Codul penal al Republicii Lituania

Tudorel TOADER

Prin raportare la Codul penal român, elementele de diferenţiere se referă, în principal, la următoarele:

Partea generală (art. 1-98)

O lege penală care stabileşte aspectul penal al unei fapte şi care impune o sancţiune mai severă sau o circumstanţă juridică agravantă persoanei care a săvârşit fapta penală nu are efect retroactiv.

Tipuri de fapte penale. Faptele penale sunt împărţite în infracţiuni şi contravenţii.

Contravenţia. Contravenţia este o faptă periculoasă (acţiune sau inacţiune) interzisă conform prezentului Cod, care este sancţionată cu o pedeapsă fără privare de libertate, cu excepţia arestului.

Săvârşirea infracţiunii sau a contravenţiei din neglijenţă. Infracţiunea sau contravenţia se săvârşeşte din neglijenţă atunci când a fost săvârşită printr-o ipoteză falsă sau din neglijenţă penală.

Participanţii la o faptă penală includ un autor, un organizator, un facilitator şi un complice.

Facilitatorul este persoana care a incitat o altă persoană să săvârşească o faptă penală.

Formele de complicitate. Formele de complicitate sunt grupul de complici, grupul organizat sau asocierea infracţională.

Autoapărarea. Persoana are dreptul la autoapărare. Ea poate să-şi exercite acest drept, indiferent dacă are posibilitatea de a evita încercarea de a se autoapăra sau de a cere asistenţă altor persoane sau autorităţi.

Exercitarea atribuţiilor profesionale. Persoana nu poate fi trasă la răspundere în temeiul Codului penal pentru prejudiciul cauzat în exercitarea atribuţiilor profesionale, cu condiţia să nu fi depăşit autoritatea care îi este acordată prin legi sau alte acte juridice.

Executarea unui ordin. Persoana nu este răspunzătoare penal pentru o faptă pe care a săvârşit-o în timpul executării unui ordin, unei ordonanţe sau unei instrucţiuni legale.

Risc profesional sau economic justificabil. Persoana nu este răspunzătoare în temeiul Codului penal pentru acţiunile care, deşi produc consecinţe prevăzute de legea penală, au fost executate cu un risc profesional sau economic justificat şi pentru un scop util din punct de vedere public.

Înlăturarea răspunderii penale pe cauţiune. Persoanei care săvârşeşte o contravenţie, o infracţiune din neglijenţă sau o infracţiune minoră sau mai puţin gravă premeditată îi poate fi înlăturată de către instanţă răspunderea penală, în baza unei cereri a persoanei demne de încrederea instanţei de a transfera făptuitorul în răspunderea sa pe cauţiune. Cauţiunea poate fi stabilită cu sau fără garanţie.

Privarea de drepturi publice. Privarea de drepturi publice constă în privarea de dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie aleasă sau desemnată în instituţiile şi agenţiile de stat sau municipale, în întreprinderi sau în organizaţiile private.

Munca în folosul comunităţii. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii poate fi impusă numai cu consimţământul condamnatului. Sancţiunea prevăzută de un anumit articol nu indică timpul de execuţie şi numărul de ore de muncă în folosul comunităţii. Acestea se determină de către instanţă în momentul impunerii pedepsei, dar acest timp nu poate depăşi 480 de ore pentru o infracţiune şi 240 de ore pentru o contravenţie.

Arestul se impune pentru o perioadă cuprinsă între 15 şi 90 de zile pentru o infracţiune şi de la 10 la 45 de zile pentru o contravenţie.

Posibilitatea executării arestului în zilele de odihnă. În cazul în care arestul este impus pentru o perioadă de 45 de zile sau mai puţin, instanţa poate ordona executarea acestuia în zilele de odihnă. Arestul nu va fi impus femeilor însărcinate şi nu poate fi impus persoanelor care cresc un copil cu vârsta sub 3 ani, ţinând cont de interesele copilului.

Impunerea unei sancţiuni persoanei urmărite penal pentru prima dată pentru o infracţiune premeditată minoră sau mai puţin gravă. Instanţa va impune, în general, o pedeapsă neprivativă de libertate unei persoane condamnate pentru prima dată pentru o infracţiune premeditată minoră sau mai puţin gravă.

Impunerea unei sancţiuni unui făptuitor recidivist pentru săvârşirea unei infracţiuni premeditate. Instanţa judecătorească va aplica, în general, o pedeapsă privativă de libertate unui făptuitor recidivist pentru săvârşirea unei infracţiuni premeditate.

Munca neremunerată. Instanţa dispune efectuarea a 20 până la 100 de ore de muncă neremunerată la serviciile de îngrijire a sănătăţii, asistenţă socială şi tutelă sau la alte organe şi organizaţii de stat sau neguvernamentale. Atunci când se impune munca neremunerată, instanţa stabileşte un termen pentru executarea acesteia. Acest termen nu poate depăşi un an. Munca neremunerată se efectuează numai cu acordul persoanei.

Interzicerea de a se adresa victimei. Instanţa poate impune interdicţia de a se adresa victimei atunci când acest lucru este necesar în vederea protejării intereselor legitime ale victimei.

Înlăturarea unei sancţiuni din cauza unei boli. Persoanei care a săvârşit o faptă penală îi poate fi înlăturată pedeapsa în cazul în care, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, aceasta dezvoltă o boală terminală care o face incapabilă să execute pedeapsa. În acest caz, instanţa, atunci când adoptă o hotărâre judecătorească de condamnare, impune o pedeapsă acestei persoane şi înlătură executarea pedepsei. Instanţa hotărăşte în această problemă ţinând cont de gravitatea faptei penale săvârşite, de personalitatea persoanei condamnate şi de natura bolii.

Persoanei care a contractat o boală terminală ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti îi poate fi înlăturată executarea termenului neexecutat al pedepsei. Instanţa va hotărî în această problemă ţinând cont de gravitatea faptei penale săvârşite, de personalitatea persoanei condamnate, de comportamentul său în timpul executării pedepsei, de natura bolii şi de durata pedepsei deja executate.

Amnistia. Persoanei care săvârşeşte o faptă penală îi poate fi înlăturată executarea integrală sau parţială a pedepsei printr-un act de amnistie adoptat de Seimas.

Partea specială (art. 99-330)

Calomnia. Persoana care răspândeşte informaţii false despre o altă persoană care ar putea să trezească dispreţ pentru această persoană sau să o umilească sau să submineze încrederea în aceasta este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare.

Persoana care calomniază o altă persoană, acuzând-o de săvârşirea infracţiunii grave sau foarte grave sau în mass-media sau într-o publicaţie este pedepsită cu amendă, arest sau închisoare.

Insulta. Persoana care umileşte public o altă persoană într-o manieră abuzivă printr-o acţiune, prin viu grai sau în scris, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare.

Se consideră că persoana care a insultat o altă persoană într-un alt mod decât în mod public a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest.

Cumpărarea sau vânzarea unui copil. Persoana care se oferă să cumpere sau să achiziţioneze în alt mod un copil sau care vinde, cumpără sau transferă sau dobândeşte în alt mod un copil sau care recrutează, transportă sau reţine un copil în captivitate, cunoscând sau căutând implicarea sa în prostituţie sau în câştigarea de profit din prostituţie sau folosirea copilului în scopuri pornografice sau în muncă forţată, este pedepsită cu închisoare.

Colectarea ilegală de informaţii privind viaţa privată a persoanei. Persoana care colectează ilegal informaţii despre viaţa privată a persoanei este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare.

Perturbarea ceremoniilor sau a sărbătorilor religioase. Persoana care, prin folosirea cuvintelor tabu, efectuând acţiuni sfidătoare, făcând ameninţări, acuzaţii sau alte acţiuni indecente, întrerupe serviciile sau alte ceremonii sau sărbători oficiate de către o comunitate religioasă sau de către o societate recunoscută de stat se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau prin arest.

Împiedicarea exercitării drepturilor electorale sau referitoare la referendumuri. Persoana care, prin folosirea constrângerii mentale sau prin mituire sau înşelăciune, împiedică altă persoană să-şi exercite dreptul de a alege, de a fi ales sau de a participa la un referendum este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare.

Numărarea incorectă a voturilor electorale. Persoana care, în scopul influenţării rezultatelor alegerilor sau ale unui referendum, numără şi înregistrează în mod incorect voturile electorale sau voturile cetăţenilor care participă la referendum este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă, ori arest sau închisoare.

Risipirea bunurilor. Persoana care risipeşte bunurile sau dreptul de proprietate al altei persoane, care i-au fost încredinţate sau puse la dispoziţie, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă ori măsuri de siguranţă sau închisoare.

Neplata impozitelor. Persoana care, la depunerea unei declaraţii fiscale sau la depunerea unui raport aprobat în conformitate cu procedura stabilită sau cu un alt document, nu plăteşte în timp util impozitele calculate în baza acesteia, după ce i se reaminteşte, de către o instituţie autorizată de stat, de obligaţia de a plăti acele impozite, este pedepsită cu amendă sau cu închisoare.

Obstrucţionarea activităţii judecătorului, procurorului, ofiţerului de cercetare preliminară, a avocatului sau a executorului judecătoresc. Persoana care, în orice mod, împiedică un judecător, un procuror, un ofiţer de cercetare preliminară, un avocat sau un funcţionar al Curţii Penale Internaţionale sau al unei alte instituţii judiciare internaţionale în îndeplinirea îndatoririlor privind cercetarea sau audierea unui caz penal, civil, administrativ sau a unui caz al instituţiei judiciare internaţionale sau împiedică un executor judecătoresc să execute o hotărâre judecătorească este pedepsită cu serviciul în folosul comunităţii sau cu amendă sau cu restricţie de libertate sau cu închisoare.

Sfidarea instanţei. Persoana care, în mod public, într-o manieră abuzivă, printr-o acţiune, prin viu grai sau în scris, umileşte o instanţă sau un judecător care se află în exercitarea funcţiei este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare.

Revolte. Persoana care organizează sau provoacă un grup de persoane să se angajeze în violenţă publică, distrugerea de bunuri sau alte încălcări grave ale ordinii publice, de asemenea, o persoană care, în timpul revoltelor, foloseşte violenţa, distruge bunuri sau încalcă în mod grav ordinea publică este pedepsită cu arest sau cu închisoare.

Insultarea unui funcţionar public sau a persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice. Persoana care insultă un funcţionar public sau persoana care exercită funcţii ale administraţiei publice, în timpul exercitării atribuţiilor sale, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare.

Cruzimea împotriva animalelor. Persoana care tratează un animal cu cruzime, în cazul în care aceasta are ca rezultat moartea sau mutilarea animalului, sau care torturează un animal, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă ori arest sau cu închisoare.

Codul penal al Republicii Lituania1) 2)

DISPOZIŢII GENERALE

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Articolul 1. Scopul Codului penal al Republicii Lituania

1. Codul penal al Republicii Lituania este o lege penală uniformă care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a cetăţenilor, a intereselor publice şi a statului faţă de faptele penale, prin mijloace de drept penal.

2. Prezentul cod:

1) defineşte actele care constituie infracţiuni şi contravenţii şi le interzice;

2) stabileşte pedepse, sancţiuni penale şi corecţionale pentru faptele prevăzute de prezentul Cod, precum şi măsura tratamentului medical obligatoriu;

3) stabileşte temeiurile şi condiţiile răspunderii penale, precum şi temeiurile şi condiţiile de eliberare a persoanelor care au săvârşit fapte penale şi cărora le poate fi înlăturată răspunderea penală sau pedeapsa.

3. Dispoziţiile prezentului Cod au fost armonizate cu prevederile actelor juridice ale Uniunii Europene specificate în anexa la prezentul Cod.

Articolul 2. Prevederi de bază ale răspunderii penale

1. Răspunderea persoanei se antrenează în temeiul prezentului Cod numai atunci când fapta săvârşită de aceasta este interzisă de o lege penală în vigoare la data săvârşirii faptei penale.

2. Necunoaşterea legii nu va înlătura răspunderea penală a persoanei.

3. Persoana poartă răspunderea în temeiul unei legi penale numai atunci când se face vinovată de săvârşirea unei fapte penale şi numai dacă, la momentul săvârşirii faptei, ar fi existat prezumţia rezonabilă ca persoana să se conformeze cerinţelor legale.

4. Persoana poartă răspunderea în temeiul dreptului penal, numai dacă săvârşeşte o faptă care este definită ca element constitutiv al unei infracţiuni sau contravenţii prevăzută de o lege penală.

5. Pedepsele, sancţiunile penale sau corecţionale şi tratamentul medical obligatoriu se aplică numai în conformitate cu legea.

6. Nimeni nu poate fi pedepsit pentru aceeaşi faptă penală de două ori.

CAPITOLUL II

Aplicarea legii penale în timp

Articolul 3. Termenul de valabilitate al legii penale

1. Caracterul penal al unei fapte şi sancţionarea persoanei se stabilesc prin legea penală în vigoare la data săvârşirii acestei fapte. Momentul săvârşirii unei fapte penale este momentul comiterii unei acţiuni (sau inacţiuni) sau momentul producerii consecinţelor prevăzute de legea penală, în cazul în care s-a dorit producerea acestor consecinţe la un alt moment.

2. Legea penală care înlătură caracterul penal al unei fapte, comutând o pedeapsă sau atenuând în orice alt fel circumstanţele juridice pentru persoana care a săvârşit fapta penală are efect retroactiv, adică se aplică persoanelor care au săvârşit fapta penală înainte de intrarea în vigoare a unei astfel de legi, inclusiv pentru persoanele care execută sentinţa şi celor care au condamnări anterioare.

3. O lege penală care stabileşte caracterul penal al unei fapte şi care aplică o pedeapsă mai severă sau o circumstanţă juridică agravantă persoanei care a săvârşit fapta penală nu are efect retroactiv. Dispoziţiile prezentului Cod care stabilesc răspunderea pentru genocid (articolul 99), tratamentele interzise în temeiul dreptului internaţional (articolul 100), uciderea persoanelor protejate în temeiul dreptului internaţional umanitar (articolul 101), deportarea civililor dintr-un stat ocupat sau transferul populaţiei civile dintr-un stat ocupant (articolul 102), cauzarea de vătămări corporale, tortură sau alte tratamente inumane ale persoanelor protejate în temeiul dreptului internaţional umanitar (articolul 103), utilizarea forţată a civililor sau a prizonierilor de război în forţele armate ale inamicului (articolul 105) şi atacul militar interzis (articolul 111) constituie o excepţie.

4. Se aplică numai sancţiunile penale sau corecţionale, precum şi măsurile de tratament medical prevăzute de legea penală în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Articolul 4. Valabilitatea unei legi penale în ceea ce priveşte persoanele care au săvârşit fapte penale pe teritoriul statului Lituania sau la bordul navelor sau aeronavelor care arborează pavilionul sau care afişează indicativele de înmatriculare ale statului Lituania

1. Persoanele care au săvârşit fapte penale pe teritoriul statului Lituania sau la bordul navelor sau aeronavelor care arborează pavilionul sau care prezintă indicative de înregistrare a statului Lituania vor răspunde în temeiul prezentului Cod.

2. Locul săvârşirii unei fapte penale este locul în care o persoană a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze sau ar fi putut acţiona sau locul în care s-au produs consecinţele prevăzute de legea penală. Locul de săvârşire a unei fapte penale de către complici este locul în care a fost săvârşită fapta penală sau, în cazul în care unul dintre complici a acţionat în altă parte, locul în care acesta a acţionat.

3. O singură faptă penală săvârşită atât pe teritoriul statului Lituania, cât şi în străinătate este considerată a fi săvârşită pe teritoriul Republicii Lituania în cazul în care a fost începută sau terminată sau întreruptă pe acest teritoriu.

4. Problema răspunderii penale a persoanelor care beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, în conformitate cu normele juridice internaţionale şi care săvârşesc fapte penale pe teritoriul Republicii Lituania se decide în conformitate cu tratatele Republicii Lituania şi cu prezentul Cod.

Articolul 5. Răspunderea penală a cetăţenilor Republicii Lituania şi a altor rezidenţi permanenţi ai Lituaniei pentru infracţiuni săvârşite în străinătate

Cetăţenii Republicii Lituania şi alţi rezidenţi permanenţi ai Lituaniei vor răspunde pentru infracţiunile săvârşite în străinătate în temeiul prezentului Cod.

Articolul 6. Răspunderea penală a cetăţenilor străini pentru infracţiunile săvârşite în străinătate împotriva statului Lituania

Cetăţenii străini care nu au reşedinţa permanentă în Republica Lituania răspund penal conform legii în vigoare, în cazul în care săvârşesc infracţiuni în străinătate împotriva statului Lituania, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 114-128 din prezentul Cod.

Articolul 7. Răspunderea penală pentru infracţiunile prevăzute în tratate

Persoanele răspund penal conform prezentului Cod, indiferent de cetăţenia lor şi de locul lor de reşedinţă sau de locul de săvârşire a infracţiunii sau dacă fapta săvârşită este pedepsită conform legilor locului unde aceasta a fost săvârşită, în cazul în care săvârşesc următoarele infracţiuni, ce atrag răspunderea conform tratatelor:

1) crime împotriva umanităţii şi crime de război (articolele 99-113);

2) traficul de persoane (articolul 147);

3) cumpărarea sau vânzarea unui copil (articolul 157);

4) producerea, depozitarea sau comercializarea monedei sau a valorilor mobiliare falsificate (articolul 213);

5) spălarea banilor sau tăinuirea bunurilor (articolul 216);

6) terorism (articolul 250);

7) deturnarea unei aeronave, a unei nave sau a unei platforme fixe de pe un platou continental (articolul 251);

8) luarea de ostatici (articolul 252);

9) manipularea ilegală a materialelor nucleare sau radioactive sau a altor surse de radiaţii ionizante (articolul 256, articolul 256(1) şi articolul 257);

10) infracţiunile legate de deţinerea substanţelor stupefiante sau psihotrope, toxice sau foarte active (articolele 259-269);

11) infracţiuni împotriva mediului (articolele 270, 270(1), 271, 272, 274).

Articolul 8. Răspunderea penală pentru infracţiunile săvârşite în străinătate

1. Persoana care a săvârşit în străinătate infracţiunile prevăzute în articolele 5 şi 6 din prezentul Cod poartă răspunderea penală numai în cazul în care fapta săvârşită este recunoscută ca infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal al statului de săvârşire a infracţiunii şi Codului penal al Republicii Lituania. În cazul în care o persoană care a săvârşit o infracţiune în străinătate, este urmărită penal în Republica Lituania, însă în fiecare ţară este prevăzută o altă pedeapsă pentru această infracţiune, persoana este supusă unei sancţiuni în conformitate cu legile Republicii Lituania. Cu toate acestea, sancţiunea aplicată nu va depăşi limita maximă a pedepsei specificată în legislaţia penală a statului în care a fost comisă infracţiunea.

2. Persoana care a săvârşit infracţiunile prevăzute la articolele 5, 6 şi 7 din Codul penal al Republicii Lituania nu răspunde penal în temeiul prezentului Cod atunci când:

1) a executat pedeapsa aplicată de către o instanţă străină;

2) a fost înlăturată executarea integrală sau parţială a pedepsei aplicată de către o instanţă străină;

3) a fost achitată sau i s-a înlăturat răspunderea penală sau pedeapsa printr-o hotărâre a unei instanţe străine sau nu a fost pronunţată nicio sancţiune, datorită termenului de prescripţie sau din alte motive legale prevăzute în acel stat.

Articolul 9. Extrădarea

1. Un cetăţean al Republicii Lituania care a săvârşit o infracţiune în Republica Lituania sau pe teritoriul altui stat poate fi extrădat statului străin sau predat Curţii Penale Internaţionale doar în conformitate cu un tratat la care Republica Lituania este parte sau o rezoluţie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2. Un străin care a săvârşit o infracţiune în Republica Lituania sau pe teritoriul altui stat este extrădat statului respectiv sau predat Curţii Penale Internaţionale numai în conformitate cu un tratat la care Republica Lituania este parte sau o rezoluţie a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.

3. Este permis să nu fie extrădat un cetăţean al Republicii Lituania sau un străin, în cazul în care:

1) fapta săvârşită nu este considerată infracţiune sau contravenţie în temeiul prezentului Cod;

2) fapta penală a fost săvârşită pe teritoriul statului Lituania;

3) persoana este urmărită penal pentru o infracţiune de natură politică;

4) persoana a fost condamnată pentru fapta penală săvârşită, achitată sau i s-a înlăturat răspunderea penală sau pedeapsa;

5) persoana poate fi supusă pedepsei capitale pentru infracţiunea săvârşită într-un alt stat;

6) a expirat termenul de prescripţie pentru pronunţarea sau executarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare;

7) persoanei îi sunt înlăturate pedepsele în temeiul unui act de amnistie sau prin graţiere;

8) există alte temeiuri prevăzute de tratatele la care Republica Lituania este parte.

4. Persoanele cărora li s-a acordat azil, în conformitate cu legislaţia Republicii Lituania, nu pot fi sancţionate în temeiul legii penale a Republicii Lituania pentru faptele penale pentru care au fost urmărite în străinătate şi nu sunt extrădate unor state străine, cu excepţia cazurilor prevăzute de articolul 7 al prezentului Cod.

Articolul 9(1). Predarea persoanei în temeiul mandatului european de arestare

1. În temeiul mandatului european de arestare, un cetăţean al Republicii Lituania sau un străin suspectat de săvârşirea unei fapte penale în statul membru emitent sau a cărui pedeapsă privativă de libertate nu a fost executată este predat statului membru emitent.

2. Un cetăţean al Republicii Lituania sau un străin nu poate fi predat în temeiul mandatului european de arestare decât în cazul în care fapta penală săvârşită de acesta se pedepseşte, în conformitate cu legislaţia statului membru emitent, cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an şi în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în legătură cu executarea unei pedepse privative de libertate care a fost deja pronunţată, numai în cazul în care durata pedepsei aplicate este de cel puţin patru luni.

3. Un cetăţean al Republicii Lituania sau un străin nu este predat statului membru emitent în cazul în care:

1) predarea persoanei care face obiectul mandatului european de arestare ar încălca drepturile şi/sau libertăţile fundamentale ale omului;

2) persoanei i s-a înlăturat în Republica Lituania pedeapsa pentru fapta săvârşită de aceasta şi pe care se întemeiază mandatul european de arestare, în baza unui act de amnistie sau graţiere;

3) persoana a fost condamnată în Republica Lituania sau într-un alt stat pentru fapta penală pe care a săvârşit-o şi pe care se întemeiază mandatul european de arestare, iar condamnarea pronunţată a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată, în conformitate cu legislaţia statului membru în care s-a pronunţat condamnarea;

4) la momentul săvârşirii unei fapte penale, persoana nu avea vârsta la care fapta săvârşită ar fi făcut obiectul răspunderii penale, conform dreptului penal al Republicii Lituania;

5) fapta săvârşită nu constituie infracţiune sau contravenţie în temeiul prezentului Cod, cu excepţia cazurilor în care mandatul european de arestare a fost emis pentru fapta penală prevăzută la articolul 2 alineatul 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, iar legile penale ale statului membru emitent prevăd o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin trei ani pentru această faptă penală;

6) persoana a fost achitată sau i s-a înlăturat răspunderea penală sau pedeapsa în Republica Lituania sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene pentru fapta penală pe care a săvârşit-o şi pe care se întemeiază mandatul european de arestare;

7) mandatul european de arestare a fost eliberat pentru o faptă penală care se află sub jurisdicţia Republicii Lituania în temeiul propriului său drept penal, iar termenul de prescripţie pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, în conformitate cu articolul 95 din prezentul Cod şi termenul de prescripţie pentru executarea hotărârii de condamnare prevăzut la articolul 96 din prezentul Cod au expirat;

8) fapta penală a fost săvârşită în afara teritoriului statului membru emitent, iar dreptul penal al Republicii Lituania nu se poate aplica aceleiaşi fapte, în cazul în care ar fi fost săvârşită în afara teritoriului statului Lituania sau nu ar fi fost săvârşită la bordul unei nave sau aeronave care arborează pavilionul sau care prezintă indicativ de înmatriculare al statului Lituania.

4. Un cetăţean al Republicii Lituania sau un străin poate fi predat statului membru emitent, luând în considerare faptele dintr-un anumit caz şi interesele justiţiei, atunci când:

1) a fost iniţiată o procedură penală în Republica Lituania cu privire la fapta penală pe care persoana a săvârşit-o şi pe care se întemeiază mandatul european de arestare;

2) a fost respinsă iniţierea unei proceduri penale în Republica Lituania cu privire la fapta penală săvârşită de persoana respectivă sau s-a dispus încetarea procedurii penale;

3) mandatul european de arestare a fost emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate aplicate unui cetăţean al Republicii Lituania sau unei persoane care are reşedinţa permanentă în Republica Lituania, iar Republica Lituania se angajează să execute această pedeapsă;

4) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul statului Lituania sau la bordul unei nave sau aeronave care arborează pavilionul sau care prezintă indicative de înmatriculare ale statului Lituania;

5) mandatul european de arestare nu dispune de informaţiile necesare pentru luarea unei decizii privind predarea persoanei, iar statul membru emitent nu le furnizează în termenul stabilit.

5. În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate aplicate unui cetăţean al Republicii Lituania sau unui străin, iar această condamnare a fost pronunţată în absenţă şi în cazul în care persoana în cauză nu a fost informată despre locul şi data audierii, cetăţeanul Republicii Lituania sau persoana străină pot fi predate, sub rezerva condiţiei ca statul membru emitent să asigure rejudecarea cauzei la cererea persoanei, iar persoana să fie prezentă la pronunţarea hotărârii.

6. În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis pentru o faptă penală care, în temeiul legislaţiei statului membru emitent, se pedepseşte cu o sancţiune privativă de libertate pe viaţă, cetăţeanul Republicii Lituania sau persoana străină poate fi predat(ă), sub rezerva condiţiei ca legile statului membru emitent să prevadă posibilitatea ca persoana condamnată să solicite înlăturarea unei astfel de pedepse sau atenuarea acesteia nu mai târziu de executarea unei sancţiuni privative de libertate de douăzeci de ani.

7. În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale, un cetăţean al Republicii Lituania sau un rezident permanent al Republicii Lituania poate fi predat, sub rezerva condiţiei ca persoana împotriva căreia statul membru emitent a pronunţat o hotărâre să fie returnată Republicii Lituania pentru executarea pedepsei privative de libertate care i-a fost aplicată, la cererea persoanei predate sau în cazul în care Procuratura Generală a Republicii Lituania o cere.

CAPITOLUL III

Infracţiuni şi contravenţii

Articolul 10. Tipuri de fapte penale

Faptele penale sunt împărţite în infracţiuni şi contravenţii.

Articolul 11. Infracţiunea

1. Infracţiunea este o faptă periculoasă (acţiune sau inacţiune) interzisă conform prezentului Cod şi sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate.

2. Infracţiunile sunt săvârşite cu intenţie şi din neglijenţă. Infracţiunile intenţionate sunt împărţite în infracţiuni minore, mai puţin grave, grave şi foarte grave.

3. O infracţiune minoră este o infracţiune intenţionată, pedepsită, în temeiul legii penale, cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de trei ani.

4. O infracţiune mai puţin gravă este o infracţiune intenţionată, pedepsită, conform legii penale, cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă mai mare de trei ani, dar care nu depăşeşte şase ani de închisoare.

5. O infracţiune gravă este o infracţiune intenţionată, pedepsită, în temeiul legii penale, cu o pedeapsă privativă de libertate de peste trei ani, dar care nu depăşeşte zece ani de închisoare.

6. O infracţiune foarte gravă este o infracţiune intenţionată, pedepsită, în temeiul legii penale, cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă mai mare de zece ani.

Articolul 12. Contravenţia

Contravenţia este o faptă periculoasă (acţiune sau inacţiune) interzisă conform prezentului Cod, care este sancţionată cu o pedeapsă fără privare de libertate, cu excepţia arestului.

Articolul 13. Vârsta la care o persoană răspunde penal conform legii

1. Persoana care, înainte de săvârşirea infracţiunii sau a contravenţiei, a împlinit vârsta de şaisprezece ani sau, în cazurile prevăzute la alineatul 2 al acestui articol, paisprezece ani, răspunde penal în temeiul prezentului Cod.

2. Se consideră că persoana care, înainte de săvârşirea infracţiunii sau a contravenţiei, a împlinit vârsta de paisprezece ani, răspunde penal în cazul săvârşirii infracţiunilor de omor (articolul 129), vătămare gravă a sănătăţii (articolul 135), viol (articolul 149), agresiune sexuală (articolul 150), furt (articolul 178), tâlhărie (articolul 180), şantaj (articolul 181), distrugerea sau deteriorarea bunurilor (articolul 187 alineatul (2), deţinerea unei arme de foc, a muniţiilor, explozibililor sau a materialelor explozibile (articolul 254), furtul, recuperarea ilicită sau deţinerea ilegală de substanţe narcotice sau psihotrope (articolul 263), daune aduse vehiculelor sau drumurilor şi instalaţiilor situate pe acestea (articolul 280).

3. Persoana care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani înainte de săvârşirea faptelor periculoase prevăzute de prezentul Cod poate fi supusă sancţiunilor corecţionale sau altor măsuri, în conformitate cu procedura prevăzută de legile Republicii Lituania.

Articolul 14. Formele vinovăţiei

Persoana va fi găsită vinovată de săvârşirea infracţiunii sau a unei contravenţii în cazul în care a săvârşit această faptă intenţionat sau din neglijenţă.

Articolul 15. Infracţiunea şi contravenţia intenţionată

1. Infracţiunea sau contravenţia este intenţionată atunci când a fost săvârşită cu intenţie directă sau generală.

2. O infracţiune sau o contravenţie se săvârşeşte cu intenţie directă atunci când:

1) la momentul săvârşirii acesteia, persoana a fost conştientă de natura periculoasă a faptei penale şi a dorit să se angajeze în săvârşirea ei;

2) la momentul săvârşirii acesteia, persoana a fost conştientă de natura periculoasă a faptei penale, a anticipat că acţiunea sau inacţiunea sa ar putea provoca consecinţele prevăzute de prezentul Cod şi a dorit ca ele să se producă.

3. Infracţiunea sau contravenţia se săvârşeşte cu intenţie generală atunci când, la săvârşirea acesteia, persoana a fost conştientă de natura periculoasă a faptei penale, a anticipat că acţiunea sau inacţiunea sa ar putea determina consecinţele prevăzute de prezentul Cod şi, deşi nu dorea ca ele să se producă, a permis în mod conştient ca aceste consecinţe să se producă.

Articolul 16. Săvârşirea infracţiunii sau a contravenţiei din neglijenţă

1. Infracţiunea sau contravenţia se săvârşeşte din neglijenţă atunci când a fost săvârşită printr-o reprezentare falsă sau din neglijenţă penală.

2. Infracţiunea sau contravenţia se săvârşeşte printr-o ipoteză falsă din punct de vedere penal, atunci când persoana care a săvârşit fapta a anticipat că acţiunea sau inacţiunea sa ar putea determina consecinţele prevăzute de prezentul Cod, dar se aştepta în mod nesăbuit să le evite.

3. Infracţiunea sau contravenţia se săvârşeşte din neglijenţă din punct de vedere penal, atunci când persoana care a săvârşit fapta nu a anticipat că acţiunea sau inacţiunea sa ar putea cauza consecinţele prevăzute de prezentul Cod, deşi persoana ar fi putut şi ar fi trebuit să anticipeze un astfel de rezultat, pe baza circumstanţelor faptei şi a particularităţilor sale personale.

4. Persoana este pedepsită pentru săvârşirea infracţiunii sau a unei contravenţii din neglijenţă numai în cazurile prevăzute separat în partea specială a prezentului Cod.

Articolul 17. Iresponsabilitatea juridică

1. Persoana este considerată iresponsabilă atunci când, la momentul săvârşirii unei fapte interzise prin prezentul Cod, nu a putut să aprecieze natura periculoasă a faptei sau să-şi controleze comportamentul, ca urmare a unei tulburări psihice.

2. Persoana considerată iresponsabilă de către o instanţă nu poate fi trasă la răspundere în temeiul prezentului Cod în cazul săvârşirii unei fapte grave. Instanţa îi poate aplica tratamentul medical obligatoriu prevăzut la articolul 98 din prezentul Cod.

Articolul 18. Capacitatea restrânsă

1. Instanţa va considera o persoană ca având capacitate restrânsă atunci când, la momentul săvârşirii unei fapte interzise prin prezentul Cod, nu are o capacitate suficientă pentru a aprecia pe deplin caracterul periculos al faptei penale sau pentru a-şi controla comportamentul, ca rezultat al unei tulburări psihice, chiar dacă tulburarea nu este un motiv suficient pentru a stabili iresponsabilitatea juridică.

2. Persoana care a săvârşit o contravenţie, o infracţiune intenţionată din neglijenţă, minoră sau mai puţin gravă şi pe care instanţa o consideră a fi cu capacitate restrânsă, răspunde penal conform legii; cu toate acestea, pedeapsa care îi este aplicată poate fi comutată în temeiul articolului 59 din prezentul Cod sau îi poate fi înlăturată răspunderea penală şi poate fi supusă sancţiunilor penale prevăzute la articolul 67 din prezentul Cod sau tratamentului medical obligatoriu prevăzut la articolul 98 din prezentul Cod.

3. Persoana care a săvârşit o infracţiune gravă sau foarte gravă şi pe care instanţa o consideră ca având capacitate restrânsă răspunde penal; cu toate acestea, pedeapsa care îi este aplicată poate fi comutată în conformitate cu articolul 59 din prezentul Cod.

Articolul 19. Răspunderea persoanei pentru o faptă penală săvârşită sub influenţa alcoolului, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive

1. Răspunderea penală nu este înlăturată în cazul săvârşirii unei infracţiuni sub influenţa alcoolului, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive.

2. Răspunderea penală nu este înlăturată în cazul persoanei care a săvârşit o contravenţie, o infracţiune din neglijenţă sau minoră sau mai puţin gravă, ca rezultat al intoxicării împotriva voinţei sale şi, prin urmare, care nu avea capacitatea suficientă pentru a aprecia pe deplin natura periculoasă a faptei penale sau pentru a-şi controla comportamentul la momentul săvârşirii faptei.

3. Persoana care a săvârşit o infracţiune gravă sau foarte gravă în condiţiile prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol răspunde penal; cu toate acestea pedeapsa care îi este aplicată poate fi redusă în conformitate cu articolul 59 din prezentul Cod.

Articolul 20. Răspunderea penală a persoanei juridice

1. Persoana juridică răspunde numai pentru faptele care atrag răspunderea penală a persoanei juridice prevăzute în Partea specială a prezentului Cod.

2. Persoana juridică răspunde pentru faptele săvârşite de o persoană fizică numai în cazul în care o faptă penală a fost săvârşită în beneficiul sau în interesul persoanei juridice de o persoană fizică ce acţionează independent sau în numele persoanei juridice, cu condiţia ca, în timp ce ocupă o funcţie executivă în cadrul persoanei juridice, să aibă dreptul:

1) să reprezinte persoana juridică; sau

2) să ia decizii în numele persoanei juridice; sau

3) să controleze activităţile persoanei juridice.

