Codul penal al Marelui Ducat de Luxemburg

Tudorel TOADER

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

Partea generală (art. 1 - 100-1)

Infracţiunile se împart în trei categorii – crime, delicte şi contravenţii.

Crimele se sancţionează cu pedeapsă penală, delictele se sancţionează cu pedeapsă corecţională, iar contravenţiile cu o pedeapsă contravenţională.

Pedepsele penale pe care le riscă persoanele fizice sunt: detenţiunea pe viaţă sau pe durată determinată; amenda; confiscarea specială; destituirea din titluri, grade, funcţii, posturi şi sarcini publice; interdicţia unor drepturi civile şi politice; închiderea afacerii şi a unităţii; publicarea sau afişarea, pe cheltuiala condamnatului, a hotărârii sau a unui extras din hotărârea de condamnare;

Dacă, potrivit aprecierii instanţei, delictul nu impune o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 6 luni, aceasta poate dispune, cu titlu de pedeapsă principală, ca persoana condamnată să presteze, în folosul colectivităţii sau al unei instituţii publice sau al unei asociaţii sau al unei instituţii spitaliceşti sau filantropice, o muncă neretribuită pe o perioadă ce nu poate fi nici mai mică de 40 de ore, nici mai mare de 240 de ore.

Pedepsele contravenţionale suferite de persoanele fizice sunt: amenda; confiscarea specială; interzicerea dreptului de a conduce anumite vehicule.

Confiscarea bunurilor este pronunţată chiar şi în caz de achitare, scutire de pedeapsă, încetare sau prescripţie a acţiunii publice.

În materie penală, cuantumul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice este de 750.000 euro.

În materie corecţională, cuantumul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice este egal cu dublul celui prevăzut pentru persoanele fizice de legea care pedepseşte infracţiunea.

Despre participarea mai multor persoane la aceeaşi infracţiune sau la acelaşi delict. Pedeapsa pronunţată împotriva complicilor unei infracţiuni nu va depăşi două treimi din pedeapsa ce le-ar fi aplicată dacă ar fi autorii acelei infracţiuni.

Despre încetarea pedepselor. Pedepsele pronunţate prin hotărârile sau sentinţele devenite irevocabile încetează în momentul decesului condamnatului. Cu toate acestea, statul va putea, după aceste hotărâri sau sentinţe, să ceară moştenitorilor sau legatarilor amenzi pur fiscale.

În materie de condamnări sub acuzaţia de crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului, acesta va putea cere moştenitorilor delincventului sau celor îndreptăţiţi plata amenzilor şi cheltuielilor de judecată, precum şi a cheltuielilor rezultate din executarea pedepsei şi a arestului preventiv, până la concurenţa activului net strâns de aceştia.

Partea specială (art. 101-567)

Despre crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului. Oricare luxemburghez care a ridicat armele împotriva Marelui Ducat de Luxemburg se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

Despre delicte care împiedică înfăptuirea justiţiei. Este pedepsită persoana care, prin funcţiile sale, este chemată să contribuie la descoperirea adevărului şi care nu divulgă, conştient, o informaţie ce ar putea contribui la descoperirea adevărului.

Despre atingeri aduse de funcţionarii publici drepturilor garantate de Constituţie. Se vor pedepsi cu amendă şi vor putea fi condamnaţi la interzicerea dreptului de a-şi îndeplini funcţiile, sarcinile sau prerogativele publice, toţi funcţionarii Ministerului Public sau agenţii poliţiei judiciare care, fără autorizaţiile prevăzute de Constituţie, au provocat, au dat, au semnat fie o sentinţă împotriva unui membru de Guvern sau a unui deputat, fie o ordonanţă sau un mandat destinat să-i urmărească sau să-i pună sub acuzare sau care, fără aceste autorizaţii, au dat sau au semnat ordinul sau mandatul de a reţine sau a aresta fie un membru de Guvern, fie un deputat, cu excepţia, în privinţa ultimului, a cazului de flagrant delict.

Despre mărturia falsă şi despre jurământul strâmb. Mărturia falsă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea sa, se va pedepsi cu închisoare.

Mărturia falsă în materie civilă şi administrativă se pedepseşte cu închisoare, în limite reduse.

Vinovatul de mărturie falsă sau de declaraţie falsă care a primit bani, o recompensă oarecare sau promisiuni, va fi condamnat, în plus, la amendă de la 500 euro la 30.000 euro.

Despre uzurparea de funcţii, titluri sau nume. Cel care se amestecă în funcţii publice, civile sau militare se pedepseşte cu închisoare.

Se pedepseşte cu amendă cel care şi-a atribuit public titluri de nobleţe ce nu-i aparţin.

Cel care, cu scopul de a tulbura liniştea unui terţ sau cu scopul de a aduce atingere onoarei sau respectului unui terţ, va prelua un nume sau un nume de utilizator ce nu-i aparţine va fi pedepsit cu închisoare şi cu amendă sau numai cu una din aceste pedepse.

Despre impietarea autorităţilor administrative şi judiciare. Se pedepsesc cu închisoare, cu amendă:

Judecătorii, funcţionarii Ministerului Public şi agenţii poliţiei judiciare care s-au amestecat în exercitarea puterii legislative, fie prin regulamente ce conţin dispoziţii legislative, fie oprind sau suspendând executarea uneia sau mai multor legi, fie deliberând astfel încât să ştie dacă aceste legi vor fi executate;

Judecătorii, funcţionarii Ministerului Public şi agenţii poliţiei judiciare care şi-au depăşit puterea, amestecându-se în chestiunile atribuite autorităţilor administrative, fie pregătind regulamente în aceste chestiuni, fie interzicând executarea ordinelor dispuse de administraţie.

Despre extorcare. Orice persoană depozitară sau agent al autorităţii sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu o misiune a serviciului public, care s-a făcut vinovată de extorcare, ordonând să se încaseze, cerând sau primind ceea ce ştia că nu se datorează sau să se depăşească ceea ce se datora pentru drepturi, taxe, impozite, contribuţii, bani, venituri sau dobânzi pentru salarii sau remuneraţii se pedepseşte cu închisoare şi va putea fi condamnată, în plus, la interdicţia dreptului de a îndeplini funcţii, sarcini sau prerogative publice.

Despre corupţie şi despre traficul de influenţă. Se va pedepsi cu închisoare şi cu amendă fapta unei persoane depozitare sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice sau însărcinate cu o misiune a serviciului public sau învestite cu un mandat electiv public de a solicita sau de a primi, fără drept, direct sau indirect, pentru ea însăşi sau pentru altul, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase de orice fel sau de a accepta oferta sau promisiunea: fie pentru a îndeplini sau a se abţine de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa, de misiunea sa ori de mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său; fie pentru a abuza de influenţa sa reală sau presupusă pentru a ajuta la obţinerea de la o autoritate sau de la o administraţie publică de distincţii, slujbe, înţelegeri sau a oricărei decizii favorabile.

Despre coruperea magistraţilor. Se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 250.000 euro orice magistrat sau orice altă persoană care face parte dintr-un organ de jurisdicţie, orice arbitru sau expert numit fie de o instanţă, fie de părţi, care a solicitat sau a primit, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare, pentru ea însăşi sau pentru un terţ sau a acceptat oferta sau promisiunea, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa.

Despre abuzul de autoritate. Orice judecător, orice administrator sau membru al unui corp administrativ care, sub orice pretext, chiar al nemenţionării sau al neînţelegerii legii, a refuzat să facă dreptatea pe care le-o datora părţilor, se pedepseşte cu amendă şi va putea fi condamnat la interdicţia dreptului de a îndeplini funcţii, sarcini sau prerogative publice.

Despre exercitarea autorităţii publice ilegal anticipate sau prelungite. Orice funcţionar public care a început să-şi exercite funcţiile fără să fi depus jurământul prevăzut de lege va fi condamnat la amendă.

Orice funcţionar public revocat, destituit, suspendat sau interzis legal, care, după ce a aflat oficial, a continuat să-şi exercite funcţiile, se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă. Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice funcţionar public ales sau numit temporar care a continuat să-şi exercite funcţiile, după încetarea legală a acestora.

Despre infracţiunile comise de reprezentanţii cultelor în exercitarea funcţiei lor. Reprezentanţii cultelor care, în discursurile pronunţate sau în înscrisurile citite, în exercitarea funcţiei lor şi la o adunare publică sau printr-un înscris ce conţine instrucţiuni pastorale, sub orice formă, au atacat direct Guvernul, o lege, o hotărâre a Marelui Ducat sau orice alt act al autorităţii publice se pedepsesc cu închisoare şi cu amendă.

Despre rebeliune şi răzvrătire. Este calificat drept rebeliune orice atac, orice rezistenţă opusă prin violenţe sau ameninţări ofiţerilor ministeriali, paznicilor de plantaţii sau de păduri, depozitarilor sau agenţilor forţei publice, membrilor personalului ce efectuează serviciul de gardă şi şefilor de grup ai penitenciarelor, reprezentanţilor ce se ocupă de încasarea taxelor şi contribuţiilor, agenţilor de percepţie, vameşilor, custozilor, ofiţerilor sau agenţilor de ordine administrativă sau judiciară, care acţionează pentru executarea legilor, a ordinelor sau a hotărârilor autorităţii publice, a mandatelor judiciare sau a sentinţelor.

Despre ultraje şi despre violenţe împotriva miniştrilor, membrilor Camerei Deputaţilor, depozitarilor autorităţii sau forţei publice. Se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă cel care a ultragiat prin fapte, cuvinte, gesturi, ameninţări, înscrisuri sau panouri un deputat, în timp ce-şi exercita sau cu ocazia exercitării mandatului său, un membru al Guvernului sau un magistrat al ordinii administrative sau judiciare, în timp ce-şi exercitau sau cu ocazia exercitării funcţiilor lor.

Dacă ultrajul a avut loc în şedinţa Camerei sau la audierea unei Curţi sau a unui Tribunal, pedeapsa constă în închisoarea şi amenda.

Despre împiedicarea executării lucrărilor publice. Cel care, prin acte de violenţă, s-a opus la executarea lucrărilor dispuse sau autorizate de puterea competentă se pedepseşte cu închisoare.

Despre atingeri aduse onoarei sau consideraţiei faţă de persoane. Cel care, în cazurile indicate în continuare, a atribuit cu răutate unei persoane o faptă precisă, care este de natură să aducă atingere onoarei acestei persoane sau să o expună dispreţului public, este vinovat de calomnie dacă, în cazurile în care legea admite proba verităţii, această probă nu este anulată. Este vinovat de defăimare, dacă legea nu admite această probă.

Cel care a insultat o persoană sau un colectiv constituit, fie prin fapte, fie prin înscrisuri, imagini sau însemne, este pedepsit cu închisoare şi cu amendă sau numai cu una din aceste pedepse.

Despre furturi şi despre extorcări. Nu vor conduce decât la despăgubiri civile furturile comise de soţi în dauna soţilor lor; de soţul supravieţuitor faţă de bunurile ce au aparţinut soţului decedat; de descendenţi în dauna ascendenţilor lor; de ascendenţi în dauna descendenţilor lor sau de rudele prin alianţă de acelaşi grad.

Despre nimicirea animalelor. Cel care a otrăvit cai sau alte animale de tracţiune sau de povară, animale cu coarne, oi, capre sau porci se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă.

CODUL PENAL Al MARELUI DUCAT DE LUXEMBURG 1)

CODUL PENAL

(Legea din 16 iunie 18792))

Lucrări pregătitoare şi discuţii la Camera Deputaţilor

Sesiunea din 1875-1876: Examen pregătitor – aviz asupra propunerii de a adopta Codul penal belgian, sub rezerva modificărilor: Tribunalul Luxemburg, a 1; Tribunalul Diekirch, a 3; Curtea Supremă de Justiţie, a 4; Observaţiile domnului profesor Nypels, a 5; Proiect cu modificări prezentat de domnul director general Vannerus, a 28; aviz al corpurilor judiciare: Tribunalul Luxemburg, a 52; Tribunalul Diekirch, a 53; Curtea Supremă, a 63; aviz al Consiliului de Stat, a 68.

Proiect de revizuire depus de domnul director general Funck, şedinţa din 7 decembrie 1875, pag. 169; raport la Prince-Lieutenant, a 94; proiect de lege, a 107; proiect de lege asupra circumstanţelor atenuante şi raport, a 236 şi 239.

Sesiunea sub 1876-1877: Raport al Comisiei speciale (cartea I), şedinţa din 26 iunie 1877, pag. 957, a 575.

Sesiunea din 1877-1878: Observaţii ale Parchetului General, a 165.

Depunerea celui de-al 2-lea raport al Comisiei speciale (cartea II), şedinţa din 30 aprilie 1878, pag. 701.

Sesiunea din 1878-1879: Textul celui de-al 2-lea raport al Comisiei speciale (cartea a II-a), a 58. Observaţii ale domnului profesor Nypels, a 460; idem ale domnului substitut Limelette, a 469.

Rezumatul amendamentelor propuse în comun de Comisia specială şi de domnul director general Eyschen, şedinţa din 18 martie 1879, pag. 595, a 680.

Discuţie generală, şedinţa din 19 martie, pag. 597-603.

Discutarea articolelor: şedinţa din 19 martie, art. 1-7, pag. 604-634;

şedinţa din 20 martie, art. 7, pag. 635-658;

şedinţa din 25 martie, art. 8-30, pag. 660-691;

şedinţa din 26 martie, art. 30-99, pag. 692-722;

şedinţa din 27 martie, art. 100-192, pag. 725-731;

şedinţa din 1 aprilie, art. 193-314, pag. 770-780;

şedinţa din 2 aprilie, art. 315-460, pag. 784-792;

şedinţa din 3 aprilie, art. 461-568, pag. 818-837.

Trimitere la Consiliul de Stat pentru avizare asupra articolelor amendate, şedinţa din 3 aprilie, pag. 837.

Proiect de lege asupra circumstanţelor atenuante – raportul Comisiei, discuţie şi votarea articolelor, şedinţa din 3 aprilie, pag. 837.

Aviz al Consiliului de Stat asupra articolelor amendate şi concluzii definitive ale Comisiei speciale, şedinţa din 1 mai 1879, pag. 1054.

Al doilea vot al articolelor amendate, şedinţa din 1 mai, pag. 1069-1104.

Vot asupra întregului proiect şi adoptare, dispensă de la al doilea vot, ibidem pag. 1104.

Vot definitiv privind legea asupra circumstanţelor atenuante, ibidem pag. 1104.

CARTEA I

Despre infracţiuni şi despre sancţiuni în general

Capitolul I

Despre infracţiuni

Art. 1. Infracţiunea pe care legile o pedepsesc cu pedeapsa penală este o crimă.

Infracţiunea pe care legile o pedepsesc cu pedeapsa corecţională este un delict.

Infracţiunea pe care legile o pedepsesc cu pedeapsa contravenţională este o contravenţie.

Art. 2. Nicio infracţiune nu poate fi pedepsită cu pedepse care nu erau prevăzute de lege mai înainte ca infracţiunea să fi fost săvârşită.

Dacă pedeapsa în vigoare la momentul judecăţii diferă de cea care era prevăzută la data săvârşirii infracţiunii, va fi aplicată pedeapsa mai blândă.

Art. 3. Abrogat prin Legea din 10 august 2018

Art. 4. Infracţiunea comisă în afara teritoriului Marelui Ducat, de luxemburghezi sau de străini, nu este pedepsită în Marele Ducat decât în cazurile prevăzute de lege.

Art. 5. Dispoziţiile acestui cod nu se aplică infracţiunilor pedepsite de legile şi regulamentele militare.

Art. 6. Curţile şi tribunalele vor continua să aplice legile speciale şi regulamentele în toate domeniile nereglementate de acest cod.

CAPITOLUL II

Despre pedepsele aplicabile persoanelor fizice

(Legea din 13 iunie 1994; Legea din 3 martie 2010)

SECŢIUNEA I

Despre pedepsele penale

Art. 7. (Legea din 13 iunie 1994; Legea din 3 martie 2010) Pedepsele penale aplicabile persoanelor fizice sunt:

1) recluziunea pe viaţă sau pe durată determinată;

2) amenda;

3) confiscarea specială;

4) destituirea din titluri, grade, funcţii, posturi şi sarcini publice;

5) interzicerea unor drepturi civile şi politice;

6) închiderea societăţii şi a punctelor de lucru;

7) publicarea sau afişarea, pe cheltuiala condamnatului, a hotărârii sau a unui extras din hotărârea de condamnare;

8) (Legea din 6 octombrie 2009) interzicerea practicării anumitor activităţi profesionale sau sociale.

Art. 8. (Legea din 13 iunie 1994) Condamnarea la recluziune pe durată determinată este dispusă pe o perioadă de la 5 la 10 ani, de la 10 la 15 ani, de la 15 la 20 de ani sau de la 20 la 30 de ani.

Durata unui an de recluziune este de 360 de zile.

Art. 9. (Legea din 1 august 2001) Amenda în materie penală este de cel puţin 251 euro.

Art. 10. (Legea din 13 iunie 1994) Destituirea din titluri, grade, funcţii, posturi şi sarcini publice este dispusă în mod obligatoriu în cazul condamnării la recluziune.

Art. 11. (Legea din 13 iunie 1994) Orice hotărâre de condamnare la pedeapsa recluziunii de peste 10 ani conduce la interzicerea, pe viaţă, a următoarelor drepturi ale condamnatului:

1) de a îndeplini funcţii, posturi sau sarcini publice;

2) la vot, de a alege, de a fi ales;

3) de a purta orice decoraţie;

4) de a fi expert, martor asistent sau atestator la acte; de a da o depoziţie în instanţă altfel decât pentru a prezenta simple informaţii;

5) de a face parte din vreun consiliu de familie, de a îndeplini vreo funcţie într-un regim de protecţie a incapabililor minori sau majori, dacă nu se referă la copiii lor şi cu avizul judecătorului tutelar şi a consiliului de familie, dacă există;

6) de a purta sau a deţine arme;

7) de a deţine o şcoală sau de a preda sau a fi angajat într-o instituţie de învăţământ.

Art. 12. (Legea din 13 iunie 1994) Interzicerea drepturilor enumerate la articolul precedent poate fi dispusă, în întregime sau în parte, pe viaţă sau pentru o perioadă de la 10 la 20 de ani împotriva condamnaţilor la recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 13. (Legea din 13 iunie 1994) Durata interzicerii stabilite prin sentinţa de condamnare curge din ziua în care condamnatul a executat pedeapsa sau aceasta s-a prescris.

Interzicerea produce, de asemenea, efecte din ziua în care condamnarea în contradictoriu sau în lipsă a devenit irevocabilă.

SECŢIUNEA II

Despre pedepsele corecţionale

Art. 14. (Legea din 13 iunie 1994; Legea din 3 martie 2010) Fără să afecteze alte pedepse prevăzute de legi speciale, pedepsele corecţionale aplicabile persoanelor fizice sunt:

1) închisoarea;

2) amenda;

3) confiscarea specială;

4) interzicerea exercitării unor drepturi civile şi politice;

5) închiderea societăţii şi a punctelor de lucru;

6) publicarea sau afişarea, pe cheltuiala condamnatului, a hotărârii sau a unui extras din hotărârea de condamnare;

7) interzicerea exercitării anumitor activităţi profesionale sau sociale;

8) interzicerea dreptului de a conduce anumite vehicule;

9) pedepsele alternative prevăzute la articolele 21 şi 22.

Art. 15. (Legea din 13 iunie 1994) Durata închisorii corecţionale este de cel puţin 8 zile şi de cel mult 5 ani, cu excepţia cazului în care legea stabileşte alte limite.

Durata unei zile de închisoare este de 24 de ore.

Durata unei luni de închisoare este de 30 de zile.

Durata unui an de închisoare este de 360 de zile.

Art. 16. (Legea din 1 august 2001) Amenda în materie corecţională este de cel puţin 251 euro.

Art. 17. (Legea din 13 iunie 1994) Atunci când autorul unui delict suferă o altă sancţiune penală decât închisoarea sau amenda, această sancţiune poate fi dispusă doar cu titlu de pedeapsă principală.

Art. 18. (Legea din 13 iunie 1994) Atunci când autorul unui delict pedepsit cu închisoarea a folosit cu bună ştiinţă, pentru a pregăti sau a comite acest delict, facilităţile pe care i le acordă desfăşurarea unei activităţi de natură profesională sau socială, instanţa poate dispune, cu titlu de pedeapsă principală, interzicerea, pe o durată de cel mult 5 ani, de a desfăşura această activitate sub orice formă şi indiferent cum, exceptând cazul când este vorba despre exercitarea unui mandat de deputat sau de consilier municipal.

Dispoziţiile acestui articol nu sunt aplicabile în materie de delicte de presă.

Art. 19. (Legea din 13 iunie 1994) Atunci când un delict este pedepsit cu închisoare, confiscarea specială, aşa cum este definită de art. 31, poate fi dispusă cu titlu de pedeapsă principală, chiar dacă nu este prevăzută de legea specială pe care o aplică.

Dispoziţia de la alineatul precedent nu se aplică în materie de delicte de presă.

Art. 20. (Legea din 13 iunie 1994) Atunci când un delict este pedepsit cu închisoare şi cu amendă, instanţa poate, cu titlu de pedeapsă principală, să dispună doar una dintre aceste pedepse. Dacă este dispusă numai amenda, aceasta poate fi mărită la dublul cuantumului maxim prevăzut.

Dacă este dispusă numai pedeapsa cu închisoarea, instanţa poate să o înlocuiască cu o amendă care nu poate depăşi suma obţinută prin înmulţirea maximului de pedeapsă cu închisoarea prevăzută, exprimat în zile, cu suma luată în considerare în materie de închisoare pentru neplata datoriilor.

Art. 21. (Legea din 13 iunie 1994) Atunci când un delict este pedepsit cu închisoare, instanţa poate dispune, cu titlu de pedeapsă principală, una sau mai multe dintre următoarele pedepse:

1) interzicerea dreptului de a conduce anumite vehicule pe o perioadă de 5 ani sau mai mult sau restrângerea dreptului de a conduce cel mult pe aceeaşi perioadă;

2) confiscarea unuia sau mai multor vehicule al căror proprietar este inculpatul;

3) interzicerea, pe o perioadă de cel mult 5 ani, a dreptului de a deţine sau de a purta o armă pentru care trebuie autorizaţie;

4) interzicerea dreptului de a practica vânătoarea pe o perioadă de cel mult 5 ani;

5) confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este inculpatul.

Art. 22. (Legea din 13 iunie 1994) 1) Dacă, potrivit aprecierii instanţei, delictul nu impune o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 6 luni, aceasta poate dispune, cu titlu de pedeapsă principală, ca persoana condamnată să presteze, în folosul colectivităţii sau al unei instituţii publice sau al unei asociaţii sau al unei instituţii spitaliceşti sau filantropice, o muncă neretribuită pe o perioadă ce nu poate fi mai mică de 40 de ore şi mai mare de 240 de ore.

2) Acest articol nu se poate aplica decât dacă inculpatul este prezent. Preşedintele instanţei, înainte de pronunţarea hotărârii, informează inculpatul asupra dreptului de a refuza să presteze o muncă în folosul comunităţii şi ia act de răspunsul acestuia.

3) Prestarea unei munci în folosul comunităţii trebuie începută în termen de 18 luni din ziua în care hotărârea penală a devenit irevocabilă.

4) Modalităţile de executare a muncii în folosul comunităţii sunt decise de procurorul general al statului. Acesta poate, în special, să suspende provizoriu, din motive grave de ordin medical, familial, profesional sau social, termenul în care munca trebuie executată.

5) Un regulament al Marelui Ducat stabileşte natura muncilor propuse.

6) Munca în folosul comunităţii, pentru condamnaţii salariaţi, se cumulează cu durata legală a muncii.

7) Prevederile legale şi regulamentele referitoare la munca de noapte, la igienă, la siguranţă, precum şi la munca femeilor şi a tinerilor lucrători se aplică la munca în folosul comunităţii.

Art. 23. (Legea din 13 iunie 1994) Orice încălcare a uneia dintre obligaţiile sau interdicţiile rezultate din sancţiunile penale dispuse în aplicarea articolelor 17, 18, 21 şi 22 este pedepsită cu închisoare de la 2 luni la 2 ani.

Art. 24. (Legea din 13 iunie 1994) Curţile şi tribunalele pot, în cazurile prevăzute de lege, să interzică, în întregime sau parţial, condamnaţilor la o pedeapsă corecţională exercitarea drepturilor enumerate la articolul 11, pe o perioadă de la 5 la 10 ani.

SECŢIUNEA III

Despre pedepsele contravenţionale

Art. 25. (Legea din 13 iunie 1994; Legea din 3 martie 2010) Fără să afecteze pedepsele diferite de cele privative de libertate prevăzute de legi speciale, pedepsele contravenţionale suferite de persoanele fizice sunt:

1) amenda;

2) confiscarea specială;

3) interzicerea dreptului de a conduce anumite vehicule.

Art. 26. (Legea din 1 august 2001) Amenda în materie de contravenţii este de cel puţin 25 euro şi de cel mult 250 euro, cu excepţia cazurilor când legea dispune altfel.

SECŢIUNEA IV

Despre amendă

Art. 27. (Legea din 13 iunie 1994) Amenda este dispusă individual împotriva fiecărei persoane condamnate pentru aceleaşi infracţiuni.

Aceasta este încasată în favoarea statului.

Art. 28. (Legea din 13 iunie 1994) În limitele stabilite de lege, cuantumul amenzii este stabilit ţinând cont de circumstanţele infracţiunii, precum şi de veniturile şi cheltuielile inculpatului.

Art. 29. (Legea din 13 iunie 1994) Sentinţele şi deciziile care dispun o condamnare la amendă prin aplicarea acestui cod sau a legilor speciale stabilesc, în acelaşi timp, durata detenţiei, aplicabilă în situaţia neachitării amenzilor.

Art. 30. (Legea din 13 iunie 1994) (1) Durata detenţiei pentru neplata datoriilor este de o zi pentru 50 de euro amendă. Pentru amenzile mai mici de 50 euro, detenţia pentru neplata datoriilor va fi de o zi. (Legea din 1 august 2001)

(2) În niciun caz durata detenţiei pentru neplata datoriilor nu poate depăşi 10 ani.

(3) Arestul preventiv executat se deduce de drept din durata detenţiei pentru neplata datoriilor în măsura în care nu a fost deja dedus, în conformitate cu art. 33, din durata pedepselor privative de libertate.

(4) Amenda este divizibilă în privinţa detenţiei pentru neplata datoriilor.

(5) Aceasta încetează după executarea detenţiei pentru neplata datoriilor.

(6) Detenţia pentru neplata datoriilor nu se poate dispune, nu se poate pune în executare şi nu se poate menţine împotriva persoanelor condamnate care au împlinit vârsta de 70 de ani.

SECŢIUNEA V

Despre confiscarea specială

Art. 31. (Legea din 1 august 2018)

(1) Confiscarea specială se dispune întotdeauna în cazul crimelor şi se poate dispune în cazul delictelor.

În cazul contravenţiilor se dispune doar în cazurile expres prevăzute de lege.

(2) Confiscarea specială se aplică:

1) asupra elementelor patrimoniale ce cuprind bunuri de orice natură, corporale sau incorporale, mobile şi imobile, precum şi asupra actelor juridice sau asupra documentelor ce atestă un titlu sau un drept asupra unui bun, asupra bunurilor ce fac obiectul sau produsul, direct sau indirect, al unei infracţiuni sau care constituie un folos patrimonial oarecare obţinut din infracţiune, inclusiv veniturile din aceste bunuri;

2) asupra bunurilor care au servit sau care au fost destinate comiterii infracţiunii, când proprietatea îi aparţine condamnatului;

3) asupra bunurilor care le-au înlocuit pe cele prevăzute la punctul 1) al acestui alineat, inclusiv veniturile din bunurile înlocuite;

4) asupra bunurilor a căror proprietate îi aparţine condamnatului şi a căror valoare monetară îi corespunde celei a bunurilor vizate la punctul 1) al acestui alineat, dacă acestea nu pot fi găsite în vederea confiscării.

5) asupra bunuri de orice natură, corporale sau incorporale, mobile şi imobile, ce aparţin persoanei condamnate sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, de care acesta poate dispune în mod liber, în cazul în care nici persoana condamnată şi nici proprietarul nu pot justifica provenienţa bunurilor a căror confiscare se dispune, dacă este o crimă sau o faptă pedepsită cu închisoarea de cel puţin patru ani şi care a produs un folos direct sau indirect.

(3) În cazul infracţiunii de spălare a banilor prevăzută la articolele 506-1 până la 506-8 şi în cazul prevăzute la articolele 112-1, 135-1 până la 135-6, 135-9 până la 135-11 şi 135-11, confiscarea specială se dispune asupra bunurilor care au fost folosite sau pregătite în vederea comiterii infracţiunii.

Confiscarea bunurilor la care se face referire în articolul 1 se dispune, chiar şi în caz de achitare, renunţare la executarea pedepsei, încetare sau prescripţie a acţiunii penale.

Art. 32. (Legea din 1 august 2018)

(1) Atunci când bunurile aparţin persoanei vătămate de infracţiune, acestea îi sunt restituite. Bunurile confiscate îi sunt oricum restituite atunci când judecătorul a dispus confiscarea acestora pe motiv că reprezintă bunuri ce au substituit obiecte aparţinând persoanei vătămate de infracţiune sau atunci când reprezintă contravaloarea acestora conform alineatului 2 punctul 4 al articolului 31.

Orice terţ care pretinde că are dreptul asupra bunului sau bunurilor confiscate poate să-şi susţină acest drept. În cazul în care pretenţiile sunt recunoscute drept legitime şi justificate, instanţa statuează asupra restituirii.

(2) Instanţa care a dispus confiscarea rămâne competentă să statueze asupra cererilor de restituire adresate procurorului sau instanţei, provenite fie de la o persoană vătămată, fie de la un terţ care îşi susţine dreptul asupra bunului confiscat.

Cererea trebuie înaintată în termen de 2 ani din ziua în care decizia de confiscare a fost executată, sub sancţiunea decăderii din drepturi.

Cererea este, de asemenea, respinsă atunci când bunurile confiscate au fost transferate către statul solicitant în executarea unui acord între cele două state sau a unui aranjament intervenit între Guvernul luxemburghez şi Guvernul statului solicitant.

(3) În situaţia în care nu a fost nicio instanţă sesizată sau când instanţa sesizată nu are competenţa să decidă asupra restituirii bunurilor confiscate, procurorul de stat din circumscripţia locului în care se află bunurile confiscate este competent să dispună, din oficiu sau la cerere, restituirea bunurilor.

Procurorul de stat refuză restituirea dacă persoana care solicitată acest lucru nu dovedeşte dreptul său de proprietate sau dacă bunurile fac obiectul unei infracţiuni sau sunt produsul acesteia sau constituie unei beneficiu rezultat din săvârşirea infracţiunii, în conformitate cu precizările făcute la articolul 31 alineatul 2.

Decizia de nerestituire a bunurilor confiscate luată de procurorul de stat poate fi contestată de persoana interesată, în termen de o lună de la comunicare, la instanţa corecţională competentă, care se pronunţă în camera de consiliu

Dacă instanţa corecţională competentă refuză restituirea, aceasta dispune confiscarea avantajelor patrimoniale obţinute în cauză.

În cazul în care restituirea nu a fost solicitată sau dispusă în termen de trei ani de la decizia de confiscare sau de la decizia prin care ultima instanţă sesizată şi-a declinat competenţa, bunurile sau avantajele patrimoniale obţinute devin proprietatea statului, sub rezerva drepturilor terţilor.

(4) Instanţa care dispune confiscarea bunurilor prevăzute la punctul 2) al articolului 31 alineatul (2) dispune, în cazul în care aceasta nu ar putea fi executată, o amendă care nu poate depăşi valoarea bunului confiscat. Această amendă are caracter de pedeapsă.

Art. 32-1. (Legea din 27 octombrie 2010) (Legea din 26 decembrie 2012) În cazul infracţiunii de spălare de bani prevăzută la articolele 506-1 – 506-8 şi în cazul infracţiunilor prevăzute la articolele 112-1, 135-1 – 135-6, 135-9 şi 135-11 – 135-16¹, confiscarea specială se aplică:

1) asupra elementelor patrimoniale ce cuprind bunuri de orice natură, corporale sau incorporale, mobile şi imobile, precum şi asupra actelor juridice sau documentelor ce atestă un titlu sau un drept asupra unui bun, bunurilor ce fac obiectul sau produsul, direct sau indirect, al unei infracţiuni sau care constituie un folos patrimonial oarecare obţinut din infracţiune, inclusiv veniturile din aceste bunuri;

2) asupra bunurilor care au servit sau care au fost destinate să servească comiterii infracţiunii;

3) asupra bunurilor care le-au înlocuit pe cele prevăzute la punctele 1) şi 2) ale acestui alineat, inclusiv veniturile din bunurile înlocuite;

4) asupra bunurilor a căror proprietate îi aparţine condamnatului şi a căror valoare monetară îi corespunde celei a bunurilor vizate la punctele 1) şi 2) ale acestui alineat, dacă acestea nu pot fi găsite în vederea confiscării.

Confiscarea bunurilor prevăzute la alineatul 1 al acestui articol este dispune chiar şi în caz de achitare, renunţare la aplicarea pedepsei, încetare sau prescripţie a acţiunii penale.

Atunci când bunurile îi aparţin persoanei vătămate de infracţiune, îi sunt restituite acesteia. Bunurile confiscate îi sunt oricum atribuite atunci când judecătorul a pronunţat confiscarea acestora pe motiv că constituie bunuri ce au substituit obiecte aparţinând persoanei vătămate de infracţiune sau atunci când constituie valoarea acestora în temeiul alineatului 1 al acestui articol.

Oricare terţ care pretinde că are dreptul asupra bunului sau bunurilor confiscate poate să-şi susţină acest drept. În caz de pretenţii recunoscute drept legitime şi justificate, instanţa statuează asupra restituirii.

Instanţa care a dispus confiscarea rămâne competentă să statueze asupra cererilor de restituire adresate procurorului sau instanţei, provenite fie de la o persoană vătămată, fie de la un terţ care îşi susţine dreptul asupra bunului confiscat.

Cererea trebuie înaintată în termen de 2 ani din ziua în care decizia de confiscare a fost executată, sub ameninţarea decăderii din drepturi.

Cererea este, de asemenea, respinsă atunci când bunurile confiscate au fost transferate către statul solicitant în executarea unui acord între cele două state sau a unui aranjament intervenit între Guvernul luxemburghez şi Guvernul statului solicitant.

SECŢIUNEA VI

Dispoziţii generale

Art. 33. (Legea din 13 iunie 1994) Orice perioadă de detenţie ispăşită în Marele Ducat sau în străinătate înainte ca o condamnare să devină irevocabilă, în urma infracţiunii care conduce la această condamnare, este dedusă din durata pedepsei privative de libertate.

CAPITOLUL II-1

Despre pedepsele aplicabile persoanelor juridice

(Legea din 3 martie 2010)

Art. 34. (Legea din 3 martie 2010) Atunci când o crimă sau un delict este comis în numele şi în interesul unei persoane juridice de către unul dintre organele sale legale sau de către unul sau mai mulţi dintre conducătorii săi de drept sau de fapt, persoana juridică poate fi declarată responsabilă penal şi poate risca pedepsele prevăzute la articolele 35-38.

Răspunderea penală a persoanelor juridice nu o exclude pe cea a persoanelor fizice autori sau complici ai aceloraşi infracţiuni.

Alineatele precedente nu se aplică statului şi unităţilor administrativ teritoriale.

Art. 35. (Legea din 3 martie 2010) Pedepsele penale sau corecţionale pe care le riscă persoanele juridice sunt:

1) amenda, în condiţiile şi potrivit modalităţilor prevăzute de art. 36;

2) confiscarea specială;

3) excluderea de la participarea la licitaţii publice;

4) dizolvarea, în condiţiile şi potrivit modalităţilor prevăzute de art. 38.

Art. 36. (Legea din 3 martie 2010) Amenda în materie penală şi corecţională aplicabilă persoanelor juridice este de cel puţin 500 euro.

În materie penală, cuantumul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice este de 750.000 euro.

În materie corecţională, cuantumul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice este egal cu dublul celui prevăzut pentru persoanele fizice de legea care pedepseşte infracţiunea. Atunci când nicio amendă nu este prevăzută pentru persoanele fizice de legea care pedepseşte infracţiunea, cuantumul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice nu poate depăşi dublul sumei obţinute prin înmulţirea maximului pedepsei cu închisoarea prevăzută, exprimată în zile, cu suma luată în calcul în materia detenţiei.

Art. 37. (Legea din 3 martie 2010) Cuantumul maxim al amenzii la care se poate ajunge, potrivit dispoziţiilor art. 36, este multiplicat de cinci ori atunci când răspunderea penală a persoanei juridice este angajată pentru una din infracţiunile următoare:

- crime şi delicte împotriva siguranţei statului;

- acte de terorism şi finanţarea terorismului;

- infracţiuni la legile privind armele interzise în legătură cu un grup infracţional organizat sau o organizaţie infracţională;

- trafic de fiinţe umane şi proxenetism;

- trafic de stupefiante în legătură cu un grup infracţional organizat sau o organizaţie infracţională;

- spălare de bani şi primire de bani spălaţi;

- extorcare, încasare ilegală de dobânzi, dare şi luare de mită, corupţie sistemică;

- susţinere pentru intrarea şi şederea ilegală cu sprijinul unui grup infracţional organizat sau al unei organizaţii infracţionale;

- (Legea din 21 decembrie 2012) folosirea ilegală a cetăţenilor ţărilor terţe care au şederea ilegală cu sprijinul unui grup infracţional organizat sau al unei organizaţii infracţionale.

Art. 38. (Legea din 3 martie 2010) Dizolvarea poate fi dispusă atunci când persoana juridică a fost constituită intenţionat sau atunci când, fiind vorba despre o crimă sau despre un delict comis de persoane fizice pentru care sancţiunea este pedeapsa privativă de libertate mai mare sau egală cu trei ani, obiectul acesteia a fost schimbat pentru a se comite faptele incriminate.

Dizolvarea nu se aplică la persoanele juridice de drept public ce pot fi trase la răspundere.

Hotărârea care dispune dizolvarea persoanei juridice implică trimiterea acesteia în faţa instanţei competente pentru a se proceda la lichidare.

Art. 39. (Legea din 3 martie 2010) Atunci când persoana juridică este pasibilă de pedeapsa corecţională, în afara amenzii, această pedeapsă corecţională poate fi dispusă doar cu titlu de pedeapsă principală.

Art. 40. (Legea din 3 martie 2010) Atunci când un delict este pedepsit cu închisoare faţă de persoanele fizice de către legea care sancţionează infracţiunea, confiscarea specială, aşa cum este definită de art. 31, poate fi dispusă cu titlu de pedeapsă principală faţă de persoana juridică, chiar dacă nu este prevăzută de legea specială pe care o aplică.

Dispoziţia de la alineatul precedent nu se aplică în materie de delicte de presă.

Art. 41-43. Abrogate (Legea din 13 iunie 1994)

CAPITOLUL III

Despre alte condamnări care pot fi pronunţate pentru crime, delicte şi contravenţii

Art. 44. Condamnarea la pedepsele stabilite de lege va fi întotdeauna dispusă, fără a afecta restituirile şi daunele care pot fi datorate părţilor.

Art. 45. Atunci când legea nu a reglementat daunele, curtea sau tribunalul va stabili cuantumul acestora, fără a putea totuşi să prestarea unei muncă, chiar dacă există consimţământul persoanei condamnate.

Art. 46. Abrogat (Legea din 7 iulie 1989)

Art. 47. Abrogat (Legea din 7 iulie 1989)

Art. 48. Abrogat (Legea din 7 iulie 1989)

Art. 49. Atunci când bunurile condamnatului vor fi insuficiente pentru a acoperi cuantumul amenzii, restituirile şi daunele-interese la care acesta este condamnat, condamnările pentru ultimele două vor avea prioritate.

Art. 50. Toate persoanele condamnate pentru aceeaşi infracţiune sunt obligate în solidar la restituiri şi la daune-interese.

Aceştia sunt obligaţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată atunci când au fost condamnaţi prin aceeaşi sentinţă sau decizie.

Cu toate acestea, judecătorul îi poate scuti pe toţi sau pe unii dintre condamnaţi de plata în solidar, indicând motivele acestei scutiri şi stabilind proporţia cheltuielilor de judecată de suportat individual de fiecare dintre ei.

Indivizii condamnaţi prin sentinţe sau prin decizii diferite nu sunt obligaţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată, decât în baza actelor de urmărire comune.

CAPITOLUL IV

Despre tentativa la infracţiune sau la delict

Art. 51. Există tentativă pasibilă de pedeapsă atunci când rezoluţia de a comite o crimă sau un delict a fost manifestată prin acţiuni exterioare, care formează un început al executării acestei crime sau acestui delict şi care nu au fost întrerupte sau nu şi-au atins scopul decât din cauza unor circumstanţe independente de voinţa autorului.

Art. 52. (Legea din 7 iulie 2003) Tentativa la crimă este pedepsită cu pedeapsa imediat inferioară celei pentru crimă.

Este considerată ca fiind imediat inferioară:

a) pedepsei cu recluziunea pe viaţă cea cu recluziunea de la 20 la 30 de ani;

b) pedepsei cu recluziunea de la 20 la 30 de ani cea cu recluziunea de la 15 la 20 de ani;

c) pedepsei cu recluziunea de la 15 la 20 de ani cea cu recluziunea de la 10 la 15 ani;

d) pedepsei cu recluziunea de la 10 la 15 ani cea cu recluziunea de la 5 la 10 ani;

e) pedepsei cu recluziunea de la 5 la 10 de ani cea cu închisoarea de cel puţin trei luni.

Art. 53. Legea stabileşte în ce cazuri şi cu ce pedepse sunt sancţionate tentativele la delicte.

CAPITOLUL V

Despre recidivă

Art. 54. Cel care, fiind condamnat la o pedeapsă penală, a comis o infracţiune pedepsită cu recluziune de la 5 la 10 ani va putea fi condamnat la recluziune de la 10 la 15 ani.

Dacă infracţiunea este pedepsită cu recluziune de la 10 la 15 ani, inculpatul va putea fi condamnat la recluziune de la 15 la 20 de ani.

Acesta va fi condamnat la cel puţin 17 ani din această pedeapsă, dacă infracţiunea este pedepsită cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 55. Implicit abrogat (Legea din 13 iunie 1994).

Art. 56. Cel care, după o condamnare la o pedeapsă penală, a comis un delict va putea fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul aplicat de lege pentru delict.

Aceeaşi pedeapsă va putea fi dispusă în cazul unei condamnări anterioare la închisoare de cel puţin un an, dacă persoana condamnată a comis un nou delict înainte de expirarea perioadei de 5 ani de când a suferit pedeapsa sau aceasta s-a prescris.

Alineat abrogat (Legea din 13 iunie 1994).

Art. 57. Regulile stabilite pentru recidivă sunt aplicate, în conformitate cu articolele precedente, în caz de condamnare anterioară dispusă de un tribunal militar pentru o faptă încadrată drept crimă sau delict, de legile penale ordinare şi la o pedeapsă prevăzută chiar de legile respective.

Dacă pentru această faptă a fost dispusă o pedeapsă aplicată de legile militare, curţile şi tribunalele, nu vor ţine cont, la aprecierea recidivei, decât de pedeapsa minimă dispusă în prima sentinţă aplicabilă potrivit legilor penale ordinare.

Art. 57-1. (Legea din 29 februarie 2008) 1. Cel care, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de peste 5 ani de o instanţă a unui stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 162, 168, 173, 176, 180, liniuţele de la 3 la 6, 192-1 şi 192-2, a comis din nou una dintre aceste fapte va putea fi condamnat la recluziune de la 10 ani la 15 ani dacă această faptă este o crimă pedepsită cu recluziune de la 5 ani la 10 ani.

Dacă această faptă este o crimă pedepsită cu recluziune de la 10 ani la 15 ani, acesta va putea fi condamnat la recluziune de la 15 ani la 20 de ani.

Acesta va fi condamnat la cel puţin 17 ani dacă fapta este o crimă ce implică detenţia de la 15 la 20 de ani.

2. Cel care, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de peste 5 ani de o instanţă a unui stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 162, 163, 168, 169, 170, 173, 176, 177, 180, liniuţele 3-6, 187-1, 192-1 şi 192-2, a comis din nou una dintre aceste fapte va putea fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul prevăzut de lege pentru această faptă, dacă fapta este un delict.

3. Cel care, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an de o instanţă a unui stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 162, 163, 168, 169, 170, 173, 176, 177, 180, liniuţele de la 3 la 6, 185, 186, liniuţele 3-6, 187-1, 192-1 şi 192-2, înainte de expirarea celor 5 ani de când a suferit pedeapsa sau aceasta s-a prescris, a comis din nou una dintre aceste fapte va putea fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul prevăzut de lege pentru această faptă, dacă fapta este un delict.

Art. 57-2. (Legea din 3 martie 2010) Atunci când o persoană juridică, fiind condamnată la o pedeapsă penală în temeiul art. 36, răspunde penal pentru o nouă crimă, cuantumul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de 4 ori cel stabilit la art. 36.

Atunci când o persoană juridică, fiind condamnată la o pedeapsă penală în temeiul art. 37, răspunde penal pentru o nouă crimă, cuantumul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de 4 ori cel stabilit la art. 37.

Art. 57-3. (Legea din 3 martie 2010) Atunci când o persoană juridică, fiind condamnată la o pedeapsă penală, răspundere penal pentru un delict, cuantumul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de 4 ori cel stabilit la art. 36.

Pedepsele pronunţate la alineatul precedent vor putea fi pronunţate atunci când persoana juridică, condamnată anterior la o amendă corecţională de cel puţin 36.000 euro, răspunde pentru un nou delict înainte de expirarea celor 5 ani de când a suferit pedeapsa sau aceasta s-a prescris.

Art. 57-4. Abrogat (Legea din 29 martie 2013)

CAPITOLUL VI

Despre concursul de infracţiuni

Art. 58. Orice individ acuzat de mai multe contravenţii va primi pedeapsa pentru fiecare din ele.

Art. 59. În caz de concurs al unuia sau mai multor delicte cu una sau mai multe contravenţii, pedepsele contravenţionale vor fi pronunţate cumulativ; pedeapsa corecţională cea mai grea va fi singura dispusă şi va putea fi sporită chiar la dublul maximului prevăzut, fără a putea totuşi depăşi suma pedepselor prevăzute pentru diferitele infracţiuni.

Art. 60. În caz de concurs al mai multor delicte, pedeapsa cea mai grea va fi singura dispusă. Această pedeapsă va putea chiar fi sporită la dublul maximului prevăzut, fără a putea totuşi depăşi suma pedepselor prevăzute pentru diferitele delicte.

(Legea din 13 iunie 1994). Cu toate acestea, pedepsele alternative vor fi pronunţate cumulativ.

Art. 61. (Legea din 8 iulie 1996) (1) Atunci când o crimă se află în concurs fie cu unul sau mai multe delicte, fie cu una sau mai multe contravenţii, pedeapsa cea mai grea va fi singura dispusă.

(2) Pedeapsa cea mai grea este cea a cărei durată a privării de libertate este cea mai lungă.

(3) Dacă pedepsele privative de libertate sunt de aceeaşi durată, pedeapsa cea mai grea este cea pentru care cuantumul amenzii obligatorii este cel mai ridicat.

