepseşte cu închisoarea de la una la trei luni.

Neglijenţa persoanei responsabile.

(2) În situaţia în care a existat neglijenţă din partea persoanei responsabile, persoana respectivă se pedepseşte, pentru simpla neglijenţă, cu aceeaşi pedeapsă prevăzută în alin. (1).

(3) În orice caz, instanţa poate aplica, în locul respectivei pedepse, o amendă (multa).

Furt agravat prin „efracţie”.

143. Furtul comis prin ruperea unui sigiliu aplicat din ordinul unei autorităţi publice va fi considerat un furt agravat prin „efracţie”.

Delapidarea etc. documentelor etc. din locurile de păstrare publică.

Modificat prin: XLIX.1981.4; V.2005.37; L.N. 407 din 2007.

144. (1) În situaţiile de delapidare, distrugere, mutilare sau sustragere a documentelor, a evidenţelor sau a altor hârtii, registre, acte sau a oricăror elemente existente în arhivele publice, sau în orice alte birouri publice, sau transmise oricărui depozitar sau funcţionar public prin prisma funcţiei deţinute, făptuitorul se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum de cel puţin patru sute şi şaizeci şi cinci euro şi optzeci şi şapte de cenţi (465,87) şi de cel mult douăzeci şi trei de mii două sute nouăzeci şi trei euro şi şaptezeci şi trei de cenţi (23,293,73) sau cu închisoarea de la treisprezece luni la şapte ani sau atât cu amendă, cât şi cu închisoare.

Neglijenţa funcţionarilor.

(2) În situaţia în care a existat o neglijenţă din partea arhivarului, grefierului, funcţionarului de înregistrare, notarului, sau a unui alt funcţionar, respectivul arhivar, grefier, funcţionar de înregistrare, notar sau alt funcţionar, acesta se pedepseşte în caz de condamnare, pentru simpla neglijenţă, cu închisoarea de la patru la şase luni sau amendă (multa).

(3) În situaţia în care distrugerea, mutilarea, deteriorarea, sau modificarea oricărui element menţionat în alin.(1) este produsă din imprudenţa, neglijenţa, lipsa abilităţii într-o meserie sau profesie sau prin nerespectarea oricărui regulament, făptuitorul se pedepseşte cu amendă (multa) cu valoarea cuprinsă între nouă mii trei sute şaptesprezece euro şi patruzeci şi nouă cenţi (9.317,49) sau cu închisoarea pe o durată de cel mult trei ani sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii.

Circumstanţe agravante de „violenţă”.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

145. În situaţia în care oricare dintre infracţiunile menţionate în articolele de mai sus din prezentul subtitlu este săvârşită cu violenţă împotriva persoanei, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şase ani.

Retragerea frauduloasă a scrisorilor sau coletelor.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

146. Abrogat prin: XVII.1996.19.

Reţinerea etc. frauduloasă a coletelor sau pachetelor poştale.

Modificat prin:

V.1868.6; XVI.1900.136; XLIX.1981.4.

147. Abrogat prin: XVII.1996.19.

Deschiderea ilegală a scrisorilor etc. de către funcţionarii oficiului poştal.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

148. Abrogat prin: XVII.1996.19.

Sustragerea scrisorilor etc. de către funcţionarii oficiului poştal.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

149. Abrogat prin: XVII.1996.19.

Agravarea pedepsei în cazul funcţionarilor publici.

150. Cu excepţia situaţiilor de neglijenţă menţionate în art. 142 şi 144, fapta angajatului sau a funcţionarului public care săvârşeşte sau încuviinţează, în exercitarea funcţiei sale, săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile menţionate în articolele anterioare din prezentul subtitlu, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă, majorată cu un grad şi cu sancţiunea interdicţiei generale permanente.

Despre pătrunderea în spaţii publice de detenţie, despre evadarea persoanelor aflate în custodie, suspectate sau condamnate şi despre adăpostirea făptuitorilor

Evadarea simplă a persoanei condamnate.

151. Fapta persoanei aflate în executarea unei pedepsei şi a oricărui alt prizonier care este găsit vinovat de evadare simplă sau care evadează din custodia persoanei sau a persoanelor însărcinate cu custodia acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la un an.

Înlocuit prin: VII.1999.6.

În prezentul articol, „prizonier” înseamnă orice persoană care este deţinută în închisoare şi include un prizonier, în timpul în care acesta este mutat la sau de la o închisoare către o alta sau în care se află sub tratament sau observaţie în orice spital.

Evadarea din închisoare.

Înlocuit prin: VII.1999.6.

152. Fapta prizonierului care va fi găsit vinovat de evadarea din orice loc de detenţie sau de executare a pedepsei, sau dintr-un spital în care se află sub tratament sau observaţie, sau din custodia persoanei sau persoanelor responsabile de custodia sa, dacă evadarea s-a realizat prin acte de violenţă exercitate asupra persoanei, sau dacă intrarea prin efracţie în locurile menţionate, se pedepseşte cu închisoarea de la doi ani la patru ani, cu excepţia oricărei alte pedepse care ar putea fi aplicate oricărei alte dispoziţii din prezentul Cod sau din orice alt act normativ.

În prezentul articol, „prizonier” are înţelesul atribuit termenului în art. 151.

Neglijenţa sau imprudenţa persoanei însărcinate

cu custodia etc. persoanei care evadează.

Modificat prin: XXI.1971.15; XLIX.1981.4.

153. În situaţia în care evadarea persoanei aflate în arest sau condamnate are loc ca urmare a neglijenţei sau imprudenţei persoanei însărcinate cu custodia, îngrijirea sau transportul acesteia, persoana care are această însărcinare, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care partea care evadează este acuzată sau condamnată pentru săvârşirea oricărei crime pentru care se prevede pedeapsa închisorii cu limita maximă de doi ani, sau în cazul în care acesta se află în custodie legală din orice alt motiv decât o infracţiune, cu închisoarea de la una la trei luni;

(b) în cazul în care partea care evadează este acuzată sau condamnată pentru săvârşirea oricărei crime pentru care se prevede pedeapsa închisorii mai mare de doi ani, dar mai scurtă de cinci ani, cu închisoarea de la patru la şase luni;

(c) în cazul în care partea care evadează este acuzată sau condamnată pentru săvârşirea oricărei crime pentru care se prevede pedeapsa închisorii cu termen mai mare de cinci ani, cu închisoarea de la şapte luni la un an.

Complicitatea etc. cu persoana însărcinată cu custodia etc. a persoanei care evadează.

Modificat prin: XXI.1971.16; XLIX.1981.4,

154. În situaţia în care evadarea unei persoane aflate în arest sau a unei persoane condamnate se realizează cu complicitatea sau prin mituirea persoanei însărcinate cu custodia, îngrijirea, sau transportul acesteia, persoana care are această însărcinare, în situaţiile menţionate în
alin. (a), (b) şi (c) din ultimul articol de mai sus, se pedepseşte cu închisoarea pe durata prevăzută în respectivele alineate, majorată cu un grad şi cu interdicţia generală permanentă.

Circumstanţe agravante.

155. Pedeapsa prevăzută în ultimele două articole de mai sus va fi majorată cu un grad, în cazul în care evadarea a avut loc prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 152 sau prin introducerea în locul de detenţie sau de executare a pedepsei a oricărui instrument sau armă pentru a facilita evadarea.

Facilitarea şi complicitatea din partea persoanei care nu este însărcinată cu custodia etc. a persoanei care evadează.

Modificat prin: IX.1982.2.

156. Fapta persoanei care, fără a fi însărcinată cu custodia, îngrijirea sau transportul persoanei aflate în arest sau condamnate, facilitează sau este complice la evadarea respectivei persoane, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru persoana având respectiva însărcinare şi care este complice, micşorată cu un grad:

În situaţiile menţionate în articolul de mai sus, autorul se pedepseşte de aceeaşi pedeapsă prevăzută pentru persoana care are respectiva însărcinare şi care este complice.

Ajutarea făptuitorilor să evadeze din Malta.

Modificat prin: XXI.1971.17; II.1973.2; XLIX.1981.4.

157. Fapta persoanei care, cu ştiinţă, asigură mijloacele pentru realizarea evadării din Malta, indiferent dacă pentru o persoană acuzată pentru săvârşirea unei crime sau o persoană aflată în arest sau condamnată pentru o crimă, sau pentru o persoană ce face obiectul mandatului de arestare pentru o crimă, sau pentru persoana care a comis o crimă, dar nu a fost condamnată sau arestată încă şi nu face obiectul unui mandat de arestare, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care crima respectivă nu se pedepseşte cu o sancţiune mai severă decât pedeapsa închisorii cu termen mai mare de doi ani, cu închisoarea de la una la trei luni;

(b) în situaţia în care crima respectivă se pedepseşte o sancţiune mai severă decât pedeapsa închisorii mai mare de doi ani, dar mai mică de cinci ani, cu închisoarea de la patru la şase luni;

(c) în situaţia în care infracţiunea respectivă se pedepseşte cu o sancţiune mai severă decât pedeapsa închisorii cu termen de cinci ani, cu închisoarea de la şapte luni la un an.

Adăpostirea făptuitorilor.

Modificat prin: VIII.1857.1; XXI.1971.18; XLIX.1981.4.

158. Fapta persoanei care, cu ştiinţă, adăposteşte sau se îngrijeşte de adăpostirea oricărei persoane împotriva căreia a fost emis un mandat de arestare pentru orice infracţiune pentru care se prevede pedeapsa închisorii mai mare de trei luni, sau care este căutată de Poliţia Executivă în vederea arestării pentru orice asemenea infracţiune, sau care a evadat din arest pentru orice asemenea infracţiune, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei zile la trei luni.

Scutiri.

159. Cu toate acestea, soţul/soţia, părinţii sau copiii, fratele sau sora, socrul sau soacra, ginerele sau nora, unchiul sau mătuşa, nepotul sau nepoata şi cumnatul sau cumnata oricărui fugar sau a/al persoanei adăpostite, vor fi exoneraţi de pedepsele prevăzute în ultimele două articole de mai sus.

Evadarea din locurile de detenţie.

Completat prin: I.1903.6.

160. Dispoziţiile art. 151-159 inclusiv se vor aplica în situaţia evadării unei persoane încarcerate în mod legal din orice loc desemnat pentru detenţia acesteia.

Despre distrugerea monumentelor publice

Distrugerea monumentelor etc.

Modificat prin: III.2002.31; L.N. 407 din 2007; XXIV.2014.22.

161. Fapta persoanei care distruge, ruinează, desfigurează sau deteriorează în alt fel orice monument, statuie, sau un alt obiect de meserie, destinat folosinţei publice sau înfrumuseţării publice şi care este edificat de, sau cu permisiunea autorităţii publice, se pedepseşte cu închisoarea de la şase la optsprezece luni sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult trei mii cinci sute (3.500) euro:

Instanţa va aplica, în cazuri minore, oricare dintre sancţiunile prevăzute pentru delicte.

Profanarea mormintelor.

Modificat prin: III.2002.32; L.N. 407 din 2007; XXIV.2014.23.

162. Fapta persoanei care profanează orice mormânt sau spaţiu funerar, cunoscut în mod public ca atare, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la doi ani sau amendă (multa) în cuantum de cel mult cinci mii
(5.000) euro.

Completat prin: XXVIII.1933.1.

Titlul IV

Despre crime împotriva sentimentului religios

Defăimarea religiei apostolice romano- catolice.

Completat prin: XXVIII.1933.2.

163. Abrogat prin Legea XXXVII.2016.3.

Defăimarea altor culte tolerate prin lege.

Completat prin: XXVIII.1933.2.

164. Abrogat prin Legea XXXVII.2016.3.

Obstrucţionarea serviciilor religioase.

Completat prin: XXVIII.1933.2.

Modificat prin: XXXVII.2016.4.

165. (1) Fapta persoanei care împiedică sau perturbă desfăşurarea oricărei funcţii, ceremonii sau serviciu religios al oricărei religii tolerate prin lege, care este desfăşurată de un reprezentant al religiei sau într-un lăcaş de cult sau în orice loc public sau loc deschis publicului, în cazul în care împiedicarea sau perturbarea nu produce un pericol serios pentru ordinea publică, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, iar în cazul în care se produce un pericol sever, pedeapsa va fi majorată cu un grad.

(2) În cazul în care este săvârşită împotriva persoanei orice acţiune ce reprezintă o ameninţare sau un act de violenţă, sancţiunea va consta în pedeapsa închisorii de la şase luni la doi ani.

Titlul V

Despre crime ce subminează încrederea publică

Subtitlul I

Despre falsificarea actelor, ştampilelor şi a sigiliilor

Falsificarea titlurilor de creanţă guvernamentale.

Modificat prin: XII.1913.4; XLIX.1981.4.

166. (1) Fapta persoanei care falsifică orice titlu de creanţă guvernamental pentru sume avansate sub formă de împrumut guvernului se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani, cu sau fără izolare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va aplica în situaţia în care falsificarea constă în deschiderea unui credit în legătură cu respectivul împrumut la Trezoreria Guvernului.

(3) În situaţia în care falsificarea constă în certificarea unui titlu de creanţă guvernamentală ce există în realitate, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la patru ani, cu sau fără izolare.

Falsificarea documentelor.

Modificat prin: XII.1913.5; XLIX.1981.4.

167. (1) Fapta persoanei care falsifică orice grafic, bon, dispoziţie sau orice alt tip de document, la prezentarea căruia ar putea fi obţinută o plată sau efectuată o predare de bunuri, sau ar putea fi retras un depozit sau gaj din orice birou public sau din orice bancă sau altă instituţie publică înfiinţată de stat, sau recunoscută de orice act public al guvernului, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la patru ani, cu sau fără izolare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va aplica în situaţia în care crima constă într-o falsificare a oricărei înregistrări în evidenţele unui astfel de birou, bancă sau o altă instituţie, cu privire la orice asemenea plată, bunuri, depozit sau gaj.

(3) În situaţia în care falsificarea constă doar în certificarea unui grafic, bon, dispoziţie sau document care există în realitate, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la trei ani, cu sau fără izolare.

Falsificarea titlurilor de creanţă şi a documentelor guvernamentale de către funcţionari publici.

Modificat prin: IV.1882.1.

168. (1) Fapta angajatului sau a funcţionarului public care, prin abuz în serviciu sau funcţie, săvârşeşte oricare dintre crimele menţionate în ultimele două articole de mai sus, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articolele respective pentru această infracţiune, majorată cu un ordin de mărime.

(2) Aceeaşi pedeapsa se va aplica angajatului sau funcţionarului public care re-emite, cu ştiinţă, orice dispoziţie de plată în bani sau orice alte documente menţionate în ultimele două articole de mai sus, după ce s-a efectuat plata sau predarea bunurilor pentru a cărei efectuare este necesară prezentarea unei astfel de dispoziţii sau document.

Folosirea titlurilor de creanţă sau a documentelor false.

169. Fapta persoanei care, cu ştiinţă, foloseşte oricare dintre înscrisurile prevăzute la art. 166, 167 şi 168 se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca autorul principal.

Falsificarea actelor guvernamentale, judiciare sau oficiale.

Modificat prin: XXVII.1975.14; XLIX.1981.4.

170. (1) Fapta persoanei care falsifică orice act ce conţine o dispoziţie sau hotărâre a Maltei şi fapta persoanei care falsifică orice sentinţă, decret, sau dispoziţie pronunţată de orice instanţă, judecător, magistrat, sau funcţionar public, prin care este impusă sau anulată orice obligaţie, sau admisă ori respinsă orice pretenţie, sau prin care orice persoană este achitată sau condamnată pentru orice acuzaţie penală, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la patru ani, cu sau fără izolare.

Uz de fals.

(2) Fapta persoanei care, cu ştiinţă, foloseşte un astfel de înscris, sentinţă, decret sau dispoziţie falsificată se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca autorul principal.

Falsificarea actelor sau uz de fals de către un oficial sau funcţionar public.

(3) În situaţia în care persoana care săvârşeşte oricare dintre crimele prevăzute în prezentul articol este un angajat sau funcţionar public însărcinat în mod direct cu redactarea, înregistrarea, sau păstrarea oricărui asemenea act, sentinţă, decret sau dispoziţie, pedeapsa va fi majorată cu un grad.

Falsificarea Sigiliului Oficial al Republicii Malta.

Modificat prin: XV.1937.3; XXVII.1975.15; XLIX.1981.4.

171. Fapta persoanei care falsifică Sigiliul Oficial al Republicii Malta, sau care, cu ştiinţă, foloseşte un asemenea sigiliu contrafăcut, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani, cu sau fără izolare.

Falsificarea sigiliilor, ştampilelor sau a altor însemne ale guvernului.

Modificat prin: XLIX.1981.4; III.2002.33.

172. (1) Fapta persoanei care, cu excepţia situaţiilor menţionate în articolul de mai sus, falsifică orice sigiliu, ştampilă, sau alt însemn, utilizat pentru aplicarea sigiliului, ştampilei, marcarea, autentificarea sau atestarea, în numele statului sau al oricărei autorităţi publice, documente sau efecte, aparţinând proprietăţii publice sau private, sau care fac obiectul garanţiei publice, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la trei ani, cu sau fără izolare.

Utilizarea sigiliilor, ştampilelor sau însemnelor falsificate.

(2) Fapta persoanei care, cu ştiinţă, foloseşte orice asemenea sigiliu, ştampilă sau însemn şi fapta persoanei care, cu ştiinţă, deţine respectivele obiecte fără autorizaţie se pedepseşte aceeaşi pedeapsă.

Falsificarea timbrelor poştale şi utilizarea acestora.

Completat prin: XVI.1900.137.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

173. Fapta persoanei care falsifică timbre poştale, sau care, cu ştiinţă, utilizează timbre poştale contrafăcute, se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani, cu sau fără izolare.

Posesia timbrelor poştale, a vopselelor etc. contrafăcute.

Completat prin: XVI.1900.137.

Modificat prin: XXVII.1975.16.

174. (1) Fapta persoanei care, în lipsa unei autorizaţii speciale din partea autorităţii publice, deţine, cu ştiinţă, timbre poştale, vopseluri, utilaje sau instrumente contrafăcute menite pentru fabricarea de timbre poştale se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus.

(2) Dispoziţiile cuprinse în prezentul articol şi în articolul de mai sus se vor aplica cu privire la orice timbru pe care apare un tarif de expediere din orice altă ţară.

Achiziţionarea sau luarea în posesie a unui anumit tip de hârtie înainte ca aceasta să fi fost imprimată şi emisă corespunzător.

Completat prin: XVI.1900.137.

Modificat prin: VIII.1909.9.

175. Aceeaşi pedeapsă prevăzută în art. 173 se va aplica pentru fapta persoanei care, fără autorizare sau justificare legală, (sarcina probei revenind, în acest caz, acuzatului), cu ştiinţă, achiziţionează ori primeşte, sau preia ori păstrează în custodie sau posesie orice hârtie fabricată sau furnizată exclusiv de sau prin autoritatea Republicii Malta, pentru a fi utilizată pentru plicuri, ambalaje sau timbre poştale şi pe care se va aplica vopsea, placă sau un alt instrument special conceput pentru timbre furnizat, realizat sau utilizat de sau cu autoritatea guvernului pentru efecte poştale, înainte ca pe respectiva hârtie să se fi realizat imprimarea în cauză şi să fi fost emisă pentru folosinţă publică.

Definiţia falsificării Sigiliului Oficial al Republicii Malta, timbrelor etc.

176. Se săvârşeşte un fals, în sensul art. 171 şi 172, nu doar în cazul în care este fabricat sau aplicat un instrument fals, ci şi în situaţia în care un instrument autentic este utilizat în mod fraudulos.

Pedeapsa pentru falsificarea Sigiliului Oficial al Republicii Malta, timbrelor etc., dacă fapta este săvârşită de funcţionari publici.

177. În situaţia în care persoana care săvârşeşte oricare dintre infracţiunile menţionate în art. 171, 172 şi 176 este un angajat sau funcţionar public însărcinat cu coordonarea, custodia, sau cu aplicarea corespunzătoare a sigiliilor, timbrelor, sau a altor instrumente, pedeapsa va fi majorată cu un grad.

Exonerări de pedeapsă.

Înlocuit prin: IX.1982.2.

178. Fapta persoanei care săvârşeşte oricare dintre crimele prevăzute de art. 166-177 inclusiv va fi exceptată de pedeapsă în cazul în care, înainte de consumarea unei asemenea crime şi înainte de punerea în mişcare a oricărei acţiuni, a comunicat prima informaţiile în legătură cu fapta şi a denunţată făptuitorii autorităţilor competente.

Subtitlul II

Despre falsificarea altor înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată

Falsificarea actelor de către un funcţionar public.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

179. Cu excepţia situaţiilor prevăzute în Subtitlul anterior, fapta angajatului sau a funcţionarului public care, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, săvârşeşte un fals prin contrafacerea unei semnături sau prin modificarea unui document, înscris, sau a unei semnături sau prin adăugarea numelui unei persoane având autoritate sau prin orice înscris redactat sau înregistrat în orice registru sau alt act public, după ce a acesta a fost realizat sau finalizat, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la patru ani, cu sau fără izolare.

Modificarea frauduloasă a înscrisurilor de către un funcţionar public.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

180. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care, în procesul de redactare a oricărui înscris care intră în sfera atribuţiilor sale, modifică în mod fraudulos conţinutul sau împrejurările acestuia, fie prin introducerea oricărei menţiuni diferite de cele dictate sau convenite de părţi, fie prin declararea ca adevărat a unui fals, sau prin confirmarea unui fapt care nu este confirmat ca atare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus sau cu pedeapsa închisorii de la optsprezece luni la trei ani, cu sau fără izolare.

Eliberarea de înscrisuri falsificate cu titlu de copii ale unor acte oficiale care nu există.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

181. Fapta angajatului sau a funcţionarului public care predă orice înscris în formă oficială, pretinzând că reprezintă o copie a unui act oficial, deşi un asemenea act nu există în realitate, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la doi ani, cu sau fără izolare.

Eliberarea de copii ale actelor neconforme cu originalul.

182. (1) Pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus se va aplica în situaţia în care falsificarea este săvârşită de un angajat sau funcţionar public pe o copie legală şi autentică, prin eliberarea acesteia, prin prisma funcţiei ocupate, într-o manieră care contravine sau este diferită de exemplarul original, fără ca acesta să fi fost modificat sau anulat.

Pedeapsa în caz de neglijenţă.

(2) În situaţia în care o asemenea copie este eliberată conform celor de mai sus prin simpla neglijenţă a angajatului sau a funcţionarului public, se va aplica o amendă (multa).

Falsificarea documentelor oficiale, comerciale sau bancare private

de către persoana care nu este funcţionar public.

Modificat prin: VI.1871.10; XLIX.1981.4.

183. Fapta oricărei alte persoane ca săvârşeşte falsificarea oricărui înscris autentic şi oficial sau a oricărui document comercial sau document bancar privat, prin falsificarea sau modificarea textului sau a semnăturii, prin invocarea unui acord, dispoziţie, obligaţie sau îndeplinire fictivă, sau prin introducerea oricărui asemenea acord, dispoziţie, obligaţie sau îndeplinire în oricare dintre actele sau documentele menţionate, după redactarea acestora, sau prin orice completare sau modificare a oricărei clauze, declaraţii sau fapte pe care actele sau documentele respective ar fi trebuit să le conţină sau justifice în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la patru ani, cu sau fără izolare.

Folosirea frauduloasă de documente false.

184. Fapta persoanei care, cu ştiinţă, foloseşte oricare dintre actele, înscrisurile, instrumentele sau documentele false menţionate în articolul de mai sus din prezentul subtitlu, se pedepseşte cu pedeapsa aplicabilă falsificatorului.

Emiterea de declaraţii sau certificate false.

Modificat prin: VI.1871.11; XLIX.1981.4.

185. (1) Cu excepţia cazurilor menţionate în articolul anterior din prezentul Titlu, în situaţia în care un angajat sau un funcţionar public care, prin prisma funcţiei deţinute, are obligaţia de a redacta sau de emite orice declaraţie sau certificat, redactează sau emite respectiva declaraţie sau certificat în mod fals, acesta se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la trei ani.

(2) În situaţia în care falsificarea este săvârşită de orice persoană, care nu este angajat sau funcţionar public care abuzează de autoritate, sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la şapte luni la doi ani.

Folosirea frauduloasă de declaraţii sau certificate false.

186. Fapta persoanei care, cu ştiinţă, foloseşte oricare dintre documentele menţionate în articolul de mai sus, în caz de condamnare, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă prevăzută pentru autorul faptei.

Falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată

Modificat prin: XLIX.1981.4.

187. (1) Fapta persoanei care, prin oricare dintre mijloacele menţionate în art. 179, săvârşeşte un act de falsificare a oricărui înscris sub semnătură privată care ar putea prejudicia orice persoană sau pentru a obţine un beneficiu, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la trei ani, cu sau fără izolare.

Folosirea cu intenţie a înscrisurilor falsificate sub semnătură privată.

(2) Fapta persoanei care, cu ştiinţă, foloseşte înscrisurile menţionate mai sus, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Declaraţii sau informaţii false date în faţa unei autorităţi publice.

Completat prin: XIII.1980.4.

Modificat prin: VII.2010.8.

188. (1) Fapta persoanei care, pentru a obţine orice avantaj sau beneficiu pentru sine sau pentru altul, face, în orice document menit a servi în faţa oricărei autorităţi publice, cu ştiinţă, o declaraţie sau o afirmaţie falsă sau comunică informaţii false, se pedepseşte cu închisoarea pe o durată ce nu va depăşi doi ani sau cu amendă (multa):

Nicio dispoziţie din prezentul articol nu va afecta aplicabilitatea vreunui alt act normativ care prevede o pedeapsă mai severă.

(2) În situaţia în care documentul menţionat în alin. (1) nu este destinat a fi folosit în faţa unei autorităţi publice, pedeapsa va fi închisoarea de maxim un an sau amenda (multa).

Completat prin: XLIX.2016.9.

Subtitlul III

Despre contrafacerea banilor

Trimitere la monedă.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188A. În sensul dispoziţiilor de mai jos din prezentul Subtitlu, orice trimitere la termenul „monedă” va reprezenta o trimitere la bancnotele euro sau monedele euro sau la orice altă bancnotă sau monedă indiferent

de denumirea atribuită acestora, care reprezintă moneda oficială în cealaltă ţară, diferită de Malta, în care este emisă şi care este destinată a circula drept monedă oficială, chiar şi în cazul în care nu a fost emisă încă.

Contrafacerea şi punerea banilor în circulaţie.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188B. (1) Fapta persoanei care produce, modifică, sau contraface în mod fraudulos o monedă sau pune în circulaţie bani contrafăcuţi cunoscând că aceştia sunt falsificaţi se pedepseşte cu închisoarea de la doi ani la nouă ani

În cazul în care banii contrafăcuţi sunt puşi în circulaţie de persoana care dovedeşte că, la momentul la care au ajuns în grija sau posesia sa nu cunoştea faptul că banii erau contrafăcuţi, pedeapsa cu închisoarea se va reduce la o durată de cel puţin două luni şi cel mult trei ani.

(2) Fapta persoanei care utilizează echipamente sau materiale legale pentru a produce orice monedă, cu încălcarea drepturilor şi condiţiilor în care respectivele echipamente sau materiale ar trebui utilizate se pedepseşte cu închisoarea de la doi ani şi zece ani.

Importul, exportul, transportul şi găsirea în posesie a banilor contrafăcuţi.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188C. Fapta persoanei care, fără drept, importă, exportă, transportă, dobândeşte, primeşte, obţine, sau are în custodie sau posesie bani contrafăcuţi, cunoscând că aceştia sunt contrafăcuţi, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la cinci ani.

Fabricarea, primirea, obţinerea sau găsirea în posesia hârtiei sau echipamentelor pentru realizarea contrafacerii.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188D. Fapta persoanei care, fără drept:

(a) produce, primeşte, obţine, utilizează sau, cu ştiinţă, deţine în custodie sau posesie, orice hârtie cu intenţia de a fi asemănătoare şi de a trece drept hârtie specială, furnizată şi utilizată pentru fabricarea oricărui fel de bancnote, sau orice astfel de hârtie specială;

(b) produce, primeşte, obţine, utilizează sau, cu ştiinţă, deţine în custodie sau posesie, orice cadru, mulaj sau instrument pentru fabricarea hârtiei, sau pentru producerea în cadrul sau pe respectiva hârtie, a oricăror cuvinte, litere, însemne, linii sau dispozitive, specifice pentru şi utilizate în sau pe respectiva hârtie;

(c) gravează sau realizează în orice modalitate pe orice placă, placaj de lemn, piatră, sau un alt material, sau produce în format electronic sau digital, orice cuvinte, cifre, litere,

însemne, linii sau dispozitive, a căror imprimare este complet sau parţial asemănătoare cu cuvintele, cifrele, literele, însemnele, liniile sau dispozitivele, care sunt specifice şi utilizate în sau pe orice monedă;

(d) produce, primeşte, obţine, utilizează sau, cu ştiinţă, deţine în custodie sau posesie orice placă, placaj de lemn, piatră, sau un alt material, sau orice alt dispozitiv de păstrare în format electronic sau digital pe care orice astfel de cuvinte, litere, cifre, însemne, linii, sau dispozitive au fost gravate, realizate sau păstrate în format electronic sau digital, sau realizate în orice modalitate dintre cele menţionate mai sus;

(e) produce, primeşte, obţine, utilizează sau, cu ştiinţă, deţine în custodie sau posesie orice hârtie sau alt material pe care au fost imprimate sau realizate în orice fel orice astfel de cuvinte, cifre, litere, însemne, linii, dispozitive, holograme sau alte componente sau caracteristici de securitate menite a le proteja împotriva contrafacerii, conform prevederilor de mai sus;

(f) produce, primeşte, obţine, utilizează sau, în cunoştinţă de cauză, deţine în custodie sau posesie instrumente, elemente, programe de computer şi date şi orice alte mijloace adaptate în mod special pentru falsificarea sau modificarea banilor;

(g) produce, primeşte, obţine, utilizează sau, cu ştiinţă, deţine în custodie sau posesie orice vopsea sau un alt instrument sau utilaj menit exclusiv pentru fabricarea banilor,

se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la cinci ani.

Deteriorarea şi distrugerea banilor.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188E. Fapta persoanei care, fără a deţine autoritatea legală sau justificarea legală sau rezonabilă deformează, taie, rupe, topeşte, afectează, sau perforează orice ban sau deteriorează în orice fel orice ban prin scriere, tipărire, desenare, au prin orice alte mijloace de orice fel, sau prin ştampilare, sau prin ataşarea sau aplicarea pe acestea a oricărui element de natura sau formatul unei promovări comerciale, se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum de cel mult o sută cincisprezece (115) euro.

Consultare cu Banca Centrală din Malta.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188F. În cazul în care, în cursul procesului penal, instanţa consideră că este necesară dispunerea măsurii distrugerii banilor contrafăcuţi, se va consulta cu Banca Centrală din Malta în prealabil şi, în cazul în care şi în modalitatea solicitată de Banca Centrală din Malta, nu va dispune măsura distrugerii, procedând la predarea respectivilor bani către Banca Centrală din Malta spre examinare.

Medalii şi jetoane similare monedelor euro.

Completat prin: XLIX.2016.9.

188G. (1) Potrivit dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2182/2004 privind medaliile şi jetoanele similare monedelor euro, cu modificările ulterioare, persoana care, fără autorizarea Comisiei Uniunii Europene, produce, vinde, importă sau distribuie spre vânzare sau în alte scopuri comerciale medalii şi jetoane, cu excepţia medaliilor şi jetoanelor scutite, conform dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul menţionat mai sus, similare modelor euro, săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum de cel mult douăzeci şi trei mii (23.000) euro, sau cu închisoarea de maxim şase luni, sau atât cu amendă, cât şi cu închisoare.

(2) Dispoziţiile cuprinse în alin. (1) nu se vor aplica în cazul medaliilor şi jetoanelor emise înainte de data de 6 decembrie 2004.

Răspunderea persoanelor juridice.

188H. Dispoziţiile cuprinse în art. 121D şi 248E(4) se vor aplica mutatis mutandis în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 188B-188D.

Dispoziţii generale aplicabile prezentului titlu

Alte tipuri de contrafacere şi uz de documente false.

Modificat prin: IX.1911.10.

Înlocuit prin: V.1956.16.

189. Fapta persoanei care săvârşeşte orice alt tip de contrafacere, sau care, cu ştiinţă, utilizează orice alt document contrafăcut, care nu este menţionat în articolul anterior din prezentul Titlu, se pedepseşte cu închisoarea de maxim şase luni, iar în cazul în care este angajat sau funcţionar public ce săvârşeşte un abuz în serviciu sau funcţie, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la un an.

Definiţia documentului etc.

Completat prin: III.2002.34.

189A. În sensul prezentului Titlu, „document”, „act”, „înscris” şi „volum” includ orice card, disc, bandă, bandă sonoră sa alt dispozitiv pe care sau în care informaţiile sunt sau pot fi înregistrate sau păstrate prin orice mijloace mecanice, electronice sau de altă natură.

Sancţiunea complementară a interzicerii generale permanente.

190. În cazul tuturor crimelor de contrafacere, dacă acestea sunt comise de angajaţi sau funcţionari publici, sancţiunea interzicerii generale permanente va fi întotdeauna adăugată la pedeapsa aplicată pentru infracţiune.

Modificat prin: XI.1900.23.

Titlul VI

Despre crime împotriva comerţului

Despre infracţiuni privind falimentul

Bancruta frauduloasă.

Modificat prin: IX.1859.12; VI.1871.12; XI.1900.23; XLIX.1981.4.

191. Un operator economic falimentar săvârşeşte bancrută frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani, în fiecare dintre următoarele situaţii:

(a) în cazul în care ascunde sau falsifică registrele;

(b) în cazul în care utilizează necorespunzător, ascunde sau dezmembrează orice parte din activele sale;

(c) în cazul în care declară datorii fictive;

(d) în cazul în care în evidenţele sale sau în orice înscris oficial sau sub semnătură privată, confirmă în mod fraudulos că este debitorul oricărei sume care nu este în realitate datorată.

Împrejurările care dau naştere bancrutei simple.

Modificat prin: IX.I859.13; VI.1871.12; XI.1900.23.

192. Un operator economic falimentar săvârşeşte bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la un an, în fiecare dintre situaţiile detaliate mai jos:

(a) în cazul în care cheltuielile personale sau cele ale familiei sale au fost excesive, prin raportare la mijloacele de care dispune;

(b) în cazul în care a cheltuit o parte semnificativă a patrimoniului său în tranzacţii evident periculoase sau imprudente;

(c) în cazul în care, având drept scop întârzierea declarării falimentului, a achiziţionat bunuri cu intenţia de a le vinde ulterior sub valoarea pieţei şi le-a vândut în mod efectiv, sau în cazul în care a contractat împrumuturi, a folosit documente comerciale sau la alte mijloace ruinătoare în scopul obţinerii de fonduri;

(d) în cazul în care, după ce a intrat în imposibilitate de plată, a continuat derularea activităţii;

(e) în cazul în care, după ce a intrat în imposibilitate de plată, a plătit sau a preferat un creditor în detrimentul masei generale a creditorilor:

Instanţa poate scădea, în funcţie de starea de fapt, pedeapsa prevăzută în prezentul articol, micşorare cuprinsă între unul şi trei grade.

Falimentul brokerului.

Modificat prin: XI.1900.23.

193. Brokerul care, în derularea activităţii sale comerciale curente, intră în faliment, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus.

Împrejurările care pot da naştere bancrutei simple.

Modificat prin: XI.1900.23.

194. Un operator economic falimentar săvârşeşte bancrută simplă şi se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 192, în oricare dintre următoarele situaţii:

(a) în cazul în care nu a păstrat evidenţele impuse prin lege, sau le-a ţinut în mod necorespunzător sau în cazul în care aceste evidenţe nu reflectă poziţia financiară reală a acestuia, (debit şi credit);

(b) în cazul în care, deşi a fost invitat în mod oficial la verificare în faţa autorităţii competente şi fără a avea o justificare legală, nu s-a prezentat în termenul stabilit.

Complicitatea la faliment.

Modificat prin: XI.1900.23.

195. Complicitatea la faliment se va limita exclusiv la persoanele care încheie o înţelegere ascunsă cu operatorul falimentar pentru fraudarea creditorilor săi:

Nu va fi formulată nicio acuzaţie de complicitate împotriva persoanei:

(a) care, după ce a pretins în mod fals datorii din partea operatorului falimentar, nu a formulat respectivele pretenţii în procedura falimentului, nici în nume propriu, nici printr-un intermediar;

(b) care, după ce a încheiat o înţelegere cu operatorul falimentar pentru utilizarea necorespunzătoare, tăinuirea sau dezmembrarea oricărei părţi dintre activele sale, va dezvălui primul fapta în faţa autorităţii abilitate şi va furniza sau indica mijloacele prin care respectivele active utilizate necorespunzător, tăinuite, sau dezmembrate ar putea fi recuperate.

Titlul VII

Despre crime ce afectează bunele relaţii de familie

Subtitlul I
Despre crime în legătură cu îndatoririle reciproce
ale membrilor familiei

Bigamia.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

196. Fapta soţului sau a soţiei care, în timpul existenţei unei căsătorii legale, încheie o a doua căsătorie, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la patru ani.

Bigamia sub forma parteneriatului domestic.

Completat prin: IX.2014.15.

Capitolul 530.

196A. Infracţiunea prevăzută în art. 196 se va considera săvârşită, iar pedepsele prevăzute în articolul respectiv se vor aplica de asemenea oricărui partener dintr-un parteneriat domestic încheiat sau recunoscut în conformitate cu Legea parteneriatelor domestice care, în timpul existenţei unui parteneriat domestic valabil, încheie un al doilea parteneriat domestic sau o căsătorie şi oricărei persoane care, în timpul existenţei unei căsătorii valabile, încheie un parteneriat domestic.

Proxenetism în legătură cu un urmaş minor de către autor.

Modificat prin: VIII.1909.10; XIV.1918.2; XLVI.1973.108; XLIX.1981.4; IV.1994.3; II.2014.2.