3. Persoană juridică poate fi trasă la răspundere pentru fapte penale şi în cazul în care acestea au fost săvârşite de un angajat sau de un reprezentant autorizat al persoanei juridice, ca urmare a insuficientei supravegheri sau a insuficientului control din partea persoanei indicate la alineatul 2 din prezentul articol.

4. Răspunderea penală a persoanei juridice nu va înlătura răspunderea penală a persoanei fizice care a săvârşit, a organizat, a instigat sau a asistat la săvârşirea faptei penale.

5. Statul, municipalităţile, instituţiile şi agenţiile de stat şi municipale, precum şi organizaţiile publice internaţionale nu sunt trase la răspundere conform prezentului Cod.

CAPITOLUL IV

Etapele şi formele faptei penale

Articolul 21. Pregătirea pentru săvârşirea infracţiunii

1. Pregătirea pentru săvârşirea infracţiunii constă în căutarea sau adaptarea mijloacelor şi a instrumentelor, elaborarea unui plan de acţiune, angajarea complicilor sau alte fapte realizate cu intenţie pentru crearea condiţiilor care facilitează săvârşirea infracţiunii. Persoana răspunde doar pentru pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni grave sau foarte grave.

2. Persoana răspunde pentru pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol şi articolul cuprins în prezentul Cod care prevede săvârşirea efectivă a infracţiunii respective. Pedeapsa astfel aplicată persoanei respective poate fi modificată în conformitate cu articolul 62 din prezentul Cod.

Articolul 22. Tentativa de a săvârşi o faptă penală

1. Tentativa de a săvârşi o faptă penală este o acţiune sau o inacţiune intenţionată care marchează începerea directă a infracţiunii sau a unei contravenţii, în cazul în care fapta nu a fost îndeplinită din cauza circumstanţelor aflate dincolo de controlul făptuitorului.

2. Tentativa de a săvârşi o faptă penală are loc şi atunci când făptuitorul nu este conştient de faptul că fapta sa nu poate fi îndeplinită, deoarece încercarea sa vizează o ţintă necorespunzătoare sau foloseşte mijloace necorespunzătoare.

3. Persoana răspunde penal pentru tentativa de a săvârşi o faptă penală în conformitate cu alineatul (1) sau (2) al prezentului articol şi articolul cuprins în prezentul Cod care prevede săvârşirea efectivă a infracţiunii respective. Pedeapsa astfel aplicată persoanei respective poate fi modificată în conformitate cu articolul 62 din prezentul Cod.

Articolul 23. Renunţarea voluntară la finalizarea unei fapte penale

1. Persoana renunţă în mod voluntar la finalizarea infracţiunii sau a unei contravenţii atunci când încetează în mod voluntar o faptă penală iniţiată, în timp ce este conştientă că aceasta poate fi finalizată.

2. Persoana care renunţă în mod voluntar la finalizarea infracţiunii sau a unei contravenţii răspunde în temeiul prezentului Cod numai în cazurile în care fapta săvârşită reprezintă elementul constitutiv al unei alte infracţiuni sau contravenţii.

3. În cazul în care mai multe persoane participă la săvârşirea unei fapte penale, organizatorul sau complicele care renunţă voluntar la finalizarea faptei nu răspunde, potrivit prezentului Cod, dacă a depus toate eforturile care au stat în puterea sa pentru a împiedica săvârşirea de către complicii săi a faptei penale pe care a organizat-o sau a instigat-o, iar această faptă nu a fost săvârşită sau nu a cauzat niciun fel de consecinţe. Mai mult, un complice nu va fi tras la răspundere în conformitate cu prezentul Cod dacă a refuzat în mod voluntar să participe la o faptă penală, a informat despre acest lucru alţi complici sau instituţii de aplicare a legii şi dacă această faptă nu a fost săvârşită sau a fost săvârşită fără ajutorul lui.

4. Persoana care a încercat să renunţe voluntar la finalizarea infracţiunii sau a unei contravenţii, dar nu a evitat săvârşirea faptei penale sau consecinţele acesteia, va fi trasă la răspundere în temeiul legii penale; cu toate acestea, o pedeapsă aplicată acesteia poate fi modificată în temeiul articolului 59 din prezentul Cod.

Articolul 24. Complicitatea şi tipurile de complici

1. Complicitatea este participarea comună intenţionată la săvârşirea unei fapte penale a două sau mai multe persoane conspirative capabile juridic care au împlinit vârsta specificată la articolul 13 din prezentul Cod.

2. Participanţii la o faptă penală includ un autor, un organizator, un instigator şi un complice.

3. Autorul este o persoană care a săvârşit o faptă penală fie el însuşi, fie prin implicarea persoanei incapabile juridic sau a persoanelor care nu au împlinit încă vârsta prevăzută la articolul 13 din prezentul Cod sau a altor persoane care nu sunt vinovate de această faptă. În cazul în care fapta penală a fost săvârşită de mai multe persoane care acţionează împreună, fiecare dintre acestea este considerată autor/co-autor.

4. Organizatorul este persoana care a constituit un grup organizat sau o asociere infracţională, a fost la conducerea acesteia sau a coordonat activităţile membrilor săi sau a pregătit o faptă penală sau a fost responsabilă de săvârşirea acesteia.

5. Instigatorul este persoana care a incitat o altă persoană să săvârşească o faptă penală.

6. Complicele este persoana care a ajutat la săvârşirea unei fapte penale prin consiliere, emiterea de instrucţiuni, furnizarea mijloacelor sau înlăturarea obstacolelor, protejarea sau mascarea altor complici, care a promis în prealabil să ascundă făptuitorul, să ascundă instrumentele sau mijloacele de săvârşire a faptei penale, urmele faptei sau obiectele dobândite prin mijloace infracţionale, de asemenea, persoana care a promis în prealabil să se ocupe de obiectele dobândite sau produse în cursul faptei penale.

Articolul 25. Formele de complicitate

1. Formele de complicitate sunt grupul de complici, grupul organizat sau asocierea infracţională.

2. Grupul de complici este acela în care două sau mai multe persoane sunt de acord, în orice stadiu al săvârşirii unei fapte penale, cu săvârşirea, continuarea sau finalizarea faptei penale, în cazul în care cel puţin doi dintre ei sunt autori.

3. Un grup organizat este unul în care două sau mai multe persoane sunt de acord, în orice stadiu al săvârşirii unei fapte penale, cu săvârşirea mai multor infracţiuni sau a unei infracţiuni grave sau foarte grave, iar la săvârşirea infracţiunii fiecare membru al grupului îndeplineşte o anumită sarcină sau are un rol distinct.

4. Asocierea infracţională este una în care trei sau mai multe persoane legate prin relaţii reciproce permanente şi împărţirea rolurilor sau a sarcinilor se unesc pentru săvârşirea unei fapte penale în comun – una sau mai multe infracţiuni grave sau foarte grave. Grupul sau organizaţia anti-statală şi grupul terorist sunt considerate echivalente unei asocieri criminale.

Articolul 26. Răspunderea penală a complicilor

1. Complicii răspund penal doar pentru faptele penale săvârşite de autor, care se subscriu intenţiei.

2. În cazul în care fapta penală a unui autor a fost întreruptă în stadiul de pregătire pentru săvârşire sau de tentativă de a o săvârşi, organizatorul, instigatorul şi complicele răspund penal pentru complicitate în pregătirea sau tentativa de a săvârşi fapta penală.

3. În cazul în care există circumstanţe care înlătură, atenuează sau agravează răspunderea unuia dintre complici, acestea nu sunt luate în considerare la determinarea răspunderii penale a altor complici.

4. Organizatorul, instigatorul sau complicele sunt traşi la răspundere în conformitate cu articolul din Cod care prevede răspunderea pentru o faptă săvârşită de autor şi în conformitate cu alineatele 4, 5 sau 6 ale articolului 24 din prezentul Cod.

5. Se consideră că membrii unei asocieri criminale răspund penal în calitate de autori, în conformitate cu articolul 249 din prezentul Cod, indiferent de rolurile lor în săvârşirea unei fapte penale, care se subscriu intenţiei.

Articolul 27. Recidiva

1. Recidiva este situaţia în care o persoană deja condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, în cazul în care condamnarea sa prealabilă nu a expirat încă sau nu a fost înlăturată, în conformitate cu procedura prevăzută de lege, săvârşeşte în mod repetat una sau mai multe infracţiuni intenţionate. O astfel de persoană este considerată făptuitor recidivist.

2. Recidiva este considerată periculoasă, iar făptuitorul poate fi considerat drept recidivist periculos de către o instanţă, în cazul în care această persoană:

1) săvârşeşte o nouă infracţiune gravă în timp ce are o condamnare neexpirată pentru săvârşirea infracţiunii grave;

2) fiind deja făptuitor recidivist, săvârşeşte o nouă infracţiune gravă;

3) fiind deja un făptuitor recidivist, în cazul în care cel puţin una dintre infracţiunile care constituie o recidivă este o infracţiune gravă, săvârşeşte o nouă infracţiune gravă;

4) săvârşeşte o nouă infracţiune gravă, în timp ce are trei condamnări anterioare pentru săvârşirea unor infracţiuni grave.

3. Atunci când se pronunţă o hotărâre de condamnare pentru cea mai recentă infracţiune săvârşită, instanţa poate considera o persoană drept un făptuitor recidivist periculos, având în vedere personalitatea făptuitorului, măsura în care au fost îndeplinite intenţiile criminale, natura participării la săvârşirea infracţiunilor şi alte circumstanţe ale cauzei.

4. Atunci când se decide considerarea persoanei ca fiind un făptuitor periculos, instanţa nu va lua în considerare condamnările anterioare pentru infracţiunile săvârşite de persoana respectivă înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, infracţiunile săvârşite din neglijenţă, infracţiunile pentru care executarea pedepsei s-a prescris sau a fost înlăturată şi pentru infracţiunile săvârşite în străinătate pentru care nu este prevăzută nicio răspundere în temeiul legilor penale ale Republicii Lituania.

5. Considerarea persoanei ca făptuitor recidivist periculos nu mai este valabilă în cazul în care executarea pedepselor sale anterioare se prescriu sau sunt înlăturate.

CAPITOLUL V

Circumstanţe care înlătură răspunderea penală

Articolul 28. Autoapărarea

1. Persoana are dreptul la autoapărare. Ea poate să-şi exercite acest drept, indiferent dacă are posibilitatea de a evita situaţia de a se autoapăra sau de a cere asistenţă altor persoane sau autorităţi.

2. Persoana nu poate fi trasă la răspundere în temeiul prezentului Cod în cazul în care, acţionând în limitele permise de autoapărare, a săvârşit o faptă care are, în mod oficial, caracterul unei infracţiuni sau contravenţii prevăzute de legea penală, atunci când se apără pe sine sau pe o altă persoană, proprietatea, inviolabilitatea unei locuinţe, alte drepturi, interesele societăţii sau ale statului împotriva iniţierii unei tentative periculoase sau a unei tentative iminente.

3. Limitele autoapărării sunt depăşite atunci când se săvârşeşte infracţiunea de omor sau dacă o gravă afectare a sănătăţii este cauzată cu intenţie directă, în cazul în care apărarea a fost în mod clar disproporţionată faţă de natura şi pericolul unei tentative. Limitele de autoapărare nu sunt considerate ca fiind depăşite în cazul erorii obstacol sau al fricii cauzate de tentativa periculoasă sau de o faptă săvârşită în cursul apărării împotriva violării domiciliului.

4. Persoana care a depăşit limitele de autoapărare răspunde penal; cu toate acestea, pedeapsa aplicată poate fi comutată conform articolului 62 din prezentul Cod.

Articolul 29. Arestarea persoanei care a săvârşit o faptă penală

1. Persoana nu poate fi trasă la răspundere în temeiul prezentului Cod pentru acţiunile sale atunci când cauzează, din neglijenţă, daune materiale, tulburări minore sau grave de sănătate unei persoane care încearcă în mod activ să scape de arest, prin urmărirea acesteia, încercarea de a o opri, prevenirea evadării sau alte acţiuni şi atunci când cauzează o vătămare gravă a sănătăţii, în cazul arestării la locul faptei a persoanei care a săvârşit sau a încercat să săvârşească infracţiunea de omor cu premeditare, cu condiţia să nu fie altfel posibilă arestarea persoanei care a săvârşit fapta penală.

2. Acţiunile persoanei prin care este redusă rezistenţa unei alte persoane care a săvârşit o faptă penală sunt supuse regulilor de autoapărare prevăzute în articolul 28 din prezentul Cod.

Articolul 30. Exercitarea atribuţiilor profesionale

1. Persoana nu poate fi trasă la răspundere în temeiul prezentului Cod pentru prejudiciul cauzat în exercitarea atribuţiilor profesionale, cu condiţia să nu fi depăşit autoritatea care îi este acordată prin legi sau alte acte juridice.

2. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului Cod pentru prejudiciul cauzat în exercitarea atribuţiilor profesionale în cazul în care aceasta a depăşit autoritatea care i-a fost acordată prin lege sau prin alte acte juridice; cu toate acestea, pedepsele aplicate pot fi comutate în temeiul articolului 59 din prezentul Cod.

Articolul 31. Necesitatea imediată

1. Persoana nu poate fi trasă la răspundere în temeiul legii penale pentru o faptă săvârşită în încercarea de a evita pericolul care o ameninţă, ameninţă alte persoane sau drepturile lor, interesele publice sau de stat, în cazul în care acest pericol nu ar fi putut fi evitat prin alte mijloace şi dacă prejudiciul cauzat este mai mic decât prejudiciul care s-a încercat a fi evitat.

2. Persoana care creează o situaţie periculoasă prin acţiunile sale poate invoca dispoziţiile de necesitate imediată numai atunci când situaţia periculoasă a apărut din neglijenţă.

3. Persoana nu poate justifica neîndeplinirea unei obligaţii prin invocarea dispoziţiilor de necesitate imediată, în cazul în care are obligaţia de a acţiona în condiţiile unui grad sporit de pericol, ţinând seama de profesia sa, de poziţia deţinută sau de alte circumstanţe.

Articolul 32. Executarea misiunii unei instituţii de aplicare a legii

1. Persoana care acţionează în mod legal în conformitate cu modul de comportament care imită o faptă penală nu poate fi trasă la răspundere în temeiul prezentului Cod.

2. Persoana nu răspunde penal în cazul în care a participat la activităţile unei asociaţii criminale sau ale unui grup organizat şi cu privire la faptele penale săvârşite în cursul executării unei alte misiuni legitime, dispusă de către o instituţie de aplicare a legii şi nu a depăşit limitele acestei misiuni.

3. Persoana răspunde penal atunci când, în timp ce acţionează în conformitate cu modul de comportament care imită o faptă penală sau execută o altă misiune a unei instituţii de aplicare a legii, a depăşit limitele acestei misiuni; cu toate acestea, pedeapsa aplicată poate fi comutată în conformitate cu articolul 59 din prezentul Cod.

4. Instituţiile de aplicare a legii sunt poliţia, alte organe de urmărire penală şi procuratura, precum şi alte entităţi cu activităţi operaţionale.

Articolul 33. Executarea unui ordin

1. Persoana nu răspunde penal pentru o faptă pe care a săvârşit-o în timpul executării unui ordin, unei ordonanţe sau unei instrucţiuni legale.

2. Persoana răspunde penal atunci când execută un ordin, o ordonanţă sau o instrucţiune despre care se ştie că este ilegală.

3. Persoana care refuză să execute un ordin, o ordonanţă sau o instrucţiune ilegală nu răspunde penal. O astfel de persoană poate fi trasă la răspundere în temeiul prezentului Cod numai dacă fapta săvârşită de aceasta constituie elementul constitutiv al unei alte fapte penale.

Articolul 34. Risc profesional sau economic justificabil

1. Persoana nu răspunde penal în temeiul prezentului Cod pentru acţiunile care, deşi produc consecinţe prevăzute de legea penală, au fost executate cu un risc profesional sau economic justificat şi pentru un scop util din punct de vedere public.

2. Riscul este considerat justificabil în cazul în care fapta săvârşită este în conformitate cu ştiinţa şi tehnologia contemporană şi nu a fost posibilă atingerea obiectivului specificat prin efectuarea de acţiuni care nu implică riscuri şi în cazul în care persoana care şi-a asumat riscul a luat măsurile de precauţie necesare pentru a preveni prejudicierea intereselor protejate de lege.

Articolul 35. Experimentul ştiinţific

1. Persoana care produce daune în timpul desfăşurării unui experiment ştiinţific legal nu răspunde conform prezentului Cod, atunci când experimentul a fost efectuat în conformitate cu metode aprobate ştiinţific, problema investigată are o semnificaţie ştiinţifică excepţională şi cercetătorul a luat măsurile necesare de precauţie pentru a preveni prejudicierea intereselor protejate de lege.

2. Niciun experiment ştiinţific nu va fi permis fără consimţământul voluntar al persoanei participante la experiment, care trebuie să fie informată cu privire la posibilele consecinţe.

3. O femeie însărcinată, fătul, copilul, o persoană bolnavă mintal şi o persoană în detenţie nu pot fi supuse experimentelor ştiinţifice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

CAPITOLUL VI

Înlăturarea răspunderii penale

Articolul 36. Înlăturarea răspunderii penale atunci când o persoană sau o faptă penală încetează a fi periculoase

Persoanei care săvârşeşte o faptă penală îi este înlăturată răspunderea penală atunci când instanţa constată că, înainte de deschiderea şedinţei de judecată, această persoană sau fapta săvârşită de aceasta şi-a pierdut caracterul periculos din cauza unei schimbări a circumstanţelor.

Articolul 37. Înlăturarea răspunderii penale datorită relevanţei minore a infracţiunii

Persoanei care săvârşeşte o infracţiune îi poate fi înlăturată răspunderea penală de către instanţă în cazul în care se constată că fapta are o importanţă minoră datorită amplorii prejudiciului suferit, obiectului infracţiunii sau altor particularităţi ale infracţiunii.

Articolul 38. Înlăturarea răspunderii penale după împăcarea dintre făptuitor şi victimă

1. Persoanei care săvârşeşte o contravenţie, o infracţiune din neglijenţă sau o infracţiune minoră sau mai puţin gravă intenţionată îi poate fi înlăturată răspunderea penală de către instanţă, atunci când:

1) a mărturisit săvârşirea faptei penale, şi

2) a compensat sau a înlăturat în mod voluntar prejudiciul produs unei persoane fizice sau juridice sau a convenit asupra compensării sau eliminării acestei daune, şi

3) se împacă cu victima sau cu un reprezentant al persoanei juridice sau al instituţiei de stat,

4) există un temei pentru a considera că nu va săvârşi noi fapte penale.

2. Făptuitorului recidivist, făptuitorului periculos, recidivist şi persoanei căreia i-a fost deja înlăturată răspunderea penală, urmare a împăcării cu victima, în cazul în care au trecut mai puţin de patru ani de la împăcare şi până la săvârşirea unei noi fapte, nu le poate fi înlăturată răspunderea penală pentru motivele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

3. Dacă o persoană căreia i s-a înlăturat răspunderea penală în temeiul alineatului (1) al prezentului articol săvârşeşte o contravenţie sau o infracţiune din neglijenţă în termen de un an sau nu reuşeşte, fără motive întemeiate, să respecte un acord aprobat de instanţă privind condiţiile şi procedura de reparare a prejudiciului, instanţa poate revoca hotărârea privind înlăturarea răspunderii penale şi poate hotărî reluarea şi continuarea urmăririi penale pentru toate faptele penale săvârşite.

4. În cazul în care o persoană căreia i s-a înlăturat răspunderea penală în temeiul alineatului (1) al prezentului articol săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată în termen de un an, hotărârea anterioară de înlăturare a răspunderii penale se desfiinţează şi se adoptă o hotărâre privind urmărirea penală a persoanei pentru toate faptele penale săvârşite.

Articolul 39. Înlăturarea răspunderii penale pe baza circumstanţelor atenuante

Persoanei care săvârşeşte o contravenţie sau o infracţiune din neglijenţă îi poate fi înlăturată răspunderea penală printr-o hotărâre motivată a instanţei, în cazul în care:

1) săvârşeşte fapta penală pentru prima dată;

2) există cel puţin două circumstanţe atenuante prevăzute la articolul 59 alineatul (1) din prezentul Cod şi

3) nu există circumstanţe agravante.

Articolul 39(1). Înlăturarea răspunderii penale atunci când o persoană a ajutat în mod activ la depistarea faptelor penale săvârşite de membrii unui grup organizat sau ai unei asocieri infracţionale

1. Persoanei suspectată de participarea la săvârşirea de fapte penale de către un grup organizat sau de o asociere infracţională sau aparţinând unei asocieri infracţionale îi poate fi înlăturată răspunderea penală în cazul în care îşi mărturiseşte participarea la săvârşirea unei asemenea fapte penale sau apartenenţa la asocierea infracţională şi în cazul în care ajută în mod activ la depistarea faptelor săvârşite de membrii grupului organizat sau ai asocierii infracţionale.

2. Alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică persoanei care a participat la săvârşirea omorului intenţionat sau căreia i-a fost deja înlăturată răspunderea penală din aceste motive, şi nici organizatorului sau liderului unui grup organizat sau unei asocieri. infracţionale

Articolul 40. Înlăturarea răspunderii penale pe cauţiune

1. Persoanei care săvârşeşte o contravenţie, o infracţiune din neglijenţă sau o infracţiune minoră sau mai puţin gravă intenţionată îi poate fi înlăturată de către instanţă răspunderea penală, în baza unei cereri a persoanei demne de încrederea instanţei de a transfera făptuitorul în răspunderea sa pe cauţiune. Cauţiunea poate fi stabilită cu sau fără garanţie.

2. Persoanei îi poate fi înlăturată răspunderea penală de instanţă pe cauţiune atunci când:

1) săvârşeşte fapta penală pentru prima dată;

2) îşi mărturiseşte pe deplin vinovăţia şi regretă că a săvârşit fapta penală, şi

3) repară cel puţin parţial sau elimină daunele produse sau se angajează să repare daunele produse, şi

4) există temeiuri pentru a crede că va repara sau va elimina pe deplin prejudiciul produs, va respecta legile şi nu va săvârşi noi fapte penale.

3. Garantul poate fi unul sau ambii părinţi ai făptuitorului, o rudă apropiată sau o altă persoană demnă de încrederea instanţei. Atunci când ia o decizie, instanţa ia în considerare trăsăturile personale ale garantului sau natura activităţilor sale şi posibilitatea de a exercita o influenţă pozitivă asupra făptuitorului.

4. Termenul de cauţiune se stabileşte de la un an până la trei ani.

5. În cazul în care se solicită eliberarea persoanei pe cauţiune cu garanţie, garantul se obligă să plătească o garanţie în cuantumul stabilit de instanţă. Luând în considerare circumstanţele personale ale garantului şi situaţia financiară a acestuia, instanţa specifică cuantumul garanţiei sau decide asupra înlăturării răspunderii penale pe cauţiune, fără garanţie. Angajamentul de cauţiune se va restitui la expirarea termenului de cauţiune, în cazul în care persoana care face obiectul cauţiunii nu săvârşeşte o nouă faptă penală în termenul de cauţiune, astfel cum a fost stabilit de instanţă.

6. Garantul are dreptul să se retragă din cauţiune. În acest caz, instanţa, ţinând seama de motivele retragerii din cauţiune, decide cu privire la returnarea garanţiei şi în ceea ce priveşte răspunderea penală a persoanei pentru fapta penală, numirea unui alt garant sau înlăturarea răspunderii penale a persoanei.

7. În cazul în care persoana căreia i-a fost înlăturată răspunderea penală pe cauţiune săvârşeşte o nouă contravenţie sau o infracţiune din neglijenţă pe durata cauţiunii, instanţa poate revoca decizia privind înlăturarea răspunderii penale şi poate decide continuarea urmăririi penale pentru toate faptele săvârşite.

8. În cazul în care persoana căreia i-a fost înlăturată răspunderea penală pe cauţiune săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată pe durata cauţiunii, hotărârea anterioară de înlăturare a răspunderii penale se revocă şi instanţa va hotărî continuarea urmăririi penale pentru toate faptele săvârşite.

CAPITOLUL VII

Pedeapsa

Articolul 41. Pedeapsa şi scopul acesteia

1. Pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată de stat, dispusă prin hotărârea instanţei cu privire la persoana care săvârşeşte o infracţiune sau o contravenţie.

2. Scopul pedepsei este:

1) să împiedice persoanele să săvârşească fapte penale;

2) să pedepsească o persoană care a săvârşit o faptă penală;

3) să înlăture posibilitatea ca persoana condamnată să mai săvârşească noi fapte penale sau să restrângă această posibilitate;

4) să exercite o influenţă asupra persoanelor care şi-au executat sentinţa pentru a se asigura că respectă legile şi nu recidivează;

5) să asigure implementarea principiului justiţiei.

Articolul 42. Categorii de pedepse

1. Pot fi aplicate următoarele pedepse unei persoane care săvârşeşte o infracţiune:

1) privarea de drepturi publice;

2) privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi;

3) munca în folosul comunităţii;

4) amenda;

5) măsurile de supraveghere;

6) arestul;

7) închisoarea pe termen fix;

8) închisoarea pe viaţă.

2. Pot fi aplicate următoarele pedepse unei persoane care săvârşeşte o contravenţie:

1) privarea de drepturi publice;

2) privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi;

3) munca în folosul comunităţii;

4) amenda;

5) privarea de libertate;

6) arestul.

3. O singură pedeapsă poate fi impusă unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni sau a unei contravenţii.

4. În cazurile prevăzute la articolele 63 şi 64 din prezentul Cod se pot aplica două pedepse.

5. Dacă pentru mai multe infracţiuni săvârşite sunt aplicate mai mult de două pedepse din categorii diferite, atunci când se pronunţă o ultimă sancţiune combinată, instanţa selectează două pedepse din cele aplicate: una dintre ele fiind cea mai severă pedeapsă şi cealaltă la discreţia instanţei.

6. În plus faţă de pedeapsă şi pe baza articolelor 67, 68, 72, 721 şi 722 din prezentul Cod, se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni penale împotriva persoanei care săvârşeşte o faptă penală – o interdicţie de a exercita un anumit drept, confiscarea bunurilor, interzicerea abordării victimei, participarea la programele privind corectarea comportamentului violent.

7. Categoriile de pedepse aplicabile persoanelor juridice şi particularităţile aplicării pedepselor cu privire la minori sunt prevăzute în articolele 43 şi 90 din prezentul Cod.

Articolul 43. Categorii de pedepse privind persoanele juridice

1. Următoarele pedepse pot fi aplicate unei persoane juridice pentru săvârşirea unei fapte penale:

1) amenda;

2) restricţionarea funcţionării persoanei juridice;

3) lichidarea persoanei juridice.

2. După ce a aplicat o pedeapsă cu privire la persoana juridică, instanţa poate decide, de asemenea, să publice această hotărâre în mass-media.

3. Pentru o faptă penală poate fi aplicată o singură pedeapsă cu privire la persoana juridică.

4. Sancţiunile prevăzute în articolele din Partea specială din prezentul Cod nu precizează pedepsele la care sunt supuse persoanele juridice. În cazul aplicării unei pedepse cu privire la persoana juridică, instanţa are în vedere categoriile de pedepse menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 44. Privarea de drepturi publice

1. Privarea de drepturi publice constă în privarea de dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie aleasă sau desemnată în instituţiile şi agenţiile de stat sau municipale, în întreprinderi sau în organizaţiile private.

2. Privarea de drepturi publice nu este specificată în sancţiunea prevăzută de un anumit articol. Instanţa va aplica această pedeapsă atunci când sancţiunea articolului prevede pedeapsa privării de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi şi dacă o faptă penală a fost săvârşită prin abuzarea drepturilor publice.

3. Atunci când se aplică pedeapsa privării de drepturi publice, instanţa indică dreptul de care va fi privată persoana condamnată. Persoana poate fi privată de drepturile sale publice pentru o perioadă cuprinsă între un an şi cinci ani. Termenul acestei pedepse se calculează în ani şi în luni.

Articolul 45. Privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi

1. Instanţa dispune privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod, în cazul în care făptuitorul săvârşeşte o faptă penală în domeniul activităţii sale ocupaţionale sau profesionale sau dacă, având în vedere natura infracţiunii săvârşite, instanţa ajunge la concluzia că persoana condamnată nu poate păstra dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi.

2. Persoana poate fi privată de drepturile sale de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activitate pentru o perioadă cuprinsă între un an şi cinci ani. Termenul acestei pedepse nu se specifică în sancţiunea prevăzută de un anumit articol. Acesta se specifică de către instanţă în momentul aplicării pedepsei. Termenul pedepsei se calculează în ani şi în luni.

3. În cazul în care pedeapsa privării de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a exercita un anumit tip de activitate se aplică alături de închisoarea sau arestarea, aceasta se aplică pe întreaga durată a executării pedepsei cu închisoarea sau a arestului şi pentru un termen impus de instanţă, care să înceapă după executarea pedepsei cu închisoarea sau a arestului.

Articolul 46. Munca în folosul comunităţii

1. Munca în folosul comunităţii se dispune de instanţă în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod. Sancţiunea muncii în folosul comunităţii poate fi impusă numai cu consimţământul condamnatului.

2. Munca în folosul comunităţii poate fi impusă pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi un an. Termenul pedepsei se calculează în luni. Persoana condamnată la muncă în folosul comunităţii este obligată să lucreze pentru comunitate, fără remuneraţie, de la 10 la 40 de ore pe lună în timpul stabilit de instanţă.

3. Sancţiunea prevăzută de un anumit articol nu indică timpul de execuţie şi numărul de ore de muncă în folosul comunităţii. Acestea se determină de către instanţă în momentul aplicării pedepsei, dar acest termen nu poate depăşi 480 de ore pentru o infracţiune şi 240 de ore pentru o contravenţie.

4. Munca ce urmează a fi executată de către condamnat este selectată de instituţia în cadrul căreia se execută pedeapsa, asistată de organele executive ale municipalităţilor şi/sau de administraţia guvernatorului judeţean.

5. În cazul în care, din motive obiective, o persoană nu este în măsură să execute munca în folosul comunităţii impusă prin prezentul articol, instanţa poate înlătura această pedeapsă şi poate aplica în locul acesteia o sancţiune penală prevăzută în Capitolul IX al prezentului Cod.

6. În cazul în care o persoană nu reuşeşte, din motive întemeiate, să efectueze numărul necesar de ore de muncă în folosul comunităţii într-un termen stabilit de instanţă, instanţa poate prelungi termenul de prestare a muncii în folosul comunităţii până când persoana îndeplineşte numărul necesar de ore.

7. În cazul în care o persoană se sustrage de la executarea muncii în folosul comunităţii, instituţia în cadrul căreia se execută pedeapsa avertizează condamnatul cu privire la posibilele consecinţe juridice. În cazul în care persoana continuă să evite executarea pedepsei cu munca în folosul comunităţii la primirea avertizării, instanţa poate, la recomandarea instituţiei în cadrul căreia se execută pedeapsa, să înlocuiască munca în folosul comunităţii cu amendă sau arest. Munca în folosul comunităţii se înlocuieşte cu amendă sau arest în conformitate cu regulile prevăzute la articolele 47, 49 şi 65 din prezentul Cod.

8. În cazul în care, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, o persoană refuză să presteze munca în folosul comunităţii, instanţa, la recomandarea instituţiei în cadrul căreia se execută sancţiunea, înlocuieşte munca în folosul comunităţii cu amendă sau arest, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 47, 49 şi 65 din prezentul Cod.

Articolul 47. Amenda

1. Amenda reprezintă o sancţiune pecuniară impusă de instanţă în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod.

2. Amenda se calculează în cuantumurile standardului minim de viaţă (SMV). Valoarea minimă a unei amenzi trebuie să fie de 1 SMV.

3. Cuantumul amenzii se stabileşte după cum urmează:

1) pentru o contravenţie – până la suma de 50 SMV;

2) pentru o infracţiune minoră – până la suma de 100 SMV;

3) pentru o infracţiune mai puţin gravă – până la suma de 200 SMV;

4) pentru o infracţiune gravă – până la suma de 300 SMV;

5) pentru o infracţiune din neglijenţă – până la suma de 75 SMV.

4. Cuantumul unei amenzi pentru o persoană juridică este de până la 50.000 SMV.

5. În sancţiunea prevăzută la un anumit articol nu se menţionează cuantumul amenzii pentru o faptă penală săvârşită. Acesta se dozează de către instanţă în momentul aplicării pedepsei.

6. În cazul în care persoana nu dispune de fonduri suficiente pentru plata amenzii aplicate de instanţă, instanţa poate, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 65 din prezentul Cod şi sub rezerva consimţământului condamnatului, să înlocuiască această pedeapsă cu munca în folosul comunităţii.

7. În cazul în care persoana se sustrage de la plata voluntară a amenzii şi nu este posibilă recuperarea ei, instanţa poate înlocui amenda cu arestul. Atunci când înlocuieşte amenda cu arestul, instanţa acţionează în conformitate cu regulile prevăzute la articolul 65 din prezentul Cod.

Articolul 48. Măsurile de siguranţă

1. Sancţionarea cu măsuri de siguranţă va fi dispusă de instanţă în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod.

2. Măsurile de siguranţă pot fi dispuse pentru o perioadă cuprinsă între trei luni şi doi ani. Termenul pedepsei se calculează în ani şi în luni.

3. Persoanele condamnate la măsuri de siguranţă sunt obligate:

1) să nu îşi schimbe locul de reşedinţă fără să notifice instanţa sau instituţia în cadrul căreia se execută pedeapsa;

2) să respecte dispoziţiile obligatorii şi prohibitive ale instanţei;

3) să raporteze, în conformitate cu procedura stabilită, respectarea dispoziţiilor prohibitive şi obligatorii.

4. Instanţa poate aplica una sau mai multe dispoziţii prohibitive sau obligatorii cu privire la o persoană cu privire la care a dispus măsurile de siguranţă.

5. Instanţa poate aplica următoarele dispoziţii prohibitive:

1) să nu frecventeze anumite locuri;

2) să nu comunice cu anumiţi indivizi sau cu anumite grupuri de indivizi;

3) să nu deţină, să nu utilizeze, să nu achiziţioneze, să nu păstreze sau să nu transfere pentru păstrare altor persoane anumite obiecte.

