Codul penal al Republicii Italia

Tudorel TOADER

Partea generală (art. 1 - 240)

Legea penală italiană se aplică tuturor celor care, fiind cetăţeni ai ţării sau străini, se află pe teritoriul statului, în afara excepţiilor stabilite de dreptul public intern sau de dreptul internaţional.

Conform legii penale, orice infracţiune care aduce atingere unui interes politic al statului sau unui drept politic al cetăţeanului reprezintă o infracţiune politică.

Pedepsele principale stabilite pentru infracţiuni sunt: detenţiunea pe viaţă, închisoarea, respectiv amenda.

Pedeapsa accesorie comună infracţiunilor şi contravenţiilor este publicarea sentinţei penale de condamnare.

Pedepsele băneşti proporţionale nu au limită maximă.

Interdicţia de a deţine o funcţie publică este permanentă sau temporară.

Incapacitatea de a negocia cu administraţia publică duce la interdicţia de a încheia contracte cu administraţia publică, exceptând obţinerea de prestaţii de la un serviciu public.

Infracţiunile se împart în delicte şi contravenţii, conform felului diferit de pedepse stabilite de acest cod.

Nu poate fi pedepsit cel care lezează sau pune în pericol un drept cu consimţământul persoanei care poate dispune acest lucru.

Cine acţionează cu scopul neîndoielnic de a comite o infracţiune este răspunzător de tentativă de infracţiune, dacă acţiunea nu se înfăptuieşte sau evenimentul nu se întâmplă.

Infracţiuni comise prin intermediul presei periodice.Directorul sau directorul adjunct responsabil, care omite să efectueze asupra conţinutului ziarului pe care îl conduce controlul necesar pentru a împiedica comiterea de infracţiuni prin intermediul publicaţiei, este pedepsit.

Stări emotive sau pasionale. Stările emotive sau pasionale nu exclud şi nu micşorează tragerea la răspundere.

Recidiva. Cel care, după ce a fost condamnat pentru o infracţiune cu intenţie, comite alta, poate fi supus unui spor până la o treime din pedeapsa de aplicat pentru noua infracţiune cu intenţie.

Judecătorul poate mări amenda contravenţională sau amenda pentru anumite infracţiuni până la triplu sau o poate micşora până la o treime atunci când, datorită condiţiilor financiare ale vinovatului, consideră că măsura maximă este ineficientă sau că măsura minimă este excesiv de grea.

Judecătorul, prin sentinţa de condamnare sau prin decret penal, poate dispune, referitor la condiţiile financiare ale condamnatului, ca amenda contravenţională sau amenda pentru anumite infracţiuni să fie plătită în rate lunare.

În orice moment condamnatul poate anula pedeapsa printr-o singură plată.

Anularea infracţiunii prin efectul amnistiei este limitată la infracţiunile comise în întreaga zi de dinaintea datei decretului, cu excepţia cazului când se stabileşte o altă dată.

Încetarea infracţiunii datorită conduitelor reparatorii. În cazul sesizării prin plângere supusă retragerii, judecătorul declară infracţiunea anulată după audierea părţilor şi persoanei vătămate, când inculpatul a reparat în întregime, până la termenul maxim al declarării deschiderii dezbaterii în primă instanţă, prejudiciul provocat prin infracţiune, prin restituiri sau despăgubire şi a eliminat, pe cât posibil, consecinţele păgubitoare sau periculoase.

Repararea daunei prin publicarea sentinţei de condamnare. Fiecare infracţiune obligă vinovatul la publicarea, pe cheltuiala sa, a sentinţei de condamnare, atunci când publicarea constituie un mijloc pentru repararea daunei nepatrimoniale cauzată de infracţiune.

Partea specială (art. 241 - 734-bis)

Atentat la onoarea sau prestigiul Preşedintelui Republicii. Cel care atentează la onoarea sau prestigiul Preşedintelui Republicii este pedepsit cu închisoare.

Delapidare profitând de greşeala altuia. Funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce, în exercitarea funcţiilor sau serviciului, profitând de greşeala altuia, primeşte sau păstrează nemeritat, pentru sine sau pentru alţii, bani sau alte foloase, este pedepsit cu închisoare.

Abuz de putere. Funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce, abuzând de calitatea sa sau de puterile sale, constrânge pe cineva să dea sau să promită pe nedrept, lui sau unui terţ, bani sau alte foloase, este pedepsit cu închisoare.

Corupţie pentru exercitarea funcţiei. Funcţionarul public care, pentru a-şi exercita funcţia sau puterile, primeşte nemeritat, pentru sine sau pentru un terţ, bani sau un alt folos sau acceptă promisiunea acestora, este pedepsit cu închisoare.

Abuz în serviciu. Exceptând cazul în care fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce, în cadrul funcţiilor sau serviciului, încălcând normele legale ori de reglementare, sau omiţând să se abţină în faţa unui interes propriu sau al unei rude apropiate sau în alte cazuri prevăzute, obţine intenţionat pentru sine sau pentru alţii un folos patrimonial necuvenit sau provoacă altora o pagubă nedreaptă, este pedepsit cu închisoare.

Întreruperea activităţii unui birou sau unui serviciu public sau unui serviciu de utilitate publică. Cel care, în afara cazurilor prevăzute de dispoziţii legale speciale, cauzează o întrerupere sau tulbură activitatea normală a unui birou sau a unui serviciu public sau a unui serviciu de utilitate publică, este pedepsit cu închisoare.

Ultraj contra unui grup politic, administrativ sau judiciar. Cel care jigneşte onoarea sau prestigiul unui grup politic, administrativ sau judiciar sau al unui reprezentant al acestuia, sau al unei instituţii publice reunită în comisie, în faţa grupului, reprezentantului sau comisiei, este pedepsit cu amendă.

Ultraj contra unui magistrat la audiere. Cel care jigneşte onoarea sau prestigiul unui magistrat la audiere este pedepsit cu închisoare.

Noţiunea de funcţionar public. Conform legii penale, sunt funcţionari publici cei care exercită o funcţie publică legislativă, judiciară sau administrativă.

În acelaşi sens, este publică funcţia administrativă reglementată de norme de drept public sau de acte de autoritate şi caracterizată prin formarea şi manifestarea voinţei administraţiei publice sau de desfăşurare a sa prin intermediul puterilor autoritare sau de atestare.

Calomnia. Cel care prin denunţ, reclamaţie, cerere sau petiţie, chiar dacă este anonimă sau sub nume fals, adresată instanţei sau unei alte instituţii decât cea căreia ar avea obligaţia să se adreseze sau Curţii Penale Internaţionale, acuză de infracţiune pe cineva pe care-l ştie nevinovat sau simulează urmele unei infracţiuni pe seama lui, este pedepsit cu închisoare.

Simularea sau calomnia pentru o faptă ce constituie contravenţie. Pedepsele prevăzute la articolele precedente sunt micşorate dacă simularea sau calomnia priveşte o faptă prevăzută de lege drept contravenţie.

Uciderea animalelor. Cel care, cu cruzime sau fără să fie nevoie, provoacă decesul unui animal, este pedepsit cu închisoare.

Maltratarea animalelor. Cel care, cu cruzime sau fără să fie nevoie, provoacă o leziune unui animal sau îl supune unor maltratări ori unor comportamente, eforturi sau munci insuportabile pentru trăsăturile sale etologice este pedepsit cu închisoare sau cu amendă.

Atacuri la moralitatea familiei comise prin intermediul presei periodice. Cel care în articolele de ziar sau în alte scrieri periodice, în desenele care se referă la ea sau în anunţurile date cu scop de publicitate, în aceleaşi ziare sau scrieri, expune sau scoate în relief împrejurări care să aducă atingere moralităţii familiei, este pedepsit.

Defăimarea. Cel care, în afara cazurilor indicate la articolul precedent, comunicând cu mai multe persoane, jigneşte reputaţia altuia, este pedepsit cu închisoare sau cu amenda.

Defăimarea prin intermediul presei. Dacă infracţiunea de defăimare este comisă prin intermediul presei, dispoziţiile de la articolul precedent se aplică şi directorului sau directorului-adjunct responsabil, editorului sau tipografului.

Abuzul de putere împotriva arestaţilor sau deţinuţilor. Funcţionarul public care supune la măsuri de asprime nepermise de lege o persoană arestată sau deţinută de a cărei supraveghere trebuie să se ocupe, fie şi temporar, sau care îi este încredinţată pentru executarea unei prevederi a autorităţii competente, este pedepsit cu închisoare.

CODUL PENAL AL REPUBLICII ITALIA

CARTEA I

Despre infracţiuni în general

TITLUL I

Despre legea penală

Art. 1. Infracţiuni şi pedepse: dispoziţie legală expresă

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă care nu este prevăzută în mod expres ca infracţiune de lege, nici cu pedepse care nu sunt stabilite de către aceasta.

Art. 2. Succesiunea legilor penale

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă care, conform legii din perioada în care a fost comisă, nu reprezenta o infracţiune.

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă care, conform unei legi ulterioare, nu constituie o infracţiune; şi, dacă a existat o condamnare, încetează executarea şi efectele penale ale acesteia.

Dacă a avut loc o condamnare la pedeapsa cu închisoare, iar legea ulterioară prevede exclusiv pedeapsa amenzii, pedeapsa cu închisoarea aplicată se transformă imediat în pedeapsa amenzii corespunzătoare, în temeiul art. 135 (1).

Dacă legea din perioada în care a fost comisă infracţiunea şi cele ulterioare sunt diferite, se aplică aceea ale cărei dispoziţii sunt mai favorabile vinovatului, cu excepţia cazului în care s-a pronunţat o sentinţă irevocabilă.

Dacă este vorba despre legi excepţionale sau temporare, nu se aplică prevederile de la alineatele precedente.

Dispoziţiile acestui articol se aplică de asemenea în cazurile de decădere şi de neratificare a unui decret-lege şi în cazul unui decret-lege transformat în lege cu amendamente (2).

(1) Alineat introdus de art. 14 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

(2) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 51 din 22 februarie 1985, a declarat neconstituţionalitatea acestui alineat în partea în care, în ipotezele prevăzute de acesta, face aplicabile dispoziţiile prevăzute de alin. 2 şi 3 ale art. 2.

Art. 3. Obligativitatea legii penale

Legea penală italiană îi obligă pe toţi cei care, fiind cetăţeni ai ţării sau străini, se află pe teritoriul statului, în afara excepţiilor stabilite de dreptul public intern sau de dreptul internaţional.

Legea penală italiană îi obligă de asemenea pe toţi cei care, fiind cetăţeni ai ţării sau străini, se află în străinătate, dar limitat la cazurile stabilite de legea însăşi sau de dreptul internaţional.

Art. 4. Cetăţeanul italian. Teritoriul statului

Conform legii penale, sunt consideraţi cetăţeni italieni cetăţenii coloniilor, supuşii coloniali, cei ce aparţin prin origine sau prin opţiune locurilor supuse suveranităţii statului şi apatrizii rezidenţi pe teritoriul statului.

Conform legii penale, teritoriul statului este teritoriul Republicii, acela al coloniilor şi orice alt loc supus suveranităţii statului. Navele şi aeronavele italiene sunt considerate ca fiind teritoriul statului oriunde s-ar afla, cu condiţia de a fi supuse, conform dreptului internaţional, unei legi teritoriale străine.

Art. 5. Necunoaşterea legii penale

Nimeni nu poate invoca drept scuză necunoaşterea legii penale.

Art. 6. Infracţiuni comise pe teritoriul statului

Oricine comite o infracţiune pe teritoriul statului este pedepsit conform legii italiene.

Se consideră că infracţiunea a fost comisă pe teritoriul statului atunci când acţiunea sau inacţiunea care o constituie s-a comis pe acest teritoriu în întregime sau parţial sau s-a produs evenimentul care este consecinţa acţiunii sau inacţiunii.

Art. 7. Infracţiuni comise în străinătate

Conform legii italiene, se pedepseşte cetăţeanul sau străinul care comite pe teritoriul străin una din infracţiunile următoare:

1) delicte împotriva autorităţilor statului italian; (1)

2) delicte de falsificare a sigiliului statului şi de folosire a acestui sigiliu falsificat;

3) delicte de falsificare de monede aflate în circulaţie pe teritoriul statului sau de valori de timbru sau de cărţi de credit public italian;

4) delicte comise de funcţionari publici aflaţi în slujba statului, făcând abuz de putere sau încălcând îndatoririle ce le revin prin funcţii;

5) orice altă infracţiune pentru care prevederile legale speciale sau convenţiile internaţionale stabilesc aplicabilitatea legii penale italiene.

(1) Cuvântul: „italian” a fost adăugat de art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 374 din 18 octombrie 2001, modificat în Legea nr. 438 din 15 decembrie 2001.

Art. 8. Delictul politic comis în străinătate

Cetăţeanul sau străinul care comite pe teritoriul străin un delict politic neinclus printre cele indicate la punctul nr. 1 al articolului precedent, se pedepseşte conform legislaţiei italiene, la cererea Ministrului Justiţiei.

Dacă este vorba despre un delict pasibil de pedeapsă în urma denunţului persoanei vătămate, în afara acestei cereri este necesară şi plângerea.

Conform legii penale, orice delict care aduce atingere unui interes politic al statului sau unui drept politic al cetăţeanului reprezintă un delict politic. De asemenea, delict politic este considerat delictul comun determinat, în întregime sau parţial, de motive politice.

Art. 9. Delictul de drept comun al cetăţeanului în străinătate

Cetăţeanul care, în afara cazurilor indicate de cele două articole precedente, comite pe un teritoriu străin un delict pentru care legea italiană prevede pedeapsa cu moartea (1) sau detenţiunea pe viaţă sau închisoarea nu mai puţin de 3 ani, se pedepseşte conform acestei legi, cu condiţia să se afle pe teritoriul statului.

Dacă este vorba despre un delict pentru care se stabileşte o pedeapsă privativă de libertate a minorului, vinovatul este pedepsit la cererea Ministrului Justiţiei sau în urma reclamaţiei sau a plângerii persoanei vătămate.

În cazurile prevăzute de dispoziţiile anterioare, atunci când este vorba despre un delict comis în dauna Comunităţilor europene, a unui stat străin (2) sau a unui străin, vinovatul este pedepsit la cererea Ministrului Justiţiei, cu condiţia ca extrădarea lui să nu fi fost acordată sau acceptată de Guvernul statului în care acesta a comis delictul.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

(2) Cuvintele „în dauna unui stat străin” au fost astfel înlocuite de art. 5 al Legii nr. 300 din 29 septembrie 2000.

Art. 10. Delictul de drept comun comis de un străin în străinătate

Străinul care, în afara cazurilor indicate la art. 7 şi 8, comite pe teritoriul străin, împotriva statului sau a unui cetăţean, un delict pentru care legea italiană stabileşte pedeapsa cu moartea (1) sau detenţiunea pe viaţă, sau închisoarea nu mai mică de un an, se pedepseşte conform acestei legi, cu condiţia să se afle pe teritoriul statului şi cererea să fie făcută de Ministrul Justiţiei sau în urma reclamaţiei sau a plângerii persoanei vătămate.

Dacă delictul este comis în dauna Comunităţilor europene, a unui stat străin sau a unui străin, vinovatul este pedepsit conform legii italiene, la cererea Ministrului Justiţiei, cu condiţia ca:

1) să se afle pe teritoriul statului;

2) să fie vorba despre un delict pentru care s-a stabilit pedeapsa cu moartea (1) sau cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea nu mai puţin de 3 ani;

3) extrădarea acestuia să nu fi fost acordată sau acceptată de Guvernul statului în care a comis delictul sau al statului căruia îi aparţine.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 11. Rejudecarea

În cazul indicat la art. 6, cetăţeanul sau străinul este judecat în ţară chiar dacă a fost judecat în străinătate.

În cazurile indicate la art. 7, 8, 9 şi 10, cetăţeanul sau străinul, care a fost judecat în străinătate, este judecat din nou în ţară, dacă Ministrul Justiţiei depune o cerere în acest sens.

Art. 12. Recunoaşterea sentinţelor penale străine

Sentinţa penală străină pronunţată pentru un delict poate fi recunoscută:

1) pentru a stabili recidiva sau un alt efect penal al condamnării sau pentru a declara persistenţa sau pericolul social în comiterea infracţiunii sau tendinţa de a comite un delict;

2) atunci când, conform legii italiene, condamnarea ar implica o pedeapsă accesorie;

3) atunci când, conform legii italiene, persoana condamnată sau eliberată, care se află pe teritoriul statului, ar trebui să se supună unor măsuri de siguranţă personale;

4) atunci când sentinţa străină duce condamnarea la restituiri sau la despăgubiri sau, trebuie, oricum, recunoscută în justiţie pe teritoriul statului, în scopul restituirilor sau despăgubirii sau al producerii de alte efecte civile.

Pentru a permite recunoaşterea, sentinţa trebuie să fi fost pronunţată de instanţa unui stat străin cu care există un tratat de extrădare. Dacă acesta nu există, sentinţa străină poate fi de asemenea recunoscută de către stat la cererea Ministrului Justiţiei. Această cerere nu este necesară dacă se face o cerere pentru recunoaşterea cu efectele indicate la punctul 4.

Art. 13. Extrădarea

Extrădarea este reglementată de legea penală italiană, de convenţiile şi uzanţele internaţionale.

Extrădarea nu este admisă dacă fapta care face obiectul cererii de extrădare nu este prevăzută ca infracţiune de legea italiană şi de legea străină.

Extrădarea poate fi acordată sau oferită şi pentru infracţiuni neprevăzute de convenţiile internaţionale, cu condiţia ca acestea să nu le interzică în mod expres.

Nu este admisă extrădarea cetăţeanului propriu decât dacă este permisă în mod expres de convenţiile internaţionale.

Art. 14. Calculul şi începerea termenelor

Atunci când legea penală prevede că un efect juridic depinde de începerea termenului, pentru calculul acestuia se respectă calendarul obişnuit.

De fiecare dată când legea penală stabileşte un termen pentru producerea unui efect juridic, ziua începerii nu se calculează la termen.

Art. 15. Domeniul reglementat de mai multe legi penale sau de mai multe prevederi ale aceleiaşi legi penale

Când mai multe legi penale sau mai multe prevederi ale aceleiaşi legi penale reglementează acelaşi domeniu, legea sau prevederea legală specială derogă de la legea sau de la prevederea legală generală, exceptând cazul în care se prevede altfel.

Art. 16. Legi penale speciale

Dispoziţiile acestui Cod se aplică şi în domeniile reglementate de alte legi penale, doar dacă nu este stabilit altfel de acestea.

TITLUL II

Despre pedepse

PARTEA I

Despre tipurile de pedepse, în general

Art. 17. Pedepse principale: tipuri

Pedepsele principale stabilite pentru delicte sunt:

1) moartea;

2) detenţiunea pe viaţă;

3) închisoarea;

4) amenda.

Pedepsele principale stabilite pentru contravenţii sunt:

1) arestul;

2) amenda.

Art. 18. Denumirea şi clasificarea pedepselor principale

Sub denumirea de pedepse privative sau restrictive de libertate legea înţelege: detenţiunea pe viaţă, închisoarea şi arestul.

Sub denumirea de pedepse băneşti legea înţelege: amenda pentru contravenţii şi amenda pentru anumite infracţiuni.

Art. 19. Pedepse accesorii: tipuri

Pedepsele accesorii pentru delicte sunt:

1) interzicerea exercitării funcţiei publice;

2) interzicerea practicării unei profesii sau a unei ocupaţii;

3) interdicţia legală;

4) interdicţia exercitării funcţiilor de conducere la persoanele juridice şi la societăţi;

5) incapacitatea de a contracta cu administraţia publică;

5-bis) lichidarea raportului de dependenţă faţă de un angajator sau de muncă; (1)

6) decăderea sau suspendarea exercitării autorităţii părinteşti (2).

Pedepsele accesorii pentru contravenţii sunt:

1) suspendarea exercitării unei profesii sau a unei ocupaţii;

2) suspendarea exercitării funcţiilor de conducere la persoanele juridice şi la societăţi.

Pedeapsa accesorie comună infracţiunilor şi contravenţiilor este publicarea sentinţei penale de condamnare.

Legea penală stabileşte celelalte cazuri în care pedepsele accesorii stabilite pentru delicte sunt comune contravenţiilor.

(1) Număr introdus de art. 5 alin. 1 al Legii nr. 97 din 27 martie 2001.

(2) Număr astfel modificat de art. 93 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 20. Pedepse principale şi accesorii

Pedepsele principale sunt aplicate de judecător prin sentinţa de condamnare; cele accesorii urmează de drept condamnării, ca efecte penale ale acesteia.

PARTEA A II-A

Despre pedepsele principale în special

Art. 21. (1)

(1) Articolul care prevedea „Pedeapsa cu moartea. Pedeapsa cu moartea se execută prin împuşcare, în interiorul unui penitenciar sau într-un alt loc indicat de Ministrul Justiţiei.

Execuţia nu este publică, exceptând cazul în care Ministrul Justiţiei dispune altfel” a fost abrogat de art. 1 din Decretul-lege nr. 224 din 10 august 1944, care a înlocuit pedeapsa cu moartea cu detenţiunea pe viaţă. Codul penal.

Art. 22. Detenţiunea pe viaţă

Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este continuă şi se execută într-unul dintre penitenciarele destinate acestui scop, cu obligaţia de a munci şi cu izolare pe timpul nopţii.

Condamnatului la detenţiune pe viaţă i se poate permite să lucreze în aer liber.

Art. 23. Închisoarea

Pedeapsa cu închisoarea durează de la 5 zile la 24 de ani şi este executată într-unul din penitenciarele destinate acestui scop, cu obligaţia de a munci şi cu izolare pe timpul nopţii.

Condamnatului la închisoare, care a executat cel puţin un an din pedeapsă, i se poate permite să lucreze în aer liber.

Art. 24. Amenda pentru contravenţii

Pedeapsa cu amendă constă în plata către stat a unei sume nu mai mică de 50 euro (1), nici mai mare de 50.000 euro (2).

Pentru delictele comise în scopuri de câştig, dacă legea stabileşte doar pedeapsa cu închisoarea, judecătorul poate adăuga amenda de la 50 euro la 25.000 euro (3).

(1) Cuvintele: „nu mai mică de 5 euro” au fost astfel înlocuite de art. 3 alin. 60 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Cuvintele: „nici mai mare de 5.164 euro” au fost astfel înlocuite de art. 3 alin. 60 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(3) Cuvintele: „de la 5 euro la 2.065 euro” au fost astfel înlocuite de art. 3 alin. 60 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 25. Arestul

Pedeapsa arestului se durează de la cinci zile la trei ani şi este executată într-unul din penitenciarele special destinate sau în secţii speciale ale clădirilor închisorii, cu obligaţia de a munci şi cu izolare pe timpul nopţii.

Condamnatul la arest poate fi repartizat la lucrări diferite de cele organizate în clădirea închisorii, ţinând cont de conduita sa şi de ocupaţiile anterioare.

Art. 26. Amenda pentru anumite infracţiuni

Pedeapsa amenzii constă în plata către stat a unei sume nu mai mică de 20 euro (1), nici mai mare de 10.000 euro (2).

(1) Cuvintele: „nu mai mică de 2 euro” au fost astfel înlocuite de art. 3 alin. 61 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Cuvintele: „nici mai mare de 1.032 euro” au fost astfel înlocuite de art. 3 alin. 61 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 27. Pedepsele băneşti fixe şi proporţionale

Legea stabileşte cazurile în care pedepsele băneşti sunt fixe şi pe acelea în care sunt proporţionale. Pedepsele băneşti proporţionale nu au limită maximă.

PARTEA A III-A

Despre pedepsele accesorii în special

Art. 28. Interdicţia de a deţine o funcţie publică

Interdicţia de a deţine o funcţie publică este permanentă sau temporară.

Interdicţia permanentă de a deţine o funcţie publică, exceptând cazul în care legea dispune altfel, privează condamnatul:

1) de dreptul de a alege şi de a fi ales în orice campanie electorală sau de orice alt drept politic;

2) de orice funcţie publică, de orice însărcinare neobligatorie de funcţie publică şi de calitatea legată de cea de funcţionar public sau de însărcinarea de a lucra în serviciul public;

3) de calitatea de tutore sau de curator, fie şi cu titlu provizoriu şi de orice altă funcţie legată de tutelă sau curatelă;

4) de grade şi privilegii academice, de titluri, decoraţii sau alte însemne onorifice publice;

5) de salarii, pensii şi indemnizaţii plătite de stat sau de o altă instituţie publică;

6) de orice titlu onorific, legat de funcţii, servicii, grade sau titluri şi de calităţile, privilegiile şi decoraţiile indicate la numerele precedente;

7) de capacitatea de a accepta sau căpăta orice drept, funcţie, serviciu, calitate, grad, titlu, privilegiu, decoraţie şi insignă onorifică, indicate la numerele precedente.

Interdicţia temporară îl privează pe condamnat de capacitatea de a dobândi sau de a exercita sau de a se bucura, pe timpul interdicţiei, de drepturile, funcţiile, serviciile, calităţile, gradele, titlurile şi distincţiile menţionate.

Aceasta nu poate avea o durată mai mică de un an, nici mai mare de cinci ani.

Legea stabileşte cazurile în care interdicţia de a avea o funcţie publică este limitată la unele din acestea.

Art. 29. Cazuri în care condamnării îi urmează interzicerea exercitării funcţiilor publice

Condamnarea la detenţiune pe viaţă şi condamnarea la închisoare pe o perioadă mai mare de 5 ani conduc la interzicerea permanentă a condamnatului de a exercita funcţii publice; şi condamnarea la închisoare pe o perioadă mai mare de 3 ani duce la interzicerea pe o durata de 5 ani de exercitare a funcţiei publice.

Declararea persistenţei sau a pericolului social în comiterea delictului sau a tendinţei de a comite delicte duce la interdicţia permanentă a exercitării funcţiei publice.

Art. 30. Interzicerea practicării unei profesii sau a unei ocupaţii

Interzicerea practicării unei profesii sau a unei ocupaţii privează condamnatul de capacitatea de a exercita, pe timpul interdicţiei, o profesie, o ocupaţie, o activitate industrială sau comercială sau o meserie, pentru care se cere un permis special sau o abilitare specială, o autorizaţie sau o licenţă din partea unei autorităţi şi duce la anularea permisului sau abilitării sau a licenţei de mai sus.

Interzicerea practicării unei profesii sau a unei ocupaţii nu poate avea o durată mai mică de o lună, nici mai mare de cinci ani, cu excepţia cazurilor prevăzute prin lege.

Art. 31. Condamnarea pentru delicte comise prin abuz de funcţie publică sau prin practicarea unei profesii sau a unei ocupaţii. Interdicţie

Orice condamnare pentru delictele comise prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor legate de o funcţie publică sau de un serviciu public sau unele din funcţiile indicate la punctul 3 al art. 28, sau prin abuz de o profesie, ocupaţie, activitate industrială, sau comercială ori meserie, sau prin încălcarea îndatoririlor legate de acestea, duce la interzicerea temporară a exercitării funcţiei publice sau a profesiei, a ocupaţiei, a activităţii industriale sau comerciale sau a meseriei.

Art. 32. Interdicţia legală

Condamnatul la închisoare se află în stare de interdicţie legală.

Condamnarea la detenţiune pe viaţă atrage de drept şi decăderea din drepturile de a exercita autoritatea părintească (1).

Condamnatul la închisoare pe o perioadă de 5 ani sau mai mare este, pe timpul pedepsei, în stare de interdicţie legală; condamnarea duce, de asemenea, pe timpul pedepsei, la suspendarea exercitării autorităţii părinteşti, excepţie făcând cazul în care judecătorul dispune altfel.

La interdicţia legală se aplică, în ceea ce priveşte dispunerea şi administrarea de bunuri, precum şi reprezentarea în acte a acestora, prevederile legii civile asupra interdicţiei judiciare.

(1) Alineat înlocuit de art. 119 al Legii nr. 689 din 24 noiembrie 1981 ulterior, modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 32-bis. Interzicerea temporară a exercitării funcţiei de conducere la persoanele juridice şi la societăţi

Interzicerea exercitării funcţiei de conducere la persoanele juridice şi la societăţi îl privează pe condamnat de capacitatea de a exercita, pe timpul interdicţiei, funcţia de administrator, cenzor, lichidator, director general şi conducător care se ocupă de redactarea documentelor contabile ale societăţilor (1), precum şi orice altă funcţie cu putere de reprezentare a persoanei juridice sau a întreprinzătorului.

Aceasta urmează oricărei condamnări la închisoare de cel puţin 6 luni pentru delicte comise prin abuz de putere sau încălcare a îndatoririlor de serviciu.

(1) Cuvintele: „director general” au fost astfel înlocuite de actualele: „director general şi conducător care se ocupă de redactarea documentelor contabile ale societăţilor” de art. 15 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 262 din 28 decembrie 2005.

Art. 32-ter. Incapacitatea de a încheia contracte cu administraţia publică

Incapacitatea de a încheia contracte cu administraţia publică duce la interdicţia de a încheia orice contract cu administraţia publică, exceptând obţinerea de prestaţii de la un serviciu public.

Aceasta nu poate avea durata mai mică de un an, nici mai mare de cinci ani (1).

(1) Alineat astfel modificat de art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 32-quater. Cazuri în care condamnării îi urmează incapacitatea de a contracta cu administraţia publică

Orice condamnare pentru delictele prevăzute de art. 316-bis, 316-ter, 317, 318, 319, 319-bis, 319-quater, 320, 321, 322, 322-bis, 353, 355, 356, 416, 416-bis, 437, 452-bis, 452-quater, 452-sexies, 452-septies, 501, 501-bis, 640 numărul 1) al alin. 2, 640-bis, 644, precum şi de art. 260 din Decretul-lege nr. 152 din 3 aprilie 2006, cu modificările ulterioare, comise în dauna sau în avantajul unei activităţi de antreprenoriat sau legată de aceasta implică incapacitatea de a contracta cu administraţia publică (1).

(1) Alineat astfel modificat de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 108, de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 300 din 29 septembrie 2000, începând de la data de 26 octombrie 2000, de art. 1 alin. 75 lit. a) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi, ulterior, de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, începând de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 32-quinquies. Cazuri în care condamnării îi urmează încetarea raportului de muncă sau de dependenţă faţă de un angajator (1)

Cu excepţia prevederilor art. 29 şi 31, condamnarea la închisoare pe o perioadă de cel puţin doi ani pentru delicte prevăzute de art. 314 alin. 1, 317, 318, 319, 319-ter şi 320 implică de asemenea încetarea raportului de muncă sau de dependenţă faţă de un angajator al angajatului administraţiilor sau regiilor publice sau societăţilor cu participare publică majoritară (2).

(1) Articol introdus de art. 5, alin. 2, al Legii nr. 97 din 27 martie 2001.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 75 lit. b) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi ulterior de art. 1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 33. Condamnarea pentru delicte comise din culpă

Dispoziţiile art. 29 şi ale paragrafului doi al art. 32 nu se aplică în cazul condamnării pentru delicte comise din culpă.

Dispoziţiile art. 31 nu se aplică în caz de condamnare pentru delicte comise din culpă, dacă pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani de închisoare, sau dacă este aplicată doar o pedeapsă bănească.

Art. 34. Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti şi suspendarea exercitării acesteia(1)

Legea stabileşte cazurile în care condamnarea duce la decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti (2).

Condamnarea pentru delictele comise prin abuz de autoritate a părinţilor duce la suspendarea exercitării acesteia pe o perioadă de timp echivalentă cu dublul pedepsei aplicate (3).

Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti implică şi privarea de orice drept care îi revine părintelui asupra bunurilor copilului conform autorităţii părinteşti prevăzută de titlul IX al cărţii I din Codul civil (4).

Suspendarea exercitării autorităţii părinteşti implică şi incapacitatea de a exercita, pe timpul suspendării, orice drept care îi revine părintelui asupra bunurilor copilului conform normelor de la titlul IX al cărţii I din Codul civil (5).

În ipotezele prevăzute de alineatele precedente, atunci când se acordă suspendarea condiţionată a pedepsei, actele de procedură sunt trimise la tribunalul pentru minori, care ia măsurile cele mai oportune în interesul minorilor.

(1) Titlu modificat astfel de art. 94 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014 în temeiul dispoziţiilor de la art. 108 alin. 1 din acelaşi Decret-lege nr. 154/2013.

(2) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014 în temeiul dispoziţiilor de la art. 108 alin. 1 din acelaşi Decret-lege nr. 154/2013.

(3) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014 în temeiul dispoziţiilor de la art. 108 alin. 1 din acelaşi Decret-lege nr. 154/2013.

(4) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1, lit. c) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014 în temeiul dispoziţiilor de la art. 108 alin. 1 din acelaşi Decret-lege nr. 154/2013.

(5) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014 în temeiul dispoziţiilor de la art. 108 alin. 1 din acelaşi Decret-lege nr. 154/2013.

Art. 35. Suspendarea exercitării unei profesii sau a unei ocupaţii

Suspendarea exercitării unei profesii sau a unei ocupaţii privează condamnatul de capacitatea de a practica, pe timpul suspendării, o profesie, o ocupaţie, o activitate industrială sau comercială sau o meserie, pentru care se cere un permis special sau o abilitare specială, o autorizaţie sau o licenţă din partea autorităţii.

Suspendarea exercitării unei profesii sau unei ocupaţii nu poate avea o durată mai mică de trei luni, nici mai mare de trei ani (1).

Aceasta urmează oricărei condamnări pentru contravenţie, indiferent dacă este comisă prin abuz în cadrul profesiei, ocupaţiei, activităţii industriale sau comerciale sau meseriei, sau prin încălcarea îndatoririlor legate de acestea, atunci când pedeapsa aplicată nu este mai mică de un an de arest.

(1) Alineat astfel modificat de art. 1 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 35-bis. Suspendarea exercitării funcţiilor de conducere la persoanele juridice sau la societăţi

Suspendarea exercitării funcţiilor de conducere la persoanele juridice sau la societăţi îl privează pe condamnat de capacitatea de a exercita, pe timpul suspendării, funcţia de administrator, cenzor, lichidator, director general şi conducător care se ocupă de redactarea documentelor contabile ale societăţilor (1), precum şi orice altă funcţie cu putere de reprezentare a persoanei juridice sau a întreprinzătorului.

Aceasta nu poate avea o durată mai mică de 15 zile nici mai mare de doi ani şi îi urmează oricărei condamnări la arest pentru contravenţii comise prin abuz de putere sau încălcare a îndatoririlor de serviciu.

(1) Cuvintele: „director general” au fost astfel înlocuite de actualele: „director general şi conducător care se ocupă de redactarea documentelor contabile ale societăţilor” de art. 15 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 262 din 28 decembrie 2005.

Art. 36. Publicarea sentinţei penale de condamnare

Sentinţa de condamnare la pedeapsa cu moartea (1) sau la detenţiune pe viaţă este publicată prin afişarea la Primăria localităţii unde a fost pronunţată, acolo unde delictul a fost comisă sau acolo unde condamnatul avea ultima reşedinţă.

Sentinţa de condamnare este (2) de asemenea publicată pe site-ul de internet al Ministerului Justiţiei. Durata publicării pe site stabilită de judecător nu trebuie să depăşească 30 de zile, iar în lipsa unei precizări exprese durata este de 15 zile (3).

Publicarea se face prin extras, exceptând cazul când judecătorul dispune publicarea în întregime; aceasta se efectuează din oficiu şi pe cheltuiala condamnatului.

Legea stabileşte celelalte cazuri în care sentinţa de condamnare trebuie să fie publicată. În aceste cazuri publicarea are loc în modurile stabilite la cele două paragrafe anterioare (4).

(1) Pedeapsa cu moartea pentru infracţiunile prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

(2) Cuvintele: „o singură dată, în unul sau mai multe ziare desemnate de judecător şi” au fost eliminate de art. 37 alin. 18 lit. a) pct. 1) din Decretul-lege nr. 98 din 6 iulie 2011 coordonat cu legea de transformare nr. 111 din 15 iulie 2011.

(3) Cuvintele: „şi pe site-ul de internet al Ministerului Justiţiei. Durata publicării pe site este stabilită de judecător pentru o perioadă nu mai mare de 30 de zile iar în lipsa unei decizii durata este de 15 zile” au fost adăugate de art. 67 alin. 1 din Legea nr. 69 din 18 iunie 2009, cu începere de la data de 4 iulie 2009.

(4) Cuvintele: „cu excepţia publicării în ziare, care se face numai prin indicarea datelor sentinţei şi adresei de internet ale site-ului Ministerului Justiţiei” au fost adăugate de art. 2 alin. 216 din Legea nr. 19 din 23 decembrie 2009 şi ulterior abrogate de art. 18 lit. a) din Decretul-lege nr. 98 din 6 iulie 2011, raportat la legea de modificare nr. 111 din 15 iulie 2011.

Art. 37. Pedepse accesorii temporare: durata

Atunci când legea stabileşte că o condamnare atrage o pedeapsă accesorie temporară, şi durata acesteia nu este fixată în mod expres, pedeapsa accesorie are o durată egală cu cea a pedepsei principale aplicată sau care ar trebui să fie executată, în cazul înlocuirii, pentru insolvabilitate a condamnatului. Totuşi, în niciun caz nu poate depăşi limita minimă şi cea maximă stabilite pentru fiecare fel de pedeapsă accesorie.

Art. 38. Condiţia juridică a condamnatului la pedeapsa cu moartea (1)

Condamnatul la pedeapsa cu moartea are acelaşi statut juridic cu condamnatul la detenţiune pe viaţă.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru infracţiunile prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

TITLUL III

Despre infracţiune

PARTEA I

Despre infracţiunea consumată şi tentativa

Art. 39. Infracţiunea: distincţia dintre delicte şi contravenţii

Infracţiunile se împart în delicte şi contravenţii, conform tipurilor de pedepse stabilite de acest Cod.

Art. 40. Raportul de cauzalitate

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă prevăzută de lege drept infracţiune dacă evenimentul dăunător sau periculos, de care depinde existenţa infracţiunii, nu este consecinţa acţiunii sau inacţiunii sale.

A nu împiedica un eveniment, pe care ai obligaţia juridică să-l împiedici, echivalează cu a-l provoca.

Art. 41. Concurs de cauze

Concursul de cauze preexistente sau simultane sau supravenite, chiar dacă sunt independente de acţiunea sau inacţiunea vinovatului, nu exclude raportul de cauzalitate dintre acţiune sau inacţiune şi rezultatul produs.

Cauzele supravenite exclud raportul de cauzalitate atunci când singure au fost suficiente să determine rezultatul. În acest caz, dacă acţiunea sau inacţiunea, comisă anterior, constituie în sine o infracţiune, se aplică pedeapsa stabilită pentru ea.

Dispoziţiile anterioare se aplică şi atunci când cauza preexistentă sau simultană sau supravenită constă în fapta ilicită a altuia.

Art. 42. Răspunderea pentru intenţie sau culpă ori pentru delictul praeterintenţionat. Răspunderea obiectivă

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o acţiune sau o inacţiune prevăzută de lege drept infracţiune dacă nu a comis-o în mod conştient şi prin voinţă proprie.

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă prevăzută de lege ca delict, dacă nu a comis-o cu intenţie, cu excepţia cazurilor de delict praterintenţionată sau comisă din culpă prevăzute în mod expres de lege.

Legea stabileşte cazurile în care evenimentul este pus altfel în sarcina făptuitorului drept consecinţă a acţiunii sau inacţiunii sale.

La contravenţii fiecare este răspunzător de propria acţiune sau inacţiune, conştientă şi voluntară, fie ea intenţionată sau comisă din culpă.

Art. 43. Elementul psihologic al infracţiunii

Delictul:

  • este intenţionat sau, comis cu intenţie directă, atunci când evenimentul păgubitor sau periculos, care este rezultatul acţiunii sau inacţiunii şi de care conform legii este legată existenţa delictului, este prevăzut şi urmărit de făptuitor drept consecinţă a propriei acţiuni sau inacţiuni;este comis cu praeterintenţie, sau cu intenţie depăşită, atunci când acţiunea sau inacţiunea provine dintr-un eveniment păgubitor sau periculos mai grav decât cel urmărit de făptuitor;este comis din culpă, sau fără intenţie, atunci când evenimentul, chiar dacă este prevăzut, nu este dorit de făptuitor şi se confirmă că este cauzat de neglijenţă sau imprudenţă ori neîndemânare, sau din cauza nerespectării legilor, regulamentelor, ordinelor sau disciplinei.

Distincţia dintre infracţiunea intenţionată şi infracţiunea comisă din culpă, stabilită de acest articol pentru delicte, se aplică de asemenea la contravenţii, de fiecare dată când pentru acestea legea penală prevede ca de această distincţie să depindă orice efect juridic.

Art. 44. Condiţia obiectivă de pedepsire

Atunci când pentru pedepsirea infracţiunii legea cere confirmarea unei condiţii, vinovatul răspunde de faptă, chiar dacă întâmplarea, de care depinde confirmarea condiţiei, nu a fost urmărită de el.

Art. 45. Cazul fortuit sau forţa majoră

Nu poate fi pedepsit cel care a comis fapta în caz fortuit sau de forţă majoră.

Art. 46. Constrângerea fizică

Nu poate fi pedepsit cel care a comis o faptă fiind constrâns de alţii prin violenţă fizică, căreia nu-i putea rezista sau de care nu putea scăpa.

În acest caz, de fapta comisă de persoana constrânsă, este răspunzător autorul violenţei.

Art. 47. Eroarea de fapt

Eroarea asupra faptei care constituie infracţiunea exclude pedepsirea făptuitorului. Totuşi, dacă este vorba despre o eroare determinată de culpă, pedepsirea nu este exclusă, atunci când fapta este prevăzută de lege ca delict şi când este comisă din culpă.

Eroarea asupra faptei care constituie o anumită infracţiune nu exclude pedepsirea pentru o infracţiune diferită.

Eroarea asupra unei legi diferită de legea penală exclude pedepsirea atunci când a cauzat o eroare asupra faptei care constituie o infracţiune.

Art. 48. Eroarea determinată de inducerea în eroare comisă de către o altă persoană

Dispoziţiile articolului precedent sunt incidente chiar dacă eroarea asupra faptei ce constituie o infracţiune este determinată de inducerea în eroare comisă de altul; dar, în acest caz, pentru fapta comisă de persoana înşelată este răspunzătoare cea care a obligat-o să o comită.

Art. 49. Infracţiune presupusă greşit şi infracţiune imposibilă

Nu poate fi pedepsit cel care comite o faptă ce nu constituie infracţiune, presupunând greşit că aceasta constituie o infracţiune.

Pedepsirea este de asemenea exclusă atunci când, datorită nepotrivirii acţiunii sau inexistenţei obiectului acesteia, este imposibil evenimentul păgubitor sau periculos.

În cazurile prevăzute de dispoziţiile anterioare, dacă prin faptă se realizează elementele constitutive ale unei alte infracţiuni, se aplică pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă efectiv.

În cazul indicat la primul paragraf judecătorul poate dispune ca acuzatul eliberat să fie supus unor măsuri de siguranţă.

Art. 50. Consimţământul celui îndreptăţit

Nu poate fi pedepsit cel care lezează sau pune în pericol un drept cu consimţământul persoanei care poate dispune acest drept.

Art. 51. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei îndatoriri

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei îndatoriri impuse de o normă juridică sau de un ordin legitim al autorităţii publice, exclude pedepsirea.

Dacă o faptă ce constituie infracţiune este comisă din ordinul autorităţii, de infracţiune este răspunzător întotdeauna funcţionarul public care a dat ordinul.

De asemenea, este răspunzător de comiterea infracţiunii şi cel care a executat ordinul, exceptând cazul în care, dintr-o eroare de fapt, a considerat că trebuie să execute un ordin legitim.

Nu poate fi pedepsit cel care execută ordinul nelegal, atunci când legea nu îi permite niciun control asupra legalităţii ordinului.

Art. 52. Legitima apărare

Nu se pedepseşte cel care a comis o faptă deoarece a fost constrâns de nevoia de a apăra un drept propriu sau al altuia împotriva pericolului real de a suferi o vătămare injustă, cu condiţia ca apărarea să fie proporţională cu atacul

În cazurile prevăzute la art. 614 alin. 1 şi 2, există raportul proporţional de la primul alineat al acestui articol dacă cineva prezent într-un mod legitim într-unul din locurile indicate face uz de arma deţinută legal sau de un alt mijloc cu scopul de a apăra:

a) integritatea sa sau a altuia;

b) bunurile proprii sau ale altuia, atunci când nu sunt abandonate şi există pericolul de agresiune (1).

Dispoziţia de la alin. 2 se aplică şi în cazul în care fapta s-a produs în interiorul oricărui alt loc unde se practică o activitate comercială, profesională sau antreprenorială (2).

(1) Alineat adăugat de art. 1 din Legea nr. 59 din 13 februarie 2006.

(2) Alineat adăugat de art. 1 din Legea nr. 59 din 13 februarie 2006.

Art. 53. Uzul legitim de arme

Rămânând valabile dispoziţiile prevăzute de cele două articole precedente, nu se pedepseşte funcţionarul public care, în scopul îndeplinirii unei îndatoriri de serviciu face uz sau ordonă să se facă uz de arme sau de un alt mijloc de constrângere fizică, atunci când este constrâns de nevoia de a respinge o violenţă sau de a înfrânge împotrivirea faţă de autorităţi şi de a împiedica în orice fel comiterea de delicte de masacru, naufragiu, scufundare, dezastru aviatic, dezastru feroviar, asasinat, jaf armat şi sechestrare de persoană.

Aceeaşi dispoziţie se aplică oricărei persoane care, la cererea legală a funcţionarului public, îi oferă asistenţă.

Legea stabileşte celelalte cazuri în care se permite uzul de arme sau a unui alt mijloc de constrângere fizică.

Art. 54. Starea de necesitate

Nu se pedepseşte cel care a comis o faptă fiind constrâns de nevoia de a se salva sau de a salva pe alţii de pericolul real al unui prejudiciu grav adus persoanei, pericol cauzat de el în mod involuntar, care nu ar fi putut fi evitat în alt fel, cu condiţia ca fapta să fie proporţională cu pericolul.

Această dispoziţie nu se aplică celor care au o datorie juridică specială de a se expune pericolului.

Dispoziţia din prima parte a acestui articol se aplică chiar dacă starea de necesitate este determinată de ameninţările altuia; dar, în acest caz, de fapta comisă de către persoana ameninţată este răspunzător cel care a obligat-o să o comită.

Art. 55. Exces culpabil

Atunci când, comiţând una din faptele prevăzute de art. 51, 52, 53 şi 54, se depăşesc în mod culpabil limitele prevăzute de lege sau de ordinul autorităţii sau impuse de necesitate, se aplică dispoziţiile privind delictele comise din culpă dacă fapta este prevăzută de lege ca delict şi când este comisă din culpă.

Art. 56. Tentativa de infracţiune

Cine acţionează cu scopul neîndoielnic de a comite un delict, este răspunzător de tentativă la acel delict, dacă acţiunea nu se consumă sau dacă urmarea nu se produce.

Vinovatul de tentativa de infracţiune este pedepsit: cu închisoare de 12 ani sau mai mare, dacă pedeapsa prevăzută este detenţiunea pe viaţă; şi, în alte cazuri, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiune micşorată de la o treime la două treimi.

Dacă vinovatul se dezice voluntar de acţiune, este supus doar pedepsei pentru acţiunile comise, atunci când acestea constituie în sine o infracţiune diferită.

Dacă împiedică în mod voluntar producerea rezultatului, este supus pedepsei stabilite pentru tentativa de infracţiune, micşorată de la un sfert la o jumătate.

Art. 57. Infracţiuni comise prin intermediul presei periodice

Exceptând răspunderea autorului publicaţiei şi în afara cazurilor de concurs, directorul sau directorul adjunct responsabil, care omite să efectueze asupra conţinutului ziarului pe care îl conduce controlul necesar pentru a împiedica comiterea de infracţiuni prin intermediul publicaţiei, este pedepsit, cu titlu de culpă, dacă o infracţiune este comisă, cu pedeapsa stabilită pentru această infracţiune, micşorată în cuantum mai mic de un sfert.

Art. 57-bis. Infracţiuni comise prin intermediul presei neperiodice

În cazul presei neperiodice dispoziţiile de la articolul anterior se aplică editorului, dacă autorul articolului este necunoscut sau nu poate răspunde, ori tipografului dacă editorul nu este indicat sau este nu poate răspunde.

Art. 58. Presa clandestină

Dispoziţiile articolului precedent se aplică şi dacă nu au fost respectate prevederile legii asupra publicării şi difuzării presei periodice şi neperiodice.

Art. 58-bis. Urmărirea penală pentru infracţiunile comise prin intermediul presei

Dacă infracţiunea comisă prin intermediul presei este pasibilă de pedeapsă în urma plângerii, a denunţului sau a cererii, şi pentru pedepsirea infracţiunilor prevăzute de cele trei articole precedente, sunt necesare plângerea, denunţul sau cererea.

Plângerea, denunţul sau cererea prezentate împotriva directorului sau directorului adjunct responsabil, a editorului sau tipografului, are efect şi faţă de autorul articolului pentru infracţiunea comisă de acesta.

Nu se poate acţiona pentru infracţiunile prevăzute de cele trei articole precedente dacă este necesară o autorizaţie de urmărire pentru infracţiunea comisă de autorul articolului, până când autorizaţia nu este eliberată. Această dispoziţie nu se aplică dacă autorizaţia este stabilită pentru calităţile sau condiţiile personale ale autorului publicaţiei.

PARTEA A II-A

Despre circumstanţele infracţiunii

Art. 59. Circumstanţe necunoscute sau presupuse greşit

Circumstanţele care atenuează sau exclud pedeapsa sunt valorificate în favoarea făptuitorului chiar dacă nu sunt cunoscute de el, sau sunt considerate de el, din greşeală, inexistente.

Circumstanţele care agravează pedeapsa sunt considerate în sarcina făptuitorului doar dacă sunt cunoscute de el sau ignorate din culpă sau considerate inexistente dintr-o eroare determinată de culpă.

Dacă făptuitorul consideră din eroare că există circumstanţe agravante sau atenuante, acestea nu sunt valorificate împotriva sau în favoarea sa.

Dacă făptuitorul consideră din eroare că există circumstanţe de excludere a pedepsei, acestea sunt întotdeauna evaluate în favoarea sa. Totuşi, dacă este vorba despre o eroare determinată de culpă, pedepsirea nu este exclusă atunci când fapta este prevăzută de lege ca delict şi când este comis din culpă.

Art. 60. Eroarea asupra persoanei vătămate

În caz de eroare asupra persoanei vătămate de o infracţiune nu sunt puse în sarcina făptuitorului circumstanţele agravante care privesc condiţiile sau calitatea persoanei vătămate ori relaţiile dintre cel lezat şi cel vinovat.

În schimb, sunt considerate în favoarea sa circumstanţele atenuante, presupuse greşit, care privesc condiţiile, calităţile sau relaţiile anterioare.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică dacă este vorba despre împrejurări care privesc vârsta sau alte condiţii sau calităţi fizice sau psihice ale persoanei vătămate.

Art. 61. Circumstanţe agravante comune

Agravează infracţiunea, atunci când nu sunt elemente constitutive sau circumstanţe agravante speciale, următoarele circumstanţe:

1) să fi acţionat din motive josnice sau neînsemnate;

2) să fi comis infracţiunea pentru a comite sau a ascunde o alta, ori pentru a dobândi sau a asigura pentru sine sau pentru alţii produsul,profitul sau preţul ori scutirea de pedeapsă pentru comiterea unei alte infracţiuni;

3) să fi acţionat, la delictele comise din culpă, în ciuda prevederii rezultatului;

4) să fi folosit acte de cruzime sau să fi acţionat cu cruzime asupra persoanelor;

5) să fi profitat de împrejurări de timp, de loc sau de persoană, inclusiv legate de vârstă, astfel încât să împiedice apărarea publică sau privată; (1)

6) vinovatul să fi comis infracţiunea în perioada în care s-a sustras în mod voluntar de la executarea unui mandat sau a unui ordin de arestare ori de reţinere sau de detenţie emis pentru o infracţiune anterioară;

7) să fi cauzat, în cazul delictelor împotriva patrimoniului sau care aduc atingere patrimoniului, sau în cazul delictelor comise în scopul obţinerii de foloase, persoanei vătămate de infracţiune o pagubă patrimonială de o gravitate mare;

8) să fi agravat sau să fi încercat să agraveze consecinţele delictului comis;

9) să fi comis fapta prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor de serviciu legate de o funcţie publică sau de un serviciu public sau în calitate de înalt funcţionar al unui cult;

10) să fi comis fapta împotriva unui funcţionar public sau a unei persoane însărcinată cu o funcţie publică sau cu funcţia de înalt funcţionar al cultului catolic sau al unui cult acceptat în ţară, sau împotriva unui funcţionar diplomatic sau consular al unui stat străin, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea funcţiilor sau serviciului;

11) să fi comis fapta prin abuz de autoritate sau de relaţii confidenţiale, sau prin abuz de relaţii de serviciu, de prestare de serviciu, de coabitare sau de ospitalitate;

11-bis) vinovatul să fi comis fapta în timp ce se afla ilegal pe teritoriul ţării; (2) (3)

11-ter) să fi comis o infracţiune dintre cele contra persoanei împotriva unui minor în interiorul sau în apropierea instituţiilor de învăţământ sau de pregătire (4).

11-quater) vinovatul să fi comis o infracţiune intenţionată în perioada în care beneficia de o măsură alternativă la detenţie (5).

11-quinquies) la infracţiunile intenţionate împotriva vieţii şi integrităţii personale, împotriva libertăţii personale, precum şi la infracţiunea prevăzută la art. 572, să fi comis fapta în prezenţa sau împotrivaunui minor sub 18 ani sau împotriva unei persoane gravide (6).

(1) Alineatul anterior care era prevăzut astfel:să fi profitat de împrejurări ce ţin de timp, de loc sau de persoană, astfel încât să împiedice apărarea publică sau privată” a fost înlocuit astfel de art. 1 alin. 7 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Alineat adăugat de art. 1 alin. 1 lit. f) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat în Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(3) Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009, dispoziţia de la acest număr se referă la cetăţeni din ţări ce nu aparţin Uniunii Europene şi la apatrizi.

(4) Număr adăugat de art. 3 alin. 20 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(5) Număr adăugat de art. 3 din Legea nr. 199 din 26 noiembrie 2010.

(6) Număr adăugat de art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 62. Circumstanţe atenuante comune

Atunci când nu sunt elemente constitutive sau circumstanţe atenuante speciale, următoarele circumstanţe atenuează infracţiunea:

1) să fi acţionat din motive de o deosebită valoare morală sau socială;

2) să fi reacţionat în stare de furie, determinată de o faptă nedreaptă a altuia;

3) să fi acţionat la impulsul unei mulţimi în agitaţie, atunci când nu este vorba despre reuniuni sau adunări interzise prin lege sau de autorităţi şi vinovatul nu este un delincvent sau un contravenient obişnuit sau care reprezintă un pericol social sau cu înclinaţii de delincvent;

4) să fi cauzat, în delictele împotriva patrimoniului sau care aduc atingere patrimoniului, persoanei vătămate o pagubă patrimonială de mărime mică, sau, în delictele comise în scopul obţinerii de foloase, să fi acţionat pentru a obţine sau să fi obţinut oricum un folos de valoare mică, atunci când evenimentul păgubitor sau periculos este de o mărime mică;

5) să fi contribuit la producerea rezultatului, împreună cu acţiunea sau inacţiunea vinovatului, în cazul unei infracţiuni intenţionate contra persoanei vătămate;

6) înainte de judecată, să fi reparat în întregime paguba, prin despăgubirea acesteia şi, atunci când este posibil prin restituiri; sau, înainte de judecată şi în afara cazului prevăzut la ultimul paragraf al art. 56, să se fi implicat spontan şi eficient pentru înlăturarea sau atenuarea consecinţelor păgubitoare sau periculoase ale infracţiunii.

Art. 62-bis. Circumstanţe atenuante generale (1)

Judecătorul, independent de circumstanţele prevăzute de art. 62, poate lua în considerare alte circumstanţe, atunci când consideră că acestea pot justifica o micşorare a pedepsei.

În orice caz, ele sunt considerate, în scopul micşorării, ca o unică circumstanţă, care poate concura şi cu una sau mai multe circumstanţe indicate la art. 62 menţionat.

În scopul aplicării primului alineat nu se ţine cont de criteriile prevăzute la art. 133 alin. 1 nr. 3 şi alin. 2 în cazurile prevăzute de art. 99 alin. 4, privind infracţiunile prevăzute de art. 407 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul în care se pedepsesc cu închisoare mai mare de cinci ani (2).

În orice caz, lipsa condamnărilor precedente nu se poate afla, singură, la baza acordării circumstanţelor indicate la alin. 1 (3).

(1) Articolul adăugat de art. 2 al Decretului-lege nr. 288 din 14 septembrie 1944, înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(2) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 183 din 7-10 iunie 2011, a declarat nelegitimitatea constituţională a acestui alineat, aşa cum este înlocuit de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005, în partea în care stabileşte că, în scopul aplicării primului alineat al acestui articol, nu se poate ţine cont de acţiunea infractorului după infracţiune.

(3) Alineat adăugat de art. 1 alin. 1 lit. f-bis) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat în Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

Art. 63. Aplicarea sporurilor sau reducerilor pedepsei

Atunci când legea dispune ca pedeapsa să fie majorată sau redusă în limitele prevăzute, majorarea sau reducerea se aplică asupra cuantumului ei, pe care judecătorul l-ar aplica vinovatului, atunci când nu ar interveni împrejurarea care o măreşte sau o micşorează.

Dacă intervin mai multe circumstanţe agravante, sau mai multe circumstanţe atenuante, mărirea sau micşorarea pedepsei se aplică asupra cuantumului acesteia rezultat din mărirea sau micşorarea precedentă.

Atunci când pentru o circumstanţă legea stabileşte o pedeapsă de natură diferită de cea obişnuită a infracţiunii sau este vorba despre o circumstanţă cu efect special, sporul sau reducerea pentru alte circumstanţe nu acţionează asupra pedepsei obişnuite a infracţiunii, ci asupra pedepsei stabilite prin respectiva circumstanţă. Sunt circumstanţe cu efect special cele care privesc un spor sau o reducere a pedepsei mai mare de o treime.

Dacă intervin mai multe circumstanţe agravante din cele indicate la paragraful doi al acestui articol, se aplică numai pedeapsa stabilită pentru circumstanţa cea mai gravă; dar judecătorul o poate spori.

Dacă intervin mai multe circumstanţe atenuante din cele indicate la paragraful doi al acestui articol, se aplică numai pedeapsa mai puţin gravă stabilită pentru respectivele circumstanţe; dar judecătorul o poate reduce.

Art. 64. Majorarea pedepsei în cazul unei singure circumstanţe agravante

Atunci când se repetă o circumstanţă agravantă şi majorarea pedepsei nu este prevăzută de lege, creşte până la un sfert pedeapsa care ar trebui aplicată pentru infracţiunea comisă.

Totuşi, pedeapsa cu închisoarea rezultată ca efect al sporului nu poate depăşi 30 de ani.

Art. 65. Reducerea pedepsei în cazul unei singure circumstanţe atenuante

Atunci când se repetă o circumstanţă atenuantă şi legea nu prevede reducerea pedepsei, se respectă următoarele norme:

1) pedeapsa cu moartea este înlocuită cu închisoare de la 24 la 30 de ani;

2) pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este înlocuită cu închisoare de la 20 la 24 de ani;

3) celelalte pedepse sunt reduse în proporţie de maxim o treime.

Art. 66. Limitele sporurilor pedepsei în cazul concursului mai multor circumstanţe agravante

Dacă intervin mai multe circumstanţe agravante, pedeapsa de aplicat prin efectul sporurilor, nu poate depăşi triplul maximului stabilit de lege pentru infracţiune, cu excepţia cazului în care este vorba despre circumstanţele indicate de cel de-al doilea paragraf al art. 63, nici nu poate depăşi:

1) 30 de ani, dacă este vorba despre închisoare;

2) 5 ani, dacă este vorba despre arest;

3) şi, 10.329 euro, respectiv 2.065 euro, dacă este vorba despre amenda pentru contravenţii sau amenda pentru anumite infracţiuni; sau 30.987 euro, respectiv 6.197 euro dacă judecătorul se prevalează de dreptul de a majora indicat la paragraful art. 133-bis.

Art. 67. Limitele reducerilor pedepsei în cazul concursului mai multor circumstanţe atenuante

Dacă intervin mai multe circumstanţe atenuante, pedeapsa de aplicat prin efectul reducerilor nu poate fi mai mică de:

1) 15 ani de închisoare, dacă pentru delict legea prevede pedeapsa cu moartea; (1)

2) 10 ani de închisoare, dacă pentru delict legea prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă.

Celelalte pedepse sunt reduse. În acest caz, atunci când nu este vorba despre circumstanţele indicate la paragraful doi al art. 63, pedeapsa nu poate fi redusă sub un sfert din durata ei.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 68. Limitele la concursul de circumstanţe

Cu excepţia dispoziţiilor art. 5, atunci când o circumstanţă agravantă include o altă circumstanţă agravantă, sau o circumstanţă atenuantă include o altă circumstanţă atenuantă, se consideră în sarcina sau în favoarea vinovatului doar circumstanţa agravantă sau circumstanţa atenuantă care atrage aplicarea celui mai mare spor, respectiv, cea mai mare reducere a pedepsei.

Dacă circumstanţele agravante sau atenuante determină aplicarea aceluiaşi spor sau aceleiaşi reduceri a pedepsei, se aplică un singur spor sau o singură reducere a pedepsei.

Art. 69. Concursul de circumstanţe agravante şi atenuante

Atunci când intervin împreună circumstanţele agravante şi circumstanţele atenuante, iar primele sunt considerate de judecător ca predominante, nu se ţine cont de reducerile pedepsei stabilite pentru circumstanţele atenuante şi aplică doar sporurile de pedeapsă stabilite pentru circumstanţele agravante.

Dacă circumstanţele atenuante sunt considerate predominante faţă de circumstanţele agravante, nu se ţine cont de sporurile de pedeapsă stabilite pentru acestea din urmă şi se aplică doar reducerile de pedeapsă stabilite pentru circumstanţele atenuante.

Dacă dintre circumstanţele agravante şi cele atenuante judecătorul consideră că există o echivalenţă, se aplică pedeapsa care ar fi fost aplicată dacă nu ar fi intervenit niciuna din aceste circumstanţe.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în ceea ce priveşte circumstanţele referitoare la persoana infractorului, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 99 alin. 4, precum şi de art. 111 şi 112 alin. 1 pct. 4),pentru care există interdicţia preponderenţei circumstanţelor atenuante asupra circumstanţelor agravante reţinute, şi orice altă circumstanţă pentru care legea stabileşte o pedeapsă de natură diferită sau stabileşte durata pedepsei în mod independent de cea obişnuită a infracţiunii (1) (2) (3) (4) (5).

(...) (2)

(1) Alineat înlocuit astfel de art. 3 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(2) Alineatul care prevedea: „În acest caz, sporurile şi reducerile de pedeapsă se aplică în temeiul art. 63, recidiva fiind ultima evaluată” a fost abrogat de art. 7 din Decretul-lege nr. 99/1074.

(3) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 105 din 14-18 aprilie 2014 (Monitorul Oficial nr. 18 din 23 aprilie 2014 – Prima serie specială), a declarat nelegitimitatea constituţională a acestui alineat în partea în care prevede interdicţia preponderenţei circumstanţei atenuante prevăzute la art. 648 alin. 2, asupra recidivei prevăzute de art. 99 alin. 4 al acestei dispoziţii.

(4) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 106 din 14-18 aprilie 2014 (Monitorul Oficial nr. 18 din 23 aprilie 2014 – Prima serie specială), a declarat nelegitimitatea constituţională a acestui alineat în partea în care prevede interdicţia preponderenţei circumstanţei atenuante prevăzute la art. 609-bis alin. 3, asupra recidivei prevăzute de art. 99 alin. 4 al acestei dispoziţii.

(5) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 74 din 24 februarie – 7 aprilie 2016 (Monitorul Oficial nr. 15 din 13 aprilie 2016 – Prima serie specială), a declarat nelegitimitatea constituţională a acestui alineat în partea în care prevede interdicţia preponderenţei circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 alin. 7 din Decretul Preşedintelui Republicii nr. 309 din 9 octombrie 1990, asupra recidivei repetate prevăzută de art. 99 alin. 4 al acestei dispoziţii.

Art. 70. Circumstanţe obiective şi subiective

Conform legii penale:

1) sunt circumstanţe obiective acelea ce privesc natura, felul, mijloacele, obiectul, timpul, locul şi orice altă modalitate de acţiune, gravitatea pagubei sau a pericolului, ori condiţiile sau calităţile personale ale victimei;

2) sunt circumstanţe subiective cele care privesc forma intenţiei sau gradul de vinovăţie, ori condiţiile şi calităţile personale ale vinovatului, sau relaţiile dintre vinovat şi victimă sau cele legate de persoana infractorului.

Circumstanţele legate de persoana infractorului privesc imputabilitatea şi recidiva.

PARTEA A III-A

Despre concursul de infracţiuni

Art. 71. Condamnarea pentru mai multe infracţiuni printr-o sentinţă unică sau prin decizie unică

Atunci când, printr-o singură sentinţă sau decizie trebuie să se pronunţe o condamnare pentru mai multe infracţiuni împotriva aceleaşi persoane, se aplică dispoziţiile articolelor următoare.