197. (1) Ascendentul, rudă sau afin, care, folosind violenţă sau ameninţări, obligă, sau, prin înşelăciune, determină orice urmaş minor să se prostitueze, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la şase ani, cu sau fără izolare.

Proxenetism în legătură cu soţul/soţia minoră sau cu un minor de către soţ sau soţie sau tutore.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va aplica pentru fapta soţului sau a soţiei sau a tutorelui care, cu violenţă sau prin ameninţări, obligă, sau, prin înşelăciune, determină pe soţul/soţia minoră sau pe minorul aflat sub tutela sa să se prostitueze.

Proxenetismul în legătură cu descendentul sau soţul/soţia majoră, de către autor, soţ sau soţie.

(3) În cazul în care ascendentul sau soţul ori soţia, prin violenţă sau prin ameninţări, obligă, sau, prin înşelăciune, determină urmaşul sau soţul/soţia, persoane majore, să se prostitueze, fapta acestuia se pedepseşte cu închisoarea de la un an la patru ani, cu sau fără izolare.

Consecinţele condamnării.

(4) O condamnare potrivit prezentului articol va avea drept rezultat decăderea din autoritatea şi drepturile acordate făptuitorului asupra persoanei sau bunurilor soţului sau ale soţiei sau ale descendentului care au fost prejudiciaţi prin săvârşirea infracţiunii, iar în cazul tutorelui, îndepărtarea acestuia de la tutelă şi interzicerea permanentă de a mai deţine calitatea de tutore:

În situaţia în care drepturile făptuitorului asupra persoanei prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii constau din drepturile aferente autorităţii parentale, decăderea prevăzută în prezentul alineat nu va opera automat, ci poate fi dispusă de către instanţă după analizarea tuturor circumstanţelor cauzei şi, prin dispunerea acestei măsuri a decăderii, instanţa poate de asemenea impune alte condiţii:

De asemenea, în situaţiile menţionate mai sus, instanţa poate elimina sau modifica, la solicitarea făptuitorului şi numai după numirea unui expert pe care poate fi considerat adecvat pentru numire, condiţiile aplicabile măsurii decăderii, după ce s-a încredinţat că o modificare semnificativă în starea de fapt justifică revocarea sau modificarea condiţiilor.

Modificat prin: XI.1900.24.

Înlocuit prin: XXXVII.2016.5.

Subtitlul II

Despre infracţiuni contra liniştii şi reputaţiei familiei şi infracţiuni contra bunelor moravuri

Viol sau raport sexual săvârşit cu violenţă.

Modificat prin: XI.1900.26; XLIX.1981.4.

198. Fapta persoanei care, prin violenţă, întreţine un raport sexual cu o persoană de orice sex, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la nouă ani, cu sau fără izolare.

Răpirea.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

199. (1) Fapta persoanei care, prin mijloace violente, răpeşte orice persoană, cu intenţia de a o abuza sau a se căsători cu ea, se pedepseşte, în primul caz, cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani, cu sau fără izolare şi, în al doilea caz, cu închisoarea de la nouă la optsprezece luni.

(2) Sancţiunile prevăzute în alin. (1) se va aplica persoanei care, prin înşelăciune sau seducţie, răpeşte orice persoană cu vârsta sub optsprezece ani, care se află sub autoritatea unui părinte sau a unui tutore sau în grija unei alte persoane sau într-o instituţie de învăţământ.

Situaţia în care făptuitorul eliberează persoana răpită.

Modificat prin: VIII.1909.15; IV.1994.4.

200. (1) În cazul în care făptuitorul menţionat în articolul de mai sus eliberează de bună-voie, în termen de douăzeci şi patru de ore, persoana răpită fără să fi abuzat de aceasta şi redă persoana în cauză familiei sau în locul de custodie sau duce persoana în cauză în orice alt loc sigur, sancţiunea va consta în pedeapsa închisorii de la una la trei luni.

Situaţia în care făptuitorul s-a căsătorit cu persoana răpită.

(2) În această situaţie, în cazul în care făptuitorul, după răpirea persoanei, se căsătoreşte cu aceasta, nu va putea fi urmărit penal decât la plângerea părţii al cărei consimţământ ar fi necesar, potrivit legilor civile pentru căsătorie; în cazul în care căsătoria se încheie după condamnare, consecinţele penale ale faptei vor înceta, iar condamnatul va fi eliberat imediat prin dispoziţia instanţei, la solicitarea acestuia.

Prezumţia de violenţă în cazurile de raport sexual şi atac indecent.

Modificat prin: XI.1900.27.

201. Relaţiile sexuale nelegitime şi orice alt atac indecent vor fi considerate a fi însoţite de violenţă:

(a) atunci când sunt comise împotriva oricărei persoane cu vârsta mai mică de doisprezece ani;

(b) atunci când persoana abuzată nu a putut opune rezistenţă, din cauza unei infirmităţi fizice sau mentale, sau din orice alt motiv, independent de fapta făptuitorului sau din cauza oricărui dispozitiv fraudulos utilizat de către făptuitor.

Circumstanţe agravante.

Modificat prin. XI.1900.28;

XX.2005.11;

IV.2014.4.

202. Pedeapsa prevăzută pentru oricare dintre crimele prevăzute în articolul de mai sus al prezentului subtitlu, va fi majorată cu unul sau două grade în fiecare dintre situaţiile de mai jos:

(a) atunci când făptuitorul s-a folosit de calitatea sa de funcţionar public, sau atunci când făptuitorul este în subordinea părţii vătămate, în baza unui salariu sau a unei alte forme de remuneraţie;

(b) atunci când crima este săvârşită de părinte, tutore sau profesor asupra oricărei persoane cu vârsta sub optsprezece ani;

(c) atunci când crima este săvârşită asupra unui prizonier de către persoana responsabilă de custodia sau transportul prizonierului;

(d) atunci când făptuitorul a fost ajutat la săvârşirea crimei de una sau mai multe persoane;

(e) atunci când făptuitorul a utilizat la săvârşirea crimei orice arme propriu-zise;

(f) atunci când persoana asupra căreia a fost săvârşită crima, sau orice altă persoană care a venit în ajutorul primei persoane, a suferit o vătămare corporală;

(g) atunci când persoana asupra căreia se realizează raportul sexual este minoră;

(h) atunci când crima este săvârşită asupra persoanei:

(i) soţului/soţiei; sau

(ii) fratelui sau surorii; sau

(iii) unui ascendent sau descendent natural; sau

(iv) unei alte persoane având sau care a avut un copil împreună cu făptuitorul; sau

(v) unei alte persoane ce locuieşte în aceeaşi locuinţă cu făptuitorul sau care a locuit cu făptuitorul în perioada de un an premergătoare infracţiunii; sau

(vi) unei alte persoane cu care este sau a fost anterior logodită în mod oficial sau neoficial;

sau

(vii) oricăror alte persoane care au unele cu altele legături de consangvinitate sau alianţă până la gradul al treilea inclusiv,

În prezentul alineat, „soţ/soţie” include persoana a cărei căsătorie cu făptuitorul a fost dizolvată sau declarată nulă;

(i) atunci când crima este săvârşită în prezenţa sau la distanţa la care ar putea fi auzită de către un minor;

(j) infracţiunea, sau infracţiunile conexe, au fost comise în mod repetat;

(k) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unei persoane vulnerabile, în sensul art. 208AC(2);

(l) infracţiunea a fost săvârşită sub ameninţarea unei arme;

(m) infracţiunea a condus la consecinţe fizice sau psihice grave;

(n) făptuitorul a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de natură similară.

Coruperea de minori.

Modificat prin:

III.I885.1;

VIII.1909.16;

XIV.1918.3;

II.1973.4;

XLIX.1981.4;

IV.1994.5.

203. (1) Persoana care, prin acte indecente, corupe un minor, indiferent de sexul acestuia, în caz condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim de trei ani, cu sau fără izolare:

Circumstanţe agravante.

Infracţiunea va putea fi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la trei la şase ani, cu sau fără izolare, în oricare dintre următoarele cazuri:

(a) în cazul în care infracţiunea este săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de doisprezece ani, sau prin mijloace violente;

(b) în cazul în care infracţiunea este săvârşită prin ameninţare sau înşelăciune;

(c) în cazul în care infracţiunea este săvârşită de un ascendent, rudă sau afin, de tatăl sau mama adoptivă, de către tutorele minorului sau de orice altă persoană însărcinată, chiar şi temporar, cu îngrijirea, educaţia, instruirea, controlul sau custodia minorului.

Aplicabilitatea art. 197 (4).

(2) Dispoziţiile art. 197(4) se vor aplica şi în situaţia unei infracţiuni prevăzute în prezentul articol, atunci când infracţiunea este săvârşită de către orice ascendent sau tutore.

Plângerea părţii vătămate.

Inadmisibilitatea plângerii.

(3) Nu va fi demarată nicio acţiune în legătură cu vreo infracţiune prevăzută prin prezentul articol, decât la plângerea părţii vătămate:

În cazul în care infracţiunea nu este însoţită de niciuna dintre circumstanţele privind fapta sau persoana menţionate în alineatul (1)(a), (b) şi (c), plângerea nu va fi admisibilă după trecerea unei perioade de un an de la data la care fapta a fost săvârşită sau de la care persoana îndreptăţită să depună plângerea în locul părţii vătămate a cunoscut producerea faptei:

Proceduri din oficiu.

De asemenea, acţiunea va fi începută din oficiu:

(a) în oricare dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 544;

(b) dacă fapta este săvârşită cu abuz de autoritate parentală sau a tutorelui.

Instigare etc. la coruperea minorilor.

Completat prin: III.2002.35.

203A. Fapta persoanei care, prin orice mijloace diferite de cele menţionate în art. 203(1), instigă, încurajează sau facilitează coruperea unui minor de orice sex, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult doi ani, iar dispoziţiile art. 203(2) şi (3) se vor aplica, mutatis mutandis, pentru o infracţiune prevăzută în prezentul articol

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de cel mult patru ani în oricare dintre situaţiile menţionate în prevederile art. 203(1).

Îndemnarea etc., persoanelor minore la practicarea prostituţiei.

Completat prin: XIV.1918.4.

Modificat prin:

IX.1935.2;

XLIX.1981.4; XXIX.1990.6;

IV.1994.6;

IV.2014.5.

204. (1) Fapta persoanei care, pentru a satisface dorinţele sexuale ale oricărei alte persoane, îndeamnă o persoană minoră să practice prostituţia, instigă la coruperea respectivei persoane, încurajează sau facilitează prostituţia sau coruperea persoanei în cauză, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani, cu sau fără izolare:

Circumstanţe agravante.

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la trei la nouă ani, cu sau fără izolare, în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) în cazul în care infracţiunea este săvârşită împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de doisprezece ani;

(b) în cazul în care infracţiunea este săvârşită prin înşelăciune;

(c) în cazul în care infracţiunea este săvârşită de un ascendent, rudă sau afin, de tatăl sau mama adoptivă, de soţ sau soţie, de tutorele minorului sau de orice altă persoană însărcinată, chiar şi temporar, cu îngrijirea, educaţia, instruirea, controlul sau custodia minorului;

(d) în cazul în care infracţiunea este săvârşită în mod repetat sau pentru obţinerea de câştig.

(2) Dispoziţiile art. 197(4) se vor aplica şi în situaţia oricărei infracţiuni prevăzute în prezentul articol, atunci când infracţiunea este săvârşită de soţ sau soţie, de un autor sau de tutore.

Instigarea prin mijloace violente a persoanelor minore să practice prostituţia sau să participe la acte de pornografie.

Completat prin: XXXI.2007.11.

Modificat prin: IV.2014.6.

204A. (1) Fapta persoanei care:

(a) prin mijloace violente, ameninţări, constrângere sau forţă obligă o persoană minoră să practice prostituţia sau să participe la un act de pornografie, sau

(b) cu ştiinţă, obţine orice câştig sau orice beneficiu din conduita menţionată în alin. (a),

se pedepseşte cu închisoarea de la trei la doisprezece ani, cu sau fără izolare.

(2) Pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută în alin. (1)(b) va fi majorată cu un grad, cu sau fără izolare, în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(b) atunci când infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A(1);

(d) atunci când făptuitorul abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei minore.

Îndrumarea persoanelor minore să practice prostituţia

sau să participe la un act de pornografie.

Completat prin: XXXI.2007.11.

Modificat prin:

IV.2014.7.

204B. (1) Fapta persoanei care, pentru a satisface dorinţele sexuale ale oricărei alte persoane, angajează, recrutează sau este responsabil de faptul că o persoană minoră practică prostituţia, sau participă la un act de pornografie, profită de pe urma sau exploatează în alt fel persoana minoră pentru aceste scopuri, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la nouă ani, cu sau fără izolare.

(2) Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la trei la doisprezece ani, cu sau fără izolare, în fiecare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(b) atunci când infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A(1);

(d) atunci când făptuitorul abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei minore.

Participarea la activităţi sexuale cu persoane minore.

Completat prin: XXXI.2007.11.

Modificat prin:

IV.2014.8.

204C. (1) Fapta persoanei care participă la activităţi sexuale cu o persoană minoră se pedepseşte cu închisoarea de cel mult cinci ani, cu sau fără izolare.

(2) Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la patru la doisprezece ani, cu sau fără izolare, în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) în cazul în care infracţiunea este săvârşită prin mijloace violente, constrângere, forţă sau ameninţări;

(b) în cazul în care se realizează transferul de bani sau alte forme de remuneraţie sau contraprestaţie drept plată în schimbul participării, de către copil, la activităţile sexuale şi se există oricare dintre circumstanţele prevăzute în lit. (d);

(c) în cazul în care făptuitorul face abuz de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei în cauză;

(d) circumstanţele menţionate la lit. (b) sunt reprezentate de următoarele:

(i) făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(ii) infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(iii) infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A(1).

Activităţi sexuale ilegale.

Completat prin: VII.2010.9.

Modificat prin:

IV.2014.9.

204D. (1) Fapta persoanei care:

(a) obligă, constrânge, forţează sau ameninţă o persoană minoră să realizeze activităţi sexuale cu o altă persoană, sau

(b) cu ştiinţă, determină, în scopuri sexuale, o persoană minoră să fie martoră la abuz sexual sau activităţi sexuale, chiar şi fără ca persoana minoră să participe la activităţi, sau

(c) cu ştiinţă, determină, în scopuri sexuale, o persoană minoră să participe la acte sexuale explicite reale sau simulate sau la expunerea organelor sexuale, inclusiv prin tehnologii informatice şi de comunicare, sau

(d) participă la activităţi sexuale cu o persoană minoră, dacă se apelează la prostituţia minorilor, sau

(e) cu ştiinţă, participă la un act de pornografie ce implică participarea unei persoane minore,

în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani, cu sau fără izolare.

(2) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută în alineatul (1) va fi majorată cu un grad, cu sau fără izolare, în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(b) atunci când infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A(1);

(d) atunci când făptuitorul abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei minore.

Obligarea sau îndrumarea persoanei majore să practice prostituţia.

Completat prin: XIV.1918.4.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

Înlocuit prin:

IV.1994.7.

Modificat prin:

IV.2014.10.

205. Fapta persoanei care, pentru a satisface dorinţele sexuale oricărei alte persoane, obligă prin mijloace violente sau determină prin înşelăciune o persoană majoră să practice prostituţia, în cazul în care fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci ani, cu sau fără izolare:

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şapte ani, în cazul în care este săvârşită:

(a) abuzând de autoritate, încredere sau relaţii de familie; sau

(b) în mod repetat sau pentru obţinerea de câştig.

Dovada actului sexual.

Înlocuit prin:

II.1973.6.

206. Crimele prevăzute în prezentul Titlul ce presupun un act sexual vor fi considerate ca fiind săvârşite la începerea actului, nefiind necesară dovedirea altor acte.

Atac violent indecent.

Modificat prin:

VI.1871.13; XI.1900.30;

VIII.1909.17; XLIX.1981.4.

207. Fapta persoanei care săvârşeşte un atac violent indecent care nu constituie, în sine, vreo altă infracţiune, în forma consumată sau a tentativei, menţionată în articolul de mai sus din prezentul subtitlu, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la un an:

În situaţiile menţionate în art. 202, pedeapsa va fi majorată cu un grad.

Prezentarea de material pornografic în spaţii publice

208. (1) Fapta persoanei care prezintă sau permite prezentarea oricărui material pornografic într-un spaţiu public se pedepseşte, în caz de condamnare, cu o amendă (multa) în cuantum cuprins între o mie (1.000) euro şi trei mii (3.000) euro.

Completat prin: XXVII.1975.17.

Modificat prin: XIII.1983.5; L.N. 407 din 2007; VII.2010.10.

Înlocuit prin: XXXVII.2016.6.

(2) În sensul prezentului articol, „spaţiu public” înseamnă orice spaţiu la care publicul are sau ar putea avea acces, contra cost sau în alt fel:

În sensul prezentului articol, „spaţiu public” nu va include un spaţiu în care publicul poate avea acces numai contra cost, care va include plata pentru respectiva prezentare, sau un magazin sau stabiliment, sau orice parte a unui astfel de magazin sau stabiliment, în care publicul poate obţine acces numai după ce a trecut dincolo de un mesaj de avertizare corespunzător:

În plus, aceste excluderi se vor aplica numai în cazul în care minorilor nu le este permis accesul în timpul prezentării.

(3) Prezentul articol nu se va aplica niciunui material:

Capitolul 350

(a) care este inclus de orice persoană într-un serviciu de difuzare televizată, reglementat de Autoritatea Audio-Vizuală, în sensul Legii audio-vizualului; sau

(b) inclus în prezentarea unei galerii de meserie sau a unui muzeu şi care este vizibilă numai în cadrul galeriei sau muzeului, unde organizatorul prezentării a luat măsuri de precauţie rezonabile pentru protecţia minorilor; sau

S.L. 542.01

(c) inclus într-o expoziţie de film care intră sub incidenţa Reglementărilor privind clasificarea pe vârste a programelor de cinema şi teatru; sau

(d) care serveşte în alt fel interesului public pe motiv că este în interesul ştiinţei, literaturii, artei sau educaţiei sau pentru orice alte obiective de interes general.

(4) În sensul prezentului articol, materialul include orice element ce poate fi prezentat, însă nu include un corp uman real sau orice parte a acestuia şi nicio dispoziţie din prezentul articol nu va fi interpretată în sensul că permite orice prezentare live şi activitate sexuală efectivă ce implică organele sexuale, realizate exclusiv sau în principal în scopul stimulării dorinţei sexuale. Pentru a stabili, în sensul prezentului articol, dacă vreun material prezentat se încadrează în categoria pornografie:

(a) se va ignora orice parte din materialul respectiv care nu este expusă vederii;

(b) se poate ţine cont de efectul suprapunerii unui cadru peste altul.

(5) Un afiş de avertizare nu va fi suficient în sensul prezentului articol dacă nu respectă următoarele cerinţe:

(a) Afişul de avertizare trebuie să conţină următoarele cuvinte şi nu altele:

„AVERTISMENT” Persoanele care trec dincolo de acest anunţ vor găsi în locuri vizibile materiale pe care le-ar putea considera indecente. Acces strict interzic persoanelor sub 18 ani.”;

(b) cuvântul „AVERTISMENT” trebuie să apară ca titlu;

(c) anunţul nu va include nicio imagine sau element de altă natură;

(d) anunţul va fi amplasat în aşa fel încât nicio persoană să nu poată pătrunde, în mod rezonabil, în magazin sau stabiliment, sau în partea magazinului sau a stabilimentului în cauză, fără să ia cunoştinţă de anunţ şi va fi uşor lizibil de către orice persoană care pătrunde în spaţiul respectiv.

Fotografii, filme etc. indecente reprezentând persoane minore.

Completat prin: III.2002.36.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007;

XXXI.2007.12; II.2010.11;

Modificat prin:

IV.2014.11;

VIII.2015.9.

208A. (1) Fapta oricărui cetăţean sau rezident permanent al Republicii Malta, indiferent dacă pe teritoriul Maltei sau în afara teritoriului Maltei, precum şi orice persoană din Malta, care realizează sau produce sau permite realizarea sau producerea oricărui material indecent sau realizează, distribuie, diseminează, importă, exportă, oferă, vinde, furnizează, transmite, pune la dispoziţie, procură pentru sine sau pentru altul, sau prezintă respectivul material indecent se pedepseşte cu închisoarea de la douăsprezece luni la cinci ani.

(1A) Infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani, cu sau fără izolare, în fiecare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(b) atunci când infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A(1).

(1B) Fapta oricărei persoane care dobândeşte, în cunoştinţă de cauză, obţine acces prin tehnologia informaţiei şi comunicării, sau se află în posesia oricărui material indecent care arată, înfăţişează sau prezintă o persoană minoră, va fi pasibilă de pedeapsa închisorii cu un termen de cel mult trei ani.

(1C) În sensul alineatul (1), expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit expresiei prin art. 5(1)(d).

(2) O fotografie, film, înregistrare video sau imagine electronică va fi tratată, în cazul în care prezintă o persoană minoră şi este indecentă, în toate privinţele prezentului articol, drept o fotografie, film, înregistrare video sau imagine electronică indecentă.

(3) În situaţia în care infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi (1B) sunt comise de un ascendent, rudă sau afin, sau de tatăl sau mama adoptivă, tutore, sau de orice altă persoană însărcinată, chiar şi numai temporar, cu îngrijirea, educaţia, instruirea, controlul sau custodia persoanei minore arătată, înfăţişată sau prezentată în materialul indecent, sau în cazul în care respectiva persoană minoră nu a împlinit vârsta de nouă ani sau dacă materialul indecent arată, înfăţişează sau prezintă un minor implicat în acte de zoofilie, brutalitate, sadism sau tortură:

(a) în cazul infracţiunii prevăzute la alin. (1), sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la doi la nouă ani, iar

(b) în cazul infracţiunii prevăzute în alin. (1B), sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la şase luni la patru ani,

cu aplicarea dispoziţiilor din art. 197(4).

(4) În situaţia în care o persoană este acuzată pentru distribuirea sau prezentarea, sau pentru deţinerea oricărui material indecent în conformitate cu alin. (1), acesta se poate apăra dovedind că are un motiv legitim pentru distribuirea sau prezentarea, pentru deţinerea în posesie a respectivului material indecent sau că nu a văzut materialul indecent şi nu ştia şi nu avea niciun motiv să suspecteze că materialul este indecent.

(5) În sensul art. 635(1)(a), persoana minoră prezentată în materialul indecent va fi considerată a fi persoana împotriva căreia a fost săvârşită infracţiunea.

(6) În prezentul articol, referinţele la fotografie includ negativul şi pozitivul.

(7) În sensul prezentului articol, expresia „material indecent” include fotografii, imagini, înregistrări audio sau video, imagini realizate prin mijloace digitale sau electronice, desene, animaţii, text şi reprezentări simulate sau imagini realistice ale unui minor, sau orice material ce prezintă vizual orice persoană care aparent este un copil, chiar şi în cazul în care minorul respectiv nu există, sau organele sexuale ale unui copil, al cărui scop principal este de natură sexuală.

Acostarea persoanei minore.

Completat prin: VII.2010.12.

Modificat prin: IV.2014.12.

208AA. (1) Fapta persoanei care, prin intermediul tehnologiilor informatice şi comunicării, propune o întâlnire unui minor, în vederea comiterii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute în art. 204, 204A-204D, inclusiv şi 208A, dacă propunerea este urmată de acte materiale care conduc la întâlnirea respectivă, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani.

(2) Pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută în alin. (1) va fi majorată cu un grad, cu sau fără izolare, în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(b) atunci când infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A(1);

(d) atunci când făptuitorul abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei minore.

Promovarea turismului sexual.

Completat prin: VII.2010.12.

Modificat prin: IV.2014.13.

208AB. (1) Fapta persoanei care diseminează orice materiale publicitare ce promovează posibilitatea comiterii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute în art. 204, 204A-204C, inclusiv, 208A(1) şi 208A(1A), sau este implicată în organizarea detaliilor de călătorie în scopul comiterii oricăreia dintre infracţiunile respective, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani.

(2) Pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută în alin. (1) va fi majorată cu un grad, cu sau fără izolare, în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când făptuitorul periclitează în mod conştient sau din neglijenţă viaţa persoanei minore;

(b) atunci când infracţiunea implică violenţă sau vătămarea corporală gravă a persoanei în cauză;

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul art. 83A alin. (1);

(d) atunci când făptuitorul abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, autoritate sau influenţă asupra persoanei minore.

Circumstanţe agravante.

Completat prin: VII.2010.12.

Modificat prin:

IV.2014.14.

208AC. (1) Pedeapsa pentru infracţiunile prevăzute în art. 204, 204A-204D, inclusiv, 208A(1)-208AB, inclusiv, va fi majorată cu unul până la două grade în oricare dintre situaţiile următoare:

(a) atunci când infracţiunea a presupus utilizarea violenţei sau rezultă o vătămare a sănătăţii fizice sau psihice a persoanei minore;

(b) atunci când persoana minoră este o persoană vulnerabilă, în sensul alin. (2);

(c) atunci când infracţiunea este săvârşită de două sau mai multe persoane care acţionează împreună;

(d) în oricare dintre împrejurările detaliate în art. 202(a), (b), (c) şi (h);

(e) în cazul în care făptuitorul locuieşte cu sau este membru al familiei victimei;

(f) în cazul în care făptuitorul a fost condamnat anterior pentru o infracţiune prevăzută în prezentul subtitlu;

(g) atunci când infracţiunea este săvârşită de un membru al familiei copilului, o persoană ce locuieşte împreună cu minorul sau de persoana care a abuzat de o poziţie recunoscută de încredere sau autoritate;

(h) atunci când infracţiunea a fost săvârşită în cadrul unui grup infracţional în sensul Deciziei Cadru a Consiliului 2008/841JAI din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate;

(i) atunci când făptuitorul a periclitat în mod conştient sau din neglijenţă viaţa unui copil:

În cazul în care prin prezentul Cod sau prin orice alt act normativ este deja prevăzută o agravare a pedepsei în legătură cu circumstanţele menţionate în prezentul articol, se va aplica pedeapsa mai severă.

(2) În sensul prezentului articol, persoană vulnerabilă înseamnă:

(a) orice persoană cu vârsta sub cincisprezece ani; sau

(b) orice persoană care suferă de o infirmitate fizică sau psihică; sau

(c) orice altă persoană care, în accepţiunea instanţei, poate fi determinată să coopereze cu făptuitorul sau să se supună voinţei făptuitorului, ţinând cont de vârsta persoanei, maturitatea, starea de sănătate, graviditatea, handicapul, condiţiile sociale sau de altă natură, inclusiv orice situaţie de dependenţă, precum şi consecinţele fizice sau psihologice pe care infracţiunea le-ar putea avea asupra persoanei în cauză.

Dispoziţiile aplicabile art. 204-

204C şi 208A din Cod.

Completat prin: XXXI.2007.13.

Modificat prin: VII.2010.13;

IV.2014.15;

VIII.2015.10.

208B. (1) Dispoziţiile de mai jos se vor aplica în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 204, 204A-204D, inclusiv şi art. 208A(1), (1A), (1B), 208AA şi 208AB.

(2) În plus, faţă de pedeapsa stabilită pentru infracţiunile menţionate, instanţa poate impune făptuitorului interdicţia, temporară sau permanentă, de a exercita cel puţin activităţile profesionale ce presupun contactul direct sau periodic cu copiii.

(2A) În situaţia în care instanţa emite o dispoziţie potrivit alin. (2), respectiva dispoziţie va apărea în cazierul judiciar al făptuitorului.

(2B) În situaţia în care persoana condamnată pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) face obiectul unei dispoziţii precum cea prevăzută în alin. (2) pronunţată de o instanţă străină, instanţa va dispune ca respectivul ordin emis de instanţa străină să fie pus în executare, ca şi când ar fi fost emis de instanţă potrivit alin. (2).

(3) Dispoziţiile prevăzut în art. 121D, 248E(4) şi 248E(6) se vor aplica mutatis mutandis.

(4) Dispoziţiile prevăzute în art. 13 şi 14 din Ordonanţa privind combaterea traficului de persoane, se vor aplica mutatis mutandis.

(5) Fără derogare de la dispoziţiile cuprinse în art. 5, instanţele din Malta vor avea competenţă jurisdicţională asupra infracţiunilor respective, în cazul în care:

(a) numai o parte din fapta care reprezintă infracţiunea a avut loc în Malta; sau

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta sau infracţiunea a fost săvârşită în beneficiul unui organism corporativ înregistrat în Malta; sau

(c) infracţiunea a fost săvârşită cu ajutorul unui sistem computerizat accesat din Malta, indiferent dacă sistemul computerizat în cauză se află în afara teritoriului Maltei; sau

(d) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unui cetăţean maltez sau rezident permanent din Malta.

(6) Fără a deroga de la orice altă dispoziţie cuprinsă în prezentul Cod sau în orice alt act normativ, perioada de prescripţie va fi calculată începând cu ziua în care victima împlineşte vârsta majoratului.

(7) În sensul prezentului articol, expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit acesteia în art. 5(1)(d).

Complicitatea şi instigarea.

Completat prin: IV.2014.16.

208C. Persoana care ajută, încurajează sau instigă la săvârşirea oricărei infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 204, 204A-204D, inclusiv şi art. 208A-208AB, inclusiv, săvârşeşte o infracţiune care se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care a participat prin ajutor, încurajare sau instigare.

Infracţiuni în legătură cu imagini pornografice extreme.

Completat prin: XXXVII.2016.7.

208D. (1) Fapta persoanei care, pentru obţinerea unui câştig, pentru distribuirea, sau pentru prezentarea într-un spaţiu public sau într-un spaţiu accesibil publicului, produce, tipăreşte, sau realizează în alt fel, sau introduce pe teritoriul maltez, sau dobândeşte, menţine, pune în circulaţie sau exportă, orice imagini pornografice extreme, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani sau amendă (multa) cu valoarea cuprinsă între trei mii (3.000) euro şi şase mii (6.000) euro sau atât cu pedeapsa închisorii, cât şi cu amendă.

(2) Fapta persoanei care trafichează una dintre imaginile menţionate în alin. (1), chiar şi în cazul în care traficul este clandestin, sau distribuie orice asemenea imagine sau prezintă orice asemenea imagine în public sau într-un spaţiu accesibil publicului, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alineatul (1).

(3) Persoana acuzată de infracţiunea prevăzută în prezentul articol se poate apăra dacă arată următoarele:

(a) a avut un motiv legitim pentru a se afla în posesia imaginii respective;

(b) nu a văzut imaginea respectivă în niciun material, articol sau comunicare obţinută sau primită de acesta şi nu a avut cunoştinţă şi nu a avut niciun motiv să suspecteze că respectivul material, articol sau comunicare conţinea o imagine pornografică extremă;

(c) a primit imaginea respectivă în absenţa oricărei solicitări prealabile din partea sau în numele său:

Nu va fi considerată o apărare potrivit prezentului alineat situaţia în care respectiva persoană a văzut, sau se poate considera în mod rezonabil că a văzut imaginea şi a păstrat-o pentru o perioadă nejustificată de timp;

(d) a participat în mod direct şi consensual în actul prezentat în imagine:

Nu va fi considerată o apărare potrivit prezentului alineat, situaţia în care actul înfăţişat în imagine implică:

(i) un act de viol sau o altă acţiune de penetrare neconsensuală;

(ii) un act de necrofilie sau zoofilie;

(iii) un act sexual sau o imagine ce implică un minor.

(4) În sensul prezentului articol, o imagine va fi considerată a reprezenta o imagine pornografică extremă în cazul în care aceasta este descrisă sau definită prin regulamente în conformitate cu alin. (5) sau ar trebui considerată ca atare în alt fel în conformitate cu orice regulament emis conform celor de mai sus.

(5) Ministrul responsabil cu justiţia va adopta regulamente în sensul descrierii sau definirii sau stabilirii în alt fel a ceea ce ar trebui considerat o imagine pornografică extremă în sensul prezentului articol şi ar putea formula, prin respectivele reglementări, dispoziţii referitoare la criteriile ce trebuie respectate în acest sens şi poate formula dispoziţii diferite pentru circumstanţe diferite şi pentru scopuri diferite.

Dezvăluirea neconsensuală a unor fotografii sau filme de natură sexuală privată.

Completat prin: XXXVII.2016.7.

208E. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a provoca suferinţă, vătămare emoţională sau o vătămare de orice natură, dezvăluie o fotografie sau un film de natură sexuală privată fără consimţământul persoanei sau al persoanelor prezentate sau înfăţişate în respectiva fotografie sau film se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau amendă (multa) în cuantum cuprins între trei mii (3.000) euro şi cinci mii (5.000) euro, sau atât cu pedeapsa închisorii, cât şi cu amendă.

(2) Persoana nu o infracţiune potrivit prezentului articol în cazul în care:

(a) a dezvăluit fotografia sau filmul de natură sexuală numai către persoana sau persoanele prezentate sau înfăţişate în respectiva fotografie sau film; sau

(b) dezvăluirea a fost necesară în scopul prevenirii, detectării sau investigării unei infracţiuni; sau

(c) în măsura în care este necesar în mod rezonabil, dezvăluirea este autorizată de o instanţă sau tribunal în derularea procedurilor judiciare:

Cu condiţia ca, în cazul în care autorizarea este acordată în acest fel de o instanţă sau tribunal, fotografia sau filmul de natură sexuală va fi sigilat, fără întârziere, de grefierul sau de către grefierul adjunct al instanţei sau tribunalului respectiv şi va putea fi accesat numai de către părţile la respectivul proces sau de reprezentanţii lor autorizaţi.

(3) Atunci când infracţiunea prevăzută în prezentul articol este săvârşită ca mijloc sau în contextul unui şantaj, pedeapsa va fi majorată cu un grad.

(4) În prezentul articol:

termenul „dezvăluire” va fi interpretat ca incluzând publicarea, distribuirea, comercializarea, circulaţia sau utilizarea neautorizată a fotografiilor şi filmelor de natură sexuală privată, prin orice mijloace;

termenul „privat” se va referi la orice fotografie sau film realizat fără acordul sau cunoştinţa persoanei sau a persoanelor înfăţişate în acestea, sau la orice fotografie sau film care nu au fost niciodată menite pentru uz public;

„sexual” va include înfăţişarea tuturor sau a unei părţi expuse din zona genitală sau pubiană a persoanei, sau, în situaţia femeilor, a sânilor, sau a oricărui conţinut care, atunci când este considerat ca un tot, ar fi considerat de către o persoană rezonabilă a fi de natură sexuală prin prisma naturii sale;

„fotografie sau film” înseamnă o imagine sau date fixe sau în mişcare, păstrate pe orice mediu, care pot fi convertite în imagini fixe sau în mişcare.

Infracţiuni împotriva decenţei sau bunelor moravuri, comise în public.

209. Fapta persoanei care, cu excepţia situaţiilor menţionate în articolul anterior din prezentul subtitlu sau în orice altă prevedere legislativă, săvârşeşte o infracţiune împotriva decenţei sau a bunelor moravuri, prin orice faptă săvârşită într-un spaţiu public sau într-un spaţiu expus publicului, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni şi cu amendă (multa).

Lipsa aplicabilităţii art. 21.

Completat prin: IV.2014.17.

209A. Dispoziţiile cuprinse în art. 21 nu se vor aplica în cazul în care o persoană este găsită vinovată de o infracţiune prevăzută în prezentul subtitlu.

Subtitlul III

Despre crime de prevenire sau distrugere a dovezii
privind situaţia minorului

Răpirea sau ascunderea unui copil etc.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

210. Fapta oricărei persoane găsite vinovată de răpirea sau ascunderea, unui copil, a naşterii acestuia, de înlocuirea unui copil cu un altul sau declaraţia falsă că un copil a fost născut de o femeie care nu a născut un copil, se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani.

Titlul VIII

Despre crime contra persoanei

Subtitlul I

Despre omor

Omorul.

Modificat prin: V.1868.7; XXI.1971.19; XLIX.1981.4.

211. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte un omor se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

Definiţia „omorului”.

(2) Persoana săvârşeşte un omor în cazul în care, având intenţia de a ucide o altă persoană sau de a pune viaţa respectivei persoane în pericol direct, a cauzat decesul persoanei respective.

Decesul în afara jurisdicţiei al unei persoane atacate în limitele jurisdicţiei.

(3) În situaţia în care făptuitorul cauzează decesul unei persoane în teritoriul jurisdicţional al Republicii Malta, omorul va fi considerat săvârşit în întregime în limitele respectivei jurisdicţii, indiferent dacă decesul persoanei s-a produs în afara limitelor menţionate.

În situaţia în care făptuitorul nu a intenţionat să cauzeze decesul vreunei persoane determinate, sau dacă făptuitorul ucide o altă persoană decât victima vizată.

212. Dispoziţiile cuprinse în articolul de mai sus se vor aplica chiar şi în situaţia în care făptuitorul nu a avut intenţia de a cauza decesul vreunei anumite persoane sau dacă, din greşeală sau accidental, a ucis o altă persoană decât persoana pe care a intenţionat să o ucidă.

Determinarea sau asistarea unei alte persoane să comită suicid.

Completat prin: XI.1900.31.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

213. Fapta persoanei care convinge orice persoană să se sinucidă sau îi oferă ajutor, în cazul în care suicidul are loc, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de cel mult doisprezece ani.

Subtitlul II

Despre infracţiuni săvârşite cu intenţie contra persoanei

Vătămare corporală.

Modificat prin:

XI.1900.32.

214. Fapta persoanei care, fără intenţia de a ucide sau de a pune în pericol direct viaţa vreunei persoane, cauzează vătămare fizică sau pentru sănătatea unei alte persoane, sau cauzează o afecţiune mintală respectivei persoane, săvârşeşte o vătămare corporală.

Vătămare corporală gravă sau uşoară.

215. Vătămarea corporală poate fi gravă sau uşoară.

Vătămare corporală gravă.

Modificat prin: V.1868.8; VI.1871.14;

XI.1900.32; XLIX.1981.4.