(4) Dacă durata pedepselor privative de libertate este aceeaşi şi cuantumul amenzilor obligatorii este tot acelaşi, pedeapsa cea mai grea este cea prevăzută pentru crimă.

(5) În toate cazurile, dispoziţiile cu privire la recidivă, prescripţie, suspendarea executării pedepselor şi reabilitare sunt cele aplicabile la pedepsele penale.

Art. 62. În caz de complicitate la mai multe crime, pedeapsa cea mai grea va fi singura dispusă. Această pedeapsă, dacă constă în recluziune pe durată determinată sau în recluziune de la 5 la 10 ani, va putea chiar să fie mărită cu 5 ani peste maxim.

Art. 63. Abrogat (Legea din 13 iunie 1994 şi Legea din 8 iulie 1997)

Art. 64. Pedepsele de confiscare specială în cazul mai multor infracţiuni, delicte sau contravenţii vor fi întotdeauna cumulate.

Art. 65. Atunci când aceeaşi faptă constituie mai multe infracţiuni, pedeapsa cea mai grea va fi singura dispusă.

CAPITOLUL VII

Despre participarea mai multor persoane la aceeaşi infracţiune sau la acelaşi delict

Art. 66. Se pedepsesc ca autori ai unei infracţiuni sau ai unui delict:

Cei care au comis-o sau care au contribuit direct la executarea sa;

Cei care, printr-o faptă oarecare, au oferit pentru executare un sprijin atât de consistent, încât fără asistenţa lor infracţiunea sau delictul nu ar fi putut fi comis;

Cei care, prin cadouri, promisiuni, ameninţări, abuzuri de autoritate sau de putere, manevre sau tertipuri din culpă, au provocat direct această infracţiune sau acest delict;

(Legea din 8 iunie 2004) Cei care fie prin discursurile ţinute în cadrul reuniunilor sau în locuri publice, fie prin pancarte sau afişe, fie prin înscrisuri, imprimate sau nu şi vândute sau distribuite, au provocat direct comiterea sa, sub rezerva ultimelor două dispoziţii ale art. 22 din Legea din 8 iunie 2004 privind libertatea de exprimare în presă.

Art. 67. Se pedepsesc ca autori ai unei infracţiuni sau ai unui delict:

Cei care au dat instrucţiuni spre a fi comise;

Cei care au procurat arme, instrumente sau orice alt mijloc care a servit infracţiunii sau delictului, ştiind că trebuia să servească în acest scop;

Cei care, în afara cazurilor prevăzute la paragraful 3 al art. 66, au ajutat conştient sau au asistat autorul sau autorii infracţiunii sau delictului la faptele pe care le-au pregătit sau facilitat sau la cele care s-au consumat.

Art. 68. Cei care, cunoscând conduita infracţională a răufăcătorilor care comit tâlhării sau violenţe îndreptate împotriva siguranţei statului, ordinii publice, persoanelor sau bunurilor, i-au găzduit, le-au permis să se retragă sau să se reunească se vor pedepsi ca complici.

Art. 69. Complicii la o infracţiune se pedepsesc cu o pedeapsă mai mică decât cea aplicată dacă ar fi fost autorii acestei infracţiuni, potrivit departajării prevăzute la art. 52 din acest cod.

Pedeapsa dispusă împotriva complicilor unei infracţiuni nu va depăşi două treimi din pedeapsa ce le-ar fi aplicată dacă ar fi autorii acelei infracţiuni.

CAPITOLUL VIII

Despre cauzele justificative, de iresponsabilitate sau de atenuare a răspunderii şi despre scuză

(Legea din 8 august 2000)

Art. 70. (Legea din 27 februarie 2012) (1) Nu există infracţiune atunci când fapta a fost dispusă de lege şi ordonată de autoritatea legitimă.

(2) Paragraful precedent nu se aplică în cazul infracţiunii prevăzute de articolele 136 a şi 136 b.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 136c şi 136d, paragraful (1) se aplică dacă următoarele trei condiţii sunt îndeplinite faţă de autor sau faţă de complicele infracţiunii:

- persoana avea obligaţia legală de a respecta ordinele Guvernului sau superiorului său, militar sau civil,

- persoana nu ştia că ordinul era ilegal,

- ordinul nu era în mod vădit ilegal.

Art. 71. (Legea din 8 august 2000) Nu este pasibilă de pedeapsa penală persoana care era afectată, în momentul comiterii faptelor, de tulburări mintale care i-au suprimat discernământul sau controlul asupra acţiunilor sale.

Atunci când organele de urmărire penală sau instanţele de judecată constată că acuzatul sau inculpatul nu răspunde penal, în înţelesul alineatului precedent, şi că tulburările mintale care i-au suprimat discernământul sau controlul asupra acţiunilor acuzatului sau inculpatului în momentul comiterii faptelor persistă, acestea dispun, prin aceeaşi hotărâre, plasarea acuzatului sau a inculpatului într-o instituţie sau într-un serviciu autorizat prin lege să primească persoane ce fac obiectul unui plasament, în măsura în care acuzatul sau inculpatul continuă să constituie un pericol pentru el însuşi sau pentru un altul. Organele de cercetare sau instanţele de judecată pot, indiferent de situaţie, să numească din oficiu un avocat pentru acuzatul sau inculpatul care nu şi-a ales unul.

Hotărârea care dispune plasamentul poate fi apelată sau poate face obiectul unei contestaţii în formele şi termenele prevăzute de Codul de procedură penală. Executarea măsurii de plasament va fi totuşi continuată în ciuda exercitării căii de atac împotriva hotărârii prin care s-a dispus măsura respectivă.

Art. 71-1. (Legea din 8 august 2000) Persoana care era afectată, în momentul comiterii faptelor, de tulburări mintale care i-au suprimat discernământul sau controlul asupra acţiunilor sale rămâne pasibilă de pedeapsă; cu toate acestea, instanţa ţine cont de această circumstanţă atunci când stabileşte pedeapsa.

Art. 71-2. (Legea din 8 august 2000) Nu este responsabilă penal persoana care a acţionat sub imperiul unei forţe sau unei constrângeri căreia nu i-a putut rezista.

(Legea din 13 martie 2009) Nu este responsabilă penal victima infracţiunilor definite la articolele 382-1 şi 382-2 care participă la activităţi ilegale atunci când este constrânsă.

Art. 72. (Legea din 13 iunie 1994) Nicio crimă sau delict nu poate fi scuzată decât în cazurile stabilite de lege.

CAPITOLUL IX

Despre circumstanţele atenuante

(Legea din 13 iunie 1994)

Art. 73. (Legea din 13 iunie 1994) Dacă există circumstanţe atenuante, pedepsele penale sunt reduse sau modificate în conformitate cu dispoziţiile care urmează.

Art. 74. (Legea din 13 iunie 1994) Recluziunea pe viaţă este înlocuită de recluziunea pe durată determinată, care nu poate fi mai mică de 15 ani.

Recluziunea de la 20 la 30 de ani, prin recluziune nu mai mică de 10 ani.

Recluziunea de la 15 la 20 de ani, prin recluziune nu mai mică de 5 ani.

Recluziunea de la 10 la 15 de ani, prin recluziune de la 5 la 10 ani sau chiar cu închisoare nu mai mică de 3 ani.

Recluziunea de la 5 la 10 de ani, prin închisoare de cel puţin 3 luni.

Art. 75. (Legea din 13 iunie 1994) În cazul în care legea prevede înlăturarea minimului unei pedepse penale, se aplică minimul obişnuit al acestei pedepse sau chiar pedeapsa imediat inferioară, în conformitate cu articolul precedent.

Art. 75-1. (Legea din 13 iunie 1994) Aprecierea circumstanţelor atenuante faţă de o persoană juridică se face ţinând cont de pedepsele penale aplicabile persoanei fizice pentru faptele susceptibile să angajeze răspunderea penală a persoanei juridice.

Art. 76. (Legea din 1 august 2001) Amenda în materie penală poate fi redusă, fără să poată fi, în niciun caz, mai mică de 251 euro.

Art. 77. (Legea din 1 august 2001) Inculpaţii a căror pedeapsă penală a fost comutată în închisoare pot fi condamnaţi la amendă de la 251 euro la 10.000 euro.

(Legea din 13 iunie 1994) Aceştia pot fi condamnaţi la interzicerea în întregime sau în parte a drepturilor menţionate la art. 11, pe o perioadă de cel puţin 5 ani şi cel mult 10 ani.

Art. 78. (Legea din 1 august 2001) Dacă există circumstanţe atenuante, pedeapsa cu închisoarea poate să nu fie dispusă şi amenda poate fi redusă sub 251 euro, fără a putea fi mai mică de 25 euro.

(Legea din 13 iunie 1994) Dacă interzicerea drepturilor menţionate la art. 11 este dispusă şi autorizată, judecătorii pot pronunţa aceste pedepse pentru un termen de la 1 an la 5 ani sau le pot scădea în întregime.

Art. 79. (Legea din 13 iunie 1994) Aprecierea circumstanţelor atenuante este rezervată curţilor şi tribunalelor.

Aceste circumstanţe sunt indicate în sentinţele şi deciziile lor.

Art. 80-85. Abrogate (Legea din 13 iunie 1994).

CAPITOLUL X

Despre încetarea pedepselor

Art. 86. Pedepsele pronunţate prin sentinţele sau deciziile devenite irevocabile încetează în momentul decesului condamnatului.

Cu toate acestea, statul va putea, după aceste sentinţe sau hotărâri, să ceară moştenitorilor sau legatarilor, amenzi pur fiscale.

În materie de condamnări sub acuzaţia de crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului, acesta va putea cere moştenitorilor delincventului sau celor îndreptăţiţi plata amenzilor şi cheltuielilor de judecată, precum şi a cheltuielilor rezultate din executarea pedepsei şi a arestului preventiv, până la concurenţa activului net strâns de aceştia.

(Legea din 3 martie 2010) Pentru persoanele juridice condamnate, pierderea personalităţii juridice nu afectează pedeapsa.

Art. 87. Interzicerea de a-şi exercita anumite drepturi dispusă de judecători sau prevăzută de lege pentru unele condamnări încetează prin restituirea acestora pe care Marele Duce o poate face, în virtutea dreptului de graţiere.

Art. 88-90. Abrogate (Legea din 13 iunie 1994)

Art. 91. Pedepsele penale se vor prescrie după împlinirea a 20 de ani de la data la care au fost pronunţate sentinţele sau hotărârile.

(Legea din 7 februarie 2012) Pedepsele pronunţate pentru infracţiunile prevăzute de articolele 136bis -136quinquies din Codul penal nu se prescriu.

Art. 92. Pedepsele corecţionale se vor prescrie după împlinirea a 5 ani de la data sentinţei sau deciziei pronunţate în ultimă instanţă sau începând din ziua în care sentinţa dispusă în primă instanţă nu va mai putea fi atacată cu apel.

Dacă pedeapsa dispusă depăşeşte 3 ani, prescripţia va fi de 10 ani.

În materie de condamnare pentru delicte împotriva siguranţei externe a statului, amenzile corecţionale se vor prescrie după împlinirea a 20 de ani.

Art. 93. Pedepsele contravenţionale se vor prescrie după împlinirea a 2 ani, începând din perioadele stabilite la articolul precedent.

Art. 94. (Legea din 13 iunie 1994) Pedepsele amenzii şi confiscării speciale se prescriu în termenele stabilite de articolele precedente, dacă au fost dispuse pentru crime, delicte sau contravenţii, după caz.

Art. 95. Dacă persoana condamnată care îşi ispăşea pedeapsa a evadat, prescripţia începe să curgă din ziua evadării.

Cu toate acestea, în acest caz se va calcula la durata prescripţiei perioada în care condamnatul şi-a ispăşit pedeapsa de peste 5 ani, dacă este o pedeapsă penală temporară, sau de peste 10 ani dacă este o pedeapsă corecţională.

Art. 96. Prescripţia pedepsei va fi întreruptă de arestarea condamnatului.

Art. 97 şi 98. Abrogate (Legea din 13 iunie 1994)

Art. 99. Condamnările civile pronunţate prin sentinţe sau decizii penale, corecţionale sau contravenţionale se prescriu, potrivit regulilor de drept civil, începând din ziua în care devin irevocabile.

Cu toate acestea, aceste condamnări se prescriu de la data pronunţării hotărârii dacă au fost dispuse în contumacie.

Dispoziţii generale

Art. 100. Abrogat prin Legea din 20 iulie 2018

Art. 100-1. (Legea din 13 iunie 1994) Dispoziţiile acestei cărţi se aplică la toate infracţiunile prevăzute de legi speciale, cu condiţia să nu prevadă reguli derogatorii.

CARTEA A II-A

Despre infracţiuni şi despre sancţiuni în particular

TITLUL I

Despre crime şi delicte împotriva siguranţei statului

CAPITOLUL I

Despre atentate şi comploturi împotriva (Regelui) Marelui Duce, împotriva familiei regale grand-ducale şi împotriva formei de guvernământ

Art. 101. Atentatul împotriva vieţii sau persoanei (Regelui) Marelui Duce se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Dacă nu are drept rezultat atingerea adusă libertăţii (Regelui) Marelui Duce şi dacă nu i-a provocat nicio vărsare de sânge, nicio rană, nicio boală, atentatul contra persoanei sale se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Art. 102. Atentatul împotriva vieţii moştenitorului prezumtiv al Coroanei va fi pedepsit cu recluziune pe viaţă.

Atentatul împotriva persoanei sale se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Dacă nu a avut drept rezultat atingerea adusă libertăţii sale şi dacă nu i-a provocat nicio vărsare de sânge, nicio rană, nicio boală, atentatul contra persoanei sale se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 103. Atentatul împotriva vieţii (Reginei) Marii Ducese, a rudelor şi a rudelor prin alianţă în linie dreaptă ale (Regelui) Marelui Duce sau a fraţilor sau împotriva vieţii Regentului va fi întotdeauna pedepsit ca fapt consumat.

Atentatul împotriva persoanei acestora se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani; se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani dacă nu are drept rezultat o atingere adusă libertăţii acestora şi nu le-a provocat nicio vărsare de sânge, nicio rană, nicio boală.

Art. 104. Atentatul al cărui scop va fi de a distruge sau de a schimba forma de guvernământ sau ordinea succesiunii la tron sau de a ridica la arme cetăţenii sau locuitorii împotriva autorităţii (Regelui) Marelui Duce sau a Camerei Deputaţilor se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Art. 105. Atentatul există imediat ce are loc tentativa pasibilă de pedeapsă.

Art. 106. Complotul împotriva vieţii sau persoanei (Regelui) Marelui Duce se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani, dacă a fost urmat de o acţiune comisă pentru a pregăti executarea acestuia şi de la 10 la 15 ani în caz contrar.

Art. 107. Complotul împotriva vieţii sau persoanei moştenitorului prezumtiv al Coroanei se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă fost urmat de o acţiune comisă pentru a pregăti executarea acestuia şi cu recluziune de la 5 la 10 ani în caz contrar.

Art. 108. Complotul împotriva vieţii sau persoanei fie a membrilor familiei regale enumeraţi la art. 103, fie a Regentului se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 109. Complotul pregătit pentru a atinge unul din scopurile menţionate la art. 104 se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă a fost comisă orice acţiune pentru a-i pregăti executarea şi cu închisoare de la 5 la 10 ani în caz contrar.

Art. 110. Complotul există din momentul în care decizia de a acţiona luată de mai multe persoane a fost oprită.

Art. 111. Propunerea făcută şi neacceptată de a urzi un complot împotriva vieţii sau persoanei (Regelui) Marelui Duce, a moştenitorului prezumtiv al Coroanei sau a membrilor familiei regale enumeraţi la art. 103 sau Regentului se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Vinovatul va putea fi condamnat la interzicerea prevăzută la art. 24.

Art. 112. Cel care a luat singur hotărârea de a comite un atentat împotriva vieţii sau persoanei (Regelui) Marelui Duce, a moştenitorului prezumtiv al Coroanei, a membrilor familiei regale enumeraţi la art. 103 sau a Regentului se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani atunci când a comis o acţiune pentru a-i pregăti executarea.

CAPITOLUL I-1

Despre atentate împotriva persoanelor care beneficiază de protecţie internaţională

(Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 112.1. (Legea din 27 octombrie 2010) (1) Pedepsele maxime prevăzute pentru infracţiunile stabilite la capitolele I, IV şi IV-1 ale Titlului VIII al Cărţii a II-a, la capitolul III al Titlului IX al Cărţii a II-a, precum şi la art. 521 Cod penal pot fi mărite în limitele pedepselor prevăzute la art. 54, 56 şi 57-1 atunci când vizează o persoană ce beneficiază de protecţie internaţională sau birourile sale oficiale, locuinţa sa privată sau mijloacele sale de transport.

(2) Ameninţările de a comite una dintre aceste infracţiuni sunt pedepsite în temeiul articolelor 327-331. Se aplică sporul la pedepsele prevăzute la paragraful 1.

(3) Sunt considerate persoane ce beneficiază de protecţie internaţională pentru aplicarea paragrafelor (1) şi (2):

- orice Şef de stat, inclusiv fiecare membru al unui organ care funcţionează pe baza principiului colegialităţii, care îndeplineşte, conform Constituţiei statului respectiv, funcţia de Şef de stat; orice şef de Guvern sau orice ministru al Afacerilor Externe, atunci când o asemenea persoană se află într-un stat străin, precum şi membrii familiei sale care îl însoţesc;

- orice reprezentant, funcţionar sau personalitate oficială a unui stat şi orice funcţionar, personalitate oficială sau un alt agent al unei organizaţii interguvernamentale care, la data şi în locul unde s-a comis o infracţiune împotriva persoanei sale, a birourilor sale oficiale, a locuinţei sale private sau a mijloacelor sale de transport, are dreptul, conform dreptului internaţional, la protecţie specială împotriva oricărei atingeri adusă persoanei, libertăţii sau demnităţii sale, precum şi membrilor care îi compun familia.

CAPITOLUL II

Despre crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului

Art. 113. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Oricare luxemburghez care a ridicat armele împotriva Marelui Ducat de Luxemburg se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

(Legea din 30 aprilie 1946) Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă luxemburghezul care în mod voluntar a făcut parte din forţele armate ale invadatorului sau ale aliaţilor acestuia.

Art. 114. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care a uneltit sau s-a înţeles cu o putere străină sau cu o altă persoană care acţionează în interesul unei puteri străine să folosească această putere pentru a comite ostilităţi sau pentru a declanşa un război împotriva Marelui Ducat de Luxemburg sau pentru a obţine mijloacele necesare acestuia se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani. Dacă ostilităţile au continuat, se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Art. 115. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă:

Cel care a facilitat inamicilor statului intrarea pe teritoriul Marelui Ducat;

Cel care a predat oraşe, pieţe, poşte, magazine, arsenale sau clădiri aparţinând statului Marelui Ducat;

(Legea din 30 aprilie 1946) Cel care a oferit sprijin cu soldaţi, bărbaţi;

(Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care a sprijinit înaintarea armatelor acestora pe teritoriul Marelui Ducat sau împotriva forţei armate luxemburgheze, zdruncinând devotamentul ofiţerilor, al soldaţilor sau al altor cetăţeni faţă de Suveran şi faţă de stat.

În cazurile de mai sus tentativa pasibilă de pedeapsă va fi asimilată cu infracţiunea însăşi.

Complotul având drept scop una dintre aceste infracţiuni se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă a fost urmat de o acţiune comisă pentru a-i pregăti executarea şi cu recluziune de la 5 la 10 ani în caz contrar.

Art. 116. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care, în mod conştient, a predat sau a trimis, în întregime sau în parte, în original sau reproduse, unei puteri inamice sau oricărei alte persoane care acţionează în interesul unei puteri inamice obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret transmis inamicului afectează apărarea teritoriului sau siguranţa statului se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Art. 117. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Pedepsele exprimate la articolele 113, 115 şi 116 vor fi aceleaşi, indiferent dacă faptele prevăzute de aceste articole au fost comise împotriva Marelui Ducat de Luxemburg sau împotriva aliaţilor Marelui Ducat de Luxembourg care luptă împotriva inamicului comun.

În înţelesul acestei dispoziţii, este „aliat al Marelui Ducat de Luxemburg” orice stat care, chiar şi independent de un tratat de alianţă, duce un război împotriva unui stat cu care Marele Ducat de Luxemburg este el însuşi în război.

Art. 118. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care, în mod conştient, a predat sau a trimis, în întregime sau în parte, în original sau reproduse, unei puteri străine sau oricărei alte persoane care acţionează în interesul unei puteri străine obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret afectează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a statului se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Dacă persoana vinovată era învestită cu o funcţie sau un mandat public sau dacă îndeplinea o misiune sau executa o muncă încredinţată de Guvern, se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 118bis. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă cel care a participat intenţionat la transformarea, de către inamic, a instituţiilor sau a organizaţiilor legale, a zdruncinat devotamentul cetăţenilor faţă de Suveran şi faţă de stat sau care a servit în mod voluntar politica sau scopurile inamicilor.

Va fi, de asemenea, pedepsit cu recluziune pe viaţă cel care, cu intenţie, a condus, a practicat prin orice mijloc, a provocat, a ajutat sau a favorizat o propagandă îndreptată împotriva rezistenţei faţă de inamic sau faţă de aliaţii acestuia sau legată de faptele enumerate la alineatul precedent.

...3)

Art. 118ter. (Legea din 30 aprilie 1946) Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 5 ani cel care, conştient fiind şi fără să fi fost nevoie, fie direct, fie prin intermediar sau în această calitate, a favorizat politica sau scopurile inamicului prin aprovizionări sau servicii. În cazuri extrem de grave pedeapsa va fi recluziunea de la 5 la 10 ani sau chiar recluziunea de la 10 la 15 ani.

Pentru aplicarea dispoziţiei anterioare, societăţile vor fi considerate drept persoane responsabile civilmente de infracţiunea comisă de un organ al societăţii.

Art. 119. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care, în mod conştient, a predat sau a trimis, în întregime sau în parte, în original sau reproduse, oricărei persoane necalificate să ia în primire sau să ia la cunoştinţă, obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile prevăzute la art. 118 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cel care, fără autorizare din partea autorităţii competente, a reprodus, a publicat sau a difuzat, în întregime sau în parte, printr-un procedeu oarecare, obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile prevăzute la art. 118.

Art. 120. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care, fără a avea calitatea de a lua în primire sau la cunoştinţă, a obţinut, în întregime sau în parte, în original sau reproduse, obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile prevăzute la art. 118 sau le-a primit în mod voluntar, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro.

Art. 120bis. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro:

1. Cel care, sub o deghizare sau ascunzându-şi identitatea, profesia, calitatea sau naţionalitatea sau cu ajutorul unei manevre având scopul de a-i înşela pe agenţii care se ocupă de pază sau de a le dejuca supravegherea, a pătruns fie într-o lucrare oarecare de apărare, într-o poştă, o unitate militară sau aeronautică, într-un depozit, un magazin sau un parc militare, fie într-un atelier, un şantier sau un laborator unde se execută pentru stat lucrări ce afectează apărarea teritoriului;

2. Cel care, prin unul din mijloacele prevăzute la alineatul precedent, a pregătit un plan, a identificat căile de comunicare, mijloacele de corespondenţă sau de transmitere la distanţă sau a primit informaţii ce afectează apărarea teritoriului sau securitatea externă a statului;

3. Cel care, în vederea primirii sau transmiterii de informaţii ce afectează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a statului şi fără să aibă calitatea în acest scop, a organizat sau a folosit un mijloc oarecare de corespondenţă sau de transmitere la distanţă.

Art. 120ter. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro:

1. Cel care, fără permisiunea autorităţii militare sau aeronautice, a executat, printr-un procedeu oarecare, ridicări sau operaţiuni topografice măsurate în miriametri sau orice altă unitate de măsură ce va fi ulterior stabilită de Guvern, în jurul unei lucrări de apărare, unei poşte, unei unităţi militare, unei unităţi aeronautice diferite de aerodrom sau aerogară, în jurul unui depozit, magazin sau parc miliar, pornind de la lucrări avansate sau a efectuat fotografii asupra acestor locuri, lucrări sau unităţi, a editat, a expus, a vândut sau a distribuit reproduceri ale acestor vederi;

2. Cel care, fără permisiune, a escaladat sau a sărit fie gardurile sau taluzurile fortificaţiilor, fie zidurile, barierele, grilajele, palisadele, gardurile vii sau alte împrejmuiri edificate pe un teren militar sau a pătruns în una din celelalte clădiri prevăzute la art. 120a.

Art. 120quater. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Tentativa la una dintre aceste infracţiuni, prevăzute de articolele 116, 119, 120-120b, este considerată drept infracţiunea însăşi.

Art. 120quinquies. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro cel care, contrar regulamentelor, a mutat sau a deţinut obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile prevăzute la art. 118 sau cel care, din neglijenţă sau nerespectând regulamentele, a lăsat să se distrugă, să se sustragă sau să se ridice, chiar şi temporar, toate sau o parte din aceste obiecte, planuri, înscrisuri sau documente care i-au fost încredinţate sau de care a avut cunoştinţă datorită funcţiilor sale, situaţiei sale, profesiei sale, unei misiuni sau unui mandat sau care a lăsat să se ia la cunoştinţă copia sau reproducerea acestora, printr-un procedeu oarecare, în întregime sau în parte.

Art. 120sexies. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Dacă au fost comise în vreme de război:

Infracţiunile prevăzute la articolele 118, 119, 120 şi 120a vor fi pedepsite cu recluziune pe viaţă;

Infracţiunile prevăzute de art. 120d vor fi pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro.

Art. 120septies. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Fără a afecta aplicarea articolelor 66 şi 67, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro cel care, cunoscând intenţiile autorilor unei infracţiuni prevăzute de articolele 120 sau 120a sau despre tentativa la una din aceste infracţiuni, le-a oferit cazare, loc de retragere sau de întâlnire, a primit sau a transmis corespondenţa acestora sau a tăinuit obiectele sau instrumentele care au servit sau care urmau să servească la comiterea infracţiunii.

Art. 120octies. (Legea din 15 iunie 2004) Pedepsele exprimate la articolele 118, 119, 120-120f vor fi aceleaşi fie dacă infracţiunile prevăzute aici au fost comise faţă de Marele Ducat de Luxemburg, fie împotriva unui stat sau împotriva unei organizaţii internaţionale de care Marele Ducat de Luxemburg este legat în baza unui acord în materie de apărare comună.

Art. 121. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care a ascuns sau a cerut să fie ascunşi spioni sau soldaţi inamici trimişi în recunoaştere şi pe care i-a cunoscut în această calitate se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Cel care a ascuns sau a cerut să fie ascunşi agenţi sau soldaţi inamici, sănătoşi sau răniţi sau care le-a venit în ajutor pentru a le permite să se sustragă autorităţii militare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro.

Art. 121bis. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani cel care, în mod conştient, prin denunţarea unei fapte reale sau imaginare, a expus o persoană oarecare la cercetări, urmăriri sau asprimi din partea inamicului.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă cel care, făcând uz de violenţă, viclenie sau ameninţare sau de orice alt mijloc, a atras sau a încercat să atragă o persoană în străinătate pentru a-i pune în pericol viaţa, libertatea sau integritatea corporală.

Se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă a rezultat o privare de liberate de peste o lună, fie din atragerea în străinătate, fie dintr-un denunţ al unei persoane oarecare şi fără să se facă un nou denunţ.

Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă, în urma detenţiei sau tratamentelor suferite, denunţul sau atragerea în străinătate au avut drept consecinţă, pentru o persoană oarecare şi fără să se facă un nou denunţ, fie decesul, fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea folosirii unui organ, fie o mutilare gravă.

Art. 122. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943; Hotărârea Marelui Ducat din 6 noiembrie 1944) Atunci când unele obiecte au fost incendiate sau distruse, indiferent cum, cu intenţia de a favoriza inamicul, pedepsele aplicate împotriva acestor fapte de Capitolul III al Titlului IX vor fi înlocuite astfel:

Pedeapsa închisorii cu recluziune de la 10 la 15 ani;

Recluziunea de la 5 la 10 ani cu recluziunea de la 15 la 20 de ani;

Recluziunea de la 10 la 15 ani cu recluziune pe viaţă;

Recluziunea de peste 15 ani cu recluziune pe viaţă.

Tentativa de a incendia sau de a distruge va fi considerată drept crimă în sine.

Art. 123. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Cel care, prin acţiuni ostile, neaprobate de Guvern, a expus statul la ostilităţi din partea unei puteri străine se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani şi, dacă ostilităţile au continuat, cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 123bis. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Fără a încălca aplicarea Capitolului VII din Cartea I a acestui cod, vor fi pedepsite cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro:

1. Oferta sau propunerea de a comite una din infracţiunile prevăzute la art. 113-120a, 121-123;

2. Acceptarea acestei oferte sau a acestei propuneri.

Art. 123ter. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 decembrie 1944) Articolele 113-123 Cod penal privind crimele şi delictele împotriva siguranţei externe a statului sunt modificate, astfel încât pedeapsa cu închisoarea este înlocuită cu recluziune, durata pedepsei rămânând aceeaşi.

Art. 123quater. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 iulie 1943) Fără a încălca aplicarea celor mai grele dispoziţii, se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la art. 123bis complotul de a comite o crimă sau un delict împotriva persoanelor sau împotriva proprietăţilor, organizat cu scopul de a împiedica, în vreme de război, fie apărarea teritoriului, fie aprovizionarea cu mâncare, arme sau muniţii a forţei armate.

Dacă acest complot este organizat în vreme de război, se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 123quinquies. (Hotărârea Marelui Ducat din 7 iulie 1944) Va fi întotdeauna dispusă confiscarea bunurilor mobile şi imobile care au ajutat sau care au fost destinate să ajute la comiterea infracţiunii, precum şi confiscarea planurilor, hărţilor, înscrisurilor, documentelor, copiilor, ridicărilor topografice, fotografiilor, vederilor, reproducerilor şi a oricăror altor bunuri mobiliare şi imobiliare obţinute prin infracţiune.

Atunci când respectivele bunuri nu au fost confiscate, judecătorii, pentru a înlocui confiscarea acestora, vor pronunţa o condamnare la plata unei sume egale cu valoarea lor, în favoarea Trezoreriei publice.

Pentru acoperirea condamnărilor pronunţate în baza dispoziţiilor de mai sus, în lipsa confiscării, Trezoreria publică are un privilegiu prevăzut de punctele 1 şi 2 ale art. 2101 din Codul civil.

Art. 123sexies. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 decembrie 1944) Cel care, pe timpul ocupaţiei inamice, prin acţiuni libere, face în mod continuu dovada lipsei spiritului cetăţenesc, conducând la dezaprobarea generală se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 125.000 euro.

Art. 123septies. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 decembrie 1944) În cazul infracţiunilor de la articolele 113-123e Cod penal, judecătorii vor putea aplica, în funcţie de gravitatea cazurilor, amenzi de la 125 euro la 125.000 euro. Amenda va fi adaptată situaţiei financiare a infractorului, ţinând cont de elementele următoare: venit şi capital, profesie şi câştig profesional, sarcini de familie, vârstă şi stare de sănătate.

În cazul în care beneficiul realizat ca urmare a infracţiunii depăşeşte acest maxim, judecătorii vor putea să declare în favoarea trezoreriei retribuţia, respectiv beneficiul efectiv sau valoarea acestei retribuţii sau a acestui beneficiu, atunci când acestea nu au fost reţinute.

Art. 123octies. (Hotărârea Marelui Ducat din 14 decembrie 1944) Articolele 113-123f, modificate şi completate de hotărârile marilor ducate din 14 iulie 1943, 7 iulie 1944 şi 6 noiembrie 1944, privind crimele şi delictele împotriva siguranţei externe a statului, produc efecte retroactive de la data de 10 mai 1940.

CAPITOLUL III

Despre crime împotriva siguranţei interne a statului

Art. 124. Atentatul al cărui scop va fi de a declanşa un război civil, înarmând sau convingând cetăţenii sau locuitorii să se înarmeze unii împotriva altora, se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Complotul pregătit în acelaşi scop se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, indiferent ce acţiune a fost comisă pentru a pregăti executarea acestuia şi cu recluziune de la 5 la 10 ani în caz contrar.

Art. 125. Atentatul al cărui scop va fi de a duce la devastare, masacru sau jaf în una sau mai multe localităţi va fi pedepsit cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Complotul pregătit în acelaşi scop se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă a fost comisă o acţiune pentru a pregăti executarea acestuia şi cu recluziune de la 5 la 10 ani în caz contrar.

Art. 126. Se pedepsesc cu recluziune de la 5 la 10 ani cei care au ridicat sau au cerut să se ridice trupe înarmate, angajate sau înrolate, care angajează sau înrolează soldaţi sau care le-au furnizat sau le-au procurat fie arme, fie muniţii, fără vreun ordin sau vreo autorizaţie din partea Guvernului.

Art. 127. Se pedepsesc cu recluziune de la 5 la 10 ani:

Cei care, fără drept sau vreun motiv justificat, au preluat comanda unei trupe, a unui post sau a unui oraş;

Cei care au preluat, contrar ordinului Guvernului, un comandament militar oarecare;

Comandanţii care şi-au ţinut trupa grupată după ce s-a ordonat împrăştierea.

Art. 128. Cel care fie pentru a pune stăpânire pe banii publici, fie pentru a invada domenii, proprietăţi, oraşe, poşte, magazine sau arsenale aparţinând statului, fie pentru a ataca sau a se opune forţei publice ce acţionează împotriva autorilor acestor crime, a ajuns la conducerea unor bande armate sau a îndeplinit o funcţie sau o comandă oarecare se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 129. Dacă aceste bande au drept scop fie de a jefui sau de a împărţi proprietăţi publice sau naţionale sau pe cele ce aparţin în general cetăţenilor, fie de a ataca sau a se împotrivi forţei publice care acţionează împotriva autorilor acestor crime, cei care au ajuns la comanda acestor bande sau care au îndeplinit o funcţie sau o comandă oarecare se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 130. Pedepsele stabilite în cele două articole precedente vor fi aplicabile celor care au condus gruparea, au ridicat sau au cerut să se ridice, au organizat sau au cerut să se organizeze bandele.

Art. 131. În cazul în care una din crimele menţionate la articolele 101, 102, 103 şi 104 a fost comisă de o bandă, pedepsele prevăzute de articolele respective vor fi aplicate, fără a se ţine cont de grade, tuturor indivizilor ce fac parte din bandă şi care au fost informaţi asupra locului reuniunii de revoltă.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, chiar dacă nu a fost informat asupra locului, cel care a condus revolta sau a exercitat în bandă o funcţie sau o comandă oarecare.

Art. 132. În afara cazului în care reuniunea de revoltă a avut drept obiect sau drept rezultat una din crimele enunţate la articolele 101, 102, 103 şi 104, indivizii care fac parte din bandele mai sus menţionate, fără a îndeplini vreo comandă sau vreo sarcină şi care au fost informaţi asupra locurilor, se pedepsesc cu pedeapsa imediat inferioară celei ce va fi pronunţate împotriva conducătorilor sau comandanţilor acestor bande.

Art. 133. Cei care, cunoscând scopul sau caracterul bandelor respective, au oferit acestor bande sau diviziunilor acestora cazare, loc de retragere sau de reunire se pedepsesc, în cazurile prevăzute de articolele 101, 102, 103 şi 129, cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 134. Nu se va pronunţa nicio pedeapsă pentru fapta de revoltă împotriva celor care, făcând parte din aceste bande, fără a exercita vreo comandă sau a îndeplini vreo sarcină sau vreo funcţie, se vor retrage la primul avertisment al autorităţilor civile sau militare sau chiar după aceea, când au fost observaţi în afara locurilor reuniunii de revoltă, fără a opune rezistenţă şi fără arme.

Cu toate acestea, se pedepsesc pentru alte crime sau delicte pe care le-au comis personal.

Art. 135. Sunt incluse în cuvântul „arme” toate maşinile, toate instrumentele, ustensilele sau alte obiecte tăioase, ascuţite sau contondente de care cineva se poate folosi pentru a ucide, a răni sau a lovi, chiar dacă nu o face.

CAPITOLUL III.1

Despre terorism

SECŢIUNEA I

Despre infracţiuni cu scop terorist

(Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 135-1. (Legea din 12 august 2003) Constituie un act de terorism orice crimă şi delict pasibil de pedeapsa cu închisoarea de cel puţin 3 ani sau de o pedeapsă mai gravă care, prin natură sau context, poate aduce o atingere gravă unei ţări, unei organizaţii sau unui organism internaţional şi a fost comis intenţionat cu scopul de:

- a intimida grav o populaţie,

- a constrânge pe nedrept puterile publice, o organizaţie sau un organism internaţional să realizeze sau să se abţină să realizeze o acţiune oarecare, sau

- a destabiliza grav sau a distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări, ale unei organizaţii sau ale unui organism internaţional.

Art. 135-2. (Legea din 27 octombrie 2010) Cel care a comis un act de terorism prevăzut la articolul precedent este pedepsit cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Este pedepsit cu recluziune pe viaţă, dacă acest act a condus la decesul uneia sau mai multor persoane.

Art. 135-3. (Legea din 26 decembrie 2012) (1) Constituie un grup terorist asociaţia alcătuită din cel puţin două persoane, instituită în timp în vederea comiterii în mod concertat a unuia sau mai multor acte de terorism prevăzute la alin. (2) al acestui articol.

(2) Sunt vizate la alineatul (1) ale acestui articol infracţiunile prevăzute:

- la articolele 112-1, 135-1, 135-2, 135-5, 135-6, 135-9, 135-11 -135-164) şi 442-1;

- la articolele 31 şi 31-1 din Legea modificată din 31 ianuarie 1948 privind reglementarea navigaţiei aeriene;

- la articolele 2 din Legea modificată din 11 aprilie 1985 privind aprobarea Convenţiei asupra protecţiei fizice a materiilor nucleare, deschisă semnării la Viena şi la New York la data de 3 martie 1980;

- la articolul 65-1 din Legea modificată din 14 aprilie 1992 de instituire a unui cod disciplinar şi penal pentru marină.

Art. 135-4. (Legea din 12 august 2003) (1) Orice persoană care, cu intenţie şi în mod conştient, face parte în mod activ dintr-un grup terorist este pedepsită cu închisoare de la 1 la 8 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse, chiar dacă nu are intenţia să comită o infracţiune în cadrul acestui grup, nici să se asocieze acestuia ca autor sau complice.

(2) Orice persoană care participă la pregătirea sau la realizarea oricărei activităţi licite a acestui grup terorist, în condiţiile în care ştie că participarea sa contribuie la obiectivele acestuia, aşa cum sunt prevăzute la articolul precedent, este pedepsită cu închisoare de la 1 la 8 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(3) Orice persoană care participă la orice luare de decizie în cadrul activităţilor unui grup terorist, în condiţiile în care ştie că participarea sa contribuie la obiectivele acestuia, aşa cum sunt prevăzute la articolul precedent, este pedepsită cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 12.500 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(4) Orice conducător al unei grupări teroriste este pedepsit cu recluziune de la 10 la 15 ani şi cu amendă de la 25.000 euro la 50.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(5) Comportamentele prevăzute la punctele 1-4 ale acestui articol, care au avut loc pe teritoriul naţional sunt urmărite potrivit dreptului luxemburghez, indiferent de locul în care grupul terorist îşi are baza sau îşi exercită activităţile.

Art. 135-54. (Legea din 26 decembrie 2012) (1) Constituie un act de finanţare a terorismului fapta de a furniza sau de a strânge, prin orice mijloace, direct sau indirect, în mod ilicit şi deliberat, fonduri, valori sau bunuri de orice natură, cu intenţia de a le vedea valorificate sau ştiind că vor fi utilizate, în întregime sau în parte, spre a se comite sau a încerca să se comită una sau mai multe din infracţiunile prevăzute la alineatul (2) al acestui articol, chiar dacă nu au fost efectiv utilizate pentru a se comite sau a încerca să se comită una dintre aceste infracţiuni sau dacă nu sunt legate de unul sau mai multe acte de terorism specifice.

(2) Sunt vizate la alineatul (1) al acestui articol infracţiunile prevăzute:

- la articolele 112-1, 135-1 - 135-4, 135-9, 135-11 - 135-165) şi 442-1;

- la articolele 31 şi 31-1 din Legea modificată din 31 ianuarie 1948 privind reglementarea navigaţiei aeriene;

- la articolul 2 din Legea modificată din 11 aprilie 1985 privind aprobarea Convenţiei asupra protecţiei fizice a materiilor nucleare, deschisă semnării la Viena şi la New York la data de 3 martie 1980;

- la articolul 65-1 din Legea modificată din 14 aprilie 1992 de instituire a unui cod disciplinar şi penal pentru marină.

(3) Constituie, de asemenea, un act de finanţare a terorismului fapta de a furniza sau de a strânge, indiferent cum, direct sau indirect, în mod ilicit şi deliberat, fonduri, valori sau bunuri de orice natură, cu intenţia de a le vedea valorificate sau ştiind că vor fi utilizate, în întregime sau în parte, de un terorist sau de o grupare teroristă, inclusiv în lipsa legăturii cu unul sau mai multe acte teroriste specifice, chiar dacă nu au fost efectiv utilizate de terorist sau de gruparea teroristă.

(4) Sunt cuprinse în termenul „fonduri” bunurile de orice natură, corporale sau incorporale, mobile sau imobile, dobândite prin orice mijloace şi documentele sau instrumentele juridice sub orice formă, inclusiv sub formă electronică sau numerică, ce atestă dreptul de proprietate sau un interes asupra acestor bunuri şi creditele bancare, cecurile de călătorie, cecurile bancare, mandatele, acţiunile, titlurile, obligaţiunile, scrisorile de schimb şi scrisorile de credit, fără ca această enumerare să fie limitativă.

Art. 135-6. (Legea din 26 decembrie 2012) (1) Cel care a comis un act de finanţare a terorismului prevăzut la alineatul (1) al art. 135-5 este pedepsit cu aceleaşi pedepse ca cele indicate la articolele vizate la alin. (2) al art. 135-5 şi urmând diferenţele prevăzute la aceleaşi articole.

(2) Cel care a comis un act de finanţare a terorismului prevăzut la alineatul (3) al art. 135-5 este pedepsit cu aceleaşi pedepse ca cele indicate la art. 135-2 şi urmând diferenţele prevăzute la aceleaşi articole.

Art. 135-7. (Legea din 27 octombrie 2010) (Legea din 26 decembrie 2012) Este scutit de pedeapsă cel care, înaintea oricărei tentative la infracţiunile de la articolele 112-1, 135-1, 135-2, 135-5, 135-6, 135-9 şi 135-11 -135-16 şi înainte să înceapă urmărirea penală, a dezvăluit autorităţii existenţa actelor destinate să pregătească comiterea infracţiunilor de la aceleaşi articole sau identitatea persoanelor care au indicat aceste acte. (Legea din 5 iulie 2016).

În aceleaşi cazuri, pedepsele cu recluziunea sunt reduse în măsura stabilită la art. 52 şi potrivit cuantumului prevăzut aici faţă de cel care, după începerea urmăririi penale, a dezvăluit autorităţii identitatea autorilor rămaşi necunoscuţi.

Art. 135-8. (Legea din 27 octombrie 2010) Este scutit de pedeapsă persoana vinovată de participare la o grupare teroristă care, înainte de orice tentativă de act de terorism ce face obiectului unui grup şi înainte să înceapă urmărirea penală, a dezvăluit autorităţii existenţa acestei grupări şi numele comandanţilor şefi sau subordonaţi.

SECŢIUNEA II

Despre atentate teroriste cu explozibil

(Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 135-9. (Legea din 27 octombrie 2010) (1) Fără să încalce art. 520, cel care, în mod ilegal şi cu intenţie, livrează, pune sau face să explodeze sau să detoneze un dispozitiv exploziv sau un alt dispozitiv ucigaş într-un loc public sau asupra acestuia, asupra unei instituţii guvernamentale sau a unei alte instituţii publice, asupra unui sistem de transport public sau asupra unei infrastructuri:

1) cu intenţia de a provoca moartea sau daune corporale grave; sau

2) cu intenţia de a provoca distrugeri masive în acest loc, în această instituţie, în acest sistem sau în această infrastructură, atunci când aceste distrugeri implică sau riscă să implice pierderi economice considerabile, se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

(2) Pedeapsa va fi recluziunea de la 10 la 15 ani dacă infracţiunea prevăzută la paragraful (1) a provocat vătămări corporale sau o boală.

(3) Pedeapsa va fi recluziunea de la 15 la 20 ani:

1) dacă infracţiunea prevăzută la paragraful (1) a cauzat fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea folosirii absolute a unui organ, fie o mutilare gravă.

2) dacă infracţiunea prevăzută la paragraful (1) a avut drept consecinţă directă distrugerea unui loc public, a unui dispozitiv guvernamental sau a unui alt dispozitiv public, a unui sistem de transport public sau a unei infrastructuri sau prejudicierea gravă a acesteia.

(4) Pedeapsa va fi recluziune pe viaţă, dacă infracţiunea prevăzută la paragraful (1) a condus la decesul unei persoane.

Art. 135-10. (Legea din 27 octombrie 2010) Pentru aplicarea art. 135-9:

- Dispozitivul guvernamental sau un alt dispozitiv public” înseamnă orice tip de echipament sau orice mijloc de transport cu caracter permanent sau temporar care este folosit sau ocupat de reprezentanţii unui stat, de membrii Guvernului, ai Parlamentului sau ai Magistraturii sau de agenţi sau personal al unui stat sau al unei alte autorităţi sau entităţi publice sau de agenţi sau personal al unei organizaţii interguvernamentale, în cadrul funcţiilor lor oficiale;

- „Infrastructura” vizează orice echipament public sau privat ce oferă servicii de utilitate publică, cum ar fi transportul apei, evacuarea apelor folosite, energia, combustibilul sau comunicaţiile;

- „Dispozitivul exploziv sau un alt dispozitiv ucigaş” vizează:

1) orice armă sau orice dispozitiv exploziv sau incendiar care este conceput pentru a provoca moartea, daune corporale grave sau importante pagube materiale sau care are această capacitate; sau

2) orice armă sau orice dispozitiv care este conceput pentru a provoca moartea, daune corporale grave sau importante pagube materiale sau care are această capacitate, prin emisii, împrăştiere sau impact al produselor chimice toxice, al agenţilor biologici, al toxinelor sau substanţelor similare sau al radiaţiilor sau materiilor radioactive.

- „Locul public” vizează părţi din orice clădire, teren, drum public, curs de apă şi alt loc care sunt accesibile sau deschise publicului, în mod continuu, periodic sau ocazional şi cuprinde orice loc folosit în scop comercial, cultural, istoric, educativ, religios, oficial, ludic, recreativ sau în alt scop care este astfel accesibil sau deschis publicului;

- „Sistemul de transport public” vizează toate echipamentele, vehiculele şi mijloacele, publice sau private, care sunt utilizate în cadrul serviciilor de transport de persoane sau de mărfuri accesibile publicului.

SECŢIUNEA III

Despre infracţiuni legate de activităţile teroriste

(Legea din 26 decembrie 2012)

Art. 135-11. (Legea din 18 decembrie 2015) (1) Constituie un act de provocare la terorism difuzarea sau orice altă formă de punere la dispoziţia publicului a unui mesaj, inclusiv prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, cu intenţia de a incita, direct sau indirect, la comiterea uneia din infracţiunile prevăzute la acest capitol.