Art. 72. Concursul de infracţiuni pentru care se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă şi de infracţiuni pentru care se aplică pedepse temporare cu închisoarea

Vinovatului pentru mai multe delicte, pentru care pedeapsa este de detenţiune pe viaţă, i se aplică pedeapsa menţionată cu izolarea pe timpul zilei de la 6 luni la 3 ani.

În caz de concurs al unui delict care atrage pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă cu unul sau mai multe delicte care atrag pedepse cu închisoarea pe o perioadă totală mai mare de 5 ani, se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, cu izolare pe timpul zilei pe o perioadă de timp cuprinsă între două şi 18 luni.

Cel ce execută pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă condamnat la izolare pe timpul zilei, participă la munci.

Art. 73. Concursul de infracţiuni care atrag pedepse cu închisoarea cu durată determinată sau pedepse băneşti de acelaşi tip

Dacă mai multe infracţiuni atrag pedepse cu închisoarea de acelaşi tip, se aplică o pedeapsă unică, pe o perioadă egală cu durata totală a pedepselor care ar trebui să se aplice pentru fiecare infracţiune.

Atunci când intervin mai multe delicte, pentru fiecare trebuind să se aplice pedeapsa cu închisoarea mai mare de 24 de ani, se aplică detenţiunea pe viaţă.

Pedepsele băneşti de acelaşi tip se aplică toate în întregime.

Art. 74. Concursul de infracţiuni care necesită pedepse cu închisoarea de tip diferit

Dacă mai multe infracţiuni atrag pedepse cu detenţiune de tip diferit, acestea se aplică toate în mod distinct şi în întregime.

Pedeapsa cu arestul se execută ultima.

Art. 75. Concursul de infracţiuni care necesită pedepse băneşti de tip diferit

Dacă mai multe infracţiuni necesită pedepse băneşti de tip diferit, acestea se aplică toate în mod distinct şi în întregime.

În cazul în care pedeapsa bănească nu a fost plătită în întregime, suma plătită, ca urmare a conversiei, este dedusă din suma amenzii.

Art. 76. Pedepse concurente considerate drept pedeapsă unică sau pedepse distincte

Exceptând cazul în care legea ar stabili altfel, pedepsele de acelaşi tip concurente conform art. 73 se consideră drept pedeapsă unică sub aspectul efectelor juridice.

Pedepsele diferite concurente conform art. 74 şi 75 sunt considerate de asemenea, sub aspectul efectelor juridic, drept pedeapsă unică de cel mai grav gen. Totuşi, se consideră drept pedepse diferite, prin efectul executării lor, de aplicarea măsurilor de siguranţă şi în orice alt caz stabilit de lege.

Dacă o pedeapsă bănească este concurentă cu o altă pedeapsă de tip diferit, pedepsele se consideră diferite sub aspectul efectelor juridice.

Art. 77. Stabilirea pedepselor accesorii

Pentru a stabili pedepsele accesorii şi orice alt efect penal al condamnării, se ţine cont de fiecare infracţiune pentru care este pronunţată condamnarea, şi de pedepsele principale care, dacă nu ar fi fost un concurs de infracţiuni, ar trebui să fie aplicate pentru fiecare din ele.

Dacă intervin pedepsele accesorii de acelaşi gen, acestea se aplică fiecare şi în întregime.

Art. 78. Limite ale sporurilor pedepselor principale

În cazul concursului de infracţiuni prevăzut de art. 73, pedeapsa rezultantă conform aceluiaşi articol nu poate fi mai mare de cinci ori decât cea mai gravă din pedepsele concurente, nici nu poate depăşi:

1) treizeci de ani de închisoare;

2) şase ani de arest;

3) 15.493 euro amendă pentru contravenţii şi 3.098 euro amendă pentru anumite infracţiuni; sau 64.557 euro amendă pentru contravenţii şi 12.911 euro amendă pentru anumite infracţiuni, dacă judecătorul se prevalează de dreptul de majorare indicat la paragraful art. 133-bis.

În cazul concursului de infracţiuni prevăzut de art. 74, durata pedepselor ce pot fi aplicate conform acestui articol nu poate depăşi 30 de ani.

Partea din pedeapsă ce depăşeşte această limită, se scade în toate cazurile din arest.

Art. 79. Limitele sporurilor pedepselor accesorii

Durata maximă a pedepselor accesorii nu poate depăşi, în total, limitele următoare:

1) 10 ani, dacă este vorba despre interzicerea exercitării funcţiei publice sau interzicerea practicării unei profesii sau unei ocupaţii;

2) 5 ani, dacă este vorba despre suspendarea exercitării unei profesii sau unei ocupaţii.

Art. 80. Concurs de pedepse aplicate prin sentinţe sau decizii diferite

Dispoziţiile articolelor precedente se aplică şi în cazul în care, după o sentinţă sau o decizie de condamnare, trebuie să fie judecată aceeaşi persoană pentru o altă infracţiune comisă înainte sau după condamnare, sau când împotriva acestei persoane trebuie să se pronunţe mai multe sentinţe sau decizii de condamnare.

Art. 81. Concursul formal. Infracţiunea continuată

Se pedepseşte cu pedeapsa care ar trebui aplicată pentru încălcarea cea mai gravă sporită până la triplul său cel care printr-o singură acţiune sau inacţiune încalcă diverse dispoziţii legale sau comite mai multe încălcări ale aceleiaşi dispoziţii legale.

La aceeaşi pedeapsă este condamnat cel care prin mai multe acţiuni sau inacţiuni, executate potrivit aceleiaşi rezoluţii infracţionale, comite în perioade diferite mai multe încălcări ale aceleiaşi sau ale unor dispoziţii legale diferite.

În cazurile prevăzute de acest articol pedeapsa poate fi mai mare decât cea care ar fi aplicabilă conform articolelor precedente.

Păstrând limitele indicate la alin. 3, dacă infracţiunile în concurs formal sau comise în forma continuată cu cea mai gravă sunt comise de persoane cărora li s-a aplicat recidiva prevăzută la art. 99 alin. 4, majorarea cuantumului pedepsei nu poate fi mai mică de o treime din pedeapsa stabilită pentru infracţiunea mai gravă (1)

(1) Articol adăugat de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

Art. 82. Vătămarea altei persoane decât cea vizată

Atunci când dintr-o greşeală în folosirea mijloacelor de executare a infracţiunii, sau dintr-un alt motiv, este vătămată o altă persoană decât cea vizată, vinovatul este răspunzător ca şi cum ar fi comis infracţiunea în dauna persoanei pe care voia s-o lezeze, cu excepţia dispoziţiilor art. 60 în ceea ce priveşte circumstanţele agravante şi atenuante.

Atunci când, pe lângă o altă persoană este vătămată şi cea vizată, vinovatul primeşte pedeapsa stabilită pentru infracţiunea cea mai gravă, majorată până la jumătate.

Art. 83. Consecinţă diferită de intenţia făptuitorului

În afara cazurilor prevăzute de articolul precedent, dacă din greşeală în folosirea mijloacelor de executare a infracţiunii, sau dintr-un alt motiv, se produce o consecinţă diferită de cea dorită, vinovatul este răspunzător, cu titlu de culpă, de întâmplarea nedorită, atunci când fapta este prevăzută de lege ca delict şi când este comisă din culpă.

Dacă vinovatul a produs şi consecinţa dorită, se aplică regulile concursului de infracţiuni.

Art. 84. Infracţiunea complexă

Dispoziţiile articolelor precedente nu se aplică atunci când legea consideră drept elemente constitutive sau drept circumstanţe agravante ale unei singure infracţiuni, fapte care ar constitui, prin ele însele, o infracţiune.

Atunci când legea, în stabilirea pedepsei pentru infracţiunea complexă, se referă la pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune care o constituie, nu pot fi depăşite limitele maxime indicate de art. 78 şi 79.

TITLUL IV

Despre infractor şi persoana vătămată

PARTEA I

Despre tragerea la răspundere

Art. 85. Discernământul

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă prevăzută de lege ca infracţiune, dacă, în momentul în care a comis-o, nu îi era imputabilă.

Poate fi tras la răspundere cel care are discernământ.

Art. 86. Determinarea stării de incapacitate pentru a convinge pe altul să comită o infracţiune

Dacă cineva aduce pe altcineva în stare de incapacitate de a înţelege şi de a voi, în scopul de a-l determina să comită o infracţiune, de infracţiunea comisă de persoana aflată în incapacitate este răspunzător cel care a cauzat respectiva stare.

Art. 87. Starea de incapacitate preordinată

Dispoziţia primei părţi a art. 85 nu se aplică celui care este pus în incapacitatea de a de a înţelege şi de a voi în scopul comiterii infracţiunii sau pregătirii unei scuze.

Art. 88. Boala mintală

Nu poate fi tras la răspundere cel care, în momentul în care a comis fapta avea, din cauza bolii, o stare mentală care să excludă discernământul.

Art. 89. Boala mintală parţială

Cel care în momentul în care a comis fapta avea, din cauza bolii, o stare mentală care să-i scadă puternic, fără a-l exclude, discernământul, este răspunzător de infracţiunea comisă; dar pedeapsa este micşorată.

Art. 90. Stări emoţionale sau pasionale

Stările emoţionale sau pasionale nu exclud şi nu diminuează imputabilitatea.

Art. 91. Starea de beţie rezultată în urma cazului fortuit sau al forţei majore

Nu poate fi tras la răspundere cel care, în momentul în care a comis fapta, nu avea discernământ din cauza beţiei complete rezultată în urma cazului fortuit sau a forţei majore.

Dacă starea de beţie nu era completă, dar putea să scadă puternic, fără a-l exclude, discernământul, pedeapsa este micşorată.

Art. 92. Starea de beţie voluntară sau comisă din culpă în mod preordinat

Starea de beţie nerezultată din cazul fortuit sau din forţa majoră nu exclude şi nici nu diminuează imputabilitatea.

Dacă starea de beţie a fost preordinată în scopul comiterii infracţiunii sau pregătirii unei scuze, pedeapsa este majorată.

Art. 93. Fapta comisă sub efectul stupefiantelor

Dispoziţiile celor două articole precedente se aplică şi atunci când fapta a fost comisă sub efectul substanţelor stupefiante.

Art. 94. Starea de ebrietate obişnuită

Atunci când infracţiunea este comisă în stare de ebrietate şi aceasta este o stare obişnuită, pedeapsa se măreşte.

Prin efectele legii penale se consideră în stare obişnuită de ebrietate cel care are obiceiul de a folosi băuturi alcoolice şi se află deseori în stare de ebrietate.

Agravarea pedepsei stabilite în prima parte a acestui articol se aplică şi atunci când infracţiunea este comisă sub efectul stupefiantelor de către cel care de obicei foloseşte aceste substanţe.

Art. 95. Intoxicarea cronică cu alcool sau cu stupefiante

Pentru faptele comise în stare cronică de intoxicare produsă de alcool sau de substanţe stupefiante, se aplică dispoziţiile de la art. 88 şi 89.

Art. 96. Surdomutismul

Nu poate fi tras la răspundere surdomutul (1) care, în momentul în care a comis fapta, nu avea, din cauza infirmităţii sale, capacitatea de a înţelege şi de a voi.

Dacă discernământul era grav afectat, dar nu exclus, pedeapsa este micşorată.

(1) Potrivit art. 1 din Legea nr. 95 din 20 februarie 2006, în toate textele de lege în vigoare termenul „surdomut” a fost înlocuit cu expresia „surd”.

Art. 97. Minorul în vârstă de 14 ani

Nu poate fi tras la răspundere cel care, în momentul în care a comis fapta, nu împlinise vârsta de 14 ani.

Art. 98. Minorul în vârstă de 18 ani

Poate fi tras la răspundere cel care, în momentul în care a comis fapta, împlinise 14 ani, dar încă nu 18, dacă avea discernământ; dar pedeapsa este micşorată.

Atunci când pedeapsa cu închisoarea aplicată este mai mică de 5 ani, sau este vorba despre o pedeapsă bănească, condamnării nu îi urmează pedepsele accesorii. Dacă este vorba despre pedeapsa cea mai gravă, condamnarea implică doar interdicţia de a deţine funcţii publice cu o durată nu mai mare de 5 ani şi, în cazurile stabilite de lege, suspendarea exercitării autorităţii părinteşti (1).

(1) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

PARTEA A II-A

Despre recidivă, despre persistenţa şi profesionalizarea în comiterea de infracţiuni şi despre tendinţa de a comite infracţiuni

Art. 99. Recidiva (1)

Cel care, după ce a fost condamnat pentru o infracţiune cu intenţie, comite alta, poate fi supus unui spor de până la o treime din pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune comisă cu intenţie.

Pedeapsa poate fi majorată cu până la jumătate:

1) dacă noua infracţiune intenţionată este de aceeaşi natură;

2) dacă noua infracţiune intenţionată a fost comisă în termen de 5 ani de la condamnarea anterioară;

3) dacă noua infracţiune intenţionată a fost comisă în timpul sau după executarea pedepsei, ori în timpul în care condamnatul s-a sustras voluntar de la executarea pedepsei.

Atunci când mai multe împrejurări dintre cele indicate la alin. 2 intervin, sporul de pedeapsă este de jumătate.

Dacă recidivistul comite o altă infracţiune cu intenţie, sporul de pedeapsă, în cazul prevăzut de la primul alineat, este de jumătate şi, în cazurile prevăzute de alin. 2, este de două treimi.

Dacă este vorba despre una din infracţiunile indicate la art. 407 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, majorarea pedepsei pentru recidivă este obligatorie şi, în cazurile indicate la alin. 2, nu poate fi mai mică de o treime din pedeapsa prevăzută pentru noua infracţiune (2).

În niciun caz majorarea pedepsei prin efectul recidivei nu poate depăşi cumulul pedepselor rezultate din condamnările anterioare comiterii noii infracţiuni intenţionate.

(1) Acest articol a fost înlocuit astfel de art. 4 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(2) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 185 din 8-23 iulie 2015 (Monitorul Oficial nr. 30 din 29 iulie 2015 – Prima parte specială), a declarat, printre altele, neconstituţionalitatea acestui alineat, strict cu privire la cuvintele „este obligatorie şi,”.

Art. 100. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Recidiva facultativă. Judecătorul, cu excepţia cazului în care este vorba despre infracţiuni de acelaşi tip, are dreptul de a exclude recidiva în cazul delictelor şi contravenţiilor sau în cazul delictelor intenţionate, praeterintenţionate sau al delictelor comise din culpă sau în cazul contravenţiilor” a fost abrogat de art. 10 al Decretului-lege nr. 99/1974.

Art. 101. Infracţiuni de aceeaşi natură

Conform legii penale sunt considerate infracţiuni de aceeaşi natură nu numai cele care încalcă aceeaşi dispoziţie legală, ci şi acelea care, deşi sunt prevăzute de dispoziţii diferite ale acestui Cod sau de legi speciale, totuşi, prin natura faptelor care le constituie sau a motivelor care le determină, prezintă, în cazurile concrete, trăsături fundamentale comune.

Art. 102. Obişnuinţa prezumată legal

Este declarat delincvent obişnuit cel care, după ce a fost condamnat la închisoare care depăşeşte în total 5 ani pentru trei delicte comise cu intenţie, de aceeaşi natură, în decurs de 10 ani şi nu simultan, suferă o altă condamnare pentru un delict, cu intenţie, de aceeaşi natura, şi comis în decurs de zece ani după ultimul delict din cele anterioare.

La cei zece ani indicaţi în dispoziţia anterioară nu se calculează durata în care condamnatul a executat pedepsele cu închisoarea sau a fost supus la măsuri de siguranţă privative de libertate.

Art. 103. Obişnuinţa reţinută de judecător

În afara cazului indicat la articolul precedent, obişnuita în comiterea de delicte este pronunţată şi împotriva celui care, după ce a fost condamnat pentru două delicte comise cu intenţie, primeşte o altă condamnare pentru un delict intenţionat, dacă judecătorul, ţinând cont de natura şi de gravitatea infracţiunilor, de perioada în care au fost comise, de conduita şi de stilul de viaţă ale vinovatului şi de alte circumstanţe indicate în paragraful de la art. 133, consideră că vinovatul are înclinaţie spre comiterea delictului.

Art. 104. Obişnuinţa în comiterea contravenţiilor

Cel care, după ce a fost condamnat la pedeapsa cu arestul pentru trei contravenţii de aceeaşi natură, primeşte o condamnare pentru o altă contravenţie, chiar dacă este de aceeaşi natură, este declarat contravenient obişnuit, dacă judecătorul, ţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunilor, de perioada în care au fost comise, de conduita şi de stilul de viaţă ale vinovatului şi de alte circumstanţe indicate în paragraful de la art. 133, consideră că vinovatul are înclinaţie spre comiterea infracţiunii.

Art. 105. Profesionalizarea în comiterea de infracţiuni

Cel care, aflându-se în condiţiile cerute pentru declararea sa în situaţie de obişnuită, primeşte o condamnare pentru o altă infracţiune, este declarat delincvent sau contravenient profesionist, atunci când, ţinând cont de natura infracţiunilor, de conduita şi de stilul de viaţă ale vinovatului şi de alte circumstanţe indicate în paragraful de la art. 133, se consideră că în mod obişnuit trăieşte, chiar dacă numai parţial, din câştigurile provenite din infracţiune.

Art. 106. Efectele încetării infracţiunii sau pedepsei

Prin efectele recidivei şi ale declaraţiei de atitudine obişnuită sau de pericol social, se ţine cont, de asemenea, de condamnările pentru care a intervenit o cauză de încetare a infracţiunii sau a pedepsei.

Această dispoziţie nu se aplică atunci când cauza intervenită anulează şi efectele penale.

Art. 107. Condamnarea pentru diferite infracţiuni printr-o singură sentinţă

Dispoziţiile referitoare la declaraţia de obişnuită sau de profesionalizare se aplică chiar dacă, pentru diferite infracţiuni, se pronunţă condamnarea printr-o singură sentinţă.

Art. 108. Tendinţa de a comite delicte

Este declarat ca având tendinţe de delincvenţă cel care, deşi nu este recidivist sau delincvent obişnuit sau periculos comite un delict din culpă împotriva vieţii sau integrităţii corporale, chiar dacă nu este prevăzut de partea I a titlului XII al cărţii a II-a a acestui Cod, pentru sine şi în împrejurările indicate la paragraful art. 133, demonstrează o înclinaţie specială către delincvenţă, înclinaţie care îşi găseşte originea în caracterul negativ al celui vinovat.

Dispoziţia acestui articol nu se aplică dacă înclinaţia către delict îşi are originea în infirmitatea prevăzută de art. 88 şi 89.

Art. 109. Efectele declaraţiei de obişnuinţă, profesionalizare sau tendinţă de a comite delicte

În afara sporurilor de pedeapsă stabilite pentru recidivă şi de efectele deosebite indicate de alte dispoziţii legale, declaraţia de atitudine obişnuită sau de pericol social în comiterea infracţiunii sau de tendinţă de a comite infracţiunea, necesită aplicarea măsurilor de siguranţă.

Declaraţia de obişnuinţă sau de profesionalizare în comiterea infracţiunii poate fi pronunţată oricând, chiar şi după executarea pedepsei; dar dacă este pronunţată după sentinţa de condamnare, nu se ţine cont de conduita ulterioară a vinovatului şi rămâne valabilă pedeapsa aplicată.

Declaraţia de tendinţă de a comite delicte nu poate fi pronunţată direct prin sentinţa de condamnare.

Declaraţia de obişnuinţă şi de profesionalizare în comiterea infracţiunii şi aceea de tendinţă de a comite delicte, încetează prin efectul reabilitării.

PARTEA A III-A

Participaţia la infracţiune

Art. 110. Pedeapsa pentru cei care participă la infracţiune

Atunci când mai multe persoane contribuie la aceeaşi infracţiune, fiecare dintre ele este supusă pedepsei prevăzute de lege, exceptând dispoziţiile articolelor următoare.

Art. 111. Determinarea unei persoane care nu poate fi trasă la răspundere sau pedepsită să comită infracţiuni

Cel care a convins o persoană care nu poate fi trasă la răspundere sau pedepsită din cauza unei condiţii sau a calităţi profesionale să comită o infracţiune, răspunde de infracţiunea comisă de aceasta şi pedeapsa este majorată. Dacă este vorba despre delicte pentru care este prevăzut arestul în caz de flagrant delict, pedeapsa este majorată de la o treime până la jumătate.

Dacă cel care i-a convins pe alţii să comită infracţiunea este părintele care-şi exercită autoritatea părintească, pedeapsa este majorată până la jumătate sau, dacă este vorba despre delicte pentru care este prevăzut arestul în caz de flagrant delict, de la o treime la două treimi (1).

(1) Alineat adăugat de art. 7 alin. 1 din Decretul-lege nr. 419 din 31 decembrie 1991 transformat, cu modificări de Legea nr. 172 din 18 februarie 1992 şi ulterior modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. e) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 112. Circumstanţe agravante

Pedeapsa care se va aplica pentru infracţiunea comisă este majorată:

1) dacă numărul de persoane care au participat la infracţiune este de cinci sau mai multe, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel;

2) pentru cel care, şi în afara cazurilor prevăzute de următoarele două puncte, a promovat şi organizat cooperarea la infracţiune sau a condus activitatea persoanelor care au participat la această infracţiune;

3) pentru cel care, în exercitarea autorităţii sale, conducerii sau supravegherii, a convins să comită infracţiunea persoane aflate în subordinea sa;

4) pentru cel care, în afara cazului prevăzut de art. 111, a convins să comită o infracţiune un minor în vârstă de 18 ani sau o persoană în stare de infirmitate sau de deficienţă psihică, sau s-a folosit în orice fel de acestea sau a participat cu acestea (1) la comiterea unui delict pentru care se prevede arestul în caz de flagrant.

Pedeapsa este majorată până la jumătate pentru cel care s-a folosit de persoana care nu poate fi trasă la răspundere sau pedepsită, din cauza unei condiţii sau calităţi personale, sau a participat cu aceasta (2) la comiterea unui delict pentru care se prevede arestul în caz de flagrant.

Dacă cel care i-a convins pe alţii să comită infracţiunea sau s-a folosit de alţii sau a participat cu aceştia la comiterea delictului, este părintele care-şi exercită autoritatea părintească, în cazul prevăzut de nr. 4 al primului alineat, pedeapsa este majorată până la jumătate şi în cazul prevăzut de alin. 2 pedeapsa este majorată până la două treimi (3).

Agravările pedepsei stabilite la nr. 1, 2 şi 3 ale acestui articol se aplică şi dacă vreunul din participanţii la faptă nu poate fi tras la răspundere sau pedepsit.

(1) Cuvintele: „sau a participat cu acestea” au fost adăugate de art. 3 alin. 15 lit. a) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Cuvintele „sau a participat cu aceasta” au fost adăugate de art. 3 alin. 15 lit. a) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(3) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 15 lit. c) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi ulterior de art. 93 alin. 1 lit. f) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 113. Participarea la delictul comis din culpă

La delictul comis din culpă, atunci când rezultatul a fost cauzat de contribuţia mai multor persoane, fiecare din acestea este supusă la pedepsele prevăzute de lege pentru acest delict.

Pedeapsa este majorată pentru cel care i-a convins pe alţii să coopereze la delict, atunci când intervin condiţiile prevăzute de art. 111 şi de numerele 3 şi 4 ale art. 112.

Art. 114. Circumstanţe atenuante

Judecătorul, dacă apreciază că acţiunea vreuneia dintre persoanele care au participat la infracţiune conform art. 110 şi 113 a avut o importanţă mai mică în pregătirea şi comiterea infracţiunii, poate micşora pedeapsa.

Această dispoziţie nu se aplică în cazurile indicate la art. 112.

Pedeapsa poate fi de asemenea micşorată pentru cel care a fost convins să comită infracţiunea sau să coopereze la infracţiune, atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de numerele 3 şi 4 ale alin. 1 şi 3 ale art. 112.

Art. 115. Înţelegerea pentru comiterea unei infracţiuni. Instigarea

Exceptând cazul când legea dispune altfel, atunci când două sau mai multe persoane se pun de acord în scopul comiterii unei infracţiuni, şi aceasta nu este comisă, niciuna din ele nu este pasibilă de pedeapsă pentru simplul fapt că s-au înţeles.

Totuşi, în cazul unei înţelegeri pentru comiterea unui delict, judecătorul poate aplica o măsură de siguranţă.

Aceleaşi dispoziţii se aplică în cazul instigării la comiterea unei infracţiuni, dacă instigarea a fost acceptată, dar infracţiunea nu a fost comisă.

Atunci când instigarea nu a fost acceptată şi este vorba despre instigare la un delict, instigatorul poate fi supus la o măsură de siguranţă.

Art. 116. Infracţiunea diferită de cea dorită de unul din participanţi

Atunci când infracţiunea comisă este diferită de cea dorită de unul din participanţi, inclusiv acesta este răspunzător de ea, chiar dacă evenimentul este consecinţa acţiunii sau omisiunii sale.

Dacă infracţiunea comisă este mai gravă decât cea dorită, pedeapsa este redusă în privinţa celui care a dorit ca infracţiunea să fie mai puţin gravă.

Art. 117. Schimbarea încadrării infracţiunii pentru unii participanţi

Dacă datorită condiţiilor sau calităţilor personale ale autorului sau relaţiilor dintre autor şi persoana vătămată se schimbă încadrarea infracţiunii pentru vreunul din cei care au participat, inclusiv ceilalţi sunt răspunzători de aceeaşi infracţiune. Totuşi, dacă aceasta este mai gravă, judecătorul poate, faţă de cei pentru care nu sunt întrunite condiţiile, calităţile sau relaţiile menţionate, să reducă pedeapsa.

Art. 118. Valorificarea circumstanţelor agravante sau atenuante

Circumstanţele care agravează sau atenuează pedepsele privind motivele comiterii delictului, modalitatea intenţiei, gradul de vinovăţie şi circumstanţele asupra persoanei infractorului sunt aplicate doar în privinţa persoanei la care se referă.

Art. 119. Valorificarea circumstanţelor de excludere a pedepsei

Circumstanţele subiective, care exclud pedeapsa pentru oricare din cei care au participat la infracţiune au efect doar în privinţa persoanei la care se referă.

Circumstanţele obiective care exclud pedeapsa au efect pentru toţi cei care au participat la infracţiune.

PARTEA A IV-A

Despre persoana vătămată prin infracţiune

Art. 120. Dreptul de a depune plângere

Orice persoană vătămată printr-o infracţiune pentru care nu se poate urmări din oficiu, ci doar în urma cererii sau petiţiei acesteia, are dreptul să depună plângere.

Pentru minorii în vârstă de 14 ani şi pentru cei afectaţi de o boală mintală, dreptul de a depune plângere este exercitat de părinte sau de tutore.

Minorii care au împlinit 14 ani şi cei incapabili îşi pot exercita dreptul la plângere, drept pe care pot, de asemenea, să-l exercite în locul lor părintele, tutorele sau curatorul, în ciuda oricărei declaraţii contrare de voinţă, expresă sau tacită, a minorului sau incapabilului.

Art. 121. Dreptul la plângere exercitat de un curator special

Dacă persoana vătămată este un minor în vârstă de 14 ani sau bolnavă mintal şi nu are cine să o reprezinte, sau cel care o reprezintă se află în conflict de interese cu această persoană, dreptul la formularea plângerii este exercitat de un curator special.

Art. 122. Plângerea formulată doar de una din persoanele vătămate

Infracţiunea comisă împotriva mai multor persoane poate fi pedepsită chiar dacă plângerea este înaintată doar de una dintre ele.

Art. 123. Extinderea plângerii

Plângerea se extinde de drept asupra tuturor celor care au comis infracţiunea.

Art. 124. Termenul pentru înaintarea plângerii. Renunţarea

Exceptând cazul în care legea dispune altfel, dreptul la plângere nu mai poate fi exercitat după trecerea a trei luni de la data aflării informaţiei despre fapta care constituie infracţiune.

Dreptul la plângere nu poate fi exercitat dacă s-a renunţat la el în mod explicit sau tacit din partea celui căruia îi revine exercitarea acestuia.

Există renunţare tacită atunci când cel care are dreptul de a înainta plângerea a comis fapte incompatibile cu voinţa de a înainta o plângere.

Renunţarea se extinde de drept asupra tuturor celor care au comis infracţiunea.

Art. 125. Plângerea minorului sau a incapabilului în caz de renunţare a reprezentantului

Renunţarea la dreptul de depunere a plângerii, făcută de părinte sau de tutore sau de curator, nu-l privează pe minorul care a împlinit vârsta de 14 ani sau pe incapabil de dreptul de a înainta plângerea.

Art. 126. Încetarea dreptului de a depune plângere

Dreptul de a depune plângere încetează odată cu decesul persoanei vătămate.

Dacă plângerea a fost deja depusă, decesul persoanei vătămate nu anulează infracţiunea.

Art. 127. Cererea de urmărire pentru delicte împotriva Preşedintelui Republicii

Cu excepţia dispoziţiilor de la titlul I al cărţii a II-a a acestui Cod, atunci când un delict ce se pedepseşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate este comis împotriva Preşedintelui Republicii, plângerea este înlocuită cu cererea Ministrului Justiţiei.

Art. 128. Termenul pentru cererea de urmărire

Atunci când pedepsirea unei infracţiuni depinde de cererea autorităţii, cererea nu mai poate fi înaintată dacă au trecut trei luni de la data la care autoritatea a fost informată despre fapta care constituie infracţiune.

Atunci când pedepsirea unei infracţiuni comisă în străinătate depinde de prezenţa vinovatului pe teritoriul statului, cererea nu mai poate fi înaintată dacă au trecut trei ani începând din ziua în care vinovatul se afla pe teritoriul statului.

Art. 129. Irevocabilitatea şi extinderea cererii

Cererea autorităţii este irevocabilă.

Dispoziţiile art. 122 şi 123 se aplică şi la cerere.

Art. 130. Plângerea prealabilă a persoanei vătămate

Atunci când pedepsirea infracţiunii depinde de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângerea prealabilă este reglementată de dispoziţiile referitoare la cerere. Totuşi, în ceea ce priveşte capacitatea şi reprezentarea persoanei vătămate, se aplică dispoziţiile referitoare la plângere.

Art. 131. Infracţiunea complexă. Sesizarea din oficiu

În cazurile prevăzute de art. 84, pentru infracţiunea complexă urmărirea penală are loc întotdeauna din oficiu dacă pentru una din infracţiuni, indiferent dacă sunt elemente constitutive sau circumstanţe agravante, urmărirea penală se face din oficiu.

TITLUL V

Despre nepedepsirea determinată de particularităţi ale faptei. Despre modificarea, aplicarea şi executarea pedepsei (1)

(1) Titlu înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 28 din 16 martie 2015. Înainte titlul era următorul: „Despre modificarea, aplicarea şi executarea pedepsei”.

PARTEA I

Despre nepedepsirea determinată de particularităţi ale faptei. Despre modificarea şi aplicarea pedepsei (1)

(1) Titlu înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 28 din 16 martie 2015. Înainte titlul era următorul: „Despre modificarea şi aplicarea pedepsei”.

Art. 131-bis. Nepedepsirea determinată de particularităţi ale faptei (1)

La infracţiunile pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de maxim 5 ani sau pedeapsa pecuniară, singură sau împreună cu pedeapsa respectivă, nu se aplică pedeapsa atunci când, din cauza conduitei sau posibilităţii producerii prejudiciului sau pericolului, evaluate în temeiul art. 133 alin. 1, vătămarea este de o însemnătate mai mică şi comportamentul se dovedeşte a fi unul izolat.

Vătămarea nu poate fi considerată de însemnătate mică, în temeiul primului alineat, atunci când autorul a acţionat din motive josnice sau neînsemnate sau cu cruzime, inclusiv împotriva animalelor sau a maltratat sau, mai rău, a profitat de imposibilitatea de a se apăra a victimei, ţinând cont şi de vârsta acesteia sau când acţiunea a provocat sau de aici au decurs, drept consecinţe nedorite, decesul sau lezarea foarte gravă ale unei persoane.

Comportamentul este unul obişnuit în cazul în care autorul a fost declarat infractor obişnuit, profesionalizat sau cu tendinţă de a comite infracţiuni sau dacă a comis mai multe infracţiuni de aceeaşi natură, chiar dacă fiecare faptă, luată separat, este de însemnătate mică, precum şi în cazul în care este vorba despre infracţiuni care au drept obiect un concurs de infracţiuni, obişnuite şi repetate.

În scopul stabilirii pedepsei cu închisoarea prevăzută la primul alineat nu se ţine cont de circumstanţe, cu excepţia celor pentru care legea stabileşte o pedeapsă diferită de cea obişnuită a infracţiunii şi de cele cu efect special. În acest ultim caz, în vederea aplicării primului alineat nu se ţine cont de judecata de echivalare a circumstanţelor de la art. 69.

Dispoziţia primului alineat se aplică şi atunci când legea prevede însemnătatea mică a prejudiciului sau pericolului drept circumstanţă atenuantă.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 28 din 16 martie 2015.

Art. 132. Puterea discreţionară a judecătorului în aplicarea pedepsei: limite

În limitele fixate de lege, judecătorul aplică pedeapsa în mod discreţionar; acesta trebuie să indice motivele care justifică folosirea acestei puteri discreţionare.

La majorarea sau la reducerea pedepsei nu se pot depăşi limitele stabilite pentru fiecare tip de pedeapsă, cu excepţia cazurilor stabilite în mod expres prin lege.

Art. 133. Gravitatea infracţiunii: evaluarea efectelor pedepsei

În exercitarea puterii discreţionare indicată la articolul precedent, judecătorul trebuie să ţină cont de gravitatea infracţiunii rezultată:

1) din natura, felul, mijloacele, obiectul, perioada, locul şi orice altă modalitate de acţiune;

2) din gravitatea daunei sau a pericolului cauzat persoanei vătămate;

3) din modalitatea intenţiei sau din gradul de vinovăţie.

Judecătorul trebuie să ţină cont, de asemenea, de capacitatea infracţională a vinovatului, rezultată:

1) din motivele comiterii delictului şi din caracterul vinovatului;

2) din antecedentele penale şi judiciare şi, în general, din conduita şi viaţa de dinaintea infracţiunii a celui vinovat;

3) din conduita simultană sau ulterioară infracţiunii;

4) din condiţiile de viaţă individuale, de familie şi sociale ale vinovatului.

Art. 133-bis. Situaţia financiară a vinovatului; valorificarea prin efectele pedepsei amenzii

La stabilirea sumei amenzii contravenţionale sau a amenzii pentru anumite infracţiuni, judecătorul trebuie să ţină cont, în afară de criteriile indicate la articolul precedent, şi de situaţia financiară a vinovatului.

Judecătorul poate majora amenda contravenţională sau amenda pentru anumite infracţiuni până la triplu sau le poate reduce până la o treime atunci când, datorită situaţiei financiare a vinovatului, consideră că măsura maximă este ineficientă sau că măsura minimă este excesiv de grea.

Art. 133-ter. Plata în rate a amenzii contravenţionale sau a amenzii pentru anumite infracţiuni

Judecătorul, prin sentinţa de condamnare sau prin decizie penală, poate dispune, referitor la condiţiile financiare ale condamnatului, ca amenda contravenţională sau amenda pentru anumite infracţiuni să fie plătită în rate lunare de la 3 la 30. Totuşi, fiecare rată nu poate fi mai mică de 15 euro.

În orice moment condamnatul poate executa pedeapsa printr-o singură plată.

Art. 134. Calculul pedepselor

Pedepsele temporare se aplică pe zile, luni şi ani.

În condamnările la pedepse cu durată determinată nu se ţine cont de fracţiuni de zi, iar în cele băneşti, de fracţiuni ale monedei euro.

Art. 135. Echivalarea dintre pedepsele cu amenda şi pedepsele cu închisoarea

Atunci când, prin orice efect juridic, trebuie să se efectueze o echivalare între pedepsele cu amenda şi pedepsele cu închisoarea, calculul se face socotind fracţiuni de 250 euro; o fracţiune de 250 euro (1) de amendă echivalează cu o zi de pedeapsă cu închisoarea.

(1) Cuvintele: „socotind 38 euro sau fracţiunea din 38 euro” au fost astfel înlocuite de art. 32 alin. 62 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 136. Modalitatea de transformare a pedepselor cu amenda

Pedepsele cu amenda contravenţională şi amenda pentru anumite infracţiuni, neexecutate din cauza insolvabilităţii condamnatului, se transformă conform legii.

Art. 137. Arestul preventiv

Perioada de detenţie executată înainte ca sentinţa să devină irevocabilă se deduce din durata totală a pedepsei cu închisoarea cu durată determinată sau din suma pedepsei cu amenda.

Arestul preventiv este considerat, în vederea deducerii, drept închisoare sau arest.

Art. 138. Pedeapsa şi arestul preventiv pentru infracţiunile comise în străinătate

Atunci când judecata pronunţată în străinătate este reînnoită în ţară, pedeapsa executată în străinătate este mereu calculată ţinând cont de felul acesteia; şi, dacă în străinătate a fost arest preventiv, se aplică dispoziţiile articolului precedent.

Art. 139. Calculul pedepselor accesorii

La calculul pedepselor accesorii temporare nu se ţine cont de perioada în care condamnatul execută pedeapsa cu închisoarea sau este supus la măsura de siguranţă a detenţiei, nici de perioada în care s-a sustras în mod voluntar de la executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă.

Art. 140. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Aplicarea provizorie a pedepselor accesorii. Judecătorul, pe durata anchetei, în procedurile pentru infracţiunile pentru care, în caz de condamnare, poate fi aplicată o pedeapsă accesorie, poate dispune cu titlu provizoriu aplicarea acesteia când sunt cerinţe de anchetă specifice sau când este necesar să se împiedice ca infracţiunea să ducă la consecinţe ulterioare.

Interdicţia de a deţine funcţii publice poate fi aplicată provizoriu numai în procedurile pentru infracţiunile comise prin abuz de putere sau cu încălcarea îndatoririlor legate de o funcţie publică sau de un serviciu public sau de una din calităţile indicate la punctul nr. 3 al paragrafului de la art. 28.

Suspendarea provizorie nu se aplică la funcţiile elective deţinute ca urmare a învestirii directe de către cetăţeni.

Pedeapsa accesorie provizorie aplicată nu poate avea durată mai mare de jumătate din durata maximă prevăzută de lege şi este calculată la durata pedepsei accesorii ce a urmat condamnării” a fost abrogat de art. 217 din Decretul-lege nr. 271/1989.

PARTEA A II-A

Despre executarea pedepsei

Art. 141. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Executarea pedepselor cu închisoarea. Instituţii speciale.

Pedepsele cu închisoarea pentru delicte se execută în instituţii speciale, pentru fiecare din următoarele categorii de condamnaţi:

1. infractori obişnuiţi sau periculoşi ori cu tendinţa de a comite infracţiuni;

2. condamnaţi la pedeapsa micşorată datorită infirmităţii psihice sau surdomutismului sau intoxicaţiei cronice provocate de alcool sau de substanţe stupefiante; alcoolici obişnuiţi şi persoane care au obiceiul să folosească substanţe stupefiante.

Condamnaţii indicaţi la punctul 2 sunt supuşi, la nevoie, şi unui regim de îngrijire.

Dacă acelaşi condamnat are condiţii personale diferite, judecătorul stabileşte în care din instituţiile speciale trebuie să-şi execute pedeapsa. Hotărârea poate fi modificată în timpul executării pedepsei.

Pedeapsa arestului se execută de către categoriile de condamnaţi sus-menţionate şi de către contravenienţii obişnuiţi sau periculoşi, în secţii speciale ale instituţiilor destinate executării respectivei pedepse.

Femeile execută pedeapsa cu închisoarea în instituţii diferite de cele destinate bărbaţilor” a fost abrogat de art. 89 al Legii nr. 354/1975.

Art. 142. (1)

(1) Articolul care prevedea „Executarea pedepselor cu închisoarea aplicate minorilor.

Minorii execută până la împlinirea vârstei de 18 ani pedepsele cu închisoarea în instituţii separate de cele destinate adulţilor sau în secţii separate ale acestor instituţii; în orele nedestinate muncii li se asigură o instruire destinată mai ales reeducării morale.

Li se poate permite să lucreze în aer liber şi înainte de termenul stabilit la primul paragraf al art. 23.

Ei pot fi repartizaţi în instituţii speciale, în cazurile indicate la punctele 1 şi 2 ale articolului precedent.

Atunci când au împlinit 18 ani şi pedeapsa de executat este mai mare de trei ani, aceştia sunt transferaţi în instituţii destinate adulţilor” a fost abrogat de art. 89 din Legea nr. 354/1975.

Art. 143. (1)

(1) Articolul care prevedea „Repartizarea condamnaţilor în penitenciare.

În fiecare penitenciar, ordinar sau special, se ţine cont, la repartizarea condamnaţilor, de recidivă şi de natura infracţiunii” a fost abrogat de art. 89 din Legea nr. 354/1975.

Art. 144. (1)

(1) Articolul care prevedea „Supravegherea executării pedepselor.

Executarea pedepselor cu închisoarea este supravegheată de judecător.

Acesta deliberează asupra autorizării de a lucra în aer liber şi îşi exprimă opinia asupra acordării eliberării condiţionate” a fost abrogat de art. 89 din Legea nr. 354/1975.

Art. 145. Remunerarea condamnaţilor pentru munca prestată

În penitenciare, condamnaţilor li se plăteşte o remuneraţie pentru munca prestată.

Din remuneraţie, cu excepţia îndeplinirii diferitelor obligaţii, se scad în următoarea ordine:

1) sumele datorate pentru acoperirea prejudiciului;

2) cheltuielile pe care statul le efectuează pentru întreţinerea condamnatului;

3) sumele datorate cu titlu de restituire a cheltuielilor de judecată.

În orice caz, în favoarea condamnatului trebuie păstrată o cotă egală cu o treime din remuneraţie, cu titlu de economie. Această cotă nu este supusă confiscării sau sechestrului.

Art. 146. Amânarea obligatorie a executării pedepsei (1)

Executarea unei pedepse, care nu este bănească, este amânată:

1) dacă se referă la femeia gravidă;

2) dacă se referă la mama unui copil în vârstă de până la un an;

3) dacă se referă la o persoană dovedit că este bolnavă de SIDA sau de o gravă deficienţă imunitară confirmate conform art. 286-bis alin. 2 din Codul de procedură penală sau de o altă boală extrem de gravă din cauza căreia starea sa de sănătate este incompatibilă cu starea de detenţie, atunci când persoana se află într-o fază a bolii atât de avansată încât nu mai răspunde, conform certificatelor serviciului sanitar din penitenciar sau din afară, la tratamente disponibile şi la terapii de cură.

În cazurile prevăzute de numerele 1) şi 2) ale primului alineat, amânarea nu are loc sau, dacă e acordată, este revocată dacă se întrerupe sarcina, dacă mama este declarată decăzută din drepturile părinteşti asupra copilului conform art. 330 din Codul civil, copilul moare, este abandonat sau încredinţat altora, cu condiţia ca întreruperea sarcinii sau a naşterii să se fi produs de peste două luni (2).

(1) Articol astfel înlocuit de art. 1 alin. 1 al Legii nr. 40 din 8 martie 2001.

(2) Alineat astfel modificat de art. 93 alin. 1 lit. g) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 147. Amânarea facultativă a executării pedepsei

Executarea unei pedepse poate fi amânată:

1) dacă a fost prezentată cererea de graţiere şi executarea pedepsei nu trebuie să fie amânată conform articolului precedent;

2) dacă o pedeapsă privativă de libertate personală trebuie să fie aplicată împotriva celui care se află în condiţiile unei infirmităţi fizice;

3) dacă o pedeapsă privativă de libertate personală trebuie să fie aplicată împotriva mamei unui copil în vârstă de până la 3 ani (1).

În cazul indicat la pct. 1 executarea pedepsei nu poate fi amânată o perioadă mai mare în total de 6 luni, începând din ziua în care sentinţa a devenit irevocabilă, chiar dacă cererea de graţiere este reînnoită ulterior.

În cazul indicat la pct. 3 al primului alineat prevederea este revocată atunci când mama este declarată decăzută din drepturile părinteşti asupra copilului conform art. 330 din Codul civil, fiul moare, este abandonat sau încredinţat altor persoane decât mamei (2).

Prevederea de la alin. 1 nu poate fi aplicată sau, dacă este aplicată va fi revocată dacă există pericolul concret al comiterii delictelor (3).

(1) Punct înlocuit astfel de art. 1 alin. 2 al Legii nr. 40 din 8 martie 2001.

(2) Alineat înlocuit astfel de art. 1 alin. 3 al Legii nr. 40 din 8 martie 2001 şi, ulterior, modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. h) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

(3) Alineat adăugat de art. 1 alin. 4 al Legii nr. 40 din 8 martie 2001.

Art. 148. Incapacitatea psihică a condamnatului

Dacă înainte de executarea unei pedepse privative de libertate personală sau în timpul executării condamnatul suferă o infirmitate psihică, judecătorul, dacă consideră că infirmitatea împiedică executarea pedepsei, ordonă ca aceasta să fie amânată sau suspendată şi ca cel condamnat să fie internat într-un ospiciu judiciar, sau într-o clinică sub pază. Judecătorul poate dispune ca cel condamnat, în loc de un ospiciu judiciar să fie internat într-un ospiciu obişnuit dacă pedeapsa ce îi este aplicată este mai mică de 3 ani de închisoare sau de arest şi nu este vorba despre un delincvent sau despre un contravenient obişnuit sau periculos sau despre un delincvent cu tendinţa de a comite infracţiuni.

Dispoziţia precedentă se aplică şi în cazul în care, din cauza incapacităţii psihice survenite, condamnatul la pedeapsa cu moartea (1) trebuie internat într-un ospiciu judiciar.

Măsura internării este revocată şi condamnatul este supus executării pedepsei atunci când încetează motivele care au condus la luarea acestei măsuri.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită prin Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 149. (1)

(1) Articolul care prevedea „Consiliul de asistenţă şi casieria amenzilor.

Pe lângă fiecare tribunal este constituit un consiliu de asistenţă căruia i se atribuie următoarele atribuţii:

1. să asigure asistenţă persoanelor eliberate din închisoare, facilitându-le, la nevoie, găsirea unui loc de muncă stabil;

2. să acorde asistenţă familiilor deţinuţilor, sub orice formă de sprijin şi, în mod excepţional, şi prin ajutoare în bani.

De cheltuielile necesare acţiunii de asistenţă a consiliilor de asistenţă se ocupă Casieria amenzilor” a fost abrogat de art. 89 din Legea nr. 354/1975.

TITLUL VI

Despre prescripţia infracţiunii şi a pedepsei

PARTEA I

Despre anularea infracţiunii

Art. 150. Decesul vinovatului înainte de condamnare

Decesul vinovatului, produs înainte de condamnare anulează infracţiunea.

Art. 151. Amnistia

Amnistia anulează infracţiunea şi, dacă a existat o condamnare, duce la încetarea executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii.

În cazul concursului de infracţiuni, amnistia se aplică fiecărei infracţiuni pentru care este acordată.

Anularea infracţiunii prin efectul amnistiei este limitată la infracţiunile comise în întreaga zi de dinaintea datei decretului, cu excepţia cazului când se stabileşte o altă dată.

Amnistia poate fi supusă condiţiilor sau obligaţiilor.

Amnistia nu se aplică recidiviştilor, în cazurile prevăzute de alineatele de la art. 99, nici delincvenţilor obişnuiţi sau periculoşi sau cu tendinţa de a comite infracţiuni, cu excepţia cazului în care decretul ar dispune altfel.

Art. 152. Retragerea plângerii prealabile

La delictele care se urmăresc la plângerea prealabilă a persoanei vătămate retragerea acesteia înlătură răspunderea penală.

Retragerea este procesuală sau extraprocesuală. Retragerea extraprocesuală este expresă sau tacită. Retragerea este tacită atunci când reclamantul a comis fapte incompatibile cu voinţa de a-şi menţine reclamaţia.

Retragerea se poate face doar înainte de condamnare, exceptând cazurile diferite prevăzute de lege.

Retragerea nu poate fi supusă termenelor şi condiţiilor. În cadrul retragerii se poate renunţa la dreptul de restituire sau de acoperire a pagubei.

Art. 153. Exercitarea dreptului de retragere. Incapabilii

Pentru minorii în vârstă de 14 ani şi pentru cei incapabili din cauza bolilor mintale, dreptul de retragere a plângerii prealabile este exercitat de reprezentantul lor legal.

Minorii care au împlinit 14 ani şi incapabilii îşi pot exercita dreptul de retragere şi atunci când reclamaţia a fost înaintată de reprezentant dar, în toate cazurile, retragerea nu are efect fără aprobarea acestuia.

Reprezentantul poate retrage plângerea prealabilă formulată de el sau de cel reprezentat, dar retragerea nu are efect dacă acesta manifestă o voinţă contrară.

Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul când minorul împlineşte vârsta de 14 ani, după ce a fost formulată plângerea.

Art. 154. Mai mulţi reclamanţi: retragerea făcută de către unul dintre ei

Dacă plângerea a fost formulată de mai multe persoane, infracţiunea nu mai atrage răspunderea penală dacă nu o retrag toţi reclamanţii.

Dacă dintre mai multe persoane vătămate în urma infracţiunii doar una a formulat plângerea, retragerea făcută de aceasta, nu prejudiciază dreptul de a formula plângere al altora.

Art. 155. Acceptarea retragerii

Retragerea nu produce efect dacă reclamantul a denunţat-o în mod expres sau tacit. Denunţarea tacită este atunci când reclamantul a comis fapte incompatibile cu voinţa de a accepta retragerea.

Retragerea făcută doar în favoarea unuia dintre cei care au comis infracţiunea se extinde la toţi, dar nu produce efect pentru cel care a dennunţat-o.

În ceea ce priveşte capacitatea de a accepta retragerea, se respectă dispoziţiile art. 153.

Dacă reclamantul este un minor sau un bolnav mintal şi nu-l reprezintă nimeni sau cel care îl reprezintă este în conflict de interese cu acesta, dreptul de a accepta retragerea este exercitat de un curator special.

Art. 156. Încetarea dreptului de retragere

Dreptul de retragere încetează prin decesul persoanei vătămate de infracţiune.

Art. 157. Prescripţia. Termenul de prescripţie (1)

Prescripţia anulează infracţiunea după ce a trecut perioada corespunzătoare pedepsei maxime prevăzute de lege, în orice caz o perioadă nu mai mică de şase ani dacă este vorba despre un delict şi nu mai mică de patru ani dacă este vorba despre o contravenţie, chiar dacă sunt pedepsite numai cu amenda.

Pentru a stabili termenul de prescripţie se ţine seama de pedeapsa stabilită prin lege pentru infracţiunea consumată sau tentativă, fără a ţine cont de reducere pentru circumstanţele atenuante şi de sporul pentru circumstanţele agravante, cu excepţia circumstanţelor agravante pentru care legea stabileşte o pedeapsă de natură diferită de cea obişnuită şi a celor cu efect special, caz în care se ţine cont de sporul maxim de pedeapsă prevăzut pentru circumstanţa agravantă.

Nu se aplică dispoziţiile de la art. 69 şi termenul de prescripţie este stabilit potrivit alin. 2.

Atunci când pentru infracţiune legea stabileşte cumulativ sau alternativ pedeapsa cu închisoarea şi pedeapsa cu amenda, pentru a stabili termenul de prescripţie se ţine cont numai de pedeapsa cu închisoarea.

Atunci când pentru infracţiune legea stabileşte pedepse diferite de cele cu închisoarea şi de cea cu amenda, se aplică termenul de trei ani.

Termenele prevăzute la alineatele precedente sunt dublate pentru infracţiunile prevăzute la art. 375 alin. 3 şi 589 alin. 2 şi 3 şi 589-bis, precum şi pentru infracţiunile prevăzute la art. 51 alin. 3-bis şi 3-quater din Codul de procedură penală. Termenele prevăzute la alineatele precedente sunt, de asemenea, dublate pentru delictele de la titlul VI-bis ale cărţii a II-a, pentru infracţiunea prevăzută la art. 572 şi pentru infracţiunile prevăzute la secţiunea I a părţii a III-a a titlului XII al cărţii a II-a şi prevăzută la art. 609-bis, 609-quater, 609-quinquies şi 609-octies, cu excepţia cazului în care rezultă existenţa circumstanţelor atenuante prevăzute la alin. 3 al art. 609-bis sau la alin. 4 al art. 609-quater (2) (3).

Inculpatul poate oricând renunţa în mod explicit la prescripţie.

Prescripţia nu anulează infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, inclusiv ca urmare a aplicării circumstanţelor agravante.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

Textul anterior prevedea: „Art. 157. Prescripţia. Perioada necesară prescripţiei.

Prescripţia anulează infracţiunea:

1. în 20 de ani, dacă este vorba despre un delict pentru care legea stabileşte pedeapsa cu închisoarea mai mare de 24 de ani;

2. în 15 ani dacă este vorba despre un delict pentru care legea stabileşte pedeapsa cu închisoarea mai mare de 10 de ani;

3. în 10 ani dacă este vorba despre un delict pentru care legea stabileşte pedeapsa cu închisoarea mai mică de 5 de ani sau pedeapsa amenzii;

4. în 5 ani dacă este vorba despre delictul pentru care legea stabileşte pedeapsa cu închisoarea mai mică de 5 de ani sau pedeapsa amenzii;

5. în 3 ani, dacă este vorba despre o contravenţie pentru care legea stabileşte pedeapsa arestării;

6. în 2 ani dacă este vorba despre o contravenţie pentru care legea stabileşte pedeapsa amenzii pentru contravenţii.

Pentru a stabili termenul de prescripţie se ţine seama de maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată sau tentativă, ţinând cont de sporul maxim al pedepsei stabilit pentru circumstanţele agravante şi de reducerea minimă stabilită pentru circumstanţele atenuante.

În cazul concursului de circumstanţe agravante şi de circumstanţe atenuante se aplică şi prin acest efect dispoziţiile art. 69.

Atunci când pentru infracţiune legea stabileşte împreună sau alternativ pedeapsa cu închisoarea şi cea cu amenda, pentru a stabili termenul de prescripţie se ţine seama doar de pedeapsa cu închisoarea”.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. c-bis) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008, de art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012, de art. 1 alin. 6 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 al aceleiaşi Legi nr. 68/2015, de art. 1 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 al aceleiaşi Legi 41/2016 şi, ulterior, de art. 1 alin. 4 din Legea nr. 133 din 11 iulie 2016.

(3) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 143 din 19-25 mai 2014 (Monitorul Oficial nr. 24 din 4 iunie 2014 – Prima serie specială) a declarat neconstituţionalitatea acestui alineat în partea în care prevede că termenele de la alineatele anterioare ale acestui articol sunt dublate pentru infracţiunea de incendiere intenţionată art. 449 raportat la art. 423 Cod penal).

Art. 158. Începerea termenului de prescripţie

Termenul de prescripţie începe, pentru infracţiunea comisă, din ziua comiterii; pentru tentativa de infracţiune, din ziua în care a încetat activitatea infractorului; pentru infracţiunea permanentă (1), din ziua în care a încetat caracterul permanent (2).

Atunci când legea cere ca pedepsirea infracţiunii să depindă de confirmarea unei condiţii, termenul de prescripţie curge din ziua în care condiţia s-a confirmat. Totuşi, la infracţiunile pasibile de sancţionare în urma reclamaţiei, a plângerii sau a cererii, termenul de prescripţie decurge din ziua comiterii infracţiunii.

Pentru infracţiunile prevăzute de art. 392 alin. 1-bis din Codul de procedură penală, dacă sunt comise împotriva unui minor, termenul de prescripţie începe de la împlinirea vârstei de 18 ani a părţii vătămate, cu excepţia cazului în care acţiunea penală a fost exercitată anterior. În acest ultim caz termenul de prescripţie începe să curgă de la primirea informaţiei despre infracţiune (3).

(1) Cuvintele: „sau continuată” au fost eliminate de art. 6 alin. 2 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(2) Cuvintele: „sau continuat” au fost eliminate de art. 6 alin. 2 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(3) Alineat adăugat de art. 1 alin. 10 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 95 din aceeaşi Lege nr. 103/2017.

Art. 159. Suspendarea cursului prescripţiei (1)

Cursul prescripţiei rămâne suspendat în toate cazurile în care suspendarea procedurii sau a procesului penal sau a termenelor de arest preventiv este impusă de o dispoziţie specială a legii, şi în afara cazurilor de:

1) autorizare a începerii, de la data luării măsurii prin care procurorul prezintă cererea până în ziua în care autoritatea competentă o primeşte (2);

2) amânare a chestiunii până la o altă judecată, până în ziua în care este decisă chestiunea (3);

3) suspendare a urmăririi penale sau a procesului penal din motive de imposibilitate de participare a părţilor şi apărătorilor la cererea inculpatului sau apărătorului său. În caz de suspendare a procesului din cauza unor impedimente pentru părţi sau apărători, termenul nu poate fi amânat peste cea de-a 60-a zi de la încetarea previzibilă a impedimentului, trebuind să se ţină cont în caz contrar de perioada impedimentului majorată cu 60 de zile. Fac excepţie drepturile prevăzute de art. 71 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală;

3-bis) suspendare a urmăririi penale în temeiul art. 420-quater din Codul de procedură penală (4) (5);

3-ter) comisii rogatorii în străinătate, de la data actului prin care se dispune o comisie rogatorie până în ziua în care autoritatea solicitantă primeşte documentaţia cerută, sau, oricum, după ce au trecut şase luni de la actul prin care se dispune comisia rogatorie (6).

Cursul prescripţiei rămâne de asemenea suspendat în următoarele cazuri:

1) de la termenul prevăzut de art. 544 din Codul de procedură penală de depunere a motivării sentinţei de condamnare în primă instanţă, chiar dacă a fost pronunţată după amânare, până la pronunţarea dispozitivului sentinţei care defineşte gradul ulterior de judecată, pentru o perioadă oricum nu mai mare de un an şi şase luni;

2) de la termenul prevăzut de art. 544 din Codul de procedură penală datorită depunerii motivării sentinţei de condamnare în a doua instanţă, chiar dacă a fost pronunţată după amânare, până la pronunţarea dispozitivului sentinţei definitive, pentru o perioadă oricum nu mai mare de un an şi şase luni (7).

Perioadele de suspendare prevăzute la alin. 2 sunt calculate în vederea stabilirii termenului de prescripţie după ce sentinţa instanţei imediat superioare a achitat inculpatul sau a anulat sentinţa de condamnare în partea referitoare la confirmarea răspunderii sau a declarat nulitatea acesteia în temeiul art. 604 alin. 1, 4 şi 5-bis din Codul de procedură penală (8).

Dacă în timpul perioadelor de suspendare prevăzute la alin. 2 se constată o cauză ulterioară de suspendare prevăzută la primul alineat, termenele sunt prelungite cu perioada corespunzătoare (9).

[În cazul autorizaţiei de a începe procedura, suspendarea cursului prescripţiei are loc din momentul în care procurorul prezintă cererea şi cursul prescripţiei se reia în ziua în care autoritatea competentă admite cererea (10)].

Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

În caz de suspendare a procedurii în temeiul art. 420-quater din Codul de procedură penală, durata suspendării prescripţiei infracţiunii nu poate depăşi termenele prevăzute de alin. 2 al art. 161 din acest Cod (11).

(1) Articol înlocuit astfel de art. 6 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(2) Număr înlocuit astfel de art. 1 alin. 11 lit. a), pct. 1) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(3) Număr înlocuit astfel de art. 1 alin. 11 lit. a), pct. 1) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(4) Număr adăugat de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 67 din 28 aprilie 2014.

(5) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 45 din 14 ianuarie - 25 martie 2015 (Monitorul Oficial nr. 13 din 1 aprilie 2015 – Prima serie specială) a declarat nelegitimitatea constituţională a acestui alineat, în partea în care, dacă starea mintală a inculpatului împiedică participarea conştientă a acestuia la urmărirea penală şi aceasta este suspendată, nu exclude suspendarea prescripţiei când s-a confirmat că această stare este ireversibilă.

Anterior, aceeaşi Curte, prin sentinţa nr. 23 din 11-14 februarie 2013 (Monitorul Oficial nr. 8 din 20 februarie 2013 – Prima serie specială) a declarat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a acestui alineat, raportat la art. 3, 24 alin. 2 şi 111 alin. 2 din Constituţie.

(6) Număr adăugat de art. 1 alin. 11 lit. a) pct. 2) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(7) Alineat adăugat de art. 1 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(8) Alineat adăugat de art. 1 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(9) Alineat adăugat de art. 1 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(10) Alineat abrogat de art. 1 alin. 11 lit. c) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(11) Alineat adăugat de art. 12 alin. 2 din Legea nr. 67 din 28 aprilie 2014.

Art. 160. Întreruperea cursului prescripţiei

Cursul prescripţiei este întrerupt de sentinţa de condamnare sau de hotărârea de condamnare.

De asemenea, întrerup prescripţia: ordonanţa care aplică măsurile preventive personale şi pe acelea de validare a reţinerii sau a arestului, declaraţia dată în faţa procurorului sau poliţiei judiciare, cu delegaţie din partea procurorului sau în faţa judecătorului, invitaţia de a se prezenta la parchet pentru a da declaraţie, demersul judecătorului de fixare a termenului în camera de consiliu pentru hotărârea asupra cererii de arhivare, cererea de trimitere în judecată, decretul de fixare a audierii preliminare, ordonanţa care dispune judecata prescurtată, decretul de fixare a audierii pentru decizia asupra cererii de aplicare a pedepsei, prezentarea sau citaţia pentru o judecată directă, decretul care dispune judecarea imediată, decretul care dispune judecata şi decretul de chemare în judecată (1).

Prescripţia întreruptă începe din nou să curgă din ziua întreruperii. Dacă actele de întrerupere sunt mai numeroase prescripţia curge începând de la ultimul din ele; dar în niciun caz termenele stabilite de art. 157 nu pot fi prelungite peste termenele prevăzute la art. 161 alin. 2, cu excepţia infracţiunilor de la art. 51 alin. 3-bis şi 3-quater din Codul de procedură penală (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 12 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

(2) Alineat modificat astfel de alin. 4 al art. 6 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

Art. 161. Efectele suspendării şi întreruperii

Întreruperea prescripţiei are efect pentru toţi cei are au comis infracţiunea. Suspendarea prescripţiei are efect strict asupra inculpaţilor împotriva cărora se iau măsuri (1).

Cu excepţia cazurilor în care se iau măsuri pentru infracţiunile prevăzute la art. 51 alin. 3-bis şi 3-quater din Codul de procedură penală, în niciun caz întreruperea prescripţiei nu poate implica creşterea cu mai mult de un sfert a termenului de prescripţie, cu jumătate pentru infracţiunile prevăzute de art. 318, 319, 319-ter, 319-quater, 320, 321, 322-bis, strict cu privire la delictele menţionate de acest alineat, şi 640-bis, precum şi în cazurile prevăzute la art. 99 alin. 2, cu două treimi în cazul prevăzut la art. 99 alin. 4 şi cu dublu în cazurile prevăzute la art. 102, 103 şi 105 (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 13 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

(2) Alineat înlocuit de alin. 5 al art. 6 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005 şi, ulterior, modificat astfel de art. 1 alin. 14 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

Art. 162. Amenda contravenţională

În cazul contravenţiilor pentru care legea stabileşte doar pedeapsa cu amenda, contravenientul poate plăti, înainte de deschiderea dezbaterii sau înainte de decizia de condamnare, o sumă ce corespunde unei treimi din pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru contravenţia comisă, pe lângă cheltuielile de judecată.

Plata anulează infracţiunea.

Art. 162-bis. Amenda în cazul contravenţiilor prevăzute cu sancţiuni alternative

În cazul contravenţiilor pentru care legea stabileşte alternativ sancţiunea arestului sau a amenzii contravenţionale, contravenientului i se poate permite să plătească, înainte de deschiderea dezbaterii sau înainte de decizia de condamnare, o sumă ce corespunde unei jumătăţi din maximul amenzii prevăzute de lege pentru contravenţia comisă, pe lângă cheltuielile de judecată.

Odată cu cererea de plată a amenzii contravenientul trebuie să depună suma corespunzătoare unei jumătăţi din amenda maximă.

Plata redusă a amenzii nu este admisă atunci când intervin cazurile prevăzute de alin. 3 al art. 99 de art. 104 sau de art. 105, nici când mai există consecinţe păgubitoare sau periculoase ale infracţiunii ce pot fi eliminate de către contravenient.

În orice alt caz judecătorul poate respinge printr-o ordonanţă cererea de plată redusă a amenzii, ţinând cont de gravitatea faptei.

Cererea poate fi reiterată până la începerea discuţiei finale a dezbaterii în primă instanţă.

Plata sumelor indicate în prima parte a prezentului articol anulează infracţiunea.

(1) Alineatul care dispunea „în caz de modificare a acuzaţiei iniţiale, atunci când pentru aceasta nu este posibilă amenda, inculpatul este repus în termen pentru a o cere, cu condiţia să fie permisă” a fost abrogat de art. 2-quattuordecies din Decretul-lege nr. 82 din 7 aprilie 2000.

Art. 162-ter. Încetarea infracţiunii datorită conduitelor reparatorii (1)

În cazul sesizării prin plângere supusă retragerii, judecătorul declară infracţiunea anulată după audierea părţilor şi a persoanei vătămate, când inculpatul a reparat în întregime, maxim până la termenul declarării deschiderii dezbaterii în primă instanţă, prejudiciul provocat prin infracţiune, prin restituiri sau despăgubire şi a eliminat, pe cât posibil, consecinţele păgubitoare sau periculoase. Acoperirea prejudiciului poate fi recunoscută şi în urma ofertei reale în temeiul art. 1208 şi următoarele din Codul civil, formulată de inculpat şi neacceptată de persoana vătămată, dacă judecătorul recunoaşte proporţionalitatea sumei oferite cu acest titlu.