216. (1) Vătămare corporală este considerată gravă şi se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la trei ani:

(a) în cazul în care aceasta conduce la un pericol constând în:

(i) pierderea vieţii; sau

(ii) orice handicap permanent pentru sănătate sau handicap funcţional permanent al oricărui organ; sau

(iii) orice defect permanent în orice parte a structurii fizice a corpului; sau

(iv) orice infirmitate mintală permanentă;

(b) în cazul în care aceasta conduce la o diformitate sau desfigurare la nivelul chipului, gâtului, sau la oricare dintre mâinile persoanei vătămate;

(c) în cazul în care aceasta este produsă prin orice leziune care pătrunde într-una dintre cavităţile corpului, fără a produce niciunul dintre efectele menţionate în art. 218;

(d) în cazul în care aceasta produce orice infirmitate mintală sau fizică ce durează treizeci de zile sau mai mult; sau în cazul în care partea vătămată devine incapabilă de muncă, pentru o astfel de perioadă, neputându-şi exercita profesia;

(e) în cazul în care, dacă fapta este săvârşită asupra unei femei gravide, conduce la declanşarea prematură a naşterii.

(2) În situaţia în care persoana vătămată s-a recuperat, fără să se fi aflat niciodată, în timpul afecţiunii, în pericol efectiv pentru viaţa sa sau nu s-au produs consecinţele menţionate în alin. (1)(a), se va considera că vătămarea ar fi putut da naştere unui asemenea pericol numai dacă pericolul a reprezentat o probabilitate, prin prisma naturii sau a consecinţelor fireşti ale vătămării.

Vătămare corporală gravă produsă de arme propriu-zise etc.

Modificat prin: VIII.1857.2; VI.1871.14; XI.1900.32; XLIX.1981.4; XIV.1983.3.

Capitolul 446.

217. O vătămare corporală gravă se pedepseşte cu închisoarea de la cinci luni la patru ani în cazul în care este săvârşită cu arme propriu-zise, sau cu un instrument ascuţit, sau cu ajutorul oricărui exploziv, sau orice fluid sau substanţă inflamabilă sau corozivă:

În cazul în care infracţiunea este săvârşită cu ajutorul unui fluid sau a unei substanţe explozive, pedeapsa minimă va fi închisoarea de doi ani, iar dispoziţiile Legii suspendării nu se aplică.

Alte situaţii de vătămare corporală gravă.

Modificat prin: IX.1859.14;

V.1868.9;

XI.1900.32;

XLIX.1981.4;

XIV.1983.4.

218. (1) O vătămare corporală gravă se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la nouă ani:

(a) în cazul în care produce orice afectare permanentă pentru sănătatea victimei sau orice handicap funcţional permanent a oricărui organ din corp, sau orice defect permanent în orice parte a structurii fizice a corpului, sau orice infirmitate mentală permanentă;

(b) în cazul în care produce orice desfigurare gravă şi permanentă la nivelul chipului, al gâtului, sau la oricare dintre mâinile persoanei vătămate;

(c) în cazul în care, dacă fapta este săvârşită asupra unei femei gravide, conduce la pierderea sarcinii.

(2) Orice afecţiune pentru sănătatea sau orice afectare funcţională a oricărui organ din corp şi orice infirmitate mintală, desfigurare gravă sau defect va fi considerat permanentă chiar şi atunci când aceasta este o probabilitate.

(3) Pedeapsa pentru infracţiunile prevăzute de alin. (1) va fi aplicată potrivit art. 312(2) în cazul în care vătămarea corporală este săvârşită cu ajutorul oricărui fluid sau substanţe explozive.

Micşorarea pedepsei în situaţia cauzei accidentale ulterioare.

Modificat prin:

V.1868.10;

XI.1900.32.

219. Sancţiunile menţionate în art. 216 şi 218 vor fi micşorate cu unul sau două grade în cazul în care o cauză accidentală ulterioară a contribuit la producerea consecinţelor menţionate în respectivul articol.

Vătămare corporală gravă care conduce
la deces.

Modificat prin: V.1868.11; XI.1900.32; XLIX.1981.4.

220. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o vătămare corporală gravă care conduce la decesul persoanei numai prin desfăşurare naturală sau prin consecinţele fireşti ale vătămării, iar nu printr-o cauză accidentală ulterioară, se pedepseşte:

(a) cu închisoarea de la şase la douăzeci de ani, în cazul în care decesul survine în termen de patruzeci de zile, calculat de la miezul nopţii imediat anterioare crimei;

(b) cu închisoarea de la patru la doisprezece ani, în cazul în care decesul survine după respectiva perioadă de patruzeci de zile, dar în decurs de un an, calculat conform celor de mai sus.

(2) În cazul în care decesul survine ca urmare a unei cauze accidentale ulterioare, iar nu exclusiv drept consecinţă a cursului firesc sau a consecinţelor fireşti ale vătămării, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la trei la nouă ani.

(3) În cazul în care vătămarea corporală este produsă în limitele jurisdicţiei teritoriale a Republicii Malta, crima va fi considerată a fi fost finalizată în limitele respective, chiar şi în cazul în care decesul persoanei vătămate are loc în afara limitelor respective.

Vătămare corporală uşoară.

Modificat prin: VIII.1857.3, 5; VI.1871.15;

II.1886.8;

XI.1900.32;

I.1903.7;

VIII.1909.19;

IX.1911.12;

XX.2005.12.

221. (1) O vătămare corporală care nu produce niciuna dintre consecinţele prevăzute în articolul de mai sus al prezentului subtitlu, va fi considerată uşoară şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni sau cu amendă (multa).

(2) În situaţia în care infracţiunea este săvârşită prin oricare dintre mijloacele prevăzute de art. 217, aceasta se pedepseşte cu închisoarea de la două luni la un an.

În situaţia în care vătămarea corporală are consecinţe nesemnificative.

(3) În situaţia în care consecinţa, apreciată la nivel fizic şi moral, are urmări nesemnificative pentru partea vătămată, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte:

(a) cu închisoarea de maxim trei luni sau cu amendă (multa), în cazul în care infracţiunea este săvârşită prin oricare dintre mijloacele menţionate în art. 217 sau este săvârşită asupra oricărora dintre persoanele menţionate în art. 222(1)(a) şi (b);

(b) cu sancţiunile stabilite pentru delicte, în orice altă situaţie.

Plângerea formulată de partea vătămată.

(4) În situaţiile menţionate în alin. (1) şi (3), acţiunea este începută numai la plângerea părţii vătămate, cu excepţia cazului în care infracţiunea este săvârşită de oricare dintre persoanele menţionate în art. 222(1)(a) şi (b).

Circumstanţe agravante.

Modificat prin: VIII.1857.4; XXXII.1986.2; III.2002.37;

XX.2005.13; XXII.2010.11.

Capitolul 389.

222. (1) Sancţiunile prevăzute în art. 216, 217, 218 şi 220 şi în alin. (1) şi (2) din art. de mai sus vor fi majorate cu grad atunci când vătămarea este produsă:

(a) asupra persoanei tatălui, mamei, sau a unui alt autor legitim şi natural, sau asupra persoanei unui frate sau surori legitime şi naturale, sau asupra persoanei soţului sau soţiei, sau asupra persoanei tatălui sau mamei naturale, sau asupra oricărei persoane menţionate în art. 202(h);

(b) asupra persoanei oricărui martor sau arbitru care a dat declaraţie sau a depus o opinie în orice proces şi ca urmare a respectivei declaraţii sau opinii, sau asupra persoanei unui copil cu vârsta mai mică de nouă ani;

(c) asupra oricărei persoane care a fost funcţionar public sau care a fost însărcinată în mod legal cu o îndatorire publică sau care este sau a fost angajat sau funcţionar al unui organism corporativ înfiinţat în baza legii, iar infracţiunea a fost săvârşită deoarece persoana în cauză şi-a exercitat atribuţiile;

(d) asupra oricărei persoane care şi-a exercitat îndatoririle legale în calitate de gardă de corp, gardă de corp specializată sau paznic local potrivit dispoziţiilor Legii privind gărzile de corp private şi paznicii locali.

Nemajorarea pedepsei în caz de eroare sau accident.

(2) Cu toate acestea, nu se va majora pedeapsa în cazul în care făptuitorul, fără intenţia de a produce vătămarea unei anumite persoane, sau cu intenţia de a produce o vătămare altei persoane, produce, din greşeală sau întâmplător, o vătămare oricăreia dintre persoanele menţionate în alin. (1)(a) şi (b).

Majorarea pedepsei în anumite cazuri.

Completat prin: XXIX.1990.7.

Modificat prin:

III.2002.38;

XI.2009.5;

XXXI.2014.2; XXIV.2014.24; VIII.2015.11.

222A. (1) Pedepsele prevăzute în alineatele de mai sus din prezentul subtitlu vor fi majorate cu unul sau două grade atunci când vătămarea este săvârşită asupra unei persoane care a împlinit vârsta de şaizeci de ani sau asupra unei persoane care suferă de un anumit grad de infirmitate fizică sau mintală, care o pune în imposibilitatea de a se apăra corespunzător:

Dispoziţiile prezentului articol nu se vor aplica în situaţia în care o agravare a pedepsei a fost deja prevăzută prin prezentul Cod sau prin orice alt act normativ.

(2) Pedepsele prevăzute în dispoziţiile de mai sus din prezentul subtitlu vor fi, de asemenea, majorate cu unul sau două grade atunci când infracţiunea este agravată sau comisă din motive de gen, identitate de gen, orientare sexuală, rasă, culoarea pielii, limbă, origine naţională sau etnică, cetăţenie, religie sau convingeri sau opinii politice sau de altă natură.

(3) O infracţiune este agravată sau justificată din motive de gen, identitate de gen, orientare sexuală, rasă, culoarea pielii, limbă, origine naţională sau etnică, cetăţenie, religie, convingeri sau opinii politice sau de altă natură în cazul în care:

(a) la momentul comiterii infracţiunii, sau imediat înainte ori după săvârşirea acesteia, făptuitorul demonstrează faţă de victima infracţiunii o atitudine ostilă, aversiune sau dispreţ, rezultat din apartenenţa (sau presupusa apartenenţă) a victimei la un grup sau denotă un anumit gen, identitate de gen, orientare sexuală, rasă, culoare a pielii, limbă, origine naţională sau etnică, cetăţenie, religie sau convingeri sau opinii politice sau de altă natură; sau

(b) infracţiunea este motivată, în tot sau în parte, de ostilitate, aversiune sau dispreţ faţă de membrii unui grup dintre cele menţionate în alin. (a).

(4) În alin. (3)(a):

„Membru”, în relaţie cu un grup, include totalitatea membrilor grupului respectiv;

„presupus” înseamnă presupus de către făptuitor.

(5) Este irelevant, pentru scopul alin. (3)(a) sau (b) dacă ostilitatea făptuitorului porneşte, de asemenea, în orice măsură, pe orice alt factor care nu este menţionat în alineatele respective.

(6) În prezentul articol:

„grup rasial” înseamnă un grup de persoane definit pe criterii de rasă, descendenţă, culoarea pielii, naţionalitate (inclusiv cetăţenie) sau origini etnice sau naţionale;

„grup religios” înseamnă un grup de persoane definit pe criterii de credinţe religioase sau lipsa credinţei religioase.

Subtitlul III

Despre uciderea sau vătămarea corporală legitimă

Uciderea sau vătămarea corporală legitimă

223. Fapta nu constituie infracţiune dacă uciderea sau vătămarea corporală este săvârşită în baza unui ordin sau permisă prin lege sau de o autoritate legală ori este impusă de o stare de necesitate, fie în sensul legitimei apărări a propriei persoane, fie pentru legitima apărare a unei alte persoane.

Situaţii de legitimă apărare.

224. Situaţiile de stare de necesitate a legitimei apărări vor include următoarele:

(a) în situaţia în care uciderea sau vătămarea corporală este săvârşită în timpul respingerii, pe timpul nopţii, a escaladării sau a intrării prin efracţie în spaţii împrejmuite, ziduri, sau prin uşa de la intrare în orice casă sau apartament locuit, sau în dependinţele acestora cu acces direct sau indirect la casă sau apartament;

(b) în situaţia în care uciderea sau vătămarea corporală este săvârşită în timpul apărării contra oricărei persoane care săvârşeşte un furt sau un jaf, prin mijloace violente, sau care încearcă să comită un asemenea furt sau jaf;

(c) în situaţia în care uciderea sau vătămarea corporală este impusă de nevoia reală de apărare a castităţii proprii sau a unei alte persoane.

Subtitlul IV

Despre uciderea sau vătămarea corporală din culpă

Uciderea din culpă.

Modificat prin:

IX.1859.15; VI.1871.16;

XI.1900.33;

III.1971.4;

XIII.1980.5;

XIII.1983.5;

III.2002.39;

L.N. 407 din 2007;

VII.2010.14.

225. (1) Fapta persoanei care, din imprudenţă, neglijenţă, lipsă de competenţe în exercitarea meseriei sau profesiei, sau prin nerespectarea normelor, cauzează decesul oricărei persoane, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim patru ani sau amendă (multa) în cuantum de cel mult unsprezece mii şase sute patruzeci şi şase euro şi optzeci şi şapte de eurocenţi (11.646,87).

(2) În situaţia în care făptuitorul a provocat decesul a mai mult de o persoană sau în situaţia în care, în afară de provocarea decesului unei persoane, făptuitorul a provocat, de asemenea, vătămarea corporală unei a altei sau a altor persoane, pedeapsa va fi închisoarea de la cinci la zece ani.

Vătămarea corporală din culpă.

Modificat prin: VI.1871.17; XI.1900.33; VIII.1909.20; III.1971.5; XIII.1980.6; XIII.1983.5; III.2002.40;

L.N. 407 din 2007.

226. (1) În situaţia în care apare o vătămare corporală ca urmare a oricăreia dintre cauzele menţionate în articolul de mai sus, făptuitorul în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care vătămarea este gravă şi produce consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim un an sau cu amendă (multa) de cel mult patru mii şase sute şi cincizeci şi opt euro şi şaptezeci şi cinci eurocenţi (4.658,75);

(b) în cazul în care vătămarea este gravă, fără a se produce consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim şase luni sau amendă (multa) care nu depăşeşte doi mii trei sute douăzeci şi nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37);

(c) în cazul în care vătămarea este uşoară, cu pedepsele prevăzute pentru delicte.

(2) În situaţiile menţionate la alin. (1)(c), acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate.

Ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă în timpul comiterii unui furt sau tentative de furt.

Completat prin: XXIX.1990.8.

226A. În situaţia în care o persoană cauzează un deces sau o vătămare corporală dintre cele prevăzute în dispoziţiile de mai sus ale prezentului subtitlu în timpul săvârşirii de către sine a unui furt sau în timpul unei tentative de furt, sau imediat după săvârşirea unui asemenea furt sau a unei asemenea tentative, în timp ce fuge de la locul la care a avut loc furtul sau tentativa de furt, aceasta va fi, fără a afecta niciun fel de răspundere pe care aceasta ar putea-o avea în legătură cu furtul sau tentativa de furt şi cu excepţia dispoziţiilor din art. 17, în caz de condamnare, pedepsită:

(a) în situaţia decesului, cu închisoarea de la patru la nouă ani;

(b) în situaţia vătămării corporale, cu pedepsele prevăzute în art. 226, care vor fi majorate cu unul sau două grade.

Fluid sau substanţă explozivă.

Completat prin: VIII.2008.17.

226B. În situaţia în care oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 225, 226 şi 226A a fost săvârşită prin folosirea unui fluid sau a unei substanţe explozive, pedeapsa aplicată pentru infracţiune va fi majorată cu două până la trei grade.

Subtitlul V

Despre cauzele scuzabile pentru infracţiunile prevăzute
în subtitlurile anterioare ale acestui titlu

Cazuri de omor scuzabil.

Modificat prin:

V.1868.12;

VIII.1909.21; XLIX.1981.4;

III.2002.41.

227. Omorul va fi scuzabil:

(a) în situaţia în care este provocat de o vătămare corporală gravă sau prin orice crimă de orice natură împotriva persoanei, pentru care se prevede pedeapsa închisorii pe o durată mai mare de un an;

(b) în situaţia în care este săvârşită în timpul respingerii, pe timpul zilei, a escaladării sau a intrării prin efracţie în spaţii împrejmuite, ziduri, sau prin uşa de la intrare în orice casă sau apartament locuit sau în dependinţele acestora cu acces direct sau indirect la casă sau apartament;

(c) în situaţia în care este săvârşită de orice persoană acţionând sub imperiul unui impuls sau a unei stimulări mintale în urma căreia este, în timpul săvârşirii crimei, incapabilă de judecată;

Făptuitorul va fi considerat incapabil de judecată în orice situaţie în care omuciderea poate fi atribuită, în realitate, impulsului de moment, iar nu intenţiei deliberate de a ucide sau de a provoca o vătămare gravă persoanei, cauza fiind de asemenea natură încât, în cazul unor persoane cu temperament obişnuit, are efectul că persoanele nu pot avea reprezentarea consecinţelor infracţiunii;

(d) în situaţia în care este săvârşită de orice persoană care, acţionând în condiţiile menţionate în art. 223, îşi vor depăşi limitele impuse prin lege, prin autoritate, sau de necesitate:

Nicio asemenea depăşire nu va determina aplicarea unei pedepsei, în cazul în care fapta se săvârşeşte ca urmare a luării prin surprindere, sub imperiul fricii sau al panicii.

Sancţiunea pentru omorul scuzabil.

Modificat prin:

V.1868.13;

VIII.1909.22;

III.2002.42.

228. (1) În situaţia omorului scuzabil în condiţiile lit. (a) sau (b) din articolul de mai sus, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de cel mult doi ani.

(2) În situaţia omorului scuzabil în condiţiile lit. (c) din articolul de mai sus, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la douăzeci de ani.

(3) În situaţia omorului scuzabil în condiţiile lit. (d) din articolul de mai sus, făptuitorul în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de maxim doisprezece ani.

Situaţii de inadmisibilitate a cauzei scuzabile.

229. Cauza scuzabilă prevăzută în art. 227(c) nu va fi admisibilă:

(a) în situaţia în care impulsul este provocat de corecţia legitimă a persoanei acuzate;

(b) în situaţia în care impulsul este provocat de îndeplinirea legitimă a unei îndatoriri a funcţionarului public;

(c) în situaţia în care făptuitorul fie a cauzat provocarea drept pretext pentru a ucide sau pentru a provoca o vătămare gravă persoanei, fie a intenţionat omuciderea sau provocarea respectivei vătămări grave înainte să se fi produs orice provocare.

Vătămarea corporală scuzabilă.

Modificat prin: V.1868.14;

VIII.1909.23.

230. Infracţiunea de vătămare corporală va fi scuzabilă:

(a) în situaţiile prevăzute ca fiind scuzabile pentru omor în condiţiile art. 227(a) şi (b);

(b) în situaţiile prevăzute ca fiind scuzabile pentru omor în condiţiile art. 227(c);

(c) în cazul în care este provocată de orice infracţiune de orice fel împotriva persoanei;

(d) în situaţiile prevăzute ca fiind scuzabile pentru omor în condiţiile art. 227(d).

Sancţiunea pentru vătămarea corporală scuzabilă. prevăzută în alin. (a) din s.230,

Modificat prin: V.1868.15;

XI.1900.34; XIII.1980.7.

231. (1) În situaţiile prevăzute la lit. (a) din articolul de mai sus, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care decesul a survenit:

(i) exclusiv în cursul firesc sau ca urmare a consecinţelor fireşti ale vătămării şi fără intervenţia niciunei cauze accidentale ulterioare, cu închisoarea de maxim un an;

(ii) ca urmare a unei cauze accidentale ulterioare, iar nu exclusiv în cursul firesc sau ca urmare a consecinţelor fireşti ale vătămării, cu închisoarea de maxim şase luni;

(b) în cazul în care vătămarea este gravă şi produce consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim şase luni;

(c) în cazul în care vătămarea este gravă, fără a se produce consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim trei luni;

(d) în cazul în care vătămarea va deveni gravă ca urmare a unei cauze accidentale ulterioare:

(i) cu închisoarea de maxim trei luni, în situaţia prevăzută la lit. (b);

(ii) la sancţiunile prevăzute pentru delicte, în situaţia prevăzută la lit. (c).

(2) În situaţiile prevăzute în alin. (1), în cazul în care vătămarea este uşoară, acţiunea penală nu va fi începută.

În cazurile prevăzute la
lit. (b) şi (c)
ale art. 230.

Modificat prin: VIII.1857.6,7; V.1868.15; XI.1900.34;

I.1903.8; XIII.1983.5; XXIX.1990.9; L.N. 407 din 2007.

232. În situaţiile prevăzute în art. 230 (b) şi (c), în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte:

(a) în cazul în care vătămarea este gravă, cu închisoarea de maxim două treimi din pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea care nu este scuzabilă;

(b) în cazul în care vătămarea este uşoară şi este săvârşită prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 217 sau de oricare dintre persoanele prevăzute în art. 222(a) şi (b), sau de oricare dintre persoanele prevăzute în art. 222A, cu închisoarea de maxim trei luni;

(c) în cazul în care vătămarea este uşoară, în lipsa circumstanţelor agravante prevăzute în alineatul de mai sus, cu închisoarea de maxim o lună sau cu amendă (multa) sau cu sancţiunile prevăzute pentru delicte:

În cazul în care pedeapsa prevăzută pentru crima care nu este scuzabilă este cea prevăzută pentru delicte, perioada detenţiei nu va depăşi douăzeci de zile şi cuantumul amenzii (ammenda) nu va depăşi şase euro şi nouăzeci şi nouă de eurocenţi (6,99).

În cazurile prevăzute de lit. (d) a art. 230.

Completat prin: VIII.1909.24.

233. (1) În situaţiile prevăzute în art. 230(d), în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte:

(a) în cazul vătămării corporale grave, cu închisoarea de maxim o treime din cea stabilită pentru infracţiune, în cazul în care aceasta nu este justificată;

(b) în cazul vătămării corporale uşoare comise prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 217, cu închisoarea de maxim două luni.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul în care vătămarea este uşoară şi nu este săvârşită prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 217, nu se va aplica nicio pedeapsă.

Admisibilitatea cauzei scuzabile în caz de ucidere sau vătămare corporală provocată unei alte persoane decât victima vizată.

Modificat prin: XI.1900.34.

234. Fapta persoanei care, din greşeală sau în mod accidental, ucide sau provoacă o vătămare corporală unei alte persoane decât cea împotriva căreia era îndreptată acţiunea, va beneficia de orice cauză scuzabilă ce micşorează pedeapsa aplicabilă pentru crimă în cazul în care aceasta ar fi fost săvârşită asupra persoanei împotriva căreia era îndreptată.

Când poate fi invocată provocarea.

Modificat prin: V.1868.14.

235. Provocările prevăzute în art. 227 şi 230 nu vor fi aplicabile făptuitorului, decât dacă au avut loc la momentul acţiunii în justificarea cărora sunt invocate.

Uciderea sau vătămarea corporală provocată de soţ asupra soţiei adultere şi a amantului.

236. Abrogat prin: XXIX.1990.10.

Uciderea sau vătămarea corporală în caz de încăierare accidentală.

Modificat prin: VIII.1857.8; VI.1871.18; III.1885.2;

XI.1900.35; XLIX.1981.4.

237. În situaţia în care într-o încăierare accidentală se produce moartea unei persoane sau o vătămare corporală şi nu se cunoaşte autorul acesteia, fiecare persoană care a participat în mod activ la săvârşirea faptei împotriva decedatului sau a persoanei vătămate se pedepseşte:

(a) în situaţia uciderii, cu închisoarea de maxim de trei ani;

(b) în situaţia vătămării corporale grave ce produce consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim de un an;

(c) în situaţia vătămării corporale grave fără consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim de trei luni;

(d) în situaţia unei vătămări corporale uşoare, cu sancţiunile prevăzute pentru delicte:

În situaţia uciderii, persoana sau persoanele care au provocat părţii decedate o vătămare corporală din care ar fi putut rezulta decesul, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

Provocarea unui scandal sau a unei încăierări în scopul uciderii unei persoane sau pentru a provoca o vătămare corporală.

Completat prin: XI.1900.35.

238. Fapta persoanei care provoacă un scandal sau o încăierare în scopul uciderii unei persoane sau pentru a-i provoca acesteia o vătămare corporală, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care vreo persoană este ucisă, cu pedeapsa prevăzută pentru omor;

(b) în cazul în care vreo persoană suferă o vătămare corporală, cu pedeapsa prevăzută pentru respectiva vătămare corporală, majorată cu un grad.

Subtitlul VI

Despre ascunderea uciderii unei persoane sau a vătămării corporale şi ascunderea cadavrelor

Ascunderea cadavrului persoanei ucise.

239. Fapta persoanei care, cu ştiinţă, ascunde cadavrul unei persoane al cărei deces a fost provocat printr-o crimă, se pedepseşte cu închisoarea de la patru la şase luni.

Ascunderea naşterii unui copil.

Modificat prin: IV.1994.8.

240. Fapta persoanei care, imediat după ce a dat naştere unui copil, încearcă, prin îngroparea în secret sau aruncarea în alt fel a cadavrului copilului, să ascundă naşterea, se pedepseşte cu închisoarea de la patru luni la un an.

Înlocuit prin: III.2002.43.

Subtitlul VII

Despre avort, administrarea sau furnizarea substanţelor otrăvitoare sau dăunătoare pentru sănătate şi despre răspândirea bolilor

Provocarea pierderii sarcinii.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

241. (1) Fapta persoanei care, prin orice aliment, băutură, medicament sau prin violenţă ori prin orice alte mijloace, provoacă pierderea sarcinii unei gravide, indiferent dacă femeia respectivă este de acord sau nu, se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă împotriva femeii care îşi provoacă pierderea sarcinii sau care este de acord să utilizeze mijloacele prin care poate fi provocată pierderea sarcinii.

Decesul sau vătămarea corporală gravă provocate prin mijloacele utilizate pentru

Întreruperea sarcinii.

Modificat prin: III.2002.44.

242. În cazul în care mijloacele utilizate provoacă decesul femeii sau provoacă o vătămare gravă persoanei acesteia, indiferent dacă pierderea sarcinii s-a produs sau nu, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa aplicabilă în cazul omorului sau al vătămării corporale, micşorată cu unu până la trei grade.

În situaţia în care medicul etc. a prescris
sau a administrat mijloacele pentru a provoca pierderea sarcinii.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

243. Fapta medicului, chirurg, obstetrician, sau farmacist care, cu ştiinţă, a prescris sau a administrat mijloacele prin care este provocată pierderea sarcinii, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la optsprezece luni la patru ani şi la interzicerea permanentă a exercitării profesiei.

Pierderea cu intenţie a sarcinii.

Completat prin: III.2002.45.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

243A. Fapta persoanei care, din imprudenţă, neglijenţă, din lipsa competenţelor profesionale sau privind practicarea unei meserii, sau prin nerespectarea normelor, provoacă pierderea sarcinii unei femei gravide, se pedepseşte cu închisoarea de maxim şase luni sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult doi mii trei sute douăzeci şi nouă euro şi treizeci şi şapte de eurocenţi (2.329,37).

Administrarea sau luarea de substanţe

periculoase pentru sănătate de către alte persoane.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

244. Fapta persoanei care, în orice modalitate, administrează cu rea-credinţă sau determină luarea de către o altă persoană a unei substanţe otrăvitoare sau dăunătoare care ar putea provoca vreo vătămare sau atingere sănătăţii, se pedepseşte cu închisoarea de la treisprezece luni la doi ani, cu condiţia ca infracţiunea în sine să nu constituie infracţiunea de omor, în formă consumată sau tentată, sau vătămare gravă a persoanei.

Transmiterea etc. unei boli.

Completat prin: III.2002.46.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

244A. (1) Persoana care, ştiind că suferă de o afecţiune sau că este infectată cu oricare dintre bolile sau afecţiunile prevăzute la alin. (3) şi care, prin orice modalitate, cu ştiinţă, transmite sau răspândeşte boala sau afecţiunea respectivă către orice altă persoană care nu suferea înainte sau nu era infectată cu afecţiunea respectivă, se pedepseşte cu închisoarea de la patru ani la nouă ani:

În situaţia în care cealaltă persoană decedează ca urmare a respectivei boli sau afecţiuni, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 211(1).

(2) În situaţia în care orice astfel de boală sau afecţiune prevăzută în alin. (1) este transmisă, comunicată sau răspândită din imprudenţă, neglijenţă sau prin nerespectarea oricăror norme de către persoana care cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască faptul că suferă sau este infectată

cu aceasta, persoana respectivă, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim şase luni sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult două mii trei sute şi douăzeci şi nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37):

În situaţia în care cealaltă persoană decedează ca urmare a bolii sau a afecţiunii în cauză, făptuitorul se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de art. 225.

(3) Ministrul justiţiei va specifica, prin anunţ în Monitor, bolile sau afecţiunile cărora li se aplică prezentul articol.

Modificat prin: VI.1947.8.

Înlocuit prin: III.2002.47.

Subtitlul VIII

Despre pruncucidere şi abandon, expunere
şi rele tratamente aplicate minorului

Pruncuciderea.

Completat prin: VI.1947.9.

245. În situaţia în care o femeie provoacă, prin orice acţiune sau omisiune, decesul propriului copil, acesta fiind un copil cu vârsta sub douăsprezece luni, dar, la momentul acţiunii sau omisiunii, stabilitatea sa mintală era perturbată ca urmare a nerecuperării complete după efectele naşterii copilului sau din cauza efectelor lactaţiei, ca urmare a naşterii copilului, atunci, fără a aduce atingere circumstanţelor în prezenţa cărora, în lipsa prezentului articol, infracţiunea ar fi constitut omor, aceasta se va face vinovată de pruncucidere şi se pedepseşte cu închisoarea de douăzeci de ani.

Abandonul sau expunerea copilului cu vârsta sub şapte ani.

Modificat prin: XLIX.1981.4

246. Fapta persoanei care abandonează sau expune un copil cu vârsta sub şapte ani se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la un an.

În cazul în care copilul decedează sau suferă o vătămare.

Modificat prin:

IX.1859.I6;

V.1868.16;

VI.1947.10;

III.2002.48.

247. (1) Cu excepţia dispoziţiilor din art. 245, în situaţia în care, ca urmare a abandonului sau a expunerii copilului, acesta decedează sau suferă o vătămare corporală, făptuitorul va fi vinovat, în prima situaţie de omor, iar în a doua situaţie de vătămare corporală şi se vor aplica dispoziţiile referitoare la omor, respectiv vătămare corporală, însă pedeapsa va fi redusă cu un grad.

Abandonul sau expunerea copilului aflat în afara pericolului.

(2) În situaţia în care abandonul sau expunerea copilului, conform prezentului articol nu are loc în împrejurări de pericol evident pentru viaţa sau persoana copilului abandonat sau expus, pedeapsa va fi redusă cu două grade:

În situaţia în care pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi (2) nu este mai severă decât pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus, majorată cu un grad.

Relele tratamente sau neglijarea copilului cu vârsta de până la doisprezece ani.

Completat prin: III.2002.49.

247A. (1) Fapta persoanei care, având în îngrijire un copil cu vârsta sub doisprezece ani, prin acţiuni sau inacţiuni repetate, aplică rele tratamente minorului sau provoacă sau permite aplicarea de rele tratamente prin mijloace similare asupra copilului, cu excepţia situaţiei în care fapta constituie o infracţiune mai gravă potrivit oricăror altor dispoziţii din prezentul Cod, se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani.

(2) În sensul alin. (1), relele tratamente includ neglijarea nevoilor copilului de nutriţie, îmbrăcăminte, adăpost şi protecţie adecvate, prejudiciind în mod repetat demnitatea şi stima de sine a copilului în mod grav şi repetat, obligând copilul să îndeplinească sarcini necorespunzătoare sau muncă fizică dificilă.

(3) Dispoziţiile art. 197(4) se vor aplica şi în situaţia unei infracţiuni prevăzute prin prezentul articol, dacă infracţiunea este săvârşită de orice ascendent sau tutore.

Neacordarea protecţiei unui copil găsit sau neraportarea acestuia.

248. Fapta persoanei care, dacă a găsit un copil nou-născut, nu îi asigură imediat protecţie, sau, după ce îi asigură protecţie, nu îl predă, în termen de douăzeci şi patru de ore, sau nu anunţă existenţa acestuia la Poliţie, se pedepseşte, în primul caz, cu închisoarea de la patru la şase luni, iar în al doilea caz, cu închisoarea de la una la trei luni:

În orice caz, instanţa poate, la libera sa apreciere, să aplice o amendă (multa sau ammenda) în locul pedepsei închisorii.

Completat prin: VII.2010.15.

Dispoziţii generale aplicabile infracţiunilor prevăzute în Subtitlurile I-V
inclusiv şi în Subtitlul VIII

Dizabilitate în cazul infracţiunilor comise împotriva minorilor.

Completat prin: VII.2010.15.

248 Bis. Dispoziţiile cuprinse în art. 208B(2) şi (2A) se vor aplica oricărei persoane care a săvârşit oricare dintre infracţiunile din Subtitlurile I-V, inclusiv şi Subtitlul VIII dacă acestea au fost comise împotriva unui minor.

Completat prin: III.2002.50.

Subtitlul VIII BIS

Despre traficul de persoane

Traficul de persoane majore în scopul exploatării acestora în producţia de bunuri sau servicii.

Completat prin: III.2002.50.

Modificat prin: VII.2010.16; XVIII.2013.2.

248A. (1) Fapta persoanei care, prin oricare dintre mijloacele prevăzute în alin. (2), trafichează persoane majore în scopul exploatării acestora în:

(a) producţia de bunuri sau furnizarea de servicii; sau

(b) sclavie sau practici similare sclaviei; sau

(c) muncă forţată; sau

(d) activităţi conexe cerşitului; sau

(e) orice alte activităţi ilegale care nu sunt prevăzute în mod expres în alte dispoziţii ale prezentului subtitlu,

se pedepseşte cu închisoarea de la patru la doisprezece ani.

În sensul prezentului sub-articol, exploatarea include obligarea unei persoane să producă bunuri şi să furnizeze servicii în condiţii şi în împrejurări care încalcă standardele de muncă aplicabile condiţiilor de muncă, salariilor şi sănătăţii şi siguranţei.

(2) Mijloacele prevăzute în alin. (1) sunt următoarele:

(a) violenţă sau ameninţări, inclusiv răpire;

(b) înşelăciune sau fraudă;

(c) abuz de autoritate, influenţă sau presiune;

(d) darea sau primirea de plăţi sau beneficii în vederea obţinerii acordului persoanei ce deţine control asupra unei alte persoane;

(e) abuz de putere sau al unei poziţii de vulnerabilitate:

În prezentul alineat, „poziţie de vulnerabilitate” înseamnă o situaţie în care persoana vizată nu are o alternativă reală sau acceptabilă decât să se supună abuzului respectiv.

(3) Acordul victimei la traficul în vederea exploatării, indiferent dacă în formă implicită sau explicită, va fi irelevant în situaţia în care sunt utilizate oricare dintre mijloacele prevăzute în alin. (2).

Traficul de persoane majore în scopul exploatării prin prostituţie etc.

Completat prin: III.2002.50.

Modificat prin: XVIII.2013.3.

248B. Fapta persoanei care, prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 248A(2), trafichează persoane majore în scopul exploatării persoanelor respective prin prostituţie sau în acte pornografice sau în producţia de materiale pornografice sau a altor forme de exploatare sexuală se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la art. 248A(1).

Traficul de persoane majore în scopul exploatării în sensul prelevării de organe.

Completat prin: III.2002.50.

Modificat prin: XVIII.2013.4; XXVIII.2016.16.

248C. (1) Fapta persoanei care, prin oricare dintre mijloacele prevăzute la art. 248A(2), trafichează persoane majore în scopul exploatării acestora în sensul prelevării oricărui organ se pedepseşte cu închisoarea de la şase la doisprezece ani.

(2) În sensul prezentului articol, prevalarea de organe, ţesuturi şi celule va include comportamentul prevăzut prin art. 248CA(1).

Traficul de organe umane.

Completat prin: XXVIII.2016.16.

248CA. (1) Fapta persoanei care prevalează un organ, ţesut sau celulă umană de la un donator aflat în viaţă sau decedat în oricare dintre împrejurările de mai jos:

(a) în situaţia în care prevalarea nu este realizată conform Legii, după obţinerea acordului liber exprimat informat şi pertinent al donatorului aflat în viaţă sau decedat sau, în situaţia unui donator decedat, fără ca prevalarea să fie autorizată prin lege;

(b) în situaţia în care, în schimbul prevalării organelor, ţesturilor sau celulelor, donatorul aflat în viaţă sau un terţ a primit o ofertă sau a primit un câştig financiar sau un avantaj similar;

(c) în situaţia în care, în schimbul prevalării organelor, ţesuturilor sau celulelor de la un donator decedat, un terţ a primit o ofertă sau a primit un câştig financiar sau un avantaj similar,

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la şase la doisprezece ani.

(2) Persoana care întreprinde oricare dintre acţiunile de mai jos săvârşeşte infracţiunea prevăzută în prezentul articol:

(a) foloseşte orice organe, ţesuturi sau celule prevalate ilegal, în conformitate cu alin. (1), în scopul implantării sau în scopuri diferite de implant;

(b) implantul de organe, ţesuturi sau celule umane de la donatori aflaţi în viaţă sau decedaţi, în situaţia în care implantul nu se realizează potrivit legii sau în situaţia în care implantul este realizat, în orice fel, cu încălcarea legii;

(c) solicită sau obţine de la un donator de organe sau de la beneficiar câştiguri financiare sau un avantaj similar;

(d) pregăteşte, păstrează sau depozitează organe, ţesuturi sau celule umane prevalate ilegal, în conformitate cu alin. (1);

(e) transportă, transferă, primeşte, importă sau exportă organe, ţesuturi sau celule umane prelevate ilegal în conformitate cu alin. (1),

şi în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

(3) Dispoziţiile cuprinse în art. 115 şi 121(3) se vor aplica, mutatis mutandis, unei infracţiuni prevăzute în prezentul articol.

Capitolul 558.