(2) Constituie, de asemenea, un act de provocare la terorism fapta de a difuza mesajul indicat la paragraful 1 în prezenţa mai multor indivizi într-un loc care nu este public sau într-un loc virtual constituit de mijloacele de telecomunicaţii, dar deschis unui anumit număr de persoane ce au dreptul să se adune acolo sau să-l frecventeze.

Art. 135-12. (1) (Legea din 26 decembrie 2012) Comite o acţiune de recrutare în scop de terorism orice persoană care îi cere sau încearcă să îi ceară unei alte persoane:

a) să comită sau să participe la comiterea uneia din infracţiunile prevăzute la acest capitol, sau

b) să creeze sau să se alăture unei grupări teroriste în înţelesul art. 135-3.

(2) (Legea din 18 decembrie 2015) Comite, de asemenea, o acţiune de recrutare în scop de terorism orice persoană care, în mod conştient, permite să fie recrutată pentru a comite sau a participa la comiterea uneia din infracţiunile teroriste prevăzute la acest capitol.

Art. 135-13. (1) (Legea din 26 decembrie 2012) Comite o acţiune de antrenament terorist orice persoană care dă instrucţiuni pentru fabricarea sau utilizarea de explozivi, de arme de foc sau de alte arme sau substanţe nocive sau periculoase sau pentru alte metode şi tehnici specifice, în vederea comiterii uneia din infracţiunile prevăzute la acest capitol, ştiind că gruparea răspândită are drept scop să ajute la realizarea acestui obiectiv. (Legea din 18 decembrie 2015)

(2) (Legea din 18 decembrie 2015) Comite, de asemenea, o acţiune de antrenament terorist orice persoană care, în mod conştient, participă la antrenamentul prevăzut la paragraful 1 sau care cere sau incită, prin orice mijloc, alte persoane să răspândească acest antrenament.

Art. 135-14. (Legea din 18 decembrie 2015) Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la art. 135-17 fapta de a pregăti comiterea uneia din infracţiunile prevăzute de acest capitol, imediat ce pregătirea respectivei infracţiuni este caracterizată prin:

(1) Fapta de a deţine, a căuta, a obţine sau a fabrica explozivi, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase sau de a deţine, a căuta sau a obţine informaţii asupra altor metode şi tehnici specifice, de natură să contribuie la pregătirea sau la comiterea unei infracţiuni teroriste, şi

(2) Cel puţin una dintre acţiunile materiale următoare:

1. De a strânge informaţii asupra locurilor sau persoanelor, pentru a realiza o acţiune teroristă în aceste locuri sau împotriva acestor persoane sau a exercita o supraveghere asupra acestor locuri sau asupra acestor persoane;

2. De a se antrena pentru mânuirea explozivelor, a armelor de foc sau a altor arme sau substanţe nocive sau periculoase sau a altor metode şi tehnici specifice sau pentru orice formă de luptă sau pentru pilotarea aeronavelor sau pentru conducerea trenurilor sau navelor;

3. De a consulta în mod obişnuit unul sau mai multe servicii de comunicaţii electronice sau de a frecventa în mod obişnuit cercurile prevăzute la articolul 135-11 (2) sau de a deţine obiecte sau documente care provoacă la comiterea de acte de terorism;

4. De a sta în străinătate într-un teatru de operaţiuni al grupărilor teroriste.

Art. 135-15. (Legea din 18 decembrie 2015) Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la articolul 135-17 orice persoană care, plecând de pe teritoriul luxemburghez, se deplasează sau s-a pregătit să se deplaseze într-un alt stat cu scopul de a comite, a organiza, a pregăti sau a participa la una sau mai multe din infracţiunile teroriste prevăzute de acest capitol.

Art. 135-16. (Legea din 18 decembrie 2015) Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la art. 135-17 oricare luxemburghez care:

1. părăseşte teritoriul naţional cu încălcarea interdicţiei de ieşire din ţară dispuse sau pronunţate în privinţa sa, sau

2. se sustrage obligaţiei de a-şi preda paşaportul sau paşapoartele şi cartea de identitate naţională sau doar unul din aceste documente autorităţilor competente.

Art. 135-17. (Legea din 18 decembrie 2015) (1) Orice persoană care comite sau încearcă să comită una din infracţiunile prevăzute la articolele 135-11 - 135-16 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 8 ani şi cu amendă de la 2.500 la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse, chiar dacă niciuna dintre aceste infracţiuni, către care se îndrepta acţiunea incriminată, nu a fost comisă.

(2) În caz de condamnare a unui luxemburghez pentru una din infracţiunile prevăzute de articolele 135-12 - 135-15 la o altă pedeapsă decât pedeapsa fermă cu închisoarea, instanţa de judecată poate dispune şi o interdicţie de ieşire de pe teritoriul naţional pentru o perioadă de cel mult un an. Atunci când interzicerea de a ieşi de pe teritoriu nu a fost dispusă anterior de judecătorul de instrucţie, persoana respectivă este obligată să predea paşaportul sau paşapoartele şi cartea de identitate la grefa instanţei care a pronunţat pedeapsa prevăzută de acest paragraf, în schimbul dovezii indicate la art. 112-1 din Codul de procedură penală.

Dispoziţii comune acestui titlu

Art. 136. Vor fi scutiţi de pedepsele aplicate împotriva comploturilor sancţionate de acest titlu şi împotriva infracţiunilor prevăzute de articolul 111 aceia dintre vinovaţi care, înainte de orice atentat şi înainte de orice urmărire începută, au informat autoritatea asupra acestor comploturi sau infracţiuni şi asupra autorilor sau complicilor lor.

TITLUL Ibis

Despre încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar

(Legea din 27 februarie 2012)

Art. 136bis. (Legea din 27 februarie 2012) Este încadrată drept crimă de genocid una din acţiunile următoare, comisă cu intenţia de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, de o anumită rasă sau religios, cum ar fi:

1. uciderea membrilor grupului;

2. atingerea gravă adusă integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului;

3. supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă ce ar urma să conducă la distrugerea sa psihică, totală sau parţială;

4. măsuri ce vizează împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;

5. mutarea forţată a copiilor unui grup într-un alt grup.

Crima de genocid se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Art. 136ter. (Legea din 27 februarie 2012) Este încadrată drept crimă împotriva umanităţii una din acţiunile următoare, atunci când este comisă în cadrului unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva oricărei populaţii civile şi având cunoştinţă despre acest atac:

1. uciderea;

2. exterminarea;

3. reducerea la starea de sclavie;

4. deportarea sau transferul silit al populaţiei;

5. detenţia sau orice altă formă de privare gravă a libertăţii fizice, cu încălcarea dispoziţiilor fundamentale de drept internaţional;

6. tortura;

7. violul, sclavia sexuală, prostituţia silită, sarcina forţată, sterilizarea sau orice altă formă de violenţă sexuală de gravitate comparabilă;

8. persecutarea oricărui grup sau a oricărei colectivităţi identificabile pe criterii de convingeri politice, de rasă, de naţionalitate, de etnie, de cultură, de religie sau de discriminare sexuală sau în funcţie de alte criterii universal recunoscute drept inadmisibile în dreptul internaţional, în legătură cu orice acţiune prevăzută la articolele 136bis, 136ter şi 136quater;

9. dispariţiile forţate ale persoanelor;

10. crima de apartheid;

11. alte acţiuni inumane cu caracter similar, ce provoacă intenţionat mari suferinţe sau aduc atingeri grave integrităţii fizice sau sănătăţii fizice sau mintale.

Crima împotriva umanităţii se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Art. 136quater. (Legea din 27 februarie 2012) (1) Este încadrată drept crimă de război:

1. una din acţiunile prevăzute de Convenţiile internaţionale de la Geneva din 12 august 1949, aprobate prin Legea din 23 mai 1953:

a) omorul calificat;

b) tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experimentele biologice;

c) fapta de a provoca intenţionat suferinţe mari sau de a aduce atingeri grave integrităţii fizice sau sănătăţii;

d) fapta de a constrânge un prizonier de război sau o persoană protejată să se înroleze în forţele armate ale puterii inamice;

e) fapta de a priva intenţionat un prizonier de război sau o persoană protejată de dreptul său de a fi judecată legal şi imparţial;

f) deportarea sau transferul ilegal sau arestarea ilegală;

g) luarea de ostatici;

h) distrugerea sau însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţi militare şi executate la o scară mare, în mod ilegal şi arbitrar.

2. una din acţiunile următoare, ce constituie încălcări grave ale legilor şi tradiţiilor aplicabile la conflictele armate internaţionale în cadrul stabilit de dreptul internaţional:

a) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva populaţiei civile ca atare sau împotriva civililor care nu participă direct la ostilităţi;

b) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva bunurilor cu caracter civil, şi anume împotriva bunurilor care nu reprezintă obiective militare;

c) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, câtă vreme au dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor armate o garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;

d) fapta de a conduce intenţionat un atac, ştiind că va provoca, în mod accidental, pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, va provoca răniri persoanelor civile, daune bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, de durată şi grave mediului înconjurător natural, care ar fi în mod vădit excesive faţă de ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat;

e) fapta de a ataca sau de a bombarda, prin orice mijloc, oraşe, sate, locuinţe sau clădiri care nu sunt apărate şi care nu reprezintă obiective militare;

f) fapta de a ucide sau de a răni un combatant care, depunând armele sau nemaiavând mijloace pentru a se apăra, s-a predat;

g) fapta de a folosi pe nedrept stindardul parlamentar, drapelul sau însemnele militare şi uniforma inamicului sau a Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva şi de a provoca, prin aceasta, pierderea de vieţi omeneşti sau răni grave;

h) mutarea, directă sau indirectă, de către o putere ocupantă, a unei părţi din populaţia sa civilă pe teritoriul pe care îl ocupă sau deportarea sau mutarea, în interiorul sau în afara teritoriului ocupat, a întregii sau a unei părţi din populaţia acestui teritoriu;

i) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva clădirilor consacrate religiei, învăţământului, artei, ştiinţei sau acţiunii caritabile, împotriva monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde sunt adunaţi bolnavii sau răniţii, câtă vreme nu sunt obiective militare;

j) fapta de a supune persoanele părţii adverse căzute în mâinile sale unor mutilări sau experimente medicale sau ştiinţifice de orice fel, care nu sunt nici motivate de un tratament medical, stomatologic sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane şi care conduc la decesul acestora sau le pun serios în pericol sănătatea;

k) fapta de a ucide sau de a răni prin perfidie indivizii aparţinând naţiunii sau armatei inamice;

l) fapta de a declara că nimeni nu va fi cruţat;

m) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile inamicului, cu excepţia cazurilor în care aceste distrugeri sau confiscări ar fi imperios impuse de necesităţi de război;

n) fapta de a declara încetate, suspendate sau inadmisibile în instanţă drepturile şi acţiunile cetăţenilor părţii adverse;

o) fapta unui beligerant de a-i constrânge pe cetăţenii părţii adverse să participe la operaţiunile de război îndreptate împotriva ţării lor, chiar dacă erau în serviciul acestui beligerant înainte de începerea războiului;

p) invadarea unui oraş sau a unei localităţi, chiar şi luarea cu asalt;

q) fapta de a folosi otravă sau arme otrăvite;

r) fapta de a folosi gaze asfixiante, toxice sau asemănătoare, precum şi orice lichide, materii sau procedee similare;

s) fapta de a folosi gloanţe care se dilată sau se aplatizează uşor în corpul uman;

t) fapta de a folosi arme, proiectile, materii şi metode de război de natură să provoace dureri sau suferinţe inutile sau de a lovi fără discriminare, cu încălcarea dreptului internaţional al conflictelor armate, cu condiţia ca aceste arme, proiectile, materii şi metode de război să facă obiectul unei interdicţii generale şi să fie înscrise într-o anexă a Statutului de la Roma;

u) atingerile aduse persoanei, în special tratamentele umilitoare şi degradante;

v) violul, sclavia sexuală, prostituţia silită, sarcina forţată, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală ce constituie o infracţiune gravă în Convenţiile de la Geneva;

w) fapta de a folosi prezenţa unui civil sau a unei alte persoane protejate pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să fie ţinta operaţiunilor militare;

x) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport medicale şi împotriva personalului care foloseşte, în conformitate cu dreptul internaţional, semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva;

y) fapta de a înfometa în mod deliberat civili, ca metodă de război, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuirii lor, inclusiv împiedicând intenţionat trimiterea de ajutoare prevăzute de Convenţiile de la Geneva;

z) fapta de a proceda la includerea sau înrolarea copiilor în vârstă de mai puţin de 15 ani în forţele armate naţionale sau de a-i pune să participe activ la ostilităţi.

3.în caz de conflict armat ce nu prezintă caracter internaţional, încălcările grave ale articolului 3 comun celor patru Convenţii de la Geneva din 12 august 1949, şi anume una din acţiunile următoare, comise împotriva persoanelor care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă pe motiv de boală, rănire, arestare sau din orice altă cauză:

a) atingerile aduse vieţii şi integrităţii corporale, în special omorul sub toate formele sale, mutilările, tratamentele crude şi tortura;

b) atingerile aduse persoanei, în special tratamentele umilitoare şi degradante;

c) luările de ostatici;

d) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dispusă de un tribunal legal constituit şi însoţită de garanţii judiciare general recunoscute ca indispensabile.

4. celelalte încălcări grave ale legilor şi tradiţiilor aplicabile la conflictele armate care nu prezintă caracter internaţional, în cadrul stabilit de dreptul internaţional, şi anume una din acţiunile următoare:

a) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva populaţiei civile ca atare sau împotriva persoanelor civile care nu participă direct la ostilităţi;

b) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport medicale şi împotriva personalului care foloseşte, în conformitate cu dreptul internaţional, semnele distinctive ale Convenţiilor de la Geneva;

c) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, câtă vreme au dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor armate o garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;

d) fapta de a îndrepta intenţionat atacuri împotriva clădirilor consacrate religiei, învăţământului, artei, ştiinţei sau acţiunii caritabile, împotriva monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde sunt adunaţi bolnavii sau răniţii, câtă vreme nu sunt obiective militare;

e) invadarea unui oraş sau a unei localităţi, chiar şi luarea cu asalt;

f) violul, sclavia sexuală, prostituţia silită, sarcina forţată, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală ce constituie o infracţiune gravă în Convenţiile de la Geneva;

g) fapta de a proceda la includerea sau înrolarea copiilor în vârstă de mai puţin de 15 ani în forţele armate sau în grupări armate sau de a-i pune să participe activ la ostilităţi;

h) fapta de a ordona mutarea populaţiei civile, din motive legate de conflict, cu excepţia cazurilor în care siguranţa civililor sau imperative militare o cer;

i) fapta de a ucide sau de a răni prin perfidie un adversar combatant;

j) fapta de a declara că nimeni nu va fi cruţat;

k) fapta de a supune persoanele celeilalte părţi la conflict căzute în mâinile sale unor mutilări sau experimente medicale sau ştiinţifice de orice fel care nu sunt nici motivate de un tratament medical, stomatologic sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane şi care conduc la decesul acestora sau le pun serios în pericol sănătatea;

l) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile unui adversar, cu excepţia cazurilor în care aceste distrugeri sau confiscări ar fi imperios impuse de necesităţi de război;

m) fapta de a folosi otravă sau arme otrăvite;

n) fapta de a folosi gaze asfixiante, toxice sau asemănătoare, precum şi orice lichide, materii sau procedee similare;

o) fapta de a folosi gloanţe care se dilată sau se aplatizează uşor în corpul uman.

(2) 1. Infracţiunile enumerate la literele a), b) şi c) ale punctului (1) se pedepsesc cu recluziune pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la literele d), e), f), g) şi h) ale aceluiaşi punct se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani. Acestea se pedepsesc cu recluziune pe viaţă dacă au avut drept consecinţă fie decesul uneia sau mai multor persoane, fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea folosirii absolute a unui organ, fie o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută la litera i) a aceluiaşi punct se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani. Aceasta se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani atunci când conduce la consecinţe grave pentru sănătatea publică.

2. Infracţiunile enumerate la literele a), c), d), e), f), h), j), k), l), v), x) şi y) ale punctului 2 al paragrafului (1) se pedepsesc cu recluziune pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la literele g), i), o), p), q), r), t), u), w) şi z) ale aceluiaşi punct se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani. Acestea se pedepsesc cu recluziune pe viaţă dacă au avut drept consecinţă fie decesul uneia sau mai multor persoane, fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea definitivă a capacităţii de a folosi un organ, fie o mutilare gravă.

Infracţiunile prevăzute la literele b) , m) şi n) ale aceluiaşi punct se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani. Acestea se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani atunci când conduc la consecinţe grave pentru sănătatea publică.

3. Infracţiunea enumerată la litera a) a punctului 3 al paragrafului (1) se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la literele b) şi d) ale aceluiaşi punct se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani. Acestea se pedepsesc cu recluziune pe viaţă dacă au avut drept consecinţă fie decesul uneia sau mai multor persoane, fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea definitivă a capacităţii de a folosi un organ, fie o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută la litera c) a aceluiaşi punct se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani. Aceasta se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani atunci când conduce la consecinţe grave pentru sănătatea publică.

4. Infracţiunile enumerate la literele a), b), c), f), i), j) şi k) ale punctului 4 al paragrafului (1) se pedepsesc cu recluziune pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la literele d), e), g), h), l), m), n) şi o) ale aceluiaşi punct se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani. Acestea se pedepsesc cu recluziune pe viaţă dacă au avut drept consecinţă fie decesul uneia sau mai multor persoane, fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea definitivă a capacităţii de a folosi un organ, fie o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută la litera l) a aceluiaşi punct se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Aceasta se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani atunci când conduce la consecinţe grave pentru sănătatea publică.

(3) Punctul 3 al paragrafului (1) se aplică la conflictele armate care nu prezintă caracter internaţional şi nu se aplică deci la situaţiile de tulburări şi tensiuni interne, cum ar fi revoluţiile, acţiunile izolate şi sporadice de violenţă sau acţiunile de natură similară.

(4) Punctul 4 al paragrafului (1) se aplică la conflictele armate care nu prezintă caracter internaţional şi nu se aplică deci la situaţiile de tulburări şi tensiuni interne, cum ar fi revoluţiile, acţiunile izolate şi sporadice de violenţă sau acţiunile de natură similară. Se aplică la conflictele armate care opun timp îndelungat pe teritoriul ţării autorităţile guvernamentale ale acestui stat şi grupările armate organizate sau grupările armate organizate între ele.

Art. 136quinquies. (Legea din 27 februarie 2012) (1) Este încadrată drept crimă de agresiune planificarea, pregătirea, lansarea sau executarea de către o persoană efectiv în măsură să controleze sau să conducă acţiunea politică sau militară a unui stat, a unui act de agresiune care, prin natura, gravitatea şi amploarea sa, constituie o încălcare evidentă a Cartei Naţiunilor Unite.

Potrivit alineatului 1, se înţelege prin „act de agresiune” folosirea de către un stat a forţei armate împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a unui alt stat sau a oricărei alte acţiuni incompatibile cu Carta Naţiunilor Unite.

Este vorba despre acţiunile următoare:

a) invazia sau atacul, de către forţele armate ale unui stat, a teritoriului unui alt stat sau ocupaţia militară, chiar şi temporară, rezultată dintr-o asemenea invazie sau dintr-un asemenea atac sau anexarea cu forţa a întregului teritoriu sau a unei părţi din teritoriul unui alt stat;

b) bombardarea de către forţele armate ale unui stat a teritoriului unui alt stat sau folosirea unei arme oarecare de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat;

c) blocada asupra porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale unui alt stat;

d) atacul de către forţele armate ale unui alt stat asupra forţelor terestre, maritime sau aeriene sau asupra flotelor aeriene şi maritime ale unui alt stat;

e) folosirea forţelor armate ale unui stat care se găsesc pe teritoriul unui alt stat, cu încuviinţarea acestuia, cu încălcarea condiţiilor stabilite în acordul aplicabil sau prelungirea prezenţei acestor forţe pe acest teritoriu după încetarea acordului aplicabil;

f) fapta unui stat de a permite ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziţia unui alt stat, să servească la comiterea de către acest stat a unui act de agresiune împotriva unui stat terţ;

g) trimiterea de către un stat sau în numele unui stat de bande, grupuri, trupe neregulate sau mercenare armate care execută împotriva unui alt stat acte asimilabile celor ale forţelor armate de o gravitate egală cu cea a acţiunilor enumerate mai sus sau care aduc o contribuţie substanţială la aceste acţiuni.

(2) Infracţiunile enumerate la paragraful (1) se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani.

TITLUL II

Despre crime şi delicte care aduc atingere drepturilor garantate de Constituţie

CAPITOLUL I

Despre delicte privind exercitarea drepturilor politice

Art. 137. Cei care, prin îmbulzeală, violenţe sau ameninţări, au împiedicat unul sau mai mulţi cetăţeni să-şi exercite drepturile politice se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro.

Art. 138. Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro orice cetăţean care, însărcinat la un scrutin cu numărarea buletinelor de vot, va fi surprins sustrăgând, adăugând sau falsificând buletinele sau citind fraudulos alte nume decât cele înscrise pe buletine.

Art. 139. (Legea din 10 iulie 2011) În cazul enunţat la articolul 138, persoanele vinovate vor fi, în plus, condamnate la interzicerea dreptului de vot pe o perioadă de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.

CAPITOLUL I-1. Despre delicte care împiedică înfăptuirea justiţiei

(Legea din 10 iulie 2011)

Art. 140. (Legea din 10 iulie 2011) 1. Fapta celui care, având cunoştinţă de o crimă ale cărei efecte este încă posibil să fie prevenite sau limitate sau ai cărei autori sunt bănuiţi că vor comite din nou crime care ar putea fi împiedicate, nu informează autorităţile judiciare sau administrative este sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 3 ani şi cu amendă de la 251 la 45.000 euro.

2. Sunt exceptate de la dispoziţiile precedente, mai puţin în ceea ce priveşte crimele comise asupra minorilor:

- rudele în linie dreaptă şi soţii acestora, precum şi fraţii şi surorile şi soţii acestora, ale autorului sau ale complicelui la crimă;

- soţul autorului sau complicelui la crimă sau partenerul, în sensul Legii modificate din 9 iulie 2004 privind efectele legale ale unor parteneriate;

- persoanele constrânse să păstreze secretul profesional şi prevăzute la articolul 458 Cod penal.

Art. 141. (Legea din 10 iulie 2011) Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 251 la 45.000 euro fapta de a împiedica cu bună ştiinţă descoperirea adevărului:

1. de a modifica starea locurilor unei crime sau unui delict, fie prin denaturarea, falsificarea sau ştergerea urmelor sau a indiciilor, fie prin aducerea, deplasarea sau eliminarea obiectelor de orice fel;

2. de a distruge, sustrage, tăinui sau falsifica un document oficial sau privat sau un obiect de natură să faciliteze descoperirea unei crime sau a unui delict, căutarea dovezilor sau condamnarea vinovaţilor.

Atunci când faptele prevăzute în acest articol sunt comise de o persoană care, prin funcţiile sale, este chemată să ajute la descoperirea adevărului, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi 75.000 euro amendă.

Este pedepsită cu aceeaşi pedeapsă persoana care, prin funcţiile sale, este chemată să contribuie la descoperirea adevărului şi care nu divulgă, conştient, o informaţie ce ar putea contribui la descoperirea adevărului.

Acest articol se aplică fără afectarea dispoziţiilor de la art. 32 din Codul de procedură penală.

CAPITOLUL II

Despre delicte privind libertatea religioasă

Art. 142. Orice persoană care, prin violenţe sau ameninţări, a constrâns sau a ameninţat una sau mai multe persoane să practice un cult, să asiste la practicarea acestui cult, să celebreze anumite sărbători religioase, să respecte anumite zile de odihnă şi, prin urmare, să deschidă sau să-şi închidă atelierele, prăvăliile sau magazinele şi să facă sau să abandoneze anumite munci, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la două luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 143. Cei care, prin tulburări sau dezordini, au împiedicat, au întârziat sau au întrerupt exercitarea unui cult care se practică într-un loc destinat sau care serveşte de obicei cultului sau în ceremoniile publice ale acestui cult vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 144. Orice persoană care, prin fapte, cuvinte, gesturi, ameninţări, înscrisuri sau desene, a adus o ofensă obiectelor de cult, fie în locurile destinate sau care servesc practicării acestuia, fie în ceremoniile publice ale acestui cult, se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 145. Se va pedepsi cu aceleaşi pedepse cel care, prin fapte, cuvinte, gesturi, ameninţări, înscrisuri sau desene, a adus o ofensă reprezentantului unui cult, aflat în exercitarea funcţiei sale.

Dacă l-a lovit, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 146. Dacă loviturile au fost cauza vărsării de sânge, a rănirii sau a îmbolnăvirii, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

CAPITOLUL III

Despre atingeri aduse de funcţionarii publici drepturilor garantate de Constituţie

Art. 147. Orice funcţionar sau ofiţer public, orice deţinător sau agent al autorităţii sau forţei publice care, în mod ilegal şi abuziv, a arestat sau a dispus arestarea, a reţinut sau a dispus reţinerea uneia sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Închisoarea va fi de la 6 luni la 3 ani, dacă arestarea ilegală şi abuzivă a durat peste 10 zile.

Dacă a durat mai mult de o lună, persoana vinovată va fi condamnată la închisoare de la 1 an la 5 ani.

Acesta va fi, de asemenea, pedepsit cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro şi va putea fi condamnat la interzicerea drepturilor indicate la punctele 1, 2 şi 3 ale art. 11.

Art. 148. Orice funcţionar din sistemul administrativ sau judiciar, orice ofiţer judiciar sau de poliţie, orice comandant sau agent al forţei publice care, acţionând în această calitate, a pătruns în locuinţa unei persoane împotriva voinţei acesteia, în afara cazurilor prevăzute şi fără formalităţile indicate de lege, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 149. Se va pedepsi cu închisoare de la 15 zile la 2 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro orice funcţionar guvernamental, orice angajat al serviciului de poştă şi telegraf care a deschis sau a distrus scrisorile predate la poştă sau telegramele sau care a înlesnit deschiderea sau distrugerea acestora.

Art. 150. Cei care, fiind deţinătorii telegramelor, au dezvăluit existenţa sau conţinutul acestora, în afara cazului în care sunt chemaţi să depună mărturie în instanţă şi în care legea îi obligă să dezvăluie existenţa sau conţinutul acestor telegrame, vor fi condamnaţi la închisoare de la 15 zile la 6 luni şi la amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 151. Orice alt act abuziv şi care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau un ofiţer public, de un deţinător sau un agent al autorităţii sau al forţei publice se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 1 an.

Art. 152. Dacă inculpatul justifică faptul că a acţionat din ordinul superiorilor săi, cărora le datora supunere ierarhică pentru operaţiuni ce ţineau de competenţa acestora pedepsele prevăzute de articolele precedente vor fi aplicate doar superiorilor care au dat ordinul.

Art. 153. Dacă funcţionarii sau ofiţerii publici, preveniţi că au ordonat, autorizat sau facilitat una din acţiunile menţionate la articolele 147-151, pretind că semnătura lor a fost falsificată, aceştia vor fi obligaţi, punând eventual capăt acţiunii, să-l denunţe pe vinovat; în caz contrar, vor fi urmăriţi personal.

Art. 154. Dacă una din acţiunile abuzive menţionate la articolele 147-151 a fost comisă prin intermediul semnăturii false a unui funcţionar public, autorii falsului şi cei care, cu răutate sau în mod fraudulos, au făcut uz de ea se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 155. Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi cu ordinea administrativă sau judiciară care, având puterea, au neglijat sau au refuzat să pună capăt arestării ilegale aduse la cunoştinţa lor se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an.

Art. 156. Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi cu ordinea administrativă sau judiciară care, neavând puterea de a pune capăt unei arestări ilegale, au neglijat sau au refuzat să constate fapta ce li s-a adus la cunoştinţă şi să o denunţe autorităţii competente se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 6 luni.

Art. 157. Administratorii, gardienii şi portarii centrelor de arest preventiv, aresturilor, centrelor de prevenire sau de executare a pedepselor care au primit un prizonier fără ordin sau mandat legal sau fără judecată;

Cei care l-au reţinut sau au refuzat să-l prezinte în faţa ofiţerului de poliţie sau a purtătorului ordinelor acestuia, fără a justifica motivul în faţa procurorului sau a judecătorului;

Cei care au refuzat să prezinte registrele ofiţerului de poliţie;

Se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 158. Se vor pedepsi cu amendă de la 500 euro la 20.000 euro şi vor putea fi condamnaţi la interzicerea dreptului de a-şi îndeplini funcţiile, sarcinile sau prerogativele publice, toţi funcţionarii Ministerului Public sau agenţii poliţiei judiciare care, fără autorizaţiile prevăzute de Constituţie, au provocat, au dat, au semnat fie o hotărâre împotriva unui membru de Guvern sau a unui deputat, fie o ordonanţă sau un mandat destinat să-i urmărească sau să-i pună sub acuzare sau care, fără aceste autorizaţii, au dat sau au semnat ordinul sau mandatul de a reţine sau a aresta fie un membru de Guvern, fie un deputat, cu excepţia, în privinţa ultimului, a cazului de flagrant delict.

Art. 159. Se pedepsesc cu aceeaşi pedeapsă funcţionarii Ministerului Public, judecătorii sau funcţionarii publici care au reţinut sau au dispus reţinerea unei persoane în afara locurilor stabilite de Guvern sau de administraţia publică.

TITLUL III

Infracţiuni şi delicte contra încrederii publice (Articolele 160-232bis)

CAPITOLUL I

Contrafacerea, modificarea sau falsificarea de monedă, instrumente corporale de plată protejate împotriva imitării sau utilizării frauduloase şi titlurilor reprezentând drepturi de proprietate, creanţe sau valori mobiliare (Articolele 160-166)

Art. 160. (Legea din 28 iulie 2017) În înţelesul prezentului capitol, „monedă” înseamnă bancnote şi monede reprezentând mijloace legale de plată în Marele Ducat al Luxemburgului sau în afara acestuia sau a căror emisiune este autorizată printr-o lege a unui stat străin sau în virtutea unei prevederi având forţă de lege.

În înţelesul prezentului Capitol, „instrumente corporale de plată” înseamnă instrumente corporale de plată emise de prestatori de servicii de plată sau unităţi comerciale şi protejate împotriva imitaţiei sau utilizării frauduloase, care permit, în combinaţie, dacă este cazul, cu un alt instrument, efectuarea de transferuri sau retrageri de bani sau valori monetare.

În înţelesul prezentului Capitol, „titluri” înseamnă titluri reprezentând drepturi de proprietate, creanţe sau valori mobiliare care au fost emise legal de o persoană juridică guvernată de dreptul public sau privat, de Luxemburg sau de un stat străin, în orice denominare, sau de către o instituţie financiară internaţională, sau de către o persoană fizică.

Art. 161. (Legea din 28 iulie 2017) Contrafacerea, modificarea sau falsificarea de monedă, instrumente corporale de plată sau titluri, indiferent de mijloacele utilizate în acest sens, se pedepseşte cu recluziune de la zece la cincisprezece ani.

Art. 162. (Legea din 28 iulie 2017) Contrafacerea, modificarea sau falsificarea de monedă care nu mai reprezintă mijloc legal de plată, dar care încă poate fi folosită ca mijloc legal de plată, se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la cinci ani şi amendă de la 500 de Euro la 75.000 de Euro.

Tentativa de comitere a infracţiunii prevăzute în paragraful precedent se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi amendă de la 500 de Euro la 25.000 de Euro.

Moneda contrafăcută, modificată sau falsificată se confiscă.

Art. 163. (Legea din 28 iulie 2017) Participarea, alături de autorii infracţiunilor prevăzute în articolele 161 sau 162, la emisiunea de monedă, instrumente corporale de plată sau titluri contrafăcute, modificate sau falsificate, sau introducerea acestora pe teritoriului Luxemburgului se pedepsesc conform celor prevăzute în Articolul 161, respectiv Articolul 162.

Tentativa de participare la emisiunea de sau introducerea pe teritoriul Luxemburgului a monedei la care se face referire în primul paragraf al Articolului 162 se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la doi ani şi amendă de la 500 de Euro la 25.000 Euro.

Art. 164. (Legea din 28 iulie 2017) Primirea, deţinerea, transportarea, importarea, exportarea sau dobândirea, cu bună ştiinţă, dar fără a se face vinovat de participarea prevăzută în secţiunea precedentă, de monedă, instrumente corporale de plată sau titluri contrafăcute, modificate sau falsificate, în scopul punerii acestora în circulaţie, se pedepseşte cu închisoare de la un an la cinci ani şi amendă de la 500 de Euro la 75.000 de Euro.

Aceeaşi pedeapsă se va aplica punerii în circulaţie de monedă, de instrumente corporale de plată sau de titluri care sunt contrafăcute, modificate sau falsificate.

Tentativa de comitere a uneia dintre infracţiunile prevăzute în paragrafele precedente se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani şi amendă de la 500 de Euro la 25.000 de Euro.

Moneda, instrumentele corporale de plată şi titlurile contrafăcute, modificate sau falsificate se confiscă.

Art. 165. (Legea din 28 iulie 2017) Repunerea în circulaţie sau tentativa de repunere în circulaţie de monedă, instrumente corporale de plată şi titluri contrafăcute, modificate sau falsificate, primite ca fiind valabile, dar verificate sau verificate de vicii după primire, se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la un an şi amendă de la 500 de Euro la 10.000 de Euro sau numai una dintre aceste pedepse.

Moneda, instrumentele corporale de plată şi titlurile contrafăcute, modificate sau falsificate se confiscă.

Art. 166. (Legea din 28 iulie 2017) Realizarea, primirea, posesia, procurarea, vânzarea sau transferul către un terţ a oricărui instrument, obiect, program sau oricăror date computerizate sau orice alt proces, utilizat în vederea contrafacerii, modificării sau falsificării de monedă, instrumente corporale de plată sau titluri se pedepseşte cu recluziune de la cinci la zece ani, dacă fapta a fost comisă în scopul contrafacerii, modificării sau falsificării de monedă, instrumente fizice de plată sau titluri.

Realizarea, falsificarea, primirea, posesia, procurarea, vânzarea sau transferul către terţi de dispozitive de securitate precum holograme, filigrane sau alte elemente utilizate în vederea protejării monedei, instrumentelor corporale de plată şi a titlurilor contrafăcute, modificate sau falsificate se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, dacă aceasta a fost comisă în scopul contrafacerii, falsificării sau modificării monedei, instrumentelor de plată şi titlurilor.

Obiectele şi dispozitivele menţionate mai sus sunt confiscate, chiar dacă nu sunt în proprietatea condamnatului.

CAPITOLUL II

Contrafacerea, modificarea sau falsificarea de sigilii, ştampile, timbre poansoane şi mărci (Articolele 167-176)

Art. 167. (Legea din 28 iulie 2017) Contrafacerea, modificarea sau falsificarea sigiliului Statului sau utilizarea sigiliului contrafăcut, modificat sau falsificat se pedepseşte cu recluziune de la zece la cincisprezece ani.

Art. 168. (Legea din 28 iulie 2017) În înţelesul Articolelor 169-176, termenii „sigilii”, „ştampile”, „timbre”, „poansoane” şi „mărci” înseamnă atât sigiliile, ştampilele, timbrele, poansoanele şi mărcile oricărei autorităţi din Luxemburg, ale oricărei „persoane juridice” guvernate de dreptul public sau privat din Luxemburg, indiferent de denumire, ale oricărei persoane fizice, cât şi sigiliile, ştampilele, timbrele, ponsoanele şi mărcile unui stat străin, ale unei organizaţii internaţionale, ale oricărei autorităţi străine sau ale unei entităţi juridice de drept public sau privat a unui stat străin, indiferent de denumire, sau ale unei persoane fizice.

Art. 169. (Legea din 28 iulie 2017) Se pedepseşte cu recluziune de la cinci la zece ani

1. Contrafacerea, modificarea sau falsificarea sigiliilor, ştampilelor, timbrelor sau ponsoanelor utilizate în vederea marcării materialelor din aur sau argint sau utilizarea sigiliilor, ştampilelor, timbrelor sau ponsoanelor contrafăcute, modificate sau falsificate;

2. Realizarea, primirea, posesia, procurarea, vânzarea sau transferul către orice terţ a oricărui instrument, obiect, program sau oricăror date computerizate sau orice alt proces, utilizat în vederea contrafacerii, modificării sau falsificării de sigilii, ştampile, timbre dacă aceasta a fost comisă în scopul, contrafacerii, modificării sau falsificării sigiliilor, ştampilelor şi timbrelor;

3. Realizarea, falsificarea, primirea, posesia, procurarea, vânzarea sau transferul către terţi de dispozitive de securitate utilizate în vederea protejării sigiliilor, ştampilelor, timbrelor împotriva contrafacerii, modificării sau falsificării, dacă acestea au fost comise în scopul contrafacerii, modificării sau falsificării sigiliilor, ştampilelor, timbrelor.

Art. 170. (Legea din 28 iulie 2017) Expunerea cu bună ştiinţă spre vânzare de elemente sau materiale din aur sau argint marcate cu un sigiliu, o ştampilă, un timbru sau un poanson contrafăcut(ă) , modificat(ă) sau falsificat(ă) se pedepseşte cu recluziune de la cinci la zece ani.

Art. 171. (Legea din 28 iulie 2017) Dacă mărcile aplicate de birouri de garanţie au fost aplicate fraudulos pe alte obiecte sau dacă aceste mărci sau imprimarea unei ştampile au fost falsificate fără utilizarea unui poanson sau a unei ştampile contrafăcute, persoanele vinovate sunt pedepsite cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

Art. 172. (Legea din 28 iulie 2017) Primirea, posesia sau dobândirea cu bună ştiinţă a unui element sau material din aur sau argint marcat cu un sigiliu, o ştampilă sau cu un poanson contrafăcut(ă) , modificat(ă) sau falsificat(ă), precum şi utilizarea acestuia se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la şase luni şi amendă de la 500 de Euro la 15.000 de Euro.

Art. 173. (Legea din 28 iulie 2017) Se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la cinci ani şi amendă de la 500 de Euro la 75.000 de Euro şi se pot pedepsi cu interdicţie conform Articolului 24

1. Contrafacerea, modificarea sau falsificarea sigiliilor, ştampilelor, timbrelor, poansoanelor sau mărcilor sau utilizarea unor astfel de sigilii, ştampile, timbre, poansoane sau mărci contrafăcute, modificate sau falsificate;

2. Dobândirea fără drept a sigiliilor, ştampilelor, timbrelor, poansoanelor sau mărcilor reale având una din destinaţiile la care se face referire în Articolele 167 şi 169 şi aplicarea sau utilizarea acestora în detrimentul drepturilor şi intereselor Statului Luxemburg, ale oricărei autorităţi din Luxemburg, ale unei persoane juridice guvernate de dreptul public sau privat al Luxemburgului, indiferent de denumire, sau chiar ale unei persoane fizice, sau ale unui stat străin, ale unei organizaţii internaţionale, ale unei autorităţi străine sau ale unei persoane juridice de drept public sau privat a unui stat străin, indiferent de denumire, sau ale unei persoane fizice.

Tentativa de comitere a uneia dintre aceste infracţiuni se pedepseşte cu detenţie de la trei luni la doi ani şi amendă de la 500 de Euro la 25.000 de Euro.

Art. 174. (Legea din 28 iulie 2017) Contrafacerea, modificarea sau falsificarea timbrelor poştale sau a altor timbre adezive sau oferirea spre vânzare sau punerea în circulaţie, contrafacerea, modificarea sau falsificarea altor timbre poştale sau altor timbre adezive se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani şi amendă de la 500 de Euro la 25.000 de Euro şi se poate pedepsi cu interdicţie conform Articolului 24.

Tentativa de comitere a uneia dintre infracţiunile prevăzute în paragraful anterior se pedepseşte cu detenţie de la trei luni la un an şi amendă de la 500 de Euro la 25.000 de Euro.

Art. 175. (Legea din 28 iulie 2017) Se pedepsesc cu amendă de la 500 de Euro la 25.000 de Euro

1. Achiziţionarea de timbre poştale sau de alte timbre adezive contrafăcute, modificate sau falsificate şi utilizarea acestora;

2. Dispariţia unui timbru poştal sau a altui timbru adeziv sau a unui cupon pentru transportul persoanelor sau al lucrurilor, marca indicând că au fost deja utilizate, sau utilizarea unui astfel de timbru poştal sau alt timbru adeziv sau cupon.

Art. 176. (Legea din 28 iulie 2017) Aplicarea sau aplicarea prin adăugire, reducere sau prin orice modificare pe obiecte fabricate a numelui unui producător altul decât cel care este autorul sau a scopului comercial al unei fabrici altul decât cel de fabricaţie se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la cinci ani şi amendă de la 500 de Euro la 75.000 de Euro.

Orice comerciant, agent sau debitor care, cu bună ştiinţă, a expus spre vânzare, a importat sau a pus în circulaţie obiectele prevăzute în paragraful precedent va fi pedepsit cu aceeaşi pedeapsă.

CAPITOLUL III

Dispoziţii comune

Art. 177. (Legea din 28 iulie 2017) Persoanele vinovate de comiterea infracţiunilor menţionate în Articolele 161-164, şi 166 sunt scutite de pedeapsă dacă, înaintea oricărei emisiuni de monedă, instrumente corporale de plată sau titluri contrafăcute, modificate sau falsificate reprezentând drepturi de proprietate, creanţe sau titluri de valoare contrafăcute, modificate sau falsificate şi înaintea oricărei urmăriri penale ştiau de acest fapt şi au informat autorităţile cu privire la autorii acestora.

Art. 178. (Legea din 28 iulie 2017) Articolele 161-165 se vor aplica şi în situaţiile în care infracţiunile sunt comise cu monedă realizată cu utilizarea facilităţilor şi echipamentelor legale, cu încălcarea drepturilor sau condiţiilor în conformitate cu care autorităţile competente permit emiterea de monedă şi fără acordul autorităţilor competente.

Art. 179. (Legea din 28 iulie 2017) Articolele 161-166, 169 şi 178 se aplică şi când infracţiunile sunt comise în vederea obţinerii de monedă care, deşi se are în vedere punerea ei în circulaţie, nu a fost încă emisă şi constituie monedă legală.

Art. 180. (Legea din 28 iulie 2017) Măsura confiscării bunurilor prevăzută în cele două capitole anterioare se dispune chiar şi în caz de achitare, renunţare la executarea pedepsei, încetare sau prescripţie a acţiunii penale.

Art. 181. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 182. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 183. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 184. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 185. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 186. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 187. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 187-1. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 188. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 189. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 190. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 191. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 192. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 192-1. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

Art. 192-2. Abrogat prin Legea din 28 iulie 2017

CAPITOLUL IV

Despre falsuri comise în înscrisuri şi în telegrame

Art. 193. Falsurile comise în înscrisuri sau în telegrame, cu intenţie frauduloasă sau cu scopul de a prejudicia, se vor pedepsi în conformitate cu articolele următoare.

Secţiunea I

Despre falsuri în înscrisuri autentice şi oficiale, în înscrisuri comerciale şi bancare şi în înscrisuri sub semnătură privată

Art. 194. Orice funcţionar sau ofiţer public care, în exerciţiul funcţiilor sale, a comis un fals,

Fie prin semnături false,

Fie prin falsificarea actelor, înscrisurilor sau semnăturilor,

Fie prin substituire de persoane,

Fie prin înscrisuri făcute sau intercalate în registre sau în alte acte oficiale, de la pregătirea sau încheierea lor,

Se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 195. Se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani orice funcţionar sau ofiţer public care, întocmind acte ce ţin de competenţa sa, le-a denaturat substanţa sau circumstanţele,

Fie scriind alte înţelegeri decât cele care au fost trasate sau dictate de părţi,

Fie constatând drept adevărate fapte care nu sunt.

Art. 196. (Legea din 14 august 2000) Vor fi pedepsite cu recluziune de la 5 la 10 ani celelalte persoane care au comis un fals în înscrisuri autentice şi oficiale şi toate persoanele care au comis un fals în înscrisuri comerciale, bancare sau în înscrisuri sub semnătură privată, inclusiv în actele sub semnătură privată electronică,

Fie prin semnături false,

Fie prin contrafacerea sau falsificarea înscrisurilor sau semnăturilor,

Fie prin pregătirea de înţelegeri, dispoziţii, obligaţii sau acte de scutire de obligaţii sau prin introducerea lor după realizarea actelor,

Fie prin adăugarea sau falsificarea clauzelor, declaraţiilor sau faptelor pe care aceste acte aveau drept obiect să le primească sau să le constate.

Art. 197. (Legea din 14 august 2000) În toate cazurile exprimate în această secţiune cel care a făcut uz de fals va fi pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsului.

Secţiunea II

Despre falsuri comise în paşapoarte, în permise de vânătoare sau de pescuit, în foi de drum, în certificate şi în atestate

(Legea din 10 mai 1983)

Art. 198. (Legea din 11 ianuarie 1939) Cel care a confecţionat, a contrafăcut, a falsificat sau a modificat un paşaport, o cerere de paşaport, un certificat de cetăţenie, o carte de identitate, un libret sau orice altă hârtie de legitimare, un permis de vânătoare sau de pescuit, un permis de conducere, un permis de portarmă, o autorizaţie comercială, de angajare sau orice alt permis sau autorizaţie sau atestare ce ţine de competenţa unei autorităţi publice luxemburgheze sau străine sau care a folosit unul din aceste acte confecţionate, contrafăcute, falsificate sau modificate se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 199. (Legea din 11 ianuarie 1939) Cel care, într-un paşaport, o cerere de paşaport, un certificat de cetăţenie, o carte de identitate, un libret sau orice altă hârtie de legitimare, într-un permis de vânătoare sau de pescuit, într-un permis de conducere, într-un permis de portarmă, într-o autorizaţie comercială, de angajare sau orice alt permis, autorizaţie sau aprobare ce ţine de competenţa unei autorităţi publice luxemburgheze sau străine, a substituit un nume sau un prenume sau şi-a atribuit o calitate falsă sau un domiciliu presupus sau a participat, ca martor, la eliberarea acestor acte cu menţiunile false mai sus menţionate se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse. (Legea din 27 octombrie 2010)

Aceeaşi pedeapsă se aplică oricărui individ care a folosit unul din aceste acte eliberate fie sub un nume, fie sub un prenume, fie sub o calitate, fie sub un domiciliu diferite de ale sale.

Art. 199a. (Legea din 11 ianuarie 1939) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care a cumpărat, a vândut, a obţinut sau a cedat gratuit un paşaport, o cerere de paşaport, un certificat de cetăţenie, o carte de identitate sau orice altă hârtie de legitimare, un permis de vânătoare sau de pescuit, un permis de conducere, un permis de portarmă, o autorizaţie comercială, de angajare sau orice alt permis, autorizaţie sau asentiment ce ţine de competenţa unei autorităţi luxemburgheze sau străine, prea puţin contând dacă actul respectiv este autentic sau fals. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 200. Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani cel care a confecţionat, a contrafăcut sau a falsificat o foaie de drum sau a folosit o foaie de drum confecţionată, contrafăcută sau falsificată. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 201. Orice persoană care a primit de la un funcţionar public o foaie de drum pe un nume ce se presupune că-i aparţine sau care şi-a asumat o calitate nereală se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 ani. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 202. Funcţionarul public care a eliberat un paşaport, un permis de vânătoare sau de pescuit, un libret, o foaie de drum unei persoane pe care nu o cunoaşte, fără ca doi cetăţeni cunoscuţi personal de acesta să-i fi atestat numele şi calitatea persoanei respective se pedepseşte cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Dacă funcţionarul public ştia de substituirea numelui sau calităţii atunci când a eliberat aceste acte, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani, dacă a fost stimulat prin daruri sau promisiuni.