Atunci când demonstrează că nu a putut da curs cererii, dintr-un motiv ce nu i se poate imputa lui, până la termenul indicat la primul alineat, inculpatul poate cere judecătorului stabilirea unui termen ulterior, nu mai mare de şase luni, pentru a asigura plata, chiar şi în rate a sumei datorate cu titlu de despăgubire; în acest caz judecătorul, dacă admite cererea, dispune suspendarea procesului şi stabileşte termenul care începe să curgă după încetarea termenului stabilit anterior, oricum nu mai mult de 90 de zile de la scadenţa respectivă, impunând condiţii specifice. În timpul suspendării procesului, cursul prescripţiei rămâne suspendat. Se aplică art. 240 alin. 2.

Judecătorul declară încetarea efectelor infracţiunii prevăzute la primul alineat după rezultatul pozitiv al conduitelor reparatorii.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017.

Art. 163. Suspendarea condiţionată a pedepsei

Pronunţând sentinţa de condamnare la închisoare sau la arest pe o perioadă mai mică de 2 ani, sau la o pedeapsă cu amenda singură sau care însoţeşte pedeapsa cu închisoarea şi echivalată conform art. 135 cu o pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă de cel mult 2 ani, judecătorul poate dispune ca executarea pedepsei să rămână suspendată pe o perioadă de 5 ani când condamnarea a intervenit pentru delict şi de 2 ani când condamnarea este pronunţată pentru o contravenţie. În caz de sentinţă de condamnare la pedeapsa cu amenda care însoţeşte pedeapsa cu închisoarea mai mică de doi ani, când pedeapsa totală, echivalată conform art. 135, este mai mare de doi ani, judecătorul poate dispune ca executarea pedepsei cu închisoarea să rămână suspendată (1).

Dacă infracţiunea a fost comisă de un minor sub vârsta de 18 ani, suspendarea poate fi dispusă atunci când se aplică o pedeapsă privativă de libertate nu mai mare de 3 ani sau o pedeapsă cu amenda, ca pedeapsă unică sau aplicată pe lângă pedeapsa cu închisoarea, este echivalată conform art. 135 cu o pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul unei condamnări la cu amendă care însoţeşte pedeapsa cu închisoarea mai mică de trei ani, când pedeapsa totală, echivalată conform art. 135, este mai mare de trei ani, judecătorul poate dispune ca executarea pedepsei cu închisoarea să rămână suspendată (2).

Dacă infracţiunea a fost comisă de o persoană care a împlinit 18 ani dar nu şi pe cea de 21 de ani sau de cel care a împlinit 70 de ani, suspendarea poate fi dispusă atunci când se aplică o pedeapsă privativă de libertate nu mai mare de 2 ani şi 6 luni sau o pedeapsă cu amenda singură sau care însoţeşte pedeapsa cu închisoarea este echivalată conform art. 135 cu o pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă nu mai mare, în integralitate, de 2 ani şi 6 luni. În caz de condamnare la pedeapsa cu amenda care însoţeşte pedeapsa cu închisoarea mai mică de doi ani şi şase luni, când pedeapsa totală, echivalată conform art. 135, este mai mare de doi ani şi şase luni, judecătorul poate dispune ca executarea pedepsei cu închisoarea să rămână suspendată (3).

Atunci când pedeapsa aplicată nu este mai mare de un an şi prejudiciul a fost reparat în întregime, mai înainte să fie pronunţată sentinţa în primă instanţă, prin despăgubirea acestuia şi, când este posibil, prin restituiri, precum şi atunci când vinovatul, până la acelaşi termen şi în afara cazului prevăzut la alin. 4 al art. 56, s-a ocupat de bunăvoie şi eficient de înlăturarea sau atenuarea consecinţelor dăunătoare sau periculoase ale infracţiunii ce pot fi eliminate de el, judecătorul poate dispune ca executarea pedepsei, stabilită în cazul pedepsei băneşti echivalată conform art. 135, să rămână suspendată timp de un an (4).

(1) Ultima frază a acestui alineat a fost adăugată de art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(2) Ultima frază a acestui alineat a fost adăugată de art. 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(3) Ultima frază a acestui alineat a fost adăugată de art. 1 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(4) Acest alineat a fost adăugat de art. 1 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

Art. 164. Limitele până la care este admisă suspendarea condiţionată a pedepsei

Suspendarea condiţionată a pedepsei este admisă doar dacă, ţinând cont de circumstanţele indicate la art. 133, judecătorul presupune că vinovatul se va abţine să comită infracţiuni ulterioare.

Suspendarea condiţionată a pedepsei nu poate fi acordată:

1) celui care a suferit o condamnare anterioară pedepsei cu închisoarea pentru delict, chiar dacă a intervenit reabilitarea, nici delincventului sau contravenientului obişnuit sau periculos;

2) atunci când pedepsei aplicate trebuie să i se adauge o măsură de siguranţă personală, pentru că vinovatul este o persoană pe care legea o consideră periculoasă din punct de vedere social.

Suspendarea condiţionată a pedepsei face aplicabile măsurile de siguranţă, exceptând cazurile când este vorba despre confiscare.

Suspendarea condiţionată a pedepsei nu poate fi acordată decât o dată. Totuşi, judecătorul, aplicând o nouă condamnare, poate dispune suspendarea condiţionată atunci când pedeapsa de aplicat, cumulată cu cea impusă prin condamnarea anterioară şi pentru delict, nu depăşeşte limitele stabilite de art. 163.

Art. 165. Obligaţiile condamnatului

Suspendarea condiţionată a pedepsei poate fi subordonată îndeplinirii obligaţiei restituirilor, plăţii sumei stabilite cu titlu de despăgubire sau acordată provizoriu cu privire la costul publicării sentinţei care stabileşte reparaţia daunei; de asemenea, poate fi condiţionată, exceptând cazul în care legea dispune altfel, de eliminarea consecinţelor păgubitoare sau periculoase ale infracţiunii, sau dacă condamnatul nu se opune, prestării unei activităţi neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă determinată, nu mai mare decât durata pedepsei suspendate (1), conform modalităţilor indicate de judecător în sentinţa de condamnare.

Suspendarea condiţionată a pedepsei, atunci când este acordată persoanei care a beneficiat deja de ea, trebuie să fie subordonată îndeplinirii uneia dintre obligaţiile prevăzute de alineatul precedent (2).

Dispoziţia de la alin. 2 nu se aplică atunci când suspendarea condiţionată a pedepsei a fost acordată în temeiul alin. 4 al art. 163 (3).

În cazurile de condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 314, 317, 318, 319, 319-ter, 319-quater, 320 şi 322-bis, suspendarea condiţionată a pedepsei este oricum subordonată plăţii unei sume echivalente cu folosul obţinut din comiterea infracţiunii sau cu suma încasată nemeritat de funcţionarul public sau de persoana însărcinată cu o funcţie publică, cu titlu de reparaţie bănească în favoarea administraţiei vătămate de conduita funcţionarului public sau a persoanei însărcinate cu o funcţie publică, sau, în cazul prevăzut la art. 319-ter, în favoarea autorităţii judiciare, sub rezerva dreptului la o eventuală despăgubire (4).

Judecătorul stabileşte în sentinţă termenul până la care obligaţiile trebuie să fie îndeplinite.

(1) Frază modificată de art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(2) Cuvintele: „exceptând cazul când acest lucru este imposibil” au fost eliminate de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(3) Alineat introdus de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(4) Alineat introdus de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 166. Efectele suspendării

Suspendarea condiţionată a pedepsei se extinde la pedepsele accesorii.

Condamnarea la pedeapsa suspendată condiţionat nu poate constitui, în niciun caz, în sine, motiv pentru aplicarea măsurilor de arest preventiv, nici de împiedicare a accesului la locuri de muncă publice sau private, exceptând cazurile speciale prevăzute de lege, nici pentru respingerea permiselor, licenţelor sau autorizaţiilor necesare pentru desfăşurarea muncii.

Art. 167. Reabilitarea în cazul suspendării

Dacă în termenele stabilite condamnatul nu comite un delict sau o contravenţie de aceeaşi natură şi îşi îndeplineşte obligaţiile ce-i sunt impuse, condamnatul este reabilitat de drept.

În acest caz nu are loc executarea pedepselor.

Art. 168. Revocarea suspendării

Cu excepţia dispoziţiei ultimului alineat al art. 164, suspendarea condiţionată a pedepsei este revocată de drept atunci când, în termenele stabilite, condamnatul:

1) comite un delict sau o contravenţie de aceeaşi natură, pentru care se aplică o pedeapsă cu închisoarea sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce i-au fost impuse;

2) primeşte o altă condamnare pentru un delict comis anterior la o pedeapsă care, cumulată cu cea suspendată anterior, depăşeşte limitele stabilite de art. 163.

Atunci când condamnatul primeşte o altă condamnare pentru un delict comis anterior la o pedeapsă care, cumulată cu cea suspendată anterior, nu depăşeşte limitele stabilite de art. 163, judecătorul, ţinând cont de felul şi gravitatea infracţiunii, poate revoca ordinul de suspendare condiţionată a pedepsei.

Suspendarea condiţionată a pedepsei este revocată, de asemenea, atunci când a fost acordată prin încălcarea art. 164 alin. 4, cu neobservarea existenţei unor impedimente. Revocarea este dispusă şi dacă suspendarea a fost acordată conform alin. 3 al art. 444 al Codului de procedură penală (1).

(1) Alineat adăugat de art. 1 din Legea nr. 128 din 26 martie 2001.

Art. 168-bis. Suspendarea procedurii cu perioadă de încercare a inculpatului (1)

În procedurile pentru infracţiuni pedepsite numai cu pedeapsa cu amenda sau cu pedeapsa cu închisoare de maxim 4 ani, singură, care însoţeşte sau alternativă cu pedeapsa cu amenda, precum şi pentru delictele indicate de alin. 2 al art. 550 din Codul de procedură penală, inculpatul poate cere suspendarea procesului şi supunerea sa la o perioadă de încercare.

Perioada de încercare implică acţiuni îndreptate către eliminarea consecinţelor dăunătoare sau periculoase decurse din infracţiune, precum şi, dacă este posibil, acoperirea pagubei provocate de acesta. Implică, de asemenea, încredinţarea inculpatului serviciului social pentru desfăşurarea unui program care poate include, între altele, activităţi de voluntariat de importanţă socială sau respectarea prevederilor referitoare la relaţiile cu serviciul social sau cu o structură sanitară, la domiciliu, la libertatea de mişcare, la interdicţia de a frecventa anumite structuri.

Acordarea perioadei de încercare este de asemenea subordonată prestării unei munci în folosul comunităţii. Munca în folosul comunităţii constă într-o prestaţie neretribuită, stabilită ţinând cont şi de pregătirea profesională şi de aptitudinile inculpatului, pe durată mai mare de 10 zile, fie ele şi fără continuitate, în folosul colectivităţii, ce urmează să fie prestată la stat, în regiuni, provincii, primării, unităţi sanitare sau instituţii ori organizaţii, inclusiv internaţionale, care activează în Italia, de asistenţă socială, sanitară şi de voluntariat. Munca se desfăşoară în modalităţi care nu prejudiciază necesităţile de lucru, de studiu, familiale şi de sănătate ale inculpatului iar durata sa zilnică nu poate depăşi opt ore.

Suspendarea procedurii cu perioadă de încercare a inculpatului nu poate fi acordată decât odată.

Suspendarea procedurii cu perioada de încercare nu se aplică în cazurile prevăzute de art. 102, 103, 104, 105 şi 108.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 11 din Legea nr. 67 din 28 aprilie 2014.

Art. 168-ter. Efectele suspendării procedurii cu perioada de încercare (1)

În timpul perioadei de suspendare a procedurii cu perioadă de încercare, cursul prescripţiei infracţiunii este suspendat. Nu se aplică dispoziţiile de la primul alineat al art. 161.

Rezultatul pozitiv al perioadei de încercare face să înceteze efectele infracţiunii pentru comiterea căreia s-au dispus măsuri. Încetarea efectelor infracţiunii nu afectează aplicarea sancţiunilor administrative accesorii dacă sunt prevăzute de lege.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 11 din Legea nr. 67 din 28 aprilie 2014.

Art. 168-quater. Revocarea suspendării procedurii cu perioada de încercare (1)

Suspendarea procedurii cu perioada de încercare este revocată:

1) în cazul încălcării grave şi repetate a programului de tratament sau a dispoziţiilor impuse, sau al refuzului de a presta o muncă în folosul comunităţii;

2) în cazul comiterii, pe durata perioadei de încercare, a unui nou delict cu intenţie sau a unei infracţiuni de aceeaşi natură faţă de cea judecată.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 11 din Legea nr. 67 din 28 aprilie 2014.

Art. 169. Renunţarea la condamnare pentru minorii în vârstă de până la 18 ani

Dacă pentru infracţiunea comisă de minorul în vârstă de până la 18 ani legea prevede o pedeapsă privativă de libertate nu mai mare de 2 ani sau o pedeapsă cu amenda care nu depăşeşte 5 euro, chiar dacă este aplicată alături de această pedeapsă, judecătorul se poate abţine de la pronunţarea trimiterii în judecată, când, ţinând cont de împrejurările indicate de art. 133, presupune că vinovatul se va abţine de la comiterea altor infracţiuni.

Atunci când se trece la judecată, judecătorul poate, în sentinţă, din aceleaşi motive, să se abţină de la pronunţarea condamnării.

Dispoziţiile precedente nu se aplică în cazurile prevăzute de punctul 1 al primului paragraf al art. 164.

Renunţarea la condamnarea judiciară nu se poate acorda decât o dată.

Art. 170. Anularea unei infracţiuni care a fost presupusă, elementul constitutiv sau circumstanţa agravantă a unei alte infracţiuni

Atunci când o infracţiune este premisa unei alte infracţiuni, cauza care o anulează nu se extinde şi la cealaltă infracţiune.

Cauza de anulare a unei infracţiuni, care este elementul constitutiv sau circumstanţa agravantă a unei infracţiuni complexe, nu se extinde la infracţiunea complexă.

Anularea uneia din mai multe infracţiuni legate între ele nu exclude, pentru celelalte, agravarea pedepsei ce derivă din respectiva legătură.

PARTEA A II-A

Despre înlăturarea executării pedepsei

Art. 171. Decesul vinovatului după condamnare

Decesul vinovatului, produs după condamnare, face să înceteze pedeapsa.

Art. 172. Prescripţia executării pedepselor cu închisoarea şi a amenzii

Pedeapsa cu închisoarea se prescrie după trecerea unei perioade egale cu dublul perioadei aplicate şi, în orice caz, nu mai mare de 30 de ani şi nici mai mică de 10 ani.

Pedeapsa cu amenda contravenţională se prescrie după trecerea unui termen de 10 ani.

Atunci când împreună cu pedeapsa cu închisoarea este aplicată pedeapsa cu amenda contravenţională, pentru constatarea prescrierii ambelor pedepse se ţine cont doar de termenul stabilit pentru închisoare.

Termenul începe din ziua în care condamnarea a devenit irevocabilă sau din ziua în care condamnatul s-a sustras voluntar de la executarea pedepsei deja începută.

Dacă executarea pedepsei depinde de încetarea unui termen sau de îndeplinirea unei condiţii, termenul de prescripţie a executării pedepsei curge din ziua în care termenul a expirat sau condiţia s-a îndeplinit.

În cazul unui concurs de infracţiuni se ţine cont, pentru prescripţia executării pedepsei, de fiecare din ele, chiar dacă pedepsele au fost aplicate prin aceeaşi sentinţă.

Prescripţia executării pedepselor nu are loc, dacă este vorba despre recidivişti, în cazurile prevăzute de paragrafele de la art. 99 sau despre delincvenţi obişnuiţi, periculoşi sau cu tendinţe infracţionale; sau dacă cel condamnat, în timpul termenului de prescripţie a executării pedepsei, suferă o condamnare la închisoare pentru un delict de aceeaşi natură.

Art. 173. Prescripţia executării pedepselor cu arestul şi cu amendă

Executarea pedepselor cu arest şi cu amendă pentru anumite infracţiuni se prescrie în termen de 5 ani. Acest termen este dublat dacă este vorba despre recidivişti, în cazurile prevăzute de alineatele de la art. 99, sau despre delincvenţi obişnuiţi, periculoşi sau cu tendinţe infracţionale.

Dacă împreună cu pedeapsa arestului se aplică şi pedeapsa cu amenda, pentru prescripţia ambelor pedepse se ţine cont doar de începerea termenului stabilit pentru arest.

Pentru trecerea termenului se aplică dispoziţiile paragrafelor 3, 4 şi 5 ale articolului anterior.

Art. 174. Iertarea şi graţierea

Iertarea sau graţierea înlătură în întregime sau parţial pedeapsa aplicată sau o comută într-un alt fel de pedeapsă stabilită prin lege. Nu sunt înlăturate pedepsele accesorii, exceptând cazul când decretul dispune altfel, şi nici celelalte efecte penale ale condamnării.

În caz de concurs al mai multor infracţiuni, iertarea se aplică o singură dată, după cumularea pedepselor, conform normelor privind concursul de infracţiuni.

Pentru iertarea se respectă dispoziţiile prevăzute la ultimele trei paragrafe ale art. 151.

Art. 175. Nemenţionarea condamnării în cazierul judiciar

Dacă odată cu prima condamnare se aplică o pedeapsă cu închisoarea de maxim de 2 ani, sau o pedeapsă cu amenda de maxim 1 milion, judecătorul, ţinând cont de împrejurările indicate la art. 133, poate dispune prin sentinţă să nu se facă nicio menţiune despre condamnare în cazierul judiciar, expediat la cererea persoanelor private, din alte motive decât cele de drept electoral.

Nemenţionarea condamnării poate fi de asemenea acordată atunci când este aplicată în acelaşi timp o pedeapsă cu închisoarea de maxim 2 ani şi o pedeapsă cu amenda ce, echivalată conform art. 135 şi cumulată cu pedeapsa cu închisoarea, ar putea priva condamnatul de libertate pe o perioadă mai mică de 30 de luni.

Dacă cel condamnat comite ulterior un delict, dispoziţia de a nu se menţiona condamnarea precedentă este revocată. (...) (1).

(1) Alineatul care prevedea: „Dispoziţiile acestui articol nu se aplică atunci când condamnării îi urmează pedepsele accesorii” a fost abrogat de art. 7 din Legea nr. 19 din 7 februarie 1990.

Art. 176. Liberarea condiţionată

Condamnatul la pedeapsa cu închisoarea care, pe perioada de executare a pedepsei, a avut un comportament care să conducă la considerarea faptului că regretă sincer comiterea faptei, poate fi liberat condiţionat dacă a ispăşit cel puţin 30 de luni, dar nu mai puţin de jumătate din pedeapsa ce i-a fost aplicată, dacă restul din pedeapsă nu depăşeşte 5 ani.

Dacă este vorba despre recidivist, în cazurile prevăzute de paragrafele de la art. 99, condamnatul, pentru a i se acorda liberarea condiţionată, trebuie să fi ispăşit cel puţin 4 ani din pedeapsă şi nu mai puţin de 3 sferturi din pedeapsa ce-i este aplicată.

Condamnatului la detenţiunea pe viaţă i se poate acorda liberarea condiţionată atunci când a ispăşit cel puţin 26 de ani din pedeapsă.

Acordarea liberării condiţionate depinde de îndeplinirea obligaţiilor civile ce decurg din infracţiune, exceptând cazul în care condamnatul demonstrează că se află în imposibilitatea de a le îndeplini.

Art. 177. Revocarea liberării condiţionate sau încetarea pedepsei

Faţă de condamnatul căruia i s-a acordat liberarea condiţionată rămâne suspendată executarea măsurii de siguranţă privativă de libertate la care condamnatul a fost supus prin sentinţa de condamnare sau printr-o prevedere ulterioară. Liberarea condiţionată este revocată dacă persoana eliberată comite un delict sau o contravenţie de aceeaşi natură, sau încalcă obligaţiile ce-i revin pe durata libertăţii supravegheate, dispuse conform art. 230, pct. 2. În acest caz, perioada petrecută în libertate supravegheată nu este calculată la durata pedepsei şi condamnatul nu poate beneficia din nou de liberare condiţionată.

Odată împlinită durata pedepsei aplicate, sau 5 ani de la data dispunerii liberării condiţionate, dacă este vorba despre condamnatul la detenţiune pe viaţă, fără să fi intervenit nicio cauză de revocare, pedeapsa rămâne anulată şi sunt revocate măsurile de siguranţă personale dispuse de judecător prin sentinţa de condamnare sau prin prevederea ulterioară.

Art. 178. Reabilitarea

Reabilitarea face să înceteze pedepsele accesorii şi orice alt efect penal al condamnării, în lipsa unor dispoziţii legale contrare.

Art. 179. Condiţii pentru reabilitare

Reabilitarea este acordată atunci când au trecut cel puţin trei ani (1) din ziua în care pedeapsa principală a fost executată sau a încetat într-un fel şi condamnatul a făcut dovada efectivă şi constantă a bunei conduite.

Termenul este de cel puţin opt ani (2) dacă este vorba despre recidivişti, în cazurile prevăzute de paragrafele de la art. 99.

Termenul este (3) de 10 ani dacă este vorba despre delincvenţi obişnuiţi, periculoşi sau cu tendinţă şi începe din ziua în care a fost revocată măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială.

Dacă a fost acordată suspendarea condiţionată a pedepsei în temeiul art. 163 alin. 1, 2 şi 3, termenul prevăzut la primul alineat decurge din acelaşi moment din care decurge termenul de suspendare a pedepsei (4).

Dacă a fost acordată suspendarea condiţionată a pedepsei în temeiul alin. 4 al art. 163, reabilitarea este acordată atunci când încetează termenul de un an indicat la acelaşi alineat patru, cu condiţia să fie întrunite celelalte condiţii prevăzute de acest articol.

Reabilitarea nu poate fi acordată atunci când condamnatul:

1) a fost supus la o măsură de siguranţă, exceptând cazul când este vorba despre expulzarea străinului din ţară sau despre confiscare şi prevederea nu a fost revocată;

2) nu şi-a îndeplinit obligaţiile civile decurse din infracţiune, doar dacă demonstrează că s-a aflat în imposibilitatea de a le îndeplini.

(1) Cuvintele: „cinci ani” au fost înlocuite astfel de cele actuale: „cel puţin trei ani” de art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(2) Cuvintele: ”zece ani” au fost înlocuite astfel de cele actuale: „cel puţin opt ani” de art. 3 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(3) Cuvintele: „de asemenea” au fost eliminate de art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

(4) Alineat adăugat de art. 3 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

Art. 180. Revocarea sentinţei de reabilitare

Sentinţa de reabilitare este revocată de drept dacă persoana reabilitată comite în termen de şapte ani (1) un delict cu intenţie, pentru care s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă mai mare de doi ani (1), sau o altă pedeapsă mai gravă.

(1) Cuvintele: „cinci ani” şi „trei ani” au fost înlocuite astfel de cuvintele: „şapte ani” şi respectiv „doi ani” de art. 4 din Legea nr. 145 din 11 iunie 2004.

Art. 181. Reabilitarea în caz de condamnare în străinătate

Dispoziţiile referitoare la reabilitare se aplică şi în cazul sentinţelor străine de condamnare, recunoscute conform art. 12.

PARTEA A III-A

Dispoziţii comune

Art. 182. Efectele cauzelor care înlătură caracterul penal sau pedeapsa

Exceptând cazurile în care legea dispune altfel, înlăturarea caracterului penal al faptei sau a pedepsei are efect doar pentru cei la care se referă cauza de înlăturare.

Art. 183. Concursul de cauze

Cauzele care înlătură infracţiunea sau a pedeapsa au efect în momentul în care acestea intervin.

La concursul unei cauze care înlătură infracţiunea cu o cauză care înlătură executarea pedepsei, prevalează cauza care înlătură infracţiunea, chiar dacă a intervenit ulterior.

Atunci când în perioade diferite intervin mai multe cauze de înlăturare a infracţiunii sau a pedepsei, cauza anterioară anulează infracţiunea sau pedeapsa şi cele ulterioare fac să înceteze efectele care încă nu au încetat, drept consecinţă a cauzei anterioare.

Dacă mai multe cauze intervin în acelaşi timp, cauza cea mai favorabilă face să se înlăture sau pedeapsa; dar şi în acest caz, prin efecte care nu încetează ca o consecinţă a cauzei cele mai favorabile, se aplică paragraful precedent.

Art. 184. Înlăturarea pedepsei cu moartea, a detenţiunii pe viaţă sau a pedepselor temporare în caz de concurs de infracţiuni

Atunci când, ca urmare a amnistiei, iertării sau graţierii, pedeapsa cu moartea (1) sau cu detenţiunea pe viaţă încetează, pedeapsa cu închisoarea temporară, aplicată pentru infracţiunea concurentă, este executată în întregime. Totuşi, dacă cel condamnat a suferit deja în întregime izolarea pe timpul zilei, aplicată conform paragrafului de la art. 72, pedeapsa pentru infracţiunea concurentă este redusă la jumătate şi este anulată, dacă cel condamnat a fost deţinut timp de peste 30 de ani.

Dacă prin efectul uneia din cauzele de încetare de mai sus nu trebuie să fie executată pedeapsa cu închisoarea temporară aplicată, pentru infracţiunea concurentă, condamnatului la detenţiunea pe viaţă nu i se aplică izolarea pe timpul zilei, prevăzută de paragraful de la art. 72. Dacă pedeapsa cu închisoarea trebuie să fie executată doar parţial, perioada de izolare pe timpul zilei, aplicată conform articolului sus-menţionat, poate fi redusă până la 3 luni.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

TITLUL VII

Despre sancţiunile civile

Art. 185. Restituiri şi despăgubiri

Orice infracţiune obligă la restituiri, conform legilor civile.

Orice infracţiune care a cauzat o pagubă patrimonială sau nepatrimonială, obligă la despăgubire vinovatul şi persoanele care, conform legilor civile, trebuie să răspundă pentru fapta sa.

Art. 186. Repararea daunei prin publicarea sentinţei de condamnare

Pe lângă prevederile de la articolul precedent şi de la alte dispoziţii legale, fiecare infracţiune obligă vinovatul la publicarea, pe cheltuiala sa, a sentinţei de condamnare, atunci când publicarea constituie un mijloc pentru repararea urmării nepatrimoniale cauzată de infracţiune.

Art. 187. Indivizibilitatea şi solidaritatea în obligaţii ex delicto

Obligaţia la restituiri şi la publicarea sentinţei penale de condamnare este indivizibilă.

Condamnaţii pentru aceeaşi infracţiune sunt obligaţi în solidar la despăgubirea daunei patrimoniale sau nepatrimoniale.

Art. 188. Cheltuieli pentru întreţinerea condamnatului. Obligaţia de rambursare

Condamnatul este obligat să ramburseze la trezoreria statului cheltuielile pentru întreţinerea sa în instituţiile de executare a pedepsei şi răspunde pentru această obligaţie cu toate bunurile sale mobiliare şi imobiliare, prezente şi viitoare, conform legilor civile.

Obligaţia nu se extinde asupra persoanei responsabile civilmente şi nu se transmite moştenitorilor condamnatului.

Art. 189. Sechestrul (1)

Statul deţine ipoteca legală asupra bunurilor inculpatului drept garanţie a plăţii:

1) pedepselor cu amenda şi a oricărei sume datorată trezoreriei statului;

2) cheltuielilor de judecată;

3) cheltuielilor referitoare la întreţinerea condamnatului în instituţiile de executare a pedepsei;

4) cheltuielilor suportate de o unitate sanitară publică, cu titlu de tratament şi alimente pentru persoana vătămată, pe timpul infirmităţii;

5) sumelor datorate cu titlu de despăgubire, inclusiv cheltuielile de judecată;

6) cheltuielilor plătite în avans de apărător şi sumelor datorate acestuia cu titlu de onorariu.

Ipoteca legală nu prejudiciază dreptul celor în cauză de a înscrie ipoteca judiciară, după sentinţa de condamnare, chiar dacă nu a devenit irevocabilă.

Dacă există un motiv întemeiat să se creadă că lipsesc sau se pierd garanţiile obligaţiilor pentru care este admisă ipoteca legală, se poate dispune sechestrul asupra bunurilor mobile ale inculpatului.

Efectele ipotecii sau ale sechestrului încetează odată cu sentinţa irevocabilă de achitare.

Dacă inculpatul plăteşte cauţiunea, se poate să nu se mai dispună înscrierea ipotecii legale sau a sechestrului.

Ca urmare a sechestrului, creanţele indicate la acest articol se consideră privilegiate faţă de orice alt creditor neprivilegiat datat anterior şi de creanţele apărute ulterior, exceptând, în orice caz, privilegiile stabilite drept garanţie de plată a taxelor.

(1) Expresie abrogată de art. 218 din Decretul-lege nr. 271 din 28 iulie 1989.

Art. 190. Garanţii asupra bunurilor persoanei responsabile civilmente

Garanţiile stabilite la articolul precedent se extind şi asupra bunurilor persoanei responsabile civilmente, strict cu privire la creditele indicate la nr. 2, 4 şi 5 ale articolului anterior, atunci când, pentru ipoteca legală, sunt întrunite condiţiile cerute pentru înscrierea asupra bunurilor inculpatului şi atunci când, pentru sechestru, intervin, în privinţa persoanei responsabile civilmente, circumstanţele indicate la al doilea paragraf al articolului precedent.

Art. 191. Ordonarea creditelor garantate prin ipotecă sau sechestru

Asupra preţului bunurilor imobile ipotecate şi asupra bunurilor mobile sechestrate conform celor două articole anterioare şi asupra sumelor plătite cu titlu de cauţiune şi neachitate la casieria pentru amenzi, sunt plătite în ordinea următoare:

1) cheltuielile suportate de o unitate sanitară publică, cu titlu de tratament şi alimente pentru persoana vătămată, pe timpul infirmităţii;

2) sumele datorate cu titlu de despăgubire şi de cheltuieli de judecată păgubitului, cu condiţia ca plata să fie cerută în termen de un an începând din ziua în care sentinţa penală de condamnare a devenit irevocabilă;

3) cheltuielile plătite în avans de apărătorul condamnatului şi suma datorată acestuia cu titlu de onorariu;

4) cheltuielile de judecată;

5) cheltuielile pentru întreţinerea condamnatului în instituţiile de executare a pedepsei.

Dacă executarea pedepsei nu s-a produs încă, în întregime sau parţial, la casieria pentru amenzi este comunicată o sumă ce se presupune că este adecvată cheltuielilor de mai sus;

6) pedepsele băneşti şi a orice sumă datorată trezoreriei statului.

Art. 192. Acte cu titlu gratuit încheiate de cel vinovat după infracţiune

Actele cu titlu gratuit încheiate de cel vinovat după infracţiune, nu produc efect faţă de creanţele indicate la art. 189.

Art. 193. Acte cu titlu oneros încheiate de vinovat după infracţiune

Actele cu titlu oneros ce depăşesc simpla administrare sau gestionare a comerţului obişnuit, care sunt încheiate de vinovat după infracţiune, se presupun a fi fapte frauduloase faţă de creanţele indicate la art. 189.

Totuşi, pentru revocarea actului, este necesară dovada relei credinţe a celuilalt contractant.

Art. 194. Acte cu titlu oneros sau gratuit încheiate de vinovat înainte de infracţiune

Actele cu titlu gratuit, încheiate de vinovat înainte de infracţiune, nu sunt eficiente faţă de creanţele indicate la art. 189, atunci când se demonstrează ca au fost încheiate de el prin fraudă.

Aceeaşi dispoziţie se aplică la actele cu titlu oneros ce depăşesc simpla administrare sau gestionare a comerţului obişnuit; totuşi, pentru revocarea actului cu titlu oneros, este necesară dovada relei credinţe a celuilalt contractant.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică pentru actele mai vechi de un an înaintea comiterii infracţiunii.

Art. 195. Drepturile terţilor

În cazurile prevăzute de cele 3 articole precedente, drepturile terţilor sunt reglementate de legile civile.

Art. 196. Obligaţia civilă pentru amenzi contravenţionale şi amenzi pentru diferite infracţiuni aplicate persoanei angajate

La infracţiunile comise de cel care este supus autorităţii, conducerii sau supravegherii altuia, persoana învestită cu autoritate sau însărcinată cu conducerea sau supravegherea, este obligată, în caz de insolvabilitate a condamnatului, la plata unei sume egale cu cuantumul amenzii contravenţionale sau al amenzii pentru anumite infracţiuni aplicată vinovatului, dacă este vorba despre încălcări ale dispoziţiilor pe care era obligată să le respecte şi cu privire la care nu trebuie să răspundă penal.

Atunci când persoana răspunzătoare este insolvabilă, se aplică condamnatului dispoziţiile art. 136.

Art. 197. Obligaţia civilă a persoanelor juridice pentru plata amenzilor contravenţionale şi a amenzilor pentru anumite infracţiuni

Instituţiile cu personalitate juridică, exceptând statul, regiunile, provinciile şi primăriile, dacă a fost pronunţată condamnarea pentru infracţiune împotriva celui care le reprezintă, sau le administrează sau cu care este în relaţie de dependenţă, şi este vorba despre infracţiunea care constituie încălcarea obligaţiilor legate de calitatea vinovatului, sau care este comisă în interesul persoanei juridice, sunt obligate să plătească, în caz de insolvabilitate a condamnatului, o sumă egală cu cuantumul amenzii contravenţionale sau a amenzii aplicate pentru diferite infracţiuni.

Dacă această obligaţie nu poate fi îndeplinită, se aplică celui condamnat dispoziţiile art. 136.

Art. 198. Efectele inexistenţei infracţiunii sau pedepsei asupra obligaţiilor civile

Înlăturarea infracţiunii sau pedepsei nu anulează obligaţiile civile ce decurg din infracţiune, exceptând obligaţiile indicate de cele două articole precedente.

TITLUL VIII

Despre măsurile administrative de siguranţă

PARTEA I

Despre măsurile de siguranţă personale

SECŢIUNEA I

Dispoziţii generale

Art. 199. Supunerea la măsuri de siguranţă: dispoziţia expresă a legii

Nimeni nu poate fi supus la măsuri de siguranţă dacă nu sunt prevăzute în mod expres de lege şi în afara cazurilor prevăzute de legea însăşi.

Art. 200. Aplicabilitatea măsurilor de siguranţă în funcţie de timp, teritoriu şi persoane

Măsurile de siguranţă sunt reglementate de legea aflată în vigoare la momentul aplicării lor.

Dacă legea perioadei în care trebuie să se execute măsura de siguranţă este diferită, se aplică legea în vigoare la momentul executării.

Măsurile de siguranţă se aplică şi la străinii care se află pe teritoriul statului.

Totuşi, aplicarea măsurilor de siguranţă străinului nu împiedică expulzarea lui de pe teritoriul statului, conform legilor de siguranţă publică.

Art. 201. Măsuri de siguranţă pentru fapte comise în străinătate

Atunci când, pentru o faptă comisă în străinătate, se judecă sau se rejudecă în ţară, este aplicabilă legea italiană şi cu privire la măsurile de siguranţă.

În cazul indicat la art. 12 pct. 3, aplicarea măsurilor de siguranţă prevăzute de legea italiană depinde mereu de confirmarea faptului că persoana este periculoasă din punct de vedere social.

Art. 202. Aplicabilitatea măsurilor de siguranţă

Măsurile de siguranţă pot fi aplicate doar persoanelor periculoase din punct de vedere social, care au comis o faptă prevăzută de lege ca infracţiune.

Legea penală stabileşte cazurile în care persoanelor periculoase din punct de vedere social li se pot aplica măsuri de siguranţă pentru o faptă neprevăzută de lege ca infracţiune.

Art. 203. Gradul de pericol social

În temeiul legii penale, este periculoasă din punct de vedere social persoana care, chiar dacă nu poate fi trasă la răspundere sau pedepsită, a comis una dintre faptele indicate la articolul precedent, atunci când este probabil că va comite noi fapte prevăzute de lege ca infracţiuni.

Calitatea de persoană periculoasă din punct de vedere social se deduce din circumstanţele indicate la art. 133.

Art. 204. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Confirmarea gradului de pericol. Gradul de pericol social presupus

Măsurile de siguranţă sunt dispuse după confirmarea faptului că cel care a comis fapta este o persoană periculoasă din punct de vedere social.

În cazurile special stabilite, calitatea persoanei periculoase din punct de vedere social este presupusă de lege.

Cu toate acestea, şi în aceste cazuri aplicarea măsurilor de siguranţă depinde de confirmarea acestei calităţi, atunci când condamnarea sau achitarea este pronunţată:

1. după zece ani de la data la care fapta a fost comisă, atunci când este vorba despre bolnavi mintali, în cazurile prevăzute de primul paragraf al art. 219 şi al art. 222;

2. după cinci ani de la data la care a fapta fost comisă, în oricare alt caz.

Depinde, de asemenea, de confirmarea calităţii persoanei periculoase din punct de vedere social executarea, neîncepută încă, a măsurilor de siguranţă adăugate la pedeapsa fără închisoare sau privind inculpaţi achitaţi dacă, de la data sentinţei de condamnare sau de achitare, au trecut zece ani în cazul prevăzut de primul paragraf al art. 222 sau cinci ani în oricare alt caz” a fost abrogat de art. 31 al legii nr. 663 din 10 octombrie 1986.

Art. 205. Dispunerea măsurilor de către judecător

Măsurile de siguranţă sunt dispuse de judecător în aceeaşi sentinţă de condamnare sau de achitare.

Pot fi dispuse printr-o măsură ulterioară:

1) în caz de condamnare, în timpul executării pedepsei sau în timpul perioadei în care condamnatul se sustrage voluntar executării pedepsei;

2) în caz de achitare, atunci când calitatea de persoană periculoasă din punct de vedere social este bănuită, şi nu a trecut o perioadă corespunzătoare duratei minime a respectivei măsuri de siguranţă;

3) oricând, în cazurile prevăzute prin lege.

Art. 206. Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă

În timpul anchetei sau judecării se poate dispune ca minorul sau bolnavul mintal sau alcoolicul cronic ori persoana care foloseşte stupefiante sau care este în stare de intoxicare cronică produsă de alcool sau de stupefiante, să fie internaţi provizoriu într-o casă de corecţie sau într-un ospiciu judiciar sau într-o clinică de tratament sub pază.

Judecătorul revocă ordinul atunci când consideră că aceste persoane nu mai sunt periculoase din punct de vedere social.

Perioada de executare provizorie a măsurii de siguranţă este calculată prin referire la durata minimă a acesteia.

Art. 207. Revocarea măsurilor personale de siguranţă

Măsurile de siguranţă nu pot fi revocate dacă persoanele supuse acestora nu au încetat să fie periculoase din punct de vedere social.

Revocarea nu poate fi dispusă dacă nu a trecut o perioadă ce corespunde duratei minime stabilită de lege pentru fiecare măsură de siguranţă.

(...) (1)

(1) Alineatul care prevedea: „Chiar mai înainte să fi trecut perioada corespunzătoare duratei minime stabilită prin lege, măsura de siguranţă aplicată de judecător poate fi revocată prin decret al ministrului justiţiei” a fost abrogat de art. 89 al legii nr. 354 din 26 iulie 1975.

Art. 208. Reexaminarea gradului de pericol

După trecerea perioadei minime stabilită de lege pentru fiecare măsură de siguranţă, judecătorul reexaminează condiţiile persoanei care este supusă la aceasta, pentru a stabili dacă mai este periculoasă din punct de vedere social.

Atunci când persoana rezultă a fi încă periculoasă, judecătorul fixează un nou termen pentru un examen ulterior.

Totuşi, când există motive să se creadă că pericolul a încetat, judecătorul poate, oricând, apela la noi confirmări.

Art. 209. Persoana judecată pentru mai multe fapte

Atunci când o persoană a comis, chiar şi în perioade diferite, mai multe fapte pentru care sunt aplicabile mai multe măsuri de siguranţă de acelaşi fel, se dispune o singură măsură de siguranţă.

Dacă măsurile de siguranţă sunt de natură diferită, judecătorul evaluează în întregime pericolul generat de persoană şi, referitor la acesta, aplică una sau mai multe măsuri de siguranţă prevăzute de lege.

În orice caz, sunt aplicate măsurile de siguranţă privative de libertate, la care trebuie să fie supusă persoana, din cauza pericolului presupus de lege.

Dispoziţiile anterioare se aplică şi în cazul măsurilor de siguranţă în curs de executare sau a căror executare încă nu a început.

Art. 210. Efectele încetării infracţiunii sau pedepsei

Încetarea infracţiunii împiedică aplicarea măsurilor de siguranţă şi duce la încetarea executării.

Încetarea pedepsei împiedică aplicarea măsurilor de siguranţă, exceptând cele pentru care legea prevede că pot fi dispuse oricând, dar nu împiedică executarea măsurilor de siguranţă care au fost dispuse deja de judecător ca măsuri accesorii ale unei condamnări la pedeapsa cu închisoarea mai mare de 10 ani. Totuşi, libertatea supravegheată înlocuieşte măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială.

Atunci când, urmare a iertării sau graţierii, nu trebuie să fie executată pedeapsa cu moartea (1) sau, în întregime sau parţial, pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, condamnatul este supus unei libertăţi supravegheate pe o perioadă nu mai mică de 3 ani.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru infracţiunile prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 211. Executarea măsurilor de siguranţă

Măsurile de siguranţă adăugate unei pedepse cu închisoarea sunt executate după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.

Măsurile de siguranţă adăugate la pedeapsa fără privare de libertate sunt executate după ce sentinţa de condamnare a devenit irevocabilă.

Executarea măsurilor de siguranţă temporare fără privare de libertate, adăugate la măsuri de siguranţă privative de libertate, are loc după executarea acestora din urmă.

Art. 211-bis. Amânarea executării măsurilor de siguranţă

La măsurile de siguranţă prevăzute de prezenta parte se aplică art. 146 şi 147.

Dacă măsura de siguranţă trebuie să fie executată faţă de autorul unui delict consumate sau a unei tentative la infracţiune comise cu violenţă împotriva persoanelor sau prin folosirea de arme şi dacă există un pericol concret că individul să comită din nou unul dintre delictele indicate, judecătorul poate dispune internarea într-o clinică sau într-un alt loc de tratament adecvat situaţiei sau patologiei persoanei (1).

(1) Alineat adăugat de art. 2 din Legea nr. 40 din 8 martie 2001.

Art. 212. Cazuri de suspendare sau de transformare a măsurilor de siguranţă

Executarea unei măsuri de siguranţă aplicată persoanei ce poate fi trasă la răspundere este suspendată dacă aceasta trebuie să execute o pedeapsă cu închisoarea şi îşi reia cursul după executarea pedepsei.

Dacă persoana supusă unei măsuri de siguranţă cu privare de libertate suferă de o afecţiune psihică, judecătorul dispune internarea într-un ospiciu judiciar sau într-o clinică de tratament păzită.

Atunci când a încetat boala, judecătorul, având confirmarea că persoana este periculoasă din punct de vedere social, dispune să i se aplice o măsură de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială sau să fie trimisă la o casă de corecţie judiciară, dacă nu consideră că trebuie s-o supună libertăţii supravegheate.

Dacă boala psihică afectează persoana supusă măsurii de siguranţă fără închisoare sau cauţiunii pentru bună conduită şi bolnavul este internat într-un sanatoriu comun, încetează executarea acestor măsuri. Totuşi, dacă este vorba despre persoana supusă măsurii de siguranţă personală fără privare de libertate, judecătorul, odată încetată boala, după o nouă confirmare, aplică o măsură de siguranţă personală fără privare de libertate atunci când persoana se dovedeşte a fi încă periculoasă.

Art. 213. Clădiri destinate executării măsurilor de siguranţă cu privare de libertate. Regim educativ, curativ şi de muncă

Măsurile de siguranţă cu privare de libertate sunt executate în clădiri destinate acestui scop.

Femeile sunt repartizate în clădiri separate de cele destinate bărbaţilor.

În fiecare din clădiri este adoptat un regim educativ sau curativ şi de muncă deosebit, ţinând cont de tendinţele şi obiceiurile infracţionale ale persoanei şi, în general, de pericolul social rezultat.

Munca este remunerată. Din remuneraţie se reţine o cotă pentru rambursarea cheltuielilor de întreţinere.

În ceea ce priveşte întreţinerea celor internaţi în ospiciile judiciare, se respectă dispoziţiile asupra rambursării cheltuielilor cu medicamentele.

Art. 214. Nerespectarea măsurilor de siguranţă cu închisoarea

În cazul în care persoana supusă măsurii de siguranţă cu închisoarea se sustrage voluntar executării acesteia, reîncepe să curgă perioada minimă a măsurii de siguranţă din ziua în care s-a dispus din nou executarea acesteia.

Această dispoziţie nu se aplică în cazul persoanei internate într-un ospiciu judiciar sau într-o clinică de tratament păzită.

SECŢIUNEA A II-ADispoziţii speciale

Art. 215. Tipuri

Măsurile de siguranţă personale se împart în măsuri cu privare de libertate şi fără privare de libertate. Sunt măsuri de siguranţă cu privare de libertate:

1) măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială;

2) internarea într-o clinică de tratament păzită;

3) internarea într-un ospiciu judiciar;

4) internarea într-o casă de corecţie judiciară.

Sunt măsuri de siguranţă fără privare de libertate:

1) libertatea supravegheată;

2) interdicţia şederii în una sau mai multe localităţi sau în una sau mai multe provincii;

3) interdicţia de a frecventa baruri şi localuri publice unde se vând băuturi alcoolice;

4) expulzarea unui străin.

Când legea prevede o măsură de siguranţă fără a indica felul acesteia, judecătorul dispune să se aplice libertatea supravegheată, exceptând cazul când, fiind vorba de un condamnat pentru delict, consideră necesară aplicarea faţă de acesta a măsurii de siguranţă de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială.

Art. 216. Măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială

Li se aplică măsura de siguranţă de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială:

1) celor care au fost declaraţi delincvenţi obişnuiţi, periculoşi sau cu tendinţă infracţională;

2) celor care, fiind declaraţi delincvenţi obişnuiţi, periculoşi sau cu tendinţă, şi nemaifiind supuşi la măsuri de siguranţă, comit un nou delict, cu intenţie, care este o nouă manifestare a obişnuinţei, pericolului social sau tendinţei de a comite delicte;

3) persoanelor condamnate sau achitate, în celelalte cazuri indicate expres în lege.

Art. 217. Durata minimă

Măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială are durata minimă de un an. Pentru delincvenţii obişnuiţi durata minimă este de 2 ani, pentru delincvenţii periculoşi de 3 ani şi de 4 ani este pentru delincvenţii cu tendinţa de a comite infracţiuni.

Art. 218. Executarea

Măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială pentru delincvenţii obişnuiţi sau periculoşi şi cei cu tendinţă se aplică prin repartizarea acestora în secţii speciale.

Judecătorul stabileşte dacă măsura de siguranţă trebuie să fie executată printr-o activitate agricolă, artizanală sau industrială, ţinând cont de condiţiile şi atitudinile persoanei la care se referă măsura. Măsura poate fi modificată în cursul executării.

Art. 219. Repartizarea la o clinică de tratament păzită

Condamnatul pentru un delict comis cu intenţie la o pedeapsă micşorată din cauza bolii psihice sau intoxicaţiei cronice cu alcool sau cu substanţe stupefiante sau surdomutism este internat într-o clinică de tratament păzită pe o perioadă de peste un an, atunci când pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mică de 5 ani de închisoare.

Dacă pentru delictul comis legea prevede pedeapsa cu moartea (1) sau pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 10 ani, măsura de siguranţă este dispusă pe o perioadă mai mare de 3 ani.

Dacă este vorba despre o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea şi reiese că condamnatul este o persoană periculoasă din punct de vedere social, internarea într-o clinică de tratament păzită este dispusă pentru o perioadă mai mare de 6 luni; totuşi, judecătorul poate înlocui măsura internării cu cea a libertăţii supravegheate.

Această înlocuire nu se face atunci când este vorba despre condamnaţi la pedeapsa micşorată pentru intoxicaţie cronică cu alcool sau cu substanţe stupefiante.

Atunci când trebuie dispusă internarea într-o clinică de tratament păzită, nu se aplică o altă măsură de siguranţă cu privare de libertate.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 220. Executarea ordinului de internare

Ordinul de internare a condamnatului în clinica de tratament păzită este executat după ce pedeapsa privativă de libertate a fost ispăşită sau anulată altfel.

Totuşi, judecătorul, ţinând cont de condiţiile deosebite de infirmitate psihică a condamnatului, poate dispune ca internarea să se facă înainte de începerea sau încheierea executării pedepsei privative de libertate.

Măsura este revocată atunci când dispar motivele care o determină dar nu mai înainte să fi trecut termenul minim stabilit la articolul precedent.

Condamnatul externat din clinica de tratament păzită este supus executării pedepsei.

Art. 221. Alcoolicii cronici

Atunci când nu trebuie să fie dispusă o altă măsură de siguranţă cu închisoarea, condamnaţii la închisoare pentru delictele comise în stare de ebrietate, atunci când această stare este una obişnuită, sau pentru delictele comise sub efectul substanţelor stupefiante pe care aceştia au obiceiul să le folosească, sunt internaţi într-o clinică de tratament păzită.

Totuşi, dacă este vorba de delicte pentru care este aplicată închisoarea pe o perioadă mai mică de 3 ani, internarea într-o clinică de tratament păzită poate fi înlocuită cu libertatea supravegheată.

Internarea are loc în secţii speciale şi are durata minimă de 6 luni.

Art. 222. Internarea într-un ospiciu judiciar

În caz de achitare pentru infirmitate psihică sau pentru intoxicare cronică cu alcool sau cu substanţe stupefiante sau pentru surdomutism este întotdeauna dispusă internarea inculpatului într-un ospiciu judiciar pe o durată mai mare de 2 ani; exceptând cazul când este vorba despre contravenţii sau delicte premeditate sau de alte delicte pentru care legea prevede pedeapsa cu amenda sau închisoarea pe o perioadă nu mai mare de 2 ani, cazuri în care sentinţa de achitare este comunicată autorităţii de siguranţă publică.

Durata minimă a internării în ospiciul judiciar este de 10 ani, dacă pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa cu moartea (1) sau detenţiunea pe viaţă, sau de 5 ani dacă pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa cu închisoarea pe o durată mai mare de 10 ani.

În cazul în care persoana internată într-un ospiciu judiciar trebuie să execute o pedeapsă privativă de libertate, executarea acesteia este amânată pe durata internării în ospiciu.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi la cei cu vârsta sub 14 ani sau la cei mai mari de 14 ani şi la cei mai mici de 18 ani, achitaţi datorită vârstei, atunci când au comis o faptă prevăzută de lege ca infracţiune, aflându-se în una din situaţiile indicate în prima parte a articolului respectiv.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 223. Internarea minorilor într-o casă de corecţie judiciară

Internarea într-o casă de corecţie judiciară este măsura de siguranţă specială pentru minori şi nu poate avea durata mai mică de un an.

Atunci când această măsură de siguranţă trebuie să fie integral sau parţial aplicată sau executată după ce minorul a împlinit vârsta de 21 de ani, aceasta este înlocuită de libertatea supravegheată, exceptând cazul când judecătorul consideră că este necesar să dispună măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială.

Art. 224. Minorul care nu poate fi tras la răspundere

Atunci când fapta comisă de un minor în vârstă de 14 ani este prevăzută de lege ca delict şi acesta este periculos, judecătorul, ţinând cont în special de gravitatea faptei şi de condiţiile morale ale familiei în care a trăit minorul, dispune ca acesta să fie internat în casa de corecţie sau pus în libertate supravegheată.

Dacă pentru delict legea prevede pedeapsa cu moartea (1) sau detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 3 ani şi nu este vorba despre un delict premeditat, se dispune întotdeauna internarea minorului în casa de corecţie pe o perioadă mai mare de 3 ani.

Dispoziţiile precedente se aplică şi faţă de minorul care în momentul în care a comis fapta prevăzută de lege ca delict împlinise 14 ani sau încă nu împlinise 18 ani dacă este recunoscut ca neputând fi tras la răspundere conform art. 98.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 225. Minorul care poate fi tras la răspundere

Atunci când minorul care a împlinit 14 ani, dar încă nu a împlinit 18, este recunoscut ca putând fi tras la răspundere, judecătorul poate dispune ca, după executarea pedepsei, să fie internat într-o casă de corecţie judiciară sau pus în libertate supravegheată, ţinând cont de circumstanţele indicate în prima parte a articolului precedent.

Întotdeauna se aplică una dintre măsurile de siguranţă menţionate minorului care este condamnat pentru un delict în timpul executării unei măsuri de siguranţă, aplicată anterior din cauza lipsei responsabilităţii penale.

Art. 226. Minorul delincvent obişnuit, periculos sau cu tendinţa de a comite infracţiuni

Internarea într-o casă de corecţie judiciară este întotdeauna dispusă pentru minorul în vârstă de 18 ani, indiferent dacă este delincvent obişnuit sau periculos sau delincvent cu tendinţa de a comite infracţiuni şi nu poate avea o durată mai mică de 3 ani. Atunci când acesta a împlinit vârsta de 21 de ani, judecătorul dispune măsura de siguranţă de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială.

Legea stabileşte celelalte cazuri în care trebuie să fie dispusă internarea minorului într-o casă de corecţie judiciară.

Art. 227. Case de corecţie speciale

Atunci când legea prevede că internarea într-o casă de corecţie judiciară este dispusă fără a fi nevoie de confirmarea că minorul este periculos din punct de vedere social, acesta este repartizat într-o clădire specială sau într-o secţie specială a clădirilor obişnuite.

De asemenea, poate fi repartizat într-o clădire specială sau într-o secţie specială a clădirilor obişnuite minorul care, în timpul internării în clădirea obişnuită, s-a dovedit extrem de periculos.

Art. 228. Libertatea supravegheată

Supravegherea persoanei în stare de libertate supravegheată este încredinţată autorităţii de siguranţă publică.

Persoanei în stare de libertate supravegheată îi sunt impuse de judecător ordinele potrivite pentru evitarea ocaziilor de a comite noi infracţiuni.

Aceste ordine pot fi modificate sau limitate ulterior de judecător.

Supravegherea trebuie să fie exercitată astfel încât să faciliteze, prin muncă, readaptarea persoanei la viaţa socială.

Libertatea supravegheată nu poate avea durata mai mică de un an.

Pentru supravegherea asupra minorilor se respectă dispoziţiile anterioare, în cazul în care nu există reglementări speciale.

Art. 229. Cazuri în care poate fi dispusă libertatea supravegheată

În afara dispoziţiilor legale speciale, libertatea supravegheată poate fi dispusă:

1) în caz de condamnare la închisoare pe o durată mai mare de un an;

2) în cazuri în care acest Cod prevede o măsură de siguranţă pentru o faptă neprevăzută de lege ca infracţiune.

Art. 230. Cazuri în care trebuie să fie dispusă libertatea supravegheată

Libertatea supravegheată este mereu dispusă:

1) dacă este aplicată pedeapsa cu închisoarea de peste 10 ani; şi în acest caz nu poate avea durata mai mică de 3 ani;

2) când condamnatului i se acordă liberarea condiţionată;

3) când contravenientul obişnuit sau periculos, nemaifiind supus la măsuri de siguranţă, comite o nouă infracţiune, care este o nouă manifestare de persistenţă sau periculozitate;

4) în alte cazuri prevăzute de lege.

În cazul în care a fost dispusă măsura de siguranţă pentru deţinuţi de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială, judecătorul, la încheierea perioadei poate dispune ca persoana de externat să fie pusă în libertate supravegheată, sau o poate obliga la plata garanţiei de bună conduită.

Art. 231. Încălcarea obligaţiilor impuse

În afara cazului prevăzut de prima parte a art. 177, când persoana în stare de libertate supravegheată încalcă obligaţiile impuse, judecătorul poate adăuga la libertatea supravegheată garanţia de bună conduită.

Ţinând cont de gravitatea deosebită a încălcării sau repetării acesteia sau atunci când contravenientul nu prezintă cauţiunea, judecătorul poate înlocui libertatea supravegheată cu măsura de siguranţă de a desfăşura o activitate agricolă, artizanală sau industrială, sau, dacă este vorba despre un minor, cu internarea într-o casă de corecţie judiciară.

Art. 232. Minori sau bolnavi mintali în stare de libertate supravegheată

Minorul sau persoana aflată în stare de infirmitate psihică nu poate fi pusă în libertate supravegheată decât atunci când este posibilă încredinţarea sa părinţilor sau celor care au obligaţia de a se ocupa de educaţia sau de asistarea sa sau în instituţii de asistenţă socială.

Atunci când această încredinţare nu este posibilă sau nu este considerată necesară, este dispusă sau menţinută, după caz, internarea în casa de corecţie sau în clinica de tratament păzită.

Dacă pe timpul libertăţii supravegheate minorul nu face dovada reabilitării sale sau persoana în stare de infirmitate psihică se dovedeşte a fi din nou periculoasă, libertatea supravegheată este înlocuită cu internarea într-o casă de corecţie sau respectiv internarea într-o clinică de tratament păzită.

Art. 233. Interzicerea şederii într-una sau mai multe localităţi sau într-una sau mai multe provincii

Vinovatului de un delict împotriva autorităţii statului sau împotriva ordinii publice, sau de un delict comis din motive politice sau ocazionat de condiţii sociale sau morale deosebite existente într-un anumit loc, i se poate interzice şederea într-una sau mai multe localităţi sau într-una sau mai multe provincii, indicate de judecător.

Interdicţia de şedere are o durată mai mare de un an.

În caz de încălcare, reîncepe termenul minim şi de asemenea poate fi dispusă libertatea supravegheată.

Art. 234. Interdicţia de a frecventa baruri şi localuri publice unde se vând băuturi alcoolice

Interdicţia de a frecventa baruri şi localuri publice unde se vând băuturi alcoolice are durata minimă de un an.

Interdicţia este întotdeauna adăugată pedepsei atunci când este vorba despre condamnaţi pentru stare obişnuită de ebrietate sau pentru infracţiuni comise în stare de ebrietate, numai cu condiţia ca aceasta să fie obişnuită.

În caz de încălcare, poate fi de asemenea dispusă libertatea supravegheată sau plata unei garanţii de bună conduită.

Art. 235. Expulzarea sau îndepărtarea străinului din ţară (1)

Judecătorul dispune expulzarea străinului sau îndepărtarea de pe teritoriul statului a cetăţeanului aparţinând unui stat membru al Uniunii Europene, pe lângă cazurile prevăzute expres de lege, când străinul sau cetăţeanul aparţinând unui stat membru al Uniunii Europene a fost condamnat la închisoare pe o durată mai mare de doi ani.

(...) (2)

Cel care a încălcat ordinul de expulzare sau de îndepărtare pronunţat de judecător, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani. În acest caz este obligatorie arestarea autorului faptei, chiar şi în afara cazurilor de flagrant, şi se procedează prin procedură directă.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(2) Alineatul care prevedea astfel: „Menţinând dispoziţiile în materie de executare a măsurilor de siguranţă personale, expulzarea şi îndepărtarea de pe teritoriul statului sunt executate de chestor potrivit modalităţilor prevăzute de art. 13 alin. 4 din Legea-cadru, de Decretul-lege nr. 286 din 25 iulie 1998 şi de art. 20 alin. 11 din Decretul-lege nr. 30 din 6 februarie 2007” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

PARTEA A II-A

Despre măsurile de siguranţă patrimoniale

Art. 236. Felul: reguli generale

Sunt măsuri de siguranţă patrimoniale, pe lângă cele stabilite de dispoziţiile legale deosebite:

1) garanţia de bună conduită;

2) confiscarea.

Se aplică şi la măsurile de siguranţă patrimoniale dispoziţiile art. 199, 200, prima parte, 201, prima parte, 205 prima parte şi nr. 3 al paragrafului şi, exceptând cazul când e vorba de confiscare, dispoziţiile primului şi celui de-al doilea paragraf al art. 200 şi cele ale art. 210.

La garanţia de bună conduită se aplică de asemenea dispoziţiile art. 202, 203, 204, prima parte şi 207.

Art. 237. Garanţia de bună conduită

Garanţia de bună conduită este dată prin depunerea, la casieria amenzilor a unei sume nu mai mică de 103,29 euro nici mai mare de 2.065,83 euro.

În locul depunerii este admisă plata unei garanţii prin ipotecă sau chiar prin garanţie solidară.

Durata măsurii de siguranţă nu poate fi mai mică de un an, nici mai mare de 5 şi începe din ziua în care garanţia a fost plătită.

Art. 238. Neîndeplinirea obligaţiei de a plăti garanţia

Atunci când depunerea sumei nu este efectuată sau garanţia nu este plătită, judecătorul înlocuieşte garanţia cu libertatea supravegheată.

Art. 239. Îndeplinirea sau încălcarea obligaţiei de bună conduită

Dacă pe timpul executării măsurii de siguranţă cel care e supus la ea nu comite niciun delict, sau nicio contravenţie pentru care legea stabileşte pedeapsa cu arestul, este dispusă restituirea sumei depuse sau ştergerea ipotecii şi garanţia încetează. În caz contrar, suma depusă sau pentru care a fost dată garanţia este vărsată la casieria pentru amenzi.

Art. 240. Confiscarea

În caz de condamnare, judecătorul poate dispune confiscarea bunurilor care au servit sau care au fost destinate comiterii infracţiunii şi a bunurilor care sunt produsul sau profitul acesteia.

Întotdeauna se dispune confiscarea:

1) bunurilor care constituie preţul infracţiunii;

1-bis) bunurilor şi instrumentelor informatice sau de telecomunicaţii care au fost în întregime sau în parte utilizate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 615-ter, 615-quater, 615-quinquies, 617-bis, 617-ter, 617-quater, 617-quinquies, 617-sexies, 635-bis, 635-ter, 635-quater, 635-quinquies, 640-ter şi 640-quinquies, precum şi a bunurilor care constituie profitul sau produsul acestora sau a sumelor de bani, a bunurilor sau altor utilităţi pe care vinovatul le deţine cu o valoare corespunzătoare acestui profit sau produs, dacă nu este posibil să se efectueze confiscarea profitului sau produsului direct (1);

2) bunurilor a căror fabricare, utilizare, purtare, deţinere sau înstrăinare constituie infracţiune, chiar şi atunci când condamnarea nu a fost pronunţată.

Dispoziţiile primei părţi şi a numerelor 1 şi 1-bis ale paragrafului precedent nu se aplică dacă bunul sau instrumentul informatic sau de telecomunicaţii aparţine unei persoane neimplicate în infracţiune. Dispoziţia de la nr. 1-bis de la paragraful precedent se aplică şi în cazul aplicării pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală (2).

Dispoziţia de la nr. 2 nu se aplică dacă bunul aparţine unei persoane neimplicate în infracţiune şi fabricarea, utilizarea, deţinerea sau înstrăinarea pot fi consimţite prin intermediul autorizaţiei administrative.

(1) Număr introdus de art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 12 din 15 februarie 2012 şi, ulterior, modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 202 din 29 octombrie 2016.

(2) Alineatul care prevedea astfel: „Dispoziţiile primei părţi şi a nr. 1 al paragrafului precedent nu se aplică dacă bunul aparţine persoanei neimplicate în infracţiune” a fost înlocuit astfel de Legea nr. 12 din 15 februarie 2012.

CARTEA A II-A

Despre delicte în special

TITLUL I

Despre delicte împotriva autorităţii statului

PARTEA I

Despre delicte împotriva autorităţii internaţionale a statului

Art. 241. Atentate împotriva integrităţii, independenţei sau unităţii statului

Cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care comite acţiuni violente directe ce ar putea conduce la supunerea teritoriului statului sau a unei părţi din acesta suveranităţii unui stat străin ori să aducă atingere independenţei sau unităţii statului este pedepsit cu închisoare de peste 12 ani.

Pedeapsa este agravată dacă fapta este comisă cu încălcarea îndatoririlor legate de exercitarea funcţiilor publice.

Art. 242. Cetăţeanul care îndreaptă armele împotriva statului italian

Cetăţeanul care îndreaptă armele împotriva statului sau prestează serviciu în forţele armate ale unui stat aflat în stare de în război împotriva statului italian, este pedepsit cu detenţiunea pe viaţă. Dacă deţine o comandă superioară sau o funcţie de conducere este pedepsit cu moartea.

Nu se pedepseşte cel care, aflându-se, pe timpul ostilităţilor, pe teritoriul statului inamic, a comis fapta, deoarece a fost constrâns de o obligaţie ce i-a fost impusă de legile acestui stat.

Conform dispoziţiilor acestui titlu, este asimilat cetăţeanului chiar şi cel care a pierdut din orice motiv cetăţenia italiană.

Conform legii penale, sunt considerate state aflate în stare în război împotriva statului italian şi angrenajele politice care, deşi nerecunoscute ca state de statul italian, se bucură totuşi de tratamentul de beligeranţi.

Art. 243. Înţelegeri cu un străin în scop de război împotriva statului italian

Oricine are înţelegeri cu un străin cu scopul ca statul străin să declanşeze război sau să desfăşoare acţiuni de ostilitate împotriva statului italian, sau comite alte fapte cu acelaşi scop, este pedepsit cu închisoare de peste 10 ani.