(4) În sensul prezentului articol:

„lege” înseamnă legea privind donarea de organe, ţesuturi şi celule umane;

„organ uman” înseamnă o parte diferenţiată a corpului uman, formată din ţesuturi diferenţiate ce îşi păstrează structura, vascularizarea şi capacitatea de îndeplinire a funcţiilor fiziologice cu un grad semnificativ de autonomie:

O parte a unui organ va fi de asemenea considerată a reprezenta un organ, în cazul în care funcţia sa urmează a fi utilizată în acelaşi scop ca organul întreg în corpul uman, menţinând cerinţele de structură şi vascularizare;

„câştig financiar sau avantaj similar” nu va include despăgubirea pentru venituri nerealizate şi niciun fel de alte cheltuieli justificate rezultate din prevalare sau din examinările medicale aferente sau despăgubirea în caz de daună care nu este implicită în prevalarea organelor.

Traficul de minori pentru oricare dintre scopurile prevăzute în art. 248A-248C.

Completat prin: III.2002.50.

Modificat prin: XXVIII.2016.16.

248D. Fapta persoanei care trafichează minori în oricare dintre scopurile prevăzute în art. 248A-248CA inclusiv, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca cea prevăzută în articolele menţionate, după caz, chiar şi în cazul în care nu au fost utilizate niciunul dintre mijloacele prevăzute în art. 248A(2):

În situaţia în care a fost utilizată oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 248A(2) în săvârşirea infracţiunii ce face obiectul prezentului articol, pedeapsa pentru infracţiune va fi majorată cu un grad.

Obţinerea ilegală a acordului pentru adoptarea minorului în vederea exploatării.

Completat prin: VII.2010.17.

Modificat prin: XXVIII.2016.16.

248DA. Fapta persoanei care, în oricare dintre scopurile prevăzute în art. 248A-248CA inclusiv, acţionează ca intermediar pentru adoptarea unui copil, şi care facilitează acordul oricărei persoane al cărei acord este obligatoriu pentru realizarea adopţiei se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 248D.

Munca minorilor.

Completat prin: VII.2010.17.

248DB. Fapta persoanei care desfăşoară sau iniţiază activităţi lucrative pentru minori, în oricare dintre scopurile prevăzute în art. 248A se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută de art. 248D.

În sensul prezentului articol, munca copiilor va include constrângerea unei persoane minore să efectueze muncă forţată sau obligatorie în orice scop, de orice fel, inclusiv recrutarea forţată sau obligatorie a minorilor pentru a participa la un conflict armat.

Dispoziţii generale aplicabile acestui subtitlu.

Completat prin: III.2002.50.

Modificat prin:

L.N. 407 din 2007; XXXI.2007.14; VII.2010.18; XVIII.2013.5; VIII.2015.12; XXVIII.2016.16.

248E. (1) În prezentul subtitlu, expresia „traficul de persoane” sau „traficul de minori” înseamnă recrutarea, transportul, vânzarea, transferul unei persoane sau a unui minor, după caz, inclusiv adăpostirea şi primirea ulterioară şi schimbul sau transferul controlului asupra persoanei sau minorului respectiv şi include orice comportament ce facilitează intrarea, tranzitul, rezidenţa sau ieşirea din teritoriul oricărei ţări pentru oricare dintre scopurile prevăzute în art. de mai sus al prezentului subtitlu, după caz.

(2) În situaţia în care oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 248A-248D, inclusiv:

(a) este însoţită de mijloace violente sau are drept rezultat afectarea sănătăţii fizice sau mintale a victimei; sau

(b) conduce la obţinerea de venituri în valoare de peste unsprezece mii şase sute patruzeci şi şase euro şi optzeci şi şapte de eurocenţi (11.646,87); sau

(c) este săvârşită cu implicarea unui grup infracţional, în sensul din art. 83A(1); sau

(d) este săvârşită de un angajat sau funcţionar public în exercitarea îndatoririlor sale; sau

(e) este săvârşită împotriva unei persoane vulnerabile, în sensul art. 208AC(2); sau

(f) atunci când făptuitorul periclitează cu intenţie sau din neglijenţă viaţa persoanei traficate; sau

(g) atunci când făptuitorul a mai fost condamnat anterior pentru o infracţiune prevăzută în prezentul articol; sau

(h) este săvârşită de un membru al familiei copilului, de persoana care locuieşte împreună cu copilul sau de persoana care abuzează de o poziţie recunoscută de încredere sau autoritate,

pedeapsa aplicată va fi majorată cu un grad.

Capitolul 12.

(3) Dispoziţiile art. 121D se vor aplica mutatis mutandis în cazul infracţiunilor cuprinse în prezentul subtitlu, în aşa fel încât în orice situaţie sancţiunea aplicabilă organismului societar conform prezentului alineat va fi o amendă (multa) în cuantum cuprins între douăzeci de mii (20.000) euro şi două milioane (2.000.000) euro, amendă care poate fi recuperată cu titlu de obligaţie civilă, iar sentinţa instanţei va reprezenta un titlu executoriu în toate privinţele şi pentru toate scopurile Codului de organizare şi procedură civilă.

(4) În situaţia în care persoana găsită vinovată de oricare dintre infracţiunile prevăzute în prezentul subtitlu:

(a) era, la momentul comiterii infracţiunii, angajat sau se afla în alt fel în serviciul unui organism societar şi

(b) săvârşirea infracţiunii a fost profitabilă, complet sau parţial, respectivului organism societar şi

(c) săvârşirea infracţiunii a fost posibilă din cauza lipsei de supraveghere sau control din partea uneia dintre persoanele prevăzute în art. 121D,

persoana găsită vinovată potrivit celor de mai sus, considerată investită cu reprezentarea respectivului organism societar, se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum cuprins între zece mii (10.000) euro şi două milioane (2.000.000) euro.

(4A) În orice situaţie în care infracţiunea este săvârşită în beneficiul, complet sau parţial, al unui organism societar de către persoana care deţine atribuţii de reprezentare a organismului societar, autoritatea de decizie în numele organismului societar, sau autoritatea de a exercita controlul asupra organismului societar, persoana juridică poate face obiectul:

(i) pierderii dreptului la beneficii sau ajutoare publice;

(ii) suspendării sau anulării oricărei licenţe, a oricărui aviz sau a unei alte autorizaţii de a desfăşura acte de comerţ, afaceri sau orice altă activitate comercială;

(iii) plasării sub supraveghere judiciară;

(iv) desfiinţarea obligatorie a organismului societar; sau

(v) închiderea provizorie sau permanentă a oricărui sediu care a fost folosit în săvârşirea infracţiunii.

(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 5, instanţele malteze vor avea competenţă jurisdicţională asupra infracţiunii, în situaţia în care:

(a) numai o parte dintre faptele ce constituie realizarea infracţiunii au avut loc în Malta; sau

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta sau infracţiunea a fost săvârşită în beneficiul unui organism societar înregistrat în Malta; sau

(c) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unui cetăţean maltez sau a unui rezident permanent în Malta.

Exonerarea pentru fapte săvârşite sub efectul unei constrângeri.

(6) Infracţiunile comise potrivit prezentului subtitlu nu se vor pedepsi în cazul în care făptuitorul a fost constrâns la săvârşirea acesteia de o altă persoană, situaţie în care dispoziţiile art. 33(b) nu se aplică.

Inaplicabilitatea Legii imigrării.

Capitolul 217.

(7) Dispoziţiile prevăzute în art. 14 din Legea imigrării nu se vor aplica până la împlinirea unui termen de treizeci de zile de la data la care Ofiţerul Principal de la Serviciul Imigrări are temeiuri rezonabile pentru a considera că persoana în cauză este victima vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în prezentul subtitlu.

Capitolul 63.

(8) Dispoziţiile cuprinse în art. 13 şi 14 din Ordonanţa privind combaterea traficului de sclavi albi se vor aplica, mutatis mutandis.

(9) Fără derogare de la nicio altă dispoziţie cuprinsă în prezentul Cod sau în orice alt act normativ, termenul de prescripţie va curge de la data la care victima împlineşte vârsta majoratului.

(10) În sensul prezentului articol, expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit acesteia prin art. 5(1)(d).

Complicitatea şi instigarea.

Completat prin: XVIII.2013.6.

248F (1). Fapta persoanei care ajută, determină sau instigă la săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute în prezentul Subtitlu săvârşeşte o infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea ce face obiectul ajutorului, determinării sau instigării.

(2) Orice persoană care se angajează sau utilizează serviciile sau munca prevăzută în art. 248A-248D inclusiv, cunoscând că persoana care furnizează serviciile a făcut obiectul traficului de persoane în sensul art. 248E(1), săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la cinci ani.

Inaplicabilitatea unor dispoziţii.

Completat prin: XVIII.2013.6.

Capitolul 446.

248G. Dispoziţiile cuprinse în art. 21 şi 28A din prezentul Cod şi dispoziţiile din Legea liberării condiţionate nu se vor aplica în legătură cu niciuna dintre persoanele condamnate pentru o infracţiune prevăzută de prezentul subtitlu.

Modificat prin: VIII.1909.25.

Înlocuit prin:

XX.2005.14.

Subtitlul IX

Despre ameninţări, violenţă împotriva
persoanei şi hărţuire

Ameninţări prin intermediul înscrisurilor.

Modificat prin:

IX.1859.17;

XIV.1983.5;

III.2002.51.

249. (1) Fapta persoanei care prin intermediul oricărui înscris, indiferent dacă acesta este anonim sau semnat în nume propriu sau cu un nume fictiv, ameninţă cu săvârşirea oricărei infracţiuni, se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni:

În situaţia în care ameninţarea se referă la utilizarea de material nuclear, care ar putea provoca decesul sau vătămarea gravă a oricărei persoane sau daune semnificative a proprietăţii sau săvârşirea unei infracţiuni de furt de material nuclear cu scopul de a obliga o persoană fizică sau juridică, o organizaţie internaţională sau un stat să întreprindă o acţiune sau să se abţină de la o acţiune, pedeapsa pentru infracţiune va fi majorată cu trei ordine de mărime; expresia „material nuclear” va avea înţelesul atribuit acesteia prin art. 314B(4).

(2) În situaţia în care ameninţarea, indiferent dacă este făcută în formă verbală, conţine o dispoziţie sau impune o condiţie, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi de amendă (multa).

(3) În plus, făptuitorul va avea obligaţia de a depune o garanţie sau de a participa la recunoaştere, în conformitate cu art. 383, 384 şi 385.

Şantajul.

Modificat prin: IX.1859.18; VIII.1909.26; XLIX.1981.4; III.2002.52; XXIV.2014.25.

250. (1) Fapta persoanei săvârşită cu scopul de a obţine ilegal bani sau orice alt bun, de a obţine un câştig sau cu scopul de a determina o altă persoană să semneze, să distrugă, să modifice sau să schimbe un testament sau o obligaţie scrisă, titlu sau titlu de valoare, sau să facă sau să se abţină de la a face şi care ameninţă să acuze sau să depună o plângere împotriva persoanei respective sau să defăimeze persoana respectivă sau o altă persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la patru ani.

(2) În situaţia în care printr-o astfel de ameninţare făptuitorul îşi atinge scopul, acesta se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la cinci ani.

Violenţa împotriva persoanei.

Modificat prin: XXIV.2014.26.

251. (1) Fapta persoanei care recurge la violenţă pentru a obliga o altă persoană să facă, să se supună sau să comită orice acţiune se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) din art. de mai sus.

(2) În situaţia în care făptuitorul îşi atinge scopul, acesta va fi pasibil de pedeapsa prevăzută în alin. (2) din art. de mai sus.

(3) Fapta persoanei care induce unei alte persoane teama că va fi folosită violenţă împotriva sa sau a bunurilor sale sau împotriva persoanei sau bunurilor oricăruia dintre ascendenţii, urmaşii, fraţii sau surorile sale sau împotriva oricăreia dintre persoanele prevăzute în art. 222 (1) se pedepseşte cu pedepsele prevăzute în alin. (1), micşorate cu unu sau două grade:

În situaţia în care făptuitorul şi-a atins scopul, acesta se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (2), micşorată cu unu până la două ordine de mărime.

Hărţuirea.

Completat prin: XX.2005.15.

Modificat prin:

L.N. 407 din 2007; XXIV.2014.27.

251A. (1) Fapta persoanei care persistă într-un comportament:

(a) care reprezintă hărţuirea unei alte persoane şi

(b) despre care ştie sau ar trebui să ştie că reprezintă hărţuire faţă de o altă persoană,

constituie infracţiune potrivit prezentului articol.

(2) În sensul prezentului articol, persoana al cărei comportament face obiectul analizei ar trebui să ştie că acesta reprezintă hărţuire împotriva unei alte persoane în cazul în care o persoană rezonabilă, aflată în posesia aceloraşi informaţii, ar considera că respectivul comportament reprezintă hărţuire faţă de cealaltă persoană.

(3) Persoana acuzată de o infracţiune prevăzută în prezentul articol poate invoca în apărarea sa faptul că:

(a) a avut acel comportamentul în vederea prevenirii sau depistării unei infracţiuni; sau

(b) a avut acel comportament în conformitate cu orice act normativ, reglementare sau normă, sau în îndeplinirea oricărei condiţii sau cerinţe impuse de orice persoană prin orice act normativ sau

(c) în circumstanţele speciale aplicabile, adoptarea respectivului comportament a fost rezonabilă.

(4) Persoana care a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezentul articol se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni sau cu amendă (multa) în cuantum cuprins între două mii cinci sute (2.500) euro şi cinci mii (5.000) euro, sau atât cu amendă, cât şi cu închisoare:

Pedeapsa va fi majorată cu un grad în situaţia în care infracţiunea este săvârşită împotriva oricărei persoane dintre cele prevăzute în art. 222(1).

Urmărirea obsesivă.

Completat prin: XXIV.2014.28.

Modificat prin: VIII.2015.13.

251AA. (1) Fapta persoanei care:

(a) săvârşeşte fapta prevăzută la art. 251A(1) şi

(b) comportamentul său reprezintă o urmărire obsesivă,

constituie infracţiune potrivit prezentului articol.

(2) În sensul lit. (b) din alin. (1) al prezentului articol şi art. 251BA(1)(a), comportamentul unei persoane reprezintă urmărire obsesivă a unei alte persoane în cazul în care:

(a) constituie hărţuirea persoanei în cauză,

(b) constituie oricare dintre faptele prevăzute în alineatul (3)
şi

(c) persoana care are acel comportament, cunoaşte sau ar trebui să cunoască faptul că comportamentul său reprezintă hărţuire faţă de cealaltă persoană.

(3) Faptele de mai jos vor fi considerate acte de urmărire obsesivă:

(a) urmărirea persoanei,

(b) contactarea, sau încercarea de a contacta, o persoană prin orice mijloace,

(c) publicarea, prin orice mijloace, a oricărei declaraţii sau a unui alt material -

(i) în legătură cu sau care se vrea a avea legătură cu o persoană, sau

(ii) care se vrea a proveni de la o persoană,

(d) monitorizarea utilizării de către o persoană a internetului, e-mailurilor sau a oricărei alte forme de comunicare electronică,

(e) zăbovirea în orice spaţiu, public sau privat,

(f) interferarea cu orice bun aflat în posesia unei persoane,

(g) privirea sau spionarea unei persoane.

(4) Persoana care săvârşeşte o infracţiune prevăzută în prezentul articol se pedepseşte cu închisoarea de la şase la douăsprezece luni sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult zece mii (10.000) euro, sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii:

Pedeapsa va fi majorată cu un grad atunci când infracţiunea este săvârşită împotriva oricăreia dintre persoanele prevăzute în art. 222(1).

Convingerea altor persoane să se teamă că va fi folosită violenţa împotriva lor.

Completat prin: XX.2005.15.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

251B. (1) Fapta unei persoane al cărei comportament face ca o altă persoană să se teamă că va fi folosită violenţa împotriva sa sau a bunurilor sale sau împotriva persoanei ori a bunurilor oricăruia dintre ascendenţii, descendenţii, fraţii sau surorile sale sau împotriva oricăreia dintre persoanele prevăzute la art. 222 (1) constituie infracţiune în cazul în care cunoaşte sau ar trebui să cunoască faptul că comportamentul său va determina cealaltă persoană să se teamă în oricare dintre situaţiile menţionate şi se pedepseşte cu închisoarea de la trei la şase luni sau amendă (multa) cu valoare cuprinsă între patru mii şase sute cincizeci şi opt euro şi şaptezeci şi cinci eurocenţi (4658,75) şi unsprezece mii şase sute patruzeci şi şase euro şi optzeci şi şapte eurocenţi (11.646,87), sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii.

(2) În sensul prezentului articol, persoana al cărei comportament face obiectul analizei trebuie să ştie că acest tip de comportament va provoca o stare de temere unei alte persoane cu privire la întrebuinţarea de violenţe împotriva sa, dacă orice persoană rezonabilă, aflată în posesia aceloraşi informaţii, ar considera că respectivul comportament ar determina cealaltă persoană să se teamă în respectivele situaţii.

(3) Persoana acuzată de o infracţiune prevăzută în prezentul articol poate invoca în apărarea sa:

(a) faptul că comportamentul a fost adoptat în condiţiile prevăzute în art. 251A(3)(a) sau (b);

sau

(b) adoptarea acestui comportament a fost rezonabilă pentru protejarea sa sau a altuia sau pentru protejarea bunurilor sale sau ale altuia.

Urmărirea obsesivă având ca rezultat teama de violenţă, starea de panică sau suferinţă.

Completat prin: XXIV.2014.29.

251BA. (1) Persoana al cărei comportament -

(a) reprezintă urmărire obsesivă şi

(b) fie:

(i) induce altei persoane teama în cel puţin două situaţii că va fi folosită violenţă împotriva sa, fie

(ii) induce acesteia o stare de panică sau suferinţă, care are un efect negativ considerabil asupra activităţilor sale curente,

săvârşeşte o infracţiune potrivit prezentului articol în cazul în care aceasta cunoaşte sau ar trebui să cunoască faptul că comportamentul său va induce celeilalte persoane teama în fiecare dintre aceste ocazii sau, după caz, va induce o stare de alarmă sau suferinţă.

(2) În sensul prezentului articol, persoana al cărei comportament face obiectul analizei ar trebui să ştie că acest comportament îi va provoca celeilalte persoane o stare de temere cu privire la faptul că va fi folosită violenţă împotriva sa în orice situaţie, dacă o persoană rezonabilă, aflată în posesia aceloraşi informaţii, ar considera că respectivul comportament ar determina cealaltă persoană să se teamă în respectivele situaţii.

(3) În sensul prezentului articol, persoana al cărei comportament face obiectul analizei ar trebui să cunoască faptul că va induce celeilalte persoane o îngrijorare gravă sau suferinţă, cu afectarea considerabilă a activităţilor curente ale persoanei respective în cazul în care o persoană rezonabilă, aflată în posesia aceloraşi informaţii, ar considera că respectivul comportament ar induce celeilalte persoane alarmarea sau suferinţa respectivă.

(4) Persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul articol poate invoca în apărare faptul că acest comportament a fost adoptat în condiţiile prevăzute în art. 251B(3)(a) sau (b).

(5) Persoana care săvârşeşte o infracţiune prevăzute de prezentul articol se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la cinci ani sau amendă (multa) în cuantum de cel mult treizeci de mii (30.000) euro, sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii:

Pedeapsa va fi majorată cu un grad atunci când infracţiunea este săvârşită împotriva oricăreia dintre persoanele prevăzute în art. 222(1).

(6) Achitarea unei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul articol nu va exclude o condamnare pentru una dintre infracţiunile prevăzute în art. 251A sau 251AA.

(7) Prezentul articol nu va aduce atingere caracterului general al dispoziţiilor art. 251B.

Interpretarea art. 251A-251BA.

Completat prin: XX.2005.15.

Modificat prin: XXIV.2014.30.

251C. În art. 251A-251BA, inclusiv, trimiterile la hărţuirea unei persoane vor include alarmarea persoanei sau inducerea de suferinţă persoanei.

Dispoziţii generale.

Completat prin: XVI.2006.5.

Modificat prin: VIII.2012.6.

Înlocuit prin: XXIV.2014.31.

251D. (1) Sancţiunile prevăzute prin dispoziţiile de mai sus cuprinse în prezentul Subtitlu vor fi majorate cu unu până la două grade atunci când infracţiunea este agravată sau motivată de criterii de gen, identitate de gen, orientare sexuală, rasă, culoarea pielii, limbă, origine naţională sau etnică, cetăţenie, credinţă religioasă sau convingeri politice sau alte opinii, în sensul alin. (3)-(6) inclusiv, din art. 222A.

(2) Sancţiunile prevăzute prin art. 251A-251BA inclusiv, vor fi majorate cu un grad atunci când infracţiunea este săvârşită prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 337B(1).

(3) În situaţia în care o persoană este acuzată în temeiul art. 251-251BA, inclusiv, instanţa poate emite o dispoziţie potrivit alin. (1) şi lit. (a)-(c), inclusiv, din alin. (3) al art. 412C.

Mutilarea organelor genitale feminine.

Completat prin:

I.2014.2.

251E. (1) Fapta persoanei care, fără a avea motive medicale, realizează o operaţie sau desfăşoară orice intervenţie asupra organelor genitale ale unei femei, în sensul deteriorării acestora sau realizării unor modificări permanente, constituie mutilarea organelor genitale feminine şi se pedepseşte cu închisoarea de la trei la nouă ani.

(2) (a) Fapta persoanei care mutilează organele genitale feminine rezultând decesul exclusiv din motive naturale sau ca urmare firească a leziunii şi fără nicio cauză accidentală ulterioară, se pedepseşte:

(i) cu închisoarea de la şase la douăzeci de ani, în cazul în care decesul survine în termen de patruzeci de zile calculat de la miezul nopţii imediat anterioare operaţiei sau intervenţiei;

(ii) cu închisoarea de la patru la doisprezece ani, în cazul în care decesul survine după termenul indicat mai sus de patruzeci de zile, însă într-un an, calculat conform celor de mai sus.

(b) În cazul în care decesul survine ca urmare a unei cauze accidentale ulterioare, iar nu exclusiv în mod firesc sau drept consecinţă firească a operaţiei sau a intervenţiei, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la trei la nouă ani.

(3) Consimţământul persoanei supuse operaţiei sau intervenţiei nu va justifica exonerarea de pedeapsă.

(4) Persoana care, cu intenţie, nu sesizează, printr-o plângere oficială sau în alt fel, fapta de mutilare a organelor genitale feminine, se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum cuprins între o mie euro (1.000) euro şi cinci mii (5.000) euro sau pedeapsa închisorii de la şase luni la doi ani, sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii:

Obligaţia de sesizare a unei astfel de fapte va opera indiferent de orice obligaţie de confidenţialitate.

(5) În sensul prezentului articol termenii „operaţie” şi „intervenţie” vor include excizarea, infibulaţia sau mutilarea organelor genitale.

(6) Fapta persoanei care ajută, sfătuieşte sau pune la dispoziţie o femeie pentru a suferi acte de excizare, infibulaţie sau orice altă mutilare a organelor sale genitale, complet sau parţial, constituie infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în prezentul articol.

Sterilizare forţată.

Completat prin: I.2014.2.

251F. Fapta unei persoane care, fără a avea un motiv medical, prin folosirea forţei, înşelăciunii, mituirii sau ameninţării, îndepărtează sau schilodeşte în mod chirurgical organele reproductive ale persoanei, fără acordul deplin şi informat al acesteia, producându-se sterilizarea acesteia, constituie sterilizare forţată şi, dacă fapta nu reprezintă o infracţiune mai gravă potrivit altor dispoziţii din prezentul Cod, se pedepseşte cu închisoarea de la patru la zece ani.

Căsătoria forţată.

Completat prin: I.2014.2.

251G. Fapta oricărei persoane care prin folosirea forţei, mituire, înşelăciune, lipsirea de libertate, presiune necorespunzătoare sau prin orice alt comportament ilegal sau prin ameninţarea cu un astfel de comportament, forţează orice persoană să încheie o căsătorie constituie provocarea unei căsătorii forţate şi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai severă potrivit altor dispoziţii ale prezentului Cod, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani:

Orice act realizat în acest fel cu încălcarea prezentei dispoziţii va fi nul şi nu va produce efecte juridice.

Majorarea pedepsei.

Completat prin:

I.2014.2.

251H. Pedeapsa pentru infracţiunile prevăzute în art. 251- 251G inclusiv va fi majorată cu unu până la două grade în fiecare dintre situaţiile următoare:

(a) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unui fost sau actual soţ/soţie sau partener, de către un membru al familiei, persoană care locuieşte împreună cu victima sau de o persoană ce abuzează de autoritatea deţinută:

În prezentul alineat, soţ/soţie include o persoană a cărei căsătorie cu acuzatul a fost desfăcută sau declarată nulă.

(b) infracţiunea sau infracţiunile conexe au fost comise în mod repetat;

(c) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unei persoane vulnerabile, în sensul art. 208AC(2);

(d) infracţiunea a fost săvârşită împotriva sau în prezenţa unui minor;

(e) infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane acţionând împreună;

(f) infracţiunea a fost precedată sau însoţită de violenţă;

(g) infracţiunea a fost săvârşită prin utilizarea sau sub ameninţarea unei arme;

(h) infracţiunea a provocat vătămare fizică sau mintală severă victimei;

(i) făptuitorul a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de natură similară.

Aplicabilitatea dispoziţiilor.

Modificat prin: VIII.2015.14.

251I. (1) Următoarele dispoziţii se vor aplica în cazul infracţiunilor din art. 198 şi 251-251G, inclusiv.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 5, instanţele malteze vor avea jurisdicţie asupra respectivei infracţiuni şi în situaţia în care:

(a) numai o parte dintre faptele ce constituie realizarea infracţiunii au avut loc în Malta; sau

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta; sau

(c) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unui cetăţean maltez sau a unui rezident permanent în Malta.

(3) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului Cod sau ale oricărui alt act normativ, în situaţia în care persoana împotriva căreia a fost săvârşită infracţiunea este un minor, termenul de prescripţie va curge de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului.

(4) În sensul prezentului articol, expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit acesteia prin art. 5(1)(d).

Subtitlul X

Despre defăimare şi despre divulgarea unor informaţii secrete

Defăimare.

Modificat prin: XI.1900.36;

IV.1916.2.

252. (1) Fapta persoanei care, având drept scop distrugerea sau afectarea reputaţiei oricărei persoane, atacă respectiva persoană prin cuvinte, gesturi, sau prin orice înscris sau desen, sau în orice alt fel, se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni sau cu amendă (multa).

(2) În situaţia în care defăimarea constă în expresii ambigue sau reproşuri neclare, sau din cuvinte sau acte care au doar un caracter indecent, făptuitorul se pedepseşte cu pedepsele impuse în cazul delictelor.

(3) Când defăimarea este săvârşită prin mijloacele scrise, efigii sau desene, divulgate sau expuse în mod public, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de maxim un an.

(4) În situaţia în care fapta defăimării este îndreptată împotriva unui ascendent, iar infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea, făptuitorul se pedepseşte şi cu amendă (multa).

Dovada inadmisibilă a adevărului.

Modificat prin: XI.1900.36;

IV.1916.3.

Excepţii.

253. (1) Partea acuzată de infracţiunea prevăzută în articolul de mai sus nu va putea invoca, în apărare, dovada adevărului sau a cunoaşterii generalizate a faptului atribuit persoanei lezate.

(2) Dovada adevărului va fi, cu toate acestea, admisibilă:

(a) în cazul în care persoana lezată este un funcţionar sau angajat public, iar faptele atribuite acestuia se referă la îndeplinirea funcţiei sale, iar inculpatul, în etapa preliminară a cauzei, îşi asumă responsabilitatea pentru defăimare şi

declară în apărarea sa că doreşte să facă dovada adevărului faptului atribuit de sine părţii lezate:

Prezenta dispoziţie nu se va aplica în situaţia infracţiunilor prevăzute în art. 93 şi 95;

(b) în cazul în care reclamantul a solicitat în mod oficial ca acţiunea să includă o cercetare asupra caracterului adevărat sau fals al faptului ce i-a fost atribuit.

(3) În cazul în care adevărul faptului este dovedit, inculpatul va fi scutit de pedeapsă, în cazul în care instanţa este convinsă că dovada adevărului a servit interesului public, iar mijloacele utilizate, ţinând cont de factorii de timp, loc şi persoană, nu constituie, în sine, o defăimare sau vreo altă infracţiune, independentă de dovada adevărului cu privire la faptul atribuit reclamantului.

(4) În situaţia în care inculpatul, dacă i se permite să dovedească adevărul asupra faptului atribuit victimei, nu face dovada respectivului adevăr, instanţa poate, în cazul în care defăimarea a fost dovedită, majora pedeapsa cu unu sau două grade, ţinând cont de circumstanţele concrete ale cauzei.

Circumstanţe atenuante.

Autoritatea discreţionară a instanţei.

Modificat prin: XI.1900.36.

254. În situaţia în care există circumstanţe atenuante, instanţa poate aplica o pedeapsă mai uşoară decât cele prevăzute mai sus sau poate aplica dispoziţiile art. 378, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei.

Nepunerea în mişcare a acţiunii fără plângerea părţii lezate. În situaţia în care partea lezată decedează înainte de depunerea plângerii sau în situaţia în care infracţiunea este săvârşită împotriva memoriei persoanei decedate.

Modificat prin: XI.1900.36.

255. Nu va fi pornită nicio acţiune pentru defăimare, decât la plângerea părţii vătămate:

În situaţia în care partea vătămată decedează înainte să fi depus plângerea, sau în situaţia în care infracţiunea este săvârşită împotriva memoriei unei persoanei decedate, soţul sau soţia, ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile şi moştenitorii direcţi au posibilitatea de a depune plângere.

Calomnie.

Modificat prin: XIV.1889.44; XI.1900.36; XXII.1976.4.

Capitolul 248.

256. (1) În situaţiile de defăimare comise prin mijloacele tipărite, se vor aplica dispoziţiile conţinute în Legea presei.

(2) În situaţia în care, potrivit Legii menţionate mai sus, acţiunea penală se poate pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate, se vor aplica şi dispoziţiile cuprinse în articolul de mai sus.

Divulgarea secretelor profesionale.

Înlocuit prin: XXIV.1994.15.

Modificat prin: II.1998.7; L.N. 407 din 2007.

257. În cazul în care o persoană care prin prisma ocupaţiei, a profesiei sau a funcţiei devine depozitarul oricărui secret ce i-a fost încredinţat, cu excepţia cazului în care este obligată prin lege să comunice informaţiile unei autorităţi publice, dezvăluie respectivul secret, aceasta se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum de cel mult patruzeci şi şase de mii cinci sute optzeci şi şapte euro şi patruzeci şi şapte eurocenţi (46.587,47) sau de cu pedeapsa închisorii de maxim doi ani sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii:

Fără a aduce atingere dispoziţiilor niciunui alt act normativ, persoana acuzată va putea invoca în apărarea sa faptul că dezvăluirea a fost făcută în faţa unei autorităţi competente din Malta sau din afara teritoriului Maltei, care investighează orice acţiune sau omisiune săvârşită în Malta şi care constituie, sau, în cazul în care sunt comise în afara teritoriului Maltei, ar constitui, în circumstanţe corespunzătoare:

Capitolul 101.

(a) oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 22(2)(a)(1) din Ordonanţa privind drogurile de mare pericol; sau

Capitolul 31.

(b) oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 120A(2)(a)(1) din Ordonanţa privind profesiile medicale şi conexe; sau

Capitolul 373.

(c) oricare dintre infracţiunile de spălare a banilor în sensul Legii de prevenire a spălării banilor:

De asemenea, dispoziţiile primei teze a prezentului articol nu se vor aplica faţă de o persoană care este membru al profesiei juridice sau medicale.

Completat prin: XXXI.2014.3.

Subtitlul XI

Despre abuzul săvârşit asupra persoanelor
în vârstă sau aflate în întreţinere

Provocarea sau permiterea ca o persoană în vârstă sau un adult aflat în întreţinere să sufere în împrejurări de natură a provoca vătămarea corporală sau decesul.

Completat prin: XXXI.2014.3.

257A. (1) Fapta unei persoane care cunoaşte sau ar trebui să cunoască că o persoană în vârstă sau un adult aflat în întreţinere care, în împrejurări sau condiţii de natură a provoca vătămare corporală gravă sau decesul, cauzează cu intenţie sau permite ca o persoană în vârstă sau adult aflat în întreţinere să sufere, sau provoacă respectivei persoane suferinţă fizică sau mintală nejustificată, sau care, având în îngrijire sau custodie orice persoană în vârstă sau adult aflat în întreţinere, cauzează cu premeditare sau permite ca persoana sau sănătatea persoanei în vârstă sau a adultului aflat în întreţinere să fie afectate, sau care cauzează cu premeditare sau permite ca persoana în vârstă sau adultul aflat în întreţinere să fie pus într-o situaţie în care îi sunt puse în pericol persoana sau sănătatea, constituie infracţiune şi, fără a aduce atingere niciunei alte pedepse care s-ar putea aplica potrivit oricărei alte dispoziţii din prezentul Cod sau din orice alt act normativ, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani.

(2) În sensul prezentului articol, persoana al cărei comportament este supus analizei trebuia să cunoască faptul că persoana este în vârstă sau este un adult aflat în întreţinere, dacă orice altă persoană, aflată în posesia aceloraşi informaţii, ar considera că respectiva persoană este o persoană în vârstă sau un adult aflat în întreţinere.

(3) În situaţia în care, ca urmare a comportamentului detaliat în alin. (1), victima suferă o vătămare corporală gravă, pedeapsa prevăzută în alin. (1) va fi majorată după cum urmează:

(a) în situaţia în care victima are mai puţin de şaptezeci de ani, cu unul până la două grade;

(b) în situaţia în care victima are peste şaptezeci de ani, cu două până la trei grade.

Vătămarea corporală gravă urmată de deces.

Completat prin: XXXI.2014.3.

257B. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o vătămare corporală gravă, din care rezultă decesul doar din cauze naturale sau drept consecinţă firească a vătămării provocate prin comportamentul descris în art. 257A(1), iar nu dintr-o cauză accidentală ulterioară, se pedepseşte:

(a) cu închisoarea de la nouă la douăzeci ani, în cazul în care decesul survine în termen de patruzeci de zile, calculat de la miezul nopţii imediat anterioare infracţiunii;

(b) cu închisoarea de la şase la cincisprezece ani, în cazul în care decesul survine după termenul de patruzeci de zile, însă într-un an, calculat conform celor de mai sus.

(2) În cazul în care decesul survine ca urmare a unei cauze accidentale ulterioare, iar nu doar din cauze naturale sau drept consecinţă firească a vătămării, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

(3) În cazul în care vătămarea corporală este cauzată în limitele jurisdicţiei teritoriale a Republicii Malta, infracţiunea va fi considerată a fi fost săvârşită în întregime în cadrul acelor limite, chiar dacă decesul persoanei vătămate are loc în afara limitelor respective.

(4) Pedepsele prevăzute în prezentul articol vor fi majorate după cum urmează:

(a) în situaţia în care victima are mai puţin de şaptezeci de ani, cu unul până la două grade;

(b) în situaţia în care victima are peste şaptezeci de ani, cu două până la trei grade.

Provocarea sau permiterea ca o persoană în vârstă sau adult aflat în întreţinere să sufere în împrejurări ce nu sunt de natură a provoca vătămarea corporală sau decesul.

Completat prin: XXXI.2014.3.

257C. (1) Fapta unei persoane care cunoaşte sau ar trebui să cunoască faptul că o persoană este în vârstă sau adult aflat în întreţinere şi care, în împrejurări sau condiţii de natură a nu provoca o vătămare corporală gravă sau decesul, cauzează cu intenţie sau permite ca o persoană în vârstă sau adult aflat în întreţinere să sufere sau provoacă respectivei persoane suferinţă fizică sau mintală nejustificată, sau care, având în îngrijire sau în custodie orice persoană în vârstă sau adult aflat în întreţinere, cauzează cu intenţie sau permite ca persoana sau sănătatea persoanei în vârstă sau a adultului aflat în întreţinere să fie afectate sau care cauzează cu intenţie sau permite ca persoana în vârstă sau adultul aflat în întreţinere să fie pus într-o situaţie în care îi sunt puse în pericol persoana sau sănătatea, constituie infracţiune şi, fără a aduce atingere niciunei alte pedepse aplicabile potrivit oricărei alte dispoziţii din prezentul Cod sau din orice alt act normativ, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la trei ani.

(2) În situaţia în care, drept urmare a comportamentului detaliat în alin. (1), victima suferă o vătămare corporală, pedeapsa va fi majorată după cum urmează:

(a) în situaţia în care victima are mai puţin de şaptezeci de ani, cu unul până la două grade;

(b) în situaţia în care victima are peste şaptezeci de ani, cu două până la trei grade.

Fapte privitoare la crime împotriva patrimoniului şi siguranţei publice.

Completat prin: XXXI.2014.3.

257D. (1) Săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile din Titlul IX Part II a Volumului I împotriva unei persoane în vârstă sau a unui adult aflat în întreţinere se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în prezentul articol:

(a) atunci când valoarea daunelor provocate de către făptuitor depăşeşte suma de trei mii (3.000) euro, sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la doi la nouă ani;

(b) atunci când valoarea daunelor provocate de către făptuitor depăşeşte două sute cincizeci (250) euro, dar nu depăşeşte trei mii (3.000) euro, sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la nouă luni la trei ani:

În cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea principală în prezentul Subtitlu este mai severă decât pedeapsa prevăzută în prezentul alineat, prima pedeapsă se va majora cu un grad, iar în situaţia infracţiunii prevăzute în art. 294, pedeapsa astfel majorată nu va fi aplicată la limita minimă;

(c) atunci când valoarea daunelor provocate de către făptuitor nu depăşeşte două sute cincizeci (250) euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de cel mult şase luni.

Capitolul 12.