În ultimele două cazuri ar putea fi, de asemenea, condamnat la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 203. Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 1 an orice persoană care, pentru a se răscumpăra sau a scuti pe un altul de un serviciu datorat legal sau de orice altă obligaţie impusă prin lege, a confecţionat un certificat de boală sau de infirmitate, fie pe numele unui medic, unui chirurg sau al unui alt expert în sănătate, fie sub un nume oarecare, adăugând fals una dintre aceste calităţi.

Art. 204. Orice medic, chirurg sau alt expert în sănătate care, pentru a favoriza pe cineva, a atestat fals boli sau infirmităţi destinate să scutească de un serviciu datorat legal sau de orice altă obligaţie impusă prin lege se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 ani.

Dacă a fost stimulat prin daruri sau promisiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani; în plus, va putea fi condamnat la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 205. Cel care a confecţionat, pe numele unui funcţionar sau unui ofiţer public, un certificat ce atestă buna conduită, sărăcia sau orice altă circumstanţă destinată să suscite bunăvoinţa autorităţii publice sau a persoanelor private cu privire la persoana indicată în acest certificat sau să-i obţină funcţii, garanţii sau ajutoare, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani. (Legea din 27 octombrie 2010)

Dacă certificatul a fost confecţionat pe numele unei persoane private, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 ani. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 206. Cei care au confecţionat, pe numele unui funcţionar sau ofiţer public, certificate de orice fel care pot compromite interesele publice sau private se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi vor putea, în plus, să fie condamnaţi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Dacă certificatul a fost confecţionat pe numele unei persoane private, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 3 ani. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 207. Cel care a falsificat un certificat şi cel care se va folosi de un certificat falsificat, fals sau confecţionat în circumstanţele enumerate la articolele 203, 204, 205 şi 206 se pedepsesc cu pedepsele indicate de aceste articole şi potrivit diferenţelor pe care acestea le stabilesc.

Art. 208. Orice funcţionar sau ofiţer public care, în exerciţiul funcţiilor sale, a eliberat un certificat fals, a falsificat un certificat sau a făcut uz de un certificat fals sau falsificat se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 209. Cei care au contribuit, ca martori, la eliberarea unui certificat fals de către o autoritate publică se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 ani. (Legea din 27 octombrie 2010)

Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celor care au folosit certificatul obţinut astfel.

Dacă martorii s-au lăsat corupţi prin daruri sau promisiuni, aceştia se pedepsesc cu închisoare de la 10 luni la 3 ani şi vor putea fi condamnaţi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 209-1. (Legea din 10 mai 1983) Se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 3 ani cel care

1. a întocmit o declaraţie menţionând fapte inexacte din punct de vedere material şi destinate să fie folosite fie în faţa unei instanţe civile sau administrative pentru a stabili fapte a căror probă cu martori este admisă, fie în faţa unei instanţe penale;

2. a falsificat sau a modificat, indiferent cum, o asemenea declaraţie, iniţial sinceră;

3. a folosit o asemenea declaraţie inexactă sau falsificată.

Art. 210. Proprietarii care închiriază camere mobilate şi hotelierii care au înscris cu bună ştiinţă în registrele lor, sub nume false sau presupuse, persoanele găzduite de ele sau care şi-au falsificat registrele într-un alt fel se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 ani. (Legea din 27 octombrie 2010)

Art. 210-1. Orice persoană care dobândeşte, achiziţionează, distruge, ascunde, îndepărtează, confiscă, reţine, modifică, reproduce, posedă sau facilitează utilizarea frauduloasă a unui document de călătorie sau de identitate al unei alte persoane, cu intenţia de a comite o infracţiune prevăzută de Cartea a II-a, Titlul VII, Capitolele VI, VII şi VI-II din Codul penal sau pentru a facilitatea comiterea infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi cu amendă de la 10.000 la 50.000 euro. (Legea din 28 februarie 2018)

Secţiunea III

Despre falsuri comise în telegrame

Art. 211. Funcţionarii angajaţi şi telegrafiştii care au comis un fals în exercitarea funcţiilor lor, pregătind sau falsificând telegrame, se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

Art. 212. Cel care a folosit telegrama falsă se pedepseşte ca şi cum ar fi autorul falsului.

Dispoziţii comune pentru Capitolul I, II şi IV de mai sus

(Legea din 28 iulie 2017)

Art. 213. (Legea din 28 iulie 2017) Aplicarea pedepselor dispuse împotriva celor care au folosit monede, semne monetare sub formă de bancnote, titluri reprezentative pentru drepturile de proprietate, creanţele sau valorile mobiliare, sigilii, ştampile, poansoane, mărci, telegrame şi înscrisuri contrafăcute, confecţionate, falsificate sau modificate, nu va avea loc decât dacă aceste persoane au folosit aceste falsuri cu o intenţie frauduloasă sau cu scopul de a dăuna.

Art. 214. (Legea din 28 iulie 2017) În cazurile prevăzute în Capitolele I, II şi IV de mai sus şi pentru care nu este prevăzută nicio amendă specială se va dispune o amendă de la 500 euro până la 125.000 euro.

CAPITOLUL V

Despre mărturia mincinoasă şi despre jurământul strâmb

Art. 215. Mărturia mincinoasă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea sa, se va pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 216. Dacă acuzatul a fost condamnat la pedeapsa cu recluziune de peste 10 ani, martorul mincinos care a depus mărturie împotriva lui va primi o pedeapsă cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 217. Pedepsele prevăzute de cele două articole anterioare vor fi reduse cu un nivel, potrivit prevederilor de la art. 52, atunci când persoanele chemate în judecată pentru a da simple informaţii s-au făcut vinovate de mărturii mincinoase, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea sa.

Art. 218. Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie corecţională, fie împotriva inculpatului, fie în favoarea sa, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 219. Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie contravenţională, fie împotriva inculpatului, fie în favoarea sa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Art. 220. (Legea din 10 mai 1983) Mărturia mincinoasă în materie civilă şi administrativă se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 3 ani.

Art. 221. Interpretul şi expertul vinovaţi de mărturie mincinoasă, fie în materie penală, împotriva acuzatului sau în favoarea sa, fie în materie corecţională sau contravenţională, împotriva inculpatului sau în favoarea sa, fie în materie civilă, se pedepsesc ca martori mincinoşi, în conformitate cu articolele 215, 216, 218, 219 şi 220.

Expertul în materie penală care a fost audiat fără prestare de jurământ se pedepseşte în conformitate cu art. 217.

Art. 221bis. (Legea din 4 iulie 1967) Se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 3 ani cel care face o declaraţie mincinoasă sub prestare de jurământ sau o promisiune sau o afirmaţie ce ţine loc de jurământ în faţa unei instanţe internaţionale, dacă declaraţia este făcută sub această formă în baza unui acord încheiat de Luxemburg.

Urmărirea pentru acest gen de infracţiune nu va putea avea loc decât în urma plângerii adresate autorităţii luxemburgheze de instanţa internaţională în faţa căreia a fost făcută declaraţia mincinoasă.

Art. 222. (Legea din 4 iulie 1967) În cazurile prevăzute de cele şase articole precedente, persoana vinovată va putea, în plus, să fie condamnată la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 223. Vinovatul de influenţarea martorilor, experţilor sau interpreţilor va fi pasibil de aceleaşi pedepse ca martorul mincinos, potrivit diferenţelor stabilite la articolele 215-222.

Art. 224. Vinovatul de mărturie mincinoasă sau de declaraţie mincinoasă care a primit bani, o recompensă oarecare sau promisiuni, va fi condamnat, în plus, la amendă de la 500 euro la 30.000 euro.

Aceeaşi pedeapsă se va aplica celui care a dat mită, fără să afecteze celelalte pedepse.

Art. 225. Dispoziţiile precedente referitoare la declaraţiile mincinoase nu sunt aplicabile copiilor în vârstă de mai puţin de 16 ani, nici persoanelor care sunt audiate fără să depună jurământul, datorită rudeniei sau alianţei care le leagă de acuzaţi sau de inculpaţi, atunci când aceste declaraţii au fost făcute în favoarea acuzaţilor sau a inculpaţilor.

Art. 226. Cel căruia jurământul i-a fost impus sau atribuit în materie civilă şi care a jurat strâmb se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro; acesta va putea să fie condamnat şi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

CAPITOLUL VI

Despre uzurparea de funcţii, titluri sau nume

Art. 227. Cel care se amestecă în funcţii publice, civile sau militare se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani.

Art. 228. Orice persoană care a purtat în public un costum, o uniformă, o decoraţie, o eşarfă sau alte însemne ale unui ordin care nu-i aparţin se pedepseşte cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

(Legea din 14 noiembrie 1967) Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă:

1. Cel care, fără drept, a purtat în public o insignă creată sau recunoscută de o lege sau un regulament;

2. Cel care a folosit un cuvânt, o expresie sau un semn distinctiv care, contrar realităţii, indică sau face să se creadă că activitatea sa sau cea a uneia sau mai multor persoane este instituită, sprijinită sau recunoscută, în întregime sau în parte, de o autoritate oarecare naţională sau străină sau de un acord între state.

Art. 229. Luxemburghezul care a purtat în public decoraţia, eşarfa sau alte insigne ale unui ordin străin, înainte să fi obţinut autorizaţia Marelui Duce, se pedepseşte cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 230. Se pedepseşte cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro cel care şi-a atribuit public titluri de nobleţe ce nu-i aparţin.

Art. 231. Cel care în public şi-a luat un nume ce nu-i aparţine se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 231bis. (Legea din 18 iulie 2014) Cel care, cu scopul de a tulbura liniştea unui terţ sau cu scopul de a aduce atingere onoarei sau respectului unui terţ, va prelua un nume sau un nume de utilizator ce nu-i aparţine va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Delictul prevăzut de acest articol nu va putea fi urmărit decât în urma plângerii victimei, a reprezentantului său legal sau a celor îndreptăţiţi.

Art. 232. Orice funcţionar, orice ofiţer public care, în actele sale, va atribui persoanelor menţionate nume sau titluri de nobleţe ce nu le aparţin, se pedepseşte cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro pentru complicitate,

Art. 232bis. (Legea din 23 iunie 1972) Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cei care au folosit în scopuri neautorizate armele Casei ducale, cele ale statului şi ale primăriilor, drapelul naţional, stindardele marinei şi ale aviaţiei, precum şi toate ecusoanele, emblemele şi simbolurile utilizate de autorităţi şi de instituţiile publice.

Există folosire neautorizată a armelor şi a simbolurilor respective în special atunci când are loc

a) în scopuri frauduloase,

b) în scopuri comerciale, industriale, profesionale sau publicitare, cu excepţia cazurilor prevăzute de legi şi regulamente sau autorizate de Guvern.

TITLUL IV

Despre crime şi delicte contra ordinii publice comise de funcţionari în exerciţiul funcţiunii sau de reprezentanţi ai cultelor în exercitarea funcţiei lor

CAPITOLUL I

Despre coaliţia funcţionarilor

Art. 233. Atunci când măsuri contrarii legilor sau unor hotărâri (regale) ale Marelui Ducat au fost pregătite fie într-o adunare de persoane sau de deţinători ai unei părţi a autorităţii publice, fie prin delegare sau corespondenţă între ei, persoanele vinovate se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni.

Art. 234. Dacă prin unul din mijloacele exprimate la articolul precedent s-au pregătit măsuri împotriva executării unei legi sau a unei hotărâri (regale) a Marelui Ducat, pedeapsa va fi de închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Vinovaţii vor putea fi condamnaţi, în plus, la interzicerea drepturilor menţionate la punctele 1-3 ale art. 11.

Dacă înţelegerea a avut loc între autorităţile civile şi corpurile de armată sau şefii acestora, cei care au încheiat-o se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani; ceilalţi, cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 235. În cazurile în care autorităţile civile au pregătit cu corpurile de armată sau şefii acestora un complot care atentează la siguranţa statului, provocatorii se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani; ceilalţi, cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 236. Se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro funcţionarii care, în urma unei înţelegeri prealabile, şi-au dat demisia cu scopul de a împiedica sau a suspenda fie realizarea actului de justiţie, fie îndeplinirea unui serviciu legal.

Aceştia vor putea fi condamnaţi, în plus, la interzicerea dreptului de a îndeplini funcţii, sarcini sau prerogative publice.

CAPITOLUL II

Despre impietarea autorităţilor administrative şi judiciare

Art. 237. Se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani, cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro şi vor putea fi condamnaţi, pe o durată de la 5 ani la 10 ani, la interzicerea drepturilor menţionate la punctele 1-3 de la articolul 11:

Judecătorii, funcţionarii Ministerului Public şi agenţii poliţiei judiciare care s-au amestecat în exercitarea puterii legislative, fie prin regulamente ce conţin dispoziţii legislative, fie oprind sau suspendând executarea uneia sau mai multor legi, fie deliberând astfel încât să ştie dacă aceste legi vor fi executate;

Judecătorii, funcţionarii Ministerului Public şi agenţii poliţiei judiciare care şi-au depăşit puterea, amestecându-se în chestiunile atribuite autorităţilor administrative, fie pregătind regulamente în aceste chestiuni, fie interzicând executarea ordinelor dispuse de administraţie.

Art. 238. Judecătorii care, atunci când autoritatea administrativă este în cauză în faţa lor, au procedat totuşi la judecarea cauzei, împotriva conflictului semnalat în mod legal de această autoritate şi înainte de decizia Consiliului de stat, se pedepsesc fiecare cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Funcţionarii Ministerului Public ce au întocmit rechizitorii sau au pus concluzii pentru judecata respectivă se pedepsesc cu aceeaşi pedeapsă.

Art. 239. (Legea din 2 septembrie 2015) Primarii şi membrii corpurilor administrative care s-au amestecat în exercitarea puterii legislative, aşa cum s-a menţionat la paragraful 2 al art. 237 sau care au intervenit luând hotărâri ce pot impieta ordinele sau apărările la Curţi sau la Tribunale se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Aceştia vor putea fi condamnaţi, în plus, pe o durată de la 5 ani la 10 ani, la interzicerea drepturilor menţionate la primele trei numere ale art. 11.

CAPITOLUL III

Despre delapidare, despre distrugerea de acte sau de titluri, despre extorcare, despre încasarea ilegală de dobânzi, despre corupţie, despre traficul de influenţă şi despre actele de intimidare comise asupra persoanelor care exercită o funcţie publică

(Legea din 15 ianuarie 2001)

Despre delapidare

Art. 240. (Legea din 15 ianuarie 2001) Se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani orice persoană deţinătoare sau agent al autorităţii sau al forţei publice sau însărcinată cu o misiune a serviciului public, care a delapidat bani publici sau privaţi, bunuri ce le ţin locul, documente, titluri, acte, bunuri mobiliare ce s-au aflat în mâinile sale fie în virtutea, fie datorită funcţiei sale.

Despre distrugerea de acte sau de titluri

Art. 241. (Legea din 15 ianuarie 2001) Se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani orice persoană deţinătoare sau agent al autorităţii sau al forţei publice sau însărcinată cu o misiune a serviciului public care, cu răutate sau în mod fraudulos, a distrus sau a anulat acte sau titluri al căror deţinător era, în această calitate sau care i-au fost trimise datorită funcţiei sale.

Art. 242. Atunci când a sustras sau a distrus documente sau proceduri penale, şi anume documente, registre, acte sau bunuri conţinute în arhive, grefe sau depozite publice sau a predat unui deţinător public în această calitate, deţinătorul vinovat de neglijenţă se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni.

Despre extorcare

Art. 243. (Legea din 15 ianuarie 2001) Orice persoană deţinător sau agent al autorităţii sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu o misiune a serviciului public, care s-a făcut vinovată de extorcare, ordonând să se încaseze, cerând sau primind ceea ce ştia că nu se datorează sau să se depăşească ceea ce se datora pentru drepturi, taxe, impozite, contribuţii, bani, venituri sau dobânzi pentru salarii sau remuneraţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi va putea fi condamnată, în plus, la interzicerea dreptului de a îndeplini funcţii, sarcini sau prerogative publice.

Pedeapsa va fi recluziunea de la 5 la 10 ani dacă extorcarea a fost comisă cu ajutorul violenţei sau ameninţărilor.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice persoană deţinător sau agent al autorităţii sau al forţei publice sau însărcinată cu o misiune a serviciului public care a acordat, sub orice formă şi din orice motiv, o exonerare sau o franşiză de la drepturile, contribuţiile, impozitele sau taxele publice, cu încălcarea textelor de lege sau a reglementărilor.

Tentativa la delictele prevăzute la alineatele 1 şi 3 ale acestui articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Art. 244. (Legea din 15 ianuarie 2001) Infracţiunile prevăzute de acest capitol vor fi pedepsite, în plus, cu amendă de la 500 euro la 125.000 euro.

Aceste pedepse vor fi aplicate comisionarilor sau împuterniciţilor persoanelor, deţinătorilor sau agenţilor autorităţii sau forţei publice sau însărcinaţi cu o misiune a serviciului public, potrivit diferenţelor de mai sus.

Despre încasarea ilegală de dobânzi

Art. 245. (Legea din 15 ianuarie 2001) Orice persoană deţinător sau agent al autorităţii sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu o misiune a serviciului public sau învestită cu un mandat electiv public care, fie direct, fie prin persoane interpuse sau prin acţiuni simulate, a luat, a primit sau a păstrat orice fel de interes material din actele, în adjudecările lucrările sau gestiunile de a căror administrare sau supraveghere se ocupa, în întregime sau parţial, la momentul întocmirii actului, sau având misiunea de a ordonanţa plata sau de a face lichidarea unei afaceri, a obţinut din aceasta un interes material oarecare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 125.000 euro şi va putea, în plus, să fie condamnată la interzicerea dreptului de a îndeplini funcţii, sarcini sau prerogative publice.

Dispoziţia de mai sus nu va fi aplicabilă celui care nu putea, din cauza împrejurărilor, să favorizeze prin poziţia sa interesele sale private şi care a acţionat deschis.

Despre corupţie şi despre traficul de influenţă

(Legea din 13 februarie 2011)

Art. 246. (Legea din 13 februarie 2011) Se va pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 500 euro la 187.500 euro fapta unei persoane deţinător sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice sau însărcinate cu o misiune a serviciului public sau învestite cu un mandat electiv public de a solicita sau de a primi, fără drept, direct sau indirect, pentru ea însăşi sau pentru altul, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase de orice fel sau de a accepta oferta sau promisiunea:

1. Fie pentru a îndeplini sau a se abţine de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa, de misiunea sa sau de mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său;

2. Fie pentru a abuza de influenţa sa reală sau presupusă pentru a ajuta la obţinerea de la o autoritate sau de la o administraţie publică de distincţii, slujbe, înţelegeri sau a oricărei decizii favorabile.

Art. 247. (Legea din 13 februarie 2011) Se va pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 500 euro la 187.500 euro fapta de a propune sau de a da, direct sau indirect, unei persoane deţinător sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice sau însărcinate cu o misiune a serviciului public sau învestite cu un mandat electiv public, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare sau de a cere să se ofere sau să se promită, pentru a obţine de la ea:

1. Fie să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa, de misiunea sa sau de mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său;

2. Fie să abuzeze de influenţa sa reală sau presupusă pentru a ajuta la obţinerea, de la o autoritate sau de la o administraţie publică, de distincţii, slujbe, înţelegeri sau a oricărei decizii favorabile.

Art. 248. (Legea din 13 februarie 2011) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 125.000 euro orice persoană care solicită sau primeşte, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare sau acceptă oferta sau promisiunea, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, spre a abuza de influenţa sa reală sau presupusă, pentru a ajuta la obţinerea de la o autoritate sau de la o administraţie publică de distincţii, slujbe, înţelegeri sau a oricărei decizii favorabile.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cel care propune sau dă unei persoane, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare, pentru ea însăşi sau pentru un terţ sau face oferta sau promisiunea pentru ca această persoană să abuzeze de influenţa sa reală sau presupusă pentru a ajuta la obţinerea de la o autoritate sau de la o administraţie publică de distincţii, slujbe, înţelegeri sau a oricărei decizii favorabile.

Art. 249. (Legea din 13 februarie 2011) Va fi pedepsită cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 500 euro la 187.500 euro orice persoană deţinător sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu o misiune a serviciului public sau învestită cu un mandat electiv public, care solicită sau primeşte, fără drept, direct sau indirect, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare sau care acceptă oferta sau promisiunea, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa, de misiunea sa sau de mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său, a oricărei persoane ce a beneficiat de acest act sau s-a abţinut de la îndeplinirea acestui act.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cel care, în condiţiile de la alin. 1, propune sau dă unei persoane, deţinător sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu o misiune a serviciului public sau învestită cu un mandat electiv public, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare, pentru ea însăşi sau pentru un altul sau face oferta sau promisiunea respectivă.

Despre coruperea magistraţilor

Art. 250. (Legea din 13 februarie 2011) Se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 250.000 euro orice magistrat sau orice altă persoană care face parte dintr-un organ de jurisdicţie, orice arbitru sau expert numit fie de o instanţă, fie de părţi, care a solicitat sau a primit, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare, pentru ea însăşi sau pentru un terţ sau a acceptat oferta sau promisiunea, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa.

Cel care, în condiţiile de la alin. 1, propune sau dă unui magistrat sau unei alte persoane care face parte dintr-un organ de jurisdicţie sau unui arbitru sau expert numit de o instanţă sau de părţi, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau foloase oarecare, pentru ea însăşi sau pentru un terţ sau care face oferta sau promisiunea este pedepsit cu aceleaşi pedepse.

Despre actele de intimidare comise asupra persoanelor care exercită o funcţie publică

Art. 251. (Legea din 15 ianuarie 2001) Se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 500 euro la 187.500 euro orice persoană care foloseşte ameninţări sau violenţe sau care comite orice alt act de intimidare pentru a obţine de la o persoană, deţinător sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu o misiune a serviciului public sau învestită cu un mandat electiv public, fie să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act ce ţine de funcţia sa, de misiunea sa sau de mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său, fie să abuzeze de autoritatea sa reală sau presupusă pentru a ajuta la obţinerea de la o autoritate sau de la o administraţie publică de distincţii, slujbe, înţelegeri sau a oricărei decizii favorabile.

Art. 252. (Legea din 15 ianuarie 2001) 1) (23 mai 2005) Dispoziţiile de la articolele 246-251 ale acestui cod se aplică, de asemenea, la infracţiunile ce implică

- deţinători sau agenţi ai autorităţii publice sau ai forţei publice sau învestite cu un mandat electiv public sau însărcinate cu o misiune a serviciului public a unui alt stat;

- persoane ce fac parte dintr-un organ de jurisdicţie al unui alt stat, în calitate de membri nespecializaţi ai unui complet de judecată însărcinat să se pronunţe asupra rezultatului unui litigiu sau care exercită o funcţie de arbitru supus reglementării asupra arbitrajului a unui alt stat sau a unei organizaţii publice internaţionale;

- funcţionari comunitari şi membri ai Comisiei Comunităţilor europene, ai Parlamentului european, ai Curţii de Justiţie şi ai Curţii de conturi a Comunităţilor europene, cu respectarea deplină a dispoziţiilor aplicabile ale tratatelor de constituire a Comunităţilor europene, a Protocolului privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor europene, a Statuturilor Curţii de Justiţie, precum şi a textelor emise pentru punerea lor în aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunităţilor;

- funcţionari şi agenţi ai unei alte organizaţii publice internaţionale, persoane membre ale unei adunări parlamentare ale unei organizaţii publice internaţionale şi persoane care exercită funcţii judiciare sau de grefă în cadrul unei instanţe naţionale, a cărei competenţă este acceptată de Marele Ducat de Luxemburg, cu respectarea deplină a dispoziţiilor aplicabile statuturilor acestor organizaţii publice internaţionale, adunărilor parlamentare ale organizaţiilor publice internaţionale sau instanţelor internaţionale, precum şi a textelor emise pentru punerea lor în aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunităţilor. (Legea din 13 februarie 2011)

2) Expresia „funcţionar comunitar” folosită la paragraful precedent desemnează:

- orice persoană care are calitatea de funcţionar sau de agent angajat prin contract, în înţelesul Statutului funcţionarilor Comunităţilor europene sau al regimului aplicabil altor agenţi ai Comunităţilor europene;

- orice persoană pusă la dispoziţia Comunităţilor europene de către statele membre sau de orice organism public sau privat care exercită funcţii echivalente cu cele pe care le îndeplinesc funcţionarii sau ceilalţi agenţi ai Comunităţilor europene.

Membrii organismelor create pentru aplicarea tratatelor de constituire a Comunităţilor europene şi personalul acestor organisme sunt asimilaţi funcţionarilor comunitari atunci când Statutul funcţionarilor Comunităţilor europene sau regimul aplicabil altor agenţi ai Comunităţilor europene nu le sunt aplicabile.

Art. 253. (Legea din 13 februarie 2011) 1. Dacă faptele încadrate drept crime în acest capitol sunt considerate de natură a fi pedepsite doar cu pedepse corecţionale, persoana condamnată va putea fi, în plus, condamnată la interzicerea exercitării, în întregime sau în parte, a drepturilor enumerate la art. 1, în condiţiile prevăzute la art. 24.

2. Pentru faptele încadrate drept delicte, potrivit acestui capitol şi pentru faptele prevăzute la articolele 310 şi 310-1 se aplică articolul 24 din Codul penal.

CAPITOLUL IV6)

Despre abuzul de autoritate

Art. 254. Se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani orice funcţionar public, agent sau reprezentant al Guvernului, indiferent de statut sau de grad, care a cerut sau a ordonat, a pus să se ceară sau să se ordone acţiunea sau folosirea forţei publice împotriva executării unei legi sau a unei hotărâri (regale) a Marelui Ducat sau împotriva încasării unui impozit stabilit legal sau împotriva executării fie a unei ordonanţe sau a unui mandat judiciar, fie a oricărui alt ordin emis de autoritate.

Persoana vinovată va putea fi condamnată, în plus, la interzicerea exercitării drepturilor menţionate la primele trei cifre ale art. 11.

Art. 255. Dacă această cerere sau acest ordin a produs efecte, persoana vinovată va fi condamnată la recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 256. Dacă ordinele sau cererile au fost cauza directă a altor crime pasibile de pedepse mai grave decât cele care sunt prevăzute la articolele 254 şi 255, aceste pedepse mai grele vor fi aplicate funcţionarilor, agenţilor sau reprezentanţilor vinovaţi că au dat respectivele ordine sau au făcut cererile respective.

(...) 7)

Art. 257. Atunci când un funcţionar sau un ofiţer public, un administrator, un agent sau un reprezentant al Guvernului sau al poliţiei, un executor al mandatelor judiciare sau al sentinţelor, un comandant şef sau subordonat al forţei publice, fără un motiv legitim, a făcut uz sau a cerut să se facă uz de violenţe faţă de persoane în timpul sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale, pedeapsa minimă dispusă împotriva acestor fapte va fi sporită în conformitate cu art. 266.

Art. 258. Orice judecător, orice administrator sau membru al unui corp administrativ care, sub orice pretext, chiar al nemenţionării sau al neînţelegerii legii, a refuzat să facă dreptatea pe care le-o datora părţilor se pedepseşte cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro şi va putea fi condamnat la interzicerea dreptului de a îndeplini funcţii, sarcini sau prerogative publice.

Art. 259. Orice comandant şef sau subordonat al forţei publice care, după ce a fost solicitat legal de autoritatea civilă, a refuzat să ceară să acţioneze forţei ce este subordonată ordinelor sale va fi pedepsit cu închisoare de la 15 zile la 3 luni.

Dispoziţii comune capitolelor precedente

Art. 260. Atunci când un funcţionar sau un ofiţer public, un deţinător sau un agent al forţei publice a ordonat sau a făcut un act contrar unei legi sau unei hotărâri (regale) a Marelui Ducat, dacă justifică faptul că a acţionat din ordinul superiorilor care au asupra sa autoritate ierarhică, pentru scopuri ce ţin de competenţa acestora, va fi scutit de pedeapsă, care va fi, în acest caz, aplicată doar superiorilor ce au dat ordinul.

CAPITOLUL V-1

Despre actele de tortură

(Legea din 24 aprilie 2000)

Art. 260-1. (Legea din 24 aprilie 2000) Orice persoană deţinător sau agent al autorităţii publice sau al forţei publice, orice persoană însărcinată cu un serviciu public sau orice persoană care acţionează la instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al uneia din aceste persoane, care a aplicat intenţionat unei persoane acte de tortură, în înţelesul Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, provocându-i o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, este pedepsită cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 260-2. (Legea din 24 aprilie 2000) Dacă actele de tortură au provocat o boală sau o incapacitate de muncă, pedeapsa este recluziunea de la 10 la 15 ani.

Art. 260-3. (Legea din 24 aprilie 2000) Dacă actele de tortură au provocat o boală ce pare incurabilă sau o incapacitate permanentă de muncă sau pierderea folosirii absolute a unui organ sau o mutilare gravă, pedeapsa este recluziunea de la 15 la 20 de ani.

Art. 260-4. (Legea din 24 aprilie 2000) Dacă actele de tortură, fără intenţia de a o provoca, au cauzat moartea, pedeapsa este recluziunea pe viaţă.

CAPITOLUL V 8)

Despre exercitarea autorităţii publice ilegal anticipate sau prelungite

Art. 261. Orice funcţionar public care a început să-şi exercite funcţiile fără să fi depus jurământul prevăzut de lege va fi condamnat la amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 262. Orice funcţionar public revocat, destituit, suspendat sau interzis legal, care, după ce a aflat oficial, a continuat să-şi exercite funcţiile, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice funcţionar public ales sau numit temporar care a continuat să-şi exercite funcţiile, după încetarea legală a acestora.

CAPITOLUL VI9)

Despre câteva delicte referitoare la evidenţa actelor de stare civilă

Art. 263. Ofiţerii de stare civilă care şi-au înscris actele pe simple foi se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 264. (Legea din 4 iulie 1967) Se pedepseşte cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro ofiţerul de stare civilă:

Care a neglijat să menţioneze în actul de căsătorie consimţămintele prevăzute de lege;

Care a procedat la celebrarea unei căsătorii fără a se fi asigurat de existenţa acestor consimţăminte;

Care a primit un act de căsătorie în cazul art. 228 din Codul civil şi înainte de termenul prevăzut de acest articol.

Art. 265. (Legea din 4 iulie 1967) Va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro ofiţerul de stare civilă care a celebrat o căsătorie contrar voinţei persoanelor al căror consimţământ este cerut.

Dispoziţii particulare

Art. 266. În afara cazului în care legea reglementează în mod particular pedepsele aplicate pentru crime sau pentru delicte comise de un funcţionar sau de un ofiţer public, aceia dintre cei care s-au făcut vinovaţi de alte crime sau de alte delicte, pe care erau însărcinaţi să le prevină, să le constate, să le urmărească sau să le pedepsească, vor fi condamnaţi la pedepsele stabilite pentru aceste crime sau delicte, al căror minim va fi dublat, dacă este vorba despre închisoare şi mărit la 2 ani, dacă este vorba despre recluziune pe durată determinată.

CAPITOLUL VII10)

Despre infracţiunile comise de reprezentanţii cultelor în exercitarea funcţiei lor

Art. 267. Se pedepseşte cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro orice reprezentant al unui cult care va oficia cununia religioasă înainte de celebrarea căsătoriei civile.

În cazul infracţiunii repetate de acelaşi gen, acesta va putea fi condamnat şi la închisoare de la 8 zile la 3 luni.

Art. 268. Reprezentanţii cultelor care, în discursurile pronunţate sau în înscrisurile citite, în exercitarea funcţiei lor şi la o adunare publică sau printr-un înscris ce conţine instrucţiuni pastorale, sub orice formă, au atacat direct Guvernul, o lege, o hotărâre (regală) a Marelui Ducat sau orice alt act al autorităţii publice se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Dacă instrucţiunea pastorală, discursul sau înscrisul conţine o provocare directă la nesupunere la legile sau actele autorităţii publice sau dacă doreşte să ridice sau să înarmeze o parte din cetăţeni împotriva altora, reprezentantul cultului care l-a publicat, pronunţat sau citit se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, dacă provocarea nu a fost urmată de niciun efect şi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă a condus la nesupunere, diferită de cea care ar fi degenerat în răscoală sau revoltă. Persoana vinovată va fi, în plus, condamnată la amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

TITLUL V

Despre crime şi delicte contra ordinii publice comise de persoane private

CAPITOLUL I

Despre rebeliune şi răzvrătire

(Legea din 8 iunie 2004)

Art. 269. (Legea din 19 mai 1978) Este calificat drept rebeliune orice atac, orice rezistenţă opusă prin violenţe sau ameninţări ofiţerilor ministeriali, paznicilor de plantaţii sau de păduri, deţinătorilor sau agenţilor forţei publice, membrilor personalului ce efectuează serviciul de gardă şi şefilor de grup ai penitenciarelor, reprezentanţilor ce se ocupă de încasarea taxelor şi contribuţiilor, agenţilor de percepţie, vameşilor, custozilor, ofiţerilor sau agenţilor de ordine administrativă sau judiciară, care acţionează pentru executarea legilor, a ordinelor sau a hotărârilor autorităţii publice, a mandatelor judiciare sau a sentinţelor.

Art. 270. Este, de asemenea, calificat drept rebeliune orice atac, orice rezistenţă opusă prin violenţe sau ameninţări fie angajaţilor sau agenţilor serviciului telegrafic al statului şi care acţionează în exerciţiul funcţiilor lor, fie angajaţilor şi agenţilor numiţi în servicii telegrafice private şi care acţionează pentru transmiterea telegramelor autorităţii publice.

Art. 271. Rebeliunea comisă de o singură persoană, înarmată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani; dacă fapta s-a săvârşit fără arme, aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni.

Art. 272. Dacă rebeliunea a fost comisă de mai multe persoane şi în urma unei înţelegeri prealabile, rebelii purtători de arme vor fi condamnaţi la recluziune de la 5 la 10 ani iar ceilalţi la închisoare de la 1 an la 5 ani.

Dacă rebeliunea nu a fost rezultatul unei înţelegeri prealabile, rebelii purtători de arme se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani iar ceilalţi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Art. 273. În caz de rebeliune în grup sau în asociere, articolul 134 al acestui cod va fi aplicabil rebelilor fără funcţii sau angajamente în grup care s-au retras la primul avertisment al autorităţii publice sau chiar după aceea, dacă au fost reţinuţi în afara locului rebeliunii, fără a opune din nou rezistenţă şi fără arme.

Art. 274. În toate cazurile în care se va pronunţa, pentru fapta de rebeliune, pedeapsa cu închisoarea, persoanele vinovate vor putea fi condamnate, în plus, la o amendă de la 251 la 2.000 euro.

Şefii rebeliunii şi cei care au provocat-o vor putea fi condamnaţi şi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 274-1. (Legea din 8 iunie 2004) Se pedepsesc cu amendă de la 251 la 12.500 euro şi cu închisoare de la 8 zile la 6 luni, fără a afecta pedepsele mai grave care ar putea fi aplicate: 1. orice strigăte instigatoare rostite public; 2. orice comunicare către public, prin intermediul presei, a unor texte instigatoare; 3. expunerea publică, distribuirea, vânzarea, punerea în vânzare sau portul în public al tuturor semnelor sau simbolurilor capabile să provoace la rebeliune sau să tulbure liniştea publică.

CAPITOLUL II

Despre ultraj şi despre violenţe împotriva miniştrilor, membrilor Camerei Deputaţilor, deţinătorilor autorităţii sau forţei publice

Art. 275. Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 6 luni şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro cel care a ultragiat prin fapte, cuvinte, gesturi, ameninţări, înscrisuri sau panouri un deputat, în exercitarea sau în legătură cu exercitarea mandatului său, un membru al Guvernului sau un magistrat al ordinii administrative sau judiciare, aflaţi în exercitarea sau în legătură cu exercitarea funcţiei lor.

Dacă ultrajul a avut loc în şedinţa Camerei sau la audierea unei Curţi sau a unui Tribunal, pedeapsa cu închisoarea va fi de la 2 luni la 2 ani şi amenda de la 500 euro la 10.000 euro.

Persoanele care aduc ultraje unui deputat nu pot fi urmărite, cu excepţia cazului de flagrant delict, decât în urma plângerii persoanei jignite sau a denunţului Camerei Deputaţilor.

Art. 276. Ultrajul prin fapte, gesturi, ameninţări, înscrisuri sau panouri îndreptate, în exercitarea sau în legătură cu exercitarea funcţiei lor, contra unui funcţionar ministerial, contra unui agent deţinător al autorităţii sau al forţei publice sau contra oricărei alte persoane cu caracter public se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la o lună şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 277. Ultrajele comise contra colectivelor constituite vor fi pedepsite în acelaşi fel ca ultrajele comise contra membrilor acestor colective, potrivit diferenţierilor stabilite la cele două articole anterioare.

Art. 278. Se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro cel care a lovit un deputat în exercitarea sau în legătură cu exercitarea mandatului său, un membru al Guvernului sau un magistrat al ordinii administrative sau judiciare, în exercitarea sau în legătură cu exercitarea funcţiei lor.

Dacă lovirile au avut loc în şedinţa Camerei sau la audierea unei Curţi sau a unui Tribunal, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Art. 279. Dacă lovirile au fost cauza vărsării de sânge, a rănilor sau a bolii, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 15.000 euro.

Art. 280. Cel care a lovit un funcţionar ministerial, un agent deţinător al autorităţii sau al forţei publice sau orice altă persoană publică, în exercitarea sau în legătură cu exercitarea funcţiei lor, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

Art. 281. Dacă lovirile au fost cauza vărsării de sânge, a rănilor sau a bolii, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 282. Pedepsele prevăzute de articolele 275, 278 şi 279 vor fi aplicabile în cazul în care au fost ultragiaţi sau loviţi martori din cauza depoziţiilor lor.

CAPITOLUL III

Despre ruperea sigiliilor

Art. 283. Atunci când sigiliile aplicate din ordinul autorităţii publice au fost rupte, păstrătorii sigiliilor se pedepsesc, pentru simpla neglijenţă, cu închisoare de la 8 zile la 6 luni.

Art. 284. Cei care au rupt cu un scop sigiliile se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, iar în cazul în care acestea au fost rupte de păstrătorul însuşi sau funcţionarul public care a ordonat aplicarea sau a aplicat sigiliile, acesta se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani.

Tentativa la acest delict se pedepseşte, în primul caz al acestui articol, cu închisoare de la 3 luni la 1 an şi, în al doilea caz, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Art. 285. Dacă sigiliile rupte au fost aplicate pe hârtii sau pe bunuri ale unui individ suspect, inculpat sau acuzat de o crimă pentru care este prevăzută pedeapsa cu recluziunea pe viaţă sau ale unui individ condamnat, păstrătorul neglijent se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Art. 286. Cel care are drept scop să rupă sigiliile aplicate pe hârtii sau pe bunuri având calitatea enunţată la articolul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani şi, dacă acesta este păstrătorul însuşi sau funcţionarul public care a ordonat sau a aplicat sigiliile, se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 5 ani.

Tentativa la acest delict se pedepseşte, în primul caz prevăzut de acest articol, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi, în al doilea caz, cu închisoare de la 1 an la 3 ani pentru aceeaşi pedeapsă.

Art. 287. Dacă ruperea sigiliilor este comisă prin violenţă împotriva persoanelor, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 5 ani.

Tentativa la această rupere de sigilii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 288. În cazurile articolelor 284, 286 şi 287 persoana vinovată va putea fi condamnată şi la o amendă de la 500 euro la 20.000 euro.

CAPITOLUL IV

Despre împiedicarea executării lucrărilor publice

Art. 289. Cel care, prin acte de violenţă, s-a opus la executarea lucrărilor dispuse sau autorizate de puterea competentă se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 luni.

Art. 290. Cei care, prin asociere şi violenţe, prin acte de violenţă sau ameninţări, s-au opus executării acestor lucrări vor fi condamnaţi la închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Şefii sau instigatorii se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 291. În cazurile prevăzute de cele două articole precedente persoanele vinovate vor putea fi condamnate şi la amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

CAPITOLUL V

Despre crime şi delicte ale furnizorilor

Art. 292. Persoanele care furnizează, lucrează sau gestionează pentru forţa armată, care în mod intenţionat nu au oferit serviciul cu care au fost însărcinate vor fi pedepsite cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 500 euro la 30.000 euro.

Aceleaşi pedepse vor fi aplicate agenţilor furnizorilor, dacă aceşti agenţi nu au oferit cu intenţie serviciile.

Art. 293. Funcţionarii publici sau agenţii prepuşi sau salariaţi ai Guvernului, care au provocat sau au ajutat persoanele vinovate să nu realizeze serviciile vor fi condamnate la recluziune de cel puţin 7 ani şi la amendă de la 500 euro la 30.000 euro.

Art. 294. Atunci când încetarea serviciilor este rezultatul unei neglijenţe din partea furnizorilor, agenţilor lor, funcţionarilor publici sau din partea agenţilor prepuşi sau salariaţi ai Guvernului, persoanele vinovate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Art. 295. Chiar dacă serviciile nu au lipsit, dacă livrările sau lucrările au fost întârziate intenţionat, persoanele vinovate se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Persoanele vinovate se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro dacă întârzierea este rezultatul unei neglijenţe.

Art. 296. În cazurile prevăzute de articolele 294 şi 295 alin. 2, urmărirea nu va putea fi făcută decât în urma denunţului membrului Guvernului pe care îl priveşte chestiunea respectivă.

Art. 297. Dacă a avut loc o fraudă asupra naturii, calităţii sau cantităţii lucrărilor sau mâinii de lucru sau bunurilor furnizate, persoanele vinovate se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 25.000 euro.

În plus, aceştia vor putea fi condamnaţi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 298. Funcţionarii publici sau agenţii prepuşi sau salariaţi ai Guvernului care au participat la această fraudă se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 25.000 euro.

În plus, aceştia vor fi condamnaţi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

CAPITOLUL VI

Despre publicarea sau distribuirea documentelor fără indicarea numelui şi domiciliului autorului sau tipografului

Art. 299. Orice persoană care a contribuit conştient la publicarea sau la distribuirea de lucrări tipărite de orice fel, în care nu se află indicarea adevărată a numelui şi a domiciliului autorului sau tipografului, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Cu toate acestea, pedeapsa cu închisoarea nu va putea fi dispusă atunci când lucrarea tipărită, publicată fără indicaţiile cerute, face parte dintr-o publicaţie a cărei origine este cunoscută prin apariţia sa anterioară.

Dispoziţiile anterioare nu sunt aplicabile publicării sau distribuţiei lucrărilor tipărite mici, prevăzute la art. 20 alin. 2 din Legea din 20 iulie 1869 privind presa.

Art. 300. Vor fi scutiţi de pedeapsa indicată la articolul precedent:

Cei care l-au făcut cunoscut pe tipograf;

Vânzătorii ambulanţi, cei care lipesc afişe, vânzătorii sau distribuitorii care au făcut cunoscută persoana de la care au obţinut înscrisul imprimat.

CAPITOLUL VII

Despre infracţiuni contra legilor şi regulamentelor privind loteriile, casele de joc şi casele de împrumuturi pe amanet

Art. 301. Sunt considerate loterii toate operaţiunile oferite publicului şi destinate să asigure un câştig prin tragere la sorţi.

Art. 302. Autorii, antreprenorii, administratorii, prepuşii sau agenţii de loterie neautorizaţi legal se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 500 euro la 30.000 euro.

Vor fi confiscate bunurile mobiliare scoase la loterie şi cele care sunt folosite sau destinate să fie folosite în acest scop.

Atunci când un imobil a fost scos la loterie, confiscarea nu va putea fi dispusă; aceasta va fi înlocuită cu amenda de la 500 euro la 25.000 euro.

Art. 303. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse:

Cei care au plasat, au răspândit sau au distribuit bilete de loterie neautorizate legal;

Cei care, prin avize, anunţuri, afişe sau prin orice alt mijloc de publicare, au făcut cunoscută existenţa acestor loterii sau au facilitat emiterea biletelor acestora.

În toate cazurile, biletele, precum şi avizele, anunţurile sau afişele vor fi confiscate şi distruse.

Art. 304. Vor fi scutiţi de pedepsele indicate la articolul precedent vânzătorii ambulanţi şi cei care lipesc afişe care au făcut cunoscută persoana de la care au luat biletele sau înscrisurile menţionate mai sus.

Art. 305. (Legea din 20 aprilie 1977) Cei care, fără o autorizaţie legală, au deschis o casă de jocuri de noroc neautorizată şi au permis accesul publicului, fie liber, fie prin prezentarea de către cei interesaţi sau apropiaţi, bancherii administratori, reprezentanţii sau agenţii acestei case se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

În plus, persoanele vinovate vor putea fi condamnate la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

În toate cazurile vor fi confiscate fondurile sau bunurile ce vor fi găsite expuse la joc, precum şi mobilele, instrumentele, ustensilele, aparatele folosite sau destinate să servească la jocuri.

Art. 306. Cei care, fără autorizaţie legală, au deschis case de împrumut pe amanet sau cu contract de garanţie se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 307. Cei care, având o autorizaţie, nu au ţinut un registru în conformitate cu regulamentele, conţinând la rând, fără niciun spaţiu alb sau cu spaţii între linii, sumele sau obiectele împrumutate, numele, domiciliile sau profesiile persoanelor care iau cu împrumut, natura, calitatea şi valoarea obiectelor puse drept garanţie, se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la o lună şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 308. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro:

Indivizii care au adus, de obicei, bunuri la casele de amanet pentru altul şi în schimbul unei retribuţii;

Cei care au cumpărat, de obicei, acte de recunoaştere a unei datorii de la casa de amanet;

Cei care au cedat sau au cumpărat acte de recunoaştere a unei datorii de la aceste instituţii, ce prevăd împrumuturi pentru mărfuri noi.

CAPITOLUL VIII

Despre infracţiunile contra industriei, comerţului şi licitaţiilor publice

Art. 309. (Legea din 15 iulie 1993) Cel care, fiind în prezent sau în trecut lucrător, muncitor sau ucenic într-o întreprindere comercială sau industrială, fie în scop de concurenţă, fie cu intenţia de a-l prejudicia pe patronul său, fie pentru a obţine un folos nemeritat, utilizează sau divulgă, pe durata angajamentului său sau în termen de doi ani de la expirare, secretele de afaceri sau de fabricaţie de care a avut cunoştinţă ca urmare a situaţiei sale se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 12.500 euro.

La fel se pedepseşte cel care, având cunoştinţă de secretele de afaceri sau de fabricaţie aparţinând unei persoane, fie prin intermediul unui lucrător, unui muncitor sau unui ucenic ce acţionează cu încălcarea prevederilor de la alineatul precedent, fie printr-un act contrar legii sau bunelor moravuri, utilizează aceste secrete sau le divulgă, fie în scop de concurenţă, fie cu intenţia de a-l prejudicia pe cel căruia îi aparţin, fie pentru a obţine un folos nemeritat.