Dacă se declanşează războiul, se aplică pedeapsa cu moartea (1); dacă ostilităţile se au loc, se aplică pedeapsa cu închisoarea.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 244. Acţiuni ostile împotriva unui stat străin, care expun statul italian la pericolul de război

Cel care, fără aprobarea Guvernului, recrutează sau comite alte acţiuni ostile împotriva unui stat străin, astfel încât să expună statul italian la pericol de război, este pedepsit cu închisoare de la 6 la 18 ani; dacă are loc războiul, este pedepsit cu detenţiune pe viaţă.

Atunci când acţiunile ostile sunt de natură să tulbure doar relaţiile cu Guvernul străin sau să expună statul italian sau cetăţenii săi, rezidenţi oriunde, la pericolul de represalii sau de represiuni, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani. Dacă urmează ruperea relaţiilor diplomatice, sau dacă se produc represaliile sau represiunile, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 245. Înţelegeri cu un străin pentru a implica statul italian în neutralitate sau în război

Oricine are înţelegeri cu un străin pentru a angaja sau a îndeplini acţiuni menite să implice statul italian în declararea sau menţinerea stării de neutralitate, ori în declararea de război, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Pedeapsa este majorată dacă înţelegerile au drept obiect o propagandă prin intermediul presei.

Art. 246. Corupţia cetăţeanului din partea străinului

Cetăţeanul care, chiar şi indirect, primeşte sau acceptă promisiunea din partea străinului, pentru sine sau pentru alţii, de a primi bani sau orice folos, sau acceptă doar promisiunea, în scopul comiterii de acţiuni contrare intereselor naţionale, este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 3 la 10 ani şi cu amendă de la 516 euro la 2.065 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus străinul care dă sau promite bani ori foloase.

Pedeapsa este majorată:

1) dacă fapta este comisă în timp de război;

2) dacă banii sau foloasele au fost date sau promise pentru o propagandă prin intermediul presei.

Art. 247. Complicitate în scop de război

Cel care, în timp de război, are înţelegeri cu un străin pentru a favoriza operaţiunile militare ale inamicului în dauna statului italian sau pentru a împiedica altfel operaţiunile militare ale statului italian, sau comite alte fapte cu aceleaşi scopuri, este pedepsit cu închisoare mai mare de 10 ani; şi, dacă îşi atinge scopul, cu moartea.

Art. 248. Furnizarea de provizii inamicului

Cel care, în timp de război furnizează, fie şi indirect, statului inamic, provizii sau alte lucruri care ar putea fi utilizate în dauna statului italian, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani.

Această dispoziţie nu se aplică străinului care comite fapta în străinătate.

Art. 249. Participarea la împrumuturi în favoarea inamicului

Cel care în timp de război participă la împrumuturi sau la vărsăminte în favoarea statului inamic, ori înlesneşte operaţiuni referitoare la acestea, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani.

Această dispoziţie nu se aplică străinului care comite fapta în străinătate.

Art. 250. Comerţ cu inamicul

Cetăţeanul sau străinul domiciliat pe teritoriul statului, care în timp de război şi în afara cazurilor indicate la art. 248, face comerţ, chiar şi indirect, cu supuşi ai statului inamic, domiciliaţi oriunde, sau cu alte persoane domiciliate pe teritoriul statului inamic, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 10 ani şi cu amendă echivalentă cu de cinci ori valoarea mărfii şi, în orice caz, nu mai mică de 1.032 euro.

Art. 251. Neîndeplinirea contractelor de livrare în timp de război

Cel care, în timp de război, nu îşi îndeplineşte în întregime sau parţial obligaţiile care îi revin dintr-un contract de livrare de bunuri sau de servicii încheiat cu statul ori cu o altă instituţie publică sau cu o întreprindere ce practică servicii publice sau de necesitate publică, pentru nevoile forţelor armate ale statului ori ale populaţiei, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani şi cu amendă egală cu triplul valorii bunului sau serviciului pe care ar fi trebuit să-l furnizeze şi, în orice caz, nu mai mică de 1.032 euro.

Dacă neîndeplinirea, totală sau parţială, a contractului este datorată culpei, pedepsele sunt reduse la jumătate.

Aceleaşi dispoziţii se aplică subfurnizorilor, intermediarilor şi reprezentanţilor furnizorilor, atunci când aceştia, încălcându-şi obligaţiile contractuale, au cauzat neîndeplinirea contractului de furnizare.

Art. 252. Înşelăciune în livrare în timp de război

Cel care în timp de război comite o înşelăciune în executarea contractelor de furnizare sau neîndeplinirea altor obligaţii contractuale indicate la articolul anterior, este pedepsit cu închisoare de peste 10 ani şi cu amendă egală cu de 5 ori valoarea bunului sau serviciului pe care ar fi trebuit să-l furnizeze şi, în orice caz, nu mai mică de 2.065 euro.

Art. 253. Distrugerea sau sabotarea lucrărilor militare

Cel care distruge sau face impracticabile, în întregime sau parţial, chiar şi temporar, nave, aeromobile, convoaie, străzi, clădiri, depozite sau alte lucrări militare sau care deservesc forţele armate ale statului, este pedepsit cu închisoare de peste 8 ani.

Se aplică pedeapsa cu moartea (1):

1) dacă fapta este comisă în interesul unui stat aflat în stare de război contra statului italian;

2) dacă fapta a compromis pregătirea sau eficienţa beligerantă a statului sau operaţiunile militare.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 254. Facilitarea din culpă

Când comiterea delictului prevăzut de articolul precedent a fost posibilă sau doar înlesnită, de culpa celui care se afla în posesia sau avea în custodie ori în pază bunurile indicate, acesta este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 255. Distrugerea, falsificarea ori sustragerea de acte sau documente privind siguranţa statului

Cel care, în întregime sau parţial, distruge, falsifică sau ia cu forţa, sustrage sau deturnează, fie şi temporar, acte sau documente privind siguranţa statului sau un alt interes politic, intern sau internaţional, al statului, este pedepsit cu închisoare de peste 8 ani.

Se aplică pedeapsa cu moartea (1) dacă fapta a compromis pregătirea sau eficienţa războinică a statului sau operaţiunile militare.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 256. Obţinerea de informaţii privind siguranţa statului

Cel care obţine informaţii sau care, în interesul politic, intern sau internaţional al statului, trebuie să rămână secrete, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Conform dispoziţiilor acestui titlu, printre informaţiile care trebuie să rămână secrete în interesul politic al statului, sunt incluse cele conţinute de documente ale Guvernului, nepublicate de acesta din motive de ordin politic, intern sau internaţional.

Dacă este vorba despre informaţii a căror divulgare a fost interzisă de instituţia competentă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.

Se aplică pedeapsa cu moartea (1) dacă fapta a compromis pregătirea sau eficienţa războinică a statului sau operaţiunile militare.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 257. Spionajul politic sau militar

Cel care îşi procură, în scop de spionaj politic sau militar, informaţii care, în interesul siguranţei statului sau, oricum, în interesul politic, intern sau internaţional al statului, trebuie să rămână secrete, este pedepsit cu închisoare de peste 15 ani.

Se aplică pedeapsa cu moartea (1):

1) dacă fapta este comisă în interesul unui stat aflat în război cu statul italian;

2) dacă fapta a compromis pregătirea sau eficienţa războinică a statului sau operaţiunile militare.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 258. Spionaj cu informaţii a căror divulgare a fost interzisă

Cel care îşi procură în scop de spionaj politic sau militar informaţii a căror divulgare a fost interzisă de instituţia competentă, este pedepsit cu închisoare de peste 10 ani.

Se aplică detenţiunea pe viaţă dacă fapta este comisă în interesul unui stat aflat în război cu statul italian.

Se aplică pedeapsa cu moartea (1) dacă fapta a compromis pregătirea sau capacitata de luptă a statului sau operaţiunile militare.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 259. Înlesnirea comisă din culpă

Când comiterea unuia din delictele prevăzute de art. 255, 256, 257 şi 258 a fost posibilă sau doar înlesnită, din culpa celui care se afla în posesia actului, documentului sau cunoaşterii informaţiilor, acesta este pedepsit cu închisoare de la 1 la 15 ani.

Se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani dacă au fost compromise pregătirea, capacitatea a statului sau operaţiunile militare.

Aceleaşi pedepse se aplică atunci când comiterea delictelor de mai sus a fost posibilă sau doar înlesnită de culpa celui care deţinea custodia sau se ocupa de supravegherea bunurilor sau zonelor de pământ, de apă sau aeriene, în care este interzis accesul în interesul militar al statului.

Art. 260. Introducerea clandestină în locuri militare şi posesia nejustificată de mijloace de spionaj

Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani cel care:

1) pătrunde clandestin sau prin inducere în eroare în locuri sau zone de pământ, de apă sau aeriene, în care este interzis accesul în interesul militar al statului;

2) este prins în aceste locuri sau zone, ori în apropierea lor, având asupra sa, în mod nejustificat, mijloace potrivite pentru a comite unul din delictele prevăzute de art. 256, 257 şi 258;

3) este prins având posesia nejustificată de documente sau de orice alt lucru menit să furnizeze informaţiile indicate de art. 256.

Dacă vreuna din faptele prevăzute de punctele precedente este comisă în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Dispoziţiile de la prezentul articol se aplică, de asemenea, la imobilele folosite drept sedii de birou sau secţie, ori depozite de materiale ale administraţiei de siguranţă publică, la care accesul este interzis din motive de siguranţă publică (1).

(1) Alineat adăugat de art. 7 alin. 3-bis din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 261. Divulgarea secretelor de stat

Cel care divulgă vreuna din informaţiile cu caracter secret indicate la art. 256 este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani.

Dacă fapta este comisă în timp de război sau a compromis pregătirea sau capacitatea de luptă a statului sau operaţiunile militare, pedeapsa cu închisoarea nu poate fi mai mică de 10 ani.

Dacă vinovatul a acţionat în scop de spionaj politic sau militar, se aplică, în cazul prevăzut de prima parte a acestui articol, pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă; şi, în cazurile prevăzute de primul paragraf, pedeapsa cu moartea (1).

Pedepsele stabilite la dispoziţiile anterioare se aplică şi faţă de cel care obţine informaţia.

Dacă fapta este comisă din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani, în cazul prevăzut de prima parte a acestui articol, şi de la 3 la 15 ani când intervine una din circumstanţele indicate la primul paragraf.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 262. Dezvăluirea de informaţii a căror divulgare a fost interzisă

Cel care dezvăluie informaţii a căror divulgare este interzisă de instituţia competentă, este pedepsit cu închisoare de peste 3 ani.

Dacă fapta este comisă în timp de război sau a compromis pregătirea sau capacitatea de luptă a statului sau operaţiunile militare, pedeapsa este închisoarea de peste 10 ani.

Dacă vinovatul a acţionat în scop de spionaj politic sau militar, se aplică, în cazul prevăzut de prima parte a acestui articol, pedeapsa cu închisoare peste 15 ani; şi, în cazurile prevăzute de primul paragraf, pedeapsa cu moartea (1).

Pedepsele stabilite la dispoziţiile anterioare se aplică şi faţă de cel care obţine informaţia.

Dacă fapta este comisă din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani, în cazul prevăzut de prima parte a acestui articol, şi de la 3 la 15 ani când intervine una din circumstanţele indicate la primul paragraf.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 263. Folosirea secretelor de stat

Funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce foloseşte în folosul său sau al altuia invenţii sau descoperiri ştiinţifice sau noi experimente industriale pe care le cunoaşte datorită funcţiei sau serviciului său, şi care trebuie să rămână secrete în interesul siguranţei statului, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani şi cu amendă de peste 1.032 euro.

Dacă fapta este comisă în interesul unui stat aflat în război cu statul italian sau dacă a compromis pregătirea ori capacitatea de luptă a statului, sau operaţiunile militare, vinovatul este pedepsit cu moartea (1).

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 264. Trădarea în afacerile de stat

Cel care, fiind însărcinat de Guvernul italian să trateze în străinătate afaceri de stat, îşi încalcă mandatul, este pedepsit, dacă din faptă poate rezulta o pagubă în dauna interesului naţional, cu închisoare de peste 5 ani.

Art. 265. Defetism politic

Cel care, în timp de război, răspândeşte sau comunică zvonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase, care pot produce o alarmare publică sau pot slăbi spiritul public sau micşora rezistenţa naţiunii în faţa inamicului sau desfăşoară, indiferent de mijloace, o activitate care ar leza interesele naţionale, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani.

Pedeapsa este de peste 15 ani:

1) dacă fapta este comisă prin propagandă sau comunicări adresate militarilor;

2) dacă vinovatul a acţionat în urma înţelegerilor cu străinul.

Pedeapsa este de detenţiune pe viaţă dacă vinovatul a acţionat ca urmare a înţelegerilor cu inamicul.

Art. 266. Instigarea militarilor la încălcarea legilor

Cel care instigă militarii să încalce legile sau jurământul depus sau îndatoririle disciplinei militare sau alte îndatoriri legate de propria ţară, sau face militarilor apologia faptelor contrare legilor, jurământului, disciplinei sau altor îndatoriri militare, este pedepsit, doar pentru asta, dacă fapta nu constituie un delict mai grav, cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani dacă fapta este comisă în public.

Pedepsele sunt majorate dacă fapta este comisă în timp de război.

Prin efectul legii penale, infracţiunea se consideră produsă în public atunci când fapta este comisă:

1) prin intermediul presei sau printr-un alt mijloc de propagandă;

2) într-un loc public sau deschis publicului şi în prezenţa mai multor persoane;

3) într-o reuniune care, datorită locului în care se desfăşoară sau numărului de participanţi, sau prin scopul şi obiectul ei, are caracter de reuniune neprivată.

Art. 267. Defetism economic

Cel care, în timp de război, foloseşte mijloace cu scopul de a reduce cursul schimburilor, sau de a influenţa piaţa titlurilor şi valorilor, publice sau private, astfel încât să expună la pericol rezistenţa naţiunii în faţa inamicului, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani şi cu amendă de peste 3.098 euro.

Dacă vinovatul a acţionat ca urmare a înţelegerilor cu străinul, închisoarea nu poate fi mai mică de 10 ani.

Închisoarea este de peste 15 ani dacă vinovatul a acţionat ca urmare a înţelegerilor cu inamicul.

Art. 268. Recunoaşterea statelor aliate

Pedepsele stabilite de art. 247 şi următoarele se aplică şi atunci când delictul este comisă în dauna unui stat străin aliat sau asociat, în scopuri de război, cu statul italian.

Art. 269. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Activitatea antinaţională a cetăţeanului în străinătate.

Cetăţeanul care, în afara teritoriului ţării, răspândeşte sau comunică ştiri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase asupra condiţiilor interne ale ţării, pentru a diminua credibilitatea sau prestigiul ţării în străinătate, sau desfăşoară oricum o activitate care să lezeze interesele naţionale, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani” a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 270. Asociaţii subversive

Cel care pe teritoriul ţării promovează, constituie, organizează sau conduce asociaţii cu scopul de a răsturna prin violenţă structurile economice sau sociale constituite în ţară sau de a suprima prin violenţă structura politică şi juridică a ţării, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Oricine participă la asociaţiile de la primul alineat este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Pedepsele sunt sporite pentru cei care reconstituie, chiar şi sub un nume fals sau o formă simulată, aceste asociaţii prevăzute la primul alineat, a căror dizolvare este dispusă.

Art. 270-bis. Asociaţii constituite în scop de terorism, inclusiv internaţional sau de răsturnare a ordinii democratice (1)

Cel care promovează, constituie, organizează, conduce sau finanţează asociaţii care îşi propun să comită acte de violenţă în scop de terorism sau de răsturnare a ordinii democratice este pedepsit cu închisoare de la 7 la 15 ani.

Oricine participă la aceste asociaţii este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani.

În înţelesul legii penale, scopul de terorism intervine atunci când actele de violenţă sunt îndreptate împotriva unui stat străin, o instituţie sau un organism internaţional.

Faţă de condamnat este întotdeauna obligatorie confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate comiterii infracţiunii şi a bunurilor care reprezintă preţul, produsul, profitul din aceasta sau constituie folosirea acestora.

(1) În conformitate cu art. 1 alin. 3-bis din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015, condamnarea pentru delictul prevăzută de prezentul articol implică pedeapsa accesorie a pierderii autorităţii părinteşti atunci când este implicat un minor.

Art. 270-ter. Asistenţa acordată asociaţilor (1)

Cel care, în afara cazurilor de concurs real de infracţiuni sau de favorizare, acordă refugiu sau oferă adăpost, ospitalitate, mijloace de transport, instrumente de comunicare pentru una din persoanele care participă la asociaţiile indicate la art. 270 şi 270-bis, este pedepsit cu închisoare până la 4 ani.

Pedeapsa este majorată dacă asistenţa este acordată în mod continuu.

Nu este pasibil de pedeapsă cel care comite fapta în sprijinul unei rude apropiate.

(1) În conformitate cu art. 1 alin. 3-bis din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015, condamnarea pentru delictul prevăzută de prezentul articol implică pedeapsa accesorie a pierderii autorităţii părinteşti atunci când este implicat un minor.

Art. 270-quater. Înrolare în scop de terorism, inclusiv internaţional

Cel care, în afara cazurilor prevăzute la art. 270-bis, înrolează una sau mai multe persoane pentru comiterea de acţiuni de violenţă sau de sabotare a serviciilor publice esenţiale, în scop de terorism, chiar dacă sunt îndreptate împotriva unui stat străin, o instituţie sau un organism internaţional, este pedepsit cu închisoare de la 7 la 15 ani.

În afara cazurilor prevăzute la art. 270-bis şi cu excepţia cazului instruirii, persoana înrolată este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 5 la 8 ani (1).

(1) Alineat adăugat de art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

(2) În conformitate cu art. 1 alin. 3-bis din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015, condamnarea pentru delictul prevăzut de prezentul articol implică pedeapsa accesorie a pierderii autorităţii părinteşti atunci când este implicat un minor.

Art. 270-quater.1. Organizarea de transferuri în scop de terorism (1) (2)

În afara cazurilor prevăzute de art. 270-bis şi 270-quater, cel care organizează, finanţează sau promovează călătorii pe teritoriul străin pentru realizarea de acţiuni în scop de terorism aşa cum prevede art. 270-sexies, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 8 ani.

(1) Alineat adăugat de art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

(2) În conformitate cu art. 1 alin. 3-bis din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015, condamnarea pentru delictul prevăzut de prezentul articol implică pedeapsa accesorie a pierderii autorităţii părinteşti atunci când este implicat un minor.

Art. 270-quinquies. Instruire şi activităţi în scop de terorism, inclusiv internaţional (3)

Cel care, în afara cazurilor prevăzute la art. 270-bis, instruieşte sau dă instrucţiuni asupra pregătirii sau folosirii de materiale explozive, de arme de foc sau de alte arme, de substanţe chimice sau bacteriologice nocive sau periculoase, precum şi de orice altă tehnică sau metodă pentru realizarea de acţiuni de violenţă sau de sabotare a serviciilor publice esenţiale, în scop de terorism, chiar dacă sunt îndreptate împotriva unui stat străin, o instituţie sau un organism internaţional, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi împotriva persoanei instruite, precum şi persoanei care, primind, chiar şi autonom, instrucţiuni pentru realizarea acţiunilor prevăzute la primul paragraf, are comportamente cu scopul univoc de a comite acţiunile de la art. 270-sexies (1).

Pedepsele prevăzute de acest articol sunt majorate dacă fapta celui care antrenează sau instruieşte este comisă prin intermediul instrumentelor informatice sau de telecomunicaţii (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 3 lit. d) din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

(2) Alineat adăugat de art. 1 alin. 3 lit. b) din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

(3) În conformitate cu art. 1 alin. 3-bis din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015, condamnarea pentru delictul prevăzut de prezentul articol implică pedeapsa accesorie a pierderii autorităţii părinteşti atunci când este implicat un minor.

Art. 270-quinquies.1. Finanţarea de acţiuni în scop de terorism (1)

Cel care, în afara cazurilor prevăzute la art. 270-bis şi 270-quater.1 strânge, alocă sau pune la dispoziţie bunuri sau bani, indiferent cum au fost realizaţi, destinaţi să fie în întregime sau în parte utilizaţi pentru realizarea acţiunilor în scop de terorism prevăzute la art. 270-sexies este pedepsit cu închisoare de la 7 la 15 ani, indiferent de utilizarea efectivă a fondurilor pentru comiterea acţiunilor citate.

Cel care depune sau păstrează bunurile sau banii indicaţi la primul alineat este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(1) Articol introdus de art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 153 din 28 iulie 2016.

Art. 270-quinquies.2. Sustragerea de bunuri sau de bani supuşi sechestrului (1)

Cel care sustrage, distruge, risipeşte, distruge sau deteriorează bunuri sau bani, supuşi sechestrului pentru a preveni finanţarea acţiunilor în scop de terorism prevăzute la art. 270-sexies, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 7 ani şi cu amendă de la 3.000 euro la 15.000 euro.

(1) Articol introdus de art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 153 din 28 iulie 2016.

Art. 270-sexies. Acţiuni în scop de terorism

1. Sunt considerate în scop de terorism acţiunile care, prin natura sau contextul lor, pot aduce un prejudiciu grav unei ţări sau unei organizaţii internaţionale şi sunt realizate cu scopul de a intimida populaţia sau a constrânge puterile publice sau o organizaţie internaţională să realizeze sau să se abţină de la a realiza orice fel de acţiune sau de a destabiliza sau a distruge structurile politice fundamentale, constituţionale, economice şi sociale ale unei ţări sau organizaţii internaţionale, precum şi celelalte acţiuni definite de convenţii sau alte norme de drept internaţional obligatorii pentru Italia drept teroriste sau comise în scop de terorism.

Art. 270-septies. Confiscarea (1)

În cazul condamnării sau aplicării pedepsei în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală, pentru fiecare din delictele comise în scop de terorism prevăzute la art. 270-sexies este întotdeauna dispusă confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la comiterea infracţiunii şi a bunurilor care constituie preţul, produsul sau profitul acesteia, cu excepţia cazului în care aparţin unei persoane neimplicate în infracţiune sau, când aceasta nu este posibilă, confiscarea de bunuri pe care le deţine vinovatul, având o valoare corespunzătoare acestui preţ, produs sau profit.

(1) Articol introdus de art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 153 din 28 iulie 2016.

Art. 271. Asociaţii antinaţionale (1)

Cel care, în afara cazurilor prevăzute la articolul precedent, pe teritoriul ţării promovează, constituie, organizează sau conduce asociaţii care îşi propun să desfăşoare sau care desfăşoară o activitate cu scopul de a distruge sau de a slăbi sentimentul naţional, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Cel care participă la aceste asociaţii este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Se aplică ultimul paragraf al articolului precedent.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 243 din 12 iulie 2001, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

Art. 272. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Propaganda şi apologia subversivă sau antinaţională.

Cel care pe teritoriul ţării face propagandă pentru instaurarea violentă a dictaturii unei clase sociale asupra altora sau pentru suprimarea violentă a unei clase sociale sau, oricum, pentru subminarea violentă a structurilor economice sau sociale constituite în ţară, ori face propagandă pentru distrugerea oricărei structuri politice şi juridice a societăţii, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă propaganda este făcută pentru a distruge sau a slăbi sentimentul naţional, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

La aceleaşi pedepse este supus cel care face apologia faptelor prevăzute de dispoziţiile anterioare.” a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 273. Constituirea ilegală de asociaţii cu caracter internaţional (1)

Cel care, fără autorizarea Guvernului, promovează, constituie, organizează sau conduce pe teritoriul ţării asociaţii, societăţi sau instituţii cu caracter internaţional, sau filiale ale acestora, este pedepsit cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de la 1 milion la 4 milioane de lire italiene.

Dacă autorizaţia a fost obţinută ca urmare a declaraţiilor false sau reticente, pedeapsa este cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de peste 2 milioane de lire italiene.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 243 din 12 iulie 2001, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

Art. 274. Participarea ilegală la asociaţii cu caracter internaţional (1)

Cel care participă pe teritoriul ţării la asociaţii, societăţi ori instituţii sau filiale ale acestora, cu caracter internaţional, pentru care nu a fost acordată autorizarea din partea Guvernului, este pedepsit cu amendă de la 200.000 la 2 milioane de lire italiene.

Aceeaşi pedeapsă se aplică cetăţeanului, rezident pe teritoriul ţării, care, fără autorizarea Guvernului, participă la asociaţii, societăţi sau instituţii cu caracter internaţional, care au sediul în străinătate.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 243 din 12 iulie 2001, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

Art. 275. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Acceptarea de distincţii sau foloase de la un stat inamic

Cetăţeanul care, acceptă de la un stat aflat în război cu statul italian grade sau aprecieri universitare, titluri, decoraţii sau alte însemne onorifice publice, pensii sau alte foloase, legate de respectivele grade, aprecieri, titluri, decoraţii şi distincţii, este pedepsit cu închisoare până la 1 an.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

PARTEA A II-A

Despre delicte împotriva autorităţii interne a statului

Art. 276. Atentat împotriva Preşedintelui Republicii

Cel care atentează la viaţa, integritatea sau libertatea personală a Preşedintelui Republicii este pedepsit cu detenţiune pe viaţă.

Art. 277. Atentat la libertatea Preşedintelui Republicii

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de articolul precedent, atentează la libertatea Preşedintelui Republicii, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Art. 278. Atentat la onoarea sau prestigiul Preşedintelui Republicii

Cel care atentează la onoarea sau prestigiul Preşedintelui Republicii este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 279. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Lezarea prerogativei de iresponsabilitate a Preşedintelui Republicii

Cel care acuză în public Preşedintele Republicii de dezaprobarea sau responsabilitatea acţiunilor Guvernului, este pedepsit cu închisoare până la 1 an şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro” a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 280. Atentat în scop de terorism sau de subversiune

Cel care, în scop de terorism sau de abolire a ordinii democratice, atentează la viaţa sau la integritatea unei persoane, este pedepsit, în primul caz, cu închisoare de peste 20 de ani şi, în al doilea caz, cu închisoare de peste 6 ani.

Dacă din atentatul la integritatea unei persoane rezultă o leziune foarte gravă, se aplică pedeapsa cu închisoare de peste 18 ani; dacă rezultă o leziune gravă, se aplică pedeapsa cu închisoarea de peste 12 ani.

Dacă faptele prevăzute la alineatele anterioare sunt îndreptate împotriva persoanelor care îndeplinesc funcţii judiciare sau în penitenciare ori de siguranţă publică în exerciţiul sau legat de funcţiilor lor, pedepsele sunt majorate cu o treime.

Dacă din faptele de la alineatele anterioare rezultă moartea persoanei, se aplică, în caz de atentat la viaţă, detenţiunea pe viaţă şi, în caz de atentat la integritate, închisoarea pe 30 de ani.

Circumstanţele atenuante, diferite de cele prevăzute la art. 98 şi 114, concurente cu circumstanţele agravante prevăzute la alin. 2 şi 4 nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea şi reducerile de pedeapsă se fac asupra cuantumului pedepsei rezultate din sporul ce a urmat respectivelor circumstanţe agravante.

Art. 280-bis. Acţiuni de terorism prin mecanisme ucigătoare sau explozibili

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care în scop de terorism realizează orice fel de acţiune îndreptată către prejudicierea bunurilor mobile sau imobile ale altuia, prin folosirea de dispozitive explozive sau ucigătoare în orice fel, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani.

În înţelesul acestui articol, prin dispozitive explozive sau ucigătoare se înţeleg armele şi materialele asimilate acestora indicate la art. 585 şi capabile să cauzeze importante daune materiale.

Dacă fapta este îndreptată împotriva sediului Preşedinţiei Republicii, al Adunărilor legislative, al Curţii Constituţionale, al organelor de Guvern sau în orice caz al organelor prevăzute de Constituţie sau de legile constituţionale, pedeapsa este majorată cu până la jumătate.

Dacă din faptă decurge pericolul pentru integritatea publică sau un prejudiciu grav pentru economia naţională, se aplică pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Circumstanţele atenuante, diferite de cele prevăzute de art. 98 şi 114, concurente cu circumstanţele agravante indicate la alin. 3 şi 4, nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea şi reducerile de pedeapsă se fac asupra cuantumului pedepsei din sporul ce a urmat respectivelor circumstanţe agravante.

Art. 280-ter. Acte de terorism nuclear (1)

Se pedepseşte cu închisoare de peste 15 ani cel care, în scop de terorism, potrivit art. 270-sexies:

1) procură pentru sine sau alţii materie radioactivă;

2) creează un dispozitiv nuclear sau intră în posesia acestuia în orice mod.

Se pedepseşte cu închisoare de peste 20 de ani cel care, în scop de terorism, potrivit art. 270-sexies:

1) utilizează materia radioactivă sau un dispozitiv nuclear;

2) utilizează sau defectează o instalaţie nucleară astfel încât să elibereze sau să creeze pericolul concret de a elibera materia radioactivă.

Pedepsele prevăzute la alin. 1 şi 2 se aplică, de asemenea, atunci când conduita descrisă aici are drept obiect materiale sau substanţe chimice sau bacteriologice.

(1) Articol introdus de art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 153 din 28 iulie 2016.

Art. 281. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Atentat la libertatea Şefului de Guvern

Cel care, în afara cazurilor prevăzute la articolul precedent, atentează la libertatea Şefului de Guvern este pedepsit cu închisoare de la 4 la 12 ani” a fost abrogat de art. 3 din Decretul-lege nr. 288 din 14 septembrie 1944.

Art. 282. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Lezarea onoarei Şefului de Guvern.

Cel care lezează onoarea sau prestigiul Şefului de Guvern este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani” a fost abrogat de art. 3 din Decretul-lege nr. 288 din 14 septembrie 1944.

Art. 283. Atentat împotriva Constituţiei statului

Cel care, prin acţiuni violente, comite o faptă în scopul şi de natură să schimbe Constituţia statului sau forma de guvernământ, este pedepsit cu închisoare de peste 5 ani.

Art. 284. Insurecţia armată împotriva puterilor statului

Cel care promovează o insurecţie armată împotriva puterilor statului este pedepsit cu detenţiune pe viaţă şi, dacă insurecţia se produce, cu moartea (1).

Cei care participă la insurecţie sunt pedepsiţi cu închisoare de la 3 la 15 ani; cei care o conduc, cu moartea.

Insurecţia este considerată armată chiar dacă armele sunt ţinute doar într-un depozit.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 285. Devastarea, jaful şi măcelul

Cel care, în scopul de a atenta la siguranţa statului, comite o faptă destinată să producă devastarea, jaful sau măcelul pe teritoriul statului sau într-o parte a acestuia, este pedepsit cu moartea (1).

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 286. Războiul civil

Cel care comite o faptă cu scopul de a declanşa un război civil pe teritoriul statului este pedepsit cu detenţiunea pe viaţă.

Dacă războiul civil se declanşează, vinovatul este pedepsit cu moartea (1).

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 287. Uzurparea puterii politice sau a comenzii militare

Cel care uzurpă o putere politică sau persistă în exercitarea ei nelegitimă este pedepsit cu închisoare de la 6 la 15 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care îşi asumă nelegitim o înaltă comandă militară.

Dacă fapta este comisă în timp de război, vinovatul este pedepsit cu detenţiune pe viaţă; şi este pedepsit cu moartea (1) dacă fapta a dus la nereuşita operaţiunilor militare.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

Art. 288. Înrolări sau înarmări neautorizate în serviciul unui stat străin

Cel care pe teritoriul ţării şi fără aprobarea Guvernului înrolează sau înarmează cetăţeni, ca să militeze în serviciul sau în favoarea străinului, este pedepsit cu închisoare de la 4 la 15 ani.

Pedeapsa este majorată dacă printre cei înrolaţi sunt militari în termen sau persoane supuse încă obligaţiilor serviciului militar.

Art. 289. Atentat împotriva organelor constituţionale şi împotriva adunărilor regionale

Este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani, atunci când nu este vorba de un delict mai grav, cel care comite acţiuni violente destinate să împiedice, în întregime sau în parte, fie şi temporar:

1) pe Preşedintele Republicii sau Guvernul să-şi exercite atribuţiile sau prerogativele conferite prin lege;

2) Adunările legislative sau una din acestea ori Curtea Constituţională sau adunările regionale să-şi exercite funcţiile lor.

Art. 289-bis. Sechestrarea de persoane în scop de terorism sau de subminare

Cel care, în scop de terorism sau de subminare a ordinii democratice sechestrează o persoană, este pedepsit cu închisoare de la 25 la 30 de ani.

Dacă în urma lipsirii de libertate moartea persoanei sechestrate survine, drept consecinţă nedorită de cel vinovat, acesta este pedepsit cu închisoare de 30 de ani.

Dacă vinovatul cauzează moartea sechestratului se aplică pedeapsa cu detenţiune pe viaţă.

Participantul care, disociindu-se de alţii, acţionează astfel încât subiectul pasiv să-şi recapete libertatea, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 8 ani; dacă subiectul pasiv decedează, ca urmare a sechestrului, după eliberare, pedeapsa este închisoarea de la 8 la 18 ani.

Când rezultă o circumstanţă atenuantă, pedeapsa prevăzută de alin. 2 este înlocuită de închisoare de la 20 la 24 de ani; pedeapsa prevăzută de alin. 3 este înlocuită cu închisoare de la 24 la 30 de ani. Dacă intervin mai multe circumstanţe atenuante, pedeapsa rezultată prin efectul micşorărilor nu poate fi mai mică de 10 ani, în ipoteza prevăzută de alin. 2 şi de 15 ani în ipoteza prevăzută de alin. 3.

Art. 290. Defăimarea Republicii, instituţiilor constituţionale şi a Forţelor Armate

Cel care defăimează în mod public Republica, adunările legislative sau una din acestea, ori Guvernul, sau Curtea Constituţională, sau sistemul judiciar este pedepsit cu amendă de la 1.000 euro la 5.000 euro.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care defăimează în mod public Forţele armate ale statului sau pe acelea de eliberare.

Art. 290-bis. Recunoaşterea ca Preşedinte al Republicii a celui care îl înlocuieşte

Prin efectele art. 276, 277, 278, 279, 289 este recunoscut ca Preşedinte al Republicii cel care îl înlocuieşte.

Art. 291. Defăimarea naţiunii italiene

Cel care defăimează în public naţiunea italiană este pedepsit cu amendă de la 1.000 euro la 5.000 euro.

Art. 292. Defăimarea steagului sau a altor embleme ale statului

Cel care defăimează prin expresii injurioase steagul naţional sau o altă emblemă a statului este pedepsit cu amendă de la 1.000 euro la 5.000 euro.

Pedeapsa este majorată de la 5.000 euro la 10.000 euro în cazul în care aceeaşi faptă a fost comisă cu prilejul unei comemorări publice sau unei ceremonii oficiale.

Cel care în public şi în mod intenţionat distruge, dispersează, deteriorează, face inutil sau murdăreşte steagul naţional sau o altă emblemă a statului este pedepsit cu închisoare până la 2 ani.

Conform legii penale, prin steag naţional se înţelege steagul oficial al ţării şi orice alt steag care poartă culorile naţionale.

Art. 292-bis. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Circumstanţe agravante.

Pedeapsa prevăzută în cazurile indicate de art. 278, de art. 290 alin. 2 şi de art. 292 este majorată dacă fapta este comisă de militarul în rezervă.

Se consideră militar în rezervă cel care, neaflându-se în slujba armelor, nu a încetat să aparţină Forţelor armate ale statului, în temeiul art. 8 şi 9 ale Codului penal militar pe timp de pace” a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 293. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Circumstanţa agravantă.

În cazurile indicate de cele două articole anterioare, pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă de cetăţean pe teritoriul străin.” a fost abrogat de art. 12 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

PARTEA A III-A

Despre delicte împotriva drepturilor politice ale cetăţeanului

Art. 294. Atentate împotriva drepturilor politice ale cetăţeanului

Cel care, prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune împiedică în întregime sau în parte exercitarea unui drept politic, sau determină pe cineva să-l exercite în sens diferit faţă de voinţa sa, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

PARTEA A IV-A

Despre delicte împotriva statelor străine, a şefilor şi reprezentanţilor lor

Art. 295. Atentat împotriva şefilor de stat străini

Cel care pe teritoriul statului atentează la viaţa, integritatea sau libertatea personală a şefului unui stat străin este pedepsit, în caz de atentat la viaţă, cu închisoare de peste 20 de ani şi, în alte cazuri, cu închisoare de peste 15 ani. Dacă în urma faptei a rezultat moartea Şefului statului străin, vinovatul este pedepsit cu detenţiune pe viaţă în cazul atentatului la viaţă; în alte cazuri este pedepsit cu detenţiune pe viaţă.

Art. 296. Atentat la libertatea şefilor de stat străini

Cel care pe teritoriul ţării, în afara cazurilor prevăzute de articolul anterior, atentează la libertatea şefului unui stat străin, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Art. 297. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Ofensa adusă onoarei şefilor de stat străini.

Cel care pe teritoriul statului aduce o ofensă onoarei sau prestigiului şefului unui stat străin este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 298. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Ofense aduse reprezentanţilor statelor străine.

Dispoziţiile celor trei articole precedente se aplică şi dacă faptele prevăzute de acestea sunt comise împotriva reprezentanţilor statelor străine, acreditate pe lângă Guvernul Republicii, în calitate de Şefi ai misiunii diplomatice, din cauza sau în exercitarea funcţiilor lor.” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 299. Ofensa adusă steagului sau altei embleme a unui stat străin

Cel care pe teritoriul statului defăimează, prin expresii injurioase, într-un loc public, deschis sau expus publicului, steagul oficial sau o altă emblemă a unui stat străin, folosite în conformitate cu dreptul intern al statului italian, este pedepsit cu amendă de la 100 euro la 1.000 euro.

Art. 300. Condiţii de reciprocitate

Dispoziţiile de la art. 295, 296, 297 şi 299 se aplică doar dacă legea străină garantează, cu titlu de reciprocitate, şefului de stat italian sau steagului italian acelaşi drept de protecţie penală.

Şefii de misiune diplomatică sunt echivalaţi cu Şefii de Stat străini, conform art. 298, doar dacă statul străin acordă acelaşi drept de protecţie penală Şefilor de misiune diplomatică italiană.

Dacă egalitatea protecţiei penale nu există, se aplică dispoziţiile titlurilor 12 şi 13; dar pedeapsa este majorată.

PARTEA A V-A

Dispoziţii generale şi comune părţilor precedente

Art. 301. Concursul de infracţiuni

Atunci când atentatul la adresa vieţii, a integrităţii, a libertăţii sau a onoarei, indicat la art. 276, 277, 278, 280, 281, 282, 295, 296, 297 şi 298, este considerat de lege drept infracţiune şi pe baza dispoziţiilor diferite de cele prevăzute de părţile precedente, se aplică dispoziţiile care stabilesc pedeapsa cea mai gravă.

Totuşi, în cazurile în care trebuie să fie aplicate dispoziţiile diferite de cele prevăzute de părţile anterioare, pedepsele sunt majorate cu un cuantum de la o treime la jumătate.

Atunci când atentatul împotriva vieţii, integrităţii, libertăţii sau onoarei este considerat de lege ca element constitutiv sau circumstanţă agravantă a unei alte infracţiuni, acesta încetează să mai constituie o infracţiune complexă şi vinovatul este supus la pedepse diferite, conform normelor asupra concursului de infracţiuni, aplicându-se, pentru atentatele menţionate, dispoziţiile prevăzute de părţile anterioare.

Art. 302. Instigare la comiterea unuia din delictele prevăzute de părţile I şi II (1)

Cel care instigă pe cineva să comită, cu intenţie, unul din delicte prevăzute de părţile I şi II ale acestui titlu, pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiune pe viaţă sau închisoare, este pedepsit, dacă instigarea nu este primită sau dacă instigarea este primită, dar delictul nu este comis, cu închisoare de la 1 la 8 ani. Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă prin instrumente informatice sau de telecomunicaţii (2).

Cu toate acestea, pedeapsa de aplicat este întotdeauna mai mică decât jumătatea pedepsei prevăzute pentru delictul la care se referă instigarea.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224/1944.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

Art. 303. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Instigarea publică şi apologia.

Cel care instigă în public la comiterea unuia sau mai multor delicte din cele indicate la articolul precedent, este pedepsit, pentru simplul fapt de a instiga, cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică oricui face apologia în public a unuia sau mai multor delicte indicate la articolul precedent.” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 304. Conspiraţia politică prin intermediul acordului

Când mai multe persoane se pun de acord în scopul de a comite unul din delictele indicate la art. 302, cei care participă la acord sunt pedepsiţi, dacă delictul nu este comis, cu închisoare de la 1 la 6 ani.

Pentru promotori pedeapsa este majorată.

Totuşi, pedeapsa de aplicat este întotdeauna mai mică de jumătatea pedepsei stabilite pentru delictul la care se referă acordul.

Art. 305. Conspiraţia politică prin asociere

Atunci când trei sau mai multe persoane se asociază cu scopul de a comite unul din delictele indicate la art. 302, cei care promovează, constituie sau organizează asociaţia sunt pedepsiţi, doar pentru asta, cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Pentru simplul fapt de a participa la asociere, pedeapsa este cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Şefii asociaţiei sunt supuşi la aceeaşi pedeapsă stabilită pentru promotori.

Pedepsele sunt majorate dacă asociaţia tinde să comită două sau mai multe delicte de mai sus.

Art. 306. Grupul înarmat: pregătire şi participare

Atunci când pentru a comite unul din delictele indicate la art. 302, se formează un grup înarmat, cei care îl promovează sau îl constituie sau îl organizează sunt supuşi, doar pentru asta, la pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Pentru simplul fapt de a participa la grupul înarmat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 9 ani.

Şefii sau susţinătorii grupului înarmat sunt supuşi la aceeaşi pedeapsă prevăzută pentru promotori.

Art. 307. Asistenţa acordată participanţilor la conspiraţie sau la grup înarmat

Cel care, în afara cazurilor de concurs la infracţiune sau de înlesnire, găzduieşte sau asigură hrană, ospitalitate, mijloace de transport, instrumente de comunicare (1) uneia din persoanele care participă la asociaţia sau la grupul indicate în cele două articole anterioare, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani.

Pedeapsa este majorată dacă sunt asigurate permanent cazarea sau masa (2).

Nu este pasibil de pedeapsă cel care comite fapta în favoarea unei rude apropiate.

Conform legii penale, prin „rude apropiate” se înţeleg ascendenţii, descendenţii, soţul, partea dintr-o comuniune între persoane de acelaşi sex, fraţii, surorile, rudele de acelaşi grad, unchii şi nepoţii: totuşi, în denumirea de rude apropiate nu se includ rudele prin alianţă dacă soţul a decedat şi nu are urmaşi (3).

(1) Cuvintele: „oferă refugiu sau asigură hrană” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 5-bis din Decretul-lege nr. 374 din 18 octombrie 2001, devenit cu modificări Legea nr. 438 din 15 decembrie 2001.

(2) Cuvintele: „dacă refugiul sau hrana sunt asigurate” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 5-ter din Decretul-lege nr. 374 din 18 octombrie 2001, devenit cu modificări Legea nr. 438 din 15 decembrie 2001.

(3) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 6 din 19 ianuarie 2017.

Art. 308. Conspiraţia: cazuri ce nu pot fi pedepsite

În cazurile prevăzute de art. 304, 305 şi 307 nu se pedepsesc cei care, înainte de comiterea delictului pentru care s-a semnat acordul sau s-a constituit asociaţia, şi înainte de arestare sau în timpul urmăririi:

1) dizolvă sau determină în orice fel dizolvarea asociaţiei;

2) nefiind promotori sau şefi, se retrag din acord sau asociaţie.

De asemenea, nu sunt pasibili de pedeapsă cei care împiedică oricum comiterea delictului pentru care s-a semnat acordul sau s-a constituit asociaţia.

Art. 309. Grupul înarmat: cazuri ce nu pot fi pedepsite

În cazurile prevăzute de art. 306 şi 307, nu sunt pedepsiţi cei care, înainte de comiterea infracţiunii pentru care a fost format grupul înarmat şi înainte de somaţia din partea autorităţii sau forţei publice, sau imediat după această somaţie:

1) dizolvă sau, în orice caz determină dizolvarea grupului;

2) nefiind promotori sau şefi ai bandei, se retrag din grup sau se predau, fără a opune rezistenţă şi predând sau abandonând armele.

De asemenea, nu se pedepsesc cei care împiedică totuşi comiterea delictului pentru care a fost format grupul.

Art. 310. Timp de război

Prin efectele legii penale, în denumirea de timp de război este inclusă şi perioada iminentă de pericol de război, când aceasta se derulează.

Art. 311. Circumstanţa care reduce: importanţa mică a faptei

Sancţiunile pentru delictele prevăzute de acest titlu sunt micşorate când prin natura, felul, mijloacele, modalităţile sau circumstanţele acţiunii sau prin caracterul redus al pagubei sau al pericolului, fapta prezintă importanţă redusă.

Art. 312. Expulzarea sau îndepărtarea străinului din ţară (1)

Judecătorul dispune expulzarea străinului sau îndepărtarea de pe teritoriul ţării a cetăţeanului aparţinând unui stat membru al Uniunii Europene, pe lângă cazurile prevăzute în mod expres de lege, atunci când străinul sau cetăţeanul aparţinând unui stat membru a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru unul din delictele prevăzute de acest titlu (2).

Cel care încalcă ordinul de expulzare sau îndepărtare pronunţat de judecător este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani. În acest caz este obligatorie arestarea autorului faptei, inclusiv în afara cazurilor de flagrant delict, şi se procedează prin procedură directă.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(2) Fraza care prevedea: „Menţinând dispoziţiile în materie de executare a măsurilor de siguranţă personale, expulzarea şi îndepărtarea de pe teritoriul ţării sunt executate de chestor, potrivit modalităţilor prevăzute de art. 13 alin. 4 din legea cadru, de Decretul-lege nr. 286 din 25 iulie 1998 şi, respectiv, de art. 20 alin. 11 din Decretul-lege nr. 30 din 6 februarie 2007.” a fost abrogat de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 313. Autorizarea de a deschide un proces sau cererea de urmărire

Pentru delictele prevăzute de art. 244, 245, 265, 267, 269, 273, 274, 277, 278, 279, 287 şi 288 nu se poate deschide un proces fără autorizarea ministrului Justiţiei.

De asemenea, nu se poate deschide un proces fără această autorizare pentru delictele prevăzute de art. 247, 248, 249, 250, 251 şi 252, când sunt comise în dauna unui stat străin aliat sau asociat, în scop de război, statului italian.

Pentru delictul prevăzut de art. 290, când este comis împotriva Adunării constituante sau împotriva Adunărilor legislative sau a uneia din acestea, nu se poate deschide un proces fără autorizarea Adunării, împotriva căreia este adresată defăimarea. În alte cazuri nu se poate deschide un proces fără autorizarea ministrului Justiţiei.

Delictele prevăzute de art. 296, 297, 298 referitoare la art. 296 şi 297 şi de art. 299 sunt pasibile de pedeapsă la cererea Ministrului Justiţiei.

TITLUL II

Despre delicte împotriva administraţiei publice

PARTEA I

Despre delicte ale funcţionarilor publici împotriva administraţiei publice

Art. 314. Delapidarea

Funcţionarul public sau însărcinatul cu un serviciu public care, datorită funcţiei sau serviciului său a deţinut sau a dispus de bani sau de un alt bun mobil al altuia, şi-l însuşeşte, este pedepsit cu închisoare de la 4 ani la 10 ani şi şase luni(1).

Se aplică pedeapsa cu închisoare de la 6 luni a 3 ani când vinovatul a acţionat doar cu scopul de a utiliza temporar bunul, pe care, după uzul temporar, l-a restituit.

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 75 lit. c) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi ulterior de art. 1 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 315. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Delapidare în dauna unor privaţi

Funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce îşi însuşeşte sau sustrage, în orice mod, în folosul propriu sau al unui terţ bani sau orice bun mobil neaparţinând administraţiei publice, pe care îl posedă datorită funcţiei sale sau serviciului, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 8 ani şi cu amendă de peste 2 milioane de lire italiene.

Se aplică dispoziţiile paragrafului de la articolul precedent.” a fost abrogat de art. 20 din Legea nr. 86 din 26 aprilie 1990.

Art. 316. Delapidare profitând de greşeala altuia

Funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce, în exercitarea funcţiilor sau serviciului, profitând de greşeala altuia, primeşte sau păstrează nemeritat, pentru sine sau pentru alţii bani sau alte foloase, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 316-bis. Deturnare de fonduri în dauna statului

Cel care, străin fiind de administraţia publică, obţinând de la stat sau de la o altă instituţie publică sau de la Comunităţile europene contribuţii, subvenţii sau finanţări destinate încurajării de iniţiative cu scopul de a realiza lucrări sau de a desfăşura activităţi de interes public, nu le utilizează conform scopurilor stabilite, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Art. 316-ter. Încasarea nemeritată de alocaţii în dauna statului

Exceptând cazul când fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 640-bis, cel care, prin utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau de documente false ori care atestă lucruri neadevărate, sau prin omiterea de informaţii datorate, obţine, pe nedrept, pentru sine sau pentru alţii, contribuţii, finanţări, împrumuturi facilitate sau alte alocaţii de acelaşi fel, indiferent de denumire, acordate sau alocate de către stat, de alte instituţii publice sau comunităţi europene, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Atunci când suma încasată nemeritat este egală sau mai mică de 3.999,96 euro, se aplică doar sancţiunea administrativă a plăţii unei sume de bani de la 5.164 euro la 25.822 euro. Această sancţiune nu poate oricum depăşi triplul beneficiului obţinut.

Art. 317. Abuz de putere (1)

Funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce, abuzând de calitatea sa sau de puterile sale, constrânge pe cineva să dea sau să promită pe nedrept, lui sau unui terţ, bani sau alte foloase, este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(1) Articol înlocuit de art. 4 din Legea nr. 86 din 26 aprilie 1990 şi de art. 1 alin. 75 lit. d) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012. Ulterior, acest articol a fost înlocuit astfel de art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 317-bis. Pedepse accesorii

Condamnarea pentru infracţiunile de la art. 314 şi 317, 319 şi 319-ter (1) implică interdicţia permanentă de a deţine funcţii publice. Totuşi, dacă datorită circumstanţelor atenuante este aplicată pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă mai mică de 3 ani, condamnarea implică interdicţia temporară.

(1) Cuvintele: „319 şi 319-ter” au fost introduse de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

Art. 318. Corupţie pentru exercitarea funcţiei (1)

Funcţionarul public care pentru a-şi exercita funcţia sau puterile primeşte nemeritat, pentru sine sau pentru un terţ, bani sau un alt folos sau acceptă promisiunea acestora, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 6 ani (2).

(1) Articolul care prevedea: „Corupţie pentru un act oficial.

Funcţionarul public care pentru a elibera un act oficial primeşte, pentru sine sau pentru un terţ, în bani sau sub forma unui alt folos, o retribuţie ce nu i se datorează sau acceptă promisiunea acestora, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă funcţionarul public primeşte retribuţia pentru un act oficial deja eliberat, pedeapsa este de închisoare de până la un an” a fost înlocuit astfel de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 319. Corupţie pentru eliberarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu

Funcţionarul public care pentru a omite sau a întârzia sau pentru a fi omis sau întârziat eliberarea unui act ce ţine de funcţia sa, sau pentru a elibera sau a fi eliberat un act contrar îndatoririlor de serviciu, primeşte pentru sine sau pentru un terţ, bani sau alte foloase, sau acceptă promisiunea acestora, este pedepsit cu închisoare de la 6 la 10 ani (1).

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 75 lit. g) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi ulterior de art. 1 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 319-bis. Circumstanţe agravante

Pedeapsa este majorată dacă fapta prevăzută de art. 319 are drept obiect conferirea de obligaţii publice sau salarii sau pensii sau stipularea de contracte în care are interese administraţia de care aparţine funcţionarul public, precum şi plata sau rambursarea taxelor (1).

(1) Articol modificat astfel de alin. 7 al art. 29 din Decretul-lege nr. 78 din 31 mai 2010, modificat de Legea nr. 122 din 30 iulie 2010.

Art. 319-ter. Corupţie în acte judiciare

Dacă faptele indicate la art. 318 şi 319 sunt comise pentru a favoriza sau a prejudicia o parte într-un proces civil, penal sau administrativ, se aplică pedeapsa cu închisoare de la 6 la 12 ani (1).

Dacă în urma faptei rezultă condamnarea pe nedrept a cuiva la închisoare mai mică de 5 ani, pedeapsa este de închisoare de la 6 la 14 ani; dacă rezultă condamnarea pe nedrept la închisoare de peste 5 ani sau la detenţiune pe viaţă, pedeapsa este închisoarea de la 8 la 20 de ani (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 75 lit. h) pct. 1) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi ulterior de art. 1 alin. 1 lit. g) pct. 1 din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 75 lit. h) pct. 2 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi ulterior de art. 1 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 319-quater. Instigarea abuzivă de a da sau a promite foloase (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce, abuzând de calitatea sa sau de puterile sale, instigă pe cineva să dea sau să promită, pentru sine sau un terţ, bani sau un alt folos este pedepsit cu închisoare de la 6 ani la 10 ani şi şase luni (2).

În cazurile prevăzute la primul alineat, cine dă sau promite bani sau un alt folos este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

(1) Articol adăugat de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 320. Coruperea unei persoane care ocupă o funcţie publică

Dispoziţiile de la art. 318 şi 319 se aplică şi faţă de cel care ocupă o funcţie publică (1).

În orice caz, pedepsele sunt reduse cu mai puţin de o treime.

(1) Alineatul care prevedea: „Dispoziţiile de la art. 319 se aplică şi faţă de cel care ocupă o funcţie publică; cele de la art. 319 se aplică şi faţă de persoana însărcinată cu o funcţie publică, dacă îndeplineşte funcţia de funcţionar public.” a fost înlocuit astfel de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

Art. 321. Pedepse pentru corupător

Pedepsele stabilite la primul alineat al art. 318, la art. 319, la art. 319-bis, la art. 319-ter şi la art. 320 privind ipotezele de la art. 318 şi 319, se aplică şi celui care dă sau promite funcţionarului public sau celui care ocupă o funcţie publică bani sau alte foloase.

Art. 322. Instigarea la corupţie

Cel care dă sau promite bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public sau unei persoane însărcinată cu o funcţie publică pentru exercitarea funcţiilor şi puterilor sale este supus, atunci când oferta sau promisiunea nu este acceptată, la pedeapsa stabilită la primul alineat al art. 318, redusă cu o treime (1).

Dacă oferta sau promisiunea este făcută pentru a instiga un funcţionar public sau un însărcinat cu o funcţie publică să omită sau să întârzie un act ce ţine de funcţia sa, sau să întocmească un act contrar îndatoririlor sale, vinovatul este supus, atunci când oferta sau promisiunea nu este acceptată, la pedeapsa prevăzută de art. 319, redusă cu o treime.

Pedeapsa prevăzută de primul alineat se aplică funcţionarului public sau celui însărcinat cu o funcţie publică ce cere promisiunea sau darea de bani sau de alte foloase pentru a-şi exercita funcţiile sau puterile(2).

Pedeapsa prevăzută de alin. 2 se aplică funcţionarului public sau însărcinatului cu o funcţie publică ce cere o promisiune sau dare de bani sau de alte foloase din partea unui privat în scopurile indicate de art. 319.

(1) Alineatul care prevedea: „Cel care dă sau promite bani sau alte foloase necuvenite unui funcţionar public sau unei persoane însărcinată cu o funcţie publică ce ocupă un post de funcţionar public, pentru a-l obliga să elibereze un act oficial, este supus, atunci când oferta sau promisiunea nu este acceptată, la pedeapsa stabilită la primul alineat al art. 318, redusă cu o treime.” a fost modificat astfel de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

(2) Alineatul care prevedea: „Pedeapsa prevăzută de primul alineat se aplică funcţionarului public sau celui însărcinat cu o funcţie publică ce ocupă un post de funcţionar public care solicită o promisiune sau o dare de bani sau de alte foloase din partea unui privat în scopurile indicate de art. 318.” a fost modificat astfel de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

Art. 322-bis. Delapidare, estorcare, instigare de a da sau a promite foloase, corupţie şi instigare la corupţie a membrilor Curţii Penale Internaţionale sau organelor Comunităţilor europene şi a funcţionarilor Comunităţilor Europene şi ai statelor străine (1)

Dispoziţiile de la art. 314, 316, de la 317 la 320 şi 322, alin. 3 şi 4, se aplică şi:

1) membrilor Comisiei Comunităţilor Europene, ai Parlamentului European, ai Curţii de Justiţie şi ai Curţii de Conturi ale Comunităţilor Europene;

2) funcţionarilor şi agenţilor angajaţi prin contract, conform statutului funcţionarilor Comunităţilor europene sau regimului aplicabil agenţilor Comunităţilor Europene;

3) persoanelor detaşate de statele membre sau de orice instituţie publică sau privată de pe lângă Comunităţile europene, care exercită funcţii corespunzătoare acelora de funcţionari sau agenţi ai Comunităţilor Europene;

4) membrilor şi ataşaţilor instituţiilor constituie pe baza tratatelor care instituie Comunităţile Europene;

5) celor care, în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, îndeplinesc funcţii sau desfăşoară activităţi ce corespund acelora de funcţionari publici şi de însărcinaţi cu o funcţie publică;

5-bis) judecătorilor, procurorului, procurorilor adjuncţi, funcţionarilor şi agenţilor Curţii Penale Internaţionale, persoanelor detaşate de statele parte la tratatul care instituie Curtea Penală Internaţională care îndeplinesc funcţii corespunzătoare acelora de funcţionari sau agenţi ai Curţii respective, membrilor şi ataşaţilor instituţiilor constituite în baza Tratatului de instituire a Curţii Penale Internaţionale (2).

Dispoziţiile de la art. 319-quater alin. 2, 321 şi 322 alin. 1 şi 2, se aplică şi dacă banii sau alte foloase sunt daţi, oferiţi sau promişi (3):

1) persoanelor indicate la primul alineat al acestui articol;

2) persoanelor care exercită funcţii sau activităţi ce corespund acelora de funcţionari publici şi de însărcinaţi cu o funcţie publică în cadrul altor state străine sau organizaţii publice internaţionale, atunci când fapta este comisă pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un avantaj necuvenit în operaţiuni economice internaţionale sau cu scopul de a obţine sau a menţine o activitate economică sau financiară (4).

Persoanele indicate la primul alineat sunt asimilate funcţionarilor publici atunci când exercită funcţii similare şi însărcinaţilor cu o funcţie publică în alte cazuri (5).

(1) Titlu modificat astfel mai întâi de art. 1 alin. 75 lit. n) pct. 2) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012 şi apoi de art. 10 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul în vigoare înainte de modificarea legii citate era: „Delapidare, estorcare, instigare de a da sau a promite foloase, corupţie şi instigare la corupţie a membrilor organelor Comunităţilor Europene şi a funcţionarilor Comunităţilor Europene şi ai statelor străine.”

(2) Număr adăugat de art. 10 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012.

(3) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 75 lit. n) pct. 1) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012. Textul anterior în vigoare era: „Dispoziţiile de la art. 321 şi 322, alin. 1 şi 2, se aplică şi dacă banii sau alte foloase sunt daţi, oferiţi sau promişi”.

(4) Număr modificat astfel de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 116 din 3 august 2009. Textul anterior în vigoare era: „2) persoanelor care exercită funcţii sau activităţi ce corespund acelora de funcţionari publici şi de însărcinaţi cu o funcţie publică în cadrul altor state străine sau organizaţii publice internaţionale, atunci când fapta este comisă pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un avantaj necuvenit în operaţiuni economice internaţionale”.

(5) Articol adăugat de art. 3 din Legea nr. 300 din 29 septembrie 2000.

Art. 322-ter. Confiscarea

În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cererea părţilor, conform art. 444 al Codului de procedură penală, pentru unul din delictele prevăzute de art. 314-320, chiar dacă sunt comise de autorii indicaţi la art. 322-bis alin. 1, întotdeauna este dispusă confiscarea bunurilor care reprezintă profitul sau preţul, exceptând cazul când aparţin unei persoane neimplicate în infracţiune, sau, când acest lucru nu este posibil, confiscarea bunurilor de care dispune făptuitorul la o valoare corespunzătoare acestui preţ sau profit (1).

În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei, conform art. 444 al Codului de procedură penală pentru delictul prevăzut de art. 321, chiar dacă este comis în temeiul art. 322-bis alin. 2, întotdeauna este dispusă confiscarea bunurilor care reprezintă profit, exceptând cazul când aparţin unei persoane neimplicate în infracţiune sau, când acest lucru nu este posibil, confiscarea bunurilor de care dispune făptuitorul la o valoare corespunzătoare acestui profit şi, oricum, nu mai mică decât cea a banilor sau a foloaselor date ori promise funcţionarului public sau însărcinatului cu o funcţie publică sau altor indivizi indicaţi la art. 322-bis alin. 2.

În cazurile de la alin. 1 şi 2, judecătorul, prin sentinţa de condamnare, stabileşte sumele în bani sau identifică bunurile supuse confiscării, deoarece constituie profitul sau preţul infracţiunii sau au valoarea corespunzătoare profitului sau preţului infracţiunii.

(1) Cuvintele: „sau profit” au fost adăugate de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

Art. 322-quater. Reparaţia în bani (1)

Prin sentinţa de condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 314, 317, 318, 319, 319-ter, 319-quater, 320 şi 322-bis, este întotdeauna dispusă plata unei sume primite nemeritat de funcţionarul public sau de însărcinatul cu o funcţie publică cu titlu de reparaţie în bani în favoarea administraţiei de care aparţine funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică sau, în cazul prevăzut la art. 319-ter, în favoarea administraţiei justiţiei, rămânând neschimbat dreptul la despăgubire.

(1) Articol introdus de art. 4 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 323. Abuz în serviciu

Exceptând cazul în care fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, funcţionarul public sau cel însărcinat cu o funcţie publică ce, în cadrul funcţiilor sau serviciului, încălcând normele legale ori de reglementare, sau omiţând să se abţină în faţa unui interes propriu sau al unei rude apropiate sau în alte cazuri prevăzute, obţine intenţionat pentru sine sau pentru alţii un folos patrimonial necuvenit sau provoacă altora o pagubă nedreaptă, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani (1).

Pedeapsa este majorată în cazurile în care avantajul sau paguba au un caracter de o gravitate mare.

(1) Cuvintele: „şase luni la trei ani” au fost înlocuite astfel de art. 1 din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

Art. 323-bis. Circumstanţe atenuante (1)

Dacă faptele prevăzute de art. 314, 316, 316-bis, 316-ter, 317, 318, 319, 319-quater, 320, 322, 322-bis şi 323 sunt de importanţă mai mică, pedepsele sunt micşorate (2).

Pentru delictele prevăzute de art. 318, 319, 319-ter, 319-quater, 320, 321, 322 şi 322-bis, pentru cel care a făcut eforturi clare pentru a evita ca activitatea infracţională să aibă consecinţe ulterioare, pentru a asigura probele infracţiunilor şi pentru a-i identifica pe ceilalţi responsabili sau pentru confiscarea sumelor sau altor foloase transferate, pedeapsa este micşorată de la o treime la două treimi (3).

(1) Titlu înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 lit. i) lit. b) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

(2) Alineat modificat astfel de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 300 din 29 septembrie 2000, cu începere de la data de 26 octombrie 2010 şi, ulterior, de art. 1 alin. 75 lit. q) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

(3) Alineat adăugat de art. 1 alin. 1 lit. i) lit. a) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 324. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Interesul privat în actele oficiale.

Funcţionarul public care, direct sau prin intermediul unei persoane, sau prin acte false, are un interes privat în orice act al administraţiei publice pe lângă care îşi exercită propria funcţie, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 200.000 lire italiene la 4 milioane.” a fost abrogat de art. 20 al legii nr. 86 din 26 aprilie 1990.

Art. 325. Folosirea de invenţii sau descoperiri cunoscute din motive de serviciu

Funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce foloseşte, în folosul propriu sau al altuia, invenţii sau descoperiri ştiinţifice, sau noi aplicaţii industriale, pe care le cunoaşte datorită funcţiei sau serviciului, şi care ar trebui să rămână secrete, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de peste 516 euro.

Art. 326. Dezvăluirea şi folosirea secretelor de serviciu

Funcţionarul public sau persoana însărcinată cu o funcţie publică ce, încălcând îndatoririle legate de funcţii sau de serviciu sau, abuzând de calitatea sa, dezvăluie informaţii de serviciu care ar trebui să rămână secrete sau facilitează în orice fel cunoaşterea lor, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă facilitarea este comisă din culpă, se aplică pedeapsa cu închisoare de până la 1 an.

Funcţionarul public sau persoana însărcinată cu o funcţie publică în baza căreia, pentru a procura pentru sine sau pentru alţii un folos patrimonial necuvenit, se foloseşte ilegal de informaţiile de serviciu care ar trebui să rămână secrete, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani. Dacă fapta este comisă cu scopul de a procura pentru sine sau pentru alţii un folos nepatrimonial necuvenit sau de a cauza altora o pagubă injustă, se aplică pedeapsa cu închisoare de până la 2 ani.

Art. 327. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Instigarea la dispreţuire şi defăimare a instituţiilor, legilor şi actelor autorităţii.