(2) În afară de orice pedeapsă care ar putea fi aplicată persoanei condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni potrivit prezentului Subtitlu şi în plus faţă de orice sancţiune aplicabilă organismului societar potrivit dispoziţiilor din art. 121D, instanţa poate obliga făptuitorul la restituirea către partea vătămată a oricărui bun sau venituri furate sau, în cunoştinţă de cauză, primite sau obţinute prin fraudă sau alte câştiguri necuvenite în detrimentul părţii respective de către sau prin infracţiune sau să plătească părţii respective orice sumă de bani care ar putea fi calculată de către instanţă cu titlu de compensaţie pentru orice pierdere menţionată mai sus sau pentru orice daune sau altă vătămare sau prejudiciu cauzat părţii respective de sau prin intermediul infracţiunii; şi orice astfel de dispoziţie poate include atât instrucţiunea de restituire cât şi, în caz de culpă, să achite sumele menţionate mai sus. Dispoziţia va constitui titlu executoriu în toate privinţele şi pentru toate scopurile Codului de organizare şi procedură civilă.

Arestarea, detenţia sau închiderea ilegală a unei persoane în vârstă sau a unui adult aflat în întreţinere.

Completat prin: XXXI.2014.3.

257E. (1) Fapta persoanei care, în lipsa unei dispoziţii legale, arestează, deţine sau închide o persoană în vârstă sau un adult aflat în întreţinere împotriva voinţei acestuia sau restricţionează ori împiedică în orice fel libera circulaţie şi accesul neîngrădit la o persoană în vârstă sau un adult aflat în întreţinere, se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la patru ani.

(2) În situaţia în care comportamentul descris în alin. (1) a fost săvârşit prin uz de violenţă, forţă, mită, înşelăciune, deghizare sau pretext, presiune necorespunzătoare sau orice alt comportament ilegal sau prin ameninţări cu un asemenea comportament, pedeapsa va fi majorată cu două până la trei grade.

Aplicabilitatea dispoziţiilor.

Completat prin: XXXI.2014.3.

Modificat prin: VIII.2015.15.

257F. (1) Următoarele dispoziţii se vor aplica în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 257A-257E.

(2) Dispoziţiile din art. 121D şi 248E(4) se vor aplica mutatis mutandis.

(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 5, instanţele malteze vor avea, de asemenea, jurisdicţie asupra respectivelor infracţiuni în situaţia în care:

(a) numai o parte dintre faptele ce constituie realizarea infracţiunii au avut loc în Malta; sau

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta sau infracţiunea a fost săvârşită în beneficiul unui organism societar înregistrat în Malta; sau

(c) infracţiunea a fost săvârşită împotriva unui cetăţean maltez sau a unui rezident permanent în Malta.

(4) În sensul prezentului Subtitlu:

„persoană în vârstă” înseamnă persoana care a împlinit vârsta de şaizeci de ani;

„adult aflat în întreţinere” înseamnă o persoană în vârstă, ce suferă într-un anumit grad de o infirmitate fizică sau mintală ce îi limitează posibilitatea de a desfăşura activităţi normale sau de a-şi proteja drepturile, inclusiv, dar fără a se limita la, persoanele care au dizabilităţi fizice sau de dezvoltare sau ale căror abilităţi fizice sau mintale s-au diminuat cu vârsta şi include orice persoană care are calitatea de pacient într-o facilitate cu program de 24 de ore, sau este rezident, sau a fost înregistrat în orice instituţie ce acordă orice formă de îngrijire medicală sau psihologică;

„rezident permanent” va avea înţelesul atribuit expresiei prin art. 5(1)(d);

„venituri” înseamnă orice avantaj economic şi orice bunuri rezultate sau obţinute, în mod direct sau indirect, din săvârşirea infracţiunii şi include orice venituri sau alte beneficii rezultate din astfel de bunuri;

„bunuri” înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile şi documentele sau instrumentele legale prin care se dovedeşte titlul, sau interesul asupra respectivelor active.

Sustragerea corespondenţei epistolare sau telegrafice.

Completat prin: VI.1899.5.

Modificat prin:

I.1903.9;

XLIX.1981.4;

IX.1982.2.

258. Abrogat prin Act XVII.1996.19.

Deschiderea fără drept a scrisorilor sigilate etc.

Posesia ilegală a corespondenţei sigilate.

Completat prin: VI.1899.5.

Modificat prin: I.1903.10; VIII.1909.27.

259. Abrogat prin Act XVII.1996.19.

Plângerea părţii lezate.

260. Abrogat prin Act XVII.1996.19.

Modificat prin: XVI.1901.1;

I.1903.11.

Titlul IX

Despre crime împotriva patrimoniului
şi siguranţei publice

Subtitlul I

Despre furt despre furtul agravat

Furtul. Circumstanţe agravante.

261. Furtul poate fi agravat –

(a) de „violenţă”;

(b) de „mijloace”;

(c) în funcţie „valoare”;

(d) de „persoană”;

(e) de „loc”;

(f) de „timp”;

(g) de „natura lucrului furat”.

Furtul agravat de „violenţă”.

262. (1) Furtul este agravat de „violenţă” –

(a) în situaţia în care fapta este însoţită de omor, vătămare corporală, sau sechestrarea persoanei, sau de ameninţarea verbală sau scrisă de ucidere, sau de provocare a unei vătămări corporale, sau de a provoca daune la proprietate;

(b) în situaţia în care hoţul este înarmat, sau în situaţia în care hoţii, deşi neînarmaţi, sunt doi sau mai mulţi;

(c) în situaţia în care o persoană care umblă prin mediul rural purtând arme de foc, sau care face parte dintr-un grup în sensul art. 63, determină, prin solicitare scrisă sau verbală, adresată direct sau prin intermediul unei alte persoane, să îi fie predate bunurile altuia, deşi solicitarea nu a fost însoţită de ameninţare.

(2) Pentru ca un act de violenţă să poată agrava furtul, este suficient ca fapta respectivă să fie săvârşită înainte, în timpul, sau imediat după infracţiune, în vederea facilitării realizării acesteia, sau pentru a feri făptuitorul de pedeapsă sau arest sau de agitaţia şi ţipetele părţii vătămate sau de alte persoane, sau pentru a împiedica recuperarea bunurilor furate sau din răzbunare, pentru un obstacol pus sau încercat a fi pus împotriva furtului, sau în vederea recuperării bunurilor furate sau a depistării furtului.

Furtul agravat de „mijloace”.

263. Furtul este agravat de „mijloace”:

(a) atunci când este săvârşit prin efracţie internă sau externă, folosind chei false, sau prin escaladare;

(b) atunci când hoţul utilizează orice vopsea, mască, sau alt obiect pentru a-şi acoperi faţa, sau orice altă deghizare a îmbrăcămintei sau chipului, sau atunci când, pentru săvârşirea furtului, îşi asumă funcţia sau se îmbracă cu uniforma oricărui funcţionar civil sau militar, sau pretinde a avea un ordin fictiv care a fost aparent emis de orice autoritate publică, chiar dacă respectivele obiecte nu vor contribui, în cele din urmă, la facilitarea furtului, sau la ascunderea autorului acestuia.

Definiţia „efracţiei”.

Modificat prin: IX.1859.19;

XVI.1921.3, 4; XXXII.1986.3.

264. (1) „Efracţia” include aruncarea, spargerea, demolarea, arderea, smulgerea, îndoirea sau forţarea oricărui zid care nu constituie un zid de moloz, ce împrejmuieşte un câmp, acoperiş, stâlp, lacăt, uşă sau un alt dispozitiv similar menit a împiedica intrarea în orice locuinţă – casă sau alt spaţiu sau loc închis sau să încuie ori să securizeze articole sau alte obiecte în cutii, cufere, dulapuri, sau în alte recipiente şi spargerea oricărei cutii, cufăr, sau a unui alt recipient, chiar şi atunci când respectiva spargere nu s-a produs la locul unde este săvârşit furtul.

Cu excepţia dispoziţiilor art. 326, orice rupere, îndoire, smulgere sau forţare a conductelor serviciului public de furnizare a apei sau a serviciului de alimentare cu gaz, sau a firelor sau cablurilor de electricitate, sau a contoarelor aferente acestora, sau a oricărui sigiliu de la orice contor, realizate în vederea efectuării unui racord ilegal la conductele, firele sau cablurile respective, sau existenţa unor mijloacele artificiale precum cele prevăzute în alin. (2), vor fi de asemenea considerate „efracţie”.

Dovada prezumată în cazul efracţiei asupra conductelor etc.

(2) În situaţia ruperii conductelor serviciului public de furnizare a apei sau a serviciului de alimentare cu gaz, sau a oricăror fire sau cabluri de electricitate, sau a contoarelor aferente acestora, sau a unui sigiliu al unui contor, sau în situaţia existenţei unor mijloace artificiale capabile de a realiza utilizarea sau consumul ilegal de apă, gaz sau energie electrică, sau care pot împiedica sau modifica măsurătoarea sau înregistrarea de către contor a cantităţii utilizate sau consumate, va fi considerată, până la proba contrară, drept dovadă a cunoaşterii, de către

persoana care ocupă sau deţine controlul asupra spaţiului în care s-a produs respectiva efracţie sau unde s-au găsit mijloacele artificiale, a utilizării sau consumului de apă, gaz sau energie electrică, după caz.

Definiţia „cheii false”.

265. Cârligul, şperaclul, cheia-schelet sau orice cheie imitată, contrafăcută sau adaptată şi orice cheie reală, atunci când este obţinută prin furt, fraudă sau prin orice artificiu şi, în general, orice alt instrument adaptat pentru a deschide sau a îndepărta legăturile de orice fel, interne sau externe, vor fi considerate cheie falsă.

Definiţia „escaladării”.

266. (1) Pătrunderea în oricare dintre locurile prevăzute în art. 264 prin orice alt mod decât pe uşile folosite în mod normal în acest scop, indiferent dacă pătrunderea se realizează cu ajutorul unei scări sau a unei frânghii sau prin orice alte mijloace de orice fel sau cu ajutorul fizic al unei alte persoane sau prin căţărarea în orice mod la urcare sau la coborâre, precum şi pătrunderea prin orice deschidere subterană decât cea stabilită ca fiind intrarea, va fi considerată „escaladare”.

(2) În sensul individualizării pedepsei, se va considera de asemenea „escaladare” situaţia în care făptuitorul, deşi a pătruns în oricare dintre spaţiile menţionate prin orice metodă destinată în general în acest scop, iese din acesta prin oricare dintre mijloacele descrise mai sus.

Furtul agravat de „valoare”.

Modificat prin: XI.1900.37; III.1971.6; XIII.1980.8; XIII.1983.5;

L.N. 407 din 2007.

267. Furtul este agravat de „valoare”, atunci când valoarea lucrului furat depăşeşte două sute treizeci şi doi euro şi nouăzeci şi patru eurocenţi (232,94).

Furtul agravat de „persoană”.

268. Furtul este agravat de „persoană”:

(a) atunci când este săvârşit în orice loc de către un angajat în dauna angajatorului, sau în detrimentul unui terţ, în cazul în care calitatea sa de angajat, real sau fictiv, i-a facilitat săvârşirea furtului;

Definiţia termenului „angajat”.

termenul „angajat” include orice persoană angajată cu salariu sau o altă remuneraţie în serviciul alteia, indiferent dacă persoana în cauză locuieşte împreună cu angajatorul sau nu;

(b) atunci când este săvârşit de către un oaspete sau de orice persoană din familia acestuia, în casa în care a fost invitat, sau, în circumstanţe similare, de către gazdă sau orice membru al familiei acesteia, în detrimentul invitatului sau al familiei acestuia;

(c) atunci când este săvârşit de un proprietar de hotel, han, şofer al unui vehicul, barcagiu, sau de oricare dintre agenţii sau angajaţii acestuia, în hotel, han, vehicul sau ambarcaţiune în cazul în care respectivul proprietar de hotel, han, şofer sau barcagiu desfăşoară sau dispune desfăşurarea oricărei asemenea activităţi sau profesii sau acţiuni sau dispune realizarea oricărui asemenea serviciu; şi de asemenea atunci când este săvârşit în oricare dintre spaţiile menţionate mai sus, de către orice persoană care a închiriat o cameră sau un spaţiu, sau şi-a lăsat bunurile în acestea;

(d) atunci când este săvârşit de orice ucenic, coleg de muncă, calfă, profesor, artist, soldat, marinar, sau de orice alt angajat, în casa, magazinul, atelierul, cazarmă, ambarcaţiunea, sau în orice alt loc, la care făptuitorul are acces prin prisma activităţii, profesiei sau raportului de muncă.

Furtul agravat de „loc”.

269. Furtul este agravat de „loc”, atunci când este comis:

(a) în orice spaţiu public destinat practicării serviciului religios;

(b) în sala de judecată în care instanţa ţine o şedinţă şi în timpul şedinţei de judecată;

(c) pe orice drum public din mediul rural, în afara zonelor locuite;

(d) în orice magazin sau spaţiu al guvernului, sau în orice alt loc de depozitare a bunurilor sau articolelor, destinate publicului;

(e) pe orice ambarcaţiune sau navă ancorată în port;

(f) în orice închisoare, sau într-un alt loc de detenţie sau pedeapsă;

(g) în orice locuinţă sau dependinţă a acesteia.

Furtul agravat de „timp”.

270. Furtul este agravat de „timp” atunci când este săvârşit pe timpul nopţii şi anume, între apus şi răsărit.

Furtul agravat de „natura lucrului furat”.

Modificat prin: XIII.1983.5;

271. Furtul este agravat de „natura lucrului furat”:

(a) atunci când este săvârşit asupra lucrurilor cu risc, indiferent dacă acestea au fost aruncate sau îndepărtate din motive de siguranţă, sau prin abandonarea acestora pe motiv de pericol public iminent, rezultat din incendiu,

XXXII.1986.4; III.2002.53; V.2005.37;

L.N. 407 din 2007.

prăbuşirea unei clădiri, sau din orice naufragiu, inundaţie, invazie inamică, sau orice altă calamitate;

(b) atunci când este săvârşit asupra stupilor;

(c) atunci când este săvârşit asupra oricărui fel de vite, de dimensiuni mari sau mici, în orice păşune, fermă sau grajd, cu condiţia ca valoarea acestora să nu fie mai mică de doi euro treizeci şi trei eurocenţi (2,33);

(d) atunci când este săvârşit asupra oricărui tip de tachelaj, sau a altor elemente strict necesare pentru navigaţie sau pentru siguranţa ambarcaţiunilor sau vaselor;

(e) atunci când este săvârşit asupra oricărei plase sau a altor unelte introduse în mare în scopul pescuitului;

(f) atunci când este săvârşit asupra oricărui articol ornamental sau de îmbrăcăminte care, la momentul respectiv, se află pe un copil cu vârsta sub nouă ani;

(g) atunci când este săvârşit asupra oricărui vehicul dintr-un spaţiu public sau într-un spaţiu accesibil publicului, sau asupra oricărei părţi sau accesoriu al acestuia, sau asupra oricărui articol din interiorul vehiculului;

(h) atunci când este săvârşit asupra materialelor nucleare, definite prin art. 314B(4);

Capitolul 477.

(i) atunci când este săvârşit asupra oricărui registru public, definit în art. 2 din Legea Arhivelor Naţionale.

Pedeapsa pentru furtul însoţit de omor.

Modificat prin: XXI.1971.20; XLIX.1981.4.

272. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt însoţit de omor se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

Pedeapsa pentru furtul însoţit de vătămare corporală gravă în urma căreia a rezultat decesul victimei.

Completat prin:

VII.2010.19.

272A. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte un furt însoţit de vătămare corporală gravă, în urma căreia rezultă decesul victimei, se pedepseşte:

(a) în cazul în care vătămarea este gravă şi survine decesul din cauze naturale sau drept consecinţă firească a vătămării, iar nu dintr-o cauză accidentală ulterioară:

(i) cu închisoarea de la opt la treizeci de ani, în cazul în care decesul survine în termen de patruzeci de zile, calculat de la miezul nopţii imediat anterior crimei;

(ii) cu închisoarea de la şase la douăzeci şi cinci de ani, în cazul în care decesul survine după termenul de patruzeci de zile, dar într-un an, calculat conform celor de mai sus;

(b) în cazul în care decesul survine ca urmare a unei cauze accidentale ulterioare, iar nu exclusiv din motive naturale sau drept consecinţă firească a vătămării, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la zece ani.

(2) Dispoziţiile cuprinse în art. 220(3) se vor aplica şi în situaţia în care vătămarea este provocată în limitele teritoriale ale Republicii Malta, însă decesul survine în afara acestor limite.

Pedeapsa pentru furtul însoţit de tentativă de omor.

Modificat prin: IV.1856.13; VI.1871.l9; XI.1900.38; XLIX.1981.4.

273. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt însoţit de tentativă de omor se pedepseşte cu închisoarea de la şase la douăzeci de ani.

Pedeapsa pentru furtul însoţit de vătămare corporală.

Modificat prin: XI.1900.38; XLIX.1981.4.

274. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt însoţit de vătămare corporală se pedepseşte:

(a) în cazul în care vătămarea este gravă şi produce efectele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de la patru la doisprezece ani;

(b) în cazul în care vătămarea este gravă fără a produce efectele prevăzute în art. 218, de pedeapsa închisorii de la trei la nouă ani;

(c) în cazul în care vătămarea este uşoară, cu închisoarea de la doi la cinci ani;

(d) în cazul în care vătămarea este uşoară şi are consecinţe neînsemnate, nefiind comis prin niciunul dintre mijloacele prevăzute în art. 217, cu închisoarea de la optsprezece luni la trei ani.

Pedeapsa pentru furtul însoţit de lipsirea de libertate a persoanei.

Modificat prin: V.1868.17;

XLIX.1981.4.

275. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt însoţit de lipsirea de libertate persoanei se pedepseşte cu închisoarea de la unui la patru ani.

Pedeapsa pentru furtul agravat de „violenţă” neînsoţit de omor sau tentativă de omor sau de vătămare corporală ori de lipsirea de libertate persoanei.

Modificat prin: V.1868.17; XLIX.1981.4.

276. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt agravat de „violenţă”, dar neînsoţit de niciuna dintre circumstanţele prevăzute în art. 272, 273, 274 şi 275, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la trei ani.

Pedeapsa în cazul în care „violenţa” este îndreptată împotriva anumitor persoane.

Completat prin: XXIX.1990.12.

Modificat prin:

III.2002.54.

276A. Pedeapsa prevăzută în art. 273, 274, 275 şi 276 va fi majorată cu unul până la două grade atunci când „violenţa” prevăzută prin acestea este îndreptată împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de doisprezece ani sau are peste şaizeci de ani sau împotriva unei persoane care suferă de orice grad de infirmitate fizică sau mintală şi care nu poate opune o rezistenţă suficientă.

Pedeapsa pentru furtul agravat de „violenţă”, însoţit de alte circumstanţe agravante.

Modificat prin: XXIX.1990.13.

277. Atunci când furtul agravat de „violenţă” potrivit art. 274, 275 sau 276, este însoţit de oricare dintre celelalte circumstanţe agravante specificate în art. 261, făptuitorul se pedepseşte:

(a) în situaţia în care furtul este însoţit de una sau mai multe dintre respectivele circumstanţe agravante, cu excepţia celei de „mijloace”, cu pedeapsa prevăzută în art. 274, 275, 276 sau 276A, care nu poate fi aplicată la limita minimă;

(b) în situaţia în care furtul este însoţit de circumstanţe agravante de „mijloace”, indiferent dacă există sau nu alte circumstanţe agravante, de pedeapsa prevăzută în art. 274, 275, 276 sau 276A, majorată cu unul sau două grade.

Pedeapsa pentru furtul agravat doar de „mijloacele” sau de „mijloace” şi de alte circumstanţe agravante.

Modificat prin: VI.1871.20; XI.1900.39; I.1903.12; XII.1913.6; III.1971.7; XIII.1980.9; XLIX.1981.4; XIII.1983.5;

L.N. 407 din 2007.

278. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte un furt agravat doar de „mijloace” se pedepseşte cu închisoarea de la cinci luni la trei ani.

(2) În situaţia în care furtul, pe lângă faptul că este însoţit de circumstanţele agravante de „mijloace”, este de asemenea însoţit de una dintre celelalte circumstanţe agravante, cu excepţia celei de „violenţă”, respectiva pedeapsă nu va fi aplicată la limita minimă.

(3) În situaţia în furtul, pe lângă faptul că este însoţit de circumstanţele agravante ale „mijloacelor”, este de asemenea însoţit de două sau mai multe dintre celelalte circumstanţe agravante, cu excepţia celei de „violenţă”, respectiva pedeapsă va fi majorată cu un ordin de mărime şi nu va fi impusă la limita minimă.

Prerogativele instanţei.

(4) În situaţia în care, cu toate acestea, valoarea lucrului furat nu depăşeşte douăzeci şi trei euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29), instanţa poate, fără derogare de la aplicabilitatea art. 371(2)(c), aplica în fiecare caz pedeapsa închisorii de la cinci la nouă luni.

Pedeapsa pentru furt agravat doar de „valoare”.

Modificat prin: XI.1900.39; XII.1913.7; III.1971.8; XIII.1980.10;

XLIX.1981.4; XIII.1983.5; V.2005.37;

L.N. 407 din 2007.

279. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt agravat doar de „valoare” se pedepseşte:

(a) în cazul în care valoarea lucrului furat nu depăşeşte două mii trei sute douăzeci-nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37), cu închisoarea de la cinci luni la trei ani;

(b) în cazul în care valoarea lucrului furat depăşeşte două mii trei sute douăzeci-nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37), cu închisoarea de la treisprezece luni la şapte ani:

În situaţia în care din oricare dintre motivele prevăzute în art. 325(2) nu este posibilă estimarea valorii lucrului furat, valoarea respectivă va fi considerată a depăşi două mii trei sute douăzeci-nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37).

Pedeapsa pentru furt agravat de „valoare” însoţit de alte circumstanţe agravante.

Modificat prin: XI.1900.39; XII.1913.8; XXIX.1990.14.

280. (1) În situaţia în care furtul agravat de „valoare” este însoţit de una sau mai multe dintre circumstanţele agravante, cu excepţia celei de „violenţă” sau „mijloace”, făptuitorul se pedepseşte, după caz, cu pedepsele prevăzute în articolul de mai sus, care nu vor fi, totuşi, impuse la limita minimă de pedeapsă.

(2) În situaţia în care furtul, pe lângă faptul că este însoţit de circumstanţa agravantă a „valorii”, este de asemenea însoţit de circumstanţa agravantă a „violenţei”, sau de cea a „mijloacelor”, sau de ambele, se va aplica pedeapsa pentru fapta furtului când este însoţit de respectivele circumstanţe agravante:

Cu condiţia ca, în cazul în care respectiva pedeapsa este mai mică decât pedepsele prevăzute în art. de mai sus, cea de a doua pedeapsă se va aplica cu o majorare de un ordin de mărime.

(3) În sensul sub-art. de mai sus, în situaţia în care „violenţa” este îndreptată împotriva oricăreia dintre persoanele prevăzute în art. 276A, sancţiunea aplicabilă pentru furt atunci când este însoţit de circumstanţa agravantă a „violenţei” va fi pedeapsa majorată prin respectivul articol.

Pedeapsa pentru furt agravat de „persoană”, „loc”, „timp” sau „natura lucrului furat”.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

281. Fapta persoanei care săvârşeşte un furt agravat doar de „persoană”, „loc, „timp”, sau „natura lucrului furat”, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care furtul este însoţit doar de una dintre cele patru circumstanţe agravante, cu închisoarea de la şapte luni la doi ani;

(b) în situaţia în care furtul este însoţit de două dintre circumstanţele agravante, de aceeaşi pedeapsă, care nu poate fi totuşi aplicată la limita minimă de pedeapsă;

(c) în situaţia în care furtul este însoţit de mai mult de două dintre circumstanţele agravante, de pedeapsa respectivă, care poate, totuşi, fi majorată la orice termen de cel mult trei ani.

Pedeapsa pentru furt agravat atunci când valoarea lucrului furat nu depăşeşte douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29).

Modificat prin: IV.1856.14; V.1868.18; VI.1871.21; XI.1900.40; I.1903.14; III.1971.9; XLIX.1981.4; XIII.1983.5;

L.N. 407 din 2007.

282. În situaţia în care, atunci când furtul este însoţit de una sau mai multe dintre circumstanţele agravante prevăzute în art. 261, cu excepţia celei de „violenţă” sau „mijloace”, valoarea lucrului furat nu depăşeşte douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29), făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni.

Furtul de apă, gaz sau energie electrică.

Completat prin: XVI.1921.5.

Modificat prin: XIII.1983.5; L.N. 407 din 2007.

Momentul la care infracţiunea este considerată consumată.

Pedeapsa aplicabilă dacă valoarea apei etc. nu depăşeşte douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29).

283. În situaţiile prezentate în cel de-al doilea alineat din art. 264(1), furtul agravat de „mijloace” va fi considerat a fi fost consumat atunci când comunicarea prevăzută prin acestea este realizată, iar făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută de art. 278(4), cu excepţia cazului în care se dovedeşte că valoarea apei, gazului sau a energiei electrice sustrase depăşeşte douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29).

Plângerea părţii vătămate.

Completat prin: XXII.2005.3.

283A. Acţiunea penală nu va fi pusă în mişcare în legătură cu nicio infracţiune de furt de energie electrică decât la plângerea părţii vătămate, chiar şi în cazul în care infracţiunea este de competenţa Curţii magistraţilor, conform art. 370(1) şi chiar şi în cazul în care partea vătămată nu a renunţat în mod expres la dreptul de a formula o acţiune în instanţă, în termen de patru zile de la săvârşirea infracţiunii. Dispoziţiile prezentului articol se vor aplica fără derogare de la nicio altă prevedere contrară cuprinsă în art. 373.

Despre furtul simplu

Furtul simplu.

284. Furtul, atunci când nu este însoţit de niciuna dintre circumstanţele agravante menţionate în art. 261, reprezintă furt simplu.

Pedeapsa.

Modificat prin: III.1971.10; XLIX.1981.4; XIII.1983.5; L.N. 407 din 2007.

285. Fapta persoanei care săvârşeşte furt simplu se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni:

În cazul în care valoarea lucrului furat nu depăşeşte douăzeci şi trei de euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29), în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni.

Posesia bunului furat de către o persoană condamnată anterior pentru furt sau pentru preluarea bunului furat.

Modificat prin:

XI.1900.41; I.1903.15.

286. Pedeapsa prevăzută pentru furtul simplu, în funcţie de valoarea lucrului furat, se va aplica împotriva oricărei persoane care, după condamnarea primită în Malta pentru furt, sau pentru preluarea unui bun furat, este găsită în posesia oricărui bun furat, a cărui posesie legală nu o poate dovedi în mod satisfăcător.

Posesia nejustificată a banilor, articolelor etc. de către

persoana condamnată anterior pentru furt etc.

Completat prin: XI.1900.41.

287. Fapta persoanei care, după ce a fost condamnată în Malta pentru furt sau pentru preluarea unui bun furat, este găsită a avea în posesie fructe, plante sau alte produse ale câmpului sau grădinii sau bani sau un alt articol care nu corespunde situaţiei sale, a căror posesie legală nu se poate justifica în mod legal, sau este găsită a avea în posesie orice chei adaptate sau contrafăcute, sau orice obiecte care ar putea deschide sau forţa orice încuietoare, sau a avea în posesie orice mulaje ale încuietorilor, a căror destinaţie concretă şi legală nu o poate justifica în mod legal, se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni.

Furtul pentru simpla folosinţă a lucrului furat.

Modificat prin: IV.1856.15; VI.1871.22; XI.1900.42.

288. Făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa stabilită pentru delicte atunci când, în orice situaţie de furt simplu, câştigul vizat de către făptuitor este simpla folosinţă a lucrului respectiv, cu intenţia de a-l înapoia imediat.

Dispoziţii general aplicabile prezentului subtitlu

Pedeapsa în cazul celei de-a doua sau în cazul mai multor condamnări pentru furt.

289. (1) În cazul unei a doua sau în cazul mai multor condamnări pentru orice infracţiune prevăzută în prezentul subtitlu, pedeapsa poate fi majorată, în cazul celei de-a doua condamnări, cu unul sau două grade, iar în cazul celei de-a treia sau al condamnărilor ulterioare, cu unul până la trei grade.

(2) Atunci când majorarea pedepsei nu poate avea loc în alt fel decât prin aplicarea măsurii izolării, respectiva pedeapsă poate fi aplicată în limita a optsprezece perioade.

Subtitlul II

Despre alte infracţiuni în legătură cu dobândirea
ilegală şi posesia bunurilor

Posesia ilegală asupra bunurilor în Republica Malta.

Modificat prin: IV.1856.16; XXVI.1931.3; XXVII.1975.19.

290. Fapta persoanei care achiziţionează sau primeşte în alt fel de la orice altă persoană sau este găsită în posesia oricărui articol care poartă orice marcă sau însemn ce denotă faptul că articolul respectiv este proprietatea Republicii Malta, sau a oricărui articol al cărui posesor cunoaşte că acesta este proprietatea Republicii Malta, pentru preluarea căruia nu a fost obţinută permisiunea scrisă de către autoritatea competentă şi care nu poate justifica în mod corespunzător modalitatea prin care a intrat în posesia articolului sau lucrului aflat în posesia sa, se pedepseşte cu amendă (multa) sau cu pedeapsa închisorii de maxim o lună.

Distrugerea sau ştergerea mărcilor ce demonstrează dreptul de proprietate al Republicii Malta.

Modificat prin: XXII.1931.3; XXVII.1975.20; XLIX.1981.4.

291. Fapta persoanei care, cu intenţia de a tăinui orice bunuri ale Republicii Malta, distruge sau şterge, de pe orice articol sau lucru indicat în ultimele două articole de mai sus, pentru care nu a fost obţinută permisiunea, orice marcă sau semn ce demonstrează faptul că respectivul articol sau lucru este proprietatea Republicii Malta, se pedepseşte cu închisoarea de la una la şase luni.

Tranzacţii sau posesia ilegală de magazine maritime sau ale navei.

292. Fapta persoanei care, fără a fi obţinut licenţă din partea Guvernului, menţine spre vânzare sau tranzacţionare orice articole care sunt considerate, în accepţiunea generală, a se încadra sub denumirea de magazine maritime sau ale navei şi care, fără a deţine o astfel de licenţă, este găsită în posesia unor astfel de articole, fără să poată justifica în mod corespunzător modalitatea în care a intrat în posesia respectivelor articole, se pedepseşte cu amendă (multa) şi se confiscă articolele în cauză.

Subtitlul III

Despre fraudă

Sustragerea.

Modificat prin: IV.1874.3; VIII.1909.28; XLIX.1981.4; III.2002.55.

293. Fapta persoanei care utilizează abuziv, manipulând în propriul avantaj sau în beneficiul altuia, orice lucru ce i-a fost încredinţat sau predat conform cu un articol ce include o obligaţie de a înapoia lucrul respectiv sau de a-l utiliza cu o anumită destinaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la optsprezece luni:

Acţiunea penală nu va fi pusă în mişcare pentru această infracţiune decât la plângerea părţii vătămate.

Circumstanţe agravante.

Modificat prin: VIII.I909.29; XLIX.1981.4; III.2002.56.

294. Cu toate acestea, în situaţia în care infracţiunea prevăzută în articolul de mai sus este săvârşită în legătură cu lucrurile încredinţate sau predate făptuitorului prin prisma profesiei, comerţului, activităţii, conducerii, funcţiei sau serviciului sau drept urmare a înfiinţării unui depozit necesar, acţiunea penală se va pune în mişcare din oficiu, iar sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la şapte luni la doi ani.

Fraudă privind asigurarea.

Modificat prin: VIII.1857.9; IV.1874.4; VIII.1909.30; XLIX.1981.4; III.2002.57.

295. Fapta persoanei care, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a plăţii oricărei sume datorate în baza oricărei asigurări împotriva riscurilor, sau a oricărui alt beneficiu necuvenit, distruge, împrăştie sau deteriorează, prin orice mijloacele de orice fel, lucruri ce îi aparţin, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte luni la doi ani, iar în situaţia în care reuşeşte în această încercare, de la nouă luni la trei ani.

Prejudiciul naval.

Modificat prin: IV.1874.5; XLIX.1981.4; III.2002.58.

296. (1) Comandantul, proprietarul sau barcagiul sau orice persoană însărcinată cu comanda, folosinţa sau custodia oricărei nave uşoare, corăbii, schif, caiac sau a unui alt vas, chiar şi în cazul în care acestea sunt destinate a naviga o singură dată numai în graniţele teritoriale ale Republicii Malta, care, în scopul obţinerii de câştig:

(a) abandonează sau deteriorează vasul sau provoacă scufundarea vasului;

(b) fură sau deteriorează orice bunuri sau alte lucruri care se află pe vas;

(c) declară în mod neadevărat pierderea sau deteriorarea vasului, a bunurilor sau a altor obiecte;

(d) vinde sau înstrăinează în alt mod vasul, împotriva voinţei şi în detrimentul proprietarului,

se pedepseşte cu închisoarea de la cinci luni la doi ani.

(2) Respectiva pedeapsă se va aplica, de asemenea, în situaţia în care făptuitorul deţine o cotă parte din vas, bunuri sau lucruri.

Abuzul fraudulos de încredere în legătură cu documentele semnate în alb sau altfel.

Modificat prin: XLIX.1981.4; III.2002.59.

297. Fapta persoanei care, utilizând în mod inadecvat oricare dintre documentele semnate în alb ce i-au fost încredinţate, va scrie, în scopul obţinerii unui câştig, pe respectivul document orice de natură a prejudicia o altă persoană, sau care, în acelaşi scop, adaugă pe orice document nesemnat în alb, ce îi este încredinţat, orice text sau clauză, se pedepseşte cu închisoarea de la nouă luni la trei ani.

Frauda comercială sau industrială.

Modificat prin:

XI.1899.106; XLIX.1981.4.

298. (1) Fapta persoanei care:

(a) contraface sau modifică, fără acordul proprietarului, denumirea, marca sau orice alt element distinctiv al oricărei opere intelectuale sau produs industrial product sau care, în cunoştinţă de cauză, utilizează orice asemenea denumire, marcă sau element contrafăcut sau modificat,

fără acordul proprietarului, chiar şi prin intermediul altor persoane;

(b) contraface sau modifică, fără acordul proprietarului, orice proiect sau model de fabricaţie sau care, în cunoştinţă de cauză, utilizează orice asemenea proiect sau model contrafăcut sau modificat, fără acordul proprietarului, chiar şi prin intermediul altor persoane;

(c) care, în cunoştinţă de cauză, utilizează orice marcă, dispozitiv, firmă, sau emblemă ce cuprinde o indicaţie menită a induce în eroare un cumpărător în legătură cu natura bunurilor sau vinde orice bunuri sub orice asemenea marcă, dispozitiv sau emblemă;

(d) introduce pe piaţă orice bunuri în legătură cu care a fost înregistrată o marcă distinctivă, după îndepărtarea mărcii respective fără acordul proprietarului;

(e) aplică o descriere comercială falsă pe orice bunuri şi anume, aplică pe bunuri orice imagine contrafăcută sau modificată, text sau marcă ce, conform uzanţelor comerciale, sunt considerate a indica:

(i) numărul, cantitatea, măsura, volumul sau greutatea bunurilor,

(ii) locul sau ţara în care sunt fabricate sau produse bunurile,

(iii) modul de fabricaţie sau producere a bunurilor,

(iv) faptul că bunurile fac obiectul unui brevet, privilegiu sau drept de autor industrial existent;

(f) care, cu ştiinţă, introduce în circulaţie, vinde sau menţine spre vânzare sau importă în orice scop comercial, orice bunuri ce includ o imitaţie frauduloasă a oricărei mărci, dispozitiv sau embleme;

(g) care, cu ştiinţă, produce, păstrează sau transferă către orice persoană, orice vopsea, bloc, utilaj sau un alt instrument în scopul contrafacerii, sau pentru fi utilizat în contrafacerea mărcii de comerţ;

se pedepseşte cu închisoarea de la patru luni la un an.

(2) În sensul alin. (1)(e), orice imagine, text sau marcă ce, potrivit uzanţelor din domeniu, este considerată în general a reprezenta o indicaţie a oricăruia dintre elementele prevăzute prin acesta, va fi considerată o descriere comercială a bunului.

Accesul fraudulos la sisteme de comunicaţii.

Completat prin: XII.1991.41.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

298A. Fapta oricărei persoane care construieşte, modifică, fabrică, se află în posesia, vinde sau achiziţiona orice dispozitiv prin care persoana respectivă se poate conecta în mod nelegal la orice sistem de telecomunicaţii, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care infracţiunea este săvârşită pentru câştig sau în activitatea comercială, cu închisoarea de maxim un an sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult patru mii şase sute cincizeci şi opt de euro şi şaptezeci şi cinci eurocenţi (4.658,75) sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii; şi

(b) în toate celelalte situaţii, cu amendă (multa) în cuantum de cel mult două mii trei sute douăzeci şi nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37).

Încălcarea dreptului de autor.

Completat prin: XII.1991.41.

Modificat prin: XIX.1992.2; L.N. 407 din 2007.

Înlocuit prin: XXIV.2014.32.

298B. (1) Fapta oricărei persoane care, în exercitarea oricărei activităţi comerciale sau în desfăşurarea activităţii sau în vederea obţinerii unui câştig pentru sine sau pentru altul sau cu intenţia de a provoca o pierdere, sau de a prejudicia, o altă persoană:

(a) tipăreşte, produce, face duplicate sau reproduce în alt fel, sau vinde, distribuie sau oferă în alt fel spre vânzare sau distribuţie, orice articol sau alt lucru, cu încălcarea drepturilor de autor protejate prin legislaţia din Malta, sau

(b) deţine în posesie, custodie sau sub control orice asemenea articol sau alt lucru, în vederea realizării oricărora dintre actele prevăzute în alin. (a),

se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei ani sau cu amendă (multa) în cuantum cuprins între trei mii (3.000) euro şi douăzeci şi patru mii (24.000) euro sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii.

(2) Acţiunea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol nu poate fi pusă în mişcare decât la plângerea părţii vătămate.

Camăta.

Completat prin: III.2002.60.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

298C. (1) Fapta persoanei care primeşte de la altă persoană sau obţine de la altă persoană promisiunea de a-i da, pentru sine sau pentru altul, în schimbul unui împrumut, dobândă sau orice alt câştig în orice formă, ce depăşeşte limitele permise de lege v se pedepseşte cu închisoarea de maxim optsprezece luni şi la plata unei amenzi (multa) în cuantum cuprins între două mii trei sute douăzeci şi nouă de euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37) şi treizeci şi patru de mii nouă sute patruzeci euro şi şaizeci eurocenţi (34.940,60).