Este pasibil de aceeaşi pedeapsă cel care, fie în scop de concurenţă, fie cu intenţia de a-l prejudicia pe cel căruia îi aparţin, fie pentru a obţine un folos nemeritat, utilizează., fără a avea dreptul sau trimite altuia modele, desene sau tipare ce i-au fost încredinţate pentru executarea comenzilor comerciale sau industriale.

Tribunalele pot dispune, în caz de condamnare, afişarea sau publicarea prin intermediul ziarelor a hotărârii, pe cheltuiala persoanei pe care o desemnează.

Art. 310. (Legea din 13 februarie 2011) Este pedepsită cu închisoare de la o lună la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 30.000 euro fapta unei persoane care are calitatea de administrator sau de gerant al unei persoane juridice, de mandatar sau reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, de a solicita sau de a accepta să primească, direct sau prin intermediul unor persoane, o ofertă, o promisiune sau un folos de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ sau de a accepta oferta sau promisiunea, pentru a face sau a se abţine să facă un act ce ţine de funcţia sa sau facilitat de funcţia sa, fără ştirea şi fără permisiunea, după caz, a consiliului de administraţie sau a adunării generale, a mandantului sau a angajatorului.

Art. 310-1. (Legea din 13 februarie 2011) Este pedepsită cu aceleaşi pedepse fapta unei persoane de a propune sau de a da, direct sau prin persoane interpuse, unei persoane care are calitatea de administrator sau de gerant al unei persoane juridice, de mandatar sau reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, o ofertă, o promisiune sau un folos de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ sau de a face oferta sau promisiunea, pentru a face sau a se abţine să facă un act ce ţine de funcţia sa sau facilitat de funcţia sa, fără ştirea şi fără permisiunea, după caz, a consiliului de administraţie sau a adunării generale, a mandantului sau a angajatorului.

Art. 311. Persoanele care, prin orice mijloace frauduloase, au rotunjit în sus sau în jos preţurile produselor alimentare sau ale mărfurilor sau ale documentelor şi bunurilor publice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 25.000 euro.

Art. 312. (Legea din 2 septembrie 2015) Orice comandant militar care, în zonele unde are dreptul de a-şi exercita autoritatea a executat anumite manevre sau a participat la ele, fie în mod deschis, fie prin acte simulate sau prin persoane interpuse, riscă, în afara pedepselor prevăzute la articolul precedent, interzicerea drepturilor enunţate la primele trei cifre ale art. 11.

Art. 313. Cei care, prin asociere sau prin violenţe sau ameninţări, au tulburat ordinea publică în pieţele sau halele cu grâne, cu scopul de a provoca un jaf sau numai de a forţa vânzătorii să-şi vândă produsele alimentare la un preţ inferior celui de pe piaţa concurenţială, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Şefii sau instigatorii se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 314. Persoanele care, la adjudecările proprietăţii, uzufructului sau închirierii bunurilor mobiliare sau imobiliare ale unei societăţi, ale unei aprovizionări, ale unei exploatări sau ale unui serviciu oarecare, au împiedicat sau au tulburat libertatea licitaţiilor sau prezentarea caietelor de sarcini, prin violenţe sau prin ameninţări, fie înainte, fie în timpul licitaţiilor sau al prezentării caietelor de sarcini, vor fi pedepsite cu închisoare de la 15 zile la 6 luni şi cu amendă de la 500 euro la 15.000 euro.

Art. 134-1. (Legea din 21 iulie 1992) Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cei care au depus acte, în ciuda interdicţiei stabilite împotriva lor printr-o hotărâre judecătorească, definitivă sau executorie, cu titlu provizoriu, în temeiul art. 444-1 din Codul comercial.

CAPITOLUL IX

Despre alte câteva infracţiuni contra ordinii publice

SECŢIUNEA I

Despre infracţiuni contra legilor asupra înhumărilor

Art. 315. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 2 luni sau cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro:

Cei care, fără autorizarea prealabilă a ofiţerului public, au procedat sau au cerut să se procedeze la înhumare.

Cei care au încălcat, indiferent cum, legile sau reglementările referitoare la locurile de îngropăciune şi la înhumările făcute de urgenţă.

SECŢIUNEA II

Despre infracţiuni contra legilor şi reglementărilor privind armele interzise

Art. 316 şi 317. Abrogate (Legea din 15 martie 1983)

Art. 318. Implicit abrogat (Legea din 15 martie 1983)

SECŢIUNEA III

Despre alarme false

Art. 319. (Legea din 19 mai 1978) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 5 ani şi cu amendă de la 300 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, prin cuvinte, în scris sau prin orice alt mijloc, a anunţat un pericol despre care ştie că este inexistent, antrenând, direct sau indirect, intervenţia forţei publice, a unui serviciu public sau a oricărui alt serviciu de supraveghere sau de salvare.

Dacă acest anunţ a avut drept consecinţă împiedicarea funcţionării unui serviciu public sau a unei întreprinderi, chiar şi private, cuantumul minim al pedepselor prevăzute la alineatul precedent va spori până la 3 luni şi, respectiv, 500 euro.

Art. 320. (abrogat)

Art. 321. (abrogat)

TITLUL VI

Despre crime şi delicte contra siguranţei publice

CAPITOLUL I

Despre gruparea alcătuită cu scopul de a atenta asupra persoanelor sau proprietăţilor şi despre grupul infracţional organizat

(Legea din 11 august 1998)

Art. 322. Orice grupare alcătuită cu scopul de a atenta împotriva persoanelor sau proprietăţilor este o infracţiune sau un delict care există prin simpla organizare a bandei.

Art. 323. Dacă gruparea a avut drept scop comiterea de infracţiuni ce conduc la pedeapsa cu recluziunea de peste 10 ani, întemeietorii acestei grupări, şefii acestei bande şi cei care au condus în vreun fel se vor pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Aceştia se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani, dacă gruparea a fost constituită pentru a comite alte infracţiuni şi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă gruparea a fost constituită pentru a comite delicte.

Art. 324. Toate celelalte persoane care fac parte din grupare şi cei care au furnizat, în mod conştient şi cu intenţie, bandei sau diviziunilor sale arme, muniţii, instrumente ale crimei, locuinţe, găzduire sau loc de întrunire se pedepsesc:

În primul caz prevăzut la articolul precedent, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani;

În al doilea caz, cu închisoare de la două luni la 3 ani; şi

În al treilea caz, cu închisoare de la o lună la 2 ani.

Art. 324bis. (Legea din 11 august 1998) Constituie un grup infracţional organizat asocierea în timp a mai mult de două persoane pentru a comite împreună infracţiuni şi delicte pasibile de pedeapsa cu închisoarea de cel puţin 4 ani sau de o pedeapsă mai gravă, pentru a obţine, direct sau indirect, foloase materiale.

Art. 324ter. (Legea din 11 august 1998) (1) Orice persoană care, cu intenţie şi în mod conştient, face parte în mod activ din grupul infracţional prevăzut la alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 5 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse, chiar dacă nu are intenţia de a comite o infracţiune în cadrul acestei grupări, nici de a se asocia acesteia ca autor sau complice.

(2) Orice persoană care participă la pregătirea sau la realizarea oricărei activităţi legale a acestui grup infracţional, în condiţiile în care ştie că participarea sa contribuie la atingerea obiectivelor acestuia, aşa cum sunt prevăzute la articolul precedent, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(3) Orice persoană care participă la luarea unei decizii în cadrul activităţilor grupului infracţional, în condiţiile în care ştie că participarea sa contribuie la atingerea obiectivelor acestuia, aşa cum sunt prevăzute la articolul precedent, se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 12.500 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(4) Orice conducător al grupului infracţional este pedepsit cu recluziune de la 10 la 15 ani şi cu amendă de la 25.000 euro la 50.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(5) Comportamentele prevăzute la punctele 1-4 ale acestui articol care au avut loc pe teritoriul naţional sunt urmărite potrivit dreptului luxemburghez, indiferent de locul unde grupul infracţional îşi are baza sau îşi exercită activităţile.

Art. 325. (Legea din 13 iunie 1994) Persoanele vinovate, în temeiul art. 323 şi 324, la pedeapsa cu închisoarea vor putea fi condamnaţi, în plus, la interzicerea drepturilor, potrivit art. 24.

Art. 326. Sunt scutiţi de pedepsele pronunţate în prezentul capitol aceia dintre vinovaţi care, înainte de orice tentativă de infracţiune sau delict ce face obiectul grupării şi înainte de începerea oricărei urmăriri, au dezvăluit autorităţii existenţa acestor bande şi numele şefilor acestora sau ale subordonaţilor.

CAPITOLUL II

Despre ameninţările cu atentat şi despre ofertele sau propunerile de a comite anumite crime

Art. 327. (Legea din 29 iunie 1984) Cel care, fie verbal, fie printr-un înscris anonim sau semnat, fie prin orice alt procedeu similar, prin ordin sau condiţionat, ameninţă cu un atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor pasibil de pedeapsa penală, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Ameninţarea fie verbală, fie prin înscris anonim sau semnat, fie prin orice alt procedeu similar, cu un atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pasibilă de pedeapsa penală, neînsoţită de un ordin sau o condiţie, se va pedepsi cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

În cazurile prevăzute de acest articol, persoana vinovată va putea fi condamnată şi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 328. Abrogat (Legea din 29 iunie 1984)

Art. 329. (Legea din 8 septembrie 2003) Ameninţarea prin gesturi sau însemne cu un atentat împotriva proprietăţilor, pasibilă de pedeapsa penală, se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro.

Ameninţarea prin gesturi sau însemne cu un atentat împotriva persoanelor, pasibilă de pedeapsa penală sau de pedeapsa cu închisoare de cel puţin 6 luni, se va pedepsi cu închisoare de la 3 luni la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Art. 330. (Legea din 29 iunie 1984) Ameninţarea făcută fie verbal, fie prin înscris anonim sau semnat, prin ordin sau cu o condiţie, cu un atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pasibilă de închisoare de cel puţin 8 zile, se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro.

Art. 330-1. (Legea din 8 septembrie 2003) Cuantumul minim al pedepselor prevăzute de articolele 327, 329 şi 330 va fi ridicat conform art. 266, dacă persoana vinovată a comis ameninţarea cu atentat faţă de:

1. soţ sau soţul divorţat, persoana cu care locuieşte sau a locuit, de obicei;

2. un ascendent legitim sau natural sau unul din părinţii adoptivi;

3. un descendent legitim, natural sau adoptiv;

4. un frate sau o soră;

5. un ascendent legitim sau natural al unuia din părinţii adoptivi, un descendent, un frate sau o soră a unei persoane prevăzute la punctul 1;

6. o persoană a cărei vulnerabilitate deosebită, datorată vârstei sale, unei boli, unei infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini pare a fi sau este cunoscută de autorul lor;

7. o persoană care are obligaţii faţă de el prin legături de subordonare.

Art. 331. (Legea din 29 iunie 1984) Cel care a oferit sau a propus, direct, să comită o crimă pasibilă de o pedeapsă penală sau să participe la o asemenea crimă şi cel care a acceptat posibila ofertă sau propunere vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 3 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Vinovatul va putea fi condamnat şi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Cu toate acestea, nu va fi deloc pedepsită oferta sau propunerea doar verbală, atunci când aceasta nu este însoţită de daruri sau promisiuni, nici acceptarea de asemenea oferte sau propuneri.

CAPITOLUL III

Despre evadarea deţinuţilor

Art. 332. De fiecare dată când are loc o evadare a minorilor plasaţi într-un centru de reeducare de stat, persoanele însărcinate să se ocupe de supravegherea sau de conduita lor vor fi pedepsite, în caz de complicitate, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani (Legea din 12 noiembrie 1971).

De fiecare dată când are loc o evadare a deţinuţilor, gardienii, comandanţii şefi sau subordonaţi, fie din cadrul jandarmeriei, fie din cadrul forţei armate ce escortează sau însoţesc, administratorii, comandanţii şi portarii centrelor de arest preventiv, a aresturilor, a centrelor de detenţie preventivă sau de executare a pedepselor, gardienii, temnicerii şi toţi ceilalţi prepuşi ce se ocupă de conduita, transportul şi paza deţinuţilor vor fi pedepsiţi după cum urmează.

Art. 333. Dacă evadatul era urmărit sau condamnat pentru o crimă, dacă era arestat în baza Legii privind extrădările sau dacă era prizonier de război, aceşti prepuşi vor suferi pedeapsa cu închisoarea de la 15 zile la 1 an, în caz de neglijenţă şi cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, în caz de complicitate.

Art. 334. În toate celelalte cazuri, indiferent de cauza pentru care evadatul era în stare de detenţie, prepuşii se pedepsesc, în caz de neglijenţă, cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi, în caz de complicitate, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Art. 335. Cei care, nefiind desemnaţi să se ocupe de paza sau conduita deţinutului, i-au asigurat sau i-au înlesnit evadarea se pedepsesc, în cazul art. 333, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi, în cazul art. 334, cu închisoare de la 15 zile la 1 an.

Sunt scutiţi de la această dispoziţie ascendenţii sau descendenţii, soţii, chiar şi divorţaţi, fraţii sau surorile deţinuţilor evadaţi sau rudele lor prin alianţă de acelaşi grad.

Art. 336. Dacă evadarea s-a produs sau a avut loc o tentativă prin violenţă, ameninţare sau spargerea închisorii, pedepsele împotriva celor care au înlesnit-o, furnizând instrumentele adecvate pentru a opera, vor fi:

În circumstanţele enunţate la art. 333, recluziunea de la 5 la 10 ani împotriva prepuşilor şi închisoarea de la 6 luni la 3 ani împotriva celorlalte persoane;

În circumstanţele enunţate la art. 334, închisoarea de la 2 la 5 ani împotriva prepuşilor şi închisoarea de la 3 luni la 2 ani împotriva celorlalte persoane.

Art. 337. Dacă evadarea s-a produs sau a avut loc o tentativă prin violenţă, ameninţare sau spargerea închisorii, pedepsele împotriva celor care au înlesnit-o prin procurarea de arme vor fi:

În circumstanţele enunţate la art. 333, recluziunea de la 10 la 15 ani împotriva prepuşilor şi recluziunea de la 5 la 10 ani împotriva celorlalte persoane;

În circumstanţele enunţate la art. 334, recluziunea de la 5 la 10 ani împotriva prepuşilor şi închisoarea de la 2 la 5 ani împotriva celorlalte persoane.

Capitolul IV

Despre încălcarea interdicţiei de şedere şi unele acte de tăinuire

Art. 338. Abrogat (Legea din 13 iunie 1994)

Art. 339. Cei care au ascuns sau au cerut cuiva să ascundă nişte persoane despre care ştiau că sunt urmărite sau condamnate sub acuzaţia de crimă se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 340. Cel care a tăinuit sau a cerut să se tăinuiască, a ascuns sau a cerut să se ascundă cadavrul unei persoane asasinate sau decedate în urma lovirilor sau rănirilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 6.000 euro.

Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 6.000 euro cel care a tăinuit sau a cerut să se tăinuiască, a ascuns sau a cerut să se ascundă, a distrus sau a cerut să se distrugă cadavrul unui copil nou-născut.

Cu toate acestea, dacă s-a dovedit că acel copil s-a născut mort, pedeapsa va fi de închisoare de la 8 zile la 3 luni şi de amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 341. Sunt exceptaţi de la dispoziţiile art. 339 şi de la cele ale art. 340 § 1 ascendenţii sau descendenţii, soţii, chiar şi divorţaţi, fraţii sau surorile şi rudele lor prin alianţă de acelaşi grad ale infractorilor tăinuiţi, ale autorilor sau ale complicilor omorului, lovirilor sau rănirilor.

CAPITOLUL V

Despre delicte contra siguranţei publice comise de vagabonzi sau cerşetori

Art. 342. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la o lună:

Orice vagabond şi orice individ care, pentru a cerşi, au pătruns, fără permisiunea proprietarului sau a persoanelor din locuinţa sa, fie într-o locuinţă, fie în dependinţele acesteia;

Toţi cei care, cerşind, se prefac că au răni sau infirmităţi;

Toţi cei care cerşesc în grup, dacă nu sunt soţi, unul din părinţi şi copiii lui tineri, orbul sau invalidul şi însoţitorul lui.

Art. 343. Orice cerşetor sau vagabond care a fost reţinut travestit într-un mod oarecare se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 luni.

Art. 344. Se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 1 an:

Vagabonzii sau cerşetorii asupra cărora au fost găsite certificate false, paşapoarte false sau foi de drum false;

Cei asupra cărora au fost găsite arme;

Cei asupra cărora s-au găsit pile, şperacle sau alte instrumente destinate fie la comiterea furturilor sau a altor infracţiuni sau delicte, fie la obţinerea mijloacelor de pătrundere în case.

Art. 345. Orice individ care, cerşind, a ameninţat cu un atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an.

Va fi condamnat cu închisoare de la 6 luni la 3 ani dacă a exercitat violenţe asupra persoanelor.

Art. 346. Alineatul 1 fost abrogat implicit (Legea din 13 iunie 1994)

Dacă vagabonzii şi cerşetorii sunt condamnaţi la pedeapsa cu închisoare, aceştia vor putea fi puşi la dispoziţia Guvernului pentru termenul pe care instanţa îl va stabili, dar care nu va putea depăşi un an, începând de la încetarea pedepsei lor.

Alineat abrogat (Legea din 29 august 2008)

Art. 347. Vagabonzii sunt persoanele care nu au niciun domiciliu stabil, nici mijloace de subzistenţă şi care, de obicei, nu practică nicio meserie, nicio profesie.

TITLUL VII

Despre crime şi delicte contra rânduielii familiilor şi contra moralei publice

CAPITOLUL I

Despre avort

(Legea din 15 noiembrie 1978)

Art. 348. (Legea din 15 noiembrie 1978) Cel care, prin alimente, leacuri, medicamente, violenţe, uneltiri sau orice mijloc a făcut, cu un scop, să avorteze sau a încercat să o facă să avorteze o femeie gravidă sau presupus gravidă, care nu a consimţit, se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 349. (Legea din 15 noiembrie 1978) Atunci când avortul a fost provocat prin violenţe exercitate cu bună ştiinţă, dar fără intenţia de a-l provoca, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Dacă violenţele au fost comise cu premeditare sau cunoscând starea femeii, închisoarea va fi de la 6 luni la 3 ani şi amenda de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 350. Abrogat (Legea din 17 decembrie 2014)

Art. 351. Abrogat (Legea din 17 decembrie 2014)

Art. 352. (Legea din 15 noiembrie 1978) Atunci când mijloacele folosite cu scopul de a o face pe o femeie să avorteze cauzează decesul, cel care le-a folosit sau le-a indicat în acest scop va fi condamnat la recluziune de la 5 la 10 ani, dacă femeia a consimţit la avort şi la recluziune de la 10 la 15 ani, dacă nu a consimţit deloc.

Art. 353. Abrogat (Legea din 17 decembrie 2014)

Art. 353-1. Abrogat (Legea din 17 decembrie 2014)

CAPITOLUL II

Despre renunţarea la copii şi abandonarea copiilor

Art. 354. Se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro cei care au expus sau au cerut să se expună precum şi cei care au abandonat sau au cerut să fie abandonat, într-un loc care nu este părăsit un copil în vârstă mai mică de 7 ani împliniţi.

Art. 355. Delictele prevăzute de precedentul articol vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro, dacă au fost comise de părinţii legitimi sau naturali sau de persoanele cărora copilul le-a fost încredinţat.

Art. 356. Dacă, în urma abandonului, copilul a rămas mutilat sau schilodit, persoanele vinovate se pedepsesc:

În cazurile prevăzute de art. 354, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

În cazurile de la art. 355, cu închisoare de la 1 an la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

Art. 357. Dacă abandonul a provocat decesul copilului, pedeapsa va fi:

În cazul de la art. 354, închisoare de la 1 an la 3 ani şi amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

În cazul de la art. 355, închisoare de la 2 ani la 5 ani şi amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

Art. 358. Se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro cei care au abandonat sau au cerut să fie abandonat într-un loc părăsit un copil în vârstă de mai puţin de 7 ani împliniţi.

Art. 359. Pedeapsa cu închisoarea va fi de la 1 an la 5 ani şi amenda de la 500 euro la 5.000 euro dacă persoanele vinovate de abandon sunt părinţii legitimi sau naturali sau persoanele cărora copilul le-a fost încredinţat.

Art. 360. Dacă în urma abandonului prevăzut de cele două articole precedente copilul a rămas mutilat sau schilodit, persoanele vinovate se pedepsesc cu recluziune de la 5 ani la 10 ani.

Dacă abandonul a provocat decesul, aceştia vor fi condamnaţi la recluziune de la 10 ani la 15 ani.

CAPITOLUL III

Despre crimele şi delictele îndreptate către împiedicarea sau distrugerea dovezii de stare civilă a copilului

Art. 361. Orice persoană care, asistând la o naştere, nu a făcut declaraţia prevăzută de articolele 55, 56 şi 57 din Codul civil, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 362. Se pedepseşte cu pedepsele indicate la articolul precedent orice persoană care, găsind un copil nou-născut, nu l-a predat, în termen de trei zile, ofiţerului de stare civilă, aşa cum prevede art. 58 din Codul civil.

Prezenta dispoziţie nu este deloc aplicabilă celui care a consimţit să se ocupe de copil şi care a făcut declaraţia în această privinţă în faţa autorităţii de la Primăria competentă pentru locul unde a fost găsit copilul.

Art. 363. Se pedepsesc cu recluziune de la 5 la 10 ani persoanele vinovate de uciderea unui copil, de înlocuirea unui copil cu un altul sau de susţinerea că un copil aparţine unei femei care nu a născut.

Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celor care au conferit misiunea de a comite faptele menţionate la paragraful precedent, dacă această misiune a fost executată.

Art. 364. Cel care a răpit sau a pus să fie răpit un copil în vârstă de mai puţin de 7 ani împliniţi va fi pedepsit cu recluziune de la 5 la 10 ani, chiar dacă acel copil l-a urmat în mod voluntar pe răpitor.

Art. 365. Cel care a tăinuit sau a cerut să fie tăinuit un copil sub această vârstă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 366. Cei care au dus sau au cerut să fie dus la un azil un copil mai mic de 7 ani pliniţi, ce le-a fost încredinţat, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro.

Totuşi, nu va fi dispusă nicio pedeapsă dacă nu au fost obligaţi sau nu s-au angajat să asigure gratuit hrană şi cazare copilului şi dacă nimeni nu s-a ocupat de acest lucru.

Dispoziţii particulare

Art. 367. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro cei care, fiind însărcinaţi să se ocupe de un copil în vârstă de mai puţin de 7 ani împliniţi, nu au informat deloc persoanele care au dreptul să-l ceară.

Art. 367-1. (Legea din 20 martie 1990) Va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro:

1. Cel care, în scop lucrativ, a provocat părinţii sau pe unul dintre ei să-şi abandoneze copilul născut sau care urmează să se nască;

2. Orice persoană care le-a cerut sau a încercat să le ceară viitorilor părinţi sau unuia dintre ei să semneze un act în baza căruia aceştia se angajează să abandoneze copilul ce se va naşte, care a deţinut un asemenea act, l-a folosit sau a încercat să-l folosească;

3. Cel care, în scop lucrativ, s-a interpus sau a încercat să se interpună pentru a intermedia sau a adopta un copil.

Art. 367-2. (Legea din 14 aprilie 2002) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse:

Cel care a obţinut un câştig financiar datorită unei intervenţii cu ocazia unei adopţii.

CAPITOLUL IV

Despre răpirea de minori

Art. 368. (Legea din 29 noiembrie 1982) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro cel care, prin violenţă, ameninţare sau viclenie, a răpit sau a pus să fie răpiţi minori.

Vinovatul va putea fi condamnat, în plus, la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 369. (Legea din 29 noiembrie 1982) Dacă minorul astfel răpit este în vârstă de mai puţin de 16 ani împliniţi în momentul comiterii faptelor, pedeapsa va fi recluziunea de la 5 la 10 ani.

Art. 369-1. (Legea din 29 noiembrie 1982) Pedeapsa va fi recluziunea pe viaţă, indiferent de vârsta minorului, dacă acesta a fost răpit în schimbul plăţii unei răscumpărări sau pentru executarea unui ordin sau a unei condiţii.

Cu toate acestea, în cazul prevăzut la alineatul precedent, pedeapsa va fi recluziunea de la 15 la 20 de ani, dacă minorul este eliberat în mod voluntar înainte de împlinirea a 15 zile de la răpire, fără ca răscumpărarea să fi fost plătită sau fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executate.

Art. 370. (Legea din 29 noiembrie 1982) Cel care a răpit sau a cerut să fie răpit un minor sub 16 ani împliniţi, care a consimţit la răpirea sa sau care l-a urmat în mod voluntar pe răpitor, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 371. (Legea din 29 noiembrie 1982) Răpitorul care s-a căsătorit cu minorul pe care l-a răpit sau care a cerut să fie răpit şi cei care au participat la răpire nu vor putea fi urmăriţi decât după ce nulitatea căsătoriei a fost definitiv dispusă. În acest caz, o nouă plângere nu este necesară.

Art. 371-1. (Legea din 10 august 1992) Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau cu una dintre aceste pedepse părinţii şi alte persoane care vor sustrage sau vor încerca să sustragă un minor de la măsurile ce trebuie luate în privinţa sa prin aplicarea dispoziţiilor Legii privind protecţia tinerilor sau în baza unei decizii, chiar şi provizorii, a unei autorităţi judiciare, care l-ar sustrage sau ar încerca să-l sustragă din custodia celor cărora le-a fost încredinţat, care nu-i vor informa pe cei care au dreptul să-l ceară, care îl vor răpi sau vor cere să fie răpit, chiar cu consimţământul său. Dacă decăderea persoanei vinovate din exercitarea drepturilor părinteşti asupra copilului este totală sau parţială, pedeapsa cu închisoarea va putea fi mărită până la 3 ani.

CAPITOLUL V

Despre atentatul la pudoare şi despre viol

Art. 372. (Legea din 21 februarie 2013) 1. Orice atentat la pudoare comis fără violenţă sau ameninţare asupra persoanelor de un sex sau celălalt se va pedepsi cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro.

2. Atentatul la pudoare comis prin violenţă sau ameninţare asupra persoanelor de un sex sau celălalt se va pedepsi cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 20.000 euro.

3. Atentatul la pudoare comis asupra persoanei sau cu ajutorul persoanei unui copil de un sex sau celălalt, în vârstă de mai puţin de 16 ani se va pedepsi cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 50.000 euro.

Pedeapsa este de recluziune de la 5 la 10 ani dacă atentatul a fost comis prin violenţă sau ameninţare sau dacă copilul avea vârsta mai mică de 11 ani.

Art. 372bis. Abrogat (Legea din 10 august 1992)

Art. 373. Abrogat (Legea din 16 iulie 2011)

Art. 374. Atentatul există imediat ce începe executarea.

Art. 375. (Legea din 16 iulie 2011) Orice act de penetrare sexuală, de orice natură şi prin orice mijloc, comis asupra unei persoane care nu consimte, în special cu ajutorul violenţelor sau ameninţărilor grave, prin viclenie sau tertipuri sau abuzând de o persoană incapabilă să consimtă liber sau să opună rezistenţă, constituie un viol şi se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Este considerat viol comis prin abuzarea de o persoană incapabilă să consimtă liber orice act de penetrare sexuală, de orice natură şi prin orice mijloc, comis asupra persoanei unui copil în vârstă de mai puţin de 16 ani. În acest caz persoana vinovată se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 376. (Legea din 16 iulie 2011) Dacă violul a provocat o boală sau o incapacitate de muncă permanentă, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, în ipoteza de la art. 375 alin. 1 şi cu recluziune de la 15 la 20 de ani, în ipoteza de la art. 375 alin. 2.

Dacă violul a provocat decesul persoanei asupra căreia a fost comis, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani, în ipoteza de la art. 375 alin. 1 şi cu recluziune de la 20 la 30 de ani, în ipoteza de la art. 375 alin. 2.

Omorul comis pentru a facilita violul sau pentru a scăpa de pedeapsă se va pedepsi cu recluziunea pe viaţă.

Pedeapsa prevăzută de alineatul precedent va fi aplicată chiar dacă violul a fost împiedicat de circumstanţe independente de voinţa persoanei vinovate.

Art. 377. (Legea din 21 februarie 2013) Cuantumul minim al pedepselor prevăzute la articolele precedente va fi mărit conform art. 266 şi cuantumul cel maxim va putea fi dublat:

1. atunci când violul sau atentatul la pudoare este comis de un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de orice altă persoană ce are autoritate asupra victimei;

2. atunci când violul sau atentatul la pudoare este comis de o persoană care abuzează de autoritatea pe care i-o conferă funcţiile sale;

3. atunci când violul sau atentatul la pudoare este comis de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autori sau de complici sau în cadrul unui grup infracţional;

4. atunci când violul sau atentatul la pudoare este comis făcând uz sau ameninţând cu o armă sau este însoţit de acte de tortură sau a cauzat unui prejudiciu grav copilului;

5. atunci când victima este

- o persoană a cărei vulnerabilitate deosebită, datorată vârstei sale, unei boli, unei infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini este aparent ştiută sau cunoscută de autorul violului,

- soţul sau soţul divorţat, persoana cu care autorul locuieşte sau a locuit, de obicei,

- un ascendent legitim, natural sau adoptiv al autorului,

- un frate sau o soră,

- un ascendent legitim sau natural al unuia din părinţii adoptivi, un descendent, un frate sau o soră a unei persoane prevăzute la punctul 1.

Art. 378. În cazurile prevăzute de acest capitol, responsabilii vor fi condamnaţi la interzicerea drepturilor enunţate la punctele 1, 3, 4, 5 şi 7 ale art. 11.

(Legea din 21 februarie 2013) Instanţele vor putea, de asemenea, pronunţa o interdicţie, fie pe viaţă, fie pe o durată de 10 ani sau mai mult, de a exercita o activitate profesională, benevolă sau socială ce implică în mod obişnuit contactul cu minori. Orice încălcare a acestei interdicţii se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani.

(Legea din 10 august 1992) În cazurile prevăzute la articolele 372 alin. 1 şi 373 alin. 1 aceştia vor putea fi, în plus, condamnaţi la interzicerea dreptului de a vota, de a alege şi de a fi ales pe o perioadă de la 5 la 10 ani.

(Legea din 9 iunie 1989) Dacă atentatul a fost comis de unul din părinţi, persoana vinovată va fi, în plus, privată de drepturile şi avantajele ce îi sunt acordate asupra persoanei şi bunurilor copilului de Codul civil, Cartea 1, Titlul IX, „Despre autoritatea părintească”.

CAPITOLUL VI

Despre tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei şi despre proxenetism

(Legea din 31 mai 1999; Legea din 13 martie 2009)

Art. 379. (Legea din 21 februarie 2013) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 50.000 euro:

1. cel care a incitat, a înlesnit sau a favorizat dezmăţul, coruperea sau prostituţia unui minor în vârstă de mai puţin de 18 ani;

2. cel care a racolat, a exploatat, a constrâns, a silit, a ameninţat sau a recurs la un minor în vârstă de mai puţin de 18 ani în scop de producere de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic sau în scopul participării la aceste spectacole, a favorizat o asemenea acţiune sau a profitat de ea;

3. cel care a asistat la spectacole pornografice ce implică participarea unui minor în vârstă de mai puţin de 18 ani;

4. cel care a constrâns sau a forţat un minor în vârstă de mai puţin de 18 ani să întreţină relaţii sexuale cu un terţ sau l-a ameninţat în acest scop.

Tentativa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Fapta se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani, dacă a fost comisă faţă de un minor în vârstă de mai puţin de 16 ani şi cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă a fost comisă faţă de un minor în vârstă de mai puţin de 11 ani.

Tentativa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă fapta a fost comisă faţă de un minor în vârstă de mai puţin de 16 ani şi cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, dacă a fost comisă faţă de un minor în vârstă de mai puţin de 11 ani.

Art. 379bis. (Legea din 16 iulie 2011) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 50.000 euro:

1. şi 2. abrogate (Legea din 13 martie 2009)

3. (Legea din 13 martie 2009) Cel care deţine, direct sau printr-o persoană interpusă, care girează, conduce sau face să funcţioneze o casă de toleranţă sau un bordel.

4. (Legea din 13 martie 2009) Orice proprietar, hotelier, persoană care închiriază camere mobilate, cârciumar, în general orice persoană care cedează, închiriază sau pune la dispoziţia altuia sau care tolerează utilizarea în întregime sau în parte a unui imobil, ştiind că locurile cedate, închiriate sau puse la dispoziţie servesc la tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei altuia.

5. (Legea din 13 martie 2009) Proxenetul.

Este proxenet cel sau cea care:

a) indiferent în ce fel, ajută, asistă sau protejează conştient practicarea prostituţiei altuia sau racolarea în vederea practicării prostituţiei;

b) indiferent sub ce formă, împarte produsele obţinute de pe urma practicării prostituţiei altuia sau primeşte venituri de la o persoană care practică prostituţia;

c) angajează, pregăteşte sau întreţine, chiar cu consimţământul ei, o persoană, chiar şi majoră, în vederea practicării prostituţiei sau o pune să se prostitueze sau să se destrăbăleze;

d) face pe intermediarul, sub orice titlu, între persoane care se prostituează sau se destrăbălează şi persoanele care exploatează sau retribuie prostituţia sau dezmăţul altuia;

e) prin ameninţare, presiune, uneltire sau prin orice alt mijloc împiedică acţiunea de prevenire, de control, de asistenţă sau de reeducare întreprinsă de organismele abilitate în favoarea persoanelor care practică prostituţia.

(Legea din 13 martie 2009) Tentativa la faptele enunţate la punctul 5 se va pedepsi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

(Legea din 16 iulie 2011) Fiecare din faptele enunţate la punctele 3, 4 şi 5 ale acestui articol va fi pedepsită cu închisoare de la 2 la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 75.000 euro dacă a fost comisă asupra unui minor în vârstă de mai puţin de 18 ani, cu închisoare de la 3 la 5 ani dacă a fost comisă asupra unui minor în vârstă de mai puţin de 16 ani şi cu recluziune de la 5 la 10 ani dacă a fost comisă asupra unui minor în vârstă de mai puţin de 11 ani.

(Legea din 16 iulie 2011) Tentativa se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani dacă fapta a fost comisă asupra unui minor în vârstă de mai puţin de 18 ani, de la 6 luni la 4 ani dacă fapta a fost comisă asupra unui minor în vârstă de mai puţin de 16 ani şi de la 6 luni la 5 ani dacă fapta a fost comisă asupra unui minor în vârstă de mai puţin de 11 ani.

Art. 379ter. (Legea din 10 noiembrie 1984) După deschiderea unei anchete, judecătorul de instrucţie va putea dispune, la cererea procurorului, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de cel mult 3 luni, închiderea oricărui local sau loc deschis publicului sau utilizat de public, dacă există indicii grave că una din infracţiunile prevăzute la art. 379a a fost comisă în interior de suspectul care a participat, fie în calitate de autor, fie în calitate de complice, sub un titlu oarecare, la gestionarea, conducerea sau finanţarea localului.

Această închidere a localului ar putea, indiferent de durată, fi repetată de mai multe ori sub aceleaşi forme, pe o perioadă de cel mult 3 luni de fiecare dată.

Art. 379quater. (Legea din 10 noiembrie 1984) Ridicarea ordonanţei de închidere poate fi cerută oricând de suspect sau de Ministerul Public, şi anume:

1) camerei de consiliu, în timpul perioadei anchetei;

2) Abrogat implicit (Legea din 17 iunie 1987) ;

3) judecătoriei care statuează în camera de consiliu dacă a fost amânată cauza;

4) Curţii de Apel, Camerei de apeluri penale care statuează în camera de consiliu, dacă apelul a fost înaintat sau dacă s-a formulat un recurs în anulare;

5) Camerei penale a Tribunalului competent.

Art. 379quinquies. (Legea din 10 noiembrie 1984) Cererea va fi depusă la grefa instanţei chemate să statueze. Se va statua de urgenţă şi în cel mult trei zile de la depunere vor fi ascultate susţinerile orale ale procurorului şi ale suspectului sau ale apărătorului acestuia.

Suspectul sau apărătorul acestuia vor fi avertizaţi, prin grija grefierului, asupra locului, zilei şi orei când trebuie să compară.

Fără a afecta drepturile procurorului general de stat sau ale procurorului, ordonanţele luate în camera de consiliu pot fi atacate, de asemenea, de suspect, în conformitate cu dispoziţiile art. 119 din Codul de procedură penală.

Art. 379sexies. (Legea din 10 noiembrie 1984) Atunci când o instanţă de judecată este sesizată după terminarea anchetei, închiderea unui local dispusă de judecătorul de instrucţie va putea face obiectul reînnoirilor pe o perioadă de 3 luni fiecare, ce vor fi pronunţate:

1) de judecătoria ce statuează în camera de consiliu, dacă a fost amânată cauza;

2) de Curtea de Apel, Camera de apeluri penale care statuează în camera de consiliu, dacă apelul a fost înaintat sau dacă s-a formulat un recurs în anulare;

3) de Camera penală a Tribunalului competent.

Ridicarea deciziei de închidere va putea, în aceste cazuri, să fie cerută instanţei care a dispus repetarea închiderii. Se va statua în conformitate cu dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 ale art. 379d.

Art. 379septies. (Legea din 10 noiembrie 1984) Judecătorul va putea dispune închiderea temporară sau definitivă a oricărui local sau loc oarecare deschis publicului sau folosit de public în care una din infracţiunile prevăzute la art. 379a a fost comisă de inculpatul care a participat fie în calitate de autor, fie în calitate de complice, indiferent sub ce titlu, la gestionarea, conducerea sau finanţarea localului.

În caz de condamnare la pedeapsa principală a amenzii, durata închiderii va curge din ziua în care condamnarea în contradictoriu sau în lipsă a devenit irevocabilă.

În caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, această durată va curge din ziua în care condamnatul a ispăşit pedeapsa sau aceasta s-a prescris şi, dacă a fost eliberat condiţionat, din ziua punerii în libertate.

În cazurile prevăzute la alineatul precedent, decizia de închidere va produce efecte din ziua în care condamnarea în contradictoriu sau în lipsă a devenit irevocabilă.

Art. 380. (Legea din 16 iulie 2011) Cuantumul minim al pedepselor prevăzute la art. 379 şi 379a va fi mărit, în conformitate cu art. 266 şi cel maxim va putea fi dublat dacă (Legea din 21 februarie 2013) :

1) în mod deliberat sau din neglijenţă gravă infracţiunea a pus în pericol viaţa victimei; sau

2) infracţiunea a fost comisă abuzând de situaţia extrem de vulnerabilă în care se găsea o persoană, în special din cauza situaţiei sale administrative ilegale sau precare, din cauza situaţiei sociale precare, a sarcinii, a unei boli, a unei infirmităţi sau a unei deficienţe fizice sau psihice; sau

3) infracţiunea a fost comisă prin ameninţarea la recurgerea sau prin recurgerea la forţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune; sau

4) infracţiunea a fost comisă prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau de foloase pentru a obţine consimţământul unei persoane ce are autoritate asupra victimei; sau

5) infracţiunea a fost comisă de un ascendent legitim, natural sau adoptiv al victimei sau de o persoană care are autoritate asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care i-o conferă funcţiile sale; sau

6) infracţiunea a fost comisă de un ofiţer sau un funcţionar public, un deţinător sau un agent al forţei publice ce acţionează cu prilejul exercitării funcţiilor sale.

Art. 381. (Legea din 1 aprilie 1968) În cazurile prevăzute de articolele 379 şi 379a persoanele vinovate vor fi, de asemenea, condamnate la o amendă de la 251 euro la 15.000 euro şi la interzicerea drepturilor menţionate la punctele 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 ale art. 11.

Instanţele vor putea interzice condamnaţilor care au primit o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin o lună, pe o perioadă de la 1 an la 10 ani, să ţină sau să continue să ţină, ca proprietari sau ca geranţi, un hotel, o pensiune de familie, un birou de plasament sau să fie angajaţi la acestea pe orice funcţie. Orice infracţiune la această interdicţie se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la o lună şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

(Legea din 21 februarie 2013) În cazurile prevăzute la primul alineat, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 382-1 şi 382-2, instanţele vor putea interzice, de asemenea, condamnaţilor, fie pe viaţă, fie pe o perioadă maximă de 10 ani, să practice o activitate profesională, benevolă sau socială, ce implică un contact obişnuit cu minori. Orice încălcare a acestei interdicţii se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani.

Dacă, în cazurile prevăzute la alin. 1, infracţiunea a fost comisă de unul din părinţi, persoana vinovată va fi, în plus, privată de drepturile şi avantajele ce îi sunt acordate asupra persoanei şi bunurilor copilului de Codul civil, Cartea I, Titlul IX – „Despre autoritatea părintească”.

Art. 382. (Legea din 1 aprilie 1968) Se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, prin gesturi, cuvinte, înscrisuri sau prin orice alte mijloace, se va ocupa public de racolarea persoanelor de un sex sau altul pentru a le provoca la dezmăţ.

CAPITOLUL VI-I

Despre traficul de fiinţe umane

(Legea din 13 martie 2009)

Art. 382-1. (Legea din 9 aprilie 2014) (1) Constituie infracţiunea de trafic de fiinţe umane fapta de a racola, a transporta, a transfera, a găzdui, a primi o persoană, a trece sau a transfera controlul asupra acesteia, în vederea:

1) comiterii împotriva acestei persoane a infracţiunilor de proxenetism, agresiune sau atingeri sexuale;

2) exploatării muncii sau serviciilor acestei persoane sub forma muncii sau serviciilor forţate sau obligatorii, subjugării, sclaviei sau practicilor similare şi, în general, în condiţii contrare demnităţii umane;

3) practicării cerşetoriei, exploatării cerşetoriei sau punerii la dispoziţie a unui cerşetor pentru a se folosi de acesta spre a stârni mila publică;

4) prelevării de organe sau de ţesuturi cu încălcarea legislaţiei în materie;

5) obligării acestei persoane să comită o crimă sau un delict, în ciuda voinţei sale.

(2) Infracţiunea prevăzută la primul paragraf se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 5 ani şi cu amendă de la 10.000 la 50.000 euro.

(3) Tentativa de a comite infracţiunea prevăzută la primul paragraf se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani şi cu amendă de la 5.000 euro la 10.000 euro.

(4) Constituie infracţiunea de vânzare de copii orice act sau orice tranzacţie în baza căreia un copil este predat de orice persoană sau de orice grup de persoane unei alte persoane sau unui grup de persoane în schimbul unei remuneraţii sau al unui folos oarecare.

Pedepsele prevăzute la art. 382-2 (2) se aplică.

Art. 382-2. (Legea din 13 martie 2009) (1) Infracţiunea prevăzută la art. 382-1, paragraful 1 se pedepseşte cu recluziune de la 5 ani la 10 ani şi cu amendă de la 50.000 la 100.000 euro în cazurile următoare:

1) în mod deliberat sau din neglijenţă gravă infracţiunea a pus în pericol viaţa victimei; sau

2) infracţiunea a fost comisă abuzând de situaţia extrem de vulnerabilă în care se găsea o persoană, în special din cauza situaţiei sale administrative ilegale sau precare, din cauza situaţiei sociale precare, a sarcinii, a unei boli, a unei infirmităţi sau a unei deficienţe fizice sau psihice; sau

3) infracţiunea a fost comisă prin ameninţarea la recurgerea sau prin recurgerea la forţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune; sau

4) infracţiunea a fost comisă prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau de foloase pentru a obţine consimţământul unei persoane ce are autoritate asupra victimei; sau

5) infracţiunea a fost comisă de un ascendent legitim, natural sau adoptiv al victimei sau de o persoană care are autoritate asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care i-o conferă funcţiile sale; sau

6) infracţiunea a fost comisă de un ofiţer sau un funcţionar public, un deţinător sau un agent al forţei publice ce acţionează cu prilejul exercitării funcţiilor sale.

(2) Infracţiunea prevăzută la art. 382-1, paragraful 1 se pedepseşte cu recluziune de la 10 ani la 15 ani şi cu amendă de la 100.000 la 150.000 euro în cazurile următoare:

1) infracţiunea a fost comisă prin recurgerea la violenţe; sau

2) infracţiunea a fost comisă în cadrul unui grup infracţional organizat sau al unei grupări infracţionale, în înţelesul articolelor 322-326 Cod penal; sau

3) infracţiunea a fost comisă faţă de un minor; sau

4) infracţiunea a fost comisă recurgând la torturi; sau

5) infracţiunea a provocat decesul victimei, fără intenţia de a-l provoca.

(3) Consimţământul unei victime a traficului de fiinţe umane nu scuteşte autorul sau complicele de răspunderea penală în unul din cazurile de infracţiune sau de tentativă la infracţiune prevăzute la articolele 382-1 şi 382-2.

(4) Consimţământul unei victime a traficului de fiinţe umane nu va putea, de asemenea, să constituie o circumstanţă atenuantă în unul din cazurile de infracţiune sau de tentativă la infracţiune prevăzute la articolele 382-1 şi 382-2.

Art. 382-3. (Legea din 13 martie 2009) Articolele 379b, 379c, 379d, 379e şi 379f se aplică prin analogie la infracţiunile definite în acest capitol.

CAPITOLUL VI-II

Despre traficul ilegal de migranţi

(Legea din 21 iulie 2012)

Art. 382-4. (Legea din 21 iulie 2012) Orice persoană care, printr-un sprijin direct sau indirect, a înlesnit în mod conştient sau a încercat să înlesnească intrarea ilegală, tranzitarea ilegală sau, în scop lucrativ, şederea ilegală a unui cetăţean al unei terţe ţări în sau pe teritoriul luxemburghez, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat parte la Convenţia semnată la Schengen la data de 19 iunie 1990 sau pe teritoriul unui stat parte la Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, semnată la Palermo la data de 12 decembrie 2000, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi cu amendă de la 10.000 la 50.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 382-5. (Legea din 21 iulie 2012) Infracţiunea prevăzută la art. 382-4 se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 50.000 la 100.000 euro în cazurile următoare:

1) atunci când a fost comisă de o persoană care are autoritate asupra victimei sau de o persoană care a abuzat de autoritatea sau de facilităţile pe care i le conferă funcţiile sale;

2) atunci când a fost comisă de un ofiţer sau de un funcţionar public, un deţinător sau un agent al forţei publice ce acţionează cu prilejul exercitării funcţiilor sale;

3) atunci când a fost comisă asupra unui minor;

4) atunci când a fost comisă abuzând de situaţia extrem de vulnerabilă în care se găseşte o persoană, în special din cauza situaţiei sale administrative ilegale sau precare, din cauza situaţiei sociale precare, a sarcinii, a unei boli, a unei infirmităţi sau a unei deficienţe fizice sau psihice;

5) atunci când a fost comisă făcând uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţe, de ameninţări sau de o formă oarecare de constrângere;

6) atunci când viaţa victimei a fost pusă în pericol în mod deliberat sau din neglijenţă gravă;

7) atunci când infracţiunea a provocat o boală ce pare incurabilă, o incapacitate permanentă de muncă fizică sau psihică, pierderea completă a unui organ sau a folosirii absolute a unui organ sau o mutilare gravă;

8) atunci când activitatea respectivă constituie o activitate obişnuită;

9) atunci când constituie un act de participare la activitatea principală sau secundară a unei grupări, iar vinovatul are sau nu calitatea de conducător.