Funcţionarul public care în exercitarea funcţiilor sale instigă la dispreţuirea instituţiilor sau la nerespectarea legilor, dispoziţiilor autorităţii sau îndatoririlor legate de o funcţie publică sau de un serviciu, sau face apologia faptelor contrare legilor, dispoziţiilor autorităţii sau îndatoririlor de mai sus, este pedepsit, când fapta nu este prevăzută ca infracţiune de o dispoziţie legală specială, cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 400.000 lire italiene.

Dispoziţia anterioară se aplică şi funcţionarului public însărcinat cu o funcţie publică şi reprezentantului unui cult.” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 328. Refuzul de a elibera acte. Neglijenţa

Funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce refuză pe nedrept să elibereze un act care din motive de justiţie sau de siguranţă publică ori de ordine publică sau de igienă şi sănătate, trebuie să fie eliberat fără întârziere, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

În afara cazurilor prevăzute de alin. 1, funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce în termen de 30 de zile de la data cererii celui interesat nu eliberează actul şi nu răspunde expunând motivele întârzierii, este pedepsit cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 1.032 euro. Această cerere trebuie să fie redactată în scris şi termenul de 30 de zile curge începând de la primirea solicitării.

Art. 329. Refuzul sau întârzierea în executarea ordinului comise de un militar sau de un agent al forţei publice

Militarul sau agentul forţei publice, care refuză sau întârzie pe nedrept să dea curs unei cereri adresate de autoritatea competentă în formele prevăzute de lege, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani.

Art. 330. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Părăsirea colectivă a funcţiilor publice, îndatoririlor, serviciilor sau muncilor

Funcţionarii publici, însărcinaţii cu o funcţie publică având calitatea de angajaţi, privaţii care îndeplinesc funcţii publice sau de utilitate publică, neorganizaţi în societăţi şi angajaţii societăţilor de servicii publice sau de utilitate publică ce în număr de trei sau mai mulţi părăsesc în colectiv biroul, funcţia, serviciul sau munca sau prestează serviciul în aşa fel încât să tulbure continuitatea sau regularitatea acestuia, sunt pedepsiţi cu închisoare de până la doi ani.

Şefii, promotorii şi organizatorii sunt pedepsiţi cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Pedepsele sunt sporite dacă fapta:

1. este comisă într-un scop politic;

2. a condus la demonstraţii, revolte sau mişcări populare.” a fost abrogat de art. 11 din Legea nr. 146 din 12 iunie 1990.

Art. 331. Întreruperea unui serviciu public sau de necesitate publică

Cel care, având obligaţii de servicii publice sau de utilitate publică, întrerupe serviciul sau suspendă lucrul în fabricile, birourile sau societăţile sale, astfel încât să tulbure cursul serviciului, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 1 an şi cu amendă mai mare de 516 euro.

Şefii, iniţiatorii sau organizatorii sunt pedepsiţi cu închisoare de la 3 la 6 ani şi cu amendă de peste 3.098 euro.

Se aplică dispoziţia ultimului paragraf al articolului precedent.

Art. 332. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Neglijarea îndatoririlor de serviciu în caz de părăsire a unui birou public sau de întrerupere a unui serviciu public.

Funcţionarul public sau conducătorul unui serviciu public sau de utilitate publică ce, în cazul delictelor prevăzute de cele două articole precedente, la care nu a luat parte, refuză sau nu face eforturi pentru reluarea serviciului la care este angajat sau pe care îl conduce, sau pentru îndeplinirea a ceea ce este necesar pentru continuarea normală a serviciului, este pedepsit cu amendă de până la un milion de lire.” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 333. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Părăsirea individuală a unei funcţii publice, a unui serviciu sau a unei munci.

Funcţionarul public, angajatul care deţine o funcţie publică, privatul care exercită o funcţie publică sau de utilitate publică neorganizat într-o societate, sau angajatul unor societăţi de servicii publice sau de utilitate publică, ce îşi părăseşte funcţia, serviciul sau munca cu scopul de a tulbura continuitatea sau regularitatea acestuia, este pedepsit cu închisoare de până la şase luni sau cu amendă până la un milion de lire italiene.

Aceeaşi pedeapsă se aplică şi faţă de cel care, în scopul indicat anterior, fără a-şi părăsi funcţia sau munca le prestează astfel încât să le tulbure continuitatea sau regularitatea.

Pedeapsa este sporită dacă din faptă decurge o vătămare publică sau privată.” a fost abrogat de art. 11 din Legea nr. 146 din 12 iunie 1990.

Art. 334. Sustragerea sau distrugerea bunurilor supuse sechestrului dispus în cursul unei urmăriri penale sau de către o autoritate administrativă

Cel care sustrage, suprimă, distruge, împrăştie sau deteriorează un bun supus sechestrului dispus în cursul unei urmăriri penale sau de o autoritate administrativă şi încredinţat în custodia sa, doar cu scopul de a-l favoriza pe proprietarul acestuia, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 51 euro la 516 euro.

Se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani şi amenda de la 30 euro la 309 euro dacă sustragerea, suprimarea, distrugerea, împrăştierea sau deteriorarea sunt comise de proprietarul bunului încredinţat în custodia sa.

Pedeapsa este de închisoare de la o lună la 1 an şi de amendă de până la 309 euro, dacă fapta este comisă de proprietarul bunului neîncredinţat în custodia sa.

Art. 335. Încălcarea din culpă a îndatoririlor legate de custodia bunurilor supuse sechestrului dispus în cursul unei urmăriri penale sau de o autoritate administrativă

Cel care, având în custodie un bun supus sechestrului dispus în cursul unei urmăriri penale sau de autoritatea administrativă, cauzează din culpă distrugerea sau împrăştierea, sau favorizează sustragerea sau suprimarea acestora, este pedepsit cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 309 euro.

Art. 335-bis. Dispoziţii patrimoniale (1)

Exceptând prevederile de la art. 322-ter, în caz de condamnare pentru delictele prevăzute de prezenta parte, se dispune oricum confiscarea şi în cazurile prevăzute de art. 240 alin. 1.

(1) Articol introdus de art. 6 din Legea nr. 97 din 27 martie 2001.

PARTEA A II-A

Despre delicte ale privaţilor împotriva administraţiei publice

Art. 336. Violenţă sau ameninţare împotriva unui funcţionar public

Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea împotriva unui funcţionar public sau a unui însărcinat cu o funcţie publică, pentru a-l constrânge să elibereze un act contrar propriilor îndatoriri sau să neglijeze un act oficial sau de serviciu, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Pedeapsa este de închisoare de până la 3 ani, dacă fapta este comisă pentru a constrânge una din persoanele de mai sus să emită un act de la propriul birou sau serviciu, sau pentru a influenţa, oricum, asupra acesteia.

Art. 337. Împiedicarea desfăşurării activităţii unui funcţionar public

Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea pentru a se opune unui funcţionar public sau unui însărcinat cu o funcţie publică, în timp ce desfăşoară o activitate specifică serviciului sau cel care, la cerere, îi oferă asistenţă, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 337-bis. Tăinuirea, păstrarea sau stricarea mijloacelor de transport (1)

Cel care tăinuieşte sau păstrează mijloace de transport de orice tip care, faţă de caracteristicile omologate, prezintă defecţiuni sau modificări ori transformări tehnice care să constituie un pericol pentru integritatea fizică a agenţilor de poliţie, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani şi cu amendă de la 2.582 euro la 10.329 euro.

Aceeaşi pedeapsă de la alin. 1 se aplică celui care defectează mijloacele de transport făcând modificări sau transformări tehnice care să constituie un pericol pentru integritatea fizică a agenţilor de poliţie.

Dacă vinovatul este titularul unui permis sau autorizaţii sau licenţe sau al unui alt titlu care permite activitatea, condamnării îi urmează revocarea titlului care îndreptăţeşte desfăşurarea activităţii.

(1) Articol introdus de art. 4 din Legea nr. 92 din 19 martie 2001.

Art. 338. Violenţa sau ameninţarea unui grup politic, administrativ sau judiciar sau a fiecărui membru în parte (1)

Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea împotriva unui grup politic, administrativ sau judiciar, fiecărui membru în parte sau a unui reprezentant al acestuia, sau împotriva unei instituţii publice constituite sub formă de comisie sau fiecărui membru al acesteia, pentru a împiedica în întregime sau parţial, fie şi temporar, sau pentru a-i tulbura oricum activitatea, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 7 ani (2).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care comite fapta pentru a obţine, a împiedica sau a împiedica luarea sau adoptarea oricărei măsuri, inclusiv legislativă, sau din cauza luării sau adoptării acesteia (3).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care comite fapta pentru a influenţa asupra deliberărilor conducerilor societăţilor care prestează servicii publice sau de utilitate publică, atunci când aceste deliberări au drept obiect organizarea sau executarea serviciilor.

(1) Titlu modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 105 din 3 iulie 2017, cu începere din data de 22 iulie 2017.

Anterior titlul era următorul: „Violenţa sau ameninţarea unui grup politic, administrativ sau judiciar”.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 105 din 3 iulie 2017, cu începere din data de 22 iulie 2017.

Textul în vigoare anterior era următorul: „Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea împotriva unui grup politic, administrativ sau judiciar sau a unui reprezentant al acestuia, sau împotriva unei instituţii publice constituite sub formă de comisie, pentru a împiedica în întregime sau parţial, fie şi temporar, sau pentru a-i tulbura oricum activitatea, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 7 ani.”

(3) Alineat introdus de art. 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 105 din 3 iulie 2017, cu începere din data de 22 iulie 2017.

Art. 339. Circumstanţe agravante

Pedepsele prevăzute la cele trei articole precedente sunt majorate dacă violenţa sau ameninţarea este comisă cu arme sau de o persoana mascată sau de mai multe persoane reunite, sau prin scrisoare anonimă sau în mod simbolic, ori folosindu-se de forţa de intimidare ce decurge din asociaţii secrete, existente sau presupuse.

Dacă violenţa sau ameninţarea este comisă de mai mult de 5 persoane reunite, prin uzul de arme, fie chiar şi numai din partea uneia din ele, sau de mai mult de 10 persoane, fie şi fără uz de arme, pedeapsa este, în cazurile prevăzute de prima parte a art. 336 şi de art. 337 şi 338, închisoarea de la 3 la 15 ani şi în cazul prevăzut de paragraful art. 336, închisoarea de la 2 la 8 ani.

Dispoziţiile de la alin. 2 se aplică, exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, şi în cazul în care violenţa sau ameninţarea a fost comisă prin aruncarea sau utilizarea de corpuri contondente sau de alte obiecte destinate să rănească, inclusiv artificiile pirotehnice, astfel încât să provoace un pericol pentru persoane (1).

(1) Acest alineat a fost adăugat de art. 7 alin. 2 din Decretul-lege nr. 8 din 8 februarie 2007, modificat în Legea nr. 41 din 4 aprilie 2007.

Art. 339-bis. Circumstanţa agravantă. Acţiuni de intimidare de natură răzbunătoare împotriva unui membru al unui grup politic, administrativ sau judiciar (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, pedepsele stabilite pentru delictele prevăzute la art. 582, 610, 612 şi 635 sunt sporite de la o treime la jumătate dacă acţiunea are natură răzbunătoare şi este comisă în dauna unui membru al unui grup politic, administrativ sau judiciar din cauza realizării unei acţiuni prin neîndeplinirea mandatului, funcţiilor sau serviciului.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 105 din 3 iulie 2017.

Art. 340. Întreruperea activităţii unui birou sau unui serviciu public sau unui serviciu de utilitate publică

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de dispoziţii legale speciale, cauzează o întrerupere sau tulbură activitatea normală a unui birou sau a unui serviciu public sau a unui serviciu de utilitate publică, este pedepsit cu închisoare de până la 1 an.

Şefii, promotori sau organizatori sunt pedepsiţi cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 341. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Ultraj contra unui funcţionar public.

Cel care jigneşte onoarea sau prestigiul unui funcţionar public, în prezenţa acestuia şi din cauza sau în exerciţiul funcţiilor sale, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care comite fapta printr-o comunicare telegrafică sau telefonică sau prin înscrisuri sau panouri, adresate funcţionarului public şi datorită funcţiei sale.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani dacă ofensa constă în atribuirea unei anumite fapte.

Pedepsele sunt majorate când fapta este comisă prin violenţă sau ameninţare, sau când ofensa este adresată în prezenţa uneia sau mai multor persoane.” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 341-bis. Ultraj contra unui funcţionar public (1)

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului şi în prezenţa mai multor persoane, aduce atingere onoarei şi prestigiului unui funcţionat public în timp ce acesta îşi îndeplineşte o atribuţie de serviciu şi din cauza sau în exerciţiul funcţiilor sale, este pedepsit cu închisoare de până la 3 ani.

Pedeapsa este majorată dacă fapta constă în atribuirea unei anumite fapte. Dacă adevărul despre faptă este dovedit sau dacă pentru acesta funcţionarul căruia i se atribuie fapta este condamnat după atribuirea faptei respective, autorul ultrajului nu este pasibil de pedeapsă.

Dacă inculpatul, înainte de judecată, a reparat prejudiciul în întregime, prin despăgubirea acestuia atât faţă de persoana vătămată, cât şi faţă de instituţia unde acesta lucrează, infracţiunea este anulată.

(1) Acest articol a fost introdus de art. 342 alin. 8 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 342. Ultraj contra unui grup politic, administrativ sau judiciar

Cel care aduce atingere onoarei sau prestigiului unui grup politic, administrativ sau judiciar sau al unui reprezentant al acestuia, sau al unei instituţii publice reunită în comisie, în faţa grupului, reprezentantului sau comisiei, este pedepsit cu amendă de la 1.000 euro la 5.000 euro (1).

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care comite fapta prin comunicare telegrafică sau prin înscrisuri sau panouri adresate grupului, reprezentantului sau comisiei datorită funcţiilor sale.

Pedeapsa este de amendă de la 2.000 euro la 6.000 euro (2) dacă fapta constă în atribuirea unei anumite fapte.

Se aplică dispoziţia ultimului paragraf de la articolul precedent.

(1) Cuvintele iniţiale: „cu închisoare de până la trei ani” au fost înlocuite astfel de art. 11 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

(2) Cuvintele: „şi cu închisoare de la 1 la 4 ani” au fost înlocuite de art. 11 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 343. Ultraj contra unui magistrat la audiere

Cel care aduce atingere onoarei sau prestigiului unui magistrat la audiere este pedepsit cu închisoare de până la 3 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani dacă ofensa constă în atribuirea unei anumite fapte.

Pedepsele sunt majorate dacă fapta este comisă prin violenţă sau ameninţare.

Art. 343-bis. Curtea Penală Internaţională (1)

Dispoziţiile de la art. 336, 337, 338, 339, 340, 342 şi 343 se aplică şi atunci când infracţiunea este comisă împotriva:

a) Curţii Penale Internaţionale;

b) judecătorilor, procurorului, procurorilor adjuncţi, funcţionarilor şi agenţilor Curţii respective;

c) persoanelor detaşate de statele parte la Tratatul de Instituire a Curţii penale Internaţionale, care exercită funcţii corespunzătoare celor ale funcţionarilor sau agenţilor Curţii respective;

d) membrilor şi angajaţilor la instituţii constituite în baza Tratatului de Instituire a Curţii Penale Internaţionale.

(1) Articol adăugat de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012.

Art. 344. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Ultraj contra unui angajat public

Dispoziţiile art. 341 se aplică şi în cazul în care ofensa este adresată unui angajat public care prestează un serviciu public; dar pedepsele sunt reduse cu o treime.” a fost abrogat de art. 18 al legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 345. Ofensa adusă autorităţii prin intermediul ruperii afişelor

Cel care, din dispreţ faţă de autoritate, înlătură, distruge sau face ilizibile în alt fel sau inutilizabile înscrisuri sau panouri afişate sau expuse publicului din ordinul acestei autorităţi, este pedepsit cu amendă administrativă de la 103 euro la 619 euro.

Art. 346. Trafic de influenţă

Cel care, făcând trafic de influenţă pe lângă un funcţionar public sau pe lângă un angajat public care prestează un serviciu public, primeşte sau obligă să i se dea sau să i se promită pentru sine sau pentru alţii, bani sau alte foloase, ca preţ al propriei intermedieri pe lângă funcţionarul sau angajatul public, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 309 euro la 2.065 euro.

Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 6 ani şi amenda de la 516 euro la 3.098 euro, dacă vinovatul primeşte sau obligă să i se dea sau să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, bani sau alte foloase, sub pretextul de a trebui să cumpere favoarea unui funcţionar sau angajat public sau de a trebui să-l remunereze.

Art. 346-bis. Trafic de influenţe ilegale (1)

Cel care, în afara cazurilor de concurs de infracţiuni prevăzute la art. 319 şi 319-ter, exploatând relaţiile existente cu un funcţionar public sau cu un însărcinat cu o funcţie publică, obligă să i se dea sau să i se promită nemeritat, pentru sine sau pentru alţii, bani sau alte foloase patrimoniale, ca preţ al propriei intermedieri ilegale pe lângă funcţionarul sau însărcinatul cu o funcţie publică sau pentru a-l remunera pentru emiterea unui act contrar îndatoririlor de serviciu sau prin omisiune sau întârziere a emiterii actului oficial, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care pe nedrept oferă sau promite bani sau un alt folos patrimonial.

Pedeapsa este majorată dacă individul care pe nedrept oferă sau promite pentru sine sau pentru alţii bani sau un alt folos patrimonial, are calitatea de funcţionar public sau de însărcinat cu o funcţie publică.

Pedepsele sunt de asemenea majorate dacă faptele sunt comise în legătură cu exercitarea activităţilor judiciare.

Dacă faptele sunt de o importanţă mai mică, pedeapsa este micşorată.

(1) Articol adăugat de art. 1 alin. 75 lit. r) din Legea nr. 190 din 6 noiembrie 2012.

Art. 347. Uzurparea de funcţii publice

Cel care uzurpă o funcţie publică sau atribuţiile legate de o obligaţie publică este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus funcţionarul public sau angajatul care, primind comunicarea dispoziţiei care încetează sau suspendă funcţiile sau atribuţiile sale, continuă să le exercite. Condamnarea implică publicarea sentinţei.

Art. 348. Practicarea abuzivă a unei profesii

Cel care practică în mod abuziv o profesie, pentru care este cerută o abilitare specială din partea statului, este pedepsit cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de la 103 euro la 516 euro.

Art. 349. Ruperea sigiliilor

Cel care rupe sigiliile, aplicate conform legii sau din ordinul autorităţii în scopul asigurării păstrării sau identificării unui bun, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Dacă vinovatul este cel care are în grijă bunul, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 5 ani şi de amendă de la 309 euro la 3.098 euro.

Art. 350. Înlesnirea din culpă

Dacă ruperea sigiliilor este făcută posibilă sau înlesnită, din culpa celui care are bunul în grijă, acesta este pedepsit cu amenda administrativă de la 154 euro la 929 euro.

Art. 351. Încălcarea gestiunii publice a bunurilor

Cel care sustrage, suprimă, distruge, împrăştie sau deteriorează corpuri delicte, acte, documente sau orice alt bun mobil păzit cu stricteţe într-un birou public sau de un funcţionar public sau un angajat care ocupă o funcţie publică, este pedepsit, atunci când fapta nu constituie un delict mai grav, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 352. Vânzarea de publicaţii al căror sechestru a fost dispus

Cel care vinde, distribuie sau afişează, într-un loc public sau deschis publicului, înscrisuri sau panouri, al căror sechestru a fost dispus de autoritate, este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 103 euro la 619 euro.

Art. 353. Tulburarea desfăşurării libere a licitaţiilor

Cel care prin violenţă sau ameninţare sau prin daruri, promisiuni, coluziuni sau alte mijloace frauduloase împiedică sau tulbură licitaţiile publice sau licitaţiile private în numele administraţiilor publice, sau îndepărtează ofertanţii, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Dacă vinovatul este o persoană numită prin lege sau de autoritate să conducă licitaţiile de mai sus, închisoarea este de la 1 la 5 ani şi amenda de la 516 euro la 2.065 euro.

Pedepsele prevăzute de acest articol se aplică şi în cazul licitaţiilor private în numele privaţilor, conduse de un angajat public sau de o persoană autorizată legal; dar sunt reduse la jumătate.

Art. 353-bis. Tulburarea libertăţii de a proceda la alegerea contractantului

Cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care prin violenţă sau ameninţare sau prin daruri, promisiuni, conspiraţii sau alte mijloace frauduloase tulbură procedura administrativă îndreptată către stabilirea conţinutului anunţului sau o altă procedură echivalentă în scopul condiţionării modalităţilor de alegere a contractantului de către administraţia publică este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro (1).

(1) Articol adăugat de alin. 1 al art. 10 din Legea nr. 136 din 13 august 2010.

Art. 354. Neparticiparea la licitaţii

Cel care pentru bani daţi sau promişi lui ori altora sau pentru alte foloase date sau promise lui, nu mai concurează la licitaţiile indicate la articolul precedent, este pedepsit cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 516 euro.

Art. 355. Neonorarea contractelor de furnizări publice

Cel care, neonorându-şi obligaţiile ce decurg dintr-un contract de furnizare încheiat cu statul sau cu o altă instituţie publică sau cu o societate ce oferă servicii publice sau de utilitate publică, nu asigură, în întregime sau parţial, bunuri sau lucrări, care sunt necesare unei clădiri publice sau unui serviciu public, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de peste 103 euro.

Pedeapsa este majorată dacă furnizarea priveşte:

1) produse alimentare sau medicamente sau bunuri sau lucrări destinate comunicaţiilor rutiere, pe calea apei sau aerului sau comunicaţiilor telegrafice sau telefonice;

2) bunuri sau lucrări destinate armamentului sau echipamentului forţelor armate ale statului;

3) bunuri sau lucrări destinate preîntâmpinării unui pericol obişnuit sau unui accident public.

Dacă fapta este comisă din culpă, se aplică închisoarea de până la 1 an sau amenda de la 51 euro la 2.065 euro.

Aceleaşi dispoziţii se aplică subfurnizorilor, intermediarilor şi reprezentanţilor furnizorilor atunci când aceştia, încălcându-şi obligaţiile contractuale, nu au asigurat furnizarea.

Art. 356. Frauda la furnizările publice

Cel care comite o fraudă în executarea contractelor de furnizare sau în îndeplinirea altor obligaţii contractuale indicate la articolul precedent, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de peste 1.032 euro.

Pedeapsa este majorată în cazurile prevăzute de primul paragraf al articolului precedent.

PARTEA A III-A

Dispoziţii comune părţilor anterioare

Art. 357. Noţiunea de funcţionar public

Conform legii penale, sunt funcţionari publici cei care exercită o funcţie publică legislativă, judiciară sau administrativă.

În acelaşi sens, este publică funcţia administrativă reglementată de norme de drept public sau de acte de autoritate şi caracterizată prin formarea şi manifestarea voinţei administraţiei publice sau de desfăşurarea sa prin intermediul puterilor autoritare sau de atestare.

Art. 358. Noţiunea de persoană însărcinată cu o funcţie publică

Conform legii penale, sunt însărcinaţi cu o funcţie publică cei care, sub orice titlu, prestează un serviciu public.

Prin serviciu public trebuie să se înţeleagă o activitate reglementată sub aceleaşi forme ca funcţia publică, dar caracterizată prin lipsa de puteri tipice ale acesteia din urmă şi prin excluderea desfăşurării de funcţii simple şi prestarea de servicii cu predilecţie materiale.

Art. 359. Persoane care practică un serviciu de utilitate publică

Conform legii penale, sunt persoane care practică un serviciu de utilitate publică:

1) privaţii care practică profesii avocăţeşti sau sanitare, sau alte profesii a cărei practicare este interzisă prin lege fără o abilitare specială din partea statului, atunci când funcţionarul public este obligat prin lege să beneficieze de serviciile lor;

2) privaţii care, fără să îndeplinească o funcţie publică sau să ofere un serviciu public, îndeplinesc un serviciu declarat de utilitate publică printr-un act al administraţiei publice.

Art. 360. Încetarea calităţii de funcţionar public

Atunci când legea consideră calitatea de funcţionar public, de însărcinat cu o funcţie publică sau de persoană care exercită un serviciu de utilitate publică, drept element constitutiv sau circumstanţă agravantă a unei infracţiuni, încetarea acestei calităţi, în momentul în care infracţiunea este comisă, nu exclude existenţa acesteia, nici circumstanţa agravantă, dacă fapta se referă la funcţia sau la serviciul practicat.

TITLUL III

Despre delicte împotriva administrării justiţiei

PARTEA I

Despre delicte împotriva activităţii judiciare

Art. 361. Nedenunţarea infracţiunii de către funcţionarul public

Funcţionarul public care omite sau întârzie să denunţe la instanţă sau la o altă autoritate la care ar avea obligaţia să se adreseze, o infracţiune despre care a fost informat în exerciţiul sau datorită funcţiilor, este pedepsit cu amendă de la 30 euro la 516 euro.

Pedeapsa este închisoarea de până la un an dacă vinovatul este un funcţionar sau un agent al poliţiei judiciare care a fost oricum informat despre infracţiunea despre care trebuia să raporteze.

Dispoziţiile anterioare nu se aplică dacă este vorba despre o infracţiune pasibilă de pedeapsă în urma reclamaţiei persoanei vătămate.

Art. 362. Nedenunţarea din partea unui însărcinat cu o funcţie publică

Cel însărcinat cu o funcţie publică ce omite sau întârzie să denunţe la autoritatea indicată la articolul precedent o infracţiune despre care a aflat în exerciţiul funcţiei sau datorită funcţiei, este pedepsit cu amendă de până la 103 euro.

Această dispoziţie nu se aplică dacă este vorba despre o infracţiune care se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nici nu se aplică la responsabilii centrelor terapeutice de reabilitare socială pentru faptele comise de toxicomani internaţi pentru executarea programului prevăzut de un serviciu public.

Art. 363. Nedenunţarea agravată

În cazurile prevăzute de cele două articole anterioare, dacă omiterea sau întârzierea denunţării priveşte un delict împotriva autorităţii statului, pedeapsa este de închisoare de la 6 luni la 3 ani; este de la 1 la 5 ani dacă vinovatul este un funcţionar sau un agent al poliţiei judiciare.

Art. 364. Nedenunţarea infracţiunii de către un cetăţean

Cetăţeanul care, având cunoştinţă despre un delict împotriva autorităţii statului, pentru care legea prevede pedeapsa cu moartea (1) sau detenţiune pe viaţă, nu denunţă imediat la autoritatea indicată la art. 361, este pedepsit cu închisoare până la 1 an sau cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224 din 10 august 1944.

Art. 365. Neprezentarea raportului medical

Cel care, practicând o profesie medicală a asistat cazuri care pot prezenta caracteristicile unui delict pentru care trebuie să se procedeze din oficiu, omite sau întârzie să anunţe autoritatea indicată la art. 361, este pedepsit cu amendă de până la 516 euro.

Această dispoziţie nu se aplică atunci când raportul ar expune persoana asistată la urmărirea penală.

Art. 366. Refuzul de prestare de servicii obligatorii prin lege

Cel care, numit fiind de instanţă ca expert, interpret sau custode al bunurilor supuse sechestrului de către judecătorul penal obţine prin mijloace frauduloase scutirea de la obligaţia de a compărea sau de a presta servicii, este pedepsit cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de la 30 euro la 516 euro.

Aceleaşi pedepse se aplică celui care, chemat fiind în faţa instanţei pentru a îndeplini una din funcţiile de mai sus, refuză să-şi dea datele personale sau să depună jurământul cerut sau să-şi asume sau să îndeplinească acele funcţii.

Dispoziţiile precedente se aplică persoanei chemate să depună mărturie în calitate de martor în faţa instanţei şi oricărei persoane chemate să exercite o funcţie judiciară.

Dacă vinovatul este un expert sau un interpret, condamnarea implică interdicţia practicării profesiei sau ocupaţiei.

Art. 367. Simularea infracţiunii

Cel care prin denunţ, reclamaţie, cerere sau petiţie, chiar dacă este anonimă sau sub nume fals, adresată instanţei sau unei alte instituţii decât cea căreia ar avea obligaţia să se adreseze, afirmă în mod fals că a avut loc o infracţiune sau simulează urmele unei infracţiuni, astfel încât să se înceapă o urmărire penală pentru confirmarea acesteia, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Art. 368. Calomnia

Cel care prin denunţ, reclamaţie, cerere sau petiţie, chiar dacă este anonimă sau sub nume fals, adresată instanţei sau unei alte instituţii decât cea căreia ar avea obligaţia să se adreseze sau Curţii Penale Internaţionale, acuză de infracţiune pe cineva pe care-l ştie nevinovat, sau simulează urmele unei infracţiuni pe seama lui, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani (1).

Pedeapsa este majorată dacă este acuzat cineva de o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 10 ani sau o altă pedeapsă mai gravă.

Închisoarea este de la 4 la 12 ani dacă din faptă derivă o condamnare la închisoare mai mare de 5 ani; şi de la 6 la 20 de ani dacă din faptă derivă o condamnare la detenţiune pe viaţă; şi se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă dacă din faptă derivă o condamnare la pedeapsa cu moartea (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul anterior în vigoare era următorul: „Cel care prin denunţ, reclamaţie, cerere sau petiţie, chiar dacă este anonimă sau sub nume fals, adresată instanţei sau unei alte instituţii decât cea căreia ar avea obligaţia să se adreseze, acuză de infracţiune pe cineva pe care-l ştie nevinovat, sau simulează urmele unei infracţiuni pe seama lui, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani”.

(2) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de Decretul-lege nr. 224 din 10 august 1944.

Art. 369. Autoînvinuirea

Cel care, printr-o declaraţie la una din autorităţile indicate la articolul precedent, chiar dacă este dată printr-un înscris anonim sau sub nume fals, sau printr-o mărturie în faţa instanţei, se acuză pe sine de o infracţiune care ştie că nu s-a produs sau de o infracţiune comisă de alţii, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Art. 370. Simularea sau calomnia pentru o faptă ce constituie contravenţie

Pedepsele prevăzute la articolele precedente sunt micşorate dacă simularea sau calomnia priveşte o faptă prevăzută de lege drept contravenţie.

Art. 371. Jurământul fals al părţii

Cel care, ca parte în procesul civil, jură strâmb este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Vinovatul nu este pasibil de pedeapsă dacă retrage jurământul fals înainte ca asupra cererii de judecată să se pronunţe sentinţa definitivă, chiar dacă nu este irevocabilă.

Condamnarea implică interdicţia de a deţine o funcţie publică.

Art. 371-bis. Informaţii false în faţa procurorului sau a procurorului de la Curtea Penală Internaţională (1) (2)

Cel care în cursul unei urmăriri penale este solicitat de procuror sau de procurorul de la Curtea Penală Internaţională să furnizeze informaţii în scopul desfăşurării anchetelor, dă declaraţii false sau ascunde, în întregime sau în parte, ceea ce ştie despre faptele asupra cărora este audiat, este pedepsit cu închisoare de până la 4 ani (3).

Exceptând procedura imediată în caz de refuz de informare, urmărirea penală, în alte cazuri, rămâne suspendată până când în procedura în cursul căreia s-au strâns informaţii a fost pronunţată sentinţa în primă instanţă sau procedura a fost încheiată anterior prin arhivare sau prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale (4).

Dispoziţiile de la alin. 1 şi 2 se aplică, în cazul prevăzut de art. 391-bis alin. 10, al Codului de procedura penală, şi atunci când informaţiile cu scopul declanşării anchetelor sunt cerute de către apărător (5).

(1) Titlu modificat astfel de art. 10 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul în vigoare anterior era: „Informaţii false în faţa procurorului”.

(2) Articol adăugat de art. 11 alin. 1 din Decretul-lege nr. 306 din 8 iunie 1992, devenit cu modificări Legea nr. 356 din 7 august 1992, care a adus modificări urgente noului Cod de procedură penală şi măsuri de combatere a criminalităţii mafiote şi modificat astfel de art. 25 din Legea nr. 332 din 8 august 1995. Textul anterior în vigoare prevedea, pentru infracţiunea de la articolul anterior, pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Alineat modificat astfel de art. 10 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul în vigoare anterior era: „Cel care în cursul unei urmăriri penale este solicitat de procuror să furnizeze informaţii în scopul desfăşurării anchetelor, dă declaraţii false sau tăinuieşte, în întregime sau în parte, ceea ce ştie despre faptele asupra cărora este audiat, este pedepsit cu închisoare de până la 4 ani”.

(4) Alineat adăugat de art. 25 din Legea nr. 332 din 8 august 1995. Art. 28 alin. 1 din aceeaşi lege a dispus astfel: „1. Suspendarea urmăririi penale prevăzute de alin. 2 al art. 371-bis din Codul penal, modificat de art. 25 din această lege, nu se aplică în privinţa procedurilor în care, la data intrării în vigoare a acestei legi a fost deja exercitată acţiunea penală în temeiul art. 405 din Codul de procedură penală. În aceste cazuri se menţine competenţa tribunalului”.

(5) Alineat adăugat de art. 19 al legii nr. 397 din 7 decembrie 2000.

Art. 371-ter. Declaraţii false făcute apărătorului

În ipotezele prevăzute de art. 391-bis alin. 1 şi 2 al Codului de procedură penală, cel care, nefolosindu-se de dreptul de la lit. d) a alin. 3 al aceluiaşi articol, face declaraţii false, este pedepsit cu închisoare de până la 4 ani.

Urmărirea penală rămâne suspendată până când în procedura în cursul căreia au fost date declaraţii a fost pronunţată sentinţa în primă instanţă sau procedura a fost încheiată anterior prin arhivare sau prin neîncepere a urmărire penală.

Art. 372. Mărturia mincinoasă

Cel care, depunând declaraţie ca martor în faţa instanţei, afirmă neadevărat sau neagă adevărul, ori ascunde, în întregime sau în parte, ceea ce ştie despre faptele asupra cărora este interogat, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani (1).

(1) Articol modificat astfel mai întâi de art. 11 alin. 2 din Decretul-lege nr. 306 din 8 iunie 1992, devenit cu modificări Legea nr. 356 din 7 august 1992 şi apoi de art. 10 alin. 5 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012.

Art. 373. Expertiza falsă sau interpretarea falsă

Expertul sau interpretul care, numit fiind de instanţă, prezintă opinia sau face interpretarea în mod mincinos, sau afirmă fapte neconforme cu realitatea, este supus pedepselor stabilite la articolul precedent.

Condamnarea implică, pe lângă interdicţia deţinerii funcţiei publice, interdicţia practicării profesiei sau ocupaţiei.

Art. 374. Frauda procesuală

Cel care în cursul unei acţiuni civile sau administrative, în scopul de a înşela judecătorul în timpul anchetei sau unui experiment judiciar sau expertul în timpul executării expertizei, modifică în mod artificial starea locurilor, a bunurilor sau persoanelor, este pedepsit, atunci când fapta nu este prevăzută ca infracţiune de o dispoziţie legală specială, cu închisoare de la 1 la 5 ani (2).

Aceeaşi dispoziţie se aplică dacă fapta este comisă în cursul unei urmăriri penale, inclusiv în faţa Curţii Penale Internaţionale sau înaintea acesteia; dar în acest caz pedepsirea este exclusă dacă este vorba despre infracţiunea pentru care nu se poate continua decât în urma denunţului, cererii sau petiţiei, iar aceasta nu a fost prezentată (1).

(1) Alineat modificat astfel de art. 10 alin. 6 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul anterior în vigoare era: „Aceeaşi dispoziţie se aplică dacă fapta este comisă în cursul unei urmăriri penale sau înaintea acesteia; dar în acest caz pedepsirea este exclusă dacă este vorba despre infracţiunea pentru care nu se poate continua decât în urma denunţului, cererii sau petiţiei, iar aceasta nu a fost prezentată”.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 133 din 11 iulie 2016.

Art. 374-bis. Declaraţii false sau atestări în documente destinate instanţei sau Curţii Penale Internaţionale (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani cel care declară sau atestă fals în adeverinţe sau acte destinate să fie prezentate instanţei sau Curţii penale internaţionale condiţii, calităţi personale, tratamente terapeutice, relaţii de muncă în curs sau care urmează să fie puse în aplicare, referitoare la inculpatul, condamnatul sau persoana supusă procedurii de arest preventiv (2).

Se aplică pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani dacă fapta este comisă de un funcţionar public, de un însărcinat cu o funcţie publică sau de cineva care practică profesia medicală.

(1) Titlu modificat astfel de art. 10 alin. 7 lit. b) din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul precedent în vigoare era: „Declaraţii false sau atestări în documente destinate instanţei”.

(2) Alineat modificat astfel de art. 10 alin. 7 lit. a) din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul precedent în vigoare era: „Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani cel care declară sau atestă fals în adeverinţe sau acte destinate să fie prezentate instanţei condiţii, calităţi personale, tratamente terapeutice, relaţii de muncă în curs sau de instaurat, referitoare la inculpatul, condamnatul sau persoana supusă procedurii de arest preventiv”.

Art. 375. Frauda în proces şi îndreptarea pe o pistă greşită (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 8 ani funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce, cu scopul de a împiedica, a îngreuna sau a devia o anchetă sau un proces penal:

a) modifică în mod artificial corpul delict sau starea locurilor, bunurilor sau persoanelor legate de infracţiune;

b) solicitat de instanţă sau de poliţia judiciară să furnizeze informaţii într-o urmărire penală, face afirmaţii neadevărate sau neagă adevărul, ori ascunde, în întregime sau în parte, ceea ce ştie despre faptele asupra cărora este audiat.

Dacă fapta este comisă prin distrugere, suprimare, tăinuire, prejudiciere, în întregime sau în parte sau prin pregătire sau falsificare în mod artificial, în întregime sau în parte, a unui document sau a unui obiect care să fie folosit ca mijloc de probă sau care să fie oricum util descoperirii infracţiunii sau confirmării acesteia, pedeapsa este sporită de la o treime la jumătate.

Dacă fapta este comisă în legătură cu proceduri ce privesc delictele prevăzute la art. 270, 270-bis, 280, 280-bis, 283, 284, 285, 289-bis, 304, 305, 306, 416-bis, 416-ter şi 422 sau infracţiunile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 17 din 25 ianuarie 1982, sau infracţiunile privind traficul ilegal de arme sau de material nuclear, chimic sau biologic şi oricum toate infracţiunile prevăzute de art. 51 alin. 3-bis din Codul de procedură penală, se aplică pedeapsa cu închisoare de la 6 la 12 ani.

Pedeapsa este micşorată de la jumătate la două treimi faţă de cel care a făcut eforturi pentru a readuce locurile, bunurile, persoanele sau probele la starea iniţială, precum şi pentru a evita ca activitatea infracţională să conducă la consecinţe ulterioare sau ajută concret poliţia sau instanţa la reconstituirea faptei ce face obiectul alterării mijloacelor de probă şi îndreptării pe o pistă greşită şi la identificarea autorilor.

Circumstanţele atenuante diferite de cele prevăzute de art. 98 şi 114 şi de alin. patru, concurente cu circumstanţele agravante de la alin. doi şi trei, nu pot fi reţinute a fi echivalente sau preponderente faţă de acestea din urmă şi micşorările de pedeapsă se fac asupra cuantumului pedepsei rezultate din sporul ce a urmat respectivelor circumstanţe agravante.

Condamnarea la închisoare mai mare de 3 ani implică interdicţia pe viaţă de a deţine funcţii publice.

Pedeapsa prevăzută la alineatele precedente se aplică şi atunci când funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică au încetat să-şi îndeplinească funcţia sau însărcinarea.

Tragerea la răspundere penală este exclusă dacă este vorba despre o infracţiune pentru care nu se poate continua decât în urma denunţului, cererii sau petiţiei, iar aceasta nu a fost prezentată.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul anchetelor şi proceselor Curţii Penale Internaţionale în legătură cu crimele definite de statului Curţii respective.

(1) Articol înlocuit de art. 11 alin. 4 din Decretul-lege nr. 306 din 8 iunie 1992, modificat de Legea nr. 356 din 7 august 1992 şi modificat de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 397 din 7 decembrie 2000. Ulterior, prezentul articol a fost înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 133 din 11 iulie 2016.

Art. 376. Retractarea

În cazurile prevăzute de art. 371-bis, 371-ter, 372 şi 373, precum şi de art. 375 alin. 1 lit. b) şi de art. 378, vinovatul nu este pasibil de pedeapsă dacă, la urmărirea penală la care a contribuit sau a dat declaraţii, retractează falsul şi prezintă adevărul până la încheierea dezbaterii (1).

Atunci când declaraţia falsă a fost dată într-un proces civil, vinovatul nu este pasibil de pedeapsă dacă o retractează şi prezintă adevărul înainte ca asupra cererii judiciare să se pronunţe sentinţa definitivă, chiar dacă nu este irevocabilă.

(1) Alineat înlocuit de art. 11 alin. 5 din Decretul-lege nr. 306 din 8 iunie 1992, modificat de Legea nr. 356 din 7 august 1992, modificat de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 397 din 7 decembrie 2000 şi de art. 1 alin. 6 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009. Ulterior, acest alineat a fost modificat astfel de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 133 din 11 iulie 2016.

Art. 377. Împiedicarea actului de justiţie

Cel care oferă sau promite bani sau alte foloase persoanei chemate să dea declaraţii în faţa instanţei sau Curţii Penale Internaţionale sau persoanei solicitate să facă declaraţii de către apărător în cursul activităţii de investigaţie, sau persoanei chemate să desfăşoare activitatea de expert, consultant tehnic sau interpret, pentru a o convinge să comită infracţiunile prevăzute la art. 371-bis, 371-ter, 372 şi 373, este supus, atunci când oferta sau promisiunea nu este acceptată, la pedepsele prevăzute de articolele respective, reduse între jumătate şi două treimi (2).

Aceeaşi dispoziţie se aplică atunci când oferta sau promisiunea este acceptată, dar falsul nu este comis.

Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea în scopurile indicate la primul alineat, este supus, atunci când scopul nu a fost atins, la pedepsele stabilite cu privire la infracţiunile de la primul alineat, micşorate nu mai mult de o treime (2).

Pedepsele prevăzute la alin. 1 şi 3 sunt majorate dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 339 (2).

Condamnarea implică interdicţia deţinerii unei funcţii publice.

(1) Titlul anterior: „Mituirea” a fost modificat astfel de actualul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 146 din 16 martie 2006.

(2) Alineat înlocuit mai înainte de art. 11 din Decretul-lege nr. 306 din 8 iunie 1992, modificat în Legea nr. 356 din 7 august 1992 şi modificat apoi de art. 10 alin. 8 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012.

Art. 377-bis. Îndemnul de a nu da declaraţii sau de a da declaraţii mincinoase în faţa instanţei (1)

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care, prin violenţă sau ameninţare, sau prin oferire sau promisiune de bani sau de alte foloase, îndeamnă să nu dea declaraţii sau să dea declaraţii mincinoase persoana chemată să fie audiată în faţa instanţei într-un proces penal, când aceasta are dreptul de a nu răspunde, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani.

(1) Articol introdus de art. 20 al legii nr. 63 din 1 martie 2001.

Art. 378. Favorizarea personală

Cel care, după ce a fost comis un delict pentru care legea prevede pedeapsa cu moartea sau detenţiunea pe viaţă sau închisoarea şi în afara cazurilor de concurs la comiterea acestuia, ajută pe cineva să eludeze investigaţiile instanţei, inclusiv cele desfăşurate de organele Curţii penale internaţionale, sau să se sustragă de la cercetările efectuate de aceste instituţii, este pedepsit cu închisoare de până la 4 ani (1).

Atunci când delictul comis este cel prevăzut de art. 416-bis, se aplică, în toate cazurile, pedeapsa cu închisoarea de peste 2 ani.

Dacă este vorba despre delicte pentru care legea prevede o pedeapsă diferită, sau despre contravenţii, pedeapsa este de amendă până la 516 euro.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi atunci când persoana ajutată nu poate fi trasă la răspundere sau reiese că nu a comis delictul.

(1) Alineat modificat astfel de art. 10 alin. 9 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul anterior în vigoare era: „Cel care, după ce a fost comis un delict pentru care legea prevede pedeapsa cu moartea sau detenţiunea pe viaţă sau închisoarea şi în afara cazurilor de concurs la comiterea acestuia, ajută pe cineva să eludeze investigaţiile instanţei sau să se sustragă cercetărilor efectuate de aceasta, este pedepsit cu închisoare de până la 4 ani”.

Art. 379. Favorizarea reală

Cel care, în afara cazurilor de concurs la comiterea infracţiunii şi a cazurilor prevăzute de art. 648, 648-bis, 648-ter ajută pe cineva să asigure produsul sau profitul sau preţul unei infracţiuni, este pedepsit cu închisoare de până la 5 ani dacă este vorba despre delict şi cu amendă de la 51 euro la 1.032 euro dacă este vorba despre o contravenţie.

Se aplică dispoziţiile primului şi ultimului paragraf ale articolului precedent.

Art. 379-bis. Dezvăluirea de secrete în legătură cu o urmărire penală

Exceptând cazul în care fapta ar constitui o infracţiune mai gravă, cel care dezvăluie în mod nelegitim informaţii secrete privind o urmărire penală, aflate de el, deoarece a participat sau a asistat la o acţiune a acestei urmăriri, este pedepsit cu închisoare de până la 1 an. Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, după ce a dat declaraţii în cursul cercetărilor preliminare, nu respectă interdicţia impusă de Parchet în temeiul art. 391-quinquies al Codului de procedură penală.

Art. 380. Apărarea sau consultanţa neloiale

Apărătorul sau consultantul tehnic care, fiind lipsit de localitate, potrivit obligaţiilor sale profesionale, provoacă daune intereselor părţii care o apără, asistă sau reprezintă în faţa instanţei sau Curţii penale internaţionale, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani şi cu amendă de peste 516 euro (1).

Pedeapsa este majorată:

1) dacă vinovatul a comis fapta punându-se de acord cu partea adversă;

2) dacă fapta a fost comisă în dauna unui inculpat.

Se aplică închisoarea de la 3 la 10 ani şi amenda de peste 1.032 euro dacă fapta este comisă în dauna persoanei acuzate de un delict pentru care legea prevede pedeapsa cu moartea sau detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de peste 5 ani.

(1) Alineat modificat astfel de art. 10 alin. 10 din Legea nr. 237 din 20 decembrie 2012. Textul anterior în vigoare era: „Apărătorul sau consultantul tehnic care, fiind lipsit de loialitate, potrivit obligaţiilor sale profesionale, provoacă daune intereselor părţii care o apără, asistată sau reprezentată în faţa instanţei, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani şi cu amendă de peste 516 euro”.

Art. 381. Alte atitudini lipsite de loialitate ale apărătorului sau ale consultantului tehnic

Apărătorul sau consultantul tehnic care, într-o procedură în faţa instanţei, oferă în acelaşi timp, fie şi prin intermediul unei persoane, asistenţă sau consultanţă în favoarea părţilor adverse, este pedepsit, atunci când fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de peste 103 euro.

Pedeapsa este de închisoare până la 1 an şi de amenda de la 51 euro la 516 euro dacă apărătorul sau consultantul, după ce a apărat, asistat sau reprezentat o parte asigură, fără consimţământul acesteia, în aceeaşi procedură, apărarea sau consultarea părţii adverse.

Art. 382. Trafic de influenţă al apărătorului

Apărătorul care, făcând trafic de influenţă pe lângă judecătorul sau procurorul care trebuie să pună concluzii sau pe lângă martor, expert sau interpret, primeşte sau pune un client să dea sau să promită pentru sine sau pentru un terţ bani sau alte foloase, sub pretextul de a câştiga simpatia judecătorului sau procurorului sau martorului, expertului sau interpretului sau de a-i plăti, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 8 ani şi cu amendă de peste 1.032 euro.

Art. 383. Interdicţia de a deţine o funcţie publică

Condamnarea pentru delictele prevăzute de art. 380 şi 381 partea I şi 382 atrage de drept interdicţia de a deţine o funcţie publică.

Art. 383-bis. Circumstanţe agravante în cazul condamnării (1)

În cazurile prevăzute de art. 371-bis, 371-ter, 372, 373, 374 şi 375, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 10 ani dacă din faptă decurge o condamnare la închisoare mai mică de 5 ani; este închisoarea de la 6 la 14 ani dacă din faptă decurge o condamnare mai mare de 5 ani; şi este închisoarea de la 8 la 20 de ani dacă din faptă decurge o condamnare la detenţiune pe viaţă.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1, din Legea nr. 133 din 11 iulie 2016.

Art. 384. Cazuri de nepedepsire

În cazurile prevăzute de art. 361, 362, 363, 364, 365, 366, 369, 371-bis, 371-ter, 372, 373, 374 şi 378, nu se pedepseşte cel care a comis fapta, deoarece a fost constrâns de nevoia de a se salva pe sine sau o rudă apropiată de la o gravă şi inevitabilă lezare a libertăţii sau onoarei.

În cazurile prevăzute de art. 371-bis, 371-ter, 372 şi 373, pedepsirea este exclusă dacă fapta este comisă de cel care prin lege nu ar fi trebuit să fie solicitat să furnizeze informaţii în scopul anchetelor sau implicat ca martor, expert, consultant tehnic sau interpret sau nu ar fi putut fi obligat să depună mărturie sau să răspundă sau ar fi trebuit să fie avertizat asupra dreptului de a se abţine să ofere informaţii, să dea mărturie, să facă expertiza, să ofere consultanţă sau să facă interpretariat.

Art. 384-bis. Pedepsirea faptelor comise în timpul legăturii audio-video în cursul unei comisii rogatorii din străinătate (1)

Delictele prevăzute de art. 366, 367, 368, 369, 371-bis, 372 şi 373, comise cu prilejul unei legături audio-video în cursul unei comisii rogatorii cu străinătatea se consideră comise pe teritoriul statului şi sunt pedepsite conform legii italiene.

(1) Articol introdus de art. 17 din Legea nr. 367 din 5 octombrie 2001.

Art. 384-ter. Circumstanţe speciale (1)

Dacă faptele prevăzute de art. 371-bis, 371-ter, 372, 374 şi 378 sunt comise cu scopul de a împiedica, a îngreuna sau a devia o anchetă sau un proces penal în legătură cu delictele prevăzute de art. 270, 270-bis, 276, 280, 280-bis, 283, 284, 285, 289-bis, 304, 305, 306, 416-bis, 416-ter şi 422 sau de infracţiunile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 17 din 25 ianuarie 1982 sau cu infracţiunile privind traficul ilegal de arme sau de material nuclear, chimic sau biologic, în legătură oricum cu infracţiunile prevăzute de art. 61 alin. 3-bis din Codul de procedură penală, pedeapsa este majorată de la jumătate la două treimi şi nu intervine suspendarea procedurii prevăzute de art. 371-bis şi 371-ter.

Pedeapsa este redusă între jumătate şi două treimi faţă de cel care face eforturi să readucă la starea iniţială locurile, bunurile, persoanele sau probele, precum şi să evite ca activitatea infracţională să conducă la consecinţe ulterioare, sau ajută concret poliţia sau instanţa la reconstituirea faptei ce face obiectul alterării mijloacelor de probă şi îndreptării pe o pistă greşită şi la identificarea autorilor.

(1) Articol introdus de art. 2 din Legea nr. 133 din 11 iulie 2016.

PARTEA A II-A

Despre delicte împotriva autorităţii care pronunţă hotărâri judiciare

Art. 385. Evadarea

Cel care, fiind arestat legal sau deţinut pentru o infracţiune, evadează, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani (1).

Pedeapsa este de închisoare de la 2 la 5 ani dacă vinovatul comite fapta folosind violenţa sau ameninţarea împotriva persoanelor sau prin efracţie; şi este de la 3 la 6 ani dacă violenţa sau ameninţarea este comisă cu arme sau de mai multe persoane reunite (2).

Dispoziţiile precedente se aplică şi inculpatului care, fiind în stare de arest la domiciliu sau într-un alt loc indicat de măsura dispusă, se îndepărtează de acesta, precum şi condamnatului căruia i s-a permis să lucreze în afara penitenciarului.

Atunci când evadatul este încarcerat înainte de condamnare, pedeapsa este micşorată.

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 199 din 26 noiembrie 2010.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 199 din 26 noiembrie 2010.

Art. 386. Pregătirea evadării

Cel care pregăteşte sau facilitează evadarea unei persoane arestată legal sau aflată în stare de detenţie pentru o infracţiune, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Se aplică închisoarea de la 3 la 10 ani dacă fapta este comisă în favoarea unui condamnat la pedeapsa cu moartea sau la detenţiune pe viaţă.

Pedeapsa este majorată dacă vinovatul, pentru a comite fapta, foloseşte unul din mijloacele indicate la primul paragraf al articolului precedent.

Pedeapsa este micşorată:

1) dacă vinovatul este o rudă apropiată;

2) dacă vinovatul, în termen de 3 luni de la evadare, pregăteşte capturarea evadatului sau predarea acestuia autorităţilor.

Condamnarea implică în orice caz interdicţia de a deţine o funcţie publică.

Art. 387. Vinovăţia supraveghetorului

Cel însărcinat din motive de serviciu cu supravegherea, fie şi temporară, unei persoane arestate sau aflate în stare de detenţie pentru o infracţiune, care din culpă provoacă evadarea, este pedepsit cu închisoare de până la 3 ani sau cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Vinovatul nu este pasibil de pedeapsă dacă în termen de 3 luni de la evadare ajută la capturarea persoanei evadate sau la predarea acesteia autorităţii.

Art. 388. Neexecutarea intenţionată a unei dispoziţii a judecătorului (1)

Cel care, pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor civile rezultate dintr-o sentinţă de condamnare sau a căror confirmare este în curs la instanţă, execută asupra bunurilor proprii sau ale altuia, acţiuni simulate sau frauduloase sau comite în acelaşi scop alte fapte frauduloase, este pedepsit, atunci când nu se supune somaţiei de a executa sentinţa, cu închisoare de până la 3 ani sau cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care se sustrage executării unei măsuri a judecătorului civil, care priveşte încredinţarea minorilor sau a altor persoane incapabile, sau dispune măsuri preventive pentru apărarea proprietăţii, posesiei sau creditului.

Cel care sustrage, strică, distruge, împrăştie sau deteriorează un bun ce-i aparţine supus popririi sau sechestrului judiciar sau asigurător, este pedepsit cu închisoare de până la un an şi cu amendă până la 309 euro.

Se aplică închisoarea de la 2 luni la 2 ani şi amenda de la 30 euro la 309 euro dacă fapta este comisă de proprietar asupra unui bun încredinţat lui spre păstrare şi închisoarea de la 4 luni la 3 ani şi amenda de la 51 euro la 516 euro dacă fapta este comisă de supraveghetor doar cu scopul de a favoriza proprietarul bunului.

Supraveghetorul unui bun supus popririi sau sechestrului judiciar sau asigurător care refuză pe nedrept, omite sau întârzie eliberarea unui act oficial este pedepsit cu închisoare de până la un an sau cu amendă până la 516 euro.

Pedeapsa prevăzută la alin. 5 se aplică debitorului sau administratorului, directorului general sau lichidatorului societăţii debitoare care, fiind invitat de grefier să indice bunurile sau creanţele ce pot fi supuse popririi, neglijează să răspundă în termen de 15 zile sau dă o declaraţie falsă.

Vinovatul este pedepsit în urma plângerii.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 388-bis. Încălcarea din culpă a îndatoririlor legate de supravegherea bunurilor supuse popririi sau sechestrului judiciar sau asigurător

Cel care, având în custodie un bun supus popririi sau sechestrului judiciar sau asigurător, cauzează din culpă distrugerea sau împrăştierea ori facilitează suprimarea sau furtul acestuia, este pedepsit în urma plângerii persoanei vătămate, cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă până la 309 euro.

Art. 388-ter. Neexecutarea premeditată a sancţiunilor băneşti

Cel care pentru a se sustrage de la plata unei amenzi contravenţionale sau a unei amenzi pentru anumite infracţiuni sau a unei amenzi administrative execută asupra bunurilor proprii sau ale altuia, acţiuni simulate sau frauduloase, sau comite în acelaşi scop alte fapte frauduloase, este pedepsit, atunci când nu se supune somaţiei de plată prevăzută în ordin, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 389. Nerespectarea pedepselor accesorii

Cel care, suferind o condamnare în urma căreia rezultă o pedeapsă accesorie, încalcă obligaţiile sau interdicţiile legate de această pedeapsă, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 luni.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care încalcă obligaţiile sau interdicţiile legate de o pedeapsă accesorie aplicată provizoriu.

Art. 390. Pregătirea nerespectării pedepsei

Cel care, în afara cazurilor de complicitate la comiterea infracţiunilor, ajută pe cineva să se sustragă executării pedepsei, este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 5 ani dacă este vorba despre un condamnat pentru delict şi cu amendă de la 51 euro la 1.032 euro dacă este vorba despre un condamnat pentru contravenţie.

Se aplică dispoziţiile paragrafului 3 al art. 386.

Art. 391. Pregătirea încălcării măsurilor de siguranţă privativă de libertate

Cel care pregăteşte sau facilitează evadarea unei persoane supuse măsurii de siguranţă privative de libertate sau ascunde evadatul sau îi facilitează în orice fel sustragerea de la urmărirea autorităţii, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani. Se aplică dispoziţiile paragrafului 3 al art. 386.

Dacă evadarea are loc din vina celui care, din motive de serviciu supraveghează, fie şi temporar, persoana supusă măsurii de siguranţă, vinovatul este pedepsit cu amendă de până la 1.032 euro. Se aplică dispoziţia de la paragraful 2 al art. 387.

Art. 391-bis. Înlesnirea abaterii deţinuţilor şi internaţilor supuşi unor restricţii deosebite de la regulile de tratament şi de la normele prevăzute de regulamentul din penitenciare

Cel care îi permite unui deţinut supus restricţiilor prevăzute la art. 41-bis din Legea nr. 354 din 26 iulie 1975 să comunice cu alţii încălcând dispoziţiile impuse dacă se dovedeşte a fi necesar este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani.

Dacă fapta este comisă de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică sau de un individ care exercită profesia de avocat se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 5 ani (1).

(1) Articol adăugat de alin. 26 al art. 2 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

PARTEA A III-A

Despre protecţia arbitrară a posibilităţii de a-şi face singur dreptate

Art. 392. Exercitarea arbitrară a posibilităţii de a-şi face singur dreptate prin violenţă asupra bunurilor

Cel care, în scopul exercitării unui drept pretins, putând să recurgă la un judecător, îşi face singur dreptate în mod arbitrar prin violenţă asupra bunurilor, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, cu amendă de până la 516 euro.

Conform legii penale, există violenţă asupra bunurilor atunci când bunul este stricat sau transformat, sau i se schimbă destinaţia.

De asemenea, există violenţă asupra bunurilor atunci când un program informatizat este stricat, modificat sau şters în întregime sau parţial sau este împiedicată sau tulburată funcţionarea unui sistem informatizat sau de telecomunicaţii.

Art. 393. Exercitarea arbitrară a posibilităţii de a-şi face singur dreptate prin violenţă asupra persoanelor

Cel care, în scopul indicat la articolul precedent şi putând să recurgă la un judecător, îşi face singur dreptate în mod arbitrar prin violenţă sau ameninţare asupra persoanelor, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, cu închisoare până la un an.

Dacă fapta este comisă şi prin violenţă asupra bunurilor, la pedeapsa cu închisoarea se adaugă amenda până la 206 euro.

Pedeapsa este majorată dacă violenţa sau ameninţarea persoanelor este comisă cu arme.

Art. 393-bis. Cauza de nepedepsire (1)

Nu se aplică dispoziţiile de la art. 336, 337, 338, 339, 339-bis, 341-bis, 342 şi 343 atunci când funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică sau angajatul public a provocat fapta prevăzută de articolele respective, depăşind prin acţiuni arbitrare limitele atribuţiilor sale.

(1) Articol adăugat de alin. 9 al art. 1 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi, ulterior, modificat astfel de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1-5 din 3 iulie 2017.

Art. 394. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Provocarea la duel.

Cel care provoacă pe alţii la duel, chiar dacă provocarea nu este acceptată, este pedepsit, dacă duelul nu are loc, cu amendă de la 40.000 la 400.000 lire italiene.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care acceptă provocarea, tot cu condiţia ca duelul să nu aibă loc.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 395. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Instigatorii la duel

Instigatorii la duel sunt pedepsiţi cu amendă de la 40.000 la 400.000 lire italiene; dar pedeapsa este micşorată dacă duelul nu are loc.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 396. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Uzul de arme în duel. Cel care face uz de arme în duel este pedepsit, chiar dacă nu cauzează adversarului o vătămare corporală, cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de la 100.000 la 2 milioane de lire italiene.

Duelistul este pedepsit:

1) cu închisoare până la 2 ani, dacă în urma faptei adversarul suferă o vătămare corporală gravă sau foarte gravă;

2) cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă în urma faptei rezultă moartea.

Martorilor sau asistenţilor şi persoanelor care au facilitat duelul li se aplică amenda de la 100.000 la 2 milioane de lire italiene.

Dacă martorii sau asistenţii sunt aceleaşi persoane care au provocat duelul, nu li se aplică dispoziţiile articolului precedent.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 397. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cazuri de aplicare a pedepselor obişnuite stabilite pentru omor şi vătămare corporală.

În locul dispoziţiilor articolului precedent se aplică cele conţinute de partea I a titlului 12:

1. când condiţiile luptei nu au fost stabilite anterior de martori sau de asistenţi, sau dacă lupta nu are loc în prezenţa lor;

2. dacă armele folosite în luptă nu sunt egale şi nu sunt spade, săbii sau pistoale încărcate la fel, sau dacă sunt arme de precizie sau automate;

3. dacă la alegerea armelor sau în timpul luptei este comisă o înşelăciune sau o încălcare a condiţiilor stabilite;

4. dacă s-a convenit în mod expres sau dacă rezultă din felul duelului, sau din distanţa dintre combatanţi sau din alte condiţii stabilite, că unul dintre duelişti trebuia să fie omorât.

Înşelăciunea sau încălcarea condiţiilor stabilite, în ceea ce priveşte alegerea armelor sau a luptei, este în sarcina nu numai a autorului ci şi a aceluia dintre duelişti, martori sau asistenţi care a cunoscut acest lucru înainte sau în timpul luptei. ” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 398. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Circumstanţe agravante. Cazuri de nepedepsire

Dacă vinovatul pentru unul delictele prevăzute de art. 394, de prima parte şi de primul paragraf al art. 396 a fost cel care a cauzat în mod injust şi determinant fapta, pedeapsa este dublată pentru el.

Nu se pedepsesc:

1. instigatorii la duel, martorii sau asistenţii şi cei care au facilitat duelul, dacă împiedică uzul de arme sau opresc lupta înainte de producerea vreunei răni;

2. martorii sau asistenţii care, înainte de duel, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a împăca părţile, sau dacă datorită lor lupta a avut un rezultat mai puţin grav decât cel care ar fi putut să se întâmple;

3. medicul care oferă asistenţă dueliştilor.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 399. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Duelistul neimplicat în faptă.

Atunci când unul din duelişti nu a avut partea lui de vină în fapta care a cauzat duelul, şi se bate în locul celui direct interesat, pedepsele stabilite în prima parte şi la primul paragraf al art. 396 sunt majorate.

Acest spor al pedepsei nu se aplică dacă duelistul este o rudă apropiată sau dacă, fiind unul din martori sau din asistenţi, s-a bătut în locul persoanei absente.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 400. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Ofensa adusă determinată de refuzul de a se duela şi incitarea la duel.

Cel care în public jigneşte o persoană sau o face să fie ţinta dispreţului public, pentru că nu a provocat la duel sau nu a acceptat duelul sau nu s-a luptat în duel, este pedepsit cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă de la 100.000 la 1 milion de lire italiene.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care, făcând dovada dispreţului, îi incită pe alţii la duel.” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 401. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Provocarea la duel în scopul obţinerii de profit.

Atunci când cel care provoacă sau incită la duel sau ameninţă să provoace sau să incite, acţionează cu intenţia de a estorca bani sau alte foloase, se aplică dispoziţiile art. 629.

Se aplică de asemenea dispoziţiile părţii I a titlului 12, în cazul în care duelul s-a desfăşurat” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

TITLUL IV

Despre delicte împotriva sentimentului religios şi împotriva respectului datorat persoanelor decedate

PARTEA I

Despre delicte împotriva confesiunilor religioase (1)

(1) Titlul iniţial: „DESPRE DELICTE ÎMPOTRIVA RELIGIEI STATULUI ŞI A CULTURILOR PERMISE” a fost înlocuit astfel cu cel actual de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 402. (1)

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 508/2000, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol care prevedea: „Defăimarea religiei statului.

Cel care în mod public defăimează religia statului este pedepsit cu închisoare până la un an”.

Art. 403. Ofense aduse unei confesiuni religioase prin defăimarea persoanelor (1)

Cel care în mod public aduce o ofensă unei confesiuni religioase, prin defăimarea celui care o practică, este pedepsit cu amendă de la 1.000 euro la 5.000 euro.

Se aplică amenda de la 2.000 euro la 6.000 euro celui care aduce o ofensă unei confesiuni religioase prin defăimarea unui preot al cultului respectiv.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 7 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 404. Ofense aduse unei confesiuni religioase prin defăimarea sau distrugerea bunurilor (1)

Cel care, într-un loc destinat cultului sau într-un loc public sau deschis publicului, aduce o ofensă unei confesiuni religioase, defăimează prin expresii injurioase bunuri care sunt obiecte de cult sau sunt consacrate cultului, sau sunt destinate obligatoriu practicării cultului, sau comite fapta în timpul slujbelor religioase predicate într-un loc privat de un preot al cultului, este pedepsit cu amendă de la 1.000 euro la 5.000 euro.