(2) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se va aplica oricărei persoane care primeşte sau obţine de la o altă persoană promisiunea că va da, pentru sine sau pentru altul, în schimbul unui serviciu constând în orice alt beneficiu de orice fel, dobândă sau orice alt câştig sub orice formă, cu depăşirea limitelor permise de lege sau care este cu mult disproporţionat faţă de serviciul acordat.

(3) Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se va aplica de asemenea persoanei care, deşi nu este complice în infracţiunea din acelaşi sub-articol, intervine pentru a obţine pentru o altă persoană o sumă de bani sau orice alt beneficiu, determinând persoana să dea sau să promită să dea, pentru sine sau pentru altul, în legătură cu intervenţia respectivă, o recompensă mult disproporţionată.

(4) În sensul alin. (1), (2) şi (3), pentru a stabili dacă dobânda, un câştig sau recompensă este mult disproporţionată, se va acorda atenţie tuturor circumstanţelor de fapt şi ratelor medii aplicabile în general pentru operaţiuni similare celei analizate.

(5) În situaţia în care, în desfăşurarea acţiunii penale pentru o infracţiune prevăzută în prezentul articol, se dovedeşte în faţa curţii că acuzatul a primit de la o altă persoană o valoare a dobânzii sau o sumă care depăşeşte limitele permise prin lege sau care este în alt fel mult disproporţionată faţă de serviciul acordat, instanţa va obliga acuzatul să plătească respectivei persoane suma respectivă, stabilită de instanţă drept surplusul primit de acuzat conform celor de mai sus. Dispoziţia menţionată a instanţei nu va aduce atingere niciunui drept al persoanei de a recupera prin orice alte mijloace o sumă de bani mai mare care îi este datorată, iar dispoziţia va constitui un titlu executoriu ca şi când ar fi o hotărâre definitivă pronunţată într-o acţiune civilă între făptuitor şi persoana căreia i se va plăti conform dispoziţiei.

(6) Pedeapsa pentru o infracţiune prevăzută de prezentul articol va fi micşorată cu un grad în cazul în care acuzatul rambursează, înainte de pronunţare, surplusul primit de acesta către persoana de la care a primit suma respectivă.

Modificarea, ştergerea etc. seriei de şasiu sau motor.

Completat prin: III.2002.61.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

298D. Fapta persoanei care, fără aprobarea prealabilă scrisă a Comisarului de Poliţie, modifică, şterge, schimbă sau produce în orice fel un număr de identificare de şasiu sau motor la, sau pe price autovehicul, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim un an sau cu amendă (multa) în cuantum cuprins între şase sute nouăzeci şi opt euro şi optzeci şi unu eurocenţi (698,81) şi două mii trei sute douăzeci şi nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37) sau atât cu pedeapsa închisorii, cât şi cu amendă.

Prezumţia intenţiei.

Completat prin: XI.1899.106.

Modificat prin: XII.1991.41.

299. În situaţiile prevăzute în art. 298(1)(a), (b), (c) şi (d), intenţia infracţională va fi prezumată, cu excepţia cazului în care acuzatul dovedeşte că a acţionat fără o astfel de intenţie.

Sarcina probei.

Completat prin: XI.1899.106.

300. În situaţiile prevăzute în ultima parte a art. 298(1)(a) şi în lit. (b) şi (d), sarcina probei cu privire la acordul proprietarului va reveni acuzatului.

Descrierea comercială falsă.

Completat prin: XI.1899.106.

301. În situaţiile prevăzute în art. 298(1)(e), faptul că o descriere comercială reprezintă o marcă de comerţ sau o parte a acesteia nu înseamnă că descrierea comercială nu este o descriere comercială falsă, în sensul respectivului alineat.

Modalitatea de combatere a prezumţiei de intenţie în anumite situaţii.

Completat prin:

XI.1899.106.

302. În situaţiile prevăzute în art. 298(1)(f), intenţia infracţională va fi prezumată, cu excepţia cazului în care acuzatul dovedeşte:

(a) că, deşi a luat toate măsurile de precauţie necesare împotriva comiterii infracţiunii prevăzute prin respectivul alineat nu a avut, la momentul comiterii presupusei infracţiuni, niciun motiv să suspecteze caracterul real al mărcii sau semnului; şi

(b) că, la solicitarea oricărui membru al Poliţiei, a comunicat toate informaţiile aflate în controlul său, în legătură cu persoanele de la care a obţinut bunurile în cauză; şi

(c) că a acţionat fără vinovăţie în alt fel.

Exonerarea de pedeapsă.

Completat prin: XI.1899.106.

303. În situaţiile prevăzute în art. 298(1)(g), nu va fi aplicată nicio pedeapsă în cazul în care acuzatul dovedeşte:

(a) că, în desfăşurarea curentă a activităţii, este angajat, în numele altor persoane, să fabrice vopsele, blocuri, utilaje sau alte instrumente pentru fabricarea sau care sunt

utilizate în fabricarea mărcilor de comerţ, sau, după caz, în aplicarea mărcilor, dispozitivelor sau emblemelor pe bunuri; şi

(b) că, în cazul ce face obiectul acuzaţiei, acesta a fost angajat de o anumită persoană rezidentă în Malta, fără a fi avut niciun fel de interes în bunuri, sub formă de profit în funcţie de vânzarea bunurilor pe care ar fi putut fi aplicată orice marcă, dispozitiv sau emblemă.

Situaţii în care o marcă de comerţ, dispozitiv sau

descriere este considerată a fi fost aplicată.

Completat prin: XI.1899.106.

304. În sensul art. de mai sus, se consideră că persoana aplică o marcă de comerţ sau un semn distinctiv sau descrierea comercială pe bunuri, dacă:

(a) o aplică efectiv chiar pe bunuri; sau

(b) o aplică pe orice ambalaj, etichetă, rolă sau pe orice alt element în sau împreună cu care bunurile sunt vândute sau expuse sau deţinute, în vederea vânzării, comercializării sau producerii; sau

(c) aşează, include sau ataşează orice bunuri care sunt vândute sau expuse sau deţinute în posesie în orice scop pentru vânzare, în, împreună cu sau pe orice ambalaj, etichetă, rolă sau pe alt element, în legătură cu care marca de comerţ a fost înregistrată sau pe care a fost aplicată descrierea comercială; sau

(d) utilizează o marcă de comerţ, dispozitiv sau descriere comercială în orice modalitate menită a induce convingerea că bunurile în legătură cu care este utilizată sunt într-adevăr caracterizate de marca, dispozitivul sau descrierea comercială în cauză.

Definiţia „ambalajului” şi a „etichetei”.

Completat prin: XI.1899.106.

305. În sensul articolului de mai sus, expresia „ambalaj” include orice opritor, butoi, sticlă, vas, cutie, capac, capsulă, ladă sau învelitoare; iar expresia „etichetă” include orice bandă sau notă ce indică obiectul pe care aceasta este aplicată.

Texte sau marcaje aplicate pe carcasele de ceas.

Completat prin: XI.1899.106.

306. În sensul art. 298(1)(d), în situaţia în care o carcasă de ceas conţine orice text sau marcaje ce constituie, în accepţiunea generală, o descriere a ţării în care a fost fabricat ceasul, iar ceasul în sine nu are nicio astfel de descriere pe niciuna dintre piese, textul sau mărcile vor fi considerate, până la proba contrară, a reprezenta o indicaţie a ţării respective.

Utilizarea greutăţilor sau măsurilor false.

Completat prin: XI.1900.43.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

307. Fapta persoanei care, prin folosirea de greutăţi sau măsuri false, înşală alte persoane cu privire la cantitatea de bunuri predate cu titlu oneros, se pedepseşte cu închisoarea de maxim un an.

Obţinerea de bani sau bunuri sub pretexte false.

Modificat prin: XLIX.1981.4; III.2002.62; XXIV.2014.33.

308. Fapta persoanei care, prin intermediul unor practici neloiale, sau prin utilizarea de nume fictive, sau asumarea oricărei funcţii false, sau prin orice altă înşelăciune, dispozitiv sau prefăcătorie menită a induce convingerea că există o întreprindere fictivă sau o putere imaginară, influenţă sau credit, sau pentru a induce aşteptarea sau bănuiala oricărui eveniment ireal, obţine orice câştig în detrimentul unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şapte ani.

Alte situaţii de câştig fraudulos.

Modificat prin: XLIX.1981.4;

III.2002.63; XXIV.2014.34.

309. Fapta persoanei care obţine, în detrimentul oricărei alte persoane, orice câştig fraudulos prevăzut în articolele anterioare ale prezentului subtitlu, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la două luni la doi ani sau cu amendă (multa).

Scara pedepselor, în funcţie de valoarea daunei.

Modificat prin: VI.1871.23; IV.1874.6; XI.1900.44; I.1903.16; III.1971.11; XLIX.1981.4: XIII.1983.5; III.2002.64;

L.N. 407 din 2007.

Înlocuit prin: XXIV.2014.35.

310. (1) În situaţiile prevăzute în prezentul Subtitlu:

(a) atunci când valoarea daunei provocate de către făptuitor depăşeşte cinci mii (5000) euro, sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la doi la nouă ani;

(b) atunci când valoarea daunei provocate de făptuitor depăşeşte cinci sute (500) euro dar este mai mică de cinci mii (5000) euro, sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de la şase luni la patru ani:

Cu condiţia ca, în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea principală în articolele anterioare din prezentul Subtitlu este mai severă decât pedeapsa prevăzută în prezentul alineat, prima pedeapsă se va aplica, majorată cu un grad, iar în cazul infracţiunii indicate în art. 294, pedeapsa astfel majorată nu va putea fi aplicată la limita minimă;

(c) atunci când valoarea daunei provocate de făptuitor nu depăşeşte suma de cinci sute (500) euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de maxim şase luni.

(2) Dispoziţiile din alin. (1)(c) nu se vor aplica în cazul niciuneia dintre infracţiunile cuprinse în art. 296 şi 298.

Răspunderea societară pentru infracţiunile cuprinse în prezentul subtitlu.

Completat prin: III.2002.65.

Modificat prin: XXXI.2007.15; XXIV.2014.36.

310A. Dispoziţiile prevăzute în art. 121C, 121D, 248E(4) şi 328K se vor aplica pentru infracţiunile din prezentul subtitlu.

Jurisdicţie.

Completat prin: III.2002.65.

310B. Infracţiunile prevăzute în prezentul Subtitlu vor fi considerate infracţiuni chiar şi atunci când sunt comise în afara teritoriului Maltei şi, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5, acţiunea penală poate fi pornită şi în Malta potrivit legilor malteze, împotriva oricărei persoane care săvârşeşte sau participă la infracţiunea prevăzută în prezentul Cod:

(a) atunci când infracţiunea a avut loc, chiar şi dacă numai parţial, în Malta sau pe mare în orice loc aflat în jurisdicţia teritorială a Republicii Malta; sau

(b) atunci când câştigul realizat în detrimentul unei alte persoane a fost primit în Malta; sau

(c) atunci când o persoană din Malta a ajutat, în cunoştinţă de cauză, sau a determinat o altă persoană să comită infracţiunea; sau

(d) atunci când făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta iar fapta constituie, de asemenea, o infracţiune în conformitate cu legislaţia ţării în care a fost săvârşită:

În sensul prezentului alineat, „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit expresiei prin art. 5(1)(d).

Posesia, fabricarea sau furnizarea etc.

de articole pentru a fi utilizate în mod fraudulos.

310BA. (1) Persoana asupra căreia sunt găsite sau care deţine control asupra oricărui bun ce va fi folosit în cursul sau în legătură cu orice fraudă, săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi se dispune confiscarea respectivului bun.

(2) Persoana care produce, adaptează, furnizează sau se oferă să furnizeze orice articol:

Completat prin: XXIV.2014.37.

(a) având cunoştinţă de faptul că acesta este proiectat sau adaptat pentru a fi utilizat în realizarea sau în legătură cu o fraudă, sau

(b menit a fi utilizat pentru a săvârşi sau a ajuta la săvârşirea fraudei,

săvârşeşte o infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la douăsprezece luni la cinci ani şi se dispune confiscarea bunului. respectiv.

(3) În sensul prezentului articol:

„bun” include orice document, program sau date menţinute în format electronic; şi

„document” va avea înţelesul atribuit termenului prin art. 558(2).

Completat prin: VII.2010.20.

Dispoziţii generale aplicabile infracţiunilor prevăzute în Subtitlurile I, II şi III

Decăderi în cazul infracţiunilor împotriva minorilor.

Completat prin: VII.2010.20.

310C. Dispoziţiile art. 208B(2) şi (2A) se vor aplica împotriva oricărei persoane găsite vinovate pentru săvârşirea oricărei infracţiuni prevăzute în Subtitlurile I-III inclusiv, atunci când acestea sunt comise împotriva unei persoane minore.

Modificat prin: XVI.1901.2.

Subtitlul IV

Despre crime împotriva siguranţei publice
şi despre afectarea patrimoniului

Provocarea unei explozii de natură a pune în pericol viaţa sau patrimoniul.

Completat prin: XVI.1901.3.

Modificat prin: XLIX.1981.4; XIV.1983.6.

311. Fapta persoanei care, cu rea intenţie, provoacă prin intermediul unei substanţe explozive, o explozie de natură a pune în pericol viaţa sau a produce prejudicii grave patrimoniului oricărei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la paisprezece ani, chiar dacă persoana sau patrimoniul său nu au suferit efectiv nicio leziune.

Situaţia în care prin explozie este provocat decesul sau vătămarea corporală gravă.

Completat prin: XVI.1901.3.

Modificat prin: XXI.1971.21; XLIX.1981.4; XIV.1983.7.

312. (1) În cazul în care, drept consecinţă a infracţiunii prevăzute în art. de mai sus, o persoană decedează, făptuitorul se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) În cazul în care, drept consecinţă a infracţiunii prevăzute în art. de mai sus, a fost provocată o vătămare corporală gravă oricărei persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la patru la douăzeci de ani.

(3) În cazul în care, în urma infracţiunii prevăzute în art. de mai sus, este provocată orice deteriorare, daună sau lezare severă la sau asupra oricărui bun mobil sau imobil aparţinând oricărei persoane, pedeapsa prevăzută prin acesta nu va fi aplicată în limita minimă.

Fabricarea sau posesia ilegală de explozivi.

Completat prin: XVI.1901.3.

Modificat prin: XLIX.1981.9.

Înlocuit prin: XIV.1983.8.

Modificat prin: III.2002.66.

Capitolul 446.

313. Fapta oricărei persoane care produce sau, cu ştiinţă, are în posesie sau control orice substanţă explozivă, în condiţii de natură a da naştere unei suspiciuni rezonabile că produce sau are posesia sau controlul asupra unui obiect ilegal, se pedepseşte cu închisoarea de la optsprezece luni la nouă ani, iar dispoziţiile din Legea privind eliberarea condiţionată şi art. 21 din prezentul Cod nu se vor aplica.

Definiţia „substanţei explozive”.

Completat prin: XVI.1901.3.

314. În sensul ultimelor trei articole, expresia „substanţă explozivă” va fi considerată a include orice materiale utilizate în fabricarea substanţei explozive; de asemenea, orice aparat, utilaj, echipament sau materiale utilizate, sau menite a fi utilizate, sau adaptate pentru a face, sau a ajuta orice explozie sau orice substanţă explozivă; de asemenea, orice parte din orice aparat, utilaj sau echipament.

Descărcarea etc. dispozitivului letal.

Completat prin: III.2002.67.

Modificat prin: VII.2010.21.

314A. (1) Fapta persoanei care, cu rea-intenţie, transmite, plasează, descarcă sau detonează un dispozitiv letal de natură a pune în pericol viaţa sau de a provoca un prejudiciu serios patrimoniului oricărei alte persoane se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 311, chiar dacă persoana sau patrimoniul său nu au suferit niciun prejudiciu efectiv.

(2) În cazul în care, ca urmare a infracţiunii prevăzute în alin. (1), o persoană decedează sau îi este provocată o vătămare corporală gravă sau orice prejudiciu, daună sau afectare gravă la sau asupra oricărui bun mobil sau imobil aparţinând oricărei persoană, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 312, după caz.

(3) În situaţia în care infracţiunea este săvârşită sau este îndreptată împotriva unui spaţiu public, unitate de stat sau guvernamentală, o reţea de infrastructură sau un sistem de transport public, pedeapsa pentru infracţiune va fi majorată cu un grad.

(4) În prezentul articol:

„dispozitiv letal” include orice dispozitiv de dispersie radioactivă sau ce emite radiaţii şi orice alt obiect, care este proiectat, sau are capacitatea, de a provoca decesul, vătămarea corporală gravă sau un prejudiciu material însemnat prin eliberarea, diseminarea sau impactul agenţilor chimici, biologici toxici, al toxinelor sau al substanţelor similare sau al radiaţiei sau materialului radioactiv sau prin prisma proprietăţilor radiologice;

„unitate de stat sau guvernamentală” include orice unitate sau spaţiu permanent sau temporar utilizat sau ocupat de reprezentanţi ai unui stat, membri ai guvernului, legislativ sau puterea judiciară sau de oficiali sau angajaţi ai statului sau ai oricărei alte autorităţi publice sau entităţi sau de către angajaţi sau funcţionari publici ai unei organizaţii interguvernamentale, în legătură cu îndatoririle oficiale ale acestora;

„reţea de infrastructură” înseamnă orice unitate publică sau privată de furnizează sau distribuie servicii în beneficiul public, cum ar fi apă, canalizare, energie, combustibil sau comunicaţii;

„sistem de transport public” înseamnă toate facilităţile, vehiculele şi mijloacele, indiferent dacă aparţin domeniului public sau privat, utilizate în sau pentru servicii disponibile public pentru transportul pasagerilor sau al mărfurilor.

Posesia, utilizarea etc. materialului nuclear.

Completat prin: III.2002.67.

314B. (1) Fapta persoanei care, cu intenţie, are posesia sau utilizează, transferă, modifică, împrăştie sau dispersează material nuclear de natură a provoca decesul sau vătămarea gravă a oricărei persoane sau daune însemnate patrimoniului se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca cea prevăzută în art. 311, chiar dacă persoana sau patrimoniul nu au suferit niciun prejudiciu.

(2) Dispoziţiile art. 314A(2) se vor aplica unei infracţiuni prevăzute în prezentul articol.

(3) Dispoziţiile art. 313 se vor aplica oricărei persoane care menţine sau deţine în posesia sau deţine controlul asupra oricărui material nuclear, în conformitate cu condiţiile prevăzute în art. respectiv.

(4) În prezentul articol:

„material nuclear „ înseamnă plutoniu, cu excepţia celui cu concentraţie izotopică mai mare de 80% în plutoniu-238; uraniu îmbogăţit în izotopii 235 şi 233; uraniu conţinând un amestec de izotopi precum cel întâlnit în natură, dar nu în forma minereului sau al reziduurilor de minereu; orice material ce conţine unul sau mai multe dintre elementele de mai sus;

„uraniu îmbogăţit în izotopul 235 sau 233” înseamnă uraniu ce conţine izotopii 235 sau 233 sau ambii, într-o asemenea proporţie încât raportul dintre suma acestor izotopi şi izotopul 238 este mai mare decât raportul dintre izotopul 235 şi izotopul 238, întâlnit în natură.

Deţinerea posesiei asupra dispozitivelor letale

pentru un scop ilegal sau în scopul proliferării.

Completat prin: XXIV.2007.6.

314C. (1) Fapta persoanei care, cu ştiinţă, are în posesie sau sub control orice dispozitiv letal sau material nuclear, în condiţii de natură a da naştere unei suspiciuni rezonabile că îl are în posesie sau sub control pentru un scop ilegal sau în scopul proliferării se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 313.

(2) În sensul prezentului articol:

„dispozitiv letal” va avea înţelesul atribuit prin art. 314A(4) iar „dispozitiv letal” şi „material nuclear„ vor include sistemele de prezentare, materialele, echipamentele sau tehnologia, indiferent de natură sau tip, care au legătură şi sunt destinate a fi folosite în dezvoltarea, producţia, utilizarea sau transmiterea oricăror asemenea dispozitive letale sau material nuclear; şi

„proliferare” înseamnă transportul de arme nucleare, chimice, biologice sau radiologice, sistemele de transmitere a acestora şi materialele aferente pentru sau de la state sau entităţi angajate în eforturile de dezvoltare, achiziţionare sau traficare a unor astfel de arme, sisteme sau materiale.

Utilizarea materialului radioactiv, dispozitive letale sau echipamente nucleare cu intenţia de a provoca decesul etc.

Completat prin: VII.2010.22.

314CA. Fapta persoanei care utilizează în orice modalitate un material radioactiv sau un dispozitiv letal sau care utilizează ori deteriorează o unitate nucleară într-un mod prin care se eliberează material radio activ sau există un risc în acest sens:

(a) cu intenţia de a provoca decesul sau vătămarea corporală gravă; sau

(b) cu intenţia de a provoca deteriorarea gravă a patrimoniului sau mediului; sau

(c) cu intenţia de a obliga o persoană fizică sau juridică, o organizaţie internaţională sau un stat să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde o acţiune,

în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la opt la treizeci de ani, chiar dacă nu s-a produs în mod efectiv niciun prejudiciu pentru persoane, proprietate sau mediu şi chiar dacă nu a fost obligată nicio persoană fizică sau juridică şi nicio organizaţie internaţională sau stat conform celor de mai sus.

Situaţia în care decesul sau vătămarea corporală gravă etc. este provocată prin utilizarea de material radioactiv sau dispozitiv letal.

Completat prin: VII.2010.22.

314CB. (1) În cazul în care, drept consecinţă a infracţiunii prevăzute în articolul de mai sus, o persoană decedează, făptuitorul se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) În cazul în care, drept consecinţă a infracţiunii prevăzute în art. de mai sus, s-a produs o vătămare corporală gravă împotriva oricărei persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la patru la douăzeci de ani:

În cazul în care o vătămare corporală gravă este provocată împotriva a două sau mai multor persoane, se va aplica pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus, dar nu la limita minimă.

(3) În cazul în care, drept consecinţă a infracţiunii prevăzute în articolul de mai sus:

(a) este provocată orice deteriorare, daună sau prejudiciu sever la oricare activ mobil sau imobil ce aparţine oricărei persoane sau împotriva mediului;

(b) o persoană fizică sau juridică sau o organizaţie internaţională sau un stat este obligat să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde orice acţiune;

pedeapsa prevăzută prin acesta nu va fi aplicată în limita minimă.

(4) În situaţia în care infracţiunea este săvârşită în, sau este îndreptată împotriva unui spaţiu public, a unei unităţi de stat sau guvernamentale, a unei reţele de infrastructură sau a unui sistem de transport public, pedeapsa pentru infracţiune va fi majorată cu un ordin de mărime.

Deţinerea ilegală a materialului radioactiv sau producerea sau posesia unui dispozitiv letal.

Completat prin: VII.2010.22.

314CC. (1) Fapta persoanei care deţine în mod ilegal un materialul radioactiv sau produce sau deţine în posesie un dispozitiv letal:

(a) cu intenţia de a provoca decesul sau vătămarea corporală gravă; sau

(b) cu intenţia de a provoca prejudicii serioase împotriva proprietăţii sau a mediului,

se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 313, majorată cu unul sau două grade.

(2) Fapta persoanei care:

(a) ameninţă, în condiţii de natură a face credibilă ameninţarea, să comită infracţiunea prevăzută în alineatul (1); sau

(b) prin ameninţări, în condiţiile de mai sus, sau prin utilizarea forţei, solicită în mod ilegal şi cu ştiinţă un material radioactiv, un dispozitiv letal sau o unitate nucleară

se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 313, majorată cu unul sau două grade.

(3) Fapta persoanei care:

(a) organizează sau instruieşte alte persoane să comită o infracţiune prevăzută în alin. (1)-(3) inclusiv; sau

(b) în orice alt mod, cu ştiinţă, contribuie la săvârşirea a uneia sau a mai multora dintre infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(3) inclusiv, de către un grup de persoane acţionând cu un scop comun, atunci când contribuţia este realizată în scopul favorizării activităţii infracţionale generale sau a scopului grupului sau având cunoştinţă de intenţia grupului de a săvârşeşte infracţiunea sau infracţiunile respective,

se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea prevăzută la alin. (1)-(3) inclusiv, după caz, cu condiţia ca, în situaţia în care infracţiunea s-a săvârşit doar în forma tentativei, dar nu a consumării, pedeapsa va fi cea prevăzută pentru tentativa la infracţiune.

(4) În prezentul articol şi în art. 314CA şi 314CB:

„dispozitiv letal” are acelaşi înţeles ca cel atribuit expresiei prin art. 314A(4) şi include un dispozitiv nuclear exploziv;

„unitate nucleară” înseamnă:

(a) orice reactor nuclear, inclusiv reactoarele instalate pe vase, vehicule, aeronave sau obiecte spaţiale pentru a fi utilizate ca surse de energie, în vederea propulsării respectivelor vase, vehicule, aeronave sau obiecte spaţiale sau în orice alt scop;

(b) orice instalaţie sau echipamente utilizate pentru producţia, depozitarea, prelucrarea sau transportul de materiale radioactive;

„material nuclear „ va avea înţelesul atribuit expresiei prin art. 314B(4);

„material radioactiv” înseamnă material nuclear şi alte substanţe radioactive ce conţin nuclizi supuşi dezintegrării spontane (proces însoţit de emisia a una sau mai multe tipuri de radiaţie ionizantă, cum ar fi particule de alfa-, beta-, neutroni şi raze gamma) şi care pot provoca, prin proprietăţile radiologice sau de fisiune, decesul, vătămarea corporală gravă sau daune însemnate pentru proprietate sau mediu;

„sistem de transport public”, „unitate de stat sau guvernamentală” şi „reţea de infrastructură” vor avea înţelesurile atribuite acestora prin art. 314A(4).

Jurisdicţie.

Completat prin: VII.2010.22.

Modificat prin: VIII.2015.16.

314CD. (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5, instanţele din Malta vor avea de asemenea jurisdicţie asupra infracţiunilor prevăzute în art. 314A, 314B, 314C, 314CA şi 314CB, în situaţia în care:

(a) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta; sau

(b) infracţiunea este săvârşită împotriva unui cetăţean maltez sau de un rezident permanent în Malta; sau

(c) infracţiunea este săvârşită în încercarea de a obliga Malta să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde o acţiune; sau

(d) infracţiunea este săvârşită la bordul unei aeronave care este operată de Guvernul Republicii Malta; sau

(e) infracţiunea este săvârşită împotriva Republicii Malta sau a unităţi guvernamentale a Republicii Malta din străinătate, inclusiv ambasadă sau un alt spaţiu diplomatic sau consular din Malta.

(2) În sensul prezentului articol, expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit prin art. 5(1)(d).

Cooperarea pentru combaterea infracţiunilor relevante pe mare.

Completat prin: XXIV.2007.6.

Modificat prin: VII.2010.23.

314D. (1) În situaţia în care comandantul Forţelor Armate din Malta primeşte sau este informat în legătură cu o solicitare formulată de sau în numele unui organ judiciar, al procuraturii, al legii, administrativ sau de o altă autoritate competentă a oricărui stat sau loc diferit sau din afara Republicii Malta (denumite, în prezentul articol „autoritate solicitantă”) ce solicită autorizarea pentru autorităţile competente ale statului sau locul pentru luarea măsurilor adecvate în legătură cu un vas relevant, suspectat în mod rezonabil că este implicat în săvârşirea unei infracţiuni de acest tip, comandantul Forţelor Armate din Malta poate autoriza, cu participarea Prim-ministrului, luarea respectivelor măsuri de către autorităţile competente menţionate, cu respectarea condiţiilor convenite între Malta şi statul respectiv sau după cum ar putea fi convenit între autoritatea solicitantă şi comandantul Forţelor Armate din Malta, cu participarea Prim-ministrului.

(2) În situaţia în care autorizare a fost acordată de către comandantul Forţelor Armate din Malta conform celor de mai sus, autorităţile competente prevăzute în alin. (1), cu respectarea condiţiilor care ar putea fi convenite în conformitate cu acelaşi sub-articol, vor fi autorizate să întreprindă măsurile adecvate şi să exercite la bordul vasului în legătură cu care au fost autorizate măsurile, prin prezentul articol, toate prerogativele de arestare, pătrundere, percheziţie şi confiscare, cu care este investită poliţia executivă din Malta.

(3) În sensul prezentului articol:

„infracţiune relevantă” înseamnă orice infracţiune constând din orice acţiune sau omisiune care, în cazul în care sunt comise în aceste insule, sau împrejurări corespunzătoare, ar constitui oricare dintre infracţiunile din art. 313, 314B, 314C, 314CA şi 314CC;

„navă relevantă” înseamnă o navă utilizată în scopuri comerciale sau private care zboară sub sau are drept de a arbora pavilionul Maltei sau este înregistrată în Malta şi exercită libertatea de navigaţie potrivit legislaţiei internaţionale.

Incendierea arsenalelor etc.

Modificat prin: XXI.1971.22; XLIX.1981.4.

315. Fapta persoanei care incendiază cu intenţie sau distruge în alt fel orice arsenal, vas de război, indiferent dacă vasul respectiv este pe apă sau în faza de construcţie, magazie de pulbere, doc public sau parc de artilerie, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Incendierea care periclitează viaţa.

Modificat prin: XXI.1971:23; XLIX.1981.4; XXIV.2014.38.

316. Fapta persoanei care incendiază cu intenţie orice casă, depozit, magazin, locuinţă, navă, vehicul, doc sau orice clădire, şopron sau un alt spaţiu, în care se află vreo persoană la momentul incendierii, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă:

Dacă nu este ucisă nicio persoană, făptuitorul se pedepseşte:

(a) în cazul în care ar fi putut prevedea că în spaţiul respectiv se află efectiv o persoană, cu închisoarea de la şase la doisprezece ani;

(b) în alt fel, cu închisoarea de la patru la nouă ani.

Incendierea care reprezintă un pericol general.

Modificat prin: XXI.1971.24; XLIX.1981.4; XXIV.2014.39.

317. Fapta persoanei care incendiază cu intenţie orice clădire, vehicul, şopron sau un alt spaţiu prevăzut în articolul de mai sus, în care nu se afla nicio persoană la momentul incendierii, sau fapta persoanei care incendiază cu intenţie orice substanţă combustibilă, iar respectiva clădire, vehicul, şopron sau alt loc sau respectiva substanţă este amplasată în aşa fel încât focul s-ar perpetua la orice altă clădire, şopron sau spaţiu, în care se afla o persoană la momentul incendierii, va fi pasibilă, la condamnare:

(a) în situaţia în care incendiul s-a perpetuat în realitate, de pedeapsa detenţiei pe viaţă:

Dacă nu este ucisă nicio persoană, făptuitorul se pedepseşte:

(i) în cazul în care ar fi putut prevedea că în clădirea, şopronul sau spaţiul la care s-a propagat incendiul se afla efectiv o persoană, cu închisoarea de la cinci la nouă ani;

(ii) în alte situaţii, cu închisoarea de la trei la şase ani;

(b) în situaţia în care incendiul nu s-a propagat la nicio altă clădire, şopron sau spaţiu, cu închisoarea de la trei la cinci ani.

Incendierea fără punerea în pericol de vieţi omeneşti.

Modificat prin: XLIX.1981.4; XXIV.2014.40.

318. Fapta persoanei care incendiază cu intenţie orice clădire, vehicul, şopron sau un alt spaţiu prevăzut în art. 316, în care nu se afla nimeni la momentul respectiv, iar clădirea, vehiculul, şopronul sau alt spaţiu este astfel amplasat încât incendiul nu s-ar propaga la nicio altă clădire, şopron sau spaţiu în care se află o persoană la momentul acela, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la patru ani.

Incendierea podgoriilor etc.

Modificat prin: XLIX.1981.4.

319. Fapta persoanei care incendiază cu intenţie o podgorie, plantaţie de copaci, căpiţă sau grămadă de porumb, bumbac sau alte produse utile sau orice alte materiale, indiferent dacă acestea au fost smulse sau tăiate sau sunt încă în faza de creştere şi amplasate în aşa fel încât incendiul nu s-ar propaga la nicio clădire, şopron sau un alt spaţiu prevăzut în art. 316, în care se afla o persoană la momentul respectiv, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la patru ani.

Distrugere prin declanşarea unei mine.

320. Pentru stabilirea pedepsei, distrugerea oricărui asemenea material sau obiect ca cele prevăzute în ultimele cinci articole de mai sus, prin declanşarea unei mine, constituie infracţiunea prevăzută de acestea.

Expunerea de lumini false etc. ce periclitează navigaţia.

Modificat prin: IV.1874.7; XI.1900.45; III.1971.12; XXI.1971.25; XLIX.1981.4; XIII.1983.5;

L.N. 407 din 2007.

321. (1) Fapta persoanei care pune orice lumină sau semnal fals sau orice alt element menit a contacta nave, vase sau ambarcaţiuni, sau de a le regla navigaţie, cu intenţia de a provoca pierderea sau naufragierea oricărei nave, vas sau ambarcaţiuni, sau care, din acelaşi motiv, stinge sau scoate o lumină, semnal sau orice alt obiect prevăzut de guvern pentru îndrumarea marinarilor se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani, chiar dacă nu s-a produs niciun accident.

(2) În situaţia în care s-a produs un accident, în caz de condamnare, făptuitorul se pedepseşte:

(a) în cazul în care dauna a fost provocată unei nave, vas sau ambarcaţiuni sau la mecanismul sau accesoriile acestora sau la încărcătură sau la orice altceva se află la bord, cu închisoarea de la cinci la nouă ani, în cazul în care valoarea daunelor depăşeşte o sută şaisprezece euro şi patruzeci şi şapte eurocenţi (116,47), sau la pedeapsa închisorii de la patru la şase ani, în cazul în care valoarea daunelor nu depăşeşte o sută şaisprezece euro şi patruzeci şi şapte eurocenţi (116,47);

(b) în cazul în care, cu sau fără producerea oricăreia dintre daunele specificate mai sus, o persoană suferă o vătămare corporală gravă ce conduce la oricare dintre consecinţele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de la cinci la douăzeci ani sau, în cazul în care vătămarea corporală este gravă dar nu produce consecinţele prevăzute în articolul menţionat, cu închisoarea de la patru la doisprezece ani, sau, în cazul în care vătămarea corporală este uşoară, cu închisoarea de la doi la şase ani;

(c) în cazul în care este ucisă o persoană, cu detenţiunea pe viaţă.

Tăierea lanţurilor etc. utilizate pentru legarea geamandurilor

Modificat prin: IV.1874.7.

322. (1) Fapta persoanei care taie, desface sau scoate în alt fel orice lanţuri, cabluri sau alte frânghii utilizate pentru prinderea unei geamanduri publice care serveşte pentru navigaţie, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la nouă luni.

(2) Fapta persoanei care taie, desface sau scoate în alt fel orice lanţuri, cabluri sau alte frânghii prin care este tras la mal, ancorat sau fixat în alt fel orice vas sau navă, sau orice frânghie prin care este fixată geamandura ancorei unui vas, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

Circumstanţe agravante.

Modificat prin: IV.1874.7.

323. În cazul în care, ca urmare a oricărora dintre infracţiunile prevăzute în articolul de mai sus, este provocată orice daună unei nave sau vătămare corporală unei persoane, pedeapsa prevăzută în art. respectiv va fi aplicată împreună cu pedeapsa prevăzută în prezentul Cod pentru daună cu intenţie sau pentru vătămare corporală cu intenţie, în funcţie de întinderea daunei sau de natura vătămării corporale; iar în cazul în care au loc, în acelaşi timp, deteriorarea unui vas şi o vătămare corporală asupra unei persoane, pedeapsa cea mai severă dintre cele prevăzute pentru daună şi pentru vătămare corporală se va aplica, în plus faţă de pedeapsa prevăzută în articolul de mai sus.

Incendierea propriilor bunuri.

Modificat prin: IV.1874.7.

324. În situaţiile prevăzute în art. 316, 317 şi 318, făptuitorul va fi pasibil cu pedepsele prevăzute prin acestea, chiar dacă acesta este proprietarul bunurilor asupra cărora este săvârşită infracţiunea.

Deteriorarea, dauna sau prejudiciul în general.

Modificat prin: IX.1859.20; V.1868.19; VI.1871.24; XI.1900.47; V.1956.17; III.1971.13; XLIX.1981.4; XIII.1983.5; XIV.1983.9; III.2002.68;

L.N. 407 din 2007; XXIV.2014.41.

325. (1) Fapta persoanei care, prin orice mijloacele diferite de cele prevăzute în articolul anterior al prezentului subtitlu, săvârşeşte cu intenţie orice faptă de deteriorare, daună sau prejudiciere la sau împotriva oricărui bun mobil sau imobil ce aparţine oricărei alte persoane, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care valoare daunei depăşeşte două mii cinci sute (2.500) euro, cu închisoarea de la optsprezece luni la patru ani;

(b) în cazul în care valoarea daunei nu depăşeşte două mii cinci sute (2.500) euro, dar depăşeşte două sute cincizeci (250) euro, cu închisoarea de la opt la paisprezece luni;

(c) în cazul în care valoarea daunei nu depăşeşte două sute cincizeci (250) euro, cu închisoarea de maxim şase luni;

(d) în cazul în care valoarea daunei nu depăşeşte douăzeci şi trei euro şi douăzeci şi nouă eurocenţi (23,29), cu închisoarea de maxim trei luni sau cu pedepsele prevăzute pentru delicte:

În cazul în care infracţiunea este justificată pe motiv de provocare ilegală, făptuitorul se pedepseşte, în situaţiile prevăzute în lit. (a), (b) şi (c), cu închisoarea de maxim două treimi din durata prevăzută pentru acestea; iar în situaţia prevăzută în lit. (d), cu pedepsele prevăzute pentru delicte

În analiza justificării, se va acorda atenţie normei cuprinse în art. 235:

De asemenea, în situaţiile prevăzute în alin. (c) şi (d), cu excepţia situaţiei în care dauna este provocată asupra proprietăţii publice, acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate:

De asemenea, în situaţia unei daune privind domeniul public, pedeapsa va fi majorată cu unul sau două grade, iar făptuitorul va fi obligat să plătească sub formă de amendă (multa) valoarea daunei produse.