6. Instanţa poate aplica următoarele dispoziţii obligatorii:

1) să nu părăsească domiciliul la un moment concret;

2) să despăgubească, integral sau parţial, daunele materiale produse de o faptă penală sau să elimine astfel de prejudicii prin propria sa muncă;

3) să se angajeze sau să se înregistreze la bursa de locuri de muncă, să studieze;

4) să urmeze un tratament împotriva dependenţei de alcool, droguri, substanţe toxice sau tratamentul unei boli cu transmitere sexuală, în cazul în care condamnatul este de acord;

5) să muncească fără remuneraţie până la 200 de ore într-un termen stabilit de instanţă, dar fără să depăşească termenul măsurilor de siguranţă, la unităţile de îngrijire a sănătăţii, asistenţă socială şi tutelă sau organizaţii neguvernamentale care îngrijesc persoanele cu handicap, persoanele în vârstă sau alte persoane care au nevoie de asistenţă.

7. La cererea persoanei sau a altor participanţi la procedurile penale, instanţa poate să aplice şi alte dispoziţii prohibitive sau obligatorii, care nu sunt prevăzute în legislaţia penală, în locul celor indicate la alineatele (5) şi (6) din prezentul articol, în cazul în care, în opinia instanţei, acest lucru ar avea un efect pozitiv asupra comportamentului său.

8. Numărul de dispoziţii prohibitive şi obligatorii aplicate de instanţă în privinţa condamnatului nu trebuie precizat, însă acestea trebuie să fie coordonate.

9. În cazul în care, din motive obiective, condamnatul nu este în măsură să se conformeze dispoziţiilor obligatorii specificate, instanţa poate, la recomandarea instituţiei în cadrul căreia se execută sancţiunea, să înlăture această pedeapsă şi să aplice în locul său o sancţiune penală prevăzută la Capitolul IX din acest Cod.

10. În cazul în care o persoană se sustrage de la executarea măsurilor de siguranţă, această sancţiune se înlocuieşte cu arestul, în conformitate cu regulile specificate la articolele 49 şi 65 din prezentul Cod.

Articolul 49. Arestul

1. Arestul este dispus de instanţă în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod.

2. Arestul înseamnă reţinerea în închisoare pe termen scurt, executată într-o instituţie de detenţie pe termen scurt. Termenul de arestare se calculează pe zile.

3. Arestul se dispune pentru o perioadă cuprinsă între 15 şi 90 de zile pentru o infracţiune şi de la 10 la 45 de zile pentru o contravenţie.

4. Termenul de arestare pentru o faptă penală nu este indicat în sancţiunea prevăzută de un anumit articol. Acesta se specifică de către instanţă în momentul aplicării pedepsei.

5. În cazul în care arestul este dispus pentru o perioadă de 45 de zile sau mai puţin, instanţa poate dispune executarea acestuia în zilele de odihnă. În cazul în care persoana încalcă această procedură de arestare, instanţa poate decide ca procedura să fie schimbată în procedura obişnuită de arestare.

6. Arestul nu va fi aplicat femeilor însărcinate şi nu poate fi aplicat persoanelor care cresc un copil cu vârsta sub 3 ani, ţinând cont de interesele copilului.

Articolul 50. Închisoarea pe termen fix

1. Închisoarea pe termen fix se aplică de către instanţă în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod. Termenul pedepsei se calculează pe ani, luni şi zile.

2. Pedeapsa cu închisoarea pe termen fix poate fi dispusă pentru o perioadă cuprinsă între trei luni şi zece ani. În cazul dispunerii pedepsei în conformitate cu articolul 64 din prezentul Cod, atunci când se săvârşeşte o nouă infracţiune înainte de a fi executată sentinţa pentru infracţiunea precedentă, se poate aplica o pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă de până la 25 de ani.

3. Persoanele condamnate vor executa pedeapsa privativă de libertate în colonii deschise, în case de corecţie şi în închisori. Locul unde se va executa pedeapsa se alege de către instanţă, ţinând cont de personalitatea făptuitorului, de natura şi de pericolul infracţiunii săvârşite. Procedura şi condiţiile de executare a pedepsei cu închisoarea se stabilesc prin Codul penal.

Articolul 51. Închisoarea pe viaţă

1. Pedeapsa închisorii pe viaţă se aplică de către instanţă în cazurile prevăzute în Partea specială a prezentului Cod.

2. În cazul în care legea penală prevede posibilitatea comutării pedepsei cu închisoarea pe viaţă, pedeapsa cu închisoarea poate fi comutată pe o durată de cel puţin 25 de ani.

3. Persoanele condamnate vor executa pedeapsa închisorii pe viaţă în închisoare. După ce au fost executaţi primii zece ani de pedeapsă cu închisoarea pe viaţă, persoanele condamnate pot fi transferate, în cazurile şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege, într-o casă de corecţie. Procedura şi condiţiile de executare a pedepsei cu închisoarea pe viaţă se stabilesc prin Codul penal.

Articolul 52. Restricţionarea funcţionării unei persoane juridice

1. În cazul aplicării sancţiunii de restricţionare a funcţionării unei persoane juridice, instanţa interzice persoanei juridice să desfăşoare anumite activităţi sau dispune închiderea unui anumit punct de lucru al persoanei juridice.

2. Funcţionarea persoanei juridice poate fi restricţionată pentru o perioadă cuprinsă între un an şi cinci ani. Termenul acestei pedepse se calculează pe ani şi pe luni.

Articolul 53. Lichidarea persoanei juridice

La aplicarea sancţiunii de lichidare a persoanei juridice, instanţa dispune încetarea întregii activităţi economice, comerciale, financiare sau profesionale a persoanei juridice, precum şi închiderea tuturor punctelor de lucru.

CAPITOLUL VIII

Aplicarea unei sancţiuni

Articolul 54. Principiile de bază ale sancţiunii

1. Instanţa va aplica o sancţiune în conformitate cu limitele de sancţionare prevăzute de un anumit articol din Partea specială a prezentului Cod, care prevede răspunderea pentru o faptă penală săvârşită şi în ţinând cont de prevederile Părţii generale a prezentului Cod.

2. Atunci când aplică o sancţiune, instanţa ia în considerare:

1) gradul de periculozitate al faptei penale săvârşite;

2) forma şi tipul vinovăţiei;

3) motivele şi obiectivele faptei penale săvârşite;

4) stadiul faptei penale;

5) circumstanţele personale ale făptuitorului;

6) forma şi tipul participării persoanei, în calitate de complice, la săvârşirea faptei penale;

7) circumstanţele atenuante şi agravante.

3. În cazul în care aplicarea sancţiunii prevăzute într-un articol este în mod evident contrară principiului echităţii, instanţa poate, ţinând seama de scopul sancţiunii, să aplice o pedeapsă comutabilă, printr-o hotărâre motivată.

Articolul 55. Aplicarea unei sancţiuni persoanei urmărite penal pentru prima dată pentru o infracţiune intenţionată minoră sau mai puţin gravă

Instanţa va aplica, în general, o pedeapsă neprivativă de libertate unei persoane condamnate pentru prima dată pentru o infracţiune intenţionată minoră sau mai puţin gravă. În cazul aplicării unei pedepse privative de libertate, instanţa trebuie să îşi justifice decizia.

Articolul 56. Aplicarea unei sancţiuni unui făptuitor recidivist pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate

1. Instanţa judecătorească va aplica, în general, o pedeapsă privativă de libertate unui făptuitor recidivist pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate.

2. Pentru săvârşirea infracţiunii intenţionate , unui făptuitor periculos recidivist i se va aplica o pedeapsă mai severă decât pedeapsa cu închisoarea în cuantumul mediu prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. O altă pedeapsă poate fi aplicată unui făptuitor periculos recidivist numai din motivele prevăzute la articolul 62 din prezentul Cod.

Articolul 57. Aplicarea unei sancţiuni pentru pregătirea pentru săvârşirea şi tentativa de a săvârşi o faptă penală

1. Sancţiunea pentru pregătirea pentru săvârşirea sau tentativa de a săvârşi o infracţiune sau o contravenţie va fi aplicată în conformitate cu procedura generală şi cu luarea în considerare a gradului de periculozitate a acţiunilor efectuate de către făptuitor, a gradului de realizare a rezoluţiei infracţionale şi a motivelor pentru care fapta penală nu a fost îndeplinită.

2. Pregătirea pentru săvârşirea sau tentativa de săvârşire a unei fapte penale poate, în baza articolului 62 din prezentul Cod, să fie supusă unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută pentru fapta penală finalizată.

Articolul 58. Aplicarea unei sancţiuni complicilor la o faptă penală

1. Se va aplica o pedeapsă complicilor care au săvârşit o infracţiune sau o contravenţie, în conformitate cu procedura generală şi luând în considerare tipul şi forma participării persoanei, ca şi complice, la săvârşirea infracţiunii, precum şi rolul şi natura participării la aceasta.

2. În general, membrii unui grup organizat pentru săvârşirea infracţiunii sunt supuşi unei pedepse mai severe decât membrii unui grup de participanţi.

Articolul 59. Circumstanţe atenuante

1. Următoarele sunt considerate circumstanţe atenuante:

1) făptuitorul a oferit ajutor victimei sau a evitat în alt mod sau a încercat să evite producerea de consecinţe mai grave;

2) făptuitorul a mărturisit săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi regretă sincer sau a ajutat la depistarea acestei fapte sau la identificarea persoanelor care au participat la aceasta;

3) făptuitorul a reparat în mod voluntar sau a eliminat prejudiciul produs;

4) fapta penală a fost săvârşită din cauza unei situaţii financiare foarte dificile sau a unei situaţii disperate a făptuitorului;

5) fapta a fost săvârşită ca urmare a constrângerii mintale sau fizice, în cazul în care o astfel de constrângere nu înlătură răspunderea penală;

6) săvârşirea faptei a fost influenţată de un comportament provocator sau nechibzuit al victimei;

7) fapta a fost săvârşită la cererea victimei, care se afla într-o situaţie disperată;

8) fapta a fost săvârşită prin încălcarea condiţiilor de arestare a persoanei care a săvârşit fapta penală, în condiţii de necesitate directă, în îndeplinirea sarcinii profesionale sau în îndeplinirea atribuţiilor instituţiilor de aplicare a legii, în condiţii de risc industrial sau economic sau în condiţiile unui experiment ştiinţific legal;

9) fapta a fost săvârşită prin depăşirea limitelor de autoapărare, în cazul în care legea penală prevede răspunderea pentru depăşirea limitelor de autoapărare;

10) fapta a fost săvârşită într-o stare de agitaţie extremă, cauzată de acţiunile ilegale ale victimei;

11) fapta a fost săvârşită de o persoană cu capacitate juridică diminuată;

12) fapta a fost săvârşită de o persoană intoxicată cu alcool sau droguri împotriva voinţei sale;

13) încercarea voluntară de a renunţa la săvârşirea faptei penale a fost nereuşită.

2. Instanţa poate, de asemenea, considera ca atenuante alte circumstanţe, care nu au fost indicate la alineatul (1) din prezentul articol.

3. Atunci când aplică o sancţiune, instanţa nu ia în considerare o circumstanţă atenuantă care este prevăzută de lege ca reprezentând elementul constitutiv al unei infracţiuni.

Articolul 60. Circumstanţe agravante

1. Următoarele sunt considerate circumstanţe agravante:

1) fapta a fost săvârşită de mai mulţi făptuitori. Având în vedere natura şi amploarea participării fiecărui făptuitor la săvârşirea faptei penale, instanţa are dreptul să nu considere această circumstanţă ca fiind agravantă;

2) fapta a fost săvârşită de un grup organizat;

3) fapta a fost săvârşită ca urmare a unui comportament turbulent sau din motive mercenare;

4) fapta a fost săvârşită prin torturarea sau batjocorirea victimei;

5) fapta a fost săvârşită împotriva unui copil mic;

6) fapta a fost săvârşită împotriva persoanei aflate într-o stare de vulnerabilitate rezultată în urma unei boli, a unei invalidităţi, a bătrâneţii sau din alte motive, în absenţa solicitării persoanei;

7) fapta a fost săvârşită împotriva unei femei despre care făptuitorul cunoştea că este însărcinată;

8) fapta a fost săvârşită prin exploatarea unui dezastru colectiv sau individual;

9) fapta a fost săvârşită de o persoană aflată sub influenţa alcoolului, substanţelor narcotice, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive, în cazul în care aceste circumstanţe au influenţat săvârşirea infracţiunii;

10) fapta a fost săvârşită într-o manieră periculoasă din punct de vedere public sau prin utilizarea de explozivi, materiale explozive sau arme de foc;

11) fapta săvârşită a provocat consecinţe grave;

12) fapta a fost săvârşită pentru a exprima ură faţă de un grup de persoane sau faţă de o persoană care aparţine acestuia pe motive de vârstă, sex, orientare sexuală, handicap, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii.

2. Atunci când se aplică o sancţiune, instanţa nu ia în considerare o circumstanţă agravantă prevăzută de lege ca fiind elementul constitutiv al unei infracţiuni.

Articolul 61. Aplicarea unei sancţiuni în prezenţa unor circumstanţe atenuante şi/sau agravante

1. Atunci când aplică o sancţiune, instanţa ia în considerare dacă au fost stabilite numai circumstanţe atenuante sau numai circumstanţe agravante sau circumstanţe atenuante şi agravante şi evaluează relevanţa fiecărei circumstanţe.

2. După evaluarea circumstanţelor atenuante şi/sau agravante, a cuantumului, naturii şi a corelaţiei acestora, precum şi a celorlalte circumstanţe indicate la alineatul 2 al articolului 54, instanţa trebuie să facă o alegere întemeiată, asupra unei sancţiuni mai blânde sau mai severe, precum şi asupra cuantumului sancţiunii în funcţie de sancţiunea medie.

3. Sancţiunea medie prevăzută de lege se determină ca suma cuantumului minim şi maxim al sancţiunii prevăzute de articolul aplicabil, care este apoi împărţită la jumătate. În cazul în care articolul respectiv nu prevede niciun cuantum minim al unei sancţiuni pentru o faptă penală săvârşită, pedeapsa medie se stabileşte pe baza cuantumului minim al pedepsei stabilite pentru această categorie de pedepse.

4. În cazul în care făptuitorul mărturiseşte în mod voluntar săvârşirea infracţiunii, o regretă sincer şi ajută în mod activ la depistarea infracţiunii, precum şi dacă nu există circumstanţe agravante, instanţa îi va aplică o pedeapsă privativă de libertate care nu depăşeşte pedeapsa medie prevăzută de un articol pentru infracţiunea săvârşită sau o sancţiune neprivativă de libertate.

5. Instanţa poate aplică o pedeapsă privativă de libertate care nu depăşeşte pedeapsa medie prevăzută de un articol pentru infracţiunea săvârşită de o persoană care a participat la săvârşirea infracţiunii de omor cu premeditare, în cazul în care aceasta mărturiseşte toate faptele săvârşite de către ea şi ajută în mod activ la depistarea infracţiunii de omor cu premeditare săvârşite de membrii unui grup organizat sau ai unei asocieri infracţionale.

6. Alineatul (5) al prezentului articol nu se aplică organizatorului sau conducătorului unei infracţiuni de omor cu premeditare, al unui grup organizat sau al unei asocieri infracţionale.

Articolul 62. Aplicarea unei pedepse mai uşoare decât cea prevăzută de lege

1. În cazul în care o persoană care a săvârşit o faptă penală, în mod liber şi voluntar se predă sau raportează această faptă, mărturiseşte săvârşirea faptei penale respective şi regretă sincer şi/sau ajută anchetatorii şi instanţa în depistarea faptei penale şi a reparat parţial sau total sau a eliminat prejudiciul material produs, instanţa poate, luând în considerare toate circumstanţele cazului, să dispună pentru fiecare faptă penală o pedeapsă mai uşoară decât cea prevăzută de lege.

2. Având în vedere toate circumstanţele unei cauze, instanţa poate aplica pentru fiecare faptă penală o pedeapsă mai uşoară decât cea prevăzută de lege, atunci când există şi circumstanţe atenuante şi când s-a efectuat cel puţin repararea parţială sau totală sau înlăturarea daunelor materiale, în cazul în care acestea s-au produs şi în cazul în care:

1) făptuitorul are în îngrijire persoane care suferă de o boală gravă sau sunt invalide şi nu există nicio altă persoană care să le îngrijească; sau

2) făptuitorul are în întreţinere copii mici şi nu există nicio altă persoană care să îi îngrijească dacă s-ar aplica pedeapsa prevăzută de lege; sau

3) făptuitorul complice a avut doar un rol secundar în săvârşirea faptei penale; sau

4) fapta a fost întreruptă în etapa pregătirii pentru săvârşirea infracţiunii sau în stadiul unei tentative de a săvârşi infracţiunea; sau

5) fapta a fost săvârşită prin depăşirea limitelor de autoapărare; sau

6) fapta a fost săvârşită cu încălcarea condiţiilor privind arestarea persoanei care a săvârşit fapta penală, în condiţii de necesitate directă, prin îndeplinirea sarcinilor profesionale sau îndeplinirea atribuţiilor instituţiilor de aplicare a legii, în condiţii de risc industrial sau economic sau în condiţiile unui experiment ştiinţific legitim.

3. În prezenţa condiţiilor indicate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, instanţa poate:

1) să aplice o pedeapsă mai uşoară decât pedeapsa minimă prevăzută pentru fapta penală săvârşită; sau

2) să aplice o pedeapsă mai uşoară decât cea prevăzută la alineatul 2 al articolului 56 al prezentului Cod;

3) să aplice un tip de sancţiune mai uşor decât cel prevăzut pentru fapta penală săvârşită.

4. În conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, instanţa poate, de asemenea, să aplice o pedeapsă mai uşoară decât cea prevăzută de lege pentru o persoană care a participat la săvârşirea infracţiunii de omor cu premeditare, în cazul în care aceasta mărturiseşte faptele săvârşite de către ea şi asistă în mod activ la depistarea infracţiunii de omor cu premeditare săvârşite de membrii unui grup organizat sau ai unei asocieri infracţionale şi în cazul în care:

1) infracţiunea a fost săvârşită ca urmare a unei ameninţări sau a unei constrângeri; sau

2) făptuitorul complice nu a avut decât un rol secundar în săvârşirea infracţiunii de omor; sau

3) fapta a fost întreruptă în etapa de pregătire pentru săvârşirea infracţiunii de omor sau în stadiul tentativei de a săvârşi crima.

Articolul 63. Aplicarea unei pedepse pentru săvârşirea mai multor fapte penale

1. În cazul în care au fost săvârşite mai multe fapte penale, instanţa aplică o sancţiune separat pentru fiecare faptă penală şi, ulterior, pronunţă o ultimă pedeapsă combinată. Atunci când pronunţă o ultimă pedeapsă combinată, instanţa poate pronunţa fie o pedeapsă contopită, fie o sancţiune complet sau parţial cumulată.

2. În cazul în care se pronunţă o pedeapsă contopită, o pedeapsă mai severă acoperă o pedeapsă mai uşoară, iar pedeapsa combinată finală este egală cu cea mai severă sancţiune impusă pentru toate faptele penale separate.

3. În cazul în care se pronunţă o pedeapsă complet cumulată, toate pedepsele mai uşoare care au fost aplicate sunt adăugate celei mai severe sancţiuni aplicate pentru una dintre faptele penale săvârşite.

4. În cazul în care se pronunţă o pedeapsă parţial cumulată, sancţiunile mai uşoare se adaugă în parte pedepselor mai severe aplicate pentru una dintre faptele penale săvârşite.

5. Instanţa pronunţă o pedeapsă contopită atunci când:

1) există o concurenţă totală de fapte penale;

2) faptele penale săvârşite diferă semnificativ în gradul lor de periculozitate şi sunt atribuite diferitelor tipuri sau categorii de fapte penale, în conformitate cu art. 10 sau 11 din prezentul Cod;

3) a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă de douăzeci de ani sau închisoarea pe viaţă pentru săvârşirea uneia dintre faptele penale.

6. În cazul în care se pronunţă o pedeapsă definitivă, o parte din pedepsele pronunţate pot fi contopite, în timp ce altele pot fi cumulate integral sau parţial, instanţa combină pedepsele prin consolidare şi cumul de pedepse. Instanţa va opta pentru procedura de combinare a pedepselor la evaluarea naturii şi periculozităţii faptelor penale săvârşite.

7. În cazul în care se aplică o sancţiune pentru motivele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, o pedeapsă finală combinată nu poate depăşi douăzeci de ani de închisoare, în timp ce în cazurile în care se aplică o sancţiune de alt tip, aceasta nu poate depăşi pedeapsa maximă stabilită pentru acest tip de pedepse.

8. O instanţă nu poate aplica o pedeapsă combinată de un tip care nu a fost aplicată pentru faptele penale individuale.

9. Se va aplica o sancţiune potrivit regulilor prevăzute în prezentul articol şi în cazurile în care, în urma adoptării unei hotărâri, se constată că persoana a mai săvârşit o infracţiune sau o contravenţie înainte de pronunţarea hotărârii în primul caz. În acest caz, pedeapsa executată total sau parţial aplicată prin hotărârea precedentă este inclusă în termenul pedepsei.

10. Nu se consideră că o persoană a săvârşit mai multe fapte penale în cazul în care a săvârşit o faptă penală continuă.

Articolul 64. Aplicarea unei sancţiuni în cazul săvârşirii unei noi fapte penale înainte de executarea pedepsei

1. În cazul în care persoana condamnată săvârşeşte o nouă faptă penală înainte de executarea unei pedepse sau când persoana cu privire la care s-a pronunţat suspendarea pedepsei săvârşeşte o nouă faptă penală în cursul termenului de încercare sau atunci când persoana eliberată condiţionat săvârşeşte o nouă faptă penală în timpul termenului neexecutat al pedepsei, instanţa va aplica o pedeapsă combinată la stabilirea unei sancţiuni pentru noua infracţiune sau contravenţie. Atunci când se aplică o pedeapsă combinată, instanţa poate aplică o pedeapsă complet sau parţial cumulată.

2. Atunci când se aplică o pedeapsă complet cumulată, instanţa adaugă totuşi întreaga parte a pedepsei care nu a fost încă executată pedepsei dispuse prin noua hotărâre.

3. Atunci când se aplică o pedeapsă parţial cumulată, instanţa adaugă o parte a termenului neexecutat al pedepsei care nu a fost încă executată sancţiunii dispuse prin noua hotărâre. În cazul în care partea din termenul neexecutat al pedepsei este mai mare, o parte din pedeapsa dispusă prin noua hotărâre se adaugă părţii anterioare.

4. În cazul în care se aplică o sancţiune pentru motivele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, o pedeapsă combinată nu poate depăşi 25 de ani de închisoare, în timp ce în cazul aplicării unei sancţiuni de altă natură, sancţiunea nu poate depăşi pedeapsa maximă stabilită pentru acest tip de sancţiuni în prezentul Cod.

5. În cazul în care pentru una dintre infracţiunile săvârşite se aplică o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă, pedepsele sunt combinate prin consolidare, iar sancţiunea combinată va fi închisoarea pe viaţă.

Articolul 65. Reguli de cumulare a pedepselor şi de înlocuire a sancţiunilor

1. Cumularea pedepselor aplicate, precum şi înlocuirea unor sancţiuni cu altele sunt reglementate de următoarele reguli:

1) o zi de închisoare va fi considerată echivalentă cu:

a) o zi de arest (1:1);

b) două zile de măsuri de siguranţă (1:2);

2) o zi de arest va fi considerată echivalentă cu:

a) o amendă în sumă de 2 standarde minime de viaţă (SMV) (1:2);

b) şase ore de muncă în folosul comunităţii (1:6);

c) două zile de măsuri de siguranţă (1:2);

3) o zi de măsuri de siguranţă va fi considerată echivalentă cu:

a) trei ore de muncă în folosul comunităţii (1:3);

b) o amendă în cuantum de 1 SMV (1:1);

4) o amendă în cuantum de 1 SMV va fi considerată echivalentă cu şase ore de muncă în folosul comunităţii.

2. Atunci când aplică o pedeapsă combinată, în cazurile prevăzute la articolele 63 şi 64 din prezentul Cod, instanţa înlocuieşte pedeapsa mai severă cu una mai uşoară. Amenda nu poate fi înlocuită şi se aplică împreună cu o altă sancţiune. Se interzice dubla înlocuire a sancţiunilor.

Articolul 66. Computarea perioadei de reţinere dintr-o pedeapsă aplicată

1. În cazul în care se aplică o pedeapsă unei persoane care face obiectul reţinerii/arestării, instanţa trebuie să computeze această perioadă din termenul pedepsei aplicate.

2. Perioada de reţinere/arest este computată din termenul pedepsei aplicate în conformitate cu regulile prevăzute la alineatul 1 al articolului 65 din prezentul Cod, astfel încât o zi de reţinere/arest este echivalentă cu o zi de închisoare sau arest, o amendă în valoare de 2 SMV, şase ore de muncă în folosul comunităţii sau două zile de măsuri de siguranţă.

CAPITOLUL IX

Sancţiuni penale şi aplicarea acestora

Articolul 67. Scopul şi tipurile de sancţiuni penale

1. Sancţiunile penale trebuie să contribuie la punerea în aplicare a scopului unei sancţiuni.

2. Persoana adultă căreia i se înlătură răspunderea penală pe motivele prevăzute în capitolul VI din prezentul Cod sau căreia i se înlătură o pedeapsă pe motivele prevăzute în capitolul X din prezentul Cod poate fi supusă următoarelor sancţiuni penale:

1) interzicerea exercitării unui anumit drept;

2) repararea sau înlăturarea daunelor materiale;

3) munca neremunerată;

4) plata unei contribuţii la fondul victimelor infracţiunilor;

5) confiscarea bunurilor;

6) interzicerea de a comunica cu victima;

7) participarea la programele privind corectarea comportamentului violent.

3. Interzicerea exercitării unui anumit drept, confiscarea bunurilor, interzicerea abordării victimei, participarea la programele privind corectarea comportamentului violent pot fi aplicate împreună cu o pedeapsă.

4. Minorul cu privire la care se înlătură răspunderea penală în temeiul prevăzut în capitolul VI sau capitolul XI din prezentul Cod sau cu privire la care se înlătură o sancţiune în temeiul prevăzut în capitolul X din prezentul Cod poate face subiectul confiscării bunurilor.

5. Persoana juridică poate face subiectul confiscării bunurilor.

6. Atunci când se aplică două sau mai multe sancţiuni penale, trebuie luată în considerare compatibilitatea sancţiunilor şi posibilitatea efectului lor corectiv asupra persoanei condamnate.

Articolul 68. Interzicerea exercitării unui anumit drept

1. Instanţa poate interzice unei persoane să exercite anumite drepturi (dreptul de a conduce vehicule terestre, vehicule acvatice sau aeriene, dreptul de a deţine şi transporta o armă, dreptul de a vâna, dreptul de a pescui etc.) în cazurile în care persoana a săvârşit o faptă penală în exercitarea acestor drepturi.

2. Instanţa interzice exercitarea anumitor drepturi pentru o perioadă cuprinsă între un an şi trei ani. Termenul se calculează în ani, luni şi zile.

3. În cazul interzicerii unei persoane de a exercita anumite drepturi, instanţa trebuie să precizeze ce drept sau ce drepturi îi este interzis să exercite, precum şi termenul de valabilitate al unei astfel de interdicţii.

Articolul 69. Repararea sau înlăturarea daunelor aduse proprietăţii

1. Instanţa dispune repararea sau înlăturarea daunelor materiale în cazul în care acestea au fost provocate unei persoane, unei proprietăţi sau mediului natural ca urmare a infracţiunii sau a contravenţiei.

2. Sumele primite de victimă de la asigurări sau de la alte instituţii pentru a acoperi daunele suferite nu sunt incluse în valoarea prejudiciului care trebuie reparat.

3. Daunele trebuie reparate sau înlăturate în termenul stabilit de instanţă.

Articolul 70. Munca neremunerată

1. Instanţa dispune efectuarea a 20 până la 100 de ore de muncă neremunerată la serviciile de îngrijire a sănătăţii, asistenţă socială şi tutelă sau la alte organe şi organizaţii de stat sau neguvernamentale. Atunci când se aplică munca neremunerată, instanţa stabileşte un termen pentru executarea acesteia. Acest termen nu poate depăşi un an.

2. Munca neremunerată se efectuează numai cu acordul persoanei.

Articolul 71. Plata unei contribuţii la fondul victimelor infracţiunii

Instanţa poate dispune plata unei contribuţii în valoare de 5 până la 25 SMV la fondul victimelor infracţiunilor. Contribuţia trebuie plătită în termenul stabilit de instanţă.

Articolul 72. Confiscarea bunurilor

1. Confiscarea bunurilor este preluarea obligatorie şi necompensată în proprietatea statului a oricărei forme de proprietate supuse confiscării şi deţinute de făptuitor, de complicii acestuia sau de alte persoane.

2. Confiscarea bunurilor se aplică numai în ceea ce priveşte bunurile utilizate ca instrument sau ca mijloc de săvârşire a infracţiunii sau care rezultă dintr-o faptă penală. Instanţa trebuie să confişte:

1) banii sau alte elemente de valoare materială livrate făptuitorului sau complicilor acestuia în scopul săvârşirii faptei penale;

2) banii şi alte elemente de valoare materială folosite în săvârşirea faptei penale;

3) banii şi alte elemente de valoare materială obţinute ca urmare a săvârşirii faptei penale.

3. Bunurile transferate către alte persoane fizice sau juridice sunt confiscate, indiferent dacă aceste persoane răspund sau nu răspund penal, în cazul în care:

1) bunurile au fost transferate acestora în scopul săvârşirii unei fapte penale;

2) atunci când au dobândit bunurile, persoanele sus-menţionate ştiau sau ar fi trebuit să ştie şi ar fi putut să ştie că aceste bunuri, banii sau obiectele de valoare nou achiziţionate prin intermediul acestora au fost obţinute printr-o faptă penală.

4. Bunurile transferate către alte persoane fizice sau juridice pot fi confiscate, indiferent dacă persoana care a transferat bunurile este supusă răspunderii penale, în cazul în care această persoană ar fi trebuit şi ar fi putut cunoaşte că aceste bunuri pot fi utilizate pentru săvârşirea unei infracţiuni grave sau foarte grave.

5. În cazul în care bunurile care fac obiectul confiscării au fost ascunse, consumate, aparţin terţilor sau nu pot fi luate din alte motive, instanţa va recupera de la făptuitor, de la complicii săi sau de la alte persoane menţionate la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol o sumă de bani echivalentă cu valoarea bunurilor supuse confiscării.

6. Minorii sunt supuşi numai confiscării obligatorii a bunurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol.

7. În cazul în care dispune confiscarea bunurilor, instanţa trebuie să precizeze elementele supuse confiscării sau valoarea monetară a bunurilor supuse confiscării.

Articolul 721. Interzicerea de a se adresa victimei

1. Instanţa poate aplică interdicţia de a se adresa victimei atunci când acest lucru este necesar în vederea protejării intereselor legitime ale victimei.

2. La aplicarea interdicţiei de a se adresa victimei, autorului infracţiunii îi este interzis, până la expirarea termenului stabilit de instanţă, să comunice şi să intre în contact cu victima, vizitând locurile indicate la care victima este de obicei prezentă.

3. La aplicarea interdicţiei de a se adresa victimei şi în cazul în care făptuitorul şi victima împart aceleaşi spaţii rezidenţiale, instanţa aplică făptuitorului obligaţia de a locui separat până la expirarea termenului stabilit de instanţă sau până la soluţionarea cauzei referitoare la acordarea dreptului de a locui în acele spaţii rezidenţiale victimei sau făptuitorului.

Articolul 722. Participarea la programele privind corectarea comportamentului violent

Instanţa stabileşte obligaţia de a participa la programele de corectare a comportamentului violent persoanelor care au săvârşit fapte penale împotriva unei rude apropiate sau împotriva unui membru al familiei. Această dispoziţie trebuie îndeplinită în termenul stabilit de instanţă.

Articolul 73. Aplicarea sancţiunilor penale

1. Instanţa aplică sancţiuni penale în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.

2. Sancţiunile penale nu se combină cu pedepsele şi se execută separat.

Articolul 74. Consecinţele juridice ale nerespectării sancţiunilor penale

1. Orice sancţiune penală aplicată de instanţă şi prevăzută la alineatele 2, 3 şi 4 ale alineatului 2 al articolului 67 din prezentul Cod, pe care persoana nu o poate respecta din motive temeinice poate fi înlocuită, la cererea sa, cu o altă sancţiune penală. În cazul în care o persoană nu îşi dă consimţământul pentru efectuarea muncii neremunerate după intrarea în vigoare a unei hotărâri judecătoreşti, instanţa, la recomandarea instituţiei în cadrul căreia se execută sancţiunea penală, înlocuieşte munca neremunerată cu o altă sancţiune penală.

2. Pentru o persoană care se sustrage de la executarea sancţiunii penale care îi este aplicată (cu excepţia confiscării bunurilor), instanţa poate, la recomandarea instituţiei în cadrul căreia se execută sancţiunea, să aplice o pedeapsă, conform art. 243 din prezentul Cod. În acest caz, aplicarea pedepsei nu va elibera condamnatul de obligaţia de a se conforma sancţiunii penale aplicate.

CAPITOLUL X

Suspendarea unei pedepse şi înlăturarea unei sancţiuni

Articolul 75. Suspendarea unei pedepse

1. În cazul în care o persoană este condamnată la închisoare pe o durată de cel mult trei ani pentru săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni minore sau mai puţin grave intenţionate sau de cel mult şase ani pentru infracţiuni săvârşite din neglijenţă, instanţa poate suspenda pedeapsa aplicată pe o perioadă cuprinsă între unu şi trei ani. Pedeapsa poate fi suspendată atunci când instanţa consideră că există temeiuri suficiente pentru a considera că scopul pedepsei va fi atins fără ca pedeapsa să fie efectiv executată.

2. În cazul suspendării unei pedepse, instanţa va aplica condamnatului o sancţiune penală prevăzută în Capitolul IX al prezentului Cod şi/sau una sau mai multe din următoarele dispoziţii obligatorii:

1) să repare sau să elimine pagubele materiale cauzate de infracţiune;

2) să ofere scuze victimelor;

3) să ofere asistenţă victimei în timpul tratamentului medical al acesteia;

4) să se angajeze sau să se înregistreze la o bursă de muncă, să nu schimbe locul de muncă fără consimţământul instanţei;

5) să efectueze studii, să reia studii sau să dobândească o specialitate;

6) să se supună unui tratament împotriva dependenţei de alcool, droguri, substanţe toxice sau tratamentului unei boli cu transmitere sexuală, în cazul în care condamnatul este de acord;

7) să nu părăsească locul de reşedinţă pentru o perioadă mai mare de şapte zile fără consimţământul instituţiei care supraveghează suspendarea executării pedepsei.

3. La aplicarea dispoziţiilor obligatorii prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, instanţa stabileşte un termen în care condamnatul trebuie să se conformeze.