Cel care în public şi intenţionat distruge, împrăştie, deteriorează, face inutilizabile sau murdăreşte bunuri ce alcătuiesc un obiect de cult sau sunt consacrate cultului sau sunt destinate obligatoriu exercitării cultului, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 8 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 405. Tulburarea slujbelor religioase ale cultului unei confesiuni religioase.

Cel care împiedică sau tulbură desfăşurarea slujbelor, ceremoniilor sau practicilor religioase ale cultului unei confesiuni religioase (1), care au loc cu participarea unui reprezentant al cultului respectiv sau într-un loc destinat cultului ori într-un loc public sau deschis publicului, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani.

Dacă intervin fapte de violenţă împotriva persoanelor sau de ameninţare, se aplică închisoarea de la 1 la 3 ani.

(1) Cuvintele: „cultului catolic” au fost înlocuite astfel de art. 9 din Legea nr. 85 din 24 februarie 2006.

Art. 406. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Delicte împotriva cultelor permise în stat.

Cel care comite una din faptele prevăzute de art. 403, 404 şi 405 împotriva unui cult permis în ţară, este pedepsit conform articolelor de mai sus, dar pedeapsa este micşorată.” a fost abrogat de art. 10 al Legii nr. 85 din 24 februarie 2006.

PARTEA A II-A

Despre delicte împotriva respectului datorat persoanelor decedate

Art. 407. Jefuirea mormintelor

Cel care jefuieşte o groapă, un mormânt sau o urnă funerară este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 408. Profanarea de morminte

Cel care în cimitire sau în alte locuri de îngropăciune comite profanarea de morminte, gropi sau urne funerare sau de bunuri destinate cultului persoanelor decedate, apărării sau decorării cimitirelor, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 409. Tulburarea unor funeralii sau a slujbei de înmormântare

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 405, împiedică sau tulbură funeralii sau o slujbă de înmormântare, este pedepsit cu închisoare până la un an.

Art. 410. Profanarea de cadavre

Cel care comite acte de profanare asupra unui cadavru sau cenuşii decedatului este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Dacă vinovatul desfigurează sau mutilează cadavrul sau comite, indiferent cum, asupra acestuia acte de brutalitate sau de obscenitate, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Art. 411. Distrugerea, suprimarea sau sustragerea cadavrului

Cel care distruge, suprimă sau sustrage un cadavru, sau o parte a acestuia, sau îi fură sau împrăştie cenuşa, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă în cimitire sau în alte locuri de îngropăciune, de depunere sau de păstrare.

Nu constituie infracţiune împrăştierea cenuşii cadavrului, autorizată de ofiţerul de stare civilă pe baza exprimării voinţei defunctului (1).

Împrăştierea cenuşei neautorizată de ofiţerul de stare civilă sau efectuată prin modalităţi diferite faţă de cele indicate de defunct, este pedepsită cu închisoare de la 2 luni la 1 an şi cu amendă de la 2.582 euro la 12.911 euro (1).

(1) Alineat adăugat de art. 2 din Legea nr. 130 din 30 martie 2001.

Art. 412. Ascunderea cadavrului

Cel care ascunde un cadavru sau o parte din acesta, sau îi ascunde cenuşa, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

Art. 413. Folosirea nelegitimă a cadavrului

Cel care face disecţie sau foloseşte altfel un cadavru sau o parte din acesta în scopuri ştiinţifice sau didactice, în cazuri nepermise de lege, este pedepsit cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă până la 516 euro.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă pe un cadavru sau o parte a acestuia despre care vinovatul ştie ca a fost mutilat, ascuns sau sustras de alţii.

TITLUL V

Despre delictele împotriva ordinii publice

Art. 414. Instigarea la comiterea de infracţiuni

Cel care în mod public instigă la comiterea uneia sau mai multor infracţiuni este pedepsit pentru simplul fapt de a fi instigat:

1) cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă este vorba despre instigarea de a comite infracţiuni;

2) cu închisoare până la un an, sau cu amendă până la 206 euro, dacă este vorba despre instigarea de a comite contravenţii.

Dacă este vorba despre instigarea de a comite unul sau mai multe delicte sau una sau mai multe contravenţii, se aplică pedeapsa stabilită la punctul nr. 1.

La pedeapsa stabilită la punctul nr. 1 este supus şi cel care în mod public face apologia unuia sau mai multor delicte. Pedeapsa prevăzută de prezentul alineat, precum şi de alin. 1 şi 2 este majorată dacă fapta este comisă prin intermediul instrumentelor informatizate sau de telecomunicaţii (2).

În afara cazurilor prevăzute la art. 302, dacă instigarea sau apologia prevăzută la alineatele precedente priveşte delicte de terorism sau crime împotriva umanităţii, pedeapsa este majorată cu jumătate. Pedeapsa este majorată până la două treimi dacă fapta este comisă prin intermediul instrumentelor informatizate sau de telecomunicaţii (1).

(1) Alineat adăugat de art. 15 alin. 1-bis din Decretul-lege nr. 144 din 27 iulie 2005, devenit cu modificări Legea nr. 155 din 31 iulie 2005 şi, ulterior, modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. b) pct. 2 din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. b) pct. 1 din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

Art. 414-bis. Instigarea la practici de pedofilie şi pedopornografie (1)

Cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care, prin orice mijloc şi orice formă de exprimare, instigă în public la comiterea, în dauna minorilor, a unuia sau mai multor delicte prevăzute de art. 600-bis, 600-ter şi 600-quater, chiar dacă se referă la materialul pornografic de la art. 600-quater.1, 600-quinquies, 609-bis, 609-quater şi 609-quinquies este pedepsit cu închisoare de la un 1 şi 6 luni la 5 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus şi cel care în public face apologia unuia sau mai multor delicte prevăzute de primul alineat.

Nu pot fi invocate, drept scuză, motive sau scopuri cu caracter artistic, literar, istoric sau legat de obiceiuri.

(1) Articol adăugat de lit. b) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 415. Instigarea la încălcarea legilor

Cel care în mod public instigă la încălcarea legilor privind ordinea publică sau la ură între clasele sociale este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 416. Constituirea unui grup infracţional organizat

Atunci când trei sau mai multe persoane se asociază în scopul de a comite mai multe delicte, cei care promovează sau constituie sau organizează grupul sunt pedepsiţi, doar pentru asta, cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Pentru simplul fapt de a participa la grup, pedeapsa este de închisoare de la 1 la 5 ani.

Şefii sunt supuşi la aceeaşi pedeapsă stabilită pentru iniţiatori.

Dacă asociaţii străbat înarmaţi terenurile sau străzile publice, se aplică închisoarea de la 5 la 15 ani.

Pedeapsa este majorată dacă numărul asociaţilor este de 10 sau mai mulţi.

Dacă grupul este destinat comiterii unuia din delictele prevăzute la art. 600, 601, 601-bis şi 602, precum şi la art. 12 alin. 3-bis din legea-cadru a dispoziţiilor privind reglementarea imigrării şi normele asupra condiţiei de străin, potrivit Decretului-lege nr. 286 din 25 iulie 1998, precum şi la art. 22 alin. 3 şi 4 şi 22-bis alin. 1 din Legea nr. 91 din 1 aprilie 1999, se aplică închisoarea de la 5 la 15 ani în cazurile prevăzute de primul alineat şi de la 4 la 9 ani în cazurile prevăzute de alin. 2 (2).

Dacă grupul are drept scop comiterea unuia din delictele prevăzute la art. 600-bis, 600-ter, 600-quater, 600-quater.1, 600-quinquies, 609-bis, atunci când fapta este comisă în dauna unui minor în vârstă de până la 18 ani, 609-quater, 609-quinquies, 609-octies atunci când fapta este comisă în dauna unui minor de 18 ani şi 609-undecies, se aplică închisoarea de la 4 ani la 8 ani în cazurile prevăzute de primul alineat şi închisoarea de la 2 la 6 ani în cazurile prevăzute de alin. doi (3).

(1) Cuvintele: „600, 601 şi 602” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Alineat adăugat de art. 4 din Legea nr. 228 din 11 august 2003 şi ulterior, modificat astfel de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 236 din 11 decembrie 2016.

(3) Alineat adăugat de lit. c) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 416-bis. Gruparea de tip mafiot (1)

Cel care face parte dintr-o grupare de tip mafiot formată din trei sau mai multe persoane, este pedepsit cu închisoare de la 10 la 15 ani (2).

Cei care promovează, conduc sau organizează gruparea sunt pedepsiţi, doar pentru asta, cu închisoare de la 12 la 18 ani (3).

Gruparea este de tip mafiot când cei care fac parte din ea se folosesc de puterea de intimidare a legăturii prin asociere şi de condiţia de supunere şi de complicitate care decurge din aceasta pentru a comite delicte, spre a dobândi în mod direct sau indirect gestionarea sau controlul activităţilor economice, concesionărilor, autorizaţiilor, antreprenoriatelor şi serviciilor publice sau pentru a realiza profituri sau avantaje nemeritate pentru sine sau pentru alţii sau în scopul împiedicării sau îngreunării exercitării libere a votului sau obţinerii de voturi pentru sine sau pentru alţii cu ocazia consultărilor electorale.

Dacă gruparea este înarmată se aplică pedeapsa cu închisoare de la 12 la 20 ani (4) în cazurile prevăzute la alin. 1 şi de la 15 la 26 ani (5) în cazurile prevăzute la alin. 2 (8).

Gruparea este considerată înarmată atunci când participanţii au la dispoziţie, pentru atingerea scopurilor grupării, arme sau materiale explozibile, chiar dacă sunt ascunse sau ţinute într-un loc de depozitare.

Dacă activităţile economice al căror control intenţionează să-l preia sau să-l păstreze asociaţii sunt finanţate în întregime sau în parte cu preţul, produsul sau profitul delictelor, pedepsele prevăzute la alineatele precedente sunt majorate de la o treime la jumătate.

Faţă de condamnat este întotdeauna obligatorie confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate comiterii infracţiunii şi a bunurilor care reprezintă preţul, produsul, profitul sau obligaţia acesteia.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi grupărilor camorra, ‘ndraghetta (6) şi altor grupări, indiferent de denumirea lor pe plan local, inclusiv cele străine (7) care, folosindu-se de forţa de intimidare a legăturii prin asociere urmăresc scopuri corespunzătoare acelora ale grupărilor de tip mafiot.

(1) Titlul precedent: „Gruparea de tip mafiot” a fost înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 lit. b bis), pct. 5 din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. b-bis) pct. 1) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, transformat cu modificări de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008 şi, ulterior, de art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

(3) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. b-bis) pct. 2) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, transformat cu modificări de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008 şi, ulterior, de art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

(4) Cuvintele: „patru” şi „zece” au fost înlocuite astfel de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(5) Cuvintele: „cinci” şi „cincisprezece” au fost înlocuite astfel de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(6) Cuvântul „ndraghetta” a fost introdus de art. 6 alin. 2 din Decretul-lege nr. 4 din 4 februarie 2010, devenit cu modificări Legea nr. 50 din 31 martie 2010.

(7) Cuvintele „inclusiv cele străine” au fost introduse de art. 1 alin. 1 lit. b bis), pct. 4) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

(8) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. b-bis) pct. 3) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008 şi, ulterior, de art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 69 din 27 mai 2015.

Art. 416-ter. Schimbul electoral politico-mafiot (1)

Cel care acceptă promisiunea de a obţine voturi prin modalităţile de la alin. trei al art. 416-bis în schimbul donării sau promisiunii donării de bani sau de alte foloase este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani (2).

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care promite să obţină voturi prin modalităţile de la primul alineat.

(1) Articol adăugat de art. 11-ter al decretului lege nr. 306 din 8 iunie 1992, devenit cu modificări Legea nr. 356 din 7 august 1992 şi ulterior înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 62 din 17 aprilie 2014, cu începere de la data de 18 aprilie 2014, în temeiul dispoziţiilor de la art. 2 alin. 1 din aceeaşi lege nr. 62/2014.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

Art. 417. Măsura de siguranţă

În caz de condamnare pentru delictele prevăzute de cele 2 articole precedente, este întotdeauna dispusă o măsură de siguranţă.

Art. 418. Asistenţa acordată asociaţilor

Cel care, în afara cazurilor de complicitate la infracţiuni sau de favorizare, oferă adăpost sau hrană, ospitalitate, mijloace de transport, instrumente de comunicare (1) uneia din persoanele care participă la grupare este pedepsit cu închisoare de la 2 la 4 ani (2).

Pedeapsa este majorată dacă asistenţa este acordată (3) permanent.

Nu se pedepseşte cel care comite fapta în favoarea unei rude apropiate.

(1) Cuvintele iniţiale: „oferă adăpost sau asigură hrană” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 5-bis din Decretul-lege nr. 374 din 18 octombrie 2001, devenit cu modificări Legea nr. 438 din 15 decembrie 2001.

(2) Cuvintele: „până la doi ani” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 251 din 5 decembrie 2005.

(3) Cuvintele iniţiale: „dacă refugiul sau hrana sunt asigurate” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 5-ter din Decretul-lege nr. 374 din 18 octombrie 2001, devenit cu modificări Legea nr. 438 din 15 decembrie 2001.

Art. 419. Devastarea şi jaful

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 285, comite fapte de devastare sau de jaf este pedepsit cu închisoare de la 8 la 15 ani.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă asupra armelor, muniţiilor sau alimentelor existente într-un loc de vânzare sau depozitare.

Art. 420. Atentat asupra instalaţiilor de utilitate publică

Cel care comite o faptă cu scopul de a defecta sau a distruge instalaţii de utilitate publică este pedepsit, exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 1 la 4 ani.

(...) (1)

(1) Alineatele doi şi trei care prevedeau: „Pedeapsa de la alin. 1 se aplică şi celui care comite o faptă cu scopul de a defecta sau a distruge sisteme informaţionale sau de comunicaţii de utilitate publică, sau date, informaţii sau programe conţinute de acestea sau legate de acestea.

Dacă în urma faptei rezultă distrugerea sau defectarea instalaţiei sau sistemului, datelor, informaţiilor sau programelor ori întreruperea, fie şi parţială, a funcţionarii instalaţiei sau sistemului, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 8 ani.” au fost abrogate de art. 6 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

Art. 421. Intimidarea publică

Cel care ameninţă să comită delicte împotriva siguranţei publice, sau fapte de devastare sau de jaf, astfel încât să creeze teamă publică, este pedepsit cu închisoare de până la un an.

TITLUL VI

Despre delicte împotriva siguranţei publice

PARTEA I

Despre delictele de pericol comun comise prin violenţă

Art. 422. Măcelul

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 285, în scopul de a ucide, comite acţiuni menite să pună în pericol integritatea publică este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă decesul mai multor persoane, cu detenţiunea pe viaţă.

Dacă este cauzată moartea unei singure persoane, se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă. În orice alt caz se aplică închisoarea de peste 15 ani.

Art. 423. Incendierea

Cel care provoacă un incendiu este pedepsit cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Dispoziţia anterioară se aplică şi în cazul incendierii bunului personal, dacă în urma faptei rezultă un pericol pentru siguranţa publică.

Art. 423-bis. Incendierea pădurilor

Cel care provoacă un incendiu în păduri, codri sau în păduri întinse sau de puieţi destinaţi reîmpăduririi, proprii sau ale altuia, este pedepsit cu închisoare de la 4 la 10 ani.

Dacă incendierea de la primul alineat este provocată din culpă, pedeapsa este de închisoare de la 1 la 5 ani.

Pedepsele prevăzute de primul şi al doilea alineat sunt majorate dacă în urma incendierii rezultă un pericol pentru clădiri sau o pagubă asupra zonelor protejate.

Pedepsele prevăzute de primul şi al doilea alineat sunt majorate cu jumătate dacă în urma incendiului rezultă o pagubă gravă, extinsă şi persistentă în mediul înconjurător.

Art. 424. Paguba urmată de incendiu

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 423-bis, doar cu scopul de a provoca o pagubă asupra bunului altuia, dă foc unui bun personal sau al altuia, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă pericolul unui incendiu, cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Dacă urmează incendiul, se aplică dispoziţiile art. 423, dar pedeapsa este redusă între o treime şi jumătate.

Dacă focului aprins în păduri, codri şi păduri întinse sau în zone cu puieţi destinaţi reîmpăduririi îi urmează incendiul, se aplică pedepsele prevăzute de art. 423-bis.

Art. 425. Circumstanţe agravante

În cazurile prevăzute de art. 423 şi 424 pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă:

1) asupra clădirilor publice sau destinate uzului public, asupra monumentelor, cimitirelor sau anexelor lor;

2) asupra imobilelor locuite sau cu destinaţie de locuinţă, asupra instalaţiilor industriale sau a şantierelor, sau asupra minelor, carierelor, izvoarelor sau apeductelor sau altor lucrări destinate strângerii şi scurgerii apelor;

3) asupra navelor sau altor ambarcaţiuni sau aeromobile;

4) asupra rampelor feroviare sau maritime, sau aeriene, asupra depozitelor generale sau altor depozite de mărfuri sau produse alimentare, sau asupra grămezilor sau depozitelor de materiale explozibile, inflamabile sau combustibile;

(...) (1)

(1) Punctul care prevedea: „5) asupra pădurilor, codrilor şi pădurilor întinse.” a fost abrogat de art. 11 din Legea nr. 353 din 21 noiembrie 2000.

Art. 426. Inundaţia, surparea sau avalanşa

Cel care provoacă o inundaţie sau o surpare, ori căderea unei avalanşe, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Art. 427. Dauna urmată de inundaţie, surpare sau avalanşă

Cel care strică, deteriorează sau face impracticabile în întregime sau parţial stăvilare, baraje, zăgazuri, diguri sau alte lucrări destinate apărării împotriva apelor, avalanşelor sau surpărilor, sau strângerii şi direcţionării apelor, doar cu scopul de a provoca daune, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă pericolul de inundaţie sau surpare, sau de cădere a unei avalanşe, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă dezastrul se produce, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 10 ani.

Art. 428. Naufragiu, scufundare sau dezastru aviatic

Cel care provoacă naufragiul sau scufundarea unei nave sau a unei alte ambarcaţiuni, sau prăbuşirea unui aeromobil, proprietate a altuia, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Pedeapsa este de închisoare de la 5 la 15 ani dacă fapta este comisă distrugând, scoţând sau nepunând lanternele sau alte semnale, sau folosind semnale false sau alte mijloace frauduloase.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi celui care provoacă naufragiul sau scufundarea unei nave sau a unei alte ambarcaţiuni, sau prăbuşirea unui aeromobil, proprietate personală, dacă în urma faptei rezultă un pericol pentru siguranţa publică.

Art. 429. Dauna urmată de naufragiu

Cel care, cu scopul de a produce o pagubă unei nave, unei ambarcaţiuni sau unui aeromobil, sau unui aparat pentru siguranţa navigaţiei, îl deteriorează sau îl face în întregime sau parţial nefolositor, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă pericolul naufragiului, scufundării sau dezastrului aviatic, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă în urma faptei rezultă naufragiul, scufundarea sau dezastrul, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Art. 430. Dezastrul feroviar

Cel care provoacă un dezastru feroviar este pedepsit cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Art. 431. Pericolul de dezastru feroviar cauzat de daună

Cel care cu scopul de a strica o cale ferată sau maşini, vehicule, instrumente, aparate sau alte obiecte care servesc la funcţionarea sa, le distruge în întregime sau parţial, le deteriorează sau le face nefolositoare în întregime sau parţial, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă pericolul unui dezastru feroviar, cu închisoare de la 2 la 6 ani.

Dacă în urma faptei rezultă dezastrul, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 10 ani.

Prin căi ferate legea penală înţelege, în afara căilor ferate obişnuite, orice altă cale cu şine metalice, pe care circulă vehicule puse în mişcare de vapori, de electricitate sau de un alt mijloc de tracţiune mecanică.

Art. 432. Atentate la siguranţa transporturilor

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de articolele precedente, pune în pericol siguranţa transporturilor publice pe şosea, pe apă sau în aer, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Se aplică închisoarea de la 3 luni la 2 ani celui care aruncă corpuri contondente sau proiectile împotriva vehiculelor în mişcare, destinate transporturilor publice pe şosea, pe apă sau în aer.

Dacă în urma faptei rezultă un dezastru, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 10 ani.

Art. 433. Atentate la siguranţa instalaţiilor de energie electrică şi gaz sau a comunicaţiilor publice

Cel care atentează la siguranţa atelierelor, lucrărilor, aparatelor sau altor mijloace destinate producţiei sau transmiterii energiei electrice sau a gazului, pentru iluminat sau pentru industrii, este pedepsit, atunci când în urma faptei rezultă pericolul împotriva siguranţei publice, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care atentează la siguranţa comunicaţiilor publice telegrafice sau telefonice, atunci când în urma faptei rezultă un pericol pentru siguranţa publică.

Dacă în urma faptei rezultă un dezastru, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 10 ani.

Art. 433-bis. Atentat la siguranţa centralelor nucleare (1)

Cel care atentează la siguranţa centralelor nucleare sau a instalaţiilor, locurilor sau mijloacelor folosite pentru producerea, conservarea sau transportul materiilor nucleare este pedepsit, atunci când în urma faptei rezultă un pericol pentru siguranţa publică, cu închisoare de la 4 la 8 ani.

Dacă în urma faptei rezultă un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.

(1) Articol introdus de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 58 din 28 aprilie 2015.

Art. 434. Prăbuşirea construcţiilor sau alte dezastre intenţionate

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de articolele precedente, comite o faptă cu scopul de a cauza prăbuşirea unei construcţii sau a unei părţi din aceasta sau un alt dezastru, este pedepsit, dacă în urma faptei a rezultat un pericol pentru siguranţa publică, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Pedeapsa este de închisoare de la 3 la 12 ani dacă prăbuşirea sau dezastrul se produce.

Art. 435. Fabricarea sau deţinerea de materiale explozibile

Cel care, cu scopul de a atenta la siguranţa publică, fabrică, achiziţionează sau deţine dinamită sau alte materiale explozibile, asfixiante, paralizante, toxice sau inflamabile, sau substanţe care servesc la compoziţia sau fabricarea acestora, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 436. Sustragerea, tăinuirea sau stricarea aparatelor pentru protecţie publică împotriva accidentelor

Cel care, cu ocazia unui incendiu, unei inundaţii, unei scufundări, unui naufragiu sau unui alt dezastru sau accident public, sustrage, tăinuieşte, ascunde sau face inutilizabile materiale, aparate sau alte mijloace destinate stingerii incendiului sau lucrărilor de apărare, salvare sau ajutor, ori împiedică în orice fel sau opreşte stingerea incendiului sau efectuarea lucrărilor de apărare sau de asistenţă, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 437. Înlăturarea sau omiterea intenţionată a măsurilor de protecţie a muncii

Cel care omite să plaseze instalaţii, aparate sau semnale destinate prevenirii dezastrelor sau accidentelor la locul de muncă, ori le îndepărtează sau le strică, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Dacă în urma faptei rezultă o catastrofă sau un accident, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

PARTEA A II-A

Despre delicte de pericol comun prin înşelăciune

Art. 438. Epidemia

Cel care cauzează o epidemie prin răspândirea de germeni patogeni, este pedepsit cu detenţiune pe viaţă. Dacă în urma faptei rezultă moartea mai multor persoane, se aplică pedeapsa cu moartea (1).

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de art. 1 din Decretul-lege nr. 224 din 10 august 1944.

Art. 439. Otrăvirea apelor sau a produselor alimentare

Cel care otrăveşte apele sau produsele destinate alimentaţiei, înainte ca acestea să fie luate sau distribuite pentru consum, este pedepsit cu închisoare de peste 15 ani.

Dacă în urma faptei rezultă moartea cuiva, se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă; şi, în caz de deces a mai multor persoane, se aplică pedeapsa cu moartea (1).

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de art. 1 din Decretul-lege nr. 224 din 10 august 1944.

Art. 440. Alterarea sau contrafacerea produselor alimentare

Cel care contaminează sau alterează ape sau produse destinate alimentaţiei înainte să fie luate sau distribuite pentru consum, făcându-le periculoase pentru sănătatea publică, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care contraface, în mod periculos pentru sănătatea publică, produse alimentare destinate comercializării.

Pedeapsa este majorată dacă sunt alterate sau contrafăcute substanţele medicamentoase.

Art. 441. Alterarea sau contrafacerea altor bunuri în dauna sănătăţii publice

Cel care alterează sau contraface, în mod periculos pentru sănătatea publică, bunuri destinate comercializării, altele decât cele indicate la articolul precedent, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă de peste 309 euro.

Art. 442. Comerţul cu produse alimentare contrafăcute sau alterate

Cel care, fără să existe complicitate la infracţiunile prevăzute de cele trei articole anterioare, deţine în scop de comercializare, pune în vânzare sau distribuie pentru consum ape, produse sau bunuri care au fost otrăvite, contaminate, alterate sau contrafăcute de alţii, în mod periculos pentru sănătatea publică, este supus la pedepsele prevăzute de articolele menţionate.

Art. 443. Comercializarea sau administrarea de medicamente alterate

Cel care deţine pentru comercializare, pune în vânzare sau administrează medicamente alterate sau imperfecte este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de peste 103 euro.

Art. 444. Comercializarea de produse alimentare nocive

Oricine deţine pentru comercializare, pune în vânzare sau distribuie pentru consum produse destinate alimentaţiei, necontrafăcute, nici alterate, dar periculoase pentru sănătatea publică, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de peste 51 euro.

Pedeapsa este micşorată dacă persoana care cumpără sau primeşte produsele ştie de caracterul nociv al acestora.

Art. 445. Administrarea de medicamente în mod periculos pentru sănătatea publică

Cel care, practicând, fie şi abuziv, comerţul cu substanţe medicamentoase, le administrează în felul, calitatea sau cantitatea necorespunzătoare prescripţiilor medicale, sau diferite de cele declarate sau convenite, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Art. 446. Confiscarea obligatorie

În caz de condamnare pentru unul din delictele prevăzute de art. 439, 440, 441 şi 442, dacă în urma faptei a rezultat decesul sau vătămarea gravă sau foarte gravă a unei persoane, confiscarea bunurilor indicate la primul alineat al art. 240 este obligatorie.

Art. 447. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Facilitarea premeditată a uzului de substanţe stupefiante.

Cel care, fără să fi participat la delictul prevăzut de articolul precedent, foloseşte sau lasă să fie folosit un local, public sau privat, pentru o întâlnire a unor persoane care vin aici pentru a folosi substanţe stupefiante, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 20.000 de lire italiene la 400.000 de lire italiene.

Se aplică închisoarea de până la 6 luni sau amenda de la 40.000 de lire italiene la 200.000 de lire italiene celui care intră în localurile respective pentru a folosi substanţe stupefiante.” a fost abrogat de art. 110 din Legea nr. 685 din 22 decembrie 1975.

Art. 448. Pedepsele accesorii

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de această parte implică publicarea sentinţei.

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de art. 439, 440, 441 şi 442 implică interdicţia de la 5 la 10 ani a practicării profesiei, ocupaţiei, unei activităţi industriale, comerciale sau meseriei, precum şi interdicţia de a deţine funcţii de conducere la persoanele juridice şi la întreprinderi pe aceeaşi perioadă. Condamnarea implică de asemenea publicarea sentinţei în cel puţin două cotidiene naţionale.

PARTEA A III-A

Despre delictele de pericol comun comise din culpă

Art. 449. Delicte de rezultat comise din culpă

Cel care, în afara ipotezelor prevăzute de alin. doi al art. 423-bis produce din culpă un incendiu sau un alt dezastru prevăzut de primul alineat al acestui titlu, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Pedeapsa este dublată dacă este vorba despre o catastrofă feroviară sau despre un naufragiu sau o scufundare a unei nave, folosită la transportul de persoane sau despre prăbuşirea unui aeromobil folosit la transportul de persoane.

Art. 450. Delicte de pericol comise din culpă

Cel care, prin propria acţiune sau inacţiune, din culpă, provoacă sau face să persiste pericolul unui dezastru feroviar, unei inundaţii, unui naufragiu sau unei scufundări a unei nave sau unei alte ambarcaţiuni, este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani.

Închisoarea nu este mai mică de un an dacă vinovatul a încălcat o somaţie specială a autorităţii date cu scopul înlăturării pericolului.

Art. 451. Nerespectarea din culpă a măsurilor de prevedere sau de apărare împotriva dezastrelor sau accidentelor la locul de muncă

Cel care, din culpă, neglijează să aşeze sau să îndepărteze sau face inutilizabile aparatele sau alte mijloace destinate stingerii unui incendiu, sau salvării sau ajutorului împotriva dezastrelor sau accidentelor la locul de muncă, este pedepsit cu închisoare de până la un an sau cu amendă de la 10 euro la 516 euro.

Art. 452. Delicte comise din culpă împotriva sănătăţii publice

Cel care comite, din culpă, una din faptele prevăzute de art. 438 şi 439 este pedepsit:

1) cu închisoare de la 3 la 12 ani în cazurile pentru care dispoziţiile menţionate prevăd pedeapsa cu moartea (1);

2) cu închisoare de la 1 la 5 ani, în cazurile pentru care se stabileşte pedeapsa cu detenţiune pe viaţă;

3) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, în cazul în care art. 439 prevede pedeapsa cu închisoarea.

Când s-a comis din culpă una din faptele prevăzute de art. 440, 441, 442, 443, 444 şi 445 se aplică pedepsele prevăzute aici, reduse, respectiv de la o treime la o şesime.

(1) Pedeapsa cu moartea pentru delictele prevăzute de Codul penal a fost abolită de art. 1 din Decretul-lege nr. 224 din 10 august 1944, care a înlocuit-o cu detenţiunea pe viaţă.

TITLUL VI-bis

Despre delicte împotriva mediului înconjurător (1)

(1) Titlu introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, cu începere din 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-bis. Poluarea mediului înconjurător (1)

Este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amendă de la 10.000 euro la 100.000 euro cel care, în mod abuziv, provoacă afectarea sau deteriorarea semnificativă şi apreciabilă:

1) a apelor sau aerului sau a unor porţiuni întinse sau semnificative ale solului sau subsolului;

2) a unui ecosistem, a biodiversităţii, inclusiv cea agrară, a florei sau faunei.

Atunci când poluarea este produsă într-o rezervaţie naturală protejată sau supusă unei restricţii peisagistice, de mediu, istorice, artistice, arhitectonice sau arheologice, sau în dauna unor specii de animale sau de plante protejate, pedeapsa este sporită.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-ter. Decesul sau vătămările drept consecinţă a delictului de poluare a mediului înconjurător (1)

Dacă din una din faptele de la art. 452-bis are, drept consecinţă nedorită de cel vinovat, o vătămare corporală, cu excepţia cazurilor în care boala are o durată de cel mult 20 de zile, se aplică pedeapsa cu închisoare de la 2 ani şi 6 luni la 7 ani; dacă are ca urmare o vătămare gravă, pedeapsa cu închisoare de la 3 la 8 ani; dacă are ca urmare o vătămare foarte gravă, pedeapsa cu închisoare de la 4 la 9 ani; dacă are ca urmare decesul, pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10 ani.

În cazul decesului mai multor persoane, vătămării mai multor persoane sau decesului uneia sau mai multor persoane şi vătămării uneia sau mai multor persoane, se aplică pedeapsa care ar trebui să se aplice pentru cazul mai grav, majorată până la triplare, dar pedeapsa cu închisoarea nu poate depăşi 20 de ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-quater. Dezastrul de mediu (1)

În afara cazurilor prevăzute de art. 434, cel care provoacă în mod abuziv un dezastru de mediu este pedepsit cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Constituie dezastru de mediu alternativ:

1) afectarea ireversibilă a echilibrului unui ecosistem;

2) afectarea echilibrului unui ecosistem a cărui eliminare se dovedeşte a fi deosebit de oneroasă şi realizabilă numai prin măsuri excepţionale;

3) afectarea siguranţei publice din cauza descoperirii faptei în urma extinderii afectării sau efectelor sale dăunătoare sau din cauza numărului de persoane vătămate sau expuse unui pericol.

Atunci când dezastrul este provocat într-o rezervaţie naturală protejată sau supusă unei restricţii peisagistice, de mediu, istorice, artistice, arhitectonice sau arheologice, sau în dauna unor specii de animale sau de plante protejate, pedeapsa este majorată.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-quinquies. Delicte din culpă împotriva mediului înconjurător (1)

Dacă una din faptele prevăzute de art. 452-bis şi 452-quater este comisă din culpă, pedepsele prevăzute de aceleaşi articole sunt micşorate de la o treime la două treimi.

Dacă din comiterea faptelor prevăzute la alineatul precedent decurge pericolul poluării mediului înconjurător sau al dezastrului de mediu, pedepsele sunt ulterior micşorate cu o treime.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-sexies. Traficul şi abandonarea materialului cu nivel înalt de radioactivitate (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amendă de la 10.000 euro la 50.000 euro cel care în mod abuziv cedează, cumpără, primeşte, transportă, importă, exportă, procură pentru alţii, deţine, transferă, abandonează sau se aruncă ilegal materialul cu nivel înalt de radioactivitate.

Pedeapsa prevăzută la primul alineat este majorată dacă din faptă decurge pericolul afectării sau deteriorării:

1) apelor sau aerului, sau unor porţiuni întinse sau semnificative ale solului sau subsolului;

2) unui ecosistem, biodiversităţii, inclusiv cea agrară, florei sau faunei.

Dacă din această faptă decurge un pericol pentru viaţa sau integritatea persoanelor, pedeapsa este sporită până la jumătate.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-septies. Împiedicarea controlului (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care împiedicând accesul, montând obstacole sau schimbând artificial starea locurilor, împiedică, încurcă sau evită activitatea de pază şi control de mediu şi de siguranţă şi igienă a muncii sau compromite rezultatele acesteia, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-octies. Circumstanţe agravante (1)

Atunci când gruparea de la art. 416 este destinată, în mod exclusiv sau concomitent, scopului de a comite unul din delictele prevăzute de acest titlu, pedepsele prevăzute de acelaşi art. 416 sunt sporite.

Atunci când gruparea prevăzută la art. 416-bis are scopul de a comite unul din delictele prevăzute de acest titlu ori de a dobândi gestionarea sau controlul activităţilor economice, concesionărilor, autorizaţiilor, antreprenoriatelor sau serviciilor publice în materie de mediu, pedepsele prevăzute de acelaşi art. 416-bis sunt majorate.

Pedepsele prevăzute la alin. 1 şi 2 sunt majorate de la o treime la jumătate dacă din grupare fac parte funcţionari publici sau însărcinaţi cu o funcţie publică ce exercită funcţii sau desfăşoară activităţi în materie de mediu.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-novies. Circumstanţa agravantă de mediu (1)

Atunci când o faptă prevăzută deja drept infracţiune este comisă cu scopul de a săvârşi unul sau mai multe din delictele prevăzute de acest titlu, de Decretul-lege nr. 152 din 3 aprilie 2006 sau de o altă dispoziţie legală pentru protecţia mediului înconjurător, sau dacă în urma comiterii faptei decurge încălcarea uneia sau mai multor norme prevăzute de Decretul-lege citat nr. 152 din 2006 sau de o altă lege care protejează mediul, pedeapsa în primul caz este majorată de la o treime la jumătate şi în al doilea caz este sporită cu o treime. În orice caz se poate demara procedura din oficiu pentru această infracţiune.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-decies. Căinţa activă (1)

Pedepsele prevăzute pentru delictele indicate în acest titlu, pentru delictul de constituire a unui grup infracţional organizat de la art. 416 agravat în temeiul art. 452-octies, precum şi pentru delictul de la art. 260 din Decretul-lege nr. 152 din 3 aprilie 2006, cu modificări ulterioare, sunt micşorate de la jumătate la două treimi faţă de cel care face eforturi pentru a evita ca activitatea infracţională să conducă la consecinţe ulterioare sau, înainte de declararea deschiderii dezbaterii în primă instanţă, se ocupă concret de punerea în siguranţă, asanarea şi, dacă este posibil, readucerea la starea iniţială a locurilor, şi micşorate de la o treime la jumătate faţă de cel care ajută concret poliţia sau instanţa la reconstituirea faptei, la identificarea autorilor sau la sustragerea resurselor importante pentru comiterea delictelor.

Dacă judecătorul, la cererea inculpatului, înainte să declare deschisă dezbaterea în primă instanţă, dispune suspendarea procedurii pe o perioadă adecvată, oricum nu mai mare de 2 ani şi care poate fi prelungită pe o perioadă maximă de un an ulterior, cu scopul de a permite activităţile de la alineatul precedent în curs de executare, cursul prescripţiei este suspendat.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-undecies. Confiscarea (1)

În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cererea părţilor, potrivit art. 444 din Codul de procedură penală, pentru delictele prevăzute de art. 452-bis, 452-quater, 452-sexies, 452-septies şi 452-octies din acest Cod, este întotdeauna dispusă confiscarea bunurilor care constituie produsul sau profitul infracţiunii sau care au servit la comiterea infracţiunii, exceptând cazul când aparţin unor persoane neimplicate în infracţiune.

Atunci când, în urma condamnării pentru unul din delictele prevăzute de prezentul titlu, a fost dispusă confiscarea bunurilor, iar aceasta nu este posibilă, judecătorul identifică bunurile de valoare echivalentă pe care le deţine condamnatul chiar şi indirect sau printr-o altă persoană şi dispune confiscarea acestora.

Bunurile confiscate în baza alineatelor precedente sau eventualele lor profituri sunt pune la dispoziţia administraţiei publice competente şi folosite pentru asanarea locurilor.

Norma privind confiscarea nu se aplică în cazul în care inculpatul s-a ocupat eficient de punerea în siguranţă şi, dacă este necesar, de activitatea de asanare şi refacere a locurilor afectate.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-duodecies. Readucerea locurilor la starea iniţială (1)

Atunci când pronunţă sentinţa de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cererea părţilor, potrivit art. 444 din Codul de procedură penală pentru fiecare din delictele prevăzute de acest titlu, judecătorul dispune recuperarea şi, dacă este posibil din punct de vedere tehnic, refacerea locurilor, punând executarea în sarcina condamnatului şi a indivizilor indicaţi la art. 197 din acest Cod.

La refacerea locurilor aşa cum prevede alineatul anterior se aplică dispoziţiile de la titlul II din partea a şasea a Decretului-lege nr. 152 din 3 aprilie 2006, în materie de refacere a mediului înconjurător.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

Art. 452-terdecies. Nerespectarea obligaţiei de restabilire a situaţiei anterioare (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care, fiind obligat prin lege, prin ordin al judecătorului sau al unei autorităţi publice, nu se ocupă de asanare, de refacere sau de recuperarea stării iniţiale a locurilor este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani şi cu amendă de la 20.000 euro la 80.000 euro.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 68 din 22 mai 2015, care a introdus întregul Titlu VI-bis cu începere de la data de 29 mai 2015, în temeiul dispoziţiilor de la art. 3 alin. 1 din aceeaşi Lege nr. 68/2015.

TITLUL VII

Despre delicte împotriva încrederii publice

PARTEA I

Despre falsificarea de monede, de cărţi de credit public şi de timbre

Art. 453. Falsificarea de monede, răspândirea şi introducerea în ţară, prin înţelegere, de monede falsificate

Este pedepsit cu închisoare de la 3 la 12 ani şi cu amendă de la 516 euro la 3.098 euro:

1) cel care contraface monede naţionale sau străine, care au în curs legal în ţară sau în afara ţării;

2) cel care falsifică în orice fel monede autentice, dând impresia unei valori mai mari;

3) cel care, fără să fie complice la contrafacere sau falsificare, dar prin înţelegere cu cel care a făcut-o sau cu un intermediar, introduce pe teritoriul statului, deţine, cheltuie sau pune altfel în circulaţie monede contrafăcute sau falsificate;

4) cel care, în scopul punerii în circulaţie, cumpără sau primeşte de la cel care le-a falsificat sau de la un intermediar, monezi contrafăcute sau falsificate.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care, fiind autorizat legal să le producă, fabrică în mod nelegitim, abuzând de instrumentele sau de materialele pe care le are la dispoziţie, cantităţi de monede în plus faţă de cele prevăzute (1).

Pedeapsa este redusă cu o treime atunci când acţiunile de la alin. 1 şi 2 au drept obiect monede care încă nu au un curs legal şi termenul de punere în circulaţie al acesteia este stabilit (1).

(1) Alineat adăugat de art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 125 din 21 iunie 2016.

Art. 454. Falsificarea de monede

Cel care falsifică monede având calitatea indicată la articolul precedent, micşorându-le în orice fel valoarea sau, faţă de monedele falsificate astfel comite una din faptele indicate la punctele 3 şi 4 ale acestui articol, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 103 euro la 516 euro.

Art. 455. Răspândirea şi introducerea în ţară, fără înţelegere, a monedelor falsificate

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de cele două articole precedente, introduce pe teritoriul statului, cumpără sau deţine monede contrafăcute sau falsificate, în scopul de a le pune în circulaţie, sau le cheltuie ori le pune altfel în circulaţie, este supus la pedepsele prevăzute de articolele menţionate, reduse cu o treime până la jumătate.

Art. 456. Circumstanţe agravante

Pedepsele stabilite la art. 453 şi 455 sunt majorate dacă din faptele prevăzute aici rezultă o micşorare a preţului valutei sau a titlurilor de stat sau este compromisă credibilitatea lor pe pieţele interne sau externe.

Art. 457. Punerea în circulaţie de monede falsificate primite cu bună credinţă

Cel care cheltuie sau pune altfel în circulaţie monede contrafăcute sau falsificate, primite de el cu bună-credinţă, este pedepsit cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă până la 1.032 euro.

Art. 458. Echivalarea cărţilor de credit public cu monedele

Conform legii penale, cărţile de credit public sunt echivalente cu monedele.

Prin carte de credit public se înţelege, pe lângă cele care au un curs legal ca monedă, cărţile sau cupoanele la purtător emise de Guverne şi toate celelalte care circulă legal eliberate de instituţii autorizate în acest scop.

Art. 459. Falsificarea de timbre, introducerea în ţară, cumpărarea, deţinerea sau punerea în circulaţie a timbrelor falsificate

Dispoziţiile de la art. 453, 455 şi 457 se aplică şi la contrafacerea sau falsificarea timbrelor şi la introducerea pe teritoriul ţării sau la cumpărarea, deţinerea şi punerea în circulaţie a timbrelor contrafăcute; dar pedepsele sunt reduse cu o treime.

Conform legii penale, prin timbre se înţelege hârtia timbrată, mărcile de timbru, timbrele şi alte valori echivalate cu acestea de legi speciale.

Art. 460. Contrafacerea hârtiei filigranate utilizată pentru fabricarea de cărţi de credit public sau de timbre

Cel care contraface hârtia filigranată care se foloseşte pentru fabricarea cărţilor de credit public sau de timbre ori cumpără, deţine sau înstrăinează această hârtie contrafăcută, este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amendă de la 309 euro la 1.032 euro.

Art. 461. Fabricarea sau deţinerea de filigrane sau de instrumente destinate falsificării de monede, de timbre sau de hârtie filigranată

Cel care fabrică, cumpără, deţine sau înstrăinează filigrane, programe şi date sau instrumente destinate exclusiv contrafacerii sau falsificării de monede (art. 458 din Codul penal), de timbre (art. 459 din Codul penal) sau de hârtie filigranată este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 103 euro la 516 euro (art. 28, 29, 32, 463, 464 din Codul penal)(1).

Aceeaşi pedeapsă se aplică dacă acţiunile prevăzute la alin. 1 au drept obiect holograme sau alte componente ale monedei destinate să asigure protecţia împotriva contrafacerii sau falsificării (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 5 din Legea nr. 350 din 25 septembrie 2001, în textul modificat de respectiva lege şi, ulterior, de art. 1 alin. 1 lit. b) pct. 1) şi 2) din Decretul-lege nr. 125 din 21 iunie 2016.

(2) Alineat adăugat de art. 5 din Legea nr. 350 din 25 septembrie 2001.

Art. 462. Falsificarea de bilete ale întreprinderilor de transport public

Cel care contraface sau falsifică bilete de transport pe calea ferată sau ale întreprinderilor de transport public, sau, nefiind complice la contrafacere sau falsificare, cumpără sau deţine în scopul de a le pune în circulaţie sau pune în circulaţie aceste bilete contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu închisoare de până la 1 an şi cu amendă de la 10 euro la 206 euro.

Art. 463. Cazuri de nepedepsire

Nu se pedepseşte cel care, comiţând una din faptele prevăzute de articolele anterioare, reuşeşte, mai înainte ca autoritatea să fie informată, să împiedice contrafacerea, falsificarea, fabricarea sau circulaţia bunurilor indicate la aceste articole.

Art. 464. Uzul de timbre contrafăcute sau falsificate

Cel care, fără să participe la contrafacere sau falsificare, face uz de timbre contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă până la 516 euro.

Dacă valorile au fost primite cu bună-credinţă se aplică pedeapsa stabilită de art. 457, redusă cu o treime.

Art. 465. Uzul de bilete falsificate ale întreprinderilor de transport public

Cel care, fără să participe la contrafacere sau falsificare, face uz de bilete de transport pe calea ferată sau ale altor întreprinderi de transport public, contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 103 euro la 619 euro.

Dacă biletele au fost primite cu bună-credinţă, se aplică sancţiunea amenzii administrative de la 51 euro la 309 euro.

Art. 466. Falsificarea semnelor la timbre sau la biletele utilizate şi folosirea obiectelor falsificate în acest fel

Cel care şterge sau face să dispară în orice fel de pe timbre sau de pe biletele de transport pe calea ferată sau ale altor întreprinderi de transport public, semnele adăugate pentru indicarea utilizării lor, este pedepsit, atunci când face uz sau lasă pe alţii să facă uz de ele, cu sancţiunea amenzii administrative de la 103 euro la 619 euro.

La aceeaşi sancţiune este supus cel care, fără a fi participat la falsificare, face uz de timbre sau de bilele falsificate. Dacă bunurile au fost primite cu bună-credinţă, se aplică sancţiunea administrativă a amenzii de la 51 euro la 309 euro.

Art. 466-bis. Confiscarea (1)

În cazul condamnării sau aplicării pedepsei la cererea părţilor, în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală, pentru unul din delictele prevăzute la art. 453, 454, 455, 460 şi 461 se dispune întotdeauna confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate comiterii infracţiunii şi a bunurilor care sunt produsul, preţul sau profitul acesteia, cu excepţia cazului în care aparţin unei persoane neimplicate în infracţiune sau, în cazul în care condamnatul nu le mai are, în sumă echivalentă cu profitul, produsul sau preţul infracţiunii. Se aplică alin. 3 de la art. 322-ter.

(1) Articol introdus de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 202 din 29 octombrie 2016.

PARTEA A II-A

Despre falsificarea sigiliilor, instrumentelor sau însemnelor de autentificare, certificare sau recunoaştere

Art. 467. Contrafacerea sigiliului statului şi uzul sigiliului contrafăcut

Cel care contraface sigiliul statului, destinat să fie aplicat pe actele Guvernului sau, fără să participe la contrafacere, face uz de acest sigiliu contrafăcut, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 6 ani şi cu amendă de la 103 euro la 2.065 euro.

Art. 468. Contrafacerea de alte sigilii publice sau instrumente destinate autentificării publice sau certificării şi uzul de asemenea sigilii şi instrumente contrafăcute

Cel care contraface sigiliul unei instituţii publice sau a unui birou public sau, fără să participe la contrafacere, face uz de acest sigiliu contrafăcut, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro. Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care contraface alte instrumente destinate autentificării publice sau certificării sau, fără să participe la contrafacere, face uz de aceste instrumente.

Art. 469. Contrafacerea impresiunilor unei autentificări sau certificări publice

Cel care, prin mijloace diferite de instrumentele indicate la articolele precedente, contraface impresiunile unei autentificări sau certificări publice, sau, fără să participe la contrafacere, face uz de lucrul care poartă impresiunea contrafăcută, este supus la pedepsele stabilite la articolele menţionate, reduse cu o treime.

Art. 470. Vânzarea sau cumpărarea de bunuri cu impresiuni contrafăcute ale autentificării sau certificării publice

Cel care, fără să participe la infracţiunile prevăzute de articolele precedente, pune în vânzare sau cumpără bunuri pe care se află impresiuni contrafăcute ale unei autentificări sau certificări publice, este supus la pedepsele stabilite pentru infracţiunile menţionate.

Art. 471. Uzul abuziv de sigilii şi instrumente adevărate

Cel care, procurându-şi sigilii adevărate sau instrumente adevărate destinate autentificării sau certificării publice, face uz de ele în dauna altuia sau pentru obţinerea de profit de către sine sau alţii, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă până la 309 euro.

Art. 472. Uz sau deţinere de măsuri sau greutăţi cu marcaj fals

Cel care face uz, în dauna altuia, de măsuri sau greutăţi cu marcaj contrafăcut sau falsificat, sau falsificate în orice fel, este pedepsit cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă până la 516 euro.

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care în practicarea unei activităţi comerciale sau într-un magazin deschis publicului, deţine măsuri sau greutăţi cu marcaj contrafăcut sau falsificat, sau falsificate oricum.

Conform legii penale, în denumirea de măsuri sau greutăţi este inclus orice instrument folosit pentru a măsura sau a cântări.

Art. 473. Contrafacere, falsificare sau uz de semne distinctive, de creaţii sau produse industriale

Cel care, având posibilitatea de a afla de existenţa titlului de proprietate industrială contraface sau falsifică mărci sau semne distinctive, naţionale sau străine, ale produselor industriale sau cel care, fără să participe la contrafacere sau falsificare, face uz de aceste mărci sau semne contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 25.000 euro.

Este supus la pedeapsa cu închisoare de la 1 la 4 ani şi cu amendă de la 3.500 euro la 35.000 euro cel care contraface sau falsifică brevete, proiecte sau modele industriale, naţionale sau străine, sau, fără a fi complice la contrafacere sau falsificare, face uz de aceste brevete, proiecte sau modele contrafăcute sau falsificate.

Infracţiunile prevăzute de alin. 1 şi 2 sunt pasibile de pedeapsă cu condiţia să fie respectate normele legilor interne, ale regulamentelor comunitare şi ale convenţiilor internaţionale privind protecţia proprietăţii intelectuale sau industriale.

(1) Articolul care prevedea: „Cel care contraface sau falsifică mărci sau semne distinctive, naţionale sau străine, ale creaţiilor sau produselor industriale sau, fără să fie complice la contrafacere sau falsificare, face uz de aceste mărci sau semne contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă până la 2.065 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care contraface sau falsifică brevete, proiecte sau modele industriale, naţionale sau străine, sau, fără să participe la contrafacere sau falsificare, face uz de aceste brevete, proiecte sau modele contrafăcute sau falsificate.

Dispoziţiile precedente se aplică cu condiţia să fi fost respectate normele legilor interne sau ale convenţiilor internaţionale asupra protecţiei proprietăţii intelectuale sau industriale.” a fost înlocuit astfel de art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 474. Introducerea în ţară şi comercializarea produselor cu semne false (1)

În afara cazurilor de complicitate la delictele prevăzute de art. 473, cel care introduce pe teritoriul ţării, pentru a obţine un folos, produse industriale, cu mărci sau alte semne distinctive, naţionale sau străine, contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani şi cu amendă de la 3.500 euro la 35.000 euro.

În afara cazurilor de complicitate la contrafacere, falsificare, introducere pe teritoriul ţării, cel care deţine pentru a vinde, pune în vânzare sau pune altfel în circulaţie, pentru a obţine un folos, produsele prevăzute la alin. 1 este pedepsit cu închisoare până la 2 ani şi cu amendă până la 20.000 euro.

Delictele prevăzute de alin. 1 şi 2 sunt pasibile de pedeapsă cu condiţia să fie respectate normele legilor interne, ale regulamentelor comunitare şi ale convenţiilor internaţionale privind protecţia proprietăţii intelectuale sau industriale.

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, în afara cazurilor de complicitate la delictele prevăzute de articolul precedent, introduce pe teritoriul ţării pentru comercializare, deţine pentru a vinde sau pune în vânzare sau pune altfel în circulaţie creaţii sau produse industriale, cu mărci sau semne distinctive, naţionale sau străine, contrafăcute sau falsificate, este pedepsit cu închisoare până la 2 ani şi cu amendă până la 2.065 euro.

Se aplică dispoziţia ultimului paragraf al articolului precedent.” a fost înlocuit astfel de art. 15 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 474-bis. Confiscarea (1)

În cazurile prevăzute la art. 473 şi 474 se dispune întotdeauna, cu respectarea drepturilor persoanei vătămate la restituiri şi la despăgubire, confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate comiterii infracţiunii şi a bunurilor care fac obiectul, produsul, preţul sau profitul acesteia, indiferent cui îi aparţin.

Atunci când nu este posibil să se execute măsura prevăzută la primul alineat, judecătorul dispune confiscarea bunurilor deţinute de inculpat în echivalent corespunzător profitului. Se aplică alin. 3 al art. 322-ter.

Se aplică dispoziţiile art. 240 alin. 3 şi 4, dacă este vorba despre bunuri care au servit sau au fost destinate comiterii infracţiunii, sau sunt obiectul, produsul, preţul sau profitul acesteia, aparţinând persoanei neimplicate în infracţiunea respectivă, dacă aceasta dovedeşte că nu a putut prevedea folosirea ilicită, chiar şi ocazională, sau originea ilicită şi că a fost neatentă.

Dispoziţiile acestui articol se respectă şi în cazul aplicării pedepsei la cererea părţilor, potrivit titlului II al cărţii VI a Codului de procedură penală.

(1) Acest articol a fost introdus de art. 15 alin. 1 lit. c), din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 474-ter. Circumstanţa agravantă (1)

Dacă, în afara cazurilor prevăzute la art. 416, delictele pedepsite de art. 473 şi 474 alin. 1 sunt comise în mod sistematic sau prin pregătirea de mijloace şi activităţi organizate, pedeapsa este de închisoare de la 2 la 6 ani şi de amendă de la 5.000 euro la 50.000 euro.

Se aplică pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani şi amenda de până la 30.000 euro dacă este vorba despre delictele pedepsite de art. 474 alin. 2.

(1) Acest articol a fost introdus de art. 15 alin. 1 lit. c), din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 474-quater. Circumstanţa atenuantă (1)

Pedepsele prevăzute la art. 473 şi 474 sunt reduse cu jumătate până la două treimi faţă de vinovatul care face eforturi pentru a ajuta concret poliţia sau instanţa la acţiunea de combatere a delictelor prevăzute la respectivele art. 473 şi 474, precum şi la strângerea de elemente relevante pentru reconstituirea faptelor şi pentru identificarea sau prinderea complicilor sau pentru identificarea instrumentelor necesare comiterii delictelor respective sau avantajelor decurge din ele.

(1) Acest articol a fost introdus de art. 15 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 475. Pedeapsa accesorie

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de cele două articole precedente implică publicarea sentinţei.

PARTEA A III-A

Despre falsul în acte

Art. 476. Falsul material în acte oficiale comis de funcţionarul public

Funcţionarul public care, în exercitarea funcţiilor sale, pregăteşte, în întregime sau în parte, un act fals sau falsifică un act adevărat, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 6 ani.

Dacă falsul priveşte un act sau o parte dintr-un act care să ateste până la înscrierea în fals, închisoarea este de la 3 la 10 ani.

Art. 477. Falsul material comis de funcţionarul public în certificate sau autorizaţii administrative

Funcţionarul public care, în exercitarea funcţiilor sale, contraface sau falsifică certificate sau autorizaţii administrative, ori prin contrafacere sau falsificare face să pară îndeplinite condiţiile cerute pentru valabilitatea lor, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 478. Falsul material comis de funcţionarul public în copii autentice ale actelor publice sau private şi în atestate asupra conţinutului actelor

Funcţionarul public care în exercitarea funcţiilor sale, presupunând existenţa unui act oficial sau sub semnătură privată, simulează că face o copie a acestuia şi o eliberează în formă legală, sau eliberează o copie a unui act oficial sau privat diferit de original, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani.

Dacă falsul priveşte un act sau o parte dintr-un act, care atestă până la denunţarea falsului, închisoarea este de la 3 la 8 ani.

Dacă falsul este comis de funcţionarul public într-un atestat asupra conţinutului actelor, publice sau private, pedeapsa este de închisoare de la 1 la 3 ani.

Art. 479. Falsul intelectual în acte oficiale comis de funcţionarul public

Funcţionarul public care, primind sau pregătind un act în exercitarea funcţiilor sale, atestă în mod fals că o faptă a fost făcută de el sau că s-a produs în prezenţa sa, sau atestă că a primit declaraţii ce nu i-au fost date, sau omite ori falsifică declaraţii primite de el, sau atestă în mod fals fapte a căror acţiune este destinată să demonstreze adevărul, este supus la pedepsele stabilite de art. 476.

Art. 480. Falsul intelectual comis de funcţionarul public în certificate sau autorizaţii administrative

Funcţionarul public care în exercitarea funcţiilor sale atestă în mod fals, în certificate sau autorizaţii administrative, fapte a căror veridicitate urmează să o demonstreze actul, este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Art. 481. Falsul intelectual în certificate comis de persoane care practică un serviciu de utilitate publica

Cel care, în exercitarea unei profesii medicale sau avocăţeşti sau a unui alt serviciu de utilitate publică atestă în mod fals, într-un certificat, fapte a căror veridicitate este destinat să o dovedească actul, este pedepsit cu închisoare până la un an sau cu amendă de la 51 euro la 516 euro.

Aceste pedepse se aplică împreună dacă falsul este comis în vederea obţinerii unui profit.

Art. 482. Falsul material comis de un privat

Dacă una din faptele prevăzute de art. 476, 477 şi 478 este comisă de un privat sau de un funcţionar public în afara exerciţiului funcţiilor sale, se aplică pedepsele stabilite la acele articole, reduse cu o treime.

Art. 483. Falsul intelectual comis de un privat în acte oficiale

Cel care atestă în mod fals funcţionarului public, într-un act oficial, fapte a căror veridicitate este destinat să o dovedească actul, este pedepsit cu închisoare până la 2 ani.

Dacă este vorba despre atestări false în acte de stare civilă, închisoarea nu poate fi mai mică de 3 luni.

Art. 484. Falsul în registre şi notificări

Cel care, fiind obligat prin lege să facă înregistrări supuse inspecţiei autorităţii de securitate publică, sau să facă notificări acestei autorităţi privind propriile operaţiuni industriale, comerciale sau profesionale, scrie sau lasă să se scrie menţiuni false, este pedepsit cu închisoare până la 6 luni sau cu amenda până la 309 euro.

Art. 485. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (1)

(...)

(1) Articol abrogat de art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 4 lit. a) din acelaşi Decret-lege nr. 7/2016.

Art. 486. Falsul în hârtia semnată în alb. Actul privat (1)

(...)

(1) Articol abrogat de art. 1 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 4 lit. b) din acelaşi Decret-lege nr. 7/2016.

Art. 487. Falsul în hârtia semnată în alb. Actul public

Funcţionarul public care, abuzând de o hârtie semnată în alb, în posesia căreia a intrat datorită funcţiei sale sau a unui titlu care implică obligaţia sau dreptul de a o completa, scrie pe ea sau pune pe cineva să scrie un act oficial diferit de cel pe care era obligat sau autorizat să-l facă, este supus pedepselor prevăzute de art. 479 şi 480.

Art. 488. Alte falsuri în hârtia semnată în alb. Aplicabilitatea dispoziţiilor asupra falsurilor materiale (1)

În cazurile de fals într-o hârtie semnată în alb diferite de cele prevăzute de art. 487 se aplică dispoziţiile asupra falsurilor materiale în acte oficiale.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 489. Uz de acte false

Cel care, fără a fi complice la comiterea falsului, face uz de acte false, este supus pedepselor prevăzute de articolele precedente, reduse cu o treime.

(...) (1).

(1) Alineat abrogat de art. 2 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 4 lit. d) din acelaşi Decret-lege nr. 7/2016.

Art. 490. Suprimarea, distrugerea şi tăinuirea de acte adevărate

Cel care, în întregime sau parţial, distruge, suprimă sau ascunde un act oficial adevărat ori, cu scopul de a obţine pentru sine sau alţii un folos sau de a provoca altora un prejudiciu, distruge, suprimă sau ascunde un testament olograf, o cambie sau un alt titlu de credit transmisibil prin transfer sau la purtător adevărate, este supus la pedepsele prevăzute de art. 476, 477 şi 482, conform diferenţelor conţinute de acestea (1).

(...) (2)

(1) Alineat înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

(2) Alineat abrogat de art. 2 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 491. Falsul în testamentul olograf, cambie sau titluri de credit (1)

Dacă unul din falsurile prevăzute de articolele precedente priveşte un testament olograf, o cambie sau un alt titlu de credit transmisibil prin transfer sau la purtător, iar fapta este comisă cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos sau de a provoca altora un prejudiciu, se aplică pedepsele prevăzute în prima parte a art. 476 şi la art. 482.

În caz de contrafacere sau falsificare a unuia din actele de la primul alineat, cel care face uz, fără să existe complicitate la falsificare, este supus pedepsei prevăzută de art. 489 pentru uz de act oficial fals.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 491-bis. Documente informatice

Dacă unul din falsurile prevăzute de prezenta parte priveşte un document informatic oficial având eficienţă probatorie, se aplică dispoziţiile aceleiaşi părţi privind actele oficiale.

(1) Articol adăugat de art. 3 al Legii nr. 547 din 23 decembrie 1993 şi ulterior înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. e) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 492. Copii autentice care ţin locul originalelor lipsă

Prin efectele dispoziţiilor precedente, în denumirea de acte oficiale şi de înscrisuri private sunt incluse actele originale şi copiile autentice ale acestora, atunci când, conform legii, ţin locul originalelor care lipsesc.

Art. 493. Falsurile comise de angajaţi publici însărcinaţi cu o funcţie publică

Dispoziţiile de la articolele precedente asupra falsurilor comise de funcţionarii publici se aplică de asemenea la angajaţii statului sau ai unei alte instituţii publice, însărcinaţi cu o funcţie publică, referitor la actele pe care aceştia le eliberează în exercitarea atribuţiilor lor.

Art. 493-bis. Cazuri de urmărire în urma plângerii (1)

Delictele prevăzute de art. 490 şi 491, atunci când privesc o cambie sau un titlu de credit transmisibil prin transfer sau la purtător, se pedepsesc în urma plângerii persoanei vătămate.

Se procedează din oficiu dacă faptele prevăzute de articolele de la precedentul alineat privesc un testament olograf.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. f) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

PARTEA A IV-A

Despre falsul privind identitatea

Art. 494. Substituirea de persoană

Cel care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos sau de a produce altora o pagubă, induce pe cineva în eroare, substituindu-şi propria persoană alteia, sau atribuindu-şi sieşi sau altora un nume fals sau o condiţie falsă, sau o calitate căreia legea îi atribuie efecte juridice, este pedepsit, dacă fapta nu constituie un alt delict împotriva încrederii publice, cu închisoare de până la 1 an.

Art. 495. Falsa atestare sau declaraţie a unui funcţionar public asupra identităţii sau calităţilor personale proprii sau ale altora (1)

Cel care declară sau atestă în mod fals funcţionarului public, într-un act oficial, identitatea, condiţia sau alte calităţi ale propriei persoane sau persoanei altuia, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 6 ani.

Închisoarea nu este mai mică de doi ani:

1) dacă este vorba de declaraţii în acte de stare civilă;

2) dacă declaraţia falsă asupra propriei identităţi, asupra propriei condiţii sau asupra propriilor calităţi personale este dată de un inculpat în faţa instanţei sau de o persoană supusă unei anchete, sau dacă, urmare a declaraţiei false, în cazierul judiciar este înscrisă sub nume fals o hotărâre penală.

(1) Articol înlocuit astfel de Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat prin Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

Art. 495-bis. Falsa declaraţie sau atestare a celui care certifică semnătura electronică asupra identităţii sau calităţilor personale proprii sau ale altora (1)

Cel care declară sau atestă în mod fals persoanei care oferă servicii de certificare a semnăturilor electronice identitatea, condiţia sau alte calităţi ale propriei persoane ori persoanei altuia, este pedepsit cu închisoare de până la 1 an.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

Art. 495-ter. Falsuri comise pentru a împiedica identificarea sau confirmarea calităţilor personale (1)

Cel care, cu scopul de a împiedica identificarea propriei persoane sau a altuia, falsifică părţi ale corpului său sau al altuia utile pentru a permite confirmarea identităţii sau altor calităţi personale, este pedepsit cu închisoare de la 1 an la 6 ani. Fapta mai gravă dacă este comisă în timpul practicării unei profesii medicale.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 lit. b)-quater din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

Art. 496. Declaraţii false asupra identităţii sau calităţilor personale proprii sau ale altora (1)

Cel care, în afara cazurilor indicate la articolele precedente, interogat asupra identităţii, asupra condiţiei sau asupra altor calităţi ale propriei persoane sau ale persoanei altuia, face declaraţii mincinoase unui funcţionar public sau persoanei însărcinate cu o funcţie publică, în exercitarea funcţiilor sau serviciului, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(1) Articol modificat de art. 1 alin. 1 lit. b)-quinquies din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

Art. 497. Înşelăciunea în cererea de eliberare a cazierului judiciar şi uz nepermis de asemenea certificate

Cel care îşi procură prin înşelăciune un cazier judiciar sau un alt certificat penal referitor la o altă persoană, ori face uz de el pentru un scop diferit de cel pentru care este cerut, este pedepsit cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă până la 516 euro.