CAPITOLUL VII

Despre ultraje în public contra bunelor moravuri şi despre dispoziţii particulare vizând protecţia tinerilor

(Legea din 16 iulie 2011)

Art. 383. (Legea din 16 iulie 2011) Fapta fie de a fabrica, a transporta, a difuza prin orice mijloc şi pe orice suport un mesaj cu caracter violent sau pornografic sau de natură să aducă grav atingere demnităţii umane, fie de a pune pe cineva să comercializeze un asemenea mesaj se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 50.000 euro atunci când acest mesaj poate fi văzut sau perceput de un minor.

Art. 383bis. (Legea din 16 iulie 2011) Faptele enunţate la art. 383 se vor pedepsi cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 75.000 euro dacă implică sau prezintă minori sau o persoană extrem de vulnerabilă, în special din cauza situaţiei sale administrative ilegale sau precare, din cauza sarcinii, a unei boli, a unei infirmităţi sau a unei deficienţe fizice sau psihice.

Confiscarea obiectelor prevăzute la art. 383 se va dispune întotdeauna în caz de condamnare, chiar dacă proprietatea nu-i aparţine condamnatului sau condamnarea este dispusă de judecătorul pentru contravenţii prin admiterea circumstanţelor atenuante.

Art. 383ter. (Legea din 16 iulie 2011) Fapta de a fixa, de a înregistra, în vederea difuzării sale sau de a transmite imaginea sau reprezentarea unui minor atunci când această imagine sau această reprezentare prezintă un caracter pornografic se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 la 50.000 euro.

Fapta de a oferi, a face disponibilă sau de a difuza o asemenea imagine sau reprezentare, prin orice mijloc, de a o importa sau de a o exporta, de a cere să fie importată sau exportată se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Faptele se vor pedepsi cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 la 100.000 euro atunci când a fost folosită, pentru difuzarea imaginii sau a reprezentării minorului destinată unui public oarecare, o reţea de comunicare electronică.

Tentativa la delictele prevăzute la alineatele precedente se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Art. 384. (Legea din 21 februarie 2013) Se va pedepsi cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 la 50.000 euro cel care, cu bună ştiinţă, a cumpărat, a deţinut sau a consultat înscrisuri, tipărituri, imagini, fotografii, filme sau alte obiecte cu caracter pornografic în care sunt implicaţi sau care prezintă minori.

(Legea din 16 iulie 2011) Confiscarea acestor obiecte se va dispune întotdeauna în caz de condamnare, chiar dacă proprietatea nu-i aparţine condamnatului sau condamnarea este dispusă de judecătorul pentru contravenţii prin admiterea circumstanţelor atenuante.

Art. 385. (Legea din 31 mai 1999) Cel care în public a adus o ofensă moravurilor prin acţiuni care afectează pudoarea se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro.

Art. 385-1. (Legea din 8 iunie 2004) Cel care în public a adus o ofensă moravurilor prin cântece, pamflete, simboluri, înscrisuri, tipărituri, desene, gravuri, picturi, embleme, imagini sau prin orice alt suport al unui înscris, sunet, cuvânt sau al unei imagini comunicate publicului prin intermediul presei se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 la 12.500 euro.

Art. 385-2. (Legea din 16 iulie 2011) Fapta unui major de a face propuneri sexuale unui minor mai mic de 16 ani sau unei persoane care se prezintă ca atare, folosind un mijloc de comunicare electronică, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 la 50.000 euro.

Se va pedepsi cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 251 la 75.000 euro atunci când propunerile au fost urmate de o întâlnire.

Art. 385bis. (Legea din 31 mai 1999) Se va pedepsi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro cel care vinde sau distribuie copiilor sub 16 ani înscrisuri, imagini, figuri sau obiecte indecente de natură să le tulbure imaginaţia.

Se va pedepsi cu aceeaşi pedeapsă cel care expune în public, în vecinătatea unei instituţii de învăţământ sau de educaţie frecventate de copii sub 16 ani înscrisuri, imagini, figuri sau obiecte indecente de natură să le tulbure imaginaţia.

Confiscarea înscrisurilor, a figurilor sau a obiectelor indecente puse în vânzare sau în distribuţie va fi întotdeauna dispusă în caz de condamnare, chiar dacă proprietatea nu-i aparţine condamnatului sau condamnarea este dispusă de judecătorul pentru contravenţii prin admiterea circumstanţelor atenuante.

Art. 386. În cazurile prevăzute în acest capitol, persoanele vinovate vor putea fi, în plus, condamnate la interzicerea drepturilor menţionate la punctele 1, 3, 4, 5 şi 7 ale art. 11.

(Legea din 21 februarie 2013) Aceştia vor putea fi, de asemenea, condamnaţi, pe o perioadă de cel mult 10 ani, la interzicerea de a practica o activitate profesională, benevolă sau socială ce implică contactul obişnuit cu minori. Orice încălcare a acestei interdicţii se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani.

CAPITOLUL VII-I

Despre căsătorii şi acorduri silite sau de complezenţă

(Legea din 4 iulie 2014, în vigoare de la 1 ianuarie 2015)

Art. 387. (Legea din 4 iulie 2014) Cel care a încheiat o căsătorie sau un acord numai cu scopul de a obţine sau a face să se obţină un folos în privinţa autorizaţiei de şedere se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 10.000 euro la 20.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Tentativa la delict se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an şi cu amendă de la 5.000 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 388. (Legea din 4 iulie 2014) Cel care a primit o sumă de bani drept retribuţie pentru încheierea unei căsătorii sau a unui acord numai cu scopul de a obţine sau a face să se obţină un folos în privinţa autorizaţiei de şedere se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani şi cu amendă de la 10.000 euro la 30.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Tentativa la delict se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 5.000 euro la 15.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 389. (Legea din 4 iulie 2014) Cel care, prin violenţe sau ameninţări, a constrâns pe cineva să încheie o căsătorie sau un acord se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 4 ani şi cu amendă de la 20.000 euro la 40.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Tentativa la delict se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 2 ani şi cu amendă de la 10.000 euro la 20.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

CAPITOLUL VIII

Despre bigamie

(Legea din 11 noiembrie 1974)

Art. 390. Abrogat (Legea din 11 noiembrie 1974)

Art. 391. Cel care, fiind angajat într-o căsătorie, contractează o alta înainte de desfacerea primei căsătorii se va pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani.

CAPITOLUL IX

Despre abandonul de familie şi despre insolvabilitatea frauduloasă

(Legea din 25 noiembrie 1977; Legea din 12 martie 1984)

Art. 391bis. (Legea din 25 noiembrie 1977) Se va pedepsi cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 2.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse acela din părinţi care s-a sustras, în întregime sau în parte, de la obligaţiile de întreţinere faţă de copiii săi, la care este obligat în temeiul legii sau care a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile, în condiţiile în care era în stare să o facă sau care, din vina sa, se află în imposibilitatea de a le îndeplini.

Acelaşi lucru este valabil pentru obligaţiile soţilor între ei, precum şi ale persoanei care adoptă faţă de cea pe care o adoptă.

În aceleaşi împrejurări aceste pedepse vor fi pronunţate împotriva oricărei alte persoane care nu va asigura pensia alimentară la care a fost obligată fie în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sau executorii provizoriu, fie în baza unei înţelegeri intervenite între soţi în materie de divorţ prin consimţământ reciproc.

Dispoziţia anterioară se aplică, de asemenea, hotărârilor judecătoreşti care atribuie o pensie în baza art. 301 Cod civil.

Urmărirea infracţiunilor va fi precedată de o interogare a debitorului pensiei alimentare de către un agent de poliţie al Marelui Ducat, consemnată într-un proces-verbal. Dacă debitorul pensiei alimentare nu are reşedinţa cunoscută interogarea nu este necesară.

Art. 391ter. (Legea din 12 martie 1984) Se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 12.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse orice debitor care, chiar înainte de hotărârea judecătorească, a organizat sau şi-a agravat insolvabilitatea fie mărind pasivul, fie diminuând activul averii sale, fie ascunzând unele din bunurile sale, spre a se sustrage de la executarea unei condamnări băneşti pronunţate de o instanţă penală sau civilă în materie delictuală, cvasidelictuală sau legată de pensia alimentară.

Se va pedepsi cu aceleaşi pedepse conducătorul de drept sau de fapt al unei persoane juridice care a organizat sau a agravat insolvabilitatea acesteia în condiţiile definite la alineatul precedent, atunci când această persoană juridică va fi obligată la obligaţii băneşti rezultate dintr-o condamnare dispusă în materie penală delictuală sau cvasidelictuală.

Prescripţia acţiunii publice nu va curge decât începând de la condamnarea de la executarea căreia debitorul a dorit să se sustragă sau, dacă este ulterioară, de la ultima acţiune având drept obiect organizarea sau agravarea insolvabilităţii debitorului.

Pentru aplicarea acestui articol sunt asimilate condamnărilor la plata pensiei alimentare hotărârile judecătoreşti şi convenţiile recunoscute judiciar ce conţin obligativitatea de a achita prestaţii, subvenţii sau contribuţii datorate prin căsătorie, precum şi stipulările de pensii alimentare din acordurile de dinaintea divorţului prin consimţământ reciproc, prevăzute de art. 277 Cod civil.

TITLUL VIII

Despre crime şi delicte contra persoanelor

CAPITOLUL I

Despre uciderea voluntară şi vătămarea corporală voluntară

Art. 392. Sunt considerate ca fiind săvârşite în mod voluntar uciderea şi vătămările provocate cu scopul de a atenta la persoana unui individ anume sau a celui ce urmează a fi găsit sau întâlnit, când acest scop depinde de anumite circumstanţe sau condiţii şi atunci când autorul a fost în eroare cu privire la persoana victimei atentatului.

SECŢIUNEA I

Despre omor şi diferitele sale variante

Art. 393. Uciderea săvârşită cu intenţia de a provoca moartea constituie omor. Se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 394. Omorul comis cu premeditare constituie asasinat. Se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 395. Constituie paricid şi se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă uciderea părinţilor sau a altor ascendenţi legitimi, precum şi uciderea unuia dintre părinţii naturali.

Art. 396. Constituie pruncucidere omorul comis asupra unui copil în momentul naşterii sale sau imediat după.

Pruncuciderea se pedepseşte, în funcţie de împrejurări, ca omor sau ca asasinat.

Cu toate acestea, mama care a comis această crimă asupra copilului său nelegitim se va pedepsi cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Dacă a comis această crimă cu premeditare, aceasta se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 397. Constituie otrăvire omorul comis cu ajutorul unor substanţe care pot provoca decesul de îndată sau la un moment ulterior, indiferent cum au fost folosite sau administrate aceste substanţe. Se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 397-1. (Legea din 16 martie 2009) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile faptei unui medic care dă curs unei cereri de eutanasie sau de sinucidere asistată cu respectarea condiţiilor de fond prevăzute de Legea din 16 martie 2009 privind eutanasia şi sinuciderea asistată.

SECŢIUNEA II

Despre uciderea cu intenţie care nu constituie omor şi despre vătămarea corporală intenţionată

Art. 398. Persoana care a provocat intenţionat răni sau lovituri se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

În caz de premeditare, persoana vătămată se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an şi la amendă de la 500 euro la 2.000 euro.

Art. 399. Dacă loviturile sau rănile au provocat o boală sau o incapacitate de muncă, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 2.000 euro.

Persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro dacă a acţionat cu premeditare.

Art. 400. Pedepsele vor fi de închisoare de la 2 ani la 5 ani şi amendă de la 500 euro la 5.000 euro dacă în urma loviturilor sau rănilor a rezultat fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea absolută a funcţiei unui organ, fie o mutilare gravă.

Pedeapsa este recluziune de la 5 la 10 ani dacă a existat premeditare.

Art. 401. Atunci când loviturile aplicate sau rănile provocate cu intenţie au provocat decesul, deşi nu au fost aplicate în acest scop, persoana vinovată se va pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Acesta se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani, dacă a comis acte de violenţă cu premeditare.

Art. 401bis. (Legea din 12 noiembrie 1971) Cel care cu intenţie a provocat răni sau a lovit un copil cu vârsta sub 14 ani împliniţi sau pe care, cu bună ştiinţă, l-a privat de pensia alimentară sau de îngrijiri, astfel încât să-i afecteze sănătatea sau care a comis împotriva acestuia orice altă violenţă sau acte de agresiune, cu excepţia violenţelor uşoare, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.500 euro.

Dacă, în urma diferitelor tipuri de violenţe sau privări susmenţionate, a rezultat o boală sau o incapacitate de muncă sau dacă a existat premeditare, pedeapsa este detenţia de la 3 la 5 ani şi de amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Dacă persoanele vinovate sunt părinţii legitimi, naturali sau adoptivi sau alţi ascendenţi legitimi sau alte persoane care au autoritate asupra copilului sau care îl întreţin, pedepsele sunt cele indicate la paragraful anterior, dacă nu au existat nici boală, nici incapacitate de muncă, nici premeditare şi recluziune de la 5 la 10 ani, în caz contrar.

Dacă violenţele sau privările au fost urmate fie de o boală ce pare incurabilă, fie de o incapacitate de muncă permanentă, fie de pierderea folosirii absolute a unui organ, fie de o mutilare gravă sau dacă acestea au provocat decesul, fără intenţia de a-l provoca, pedeapsa este recluziune de la 10 la 15 ani şi, dacă persoanele vinovate sunt cele desemnate la paragraful precedent, cu recluziunea pe viaţă.

Dacă violenţele sau privările au fost provocate cu intenţia de a cauza decesul, făptuitorii se pedepsesc pentru asasinat sau pentru tentativă la această crimă.

Dacă violenţele sau privările practicate de obicei au condus la deces, chiar fără intenţia de a-l provoca, făptuitorii se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.

Art. 402. Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro cel care a provocat altuia o boală sau o incapacitate de muncă, administrându-i în mod voluntar, dar fără intenţia de a-l ucide, substanţe care pot provoca decesul sau substanţe care, fără a fi de natură să provoace decesul, pot totuşi afecta grav sănătatea.

Art. 403. Pedeapsa este recluziunea de la 5 la 10 ani atunci când aceste substanţe au provocat fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea absolută a funcţiei unui organ.

Art. 404. Dacă substanţele administrate în mod voluntar, dar fără intenţia de a provoca decesul, l-au provocat totuşi, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 405. Tentativa de a-i administra altuia, fără intenţia de a-l ucide, substanţe de natura celor menţionate la art. 402 se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Art. 406. Se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani persoana care, cu bună ştiinţă, a împiedicat circulaţia unui convoi pe calea ferată, depunând obiecte oarecare, deranjând şinele sau elementele de sprijin, scoţând piroanele sau penele sau folosind orice alt mijloc de natură să oprească convoiul sau să-l facă să iasă de pe şine.

Art. 407. Dacă fapta a provocat răni de natura celor prevăzute de art. 399, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani. Acesta se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani, dacă rănile sunt de natura celor prevăzute de art. 400.

Art. 408. Dacă fapta a provocat decesul unei persoane, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 409. (Legea din 8 septembrie 2003) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro cel care, cu intenţie, a provocat răni sau a aplicat lovituri

1. soţului sau soţului divorţat, persoanei cu care locuieşte sau a locuit de obicei;

2. unui ascendent legitim sau natural sau unuia dintre părinţii adoptivi;

3. unui descendent legitim, natural sau adoptiv, cu vârsta de 14 ani sau mai mare;

4. unui frate sau unei surori;

5. unui ascendent legitim sau natural, unuia dintre părinţii adoptivi, unui descendent de 14 ani împliniţi, unui frate sau unei surori al/a uneia dintre persoanele prevăzute la punctul 1;

6. uneia dintre persoanele a cărei vulnerabilitate deosebită datorată vârstei sale, unei boli, unei infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini este evidentă sau este cunoscută de către făptuitor;

7. unei persoane care are obligaţii faţă de el prin legături de subordonare.

Atunci când loviturile sau rănile au fost premeditate, pedepsele sunt de închisoarea de la 1 an la 5 ani şi de amendă de la 501 euro la 5.000 euro.

Dacă în urma loviturilor sau rănilor provocate în mod intenţionat, prevăzute la alineatul 1, rezultă o boală sau o incapacitate de muncă, pedepsele sunt de închisoarea de la 1 la 5 ani şi de amendă de la 501 euro la 25.000 euro dacă nu a existat premeditare şi, dacă a existat premeditare, de recluziune de la 5 ani la 10 ani şi de amendă de la 1.000 euro la 30.000 euro.

Dacă în urma loviturilor sau rănilor provocate în mod intenţionat, prevăzute la alineatul 1, rezultă fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea absolută a funcţiei unui organ, fie o mutilare gravă, pedepsele sunt recluziune de la 10 la 15 ani şi amenda de la 2.500 euro la 50.000 euro dacă nu a existat premeditare şi, dacă a existat premeditare, recluziune de la 15 ani la 20 ani şi de amendă de la 3.000 euro la 50.000 euro.

Dacă loviturile sau rănile provocate în mod intenţionat, prevăzute la alineatul 1, au provocat decesul, fără intenţia de a-l provoca, persoana vinovată este pedepsită cu recluziune de la 20 de ani la 30 de ani dacă aceste acte de violenţă nu au fost premeditate şi cu recluziunea pe viaţă dacă au fost premeditate.

Dacă loviturile sau rănile provocate în mod intenţionat, prevăzute în acest articol, au fost comise asupra unei persoane cu care persoana vinovată locuieşte, instanţa va putea pronunţa, de asemenea, împotriva condamnatului toate sau o parte dintre interdicţiile următoare:

- interzicerea de a se apropia de locuinţa victimei mai mult de o distanţă ce va fi stabilită;

- interzicerea de a lua legătura cu victima;

- interzicerea de a se apropia de victimă mai mult de o distanţă ce va fi stabilită.

Art. 410. În cazurile menţionate la articolele 398-405, dacă persoana vinovată a comis crima sau delictul asupra părinţilor săi legitimi, naturali sau adoptivi sau asupra ascendenţilor legitimi, pedeapsa minimă prevăzută de aceste articole va fi mărită în conformitate cu art. 266.

SECŢIUNEA II-1

Despre omisiuni pedepsibile

(Legea din 13 decembrie 1985)

Art. 410-1. (Legea din 13 decembrie 1985) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, fără să existe un pericol serios pentru el însuşi sau pentru un altul, omite cu intenţie să ajute sau să procure ajutor unei persoane expuse unui pericol grav, fie că a constatat personal situaţia acestei persoane, fie că această situaţie i-a fost descrisă de cei care îi cer intervenţia. Fapta nu constituie infracţiune atunci când persoana solicitată a făcut toate eforturile pentru a cere ajutor serviciilor specializate.

Art. 410-2. (Legea din 13 decembrie 1985) Se va sancţiona cu pedepsele prevăzute la articolul precedent cel care, chiar dacă poate, fără să existe un pericol serios pentru el însuşi sau pentru un altul, refuză sau neglijează să-i acorde unei persoane aflate în pericol ajutorul pe care aceasta i-l cere; cel care, chiar dacă poate, fără să existe un pericol serios pentru el însuşi sau pentru un altul, refuză sau neglijează să facă lucrările, serviciul sau să acorde ajutorul ce i-a fost cerut în caz de accident, vâltoare, naufragii, inundaţii, incendiu sau alte calamităţi, precum şi în caz de tâlhărie, jaf, flagrant delict, strigăt public de protest sau executare judiciară.

SECŢIUNEA III

Despre omor, despre răni şi despre lovituri scuzabile

Art. 411. Omorul, rănirile şi loviturile sunt scuzabile dacă au fost săvârşite imediat după o provocare prin exercitarea de violenţe grave asupra persoanelor.

Art. 412. Crimele şi delictele menţionate la articolul precedent sunt, de asemenea, scuzabile dacă au fost comise prin respingerea, pe timpul zilei, a escaladării sau a spargerii împrejmuirilor, zidurilor sau intrărilor unei case sau ale unui apartament locuite sau ale dependinţelor acestora, cu excepţia cazului când s-a stabilit că făptuitorul nu putea să creadă că este vorba despre un atentat împotriva persoanelor, fie din cauza scopului direct al celui care a încercat escaladarea sau spargerea, fie ca şi consecinţă a rezistenţei pe care acesta ar fi întâlnit-o în atingerea scopurilor sale.

Art. 413. Abrogat (Legea din 8 septembrie 2003)

Art. 414. Atunci când faptul scuzabil a fost dovedit:

Dacă este vorba despre o crimă pedepsită cu recluziunea pe viaţă, pedeapsa va fi redusă la închisoare de la 1 an la 5 ani şi la amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Dacă este vorba despre orice altă crimă, pedeapsa va fi redusă la închisoare de la 6 luni la 2 ani şi la amendă de la 500 euro la 2.000 euro.

Dacă este vorba despre un delict, pedeapsa va fi redusă la închisoare de la 8 zile la 3 luni şi la amendă de la 251 euro la 1.000 euro.

Art. 415. Motivele enumerate în prezenta secţiune nu sunt admisibile dacă persoana vinovată a comis crima sau delictul asupra părinţilor săi sau asupra altor ascendenţi legitimi sau asupra părinţilor săi naturali.

SECŢIUNEA IV

Despre ucidere, despre răniri şi despre lovituri justificate

Art. 416. Nu există nici crimă, nici delict atunci când uciderea, rănile şi loviturile au fost impuse de necesitatea actuală a legitimei apărări a propriei persoane sau a altuia.

Art. 417. Sunt incluse în cazurile de necesitate actuală a apărării următoarele două cazuri:

Dacă omorul a fost comis, dacă rănile sau loviturile au fost săvârşite pentru a respinge, pe timp de noapte, escaladarea sau spargerea împrejmuirilor, zidurilor sau intrărilor unei case sau unui apartament locuite sau ale dependinţelor acestora, cu excepţia cazului când s-a stabilit că făptuitorul nu putea să creadă că este vorba despre un atentat împotriva persoanelor, fie din cauza scopului direct al celui care a încercat escaladarea sau spargerea, fie ca şi consecinţă a rezistenţei pe care acesta ar fi întâlnit-o în atingerea scopurilor sale;

Dacă fapta a avut loc în timp ce se apăra împotriva persoanelor care au săvârşit un furt sau un jaf, executate cu violenţă asupra persoanelor.

CAPITOLUL II

Despre uciderea şi vătămarea corporală din culpă

Art. 418. Săvârşeşte ucidere sau vătămare corporală din culpă cel care a cauzat un rău din lipsă de prevedere sau precauţie, dar fără intenţia de a atenta la persoana altuia.

Art. 419. Cel care a cauzat din culpă decesul unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Dacă această persoană este un copil nou-născut, pedeapsa cu închisoarea poate ajunge până la 5 ani.

Art. 420. Dacă, din cauza lipsei de prevedere sau de precauţie, au rezultat numai lovituri sau răni, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 luni şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 421. Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, din culpă, a cauzat altuia o boală sau o incapacitate de muncă, administrându-i substanţe care sunt de natură a-i provoca decesul sau a-i afecta grav sănătatea.

Art. 422. Atunci când un convoi pe calea ferată a suferit un accident de natură să pună în pericol persoanele care se găseau în acesta, persoana care a provocat din culpă accidentul se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Dacă în urma accidentului au rezultat vătămări corporale, persoana vinovată este pedepsită cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

Dacă accidentul a provocat decesul unei persoane, pedeapsa cu închisoarea este de la 6 luni la 5 ani şi amenda este de la 500 euro la 6.000 euro.

CAPITOLUL III

Despre duel

Art. 423. Provocarea la duel şi acceptarea acestei provocări se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile la 3 luni şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 424. Se sancţionează cu aceleaşi pedepse cei care au discreditat în public sau au insultat o persoană pentru că a refuzat un duel.

Art. 425. Cel care, printr-o insultă oarecare, a condus la provocare, este pedepsit cu închisoare de la o lună la 6 luni şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Art. 426. Cel care, într-un duel, şi-a folosit armele împotriva adversarului său, fără ca din luptă să fi rezultat uciderea sau vreo rană, este pedepsit cu închisoare de la o lună la 6 luni şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Cel care nu şi-a folosit armele este pedepsit în conformitate cu art. 423.

Luptătorul care a fost rănit se sancţionează cu pedepsele indicate la paragrafele 1 sau 2 ale acestui articol, dacă a făcut sau nu uz de armele sale împotriva adversarului său.

Art. 427. Cel care, într-un duel, şi-a rănit adversarul, este pedepsit cu închisoare de la 2 luni la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 15.000 euro.

Art. 428. Dacă rănile au provocat o boală sau o incapacitate de muncă, persoana vinovată este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 20.000 euro.

Art. 429. Detenţia va fi de la 6 luni la 3 ani şi amenda de la 500 euro la 30.000 euro dacă rănile rezultate în urma duelului au provocat fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea absolută a funcţiei unui organ, fie o mutilare gravă.

Art. 430. Cel care, într-un duel, i-a provocat moartea adversarului său este pedepsit cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 25.000 euro.

Art. 431. Cei care, indiferent cum, au incitat la duel, sunt pedepsiţi cu aceleaşi pedepse ca şi autorii.

În cazurile în care duelul nu a avut loc, aceştia riscă pedeapsa de la o lună la 1 an şi amenda de la 500 euro la 10.000 euro.

Art. 432. În cazurile prevăzute de articolele 427, 428, 429 şi 430, martorii se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 433. Persoanele vinovate condamnate în baza art. 423 şi următoarele se pedepsesc, în caz de noi delicte de aceeaşi natură comise în termenul stabilit de art. 56, cu pedepsele maxime prevăzute de aceste articole şi aceste pedepse vor putea fi dublate.

CAPITOLUL IV

Despre atentate la libertatea individuală şi la inviolabilitatea domiciliului comise de persoane private

Art. 434. Se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro cei care, fără ordinul autorităţilor constituite şi în afara cazurilor în care legea permite sau impune arestarea sau reţinerea persoanelor private, au arestat sau au cerut arestarea, au reţinut sau au cerut reţinerea unei persoane oarecare.

Art. 435. Pedeapsa cu închisoarea este de la 6 luni la 3 ani şi amenda este de la 500 euro la 3.000 euro dacă reţinerea ilegală şi abuzivă a durat mai mult de 10 zile.

Art. 436. Dacă reţinerea ilegală şi abuzivă a durat mai mult de o lună, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi la amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 437. Pedeapsa cu recluziune de la 5 la 10 ani este dispusă dacă arestarea a fost executată fie din ordinul fals al autorităţii publice, fie dacă făptuitorul era îmbrăcat în uniforma sau a acţionat în numele acestei autorităţi sau dacă persoana arestată sau reţinută a fost ameninţată cu moartea.

Art. 438. Atunci când persoana arestată sau reţinută a fost supusă unor torturi fizice, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Pedeapsa este recluziunea de la 15 la 20 de ani dacă în urma torturilor a rezultat fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate de muncă permanentă, fie pierderea absolută a funcţiei unui organ, fie o mutilare gravă.

Dacă torturile au provocat decesul, persoana vinovată se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 438-1. (Legea din 8 septembrie 2003) În cazurile prevăzute la articolele 434-438 cuantumul minim al pedepselor indicate de aceste articole va fi mărit în conformitate cu art. 266 atunci când persoana vinovată a comis crima sau delictul

1. asupra soţului sau soţului divorţat, asupra persoanei cu care locuieşte sau a locuit de obicei;

2. asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra unuia din părinţii adoptivi;

3. asupra unui descendent legitim, natural sau adoptiv;

4. asupra unui frate sau asupra unei surori;

5. asupra unui ascendent legitim sau natural, asupra unuia din părinţii adoptivi, asupra unui descendent, asupra unui frate sau asupra unei surori a unei persoane prevăzute la punctul 1;

6. asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate deosebită datorată vârstei sale, unei boli, unei infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini este evidentă sau cunoscută de făptuitor.

7. asupra unei persoane care are obligaţii faţă de el prin legături de subordonare.

Art. 439. Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro cel care, fără ordinul autorităţii şi în afara cazurilor în care legea permite intrarea în domiciliul persoanelor, în ciuda voinţei acestora, a pătruns într-o casă, într-un apartament, o cameră sau o locuinţă locuite de altul sau în dependinţele acestora, fie prin ameninţări sau violenţe asupra persoanelor, fie prin efracţie, escaladare sau chei false.

(Legea din 30 iulie 2013) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care a pătruns sau a încercat să pătrundă într-o casă, într-un apartament, o cameră sau o locuinţă ocupată de o persoană cu care a convieţuit sau în dependinţele acestora, încălcând o dispoziţie de evacuare reglementată de articolul 1 al Legii modificate din 8 septembrie 2003 privind violenţa domestică, o hotărâre ce atribuie provizoriu domiciliul comun unuia dintre soţi sau o hotărâre ce-i interzice să revină la domiciliu, în conformitate cu art. 1017-1 sau 1017-7 din noul Cod de procedură civilă.

(Legea din 30 iulie 2013) Dacă pătrunderea sau tentativa de pătrundere a fost făcută fie prin ameninţări sau violenţe asupra persoanelor, fie prin efracţie, escaladare sau prin folosirea de chei false, fie chiar prin utilizarea cheilor sau altor aparate concepute pentru deschiderea uşilor pe care autorul a trebuit să le restituie amenda maximă ajunge la 5.000 euro şi pedeapsa maximă cu închisoarea ajunge la 5 ani.

(Legea din 30 iulie 2013) Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse persoana care a acţionat intenţionat cu încălcarea interdicţiei de a se apropia de persoana protejată, interdicţie care decurge din dispoziţia de evacuare reglementată de articolul 1 al Legii modificate din 8 septembrie 2003 privind violenţa domestică.

(Legea din 30 iulie 2013) Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care a acţionat cu încălcarea interdicţiilor sau somaţiilor pronunţate de preşedintele tribunalului cu aplicarea art. 1017-8 din noul Cod de procedură civilă. Delictele prevăzute la acest alineat nu pot fi urmărite decât în urma plângerii victimei sau a reprezentantului său legal.

Art. 440. Pedeapsa cu închisoarea este de la 6 luni la 5 ani şi amenda de la 500 euro la 5.000 euro dacă fapta a fost comisă fie din ordinul fals al autorităţii publice, dacă făptuitorul era îmbrăcat în uniforma sau a acţionat în numele acestei autorităţi,. fie dacă sunt întrunite următoarele trei circumstanţe:

Dacă fapta a fost comisă noaptea;

Dacă a fost comisă de una sau mai multe persoane;

Dacă persoanele vinovate sau una dintre ele au purtat arme asupra lor.

Persoanelor vinovate, în plus, li se poate aplica interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 441. Tentativa la delictul prevăzut de articolul precedent se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 3.000 euro.

Art. 442. Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro cel care a pătruns, fără consimţământului proprietarului sau al locatarului, în locurile indicate la art. 439 şi este găsit acolo noaptea.

CAPITOLUL IV-1

Despre luarea de ostatici

(Legea din 29 noiembrie 1982)

Art. 442-1. (Legea din 29 noiembrie 1982) Se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani cel care a răpit, a arestat, a reţinut sau a sechestrat sau a cerut să fie răpită, arestată, reţinută sau sechestrată o persoană, indiferent de vârstă, fie pentru a pregăti sau a înlesni comiterea unei crime sau a unui delict, fie pentru a favoriza fuga şi a asigura nepedepsirea autorilor sau complicilor unei crime sau unui delict, fie pentru a face persoana răpită, arestată, reţinută sau sechestrată să răspundă de executarea unui ordin sau a unei condiţii.

Cu toate acestea, pedeapsa este recluziunea de la 10 la 15 ani dacă persoana răpită, arestată, reţinută sau sechestrată ca urmare a executării unui ordin sau a unei condiţii este eliberată în mod voluntar înainte de împlinirea a 15 zile de la răpire, arestare, reţinere sau sechestrare, fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executată.

Pedeapsa este recluziunea pe viaţă dacă răpirea, arestarea, reţinerea sau sechestrarea a fost urmată de decesul persoanei răpite, arestate, reţinute sau sechestrate.

CAPITOLUL IV-2

Despre hărţuirea obsesivă

(Legea din 5 iunie 2009)

Art. 442-2. (Legea din 5 iunie 2009) Cel care a hărţuit în mod repetat o persoană în condiţiile în care ştia sau ar fi trebuit să ştie că va afecta prin acest comportament liniştea persoanei vizate se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi la amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai la una dintre aceste pedepse.

Delictul prevăzut de acest articol nu poate fi urmărit decât în urma plângerii victimei, a reprezentantului său legal sau a celor îndreptăţiţi.

CAPITOLUL V

Despre atingeri aduse onoarei sau consideraţiei faţă de persoane

Art. 443. Persoana care, în cazurile indicate în continuare, a imputat fără temei unei persoane o faptă determinată, care este de natură să aducă atingere onoarei acestei persoane sau să o expună dispreţului public, este vinovată de calomnie dacă, în cazurile în care legea admite proba veridicităţii, această probă nu este anulată. Este vinovat de defăimare, dacă legea nu admite această probă.

(Legea din 8 iunie 2004) Persoana responsabilă în înţelesul art. 21 din Legea din 8 iunie 2004 privind libertatea de exprimare a presei nu mai este vinovată de calomnie sau de defăimare

1) atunci când, în cazurile în care legea admite proba veridicităţii, această probă nu este anulată, dar persoana răspunzătoare în înţelesul art. 21 citat anterior, sub rezerva că a făcut demersurile necesare, dovedeşte prin orice mijloc de drept că avea motive suficiente să pună concluzii asupra veridicităţii faptelor prezentate, precum şi asupra unui interes preponderent al publicului de a cunoaşte informaţia litigioasă;

2) atunci când este vorba despre o comunicare în public, în direct, cu condiţia:

a) ca toate demersurile să fi fost făcute şi toate precauţiile să fi fost luate pentru a evita o atingere adusă reputaţiei şi onoarei, şi

b) ca indicarea identităţii autorului afirmaţiilor citate să însoţească informaţia comunicată;

3) atunci când este vorba despre citarea fidelă a unui terţ, cu condiţia

a) ca citarea să fie clar identificată ca atare, şi

b) ca indicarea identităţii autorului afirmaţiilor citate să însoţească informaţia comunicată, şi

c) ca transmiterea către public a acestei informaţii să fie justificată de existenţa unui interes preponderent al publicului de a cunoaşte afirmaţiile citate.

Art. 444. (1) Persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro atunci când învinuirile au fost făcute:

Fie la reuniuni sau în locuri publice;

Fie în prezenţa mai multor indivizi, într-un loc care nu este public, dar este deschis unui anumit număr de persoane ce au dreptul de a se aduna acolo sau de a-l frecventa;

Fie într-un loc oarecare, în prezenţa persoanei jignite şi în faţa martorilor;

(Legea din 8 iunie 2004) Fie prin înscrisuri tipărite sau nu, imagini sau însemne afişate, distribuite sau comunicate publicului prin orice mijloc, inclusiv prin intermediul presei, vândute, puse în vânzare sau expuse spre observaţie publicului;

(Legea din 8 iunie 2004) Fie, în final, prin înscrisuri, imagini sau însemne nefăcute publice, dar adresate sau comunicate prin orice mijloc, inclusiv prin intermediul presei, mai multor persoane.

(2) (Legea din 19 iulie 1997) Persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro atunci când învinuirile aduse în condiţiile de publicitate enunţate la alin. (1) al acestui articol s-au datorat unuia din elementele prevăzute la art. 454 din acest cod.

Art. 445. Se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro:

Cel care a depus, în scris, la o autoritate un denunţ calomnios sau defăimător;

Cel care a adresat, în scris, unei persoane învinuiri calomnioase sau defăimătoare împotriva subordonatului acestei persoane.

Art. 446. Calomnia şi defăimarea împotriva colectivelor constituite se pedepsesc în acelaşi fel ca şi calomnia sau defăimarea îndreptate împotriva indivizilor.

Art. 447. Persoana acuzată de un delict de calomnie, fie împotriva deţinătorilor sau agenţilor autorităţii, fie împotriva oricărei persoane cu caracter public, fie împotriva oricărui colectiv constituit pentru învinuiri aduse pentru fapte în legătură cu funcţiile lor, va avea permisiunea să facă, dovada veridicităţii faptelor atribuite, folosind toate căile ordinare, exceptând proba contrarie.

Dacă este vorba despre o faptă ce ţine de viaţa privată, autorul învinuirii nu va putea expune în apărarea sa nicio altă probă decât cea care reiese dintr-o sentinţă sau din orice alt act oficial.

Dacă fapta atribuită face obiectul unei urmăriri penale sau al unui denunţ asupra căruia nu s-a statuat, acţiunea pentru calomnie se suspendă până la judecarea definitivă sau până la decizia definitivă a autorităţii competente.

Art. 448. Cel care a insultat o persoană sau un colectiv constituit, fie prin fapte, fie prin înscrisuri, imagini sau însemne, în una din împrejurările indicate la art. 444, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Delictele împotriva colectivelor constituite se urmăresc din oficiu.

(Legea din 8 septembrie 2003) Atunci când persoana vinovată a comis delicte

1. asupra soţului sau soţului divorţat, asupra persoanei cu care locuieşte sau a locuit de obicei;

2. asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra unuia din părinţii adoptivi;

3. asupra unui descendent legitim, natural sau adoptiv;

4. asupra unui frate sau asupra unei surori;

5. asupra unui ascendent legitim sau natural, asupra unuia din părinţii adoptivi, asupra unui descendent, asupra unui frate sau asupra unei surori a unei persoane prevăzute la punctul 1;

6. asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate deosebită datorată vârstei sale, unei boli, unei infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini este evidentă sau cunoscută de făptuitor

7. asupra unei persoane care are obligaţii faţă de el prin legături de subordonare,

cuantumul minim al pedepselor prevăzute la alineatul 1 va fi mărit în conformitate cu art. 266.

Art. 449. Atunci când, în momentul săvârşirii delictului, există proba veridicităţii pentru faptele atribuite, dacă s-a stabilit că inculpatul a adus învinuirea fără niciun motiv de interes public sau privat şi doar cu scopul de a face rău, se pedepseşte pentru dezvăluire mincinoasă cu închisoare de la 8 zile la 2 luni şi cu amendă de la 251 euro la 4.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 450. (Legea din 19 iulie 1997) Delictele prevăzute de acest capitol comise împotriva persoanelor private, cu excepţia denunţului calomnios şi a infracţiunilor prevăzute la art. 444 (2) , nu vor putea fi urmărite decât în urma plângerii persoanei care se pretinde jignită.

Dacă persoana a decedat fără să fi depus plângere sau dacă a renunţat la plângere sau dacă respectiva calomnie sau defăimare a fost îndreptată împotriva unei persoane după decesul său, urmărirea nu va putea avea loc decât în urma plângerii depuse de soţul său, de descendenţii săi sau de moştenitorii legali până la gradul trei inclusiv.

(Legea din 8 iunie 2004) În cazurile în care urmărirea penală au început în urma plângerii părţii care se pretinde lezată, aceasta va putea să o oprească prin retragere.

Art. 451. Nimeni nu va putea invoca drept cauză justificativă sau fapt scuzabil împrejurarea că înscrisurile, tipăriturile, imaginile sau însemnele care fac obiectul urmăririi nu sunt decât reproducerea publicaţiilor în Marele Ducat sau în ţări străine.

Art. 452. Nu se poate dispune tragerea la răspundere penală pentru discursurile pronunţate sau înscrisurile prezentate în faţa instanţelor atunci când aceste discursuri sau aceste înscrisuri se referă la cauză sau la părţi.

Cu toate acestea, judecătorii vor putea, fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre părţi, să pronunţe distrugerea înscrisurilor calomnioase, injurioase sau defăimătoare.

Judecătorii vor putea, de asemenea, în acelaşi caz, să trimită somaţii avocaţilor şi funcţionarilor ministeriali sau chiar să dispună măsuri disciplinare.

Învinuirile sau insultele străine de cauză sau de părţi vor putea conduce fie la acţiunea publică, fie la acţiunea civilă a părţilor sau a terţilor.

Dispoziţii particulare

Art. 453. (Legea din 19 iulie 1997) Orice atingere adusă integrităţii cadavrului, prin orice mijloc, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro.

Violarea sau profanarea, prin orice mijloc, a monumentelor funerare, a mormintelor sau a monumentelor ridicate în memoria celor decedaţi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro.

Pedeapsa este majorată la 3 ani închisoare şi la 37.000 euro amendă atunci când infracţiunile prevăzute în alineatul precedent au fost însoţite de atingerea adusă integrităţii cadavrului.

CAPITOLUL VI

Despre rasism, despre revizionism şi despre alte discriminări

(Legea din 19 iulie 1997)

Art. 454. (Legea din 3 iunie 2016) Constituie discriminare orice distincţie făcută între persoane fizice din cauza originii, culorii pielii, sexului, orientării sexuale, schimbării sexului, situaţiei familiale, vârstei, stării de sănătate, dizabilităţii, moravurilor, opiniilor politice sau filozofice, activităţilor de sindicat, din cauza apartenenţei sau neapartenenţei lor, adevărate sau presupuse, la o etnie, la o naţiune, la o rasă sau la o anumită religie.

Constituie, de asemenea, discriminare orice distincţie făcută între persoane juridice, grupuri sau comunităţi de persoane, din cauza culorii pielii, sexului, orientării sexuale, schimbării sexului, situaţiei familiale, vârstei, stării de sănătate, dizabilităţii, moravurilor, opiniilor politice sau filozofice, activităţilor de sindicat, din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau presupuse, la o etnie, la o naţiune, la o rasă sau la o anumită religie a membrilor sau a anumitor membri ai acestor persoane juridice, grupuri sau comunităţi.

Art. 455. (Legea din 19 iulie 1997) Discriminarea prevăzută la art. 454, comisă faţă de o persoană fizică sau juridică, un grup sau o comunitate de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse, atunci când constă în:

1) (Legea din 21 decembrie 2007) refuzul de a livra sau de a beneficia de un bun şi/sau de accesul la un bun;

2) (Legea din 21 decembrie 2007) refuzul de a oferi un serviciu şi/sau accesul la un serviciu;

3) (Legea din 21 decembrie 2007) condiţionarea livrării unui bun sau a unui serviciu şi/sau a accesului la un bun sau la un serviciu de o condiţie bazată pe unul din elementele prevăzute la art. 454 sau practicarea oricărei alte discriminări legate de această livrare, bazându-se pe elementele prevăzute la art. 454;

4) indicarea, într-o reclamă, a intenţiei de a refuza un bun sau un serviciu sau de a discrimina cu ocazia livrării unui bun sau unui serviciu, bazându-se pe unul dintre elementele prevăzute la art. 454;

5) împiedicarea exercitării normale a unei activităţi economice oarecare;

6) refuzul de a angaja, a sancţiona sau a concedia o persoană;

7) (Legea din 28 noiembrie 2006) condiţionarea de unul dintre elementele prevăzute la art. 454 Cod penal a accesului la muncă, a tuturor tipurilor de pregătire profesională, precum şi a condiţiilor de muncă şi de implicare într-o organizaţie de lucrători sau de angajatori.

Art. 456. (Legea din 9 iulie 1997) Discriminarea prevăzută la art. 454, comisă faţă de o persoană fizică sau juridică, un grup sau o comunitate de persoane săvârşită de către o persoană care deţine autoritatea publică sau care este însărcinată cu o misiune a unui serviciu public, în timpul sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 37.500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse, atunci când constă în:

1) refuzul de a beneficia de un drept acordat prin lege;

2) împiedicarea exercitării normale a unei activităţi economice oarecare.

Art. 457. (Legea din 9 iulie 1997) Dispoziţiile de la articolele 455 şi 456 nu sunt aplicabile cu privire la:

1) diferenţele de tratament bazate pe starea de sănătate, atunci când constă în operaţiuni având drept obiect prevenirea şi acoperirea riscului de deces, a riscurilor ce aduc atingere integrităţii fizice a persoanei sau a riscurilor de incapacitate de lucru sau de invaliditate;

2) diferenţele de tratament bazate pe starea de sănătate sau pe dizabilitate, atunci când constau în refuzul de a angaja sau de a concedia bazat pe lipsa de aptitudine constatată medical de persoana interesată;

3) diferenţele de tratament bazate, în materie de angajare, pe cetăţenie, atunci când apartenenţa la o anumită cetăţenie constituie, în conformitate cu dispoziţiile statutare referitoare la funcţia publică, reglementările privind exercitarea anumitor profesii şi dispoziţiile în materie de dreptul muncii, condiţia sine qua non a practicării unei munci sau unei activităţi profesionale;

4) diferenţele de tratament bazate, în materie de intrare, şedere şi drept la vot în ţară, pe cetăţenie, atunci când apartenenţa la o anumită cetăţenie constituie, în conformitate cu dispoziţiile legale şi de reglementare privind intrarea, şederea sau dreptul la vot în ţară, condiţia sine qua non a intrării, şederii sau exercitării dreptului la vot în ţară;

5) abrogat (Legea din 28 noiembrie 2006).

Art. 457-1. (Legea din 19 iulie 1997) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse:

1) cel care, fie prin discursuri, strigăte sau ameninţări proferate în locuri sau reuniuni publice, fie prin înscrisuri, tipărituri, desene, gravuri, picturi, însemne, imagini sau orice alt suport al înscrisului, cuvântului sau imaginii vândute sau distribuite, puse în vânzare sau expuse în locuri sau reuniuni publice, fie prin pancarte sau afişe expuse atenţiei publicului, fie prin orice mijloc de comunicare audiovizuală, incită la actele prevăzute la art. 455, la ură sau la violenţă faţă de o persoană fizică sau juridică, faţă de un grup sau o comunitate, bazându-se pe unul din elementele prevăzute la art. 454;

2) cel care aparţine unei organizaţii ale cărei obiective sau activităţi constau în comiterea unuia din actele prevăzute la paragraful 1;

3) cel care imprimă sau cere să se imprime, fabrică, deţine, transportă, importă, exportă, cere să se fabrice, să se importe, să se exporte sau să se transporte, pune în circulaţie pe teritoriul luxemburghez, trimite de pe teritoriul luxemburghez, predă la poştă sau unui alt profesionist însărcinat cu activitatea de curierat pe teritoriul luxemburghez înscrisuri, tipărituri, desene, gravuri, picturi, afişe, fotografii, filme cinematografice, însemne, imagini sau orice alt suport al înscrisului, cuvântului sau imaginii, de natură să incite la actele prevăzute la art. 455, la ură sau la violenţă faţă de o persoană fizică sau juridică, faţă de un grup sau o comunitate, bazându-se pe unul dintre elementele prevăzute la art. 454.

Confiscarea obiectelor enumerate mai sus va fi dispusă în toate cazurile.

Art. 457-2. (Legea din 19 iulie 1997) Atunci când infracţiunile prevăzute la art. 453 au fost comise din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau presupuse, a persoanelor decedate la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, pedepsele sunt de la 6 luni la 3 ani şi de amendă de la 251 euro la 37.500 euro sau numai una dintre aceste pedepse.

Art. 457-3. (Legea din 13 februarie 2011) (1) Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, fie prin discursuri, strigăte sau ameninţări proferate în locuri sau reuniuni publice, fie prin înscrisuri, tipărituri, desene, gravuri, picturi, însemne, imagini sau orice alt suport al înscrisului, cuvântului sau imaginii vândute sau distribuite, puse în vânzare sau expuse în locuri sau reuniuni publice, fie prin pancarte sau afişe expuse atenţiei publicului, fie prin orice mijloc de comunicare audiovizuală, a contestat, a minimizat, a justificat sau a negat existenţa uneia sau mai multor crime împotriva umanităţii sau crime de război, aşa cum sunt definite la art. 6 din Statutul Tribunalului militar internaţional anexat la acordul de la Londra din 8 august 1945 şi care au fost comise fie de către membrii unei organizaţii declarate infracţionale în temeiul art. 9 din acest statut, fie de către o persoană recunoscută drept vinovată de aceste crime de o instanţă luxemburgheză, străină sau internaţională.