4. În cazul în care, pe durata suspendării pedepsei, persoana condamnată:

1) s-a conformat sancţiunii penale şi/sau dispoziţiilor obligatorii aplicate de instanţă, nu a săvârşit încălcări prevăzute la punctul 3 al acestui alineat şi există motive să se creadă că în viitor persoana va respecta legea şi nu va săvârşi alte infracţiuni, instanţa va înlătura pedeapsa condamnatului la expirarea termenului de suspendare a pedepsei;

2) se conformează sancţiunii penale şi/sau dispoziţiilor obligatorii aplicate de instanţa de judecată, dar, cu toate acestea, săvârşeşte alte infracţiuni şi este sancţionată cu sancţiuni administrative sau disciplinare, instanţa poate prelungi perioada de suspendare a pedepsei cu un an;

3) nu reuşeşte, fără a avea motive întemeiate, să respecte sancţiunea penală şi/sau dispoziţiile obligatorii aplicate de instanţă sau încalcă ordinea publică, abuzează de consumul de alcool sau săvârşeşte alte infracţiuni pentru care i-au fost aplicate sancţiuni administrative sau disciplinare cel puţin de două ori, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei condamnate, avertizează persoana condamnată că suspendarea pedepsei poate fi revocată. În cazul în care persoana condamnată continuă în a nu se conforma sancţiunii penale şi/sau dispoziţiilor obligatorii aplicate de instanţa de judecată sau săvârşeşte infracţiuni, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei condamnate, se va pronunţa cu privire la revocarea suspendării pedepsei şi executarea acesteia;

4) săvârşeşte o nouă faptă penală, instanţa va aplică o pedeapsă în conformitate cu normele prevăzute la articolul 64 din prezentul Cod.

Articolul 76. Înlăturarea unei sancţiuni din cauza unei boli

1. Persoanei care a săvârşit o faptă penală îi poate fi înlăturată pedeapsa în cazul în care, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, aceasta dezvoltă o boală terminală care o face incapabilă să execute pedeapsa. În acest caz, instanţa, atunci când adoptă o hotărâre judecătorească de condamnare, aplică o pedeapsă acestei persoane şi înlătură executarea pedepsei. Instanţa hotărăşte în această problemă ţinând cont de gravitatea faptei penale săvârşite, de circumstanţele personale ale condamnatului şi de natura bolii.

2. Persoanei care a contractat o boală terminală ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti îi poate fi înlăturată executarea termenului neexecutat al pedepsei. Instanţa va hotărî în această problemă ţinând cont de gravitatea faptei penale săvârşite, de circumstanţele personale ale condamnatului, de comportamentul său în timpul executării pedepsei, de natura bolii şi de durata pedepsei deja executate.

3. Persoanei care, în urma săvârşirii unei fapte penale sau aplicării unei pedepse, începe să sufere de o tulburare psihică ce o face incapabilă să înţeleagă natura acţiunilor sale sau să o controleze, îi va fi înlăturată executarea termenului neexecutat al pedepsei. Atunci când înlătură pedeapsa acestei persoane, instanţa decide dacă va ordona tratamentul medical obligatoriu al persoanei. În caz de convalescenţă a acestei persoane, i se poate ordona să execute termenul neexecutat al pedepsei. Într-un astfel de caz, perioada în care persoana a fost supusă la tratament medical obligatoriu va fi computată din durata pedepsei cu închisoarea cu echivalarea unei zile de tratament medical obligatoriu ca o zi executată din condamnarea la închisoare.

Articolul 77. Liberarea condiţionată de pedeapsa privativă de libertate şi înlocuirea termenului neexecutat al pedepsei privative de libertate cu o pedeapsă mai uşoară

1. Instanţa poate libera condiţionat o persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate sau poate înlocui termenul neexecutat al pedepsei cu închisoarea cu o pedeapsă mai uşoară (cu excepţia unei amenzi), în cazul în care această persoană:

1) a executat:

a) cel puţin jumătate din pedeapsa aplicată pentru o infracţiune săvârşită din neglijenţă sau pentru o infracţiune intenţionată minoră sau mai puţin gravă; sau

b) cel puţin două treimi din pedeapsa aplicată pentru o infracţiune gravă; sau

c) cel puţin trei sferturi din pedeapsa aplicată pentru o infracţiune foarte gravă sau în cazul în care persoana este recidivistă; sau

d) cel puţin o treime din pedeapsa aplicată pentru o infracţiune săvârşită din neglijenţă sau pentru o infracţiune intenţionată minoră sau mai puţin gravă, săvârşită de o femeie însărcinată sau de un părinte singur care creşte copilul cu vârsta sub şapte ani sau doi sau mai mulţi copii minori, în cazul în care drepturile sale părinteşti nu au fost restricţionate de către instanţă în ceea ce priveşte aceşti copii;

2) a reparat integral daunele materiale cauzate de infracţiune sau a reparat sau a eliminat o parte din acestea şi s-a angajat să le repare sau să le elimine pe deplin în termenul neexecutat al pedepsei;

3) a demonstrat prin comportamentul şi munca sa în cursul executării pedepsei privative de libertate că poate fi liberat condiţionat sau că pedeapsa cu închisoarea poate fi înlocuită cu o pedeapsă mai uşoară.

2. Atunci când liberează condiţionat o persoană, instanţa poate aplica una sau mai multe dispoziţii obligatorii prevăzute la alineatul 2 al articolului 75 din prezentul Cod. Instanţa stabileşte, de asemenea, un termen în care persoana condamnată trebuie să respecte dispoziţiile obligatorii aplicate. Această perioadă nu trebuie să depăşească termenul neexecutat al pedepsei.

3. Liberarea condiţionată şi înlocuirea termenului neexecutat al pedepsei privative de libertate cu o sancţiune mai uşoară nu se aplică:

1) unui făptuitor recidivist periculos;

2) unei persoane condamnate la închisoare pe viaţă;

3) unei persoane care a fost deja liberată condiţionat şi a săvârşit o nouă infracţiune intenţionată în timpul perioadei neexecutate a pedepsei.

4. În cazul în care o persoană liberată condiţionat de la executarea unei pedepse privative de libertate a respectat dispoziţiile obligatorii aplicate de instanţă şi nu a săvârşit încălcările prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol până la expirarea termenului pedepsei privative de libertate, aceasta se consideră că a executat pedeapsa.

5. În cazul în care o persoană liberată condiţionat de la executarea unei pedepse privative de libertate, fără a avea motive întemeiate, nu respectă dispoziţiile obligatorii aplicate de instanţă sau încalcă ordinea publică, abuzează de consumul de alcool sau săvârşeşte alte infracţiuni pentru care i s-au impus sancţiuni administrative sau disciplinare cel puţin de două ori, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei condamnate, avertizează persoana condamnată că liberarea condiţionată de pedeapsa privativă de libertate poate fi revocată. În cazul în care, după ce a fost avertizată, persoana condamnată continuă să nu respecte dispoziţiile obligatorii aplicate de instanţă sau săvârşeşte infracţiuni, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei condamnate, instanţa se pronunţă cu privire la revocarea eliberării condiţionate a pedepsei privative de libertate şi la executarea pedepsei neexecutate.

6. În cazul în care o persoană liberată condiţionat de la executarea unei pedepse privative de libertate sau o persoană în privinţa căreia o pedeapsă privativă de libertate a fost înlocuită cu o pedeapsă mai uşoară săvârşeşte o nouă faptă penală în cursul perioadei neexecutate a pedepsei, instanţa aplică o pedeapsă în conformitate cu regulile prevăzute la articolul 64 din prezentul Cod.

Articolul 78. Amnistia

1. Persoanei care săvârşeşte o faptă penală îi poate fi înlăturată executarea integrală sau parţială a pedepsei printr-un act de amnistie adoptat de Parlament (Seimas).

2. Motivele, condiţiile şi procedura de acordare a amnistiei se stabilesc în actul de amnistiere.

Articolul 79. Graţierea

1. Persoanei condamnate îi poate fi înlăturată executarea integrală sau parţială a pedepsei în cazul în care Preşedintele Republicii îi admite cererea de graţiere.

2. Procedura de acordare a graţierii se stabileşte de către Preşedintele Republicii.

CAPITOLUL XI

Particularităţi ale răspunderii penale a minorilor

Articolul 80. Scopul particularităţilor răspunderii penale a minorilor

Particularităţile răspunderii penale a minorilor prevăzute în prezentul capitol şi în articolul 13 alineatele (2) şi (3), articolul 27 alineatul (4) şi articolul 97 alineatul (4) din prezentul Cod au următorul scop:

1) să asigure corespondenţa răspunderii cu vârsta şi maturitatea socială a acestor persoane;

2) să limiteze posibilităţile de aplicare a pedepsei privative de libertate şi să extindă posibilităţile de aplicare a sancţiunilor corecţionale acestor persoane;

3) să ajute minorul să-şi modifice modul de viaţă şi de conduită prin coordonarea pedepsei pentru fapta penală săvârşită cu dezvoltarea şi educarea personalităţii sale şi înlăturarea motivelor conduitei ilegale;

4) să împiedice minorul să săvârşească noi fapte penale.

Articolul 81. Aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol

1. Dispoziţiile prezentului capitol se aplică persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani la momentul săvârşirii unei fapte penale.

2. Dispoziţiile articolelor 90-94 din prezentul Cod, precum şi sancţiunile corecţionale prevăzute la articolul 82 punctele 1, 2, 3 şi 5 ale alineatului 1 pot fi aplicate unei persoane care a împlinit vârsta de 18 ani la momentul săvârşirii unei fapte penale, dar nu împlinise vârsta de 21 de ani, în cazul în care instanţa, luând în considerare natura şi motivele faptei săvârşite, precum şi alte circumstanţe ale cazului şi, după caz, clarificările sau concluziile unui specialist, decide că o astfel de persoană este asimilată minorului, conform maturităţii sale sociale şi aplicarea particularităţilor răspunderii penale acestei persoane ar corespunde scopului prevăzut la articolul 80 din prezentul Cod.

Articolul 82. Sancţiunile corecţionale aplicate minorilor

1. Minorul care a săvârşit o contravenţie sau o infracţiune şi cu privire la care a fost înlăturată răspunderea penală sau executarea pedepsei poate face subiectul următoarelor sancţiuni corecţionale:

1) avertismentul;

2) obligarea la repararea sau înlăturarea daunelor materiale;

3) munca corecţională neremunerată;

4) plasarea în vederea creşterii şi supravegherii la părinţi sau la alte persoane fizice sau juridice care îngrijesc copii;

5) restricţionarea comportamentului;

6) plasarea într-o unitate specială corecţională.

2. Instanţa poate aplica minorului nu mai mult de trei sancţiuni corecţionale reciproc compatibile.

3. (abrogat).

Articolul 83. Avertismentul

1. Se poate aplica avertismentul cu privire la minori, ca sancţiune corecţională independentă sau împreună cu alte sancţiuni.

2. Atunci când aplică minorului această sancţiune corecţională, instanţa îi comunică în scris posibilele consecinţe juridice care decurg din săvârşirea unor noi fapte penale.

Articolul 84. Obligarea la repararea sau înlăturarea daunelor materiale

1. Obligarea la repararea sau înlăturarea daunelor materiale se dispune numai atunci când minorul deţine resurse de care el poate dispune în mod independent sau în cazul în care este capabil să elimine prejudiciul prin munca proprie.

2. Daunele materiale trebuie să fie reparate sau eliminate prin muncă într-un termen stabilit de instanţă.

Articolul 85. Munca corecţională neremunerată

1. Se va aplica munca corecţională neremunerată pe o perioadă de 20 până la 100 de ore ce va fi prestată în îngrijirea sănătăţii, custodie şi tutelă sau alte organe şi organizaţii de stat sau private, în cadrul cărora munca poate avea un caracter corecţional.

2. Munca corecţională neremunerată se efectuează cu acordul minorului.

3. Munca neremunerată nu poate fi aplicată minorului în cazul în care acesta este plasat într-o unitate specială corecţională.

Articolul 86. Plasarea în vederea educării şi supravegherii la părinţi sau la alte persoane fizice sau juridice care îngrijesc copii

1. Plasarea în vederea creşterii şi supravegherii la părinţi sau la alte persoane fizice sau juridice care îngrijesc copii se dispune pentru o perioadă de la şase luni până la trei ani, dar nu după ce minorul atinge vârsta de 18 ani.

2. Sancţiunea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol poate fi aplicată în cazurile în care:

1) părinţii sau alte persoane care sunt de acord să crească şi să supravegheze minorul să nu aibă nicio influenţă negativă asupra minorului, să aibă posibilitatea de a oferi condiţii favorabile dezvoltării personalităţii sale şi să fie de acord să furnizeze informaţiile necesare instituţiilor care supraveghează executarea sancţiunii de mai sus;

2) minorul este de acord ca persoanele indicate să îl crească şi să-l supravegheze şi promite să le asculte şi să se comporte corect.

3. Plasarea în vederea îngrijirii şi supravegherii la părinţi sau la alte persoane poate fi dispusă pentru minor ca sancţiune independentă sau în combinaţie cu alte sancţiuni corecţionale. Această sancţiune nu poate fi aplicată în cazul în care minorul este plasat într-o unitate specială de reformare.

Articolul 87. Restricţii privind comportamentul

1. Restricţiile privind comportamentul pot fi aplicate pentru o perioadă de la treizeci de zile până la douăsprezece luni. Termenul acestei sancţiuni se calculează pe zile şi pe luni.

2. Instanţa poate aplica minorului următoarele măsuri obligatorii:

1) să fie acasă la anumite ore;

2) să studieze, să reia studiile sau să se angajeze în muncă;

3) să dobândească anumite cunoştinţe sau să înveţe despre interdicţii (reglementări privind siguranţa traficului, reglementări ale elevilor etc.);

4) să urmeze un curs complet de tratament împotriva dependenţei de alcool, droguri, substanţe toxice sau împotriva unei boli cu transmitere sexuală. Această dispoziţie obligatorie se aplică la cererea părinţilor sau a tutorilor, sub rezerva acordului minorului;

5) să participe la măsurile de educaţie socială sau de reabilitare organizate de către organisme şi organizaţii de stat sau private.

3. Instanţa poate aplica minorului următoarele dispoziţii prohibitive:

1) interdicţia de a participa la jocuri de noroc;

2) interdicţia de a se angaja într-un anumit tip de activităţi;

3) interdicţia de a conduce un autovehicul (motocicletă, vehicul autopropulsat etc.);

4) interdicţia de a vizita locurile care au un efect negativ asupra comportamentului minorului sau de a comunica cu oamenii care exercită o influenţă negativă asupra lui;

5) interdicţia de a-şi schimba locul de reşedinţă fără notificarea instituţiilor care supraveghează executarea acestei sancţiuni.

4. Minorul trebuie, în conformitate cu procedura stabilită, să raporteze respectarea dispoziţiilor obligatorii şi prohibitive.

5. Restricţiile privind comportamentul minorului pot fi aplicate minorului ca sancţiune corecţională independentă sau în combinaţie cu alte astfel de sancţiuni. Această sancţiune nu poate fi aplicată în cazul în care minorul este plasat într-o unitate specială de reabilitare.

Articolul 88. Plasarea într-o unitate specială de reabilitare

1. Termenul de plasare într-o unitate specială de reabilitare poate fi stabilit pentru o perioadă de la şase luni până la trei ani, dar numai până la împlinirea vârstei de 18 ani.

2. Termenul de plasare într-o unitate specială de reabilitare se stabileşte de către instanţa judecătorească, luând în considerare persoana minorului, caracterul repetitiv al comportamentului său penal, tipul sancţiunilor aplicate anterior şi alte circumstanţe ale cazului.

3. Plasarea într-o unitate specială de reabilitare poate fi dispusă faţă de minor ca sancţiune independentă sau în combinaţie cu avertismentul sau repararea sau înlăturarea daunelor materiale.

Articolul 89. Consecinţele juridice ale nerespectării sancţiunilor corecţionale

1. În cazul în care minorul căruia i-a fost aplicată o sancţiune corecţională nu a respectat sau nu a respectat în mod corespunzător sancţiunea şi, din acest motiv, a fost avertizat cel puţin de două ori, instanţa poate, la recomandarea instituţiei care supraveghează executarea acestei sancţiuni, să înlocuiască această sancţiune cu orice altă sancţiune corecţională, cu excepţia plasării într-o unitate specială de reabilitare.

2. În cazul în care minorul căruia i-au fost aplicate două sau trei sancţiuni corecţionale nu reuşeşte să respecte sau nu respectă în mod corespunzător sancţiunile şi, din acest motiv, a fost avertizat cel puţin de două ori, instanţa poate, la recomandarea instituţiei care supraveghează executarea acestor sancţiuni, să le înlocuiască cu alte sancţiuni corecţionale, inclusiv plasarea într-o instituţie specială de reabilitare.

Articolul 90. Caracteristicile speciale ale sancţiunilor aplicate minorilor

1. Minorul poate fi supus exclusiv următoarelor sancţiuni:

1) munca în folosul comunităţii;

2) amenda;

3) măsurile de siguranţă;

4) arestul;

5) închisoarea pe termen fix.

2. Minorilor nu li se pot aplica mai mult de 240 de ore de muncă în folosul comunităţii.

3. Amenda poate fi aplicată numai minorului angajat deja sau care posedă bunuri proprii. Minorul poate fi amendat cu o amendă de până la 50 SMV.

4. Minorul poate fi arestat pentru o perioadă de la cinci până la patruzeci şi cinci de zile.

5. Perioada pedepsei cu închisoarea pentru minor nu poate depăşi zece ani.

Articolul 91. Caracteristicile speciale ale aplicării sancţiunilor minorului

1. Instanţa aplică o pedeapsă minorului în conformitate cu principiile de bază ale aplicării sancţiunilor şi cu particularităţile prevăzute în prezentul capitol.

2. În cazul aplicării unei pedepse minorului, în afară de circumstanţele enumerate la alineatul 2 al articolului 54 al prezentului Cod, instanţa ia în considerare următoarele:

1) condiţiile de viaţă şi de educaţie ale minorului;

2) starea de sănătate şi maturitatea socială a minorului;

3) sancţiunile aplicate anterior şi eficienţa acestora;

4) comportamentul minorului ca urmare a săvârşirii unei fapte penale.

3. Instanţa poate aplica o condamnare cu închisoarea pe termen fix minorului în cazul în care există motive pentru a crede că un alt tip de sancţiune nu este suficient pentru a modifica comportamentul penal al minorului sau în cazul în care minorul a săvârşit o infracţiune gravă sau foarte gravă. În cazul aplicării unei pedepse privative de libertate minorului, pedeapsa minimă va fi egală cu jumătate din pedeapsa minimă prevăzută de articolul din prezentul Cod în conformitate cu care minorul este urmărit penal.

Articolul 92. Suspendarea unei condamnări în privinţa minorului

1. În cazul în care minorul este condamnat la închisoare pentru una sau mai multe infracţiuni săvârşite din neglijenţă sau la închisoare pentru o durată de cel mult patru ani pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni intenţionate , instanţa poate suspenda executarea pedepsei aplicate pentru o perioadă cuprinsă între unu şi trei ani. Se poate dispune suspendarea pedepsei atunci când instanţa declară că există o bază suficientă pentru a crede că scopul pedepsei va fi atins fără ca pedeapsa să fie efectiv executată.

2. În cazul suspendării unei condamnări, instanţa va aplica minorului una sau mai multe sancţiuni corecţionale, cu excepţia plasării într-o unitate specială de reabilitare.

3. În cazul în care, în perioada de suspendare a pedepsei, minorul condamnat:

1) a respectat sancţiunile corecţionale aplicate de instanţă, nu a săvârşit încălcări prevăzute la punctul 3 al acestui alineat şi există temeiuri pentru a considera că în viitor persoana va respecta legea şi nu va săvârşi noi fapte penale, instanţa înlătură executarea pedepsei la sfârşitul termenului de suspendare;

2) se conformează sancţiunilor corecţionale aplicate de instanţă, săvârşeşte însă alte infracţiuni şi i se aplică sancţiuni administrative sau disciplinare, instanţa poate prelungi perioada de suspendare a pedepsei cu un an;

3) nu reuşeşte, fără a avea motive întemeiate, să respecte sancţiunile corecţionale aplicate de instanţă sau încalcă ordinea publică, abuzează de consumul de alcool sau săvârşeşte alte infracţiuni pentru care i-au fost aplicate sancţiuni administrative sau disciplinare cel puţin de două ori, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei condamnate avertizează persoana condamnată că suspendarea condamnării poate fi revocată. În cazul în care, după ce a fost avertizată, persoana condamnată nu respectă sancţiunile corecţionale aplicate de instanţă sau săvârşeşte abateri, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei condamnate, se pronunţă asupra revocării suspendării condamnării şi a executării acesteia;

4) săvârşeşte o nouă faptă penală, instanţa îi aplică o sancţiune, potrivit regulilor prevăzute la articolele 64, 90 şi 91 din prezentul Cod.

Articolul 93. Înlăturarea răspunderii penale în privinţa minorului

1. Minorului care săvârşeşte o contravenţie sau o infracţiune din neglijenţă sau o infracţiune intenţionată minoră sau mai puţin gravă îi poate fi înlăturată răspunderea penală de instanţă, în cazul în care:

1) i-a oferit scuze victimei şi a despăgubit sau a înlăturat, integral sau parţial, prejudiciul material prin munca sa sau în termeni monetari; sau

2) se constată că are o capacitate restrânsă; sau

3) pledează vinovat şi regretă că a săvârşit o faptă penală sau există alte motive pentru a crede că în viitor minorul va respecta legea şi nu va săvârşi noi fapte penale.

2. După înlăturarea răspunderii penale a minorului pe motivele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, instanţa îi aplică sancţiunile corecţionale prevăzute la articolul 82 din prezentul Cod.

Articolul 94. Liberarea condiţionată în cazul unei condamnări privative de libertate a persoanei care nu a împlinit vârsta de 18 ani la momentul săvârşirii faptei penale şi înlocuirea pedepsei privative de libertate cu o pedeapsă mai uşoară

1. Instanţa poate libera condiţionat o persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate pentru o infracţiune şi care, la momentul săvârşirii acesteia, nu împlinise vârsta de 18 ani sau o persoană căreia i se aplică, potrivit alineatului 2 al articolului 81 din prezentul Cod, caracteristicile speciale ale răspunderii penale a minorilor sau instanţa poate înlocui această pedeapsă cu o pedeapsă mai uşoară (cu excepţia unei amenzi) în cazul în care:

1) persoana a executat:

a) cel puţin jumătate din pedeapsa aplicată pentru o infracţiune săvârşită din neglijenţă sau o infracţiune intenţionată minoră sau mai puţin gravă; sau

b) cel puţin două treimi din pedeapsa aplicată pentru o infracţiune gravă sau foarte gravă;

2) persoana a despăgubit sau a înlăturat pe deplin daunele materiale produse sau a reparat sau a eliminat o parte din acestea şi s-a angajat să repare sau să elimine pe deplin daunele materiale pe durata neexecutată a pedepsei sau a unei pedepse mai uşoare;

3) comportamentul, învăţarea şi/sau munca în timpul perioadei de executare a pedepsei privative de libertate demonstrează că persoana poate fi liberată condiţionat sau că pedeapsa cu închisoarea poate fi înlocuită cu o pedeapsă mai uşoară.

2. În cazul liberării condiţionate a persoanei indicate la alineatul (1) din prezentul articol, instanţa poate aplică una sau mai multe dispoziţii obligatorii sau prohibitive prevăzute la articolul 87 din prezentul Cod. Instanţa stabileşte, de asemenea, un termen în care persoana trebuie să execute dispoziţiile obligatorii şi prohibitive indicate. Această perioadă nu trebuie să depăşească termenul neexecutat al pedepsei.

3. În cazul în care persoana liberată condiţionat a respectat dispoziţiile obligatorii aplicate de instanţă şi nu a încălcat dispoziţiile prohibitive specificate până la expirarea termenului pedepsei cu închisoarea se consideră că a executat condamnarea .

4. În cazul în care persoana liberată condiţionat nu reuşeşte, fără a avea motive întemeiate, să se conformeze dispoziţiilor obligatorii aplicate de instanţă sau încalcă dispoziţiile prohibitive aplicate, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei, o avertizează că eliberarea condiţionată poate fi revocată. În cazul în care, după ce a fost avertizată, persoana nu respectă dispoziţiile obligatorii aplicate de instanţă sau încalcă dispoziţiile prohibitive aplicate, instanţa, la recomandarea instituţiei care supraveghează comportamentul persoanei respective, se pronunţă asupra revocării liberării condiţionate şi a executării pedepsei neexecutate.

5. În cazul în care persoana liberată condiţionat sau persoana în privinţa căreia o pedeapsă privativă de libertate a fost înlocuită cu o pedeapsă mai uşoară săvârşeşte o nouă faptă penală în cursul perioadei neexecutate a pedepsei, instanţa aplică o pedeapsă în conformitate cu normele specificate la articolul 64 din prezentul Cod.

CAPITOLUL XII

Prescrierea răspunderii penale

Articolul 95. Prescrierea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare

1. Persoana care a săvârşit o faptă penală nu poate fi supusă executării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare atunci când:

1) a expirat următoarea perioadă:

a) doi ani, în cazul săvârşirii unei contravenţii;

b) cinci ani, în cazul săvârşirii unei infracţiuni din neglijenţă sau a unei infracţiuni minore intenţionate;

c) opt ani, în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate mai puţin grave;

d) zece ani, în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave;

e) cincisprezece ani, în cazul săvârşirii unei infracţiuni foarte grave;

f) douăzeci de ani, în cazul săvârşirii unei infracţiuni privind infracţiunea de omor cu premeditare;

2) în perioada prevăzută la punctul 1 al alineatului 1 al prezentului articol persoana nu s-a sustras de la investigaţiile desfăşurate pe perioada arestării preventive sau de proces şi nu a săvârşit o nouă infracţiune.

2. Termenul de prescriere se calculează de la săvârşirea faptei penale până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.

3. În cazul în care persoana care a săvârşit o faptă penală se sustrage de la urmărirea penală pe perioada arestării preventive sau de la proces, calculul termenului de prescripţie se suspendă. Calculul termenului de prescriere va fi reluat din ziua în care persoana este arestată sau în care începe să execute pedeapsa şi mărturiseşte săvârşirea infracţiunii. Cu toate acestea, o hotărâre judecătorească de condamnare nu poate fi pronunţată atunci când au trecut cincisprezece ani de la săvârşirea infracţiunii sau douăzeci de ani s-au scurs de la săvârşirea infracţiunii privind infracţiunea de omor cu premeditare şi calculul termenului de prescripţie nu a încetat din cauza săvârşirii unei noi infracţiuni.

4. În cazul în care persoana săvârşeşte o nouă faptă penală înainte de expirarea termenelor indicate în prezentul articol, calculul prescrierii se întrerupe. În acest caz, calculul prescripţiei primei infracţiuni începe de la data săvârşirii unei noi infracţiuni sau contravenţii.

5. Următoarele infracţiuni prevăzute de prezentul Cod nu au termen de prescripţie:

1) genocidul (articolul 99);

2) tratamentele interzise în temeiul dreptului internaţional (articolul 100);

3) uciderea persoanelor protejate în temeiul dreptului internaţional umanitar (articolul 101);

4) deportarea civililor dintr-un stat ocupat sau transferul populaţiei civile dintr-un stat ocupant (articolul 102);

5) cauzarea de vătămări corporale, tortură sau alte tratamente inumane persoanelor protejate în temeiul dreptului internaţional (articolul 103);

6) încălcarea normelor dreptului internaţional umanitar privind protecţia civililor şi a bunurilor lor în timp de război (articolul 104);

7) folosirea forţată a civililor sau a prizonierilor de război în forţele armate ale inamicului (articolul 105);

8) distrugerea obiectelor protejate sau jefuirea bunurilor naţionale valoroase (articolul 106);

9) agresiunea (articolul 110);

10) atacul militar interzis (articolul 111);

11) utilizarea mijloacelor de război interzise (articolul 112).

Articolul 96. Prescripţia executării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare

1. Hotărârea de condamnare nu se execută atunci când:

1) nu s-a executat:

a) în termen de doi ani de la aplicarea sancţiunii pentru o contravenţie; sau

b) în termen de trei ani de la aplicarea pedepsei privative sau neprivative de libertate pentru un termen de cel mult doi ani; sau

c) în termen de cinci ani de la aplicarea pedepsei privative de libertate pentru un termen de cel mult cinci ani; sau

d) în termen de zece ani de la aplicarea pedepsei privative de libertate pentru un termen care nu depăşeşte zece ani; sau

e) în termen de cincisprezece ani de la aplicarea pedepsei privative de libertate pentru un termen mai mare de zece ani sau a pedepsei cu închisoarea pe viaţă, şi

2) în perioada prevăzută la punctul 1 al alineatului 1 al prezentului articol, persoana condamnată nu s-a sustras de la executarea pedepsei şi nu a săvârşit o nouă faptă penală.

2. Termenul de prescripţie a executării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, până la începerea executării hotărârii judecătoreşti.

3. În cazul în care, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei, calculul termenului de prescriere se suspendă. În acest caz, calculul acestei perioade va fi reluat de la data la care persoana condamnată ajunge să execute pedeapsa sau este arestată. Cu toate acestea, o hotărâre nu va fi executată în cazul în care au trecut cincisprezece ani de la rămânerea sa definitivă sau douăzeci de ani, în cazul aplicării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de zece ani sau a unei pedepse cu închisoarea pe viaţă şi calcularea termenului de prescriere nu a încetat din cauza săvârşirii unei noi fapte penale.

4. În cazul în care persoana condamnată săvârşeşte o nouă faptă penală înainte de expirarea termenului de prescripţie a executării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, calculul termenului de prescripţie se întrerupe. În acest caz, calcularea termenului de prescripţie a executării hotărârii de condamnare începe de la săvârşirea noii infracţiuni sau contravenţii.

5. Atunci când aplică o sancţiune pentru o nouă faptă penală, instanţa acţionează în conformitate cu regulile prevăzute la articolul 64 din prezentul Cod.

CAPITOLUL XII

Antecedente penale

Articolul 97. Antecedentele penale

1. Persoanele condamnate pentru săvârşirea infracţiunii în privinţa cărora o hotărâre judecătorească de condamnare pronunţată de către o instanţă a Republicii Lituania a rămas definitivă sunt considerate drept persoane care au antecedente penale. Instanţa ia în considerare antecedentele penale atunci când aplică o sancţiune pentru săvârşirea unei noi fapte penale, hotărând în privinţa înlăturării pedepsei sau a răspunderii penale, a liberării condiţionate sau a înlocuirii unei pedepse cu o pedeapsă mai uşoară şi atunci când identifică persoana ca fiind un făptuitor recidivist.

2. Antecedentele penale pot constitui baza numai pentru limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor a căror restricţionare este prevăzută de legile Republicii Lituania.

3. Următoarele persoane sunt considerate a avea antecedente penale:

1) persoanele cărora li s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare – în perioada de suspendare a pedepsei;

2) persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite din neglijenţă – pe durata executării pedepsei;

3) persoanele condamnate pentru infracţiuni intenţionate care au executat efectiv condamnarea – în timpul executării pedepsei şi în perioada următoare, care începe după ce au executat condamnarea sau li s-a înlăturat executarea pedepsei:

a) timp de trei ani, dacă persoana este condamnată pentru o infracţiune minoră sau mai puţin gravă;

b) timp de cinci ani, dacă este condamnată pentru o infracţiune gravă;

c) timp de opt ani, dacă este condamnată pentru o infracţiune foarte gravă;

d) timp de zece ani, dacă făptuitorii sunt recidivişti periculoşi.

4. Termenele de valabilitate pentru condamnările anterioare după executarea pedepsei sau după înlăturarea executării pedepsei pentru minorii condamnaţi pentru infracţiunile prevăzute la punctul 3 al alineatului (3) din prezentul articol se reduc la jumătate.

5. Condiţiile prevăzute la punctul 3 al alineatului (3) şi la alineatul (4) din prezentul articol se calculează de la executarea integrală a pedepsei aplicate sau de la înlăturarea executării pedepsei.

6. La expirarea termenelor stabilite în prezentul articol condamnarea anterioară expiră, iar persoanele se consideră că nu au cazier judiciar.

7. După expirarea a cel puţin jumătate din termenul de condamnare, instanţa poate, la cererea persoanei condamnate, să reducă termenul de condamnare sau să înlăture condamnarea.

8. În cazul în care persoana care are antecedente penale săvârşeşte o nouă infracţiune sau contravenţie, calculul termenului până la expirarea condamnării anterioare încetează. Într-un astfel de caz, calcularea termenului până la expirarea condamnării pentru fapta penală anterioară începe de la executarea pedepsei pentru noua infracţiune sau contravenţie. Persoana se consideră a avea antecedente penale pentru fiecare faptă penală până la expirarea condamnării pentru cele mai grave fapte.

CAPITOLUL XIV

Tratamentul medical obligatoriu

Articolul 98. Tratamentul medical obligatoriu

1. Persoanele care sunt considerate de instanţă ca fiind incapabile juridic sau având o capacitate juridică redusă, precum şi persoanele care, după săvârşirea unei fapte penale sau după ce li s-a aplicat o pedeapsă, încep să sufere de o tulburare mintală care le face incapabile să înţeleagă natura acţiunilor lor sau controlul acestor acţiuni pot fi supuse de către instanţa de judecată la următoarele măsuri de tratament medical obligatoriu:

1) observarea ambulatorie în condiţiile asistenţei medicale primare;

2) observarea intra-spitalicească în condiţii de observare generală la unităţile specializate de îngrijire a sănătăţii mintale;

3) observarea intra-spitalicească în condiţii de observare sporită la unităţile specializate de îngrijire a sănătăţii mintale;

4) observarea intra-spitalicească în condiţii de observare strictă la unităţile specializate de îngrijire a sănătăţii mintale.

2. Instanţa va supune o persoană la o observare în ambulatoriu, în cazul în care nu este necesară supunerea persoanei la observaţie şi tratament intra-spitalicesc datorită periculozităţii faptei săvârşite şi stării sale mintale sau în cazul în care această persoană poate continua tratamentul ambulatoriu, după ce starea sa mintală se îmbunătăţeşte după tratamentul intra-spitalicesc.

3. Instanţa va aplică observarea intra-spitalicească în condiţii de observare generală unei persoane care trebuie să fie observată şi tratată într-o unitate specializată de tratament intra-spitalicesc din cauza tulburării mintale.

4. Instanţă va aplică observarea intra-spitalicească în condiţii de observare sporită unei persoane care trebuie să fie observată şi supusă unui tratament într-o unitate specializată de tratament intra-spitalicesc, din cauza periculozităţii actului săvârşit şi a tulburării sale mintale.

5. Instanţa va aplică observarea intra-spitalicească în condiţii de observare strictă unei persoane care a săvârşit o tentativă împotriva vieţii sau a sănătăţii unei persoane, este deosebit de periculoasă pentru oamenii din jur din cauza tulburării mintale şi trebuie să fie sub observaţie şi tratament la o unitate specializată de tratament intra-spitalicesc.