Art. 497-bis. Deţinerea şi fabricarea de documente de identificare false (1)

Cel care este găsit în posesia unui document fals valabil pentru ieşirea din ţară este pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani (2).

Pedeapsa prevăzută la primul alineat este sporită de la o treime la jumătate pentru cel care fabrică sau pregăteşte un document fals sau îl deţine în afara cazurilor de uz personal.

(1) Articol introdus de art. 10 alin. 4 din Decretul-lege nr. 144 din 27 iulie 2005, transformat, cu modificări în Legea nr. 155 din 31 iulie 2005.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. b-bis) din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

Art. 497-ter. Deţinerea de semne distinctive contrafăcute (1)

Pedepsele prevăzute la art. 497-bis se aplică şi, respectiv:

1) celui care deţine ilegal semne distinctive, contrasemne sau documente de identificare folosite de poliţişti sau obiecte sau documente care simulează această funcţie;

2) celui care fabrică ilegal sau pregăteşte obiectele şi documentele indicate la numărul precedent sau fac uz de ele.

(1) Articol introdus de art. 10-bis alin. 1 din Decretul-lege nr. 144 din 27 iulie 2005, transformat, cu modificări în Legea nr. 155 din 31 iulie 2005.

Art. 498. Uzurparea de titluri sau de onoruri

Cel care, în afara cazurilor prevăzute la art. 497-ter, poartă în mod abuziv în public uniforma sau semnele distinctive (1) ale unui serviciu sau al unei funcţii publice sau ale unui grup politic, administrativ sau judiciar, sau al unei profesii pentru care este cerută o abilitare specială a statului, sau poartă în mod abuziv în public haina bisericească, este pedepsit cu amendă administrativă de la 154 euro la 929 euro.

La aceeaşi sancţiune este supus cel care îşi atribuie pe nedrept demnităţi sau grade universitare, titluri, decoraţii sau alte însemne onorifice publice, sau calităţi legate de una din funcţii, obligaţii sau profesii, indicate în dispoziţia anterioară.

Pentru încălcările de la prezentul articol se aplică sancţiunea administrativă accesorie a publicării măsurii care confirmă încălcarea prin modalităţile stabilite de art. 36 şi nu este admisă plata în cuantum redus prevăzută de art. 16 al legii nr. 689 din 24 noiembrie 1981.

(1) Cuvinte introduse de art. 1-ter alin. 2 din Decretul-lege nr. 272 din 30 decembrie 2005, modificat în Legea nr. 49 din 21 februarie 2006.

TITLUL VIII

Despre delicte împotriva economiei publice, industriei şi comerţului

PARTEA I

Despre delicte împotriva economiei publice

Art. 499. Distrugerea de materii prime sau de produse agricole sau industriale sau de mijloace de producţie

Cel care, distrugând materii prime sau produse agricole sau industriale, sau mijloace de producţie, cauzează o daună gravă producţiei naţionale sau opreşte într-o măsură importantă mărfurile de larg consum sau de consum comun, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 12 ani şi cu amendă de peste 2.065 euro.

Art. 500. Răspândirea unei boli a plantelor sau a animalelor

Cel care cauzează răspândirea unei boli la plante sau la animale, periculoasă pentru economia rurală sau forestieră, sau pentru patrimoniul zootehnic al naţiunii, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă răspândirea se produce din culpă, pedeapsa este de amendă de la 103 euro la 2.065 euro.

Art. 501. Creşterea şi scăderea frauduloasă a preţurilor pe piaţa publică sau la bursele comerciale

Cel care, cu scopul de a tulbura piaţa internă de valori sau de mărfuri, publică sau răspândeşte altfel ştiri false, exagerate sau tendenţioase sau foloseşte alte artificii pentru a cauza o creştere sau o diminuare a preţului mărfurilor, sau a valorilor admise pe listele de bursă sau negociabile pe piaţa publică, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă de la 516 euro la 25.822 euro.

Dacă creşterea sau diminuarea preţului mărfurilor sau valorilor se produce, pedepsele sunt majorate.

Pedepsele sunt dublate:

1) dacă fapta este comisă de cetăţean pentru a favoriza interese străine;

2) dacă în urma faptei rezultă o depreciere a valutei naţionale sau a titlurilor de stat sau scumpirea mărfurilor de larg consum sau de consum comun.

Pedepsele prevăzute de dispoziţiile precedente se aplică chiar dacă fapta este comisă în străinătate, în dauna valutei naţionale sau a titlurilor publice italiene.

Condamnarea implică interdicţia exercitării funcţiei publice.

Art. 501-bis. Manevre speculative asupra mărfurilor

În afara cazurilor prevăzute de articolul precedent, cel care, în exercitarea oricărei activităţi productive sau comerciale, face manevre speculative ori ascunde, obţine sau acaparează în scop de speculă materii prime, produse alimentare de larg consum sau produse de primă necesitate, astfel încât să determine penuria sau scumpirea pe piaţa internă, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 516 euro la 25.822 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, în prezenţa fenomenelor de penurie sau scumpire pe piaţa internă a mărfurilor indicate în prima parte a acestui articol şi în exercitarea aceloraşi activităţi, sustrage utilizării sau consumului cantităţi importante.

Instanţa competentă şi, în caz de flagrant, şi ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, procedează la confiscarea mărfurilor, respectând normele asupra anchetei formale. Instanţa competentă dispune vânzarea forţată imediată a mărfurilor în formele prevăzute de art. 625 din Codul de procedură penală.

Condamnarea implică interdicţia exercitării activităţilor comerciale sau industriale pentru care s-a cerut o permisiune specială sau o abilitare specială, o autorizaţie sau o licenţă din partea autorităţii şi publicarea sentinţei.

Art. 502. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Încetarea lucrului şi greva în scopuri contractuale.

Angajatorul care, cu unicul scop de a impune angajaţilor săi modificări la acordurile stabilite sau de a se opune modificărilor acestor acorduri, sau de a obţine sau a împiedica o aplicare diferită a acordurilor sau uzanţelor existente, suspendă în întregime sau parţial munca în fabricile, societăţile sau birourile sale, este pedepsit cu amendă de peste 2 milioane de lire italiene.

Angajaţii repartizaţi la fabricile, societăţile sau birourile care, în număr de trei sau mai mulţi, abandonează în mod colectiv munca, sau o prestează astfel încât să-i tulbure continuitatea sau regularitatea, cu unicul scop de a impune angajatorilor acorduri diferite de cele stabilite, sau de a se opune modificărilor acestor acorduri sau de a obţine sau a împiedica o aplicare diferită a acordurilor sau uzanţelor existente, sunt pedepsiţi cu amendă până la 200.000 lire italiene.” a fost declarat neconstituţional de Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 29 din 4 mai 1960.

Art. 503. Încetarea lucrului şi greva în scopuri necontractuale (1)

Angajatorul sau lucrătorii care într-un scop politic comit una din faptele prevăzute de articolul precedent, sunt pedepsiţi cu închisoare până la 1 an şi cu amendă de peste 1.032 euro, dacă este vorba despre un angajator sau cu închisoare până la 6 luni şi cu amendă până la 103 euro dacă este vorba despre lucrători.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 290/1974 a declarat neconstituţionalitatea art. 503 din Codul penal, în partea în care pedepseşte şi greva politică ce nu vizează răsturnarea ordinii constituţionale, împiedicarea sau blocarea exercitării libere a puterilor legitime în care se exprimă suveranitatea populară.

Art. 504. Constrângerea autorităţii publice prin încetarea lucrului sau prin grevă (1)

Atunci când una din faptele prevăzute de art. 502 este comisă cu scopul de a constrânge autoritatea să dea sau să omită să o dispoziţie, sau cu scopul de a influenţa deliberările asupra acesteia, se aplică pedeapsa cu închisoare de până la 2 ani.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 165/1983, a declarat neconstituţionalitatea art. 504 din Codul penal în partea în care pedepseşte greva care are scopul de a constrânge autoritatea să dea sau să omită o prevedere, sau cu scopul de a influenţa deliberările asupra acesteia, exceptând cazul când vizează răsturnarea ordinii constituţionale, împiedicarea sau blocarea exercitării libere a puterilor legitime în care se exprimă suveranitatea populară.

Art. 505. Încetarea lucrului sau greva în scop de solidaritate sau de protest

Angajatorul sau lucrătorii care, în afara cazurilor indicate de cele două articole precedente, comit una din faptele prevăzute de art. 502 doar din solidaritate cu alţi angajatori sau cu alţi lucrători sau doar spre a protesta, sunt supuşi la pedepsele prevăzute acolo.

Art. 506. Încetarea lucrului patronilor de mici industrii sau comerţuri (1)

Patronii de societăţi industriale sau comerciale care, neavând lucrători în subordinea lor în număr de cel puţin trei, suspendă colectiv munca pentru unul din scopurile indicate de cele trei articole precedente, sunt supuşi pedepselor stabilite acolo pentru angajatori, reduse la jumătate.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 222 din 17 iulie 1975, a declarat neconstituţionalitatea art. 596, referitor la art. 505 din Codul penal, în partea în care pedepseşte suspendarea lucrului efectuată pentru protestul patronilor de întreprinderi mici industriale sau comerciale care nu au angajaţi.

Art. 507. Boicotul (1)

Cel care, pentru unul din scopurile indicate la art. 502, 503, 504 şi 505, prin propagandă sau folosindu-se de forţa şi autoritatea partidelor, ligilor sau asociaţiilor, îndeamnă una sau mai multe persoane să nu încheie acorduri de muncă sau să nu furnizeze materii ori instrumente necesare muncii, sau să nu cumpere produsele agricole sau industriale ale altuia, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

Dacă intervin fapte de violenţă sau ameninţare, se aplică închisoarea de la 2 la 6 ani.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 84 din 17 aprilie 1969, a declarat nelegitimitatea constituţională a art. 507 din Codul penal în partea referitoare la ipoteza propagandei în limitele indicate în motivaţie.

Art. 508. Invadarea arbitrară şi ocuparea societăţilor agricole sau industriale. Sabotajul

Cel care, cu unicul scop de a împiedica sau de a tulbura desfăşurarea normală a muncii, invadează sau ocupă societatea agricolă sau industrială a altuia, sau dispune de maşinile, stocurile, aparatele sau instrumentele altuia destinate producţiei agricole sau industriale, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă de peste 103 euro.

Este supus pedepsei cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani şi la amendă mai mare de 516 euro atunci când fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, care afectează clădirile folosite drept societate agricolă sau industrială, sau unul din bunurile indicate la dispoziţia anterioară.

Art. 509. Nerespectarea normelor care reglementează relaţiile de muncă

Angajatorul sau lucrătorul care nu îndeplineşte obligaţiile care decurg dintr-un contract colectiv, este pedepsit cu sancţiunea administrativă de la 103 euro la 516 euro.

(...) (1).

(1) Alineatul care prevedea: „Angajatorul sau lucrătorul care refuză sau omite să execute o decizie a magistratului pe probleme de muncă, pronunţată asupra unui litigiu referitor la disciplina relaţiilor colective de muncă, este pedepsit, atunci când fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă până la 2 milioane de lire italiene.” a fost abrogat de art. 1 din Decretul-lege nr. 758 din 19 decembrie 1994.

Art. 510. Circumstanţe agravante

Când faptele prevăzute de art. 502 şi următoarele sunt comise în timp de război sau au provocat demonstraţii, răscoale sau revolte populare, pedepsele prevăzute la articolele respective sunt majorate.

Art. 511. Pedeapsa pentru şefii iniţiatori şi organizatori

Pedepsele stabilite pentru delictele prevăzute de art. 502 şi următoarele sunt dublate pentru şefii iniţiatori sau organizatori; şi dacă legea prevede doar pedeapsa bănească, se adaugă închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Art. 512. Pedeapsa accesorie

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de art. 502 şi următoarele implică interdicţia de a face parte din orice birou de sindicat pe o durată de 5 ani.

PARTEA A II-A

Despre delicte împotriva industriei şi comerţului

Art. 513. Tulburarea libertăţii industriei sau comerţului

Cel care foloseşte violenţa asupra lucrurilor sau mijloace frauduloase pentru a împiedica sau a tulbura practicarea unei activităţi industriale sau comerciale este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare până la 2 ani şi cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Art. 513-bis. Concurenţa ilegală prin ameninţare sau violenţă

Cel care în practicarea unei activităţi comerciale, industriale sau productive face acţiuni de concurenţă prin violenţă sau ameninţare, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani.

Pedeapsa este majorată dacă acţiunile de concurenţă privesc o activitate finanţată în întregime sau parţial şi în orice fel de stat sau de alte instituţii publice.

Art. 514. Frauda împotriva industriilor naţionale

Cel care, punând în vânzare sau punând altfel în circulaţie, pe pieţele naţionale sau străine, produse industriale, cu denumiri, mărci sau semne distinctive contrafăcute sau falsificate, cauzează o daună industriei naţionale, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă mai mare de 516 euro.

Dacă pentru mărcile sau semnele distinctive au fost respectate normele legilor interne sau ale convenţiilor internaţionale asupra protecţiei proprietăţii industriale, pedeapsa este majorată şi nu se aplică dispoziţiile art. 473 şi 474.

Art. 515. Frauda în practicarea comerţului

Cel care, în timp ce practică o activitate comercială, sau într-un magazin deschis publicului, predă cumpărătorului un bun mobil în locul altuia, sau un bun mobil diferit de cel declarat sau convenit datorită originii, provenienţei, calităţii sau cantităţii, este pedepsit, atunci când fapta nu constituie un delict mai grav, cu închisoare până la 2 ani sau cu amendă până la 2.065 euro.

Dacă este vorba despre obiecte preţioase, pedeapsa este de închisoare până la 3 ani sau de amendă de peste 103 euro.

Art. 516. Vânzarea de substanţe alimentare nenaturale drept naturale

Cel care pune în vânzare sau comercializează drept naturale substanţe alimentare nenaturale este pedepsit cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă până la 1.032 euro.

Art. 517. Vânzarea de produse industriale cu semne mincinoase

Cel care pune în vânzare sau pune altfel în circulaţie creaţii sau produse industriale, cu denumiri, mărci sau semne distinctive naţionale sau străine, menite să înşele cumpărătorul asupra originii, provenienţei sau calităţii lucrării sau produsului, este pedepsit, dacă fapta nu este prevăzută drept infracţiune de o altă dispoziţie legală, cu închisoare până la 2 ani (1) sau cu amendă până la 20.000 euro (2).

(1) Cuvinte introduse de art. 15 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

(2) Cuvinte înlocuite astfel de art. 1 alin. 10 din Decretul-lege nr. 35 din 14 martie 2005, modificat în Legea nr. 80 din 14 mai 2005.

Art. 517-bis. Circumstanţa agravantă

Pedepsele stabilite de art. 515, 516 şi 517 sunt majorate dacă faptele prevăzute de ele au drept obiect alimente sau băuturi a căror denumire de origine sau geografică sau ale căror caracteristici sunt protejate de normele în vigoare.

În aceleaşi cazuri, judecătorul, pronunţând condamnarea, poate dispune, dacă fapta este de o gravitate deosebită sau în caz de recidivă specifică, închiderea fabricii sau a magazinului în care fapta a fost comisă de la un minim de 5 zile la un maxim de 3 luni, sau revocarea licenţei, autorizaţiei sau prevederii administrative similare care permite desfăşurarea activităţii comerciale în fabrică sau într-un spaţiu.

Art. 517-ter. Fabricarea şi comercializarea de bunuri realizate uzurpând titluri de proprietate industrială (1)

Cu excepţia aplicării art. 473 şi 474, cel care, putând cunoaşte existenţa titlului de proprietate industrială, fabrică sau foloseşte la nivel industrial obiecte sau alte bunuri realizate uzurpând un titlu de proprietate industrială sau prin încălcarea acestuia, este pedepsit, în urma denunţului persoanei vătămate, cu închisoare de până la 2 ani şi cu amendă până la 20.000 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, cu scopul de a obţine un folos, introduce pe teritoriul statului, deţine spre vânzare, pune în vânzare prin ofertă directă consumatorilor sau pune în circulaţie indiferent cum bunurile prevăzute la primul alineat.

Se aplică dispoziţiile prevăzute la art. 474-bis, 474-ter alin. 2 şi 517-bis alin. 2.

Delictele prevăzute de alin. 1 şi 2 sunt pasibile de pedeapsă tot cu condiţia să fie respectate normele legilor interne, ale regulamentelor comunitare şi ale convenţiilor internaţionale privind protecţia proprietăţii intelectuale sau industriale.

(1) Articol adăugat de art. 15 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 517-quater. Falsificarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor alimentare (1)

Cel care falsifică sau alterează indicaţiile geografice sau denumirile de origine ale produselor agro-alimentare este pedepsit cu închisoare de până la 2 ani şi cu amendă până la 20.000 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, cu scopul de a obţine un folos, introduce pe teritoriul statului, deţine spre vânzare, pune în vânzare prin ofertă directă consumatorilor sau pune în circulaţie produsele respective cu indicaţiile sau denumirile falsificate.

Se aplică dispoziţiile prevăzute la art. 474-bis, 474-ter alin. 2 şi 517-bis alin. 2.

Delictele prevăzute de alin. 1 şi 2 sunt pasibile de pedeapsă cu condiţia să fie respectate normele legilor interne, ale regulamentelor comunitare şi ale convenţiilor internaţionale în materie de protecţie a indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agro-alimentare.

(1) Articol adăugat de art. 15 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

Art. 517-quinquies. Circumstanţe atenuante (1)

Pedepsele prevăzute de art. 517-ter şi 517-quater sunt reduse cu jumătate până la două treimi faţă de vinovatul care face eforturi pentru a ajuta concret poliţia sau instanţa în acţiunea de combatere a delictelor prevăzute de respectivele art. 517-ter şi 517-quater, precum şi la strângerea de elemente hotărâtoare pentru reconstituirea faptelor şi pentru identificarea instrumentelor necesare comiterii delictelor respective sau obţinerii foloaselor ce decurg din acestea.

(1) Articol adăugat de art. 15 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009.

PARTEA A III-A

Dispoziţie comună părţilor precedente

Art. 518. Publicarea sentinţei

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de art. 501, 514, 515, 516 şi 517 atrage publicarea sentinţei.

TITLUL IX

Despre delicte împotriva moralităţii publice şi a bunelor moravuri

PARTEA I

Despre delicte împotriva libertăţii sexuale (1)

(1) Această parte a fost abrogată de art. 1 al Legii nr. 66 din 15 februarie 1996, privind normele împotriva violenţei sexuale.

Art. 519. (1)

(1) „Despre violenţa carnală.

Cel care, prin violenţă şi ameninţare, constrânge pe cineva să întreţină un raport sexual, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care are un raport sexual cu persoană care în momentul faptei:

1. nu a împlinit 14 ani;

2. nu a împlinit 16 ani, când vinovatul îi este ascendentul sau tutorele acesteia sau este o altă persoană căreia minorul i-a fost încredinţat din motive de îngrijire, educaţie, instruire, supraveghere sau pază;

3. este bolnavă mintal sau nu este în stare să-i reziste din cauza propriilor condiţii de inferioritate psihică sau fizică, chiar dacă aceasta este independentă de fapta vinovatului;

4. a fost înşelată, deoarece vinovatul s-a substituit unei alte persoane.”

Art. 520. (1)

(1) „Raportul sexual comis abuzând de calitatea de funcţionar public.

Funcţionarul public care, în afara cazurilor prevăzute de articolul precedent, întreţine raporturi sexuale cu o persoană arestată sau aflată în stare de detenţie, de a cărei pază se ocupă în cadrul obligaţiilor de serviciu sau cu o persoană care îi este încredinţată pentru executarea unei dispoziţii a autorităţii competente, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică dacă fapta este comisă de un alt funcţionar public, învestit, datorită obligaţiilor sale de serviciu, cu orice fel de autoritate asupra uneia din persoanele de mai sus”.

Art. 521. (1)

(1) „Agresiunea sexuală

Cel care, făcând uz de mijloace sau folosindu-se de condiţiile indicate de cele două articole precedente, comite asupra cuiva acte sexuale diferite de raportul sexual, este supus la pedepsele stabilite de respectivele articole, reduse cu o treime.

La aceleaşi pedepse este supus cel care, făcând uz de mijloace sau folosindu-se de condiţiile indicate de cele două articole precedente, constrânge sau instigă pe cineva să comită acţiunile de desfrâu asupra sa, asupra persoanei vinovatului sau asupra altora.”

Art. 522. (1)

(1) „Răpire în scop de căsătorie.

Cel care, prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune, răpeşte sau reţine în scop de căsătorie o femeie necăsătorită, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Dacă fapta este comisă în dauna unei persoane de acelaşi sex sau de sex opus, necăsătorită, mai mare de 14 ani şi mai mică de 18 ani, pedeapsa este de închisoare de la 2 la 5 ani.”

Art. 523. (1)

(1) „Răpire în scop de agresiune sexuală

Cel care, prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune, răpeşte sau reţine în scop de agresiune sexuală, un minor sau o femeie mai mare ca vârstă, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă în dauna persoanei care nu a împlinit încă 18 ani sau a unei femei căsătorite.”

Art. 524. (1)

(1) „Răpirea persoanei mai mică de 14 ani sau infirmă, în scop de agresiune sexuală sau de căsătorie.

Pedepsele stabilite la paragrafele celor două articole precedente se aplică şi celui care comite fapta prevăzută aici, fără violenţă, ameninţare sau înşelăciune, în dauna unei persoane mai mică de 14 ani sau bolnavă mintal sau care este incapabilă să-i reziste, din cauza propriilor condiţii de inferioritate psihică sau fizică, chiar dacă aceasta este independentă de fapta vinovatului.”

Art. 525. (1)

(1) „Circumstanţe atenuante.

Pedepsele stabilite de cele trei articole precedente sunt micşorate dacă vinovatul, înainte de condamnare, fără a fi comis vreo acţiune de agresiune sexuală în dauna persoanei răpite, o repune imediat în libertate, reconducând-o la casa de unde a luat-o sau la casa familiei acesteia ori ducând-o într-un alt loc sigur, la dispoziţia familiei acesteia”.

Art. 526. (1)

(1) „Seducţia cu promisiunea de căsătorie comisă de persoana căsătorită.

Cel care, cu promisiunea căsătoriei, seduce o femeie de vârstă minoră, inducând-o în eroare asupra propriei condiţii de persoană căsătorită, este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Este seducţie atunci când a existat un raport sexual”.

PARTEA A II-A

Despre ofensa adusă pudoarei şi onoarei sexuale

Art. 527. Gesturi obscene

Cel care, într-un loc public sau deschis sau expus publicului, face gesturi obscene este supus sancţiunii cu amenda administrativă de la 5.000 euro la 30.000 euro (1).

Se aplică pedeapsa cu închisoare de la 4 luni la 4 ani şi 6 luni dacă fapta este comisă în interiorul sau în imediata apropiere a locurilor frecventate de obicei de minori şi dacă de aici decurge pericolul ca aceştia să asiste la ele (2).

Dacă fapta este comisă din culpă, se aplică sancţiunea amenzii administrative de la 51 euro la 309 euro.

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

(2) Alineat introdus de art. 3 alin. 22 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi, ulterior, modificat de art. 2 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016.

Art. 528. Publicaţii şi spectacole obscene

Cel care, cu scopul de a comercializa sau a distribui sau a le expune în public, fabrică, introduce pe teritoriul statului, cumpără, deţine, exportă sau pune în circulaţie înscrisuri, proiecte, imagini sau alte obiecte obscene de orice fel, este supus sancţiunii administrative a amenzii de la 10.000 euro la 50.000 euro (1).

La aceeaşi sancţiune este supus cel care face comerţ, fie şi clandestin, cu obiectele indicate la dispoziţia precedentă, le distribuie sau le expune în public (2).

Se aplică închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi amenda nu mai mică de 103 euro celui care (3):

1) foloseşte orice mijloc de publicitate cu scopul de a favoriza circulaţia sau comerţul obiectelor indicate în prima parte a acestui articol;

2) face publice spectacole teatrale sau cinematografice ori audiţii sau reprezentaţii publice, care să aibă caracter obscen.

În cazul prevăzut de nr. 2, pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă prin încălcarea interdicţiei date de autorităţi.

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 2 lit. a) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

(3) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 2 lit. c) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016.

Art. 529. Acte şi obiecte obscene: noţiune

Prin efectele legii penale, se consideră obscene gesturile şi obiectele care, conform percepţiei obişnuite, aduc ofensă pudoarei.

Nu se consideră obscenă opera de artă sau lucrarea ştiinţifică, decât dacă, dintr-un motiv diferit de cel al studiului, este oferită spre vânzare, vândută sau procurată persoanei mai mică de 18 ani.

Art. 530. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Coruperea de minorilor

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 519, 520 şi 521, comite acţiuni de natură sexuală asupra persoanei sau în prezenţa persoanei mai mică de 16 ani, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care instigă persoana mai mică de 16 ani să comită acţiuni de natură sexuală asupra sa, asupra persoanei vinovatului sau asupra altora.

Pedeapsa este exclusă dacă minorul este o persoană coruptă moral.” a fost abrogat de Legea nr. 66 din 15 februarie 1996.

Art. 531. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Instigarea la prostituţie şi facilitarea practicării prostituţiei.

Cel care, pentru a servi nevoile sexuale ale altuia, instigă la prostituţie o persoană în vârstă minoră ori în stare de infirmitate sau deficienţă psihică, sau incită la coruperea acesteia, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 3.000 lire italiene la 10.000 lire italiene. Dacă doar înlesneşte prostituţia sau corupţia acesteia, pedeapsa este de închisoare de la 6 luni la 3 ani şi de amendă de la 3.000 lire italiene la 10.000 lire italiene.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă în dauna unei minore căsătorită sau a unei minore încredinţată vinovatului din motive de serviciu sau de muncă.

Pedeapsa este dublată:

1) dacă fapta este comisă în dauna unei persoane care nu a împlinit 14 ani;

2) dacă vinovatul este un ascendent, o rudă prin alianţă ascendentă, tatăl sau mama adoptivi, soţul, fratele, sora, tutorele;

3) dacă vinovatului i-a fost încredinţată persoana din motive de îngrijire, educaţie, instruire, supraveghere sau pază.” a fost abrogat de Legea nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 532. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Instigarea la prostituţie a unei descendente, a soţiei, a surorii.

Cel care, pentru a servi desfrâului altuia, instigă la prostituţie descendenta, soţia, sora sau ruda prin alianţă descendentă, care sunt majore, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 4 ani şi cu amendă de la 3.000 lire italiene la 10.000 lire italiene.

Dacă vinovatul doar a înlesnit prostituţia, pedeapsa este redusă la jumătate.” a fost abrogat de Legea nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 533. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Constrângerea de a practica prostituţia.

Cel care, pentru a servi scopurilor sexuale ale altuia, prin violenţă sau ameninţare, constrânge o persoană minoră sau o femeie majoră la prostituţie, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amendă de la 5.000 lire italiene la 15.000 lire italiene.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă în dauna unei femei căsătorite sau a unei persoane minore încredinţată vinovatului din motive de serviciu sau de muncă.

Pedeapsa este dublată în cazurile prevăzute de punctele 1, 2 şi 3 ale art. 531.” a fost abrogat de Legea nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 534. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Exploatarea prostituatelor

Cel care este întreţinut, fie şi în parte, de o femeie, exploatând câştigurile pe care aceasta le încasează din prostituţie, este pedepsit, dacă fapta nu constituie un delict mai grav, cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amendă de la 1.000 lire italiene la 10.000 lire italiene.” a fost abrogat de Legea nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 535. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Trafic de femei şi de minori.

Cel care, ştiind că o persoană minoră sau o femeie majoră în stare de infirmitate sau deficienţă psihică, va fi, pe teritoriul unui alt stat, pusă să se prostitueze, o instigă să se ducă acolo sau se implică pentru a-i facilita plecarea, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă nu mai mică de 3.000 lire italiene.

Pedeapsa este dublată în cazurile prevăzute de punctele 1, 2 şi 3 ale art. 531 sau dacă fapta este comisă în dauna a două sau mai multe persoane, chiar dacă au loc în alte ţări.” a fost abrogat de Legea nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 536. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Trafic de femei şi de minori, prin violenţă, ameninţare sau înşelăciune.

Cel care, ştiind că o persoană minoră sau o femeie majoră va fi, pe teritoriul unui alt stat, pusă să se prostitueze, o constrânge, prin violenţă sau ameninţare, să se ducă acolo, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă nu mai mică de 5.000 lire italiene.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, prin înşelăciune, convinge o femeie majoră să se ducă pe teritoriul unui alt stat sau se implică pentru a-i facilita plecarea, ştiind că în străinătate va fi pusă să se prostitueze.

Se aplică paragrafele de la art. 533.” a fost abrogat de Legea nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 537. Trafic de femei şi de minori comis în străinătate

Delictele prevăzute de cele două articole precedente(1) sunt pasibile de pedeapsă chiar dacă sunt comise de un cetăţean pe teritoriu străin.

(1) Pentru identificarea delictelor prevăzute de art. 535 şi 536 din Codul civil, abrogate acum, a se vedea art. 3, primul alineat, nr. 6 şi 7 al Legii nr. 75 din 20 februarie 1958.

Art. 538. Măsura de siguranţă

La condamnarea pentru delictul prevăzut de art. 531 se poate atrage o măsură de siguranţă privativă de libertate. Măsura de siguranţă privativă de libertate este mereu aplicată în cazurile prevăzute de art. 532, 533, 534, 535 şi 536.

PARTEA A III-A

Dispoziţii comune părţilor precedente

Art. 539. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Vârsta persoanei vătămate.

Atunci când delictele prevăzute la acest titlu sunt comise în dauna unui minor în vârstă de 14 ani, vinovatul nu poate invoca drept scuză personală necunoaşterea vârstei celui vătămat.” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 66 din 15 februarie 1996.

Art. 540. Raportul de rudenie

Prin efectele legii penale, când raportul de rudenie [art. 307] este considerat ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă ori atenuantă sau drept cauză de nepedepsire, filiaţia nelegitimă este echivalată cu filiaţia legitimă (1).

Raportul de filiaţie nelegitimă este stabilit respectând limitele de probă indicate de legea civilă, chiar dacă are efecte diferite de certificare a situaţiei persoanelor (1).

(1) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. i) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 541. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Pedepse accesorii şi alte efecte penale.

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de acest titlu implică pierderea autorităţii părinteşti sau autorităţii maritale sau interzicerea permanentă de a deţine o funcţie ce ţine de tutelă şi îngrijire, când calitatea de părinte, soţ, tutore sau curator este elementul constitutiv sau circumstanţa agravantă.

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de art. 519, 521, 530, 531, 532, 533, 534, 535, 536 şi 537 implică pierderea dreptului la pensie alimentară şi la drepturile de succesiune către persoana vătămată.” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 66 din 15 februarie 1996.

Art. 542. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Plângerea celui vătămat.

Delictele prevăzute de primul alineat şi de art. 530 se pedepsesc în urma plângerii persoanei vătămate.

Plângerea depusă este irevocabilă.

Se urmăreşte totuşi din oficiu:

1. dacă fapta este comisă de părinte sau tutore sau de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică;

2. dacă fapta este legată de un alt delict pentru care trebuie să se acţioneze din oficiu.” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 66 din 15 februarie 1996.

Art. 543. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Dreptul la plângere.

Când persoana vătămată decedează înainte ca plângerea să fie înaintată de ea sau de cei care o reprezintă, conform art. 120 şi 121, dreptul la plângere revine părinţilor şi soţului.

Această dispoziţie nu se aplică dacă persoana vătămată a renunţat în mod expres sau tacit la dreptul de a depune plângere.” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 66 din 15 februarie 1996.

Art. 544. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cauza specială de anulare a infracţiunii.

Pentru delictele prevăzute de partea I şi de art. 530, căsătoria, pe care autorul infracţiunii o încheie cu persoana vătămată, anulează infracţiunea, chiar şi cu privire la cei care sunt complici la infracţiunea respectivă; şi, dacă a avut loc o condamnare, încetează executarea acesteia şi efectele penale.” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 442 din 5 august 1981.

TITLUL IX-BIS

Despre delicte împotriva afecţiunii faţă de animale (1)

(1) Acest titlu a fost adăugat de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 189 din 20 iulie 2004.

Art. 544-bis. Uciderea animalelor

Cel care, din cruzime sau fără să fie necesar, provoacă decesul unui animal este pedepsit cu închisoare de la 4 luni la 2 ani (1).

(1) Acest articol a fost modificat astfel de lit. a) a alin. 1 al art. 3 din Legea nr. 201 din 4 noiembrie 2010.

Art. 544-ter. Maltratarea animalelor

Cel care, cu cruzime sau fără să fie necesar, provoacă o leziune unui animal sau îl supune unor maltratări ori unor comportamente, eforturi sau munci insuportabile pentru trăsăturile sale biologice este pedepsit cu închisoare de la 3 la 18 luni sau cu amendă de la 5.000 euro la 30.000 euro (1).

Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care administrează animalelor substanţe stupefiante ori interzise sau le supune unor tratamente care provoacă un prejudiciu sănătăţii acestora.

Pedeapsa este majorată cu jumătate dacă faptele de la alin. 1 conduc la decesul animalului.

(1) Alineat modificat astfel de lit. b) a alin. 1 al art. 3 din Legea nr. 201 din 4 noiembrie 2010.

Art. 544-quater. Spectacole sau manifestări interzise

Cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care organizează sau promovează spectacole ori manifestări care reprezintă maltratări sau chinuri pentru animale este pedepsit cu închisoare de la 4 luni la 2 ani şi cu amendă de la 3.000 euro la 15.000 euro.

Pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate dacă faptele indicate la primul alineat sunt comise în legătură cu practicarea de pariuri clandestine sau cu scopul de a obţine un folos pentru sine sau pentru alţii sau dacă au ca urmare decesul animalului.

Art. 544-quinquies. Interzicerea luptei între animale

Cel care promovează, organizează sau conduce lupte sau competiţii neautorizate între animale ce le pot pune în pericol integritatea fizică este pedepsit cu închisoare de la 1 la 3 ani şi cu amendă de la 50.000 euro la 160.000 euro. Pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate:

1) dacă activităţile respective sunt realizate în complicitate cu minori sau de persoane înarmate;

2) dacă activităţile respective sunt promovate folosindu-se înregistrări video sau materiale de orice gen ce conţin scene sau imagini ale luptelor sau competiţiilor;

3) dacă vinovatul se ocupă de filmarea sau înregistrarea sub orice formă a luptelor sau competiţiilor.

Cel care, în afara cazurilor de participare la infracţiune, crescând sau antrenând animale, le încredinţează sub orice formă şi chiar şi prin intermediul unor terţi pentru participarea la luptele indicate la primul alineat este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 5.000 la 30.000 euro. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi proprietarilor sau deţinătorilor de animale folosite la luptele şi competiţiile indicate la primul alineat, dacă sunt de acord.

Cel care, deşi nu este prezent la locul infracţiunii, în afara cazurilor de participare la aceasta, organizează sau pariază pe luptele şi competiţiile de la primul alineat este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă de la 5.000 la 30.000 euro.

Art. 544-sexies. Confiscarea şi pedepsele accesorii

În cazul condamnării sau aplicării pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală, pentru delictele prevăzute de art. 544-ter, 544-quater şi 544-quinquies, se dispune întotdeauna confiscarea animalului, exceptând cazul când aparţine unei persoane neimplicate în infracţiune. Este dispusă de asemenea suspendarea de la 3 luni la 3 ani a activităţii de transport, de comercializare sau de creştere a animalelor dacă sentinţa de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cerere este pronunţată împotriva celui care desfăşoară activităţile respective. În caz de recidivă este dispusă interdicţia practicării activităţilor respective.

TITLUL X

Despre delicte împotriva integrităţii şi sănătăţii rasei (1)

(1) Acest titlu a fost abrogat de art. 22 al Legii nr. 194 din 22 mai 1978.

Art. 545. (1)

(1) „Avortul femeii care nu consimte.

Cel care provoacă avortul unei femei, fără consimţământul acesteia, este pedepsit cu închisoare de la 7 la 12 ani.”

Art. 546. (1)

(1) „Avortul cu consimţământul femeii însărcinate

Cel care provoacă avortul unei femei, cu consimţământul acesteia, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică femeii care a consimţit la avort.

Se aplică dispoziţia de la articolul precedent:

1. dacă femeia are vârsta mai mică de 14 ani sau, oricum, nu are discernământ;

2. când consimţământul este luat prin violenţă, ameninţare sau sugestie ori este obţinut prin înşelăciune.”

Art. 547. (1)

(1) „Avortul provocat de femeie.

Femeia care îşi provoacă avortul este pedepsită cu închisoare de la 1 la 4 ani”.

Art. 548. (1)

(1) „Instigarea la avort.

Cel care, în afara cazurilor de complicitate la infracţiunea prevăzută de articolul precedent, instigă o femeie gravidă să avorteze, punându-i la dispoziţie mijloacele adecvate, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.”

Art. 549. (1)

(1) „Decesul sau vătămarea femeii.

Dacă fapta prevăzută la art. 545 conduce la decesul femeii, se aplică închisoarea de la 12 la 20 de ani; dacă conduce la o vătămare corporală, se aplică închisoarea de la 10 la 15 ani.

Dacă fapta prevăzută la art. 546 conduce la decesul femeii, pedeapsa este de închisoare de la 5 la 12 ani; dacă conduce la o vătămare corporală, se aplică închisoarea de la 3 la 7 ani”.

Art. 550. (1)

(1) „Mijloace avortive asupra femeii considerate gravidă.

Cel care pune la dispoziţia unei femei considerate gravidă mijloace cu scopul de a avorta sau comite asupra acesteia acţiuni destinate acestui scop, este supus, dacă fapta conduce la o vătămare corporală sau la decesul femeii, la pedepsele stabilite de art. 582, 583 şi, respectiv, 584.

Dacă fapta este comisă cu consimţământul femeii, pedeapsa este micşorată.”

Art. 551. (1)

(1) „Cauza onorabilă.

Dacă una din faptele prevăzute de art. 545, 546, 547, 548, 549 şi 550 este comisă pentru a salva onoarea proprie sau pe cea a unei rude apropiate, pedepsele prevăzute de acestea sunt micşorate de la jumătate la două treimi.”

Art. 552. (1)

(1) „Provocarea sterilităţii.

Cel care comite, asupra persoanei de orice sex, cu consimţământul acesteia, acţiuni destinate să o facă să devină sterilă este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi cu amendă de la 50.000 lire italiene la 200.000 lire italiene.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care a permis realizarea acestor acţiuni asupra propriei persoane.”

Art. 553. (1)

(1) „Incitarea la practici împotriva procreării.

Cel care în mod public incită la practici împotriva procreării sau face propagandă în favoarea acestora este pedepsit cu închisoare până la un an sau cu amendă până a 400.000 lire italiene.

Aceste pedepse se aplică împreună dacă fapta este comisă în scopul obţinerii de foloase.”

Art. 554. (1)

(1) „Infectarea cu sifilis şi blenoragie.

Cel care, fiind infectat cu sifilis şi ascunzând această stare, comite asupra cuiva fapte capabile să-i provoace pericolul contagierii, este pedepsit, dacă infectarea are loc, cu închisoare de la 1 la 3 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, fiind afectat de blenoragie şi ascunzând această stare, comite asupra cuiva faptele prevăzute de dispoziţia precedentă, dacă infecţia are loc şi de aici decurge o vătămare corporală foarte gravă.

În ambele cazuri vinovatul este pedepsit în urma depunerii plângerii persoanei afectate.

Dacă vinovatul a acţionat cu scopul de a provoca infectarea, se aplică dispoziţiile de la art. 583, 584 şi 585.”

Art. 555. (1)

(1) „Circumstanţa agravantă şi pedeapsa accesorie.

Dacă vinovatul pentru unul din delictele prevăzute de art. 545, de prima parte şi de paragraful 2 al art. 546, de art. 548, 549, 550, de prima parte a art. 552 şi de art. 553 este persoana care practică o profesie medicală, pedeapsa este majorată.

În caz de recidivă, interdicţia de a practica profesia medicală este dispusă pe viaţă.”

TITLUL XI

Despre delicte împotriva familiei

PARTEA I

Despre delicte împotriva căsătoriei

Art. 556. Bigamia

Cel care, fiind legat printr-o căsătorie ce are efecte civile, încheie o alta, chiar dacă are efecte civile, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani. La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, nefiind căsătorit, încheie o căsătorie cu persoana legată prin căsătoria ce are efecte civile.

Pedeapsa este majorată dacă vinovatul a indus în eroare persoana cu care s-a căsătorit asupra situaţiei propriei stări civile sau a ei.

Dacă este declarată nulă căsătoria încheiată anterior de bigam sau este anulată a doua căsătorie dintr-un motiv diferit de bigamie, fapta nu mai constituie infracţiune, chiar şi faţă de cei care au concurat la infracţiune şi, dacă a existat o condamnare, încetează executarea şi efectele penale ale acesteia.

Art. 557. Prescripţia infracţiunii

Termenul de prescripţie pentru delictul prevăzut de articolul precedent curge din ziua în care este anulată una din cele două căsătorii sau cea de-a doua este declarată nulă din cauza bigamiei.

Art. 558. Atragerea spre căsătorie prin înşelăciune

Cel care, încheind o căsătorie cu efecte civile, ascunde celuilalt soţ prin mijloace frauduloase existenţa unui impediment care nu este acela ce derivă dintr-o căsătorie anterioară, este pedepsit, dacă este anulată căsătoria din cauza impedimentului ascuns, cu închisoare până la 1 an sau cu amendă de la 206 euro la 1.032 euro.

Art. 559.

(1) „Adulterul

Soţia adulteră este pedepsită cu închisoare până la un an. Cu aceeaşi pedeapsă este pedepsit complicele adulterei (1).

Pedeapsa este de închisoare până la 2 ani în cazul relaţiei adultere. Delictul se pedepseşte în urma plângerii soţului (2).

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 126/1968, a declarat neconstituţionalitatea alin. 1 şi 2 ale acestui articol.

(2) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 147/1969, a declarat neconstituţionalitatea alin. 3 al acestui articol.

Art. 560. (1)

(1) „Concubinajul.

Soţul care ţine o concubină în casa conjugală sau într-un alt loc cunoscut, este pedepsit cu închisoare până la 2 ani.

Concubina este pedepsită cu aceeaşi pedeapsă.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului soţiei.”

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 147 din 3 decembrie 1969, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

Art. 561. (1)

(1) „Cazuri de nepedepsire. Circumstanţe atenuante.

În cazul prevăzut de art. 559, nu se pedepseşte soţia când soţul a împins-o sau a incitat-o la prostituţie sau a beneficiat în urma practicării prostituţiei de către aceasta.

În cazurile prevăzute de cele două articole precedente nu este pasibil de pedeapsă soţul despărţit legal din vina celuilalt soţ, sau abandonat de acesta pe nedrept.

Dacă fapta este comisă de soţul despărţit legal din vina proprie sau din vina proprie şi a celuilalt soţ sau consimţământ reciproc, pedeapsa este micşorată.”

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 147 din 3 decembrie 1969, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

Art. 562. (1)

(1) „Pedeapsa accesorie şi sancţiunea civilă.

Condamnarea pentru unul din delictele prevăzute de art. 556 şi 560 implică pierderea autorităţii maritale.

Prin sentinţa de condamnare pentru adulter sau pentru concubinaj judecătorul poate, la cererea soţului lezat, să ordone prevederi temporare cu caracter civil pe care le consideră urgente în interesul soţului lezat şi al copilului.

Aceste prevederi sunt executabile imediat, dar efectul lor încetează dacă, în termen de 3 luni de la sentinţa de condamnare devenită irevocabilă, nu se prezintă judecătorului civil cererea de separare în fapt.”

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 147 din 3 decembrie 1969, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

Art. 563. (1)

(1) „Cauze de nepedepsire

În cazurile prevăzute de art. 559 şi 560 retragerea plângerii, chiar dacă s-a făcut după condamnare, atrage nepedepsirea celui care a comis.

Nu se pedepseşte, de asemenea, infracţiunea în cazul în care intervine:

1. decesul soţului lezat;

2. desfacerea căsătoriei vinovatului de adulter sau de concubinaj.

Anularea infracţiunii are efect şi în privinţa complicelui şi concubinei şi oricărei persoane care a contribuit la infracţiune; şi, dacă a existat o condamnare, încetează executarea şi efectele penale ale acesteia.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 147 din 3 decembrie 1969, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol.

PARTEA A II-A

Despre delicte împotriva relaţiilor de familie

Art. 564. Incestul

Cel care, într-un mod din care să rezulte un scandal public, comite un incest cu un descendent sau un ascendent ori cu o rudă în linie dreaptă, sau cu o soră ori un frate, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Pedeapsa este de închisoare de la 2 la 8 ani în caz de relaţie incestuoasă.

În cazurile prevăzute de dispoziţiile precedente, dacă incestul este comis de o persoană majoră cu o persoană mai mică de 18 ani, pedeapsa este majorată pentru persoana majoră.

Condamnarea pronunţată împotriva părintelui implică decăderea din drepturile părinteşti (1).

(1) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. l) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 565. Atacuri la moralitatea familiei comise prin intermediul presei periodice

Cel care în articolele de ziar sau în alte scrieri periodice, în desenele care se referă la ea sau în anunţurile date cu scop de publicitate, în aceleaşi ziare sau scrieri, expune sau scoate în relief împrejurări care să aducă atingere moralităţii familiei, este pedepsit cu amendă de la 103 euro la 516 euro.

PARTEA A III-A

Despre delicte împotriva situaţiei familiale

Art. 566. Substituirea sau desfiinţarea situaţiei familiale

Cel care face să figureze în registrele de stare civilă o naştere inexistentă este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, prin ascunderea unui nou-născut, îi desfiinţează starea civilă.

Art. 567. Falsificarea situaţiei familiale

Cel care, prin înlocuirea unui nou-născut, falsifică starea civilă a acestuia, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani (1).

Se aplică închisoarea de la 5 la 15 ani celui care, în pregătirea unui certificat de naştere, falsifică starea civilă a unui nou-născut, prin certificări false, atestări false sau alte falsuri.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 236 din 21 septembrie - 10 noiembrie 2016 (Monitorul Oficial nr. 46 din 16 noiembrie 2016 – Prima serie specială), a declarat neconstituţionalitatea acestui articol, în partea în care prevede prin lege pedeapsa cu închisoare de la un minim de 5 ani la un maxim de 15 ani în locul pedepsei cu închisoare de la un minim de 3 ani la un maxim de 10 ani.

Art. 568. Ascunderea situaţiei familiale a unui copil (1)

Cel care lasă sau prezintă un copil, înscris deja în registrele de stare civilă ca fiu legitim sau natural recunoscut într-un azil de copii părăsiţi sau într-un alt loc de binefacere, ascunzând situaţia familială a acestuia, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani (2).

(1) Titlu modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. m) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

(2) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. m) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 569. Pedeapsa accesorie (1)

Condamnarea pronunţată împotriva părintelui pentru unul din delictele prevăzute de această parte implică decăderea din drepturile părinteşti (2).

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 31 din 23 februarie 2012, a declarat neconstituţionalitatea art. 569 din Codul penal, în partea în care stabileşte că, în caz de condamnare împotriva părintelui pentru delictul de falsificare a situaţiei familiale prevăzut de art. 567 alin. 2 din Codul penal, urmează dreptul la pierderea autorităţii părinteşti, împiedicându-l pe judecător să aibă posibilitatea de a face o evaluare în interesul minorului în acest caz concret.”

(2) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. n) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

PARTEA A IV-A

Despre delictele împotriva asistenţei familiale

Art. 570. Încălcarea obligaţiilor de asistenţă familială

Cel care, abandonând domiciliul conjugal sau menţinând o conduită contrară ordinii sau moralei de familie, se sustrage obligaţiilor de asistenţă legate de răspunderea părintească sau de calitatea de soţ, este pedepsit cu închisoare până la un an sau cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro (1).

Pedepsele de mai sus se aplică împreună celui care:

1) deturnează sau delapidează bunurile copilului minor, ale pupilului sau ale soţului;

2) face să dispară mijloacele de subzistenţă descendenţilor minori sau incapabili să muncească, ascendenţilor sau soţului, care nu este despărţit legal din vina sa.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei lezate, cu excepţia cazurilor prevăzute de punctul 1 şi, când infracţiunea este comisă faţă de minori, de pct. 2 al alineatului precedent.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică dacă fapta este prevăzută ca fiind o infracţiune mai gravă de o altă dispoziţie legală.

(1) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. o) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 571. Abuzul de mijloace de corecţie sau de disciplină

Cel care abuzează de mijloacele de corecţie sau de disciplină în dauna unei persoane supuse autorităţii sale sau încredinţate lui din motive de educaţie, instrucţie, grijă, supraveghere sau pază, sau pentru practicarea unei profesii sau a unei ocupaţii, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă pericolul unei boli corporale sau mintale, cu închisoare până la 6 luni.

Dacă în urma faptei rezultă o leziune corporală, se aplică pedepsele stabilite la art. 582 şi 583, reduse cu o treime; dacă rezultă moartea, se aplică închisoarea de la 3 la 8 ani.

Art. 572. Rele tratamente în familie sau faţă de copii (1)

Cel care, în afara cazurilor indicate la articolul precedent, maltratează un membru al familiei sau cu care convieţuieşte sau o persoană aflată sub autoritatea sa, sau încredinţată lui din motive de educaţie, instruire, grijă, supraveghere sau pază sau pentru practicarea unei profesii sau a unei ocupaţii, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani.

(...) (2)

Dacă în urma faptei rezultă o leziune corporală gravă, se aplică închisoarea de la 4 la 9 ani; dacă rezultă o leziune foarte gravă, închisoarea de la 7 la 15 ani; dacă rezultă moartea, închisoarea de la 12 la 24 de ani.

(1) Articolul care prevedea: „Rele tratamente în familie sau faţă de copii.

Cel care, în afara cazurilor indicate la articolul precedent, maltratează un membru al familiei sau un minor în vârstă de 14 ani sau o persoană aflată sub autoritatea sa, sau încredinţată lui din motive de educaţie, instruire, grijă, supraveghere sau pază sau pentru practicarea unei profesii sau a unei ocupaţii, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă în urma faptei rezultă o leziune corporală gravă, se aplică închisoarea de la 4 la 8 ani; dacă rezultă o leziune foarte gravă, închisoarea de la 7 la 15 ani; dacă rezultă moartea, închisoarea de la 12 la 20 de ani.” a fost înlocuit astfel de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(2) Alineat abrogat de art. 1 alin. 1-bis din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 573. Răpirea cu acordul minorului

Cel care răpeşte un minor, care a împlinit 14 ani, cu acordul acestuia, de la părintele care îşi exercită autoritatea părintească, sau de la tutore, sau îl reţine împotriva voinţei aceluiaşi părinte sau tutore, este pedepsit, în urma denunţului acestuia, cu închisoare până la 2 ani(1).

Pedeapsa este micşorată dacă fapta este comisă în scop de căsătorie; este majorată dacă este comisă în scop de agresiune sexuală.

Se aplică dispoziţiile art. 525 şi 544.

(1) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. p) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere din 7 februarie 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 108 alin. 1 din respectivul Decret-lege nr. 154/2013.

Art. 574. Răpirea de persoane incapabile

Cel care răpeşte un minor în vârstă de 14 ani sau un bolnav mintal de la părintele care îşi exercită autoritatea părintească, de la tutore sau de la curator sau de la cel care se ocupă de supravegherea sau paza lui, sau îl reţine împotriva voinţei acestuia, este pedepsit, în urma denunţului părintelui care îşi exercită autoritatea părintească, tutorelui sau curatorului, cu închisoare de la 1 la 3 ani (1).

La aceeaşi pedeapsă este supus, în urma denunţului aceloraşi persoane, cel care răpeşte sau reţine un minor care a împlinit 14 ani, fără consimţământul acestuia, într-un scop diferit de cel de comitere de acte sexuale sau căsătorie.

Se aplică dispoziţiile art. 525 şi 544.

(1) Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. q) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere din 7 februarie 2014.

Art. 574-bis. Răpirea şi reţinerea minorului în străinătate (1)

Cu excepţia cazului în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care răpeşte un minor de la părintele care îşi exercită autoritatea părintească, de la tutore, ducându-l sau reţinându-l în străinătate împotriva voinţei părintelui sau tutorelui, împiedicându-l în întregime sau în parte pe acesta să-şi exercite autoritatea părintească, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani (1).

Dacă fapta prevăzută la primul alineat este comisă faţă de un minor care a împlinit 14 ani şi cu consimţământul acestuia, se aplică pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 sunt comise de un părinte în dauna copilului minor, condamnarea implică suspendarea exercitării autorităţii părinteşti.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 29 lit. b) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009. Alineat modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. r) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere din 7 februarie 2014.

Art. 574-ter. Constituirea unui parteneriat civil conform legii penale (1)

Conform legii penale, termenul căsătorie este înţeles că se referă şi la constituirea unui parteneriat civil între persoane de acelaşi sex.

Atunci când legea penală consideră calitatea de soţ drept element constitutiv sau drept circumstanţă agravantă a unei infracţiuni, aceasta este înţeleasă că se referă şi la partea unui parteneriat civil între persoane de acelaşi sex.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 6 din 19 ianuarie 2017.

TITLUL XII

Despre delicte împotriva persoanei

PARTEA I

Despre delicte împotriva vieţii şi integrităţii individuale

Art. 575. Omorul

Cel care cauzează moartea unui om este pedepsit cu închisoare de peste 21 de ani.

Art. 576. Circumstanţe agravante. Detenţiunea pe viaţă (1)

Se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă dacă fapta prevăzută de articolul precedent este comisă (2):

1. cu concursul uneia din circumstanţele indicate la pct. 2 al art. 61;

2. împotriva ascendentului sau descendentului, când intervine una din circumstanţele indicate la pct. 1 şi 4 ale art. 61 sau când este folosit un mijloc dăunător sau un alt mijloc viclean sau când este premeditată;

3. de cel care e pus sub urmărire pentru că se sustrage de la măsura arestului, reţinerii sau întemniţării sau pentru a-şi procura mijloace de existenţă pe timpul perioadei când se ascunde de poliţie;

4. de complicele la infracţiune pentru a se sustrage arestului, reţinerii sau întemniţării;

5. cu prilejul comiterii unuia din delictele prevăzute de art. 572, 600-bis, 600-ter, 609-bis, 609-quater şi 609-octies (3);

5.1. de autorul delictului prevăzut la art. 612-bis faţă de persoana vătămată (4);

5-bis. împotriva unui ofiţer sau agent al poliţiei judiciare sau a unui ofiţer sau agent de siguranţă publică în timpul sau din cauza îndeplinirii funcţiilor sau serviciului (5).

Este pus sub urmărire, prin efectele legii penale, cel care se află în condiţiile indicate la pct. nr. 6 al art. 61.

(1) Titlu modificat astfel de pct. nr. 3) al lit. e) de la alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012. Textul anterior în vigoare era: „Circumstanţe agravante. pedeapsa cu moartea.”.

(2) Alineat modificat astfel de pct. nr. 1) al lit. e) de la alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012. Textul anterior în vigoare era următorul: „Se aplică pedeapsa cu moartea dacă fapta prevăzută de articolul precedent este comisă:”

(3) Punct înlocuit astfel de lit. a) a alin. 1 al art. 1 din Decretul-lege nr. 11 din 23 februarie 2009, transformat în lege, cu modificări, de Legea nr. 38 din 23 aprilie 2009 şi apoi de pct. 2) al lit. e) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012. Textul în vigoare înainte de înlocuire era: „cu prilejul comiterii unuia din delictele prevăzute de art. 609-bis, 609-quater şi 609-octies.

(4) Număr adăugat de lit. b) a alin. 1 al art. 1 din Decretul-lege nr. 11 din 23 februarie 2009, transformat în lege, cu modificări, de Legea nr. 38 din 23 aprilie 2009.

Textul anterior modificărilor dispuse prin legea citată de modificare era: „5.1. de autorul delictului prevăzut de art. 612-bis”.

(5) Număr adăugat de lit. b-sexies) a alin. 1 al art. 1 din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, transformat în lege, cu modificări, de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

Art. 577. Alte circumstanţe agravante. Detenţiunea pe viaţă

Se aplică pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă dacă fapta prevăzută de art. 575 este comisă:

1) împotriva ascendentului sau descendentului;

2) cu ajutorul substanţelor dăunătoare sau printr-un alt mijloc viclean;

3) cu premeditare;

4) când intervine una din circumstanţele indicate la pct. 1 şi 4 ale art. 61.

Pedeapsa este de închisoare de la 24 la 30 de ani, dacă fapta este comisă împotriva soţului, fratelui, surorii, tatălui sau mamei adoptivi, sau fiului adoptiv sau împotriva rudei în linie dreaptă.

Art. 578. Pruncuciderea în condiţii de abandon material şi moral

Mama care provoacă moartea propriului nou-născut imediat după naştere sau a fătului în timpul naşterii, când fapta este determinată de condiţii de abandon material şi moral legate de naştere, este pedepsită cu închisoare de la 4 la 12 ani.

Celor care participă la comiterea faptei de la primul alineat li se aplică închisoarea de peste 21 de ani. Totuşi, dacă aceştia au acţionat doar cu scopul de a sprijini mama, pedeapsa poate fi redusă cu o treime până la două treimi.

Nu se aplică circumstanţele agravante stabilite de art. 61 al Codului penal.

Art. 579. Uciderea cu acordul victimei

Cel care provoacă moartea unui om, cu consimţământul acestuia, este pedepsit cu închisoare de la 6 la 15 ani.

Nu se aplică circumstanţele agravante stabilite de art. 61 al Codului penal.

Se aplică dispoziţiile referitoare la omor dacă fapta este comisă:

1) împotriva unui minor în vârstă de până la 18 ani;

2) împotriva unei persoane bolnave mintal sau care se află în condiţii de deficienţă psihică din cauza unei alte infirmităţi sau din cauza abuzului de alcool sau de stupefiante;

3) împotriva persoanei al cărei consimţământ a fost luat de cel vinovat prin violenţă, ameninţare sau hipnoză, sau smuls prin înşelăciune.

Art. 580. Instigarea sau ajutorul la sinucidere

Cel care împinge pe un altul spre sinucidere sau întăreşte intenţia cuiva de sinucidere sau facilitează în vreun fel executarea acesteia, este pedepsit, dacă sinuciderea are loc, cu închisoare de la 5 la 12 ani. Dacă sinuciderea nu se produce, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani, cu condiţia ca în urma tentativei de sinucidere să rezulte o vătămare corporală gravă sau foarte gravă.

Pedepsele sunt majorate dacă persoana instigată, incitată sau ajutată se găseşte într-una din condiţiile indicate la pct. 1 şi 2 ale articolului precedent. Totuşi, dacă persoana menţionată este minoră în vârstă de 14 ani sau lipsită de discernământ, se aplică dispoziţiile referitoare la omor.

Art. 581. Lovirile

Cel care loveşte pe cineva, dacă în urma faptei nu rezultă o boală corporală sau mintală, este pedepsit, în urma reclamaţiei persoanei vătămate, cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă până la 309 euro.

Această dispoziţie nu se aplică atunci când legea consideră violenţa drept element constitutiv sau drept circumstanţă agravantă a unei alte infracţiuni.

Art. 582. Vătămarea corporală

Cel care provoacă unei alte persoane o vătămare corporală, în urma căreia rezultă o boală corporală sau mintală, este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (1).

Dacă boala are o durată mai mică de 20 de zile şi nu intervine niciuna din circumstanţele agravante prevăzute de art. 583 şi 585, exceptându-le pe cele indicate la pct. 1 şi în ultima parte a art. 577, delictul se pedepseşte în urma plângerii persoanei vătămate.

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere din 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 583. Circumstanţe agravante

Vătămarea corporală este gravă şi se aplică pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani:

1) dacă în urma faptei rezultă o boală care pune în pericol viaţa persoanei vătămate, o boală sau o incapacitate de a reveni la preocupările obişnuite pe o perioadă mai mare de 40 de zile;

2) dacă fapta produce slăbirea permanentă a unui simţ sau a unui organ;

3) (...) (1).

Vătămarea corporală este foarte gravă şi se aplică închisoarea de la 6 la 12 ani dacă în urma faptei rezultă:

1) o boală cu siguranţă sau probabil incurabilă;

2) pierderea unui simţ;

3) pierderea unui membru sau o mutilare care face membrul nefolosibil, pierderea capacităţii de a folosi un organ sau a capacităţii de procreare, ori o dificultate permanentă şi gravă a vorbirii;

4) deformarea sau desfigurarea permanentă a feţei;

5) (...) (1).

(1) Punctul care prevedea: „3). dacă persoana vătămată este o femeie însărcinată şi în urma faptei rezultă grăbirea naşterii.” a fost abrogat de art. 22 din Legea nr. 194 din 22 mai 1978, ca şi punctul 5 care prevedea: „avortul persoanei vătămate.”

Art. 583-bis. Practici de mutilare a organelor genitale feminine (1)

Cel care, în lipsa unor cerinţe terapeutice, provoacă o mutilare a organelor genitale feminine este pedepsit cu închisoare de la 4 la 12 ani. Potrivit acestui articol, se consideră drept practici de mutilare a organelor genitale feminine clitoridectomia, extirparea şi infibulaţia şi orice altă practică ce provoacă efecte de acelaşi gen.

Cel care, în lipsa unor cerinţe terapeutice, provoacă, în scopul afectării funcţiilor sexuale, leziuni la organele genitale feminine diferite de cele indicate la primul alineat, în urma cărora rezultă o boală corporală sau mintală, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 7 ani. Pedeapsa este micşorată până la două treimi dacă leziunea este minoră.

Pedeapsa este majorată cu o treime atunci când practicile indicate la alin. 1 şi 2 sunt comise în dauna unui minor sau dacă fapta este comisă în scopul obţinerii de foloase.

Condamnarea sau aplicarea pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală pentru infracţiunea prevăzută de articolul precedent implică, dacă fapta este comisă de părinte sau de tutore:

1) decăderea din exercitarea drepturilor părinteşti (3);

2) interdicţia pe viaţă de a deţine orice funcţie legată de tutelă, curatelă şi însoţire (2).

Dispoziţiile acestui articol se aplică de asemenea atunci când fapta este comisă în străinătate de cetăţeanul italian sau de străinul rezident în Italia, ori în dauna cetăţeanului italian sau străinului rezident în Italia. În acest caz vinovatul este pedepsit la cererea ministrului justiţiei.

(1) Articol introdus de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 7 din 9 ianuarie 2006.

(2) Alineat adăugat de lit. f) a alin. 1 a art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(3) Număr modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. s) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere din 7 februarie 2014.

Art. 583-ter. Pedeapsa accesorie (1)

Condamnarea împotriva celui care practică o meserie medicală pentru unul din delictele prevăzute de art. 583-bis implică pedeapsa accesorie a interdicţiei de a practica profesia de la 3 la 10 ani. Sentinţa de condamnare este transmisă la Ordinul medicilor chirurgi şi stomatologilor.

(1) Articol introdus de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 7 din 9 ianuarie 2006.

Art. 583-quater. Vătămări corporale grave sau foarte grave aduse unui funcţionar public ce asigură ordinea publică cu prilejul manifestărilor sportive (1)

În cazul vătămărilor corporale provocate unui funcţionar public ce asigură ordinea publică cu prilejul manifestărilor sportive, vătămările grave sunt pedepsite cu închisoare de la 4 la 10 ani; vătămările foarte grave cu închisoare de la 8 la 16 ani.

(1) Articol introdus de art. 7 alin. 1 din Decretul-lege nr. 8 din 8 februarie 2007, modificat în Legea nr. 41 din 4 aprilie 2007.

Art. 584. Omuciderea praeterintenţionată

Cel care, prin acţiuni îndreptate către comiterea unuia din delictele prevăzute de art. 581 şi 582, provoacă decesul unui om, este pedepsit cu închisoare de la 10 la 18 ani.

Art. 585. Circumstanţe agravante

În cazurile prevăzute de art. 582, 583 şi 584, pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate, dacă intervine una din circumstanţele agravante prevăzute de art. 576; şi este majorată până la o treime dacă intervine una din circumstanţele agravante prevăzute de art. 577 sau dacă fapta este comisă cu arme sau cu substanţe distrugătoare, ori de o persoană mascată sau de mai multe persoane reunite (1).

Conform legii penale, prin arme se înţeleg:

1) cele de tragere şi toate celelalte a căror destinaţie obişnuită este vătămarea adusă persoanei;

2) toate instrumentele care lezează, al căror port este interzis în mod absolut prin lege, sau fără un motiv justificat.

Sunt asimilate armelor materiile explozibile şi gazele asfixiante sau lacrimogene.

(1) Alineatul precedent care prevedea: „În cazurile prevăzute de art. 582, 583 şi 584, pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate, dacă intervine una din circumstanţele agravante prevăzute de art. 576; şi este majorată până la o treime dacă intervine una din circumstanţele agravante prevăzute de art. 577 sau dacă fapta este comisă cu arme sau cu substanţe distrugătoare.” a fost înlocuit astfel de art. 3 alin. 59 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 586. Decesul sau rănirile drept consecinţă a unui alt delict

Când dintr-o faptă prevăzută ca delict intenţionat decurge, drept consecinţă nedorită a vinovatului, decesul sau rănirea unei persoane, se aplică dispoziţiile art. 83, dar pedepsele stabilite la art. 589 şi 590 sunt majorate.

Art. 587. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Omorul şi vătămarea corporală din cauza onoarei.