(2) (Legea din 27 februarie 2012) Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, prin unul dintre mijloacele enunţate la paragraful precedent, a contestat, a minimizat, a justificat sau a negat existenţa unuia sau mai multor genociduri, aşa cum sunt definite de art. 136a din Codul penal, precum şi a crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război, aşa cum sunt definite de art. 136b-136d din Codul penal şi recunoscute de o instanţă luxemburgheză sau internaţională.

Art. 457-4. (Legea din 19 iulie 1997) În cazurile prevăzute la articolele 455, 456, 457-1, 457-2 şi 457-3, faţă de persoanele vinovate se va putea dispune şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

CAPITOLUL VI a. Despre alte delicte contra persoanelor

(Legea din 19 iulie 1997)

Art. 458. Medicii, chirurgii, medicii fără diplomă, farmaciştii, moaşele şi toate celelalte persoane care deţin, prin prisma situaţiei sau în virtutea profesiei, secretele ce li se încredinţează care, în afara cazurilor în care sunt chemate să depună mărturie în instanţă şi a cazului în care legea îi obligă să dezvăluie aceste secrete, le-au dezvăluit, se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 458-1. (Legea din 3 decembrie 2009) Cei care au dezvăluit, chiar şi în instanţă, identitatea unui ofiţer al poliţiei judiciare sau a unui agent străin care efectuează sau a efectuat o infiltrare, în conformitate cu articolele 48-17 – 48-23 din Codul de procedură penală, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 75.000 euro.

Dacă această dezvăluire a provocat ameninţări, violenţe, lovituri sau răniri asupra acestor persoane sau asupra terţilor, pedepsele se majorează, fapta fiind pedepsită cu recluziune de la 5 ani la 10 ani şi amendă de la 5.000 la 100.000 euro.

Dacă această dezvăluire a provocat decesul acestor persoane sau al terţilor, pedepsele se majorează, fapta fiind pedepsită cu recluziune de la 15 ani la 20 ani şi la amendă de la 10.000 la 150.000 euro.

Art. 459. Se sancţionează cu aceleaşi pedepse angajaţii sau agenţii caselor de amanet care au dezvăluit altora decât ofiţerilor de poliţie sau autorităţii judiciare numele persoanelor care au depus sau au cerut să se depună obiecte la casa respectivă.

Art. 460. Cel care va fi convins să distrugă o scrisoare predată la poştă sau să o deschidă, pentru a-i încălca secretul, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la o lună şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Titlul IX

Crime şi delicte contra patrimoniului

CAPITOLUL I

Despre furturi şi despre extorcări

Art. 461. (Legea din 18 iulie 2014) Cel care a sustras în mod fraudulos un bun sau o cheie electronică ce nu-i aparţine săvârşeşte infracţiunea de furt.

(Legea din 7 iulie 1977) Este asimilată furtului fapta de a sustrage în mod fraudulos un vehicul cu motor auto sau un vehicul cu două roţi, fără motor, aparţinând altuia, în vederea folosirii pe moment şi cu intenţia de a-l restitui.

Art. 462. Nu vor atrage decât despăgubiri civile furturile comise de soţi în dauna soţilor lor; de soţul supravieţuitor faţă de bunurile ce au aparţinut soţului decedat; de descendenţi în dauna ascendenţilor lor; de ascendenţi în dauna descendenţilor lor sau de afinii de acelaşi grad.

Orice altă persoană care a participat la aceste furturi sau care a tăinuit, în întregime sau în parte, bunurile furate se pedepseşte ca şi cum dispoziţia anterioară nu ar exista.

SECŢIUNEA I

Despre furturi comise fără violenţe sau ameninţări

Art. 463. Furturile neprevăzute în acest capitol se vor pedepsi cu închisoare de la o lună la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Art. 464. Pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin 3 luni dacă hoţul este un servitor sau un om de serviciu, chiar şi atunci când a comis furtul faţă de persoane pe care nu le servea, dar care se aflau fie în casa patronului, fie în casa unde îl însoţea sau dacă este un muncitor, însoţitor sau ucenic în casa, atelierul sau magazinul patronului său sau un individ care lucrează, de obicei, în locuinţa de unde a furat.

Art. 465. În cazurile prevăzute la articolele precedente, persoanele vinovate vor putea fi condamnate, în plus, la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 466. Tentativele la furturile prevăzute la articolele anterioare se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

Dispoziţia de la articolul precedent este, de asemenea, aplicabilă la aceste tentative.

Art. 467. Furtul se va pedepsi cu recluziune de la 5 la 10 ani:

Dacă a fost comis prin efracţie, escaladare sau prin folosirea unor chei false;

Dacă a fost comis de un funcţionar public, folosindu-se de funcţiile sale;

Dacă persoanele vinovate sau unul din ei au luat titlurile sau însemnele unui funcţionar public sau au invocat un ordin fals al autorităţii publice.

SECŢIUNEA II

Despre furturi comise prin violenţe sau ameninţări şi despre extorcări

Art. 468. Persoana care comite un furt prin violenţă sau ameninţări se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 469. Este asimilat furtului comis prin violenţe sau ameninţări cazul în care hoţul surprins în flagrant delict a exercitat violenţe sau a adresat ameninţări, fie pentru a rămâne în posesia obiectelor sustrase, fie pentru a scăpa.

Art. 470. (Legea din 18 iulie 2014) Persoana care a extorcat, prin violenţe sau ameninţări, fie predarea de fonduri, valori, obiecte mobiliare sau chei electronice, fie semnătura sau predarea unui înscris, a unui act, a unui document oarecare ce conţine sau impune o obligaţie, o dispoziţie sau o scutire, se sancţionează cu pedepsele prevăzute la articolele 468, 471, 472, 473, 474 şi 475, potrivit diferenţelor stabilite de acestea.

(Legea din 18 iulie 2014) Cel care, prin ameninţare scrisă sau verbală că va dezvălui sau va aduce învinuiri calomnioase sau defăimătoare, a extorcat, fie predarea de fonduri, valori, obiecte mobiliare sau chei electronice, fie semnarea sau predarea înscrisurilor enumerate anterior, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 30.000 euro.

Tentativa la ultimul delict se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro.

Art. 471. Furtul comis prin violenţe sau ameninţări într-o casă locuită sau în dependinţele acesteia se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani:

Dacă a fost comis prin efracţie, escaladare sau prin folosirea unei chei false;

Dacă a fost comis de un funcţionar public care a făcut uz de funcţiile sale;

Dacă persoanele vinovate sau una dintre acestea a luat titlul sau însemnele unui funcţionar public sau au invocat un ordin fals al autorităţii publice;

Dacă a fost comis pe timpul nopţii de două sau mai multe persoane;

Dacă au fost folosite sau arătate arme.

Se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani dacă a fost comis cu două din circumstanţele menţionate anterior.

Art. 472. Furtul comis prin violenţe sau ameninţări pe drumurile publice se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani dacă a fost comis cu una din circumstanţele menţionate la articolul anterior.

Art. 473. În cazurile prevăzute la articolele 468, 469, 470 şi 471 pedeapsa este recluziunea de la 15 la 20 ani dacă violenţele sau ameninţările au provocat fie o boală ce pare incurabilă, fie o incapacitate permanentă de muncă, fie pierderea totală a folosirii unui organ, fie o mutilare gravă.

Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată dacă făptuitorii au supus persoanele la torturi corporale.

Art. 474. Dacă violenţele sau ameninţările exercitate fără intenţia de a provoca moartea, au cauzat totuşi acest rezultat, persoanele vinovate vor fi condamnate la recluziunea pe viaţă.

Aceeaşi pedeapsă se aplică dacă aceste violenţe sau ameninţări au fost comise noaptea, de mai mulţi indivizi, într-o casă locuită sau pe un drum public.

Art. 475. Omorul comis pentru a înlesni săvârşirea furtului sau a extorcării sau pentru a sustragerea de la răspunderea penală, se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 476. (Legea din 7 iulie 2003) Pedepsele prevăzute de articolele 473, 474 şi 475 se vor aplica şi în cazul în care comiterea furtului sau a extorcării a fost împiedicată de împrejurări independente de voinţa persoanelor vinovate.

SECŢIUNEA III

Despre semnificaţia termenilor folosiţi în acest capitol

Art. 477. Drumurile publice sunt cele a căror folosire este publică.

Cu toate acestea, această denumire nu include nici spaţiul drumurilor care este mărginit de case, nici calea ferată.

Art. 478. Furtul comis pe timpul nopţii este furtul comis la mai mult de o oră înainte de răsărit şi la peste o oră după apusul soarelui.

Art. 479. Este considerată casă locuită orice clădire, orice apartament, orice locuinţă, orice boxă, orice cabană, chiar şi mobilă sau orice alt loc ce serveşte drept locuinţă.

Art. 480. Sunt considerate dependinţe ale unei case locuite curţile, ogrăzile, grădinile şi toate celelalte terenuri închise, precum şi hambarele, grajdurile şi toate celelalte construcţii care sunt închise, indiferent de folosinţă, când formează suprafaţă determinată împrejmuită în interiorul suprafeţei împrejmuite.

Art. 481. Ţarcurile mobile destinate să conţină animale în mediul rural, indiferent cum sunt făcute, sunt considerate dependinţe ale casei locuite atunci când sunt instalate pe aceeaşi porţiune de teren cu cabanele mobile sau alte adăposturi destinate paznicilor.

Art. 482. Noţiunea de arme cuprinde obiectele prevăzute la art. 135 din acest cod.

Art. 483. Prin violenţe legea înţelege acţiunile de constrângere fizică exercitată asupra persoanelor.

Prin ameninţări legea înţelege toate mijloacele de constrângere morală prin insuflarea temerii de un rău iminent.

Art. 484. Efracţia constă în forţarea, spargerea, degradarea, demolarea sau îndepărtarea oricărui fel de gard înconjurător exterior sau interior al unei case, al unui edificiu, al unei construcţii oarecare sau al dependinţelor acesteia, a unui vas, a unui vagon, a unei maşini, forţarea dulapurilor sau a pieselor de mobilier închise, destinate să rămână pe loc şi să protejeze obiectele pe care le conţin.

Art. 485. Sunt asimilate furtului prin efracţie:

Ridicare pieselor de mobilier indicate la articolul anterior;

Furtul comis prin ruperea sigiliului.

Art. 486. Este considerată escaladare:

Orice pătrundere în case, clădiri, curţi, ogrăzi, edificii oarecare, grădini, parcuri, locuri împrejmuite executate deasupra zidurilor, porţilor, acoperişurilor sau a oricărui alt fel de închizătură;

Intrarea printr-o altă deschidere subterană decât cea prevăzută drept intrare.

Art. 487. (Legea din 14 august 2000) Sunt considerate chei false: toate cârligele, şperaclurile, instrumentele, cheile imitate, contrafăcute sau falsificate, inclusiv electronice;

Cheile care nu au fost destinate de către proprietar, locatar, hotelier sau chiriaş încuietorilor, broaştelor sau închizătorilor de orice fel pe care persoana vinovată le-a folosit.

Cheile pierdute, rătăcite sau sustrase care au servit la comiterea furtului.

Totuşi, folosirea de chei false nu va constitui o circumstanţă agravantă decât dacă a avut loc pentru a deschide obiecte a căror spargere ar fi condus la agravarea pedepsei.

Dispoziţii particulare

Art. 488. (Legea din 14 august 2000) Persoana care a contrafăcut sau a falsificat în mod fraudulos chei, inclusiv electronice, se pedepseşte cu închisoare de la 4 luni la 5 ani şi la amendă de la 1.250 euro la 30.000 euro. (Legea din 18 iulie 2014)

CAPITOLUL II

Despre fraude

SECŢIUNEA I

Despre bancrută

Art. 489. Persoanele care, în cazurile prevăzute de Codul comercial, sunt vinovate de producerea falimentului se pedepsesc:

Pentru bancrută simplă la închisoare de la o lună la 2 ani.

Pentru bancrută frauduloasă cu recluziune de la 5 la 10 ani.

(Legea din 9 iunie 1989) Pentru bancruta simplă se va putea dispune şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 490. Se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani şi la amendă de la 500 euro la 30.000 euro:

Cei care, în interesul persoanei falite, au sustras, au ascuns sau au tăinuit toate sau o parte dintre bunurile acestora, mobile şi imobile;

Cei care, în mod fraudulos, au prezentat la faliment şi au declarat, fie în numele lor, fie prin intermediul unor persoane, credite presupuse sau exagerate;

Creditorul care a convenit, fie cu persoana falită, fie cu alte persoane, să obţină foloase deosebite, în schimbul votului său la deliberările legate de faliment sau care a încheiat un acord deosebit din care ar rezulta, în favoarea sa, un folos din activul persoanei falite;

Curatorul care a săvârşit o delapidare în gestiunea sa.

SECŢIUNEA II

Despre abuzul de încredere

Art. 491. (Legea din 5 iulie 2016) Cel care, în mod fraudulos, fie a deturnat, fie a risipit, în dauna altuia, obiecte, bani, mărfuri, bilete, chitanţe, chei electronice, înscrisuri de orice fel ce conţin sau operează o obligaţie sau o descărcare (de obligaţii) şi care i-au fost predate cu condiţia să le înapoieze sau să le folosească sau să le utilizeze doar într-un anumit scop, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

(Legea din 17 martie 2016) Cel care, cu o intenţie frauduloasă, a fost servit cu băuturi sau alimente pe care le-a consumat pe loc, în întregime sau în parte sau a primit o locuinţă în spaţiile destinate în acest scop sau a fost transportat pe drumurile publice de către o persoană care efectuează transport de persoane şi nu a plătit preţul, se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro. Delictele prevăzute la acest alineat nu pot fi urmărite decât în urma plângerii depuse de persoana vătămată.

(Legea din 17 martie 2016) Persoana vinovată va putea fi condamnată şi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 492. Dispoziţiile art. 462 se aplică delictului prevăzut de articolul precedent.

Art. 493. (Legea din 21 februarie 2013) Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 50.000 euro persoana care abuzează în mod fraudulos de starea de ignoranţă sau de situaţia de slăbiciune fie a unui minor, fie a unei persoane a cărei vulnerabilitate deosebită este datorată vârstei sale, unei boli, unei infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini şi care este ştiută sau cunoscută de autorul abuzului, fie a unei persoane în stare de supunere psihologică sau fizică rezultată din exercitarea de presiuni grave sau repetate sau a unor tehnici capabile să-i afecteze judecata, pentru a instiga acest minor sau această persoană la săvârşirea unui act sau la o abţinere care i-ar aduce un prejudiciu grav.

Atunci când infracţiunea este comisă de conducătorul de fapt sau de drept al unui grup care realizează activităţi având drept scop sau drept efect crearea, menţinerea sau exploatarea constrângerii psihologice sau fizice a persoanelor care participă la aceste activităţi, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi 250.000 euro amendă.

Art. 494. Cel care în mod obişnuit a oferit valori, sub orice formă, la o rată ce depăşeşte dobânda legală şi abuzând de slăbiciunile sau de pasiunile împrumutătorului se pedepseşte la închisoare de la o lună la 1 an şi la amendă de la 500 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 495. Cel care, după ce a întocmit, în cadrul unei contestaţii judiciare, un titlu, un act sau un memoriu, l-a retras cu rea-credinţă sau în mod fraudulos, indiferent de modul în care a făcut-o, se pedepseşte cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Această pedeapsă este dispusă de instanţa sesizată cu soluţionarea contestaţiei.

SECŢIUNEA III

Despre escrocherie şi despre înşelăciune

Art. 496. (Legea din 18 iulie 2014) Persoana care, cu scopul de a-şi însuşi un bun ce aparţine altuia, a cerut să i se predea sau să i se elibereze sau a încercat să ceară să i se predea sau să i se elibereze fonduri, bunuri mobile, obligaţiuni, chitanţe, scutiri, chei electronice, fie folosindu-se de nume false sau de calităţi false, fie folosind manevre frauduloase, pentru a convinge despre caracterul real al unor acţiuni false, a unei puteri sau a unui credit imaginar, pentru a da speranţe sau a stârni teama de un succes, de un accident sau de orice alt eveniment himeric sau pentru a abuza altfel de încredere sau de credulitate, se pedepseşte cu închisoare de la 4 luni la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 30.000 euro.

Persoana vinovată va putea fi, în plus, condamnată la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 496-1. (Legea din 15 iulie 1993) Se sancţionează cu pedepsele prevăzute la art. 496 persoana care în mod conştient a făcut o declaraţie mincinoasă sau incompletă în vederea obţinerii sau păstrării unei subvenţii, unei indemnizaţii sau a altei alocaţii care este, în întregime sau în parte, în sarcina statului, a unei alte persoane juridice de drept public sau a unei instituţii internaţionale.

Art. 496-2. (Legea din 15 iulie 1993) Se sancţionează cu pedepsele prevăzute la art. 496 cel care, în urma unei declaraţii ca cea prevăzută la articolul precedent, primeşte o subvenţie, o indemnizaţie sau o altă alocaţie la care nu are dreptul sau la care nu are dreptul decât parţial.

(Legea din 30 martie 2001) Se sancţionează cu aceleaşi pedepse persoana care în mod conştient a folosit o subvenţie, o indemnizaţie sau o altă alocaţie, ca cea prevăzută la articolul precedent, în alte scopuri decât cele pentru care a fost iniţial acordată.

Art. 496-3. (Legea din 30 martie 2001) Se sancţionează cu pedepsele prevăzute la art. 508 persoana care acceptă sau păstrează o subvenţie, o indemnizaţie sau o altă alocaţie sau o parte dintr-o subvenţie, dintr-o indemnizaţie sau dintr-o altă alocaţie, ştiind că nu are dreptul.

Art. 496-4. (Legea din 30 martie 2001) Se sancţionează cu pedepsele prevăzute la art. 496 persoana care în mod conştient dă o declaraţie mincinoasă sau incompletă sau omite să comunice o informaţie cu încălcarea unei obligaţii specifice, cu scopul de a evita sau de a-şi reduce contribuţia legală la resursele bugetului unei instituţii internaţionale.

Se sancţionează cu aceleaşi pedepse persoana care în mod conştient a deturnat un folos obţinut legal şi care realizează o micşorare ilegală a resurselor bugetului unei instituţii internaţionale.

Art. 497. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro:

Cei care au emis sau au încercat să emită drept monede din aur sau din argint nişte monede având o valoare mai mică, pe care le-au făcut să pară că sunt din aur sau din argint;

Cei care au emis sau au încercat să emită drept monede bucăţi de metal care nu poartă nicio amprentă monetară.

Art. 498. (Legea din 14 august 2000) Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care a înşelat cumpărătorul:

cu privire la identitatea bunului vândut, predând în mod fraudulos un alt bun decât cel asupra căruia a încheiat tranzacţia;

cu privire la natura sau originea bunului vândut, vânzând sau predând un bun aparent asemănător celui pe care l-a cumpărat sau pe care a crezut că-l cumpără.

Dispoziţiile precedente se aplică cu privire la bunurile mobile, inclusiv cele incorporale şi la bunurile imobile.

Art. 499. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cei care, prin uneltiri frauduloase, au înşelat cumpărătorul asupra cantităţii bunurilor vândute.

Art. 500. (Legea din 13 ianuarie 2002) Dispoziţiile articolului 462 se vor aplica delictelor prevăzute de articolele 496, 498 şi 499.

Art. 501. (Legea din 13 ianuarie 2002) Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse cei care, cu intenţie frauduloasă, au fabricat, au vândut, au răspândit sau au distribuit toate obiectele, instrumentele, tipăriturile sau formulele obţinute printr-un procedeu specific care, prin forma lor exterioară, ar semăna cu monedele, semnele monetare sub formă de bancnote, titlurile de rentă şi ştampilele poştei sau ale telegrafului, titlurile reprezentative ale dreptului de proprietate, ale dreptului de creanţă sau ale valorilor mobiliare, altele decât semnele monetare sub formă de bancnote sau, în general, cu valorile fiduciare emise în Marele Ducat sau în străinătate, o asemănare de natură a înlesni acceptarea respectivelor obiecte, instrumente, tipărituri sau formule în locul valorilor imitate.

Se vor confisca, de asemenea, obiectele, instrumentele, tipăriturile sau formulele, precum şi planşele sau matricele care au servit la confecţionarea lor, în condiţiile în care condamnatul nu deţine proprietatea asupra lor.

Art. 502 şi 503. Abrogate (Legea din 6 aprilie 1881)

Art. 504. Abrogat (Legea din 13 ianuarie 2002)11)

Secţiunea IV

Despre tăinuirea obiectelor obţinute prin săvârşirea unei crime sau a unui delict

Art. 505. (Legea din 14 august 2000) Cei care au tăinuit, în întregime sau în parte, obiectele sau bunurile incorporale ridicate, deturnate sau obţinute cu ajutorul unei crime sau al unui delict se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile la 5 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro.

În plus, se poate aplica şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Constituie, de asemenea, tăinuire fapta de a beneficia în mod conştient de produsul unei crime sau al unui delict.

Art. 506. În cazul în care pedeapsa aplicabilă autorilor crimei este de detenţia pe viaţă, tăinuitorii indicaţi la articolul precedent vor fi condamnaţi la recluziune de la 5 la 10 ani, dacă există certitudinea că pe perioada tăinuirii au avut cunoştinţă de circumstanţele pentru care legea prevede recluziunea pe viaţă.

SECŢIUNEA V

Despre infracţiunea de spălare de bani

(Legea din 11 august 1988)

Art. 506-1. (Legea din 12 august 2003) Se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 1.250 euro la 1.250.000 euro sau cu numai una dintre aceste pedepse:

1) (Legea din 18 iulie 2014) Persoanele care au înlesnit, prin orice mijloc, justificarea mincinoasă a naturii, originii, amplasării, dispunerii, mutării sau a proprietăţii asupra bunurilor prevăzute la art. 32-1 alin. 1 pct. 1) , ce fac obiectul sau produsul, direct sau indirect,

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 112-1, 135-1 – 135-6, 135-9 şi 135-11 – 135-16² din Codul penal;

- al crimelor sau al delictelor săvârşite în cadrul sau în legătură cu o grupare, în înţelesul articolelor 322-324b din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 368-370, 379, 379a, 382-1, 382-2, 382-4 şi 382-5 din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 383, 383a, 383b şi 384 din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 496-1 – 496-4 din Codul penal;

- al unei infracţiuni de corupţie;

- al unei infracţiuni prevăzute în legislaţia privitoare la arme şi muniţii;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 184, 187, 187-1, 191 şi 309 din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 463 şi 464 din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 489 şi 496 din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 509-1 – 509-7 din Codul penal;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolul 48 din Legea din 14 august 2000 privind comerţul electronic;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 11 din Legea din 30 mai 2005 privind dispoziţiile specifice de protecţie a persoanei faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 10 din Legea din 21 martie 1966 privind a) săpăturile arheologice de interes istoric, preistoric, paleontologic sau de altă natură ştiinţifică; b) salvarea patrimoniului cultural mobiliar;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 5 din Legea din 11 ianuarie 1989 privind comercializarea substanţelor chimice cu activitate terapeutică;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 18 din Legea din 25 noiembrie 1982 privind prelevarea de substanţe de origine umană;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 82-85 din Legea din 18 aprilie 2001 privind dreptul de autor;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 64 al Legii modificate din 19 ianuarie 2004 privind protecţia naturii şi resurselor naturale;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 9 al Legii modificate din 21 iunie 1976 privind lupta împotriva poluării atmosferei;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 25 al Legii modificate din 10 iunie 1999 privind clasificarea clădirilor;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 26 din Legea din 29 iulie 1993 privind protecţia şi gestionarea apei;

- al unei infracţiuni la art. 35 al Legii modificate din 17 iunie 1994 privind prevenirea şi gestionarea deşeurilor;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 220 şi 231 din Legea generală asupra vămilor şi accizelor;

- al uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 32 din Legea din 9 mai 2006 privind abuzul de piaţă;

- al oricărei alte infracţiuni pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 6 luni;

sau constituind un folos patrimonial oarecare obţinut din săvârşirea uneia sau a mai multora dintre aceste infracţiuni;

2) (Legea din 27 octombrie 2010) Cei care au contribuit intenţionat la o operaţiune de plasare, disimulare, ascundere, transfer sau schimbare a bunurilor prevăzute la art. 32-1 alin. 1 pct. 1) , ce fac obiectul sau produsul, direct sau indirect, al infracţiunilor enumerate la punctul 1) al acestui articol sau care constituie un folos patrimonial obţinut din una sau mai multe dintre aceste infracţiuni;

3) (Legea din 13 martie 2009) Cei care au achiziţionat, au deţinut sau au utilizat bunurile prevăzute la art. 32-1 alin. 1 pct. 1) , ce fac obiectul sau produsul, direct sau indirect, al infracţiunilor enumerate la punctul 1) al acestui articol sau care constituie un folos patrimonial oarecare obţinut din una sau mai multe dintre aceste infracţiuni, ştiind, în momentul în care le-au primit, că proveneau din una sau mai multe dintre infracţiunile prevăzute la punctul 1) sau din participarea la una sau mai multe dintre aceste infracţiuni. (Legea din 27 octombrie 2010)

4) Tentativa la infracţiunile prevăzute la punctele 1-3 de mai sus se sancţionează cu aceleaşi pedepse.

Art. 506-2. (Legea din 11 august 1998) Autorilor infracţiunilor prevăzute la art. 506-1 li se va putea aplica în plus şi la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 506-3. (Legea din 11 august 1998) Infracţiunile prevăzute la art. 506-1 se pedepsesc, de asemenea, atunci când infracţiunea principală a fost comisă în străinătate.

Cu toate acestea, cu excepţia infracţiunilor pentru care legea permite efectuarea urmăririi penale, chiar dacă faptele nu se pedepsesc în statul în care au fost comise, este necesar ca infracţiunea principală să se pedepsească în statul în care a fost comisă.

Art. 506-4. (Legea din 11 august 1998) Infracţiunile prevăzute la art. 506-1, de asemenea, se pedepsesc atunci când autorul acestora este şi autorul sau complicele infracţiunii principale.

Art. 506-5. (Legea din 11 august 1998) Infracţiunile prevăzute la art. 506-1 se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi cu amendă de la 1.250 euro la 1.250.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse, dacă constituie acţiuni de participare la activitatea principală sau secundară a unui grup sau a unei organizaţii.

Art. 506-6. (Legea din 11 august 1998) Asocierea sau înţelegerea în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 506-1 se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca şi infracţiunea consumată.

Art. 506-7. (Legea din 11 august 1998) În caz de recidivă în termen de 5 ani de la condamnarea pentru una din infracţiunile prevăzute la art. 506-1, pedepsele pot fi dublate.

Condamnările definitive pronunţate în străinătate sunt luate în considerare în scopul stabilirii recidivei, atât timp cât infracţiunile pentru care s-au dispus aceste condamnări se pedepsesc, potrivit art. 506-1.

Art. 506-8. (Legea din 27 octombrie 1998) Infracţiunile prevăzute la art. 506-1 se pedepsesc independent de orice urmărire penală sau condamnare pentru una din infracţiunile principale prevăzute la art. 506-1.

SECŢIUNEA VI12)

Despre alte fraude

(Legea din 11 august 1998)

Art. 507. Se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro, persoana căreia i-au fost confiscate obiecte şi toţi cei care au distrus sau au deturnat fraudulos obiecte mobiliare, au inversat, au degradat sau au distrus obiecte imobiliare confiscate de la acesta

Aceste pedepse se aplică, de asemenea, oricărui debitor sau terţ ce oferă un gaj, care a degradat, a distrus sau a deturnat obiectele ce i-au fost date cu titlu de gaj.

(Legea din 12 decembrie 1972) Aceeaşi dispoziţie se aplică soţului şi celor care, în interesul său, au degradat, au distrus sau au deturnat bunuri mobile ce au făcut obiectul uneia dintre măsurile prevăzute la articolele 864-1 şi 864-4 din Codul de procedură civilă.13)

Tentativa la aceste delicte se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Dispoziţiile prezentului articol nu vor aduce atingere dispoziţiilor capitolelor I şi III ale Titlului IX din această carte.

Art. 508. Se pedepsesc cu închisoare de la 8 zile la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro:

Cei care, găsind un bun mobil ce aparţine altuia sau obţinând din întâmplare posesia asupra acestuia, l-au ascuns în mod fraudulos sau l-au predat unor terţe persoane;

Cel care, descoperind o comoară, şi-a însuşit-o, în dauna persoanelor cărora legea le atribuie o parte din aceasta.

Art. 509. Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 30.000 euro cel care şi-a procurat fraudulos fonduri, valori sau scutiri printr-un titlu de credit obţinut asupra unei persoane care nu există sau despre care ştia că nu este debitoarea sa sau că nu urmează să fie la scadenţă şi care nu l-a autorizat să profite de ea.

Cu toate acestea, urmărirea penală nu va începe sau va înceta dacă titlul de credit a fost plătit sau dacă fondurile au fost făcute în momentul în care frauda a fost descoperită, cu excepţia cazului în care trasul a depus plângere.

În acest caz, persoana vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 3 luni şi la amendă de la 251 euro la 3.000 euro sau numai la una dintre aceste pedepse.

SECŢIUNEA VII14)

Despre anumite infracţiuni în materie informatică

(Legea din 15 iulie 1993)

Art. 509-1. (Legea din 14 august 2000) Cel care, în mod fraudulos, a accesat sau a rămas, în întregime sau în parte, într-un sistem de prelucrare sau de transmitere automată a datelor se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani şi cu amendă de la 500 euro la 25.000 euro sau cu una dintre aceste două pedepse.

Atunci când a rezultat fie distrugerea sau modificarea datelor conţinute în sistem, fie afectarea funcţionării acestui sistem, închisoarea va fi de la 4 luni la 2 ani şi amenda de la 1.250 euro la 25.000 euro.

Art. 509-2. (Legea din 15 iulie 1993) Cel care, intenţionat şi cu încălcarea drepturilor altuia, împiedică sau afectează funcţionarea unui sistem de prelucrare sau de transmitere automată a datelor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 1.250 euro la 12.500 euro sau cu una dintre aceste două pedepse.

Art. 509-3. (Legea din 14 august 2000) Cel care, intenţionat şi cu încălcarea drepturilor altuia, direct sau indirect, a introdus date într-un sistem de prelucrare sau de transmitere automată sau a şters ori a modificat datele pe care acesta le conţine sau modalităţile acestuia de prelucrare sau de transmitere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 1.250 euro la 12.500 euro sau cu una dintre aceste două pedepse.

(Legea din 18 iulie 2014) Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cel care, intenţionat şi cu încălcarea drepturilor altuia, interceptează date cu ocazia transmiterii neadresate publicului la destinaţie, în intrare sau din interiorul unui sistem de prelucrare sau de transmitere automată a datelor.

Art. 509-4. (Legea din 10 noiembrie 2006) Atunci când, în cazurile prevăzute la articolele 509-1 – 509-3, are loc un transfer de bani sau de valoare monetară, cauzând astfel o pierdere proprietăţii unui terţ cu scopul de a obţine un avantaj financiar pentru persoana care comite infracţiunea sau pentru o terţă persoană, pedeapsa aplicată este de închisoare de la 4 luni la 5 ani şi de amendă de la 1.250 euro la 30.000 euro.

Alineat abrogat (Legea din 18 iulie 2014).

Art. 509-5. (Legea din 18 iulie 2014) Se pedepseşte cu închisoare de la 4 luni la 5 ani şi cu amendă de la 1.250 euro la 30.000 euro cel care, cu intenţie frauduloasă, a produs, a vândut, a obţinut, a deţinut, a importat, a difuzat sau a pus la dispoziţie

- un dispozitiv informatic destinat comiterii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 509-1 – 509-4; sau

- orice cheie electronică ce permite accesul, cu încălcarea drepturilor altuia, în întregime sau în parte, la un sistem de prelucrare sau de transmitere automată a datelor.

Art. 509-6. (Legea din 15 iulie 1993) Tentativa la unul dintre delictele prevăzute de articolele 509-1 – 509-5 se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca delictul în sine.

Art. 509-7. (Legea din 15 iulie 1993) Cel care a participat la o asociaţie formată sau la o înţelegere în vederea pregătirii, concretizării, prin una sau mai multe fapte materiale, a uneia sau a mai multor infracţiuni prevăzute de articolele 509-1 – 509-5 se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea însăşi sau pentru infracţiunea sancţionată cu cea mai grea pedeapsă.

CAPITOLUL III

Distrugerile, degradările, daunele

SECŢIUNEA I

Despre incendiu

Art. 510. Se pedepsesc cu recluziune de la 15 la 20 de ani persoanele care incendiază:

Clădiri, nave, vapoare, magazine, şantiere sau orice alte locuri cu destinaţia de locuinţă şi în care se aflau una sau mai multe persoane în momentul incendiului.

Clădiri folosite pentru reuniuni ale cetăţenilor, în timpul acestor reuniuni;

Locuri de orice fel, chiar nelocuite, dacă, în funcţie de împrejurări, autorul a presupus că se aflau în interior una sau mai multe persoane în momentul crimei.

Art. 511. Se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani persoanele care au incendiat fie obiectele prevăzute la art. 510, dar în afara cazurilor prevăzute de acest articol, fie păduri, păduri tăiate sau recolte nestrânse.

Cu toate acestea, dacă aceste obiecte aparţin în exclusivitate celor care le-au incendiat, iar incendiul a fost pus cu intenţie rea sau frauduloasă, persoanele vinovate se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro.

Art. 512. Se pedepsesc cu recluziune de la 5 la 10 ani cei care au incendiat recolte strânse sau copaci doborâţi şi puşi în grămezi sau stive.

În cazul în care copacii doborâţi nu au fost strânşi, pedeapsa este de închisoare de la 1 an la 5 ani şi de amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Dacă aceste recolte sau aceşti copaci aparţin exclusiv celor care i-au incendiat, iar focul a fost pus cu intenţie rea sau frauduloasă, pedepsele sunt:

În primul caz prevăzut de acest articol, închisoare de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

În al doilea caz, închisoare de la 3 luni la 2 ani şi amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 513. Atunci când focul a fost pus pe timpul nopţii, pedepsele prevăzute la art. 510, 511 şi 512 sunt înlocuite astfel:

Recluziunea de la 15 la 20 de ani cu recluziunea pe viaţă;

Recluziunea de la 10 la 15 ani cu recluziune de la 15 la 20 de ani;

Recluziunea de la 5 la 10 ani cu recluziune de la 10 la 15 de ani;

Închisoarea şi amenda prevăzute la paragraful 2 al art. 511 cu recluziune de la 5 la 10 ani;

Închisoarea şi amenda prevăzute la paragraful 3 al art. 512:

În primul caz al acestui paragraf, cu închisoare de la 1 an la 4 ani şi amendă de la 500 euro la 10.000 euro;

În al doilea caz al acestui paragraf, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 514. Atunci când incendiul se pedepseşte cu închisoarea, tentativa de incendiu se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Art. 515. În cazurile prevăzute la articolele precedente, persoana vinovată condamnat la închisoare poate fi, în plus, condamnat la interzicerea drepturilor prevăzute la art. 24.

Art. 516. Persoana care, cu scopul de a comite una dintre faptele prevăzute la art. 510, 511 şi 512, incendiază obiecte de orice fel, dând foc astfel încât să ajungă până la bunul pe care intenţiona să-l distrugă, se pedepseşte ca şi cum ar fi dat sau ar fi încercat să dea foc acestui ultim bun.

Art. 517. Atunci când focul s-a transmis de la obiectul pe care persoana vinovată dorea să-l ardă la un alt obiect, a cărui distrugere se sancţionează cu o pedeapsă mai grea, această ultimă pedeapsă se va dispune dacă cele două bunuri au fost astfel situate încât incendiul a trebuit neapărat să se transmită de la unul la altul.

Art. 518. Atunci când incendiul a provocat răni uneia sau mai multor persoane care, după cunoştinţa autorului, se aflau în locurile incendiate în momentul crimei sau delictului, persoana vinovată se pedepseşte ca şi cum rănile au fost provocate cu premeditare, iar pedeapsa pe care legea o prevede se va aplica persoanei vinovate, dacă această pedeapsă este mai grea decât cea prevăzută pentru incendiu.

În caz contrar, această ultimă pedeapsă va creşte cu doi ani peste cuantumul maxim, dacă această pedeapsă este recluziunea pe durată determinată.

Dacă fapta a provocat moartea, pedeapsa este de recluziunea pe viaţă.

Art. 519. Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse incendierea bunurilor mobiliare sau imobiliare ale altuia, care a fost cauzată fie de starea de deteriorare sau de nereparare sau necurăţare a cuptoarelor, şemineelor, forjelor, centralelor sau atelierelor din apropiere, fie prin aprinderea de focuri pe câmpuri la mai puţin de 100 de metri de case, clădiri, codri, arbuşti, păduri, livezi, plantaţii, garduri, mori, grămezi de grâne, de paie, de fân, de furaje sau orice alt depozit de materii combustibile, fie de focurile sau de torţele aduse sau lăsate sau de artificii aprinse sau trase fără a fi luate precauţii suficiente.

Art. 520. Se sancţionează cu pedepsele prevăzute de articolele precedente şi în funcţie de diferenţele stabilite cei care au distrus sau au încercat să distrugă, printr-o explozie, clădiri, nave, vapoare, maşini, vagoane, magazine, şantiere sau alte construcţii.

SECŢIUNEA II

Despre distrugerea construcţiilor, a maşinilor cu aburi şi a telegrafelor

Art. 521. Persoana care a distrus sau a răsturnat, indiferent cum, în întregime sau în parte, clădiri, poduri, diguri, şosele, căi ferate sau alte construcţii aparţinând altuia se pedepseşte cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Art. 522. Dispoziţiile art. 518 se aplică şi în cazurile prevăzute de articolul precedent.

Art. 523. Persoana care a distrus o maşină cu aburi aparţinând altuia se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile la 3 ani şi la amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Există distrugere de îndată ce echipamentele maşinii sunt împiedicate să funcţioneze în întregime sau în parte, indiferent dacă fapta afectează motoarele sau aparatele puse în mişcare.

Art. 524. Persoanele care, printr-un mijloc oarecare, au împiedicat corespondenţa pe o linie de telegraf se pedepsesc cu închisoarea de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 500 euro la 5.000 euro.

Art. 525. Atunci când faptele prevăzute de cele două articole precedente au fost comise în grup sau în bandă şi prin violenţă, acte de agresiune sau ameninţări, persoanele vinovate se pedepsesc cu recluziune de la 5 la 10 ani.

Liderii şi instigatorii se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani şi cu amendă de la 500 euro la 12.500 euro.

SECŢIUNEA III

Despre distrugerea sau degradarea mormintelor, monumentelor, obiectelor de artă, titlurilor, documentelor sau a altor hârtii

Art. 526. Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 1 an şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro cel care distruge, doboară, deteriorează sau degradează:

Morminte, semne comemorative sau pietre funerare;

Monumente, statui sau alte obiecte destinate utilităţii sau decorării publice şi ridicate de autoritatea competentă sau cu autorizarea acesteia;

Monumentele, statuile, tablourile sau obiectele de artă de orice fel, amplasate în biserici, în temple sau în alte edificii publice.

Art. 527. Persoana care, cu rea-credinţă au în mod fraudulos, a distrus, în orice fel, registre, minute sau acte originale ale autorităţii publice, titluri, bancnote, poliţe, titluri de credit comerciale sau bancare ce conţin sau implică o obligaţie, o dispoziţie sau o scutire se pedepseşte ca şi cum ar fi sustras actele respective şi în funcţie de diferenţele stabilite la primul capitol al acestui titlu.

SECŢIUNEA IV

Despre distrugerea sau deteriorarea produselor alimentare, a mărfurilor sau a altor proprietăţi mobiliare

Art. 528. (Legea din 15 iulie 1993) Persoanele care în mod voluntar prejudiciază, distrug sau deteriorează bunurile mobile ale altuia se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 10.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Orice distrugere, orice deteriorare şi orice stricăciune a bunurilor mobile ale altuia, comisă prin violenţe sau ameninţări se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani şi cu amendă de la 500 euro la 25.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Art. 529. Dacă fapta a fost comisă în grup sau în bandă, pedeapsa este recluziunea de la 5 la 10 ani.

Liderii şi instigatorii se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Art. 530. Distrugerea sau deteriorarea bunurilor mobile ale altuia, comisă prin violenţe sau ameninţări, într-o casă locuită sau în dependinţele acesteia şi în una dintre circumstanţele prevăzute la art. 471, se pedepseşte cu recluziune de la 10 la 15 ani.

Pedeapsa nu va fi mai mică de 12 ani, dacă crima a fost comisă în grup sau în bandă.

Şefii şi provocatorii se pedepsesc cu recluziunea de la 15 la 20 de ani.

Art. 531. Dacă violenţele sau ameninţările prin care s-a săvârşit distrugerea sau stricăciunea au provocat o boală sau o vătămare corporală de natura celor prevăzute la art. 400, persoanele vinovate sunt pedepsite cu pedeapsa imediat mai gravă celei care s-ar aplica în baza celor două articole precedente.

Art. 532. Omorul comis fie pentru a înlesni distrugerea sau stricăciunea, fie pentru a scăpa de răspundere penală, se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Art. 533. Cel care, cu rea-credinţă sau în mod fraudulos, falsifică sau deteriorează mărfurile sau materiile care servesc la fabricare se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Închisoarea este de la 6 luni la 3 ani şi amenda de la 500 euro la 5.000 euro dacă delictul a fost comis de o persoană angajată în fabrică, în atelier sau în centrul comercial.

Art. 534. Cel care, cu răutate, a îndepărtat, a tăiat sau a distrus legăturile sau obstacolele care blochează un vapor, un vagon sau o maşină se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 2 ani.

SECŢIUNEA V

Distrugerile şi devastările recoltelor, plantelor, arborilor, plantelor altoite, grânelor şi furajelor, distrugerea utilajelor de agricultură

Art. 535. Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani şi cu amendă de la 251 euro la 5.000 euro cel care, cu rea-credinţă, a tăiat sau a devastat recolte nestrânse sau plante crescute natural sau plantate de mâna omului.

Art. 536. Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro cel care, cu rea-credinţă, a răvăşit un câmp însămânţat, a răspândit pe un câmp boabe de neghină sau orice altă iarbă sau plantă dăunătoare, a stricat sau a făcut nefolosibile utilaje de agricultură, crescătorii de animale sau gherete de paznici.

Art. 537. Persoana care, cu rea-credinţă, a doborât unul sau mai mulţi copaci, a tăiat, a ciuntit sau a cojit aceşti copaci astfel încât să-i facă să piară sau a distrus unul sau mai mulţi altoi se pedepseşte:

Pentru fiecare copac, cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 1.000 euro;

Pentru fiecare altoi, cu închisoare de la 8 zile la 15 zile şi cu amendă de la 251 euro la 500 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse.

În niciun caz toate aceste pedepse nu vor depăşi 3 ani de închisoare, nici 5.000 euro amendă.

SECŢIUNEA VI

Despre nimicirea animalelor

Art. 538. Persoana care a otrăvit cai sau alte animale de tracţiune sau de povară, animale cu coarne, oi, capre sau porci se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Art. 539. Abrogat (Legea din 21 martie 1947)

Art. 540. Persoanele care, fără a fi necesar, au ucis unul din animalele menţionate la art. 538 sau i-au provocat o leziune gravă se pedepsesc după cum urmează:

Dacă delictul a fost comis în clădiri, ocoluri sau dependinţe sau pe terenuri al căror proprietar, locatar, arendaş sau fermier era stăpânul animalului omorât sau rănit, pedeapsa este de închisoare de la o lună la 6 luni şi amenda de la 500 euro la 2.000 euro.

Dacă delictul a fost comis în locuri al căror proprietar, locatar, arendaş sau fermier era făptuitorul pedeapsa este de închisoare de la 8 zile la 2 luni şi amendă de la 251 euro la 1.000 euro.

Dacă fapta a fost săvârşită în oricare alt loc, pedeapsa cu închisoarea este de la 15 zile la 3 luni şi amenda este de la 500 euro la 2.000 euro.

Art. 541. Cel care, fără a fi necesar, a ucis un alt animal domestic decât cele care sunt menţionate la art. 538 sau i-a provocat o leziune gravă într-un loc unde persoana căreia îi aparţine acest animal este proprietar, uzufructuar, beneficiar, locatar, arendaş sau fermier se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro.

Aceleaşi pedepse sunt aplicate dacă aceste fapte au fost comise cu rea-credinţă asupra unui animal îmblânzit sau asupra unui animal ţinut în captivitate, în locuri unde sunt păzite sau asupra unui animal domestic, în momentul în care era folosit pentru serviciul pentru care îi era destinat şi într-un loc unde stăpânul său avea dreptul să se afle.

Art. 542. În cazurile prevăzute la articolele precedente, dacă s-a încălcat împrejmuirea, pedeapsa minimă se măreşte în conformitate cu art. 266.

SECŢIUNEA VII

Dispoziţii comune secţiunilor precedente

Art. 543. Dacă faptele prevăzute în secţiunile V şi VI ale acestui capitol au fost comise fie cu ură faţă de un funcţionar public şi datorită funcţiilor sale, fie pe timpul nopţii, pedeapsa minimă se măreşte în conformitate cu art. 266.

Art. 544. Abrogat implicit (Legea din 13 iunie 1994).

SECŢIUNEA VIII

Despre distrugerea împrejmuirilor, despre mutarea şi scoaterea bornelor şi a hotarelor

Art. 545. Se pedepseşte cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 251 euro la 2.000 euro sau numai cu una dintre aceste pedepse persoana care, în întregime sau în parte, a umplut şanţuri, a tăiat sau a smuls garduri vii sau uscate, a distrus împrejmuiri rurale sau urbane, indiferent din ce material sunt făcute; a mutat sau a scos borne, hotare sau alţi arbori plantaţi sau recunoscuţi pentru stabilirea graniţelor între diferite moşteniri.

Art. 546. Atunci când faptele prevăzute la articolul precedent au fost executate cu scopul de a uzurpa terenului, pedeapsa este de închisoare de la o lună la 1 an şi amenda de la 500 euro la 20.000 euro.

SECŢIUNEA IX

Distrugerile şi daunele provocate de inundaţii

Art. 547. Se pedepsesc cu recluziune de la 10 la 15 ani persoanele care, cu rea-credinţă sau în mod fraudulos, au inundat toată mina sau o parte din aceasta.

Dacă, potrivit împrejurărilor, persoana vinovată a presupus că în mină se aflau una sau mai multe persoane în momentul inundării, se pedepseşte cu recluziune de la 15 la 20 de ani.

Art. 548. Dispoziţiile art. 518 se aplică faptei prevăzută de articolul precedent.

Art. 549. Orice persoană care, cu rea-credinţă sau în mod fraudulos, a inundat bunurile moştenite ale altuia sau a lăsat apa să pătrundă spre a crea prejudicii se pedepseşte cu amendă de la 251 euro la 3.000 euro.