6. Instanţa nu stabileşte o perioadă de timp pentru tratamentul medical obligatoriu. Se aplică până când persoana este vindecată sau starea sa mintală se îmbunătăţeşte şi nu mai reprezintă un pericol. Cel puţin o dată la şase luni instanţa trebuie să se pronunţe, pe baza constatărilor unei instituţii medicale, în ceea ce priveşte extinderea tratamentului medical obligatoriu, schimbarea tipului acestuia sau întreruperea acestuia.

7. În cazul în care nu este necesară supunerea persoanei la tratament medical obligatoriu şi, de asemenea, atunci când instanţa anulează aplicarea tratamentului, persoana poate fi transferată de instanţă în custodia sau tutela rudelor sau a altor persoane şi poate fi supusă la observare medicală.

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL XV

Crime împotriva umanităţii şi crime de război

Articolul 99. Genocidul

Persoana care, în încercarea de a distruge fizic, în totalitate sau parţial, persoanele care aparţin oricărui grup naţional, etnic, rasial, religios, social sau politic, este responsabilă sau participă la uciderea, torturarea, provocarea vătămării corporale, împiedicând dezvoltarea lor mintală, la deportarea lor sau altfel impunând asupra lor condiţii de viaţă care duc la moartea grupurilor în totalitate sau parţial, restricţionează naşterea persoanelor aparţinând acestor grupuri sau transferă forţat copiii lor în alte grupuri va fi pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la cinci până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 100. Tratamentele interzise în temeiul dreptului internaţional

Persoana care, în mod intenţionat, prin desfăşurarea sau susţinerea politicii statului sau a unei organizaţii, atacă civili pe scară largă sau într-un mod sistematic şi săvârşeşte uciderea acestora sau provoacă o afectare gravă a sănătăţii lor, le impune astfel de condiţii de viaţă care să le aducă moartea, se angajează în traficul de fiinţe umane, săvârşeşte deportarea populaţiei, tortură, violuri, implicarea în sclavia sexuală, le forţează să se angajeze în prostituţie, inseminează forţat sau sterilizează, persecută orice grup sau comunitate de persoane din motive politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase, sexuale sau de altă natură, interzise de dreptul internaţional, reţine, arestează sau îi privează altfel de libertate, în cazul în care nu este recunoscută o astfel de privare de libertate sau nu raportează soarta sau locul unde se află persoanele sau desfăşoară politică de apartheid este pedepsită cu închisoare pe o perioadă la de cinci până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 101. Uciderea persoanelor protejate în temeiul dreptului internaţional umanitar

Orice persoană care, încălcând normele dreptului internaţional umanitar, în timpul războiului sau în timpul unui conflict armat internaţional, al unei ocupaţii sau al unei anexări, ordonă uciderea sau ucide persoanele care s-au predat prin depunerea armelor sau care nu au mijloace de rezistenţă, răniţii, bolnavii sau marinarii unei nave de război scufundate, prizonieri de război, civilii prezenţi într-un teritoriu ocupat, anexat sau capturat sau aflaţi pe teritoriul ostilităţilor sau alte persoane aflate sub protecţie internaţională în timp de război este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 102. Deportarea civililor dintr-un stat ocupat sau transferul populaţiei civile dintr-un stat ocupant

Persoana care, în timpul războiului sau în timpul unui conflict armat internaţional sau în condiţiile ocupării sau anexării, dispune deportarea sau deportează populaţia civilă dintr-un teritoriu ocupat sau anexat pe teritoriul unei ţări ocupante sau anexate sau al unei ţări terţe, ordonă transferul sau transferă populaţia civilă a statului ocupant pe teritoriul ţării ocupate este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

Articolul 103. Cauzarea de vătămări corporale, tortură sau alte tratamente inumane persoanelor protejate în temeiul dreptului internaţional umanitar

Persoana care, în timp de război sau în timpul unui conflict internaţional armat sau în condiţii de ocupaţie sau anexare şi încălcând normele dreptului internaţional umanitar, provoacă vătămare corporală gravă sau boală sau tortură celor răniţi, bolnavi, marinarilor unei nave de război care se scufundă, prizonierilor de război, civililor sau altor persoane protejate în temeiul dreptului internaţional umanitar, efectuează un experiment biologic sau medical pe ele, le prelevă ilegal organele sau ţesuturile în scopul transplantului, le prelevă ilegal sângele sau le supune altor tratamente inumane, le aplică sancţiuni penale fără o hotărâre judecătorească a unei instanţe independente şi imparţiale sau fără garanţii de apărare în instanţă sau are un comportament indecent în raport cu rămăşiţelor celor decedaţi este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la doisprezece ani.

Articolul 104. Încălcarea normelor dreptului internaţional umanitar privind protecţia civililor şi a bunurilor lor în timp de război

Persoana care, în timp de război sau în timpul unui conflict internaţional armat sau în condiţiile ocupării sau anexării şi în încălcarea normelor dreptului internaţional umanitar, scoate populaţia civilă din locuinţele proprii sau o strămută sau o obligă să-şi schimbe religia, violează femeile, le implică în sclavie sexuală sau le obligă să se angajeze în prostituţie, forţează sterilizarea sau inseminarea acestora, utilizează mijloace de intimidare sau teroare, ia ostatici, aplică pedeapsa colectivă, internează populaţia în lagăre de concentrare, separă copiii de părinţii sau de tutorii lor, ameninţă cu moartea prin înfometare, aplică sancţiuni penale fără o hotărâre a unei instanţe independente şi imparţiale sau fără garanţii de apărare în instanţă, confiscă bunurile sau conduce la exproprierea în masă a acestora în alte scopuri decât necesitatea militară, aplică contribuţii şi rechiziţii nejustificat de mari este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

Articolul 105. Folosirea forţată a civililor sau a prizonierilor de război în forţele armate ale inamicului

1. Persoana care, în timpul războiului, în timpul unui conflict internaţional, al ocupaţiei sau anexării armate şi care, cu încălcarea legii umanitare internaţionale, forţează civili sau prizonieri de război să servească în forţele armate ale inamicului, îi foloseşte ca scut uman într-o operaţiune militară, recrutează sau mobilizează copiii sub vârsta de 18 ani în forţele armate sau îi foloseşte într-o operaţiune militară este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

2. Persoana care recrutează sau mobilizează copii în vârstă de până la 18 ani în serviciul militar în grupurile militare care nu aparţin forţelor armate ale statului sau îi utilizează într-o operaţiune militară este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la doisprezece ani.

Articolul 106. Distrugerea obiectelor protejate sau jefuirea bunurilor naţionale valoroase

Persoana care emite ordine care nu sunt justificate de necesitatea militară în vederea distrugerii sau care distruge monumentele istorice, obiectele de cultură, artă, educaţie, creştere, ştiinţă sau religie protejate prin tratate sau acte juridice naţionale, jefuieşte bunurile naţionale valoroase dintr-un teritoriu ocupat sau anexat şi provoacă pagube importante este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la doisprezece ani.

Articolul 107. Întârzierea în repatrierea prizonierilor de război

Persoana care, după semnarea unui tratat de pace sau încetarea ostilităţilor, întârzie în mod nejustificat eliberarea sau repatrierea prizonierilor de război este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani sau cu amendă.

Articolul 108. Întârzierea în eliberarea civililor reţinuţi sau împiedicarea repatrierii altor civili

Persoana care, după încetarea ostilităţilor, întârzie în mod nejustificat eliberarea civililor reţinuţi sau nu permite altor civilii să se repatrieze de pe teritoriul unui conflict armat acolo unde doresc este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani sau cu amendă.

Articolul 109. Utilizarea ilegală a emblemei Crucii Roşii, a Semilunii Roşii, a Cristalului Roşu şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a unei alte embleme (semn) sau unei desemnări universal recunoscute

Persoana care foloseşte în mod ilegal emblema Crucii Roşii, a Semilunii Roşii, a Cristalului Roşu, a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau o altă emblemă (semn) sau desemnare universal recunoscută în timpul unui conflict armat internaţional sau altfel decât internaţional este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani sau cu amendă.

Articolul 110. Agresiunea

Persoana care provoacă o agresiune împotriva unui alt stat sau o conduce este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 111. Atacul militar interzis

1. Persoana care ordonă efectuarea sau efectuează un atac militar interzis în temeiul dreptului umanitar internaţional împotriva civililor, a personalului medical sau civil, a unui spital militar sau civil, a unui post de prim ajutor, a unui vehicul care transportă răniţi sau bolnavi, a personalului Comitetului Internaţional al Crucii Roşii sau al unei Societăţi Naţionale a Crucii Roşii sau al Semilunii Roşii, un atac militar împotriva unei aşezări neapărate sau a unei zone demilitarizate, un atac militar fără selectarea unei ţinte specifice şi cu conştientizarea faptului că ar putea duce la pierderi civile sau la distrugerea unui obiect civil sau un atac militar împotriva combatanţilor care s-au retras în mod clar de la luptă şi au renunţat la rezistenţă este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la cinci până la cincisprezece ani.

2. Persoana care ordonă efectuarea sau efectuează un atac militar care contravine dreptului umanitar internaţional împotriva unei ţinte care reprezintă un pericol considerabil pentru mediu şi oameni, cum ar fi o instalaţie nucleară, un baraj, o instalaţie pentru depozitarea substanţelor toxice sau un alt obiect, conştientă de faptul că ar putea provoca consecinţe grave sau un atac militar care utilizează arme de distrugere în masă este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 112. Utilizarea mijloacelor de război interzise

Persoana care, cu încălcarea tratatelor la care Republica Lituania este parte sau a practicilor internaţionale acceptate în privinţa mijloacelor de război sau a metodelor de război, ordonă folosirea sau foloseşte în ostilităţi mijloace sau metode de război interzise este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

Articolul 113. Jaful

Persoana care ordonă jefuirea sau jefuieşte bunuri pe câmpul de luptă de la persoanele decedate sau rănite este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

CAPITOLUL XVI

Crime împotriva independenţei, integrităţii teritoriale şi ordinii constituţionale a statului Lituania

Articolul 114. Lovitura de stat

1. Persoana care organizează sau participă la o conspiraţie pentru a realiza o lovitură de stat sau participă la o lovitură de stat este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la patru până la douăzeci de ani.

2. Persoana care, în cursul săvârşirii unei fapte prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol, foloseşte forţa armată sau în cazul în care fapta sa, prevăzută la alineatul 1, provoacă consecinţe grave este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

3. Persoanei care participă la o lovitură de stat prevăzută la alineatele (1) şi (2) i se înlătură răspunderea penală în cazul în care oferă voluntar unei instituţii de stat informaţii importante cu privire la lovitura de stat pregătită.

Articolul 115. Tentativa împotriva vieţii Preşedintelui Republicii Lituania

Persoana care săvârşeşte o tentativă împotriva vieţii Preşedintelui Republicii Lituania este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 116. Tentativa împotriva vieţii unui reprezentant al unui alt stat sau al unei organizaţii publice internaţionale

Persoana care săvârşeşte o tentativă împotriva vieţii unui reprezentant al unui alt stat sau al unei organizaţii publice internaţionale prezente în mod oficial în Republica Lituania este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 117. Trădarea

Cetăţeanul Republicii Lituania care, în timp de război sau după declararea stării de război, se aliază cu inamicul sau îl ajută pe inamic să desfăşoare activităţi împotriva statului Lituaniei este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

Articolul 118. Ajutorul acordat unui alt stat în desfăşurarea de activităţi instigatoare în Republica Lituania

Persoana care ajută un alt stat sau o organizaţie a acestuia în desfăşurarea activităţilor ostile Republicii Lituania – ordinea sa constituţională, suveranitatea, integritatea teritorială, apărarea sau puterea economică este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

Articolul 119. Spionajul

1. Persoana care, în scopul comunicării unui stat străin sau unei organizaţii străine, reţine, achiziţionează sau colectează în alt mod informaţii care constituie un secret de stat al Republicii Lituania sau comunică aceste informaţii unui stat străin, unei organizaţii a unui stat străin sau unui reprezentant al acestora este pedepsită cu închisoare pe un termen de la doi până la zece ani.

2. Persoana care, în îndeplinirea unei misiuni a altui stat sau a unei organizaţii, reţine, achiziţionează sau colectează sau comunică în alt mod informaţiile care constituie un secret de stat al Republicii Lituania sau o altă informaţie de interes pentru serviciile de informaţii ale unui stat străin este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

Articolul 120. Colaborarea

Cetăţeanul Republicii Lituania care, în condiţiile ocupării sau anexării, ajută organele guvernului ilegal să consolideze ocupaţia sau anexarea, să suprime rezistenţa populaţiei lituaniene sau ajută în alt mod guvernul ilegal în desfăşurarea activităţilor împotriva Republicii Lituania este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 121. Crearea de grupuri sau organizaţii anticonstituţionale şi participarea la activităţile acestora

Persoana care a creat organizaţii sau grupuri armate cu scopul de a modifica în mod ilegal sistemul constituţional al statului Lituania, săvârşind o tentativă împotriva independenţei sale, încălcând integritatea teritorială sau care a participat la activităţile unor astfel de organizaţii sau grupuri este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

Articolul 122. Incitarea publicului la încălcarea suveranităţii Republicii Lituania prin folosirea violenţei

Persoana care incită public la încălcarea suveranităţii Republicii Lituania prin folosirea violenţei – modificarea ordinii sale constituţionale, răsturnarea guvernului legitim, atentat la independenţă sau încălcarea integrităţii teritoriale, formarea grupurilor armate în aceste scopuri sau săvârşirea altor infracţiuni prevăzute în prezentul capitol şi având ca scop ameninţarea statului Lituania este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 123. Abuzul autorităţii

Persoana care, deşi este autorizată să reprezinte Republica Lituania în relaţiile cu un alt stat sau cu o organizaţie a altui stat sau cu o organizaţie publică internaţională, săvârşeşte un abuz de putere sau nu îşi îndeplineşte în mod deliberat obligaţiile sau le execută în mod necorespunzător şi săvârşeşte astfel o faptă care contravine intereselor Republicii Lituania, care produce sau ar fi putut provoca pagube majore este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

Articolul 123(1). Încălcarea sancţiunilor internaţionale

1. Persoana care încalcă sancţiunile internaţionale aplicate în Republica Lituania şi dăunează astfel intereselor importante ale Republicii Lituania este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana juridică răspunde, de asemenea, pentru fapte prevăzute în prezentul articol.

Articolul 124. Deţinerea ilegală a informaţiilor care constituie secret de stat

Persoana care dobândeşte sau transmite în mod ilegal informaţiile care constituie un secret de stat al Republicii Lituania sau deţine în mod ilegal elemente materiale al căror conţinut sau cu privire la care informaţiile constituie un secret de stat al Republicii Lituania, în absenţa caracteristicilor de spionaj, este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 125. Dezvăluirea unui secret de stat

1. Persoana care dezvăluie informaţii care constituie un secret de stat al Republicii Lituania, în cazul în care aceste informaţii i-au fost încredinţate sau a obţinut acces la acestea prin serviciul prestat, prin muncă sau în îndeplinirea funcţiilor publice, dar în absenţa caracteristicilor spionajului, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol constituie infracţiune şi în cazul în care a fost săvârşită din neglijenţă.

Articolul 126. Pierderea unui secret de stat

1. Persoana care distruge, deteriorează sau pierde un document, un obiect sau un alt element material care i-a fost încredinţat prin serviciul prestat, prin muncă sau în exercitarea funcţiilor publice, ale cărui conţinut sau informaţii constituie un secret de stat al Republicii Lituania este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol constituie o infracţiune şi în cazul în care a fost săvârşită din neglijenţă.

Articolul 127. Profanarea simbolurilor de stat

Persoana care, în mod public, rupe, sfâşie, sparge, distruge, murdăreşte sau profanează într-un alt mod drapelul de stat sau emblema de stat a Republicii Lituania sau ridiculizează public imnul naţional al Lituaniei este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau cu arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 128. Profanarea simbolurilor unui stat străin, ale Uniunii Europene sau ale unei organizaţii publice internaţionale

Persoana care rupe, zdrobeşte, sfâşie, sparge, distruge, murdăreşte sau profanează într-un alt mod emblema sau drapelul de stat afişat oficial al unui stat străin, drapelul Uniunii Europene sau al unei organizaţii publice internaţionale este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau cu arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

CAPITOLUL XVII

Infracţiuni împotriva vieţii umane

Articolul 129. Omorul

1. Persoana care ucide o altă persoană este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la şapte până la cincisprezece ani.

2. Persoana care ucide:

1) un copil mic;

2) o persoană aflată într-o stare de neajutorare;

3) rudele sale apropiate sau membrii familiei;

4) o femeie gravidă;

5) două sau mai multe persoane;

6) prin tortură sau într-un alt mod deosebit de crud;

7) într-o manieră care pune în pericol viaţa altor persoane;

8) din cauza comportamentului turbulent;

9) din motive de mercenariat;

10) ca urmare a îndeplinirii sarcinilor oficiale sau civile ale victimei;

11) pentru a ascunde o altă infracţiune;

12) pentru a dobândi organele, ţesuturile sau celulele victimei;

13) pentru a-şi exprima ura faţă de un grup de persoane sau faţă de o persoană care aparţine acestuia pe motive de vârstă, sex, orientare sexuală, handicap, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii,

este pedepsită cu închisoare de la opt până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

Articolul 130. Omorul în condiţii de dezechilibru emoţional

Persoana care ucide altă persoană într-o stare bruscă de dezechilibru emoţional, datorită comportamentului victimei, care este ilegal sau deosebit de ofensator pentru ea sau pentru o persoană apropiată de ea, se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

Articolul 131. Pruncuciderea

Mama care ucide copilul nou-născut aflându-se într-o stare care a rezultat în urma naşterii copilului se pedepseşte prin arest sau închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 132. Uciderea din culpă

1. Persoana care săvârşeşte un omor prin imprudenţă este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care ucide două sau mai multe persoane prin imprudenţă este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) sau (2) din prezentul articol, încălcând normele de securitate speciale cu privire la conduită, astfel cum sunt specificate în actele juridice este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

4. Persoana juridică răspunde, de asemenea, pentru o faptă prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.

Articolul 133. Instigarea la sinucidere sau provocarea unei sinucideri

Persoana care instigă o altă persoană la sinucidere sau provoacă sinuciderea persoanei printr-un comportament crud sau înşelător este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau cu arest sau închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

Articolul 134. Asistarea la sinucidere

Persoana care, la cererea persoanei bolnave în stadiu terminal, o asistă pe aceasta la sinucidere este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu muncă în folosul comunităţii sau cu arest sau închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

CAPITOLUL XVIII

Infracţiuni împotriva sănătăţii umane

Articolul 135. Vătămarea gravă a sănătăţii

1. Persoana care provoacă o vătămare corporală sau o boală unei alte persoane, care are ca rezultat pierderea vederii, auzului, abilităţii de a vorbi, capacităţii de a se reproduce, sarcinii sau alte mutilări grave, contractarea unei boli terminale sau unei boli de lungă durată care reprezintă o ameninţare la adresa vieţii sale sau afectarea gravă a sănătăţii sale mintale sau pierderea unei părţi considerabile a capacităţii profesionale sau generale de muncă sau o desfigurare permanentă a victimei este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la zece ani.

2. Persoana care provoacă o vătămare sau o boală gravă:

1) unui copil mic;

2) unei persoane aflate într-o stare de neajutorare;

3) rudelor sale apropiate sau membrilor familiei;

4) unei femei gravide;

5) la două sau mai multe persoane;

6) prin tortură sau într-un alt mod deosebit de crud;

7) într-o manieră care pune în pericol viaţa altor persoane;

8) din cauza comportamentului turbulent;

9) din motive de mercenariat;

10) ca urmare a îndeplinirii sarcinilor oficiale sau civile ale victimei;

11) pentru a ascunde o altă infracţiune;

12) pentru a dobândi organele, ţesuturile sau celulele victimei;

13) pentru a-şi exprima ura faţă de un grup de persoane sau faţă de o persoană care aparţine acestuia pe motive de vârstă, sex, orientare sexuală, handicap, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii,

este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la doi până la doisprezece ani.

Articolul 136. Prejudicierea gravă a sănătăţii altei persoane în condiţii de dezechilibru emoţional

Persoana care provoacă o vătămare corporală gravă altei persoane, aflându-se într-o stare bruscă de dezechilibru emoţional provocată de comportamentul victimei, care este ilegal sau deosebit de ofensator pentru ea sau o persoană apropiată de ea este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

Articolul 137. Prejudicierea gravă a sănătăţii provocată prin imprudenţă

1. Persoana care provoacă vătămări corporale sau o boală gravă altei persoane prin imprudenţă este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care cauzează vătămări corporale sau o boală gravă altor două sau mai multe persoane prin imprudenţă este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) sau (2) din prezentul articol, încălcând normele de securitate speciale cu privire la conduită, astfel cum sunt specificate în actele juridice este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

Articolul 138. Prejudicierea sănătăţii

1. Persoana care provoacă o vătămare corporală sau o boală altei persoane, care are ca rezultat diminuarea minoră a capacităţii sale profesionale sau capacităţii generale de muncă a acesteia sau o boală de lungă durată, dar fără a dezvolta efectele secundare menţionate la alineatul (1) al articolului 135 al prezentului Cod este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau cu arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care provoacă o vătămare corporală sau o boală care nu este gravă:

1) unui copil mic;

2) unei persoane aflate într-o stare de neajutorare;

3) rudelor sale apropiate sau membrilor familiei;

4) unei femei gravide;

5) la două sau mai multe persoane;

6) prin tortură sau într-un alt mod deosebit de crud;

7) într-o manieră care pune în pericol viaţa altor persoane;

8) din cauza comportamentului turbulent;

9) din motive de mercenariat;

10) ca urmare a îndeplinirii sarcinilor oficiale sau civile ale victimei;

11) pentru a ascunde o altă infracţiune;

12) pentru a dobândi organele, ţesuturile sau celulele victimei;

13) pentru a-şi exprima ura faţă de un grup de persoane sau faţă de o persoană care aparţine acestuia pe motive de vârstă, sex, orientare sexuală, handicap, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii,

este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 139. Prejudicierea sănătăţii prin imprudenţă

1. Persoana care provoacă o vătămare corporală sau o boală altei persoane prin imprudenţă, care duce la pierderea unei părţi din capacitatea profesională sau generală de muncă a acesteia sau la o boală de lungă durată a victimei, dar fără a dezvolta efectele secundare indicate în alineatul (1) din articolul 135 din prezentul Cod este pedepsită cu munca în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care provoacă o vătămare corporală sau o boală care nu este gravă altor două sau mai multe persoane prin imprudenţă este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la un an.

3. Persoana răspunde pentru fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 140. Cauzarea de dureri fizice sau a unei deteriorări neglijabile a sănătăţii

1. Persoana care, prin bătăi sau alte acţiuni violente, cauzează altei persoane durere fizică sau o vătămare corporală neglijabilă sau o boală pe termen scurt este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care săvârşeşte faptele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol unui copil mic sau prin torturarea victimei este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

3. Persoana răspunde pentru fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 141. Sensul termenilor

Caracteristicile cazurilor de afectare a sănătăţii prevăzute la articolele 135, 138 şi 140 din prezentul capitol se definesc prin normele de stabilire a amplorii afectării sănătăţii aprobate de Guvernul Republicii Lituania sau de către o instituţie autorizată de acesta.

CAPITOLUL XIX

Infracţiuni ce pun în pericol sănătatea umană şi viaţa

Articolul 142. Avortul ilegal

1. Medicul care are dreptul de a efectua avorturi şi efectuează un avort la cererea unei paciente, în prezenţa contraindicaţiilor sau în cazul în care nu este efectuat într-o unitate medicală este pedepsit cu muncă în folosul comunităţii sau cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu măsuri de siguranţă sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Specialistul în sănătate care nu are dreptul de a efectua avorturi şi efectuează un avort la o unitate sanitară la cererea unei paciente este pedepsit cu muncă în folosul comunităţii sau cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activitate sau cu măsuri de siguranţă sau închisoare pe un termen de până la trei ani.

3. Persoana care nu are dreptul de a efectua avorturi şi întrerupe sarcina la cererea unei femei gravide este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

Articolul 143. Constrângerea unei femei în scopul de a face un avort ilegal

Persoana care constrânge o femeie însărcinată să efectueze un avort ilegal prin exercitarea unei constrângeri mintale asupra victimei sau asupra persoanelor apropiate ei este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 144. Lăsarea fără asistenţă a persoanei aflate într-o situaţie care îi ameninţă viaţa

Persoana care, în urma unei ameninţări sau în timp ce are datoria să se ocupe de victimă, nu-i oferă acesteia asistenţă într-o situaţie care ameninţă viaţa acestei persoane, deşi este în măsură să-i ofere asistenţă, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 145. Ameninţarea cu omorul sau cu vătămarea gravă a sănătăţii unei persoane sau terorizarea persoanei

1. Persoana care ameninţă o altă persoană cu omorul sau cu provocarea unei prejudicieri grave a sănătăţii, în cazul în care există o bază suficientă pentru a crede că ameninţarea poate fi îndeplinită, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care terorizează o altă persoană prin ameninţări constând în aruncarea în aer, incendierea sau săvârşirea unei alte fapte ce reprezintă un pericol pentru viaţa, sănătatea sau proprietatea acesteia sau care intimidează sistematic persoana folosind coerciţia psihică este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL XX

Infracţiuni împotriva libertăţii umane

Articolul 146. Privarea ilegală de libertate

1. Persoana care, în mod ilegal, privează de libertate o altă persoană, în absenţa caracteristicilor luării de ostatici, este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol prin violenţă sau care ameninţă viaţa sau sănătatea victimei sau deţine victima în captivitate pentru o perioadă mai mare de 48 de ore este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. Persoana care, în mod ilegal, privează o altă persoană de libertate, prin internarea acesteia într-un spital psihiatric din alte motive decât o afecţiune, este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 147. Traficul de fiinţe umane

1. Persoana care vinde, cumpără sau în alt mod transferă sau achiziţionează o altă persoană sau recrutează, transportă sau deţine în captivitate o persoană prin folosirea violenţei fizice sau a ameninţărilor sau o privează în alt mod de posibilitatea de rezistenţă sau care profită de dependenţa sau vulnerabilitatea acelei persoane sau care recurge la înşelăciune sau la plata sau acordarea unui alt beneficiu material unei persoane care are, de fapt, victima sub controlul său, în cazul în care făptuitorul cunoaşte sau intenţionează să implice victima în prostituţie sau să profite de prostituarea acestei persoane sau să o folosească în pornografie sau în munca forţată este pedepsită cu închisoare de la doi până la zece ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol în cazul a două sau mai multe victime sau prin participarea la un grup organizat sau care intenţionează să dobândească organele, ţesuturile sau celulele victimei este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la patru până la doisprezece ani.

3. Persoana juridică răspunde, de asemenea, pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 147(1). Supunerea la muncă forţată

1. Persoana care, prin folosirea violenţei fizice sau a ameninţărilor sau prin lipsirea în alt mod de posibilitatea de rezistenţă sau prin folosirea în mod ilegal a dependenţei unei persoane, o obligă în mod ilegal să efectueze o anumită activitate este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (1) al prezentului articol forţând o altă persoană să lucreze în condiţii de sclavie sau în alte condiţii inumane este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 148. Restricţionarea libertăţii acţiunilor unei persoane

1. Persoana care solicită ca o altă persoană să efectueze acţiuni ilegale sau să se abţină de la a întreprinde acţiuni legale sau să se comporte în alt mod conform instrucţiunilor făptuitorului, prin folosirea coerciţiei mintale în ceea ce priveşte victima sau persoanele apropiate, este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana răspunde penal pentru fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL XXI

Infracţiuni şi contravenţii împotriva libertăţii sexuale, auto-determinării şi inviolabilităţii persoanelor

Articolul 149. Violul

1. Persoana care are relaţii sexuale cu o altă persoană împotriva voinţei acesteia, prin folosirea violenţei fizice sau ameninţarea cu utilizarea imediată a acesteia sau prin lipsirea în alt mod de posibilitatea de rezistenţă sau prin folosirea stării de neajutorare a victimei, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. Persoana care violează o altă persoană împreună cu un grup de participanţi este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la zece ani.

3. Persoana care violează un minor este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

4. Persoana care a violat un copil mic este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

5. Persoana răspunde penal pentru fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

6. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol.

Articolul 150. Agresiunea sexuală

1. Persoana care, împotriva voinţei altei persoane, îşi satisface dorinţele sexuale prin act sexual anal, oral sau prin acţiuni sexuale fără penetrare, prin folosirea violenţei fizice sau prin ameninţarea cu utilizarea imediată a acesteia sau prin privarea victimei de posibilitatea de rezistenţă sau prin profitarea de starea de neajutorare a victimei, este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. Persoana care efectuează acţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol împreună cu un grup de participanţi este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. Persoana care efectuează acţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol asupra unui minor este pedepsită cu închisoare pe un termen de la doi până la zece ani.

4. Persoana care efectuează acţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol asupra unui copil mic este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la treisprezece ani.

5. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

6. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol.

Articolul 151. Abuzul sexual

1. Persoana care, ameninţând să recurgă la violenţă, să folosească altă constrângere morală sau să profite de dependenţa unei alte persoane, obligă persoana respectivă să întreţină relaţii sexuale sau să satisfacă în alt mod dorinţele sexuale ale făptuitorului sau ale unei persoane terţe este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care efectuează acţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol asupra unui minor este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 151(1). Satisfacerea dorinţelor sexuale prin încălcarea libertăţii, auto-determinării şi inviolabilităţii sexuale a minorului

1. Persoana care a avut relaţii sexuale sau şi-a satisfăcut în alt mod dorinţele sexuale cu minorul prin oferirea, promisiunea să-i pună la dispoziţie sau punându-i la dispoziţie în schimb bani sau o altă formă de schimb, în absenţa caracteristicilor unui viol, ale unei agresiuni sexuale sau ale unui abuz sexual, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Tatăl, mama, tutorele, custodele sau un alt reprezentant legal al unui copil sau o altă persoană care deţine drepturi statutare în ceea ce priveşte minorul, care are relaţii sexuale sau care îşi satisface în alt mod dorinţele sexuale cu minorul în lipsa caracterului unui viol, ale unei agresiuni sexuale sau ale unui abuz sexual, este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 152. Hărţuirea sexuală

1. Persoana care, în căutarea unui contact sau a satisfacţiei sexuale, hărţuieşte o persoană subordonată ei prin funcţie sau se foloseşte de altfel de acţiuni vulgare sau similare sau de oferte sau sugestii se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest.

2. Persoana răspunde penal pentru fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 153. Molestarea sexuală a unui copil

Persoana care molestează un copil este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

CAPITOLUL XXII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva demnităţii şi onoarei persoanei

Articolul 154. Calomnia

1. Persoana care răspândeşte informaţii false despre o altă persoană care ar putea să trezească dispreţ pentru această persoană sau să o umilească sau să submineze încrederea în aceasta este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care calomniază o altă persoană, acuzând-o de săvârşirea infracţiunii grave sau foarte grave sau în mass-media sau într-o publicaţie este pedepsită cu amendă, arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 155. Insulta

1. Persoana care umileşte public o altă persoană într-o manieră abuzivă printr-o acţiune, prin viu grai sau în scris este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. Se consideră că persoana care a insultat o altă persoană într-un alt mod decât în mod public a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

CAPITOLUL XXIII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva copilului şi familiei

Articolul 156. Răpirea unui copil sau schimbul de copii

1. Persoana care răpeşte copilul mic al unei alte persoane sau schimbă sugari este pedepsită cu arest sau închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

2. Tatăl, mama sau ruda apropiată care îşi răpeşte propriul copil sau copilul rudelor acestuia dintr-o unitate de îngrijire a copiilor sau de la o persoană cu care copilul locuieşte în mod legal este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

Articolul 157. Cumpărarea sau vânzarea unui copil

1. Persoana care se oferă să cumpere sau să achiziţioneze în alt mod un copil sau care vinde, cumpără sau transferă sau dobândeşte în alt mod un copil sau care recrutează, transportă sau reţine un copil în captivitate, cunoscând sau căutând implicarea sa în prostituţie sau în câştigarea de profit din prostituţie sau folosirea copilului în scopuri pornografice sau în muncă forţată, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la doisprezece ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol în cazul a doi sau mai mulţi copii sau în cazul copiilor mici sau prin participarea la un grup organizat sau care intenţionează să achiziţioneze organele, ţesuturile sau celulele victimei este pedepsită cu închisoarea pentru un termen de cinci până la cincisprezece ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 158. Abandonarea minorului

Tatăl, mama, tutorele sau un alt reprezentant legal al unui minor care abandonează minorul care nu poate să se îngrijească el însuşi, lăsându-l astfel fără grija cuvenită, cu intenţia de a-l părăsi, este pedepsit cu muncă în folosul comunităţii sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 159. Implicarea unui copil într-o faptă penală

Persoana care convinge, solicită, plăteşte, ameninţă, înşeală sau implică în alt mod un copil într-o faptă penală este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 160. Implicarea unui copil în utilizarea medicamentelor sau a altor mijloace de intoxicare

Persoana care implică un copil în folosirea medicamentelor sau a altor mijloace de intoxicare non-narcotice pentru alte scopuri decât tratamentul medical este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 161. Implicarea unui copil în abuzul de alcool

1. Persoana care implică un copil în abuzul de alcool este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Se consideră că persoana care a intoxicat un copil cu alcool a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

Articolul 162. Utilizarea unui copil pentru pornografie

1. Persoana care implică un copil în evenimente pornografice sau care foloseşte un copil pentru producerea de materiale pornografice sau profită de astfel de activităţi ale copilului este pedepsită cu amendă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 163. Abuzul de drepturile de părinte, tutore sau custode sau de drepturile ce revin altor reprezentanţi legali ai unui copil

Persoana care abuzează de drepturile de tată, mamă, tutore sau custode sau ale altui reprezentant legal al unui copil prin hărţuirea fizică sau psihică a copilului, lăsându-l pentru perioade lungi de timp fără îngrijire sau maltratându-l într-un mod asemănător este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 164. Sustragerea de la obligaţia de întreţinere a copilului

Persoana care se sustrage de la obligaţia stabilită printr-o hotărâre a instanţei de a întreţine un copil, de a plăti pentru întreţinerea copilului sau de a furniza copilului alt sprijin necesar este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

CAPITOLUL XXIV

Infracţiuni împotriva inviolabilităţii vieţii private a persoanei

Articolul 165. Violarea de domiciliu

1. Persoana care, în mod ilegal, într-o manieră secretă sau deschisă, recurgând la înşelăciune sau la violenţă sau în alt mod, împotriva voinţei proprietarului sau a persoanelor autorizate de el, intră în locuinţa, apartamentul sau în alte incinte sau anexe rezidenţiale ale acestuia, inclusiv pe teritoriul păzit al locuinţei, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana răspunde penal pentru o faptă prevăzută în prezentul articol numai sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 166. Încălcarea inviolabilităţii corespondenţei unei persoane

1. Persoana care interceptează, în mod ilegal, un element poştal sau un pachet trimis prin poştă sau prin intermediul unui furnizor de servicii de curierat sau care interceptează, înregistrează sau observă ilegal mesajele unei persoane transmise prin reţele electronice de comunicaţii sau înregistrează, interceptează sau observă ilegal convorbirile telefonice ale unei persoane transmise prin reţele electronice de comunicaţii sau încalcă într-un alt mod inviolabilitatea corespondenţei unei persoane este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 167. Colectarea ilegală de informaţii privind viaţa privată a persoanei

1. Persoana care colectează ilegal informaţii despre viaţa privată a persoanei este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 168. Dezvăluirea neautorizată sau utilizarea informaţiilor privind viaţa privată a persoanei

1. Persoana care, fără consimţământul altei persoane, face publice, utilizează pentru propriul său beneficiu sau în folosul altei persoane informaţii despre viaţa privată a acelei persoane, în cazul în care obţine accesul la aceste informaţii prin serviciul sau profesia sa sau în îndeplinirea unei sarcini temporare sau colectează informaţiile prin săvârşirea unei fapte prevăzute la articolele 165-167 din prezentul Cod, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol numai sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

CAPITOLUL XXV

Infracţiuni şi contravenţii împotriva drepturilor egale ale persoanelor şi libertatea de conştiinţă

Articolul 169. Discriminarea pe motive de naţionalitate, rasă, sex, descendenţă, religie sau apartenenţă la alte grupuri

Persoana care desfăşoară acţiuni care vizează împiedicarea, pe motive de sex, orientare sexuală, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii, a unui grup de persoane sau a unei persoane care aparţine acestuia să participe în mod egal cu alte persoane la activităţi politice, economice, sociale, culturale, de muncă sau de altă natură sau restrângerea drepturilor şi libertăţilor unui astfel de grup de persoane sau ale persoanei care aparţine acestuia este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 170. Instigarea împotriva oricărui grup de persoane naţional, rasial, etnic, religios sau de altă natură

1. Persoana care, în scopul distribuţiei, produce, achiziţionează, trimite, transportă sau depozitează elemente care ridiculizează, exprimă dispreţ, îndemnă la ură sau la instigarea la discriminare a unui grup sau al unui membru al grupului pe motive de sex, orientare sexuală, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii sau instigă la violenţă sau tratament fizic violent al unui astfel de grup sau al unui membru al grupului sau care diseminează astfel de elemente, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care ridiculizează public, exprimă dispreţ, îndeamnă la ură sau incită la discriminare împotriva unui grup de persoane sau a persoanei care aparţine acestuia pe motive de sex, orientare sexuală, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

3. Persoana care incită public la violenţă sau la un tratament fizic violent al unui grup de persoane sau al unei persoane care aparţine acestuia pe motive de sex, orientare sexuală, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii sau care finanţează sau susţine în alt mod astfel de activităţi este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

*Articolul 1701. Constituire şi activitatea grupurilor şi organizaţiilor care au ca scop discriminarea unui grup de persoane sau incitarea împotriva acestuia

1. Persoana care constituie un grup de participanţi sau un grup organizat sau o organizaţie care urmăreşte discriminarea unui grup de persoane pe motive de sex, orientare sexuală, rasă, naţionalitate, limbă, descendenţă, statut social, religie, convingeri sau opinii sau instigarea împotriva acestuia sau care participă la activităţile unui astfel de grup sau ale unei astfel de organizaţii sau care finanţează sau sprijină în alt mod un astfel de grup sau o astfel de organizaţie este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 171. Perturbarea ceremoniilor sau a sărbătorilor religioase

Persoana care, prin folosirea cuvintelor injurioase, efectuând acţiuni sfidătoare, făcând ameninţări, acuzaţii sau alte acţiuni indecente, întrerupe serviciile sau alte ceremonii sau sărbători oficiate de către o comunitate religioasă sau de către o societate recunoscută de stat se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau prin arest.