(2) În situaţia în care, ca urmare a naturii geologice, paleontologice, arheologice, arhitectonice, artistice sau istorice sau a importanţei proprietăţii deteriorate, ce face obiectul daunei sau prejudiciului nu este posibilă estimarea daunei potrivit normei prevăzute în art. 335, se va considera că dauna depăşeşte valoarea de o mie o sută şaizeci şi patru euro şi şaizeci şi nouă eurocenţi (1.164,69).

Majorarea pedepsei în anumite situaţii.

Completat prin: XVI.2006.6.

Modificat prin: VIII.2012.7; XXIV.2014.42.

325A. (1) Pedepsele prevăzute în dispoziţiile de mai sus ale prezentului subtitlu vor fi majorate cu unul sau două grade, atunci când infracţiunea este agravată sau motivată pe criterii de gen, identitate de gen, orientare sexuală, rasă, culoarea pielii, limbă, origine naţională sau etnică, cetăţenie, religie sau convingeri politice sau alte opinii în sensul alineatul (3)-(6) inclusiv, din art. 222A.

(2) În sensul prezentului articol „infracţiune principală” înseamnă oricare dintre infracţiunile cuprinse în art. 311, 312, 314A, 316, 317-320, inclusiv şi 325.

Avarierea conductelor de apă etc.

Modificat prin: XVI.1901.4; I.1904.51;

L.N. 4 din 1963; XXVII.1975.21; XII.1991.41; XXII.2005.4.

326. (1) Fapta persoanei care, cu intenţie:

(a) rupe sau blochează conductele sau canalele oricărui apeduct public, sau împiedică sau deviază în orice alt fel cursul apelor sau deteriorează în alt fel orice parte a acelui apeduct;

(b) sparge orice cisternă publică, fântână sau apeduct, sau poluează apa acestora;

(c) produce avarii la orice aparat sau cablu electric, sau provoacă pierderea de energie electrică;

(d) produce avarii la orice conducte sau parte a sistemului canalizării publice;

(e) taie, sparge, dărâmă, distruge, deteriorează sau scoate orice baterie, aparatură, fire, cabluri, post sau alte elemente, sau orice obiect, care face parte din sau este utilizat sau folosit în sau la orice telegraf electric sau magnetic, cu sau fără fire, sau în funcţionarea acestora, sau întreprinde orice ar putea împiedica sau obstrucţiona în orice fel transmiterea oricărui mesaj;

(f) deteriorează sau sparge orice parte a oricărei materii energetice sau sigiliile acesteia, sau orice parte din aparatura sau cablurile utilizate pentru alimentarea cu energie electrică, sau sigiliile acestora;

(g taie, rupe, dărâmă, distruge, deteriorează, scoate, interferează sau face racordul la orice parte a oricărei aparaturi, conductă, stâlp, dulap, fire, cabluri sau alte obiecte sau materiale de orice fel, ce fac parte sau sunt utilizate sau folosite în reţeaua de televiziune prin cablu sau în funcţionarea acesteia sau pentru furnizarea serviciului de televiziune prin cablu,

cu excepţia unei pedepse mai grave ce ar putea fi aplicată potrivit articolului. de mai sus, se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani:

Acţiunea penală în legătură cu orice infracţiune prevăzută la lit. (c), (e) şi (f) se va pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate.

(2) Fapta persoanei care, chiar fără rea-voinţă,

(a) atinge orice fire de telegraf sau aşază sau aruncă orice obiect pe baterie, aparatură, fire, cabluri sau pe orice alte elemente sau material prevăzut în alin. (1)(e) sau întreprinde orice acţiune în vecinătatea respectivelor fire de telegraf într-un fel care ar putea deteriora firele, sau împiedica ori preveni transmiterea sau comunicarea unui mesaj; sau

(b) pescuieşte în orice loc în care Ministrul responsabil de domeniul energiei electrice a declarat pescuitul absolut interzis, în vederea prevenirii daunelor ce ar pute fi provocate cablurilor de telegraf submarine, sau pescuieşte cu orice plasă sau alt echipament a cărui utilizare a fost interzisă în acest scop de către Ministrul responsabil de domeniul energiei electrice; sau

(c) întreprinde oricare dintre acţiunile descrise la alin. (1)(g),

în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru delicte.

Pătrunderea neautorizată în spaţii subterane utilizate pentru utilitate publică.

Modificat prin: XVI.1901.4.

327. Fapta persoanei care, fără justificare, pentru care sarcina dovezii va reveni acuzatului, pătrunde în orice spaţiu subteran prin care sunt trase cabluri electrice sau orice conductă magistrală a reţelei publice de canalizare, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) cu închisoarea de la una la trei luni, în situaţia în care circumstanţele arată că scopul făptuitorului a fost să avarieze cablurile sau conductele menţionate mai sus;

(b) cu închisoarea de maxim o lună, în orice altă situaţie.

Provocarea unui incendiu sau a unei daune din culpă.

Modificat prin: IV.1856.17; XI.1900.48; V.1956.18; XIII.1980.11; XIII.1983.5; L.N. 407 din 2007; VII.2010.24; XXIV.2014.43; VIII.2015.17.

328. Fapta persoanei care, din imprudenţă, neglijenţă sau lipsa abilităţilor în meserie sau profesie, sau prin nerespectarea oricărei norme, provoacă un incendiu sau o daună, deteriorare sau prejudiciu prevăzut prin prezentul subtitlu, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care decesul vreunei persoane este provocat prin fapta de mai sus, cu pedepsele prevăzute în art. 225;

(b) în cazul în care este astfel provocată orice vătămare corporală gravă ce conduce la efectele prevăzute în art. 218, cu închisoarea de maxim de şase luni sau amendă (multa) de cel mult două mii trei sute douăzeci şi nouă euro şi treizeci şi şapte eurocenţi (2.329,37);

(c) în cazul în care este provocată orice vătămare corporală gravă fără a surveni niciunul dintre efectele menţionate mau sus, cu închisoarea de maxim trei luni sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult o mie o sută şaizeci şi patru euro şi şaizeci şi nouă eurocenţi (1.164,69);

(d) în orice altă situaţie, cu închisoarea de maxim trei luni sau cu amendă (multa) sau cu pedepsele prevăzute pentru delicte:

În situaţiile prevăzute la lit. (d), cu excepţia situaţiei în care dauna provocată unor bunuri proprietate publică, care nu sunt autovehicule, acţiunea penală se va pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate:

De asemenea, cu privire la procedurile prevăzute la lit. (d) în legătură cu dauna produsă unui autovehicul, proprietate publică, iniţiate în urma reclamaţiei şefului departamentului guvernamental responsabil de vehiculul în cauză, dispoziţiile art. 374 lit. d) nu se vor aplica după ce reclamantul a confirmat formularea respectivei reclamaţii, sub jurământ în faţa instanţei. Absenţa reclamantului nu împiedică judecarea cauzei şi nu afectează legalitatea

acţiunii. Totodată, se reţine reclamaţia aşa cum a fost formulată, chiar dacă reclamantul nu se prezintă în instanţă într-o etapă ulterioară, după confirmarea formulării respectivei reclamaţii prin jurământ în faţa instanţei..

Completat prin: VI.2005.2.

Subtitlul IV A

Despre acte de terorism, finanţarea terorismului şi infracţiuni conexe

Acte de terorism şi activităţi teroriste.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin:

III.2015.24;

VIII.2015.18.

328A. (1) În sensul prezentului subtitlu, „act de terorism” va însemna orice act enumerat în alin. (2), săvârşit cu intenţie, care ar putea prejudicia în mod sever o ţară sau o organizaţie internaţională, în situaţia în care este comis cu următoarele scopuri:

(a) pentru intimidarea gravă a populaţiei, sau

(b) pentru a obliga în mod ilegal guvernul sau o organizaţie internaţională să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde orice acţiune, sau

(c) pentru a destabiliza sau distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări sau ale organizaţiei internaţionale.

(2) Actele prevăzute în alin. (1) sunt următoarele:

(a) suprimarea vieţii sau libertăţii unei persoane;

(b) periclitarea vieţii unei persoane prin vătămare corporală;

(c) vătămare corporală;

(d) provocarea de distrugeri extinse la instalaţiile unui stat sau guvern, la un sistem de transport public, o unitate de infrastructură, inclusiv un sistem informatic, o platformă fixă localizată pe placa continentală, un spaţiu public sau proprietate privată de natură a pune în pericol viaţa sau de a provoca un prejudiciu serios proprietăţii oricărei alte persoane sau ca urmare a unei pierderi economice însemnate;

(e) confiscarea aeronavei, vaselor sau a altor mijloacele sau bunuri de transport public;

(f) fabricarea, posesia, achiziţia, transportul, furnizarea sau utilizarea armelor, explozivilor sau a armelor nucleare, biologice sau chimice;

(g) realizarea de cercetări sau dezvoltarea armelor biologice şi chimice;

(h) eliberarea de substanţe periculoase, sau care pot provoca incendii, inundaţii sau explozii ce pun în pericol viaţa vreunei persoane;

(i) intervenţia sau deranjarea alimentării cu apă, energie sau orice altă resursă naturală fundamentală ce pune în pericol viaţa vreunei persoane;

(j) care ameninţă să comită oricare dintre actele descrise la lit. (a)-(i):

În prezentul alineat „unitate de stat sau guvernamentală”, „reţea de infrastructură” şi „sistem de transport public” vor avea înţelesurile atribuite expresiilor în art. 314A(4).

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte un act din terorism constituie infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de la şapte ani la detenţiune pe viaţă.

(4) În sensul prezentului subtitlu, „activităţi teroriste” înseamnă oricare dintre următoarele acte, indiferent de locul sau momentul desfăşurării lor:

(a) un act din terorism, după cum este definit în alin. (1);

(b) deturnarea ilegală sau exercitarea controlului asupra unei aeronave aflate în zbor, cu utilizarea forţei sau sub ameninţarea forţei, sau prin orice altă formă de intimidare;

(c) săvârşirea ilegală şi intenţionată a următoarelor acte:

(i) un act de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave în timpul zborului, de natură a pune în pericol siguranţa respectivei aeronave;

(ii) distrugerea unei aeronave aflate în funcţiune sau provocarea unei avarii la respectiva aeronavă, care o face necorespunzătoare pentru zbor sau care ar putea pune în pericol siguranţa în timpul zborului;

(iii) aducerea sau determinarea aducerii la bordul unei aeronave aflate în funcţiune, prin orice mijloace de orice fel, a unui dispozitiv sau substanţe de natură a distruge aeronava, sau să provoace daune acesteia, care o fac necorespunzătoare pentru zbor sau care sunt de natură a periclita siguranţa în timpul zborului;

(iv) distrugerea sau deteriorarea echipamentelor de navigaţie aeriană, sau interferenţa în funcţionarea acesteia, în situaţia în care un astfel de act este de natură a periclita siguranţa unei aeronave în timpul zborului;

(v) comunicarea informaţiilor cunoscute a fi false, periclitând astfel siguranţa unei aeronave în zbor;

(d) săvârşirea cu intenţie a oricăreia dintre următoarele acte:

(i) suprimarea vieţii sau libertăţii sau provocarea unei vătămări corporale împotriva unei persoane ce beneficiază de protecţie internaţională;

(ii) realizarea unui atac violent asupra spaţiilor oficiale, spaţiului de cazare privat sau mijloacelor de transport ale unei persoane ce beneficiază de protecţie internaţională, de natură a periclita persoana sau libertatea acesteia;

(iii) ameninţarea cu săvârşirea oricăreia dintre actele prevăzute la p. (i) şi (ii);

(e) sechestrarea sau detenţia şi ameninţarea de suprimare a vieţii, de a provoca vătămare corporală sau de a ţine captivă în continuare o altă persoană („ostatic”) pentru a obliga statul, o organizaţie interguvernamentală, o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane, să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde orice acte sub formă de condiţie explicită sau implicită pentru eliberare ostaticului;

(f) săvârşirea ilegală şi cu intenţie a oricăruia dintre următoarele acte, folosind orice dispozitive, substanţe sau arme:

(i) realizarea oricărui act violent împotriva oricărei persoane într-un aeroport cu servicii de aviaţie civilă internaţională, provocând sau de natură a provoca vătămare gravă sau deces, în situaţia în care un asemenea act periclitează sau este de natură a periclita siguranţa în aeroport; sau

(ii) distrugerea sau avarierea gravă a instalaţiilor într-un aeroport cu servicii de aviaţie civilă internaţională sau o aeronavă care nu se află în funcţiune aflată pe aeroport, sau perturbarea serviciilor într-un astfel de aeroport, în situaţia în care orice asemenea act periclitează sau este de natură a periclita siguranţa în aeroport;

(g) tentativa de a realiza oricare dintre actele prevăzut în lit. (b)-(f) sau participarea în calitate de complice în realizarea sau tentativa acestora;

(h) săvârşirea cu intenţie a următoarelor acte:

(i) primirea, deţinerea în posesie, utilizarea, transferul, modificarea, eliminarea sau dispersia de material nuclear, fără autoritate legală, ce provoacă sau este de natură a provoca decesul sau vătămarea gravă a oricărei persoane sau daune semnificative la proprietate;

(ii) furtul sau obţinerea prin fraudă de material nuclear;

(iii) solicitarea de material nuclear prin ameninţări sau utilizarea forţei, sau prin orice altă formă de intimidare;

(iv) ameninţarea de a folosi materialul nuclear pentru a provoca decesul sau vătămarea gravă a oricărei persoane sau daune însemnate la proprietate, sau ameninţarea de comitere a furtului de material nuclear pentru a obliga o persoană fizică sau juridică, organizaţie internaţională sau stat să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde orice act;

(v) tentativa de a săvârşi oricare dintre actele prevăzute la p. (i) şi (ii) sau participarea în calitate de complice la oricare dintre actele prevăzute la p. (i)-(iv) sau orice tentativă în acest sens;

(i) săvârşirea ilegală şi cu intenţie a oricăruia dintre următoarele acte:

(i) confiscarea ilegală sau exercitarea controlului asupra unei nave sau platforme fixe cu utilizarea forţei sau sub ameninţarea forţei sau prin orice altă formă de intimidare;

(ii) realizarea unui act de violenţă împotriva unei persoane la bordul unei nave sau pe o platformă fixă, de natură a periclita siguranţa navigaţiei navei respective sau siguranţa platformei fixe;

(iii) distrugerea unei nave sau a unei platforme fixe sau provocarea de daune unei nave sau încărcăturii sale, sau unei platforme fixe care este de natură a periclita siguranţa navigaţiei navei sau siguranţa platformei fixe;

(iv) aducerea sau instrucţiunea de a aduce pe navă, prin orice mijloace de orice fel, a unui dispozitiv sau a unei substanţe de natură a distruge nava respectivă sau de a provoca daune navei sau încărcăturii sale, care pot periclita sau este de natură a periclita siguranţa navigaţiei navei;

(v) aducerea sau instrucţiunea de a aduce pe o platformă fixă, prin orice mijloace de orice fel, a unui dispozitiv sau a unei substanţe de natură a distruge platforma fixă respectivă sau de a periclita siguranţa navigaţiei acesteia;

(vi) distrugerea sau instrucţiunea de a provoca avarii serioase instalaţiilor de navigaţie maritimă sau intervenţia gravă în funcţionarea acestora, în situaţia în care un asemenea act este de natură a periclita siguranţa navigaţiei unei nave;

(vii) comunicarea de informaţii cunoscute a fi false, periclitând astfel siguranţa navigaţiei navei;

(viii) provocarea unei vătămări corporale sau suprimarea vieţii unei persoane în legătură cu săvârşirea sau tentativa de comitere a oricăruia dintre actele prevăzute la p. (i)-(vii);

(j) tentativa de a săvârşi oricare dintre actele prevăzute în lit. (i), participarea în calitate de complice la săvârşirea acestora sau complicitatea la săvârşirea unor asemenea acte săvârşite de către o altă persoană;

(k) utilizarea de ameninţări menite a obliga o persoană să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde orice act prevăzut la p. (ii), (iii) şi (vi) din lit. (i), în situaţia în care o asemenea ameninţare este de natură a periclita siguranţa navigaţiei unei nave sau siguranţa platformei fixe;

(l) livrarea, plasarea descărcarea sau detonarea ilegale şi cu intenţie a unui exploziv sau a altui dispozitiv letal, în interiorul sau împotriva unui spaţiu destinat publicului, a unei unităţi de stat sau guvernamentale, a unui sistem de transport public sau a unei reţele de infrastructură, cu intenţia de a provoca decesul sau vătămare corporală gravă, sau cu intenţia de a provoca distrugerea în mare parte a respectivului spaţiu, reţea sau sistem, în situaţia în care distrugerea are drept rezultat sau este probabil că va avea ca rezultat o pierdere economică majoră;

(m) tentativa de a săvârşeşte oricare dintre actele prevăzute în lit. (l) sau participarea în calitate de complice la săvârşirea sau tentativa acestuia;

(n) organizarea sau instruirea altor persoane să comită sau să încerce să comită actele prevăzute în lit. (l);

(o) contribuţia în orice fel la săvârşirea oricăruia dintre actele prevăzute în lit. (l) sau la tentativa în acest sens a unui grup de persoane acţionând pentru un scop comun, în situaţia în care contribuţia este intenţionată şi este realizată fie cu intenţia de a promova activitatea infracţională în general, fie obiectivul grupului sau cunoscând intenţia grupului de a săvârşi oricare dintre actele prevăzute în lit. (l);

(p) orice act menit a provoca decesul sau vătămarea corporală gravă a unui civil, sau a oricărei alte persoane ce nu ia parte în mod activ la ostilităţile legate de un conflict armat, atunci când scopul unui asemenea act, prin natura sau contextul său, este de a intimida populaţia, sau de a obliga un guvern sau o organizaţie internaţională să întreprindă sau să se abţină de la a întreprinde orice acţiune.

Grupări teroriste.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin:

III.2015.25.

328B. (1) În sensul prezentului subtitlu „grupare teroristă” înseamnă un grup structurat format din mai mult de două persoane, înfiinţat într-o perioadă de timp şi acţionând în mod concertat în vederea comiterii de activităţi teroriste.

(2) În alin. (1) „grup structurat” înseamnă un grup care nu este format în mod aleatoriu pentru săvârşirea directă a unei infracţiuni şi care nu trebuie să aibă obligatoriu roluri definite oficial pentru membrii săi, continuitatea membrilor sau a o structură dezvoltată.

(3) Fapta persoanei care promovează, constituie, organizează, instruieşte, furnizează informaţii sau materiale către, sau prin orice mijloace, în mod direct sau indirect, colectează, primeşte, asigură sau invită o altă persoană să furnizeze bani sau alte bunuri pentru, sau finanţează în alt fel o grupare teroristă având cunoştinţă că respectiva participare, implicare sau finanţarea va contribui la activităţile, de natură penală sau nu, ale grupării teroriste se pedepseşte:

(a) în situaţia în care respectiva participare sau implicare constă în coordonarea grupării teroriste, cu închisoarea de maxim treizeci de ani:

În situaţia în care activitatea grupării teroriste constă doar în actele prevăzute în art. 328A(2)(j) pedeapsa va fi închisoarea de maxim opt ani;

(b) în orice altă situaţie, sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de maxim opt ani.

Infracţiuni asociate actelor de terorism.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin:

XI.2009.6;

III.2015.26;

VIII.2015.19.

328C. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a săvârşi oricare dintre actele enumerate în art. 328A(2)(a)-(i) sau în art. 328B:

(a) săvârşeşte o infracţiune de furt agravat, prevăzută de art. 261; sau

(b) săvârşeşte infracţiunea prevăzută de art. 113 sau 250; sau

(c) săvârşeşte o infracţiune de fals sau infracţiunea prevăzută de art. 188,

se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de art. 328A(3).

(2) Fapta persoanei care, cu ştiinţă,

(a) provoacă în mod public săvârşirea unor activităţi teroriste;

(b) recrutează sau abordează o altă persoană în vederea comiterii de activităţi teroriste sau să călătorească în scopurile prevăzute în lit. (d);

(c) instruieşte sau coordonează o altă persoană în fabricarea sau utilizarea de explozivi, arme de foc sau alte arme sau substanţe toxice sau periculoase, prin orice alte metode sau tehnici specifice, în scopul comiterii de activităţi teroriste;

(d) călătoreşte sau încearcă să călătorească în scopul săvârşirii, planificării, pregătirii, participării la activităţi teroriste sau asigură ori beneficiază de instruire în activităţile teroriste;

(e) finanţează, organizează sau facilitează în orice alt fel deplasarea în scopurile prevăzute în alin. (d);

(f) produce, distribuie, diseminează, importă, exportă, oferă, vinde, furnizează, transmite, pune la dispoziţie, procură pentru sine sau pentru altul sau prezintă o publicaţie de natură a încuraja sau a determina săvârşirea de activităţi teroriste sau utile în săvârşirea unor astfel de activităţi,

se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca cea prevăzută în art. 328A(3).

(3) Fapta persoanei care:

(a) organizează sau coordonează alte persoane în săvârşirea unei infracţiuni prevăzute prin alin. (2); sau

(b) contribuie, în orice alt fel, în cunoştinţă de cauză, la săvârşirea a una sau mai multe dintre infracţiunile prevăzute în alin. (2), de către un grup de persoane acţionând cu un scop comun, atunci când respectiva contribuţie este realizată cu scopul promovării activităţii infracţionale generale sau în scopul grupului sau având cunoştinţă de intenţia grupului de a săvârşi infracţiunea sau infracţiunile respective,

se pedepseşte cu închisoarea de la patru la treizeci de ani.

(4) Pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul articol, nu va fi obligatoriu ca activităţile teroriste să fie efectiv săvârşite.

Determinarea, complicitatea şi instigarea.

Completat prin: VI.2005.2.

328D. Fapta persoanei care determină, este complice sau instigă la săvârşirea oricărora dintre infracţiunile din articolul de mai sus al prezentului subtitlu constituie infracţiune şi, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea în legătură cu care a avut loc instigarea, determinarea sau complicitatea.

Proprietate teroristă.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin: III.2015.27.

328E. (1) În prezentul subtitlu, „proprietate teroristă” înseamnă:

(a) bani sau alte bunuri de natură a fi folosite în vederea activităţilor teroriste, inclusiv orice resurse ale unei grupări teroriste,

(b) venituri rezultate din săvârşirea de activităţi teroriste şi

(c) venituri rezultate din acte săvârşite în scopul activităţilor teroriste.

(2) În alin. l (1):

(a) o referire la veniturile rezultate dintr-un act includ trimiterile la orice bun care reprezintă, complet sau parţial şi în mod direct sau indirect, veniturile actului respectiv (inclusiv plăţi sau alte recompense în legătură cu săvârşirea acestuia) şi

(b) trimiterea la resursele unui grup include o trimitere la orice bani sau alte bunuri care sunt utilizate sau puse la dispoziţie sau urmează a fi utilizate sau puse la dispoziţie, în activitatea grupului.

Finanţarea terorismului.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007;

III.2015.28.

328F. (1) Fapta persoanei care prin orice mijloace, în mod direct sau indirect, încasează, primeşte, asigură sau invită o altă persoană să asigure, bani sau alte bunuri sau să acorde în alt fel finanţare ce urmează a fi utilizată, sau despre care are motive rezonabile să suspecteze că ar putea fi utilizate, complet sau parţial, în scopul activităţilor teroriste sau, care cunoaşte că va contribui la activităţile, indiferent dacă de natură infracţională sau de altă natură, ale oricărei persoane implicate în activităţi teroriste în caz de condamnare şi cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune mai gravă potrivit oricărei alte dispoziţii din prezentul Cod sau din orice alt act normativ, se pedepseşte cu închisoarea de maxim patru ani sau cu amendă (multa) în cuantum de cel mult unsprezece mii şase sute patruzeci şi şase euro şi optzeci şi şapte eurocenţi (11.646,87) sau atât cu amendă, cât cu şi pedeapsa închisorii.

(2) În prezentul articol, o trimitere la asigurarea de bani sau alte bunuri constituie o trimitere la transferul, împrumutul sau punerea la dispoziţie în alt fel, cu titlu oneros sau nu.

Utilizarea şi posesia.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin: III.2015.29.

328G. (1) Fapta persoanei care utilizează banii sau alte bunuri în scopul activităţilor teroriste în caz de condamnare, se pedepseşte cu închisoarea de maxim doisprezece ani.

(2) Fapta persoanei care se află în posesia banilor sau a altor bunuri cu intenţia de a le folosi, sau având motive rezonabile să suspecteze că acestea pot fi folosite, în scopul activităţilor teroriste, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 328F(1).

Finanţarea acordurilor.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin: III.2015.30.

328H. Fapta persoanei care:

(a) încheie sau este implicat într-un acord în urma căruia sunt puşi la dispoziţie sau urmează să fie puşi la dispoziţie bani sau alte bunuri unei alte persoane şi

(b) cunoaşte sau are suficiente motive pentru să suspecteze că banii sau alte bunuri vor fi sau ar putea fi utilizate în scopul activităţilor teroriste,

se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 328F(1).

Facilitarea păstrării sau controlului asupra proprietăţii teroriste.

Completat prin: VI.2005.2.

328I. (1) Fapta persoanei care încheie sau este implicată într-un acord ce facilitează menţinerea sau controlul de sau în numele unei alte persoane asupra proprietăţii teroriste:

(a) prin tăinuire,

(b) prin scoaterea de sub jurisdicţie,

(c) prin transferul persoanelor, sau

(d) în orice alt fel,

se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în art. 328F(1).

(2) Persoana acuzată de săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) se poate apăra dacă dovedeşte că nu a cunoscut şi nu avea motive justificate să suspecteze faptul că acordul avea legătură cu o proprietate teroristă.

Răspundere penală a societăţilor.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007.

328J. (1) Dispoziţiile cuprinse în art. 121D se vor aplica în situaţia în care o persoană este găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul subtitlu astfel încât organismul societar se pedepseşte, pentru infracţiunea respectivă, cu amenda (multa) în cuantum cuprins între unsprezece mii şase sute patruzeci şi şase euro şi optzeci şi şapte eurocenţi (11.646,87) şi două milioane trei sute douăzeci şi nouă mii trei sute şaptezeci şi trei euro şi patruzeci de eurocenţi (2.329.373,40).

(2) Organismul societar va fi de asemenea tras la răspundere pentru o infracţiune prevăzută în prezentul Subtitlu în situaţia în care lipsa supravegherii sau a controlului de către persoana menţionată în art. 121D a făcut posibilă săvârşirea infracţiunii în beneficiul organismului societar, care, în caz de condamnare, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).

Alte sancţiuni.

Completat prin: VI.2005.2.

328K. Fără a aduce atingere altor pedepse care ar putea fi aplicabile pentru săvârşirea infracţiunii potrivit prezentului Cod sau oricărui alt act normativ, în situaţia în care făptuitorul este un organism societar căruia i se poate aplica pedeapsa prevăzută în dispoziţiile din art. 328J, Instanţa poate, la solicitarea acuzării, să dispună -

(a) suspendarea sau anularea oricărei licenţe, aviz sau a unei alte autorizaţii de a realiza orice act de comerţ, afacere sau altă activitate comercială;

(b) închiderea provizorie sau permanentă a oricărui spaţiu care ar fi putut fi folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

(c) desfiinţarea obligatorie a organismului societar.

Confiscarea.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin:

III.2015.31.

328L. (1) Instanţa poate emite o dispoziţie de confiscare, până la sau înainte ca persoana să fie condamnată pentru infracţiunea prevăzută la oricare dintre art. 328F-328I, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

(2) În situaţia în care o persoană este condamnată pentru o infracţiune prevăzută la art. 328F sau 328G instanţa poate dispune confiscarea oricărei sume sau a altor bunuri:

(a) care, la momentul infracţiunii, se afla în posesia sau sub controlul acesteia şi

(b) pe care, la momentul respectiv, intenţiona să o utilizeze, sau despre care ştia sau avea motive justificate să suspecteze că ar fi sau ar putea fi folosite în vederea unor activităţi teroriste.

(3) În situaţia în care o persoană este condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 328H, instanţa poate dispune confiscarea sumei sau a altor bunuri –

(a) cu care are legătură acordul vizat şi

(b) despre care, la momentul săvârşirii infracţiunii, ştia sau avea motive justificate să suspecteze că urma sau ar putea fi utilizate în vederea unor activităţi teroriste.

(4) În situaţia în care o persoană este condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 328I, instanţa poate dispune confiscarea sumei sau a altor bunuri cu care are legătură acordul în cauză.

(5) În situaţia în care o persoană este condamnată pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 328F-328I, instanţa poate dispune confiscarea oricărei sume sau a oricăror bunuri care sunt primite, integral sau parţial şi în mod direct sau indirect, de către orice persoană cu titlu de plată sau altă recompensă în legătură cu săvârşirea infracţiunii.

(6) În situaţia în care o altă persoană decât cea condamnată pretinde a fi proprietarul sau deţine un alt interes în oricare dintre activele ce ar putea face obiectul confiscării printr-o dispoziţie emisă în conformitate cu prezentul articol, instanţa va da persoanei respective posibilitatea de a fi audiată înainte de emiterea unei dispoziţii.

Jurisdicţia.

Completat prin: VI.2005.2.

Modificat prin: VIII.2015.20.

328M. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5, instanţele din Malta vor avea de asemenea competenţă jurisdicţională asupra infracţiunilor prevăzute în prezentul subtitlu, în situaţia în care:

(a) infracţiunea este săvârşită chiar numai parţial pe teritoriul Republicii Malta sau pe mare în orice loc aflat sub competenţa jurisdicţională a Republicii Malta;

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent, în sensul art. 5(1)(d), în Malta;

(c) făptuitorul este o persoană suspectată sau condamnată pentru o infracţiune prevăzută în prezentul Subtitlu şi a cărei predare sau extrădare către o altă ţară, în legătură cu respectiva infracţiune, este refuzată de Malta, chiar şi în cazul în care nu există nicio dispoziţie conform legii malteze, în afara articolului de faţă, în temeiul căreia acţiunea penală să poată fi desfăşurată în Malta împotriva persoanei în cauză;

(d) infracţiunea este săvârşită în beneficiul unei persoane juridice înfiinţate în Malta;

(e) fapta care constituie infracţiune în baza art. 328B sau infracţiune în baza art. 328D presupune implicarea unei grupări teroriste, chiar dacă gruparea teroristă îşi are sediul sau desfăşoară activităţi infracţionale în afara teritoriului Maltei;

(f) infracţiunea este săvârşită împotriva instituţiilor sau poporului maltez sau împotriva unei instituţii a Uniunii Europene sau a unui organism înfiinţat în conformitate cu Tratatele şi cu sediul în Malta:

Capitolul 460.

În sensul prezentului alin.:

„Uniunea Europeană” va avea înţelesul atribuit prin art. 2(1) din Tratatul Uniunii Europene;

„Tratatele” înseamnă Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene încheiat la Roma la 25 martie 1957 şi Tratatul privind Uniunea Europeană încheiat la Maastricht la 7 februarie 1992, precum şi Protocoalele ataşate acestora.

Completat prin: XI.2009.7.

Subtitlul IV B

Despre piraterie

Definiţia pirateriei.

Completat prin: XI.2009.7.

328N. (1) În sensul prezentului subtitlu, „piraterie” înseamnă oricare dintre următoarele acte:

(a) acte ilegale de violenţă sau detenţie, sau orice act de atacare, comis în scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei ambarcaţiuni private sau ai unei aeronave private şi îndreptate:

(i) în larg, împotriva unei alte ambarcaţiuni sau aeronave, sau împotriva persoanelor sau bunurilor aflate la bordul ambarcaţiunii sau aeronavei;

(ii) împotriva unei ambarcaţiuni, aeronave, persoane sau bunuri aflate în afara jurisdicţiei oricărui stat;

(b) oricare dintre actele prevăzute la lit. (a) comise de echipajul sau pasagerii unei nave de război, nave guvernamentale sau aeronave guvernamentale, al cărei echipaj s-a revoltat şi a preluat controlul asupra ambarcaţiunii sau aeronavei;

(c) acte de participare voluntară la funcţionarea unei ambarcaţiuni sau aeronave, cunoscând faptele care o transformă într-o ambarcaţiune sau aeronavă pirat;

(d) acte de instigare sau, cu ştiinţă, de facilitare a unui act menţionat în alin. (a), (b) sau (c).

(2) În sensul prezentului Titlu, o ambarcaţiune sau aeronavă este considerată ambarcaţiune sau aeronavă pirat în cazul în care intenţia persoanelor ce deţin controlul dominant este de a o utiliza în scopul comiterii unuia sau a

mai multora dintre actele prevăzut în alin. (1) sau în cazul în care ambarcaţiunea sau aeronava a fost utilizată pentru săvârşirea oricărui asemenea act şi ambarcaţiunea sau aeronava rămâne sub controlul persoanei care săvârşeşte acel act.

(3) Persoana care săvârşeşte infracţiunea de piraterie, prevăzută de prezentul articol, se pedepseşte:

(a) în situaţia în care infracţiunea constă în oricare dintre actele prevăzute în alin. (1)(a) şi (b) atunci când este însoţită de pierderea de vieţi omeneşti, cu detenţiunea pe viaţă;

(b) în situaţia în care infracţiunea constă în orice alte acte prevăzute în (1)(a) şi (b) atunci când nu este însoţită de pierderea de vieţi omeneşti, cu închisoarea de maxim treizeci de ani;

(c) în situaţia în care infracţiunea constă în orice act prevăzut în alin. (1)(c), sancţiunea va fi pedeapsa închisorii de maxim opt ani;

(d) în situaţia în care infracţiunea constă în orice act prevăzut în alin. (1)(d), de pedeapsa prevăzută pentru actul ce a făcut obiectul instigării sau facilitării.

Jurisdicţie.

Completat prin: XI.2009.7.

Modificat prin: VIII.2015.21.

328O. (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5, instanţele din Malta vor avea de asemenea competenţă jurisdicţională asupra infracţiunilor cuprinse în prezentul articol în situaţia în care infracţiunea este săvârşită:

(a) de orice cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta;

(b) de orice persoană aflată la bordul unei ambarcaţiuni, vas sau aeronave sub pavilion maltez;

(c) de orice persoană împotriva unei ambarcaţiuni, vas sau aeronavă sub pavilion maltez sau împotriva persoanei sau patrimoniului oricărui cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta.

(2) În sensul prezentului articol, ambarcaţiunea, vasul sau aeronava vor fi considerate a naviga sub pavilion maltez în condiţiile prevăzute în art. 5(2).

(3) În sensul prezentului articol, expresia „rezident permanent” va avea înţelesul atribuit prin art. 5(1)(d).

Dispoziţii general aplicabile prezentului titlu

Sancţiunea pentru infracţiunile contra patrimoniului, însoţite de infracţiunile contra persoanei.

329. Sancţiunile prevăzute în respectivul articol din prezentul Titlul pentru orice infracţiune împotriva patrimoniului, însoţite de omor, vătămare corporală, sau lipsirea de libertate a persoanei, se vor aplica întotdeauna în cazul în care actul de violenţă a fost comis, chiar dacă infracţiunea împotriva proprietăţii este în formă de tentativă.

Pătrundere ilegală în imobil etc.

Completat prin: IX.1859.21.

Modificat prin:

VI.1871.25; XLIX.1981.4;

III.2002.69.

330. În situaţia oricărei pătrunderi în orice imobil sau alt loc sau spaţiu împrejmuit prin oricare dintre mijloacele prevăzute în art. 264, 265 şi 266, cu toate că nu există nicio dovadă a niciunuia dintre actele ce constituie tentativă la săvârşirea unei alte infracţiuni, făptuitorul se pedepseşte, pentru simpla pătrundere menţionată mai sus, în caz de condamnare:

(a) în cazul în care starea de fapt arată că obiectivul făptuitorului a fost săvârşirea unui furt sau avarierea proprietăţii sau orice infracţiune împotriva persoanei, definită prin art. 5(1)(d), sau în cazul în care se dovedeşte că făptuitorul a fost condamnat anterior pentru orice astfel de infracţiune sau pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 338(i) şi (w), cu închisoarea de la cinci la optsprezece luni;

(b) în orice alt caz, cu închisoarea de maxim trei luni sau amendă (multa).

Nepunerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile

împotriva patrimoniului descendenţilor etc.

Modificat prin:

XI.1900.49;

XX.2005.16.

331. Cu excepţia situaţiilor prevăzute prin art. 316, 317 şi 318, acţiunea penală nu se poate pune în mişcare decât la plângerea părţii vătămate pentru infracţiunile comise împotriva patrimoniului oricărui descendent sau rude prin alianţă în linie descendentă, sau al soţului sau soţiei, cu excepţia cazului în care infracţiunile respective sunt însoţite de omor, vătămare corporală sau lipsirea de libertate a persoanei sau de ameninţarea de a ucide sau de a provoca vătămare corporală.

Acţiunea penală pentru infracţiunile împotriva patrimoniului ascendenţilor etc. se va pune în mişcare la plângerea părţii vătămate.

Modificat prin:

XI.1900.49.

332. Cu excepţia situaţiilor prevăzute în art. 316, 317 şi 318, acţiunea penală nu se poate pune în mişcare decât la plângerea părţii vătămate pentru infracţiunile comise împotriva patrimoniului oricărui ascendent sau rude prin alianţă în linie ascendentă, sau al unui frate sau surori sau al oricărei alte rude prin alianţă de acelaşi grad, cu excepţia situaţiei în care infracţiunile sunt însoţite de omucidere, vătămare corporală, cu excepţia vătămării corporale uşoare cu urmări minore sau cu sechestrarea persoanei.

Excluderea terţilor.

Modificat prin: XI.1900.49.

333. Limitele prevăzute în ultimele două articole de mai sus nu operează în favoarea respectivelor persoane dacă au participat la săvârşirea infracţiunii.

Primirea de bunuri furate.

Modificat prin: XI.1900.50; XXIX.1990. 16.