Art. 550. Se pedepsesc cu amendă de la 500 euro la 10.000 euro toţi proprietarii, fermierii sau toate celelalte persoane care beneficiază de mori, uzine sau heleşteie, care prin ridicarea deversorului apelor lor deasupra înălţimii stabilite de autoritatea competentă au inundat căminele sau proprietăţile altuia.

Dacă în urma acestor fapte au rezultat degradări, pedeapsa va fi, pe lângă amendă, închisoarea de la 8 zile la o lună.

TITLUL X

Despre contravenţii

CAPITOLUL I

Despre contravenţii de categoria întâi

Art. 551. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Cei care au neglijat să întreţină, să repare sau să cureţe cuptoare, şeminee sau centrale sau locuri în care s-a aprins focul;

2. Cei care, obligaţi să se ocupe de iluminat, au neglijat această obligaţie;

3. Cei care au neglijat că cureţe străzi sau pasaje, în localităţi unde această grijă revine locuitorilor;

4. Cei care, fără să fie nevoie sau fără permisiunea autorităţii competente, au blocat străzile, pieţele sau toate celelalte părţi ale drumului public, fie lăsând acolo materiale, schele sau alte obiecte oarecare, fie săpând acolo gropi;

5. Cei care, încălcând legile şi regulamentele, au neglijat să ilumineze materialele, schelele sau alte obiecte oarecare pe care le-au depus sau le-au lăsat pe străzi, în pieţe sau în alte părţi ale drumului public sau gropile pe care le-au săpat;

6. Cei care au neglijat sau au refuzat să execute legile, hotărârile sau regulamentele privind depozitarea gunoaielor;

7. Cei care au neglijat sau au refuzat să dea curs somaţiei trimise de autoritatea administrativă de a repara sau a demola clădiri ce ameninţă să devină o ruină.

Art. 552. Se pedepsesc, de asemenea, cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Cei care au aruncat, au expus sau au abandonat pe drumul public bunuri de natură să dăuneze prin prăbuşirea lor sau prin emanaţii insalubre;

2. Cei care au lăsat pe străzi, pe drumuri, în pieţe, în locuri publice sau pe câmpuri fiare de la căruţe, cleşti, drugi, zăbrele, scări sau alte maşini, instrumente sau arme de care ar putea profita hoţii sau alţi răufăcători. În plus, se confiscă obiectele sus-menţionate;

3. Abrogat (Legea din 15 martie 1892);

4. Cei care, fără nicio altă circumstanţă prevăzută de legi, au strâns şi au mâncat, chiar la faţa locului, fructe aparţinând altuia;

5. Cei care, cu imprudenţă, au aruncat asupra unei persoane un bun oarecare ce ar putea s-o incomodeze sau s-o murdărească;

6. Cei care, fără a avea dreptul, au intrat sau au lăsat să treacă sau au pus pe cineva să lase să treacă animale pe terenul altuia, dacă este arat sau însămânţat;

7. Cei care şi-au lăsat bovinele sau animalele de tracţiune, de povară sau de montă să treacă pe câmpurile sau pe terenul altuia, înainte de strângerea recoltei.

Art. 553. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Cei care au încălcat interdicţia de a trage, în anumite locuri, cu arme de foc sau artificii de orice fel.

Se confiscă, de asemenea, armele de foc şi artificiile reţinute;

2. Cei care, fără nicio altă circumstanţă prevăzută de legi, au spicuit, au greblat sau au cules de pe câmpurile nestrânse încă în întregime şi negolite de recolte sau înainte de răsărit sau după apusul soarelui.

Art. 554. Abrogat implicit (Legea din 13 iunie 1994).

CAPITOLUL II

Despre contravenţii de categoria a doua

Art. 555. Abrogat (legea din 28 mai 1968).

Art. 556. Se pedepsesc, de asemenea, cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Cei care au pus sau au lăsat să alerge cai, animale de tracţiune, de povară sau de montă în interiorul unui loc locuit;

2. Cei care au lăsat nesupravegheaţi persoanele nebune sau persoanele furioase aflaţi sub supravegherea lor sau animalele care provoacă stricăciuni sau animalele feroce;

3. Cei care au incitat sau nu şi-au stăpânit câinii, atunci când au atacat sau au urmărit trecătorii, chiar dacă nu a rezultat niciun rău sau niciun prejudiciu;

4. Cei care, în lipsa unei înţelegeri obişnuite, au refuzat să primească monede nefalsificate sau nemodificate, potrivit valorii pentru care au cursul legal în Marele Ducat;

5. Abrogat (Legea din 13 decembrie 1985);

6. Cei care, fără drept, au pătruns pe terenul altuia sau au lăsat să treacă sau au cerut cuiva să lase să treacă pe acolo animale în timp ce terenul era plin de paie de cereale, de struguri sau de alte produse coapte sau aproape de maturitate;

7. Cei care şi-au lăsat bovinele sau animalele de tracţiune, de povară sau de montă să treacă pe terenul altuia, atunci când acest teren era plin de recolte;

8. Cei care au încălcat interdicţia de a culege via.

Art. 557. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Conducătorii de vehicule oarecare sau de animale de povară care nu-şi ţin la distanţă caii, animalele de tracţiune sau de povară sau maşinile şi nu sunt în stare să le dirijeze sau să le conducă; cei care ocupă mijlocul străzilor, drumurilor sau căilor publice, când alte maşini sau animale de povară merg în apropierea lor; cei care neglijează să întoarcă sau să se aşeze în faţa altor maşini sau animale de povară şi în apropierea lor şi să le lase liberă cel puţin jumătate din drum sau care încalcă regulamentele privind aceste obiecte;

2. Cei care au încălcat regulamentele având drept obiect fie viteza, direcţia greşită sau încărcătura vehiculelor sau a animalelor, fie rezistenţa drumurilor publice, felul încărcăturii lor, numărul şi siguranţa călătorilor;

3. Cei care au instalat sau au amplasat pe străzi, pe drumuri, în pieţe sau în locuri publice jocuri de loterie sau alte jocuri de noroc.

Sunt, de asemenea, reţinute şi confiscate mesele, instrumentele, aparatele de joc sau de loterie, precum şi mizele, fondurile, obiectele sau lozurile propuse jucătorilor;

4. Cei care au aruncat pietre sau alte corpuri dure sau alte obiecte ce ar putea murdări sau degrada, asupra vehiculelor cu suspensie, asupra caselor, clădirilor şi împrejmuirilor altuia sau în grădini şi ocoluri;

5. Cei care, în locurile unde sunt proprietari, locatari, arendaşi, fermieri, uzufructieri sau utilizatori, au ucis cu intenţie sau au rănit grav, în dauna altuia, un alt animal domestic decât cele menţionate la art. 538;

6. Cei care au sustras recolte sau alte producţii care încă nu fuseseră strânse de pe sol.

Dacă fapta a fost comisă fie pe timpul nopţii, fie prin escaladare sau efracţie, fie cu ajutorul vehiculelor sau al animalelor de povară, fie de două sau mai multe persoane, persoanele vinovate se pedepsesc în conformitate cu art. 463.

Art. 558. Abrogat implicit (Legea din 13 iunie 1994).

CAPITOLUL III

Despre contravenţii de categoria a treia

Art. 559. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Abrogat (Legea din 15 iulie 1993);

2. Cei care cauzează moartea sau rănirea gravă a animalelor sau a bovinelor aparţinând altuia, din cauza rătăcirii persoanelor nebune sau furioase, sau a animalelor feroce sau care provoacă stricăciuni sau din cauza vitezei, a direcţiei greşite sau a încărcării excesive a vehiculelor, a cailor, a animalelor de tracţiune, de povară sau de montă;

3. Cei care, din imprudenţă sau neatenţie, au provocat în mod involuntar aceleaşi daune prin folosirea sau utilizarea de arme sau prin aruncarea de corpuri dure sau de substanţe oarecare;

4. Persoanele care au provocat aceleaşi accidente din cauza stării de deteriorare, de degradare, din cauza lipsei reparaţiilor sau a întreţinerii caselor ori a clădirilor sau prin supraîncărcare sau săpături sau prin efectuarea altor lucrări în apropierea străzilor, drumurilor, pieţelor sau căilor publice, fără a lua precauţiile sau a pune semnalele ordonate sau cele care se folosesc în mod obişnuit.

Art. 560. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Persoana care, cu răutate, au înlăturat sau au rupt afişe aplicate în mod legal;

2. Persoanele care, în locuri ce aparţin domeniului statului sau primăriilor, au înlăturat gazonul, pământul, pietre sau materiale, fără să fie autorizaţi în acest scop;

3. Persoanele care aduc animale, indiferent de specie sau de rasă şi indiferent când, pe terenul altuia, pe pajişti naturale sau artificiale, în vii, pe terenuri plantate cu trandafiri, pe plantaţii de hamei şi în răsaduri sau pepiniere de pomi fructiferi sau de alţi pomi, făcute de mâna omului;

4. Cei care au împrăştiat pământ, pietre sau resturi pe terenul altuia.

Art. 561. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Persoanele care produc zgomote sau fac gălăgie nocturnă care tulbură liniştea locuitorilor;

2. Abrogat (Legea din 6 aprilie 1881);

3. Abrogat (Legea din 6 aprilie 1881);

4. Persoanele care au greutăţi false, măsuri false sau instrumente false de cântărire în magazinele, buticurile sau atelierele lor ori în hale, târguri sau pieţe.

Greutăţile, măsurile şi instrumentele false se confiscă;

5 şi 6. Abrogate (Legea din 26 februarie 1965 şi Legea din 15 martie 1983);

7. Persoanele care au adresat împotriva unor colective constituite sau împotriva unor persoane private alte jigniri decât cele prevăzute la Titlul VIII Capitolul V al Cărţii a II-a din acest cod;

8. Persoanele care folosesc greutăţi sau măsuri diferite de cele stabilite de legile în vigoare.

Greutăţile şi măsurile se confiscă.

Art. 562. Alineatul 1 abrogat implicit (Legea din 13 iunie 1994).

În ceea ce priveşte contravenţiile prevăzute de articolul precedent, judecătorul poate, în caz de recidivă, să pronunţe, în afara amenzii, detenţia de cel mult 8 zile.

CAPITOLUL IV

Despre contravenţii de categoria a patra

Art. 563. Se pedepsesc cu amendă de la 25 euro la 250 euro:

1. Persoanele care fac o meserie din a ghici şi a prezice sau a explica visele. Se sechestrează şi se confiscă instrumentele, ustensilele şi costumele ce ajută şi sunt destinate practicării meseriei de prezicător, clarvăzător sau interpret al viselor;

2. Persoanele care deteriorează în mod intenţionat împrejmuirile urbane sau rurale, indiferent din ce material sunt făcute;

3. Autorii actelor de violenţă sau de violenţă uşoară, cu condiţia să nu fi rănit sau lovit pe nimeni şi ca actele de violenţă să nu intre în categoria injuriilor; în special cei care, cu intenţie, dar fără scopul de a jigni, au aruncat asupra unei persoane un obiect oarecare, de natură să o incomodeze sau să o murdărească;

4. Persoana care, în mod voluntar şi fără a fi necesar, a ucis sau a rănit grav fie un alt animal domestic decât cele menţionate la art. 538, fie un animal îmblânzit într-un alt loc decât cel în care stăpânul animalului sau făptuitorul este proprietar, locatar, fermier, uzufructuar sau utilizator;

5. Persoanele care, din lipsă de precauţie, au distrus în mod involuntar sau au deteriorat fire, stâlpi sau aparate telegrafice;

6. Vagabonzii şi cei care au fost găsiţi cerşind.

Alineat abrogat (Legea din 29 august 2008) ;

7. Persoanele care, fără drept, au executat lucrări artistice, culturale sau lucrări de altă natură pe terenul altuia;

8. Persoanele care, fără drept, au pătruns într-o casă, într-un apartament, o cameră sau o locuinţă locuită de altul sau în dependinţele lor şi au rămas acolo în ciuda solicitării sau ordinului de a se îndepărta;

9. (Legea din 1 aprilie 1968) Cei a căror atitudine pe drumul public este de natură să provoace la dezmăţ.

Art. 564. În cazul recidivei instanţa poate să pronunţe, independent de amendă, detenţia pe o perioadă de cel mult 12 zile.

Dispoziţii comune celor patru capitole precedente

Art. 565. Există recidivă în cazurile prevăzute de cele patru capitole anterioare, atunci când contravenientul a fost deja condamnat, în cele 12 luni anterioare, pentru aceeaşi contravenţie.

Art. 566. (Legea din 1 august 2001) Atunci când, în cazurile prevăzute de cele patru capitole anterioare, există circumstanţe atenuante, amenda poate fi redusă, fără să poată fi, în niciun caz, mai mică de 25 euro.

Dispoziţii tranzitorii

Art. 567. O hotărâre (regală) a Marelui Ducat va stabili data punerii în executare a acestui cod.

TABEL CRONOLOGIC

al legilor de modificare a Codului penal

(Trimitere la articolele din Codul penal)

1881

6 aprilie

Lege – contrafacerea produselor alimentare şi băuturilor alimentare – art. 454; 455; 456; 457; 501-503; 561.

1892

15 martie

Lege – combaterea insectelor şi a plantelor dăunătoare pentru agricultură – art. 552.

1898

10 iunie

Lege – sancţionarea atingerilor aduse la libertatea muncii – art. 310

1921

8 februarie

Lege – creşterea cuantumului amenzilor – art. 83; 84; 85; 566.

1924

31 iulie

Lege – modificarea legii electorale – art. 139; 140.

1927

23 mai

Lege – publicaţii obscene – art. 383; 384.

1934

22 martie

Lege – modificare – art. 316; 317.

1935

29 iunie

Lege – protecţia morală a copiilor – art. 385bis.

1936

11 mai

Lege – abrogare – art. 310.

1938

27 mai

Lege – modificare – art. 491 alin. 2.

1939

11 ianuarie

Lege – falsul – art. 198; 199; 199bis.

1943

14 iulie

Hotărârea Marelui Ducat – crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului – art. 113-123quinquies.

1944

7 iulie

Hotărârea Marelui Ducat - crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului – art. 123quinquies.

1944

6 noiembrie

Hotărârea Marelui Ducat – rectificativă – art. 122 – acţiunea retroactivă – art. 121bis; 122; 123ter.

1944

14 decembrie

Hotărârea Marelui Ducat - crime şi delicte împotriva siguranţei externe a statului – art. 123ter; 123sexies; 123septies; 123octies.

1946

30 aprilie

Lege – pedepsirea colaborării economice cu inamicul – art. 113; 115; 118b.

1947

21 martie

Legea – pescuitul – art. 539.

1947

25 iulie

Lege – creşterea cuantumului amenzilor – art. 83; 84; 85; 566.

1960

30 iulie

Lege – protecţia secretelor ce implică securitatea externă a statului – art. 120g.

1965

26 februarie

Lege – protecţia animalelor – art. 561.

1967

4 iulie

Lege – mărturia falsă – art. 221a; 222.

1967

4 iulie

Lege – modificare – art. 264; 265.

1967

14 noiembrie

Lege – modificare – art. 186; 187; 228.

1968

1 aprilie

Lege – prostituţia şi proxenetismul – art. 379; 379bis; 380-382; 536 pct. 9.

1968

28 mai

Lege – controlul călătorilor în spaţiile de cazare – art. 555.

1971

12 noiembrie

Lege – protecţia tinerilor – art. 369bis; 372bis; 401bis.

1972

29 martie

Lege – dreptul de autor – art. 191.

1972

2 iunie

Lege – eliberarea condiţionată – art. 100.

1972

23 iunie

Lege – însemnele naţionale – art. 232bis.

1972

12 decembrie

Lege – drepturi şi îndatoriri ale soţilor – art. 507.

1974

11 noiembrie

Lege – abrogare – art. 387-390.

1975

19 noiembrie

Lege – creşterea cuantumului amenzilor – art. 38; 83; 84; 85; 566.

1977

20 aprilie

Lege – jocuri de noroc – art. 305.

1977

7 iulie

Lege – modificare – art. 461.

1977

25 noiembrie

Lege – abandonul de familie – art. 391bis.

1978

19 mai

Lege – modificare – art. 269.

1978

19 mai

Lege – alerta falsă – art. 319.

1978

15 noiembrie

Lege – avortul – art. 348 – 353-1.

1979

15 martie

Lege – statutul monetar al Marelui Ducat – art. 173-175; 180.

1979

20 iunie

Lege – abolirea pedepsei cu moartea – art. 7-11.

1980

2 iulie

Lege – modificare – art. 491, alin. 2.

1980

9 august

Lege – discriminarea rasială – art. 454; 455.

1982

29 noiembrie

Lege – răpirea de minori şi luarea de ostatici – art. 368-371-1; 442-1.

1983

15 martie

Lege – arme şi muniţii – art. 316; 317.

1983

15 martie

Lege – protecţia şi bunăstarea animalelor – art. 561.

1983

10 mai

Lege – modificare – art. 209-1; 220.

1983

20 mai

Lege – crearea Institutului Monetar luxemburghez – art. 171; 173; 180.

1984

12 martie

Lege – insolvabilitatea frauduloasă – art. 391ter.

1984

29 iunie

Lege – modificare – art. 327-331; 470.

1984

10 noiembrie

Lege – de completare – art. 379ter – 379septies.

1985

13 decembrie

Lege – abţinerea din greşeală – art. 410-1, 410-2, 556, pct. 5.

1986

31 iulie

Lege – ancheta în contradictoriu – art. 563, pct. 6.

1989

9 iunie

Lege – decăderea din dreptul la vot – art. 32; 378; 381; 489.

1989

7 iulie

Lege – arestarea – art. 40; 40-1; 48.

1990

20 martie

Lege – sesizarea – art. 367-1.

1992

21 iulie

Legea – falimentul, operaţiunile comerciale, abuzul de bunurile sociale – art. 314-1.

1992

10 august

Lege – protecţia tinerilor – art. 371-1; 372; 372a; 375; 378.

1993

15 iulie

Lege – combaterea criminalităţii economice şi a fraudei informatice – art. 309; 496; 496-1 – 496-3; 498; 509-1 – 509-7; 528; 559.

1993

27 iulie

Lege – integrarea străinilor – art. 456.

1994

13 iunie

Lege – regimul pedepselor – art. 7-43; 56; 60; 63; 72; 73-85; 88-90; 94; 97; 98; 100-1; 325; 338; 566.

1996

8 iulie

Lege – modificare – art. 61; 63.

1997

19 iulie

Lege – incriminarea rasismului, revizionismului şi a altor discriminări – art. 444; 450 alin. 1; 453; 454-457-4.

1998

11 august

Lege – spălare de bani – art. 324bis; 324ter; 506-1 – 506-7.

1999

31 mai

Lege – exploatarea sexuală a minorilor – art. 379; 379a; 383; 384; 385; 385a.

2000

24 aprilie

Lege – tortura – art. 260-1 – 260-4.

2000

8 august

Lege – modificare – art. 71 – 71-2.

2000

14 august

Lege – comerţul electronic – art. 196, 197, 487, 488, 498, 505, 509-1 – 509-5

2001

15 ianuarie

Lege – coruperea agenţilor publici – art. 240; 241; 243-253.

2001

30 martie

Lege – protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor europene – art. 496-2 – 496-4.

2001

14 iunie

Lege – spălarea, depistarea, sechestrul şi confiscarea produselor infracţiunii – art. 32-1, 506-1

2001

1 august

Lege – schimbul în euro – art. 9; 16; 26; 30; 76; 77; 78; 566.

2002

13 ianuarie

Lege – pedepsirea fabricării de bani falşi – art. 160-170; 173-178; 180; 184 – 187-1; 192 – 192-2; 213; 214; 501; 504.

2002

14 aprilie

Lege – adopţia internaţională şi protecţia copiilor – art. 367-2.

2003

7 iulie

Lege – modificare – art. 52, 376, 476.

2003

12 august

Lege – pedepsirea terorismului – art. 135-1 – 135-8, 506-1.

2003

8 septembrie

Lege – violenţa domestică – art. 329; 330-1; 337; 409; 413; 438-1; 439; 448.

2004

8 iunie

Lege – libertatea de expresie în presă – art. 66; 274-1; 385-1; 443; 444; 450.

2004

15 iunie

Lege – serviciul de informaţii al statului – art. 120octies.

2004

12 noiembrie

Lege – spălarea banilor şi finanţarea terorismului – art. 506-1.

2005

23 mai

Lege – corupţia – art. 252; 310; 310-1.

2006

10 noiembrie

Lege – falsificarea mijloacelor de plată – art. 175; 176; 180; 509-4.

2006

28 noiembrie

Lege – modificare – art. 454; 455; 457.

2007

1 august

Lege – confiscarea – art. 31; 32-1.

2007

21 decembrie

Lege – modificare – art. 455.

2008

29 februarie

Lege – recidiva în materie de fabricare de bani falşi – art. 57-1.

2008

17 iulie

Lege – spălarea banilor şi finanţarea terorismului – art. 506-1.

2008

29 august

Lege – circulaţia liberă a persoanelor şi migraţia – art. 346; 563.

2009

13 martie

Lege – traficul de fiinţe umane – art. 71-2; 379; 379bis; 382-1 – 382-3; 506-1.

2009

16 martie

Lege – eutanasierea şi sinuciderea asistată – art. 397-1.

2009

5 iunie

Lege – hărţuirea obsesivă – art. 442-2.

2009

6 octombrie

Lege – victimele infracţiunilor penale – art. 7; 14; 100; 378; 381; 386.

2009

3 decembrie

Lege – metode deosebite de cercetare – art. 458-1.

2010

3 martie

Lege – răspunderea penală a persoanelor juridice – art. 7; 14; 25; 34-40; 57-2; 57-3; 75-1; 86.

2010

27 octombrie

Lege – spălarea banilor şi finanţarea terorismului – art. 32-1; 112-1; 135-2; 135-3; 135-5 – 135-10; 198-201; 205; 206; 209; 210; 506-1; 506-8.

2011

13 februarie

Lege – combaterea corupţiei – art. 246-250; 252; 253; 310; 310-1.

2011

13 februarie

Lege – modificare – art. 457-3.

2011

10 iulie

Lege – împiedicarea exercitării justiţiei – art. 139; 140; 141.

2011

16 iulie

Lege – protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzurilor sexuale – art. 372; 373; 375-377; 379; 379a; 380; 383-384; 385-2.

2012

24 februarie

Lege – recidiva internaţională – art. 57-4 – modificare – art. 372.

2012

27 februarie

Lege – adaptarea dreptului intern la dispoziţiile Statutului de la Roma al Curţii penale internaţionale – art. 70; 91; 136bis – 136quinquies; 457-3.

2012

21 iulie

Lege – traficul ilegal cu migranţi – art. 382-4; 382-5; 506-1.

2012

12 decembrie

Lege – întreruperea intenţionată a sarcinii – art. 351; 353; 353-1.

2012

21 decembrie

Lege – angajarea ilegală a cetăţenilor unei ţări terţe aflaţi ilegal pe teritoriul statului – art. 37.

2012

26 decembrie

Lege – aprobarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului – art. 32-1; 135-3; 135-5; 135-6; 135-7; 135-11 – 135-14; 324ter; 506-1.

2013

21 februarie

Lege – abuzurile sexuale şi exploatarea sexuală a copiilor – art. 372; 377; 378; 379; 380; 381; 384; 386.

2013

21 februarie

Lege – abuzul de slăbiciune – art. 493

2013

29 martie

Lege – organizarea cazierului judiciar – art. 57-4.

2013

30 iulie

Lege – violenţa domestică – art. 439.

2014

9 aprilie

Lege – traficul de fiinţe umane – art. 382-1.

2014

4 iulie

Lege – reforma căsătoriei – art. 387-389.

2014

18 iulie

Lege – criminalitatea informatică – art. 231a; 461; 470; 488; 491; 496; 506-1; 509-3; 509-4; 509-5.

2014

17 decembrie

Lege – întreruperea intenţionată a sarcinii – art. 350; 351; 353; 353-1.

2015

2 septembrie

Lege – abolirea districtelor – art. 239; 312.

2015

18 decembrie

Lege – Rezoluţia 2178 (2014) a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite – art. 32-1; 135-3; 135-5; 135-7; 135-11 – 135-17; 506-1.

2016

17 martie

Lege – modificare – art. 491.

2016

3 iunie

Lege – modificare – art. 454.

2016

5 iulie

Lege – modificare – art. 135-7; 491.

2017

28 iulie

Lege – modificare – art. 160-180

TABEL ALFABETIC

(trimitere la articolele din Codul penal)

Depunerea armelor sau obiectelor periculoase, 552, pct. 2

Abandonul copilului, 354 şi urm.; 367-1

Abandonul de familie, 391a

Abţineri condamnabile, 410-1; 410-2

Abuz de autoritate, 254-257; 260

Abuz de încredere, 491-495

Acte de stare civilă, 263-265

Acţiuni obligatorii etc. (contrafăcute sau falsificate) 174-178; 192-192-2; 213; 214

Administrarea de substanţe dăunătoare, 402-405; 410; 421

Adopţia, 367-2

Afişe rupte, 560, pct. 1; 562

Modificareaa se vedea şi Degradarea, Distrugerea, Deteriorarea

- cheilor, 488

- cauzată de inundaţii, 547-550

- de mărfuri şi materii prime, 533

- de monede 162, 163; 168-170; 192 – 192-2; 213; 214

Amenzile, 7; 9; 14; 16; 25; 26; 27-30; 77; 78

Animalele

- nesupravegherea, 556, pct. 2; 559, pct. 2

- moartea sau rănirile din culpă, 559, pct. 2, 3, 4

- moartea sau rănirile premeditate, 538-543; 557, pct. 5; 563, pct.4; 564

- trecerea pe terenul altuia, 552, pct. 6, 7; 556, pct. 6, 7; 560, pct. 3

Însuşirea ilegală a unei comori, 508

Armele

- definiţie, 135; 482

- ridicate împotriva Marelui Ducat, 113

- arme, drapele etc., folosirea neautorizată, 232bis

Arestarea ilegală şi abuzivă, 147; 434-438

Asasinatul, 392; 394

Sinuciderea asistată, 397-1

Grup infracţional organizat, 322-326

Atingerea adusă onoarei sau consideraţiei persoanelor, 443-452

Atentatul

- asupra Marelui Duce, asupra familiei sale şi asupra formei de guvernământ, 101-112; 131; 133

- asupra libertăţii individuale şi inviolabilităţii domiciliului de către persoane private, 434-442

- la pudoare, 372-374; 377; 378

Atestarea (falsă), 209-1

Autorul unei crime sau al unui delict, 66

Avortul, 348-352

Bancruta, 489, 490

Interdicţia de a culege via, 556, pct. 8

Binecuvântarea nupţială, 267

Bigamia, 391

Bancnote (falsificate sau contrafăcute), 173; 176-178; 192 – 192-2; 213; 214

Spălare de bani, 506-1 – 506-8

Răniri

- premeditate, 392; 398-401bis

- din culpă, 418; 420

- motivabile, 411-415

- justificate, 416; 417

Ruperea

- de împrejmuiri, 545; 546

- de sigilii, 283-288

Zgomot şi gălăgii nocturne, 561, pct. 1; 562

Calomnia, 443; 444; 446; 447; 450-452

Tăinuirea frauduloasă, 508

Certificat (fals), 203-209; 213; 214

Şantajul, 470; 473; 476

Cale ferată

- împiedicarea circulaţiei, 406-408; 422

- distrugerea, 521; 522

- distrugerea căilor ferate, 534

Câine ce atacă trecătorii, 556, pct. 3

Circumstanţe atenuante, 73-79; 566

Circulaţia fictivă a tratelor, 509

Coaliţia funcţionarilor, 233-236; 260

Coautorul unei crime sau unui delict, 66

Umplerea şanţurilor, 545

Comerţul electronic, 196; 197; 487; 488; 509-1 – 509-3

Complicii la o crimă sau la un delict, 67-69

Confiscarea, 7, pct. 3; 14, pct. 3; 19; 21, pct. 2; 21, pct. 5; 31, 32; 32-1; 64

Extorcarea, 243; 244; 260

Concursul

- de contravenţii, 58

- de delicte, 60

- de delicte şi de contravenţii, 59

- de crime, 61; 62

- de crime şi de delicte sau contravenţii, 61

- ideal, 65

Contrafacereaa se vedea şi Falsul

- cheilor, 488

- biletelor de transport, 184; 213; 214

- titlurilor de credit, acţiunilor, obligaţiunilor, cupoanelor de dobândă, bancnotelor, 174-179; 192 – 192-2; 213; 214

- monedei, 162-170, 192 – 192-2; 213; 214

- sigiliilor, ştampilelor, poansoanelor, matriţelor, 179 – 192-2; 213; 214

- semnelor monetare, 173, 176-178, 192 – 192-2, 213, 214, 501

Coruperea funcţionarilor publici, 246-253; 260

Cupoane

- de dobândă (contrafăcute sau falsificate), 174-178; 192 – 192-2; 213; 214

- de transport (contrafăcute sau modificate), 184; 192 – 192-2; 213; 214

Loviri

- şi răni premeditate, 392; 398-401bis

- şi răni din culpă, 418; 420

- motivabile, 411-415

- justificate, 416; 417

- ale unui deputat, ministru, magistrat, 278; 279

- ale unui agent al autorităţii, 280; 281

- ale unui reprezentant al unui cult, 145; 146

- ale unui martor, 282

Curtea penală internaţională, 136bis – 136quinquies

Crima

- împotriva umanităţii, 136ter

- de război, 136quater

- de agresiune, 136quinquies

Culte

- libertate, 142; 143

- delicte comise de reprezentanţii unui cult, 267; 268

- loviri şi jigniri aduse unui reprezentant al unui cult, 145; 146

- ofensă adusă obiectelor de cult, 144

Degradareaa se vedea şi Modificarea, Distrugerea, Deteriorarea

- de telegrafe, 524; 525; 563, pct. 5; 564

- de împrejmuiri, 563, pct. 2; 564

- de morminte, monumente, obiecte de artă, 526

Abandonarea de copii, 354-360

Demenţa, 71

Denegarea, 258; 260

Denunţul calomnios, 445; 450

Denunţul

- grupării infracţionale, 326

- falsificatorilor de bani, 192

- infracţiunilor împotriva securităţii statului, 136

Telegrama

- falsul, 193; 211-214

- violarea secretului, 149; 150; 152-154

- distrugerea, 149

Mutarea bornelor, 545; 546

Destituirea, 7, pct. 4; 10

Distrugereaa se vedea şi Modificarea, Distrugerea, Deteriorarea

- de acte, titluri, documente etc. de un funcţionar, 241; 242; 244; 260

- de parâme sau cale, 534

- de animale, 538-543; 557, pct. 5; 559, pct. 2, 3, 4; 563, pct. 4; 564

- de împrejmuiri, 545; 546

- de construcţii, maşini cu vapori, telegrafe, 521-525; 563, pct. 5; 564

- prin explozie, 520

- cauzată de inundaţii, 547-550

- de obiecte confiscate, 507

- de proprietăţi mobiliare ale altuia, 528-532

- de recolte, plante etc., 535-537; 543

- de titluri, documente sau alte acte, 527

- de morminte, monumente, obiecte de artă, 526

Deţinerea ilegală şi abuzivă, 147; 155-157; 159; 434-438

Deteriorareaa se vedea şi Modificarea, Distrugerea, Deteriorarea

- de mărfuri sau de materii prime, 533

- de proprietăţi mobile ale altuia, 528-532

Deturnarea

- comisă de un funcţionar public, 240-242; 244; 260

- de obiecte confiscate, 507

- unui act prezentat în instanţă, 495

Prezicători, 563, pct. 1; 564

Defăimarea, 443; 444; 446; 450-452

Discriminarea rasială, 454; 455

Divulgarea răutăcioasă, 449

Daune-interese, 44; 45; 49; 50

Drepturi interzise condamnaţilor, 11-13

Duelul, 423-433

Iluminarea obstacolelor, 551, pct.5

Clădiri ce ameninţă să devină o ruină, 551, pct. 7

Titluri de credit trase, 509

Titluri publice (contrafăcute sau falsificate), 174-178; 192 – 192-2; 213; 214

Alegeri, 137; 138; 139

Împiedicarea corespondenţelor telegrafice sau telefonice, 524; 525

Amestecul în treburile autorităţilor administrative şi judiciare, 237-239; 260

Otrăvirea

- persoanelor, 392; 397

- animalelor, 538; 543

Detenţia corecţională, 14, pct. 1, 15

Copiii

- atentat la pudoare şi viol, 372-378

- corupţia şi prostituţia, 379-381

- nedeclararea naşterii, 361

- abandonul, 354-360

- copilul găsit, nepredarea ofiţerului de stare civilă, 362

- răpirea unui copil sub 7 ani, 364

- expunerea, 354; 355

- maltratarea, 401bis

- nereprezentarea unui copil sub 7 ani, 367

- ultraj în public contra bunelor moravuri, 385bis

- ducerea la azil, 366

- tăinuirea, 365

- uciderea, înlocuirea, substituirea, 363

Împiedicări

- ale circulaţiei pe căile ferate, 406-408; 422

- ale exercitării justiţiei, 140; 141

- ale exercitării cultului, 142; 143

- ale licitaţiilor libere sau ale prezentării caietelor de sarcini etc., 314

- ale lucrărilor publice, 289-291

Escrocheria, 496

Spionajul, 116 şi următoarele

Starea civilă (act), 263-265

Starea de necesitate, 71

Eutanasierea, 397-1

Evadarea deţinuţilor, 95; 96; 332-337

Incitarea la dezmăţ, 379-381

Motiv admis de lege pentru reducerea sau anularea pedepsei

- definiţie, 72

- de achitare, 134; 136; 192; 260; 273; 300; 304; 326; 335; 416; 426; 452; 509

- atenuantă, 411-415

Explozia, 520

Expunerea copilului, 354; 355

Încetarea pedepselor, 86-99

Extorcarea, 470; 473; 476

Falsificareaa se vedea Contrafacerea, Falsul

Alarma falsă, 319

Atestarea falsă, 209-1

Traducerea falsă intenţionată, 221; 222; 224; 225

Falsul

- certificat, 203-209; 214

- biletele de transport, 184; 213; 214

- telegrama, 193; 211-214

- înscrisurile private, 193; 196; 197; 213; 214

- înscrisuri publice, 193; 197; 213; 214

- titluri publice, acţiuni, obligaţiuni, cupoane de dobândă, bancnote, 174-179; 192 – 192-2; 213; 214

- foi de drum, 200-202; 214

- moneda, 162-170; 192 – 192-2; 213; 214

- paşapoartele, permisul de vânătoare sau de pescuit, libretele, 198-199a; 202; 214

- registre ale persoanelor care închiriază şi ale hotelierilor, 210; 214

- sigilii, ştampile, poansoane, matriţe, 179 – 192-2; 213; 214

- semne monetare, 173, 176-178, 192 – 192-2, 213, 214, 501

- martori la un fals, 199; 209; 214

- uzul de fals, 197; 212; 214

Numele fals, 231

Jurământul strâmb, 226

Mărturia falsă, 215-222; 224; 225

Închiderea societăţii sau a localului, 7 pct. 6; 14 pct. 5

Focula se vedea Incendierea

Foi de drum (contrafăcute şi falsificate) 200-202; 214

Funcţionari

- abuz de autoritate, 254-265; 260

- atingere adusă drepturilor garantate prin Constituţie, 247-259

- atentat la pudoare şi viol, 377

- atribuirea de nume false sau de titluri de nobleţe false, 232

- ruperea sigiliilor, 284

- circumstanţa agravantă reieşită din calitatea de funcţionar, 266

- coaliţia, 233-236; 260

- extorcare, 243; 244; 260

- corupţie, 246-253; 260

- deturnare, 240-242; 244; 260

- amestecul în treburile autorităţilor administrative şi judiciare, 237-239; 260

- exercitarea autorităţii publice ilegal anticipate sau prelungite, 261; 262

- falsul, 194; 195; 197; 213; 214

- certificatul fals, 208; 213; 214

- telegrama falsă, 211

- livrări către armată (neexecutare, întârziere, fraudă), 292-298

- amestec în afaceri pe care le administrează sau le supraveghează, 246; 260

- paşaport eliberat unui necunoscut, 202

- prostituţia, coruperea de minori, 380

- violenţe nelegitime, 257; 260

- furt comis de un funcţionar cu ajutorul funcţiilor sale, 467; 471; 472

Fraudă adusă unui patron de restaurant sau unui cărăuş, 491

Frauda informatică, 509-1 şi următoarele

Genocidul, 136bis

Graţierea, 87

Consumaţia într-un restaurant fără a plăti, 491

Hărţuirea obsesivă, 442-2

Uciderea

- premeditată, 392-397; 401; 401bis; 404; 408; 410

- din culpă, 418; 419; 422

- motivabilă, 411-415

- justificată, 416; 417

Amestecul

- în exercitarea puterilor legislativă sau judiciară, 239; 260

- în funcţiile publice, 227

- magistraţilor din sistemul judiciar în exercitarea puterilor legislativă sau executivă, 237; 238; 260

Imunitatea denunţătorului, 136; 192; 300; 304; 326

Imunitatea parlamentară, 158

Tipărituri fără indicarea numelui etc., ale autorului sau tipografului, 299; 300

Incendiu

- intenţionat, 510-518

- (zis) neintenţionat, 519

Pruncuciderea, 392; 396

Infracţiunea

- definiţie, 1

- comisă în Marele Ducat, 3

- comisă în străinătate, 4

- concursul, 58-65

Înhumarea, 315

Jignirea – delict, 448; 450; 451; 452

Jignirea verbală, 561, pct. 7; 562

Inundarea

- proprietăţilor altuia, 549; 550

- unei mine, 547; 548

Insolvabilitatea frauduloasă, 391b

Interzicerea drepturilor, 7, pct. 5; 11; 12; 13; 14 pct. 4; 24

Interzicerea de a practica anumite activităţi profesionale, 7 pct. 8; 14 pct. 7; 18

Interdicţia de a conduce anumite vehicule, 14, pct. 8; 25 pct. 3

Interese financiare ale Comunităţilor europene, 496-2 – 496-4

Aruncarea

- de pietre etc. asupra construcţiilor şi maşinilor, 557, pct. 4

- de substanţe periculoase sau care murdăresc, 552, pct. 5; 563, pct. 3; 564

Jocurile de noroc, 305; 557, pct. 3

Justificarea (cauze), 70 şi următoarele; 152

Ruperea de afişe, 560, pct. 1

Legitima apărare, 416; 417

Eliberarea condiţionată, 100

Libertatea individuală (atingere), 147; 155-157; 159; 434-438

Loterii, 301-304; 557, pct. 3

Case

- de toleranţă, 379bis-381

- de jocuri, 305

- de împrumuturi cu gaj etc., 306-308; 459

Furtul de alimente, 557, pct. 6

Căsătoria, 264; 265; 267

Mărci (contrafacere, falsificare) 179-192-2

Medic

- atentat la pudoare şi viol, 377

- secret profesional, 458

Ameninţarea cu atentat asupra persoanelor şi proprietăţilor, 327 – 330-1

Cerşetoria

- simplă, 563, pct. 6; 564

- calificată, 342-346

Omorul

- definiţie, 392; 393

- motivabil, 411-415

- justificat, 416; 417

- comis pentru a facilita violul, 376

- comis pentru a facilita furtul etc., 475

- comis pentru a facilita distrugerea sau stricăciunile, 532

Migranţi, 382-4 şi următoarele

Reprezentantul cultelor

- loviri şi ultraje, 145; 146

- delicte, 267; 268

Moneda

- modificare, contrafacere, punere în circulaţie, 162-170; 192 – 192-2; 213; 214; 497

- refuzul de a primi drept plată monede ce au cursul legal, 556, pct. 4

Necesitate (stare de), 71

Caracter neretroactiv al legii penale, 2

Nereprezentarea copilului, 371-1

Obiecte obscene, 383; 385bis; 386

Obligaţii (contrafacere şi falsificare), 174-178; 192 – 192-2; 213; 214

Gruparea infracţională, 324bis, 324ter

Ultraj

- împotriva reprezentantului unui cult, 145

- împotriva obiectelor unui cult, 144

- împotriva colectivelor constituite, 277

- împotriva unui deputat, unui ministru, unui magistrat, 275

- unui funcţionar ministerial etc., 276

- împotriva unui martor, 282

Ultraje în public contra bunelor moravuri, 383-386

Paricidul, 392; 395

Participarea la o crimă, 66-69

Pedepse

- aplicabile persoanelor juridice, 34-40

- aplicabile persoanelor fizice, 7-32

- corecţionale, 14-24

- penale, 7-13

- contravenţionale, 25; 26

- încetarea, 86-87

Pedepse de substituire, 13, pct. 9; 21; 22

Greutăţi şi măsuri

- deţinerea de greutăţi şi măsuri false, 561, pct. 4; 562

- folosirea de greutăţi şi de măsuri neautorizate, 561, pct. 8; 562

Poansoane (contrafacere şi falsificare) 179 – 192-2; 213; 214

Port

- de nume fals, 231

- ilegal de costume, uniforme, decoraţii etc., 228; 229

- ilegal de titluri nobiliare, 230

Prescripţia

- condamnărilor civile, 99

- pedepselor, 91-96

Luarea de ostatici, 442-1

Preţ (creştere sau scădere frauduloasă) 311; 312

Profanarea de cadavre, 453

Propunerea de a comite o crimă, 331

Protecţia tinerilor, 371-1 şi următoarele; 383 şi următoarele

Provocarea

- crime şi delicte în general, 66

- omorul, lovirile şi rănirile, 411; 414

Proxenetismul, 379a – 381

Publicarea sau afişarea condamnărilor

- pentru crime, 7 pct. 7

- pentru delicte, 14, pct. 6

Publicaţii obscene, 383; 385bis; 386

Rasismul, 454 – 457-4

Racolarea în vederea dezmăţului, 382

Revolta, 269-274

Tăinuirea

- de bande instigatoare, 133

- de cadavre, 340; 341

- de copii, 365

- de spioni, 120septies; 121

- de suspecţi sau condamnaţi, 339; 341

- de răufăcători, 324-326

- de obiecte obţinute cu ajutorul unei crime sau unui delict, 505; 506

Recidiva, 54 – 57-3; 562; 565

Detenţia, 7 pct. 1; 8

Refuzul

- intervenţiei forţei publice, 259, 260

- de a primi monede legale, 556, pct. 4

Rechiziţia ilegală din partea forţei publice, 254-256; 260

Restituirea, 44; 49; 50

Revizionismul, 454 – 457-4

Ştampile

- aplicarea ilegală de sigilii, ştampile, poansoane şi mărci adevărate, 185 – 187-1; 213; 214

- contrafacerea şi falsificarea, 179 – 192-2; 213; 214

Sigilii (rupte) 283-288

Secretul afacerilor sau de fabricare (divulgare din răutate), 309

Secretul

- scrisorilor şi telegramelor, 149; 150; 152-154; 460

- profesional, 458

Instigarea, 274-1

Morminte

- violare, 453

- distrugere, 526

Solidaritate (restituiri, daune-interese şi cheltuieli), 50

Influenţarea martorilor etc., 223-225

Scoaterea bornelor etc., 545; 546

Siguranţa

- externă a statului, 113 – 123octies

- internă a statului, 124-135; 235

Gălăgia nocturnă, 561, pct. 1; 262

Tentativa de crimă sau de delict, 51-53

Terorism, 135-1 – 135-17; 506-1

Timbre (contrafacere sau falsificare), 179 – 192-2; 213; 214

Tir cu arme de foc în locuri interzise, 553, pct. 1

Titlu de nobleţe (protecţie), 230; 232

Monumente funerare

- distrugere, 526

- violare, 453

Tortura, 260-1 – 260-4; 438; 473; 476

Trădarea, 115-117

Trafic cu fiinţe umane, 379, 379bis; 382-1 – 382-3

Înşelăciune

- asupra identităţii, naturii, originii bunului vândut, 498

- asupra calităţii bunului vândut, 499

Tulburarea ordinii publice în pieţe, 313

Uzul

- de sigilii, ştampile, poansoane, mărci etc., contrafăcute, 179 – 192-2

- de fals în înscrisuri, 197; 213

- de telegrame false, 212; 213

- de paşapoarte, permisul de vânătoare sau de pescuit, librete, foi de drum şi certificate, 198; 199; 200; 207-209; 213

Uzurparea de funcţii, titluri sau nume, 227-232bis

Uzurparea de terenuri, 545; 546

Vagabondajul

- definiţie, 347

- simplu, 563, pct. 6; 564

- calificat, 342-344

Vânzarea sau expunerea de înscrisuri sau de obiecte obscene, 383; 385bis; 386

Violul, 375-378

Violarea

- de domiciliu, 148; 152-154; 439-442; 563, pct. 8; 564

- imunităţii ministeriale sau parlamentare, 158

- dreptului internaţional umanitar, 136bis-136quinquies

- secretului telegramelor, 149; 150

- secretului scrisorilor, 149; 150

- secretului profesional, 458

- mormintelor sau monumentelor funerare, 453

Violenţa domestică, 330-1; 277; 409; 438-1; 439; 448

Violenţe

- date generale

- ce provoacă un avort, 348; 349

- ilegitime ale unui funcţionar, 257; 260

Acte de agresiune şi violenţe uşoare, 563, pct. 3; 564

Drumul public

- necurăţarea, 551, 3

- blocarea, 551, pct. 4

- depozitarea de bunuri dăunătoare sau insalubre, 552, pct. 1

Furtul

- definiţie, 461

- simplu, 463; 465; 466

- tentativa, 466

- calificat, 467-469; 471-487

- comis între soţi, descendenţi etc., 462

- domestic, 464-466

- de benzină, 491

- de folosinţă, 461

- de fructe consumate la faţa locului, 552, pct. 4

- de recolte sau de fructe ce atârnă, 557, pct. 6

- de gazon, pietre etc., 560, pct. 2

Hoţi surprinşi în flagrant delict, 469; 473

1) A fost avută în vedere legislaţia în vigoare până la data de 8 august 2018.

2) Memorial 1879, pag. 589, Culegere de legi 1879, pag. 231.

3) Alineatul 3 devenit fără obiect ca urmare a legii din 20 iunie 1979 privind abolirea pedepsei cu moartea şi a legii din 13 iunie 1994 privind regimul pedepselor.

4) Legea din 18 decembrie 2015: La articolul 135-3 (2) , referirea la articolul 135-13 este înlocuită de cea la articolul 135-16.

5) Legea din 18 decembrie 2015: La articolul 135-3 (2), referirea la articolul 135-13 este înlocuită de cea la articolul 135-16.

6) Capitolul V a devenit capitolul IV. A se vedea Legea din 15 ianuarie 2001, art. VII.

7) Alineatul 2 rămas fără obiect ca urmare a Legii din 20 iunie 1979 privind abolirea pedepsei cu moartea şi a Legii din 13 iunie 1994 privind regimul pedepselor.

8) Capitolul VI a devenit capitolul V. A se vedea Legea din 15 ianuarie 2001, art. VII.

9) Capitolul VII a devenit capitolul VI. A se vedea Legea din 15 ianuarie 2001, art. VII.

10) Capitolul VIII a devenit capitolul VII. A se vedea Legea din 15 ianuarie 2001, art. VII.

11) Art. 504 a devenit art. 500. A se vedea Legea din 13 ianuarie 2002.

12) Secţiunea V a devenit secţiunea VI. A se vedea Legea din 11 august 1998, art. 4.

13) Art. 1012 şi 1015 din noul Cod de procedură civilă.

14) Secţiunea VI a devenit secţiunea VII. A se vedea Legea din 11 august 1998, art. 4.