CAPITOLUL XXVI

Infracţiunile împotriva dreptului de vot al persoanelor şi procedura de alegere a preşedintelui Republicii Lituania, alegerile pentru Parlament (Seimas), Parlamentul European şi consiliile municipale sau procedura de efectuare a referendumurilor

Articolul 172. Împiedicarea exercitării drepturilor electorale sau referitoare la referendumuri

Persoana care, prin folosirea constrângerii mintale sau prin mituire sau înşelăciune, împiedică altă persoană să-şi exercite dreptul de a alege, de a fi ales sau de a participa la un referendum este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 173. Falsificarea unui document electoral sau referitor la un referendum sau utilizarea unui document electoral sau referitor la un referendum fals

1. Persoana care, în scopul influenţării rezultatelor alegerilor sau ale unui referendum, întocmeşte o listă a alegătorilor, o listă a cetăţenilor care au dreptul de a participa la referendum, o înregistrare a numărătorii voturilor, un buletin electoral sau pentru referendum, produce un număr mare de buletine electorale sau pentru referendumuri false sau foloseşte un document electoral sau pentru referendum falsificat sau fals este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care are ca rezultat anularea alegerilor sau a referendumului sau influenţează în mod semnificativ rezultatele alegerilor sau ale referendumului este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 174. Numărarea incorectă a voturilor electorale

1. Persoana care, în scopul influenţării rezultatelor alegerilor sau ale unui referendum, numără şi înregistrează în mod incorect voturile electorale sau voturile cetăţenilor care participă la referendum este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care are ca rezultat anularea alegerilor sau ale referendumului sau influenţează în mod semnificativ rezultatele alegerilor sau ale referendumului este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 175. Distrugerea, prejudicierea, confiscarea sau ascunderea unui document electoral sau referitor la un referendum

Persoana care distruge, deteriorează, confiscă sau ascunde o listă a alegătorilor sau a cetăţenilor care au dreptul de a participa la un referendum, un buletin electoral sau de participare la referendum sau o înregistrare a numărătorii voturilor, în cazul în care rezultă anularea alegerilor sau a referendumului sau influenţează în mod semnificativ rezultatele alegerilor sau ale referendumului este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

CAPITOLUL XXVII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva drepturilor sociale ale persoanelor

Articolul 176. Încălcarea cerinţelor privind siguranţa şi protecţia sănătăţii la locul de muncă

1. Angajatul sau persoana autorizată de acesta care încalcă cerinţele de siguranţă sau protecţie a sănătăţii la locul de muncă prevăzute în legislaţia privind securitatea la locul de muncă sau în alte acte juridice, în cazul în care se produce un accident care implică oameni, o defecţiune sau alte consecinţe grave, este pedepsit cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

2. Angajatul sau persoana autorizată de acesta care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care ar fi putut să provoace un accident care implică oameni, o defecţiune sau alte consecinţe grave, se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

3. Faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt, de asemenea, penale, în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 177. Împiedicarea activităţii sindicatelor

Persoana care împiedică activităţile legale ale unui sindicat sau ale unui membru al acestuia este considerată a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau măsuri de siguranţă.

CAPITOLUL XXVIII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva bunurilor, drepturilor de proprietate şi drepturilor imobiliare

Articolul 178. Furtul

1. Persoana care îşi însuşeşte bunurile altei persoane este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care îşi însuşeşte în mod făţiş bunurile altei persoane sau îşi însuşeşte bunurile altcuiva prin intrarea neautorizată în incintele, depozitele sau pe teritoriul păzit sau îşi însuşeşte în mod public bunurile altei persoane luându-i hainele, geanta de mână sau alte obiecte transportate (furt din buzunare) sau un vehicul este pedepsită cu amendă sau arest sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Persoana care îşi însuşeşte bunuri de o valoare ridicată sau bunuri cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de o semnificaţie considerabilă sau îşi însuşeşte bunurile altei persoane prin participarea la un grup organizat este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

4. Se consideră că persoana care îşi însuşeşte bunurile cu o valoare scăzută ale altei persoane a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

5. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (4) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 179. Utilizarea ilegală a serviciilor de furnizare de energie şi de comunicaţii

1. Persoana care utilizează energie termică, gaz, apă, telecomunicaţii sau alte elemente cu valoare economică prin conectarea ilegală la alimentarea cu energie electrică sau la o reţea de comunicaţii sau la un depozit, prin denaturarea înregistrărilor contorului sau prin alte mijloace ilegale şi astfel produce daune altei persoane este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (1) al prezentului articol şi care, prin aceasta, produce daune materiale majore unei alte persoane este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Se consideră că persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol şi care, prin aceasta, aduce daune materiale minore unei alte persoane a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

5. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (3) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 180. Tâlhăria

1. Persoana care, prin folosirea violenţei fizice sau prin ameninţarea cu folosirea imediată a acesteia sau prin lipsirea în alt mod de posibilitatea de rezistenţă sau prin folosirea stării de neajutorare a altei persoane, îşi însuşeşte bunurile acesteia este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. Persoana care săvârşeşte tâlhăria prin intrarea neautorizată în incinte sau prin folosirea unei alte arme decât o armă de foc, a unui cuţit sau a altui obiect special conceput pentru a răni o persoană este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

3. Persoana care săvârşeşte tâlhăria prin folosirea unei arme de foc sau a unui exploziv sau care, săvârşind o tâlhărie, îşi însuşeşte bunuri de o valoare ridicată sau bunuri cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de o semnificaţie considerabilă sau care săvârşeşte tâlhăria prin participarea la un grup organizat este pedepsită cu închisoare pe un termen de la doi până la zece ani.

Articolul 181. Şantajul

1. Persoana care, fără un motiv legal pentru aceasta, în mod deschis sau secret, pentru propriul beneficiu sau în folosul altor persoane, cere bunuri de la o altă persoană, solicită acordarea unui drept de proprietate sau înlăturarea unei obligaţii privind proprietatea sau a unei obligaţii de a efectua alte acţiuni referitoare la bunuri sau cere altei persoane să se abţină de la astfel de acţiuni prin ameninţarea cu folosirea violenţei fizice împotriva acesteia sau a altei persoane, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor acesteia, cu publicarea de informaţii compromiţătoare sau de alte informaţii a căror divulgare este nedorită sau prin utilizarea altor constrângeri mintale este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. Persoana care, utilizând şantajul, foloseşte violenţa fizică, privează o persoană de libertate, îi distruge sau îi deteriorează bunurile sau produce daune materiale importante este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. Persoana care săvârşeşte şantajul în vederea obţinerii unor bunuri de mare valoare sau obiecte cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de o importanţă considerabilă sau care şantajează prin participarea la un grup organizat este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

Articolul 182. Înşelăciunea

1. Persoana care, prin inducere în eroare, dobândeşte bunurile altei persoane în interes propriu sau în folosul altor persoane sau dobândeşte un drept de proprietate, evită o obligaţie de proprietate sau o anulează este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care, prin înşelăciune şi în folosul propriu sau în beneficiul altor persoane, dobândeşte bunuri de mare valoare aparţinând unei alte persoane sau un drept de proprietate asupra unor astfel de bunuri sau bunuri cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de importanţă considerabilă sau evită o obligaţie de proprietate cu o valoare ridicată sau o anulează sau înşeală prin participarea la un grup organizat este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. Persoana care, prin înşelăciune şi în beneficiul propriu sau în beneficiul altor persoane, dobândeşte bunurile cu valoare scăzută aparţinând unei alte persoane sau dobândeşte un drept de proprietate asupra unor astfel de bunuri, se sustrage de la executarea unei obligaţii, cu valoare redusă, privind proprietatea sau o anulează, se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

4. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (3) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

Articolul 183. Însuşirea bunurilor

1. Persoana care îşi însuşeşte bunurile sau dreptul de proprietate care îi sunt încredinţate sau puse la dispoziţie este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care îşi însuşeşte bunurile sau dreptul de proprietate al altei persoane de o valoare ridicată, care i-au fost încredinţate sau puse la dispoziţie sau obiectele cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de o importanţă considerabilă este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la zece ani.

3. Se consideră că a săvârşit o contravenţie persoana care îşi însuşeşte bunurile sau un drept de proprietate asupra unui bun cu o valoare scăzută, care i-au fost încredinţate sau puse la dispoziţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

5. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (3) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 184. Risipirea proprietăţii

1. Persoana care pricinuieşte pagube bunurilor sau dreptului de proprietate al altei persoane, care i-au fost încredinţate sau puse la dispoziţie este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care pricinuieşte pagube bunurilor sau dreptului de proprietate al altei persoane de o valoare ridicată, încredinţate sau puse la dispoziţie sau obiectele de valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de o importanţă considerabilă este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

3. Se consideră că persoana care pricinuieşte pagube bunurilor sau dreptului de proprietate al altei persoane de o valoare scăzută, încredinţate sau puse la dispoziţie a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest.

4. Faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol sunt de natură penală şi în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

5. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (3) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

6. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

Articolul 185. Însuşirea bunului găsit

Persoana care îşi însuşeşte o comoară găsită, obiecte de o valoare ştiinţifică, istorică sau culturală considerabilă, un alt obiect găsit cu valoare ridicată sau bunurile altei persoane de o valoare ridicată, care intră în posesia sa din întâmplare este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

Articolul 186. Producerea de daune materiale prin inducerea în eroare

1. Persoana care, prin inducerea în eroare, evită achitarea pentru lucrările recepţionate, bunurile livrate, serviciile prestate sau plăţile obligatorii şi, prin urmare, produce daune materiale majore altei persoane este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care, prin inducerea în eroare, produce daune materiale minore unei alte persoane, se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

4. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 187. Distrugerea sau deteriorarea bunurilor

1. Persoana care distruge sau deteriorează bunurile altei persoane este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care distruge sau deteriorează bunurile altei persoane într-o manieră, în general, periculoasă sau prin distrugerea sau deteriorarea unei instalaţii sau a unor elemente asamblate, în cazul în care acest lucru ar fi putut dăuna oamenilor sau ar putea distruge sau ar putea deteriora bunurile cu valoare ridicată ale altei persoane sau bunurile cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală cu semnificaţie considerabilă este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. Se consideră că persoana care distruge sau deteriorează bunurile cu valoare scăzută ale altei persoane a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

4. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (3) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 188. Distrugerea sau deteriorarea proprietăţii din neglijenţă

1. Persoana care distruge sau deteriorează din neglijenţă bunurile altei persoane şi produce daune materiale importante victimei sau distruge sau deteriorează obiecte de valoare ştiinţifică, istorică sau culturală cu semnificaţie considerabilă este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol, încălcând normele de securitate speciale de conduită, astfel cum sunt specificate în actele juridice este pedepsită cu amendă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 189. Achiziţionarea sau comercializarea bunurilor obţinute prin mijloace infracţionale

1. Persoana care dobândeşte, utilizează sau comercializează bunuri cunoscând că aceste bunuri au fost obţinute prin mijloace infracţionale este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care dobândeşte, utilizează sau comercializează bunuri cu valoare înaltă sau cu valoare ştiinţifică, istorică sau culturală de o importanţă considerabilă, fiind conştientă de faptul că aceste bunuri au fost obţinute prin mijloace infracţionale este pedepsită cu amendă, arest sau închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. Persoana care dobândeşte, utilizează sau comercializează bunuri cu valoare scăzută, conştientă că aceste bunuri au fost obţinute prin mijloace infracţionale, se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

Articolul 190. Interpretarea valorii unui bun

Bunurile prevăzute în acest capitol sunt considerate a avea o valoare considerabilă în cazul în care valoarea acestora depăşeşte suma de 250 SMV şi a avea o valoare scăzută în cazul în care valoarea acestora depăşeşte suma de 1 SMV, dar nu depăşeşte suma de 3 SMV.

CAPITOLUL XXIX

Infracţiunile împotriva proprietăţii intelectuale şi industriale

Articolul 191. Însuşirea drepturilor de autor

1. Persoana care publică sau anunţă în mod public o lucrare literară, ştiinţifică sau artistică (inclusiv software de calculator şi baze de date) sau o parte a acesteia creată de către o altă persoană este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care, profitând de poziţia sa oficială sau prin recurgerea la constrângere morală, obligă autorul unei opere literare, ştiinţifice sau artistice (inclusiv software de calculator şi baze de date) sau al unei părţi a acesteia să recunoască o altă persoană ca fiind co-autor sau succesor al drepturilor de autor sau să renunţe la dreptul de autor este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 192. Reproducerea ilegală a operei literare, ştiinţifice sau artistice sau a unui element al drepturilor conexe, distribuirea, transportul sau stocarea copiilor ilegale ale acestora

1. Persoana care reproduce ilegal o lucrare literară, ştiinţifică sau artistică (inclusiv software de calculator şi baze de date) sau un element al drepturilor conexe sau o parte a acestora în scopuri comerciale sau care distribuie, transportă sau depozitează în scopuri comerciale copii ilegale ale acestora, în situaţia în care valoarea copiilor depăşeşte, în funcţie de preţul copiilor legale sau, în absenţa acestuia, în funcţie de preţul original al operelor reproduse, suma de 100 SMV, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. *Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul 1 al prezentului articol, în cazul în care valoarea totală a copiilor ilegale depăşeşte, în funcţie de preţurile copiilor legale sau, în lipsa acestora, în funcţie de preţul operelor originale reproduse, suma de 250 SMV, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

* Notă: După alineatul (1), articolul a fost completat cu alineatul (2), iar alineatul (2) este renumerotat ca alineatul (3).

Articolul 193. Distrugerea sau modificarea informaţiilor privind gestionarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe

1. Persoana care, fără autorizarea entităţii deţinătoare a drepturilor de autor sau a drepturilor conexe şi în scopuri comerciale, distruge sau modifică informaţii privind gestionarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în cazul în care aceste informaţii ajută la identificarea unei opere, a autorului lucrării, a unei alte entităţi deţinătoare a drepturilor autorului sau a interpretului sau privind executarea operei, o fonogramă, producătorul fonogramei, o altă entitate deţinătoare de drepturi conexe sau informaţii despre termenii şi condiţiile şi modul de utilizare a operei, despre executarea acesteia sau fonogramă, inclusiv toate cifrele sau codurile care comunică informaţiile indicate în copiile lucrării, în înregistrările de interpretare sau în fonogramă sau prezentate în momentul publicării lor este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 194. Înlăturarea ilegală a mijloacelor de protecţie tehnică a drepturilor de autor sau a drepturilor conexe

1. Persoana care elimină ilegal orice mijloace de protecţie tehnică folosite de entităţi care deţin drepturi de autor sau drepturi conexe pentru exercitarea sau protecţia drepturilor lor sau care produce, importă, exportă, depozitează, transportă sau distribuie în scopuri comerciale dispozitivele care oferă posibilitatea de a înlătura mijloacele de protecţie tehnică (decodoare, cartele de decodare sau alte dispozitive) sau un software, parole, coduri sau alte date similare este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 195. Încălcarea drepturilor de proprietate industrială

1. Persoana care încalcă drepturile exclusive ale unui titular de brevet sau ale unui proprietar de proiect sau dreptul unei persoane juridice la numele persoanei juridice este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL XXX

Infracţiunile împotriva securităţii datelor electronice şi a sistemelor de informaţii

Articolul 196. Intervenţia ilicită asupra datelor electronice

1. Persoana care distruge, deteriorează, elimină sau modifică în mod ilegal date electronice sau un echipament tehnic, software sau care restricţionează altfel utilizarea acestor date, provocând astfel daune majore, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol în ceea ce priveşte datele electronice ale unui sistem de informaţii de importanţă strategică pentru securitatea naţională sau de o importanţă majoră pentru guvernul de stat, economia sau sistemul financiar este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută în prezentul articol şi produce un prejudiciu minor se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 197. Intervenţia ilicită asupra unui sistem informatic

1. Persoana care perturbă sau întrerupe în mod ilegal funcţionarea unui sistem informatic şi, prin aceasta, provoacă daune majore este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol cu privire la un sistem de informaţii de importanţă strategică pentru securitatea naţională sau de o importanţă majoră pentru guvernul de stat, economia sau sistemul financiar este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută în prezentul articol şi produce un prejudiciu minor se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

Articolul 198. Interceptarea şi utilizarea ilicită a datelor electronice

1. Persoana care observă, înregistrează, interceptează, achiziţionează, stochează, prelucrează, distribuie sau utilizează în alt mod ilicit datele electronice care nu pot fi făcute publice este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care observă, înregistrează, interceptează, achiziţionează, stochează, prelucrează, distribuie sau utilizează în alt mod ilicit datele electronice care nu pot fi făcute publice şi care au o importanţă strategică pentru securitatea naţională sau care au o importanţă majoră pentru guvernul de stat, economia sau sistemul financiar este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 198(1). Conectarea ilicită la un sistem informatic

1. Persoana care se conectează ilegal la un sistem informatic prin prejudicierea mijloacelor de protecţie ale sistemului informatic este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care se conectează ilegal la un sistem de informaţii de importanţă strategică pentru securitatea naţională sau de o importanţă majoră pentru guvernul de stat, economia sau sistemul financiar este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 198(2). Înlăturarea ilicită a instalaţiilor, a software-ului, a parolelor, a codurilor de conectare şi a altor date

1. Persoana care produce, transportă, vinde sau distribuie în alt mod ilicit instalaţiile sau software-ul, parole, coduri de conectare sau alte date similare destinate săvârşirii infracţiunilor sau le achiziţionează sau le depozitează în acelaşi scop este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL XXXI

Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii economice şi de afaceri

Articolul 199. Contrabanda

1. Persoana care transportă peste frontiera de stat a Republicii Lituania articole care trebuie declarate la vamă şi a căror valoare depăşeşte 250 SMV şi nu trece prin controlul vamal sau evită în alt mod acest control sau transportă peste frontiera de stat a Republicii Lituania, fără autorizaţie, bunuri culturale mobile sau antichităţi este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

2. Persoana care nu trece prin controlul vamal sau evită în alt mod acest control sau transportă fără autorizaţie peste frontiera de stat a Republicii Lituania arme de foc, muniţie, explozibili, materiale explozibile, materiale radioactive sau alte bunuri strategice, toxice, foarte active, substanţe narcotice sau psihotrope sau precursori ai substanţelor narcotice sau psihotrope este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 199(1). Inducerea în eroare a autorităţilor vamale

1. Persoana care aduce în Republica Lituania dintr-un stat membru al Uniunii Europene elemente care trebuie declarate la vamă şi a căror valoare depăşeşte suma de 250 SMV şi nu trece prin controlul vamal al Republicii Lituania sau al altui stat membru al Uniunii Europene sau evită în alt mod acest control este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 199(2). Deţinerea ilegală a bunurilor supuse accizelor

1. Persoana care, prin încălcarea procedurii stabilite, dobândeşte, depozitează, transportă, transmite, utilizează sau comercializează bunurile supuse accizelor a căror valoare depăşeşte suma de 250 SMV este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 200. Neîndeplinirea ilegală a transportului bunurilor sau produselor în afara Republicii Lituania

1. Persoana care, în mod ilegal, nu reuşeşte să transporte dincolo graniţa de stat a Republicii Lituania bunurile sau produsele a căror valoare depăşeşte 250 SMV şi care ar fi trebuit să fie duse în afara Republicii Lituania, conform documentelor de tranzit sau de export, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 201. Producţia, depozitarea, transportul sau comercializarea ilegală a băuturilor alcoolice tari artizanale, a alcoolului etilic nedenaturat, denaturat sau tehnic, a diluţiilor (amestecurilor) acestora şi a echipamentelor pentru producerea acestora

1. Persoana care, în scopul comercializării, fabrică, depozitează, transportă ilicit băuturi alcoolice tari artizanale, alcool etilic nedenaturat, denaturat sau tehnic, diluţii (amestecuri) ale acestora sau le comercializează sau produce, depozitează, transportă sau comercializează echipamente pentru producerea de băuturi alcoolice tari artizanale este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care, în scopul comercializării, fabrică, depozitează, transportă ilicit cincizeci sau mai mulţi litri de băuturi alcoolice tari artizanale, alcool etilic nedenaturat, denaturat sau tehnic, diluţii (amestecuri) ale acestora sau le comercializează este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. Persoana care, în alte scopuri decât comercializarea, fabrică, depozitează, transportă ilegal zece sau mai mulţi litri de băuturi alcoolice tari artizanale sau alcool etilic nedenaturat, denaturat sau tehnic sau diluţii (amestecuri) ale acestora, se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă.

Articolul 202. Angajarea neautorizată în activităţi economice, comerciale, financiare sau profesionale

1. Persoana care desfăşoară activităţi economice, comerciale, financiare sau profesionale sub formă de activitate comercială sau pe scară largă, fără a deţine o licenţă (autorizaţie) pentru a desfăşura activităţile pentru care o astfel de licenţă este solicitată sau prin alte mijloace ilegale, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care desfăşoară activităţi economice, comerciale, financiare sau profesionale interzise este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 203. Activităţi ilicite ale unei persoane juridice

1. Persoana care, ca practică generală, desfăşoară activităţi care nu sunt prevăzute în documentele constitutive ale unei persoane juridice publice este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care înfiinţează sau este responsabilă de o persoană juridică folosită ca acoperire pentru activităţi ilegale este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 204. Utilizarea mărcii comerciale sau a mărcii de servicii a altei persoane

1. Persoana care, fără a deţine o autorizaţie, identifică o cantitate mare de mărfuri cu marca comercială a altei persoane sau le prezintă pentru comercializare sau utilizează marca de servicii a altei persoane şi, prin urmare, produce daune importante este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care, fără a deţine o autorizaţie, identifică o cantitate mică de mărfuri cu marca comercială a altei persoane sau le prezintă pentru comercializare sau utilizează marca de servicii a altei persoane şi care, prin aceasta, provoacă daune, se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 205. Declaraţia înşelătoare privind activităţile unei entităţi juridice

1. Persoana care, în numele unei entităţi juridice, prezintă într-un raport oficial sau într-o solicitare date înşelătoare privind activităţile sau activele persoanei juridice şi, în consecinţă, induce în eroare instituţia guvernamentală, organizaţia publică internaţională, creditorul, membrul persoanei juridice sau o altă persoană, care suferă daune materiale majore ca rezultat, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 206. Utilizarea unui credit, a unui împrumut sau a unui sprijin specific într-un mod neconform scopului sau procedurii stabilite

1. Persoana care, la obţinerea unui credit, a unui împrumut sau a unui sprijin specific în valoare de 150 SMV sau mai mult, nu le foloseşte în conformitate cu scopul sau cu procedura stabilită este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care, în urma obţinerii unui credit sau a unui împrumut, nu le utilizează în conformitate cu scopul sau cu procedura stabilită şi nu le rambursează în termenul stabilit, provocând astfel daune materiale majore creditorului, garantului sau altei persoane este pedepsită cu amendă sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 207. Fraudarea creditelor

1. Persoana care, prin inducerea în eroare, obţine un credit, un împrumut, o subvenţie, o garanţie sau o garanţie bancară sau o altă obligaţie de creditare este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 208. Lipsa de onestitate a debitorului

1. Persoana care, din cauza unei situaţii economice dificile sau a unei insolvabilităţi, atunci când se confruntă cu un faliment evident, nu poate să compenseze toate creanţele creditorilor şi compensează creanţele unuia sau mai multora dintre aceştia sau garantează creanţele unuia sau mai multor creditori şi, prin urmare, produce un prejudiciu pentru creditorii rămaşi este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care, din cauza unei situaţii economice dificile sau a unei insolvabilităţi, atunci când se confruntă cu faliment evident, ascunde, risipeşte, transmite, transferă în străinătate sau îşi vinde bunurile la un preţ nejustificat de scăzut, în timp ce ar fi putut fi utilizat pentru rambursarea datoriilor şi provoacă daune materiale creditorilor este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 209. Bancruta frauduloasă

Persoana care aduce o întreprindere la faliment prin gestionarea incorectă deliberată şi, prin urmare, provoacă prejudicii materiale importante creditorilor este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 210. Spionajul comercial

Persoana care dobândeşte în mod ilegal informaţiile considerate secret comercial sau comunică aceste informaţii unei alte persoane este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 211. Divulgarea unui secret comercial

Persoana care dezvăluie informaţii considerate secret comercial care i-au fost încredinţate sau pe care le-a accesat prin intermediul serviciilor prestate sau al muncii sale, în cazul în care această faptă aduce daune materiale importante victimei, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 212. Sensul termenilor

1. În acest Capitol, daunele materiale majore reprezintă un prejudiciu care depăşeşte suma de 150 SMV.

2. Valoarea articolelor (mărfurilor) indicate la articolele 199, 1991, 1992 şi 200 din prezentul capitol se calculează în funcţie de valoarea lor în vamă, inclusiv de taxele care trebuie plătite.

3. Băuturile alcoolice tari artizanale indicate la articolul 201 din prezentul capitol sunt băuturile alcoolice a căror concentraţie de alcool etilic în volum depăşeşte 18%.

4. Persoanele juridice indicate în acest capitol sunt orice persoane juridice, cu excepţia statului, municipalităţii, instituţiilor şi agenţiilor de stat şi municipale, precum şi a organizaţiilor publice internaţionale.

CAPITOLUL XXXII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva sistemului financiar

Articolul 213. Producerea, depozitarea sau comercializarea valutei sau a valorilor mobiliare falsificate

1. Persoana care produce sau falsifică monedă sau valori mobiliare autentice ale Lituaniei sau ale altui stat, care sunt în circulaţie sau care au fost aprobate oficial, dar care nu au fost încă puse în circulaţie sau care achiziţionează, depozitează sau comercializează falsuri sau falsifică monedă sau valori mobiliare autentice ale Lituaniei sau ale altui stat care sunt în circulaţie sau care au fost aprobate oficial, dar care nu au fost încă puse în circulaţie sau care produce, achiziţionează, depozitează sau comercializează echipamentele, software-ul sau materialele speciale pentru producerea de monedă sau de valori mobiliare contrafăcute sau pentru falsificarea valutei sau a valorilor mobiliare este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care produce, falsifică, achiziţionează, depozitează sau comercializează într-o cantitate mare sau cu valoare mare valută sau valori mobiliare contrafăcute sau falsificate care sunt în circulaţie în Lituania sau în alt stat sau care au fost aprobate oficial, dar care nu au fost încă puse în circulaţie este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

3. Persoana care, după obţinerea cu titlu de autenticitate, comercializează o cantitate mică de monedă sau valori mobiliare contrafăcute sau falsificate, despre care se ştie că sunt contrafăcute sau falsificate şi care sunt în circulaţie în Lituania sau într-un alt stat, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

4. Persoana care, deşi este autorizată să producă monedă autentică şi produce moneda care este în circulaţie în Lituania sau într-un alt stat sau care a fost aprobată oficial, dar nu a fost emisă încă în circulaţie, încalcă procedura stabilită sau condiţiile de producere a monedei, de asemenea, o persoană care stochează, achiziţionează sau comercializează o astfel de monedă, având cunoştinţă de faptul că a fost produsă cu încălcarea procedurii sau a condiţiilor de producere a monedei, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă, arest sau închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 214. Producerea unui mijloc electronic de plată fals, falsificarea unui mijloc electronic de plată autentic sau deţinerea ilegală a unui mijloc electronic de plată sau a datelor aferente

1. Persoana care produce unul sau mai multe mijloace electronice de plată false sau părţi ale acestora sau care falsifică unul sau mai multe mijloace electronice de plată autentice sau cumpără, depozitează, transferă sau comercializează în mod ilegal unul sau mai multe mijloace electronice de plată sau achiziţionează, stochează, transferă sau comercializează în mod ilegal date ale unuia sau mai multor mijloace electronice de plată sau date ale mijloacelor de identificare ale utilizatorului suficiente pentru iniţierea unei operaţiuni financiare sau care produce, achiziţionează, stochează, transferă sau comercializează echipamentul, software-ul sau alte mijloace destinate direct sau adaptate pentru producerea de mijloace electronice de plată false sau de părţi ale acestora sau pentru falsificarea unor mijloace electronice de plată autentice este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 215. Utilizarea ilegală a mijloacelor electronice de plată sau a datelor acestora

1. Persoana care iniţiază sau efectuează ilegal una sau mai multe operaţiuni financiare cu ajutorul mijloacelor electronice de plată falsificate sau ale altei persoane sau prin utilizarea ilegală a mijloacelor electronice de plată ale uneia sau mai multor persoane sau a datelor privind mijloacele de identificare a utilizatorului sau prin folosirea datelor uneia sau mai multor mijloace de identificare, despre care se ştie că sunt falsificate sau recunoaşte drept legală folosirea ilegală a unuia sau mai multor mijloace electronice de plată contrafăcute sau falsificate ale unei alte persoane, despre care se ştie că sunt ilegale este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 216. Spălarea banilor sau tăinuirea bunurilor

1. Persoana care, încercând să ascundă sau să legitimeze sursa banilor sau a bunurilor proprii sau ale unei alte persoane, deşi are cunoştinţă de faptul că au fost obţinute prin mijloace infracţionale, efectuează operaţiuni financiare cu aceste bunuri sau cu banii sau cu o parte a acestora, utilizează bunurile în activităţi economice, comerciale sau face o declaraţie falsă că au fost obţinute în mod legal este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 217. Comerţul cu valori mobiliare prin utilizarea informaţiilor non-publice

1. Persoana care, având acces la o informaţie care nu este publică cu privire la evenimente esenţiale pentru emitent sau alte informaţii non-publice referitoare la emitent sau la valorile mobiliare ale acestuia, efectuează o tranzacţie cu titlurile acestui emitent, direct sau prin intermediarii tranzacţionării publice cu valori mobiliare sau comunică aceste informaţii unor terţe părţi sau recomandă sau oferă terţilor să achiziţioneze sau să transmită valorile mobiliare ale emitentului, de care sunt legate informaţiile non-publice, în cazul în care acestea produc daune materiale majore, este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 218. Manipularea preţurilor valorilor mobiliare

1. Persoana care, în încercarea de a creşte sau a reduce în mod arbitrar preţul de piaţă al valorilor mobiliare, pune în circulaţie o informaţie falsă sau incompletă cu privire la emitentul sau valorile mobiliare ale acestuia şi, prin urmare, produce daune materiale majore, este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 219. Neplata impozitelor

1. Persoana care, la depunerea unei declaraţii fiscale sau la depunerea unui raport aprobat în conformitate cu procedura stabilită sau cu un alt document, nu plăteşte în timp util impozitele calculate în baza acesteia, după ce i se reaminteşte, de către o instituţie autorizată de stat, de obligaţia de a plăti acele impozite, este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care, după ce a săvârşit fapta prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, nu plăteşte impozite în valoare de peste 500 SMV este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la doi până la şase ani.

3. Persoana care, după ce a săvârşit fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, nu plăteşte impozite în valoare de maximum 10 SMV se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 220. Furnizarea de date inexacte privind veniturile, profiturile sau activele

1. Persoana care, încercând să evite plata impozitelor, furnizează date despre venitul, profitul, activele sau utilizarea acestora despre care ştie că sunt inexacte într-o declaraţie fiscală sau într-un raport aprobat în conformitate cu procedura aprobată sau cu un alt document şi transmite aceste informaţii unei instituţii autorizate de stat este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol, având drept scop evitarea plăţii impozitelor în valoare de maximum 10 SMV se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 221. Nedepunerea unei declaraţii fiscale sau a unui raport sau a unui alt document

1. Persoana care nu reuşeşte, în conformitate cu procedura stabilită prin acte juridice, să depună în timp util la o instituţie autorizată de stat o declaraţie fiscală sau să prezinte un raport aprobat în conformitate cu procedura stabilită sau cu un alt document privind venitul, profitul sau bunurile persoanei, după ce această instituţie de stat îi reaminteşte în scris că este obligată să le prezinte, este considerată a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest.

2. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (1) al prezentului articol, care urmăreşte evitarea plăţii impozitelor sau a altor plăţi într-o sumă ce depăşeşte 500 SMV este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 222. Gestionarea frauduloasă a conturilor

1. Persoana care administrează în mod fraudulos conturile impuse de acte juridice sau ascunde, distruge sau deteriorează documentele contabile, în cazul în care acest lucru împiedică total sau parţial determinarea activităţilor persoanei, a valorii sau a structurii activelor, a capitalurilor proprii sau a pasivelor acesteia, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 223. Gestionarea neglijentă a conturilor

1. Persoana care este obligată, dar nu reuşeşte să administreze conturile impuse de acte juridice sau care gestionează neglijent conturile impuse de acte juridice sau nu arhivează documentele contabile pe perioada prevăzută de lege, în cazul în care aceasta împiedică, integral sau parţial, determinarea activităţilor persoanei, a valorii sau a structurii activelor, a capitalurilor proprii sau a pasivelor acesteia, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 224. Producerea, depozitarea sau comercializarea de timbre poştale contrafăcute sau falsificate, de bilete de călătorie sau alte bilete, de timbre fiscale sau alte semne de marcă oficiale

1. Persoana care produce, depozitează sau comercializează timbre poştale contrafăcute sau falsificate, bilete de călătorie sau alte bilete, timbre fiscale sau alte semne de marcă oficiale este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care produce, depozitează sau comercializează, în cantităţi mari sau cu valoare mare, timbre poştale contrafăcute sau falsificate, bilete de călătorie sau alte bilete, timbre fiscale sau alte semne de marcă oficiale este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

CAPITOLUL XXXIII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva serviciului civil şi a interesului public

Articolul 225. Luarea de mită

1. Funcţionarul public sau o persoană echivalentă acestuia care, în beneficiul propriu sau în folosul altor persoane, acceptă, promite sau consimte, direct sau indirect, să primească mită, solicită sau provoacă acordarea acesteia pentru o acţiune sau inacţiune care intră în îndeplinirea atribuţiilor sale, este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-o anumită activitate sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Funcţionarul public sau o persoană echivalentă acestuia care, în beneficiul propriu sau în beneficiul altor persoane, acceptă, promite sau consimte, direct sau indirect, să primească mită, solicită sau provoacă acordarea acesteia pentru o acţiune sau o inacţiune în cadrul exercitării atribuţiilor sale este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Funcţionarul public sau o persoană echivalentă care, în beneficiul propriu sau în beneficiul altor persoane, acceptă, promite sau consimte, direct sau indirect, la primirea unei mite în valoare de peste 250 SMV, dacă solicită sau provoacă acordarea acesteia pentru o acţiune sau o inacţiune în cadrul exercitării atribuţiilor sale este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la doi până la opt ani.

4. Funcţionarul public sau o persoană echivalentă care, în beneficiul propriu sau în folosul altor persoane, acceptă, promite sau consimte, direct sau indirect, la primirea unei mite în valoare mai mică de 1 SMV, dacă solicită sau provoacă acordarea acesteia pentru o acţiune sau o inacţiune în cadrul exercitării atribuţiilor sale se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 226. Mituirea unui intermediar

1. Persoana care, profitând de statutul social, de funcţia, de puterea, de relaţia de familie, de contactele sau de influenţa de altă natură asupra unei instituţii de stat sau municipale, asupra unei organizaţii publice internaţionale, asupra unui funcţionar sau asupra persoanei echivalente cu acesta, promite să exercite influenţa, în schimbul unei mite, asupra instituţiei, agenţiei sau organizaţiei respective, asupra funcţionarului public sau asupra persoanei echivalente cu acesta, pentru a asigura efectuarea unor fapte legale sau ilegale sau inacţiunea acestora, este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol în schimbul unei mite de valoare scăzută se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu amendă sau arest.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 227. Darea de mită

1. Persoana care oferă, direct sau indirect, promite să dea sau dă mită unui funcţionar public sau unei persoane echivalente cu acesta pentru o faptă sau o inacţiune legală, dorită în exercitarea competenţelor sale sau pentru un intermediar care caută să obţină aceleaşi rezultate este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau cu amendă sau arest sau închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol prin oferirea, promisiunea de a da sau darea de mită în valoare de peste 250 SMV sau care săvârşeşte aceste fapte în vederea efectuării unei fapte ilegale de către un funcţionar public sau de către o persoană echivalentă, în exercitarea atribuţiilor sale, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. Persoana care, în scopul de mituire a unui funcţionar public sau a persoanei echivalente cu acesta, oferă, promite sau dă acestuia sau unui intermediar mită în valoare mai mică de 1 SMV este considerată a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu măsuri de siguranţă sau cu amendă sau arest.

4. Se înlătură răspunderea penală cu privire la darea de mită, atunci când persoanei în cauză i s-a solicitat sau a fost provocată să dea mită şi aceasta, după oferirea, promiterea sau acordarea mitei şi înainte de transmiterea unei sesizări de suspiciune referitoare la persoana respectivă, notifică o autoritate de aplicare a legii sau oferă, promite sau dă mită în situaţia în care instituţia de aplicare a legii are cunoştinţă de acest fapt.

5. Persoana juridică răspunde, de asemenea, pentru faptele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol.

Articolul 228. Abuzul în serviciu

1. Funcţionarul public sau o persoană echivalentă acestuia care abuzează de funcţia sa oficială sau îşi depăşeşte atribuţiile, în cazul în care aceasta aduce daune majore statului, unei organizaţii publice internaţionale, unei persoane juridice sau fizice, este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol în vederea obţinerii unui câştig material sau de altă natură, în absenţa caracteristicilor luării de mită, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 228(1). Înregistrarea ilegală a drepturilor asupra unui obiect

Funcţionarul public sau o persoană echivalentă acestuia care, în timp ce îndeplineşte funcţia de operator de registru public, înregistrează în mod ilicit drepturile asupra unui obiect este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 229. Neîndeplinirea obligaţiilor oficiale

Funcţionarul public sau o persoană echivalentă acestuia care nu îşi îndeplineşte sarcinile din neglijenţă sau le execută în mod necorespunzător, în cazul în care acest lucru aduce daune majore statului, unei persoane juridice sau fizice, este pedepsit cu privarea de dreptul de a fi angajat într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 230. Sensul termenilor

1. Funcţionarii publici prevăzuţi în acest capitol sunt persoanele angajate în serviciul public, şi anume politicieni de stat, funcţionari publici ai administraţiei publice, conform Legii serviciului public, precum şi alte persoane care, în timp ce lucrează în instituţii sau agenţii de stat sau municipale, în instituţiile judiciare, de aplicare a legii, de audit naţional şi de supraveghere, precum şi în instituţii echivalente, îndeplinesc funcţiile unui reprezentant al Guvernului sau deţin competenţe administrative, precum şi candidaţii oficiali pentru aceste funcţii.

2. Persoana care deţine competenţe adecvate într-o instituţie de stat străină, într-o organizaţie publică internaţională sau în instituţii judiciare internaţionale şi, de asemenea, candidaţii oficiali pentru aceste funcţii sunt consideraţi echivalenţi cu un funcţionar public.

3. În plus, o persoană care lucrează pentru orice stat, organism sau organizaţie non-publică sau privată sau desfăşoară activităţi profesionale şi deţine competenţe administrative adecvate sau are dreptul de a acţiona în numele acestui organism, acestei întreprinderi sau organizaţii sau oferă public serviciile va fi, de asemenea, considerată echivalentă unui funcţionar public.

CAPITOLUL XXXIV

Infracţiuni şi contravenţii împotriva justiţiei

Articolul 231. Obstrucţionarea activităţii judecătorului, procurorului, ofiţerului de cercetare preliminară, a avocatului sau a executorului judecătoresc

1. Persoana care, în orice mod, împiedică un judecător, un procuror, un ofiţer de cercetare preliminară, un avocat sau un funcţionar al Curţii Penale Internaţionale sau al unei alte instituţii judiciare internaţionale în îndeplinirea îndatoririlor privind cercetarea sau audierea unui caz penal, civil, administrativ sau a unui caz al instituţiei judiciare internaţionale sau împiedică un executor judecătoresc să execute o hotărâre judecătorească este pedepsită cu serviciul în folosul comunităţii sau cu amendă sau cu restricţie de libertate sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta indicată la alineatul 1 al prezentului articol prin folosirea violenţei sau a unei alte constrângeri este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 232. Sfidarea instanţei

Persoana care, în mod public, într-o manieră abuzivă, printr-o acţiune, prin viu grai sau în scris, umileşte o instanţă sau un judecător care se află în exercitarea funcţiei este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 233. Influenţarea martorilor, a victimei, a expertului, a specialistului sau a traducătorului

1. Persoana care, în orice mod, încearcă să influenţeze un martor, o victimă, un expert, un specialist sau un traducător pentru a da mărturie falsă, a prezenta concluzii false, clarificări sau traduceri incorecte în cursul unei cercetări preliminare sau în instanţă sau în faţa Curţii Penale Internaţionale sau la o altă instituţie judiciară internaţională sau le împiedică sosirea atunci când sunt citaţi de un ofiţer de cercetare preliminară, de un procuror, de instanţă sau de Curtea Penală Internaţională sau de o altă instituţie judiciară internaţională este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care, în orice mod, încearcă să influenţeze un martor, un expert, un specialist sau un traducător pentru a da mărturie falsă, a prezenta concluzii false, clarificări sau traduceri incorecte în timpul procedurilor de punere sub acuzare desfăşurate de către o comisie specială de anchetă înfiinţată de Parlament (Seimas) sau ale Parlamentului (Seimas) sau le împiedică sosirea atunci când sunt chemaţi la comisia specială de investigare înfiinţată de Parlament (Seimas) sau la Parlament (Seimas) este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

3. Persoana care săvârşeşte faptele indicate la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol prin folosirea violenţei sau a unei alte constrângeri este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 234. Influenţarea victimei în vederea concilierii cu făptuitorul

Persoana care încearcă să influenţeze victima, un reprezentant al statului sau o persoană juridică în vederea concilierii cu făptuitorul, în cazul în care aceasta implică folosirea violenţei sau a unei alte constrângeri, este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

Articolul 235. Falsul în declaraţii, concluzii şi traduceri

1. Persoana care, în cursul unei anchete prealabile, în faţa instanţei sau în faţa Curţii Penale Internaţionale sau a unei alte instituţii judiciare internaţionale, dă mărturie falsă, ca martor sau ca victimă, prezintă concluzii sau clarificări false, ca expert sau specialist sau, ca traducător, face o traducere falsă sau o traducere cunoscută ca fiind incorectă este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care, în timpul procedurii de punere sub acuzare, dă mărturie falsă, ca martor, prezintă concluzii sau clarificări false, în calitate de expert sau specialist sau, ca traducător, face o traducere falsă sau o traducere cunoscută a fi incorectă în faţa unei comisii speciale de anchetă înfiinţate de Parlament (Seimas) sau în faţa Parlamentului (Seimas) sau care prezintă un document fals, clarificări, informaţii sau date false unei comisii de investigaţii ad-hoc a Parlamentului (Seimas) sau în faţa unei comisii a Parlamentului (Seimas), căreia Parlamentul (Seimas) i-a acordat competenţele unei comisii de investigaţie ad-hoc, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

3. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (1) din prezentul articol acuzând o persoană de săvârşirea unei infracţiuni grave sau foarte grave este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

4. Victimei sau martorului li se va înlătura răspunderea pentru mărturie falsă în cazul în care, în conformitate cu legea, au dreptul de a refuza să dea mărturie, însă nu le-a fost adus la cunoştinţă acest drept înainte de audiere.

Articolul 236. Denunţarea sau raportarea falsă referitoare la o infracţiune inexistentă

1. Persoana care denunţă în mod fals o persoană nevinovată în faţa unei autorităţi sau a unui ofiţer împuternicit să iniţieze urmărirea penală, că ar fi săvârşit o faptă penală, atunci când acest lucru are drept rezultat iniţierea urmăririi penale împotriva persoanei sau care raportează o infracţiune despre care cunoştea că este inexistentă este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Persoana care efectuează acţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol şi falsifică probe în vederea iniţierii urmăririi penale împotriva altei persoane este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 237. Tăinuirea infracţiunii sau a făptuitorului

1. Persoana care, fără aranjamente prealabile, tăinuieşte, distruge sau elimină probele, instrumentele sau mijloacele unei infracţiuni grave sau foarte grave săvârşite de o altă persoană, obiectele obţinute prin mijloace infracţionale, alte articole legate de infracţiunea tăinuită şi care au valoare probatorie sau care tăinuiesc făptuitorul este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Rudele apropiate şi membrii de familie ai făptuitorului nu răspund pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 238. Neraportarea infracţiunii

1. Persoana care, fără un motiv întemeiat, nu raportează unei agenţii de aplicare a legii sau unei instanţe o infracţiune gravă cunoscută de respectiva persoană, fie în curs de săvârşire, fie deja săvârşită, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest sau închisoare pe un termen de până la un an.

2. Rudele apropiate şi membrii familiei făptuitorului nu răspund pentru neraportarea infracţiunii.

Articolul 239. Perturbarea funcţionării unui loc de detenţie

1. Persoana care, în timp ce este deţinută, arestată sau execută condamnarea cu arest, o pedeapsă privativă de libertate sau o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă, terorizează o altă persoană sau persoane cazate în locul de detenţie, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. Persoana care, în timp ce este deţinută, arestată sau execută condamnarea cu arest, o pedeapsă privativă de libertate sau o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă, organizează revolte ale altor persoane cazate în locul de detenţie, în cazul în care acestea duc la vătămări corporale grave sau la pierderi de vieţi omeneşti sau generează daune materiale majore sau provoacă alte consecinţe grave, de asemenea, o persoană care participă activ la astfel de revolte, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

Articolul 240. Eliberarea unui deţinut

Persoana care, prin folosirea violenţei împotriva gardienilor sau prin abuz de încredere sau prin înşelăciune, eliberează o persoană aflată în detenţie, în arest sau care execută condamnarea cu arest sau o pedeapsă privativă de libertate sau o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

Articolul 241. Evadarea unui deţinut

1. Persoana care, în timp ce este deţinută, arestată sau execută condamnarea cu arest, o pedeapsă privativă de libertate sau o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă, evadează din locul său de detenţie este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol prin folosirea violenţei împotriva gardienilor sau a altor persoane sau prin aducerea unor daune materiale majore locului de detenţie este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 242. Sustragerea de la executarea condamnării cu arest sau cu închisoare sau a întoarcerii la locul de arest preventiv

Persoana care, după ce a fost condamnată la arest sau la închisoare, dar care nu a fost încă arestată, se sustrage de la executarea pedepsei aplicate sau, fiind eliberată temporar dintr-un loc de detenţie pe termen scurt sau lung sau dintr-un loc de arest preventiv, nu se întoarce în timp util, fără un motiv întemeiat, este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 243. Sustragerea de la executarea unei pedepse neprivative de libertate sau a respectării sancţiunilor penale

Persoana care se sustrage de la executarea unei pedepse neprivative de libertate sau care nu se conformează unei sancţiuni penale (cu excepţia confiscării bunurilor) se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu amendă sau cu arest.

Articolul 244. Nerespectarea pedepsei aplicate asupra persoanei juridice

Angajatul unei persoane juridice care răspunde de executarea unei sancţiuni aplicate acestei persoane juridice şi care nu respectă această prevedere se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsit cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest.

Articolul 245. Nerespectarea unei hotărâri a instanţei care nu este asociată cu o pedeapsă

Persoana care nu respectă hotărârea instanţei care nu este asociată cu o sancţiune este considerată a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

Articolul 246. Transferul, tăinuirea, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sechestrate sau confiscate sau a bunurilor supuse unei restricţii temporare a dreptului de proprietate

1. Persoana care tăinuieşte, distruge sau deteriorează bunuri sechestrate sau confiscate care i-au fost încredinţate sau bunuri care fac obiectul unei restricţii temporare a dreptului de proprietate sau care transmite în mod ilegal aceste bunuri unei alte persoane este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care tăinuieşte, distruge sau deteriorează bunuri sechestrate sau confiscate, de o valoare semnificativă, care i-au fost încredinţate sau bunuri de o valoare semnificativă, care fac obiectul unei restricţii temporare a dreptului de proprietate sau care transmite în mod ilegal aceste bunuri unei alte persoane este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

Articolul 247. Dezvăluirea neautorizată a informaţiilor unei investigaţii preliminare

Persoana care dezvăluie informaţiile dintr-o investigaţie preliminară înainte de audierea cazului în faţa instanţei, fără autorizarea unui judecător, a unui procuror sau a unui ofiţer de urmărire penală care investighează acest caz, se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

Articolul 248. Sensul termenilor

1. Rudele apropiate sunt părinţii (părinţii adoptivi), copiii (copiii adoptaţi), fraţii, surorile, bunicii şi nepoţii.

2. Membrii familiei făptuitorului sunt părinţii (părinţii adoptivi), copiii (copiii adoptaţi), fraţii, surorile şi soţii/soţiile care locuiesc împreună cu el, precum şi soţul/soţia făptuitorului sau persoana care locuieşte împreună cu el în parteneriat civil şi părinţii soţului/soţiei.

3. Instituţiile de aplicare a legii sunt poliţia, alte organe de urmărire penală şi procuratura, precum şi entităţile cu activităţi operaţionale.

4. Bunurile prevăzute în prezentul capitol sunt considerate a avea o valoare semnificativă în cazul în care valoarea acestora depăşeşte suma de 250 SMV.

CAPITOLUL XXXV

Infracţiunile împotriva securităţii publice

Articolul 249. Asocierea infracţională

1. Persoana care participă la activităţile unei asocieri infracţionale este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

2. Persoana care participă la activităţile unei asocieri infracţionale înarmată cu arme de foc, explozivi sau materiale explozive este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la şase până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

3. Persoana care organizează asocierile infracţionale prevăzute la alineatele (1) sau (2) din prezentul articol sau este liderul acestora este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 250. Actele de terorism

1. Persoana care plasează explozibili într-un loc de reşedinţă, de muncă sau de adunare a oamenilor sau într-un loc public cu intenţia de a provoca o explozie, provoacă o explozie sau incendiază este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la zece ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care acestea duc la afectarea sănătăţii victimei sau la distrugerea sau deteriorarea unui vehicul sau a unei structuri sau a unui echipament situat în structură, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la doisprezece ani.

3. Persoana care provoacă o explozie, incendiază sau distruge sau deteriorează într-un alt mod o clădire sau o instalaţie, în cazul în care aceasta reprezintă o ameninţare la adresa vieţii sau a sănătăţii unui număr mare de persoane sau care răspândeşte substanţe, produse sau microorganisme chimice, radioactive sau biologice nocive este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

4. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, în cazul în care acestea sunt îndreptate împotriva unui obiectiv strategic sau produc consecinţe grave, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

5. Persoana care formează un grup de participanţi sau un grup organizat pentru săvârşirea faptelor prevăzute în prezentul articol sau care participă la activităţile acestora, finanţează sau acordă asistenţă materială sau alt sprijin unui astfel de grup este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la patru până la zece ani.

6. Persoana care formează un grup terorist al cărui scop este de a intimida persoane sau de a cere, în mod ilegal, ca statul, instituţiile sau organizaţiile internaţionale să îndeplinească anumite acţiuni sau să se abţină de la acestea sau care participă la activităţile unui astfel de grup, finanţează sau oferă asistenţă materială sau alt sprijin unui astfel de grup este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani.

7. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 250(1). Instigarea la terorism

1. Persoana care, făcând declaraţii publice prin viu grai, în scris sau în mass-media, promovează sau instigă la un act de terorism sau la alte infracţiuni legate de terorism sau exprimă dispreţ pentru victimele terorismului este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 251. Deturnarea unei aeronave, a unei nave sau a unei platforme fixe de pe un platou continental

1. Persoana care deturnează o aeronavă, o navă sau o platformă fixă de pe un platou continental este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care deturnează o aeronavă, o navă sau o platformă fixă de pe un platou continental prin folosirea violenţei fizice sau a ameninţării cu violenţa este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la opt ani.

3. Persoana care deturnează o aeronavă, o navă sau o platformă fixă de pe un platou continental folosind o armă de foc, explozibili sau alte mijloace care reprezintă o ameninţare la adresa vieţii sau a sănătăţii echipajului sau a pasagerilor aeronavei sau navei sau a persoanelor prezente pe platforma fixă de pe un platou continental este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la cinci până la zece ani.

4. Persoana care deturnează o aeronavă, o navă sau o platformă fixă de pe un platou continental, în cazul în care rezultă un accident, o defecţiune sau alte consecinţe grave, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la douăzeci de ani sau cu închisoare pe viaţă.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 252. Luarea de ostatici

1. Persoana care răpeşte sau ţine ostatică o altă persoană şi cere ca o organizaţie internaţională, statul sau instituţiile acestuia să efectueze orice acţiune sau să se abţină de la anumite acţiuni, de asemenea, persoana care ameninţă să ucidă imediat sau să provoace vătămări corporale persoanei ţinute ostatic, în afara cazului în care i se oferă condiţii pentru a evita detenţia, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care răpeşte sau ţine ostatice două sau mai multe persoane, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la cincisprezece ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL XXXVI

Infracţiuni şi contravenţii privind deţinerea de arme, muniţii, explozibili, materiale explozibile sau radioactive sau echipamente militare

Articolul 253. Deţinerea neautorizată de arme de foc, muniţii, explozibili sau materiale explozibile

1. Persoana care, fără autorizaţie, achiziţionează, depozitează, poartă asupra sa, transportă sau manipulează o armă de foc, muniţie, explozibili sau materiale explozibile este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care, fără autorizaţie, produce, achiziţionează, depozitează, poartă asupra sa, transportă sau manipulează cel puţin trei arme de foc, muniţie, explozibili sau materiale explozibile cu o putere explozivă mare sau într-o cantitate mare este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la patru până la opt ani.

Articolul 253(1). Intermedierea neautorizată în transferul echipamentului militar

1. Persoana care, fără autorizaţie, acţionează ca intermediar în transferul de echipament militar într-un stat nemembru al Uniunii Europene este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a întreprinde un anumit tip de activităţi sau cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 254. Acapararea unei arme de foc, a muniţiilor, a explozibililor sau a materialelor explozibile

1. Persoana care acaparează o armă de foc, muniţie, explozibili sau materiale explozibile este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. Persoana care, folosind violenţa fizică sau psihică, acaparează o armă de foc, muniţie, explozibili sau materiale explozibile sau, în orice mod, acaparează mai mult de două arme de foc, muniţie, explozibili sau materiale explozibile cu o putere explozivă mare sau într-o cantitate mare este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la şase până la zece ani.

Articolul 255. Încălcarea reglementărilor privind depozitarea unei arme de foc, a muniţiilor, a explozibililor sau a materialelor explozibile

1. Persoana care încalcă prevederile care reglementează depozitarea unei arme de foc, a muniţiei, a explozibililor sau a materialelor explozibile deţinute în mod legal şi care, prin urmare, oferă altor persoane posibilitatea de a le folosi, în mod ilegal, se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu amendă sau arest sau cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi.

2. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 256. Deţinerea ilegală de materiale nucleare sau radioactive sau de alte surse de radiaţii ionizante

1. Persoana care dobândeşte sau care, în alt mod, achiziţionează, produce, transportă, depozitează, utilizează sau deteriorează ilegal materiale nucleare sau radioactive sau alte surse de radiaţii ionizante de orice formă şi în orice condiţii fizice este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care provoacă consecinţe grave, este pedepsită cu închisoare pe un termen de la doi până la zece ani.

3. Faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol sunt de natură penală şi în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 256(1). Ameninţarea utilizării sau influenţării în alt mod sau achiziţionarea ilegală de materiale nucleare sau radioactive sau de alte surse de radiaţie ionizantă

1. Persoana care ameninţă să utilizeze sau să influenţeze în alt mod materialele nucleare sau radioactive sau alte surse de radiaţii ionizante, sub orice formă şi în orice condiţie fizică, astfel încât acestea să reprezinte o ameninţare pentru viaţa umană, sănătatea sau mediul înconjurător sau care ameninţă să confişte sau care ameninţă să achiziţioneze în alt mod ilegal, aceste surse este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 257. Încălcarea reglementărilor privind deţinerea legală a materialelor nucleare sau radioactive sau a altor surse de radiaţie ionizantă

1. Persoana care încalcă reglementările privind depozitarea, utilizarea şi transportul materialelor nucleare sau radioactive sau a altor surse de radiaţii ionizante, sub orice formă şi în orice stare fizică, în cazul în care acest lucru ar putea provoca consecinţe grave, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

3. Faptele prevăzute de prezentul articol sunt considerate penale şi în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 257(1). Producerea de instalaţii pentru fabricarea de materiale explozibile, explozibili sau materiale radioactive sau dezvoltarea sau distribuirea tehnologiilor de producţie sau a instrucţiunilor acestora

1. Persoana care fabrică, depozitează, transportă, transferă sau manipulează ilegal maşini sau alte instalaţii direct proiectate sau adaptate pentru producerea de materiale explozibile, explozibili sau materiale radioactive sau dezvoltă sau distribuie ilegal tehnologii sau instrucţiuni privind producerea de materiale explozibile, explozibili sau materiale radioactive este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 258. Deţinerea ilegală de arme albe

1. Persoana care produce ilegal, în scopul manipulării sau manipulează arme albe sau alte dispozitive adaptate pentru a provoca vătămarea corporală a persoanelor este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care achiziţionează sau transportă în mod ilegal arme albe sau alte dispozitive adaptate pentru a provoca vătămări corporale persoanelor este considerată a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu amendă sau arest.

CAPITOLUL XXXVII

Infracţiuni şi contravenţii privind deţinerea de substanţe narcotice sau psihotrope, toxice sau foarte active

Articolul 259. Deţinerea ilegală de substanţe narcotice sau psihotrope în alte scopuri decât distribuţia

1. Persoana care produce, prelucrează, achiziţionează, depozitează, transportă sau transmite substanţe narcotice sau psihotrope ilegale în alte scopuri decât vânzarea sau distribuirea lor în alt mod este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Se consideră că a săvârşit o contravenţie persoana care fabrică, procesează, achiziţionează, depozitează, transportă sau transmite o cantitate mică de substanţe narcotice sau psihotrope în alte scopuri decât vânzarea sau distribuirea lor în alt mod şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau măsuri de siguranţă sau amendă sau arest.

3. Persoanei care solicită voluntar un serviciu de asistenţă medicală la o instituţie de sănătate sau care se adresează unei instituţii de stat în vederea predării substanţelor stupefiante sau psihotrope care au fost produse, achiziţionate, depozitate în mod ilegal, în alt scop decât distribuţia, i se înlătură răspunderea penală pentru producerea, achiziţionarea şi stocarea substanţelor narcotice sau psihotrope consumate sau predate.

Articolul 260. Deţinerea ilegală de substanţe narcotice sau psihotrope în scopul distribuirii acestora sau deţinerea ilegală a unei cantităţi mari de substanţe narcotice sau psihotrope

1. Persoana care produce, procesează, achiziţionează, depozitează, transportă sau transmite substanţe stupefiante sau psihotrope în scopul vânzării sau distribuţiei lor în alt mod sau care vinde sau distribuie în alt mod substanţe narcotice sau psihotrope este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la doi până la opt ani.

2. Persoana care fabrică, prelucrează, achiziţionează, depozitează, transportă sau transmite o cantitate mare de substanţe stupefiante sau psihotrope în scopul vânzării sau distribuirii lor în alt mod sau care vinde sau distribuie în alt mod o cantitate mare de substanţe narcotice sau psihotrope este pedepsită cu închisoare pe o durată de la opt până la zece ani.

3. Persoana care produce, prelucrează, achiziţionează, depozitează, transportă, transmite, vinde sau distribuie în alt mod o cantitate foarte mare de substanţe narcotice sau psihotrope este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la zece până la cincisprezece ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 261. Distribuirea substanţelor narcotice sau psihotrope în rândul minorilor

Persoana care distribuie substanţe narcotice sau psihotrope în rândul minorilor este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la doisprezece ani.

Articolul 262. Producerea de instalaţii pentru fabricarea substanţelor narcotice sau psihotrope sau dezvoltarea de tehnologii sau instrucţiuni pentru fabricarea de substanţe narcotice sau psihotrope

Persoana care produce, depozitează, transportă sau manipulează ilegal maşini sau alte instalaţii pentru producerea substanţelor narcotice sau psihotrope sau dezvoltă sau distribuie ilegal tehnologii sau instrucţiuni pentru producerea de substanţe stupefiante sau psihotrope este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

Articolul 263. Furtul, recuperarea ilicită sau deţinerea ilegală de substanţe narcotice sau psihotrope

1. Persoana care fură, ia în stăpânire prin înşelăciune (fraudă) sau îşi însuşeşte ilegal substanţele stupefiante sau psihotrope care i-au fost încredinţate sau care i-au fost puse la dispoziţie este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care îşi însuşeşte sau dobândeşte substanţe narcotice sau psihotrope prin folosirea violenţei fizice sau psihice este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

3. Persoana care, prin săvârşirea faptelor menţionate la alineatele (1) sau (2) ale prezentului articol, intră în posesia unei cantităţi mari de substanţe narcotice sau psihotrope sau intră în posesia substanţelor narcotice sau psihotrope prin participarea la un grup organizat este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la cinci până la cincisprezece ani.

Articolul 264. Inducerea utilizării substanţelor narcotice sau psihotrope

1. Persoana care asistă altă persoană la dobândirea substanţelor narcotice sau psihotrope, forţează, induce sau în alt mod familiarizează altă persoană cu folosirea substanţelor narcotice sau psihotrope în alte scopuri decât cele medicale este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care asistă minorul la dobândirea substanţelor narcotice sau psihotrope, forţează, induce sau în alt mod familiarizează cu utilizarea de substanţe narcotice sau psihotrope în alte scopuri decât cele medicale este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

Articolul 265. Cultivarea ilegală a macului sau a cânepei

1. Persoana care, încălcând procedura stabilită, cultivă o cantitate mare de mac, cânepă sau alte plante enumerate ca substanţe narcotice sau psihotrope este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 266. Deţinerea ilegală a precursorilor de substanţe narcotice sau psihotrope de categoria I

1. Persoana care fabrică, achiziţionează, depozitează, transportă, transmite, vinde sau manipulează în mod ilegal precursori de substanţe narcotice sau psihotrope de categoria I este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 267. Deţinerea ilegală de substanţe foarte active sau toxice

1. Persoana care produce, achiziţionează, depozitează, transportă, manipulează ilegal substanţe foarte active sau toxice este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii, cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care produce, achiziţionează, depozitează, transportă sau manipulează substanţe chimice toxice utilizate ca arme chimice, substanţe chimice sau precursori ai acestora pentru producerea de arme chimice sau în alte scopuri interzise de Legea privind interzicerea armelor chimice este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 267(1). Crearea sau deţinerea ilegală de arme biologice

1. Persoana care creează, produce, achiziţionează, depozitează, transportă, vinde sau transmite în alt mod arme biologice sau microorganisme sau alte substanţe biologice sau toxine utilizate pentru producerea lor este pedepsită cu amendă sau închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 268. Încălcarea regulamentelor care reglementează deţinerea legală a substanţelor psihotrope, foarte active sau toxice

1. Persoana care încalcă regulamentele care reglementează producţia, depozitarea, contabilitatea, eliberarea, transportul sau expedierea substanţelor stupefiante, psihotrope, foarte active sau toxice, în cazul în care rezultatul este confiscarea acestor substanţe sau acestea devin obiectul comerţului ilegal este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

3. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 269. Sensul termenilor

1. Substanţele stupefiante şi psihotrope indicate în prezentul capitol sunt substanţele înscrise pe listele substanţelor narcotice şi psihotrope aprobate de Ministerul Sănătăţii al Republicii Lituania.

2. Cantitatea de substanţe narcotice sau psihotrope care trebuie considerate mici, mari şi foarte mari se determină pe baza recomandărilor aprobate de Ministerul Sănătăţii al Republicii Lituania.