334. Fapta persoanei care în Malta, cu ştiinţă, primeşte sau achiziţionează orice bunuri ce au fost furate, sustrase sau obţinute prin intermediul unei infracţiuni, indiferent dacă aceasta a fost săvârşită în Malta sau în străinătate, sau care, cu ştiinţă, participă în orice fel la vânzarea sau înstrăinarea acestuia, în caz de condamnare, se pedepseşte:

(a) în cazul în care bunurile au fost obţinute prin furt, cu pedeapsa prevăzută pentru furt, în funcţie de valoarea bunurilor;

(b) în cazul în care bunurile au fost obţinute prin intermediul oricăreia dintre infracţiunile conexe dobândirii şi posesiei ilegale a bunurilor, cu pedeapsa prevăzută pentru dobândirea sau posesia ilegală;

(c) în cazul în care bunurile au fost obţinute prin fraudă, de pedeapsa prevăzută pentru frauda respectivă prin care au fost obţinute bunurile:

Exonerarea de pedeapsă.

Făptuitorul va fi exonerat de orice pedeapsă în legătură cu oricare dintre infracţiunile prevăzute în prezentul articol, în cazul în care, înainte de punerea în mişcare a oricărei acţiuni penale împotriva acestuia şi în termen de trei zile de la primirea, achiziţionarea, sau participarea la achiziţia, vânzarea sau înstrăinarea prevăzute mai sus, va preda autorităţii competente bunurile primite, achiziţionate, vândute sau înstrăinate şi informează cu privire la autorii infracţiunii:

De asemenea, în sensul prezentului articol, respectivele bunuri vor fi considerate furate, sustrase sau obţinute prin săvârşirea unei infracţiuni comise în străinătate numai în cazul în care au fost obţinute prin orice acţiune sau omisiune care, dacă ar fi fost săvârşită în Malta, ar constitui oricare dintre infracţiunile prevăzute în alin. (a), (b) şi (c).

Neraportarea bunurilor furate etc.

Completat prin: III.2002.70.

334A. Fapta persoanei care, după ce a cunoscut că orice bunuri aflate în posesia sa sunt furate sau sustrase sau obţinute prin intermediul unei infracţiuni, nu raportează acest fapt la Poliţia Executivă în termen de o săptămână de la data la care a luat la cunoştinţă, se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei luni sau amendă (multa).

Regula pentru estimarea daunelor.

335. În cazul în care pedeapsa pentru o infracţiune variază în funcţie de valoarea daunei provocate, valoarea respectivă nu va fi estimată prin câştigul realizat de făptuitor şi nu va include nicio dobândă acumulată la aceasta, ci va consta exclusiv în dauna efectivă suferită de partea vătămată la momentul infracţiunii.

Estimarea daunelor provocate rudelor şi terţilor.

336. În situaţia în care prin aceeaşi infracţiune, făptuitorul avariază proprietatea oricăreia dintre persoanele prevăzute în art. 331 şi proprietatea oricărei alte persoane, iar pedeapsa variază în funcţie de valoarea daunelor provocate, valoarea respectivă va consta exclusiv din valoarea daunei provocate proprietăţii celeilalte persoane.

Micşorarea pedepsei.

Înlocuit prin: III.2002.71.

337. (1) În situaţii de fraudă, pedeapsa prevăzută va fi micşorată cu unul până la două grade, în cazul în care înainte de punerea în mişcare a acţiunii penală împotriva făptuitorului, dauna provocată prin infracţiune a fost compensată integral.

(2) În situaţii de furt, simplu sau agravat, precum şi în cazul oricărei infracţiuni de avariere intenţionată a proprietăţii, comise în timpul săvârşirii unei infracţiuni de furt, pedeapsa prevăzută va fi micşorată cu două ordine de mărime în cazul în care, înainte de punerea sub acuzare de către instanţă în legătură cu acel furt:

(a) făptuitorul denunţă la autoritatea competentă persoana care a primit sau a achiziţionat de la acesta, sau care a participat la vânzarea sau înstrăinarea bunurilor furate şi

(b) (i) fie predă la autoritatea competentă toate bunurile furate de sine, cu despăgubirea părţii vătămate pentru orice daună provocată bunurilor, fie

(ii) în situaţia în care bunurile nu au fost recuperate, achită părţii vătămate valoarea integrală a bunurilor furate; şi

(c) despăgubeşte partea vătămată integral pentru orice daună, la alte bunuri mobile sau imobile, provocate de, sau în realizarea infracţiunii de furt.

(3) Pedeapsa prevăzută în situaţia infracţiunilor prevăzute la alin. (2) poate fi micşorată cu un ordin de mărime în cazul în care făptuitorul dă curs dispoziţiilor alineatului. respectiv după punerea sub acuzaţie în instanţă.

(4) Dispoziţiile alineatului (2) şi (3) nu se aplică:

(a) în caz de furt agravat de „violenţă” constând în omor, tentativă la omor, vătămare corporală cu intenţie sau lipsirea de libertate a unei persoane;

(b) în caz de furt agravat de „violenţă” îndreptată împotriva oricăreia dintre persoanele prevăzute în art. 276A;

(c) în caz de furt în desfăşurarea căruia survine decesul unei persoane sau vătămare corporală în conformitate cu art. 226A.

(5) Împrejurările prevăzute în alin. (1) şi (2) nu vor fi considerate temeiuri speciale sau excepţionale în sensul art. 21.

Traficul de persoane la pătrunderea sau părăsirea ilegală a teritoriului maltez.

Completat prin: III.2002.72.

Modificat prin:

VI.2005.3; L.N. 407 din 2007; VIII.2015.22.

Capitolul 446.

337A. (1) Fapta oricărei persoane care cu intenţia de a obţine orice câştig de orice fel ajută, asistă, sfătuieşte sau recrutează orice altă persoană pentru a pătrunde sau a încerca să pătrundă sau pentru a părăsi sau încerca să părăsească sau pentru a trece prin sau a încerca să treacă prin Malta cu încălcarea prevederilor legale sau care, în Malta sau în afara teritoriului Maltei, conspiră în acest sens cu orice altă persoană se pedepseşte, fără a aduce atingere altor pedepse prevăzute în prezentul Cod sau în orice alt act normativ, cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau cu amendă (multa) în valoare de douăzeci şi trei de mii două sute nouăzeci şi trei euro şi şaptezeci şi trei eurocenţi (23,293,73) sau atât cu amendă, cât şi cu închisoarea, iar dispoziţiile art. 21 şi 28A şi cele din Legea eliberării condiţionate nu se vor aplica:

În situaţia în care numărul persoanelor ajutate, asistate, îndrumate, recrutate sau ce fac obiectul conspiraţiei prevăzute mai sus este mai mare de trei, pedeapsa va fi majorată cu unul până la trei grade:

De asemenea, cu condiţia ca, în situaţia în care infracţiunea este săvârşită:

(a) sub formă de activitate a unei organizaţii infracţionale; sau

(b) cu punerea în pericol a vieţii persoanelor ajutate, asistate, îndrumate, recrutate sau ce fac obiectul conspiraţiei prevăzute mai sus,

pedeapsa va fi întotdeauna majorată cu două grade, chiar dacă nu se aplică prima dispoziţie.

(2) Fără derogare de la dispoziţiile art. 5, instanţele din Malta vor avea de asemenea competenţă jurisdicţională asupra infracţiunii din prezentul articol în situaţia în care:

(a) infracţiunea este săvârşită chiar numai parţial pe teritoriul Republicii Malta sau pe mare, în orice loc sub jurisdicţie teritorială malteză;

(b) făptuitorul este cetăţean maltez sau rezident permanent în Malta în sensul art. 5(1)(d);

(c) infracţiunea este săvârşită în beneficiul unei persoane juridice înfiinţate în Malta.

Răspunderea penală a societăţilor.

Completat prin: VI.2005.4.

337AA. Dispoziţiile art. 328J şi 328K se vor aplica mutatis mutandis oricărei infracţiuni din Subtitlul IV al prezentului titlu şi infracţiunii din art. 337A.

Completat prin: III.2001.27.

Subtitlul V

Despre utilizarea abuzivă a computerului

Interpretare.

Completat prin: III.2001.27.

Modificat prin: VII.2010.26;

VII.2010.25;

VIII.2015.23.

337B. (1) În sensul prezentului Subtitlu, se vor aplica următoarele definiţii, acolo unde contextul nu impune altfel:

„computer” înseamnă un dispozitiv electronic cu funcţii logice, aritmetice şi de memorie, lucrând cu impulsuri electronice sau magnetice şi include toate datele intrate, rezultate, prelucrarea, păstrarea, software şi funcţii de comunicare legate la sau având legătură cu un computer într-un sistem digital sau reţea de computere;

„date informatice” înseamnă orice reprezentare a faptelor, informaţiilor sau conceptelor într-o formă care să poată fi prelucrată într-un sistem digital sau sistem computerizat, inclusiv un program care realiza o funcţie într-un sistem de computere;

„reţea de computere” înseamnă interconexiunea dintre liniile şi circuitele de comunicare cu un computer, printr-un dispozitiv aflat la distanţă sau un complex format din două sau mai multe computere interconectate;

„produs informatic” sau „rezultate” înseamnă o declaraţie sau reprezentare de date scrise, tipărite, pictorial, afişare pe ecran, fotografie sau film, în formă grafică, acustică sau de alt tip, produse de un computer;

„software digital” sau „software” înseamnă un program, o procedură digitală sau documentaţia aferentă utilizată în funcţionarea unui sistem digital;

„consumabile pentru computer” înseamnă carduri perforate, bandă de hârtie, bandă magnetică, pachete de discuri, dischete, CD-ROM-uri, rezultate digitale, inclusiv hârtie şi micro-forme şi orice medii de stocare, electronică sau de alt fel;

„sistem digital” înseamnă un set de echipamente digitale, hardware sau software conexe;

„funcţie” include operaţii logice, control, operaţii aritmetice, ştergerea, păstrarea, obţinerea şi comunicarea de date sau telecomunicaţii către, de la sau în cadrul unui computer;

„sistem informaţional” înseamnă un dispozitiv sau grup de dispozitive interconectate sau conexe, dintre care unul sau mai multe, în conformitate cu un program, prelucrează automat date digitale, precum şi date digitale păstrate, prelucrate, obţinute sau transmise de dispozitivul sau grupul respectiv de dispozitive pentru funcţionarea, utilizarea, protejarea şi întreţinerea acestuia sau acestora;

„documentaţie justificativă” înseamnă orice documentaţie utilizată în sistemul digital, pentru realizarea, clarificarea, punerea în funcţiune, exploatarea sau modificarea software-ului sau datelor.

(2) O referire în prezentul Subtitlu la software include o referire la o parte din acel software.

(3) O referire în prezentul Subtitlu la un computer include o referire la o reţea de computere.

(4) O referire în prezentul Subtitlu la date, software sau documentaţie justificativă păstrată într-un computer sau sistem digital include o referire la datele, software-ul sau documentaţia justificativă ce sunt transmise printr-o reţea de digitală.

(5) În sensul prezentului Subtitlu, o persoană utilizează software în cazul în care funcţia a cărei comandă o transmite computerului:

(a) duce la rularea software-ului; sau

(b) este în sine o funcţie de software.

(6) O referire în prezentul Subtitlu la orice software sau date păstrate într-un computer include o referire la orice software sau date păstrate în orice mediu de stocare detaşabil, care la momentul respectiv, se află în computer.

Accesul sau utilizarea neautorizată a informaţiilor.

Completat prin: III.2001.27.

Modificat prin: VII.2010.26;

VIII.2015.24.

337C. (1) Fapta persoanei care, fără autorizaţie, întreprinde oricare dintre actele de mai jos constituie infracţiune potrivit prezentului articol:

(a) utilizează un computer sau orice alt dispozitiv sau echipament pentru accesarea oricăror date, software sau documentaţii justificative păstrate în respectivul computer sau pe orice alt computer, sau utilizează, copiază sau modifică orice astfel de date, software sau documentaţie justificativă;

(b) extrage orice date, software sau documentaţie justificativă din computerul în care acestea sunt păstrate, indiferent dacă sub forma afişării sau în orice alt mod;

(c) copiază orice date, software sau documentaţie justificativă pe orice mediu de stocare, diferit de cel în care sunt păstrate sau într-o locaţie diferită în mediul de stocare în care sunt păstrate;

(d) împiedică sau perturbă accesul al orice date, software sau documentaţie justificativă;

(e) împiedică sau afectează funcţionarea sau exploatarea unui sistem digital, software sau integritatea sau fiabilitatea oricăror date;

(ee) perturbă sau întrerupe funcţionarea unui sistem informatic prin introducerea de date digitale, prin transmiterea, avarierea, ştergerea, deteriorarea, modificarea sau eliminarea datelor, sau prin împiedicarea accesului la date;

(f) intră în posesia sau utilizează orice date, software sau documentaţie justificativă;

(g) instalează, mută, modifică, avariază, şterge, deteriorează, elimină, distruge, modifică sau completează orice date, software sau documentaţie justificativă sau le face inaccesibile;

(h) dezvăluie o parolă sau orice alte mijloace de acces, Cod de acces sau alte informaţii de acces unei persoane neautorizate;

(i) utilizează Codul de acces, parola, numele de utilizator, adresa de corespondenţă electronică sau orice alte mijloace de acces sau informaţii de identificare ale unei alte persoane pe un computer sau încalcă în orice fel orice măsură de securitate pentru a obţine accesul neautorizat la tot sau la o parte din sistemul informatic;

(j) dezvăluie orice date, software sau documentaţie justificativă, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar în desfăşurarea activităţii sau impus prin orice alt act normativ;

(k) interceptează prin mijloace tehnice, transmisiuni nepublice de date, către, de la sau în cadrul unui sistem informatic sau al unui sistem digital, inclusiv emisii electromagnetice de la un sistem informatic sau de la un sistem digital care include acele date electronice;

(l) produce, vinde, dobândeşte în vederea utilizării, importă, distribuie, deţine posesia sau pune în alt fel la dispoziţie un dispozitiv, inclusiv un program digital, proiectat sau adaptat în primul rând pentru realizarea oricăruia dintre actele prevăzute în alin. (a)-(j) sau o parolă electronică, Cod de acces, sau date similare prin care poate fi accesat întregul sistem informatic sau o parte a acestuia.

(2) În sensul prezentului Subtitlu:

(a) se va considera că o persoană acţionează fără autorizaţie în cazul în care nu este autorizată corespunzător de către o persoană îndreptăţită legal;

(b) se va considera că o persoană este îndreptăţită în cazul în care persoana însăşi are drept de control asupra activităţilor definite în alin. (1)(a)-(j) sau în art. 4(a) şi (b) din prezentul Subtitlu.

(3) În sensul alin. (1):

(a) se va considera că o persoană a comis o infracţiune indiferent dacă în cazul unei modificări, modificarea respectivă este menită a fi permanentă sau provizorie;

(b) forma în care orice software sau date sunt extrase şi în special dacă aceasta reprezintă sau nu o formă în care, în cazul software-ului, poate fi rulat sau, în cazul datelor, pot fi prelucrate de un computer, este lipsită de importanţă.

(4) În sensul alin. (1)(f), persoana care deţine în custodie sau are sub control orice date, software digital sau documentaţie justificativă pe care nu este autorizat să le deţină, va fi considerată a fi obţinut posesia asupra acestora.

Folosirea abuzivă a hardware-ului.

Completat prin: III.2001.27.

337D. Orice persoană care întreprinde, fără autorizaţie, oricare dintre următoarele acte se va face vinovată de infracţiune împotriva prezentul articol:

(a) modifică echipamente sau consumabile digitale utilizate sau destinate spre a fi utilizate într-un computer, sistem digital sau reţea de computere;

(b) intră în posesia, avariază sau distruge un computer, sistem digital, reţea de computere, sau consumabile digitale utilizate sau destinate a fi utilizate într-un computer, sistem digital sau reţea de computere sau perturbă funcţionarea oricăruia dintre cele de mai sus.

Comiterea unei infracţiuni în afara teritoriului Maltei.

Completat prin: III.2001.27.

337E. În cazul în care vreun act este comis în afara teritoriului Maltei care, dacă ar fi fost comis în Malta, ar fi constituit o infracţiune cu încălcarea dispoziţiilor din prezentul Subtitlu, acesta va fi considerat, în cazul în care săvârşirea actului afectează orice computer, software, date sau documentaţie justificativă amplasate în Malta sau care au orice fel de legătură sau conexiune cu un computer din în Malta, a fi fost comis în Malta.

Infracţiuni şi pedepse.

Completat prin: III.2001.27.

Modificat prin: L.N. 407 din 2007; VIII.2015.25.

337F. (1) Fără a aduce atingere altor sancţiuni prevăzute în prezentul Subtitlu, orice persoană care încalcă oricare dintre dispoziţiile din prezentul Subtitlu săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu amendă (multa) în cuantum maxim de douăzeci şi trei de mii două sute nouăzeci şi trei euro şi şaptezeci şi trei de eurocenţi (23,293,73) sau cu închisoarea de maxim patru ani, sau atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa închisorii.

(2) Pedeapsa va fi majorată la amendă (multa) cu valoarea cuprinsă între cinci sute (500) euro şi o sută cincizeci de mii (150.000) euro sau la pedeapsa închisorii de la douăsprezece luni la zece ani, sau atât amendă, cât şi pedeapsa închisorii în fiecare dintre situaţiile următoare în care infracţiunea:

(a) constituie un act care este în orice fel prejudiciabil pentru orice funcţie sau activitate a guvernului, sau împiedică, afectează sau întrerupe în orice fel furnizarea oricărui serviciu sau utilităţi publice, indiferent dacă respectivul serviciu sau utilitate este furnizată sau exploatată de orice entitate guvernamentală;

(b) provoacă daune severe;

(c) este săvârşită asupra unui sistem informatic aferent unei instalaţii critice de infrastructură;

(d) este săvârşită ca parte a unei organizaţii infracţionale în sensul Deciziei-Cadru a Consiliului 2008/841JAI din 24 octombrie 2008 privind combaterea infracţiunii organizate;

(e) este săvârşită prin utilizarea neautorizată a datelor cu caracter personal ale unei alte persoane, în scopul câştigării încrederii unui terţ, producând astfel un prejudiciu posesorului real al identităţii:

În situaţia în care o persoană este găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în prezentul sub-articol pentru a doua oară sau mai mult, minimul de pedeapsă pentru infracţiune va fi de cel puţin cinci mii (5.000) euro:

De asemenea, în prezentul articol „instalaţie de infrastructură” va avea înţelesul atribuit prin art. 314A(4).

(3) Pedepsele prevăzute în alin. (2) se vor aplica şi în cazul unei infracţiuni ce încalcă oricare dintre dispoziţiile prezentului Subtitlu:

(a) în situaţia în care infracţiunea este săvârşită în orice loc de către un angajat în detrimentul angajatorului sau în detrimentul unui terţ, în cazul în care calitatea reală sau fictivă de angajat i-a facilitat săvârşirea infracţiunii; şi

(b) cu excepţia alin. (2), în situaţia în care făptuitorul a săvârşit anterior una sau mai multe infracţiuni prevăzute de dispoziţiile prezentului Subtitlu.

(4) Fapta persoanei care produce orice material sau întreprinde orice demers pregătitor sau pentru promovarea comiterii oricărei infracţiuni cuprinse în prezentul Subtitlu constituie acea infracţiune şi se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă prevăzută pentru acea infracţiune.

(5) Complicele la săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezentul Subtitlu sau persoana care instigă, ajută sau determină în orice alt mod săvârşirea acesteia se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru infracţiunea în cauză.

(6) Acuzarea nu va trebui să demonstreze că nu există autorizaţia cerută de prezentul Subtitlu, iar sarcina probei în dovedirea existenţei unei asemenea autorizaţii revine persoanei care pretinde că o deţine:

Această sarcină nu va fi considerată îndeplinită prin simpla lipsă de coroborare cu declaraţia persoanei acuzate.

Percheziţia şi confiscarea.

Completat prin: III.2001.27.

337G. Ministrul poate impune, în sensul prezentului Subtitlu, prin reglementările emise:

(a) modalitatea în care Poliţia poate realiza percheziţia informatică, a sistemelor digitale sau a consumabilelor digitale şi confisca date sau software păstrate pe acestea;

(b) procedurile şi metodele pentru administrarea probelor în format electronic.

Aplicabilitatea art. 121D, 208B(5), 248E(4) şi 328K.

Completat prin: XI.2009.8.

Modificat prin: VIII.2015.26.

337H. (1) Dispoziţiile art. 121D, 208B(5), 248E(4) şi 248E(4A) se aplică mutatis mutandis pentru orice infracţiune prevăzută în prezentul subtitlu.

(2) Dispoziţiile art. 328K se vor aplica de asemenea mutatis mutandis în cazul oricărei infracţiuni din prezentul subtitlu ca şi când trimiterea la art. 328J ar reprezenta o trimitere la art. 121D.

PARTEA III

Despre delicte şi sancţiuni

Titlul I

Despre delicte

Subtitlul I

Despre delictele contra ordinii publice

Delicte împotriva ordinii publice.

Modificat prin: IV.1856.18; XII.1904.48; XII.1913.9.

338. Constituie delict împotriva ordinii publice fapta persoanei care:

(a) fără autorizaţie, taie iarba din sau din jurul oricărei fortificaţii;

(b) aruncă orice materiale de construcţii sau moloz în orice şanţ sau în vecinătatea oricărei fortificaţii;

(c) fără a fi una dintre persoanele prevăzute în art. 62, în situaţia unui scandal sau a unei calamităţi, sau în situaţia oricărei infracţiuni flagrante sau de agitaţie şi ţipete, refuză, fără o cauză justificată, să acorde ajutor sau refuză, dacă i s-a solicitat, să ofere informaţii în acest sens, sau comunică informaţii sau detalii false, oricărei persoane numite în serviciul public şi care se află în exerciţiul funcţiei;

(d) permite oricărei persoane instabile aflate în custodia sa, indiferent dacă sub imperiu sau în alt fel, să iasă în public;

(e) fără a fi una dintre persoanele prevăzute în art. 62, este prezentă la orice atac la viaţa sau proprietatea oricărei persoane şi nu comunică informaţii în acest sens Poliţiei Executive;

(f) deschide o şcoală publică fără autorizaţie;

Modificat prin: IV.1856.19; XII.1913.9.

(g) refuză să comunice, sau comunică informaţii false unui funcţionar public sau oricărei alte persoane numite în serviciul public, aflate în exerciţiul funcţiunii, cu privire la numele său, prenumele, adresa şi alte date;

Modificat prin: XII.1914.10; XXXII.1986.5.

(h) Abrogat prin: X.1998.52.

Modificat prin: VIII.1909.31.

(i) fără a se afla în posesia niciunui fel de bun şi fără a dispune de alte mijloace de subzistenţă, nu poate demonstra că a participat în mod curent sau a exercitat o anumită meserie, act de comerţ sau o altă ocupaţie;

(j) fără a avea autorizaţia necesară, deschide sau menţine un lăcaş de cult public;

(k) refuză să primească la valoarea stabilită o sumă care îi revine în mod legal;

(l) profitând de naivitatea altor persoane, în scopul obţinerii de câştig, pretinde că este ghicitor sau interpret de vise;

(m) pe timpul nopţii, tulbură somnul locuitorilor prin gălăgie şi turbulenţe sau în orice alt fel;

(n) în orice spaţiu public, poartă o mască, sau se deghizează, mai puţin în momentele şi în modalitatea permisă de lege;

Modificat prin: XV.1937.5.

(o) poartă, fără permisiune, sau în pofida interdicţiei autorităţilor în cauză, orice uniformă civilă, navală, militară sau a forţelor aeriene, sau orice veşminte sau ornamente bisericeşti;

(p) lasă expuse pe stradă, într-un spaţiu deschis, câmp, sau într-un alt spaţiu public, o scară, bară de fier, armă, sau un alt instrument, care ar putea fi utilizate necorespunzător de către hoţi sau alţi răufăcători, sau care ar putea provoca vreo leziune;

Modificat prin: XLI.1933.1.

(q) se expune dezbrăcată sau îmbrăcată indecent în porturi, pe mal sau în orice alt loc public;

(r) intră într-o altercaţie sau bătaie pe stradă, sau în orice loc deschis, chiar şi în glumă, fapt care ar putea deranja sau vătăma trecătorii;

Modificat prin:

IV.1856.20;

XI.1905.15.

(s) conduce animale (de povară sau de călărie) peste un pod mobil, cu sau fără vehicul ataşat, în alt ritm decât la trap;

(t) se implică în orice conspiraţie cu persoane din aceeaşi profesie sau domeniu de activitate cu scopul creşterii sau scăderii preţului pentru orice articol, a salariilor muncitorilor sau pentru a impune condiţii în detrimentul publicului, în chestiuni legate de profesia sau activitatea respectivă;

Modificat prin: XXVI.1927.1.

(u) rupe sau dărâmă fără autorizaţie orice anunţ public pus de autorităţi, poster sau pancartă montate în orice spaţiu public sau pe orice proprietate privată cu acordul prealabil, explicit sau implicit, al proprietarului, în perioada alegerilor, de către orice partid sau persoană politică, ce include numele candidaţilor şi care face apel la cetăţeni să voteze cu candidaţii respectivi, sau acoperă, complet sau parţial, respectivele postere sau pancarte cu orice alt poster sau pancartă, sau acoperă în orice alt fel textul de pe poster sau pancartă:

Cu condiţia ca, în orice astfel de spaţiu public, niciun partid sau candidat independent nu poate utiliza un spaţiu mai mare decât cel utilizat de celelalte partide sau candidaţi independenţi, în funcţie de spaţiul disponibil în locul public şi de numărul de partide sau candidaţi independenţi şi în acest scop, Poliţia va stabili, prin reglementări ce vor fi publicate în Monitor, spaţiul ce va fi utilizat de fiecare partid sau candidat independent şi va da jos orice poster sau pancartă lipite cu încălcarea reglementărilor menţionate, depăşind spaţiul alocat celorlalţi candidaţi;

(v) determină un medic, chirurg, obstetrician sau preot să se îngrijească sau să viziteze orice persoană despre care declară în mod fals că este suferindă;

Modificat prin: XIII.1899.1; XIII.1918.11.

(w) duce o viaţă dezordonată;

Completat prin: XLIII.1966.2.

(x) deranjează în orice spaţiu public prin cerşetorie;

Înlocuit prin: XXI.1993.86.

(y) în calitate de părinte sau soţ/soţie, lasă copilul sau soţul/soţia la nevoie, indiferent dacă aceasta este consecinţa propriului stil de viaţă dezordonat sau a indiferenţei;

Completat prin: XIV.1983.10.

Înlocuit prin: XXXII.1986.5; III.2002.73.

Modificat prin: XVI.2006.7;

XI.2009.9.

(z) la dispoziţia instanţei în acest sens sau dacă este obligată prin contract, nu plăteşte unei persoane suma stabilită de instanţă sau prevăzută în contract pentru întreţinerea persoanei, în termen de cincisprezece zile de la data în care suma era scadentă, în conformitate cu dispoziţia sau contractul:

Fără a aduce atingere altor dispoziţii din prezentul Cod, acţiunea penală pentru infracţiune prevăzută în prezentul alineat se prescrie după un terme de şase luni:

De asemenea, în situaţia în care făptuitorul este recidivist prin săvârşirea delictului prevăzut de prezentul alineat, acesta se pedepseşte cu detenţia de maxi trei luni sau cu amendă (multa) de cel mult două sute euro sau pedeapsa închisorii cu limita maximă de două luni;

Completat prin: IX.1859.22.

Modificat prin: IX.1911.13.

Înlocuit prin: XXVII.1975.22.

(aa) îşi abandonează părinţii într-o situaţie precară cauzată de propriul stil de viaţă dezordonat sau neglijenţă;

(bb) chiar în stare de ebrietate, rosteşte în mod public cuvinte obscene sau indecent, sau face gesturi sau acte obscene, sau ofensează în orice altă modalitate care nu este prevăzută în prezentul Cod, bunele moravuri, bunele maniere sau decenţa;

(cc) aleargă violent pe stradă sau într-un spaţiu deschis, cu riscul de a lovi şi vătăma alte persoane;

(dd) tulbură în mod conştient, în orice alt fel neprevăzut în prezentul Cod, liniştea şi ordinea publică;

Completat prin: IV.1856.21.

Modificat prin: XII.1913.9.

(ee) nu respectă dispoziţiile legale ale oricărei autorităţi sau ale oricărei persoane numite în serviciul public, sau tulbură sau împiedică persoana în îndeplinirea îndatoririlor, sau interferează în alt mod ilegal în exercitarea acestor îndatoriri, fie prin împiedicarea altor persoane de la a face ceea ce sunt însărcinaţi sau au permisiunea legală de a face, fie prin zădărnicirea sau anularea a ceea ce a fost făcut legal de alte persoane, sau în orice alt mod, cu excepţia cazului în care tulburarea sau interferenţa se încadrează în orice altă dispoziţie din prezentul Cod sau din orice alt act normativ;

Completat prin: III.1885.5.

Modificat prin:

IV.1888.1; XI.1905.15;

VIII.1909.31.

(ff) în orice spaţiu public sau loc deschis publicului, este găsit în stare de ebrietate şi incapabil de a avea grijă de sine; sau în orice spaţiu public sau loc deschis publicului, având în sarcină un copil cu vârsta sub şapte ani, sau orice cal, asin sau bou, sau motor cu aburi, sau orice vehicul, este în mod evident în stare de ebrietate, sau, în această stare, provoacă orice deranj sau tulburare, sau având în posesie arme de foc, sau refuză să părăsească orice magazin de băuturi alcoolice sau spirtoase, han, tavernă sau casă de oaspeţi, sau încearcă să obţină accesul pe orice ambarcaţiune, vas sau vehicul de pasageri, sau refuză să părăsească respectiva ambarcaţiune, vas sau alt vehicul, în ciuda avertismentului dat de persoana responsabilă de a nu pătrunde pe sau de a părăsi respectiva ambarcaţiune, vas sau alt vehicul;

Completat prin: I.1903.17.

Modificat prin: VIII.1909.31; L.N. 4 din 1963.

(gg) cu excepţia situaţiilor special prevăzute în prezentul Cod sau în orice alt act normativ, îndeplineşte orice act fără licenţă eliberată de autoritatea competentă, dacă licenţa respectivă este impusă prin lege sau prin orice regulament emis de autoritatea competentă;

Completat prin: XII.1913.9.

(hh) în orice situaţie neprevăzută în prezentul Cod sau în orice alt act normativ, cu intenţia de a induce în eroare autorităţile, prezintă în faţa autorităţilor orice act, declaraţie sau adeverinţă autentice, pretinzând în mod fals că acestea se referă la sine, sau la orice altă persoană;

Completat prin: XII.1913.9.

(ii) cu excepţia măsurii permise prin lege şi dacă vreun alt act normativ nu prevede o pedeapsă mai severă pentru infracţiune, face sau încearcă să facă sau este în orice fel preocupat de a face orice pariu sau rămăşag în legătură cu orice joc, eveniment sportiv sau de altă natură ce are loc în Malta sau în alt loc; sau este prezent în orice loc în care se desfăşoară pariuri;

Completat prin: XXXII.1986.5.

(jj) deranjează în orice loc, orice persoană prin publicitate sau determină persoana respectivă să cumpere orice serviciu, produs, bunuri sau drepturi de proprietate de orice fel;

Completat prin: II.1967.2.

(kk) având vârsta de peste cincisprezece ani, utilizează orice loc de joacă accesibil publicului, orice echipamente sau instalaţii similare din acesta;

Completat prin: XXI.1993.86.

Modificat prin: III.2002.73.

(ll) refuză, deşi are obligaţia, conform dispoziţiei unei instanţe sau prin contract să permită accesul la un copil aflat în custodia sa, fără justificare pentru acordarea accesului;

Completat prin: VII 2010.27.

(mm) utilizează tunuri cu gaz sau orice alte echipamente cu funcţionare manuală sau automată, pentru a produce zgomot, în principal cu intenţia de a ţine la distanţă animalele de câmp sau de alte spaţii deschise:

În acest caz, pe lângă aplicarea pedepsei, Instanţa va dispune şi îndepărtarea echipamentului.

Subtitlul II

Despre delicte contra persoanei

Delicte împotriva persoanei.

339. (1) Constituie delict împotriva persoanei fapta prin care:

(a) provoacă cealaltă persoană la o bătaie cu pietre;

(b) fără a aplica nicio lovitură sau a provoca o leziune, ameninţă cu pietre sau cu alte substanţe dure, sau le aruncă, sau apucă orice altă armă împotriva oricărei persoane;

(c) aruncă pietre sau alte substanţe dure spre terase, acoperişuri, ferestre, uşi, curţi, becuri sau pereţii caselor altor persoane, sau ale oricărei alte clădiri; sau bate la uşă, sau sună la soneria casei sau clădirii oricărei alte persoane;

(d) încearcă să folosească forţa împotriva oricărei persoane, cu intenţia de a insulta, deranja sau vătăma persoana respectivă sau altele, cu excepţia cazului în care fapta constituie o altă infracţiune în baza oricărei alte dispoziţii din prezentul Cod;

(e) rosteşte insulte sau ameninţări neprevăzute în alt fel în prezentul Cod, sau dacă este provocat, duce insulta dincolo de limita justificată de provocare;

(f) prin neglijenţă sau lipsă de atenţie, aruncă apă sau un alt lichid, sau murdărie asupra unei persoane;

(g) asmută câinii împotriva altei persoane sau nu îi potoleşte, atunci când aceştia atacă o persoană;

Modificat prin: III.2014.6.

(h) fiind autorizat că aplice o corecţie oricărei alte persoane, depăşeşte limitele moderaţiei:

Cu condiţia ca, pentru evitarea oricărei neînţelegeri, pedeapsa corporală de orice fel va fi întotdeauna considerată o depăşire a limitelor moderaţiei.

(i) sperie sau înfricoşează orice altă persoană de o manieră care ar putea provoca vătămări persoanei în cauză, chiar şi în glumă;

(j) deşi are o obligaţie de grijă faţă de copii sau faţă de alte persoane incapabile să aibă grijă de sine, neglijează obligaţia de grijă adecvată faţă de copiii sau persoanele respective;

(k) dacă întâlneşte pe stradă orice copil abandonat sau rătăcit, nu duce copilul respectiv sau nu raportează imediat la Poliţia Executivă, sau nu asigură în alt fel siguranţa copilului;

(l) se împinge în orice persoană pe stradă, cu scopul rănirii sau insultării persoanei respective;

(m) aruncă orice mizerie sau murdărie la uşa sau de pereţii casei altcuiva;

(n) enervează, ofensează sau se strâmbă la orice persoană debilă, în vârstă, cu handicap, slabă sau diformă;

Completat prin: IV.1856.22.

(o) chiar fără intenţia de a săvârşi o altă infracţiune, pătrunde în locuinţa unei alte persoane, în ciuda avertismentului explicit al acesteia, sau fără cunoştinţa sa, sau sub pretexte false sau orice altă înşelăciune.

Completat prin: XI.1900.51.

Modificat prin:

I.1903.18;

VIII.1909.32, 33.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1)(d), (e), (l) şi (o), acţiunea penală nu va fi pusă în mişcare decât la plângerea părţii vătămate.

Subtitlul III

Despre delicte contra patrimoniului

Delicte împotriva patrimoniului.

340. Constituie delict împotriva patrimoniului fapta persoanei care:

(a) împuşcă porumbei aparţinând unei alte persoane, cu excepţia porumbeilor sălbatici;

(b) culege sau mănâncă, pe orice teren aparţinând altei persoane, fructe sau alte producte ale terenului respectiv;

(c) dacă găseşte bunuri pierdute sau rătăcite de o altă persoană, nu raportează, în termen de trei zile, Poliţia Executivă;

(d) săvârşeşte orice altă încălcare a proprietăţii altuia, în detrimentul proprietarului sau titularului acesteia, nespecificată în alineatele anterioare ale prezentului articol, sau neprevăzută altundeva în prezentul Cod.

Modificat prin:

XI.1900.52.

Titlul II

Despre sancţiunile pentru delicte

Libertatea instanţei în aplicarea sancţiunilor pentru delicte.

Modificat prin: XI.1900.58; IX.1911.14.

341. În orice situaţie în care se aplică sancţiunile prevăzute pentru delicte, instanţa poate aplica respectivele sancţiuni, după caz, separat sau împreună.

Minimul de pedeapsă pentru cuvinte defăimătoare.

Completat prin: X.1949.2.

Modificat prin: XIII.1983.5; L.N. 407 din 2007.

342. În ceea ce priveşte delictul din art. 338(bb), în cazul în care fapta constă în rostirea de cuvinte sau expresii defăimătoare, limita minimă de pedeapsă va fi cel puţin amendă (ammenda) de unsprezece euro şi şaizeci şi cinci eurocenţi (11,65), iar maximul de pedeapsă poate fi pedeapsa închisorii cu limita minimă de trei luni – întotdeauna cu aplicarea dispoziţiilor din Titlul IV Partea II Volumul I.

Descalificarea la pronunţarea condamnării în conformitate cu art. 340 (a).

Completat prin: XVI.1963.2.

343. La pronunţarea condamnării pentru săvârşirea delictului prevăzut de art. 340(a), instanţa va dispune, pe lângă pedeapsă, ca făptuitorul să fie descalificat de la deţinerea sau obţinerea unei licenţe pentru port de armă de foc din clasa sau de tipul utilizat în săvârşirea delictului (inclusiv puşcă pneumatică) pentru o perioadă de douăsprezece luni.

Confiscarea obiectelor privitoare la anumite delicte.

Modificat prin: VIII.1857.10; III.1885.6; IV.1888.3; XXI.1944.2;

IX.1982.2; XXXII.1986.6;

X.1998.52.

344. Vor putea fi confiscate şi preluate în mod legal:

(a) Abrogat prin: X.1998.52.

(b) scară, bare de fier, arme şi instrumente de tipul celor prevăzute în art. 338 (p);

(c) orice bani găsiţi asupra persoanei ce săvârşeşte o infracţiune prevăzută prin art. 338 (ii).

Dispoziţii generale

Legi şi reglementări speciale.

345. În orice chestiune ce nu este prevăzută în prezentul Cod şi care face obiectul oricărei legi sau reglementări concrete, se va aplica respectiva lege sau reglementare.