CAPITOLUL XXXVIII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva mediului şi a sănătăţii umane

Articolul 270. Încălcarea regulamentelor privind protecţia mediului sau utilizarea resurselor naturale

1. Persoana care încalcă reglementările privind protecţia mediului sau utilizarea resurselor naturale, în cazul în care aceasta reprezintă o ameninţare la adresa vieţii sau a sănătăţii unui număr mare de persoane sau aceasta ar fi putut cauza daune majore faunei, florei sau alte consecinţe grave asupra mediului, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care provoacă daune majore faunei, florei sau alte consecinţe grave asupra mediului, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Se consideră că a săvârşit o contravenţie persoana care încalcă reglementările privind protecţia mediului sau utilizarea resurselor naturale prevăzute de acte juridice, în cazul în care aceasta a cauzat daune minore faunei, florei sau alte consecinţe neglijabile asupra mediului şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

5. Faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt, de asemenea, penale în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 270(1). Comerţul ilicit cu substanţe care epuizează stratul de ozon

1. Persoana care vinde ilegal sau manipulează în mod ilegal substanţe care epuizează stratul de ozon este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 271. Distrugerea sau devastarea zonelor protejate sau a obiectelor naturale protejate

1. Persoana care distruge sau devastează un parc de stat, o rezervaţie strictă, o rezervaţie, aria de peisaj sau o altă zonă naturală protejată de stat sau un obiect natural este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt, de asemenea, penale în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 272. Vânătoarea sau pescuitul ilegal sau alte utilizări ale resurselor de faună sălbatică

1. Persoana care vânează sau pescuieşte într-o perioadă interzisă, în locuri sau prin metode interzise, cu instrumente sau mijloace interzise sau care foloseşte ilegal sau distruge resursele de faună sălbatică şi provoacă daune majore faunei este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care distruge, răneşte sau scoate ilegal din mediul natural fauna sălbatică a speciilor strict protejate, dobândeşte, depozitează, transportă, manipulează sau utilizează în scopuri comerciale fauna sălbatică a speciilor strict protejate, părţi ale acestora sau produsele din acestea, în cazul în care această faptă nu provoacă un prejudiciu major statutului de conservare a speciilor strict protejate şi o astfel de faptă este asociată cu o mică parte din fauna sălbatică a speciilor strict protejate, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. Persoana care distruge, răneşte sau scoate ilegal din mediul natural, capturează sau achiziţionează, depozitează, prelucrează, transportă, manipulează sau foloseşte în alt mod o mare parte din fauna sălbatică a speciilor protejate, părţi ale acestora sau produsele obţinute din acestea sau provoacă prin această faptă daune majore statutului de conservare a speciilor protejate sau săvârşeşte această faptă în scopuri comerciale este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

4. Persoana care produce, achiziţionează, depozitează, transportă sau manipulează în mod ilegal dispozitive de pescuit electrice sau ultrasonice se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

6. Faptele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol sunt de natură penală şi în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 273. Exploatarea forestieră neautorizată sau distrugerea mlaştinilor

1. Persoana care, fără autorizaţie, defrişează sau distruge în alt mod o suprafaţă de mai mult de un hectar de pădure proprie sau asanează o mlaştină este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 274. Culegerea, distrugerea, manipularea sau deţinerea ilegală de floră sălbatică protejată, de ciuperci sau de părţi ale acestora

1. Persoana care distruge, deteriorează sau scoate ilegal din mediul natural sau culege, achiziţionează, depozitează, prelucrează, transportă, manipulează sau foloseşte în alt mod o cantitate mare de floră sălbatică, ciuperci din specii protejate, părţi ale acestora sau produse fabricate din acestea sau provoacă prin această faptă daune majore asupra stării de conservare a speciilor de floră sau a ciupercilor sălbatice din speciile protejate sau săvârşeşte această faptă în scopuri comerciale este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care distruge, deteriorează sau scoate ilegal din mediul natural sau, în alt mod, culege flora sălbatică sau ciupercile din speciile strict protejate, dobândeşte, depozitează, transportă, manipulează sau utilizează în scopuri comerciale flora sălbatică, ciupercile din speciile strict protejate, părţi ale acestora sau produse din acestea, în cazul în care această faptă nu provoacă un prejudiciu major statutului de conservare a speciilor de floră sau a ciupercilor sălbatice din speciile strict protejate şi o astfel de faptă este asociată cu o mică parte a florei sau de ciuperci sălbatice din specii strict protejate, se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

4. Faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol sunt de natură penală şi în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 275. Desfăşurarea de activităţi farmaceutice neautorizate

1. Persoana care, fără autorizaţie, produce medicamente sau substanţe medicinale în scopul comercializării acestora, în cazul în care utilizarea acestora ar putea reprezenta o ameninţare pentru sănătatea sau viaţa umană, de asemenea, persoana care comercializează aceste produse farmaceutice este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care, fără autorizaţie, produce medicamente sau substanţe medicinale în scopul comercializării acestora, de asemenea, persoana care comercializează aceste produse farmaceutice, în cazul în care utilizarea acestora are ca rezultat moartea persoanei sau vătămarea gravă a sănătăţii unei persoane, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. Faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt, de asemenea, penale în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

4. Persoana răspunde penal în temeiul alineatului (2) din prezentul articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 276. Producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru sănătatea sau viaţa umană

1. Persoana care fabrică, în scopul comercializării, produse alimentare de natură evident inadecvată şi dăunătoare sănătăţii sau vieţii umane sau care conţin aditivi nocivi, de asemenea, persoana care vinde sau comercializează în alt mod astfel de produse, este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care a produs, în scopul comercializării, produse alimentare de natură evident inadecvată şi dăunătoare sănătăţii sau vieţii umane sau care conţin aditivi dăunători, de asemenea, persoana care vinde sau comercializează în alt mod astfel de produse, în cazul în care consumul acestora duce la moartea sau la o prejudiciere gravă a sănătăţii altei persoane, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. Faptele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol sunt, de asemenea, penale şi în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

4. Persoana răspunde penal în temeiul alineatului (2) din prezentul articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

5. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 277. Încălcarea reglementărilor de control al epidemiilor sau al bolilor contagioase

1. Persoana care încalcă cerinţele actelor juridice care reglementează îngrijirea medicală sau regulamentele de control al prevenirii bolilor contagioase, în cazul în care aceasta are ca rezultat răspândirea unei boli sau provoacă o epidemie, este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care, după ce a fost informată de o instituţie medicală despre boala sa şi a fost avertizată cu privire la măsurile de protecţie pe care trebuie să le respecte în timpul comunicării cu oamenii, expune o altă persoană la pericolul infectării cu o boală infecţioasă periculoasă săvârşeşte o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

3. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 2771. Sensul termenilor

Fauna, flora şi ciupercile sălbatice din speciile strict protejate sunt următoarele:

1) fauna, flora şi ciupercile sălbatice din speciile protejate enumerate printre speciile de faună, floră şi ciuperci protejate, aşa cum sunt înscrise în Cartea roşie de date a Lituaniei şi atribuite categoriilor 0(Ex), 1(E) şi 2(V);

2) fauna şi flora sălbatică din speciile enumerate în Anexele A şi B la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97 din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin reglementarea comerţului cu acestea;

3) fauna şi flora sălbatică din speciile protejate enumerate în Anexa IV la Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică;

4) păsările sălbatice menţionate în Anexa I la Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice şi la articolul 4 alineatul (2) din acea directivă.

CAPITOLUL XXXIX

Infracţiuni şi contravenţii împotriva siguranţei traficului

Articolul 278. Întreţinerea sau repararea necorespunzătoare a vehiculelor sau a drumurilor şi a instalaţiilor acestora

1. Persoana care execută în mod necorespunzător întreţinerea sau reparaţia vehiculelor feroviare, a vehiculelor aeriene sau acvatice sau a drumurilor, a instalaţiilor de alarmă sau de comunicaţii situate pe şosele, a conductelor de gaze, a conductelor de petrol, a liniilor de electricitate sau de comunicaţii, în cazul în care aceasta provoacă vătămarea corporală gravă a persoanei sau daune materiale majore, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care aceasta are drept consecinţă moartea persoanei sau provoacă vătămări corporale grave sau provoacă daune materiale masive, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la opt ani.

3. Se consideră că persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care aceasta nu provoacă consecinţe grave, dar există o ameninţare reală datorită acesteia, a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau arest.

4. Persoana răspunde penal în temeiul alineatelor (1) şi (2) ale prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

5. Faptele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol sunt, de asemenea, penale în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 279. Încălcarea regulamentelor internaţionale de zbor

Un membru al echipajului unei aeronave sau al unei alte unităţi concepute pentru zbor care încalcă regulamentul internaţional de zbor la intrarea în spaţiul aerian al Republicii Lituania sau la ieşirea din spaţiul aerian al Republicii Lituania este pedepsit cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 280. Daune aduse vehiculelor sau drumurilor şi instalaţiilor situate pe acestea

1. Persoana care dezafectează sau deteriorează un vehicul sau un drum, o conductă de gaz, o conductă de petrol, o linie de alimentare cu energie electrică sau de comunicaţii, o instalaţie, un echipament de comunicaţii sau de alarmă amplasate pe acestea este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care aceasta are drept consecinţă moartea altei persoane sau cauzează vătămări corporale grave altei persoane sau produce daune materiale majore, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la zece ani.

3. Faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt, de asemenea, penale în cazul în care au fost săvârşite din neglijenţă.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 281. Încălcarea cerinţelor care reglementează siguranţa traficului rutier sau funcţionarea vehiculelor

1. Persoana care, în timp ce conduce un vehicul rutier, încalcă cerinţele care reglementează siguranţa traficului rutier sau funcţionarea vehiculelor, în cazul în care rezultă un accident care cauzează prejudicierea sănătăţii altei persoane, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care conduce un vehicul rutier sub influenţa alcoolului, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive şi încalcă cerinţele care reglementează siguranţa circulaţiei rutiere sau funcţionarea vehiculelor, în cazul în care rezultă un accident care cauzează prejudicierea sănătăţii victimei sau aceasta suferă daune materiale majore, este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. Persoana care, în timpul conducerii unui vehicul rutier, încalcă cerinţele care reglementează siguranţa traficului rutier sau funcţionarea vehiculelor, în cazul în care rezultă un accident care cauzează prejudicierea gravă a sănătăţii altei persoane, este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

4. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (3) al prezentului articol sub influenţa alcoolului, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

5. Persoana care, în timp ce conduce un vehicul rutier, încalcă reglementările privind siguranţa traficului rutier sau funcţionarea vehiculelor, în cazul în care rezultă un accident care cauzează moartea altei persoane, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

6. Persoana care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (5) din prezentul articol sub influenţa alcoolului, a narcoticelor, a substanţelor psihotrope sau a altor substanţe psihoactive este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la trei până la zece ani.

7. Persoana răspunde penal în temeiul alineatelor (1)-(6) din prezentul articol numai în cazul în care faptele prevăzute sunt săvârşite din neglijenţă.

8. Se consideră că o persoană se află sub influenţa alcoolului în cazul în care sângele său conţine 0,4 la mie sau mai mult alcool.

9. Vehiculele rutiere indicate în acest articol sunt automobilele de toate tipurile, tractoarele, alte vehicule autopropulsate, troleibuzele, motocicletele şi alte vehicule mecanice.

Articolul 282. Încălcarea cerinţelor care reglementează ordinea sau siguranţa în trafic

1. Persoana care, în timp ce nu conduce un vehicul, încalcă cerinţele care reglementează ordinea sau siguranţa în trafic, în cazul în care aceasta are drept rezultat moartea altei persoane sau prejudicierea severă a sănătăţii altei persoane, este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

CAPITOLUL XL

Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii publice

Articolul 283. Revolte

1. Persoana care organizează sau provoacă un grup de persoane să se angajeze în violenţă publică, distrugerea de bunuri sau alte încălcări grave ale ordinii publice, de asemenea, o persoană care, în timpul revoltelor, foloseşte violenţa, distruge bunuri sau încalcă în mod grav ordinea publică este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care, la săvârşirea faptelor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol, utilizează o armă de foc sau explozibili sau se opune unui poliţist sau unei alte persoane care îndeplineşte funcţii de administraţie publică este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

Articolul 284. Încălcarea ordinii publice

1. Persoana care, prin comportament sfidător, ameninţări, comportament batjocoritor sau acte de vandalism, demonstrează lipsă de respect faţă de alte persoane sau faţă de mediul înconjurător într-un loc public şi, prin urmare, perturbă liniştea sau ordinea publică este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. Se consideră că a săvârşit o contravenţie persoana care perturbă liniştea sau ordinea publică prin folosirea de cuvinte obscene sau prin comportamente indecente într-un loc public şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

Articolul 285. Raportarea falsă privind un pericol care ameninţă comunitatea sau un dezastru care a avut loc

1. Persoana care raportează sau răspândeşte în mod fals vestea despre un pericol care ameninţă comunitatea sau despre un dezastru major, în cazul în care acest lucru provoacă confuzie publică sau daune materiale majore, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care raportează sau răspândeşte în mod fals vestea despre un pericol care ameninţă comunitatea sau despre un dezastru major, în cazul în care aceasta are ca rezultat activarea serviciilor speciale, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

CAPITOLUL XLI

Infracţiuni şi contravenţii împotriva activităţilor unui serviciu public sau împotriva unei persoane care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice

Articolul 286. Rezistenţa împotriva unui funcţionar public sau împotriva persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice

Persoana care, prin folosirea violenţei fizice sau ameninţarea cu utilizarea imediată a acesteia, se opune unui funcţionar public sau unei alte persoane care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 287. Ameninţarea unui funcţionar public sau a persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice

1. Persoana care, prin folosirea constrângerii mintale, cere ca un funcţionar public sau o persoană care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice să efectueze acţiuni sau să se abţină de la acestea în beneficiul făptuitorului sau al altor persoane este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul 1 al prezentului articol prin folosirea violenţei fizice este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 288. Interferarea cu activitatea unui funcţionar public sau a persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice

Funcţionarul public sau reprezentantul unei organizaţii politice sau publice care, prin folosirea influenţei sale, intervine în activitatea unui funcţionar public sau a persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice, încercând să o forţeze să se abţină de la acţiuni legale sau să desfăşoare acţiuni ilegale, în beneficiul propriu sau în beneficiul altor persoane, este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

Articolul 289. Adoptarea numelui unui funcţionar public sau al persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice

Persoana care, prin adoptarea numelui unui funcţionar public sau al persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice, efectuează acţiuni ilegale este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 290. Insultarea unui funcţionar public sau a persoanei care îndeplineşte funcţii ale administraţiei publice

Persoana care insultă un funcţionar public sau persoana care exercită funcţii ale administraţiei publice, în timpul exercitării atribuţiilor sale, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

CAPITOLUL XLII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii guvernamentale

Articolul 291. Trecerea ilegală a frontierei de stat

1. Persoana care traversează ilegal frontiera de stat a Republicii Lituania este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Unui străin care intră ilegal în Republica Lituania în scopul exercitării dreptului de azil îi este înlăturată răspunderea penală în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

3. Străinului care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol cu intenţia de a traversa ilegal într-un stat terţ din Republica Lituania îi este înlăturată răspunderea penală, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, atunci când este, în conformitate cu procedura stabilită, supus deportării către statul de pe teritoriul căruia traversează ilegal frontiera de stat a Republicii Lituania sau către statul al cărui cetăţean este.

Articolul 292. Transportul ilegal al persoanelor peste frontiera de stat

1. Persoana care transportă ilegal peste frontiera de stat a Republicii Lituania un străin care nu are domiciliul permanent în Republica Lituania sau transportă sau ascunde pe teritoriul Republicii Lituania un astfel de străin, care a trecut ilegal frontiera de stat a Republicii Lituania, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol din motive de mercenariat sau în cazul în care aceste fapte reprezintă o ameninţare pentru viaţa umană este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la opt ani.

3. Persoana care organizează faptele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la patru până la zece ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 293. Organizarea călătoriilor cetăţenilor Republicii Lituania în străinătate în scopul de a rămâne acolo ilegal sau de a îi abandona fără asistenţă

1. Persoana care organizează deplasările cetăţenilor sau rezidenţilor permanenţi ai Republicii Lituania în străinătate în scopul solicitării de azil sau al angajării ilegale sau al şederii în străinătate, ilegal, din alte motive sau făcând o falsă promisiune a unui statut juridic în străinătate este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şapte ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 294. Comportamentul obstinat

1. Persoana care, prin ignorarea procedurii stabilite de lege, îşi exercită în mod intenţionat un drept existent sau pretins, propriu sau al altei persoane, care este contestat sau recunoscut, deşi nu este încă exercitat şi prejudiciază grav drepturile sau interesele legitime ale unei persoane este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care acţionează în mod intenţionat prin constrângere fizică sau mintală împotriva victimei sau a unei persoane apropiate acesteia este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. Persoana răspunde penal pentru fapta prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

Articolul 295. Instalarea ilegală de echipamente speciale sau utilizarea acestora pentru colectarea de informaţii

Persoana care instalează sau foloseşte în mod ilegal echipamente speciale pentru spionarea altei persoane sau pentru culegerea de informaţii despre o instituţie statală sau municipală, o agenţie sau un angajat al acestora, un partid politic, o organizaţie publică sau un membru al acestora sau despre o altă persoană juridică sau fizică este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

Articolul 296. Confiscarea sau alte achiziţii ilegale ale secretelor oficiale

Persoana care confiscă, cumpără sau achiziţionează, în mod ilegal, un obiect material al cărui conţinut sau ale cărui informaţii constituie un secret oficial sau transferă obiectul sau informaţiile astfel obţinute unui terţ, în absenţa caracteristicilor de spionaj sau de acordare de asistenţă unui stat străin, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 297. Dezvăluirea unui secret oficial

1. Persoana care dezvăluie informaţii care constituie un secret oficial, şi care i-au fost încredinţate sau pe care le-a accesat prin serviciul sau munca sa, în absenţa unor caracteristici de spionaj sau de asistenţă acordată unui stat străin în desfăşurarea activităţilor ostile Republicii Lituania, se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-un anumit tip de activităţi sau cu amendă sau măsuri de siguranţă.

2. Fapta prevăzută în prezentul articol este considerată penală, de asemenea, în cazul în care a fost săvârşită din neglijenţă.

Articolul 298. Modificarea ilegală a marcajului delimitării terenurilor

Persoana care îndepărtează, transferă, remodelează sau construieşte ilegal un marcaj al terenului sau o marcă geodezică, geologică sau geofizică ilegală se consideră a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest.

Articolul 299. Neacordarea de asistenţă navelor în caz de coliziune pe mare

Căpitanul unei nave care nu acordă asistenţă navelor care se ciocnesc pe mare, în cazul în care ar fi putut fi oferită asistenţă fără expunerea navei, a echipajului şi a pasagerilor la un pericol grav, este pedepsit cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

CAPITOLUL XLIII

Infracţiuni şi contravenţii împotriva ordinii guvernamentale, cu privire la falsificarea documentelor sau a dispozitivelor de măsurare

Articolul 300. Falsificarea unui document sau posesia unui document fals

1. Persoana care produce un document fals, falsifică un document autentic sau depozitează, transportă, transmite, foloseşte sau comercializează un document cunoscut ca fiind fals sau un document autentic cunoscut ca fiind falsificat este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care produce o carte de identitate falsă, un paşaport, un permis de conducere sau un certificat de asigurare socială fals sau falsifică un buletin de identitate, un paşaport, un permis de conducere sau un certificat de asigurare socială de stat autentic sau depozitează, transportă, transmite, utilizează sau comercializează paşaportul, permisul de conducere sau certificatul de asigurare socială de stat cunoscute a fi false sau un act de identitate autentic, un paşaport, un permis de conducere sau un certificat de asigurare socială de stat cunoscute a fi falsificate este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

3. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatele (1) sau (2) ale prezentului articol, în cazul în care provoacă daune majore sau produce un număr mare de cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere sau certificate de asigurări sociale de stat false sau falsifică un număr mare de cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere sau certificate de asigurare socială de stat autentice sau depozitează, transportă, transmite, utilizează sau comercializează un număr mare de cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere sau certificate de asigurări sociale de stat cunoscute a fi false sau cărţi de identitate, permise de conducere sau certificate de asigurări sociale de stat autentice, cunoscute a fi falsificate, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 301. Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui formular

1. Persoana care falsifică un sigiliu, o ştampilă sau un formular autentic sau produce un sigiliu, o ştampilă sau un formular special de contabilitate ale unei persoane fizice sau juridice, false sau foloseşte un sigiliu, o ştampilă sau un formular cunoscute a fi false sau care le comercializează este pedepsită cu amendă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol sub forma unei afaceri sau în cazul în care aceste acţiuni interferează cu activităţile unei persoane fizice sau juridice sau dau naştere unor daune majore statului sau persoanei fizice sau juridice sau persoana care fabrică sau depozitează o mare cantitate de sigilii, ştampile sau formulare speciale de contabilitate contrafăcute sau false este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 302. Acapararea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui document sau utilizarea sigiliului, a ştampilei sau a documentului astfel dobândit

1. Persoana care acaparează sau, fără a avea un temei juridic, achiziţionează, depozitează, transportă, transmite, utilizează sau comercializează un sigiliu, o ştampilă, un document sau un formular contabil special este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol sub forma unei afaceri sau care acaparează sau, fără a avea un temei juridic, achiziţionează, depozitează, transportă, transmite, utilizează sau comercializează o cantitate mare de sigilii, ştampile sau formulare speciale de contabilitate ale unei persoane fizice sau juridice sau în cazul în care aceasta produce prejudicii majore statului sau persoanei fizice sau juridice, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 302(1). Fabricarea, depozitarea, transportul, transmiterea sau comercializarea echipamentului pentru falsificarea sigiliilor, a ştampilelor, a documentelor sau a formularelor contabile speciale

1. Persoana care produce, depozitează, transportă, transmite sau comercializează echipamentele, programele software sau alte mijloace destinate direct sau adaptate pentru producerea de sigilii, ştampile, documente sau formulare contabile speciale contrafăcute sau pentru falsificarea sigiliilor, ştampilelor, documentelor sau formularelor contabile speciale autentice este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana care săvârşeşte faptele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol sub formă de afacere sau în cazul în care aceasta provoacă un prejudiciu grav statului sau unei persoane fizice sau juridice este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 303. Distrugerea sau tăinuirea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui document

1. Persoana care distruge sau tăinuieşte un sigiliu, o ştampilă, un document sau un formular contabil special ale unei persoane fizice sau juridice este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 304. Furnizarea de informaţii false în scopul obţinerii unui document

1. Persoana care, în scopul obţinerii unui document sau a unui certificat de autentificare a unui document fals, furnizează unei instituţii sau unui angajat al acesteia informaţii false se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau arest.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 305. Eliberarea şi utilizarea dispozitivelor de măsură fără controlul metrologic de stat sau modificarea parametrilor acestora

1. Persoana care eliberează sau utilizează un dispozitiv de măsurare supus controlului metrologic de stat fără examinare, etalonare sau altă înregistrare a rezultatelor controlului sau care modifică parametrii dispozitivului de măsurare, după ce acesta este supus controlului metrologic de stat, este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 306. Reţinerea, falsificarea sau folosirea ştampilei unei mărci de control a statului lituanian sau a unei mărci de control prevăzute într-un tratat la care Republica Lituania este parte sau aparţinând unui stat străin sau folosirea unui timbru contrafăcut

1. Persoana care reţine, modifică în mod ilegal, produce, utilizează sau manipulează ştampila unei mărci de control a Lituaniei sau a unei mărci de control prevăzute într-un tratat la care Republica Lituania este parte sau care aparţine unui stat străin este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 306(1). Falsificarea, distrugerea sau modificarea ilegală a unei plăcuţe de înmatriculare a unui vehicul

1. Persoana care falsifică, distruge sau modifică în mod ilegal plăcuţa de înmatriculare a unui vehicul este pedepsită cu amendă, arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL XLIV

Infracţiuni şi contravenţii împotriva moralităţii

Articolul 307. Profitarea de pe urma prostituării altor persoane

1. Persoana care profită de pe urma prostituării unei alte persoane sau ca urmare a practicării proxenetismului este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la patru ani.

2. Persoana care organizează sau conduce activităţi de prostituţie sau transportă către sau din Republica Lituania o persoană, cu consimţământul său, pentru a se prostitua, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la şase ani.

3. Persoana care profită de pe urma prostituării minorilor sau organizează sau conduce activităţi de prostituţie a minorilor sau transportă minori, către sau din Republica Lituania, cu consimţământul acestora, pentru a se prostitua, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la doi până la opt ani.

4. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 308. Implicarea în prostituţie

1. Persoana care implică o altă persoană în prostituţie este pedepsită cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care implică în prostituţie o altă persoană, dependentă de ea din punct de vedere financiar, subordonată în funcţie sau în alt mod sau care implică o altă persoană în prostituţie prin constrângere fizică sau psihică sau prin înşelăciune sau care, în orice mod, implică în prostituţie persoane minore este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la doi până la şapte ani.

3. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 308(1). Cercetarea biomedicală interzisă care implică o fiinţă umană sau un embrion uman

1. Persoana care efectuează cercetări biomedicale interzise care implică o fiinţă umană sau un embrion uman este pedepsită cu privarea de dreptul de a fi angajată într-o anumită funcţie sau de a se angaja într-o anumită activitate sau cu amendă sau cu închisoare pe un termen de până la doi ani.

2. De asemenea, persoana juridică răspunde penal pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 309. Posesia de material pornografic

1. Persoana care, în scopul distribuirii, produce sau achiziţionează materiale pornografice sau distribuie astfel de materiale este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care produce, achiziţionează, stochează, prezintă, promovează sau distribuie materiale pornografice care afişează un copil sau care prezintă o persoană ca fiind copil este pedepsită cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

3. Persoana care, în scopul distribuţiei, produce sau achiziţionează sau distribuie o cantitate mare de materiale pornografice care afişează un copil este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

4. Persoana care prezintă sau promovează materiale pornografice este considerată a fi săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

5. Persoana juridică răspunde, de asemenea, pentru faptele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol.

Articolul 310. Cruzimea împotriva animalelor

Persoana care tratează un animal cu cruzime, în cazul în care aceasta are ca rezultat moartea sau mutilarea animalului sau care torturează un animal este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau amendă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

CAPITOLUL XLV

Infracţiuni şi contravenţii împotriva memoriei celor decedaţi

Articolul 311. Profanarea rămăşiţelor decedatului

1. Persoana care ia în mod ilegal rămăşiţele decedatului sau o parte din acestea sau ridiculizează rămăşiţele decedatului sau le profanează este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care redeschide în mod ilegal un mormânt şi profanează rămăşiţele celui decedat sau îl ridiculizează sau ia obiectele aflate în mormânt este pedepsită cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 312. Profanarea unui mormânt sau a altui loc de respect public

1. Persoana care distruge sau profanează în alt mod un mormânt sau distruge un monument sau profanează un alt loc de respect public este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau măsuri de siguranţă sau arest sau cu închisoare pe un termen de până la un an.

2. Persoana care săvârşeşte fapte de vandalism într-un cimitir sau într-un alt loc de respect public sau care profanează un mormânt sau un alt loc de respect public din motive rasiste, naţionaliste sau religioase este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 313. Exprimarea dispreţului cu privire la memoria celui decedat

1. Persoana care, cu intenţia de a-şi exprima dispreţul faţă de decedat sau faţă de persoanele apropiate acestuia, tulbură pacea unei înmormântări se consideră că a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

2. Se consideră că persoana care face în mod public declaraţii false despre decedat, care ar putea determina dispreţul sau subminarea respectului faţă de memoria acestuia a săvârşit o contravenţie şi este pedepsită cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă sau măsuri de siguranţă sau arest.

3. Persoana răspunde penal pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol doar sub rezerva unei plângeri depuse de victimă sau a unei declaraţii a reprezentantului său autorizat sau la cererea procurorului.

CAPITOLUL XLVI

Infracţiuni şi contravenţii împotriva serviciului naţional de apărare

Articolul 314. Sustragerea de la recrutare în vederea efectuării serviciului militar obligatoriu

1. Recrutul care se sustrage de la recrutarea periodică în serviciul militar obligatoriu prin prejudicierea sănătăţii proprii, simulând o boală, falsificând documente sau folosind alte mijloace de înşelăciune, este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. În cazul absenţei caracteristicilor indicate în alineatul 1 al prezentului articol se consideră că un recrut care se sustrage de la recrutarea în serviciul militar obligatoriu a săvârşit o contravenţie şi este pedepsit cu amendă sau cu arest.

Articolul 315. Sustragerea de la recrutare în vederea efectuării serviciului militar pe perioada legii marţiale

Recrutul sau militarul activ în rezervă care se sustrage de la recrutarea în serviciul militar pe perioada legii marţiale este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 316. Sustragerea de la îndeplinirea serviciului militar

1. Militarul care se sustrage de la îndeplinirea serviciului militar activ, prin prejudicierea sănătăţii proprii sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prin folosirea altor mijloace de înşelăciune este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul 1 al prezentului articol pe perioada legii marţiale sau în timpul unei misiuni militare sau în cazul în care această faptă provoacă consecinţe grave este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la patru până la opt ani.

Articolul 317. Neîndeplinirea ordinului

1. Militarul care nu execută ordinul comandantului sau care refuză să îl execute sau care nu respectă ordinul comandantului este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatul 1 al prezentului articol pe perioada legii marţiale sau în timpul unei misiuni militare sau în cazul în care această faptă provoacă consecinţe grave este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de la doi până la şase ani.

3. Militarului care nu execută un ordin al comandantului, care este în mod clar ilegal, i se va înlătura răspunderea penală.

Articolul 318. Ameninţările sau violenţa împotriva unui comandant

1. Militarul care ameninţă cu violenţa un comandant aflat în exercitarea atribuţiilor sale militare, este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Militarul care foloseşte violenţa fizică împotriva unui comandant, aflat în exercitarea atribuţiilor sale militare, este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

3. Militarul care săvârşeşte fapta prevăzută la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol pe perioada legii marţiale sau în timpul executării unei misiuni militare sau în cazul în care acest act provoacă consecinţe grave este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la trei până la opt ani.

Articolul 319. Acţiunile violente împotriva unui subordonat

1. Comandantul care, în îndeplinirea îndatoririlor militare, foloseşte violenţă fizică împotriva unui militar subordonat este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Comandantul care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care acest lucru cauzează consecinţe grave, este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la trei până la opt ani.

Articolul 320. Terorizarea unui militar

1. Militarul care solicită ilegal ca un alt militar să se comporte conform instrucţiunilor sale sau care umileşte un alt militar prin folosirea constrângerii mintale este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Militarul care umileşte sau terorizează un alt militar prin folosirea violenţei fizice sau a unei arme este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

3. Militarul care săvârşeşte fapta menţionată la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, în cazul în care acest lucru duce la consecinţe grave, este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la patru până la opt ani.

Articolul 321. Ordinul ilegal şi executarea acestuia

Militarul care emite un ordin care este în mod clar ilegal sau care forţează un alt militar să execute un astfel de ordin, de asemenea, militarul care execută un ordin care este în mod clar ilegal, în cazul în care acest lucru cauzează consecinţe grave, este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la doi până la opt ani.

Articolul 322. Absenţa nemotivată

1. Militarul care părăseşte în mod intenţionat unitatea sau locul de desfăşurare a activităţii sau nu reuşeşte să ajungă în timp util la unitatea sa, fără motive întemeiate, în cazul în care absenţa durează mai mult de trei zile, dar nu depăşeşte zece zile, este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

2. Militarul care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul 1 al prezentului articol pe perioada legii marţiale sau în timpul executării unei misiuni militare este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la doi până la opt ani.

Articolul 323. Dezertarea

1. Militarul care îşi părăseşte unitatea pentru o perioadă mai mare de zece zile sau care nu reuşeşte să ajungă la unitatea sa pentru această perioadă sau care, indiferent de durata absenţei, acţionează în acest fel cu intenţia de a se sustrage de la serviciul militar este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Militarul care săvârşeşte fapta menţionată la alineatul 1 al prezentului articol pe perioada legii marţiale sau în timpul executării unei misiuni militare este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de la patru până la opt ani.

Articolul 324. Pierderea bunurilor de apărare naţională

Militarul care, din neglijenţă, pierde arma, muniţia, explozibilul, materialele explozive, vehiculul sau alt echipament militar încredinţat în scop de serviciu este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

Articolul 325. Încălcarea regulamentelor de gardă

Persoana care încalcă cerinţele actelor juridice care reglementează îndatoririle de pază pe perioada legii marţiale sau în timpul executării unei misiuni militare, în cazul în care această faptă provoacă consecinţe grave, este pedepsită cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 326. Încălcarea regulamentelor de gardă a frontierei de stat

1. Militarul care încalcă regulile de gardă a frontierei de stat a Republicii Lituania în timpul îndeplinirii acestei îndatoriri pe perioada legii marţiale, în cazul în care acest lucru cauzează consecinţe grave, este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

2. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 327. Încălcarea regulilor de serviciu militar

1. Militarul care încălcă cerinţele actelor juridice care reglementează serviciul militar la o unitate (cu excepţia serviciului de gardă), în cazul în care acest lucru cauzează consecinţe grave, este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

2. Persoana răspunde penal în temeiul prezentului articol numai în cazul în care faptele prevăzute au fost săvârşite din neglijenţă.

Articolul 328. Abandonarea unei nave care se scufundă

Căpitanul unei nave de război care o abandonează când se scufundă şi nu reuşeşte să-şi îndeplinească toate atribuţiile este pedepsit cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Articolul 329. Pierderea sau dezonorarea steagului unei unităţi militare

Militarul care pierde sau dezonorează steagul unei unităţi este pedepsit cu arest sau cu închisoare pe o perioadă de până la doi ani.

Articolul 330. Sensul termenilor

1. Militarul este un cetăţean al Republicii Lituania care îndeplineşte (fie ca rezervă iniţială, fie ca rezervă activă) serviciul militar profesional sau voluntar obligatoriu.

2. Prin recrut se înţelege un militar încorporat de curând, care nu a îndeplinit serviciul obligatoriu sau alternativ iniţial la vârsta specificată, în conformitate cu procedura şi în maniera stabilită de Legea privind recrutarea militară şi nu a fost eliberat de acesta.

Anexă la

Codul penal al Republicii Lituania

ACTELE JURIDICE ALE UE IMPLEMENTATE DE ACEASTĂ LEGE

1. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97 din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea (JO 2004, ediţia specială, capitolul 15, volumul 03, pag. 136).

2. Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea, prin sancţiuni penale şi de altă natură, a protecţiei împotriva falsificării, cu ocazia introducerii monedei euro (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 01, pag. 187).

3. Decizia-cadru 2001/888/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2001 de modificare a Deciziei-cadru 2000/383/JAI privind consolidarea protecţiei împotriva falsificării, prin sancţiuni penale şi de altă natură, cu ocazia introducerii monedei euro (JO 2004, capitolul 19, Volumul 04, pag. 182).

4. Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei şi a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul (JO 2004, ediţia specială, capitolul 15, volumul 06, pag. 123).

5. Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 04, pag. 158 ).

6. Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 06, p. 18).

7. Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 06, pag. 34).

8. Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 06, pag. 52).

9. Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 06, pag. 64).

10. Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 06, pag. 61).

11. Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 06, pag. 182).

12. Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (JO 2004, ediţia specială, capitolul 19, volumul 07, pag. 10).

13. Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane (JO 2004, ediţia specială, capitolul 15, volumul 08, pag. 291).

14. Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispoziţiilor minime privind elementele constitutive ale infracţiunilor şi sancţiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (JO 2004 L 335, pag. 8).

15. Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea (JO 2005 L 68, pag. 49).

16. Decizia-cadru 2005/222/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind atacurile împotriva sistemelor informatice (JO 2005 L 69, pag. 67).

17. Decizia-cadru 2005/667/JAI a Consiliului din 12 iulie 2005 de consolidare a cadrului penal pentru aplicarea legii împotriva poluării cauzate de nave (JO 2005 L 255, pag. 164).

18. Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare (JO 2005 L 255, pag. 11).

19. Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO 2008 L 238, pag. 28).

1) Aprobat prin Legea nr. VIII-1968 din 26 septembrie 2000.

2) Republica Lituania, Lege privind aprobarea şi intrarea în vigoare a Codului penal, 26 septembrie 2000 nr. VIII-1968 (astfel cum a fost modificat ultima dată la 11 februarie 2010 - nr. XI-677), Vilnius

Articolul 1. Aprobarea Codului penal al Republicii Lituania

Parlamentul (Seimas) adoptă Codul penal al Republicii Lituania.

Articolul 2. Intrarea în vigoare a Codului penal al Republicii Lituania

1. Prezentul Cod penal al Republicii Lituania intră în vigoare simultan şi numai prin coroborare cu noul Cod de procedură penală al Republicii Lituania.

2. Data specifică a intrării în vigoare a tuturor codurilor indicate la alineatul 1 din prezentul articol se stabileşte printr-o lege separată.

Articolul 3. Procedura de aplicare a Codului penal al Republicii Lituania

Procedura de punere în aplicare a Codului penal al Republicii Lituania se stabileşte printr-o lege separată.

Promulg această lege adoptată de Parlamentul Republicii Lituania (Seimas).

PREŞEDINTELE REPUBLICII VALDAS ADAMKUS