Cel care provoacă decesul soţului, fiicei sau surorii în acţiunea în care descoperă raportul carnal nelegitim şi în stare de furie cauzată de ofensa adusă onoarei sale sau familiei sale, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 7 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, în aceleaşi împrejurări, provoacă decesul persoanei care are o relaţie carnală nelegitimă cu soţul, fiica sau sora.

Dacă vinovatul provoacă, în aceleaşi împrejurări, persoanelor sus-menţionate o vătămate corporală, pedepsele stabilite la art. 582 şi 583 sunt reduse la o treime; dacă din vătămarea corporală rezultă decesul, pedeapsa este de închisoare de la 2 la 5 ani.

Nu este pasibil de pedeapsă cel care, în aceleaşi împrejurări, comite împotriva acestor persoane fapta prevăzută de art. 581.” a fost abrogat de art. 1 din Legea nr. 442 din 5 august 1981.

Art. 588. Încăierarea

Cel care participă la o încăierare este pedepsit cu amendă până la 309 euro.

Dacă în încăierare cineva este ucis sau se alege cu o vătămare corporală, pedeapsa, pentru simplul fapt de a fi participat la încăierare, este de închisoare de la 3 luni la 5 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică dacă uciderea sau vătămarea corporală are loc imediat după încăierare şi drept consecinţă a acesteia.

Art. 589. Ucidere din culpă

Cel care provoacă din culpă decesul unei persoane este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Dacă fapta este comisă prin încălcarea normelor de prevenire a accidentelor la locul de muncă pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani (1).

[Se aplică pedeapsa cu închisoare de la 3 la 10 ani dacă fapta este comisă cu încălcarea normelor de reglementare a circulaţiei rutiere de către:

1) individul aflat în stare de ebrietate în temeiul art. 186 alin. 2 lit. c) al Decretului-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992 cu ulterioare modificări;

2) individul aflat sub efectul substanţelor stupefiante sau psihotrope.] (2)

În cazul decesului mai multor persoane sau al decesului uneia sau mai multor persoane şi de vătămări provocate uneia sau mai multor persoane, se aplică pedeapsa care ar trebui aplicată pentru cea mai gravă din încălcările comise majorată până la triplare, dar pedeapsa nu poate depăşi 15 ani (3).

(1) Alineat înlocuit de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 102 din 21 februarie 2006; pentru cauze referitoare la despăgubirea daunelor pentru deces sau vătămări, ca urmare a accidentelor rutiere, a se vedea art. 3 din aceeaşi Lege nr. 102/2006. Ulterior, acest alineat a fost modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. c) pct. 1) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008 şi, în fine, de art. 1 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere din data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

(2) Alineat abrogat de art. 1 alin. 3 lit. d) din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere din data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

(3) Cuvintele: „12 ani” au fost înlocuite astfel de art. 1 alin. 1 lit. c), pct. 3) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, devenit cu modificări Legea nr. 125 din 24 iulie 2008.

Art. 589-bis. Uciderea într-un accident rutier (1)

Cel care provoacă din culpă decesul unei persoane prin încălcarea normelor de reglementare a circulaţiei rutiere este pedepsit cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cel care, aflat la volanul unui vehicul cu motor în stare de ebrietate sau de afectare psiho-fizică în urma consumării de substanţe stupefiante sau psihotrope în temeiul art. 186 alin. 2 lit. c) şi, respectiv, 187 din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992, provoacă din culpă decesul unei persoane, este pedepsit cu închisoare de la 8 la 12 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică şi conducătorului unui vehicul cu motor prevăzut la art. 186-bis alin. 1 lit. b) c) şi d) din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992, care, aflat în stare de ebrietate în temeiul art. 186 alin. 2 lit. b) din acelaşi Decret-lege nr. 285 din 1992, provoacă din culpă decesul unei persoane.

Cu excepţia prevederilor de la alin. 3, cel care, aflat la volanul unui vehicul cu motor în stare de ebrietate în temeiul art. 186 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992, provoacă din culpă decesul unei persoane, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică de asemenea:

1) conducătorului unui vehicul cu motor care, mergând într-un centru urban cu o viteză egală sau mai mare decât dublul celei permise, oricum nu mai mică de 70 km/oră sau pe drumuri în afara localităţilor cu o viteză mai mare cu cel puţin 50 km/oră faţă de cea maximă permisă, provoacă din culpă decesul unei persoane;

2) conducătorului unui vehicul cu motor care, traversând o intersecţie cu semaforul aprins pe roşu sau circulând pe contrasens, provoacă din culpă decesul unei persoane;

3) conducătorului unui vehicul cu motor care, în urma manevrei de schimbare a sensului de mers în apropiere de sau în legătură cu intersecţii, curbe sau pante în urcare sau în urma depăşirii unui alt mijloc de transport în apropierea unei treceri pietonale sau unei linii continue, provoacă din culpă decesul unei persoane.

În cazurile prevăzute la alineatele precedente pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă de persoana care nu deţine permis de conducere sau are permisul suspendat ori anulat, sau în cazul în care vehiculul cu motor este proprietatea autorului faptei, iar acest vehicul nu are asigurare obligatorie.

În cazurile prevăzute la alineatele precedente, atunci când evenimentul nu este consecinţa exclusivă a acţiunii sau neglijenţei vinovatului, pedeapsa este micşorată până la jumătate.

În cazurile prevăzute la alineatele precedente, atunci când conducătorul provoacă decesul mai multor persoane sau decesul uneia sau mai multor persoane şi leziuni uneia sau mai multor persoane, se aplică pedeapsa care ar trebui aplicată pentru cea mai gravă din încălcările comise majorată până la triplare, dar pedeapsa nu poate depăşi 18 ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 589-ter. Părăsirea de către conducătorul auto a locului accidentului soldat cu deces (1)

În cazul prevăzut la art. 589-bis, când conducătorul auto părăseşte locul accidentului, pedeapsa este majorată de la o treime la două treimi şi nu poate fi, oricum, mai mică de 5 ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 590. Vătămări corporale din culpă

Cel care provoacă altora, din culpă, o vătămare corporală este pedepsit cu închisoare până la 3 luni sau cu amendă până la 309 euro.

Dacă leziunea este gravă pedeapsa este de închisoare de la 1 la 6 luni sau amendă de la 123 euro la 619 euro; dacă este foarte gravă, de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă de la 309 euro la 1.239 euro.

Dacă faptele de la alin. 2 sunt comise cu încălcarea normelor de prevenire a accidentelor la locul de muncă, pedeapsa pentru leziuni grave este de închisoare de la 3 luni la 1 an sau de amendă de la 500 euro la 2.000 euro şi pedeapsa pentru leziuni foarte grave este de închisoare de la 1 la 3 ani (1).

În caz de rănire a mai multor persoane se aplică pedeapsa care ar trebui să fie aplicată pentru cea mai gravă din încălcările comise, majorată până la triplare; dar pedeapsa cu închisoarea nu poate depăşi 5 ani.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate, exceptând cazurile prevăzute de paragrafele 1 şi 2, strict cu privire la faptele comise prin încălcarea normelor de prevenire a accidentelor la locul de muncă sau referitoare la igiena muncii sau care au cauzat o boală profesională.

(1) Alineat modificat de art. 113 alin. 3 din Legea nr. 689 din 24 noiembrie 1981 şi înlocuit de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 102 din 21 februarie 2006; pentru cauze referitoare la despăgubirea daunelor din cauza decesului sau leziunilor, ca urmare a accidentelor rutiere, a se vedea art. 3 din legea de mai sus 102/2006. Ulterior, acest alineat a fost modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008 şi, în final, de art. 1 alin. 3 lit. e) şi f) din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 590-bis. Vătămări corporale rutiere grave sau foarte grave (1)

Cel care provoacă din culpă altora o vătămare corporală prin încălcarea normelor de reglementare a circulaţiei rutiere este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 1 an pentru leziuni grave şi de la 1 la 3 ani pentru leziuni foarte grave.

Cel care, aflat la volanul unui vehicul cu motor în stare de ebrietate sau de afectare psiho-fizică în urma consumării de substanţe stupefiante sau psihotrope în temeiul art. 186 alin. 2 lit. c) şi, respectiv, 187 din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992, provoacă din culpă vătămarea unei persoane, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 5 ani pentru leziuni grave şi de la 4 la 7 ani pentru leziuni foarte grave.

Pedepsele de la alineatul precedent se aplică de asemenea conducătorului unui vehicul cu motor prevăzut la art. 186-bis alin. 1 lit. b), c) şi d) din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992, care, în stare de ebrietate în temeiul art. 186 alin. 2 lit. b) din acelaşi Decret-lege nr. 285 din 1992, provoacă din culpă cuiva vătămări corporale grave sau foarte grave.

Cu excepţia prevederilor de la alin. 3, cel care, aflat la volanul unui vehicul cu motor, în stare de ebrietate, în temeiul art. 186 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992, provoacă din culpă cuiva vătămări corporale, este pedepsit cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 3 ani pentru leziuni grave şi de la 2 la 4 ani pentru leziuni foarte grave.

Pedepsele prevăzute la alineatul precedent se aplică de asemenea:

1) conducătorului unui vehicul cu motor care, mergând într-un centru urban cu o viteză egală sau mai mare decât dublul celei permise, oricum nu mai mică de 70 km/oră sau pe drumuri în afara localităţilor cu o viteză mai mare cu cel puţin 50 km/oră faţă de cea maximă permisă, provoacă din culpă cuiva vătămări corporale grave sau foarte grave;

2) conducătorului unui vehicul cu motor care, traversând o intersecţie cu semaforul aprins pe roşu sau circulând pe contrasens, provoacă din culpă cuiva vătămări corporale grave sau foarte grave;

3) conducătorului unui vehicul cu motor care, în urma manevrei de schimbare a sensului de mers în apropiere de sau în legătură cu intersecţii, curbe sau pante în urcare sau în urma depăşirii unui alt mijloc de transport în apropierea unei treceri pietonale sau unei linii continue, provoacă din culpă cuiva vătămări corporale grave sau foarte grave.

În cazurile prevăzute la alineatele precedente pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă de persoana care nu deţine permis de conducere sau are permisul suspendat sau revocat, sau în cazul în care vehiculul cu motor este proprietatea autorului faptei, iar acest vehicul nu are asigurare obligatorie.

În cazurile prevăzute la alineatele precedente, atunci când evenimentul nu este consecinţa exclusivă a acţiunii sau neglijenţei vinovatului, pedeapsa este micşorată până la jumătate.

În cazurile prevăzute la alineatele precedente, atunci când conducătorul provoacă leziuni mai multor persoane, se aplică pedeapsa care ar trebui aplicată pentru cea mai gravă din încălcările comise majorată până la triplare, dar pedeapsa nu poate depăşi 7 ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul-lege nr. 92 din 23 mai 2008, modificat de Legea nr. 125 din 24 iulie 2008 şi, ulterior, înlocuit astfel de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 590-ter. Părăsirea locului accidentului rutier de către conducătorul auto în caz de vătămări corporale (1)

În cazul prevăzut la art. 590-bis, când conducătorul auto părăseşte locul accidentului, pedeapsa este majorată de la o treime la două treimi şi oricum nu poate fi mai mică de 3 ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 590-quater. Luarea în calcul a circumstanţelor (1)

Atunci când intervin circumstanţele agravante prevăzute la art. 589-bis alin. 2, 3, 4, 5 şi 6, 589-ter, 590-bis alin. 2, 3, 4, 5 şi 6 şi 590-ter, circumstanţele atenuante concurente, diferite de cele prevăzute de art. 98 şi 114, nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea şi reducerile se fac asupra cuantumului pedepsei stabilite în baza respectivelor circumstanţe agravante.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 590-quinquies. Definiţia drumurilor urbane şi extraurbane (1)

Conform art. 589-bis şi 590-bis, prin drumuri extraurbane se înţeleg drumurile prevăzute de literele A, B şi C ale alin. 2 al art. 2 din Decretul-lege nr. 285 din 30 aprilie 1992 şi prin drumuri ale unui centru urban drumurile prevăzute de literele D, E, F şi F-bis ale aceluiaşi alin. 2.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 41 din 23 martie 2016, cu începere de la data de 25 martie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 1 alin. 8 din aceeaşi Lege nr. 41/2016.

Art. 590-sexies. Răspunderea din culpă pentru deces sau vătămări corporale în mediu medical (1)

Dacă faptele prevăzute de art. 589 şi 590 sunt comise atunci când se practică o profesie medicală, se aplică pedepsele prevăzute aici, cu excepţia dispoziţiilor de la alin. 2.

Atunci când evenimentul a avut loc din cauza neîndemânării, pedepsirea este exclusă atunci când sunt respectate recomandările prevăzute de liniile directoare aşa cum sunt definite şi publicate în baza legii sau, în lipsa acestora, bunele practici clinice şi de asistenţă, tot cu condiţia ca recomandările prevăzute de respectivele linii directoare să se dovedească a fi adecvate trăsăturilor specifice ale cazului concret.

(1) Articol introdus de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 24 din 8 martie 2017.

Art. 591. Abandonul minorilor sau persoanelor incapabile

Cel care abandonează un minor în vârstă de 14 ani sau o persoană incapabilă, datorită unei boli mintale sau unei boli trupeşti, datorită bătrâneţii sau dintr-o altă cauză, să aibă grijă de ea însăşi şi pe care trebuie să o protejeze sau să o îngrijească, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care abandonează în străinătate un cetăţean italian minor în vârstă mai mică de 18 ani, încredinţat lui pe teritoriul statului din motive de muncă.

Pedeapsa este de închisoare de la 1 la 6 ani dacă în urma faptei rezultă o vătămare corporală şi este de la 3 la 8 ani dacă rezultă moartea.

Pedepsele sunt majorate dacă fapta este comisă de părinte, de fiu, de tutore sau de soţ, sau de cel care adoptă sau de cel care este adoptat.

Art. 592. (1)

(1) Articolul care prevedea: „Abandonul unui nou-născut din cauza onoarei.

Cel care abandonează un nou-născut imediat după naştere, pentru a salva propria onoare sau a unei rude apropiate, este pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Pedeapsa este de închisoare de la 6 luni la 2 ani dacă în urma faptei rezultă o vătămare corporală şi de la 2 la 5 ani dacă rezultă decesul nou-născutului.

Nu se aplică circumstanţele agravante stabilite la art. 61.” a fost abrogat de art. 1 al Legii nr. 442 din 5 august 1981.

Art. 593. Neacordarea de prim ajutor

Cel care, găsind abandonat sau pierdut un copil minor în vârstă de sub 10 ani sau o altă persoană incapabilă să aibă grijă de ea însăşi, din cauza unei boli mintale sau trupeşti, din cauza bătrâneţii sau dintr-o altă cauză, nu anunţă imediat autoritatea competentă, este pedepsit cu închisoare până la 1 an sau cu amendă până la 2.500 euro (1).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, găsind un corp omenesc care este sau pare lipsit de viaţă sau o persoană rănită sau aflată într-un alt pericol, nu îi acordă asistenţa necesară sau nu anunţă imediat autoritatea competentă.

Dacă din această conduită a vinovatului rezultă o vătămare corporală, pedeapsa este majorată; dacă are ca urmare moartea, pedeapsa este dublată.

(1) Cuvintele: „este pedepsit cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă până la 600.000 de lire italiene” au fost înlocuite astfel de art. 1 din Legea nr. 72 din 9 aprilie 2003.

PARTEA A II-A

Despre delictele împotriva onoarei

Art. 594. Insulta (1)

(1) Articol abrogat de art. 1 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 1 lit. a) şi alin. 2, 3, 4 lit. f) din acelaşi Decret-lege nr. 7/2016.

Art. 595. Defăimarea

Cel care, în afara cazurilor indicate la articolul precedent, comunicând cu mai multe persoane, ştirbeşte reputaţia altuia, este pedepsit cu închisoare până la 1 an sau cu amenda până la 1.032 euro.

Dacă jignirea constă în atribuirea unei anumite fapte, pedeapsa este de închisoare până la 2 ani sau de amendă până la 2.065 euro.

Dacă ofensa este adresată prin intermediul presei sau printr-un alt mijloc de publicitate sau printr-un act oficial, pedeapsa este de închisoare de la 6 luni la 3 ani sau de amendă de peste 516 euro.

Dacă ofensa este adresată unui grup politic, administrativ sau judiciar sau unui reprezentant sau unei autorităţi constituite în grup, pedepsele sunt majorate.

Art. 596. Excluderea de la dovada de disculpare

Vinovatului de infracţiunile prevăzute de cele două articole precedente nu i se permite să dovedească, pentru a se disculpa, adevărul sau notorietatea faptei atribuite persoanei vătămate (1).

Totuşi, când ofensa constă în atribuirea unei anumite fapte, persoana jignită şi agresorul pot, de comun acord, înainte de pronunţarea sentinţei irevocabile, să transmită unui juriu de onoare judecata asupra adevărului acestei fapte.

Când ofensa constă în atribuirea unei anumite fapte, dovada adevărului asupra acestei fapte este totuşi admisă la urmărirea penală:

1) dacă persoana vătămată este un funcţionar public şi fapta atribuită acestuia se referă la exercitarea funcţiilor sale;

2) dacă pentru fapta atribuită persoanei vătămate este deschisă sau începe împotriva sa o urmărire penală;

3) dacă reclamantul cere în mod formal ca judecata să se extindă la confirmarea adevărului sau falsităţii faptei ce îi este atribuită.

Dacă adevărul despre faptă este dovedit sau dacă pentru aceasta persoana căreia îi este atribuită fapta este [de aceea] condamnată după atribuirea faptei înseşi, autorul învinuirii nu se pedepseşte, exceptând cazul când modurile de comitere nu fac ca pentru ea să se aplice dispoziţiile art. 595, primul alineat (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. g) pct. 1 din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

(2) Alineat adăugat de art. 5 din Decretul-lege nr. 288 din 14 septembrie 1944 şi, ulterior, modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. g) pct. 2 din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 596-bis. Defăimarea prin intermediul presei

Dacă delictul de defăimare este comis prin intermediul presei, dispoziţiile de la articolul precedent se aplică şi directorului sau directorului adjunct responsabil, editorului sau tipografului, pentru infracţiunile prevăzute de art. 57, 57-bis şi 58.

Art. 597. Plângerea persoanei vătămate şi înlăturarea infracţiunii

Delictul prevăzut de art. 595 se pedepseşte în urma plângerii persoanei vătămate (1).

Dacă persoana vătămată şi agresorul au exercitat dreptul indicat la paragraful de la articolul precedent, plângerea se consideră denunţată în mod tacit sau retrasă.

Dacă persoana vătămată moare înainte să fi trecut termenul de formulare a plângerii sau dacă este vorba despre o ofensă adusă memoriei defunctului, pot depune plângerea rudele apropiate, cel care adoptă sau cel care este adoptat. În aceste cazuri şi, de asemenea, în acela în care persoana vătămată moare după ce a formulat plângerea, dreptul indicat la paragraful articolului precedent revine rudelor apropiate, celui care adoptă sau celui care este adoptat.

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. h) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 598. Ofense în înscrisuri şi discursuri rostite în faţa instanţelor sau autorităţilor administrative

Nu sunt pasibile de pedeapsă ofensele conţinute în înscrisurile prezentate sau în discursurile rostite de părţi sau de apărătorii lor la procedurile în faţa instanţei sau în faţa unei autorităţi administrative când jignirile privesc obiectul cauzei sau recursului administrativ.

Judecătorul, pronunţând în cauză, poate, pe lângă măsurile disciplinare, să dispună eliminarea sau ştergerea, în întregime sau parţial, a înscrisurilor jignitoare şi să acorde persoanei vătămate o sumă cu titlu de despăgubire pentru dauna nepatrimonială. Atunci când este vorba despre înscrisuri pentru care eliminarea sau ştergerea nu se poate efectua, pe acestea se fac menţiunile asupra sentinţei.

Art. 599. Provocarea (1)

(...) (2)

Nu este pasibil de pedeapsă cel care a comis una din faptele prevăzute de art. 595 în stare de furie determinată de o faptă ilegală a altuia şi imediat după aceasta (3).

(...) (2)

(1) Titlu înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. i) pct. 1 din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

(2) Alineat abrogat de art. 2 alin. 1 lit. i) pct. 2 din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

(3) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. i) pct. 3 din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

PARTEA A III-A

Despre delictele împotriva libertăţii individuale

SECŢIUNEA IDespre delicte împotriva personalităţii individuale

Art. 600. Reducerea sau menţinerea în stare de sclavie sau de subjugare (1)

Cel care exercită asupra unei persoane puteri corespunzătoare celor ale dreptului de proprietate sau cel care reduce sau menţine o persoană într-o stare de supunere continuă, constrângând-o la prestaţii de muncă sau sexuale, la cerşetorie sau la realizarea de activităţi ilicite care implică exploatarea ori să se supună la prelevarea de organe, este pedepsit cu închisoarea de la 8 la 20 de ani (3).

Reducerea sau menţinerea în stare de supunere are loc atunci când acţiunea este realizată prin violenţă, ameninţare, înşelăciune, abuz de autoritate sau profitare de o situaţie de vulnerabilitate, de inferioritate fizică sau psihică sau de o stare de necesitate, sau prin promisiunea sau darea de sume de bani sau de alte avantaje celui care are autoritate asupra persoanei (3).

(...) (2)

(1) Articol înlocuit de art. 1 din Legea nr. 228 din 11 august 2003.

(2) Alineat abrogat de art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 108 din 2 iulie 2010.

(3) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 24 din 4 martie 2014.

Art. 600-bis. Prostituţie cu minori (1)

Este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani şi cu amendă de la 15.000 euro la 150.000 euro cel care:

1) recrutează sau instigă la prostituţie o persoană cu vârstă mai mică de 18 ani;

2) favorizează, exploatează, gestionează, organizează sau controlează prostituţia unei persoane cu vârstă mai mică de 18 ani sau obţine un folos într-un alt mod.

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care întreţine relaţii sexuale cu un minor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, în schimbul banilor sau altor foloase financiare, chiar şi numai promise, este pedepsit cu închisoare de la 1 an la 6 ani şi cu amendă de la 1.500 euro la 6.000 euro.

(1) Articol adăugat de art. 2 al Legii nr. 269 din 3 august 1998, modificat de art. 1 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006 şi înlocuit astfel de lit. g) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012. Articolul precedent prevedea: „Cel care instigă la prostituţie o persoană în vârstă mai mică de 18 ani, favorizează sau exploatează prostituţia este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani şi cu amendă de la 15.493 euro la 154.937 euro.

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care întreţine relaţii sexuale cu un minor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, în schimbul banilor sau altor foloase financiare, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de peste 5.164 euro.

În cazul în care fapta prevăzută la alin. 2 este comisă faţă de o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 5 ani.

Dacă autorul faptei de la alin. 2 are vârsta mai mică de 18 ani se aplică pedeapsa cu închisoarea sau amenda, redusă cu o treime până la două treimi.”

Art. 600-ter. Pornografia infantilă

Este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani şi cu amendă de la 24.000 euro la 240.000 euro cel care:

1) folosind minori în vârstă de până la 18 ani, realizează prezentări sau spectacole pornografice sau produce material pornografic;

2) recrutează sau instigă minori în vârstă de până la 18 ani să participe la prezentări sau spectacole pornografice sau din aceste spectacole obţine altfel un profit (1).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care face comerţ cu materialul pornografic de la alineatul întâi.

Cel care, în afara cazurilor de la primul şi al doilea alineat, prin orice mijloc, fie şi prin telecomunicaţii, distribuie, divulgă, difuzează sau face public materialul pornografic de la primul alineat, ori distribuie sau difuzează ştiri sau informaţii finalizate cu ademenirea sau exploatarea sexuală a minorilor în vârstă de până la 18 ani, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă de la 2.582 euro la 51.645 euro (2).

Cel care, în afara cazurilor de la primul, al doilea şi al treilea alineat, oferă sau cedează altora, chiar şi cu titlu gratuit, materialul pornografic de la primul alineat, este pedepsit cu închisoare de până la 3 ani şi cu amendă de la 1.549 euro la 5.164 euro (3).

În cazurile prevăzute la alin. 3 şi 4 pedeapsa este majorată nu mai mult de două treimi dacă materialul este în cantitate mică (4) (5).

Cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care asistă la prezentări sau spectacole pornografice în care sunt implicaţi minori în vârstă de până la 18 ani este pedepsit cu închisoare de până la 3 ani şi cu amendă de la 1.500 euro la 6.000 euro (6).

Potrivit acestui articol, prin pornografie infantilă se înţelege orice reprezentare, prin orice mijloc, a unui minor în vârstă de până la 18 ani implicat în activităţi sexuale explicite, reale ori simulate, sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unui minor în vârstă de până la 18 ani în scopuri sexuale (7).

(1) Alineat înlocuit astfel mai întâi de art. 2 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006 şi apoi de pct. 1) al lit. h) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012. Textul în vigoare înainte de înlocuirea dispusă de Legea citată nr. 172/2012 era: „Cel care, folosind minori în vârstă de până la 18 ani, realizează prezentări pornografice sau produce materiale pornografice sau instigă minorii în vârstă de până la 18 ani la prezentări pornografice este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani şi cu amendă de la 25.822 euro la 258.228 euro.”

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

Textul anterior în vigoare era: „Cel care, în afara cazurilor de la primul şi al doilea alineat, prin orice mijloc, fie şi prin telecomunicaţii, distribuie, divulgă sau face public materialul pornografic de la primul alineat, sau distribuie sau difuzează ştiri sau informaţii finalizate cu ademenirea sau exploatarea sexuală a minorilor în vârstă de până la 18 ani, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă de la 25.822 euro la 258.228 euro.”

(3) Alineat modificat astfel de art. 2 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

Textul anterior în vigoare era: „Cel care, în afara cazurilor de la primul, al doilea şi al treilea alineat, în mod conştient cedează altora, chiar şi cu titlu gratuit, materialul pornografic produs prin exploatarea sexuală a minorilor în vârstă de până la 18 ani, este pedepsit cu închisoare de până la 3 ani şi cu amendă de la 1.549 euro la 5.164 euro.

(4) Alineat adăugat de art. 2 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

(5) Articol adăugat de art. 3 din Legea nr. 269 din 3 august 1998.

(6) Alineat adăugat de pct. 2) al lit. h) al alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(7) Alineat adăugat de pct. 2) al lit. h) al alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 600-quater. Deţinerea de material pornografic (1)

Cel care, în afara cauzelor prevăzute de art. 600 ter, în mod conştient îşi procură sau deţine material pornografic realizat folosind minori în vârstă de până la 18 ani, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă de peste 1.549 euro.

Pedeapsa este majorată nu mai mult de două treimi dacă materialul deţinut este în cantitate mică.

(1) Articolul adăugat de art. 4 al legii nr. 269 din 3 august 1998 a fost înlocuit astfel de art. 3 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

Art. 600-quater-bis. Pornografia virtuală (1)

Dispoziţiile prevăzute la art. 600-ter şi 600-quater se aplică şi atunci când materialul pornografic reprezintă imagini virtuale realizate folosind imagini cu minori în vârstă de până la 18 ani sau o parte din acestea, dar pedeapsa este micşorată cu o treime.

Prin imagini virtuale se înţeleg imagini realizate prin tehnici de elaborare grafică neasociate în întregime sau în parte situaţiilor reale, a căror calitate de reprezentare face să pară adevărate situaţii nereale.

(1) Acest articol a fost adăugat de art. 4 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

Art. 600-quinquies. Iniţiative turistice cu scopul de a exploata prostituţia infantilă

Cel care organizează sau face propagandă cu călătorii finalizate cu practicarea de activităţi de prostituţie în dauna minorilor sau care cuprind această activitate, este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani şi cu amendă de la 15.493 euro până la 154.937 euro.

Art. 600-sexies. Circumstanţe agravante şi atenuante

(1) Articolul care prevedea: „În cazurile prevăzute de art. 600-bis, primul alineat, 600-ter, primul alineat şi 600-quinquies, precum şi de art. 600, 601 şi 602, pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate dacă fapta este comisă în dauna unui minor în vârstă de 14 ani.

În cazurile prevăzute de art. 600-bis, primul alineat şi 600-ter, precum şi de art. 600, 601 şi 602, dacă fapta este comisă în dauna unui minor, pedeapsa este majorată de la jumătate la două treimi dacă fapta este comisă de un ascendent, de părintele adoptiv sau de soţul sau concubinul lor, de soţul sau de rudele până la gradul al doilea, de rudele până la al patrulea grad, de tutorele sau de persoana căreia i-a fost încredinţat minorul din motive de îngrijire, educaţie, instruire, supraveghere, pază, muncă sau de funcţionarii publici sau de cei însărcinaţi cu o funcţie publică în exercitarea funcţiilor lor sau dacă fapta este comisă în dauna unui minor aflat în infirmitate sau deficienţă psihică, naturală sau provocată.

În cazurile prevăzute de art. 600-bis, primul alineat şi 600-ter pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă prin violenţă sau ameninţare.

În cazurile prevăzute de art. 600-bis şi 600-ter, precum şi de art. 600, 601 şi 602, pedeapsa este redusă de la o treime la jumătate pentru cel care se implică concret astfel încât minorul în vârstă de până la 18 ani să-şi recapete propria autonomie şi libertate.

În cazurile prevăzute de art. 600, 600-bis, 600-ter, 600-quater, 600-quinquies, 600-sexies, 600-septies, 600-octies, 601, 602 şi 416 alin. 6, pedepsele sunt micşorate până la jumătate faţă de inculpat dacă face eforturi să evite ca activitatea infracţională să aibă consecinţe ulterioare ajutând concret poliţia sau instanţa la strângerea de mijloace de probă hotărâtoare pentru reconstituirea faptelor şi pentru identificarea şi prinderea unuia sau mai multor autori ai infracţiunilor sau pentru sustragerea resurselor importante pentru comiterea infracţiunilor.

Circumstanţele atenuante, diferite de cea prevăzută de art. 98, concurente cu circumstanţele agravante de la alin. 1 şi 2, nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea şi micşorările de pedeapsă se fac asupra cuantumului acesteia rezultat după aplicarea sporului ca urmare a circumstanţelor agravante respective.” a fost abrogat de lit. i) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 600-septies. Confiscarea (1)

În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cererea părţilor, potrivit art. 444 din Codul de procedură penală, pentru infracţiunile prevăzute la această secţiune, precum şi la art. 609-bis, când fapta este comisă în dauna unui minor în vârstă de până la 18 ani sau infracţiunea este agravată de circumstanţele prevăzute la art. 609-ter alin. 1, pct. 1), 5) şi 5-bis), 609-quater, 609-quinquies, 609-octies, când fapta este comisă în dauna unui minor în vârstă de până la 18 ani sau infracţiunea este agravată de circumstanţele prevăzute la art. 609-ter alin. 1, punctele 1), 5) şi 5-bis) şi 609-undecies, se dispune întotdeauna, cu respectarea drepturilor persoanei vătămate la restituiri şi la despăgubire, confiscarea bunurilor care constituie produsul, profitul sau preţul infracţiunii. Dacă acest lucru nu este posibil, judecătorul dispune confiscarea bunurilor atingând valoarea corespunzătoare cu cele ce constituie produsul, profitul sau preţul infracţiunii şi de care dispune condamnatul, chiar şi indirect sau printr-o altă persoană. Se aplică alin. 3 al art. 322-ter.

(1) Articolul care prevedea: „În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cererea părţilor, potrivit art. 444 din Codul de procedură penală, pentru infracţiunile prevăzute la această secţiune se dispune întotdeauna, cu excepţia drepturilor persoanei vătămate de infracţiune la restituiri şi la despăgubirea prejudiciilor, confiscarea prevăzută de art. 240 şi, când nu este posibilă confiscarea bunurilor care constituie profitul sau preţul infracţiunii, confiscarea bunurilor pe care infractorul le are asupra sa atingând valoarea corespunzătoare acestui profit. În orice caz se dispune închiderea magazinelor a căror activitate rezultă destinată infracţiunilor prevăzute la această secţiune, precum şi revocarea licenţei de practicare sau concesiune sau autorizare pentru radioteleviziunile care transmit.

Condamnarea sau aplicarea pedepsei la cererea părţilor, potrivit art. 444 din Codul de procedură penală pentru una din infracţiunile prevăzute la primul alineat implică oricum interdicţia pe viaţă de a îndeplini o funcţie în şcoli de orice fel şi nivel, precum şi de a lucra în instituţii sau structuri publice sau private frecventate preponderent de minori.” a fost adăugat de art. 7 din Legea nr. 269 din 3 august 1998, înlocuit de art. 15 din Legea nr. 228 din 11 august 2003, modificat de art. 5 din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006 şi înlocuit astfel de lit. f) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 600-septies.1. Circumstanţa atenuantă (1)

Pedeapsa pentru delictele prevăzute de această secţiune este micşorată de la o treime până la jumătate faţă de complice care face eforturi pentru a evita ca activitatea infracţională să aibă consecinţe ulterioare sau ajută concret poliţia sau instanţa la strângerea de probe hotărâtoare pentru identificarea şi prinderea complicilor.

(1) Articol adăugat de lit. m) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 600-septies.2. Pedepse accesorii (1)

Condamnării sau aplicării pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală pentru delictele prevăzute de această secţiune şi pentru delictul prevăzut de art. 414-bis din acest Cod îi urmează:

1) pierderea răspunderii părinteşti, atunci când calitatea de părinte este prevăzută drept circumstanţă agravantă a infracţiunii (2);

2) interdicţia pe viaţă de a deţine orice funcţie legată de tutelă, curatelă sau însoţire ;

3) pierderea dreptului la pensie alimentară şi excluderea de la succesiunea persoanei vătămate;

4) interdicţia temporară de a deţine funcţii publice; interdicţia de a deţine funcţii publice pe o durată de 5 ani ca urmare a condamnării la închisoare de la 3 la 5 ani, menţinându-se oricum aplicarea art. 29 alin. 1, cu privire la interdicţia pe viaţă.

Condamnarea sau aplicarea pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală pentru unul din delictele prevăzute de această secţiune şi pentru delictul prevăzut de art. 414-bis din acest Cod, implică în orice caz interdicţia pe viaţă de a îndeplini o funcţie în şcoli de orice fel şi nivel, precum şi de a lucra în instituţii sau structuri publice sau private frecventate preponderent de minori.

În orice caz este dispusă închiderea magazinelor a căror activitate rezultă a fi destinată comiterii infracţiunilor prevăzute la această secţiune, precum şi revocarea licenţei de practicare, concesiune sau autorizare pentru radioteleviziunile care transmit.

(1) Articol adăugat de lit. m) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(2) Număr modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. t) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

Art. 600-octies. Folosirea minorilor la cerşit (1)

Cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care se foloseşte pentru cerşit de o persoană minoră de 14 ani sau care nu poate fi trasă la răspundere, sau permite ca această persoană, dacă este supusă autorităţii sale sau încredinţată lui spre pază sau supraveghere, să cerşească, sau ca alţii să o folosească pentru a cerşi, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

(1) Articol adăugat de lit. art. 3 alin. 19 lit. a) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 601. Traficul de persoane (1)

Este pedepsit cu închisoare de la 8 la 20 de ani cel care recrutează, introduce pe teritoriul ţării, transferă şi în afara acestuia, transportă, cedează autoritatea asupra persoanei, găzduieşte una sau mai multe persoane care se află în condiţiile prevăzute la art. 600 sau comite aceleaşi acţiuni asupra uneia sau mai multor persoane prin înşelăciune, violenţă, ameninţare, abuz de autoritate sau profitare de o situaţie de vulnerabilitate, de inferioritate fizică, psihică sau de necesitate sau prin promiterea sau darea de bani sau de alte foloase persoanei asupra căreia are autoritate, cu scopul de a o instiga sau constrânge la prestaţii de muncă sau sexuale, la cerşit sau la realizarea de activităţi ilegale ce implică exploatarea ori să se supună prelevării de organe.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, şi în afara modalităţilor prevăzute la primul alineat, face acţiunile aici prevăzute faţă de persoana minoră.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 24 din 4 martie 2014.

Art. 601-bis. Trafic de organe prelevate de la o persoană în viaţă (1)

Cel care în mod ilegal comercializează, vinde, cumpără sau, în orice fel şi sub orice titlu, procură sau expune organe sau părţi de organe prelevate de la o persoană în viaţă este pedepsit cu închisoare de la 3 la 12 ani şi cu amendă de la 50.000 euro la 300.000 euro. Dacă fapta este comisă de persoana care practică o profesie medicală, condamnării îi urmează interdicţia pe viaţă de a exercita profesia.

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 7 ani şi cu amendă de la 50.000 euro la 300.000 euro cel care organizează sau face propagandă cu călătorii, face publice sau difuzează, indiferent cum, inclusiv prin instrumente informatice sau de telecomunicaţii, anunţuri destinate traficului organelor sau părţilor de organe prevăzute la primul alineat.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 236 din 11 decembrie 2016.

Art. 602. Cumpărarea şi vinderea de sclavi (1)

Cel care, în afara cazurilor indicate la art. 601, cumpără, înstrăinează sau cedează o persoană care se află în una din condiţiile prevăzute la art. 600, este pedepsit cu închisoare de la 8 la 20 ani.

[Pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate dacă persoana vătămată are vârsta mai mică de 18 ani sau dacă faptele prevăzute la primul alineat sunt îndreptate către obţinerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei sau cu scopul de a supune persoana vătămată la prelevarea de organe.] (2)

(1) Articol înlocuit astfel de art. 3 din Legea nr. 228 din 11 august 2003.

(2) Alineat abrogat de lit. c) a alin. 1 al art. 3 din Legea nr. 108 din 2 iulie 2010.

Art. 602-bis. Pedepse accesorii (1)

(1) Articolul care prevedea: „Condamnarea pentru infracţiunile prevăzute la art. 583-bis, 600, 601, 602, 609-bis, 609-quater, 609-quinquies şi 609-octies implică, atunci când faptele prevăzute de articolele citate sunt comise de părinte sau de tutore, respectiv:

1) decăderea din drepturile părinteşti;

2) interdicţia pe viaţă de a îndeplini orice funcţie legată de însoţire, tutelă şi curatelă.” a fost adăugat de lit. b) a alin. 19 al art. 3 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi apoi abrogat de lit. n) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 602-ter. Circumstanţe agravante (1)

Pedeapsa prevăzută de art. 600, 601 şi 602 este majorată de la o treime la jumătate:

a) dacă persoana vătămată are mai puţin de 18 ani;

b) dacă faptele sunt îndreptate către obţinerea de pe urma practicării prostituţiei sau cu scopul de a supune persoana vătămată prelevării de organe;

c) dacă din faptă decurge un pericol grav pentru viaţa sau integritatea fizică sau psihică a persoanei vătămate.

Dacă faptele prevăzute de titlul VII, partea a III-a a acestei cărţi sunt comise cu scopul de a realiza sau a facilita delictele prevăzute de art. 600, 601 şi 602, pedepsele prevăzute aici sunt mărite de la o treime la jumătate.

În cazurile prevăzute de art. 600-bis alin. 1 şi 600-ter, pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate dacă fapta este comisă cu violenţă sau ameninţare (2).

În cazurile prevăzute de art. 600-bis alin. 1 şi 2, 600-ter alin. 1 şi 600-quinquies, pedeapsa este majorată de la o treime la jumătate dacă fapta este comisă profitând de starea de nevoie a minorului (3).

În cazurile prevăzute de art. 600-bis alin. 1 şi 2, 600-ter şi 600-quinquies, precum şi de art. 600, 601 şi 602, pedeapsa este majorată de la jumătate la două treimi dacă fapta este comisă în dauna unui minor de 16 ani (4).

În cazurile prevăzute de art. 600-bis alin. 1 şi 600-ter, precum şi, dacă fapta este comisă în dauna unui minor de 18 ani, de art. 600, 601 şi 602, pedeapsa este majorată de la jumătate la două treimi dacă fapta este comisă de un ascendent, de părintele adoptiv sau de soţul sau concubinul lor, de soţ sau de rude până la gradul doi, de rude până la gradul patru colateral, de tutore sau de persoana căreia i-a fost încredinţat minorul din motive de îngrijire, educaţie, instruire, supraveghere, pază, muncă sau de funcţionari publici sau însărcinaţi cu o funcţie publică în exerciţiul funcţiunii sau dacă este comisă în dauna unui minor în stare de infirmitate sau deficienţă psihică, naturală sau provocată (5).

În cazurile prevăzute de art. 600-bis alin. 1 şi 600-ter, precum şi de art. 600, 601 şi 602, pedeapsa este majorată de la jumătate la două treimi dacă fapta este comisă prin administrarea de substanţe alcoolice, narcotice, stupefiante sau dăunătoare pentru sănătatea fizică sau psihică a minorului sau dacă e comisă faţă de trei sau mai multe persoane (6).

În cazurile prevăzute de art. 600-bis, 600-ter, 600-quater, 600-quater.1 şi 600-quinquies, pedeapsa este majorată:

a) dacă infracţiunea este comisă de mai multe persoane reunite;

b) dacă infracţiunea este comisă de persoana care face parte dintr-un grup infracţional organizat şi cu scopul de a facilita activitatea acestuia;

c) dacă infracţiunea este comisă prin violenţe grave sau dacă prin faptă i se aduce minorului, din cauza repetării acţiunilor, un prejudiciu grav (8).

Pedepsele prevăzute pentru infracţiunile de la alineatul precedent sunt majorate în cuantum nu mai mare de două treimi în cazurile în care acestea sunt comise prin folosirea de mijloace destinate împiedicării identificării datelor de acces la reţelele de telecomunicaţii (8).

Circumstanţele atenuante, diferite de cele prevăzute de art. 98 şi 114, concurente cu circumstanţele agravante prevăzute în această secţiune, nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea şi micşorările de pedeapsă se aplică asupra cuantumului acesteia rezultat din spor ca urmare a circumstanţelor agravante respective (7).

(1) Alineat adăugat de lit. d) a alin. 1 al art. 3 din Legea nr. 108 din 2 iulie 2010.

(2) Alineat adăugat de lit. o) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(3) Alineat adăugat de lit. o) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(4) Alineat adăugat de lit. o) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(5) Alineat adăugat de lit. o) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(6) Alineat adăugat de lit. o) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(7) Alineat adăugat de lit. o) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(8) Alineat introdus de art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 39 din 4 martie 2014.

Art. 602-quater. Necunoaşterea vârstei persoanei vătămate (1)

Atunci când delictele prevăzute de această secţie sunt comise în dauna unui minor în vârstă de 18 ani, vinovatul nu poate invoca drept scuză necunoaşterea vârstei persoanei vătămate, cu excepţia cazului în care este vorba despre o necunoaştere inevitabilă.

(1) Articol adăugat de lit. p) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 603. Robia (1)

Cel care supune o persoană propriei puteri astfel încât să o reducă la starea de totală subjugare, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 96 din 8 iunie 1981, a declarat neconstituţionalitatea întregului articol.

Art. 603-bis. Intermedierea ilegală şi exploatarea muncii (1)

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 6 ani şi cu amendă de la 500 euro la 1.000 euro pentru fiecare lucrător recrutat, cel care:

1) recrutează mâna de lucru cu scopul de a o pune să muncească la terţi în condiţii de exploatare, profitând de starea de necesitate a lucrătorilor;

2) foloseşte, angajează sau întrebuinţează mâna de lucru, inclusiv prin activitatea de intermediere prevăzută la pct. 1), supunând lucrătorii la condiţii de exploatare şi profitând de starea lor de necesitate.

Dacă faptele sunt comise prin violenţă sau ameninţare, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 8 ani şi amendă de la 1.000 la 2.000 euro pentru fiecare lucrător recrutat.

În înţelesul acestui articol, constituie indiciu de exploatare existenţa uneia sau mai multora din următoarele condiţii:

1) plata repetată a retribuţiilor în mod evident diferit de contractele colective naţionale sau teritoriale stipulate de organizaţiile de sindicat mai reprezentative la nivel naţional, sau, oricum, disproporţionat faţă de cantitatea şi calitatea muncii prestate;

2) încălcarea repetată a legislaţiei referitoare la programul de lucru, la perioadele de odihnă, la repausul săptămânal, la întreruperea obligatorie a activităţii, la concediu;

3) existenţa încălcărilor normelor în materie de siguranţă şi igienă la locul de muncă;

4) supunerea lucrătorului la condiţii de muncă, prin metode de supraveghere sau la condiţii de locuit degradante.

Constituie circumstanţă agravantă specifică şi implică sporul pedepsei de la o treime la jumătate:

1) faptul că numărul lucrătorilor recrutaţi este mai mare de 3;

2) faptul că unul sau mai mulţi indivizi recrutaţi au vârsta care nu le permite să muncească;

3) comiterea faptei prin expunerea lucrătorilor exploataţi la situaţii de pericol grav, ţinând cont de caracteristicile prestaţiilor de realizat şi de condiţiile de muncă.

(1) Articol introdus de art. 12 alin. 1 din Decretul-lege nr. 138 din 13 august 2011, modificat de Legea nr. 148 din 14 septembrie 2011 şi, ulterior, înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 199 din 29 octombrie 2016, cu începere de la data de 4 noiembrie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 12 alin. 1 din respectiva Lege nr. 199/2016.

Art. 603-bis.1. Circumstanţa atenuantă (1)

Pentru delictele prevăzute de art. 603-bis, pedeapsa este micşorată de la o treime la două treimi faţă de cel care, făcând declaraţii asupra a ceea ce cunoaşte, face eforturi pentru a evita ca activitatea infracţională să conducă la consecinţe ulterioare sau ajută concret poliţia sau instanţa la strângerea de probe hotărâtoare pentru identificarea sau la prinderea complicilor sau pentru confiscarea sumelor sau altor foloase transferate.

În cazul declaraţiilor false sau reticente se aplică dispoziţiile de la art. 16-septies din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 1991, modificat de Legea nr. 82 din 15 martie 1991.

Nu se aplică dispoziţiile de la art. 600-septies.1.

(1) Articol introdus de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 199 din 29 octombrie 2016, cu începere de la data de 4 noiembrie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 12 alin. 1 din legea de mai sus nr. 199/2016.

Art. 603-bis.2. Confiscarea obligatorie (1)

În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală pentru delictele prevăzute de art. 603-bis, este mereu obligatorie, cu excepţia drepturilor persoanei vătămate la restituiri şi la despăgubire, confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate comiterii infracţiunii şi a bunurilor care sunt preţul, produsul sau profitul acesteia, cu excepţia cazului când aparţin unei persoane neimplicate în infracţiune. Dacă aceasta nu este posibilă, este dispusă confiscarea bunurilor pe care le deţine vinovatul, chiar şi indirect sau printr-o altă persoană, pentru o valoare corespunzătoare produsului, preţului sau profitului infracţiunii.

(1) Articol introdus de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 199 din 29 octombrie 2016, cu începere de la data de 4 noiembrie 2016, în temeiul dispoziţiilor de la art. 12 alin. 1 din legea de mai sus nr. 199/2016.

Art. 603-ter. Pedepse accesorii (1)

Condamnarea pentru delictele prevăzute la art. 600, strict pentru cazurile în care exploatarea are drept obiect prestaţiile lucrative şi 603-bis, implică interdicţia de a deţine funcţii de conducere a persoanelor juridice sau societăţilor, precum şi interdicţia de a încheia contracte de antreprenoriat, de achiziţii de bunuri, de furnizare de lucrări, bunuri sau servicii privind administraţia publică şi respectivele subcontracte.

Condamnarea pentru delictele prevăzute la alin. 1 implică de asemenea excluderea pe o perioadă de 2 ani de la facilităţi, finanţări, contribuţii sau alocaţii din partea statului sau altor instituţii publice, precum şi ale Uniunii Europene, referitoare la sectorul de activitate în care a avut loc exploatarea.

Excluderea de la alin. 2 este majorată la 5 ani când fapta este comisă de individul căruia i-a fost aplicată recidiva în temeiul art. 99 alin. 2, pct. 1) şi 3).

(1) Articol introdus de art. 12 din Decretul-lege nr. 138 din 13 august 2011, transformat de Legea nr. 148 din 14 septembrie 2011.

Art. 604. Fapta comisă în străinătate

Dispoziţiile acestei secţiuni, precum şi cele prevăzute de art. 609-bis, 609-ter, 609-quater, 609-quinquies, 609-octies şi 609-undecies, se aplică de asemenea când fapta este comisă în străinătate de cetăţeanul italian sau în dauna cetăţeanului italian, ori de cetăţeanul străin în complicitate cu cetăţeanul italian. În această din urmă ipoteză cetăţeanul străin se pedepseşte când este vorba despre delict pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de peste 5 ani şi când a fost depusă cererea Ministrului graţierii şi justiţiei (1).

(1) Articol înlocuit mai întâi de art. 10 al Legii nr. 269 din 3 august 1998 şi modificat apoi astfel de art. 6 din Legea nr. 7 din 9 ianuarie 2006 şi de lit. q) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

SECŢIUNEA A II-ADespre delicte împotriva libertăţii personale

Art. 605. Sechestrarea de persoane

Cel care privează pe cineva de libertatea personală este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 8 ani.

Pedeapsa este de închisoare de la 1 la 10 ani dacă fapta este comisă:

1) în dauna unui ascendent, a unui descendent sau a soţului;

2) de un funcţionar public, prin abuzul de puteri legate de funcţiile sale.

Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este comisă în dauna unui minor, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 12 ani. Dacă fapta este comisă în una din împrejurările prevăzute la alin. 2 sau în dauna unui minor de 14 ani sau dacă minorul sechestrat este însoţit sau reţinut în străinătate, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani (1).

Dacă vinovatul provoacă decesul minorului sechestrat se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă (1).

Pedepsele prevăzute de alin. 3 sunt de asemenea micşorate până la jumătate faţă de inculpatul care face concret tot posibilul:

1) ca minorul să-şi recapete libertatea;

2) pentru a evita ca activitatea infracţională să aibă consecinţe ulterioare, ajutând concret poliţia sau instanţa la strângerea de mijloace de probă hotărâtoare pentru reconstituirea faptelor şi pentru identificarea sau prinderea unuia sau mai multor autori ai infracţiunilor;

3) pentru a evita comiterea de alte fapte de sechestrare a minorului (1).

(1) Alineat adăugat de art. 3 alin. 29 lit. a) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 606. Arestul ilegal

Funcţionarul public care efectuează un arest abuzând de puterile legate de funcţiile sale, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

Art. 607. Îngrădirea nedreaptă a libertăţii personale

Funcţionarul public care, fiind conducător sau responsabil într-o închisoare judiciară sau într-o unitate destinată executării unei pedepse sau unei măsuri de siguranţă, primeşte acolo pe cineva fără un ordin al autorităţii competente şi nu respectă ordinul de eliberare dat de această autoritate, sau prelungeşte pe nedrept executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

Art. 608. Abuzul de putere împotriva arestaţilor sau deţinuţilor

Funcţionarul public care supune la măsuri de asprime nepermise de lege o persoană arestată sau deţinută de a cărei supraveghere trebuie să se ocupe, fie şi temporar, sau care îi este încredinţată pentru executarea unei dispoziţii a autorităţii competente, este pedepsit cu închisoare până la 30 de luni.

Aceeaşi pedeapsă se aplică dacă fapta este comisă de un alt funcţionar public însărcinat, din cauza obligaţiilor de serviciu, cu o orice fel de autoritate asupra persoanei supravegheate.

Art. 609. Percheziţia şi controlul corporal arbitrare

Funcţionarul public care, abuzând de puterile legate de funcţiile sale, execută o percheziţie sau un control corporal este pedepsit cu închisoare până la 1 an.

Art. 609-bis. Violul

Cel care, prin violenţă sau ameninţare sau prin abuz de putere, constrânge pe cineva să întreţină sau să suporte acte sexuale este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care instigă pe cineva să întreţină sau să suporte acte sexuale:

1) abuzând de condiţiile de inferioritate fizică sau psihică a persoanei vătămate în momentul faptei;

2) înşelând persoana vătămată, deoarece vinovatul s-a substituit unei alte persoane.

În cazurile de mai mică gravitate pedeapsa este micşorată într-un cuantum care nu depăşeşte două treimi.

Art. 609-ter. Circumstanţe agravante

Pedeapsa este de închisoare de la 6 la 12 ani dacă faptele de la art. 609-bis sunt comise:

1) faţă de persoana care nu a împlinit 14 ani;

2) cu uz de arme sau de substanţe alcoolice, narcotice sau stupefiante sau de alte instrumente sau substanţe care lezează grav sănătatea persoanei vătămate;

3) de persoana travestită sau care simulează calitatea de funcţionar public ori de însărcinat cu o funcţie publică;

4) asupra persoanei supusă oricum la privări de libertate personală;

5) faţă de persoana care nu a împlinit 16 ani al cărui ascendent, părinte, chiar şi adoptiv, tutore este vinovatul (3);

5-bis) în interiorul şi imediat în vecinătatea instituţiei de instruire sau pregătire frecventate de persoana vătămată (1);

5-ter) faţă de femeia gravidă (2);

5-quater) faţă de persoana al cărui soţ, chiar şi separat sau divorţat, este vinovatul sau cel care este sau a fost legat de aceeaşi persoană printr-o relaţie afectivă, chiar şi fără convieţuire (2);

5-quinquies) dacă infracţiunea este comisă de o persoană care face parte dintr-un grup infracţional organizat şi cu scopul de a facilita activitatea acestuia (4);

5-sexies) dacă infracţiunea este comisă prin violenţe grave sau dacă în urma faptei i se aduce minorului, din cauza repetării acţiunilor, un prejudiciu grav (4);

Pedeapsa este de închisoare de la 7 la 14 ani dacă fapta este comisă faţă de persoana care nu a împlinit 10 ani.

(1) Număr adăugat de art. 3 alin. 23 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Număr adăugat de art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(3) Număr înlocuit astfel de art. 1 alin. 1-ter din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(4) Număr adăugat de art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 39 din 4 martie 2014.

Art. 609-quater. Relaţii sexuale cu un minor

Este supus la pedeapsa stabilită de art. 609-bis cel care, în afara ipotezelor prevăzute de articolul respectiv, întreţine relaţii sexuale cu persoana care, în momentul faptei:

1) nu a împlinit 14 ani;

2) nu a împlinit 16 ani când vinovatul este ascendentul, părintele fie şi adoptiv, sau concubinul, tutorele sau o altă persoană căreia, din motive de îngrijire, educaţie, instrucţie, supraveghere sau pază, îi este încredinţat minorul sau care are cu acesta din urmă o relaţie de convieţuire (1).

În afara cazurilor prevăzute de art. 609-bis, ascendentul, părintele, chiar şi cel adoptiv sau concubinul său, tutorele sau o altă persoană căreia, din motive de îngrijire, educaţie, instrucţie, supraveghere sau pază, îi este încredinţat minorul sau care are cu acesta din urmă o relaţie de convieţuire, care, prin abuz de putere legat de poziţia sa, întreţine relaţii sexuale cu persoana minoră care a împlinit 16 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani (2).

Nu este pasibil de pedeapsă minorul care, în afara ipotezelor prevăzute de art. 609-bis, întreţine relaţii sexuale cu un minor care a împlinit 13 ani, dacă diferenţa de vârstă dintre subiecţi nu depăşeşte 3 ani.

În cazuri de gravitate mai mică pedeapsa este micşorată până la două treimi (3).

Se aplică pedeapsa de la art. 609-ter alin. doi, dacă persoana vătămată nu a împlinit 10 ani.

(1) Punct înlocuit astfel de art. 6 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

(2) Alineat adăugat de art. nr. 38 din 6 februarie 2006 şi apoi înlocuit astfel de punctul 1) al lit. r) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(3) Alineat modificat astfel de pct. nr. 2) al lit. r) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 609-quinquies. Coruperea de minori (1)

Cel care întreţine relaţii sexuale în prezenţa minorului în vârstă de 14 ani în scopul de a-l pune să asiste, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, la aceeaşi pedeapsă de la primul alineat este supus cel care pune o persoană minoră în vârstă de 14 ani să asiste la întreţinerea de relaţii sexuale sau îi arată acesteia material pornografic, cu scopul de a o instiga să întreţină sau să suporte relaţii sexuale.

Pedeapsa este majorată:

a) dacă infracţiunea este comisă de mai multe persoane reunite;

b) dacă infracţiunea este comisă de persoana care face parte dintr-un grup infracţional organizat şi cu scopul de a facilita activitatea acestuia;

c) dacă infracţiunea este comisă prin violenţe grave sau dacă prin faptă i se aduce minorului, din cauza repetării acţiunilor, un prejudiciu grav (2).

Pedeapsa este majorată cu până la jumătate atunci când vinovatul este ascendent, părinte, chiar şi adoptiv, sau concubin al acestuia, tutore sau o altă persoană căreia minorul i-a fost încredinţat din motive de educaţie, instruire, supraveghere sau îngrijire, ori are cu acesta din urmă o relaţie de convieţuire stabilă.

(1) Articol adăugat de art. 6 al Legii nr. 66 din 15 februarie 1996 şi înlocuit astfel de art. 4 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(2) Alineat introdus de art. 1 alin. 3 din Decretul-lege nr. 39 din 4 martie 2014.

Art. 609-sexies. Necunoaşterea vârstei persoanei vătămate (1)

Atunci când delictele prevăzute la art. 609-bis, 609-ter, 609-quater, 609-octies şi 609-undecies sunt comise în dauna unui minor în vârstă de 18 ani, şi când este comis delictul prevăzut la art. 609-quinquies, vinovatul nu poate invoca drept scuză necunoaşterea vârstei persoanei vătămate, cu excepţia cazului în care este vorba despre o necunoaştere inevitabilă.

(1) Articolul care prevedea: „Când delictele prevăzute la art. 609-bis, 609-ter, 609-quater şi 609-octies sunt comise în dauna persoanei minore în vârstă de 14 ani, precum şi în cazul delictului prevăzut de art. 609-quinquies, vinovatul nu poate invoca, drept scuză, necunoaşterea vârstei persoanei vătămate.” a fost înlocuit astfel de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 609-septies. Plângerea prealabilă

Delictele prevăzute de art. 609-bis, 609-ter şi 609-quater se pedepsesc în urma plângerii persoanei vătămate.

Exceptând prevederile de la art. 597 alin. 3, termenul pentru formularea plângerii este de 6 luni.

Plângerea formulată este irevocabilă.

Se urmăreşte totuşi din oficiu:

1) dacă fapta de la art. 609-bis este comisă faţă de persoana care în momentul faptei nu a împlinit 18 ani (1);

2) dacă fapta este comisă de ascendent, de părinte, fie şi adoptiv, sau de concubinul lui, de tutore sau de o altă persoană căreia minorul i-a fost încredinţat din motive de îngrijire, educaţie, instruire, supraveghere sau pază sau are cu acesta din urmă o relaţie de convieţuire; (2);

3) dacă fapta este comisă de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică în exercitarea propriilor funcţii;

4) dacă fapta este legată de un alt delict pentru care trebuie să se acţioneze din oficiu;

5) dacă fapta este comisă în ipoteza prevăzută de art. 609-quater, ultimul alineat.

(1) Cuvântul: „14” a fost înlocuit astfel de art. 7 alin. 1 lit. a) al legii nr. 38 din 6 februarie 2006.

(2) Număr înlocuit astfel de art. 7 alin. 1 lit. b) al legii nr. 38 din 6 februarie 2006.

Art. 609-octies. Violul în grup

Violul în grup constă în participarea, din partea mai multor persoane reunite, la acte de violenţă sexuală prevăzute de art. 609-bis.

Cel care comite acte de viol în grup este pedepsit cu închisoare de la 6 la 12 ani.

Pedeapsa este majorată dacă intervine una din circumstanţele agravante prevăzute de art. 609-ter.

Pedeapsa este micşorată pentru participantul a cărui acţiune a avut o importanţă mică în pregătirea sau executarea infracţiunii. Pedeapsa este de asemenea micşorată pentru cel care a fost obligat să comită infracţiunea când intervin condiţiile stabilite la pct. 3) şi 4) ale primului şi celui de-al treilea alineat al art. 112.

Art. 609-nonies. Pedepsele accesorii şi alte efecte penale

Condamnarea sau aplicarea pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală (1) pentru unul din delictele prevăzute de art. 609-bis, 609-ter, 609-quater, 609-quinquies, 609-octies şi 609-undecies (2) implică:

1) pierderea autorităţii părinteşti, când calitatea de părinte este elementul constitutiv sau circumstanţa agravantă a infracţiunii (3);

2) interdicţia pe viaţă de a deţine orice funcţie ce ţine de tutelă, curatelă şi însoţire (4);

3) pierderea dreptului la pensie alimentară şi excluderea de la succesiune a persoanei vătămate;

4) interdicţia temporară de a deţine funcţii publice; interdicţia de a deţine funcţii publice pe o durată de 5 ani ca urmare a condamnării la închisoare de la 3 la 5 ani, menţinându-se oricum aplicarea art. 29 alin. 1, cu privire la interdicţia pe viaţă;

5) suspendarea exercitării unei profesii sau unei ocupaţii (5).

Condamnarea sau aplicarea pedepsei la cererea părţilor în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală pentru unul din delictele prevăzute de art. 609-bis, 609-ter, 609-octies şi 609-undecies (2), dacă sunt comise faţă de o persoană care nu a împlinit 18 ani, 609-quater şi 609-quinquies, implică în orice caz interdicţia pe viaţă de a îndeplini o funcţie în şcoli de orice fel şi nivel, precum şi de a lucra în instituţii sau alte structuri publice sau private frecventate preponderent de minori (6).

Condamnarea pentru delictele prevăzute de art. 600-bis alin. 2, de art. 609-bis, în ipotezele agravate prevăzute de art. 609-ter, de art. 609-quater, 609-quinquies şi 609-octies, în ipotezele agravate prevăzute de alin. 3 al aceluiaşi articol, implică, după executarea pedepsei şi pentru o durată minimă de un an, aplicarea următoarelor măsuri de siguranţă personale:

1) eventuala impunere a restricţiei de mişcare şi de liberă circulaţie, precum şi interdicţia de a se apropia de locuri frecventate de obicei de minori;

2) interdicţia de a desfăşura lucrări care să prevadă un contact obişnuit cu minori;

3) obligaţia de a informa permanent organele de poliţie asupra propriului domiciliu şi asupra eventualelor mutări (7).

Cel care încalcă dispoziţiile prevăzute la alin. 3 este supus pedepsei cu închisoarea până la 3 ani (7).

(1) Cuvinte introduse de art. 8 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

(2) Cuvintele: „609-undecies” au fost introduse de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(3) Punct modificat astfel de art. 93 alin. 1 lit. u) din Decretul-lege nr. 154 din 28 decembrie 2013, cu începere de la data de 7 februarie 2014.

(4) Cuvintele: „şi însoţire” au fost introduse de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(5) Punctele: 4) interdicţia temporară de a deţine funcţii publice; interdicţia de a deţine funcţii publice pe o durată de 5 ani ca urmare a condamnării la închisoare de la 3 la 5 ani, menţinându-se oricum aplicarea art. 29 alin. 1, cu privire la interdicţia pe viaţă; 5) suspendarea exercitării unei profesii sau unei ocupaţii.” au fost adăugate de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(6) Alineat adăugat de art. 8 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 38 din 6 februarie 2006.

(7) Alineat adăugat de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 609-decies. Comunicarea de la tribunalul pentru minori

Când se procedează pentru unul din delictele prevăzute de art. 600, 600-bis, 600-ter, 600-quinquies, 601, 602, 609-bis, 609-ter, 609-quinquies, 609-octies şi 609-undecies comise în dauna minorilor, sau pentru delictul prevăzut de art. 609-quater sau pentru delictele prevăzute de art. 572 şi 612-bis, dacă sunt comise în dauna unui minor sau de unul din părinţii unui minor în dauna celuilalt părinte, procurorul Republicii informează de acest lucru tribunalul pentru minori (1).

Atunci când priveşte unul din delictele prevăzute de art. 572, 609-ter şi 6120-bis, comise în dauna unui minor sau de unul din părinţii unui minor în dauna celuilalt părinte, comunicarea indicată la primul alineat se consideră efectuată şi în scopul adoptării măsurilor prevăzute la art. 155 şi următoarele, precum şi 330 şi 333 din Codul civil (3).

În cazurile prevăzute de primul alineat asistenţa afectivă şi psihologică a persoanei vătămate minore este asigurată, în orice situaţie şi etapă a procedurii, de prezenţa părinţilor sau a altor persoane potrivite indicate de minor, precum şi de grupuri, fundaţii, asociaţii sau organizaţii neguvernamentale cu experienţă dovedită în sectorul asistenţei şi sprijinului victimelor infracţiunilor de la primul alineat şi înscrise în lista specială a persoanelor autorizate în acest scop, cu consimţământul minorului şi acceptate de instanţa care decide (2).

În orice caz minorului i se asigură asistenţa serviciilor pentru minori a administraţiei justiţiei şi a serviciilor instituite de instituţiile locale.

De serviciile indicate la al treilea alineat se foloseşte de asemenea instanţa în orice situaţie şi etapă a procedurii.

(1) Alineat modificat de art. 13 alin. 7 din Legea nr. 269 din 3 august 1998, de art. 15 alin. 6 din Legea nr. 228 din 11 august 2003, de art. 3 alin. 19 lit. c) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi înlocuit de art. 4 alin. 1 lit. v) pct. 1 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012. Ulterior acest alineat a fost modificat astfel de art. 1 alin. 2-bis lit. a) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(2) Cuvintele: „precum şi de grupuri, fundaţii, asociaţii sau organizaţii neguvernamentale cu experienţă dovedită în sectorul asistenţei şi sprijinului victimelor infracţiunilor de la primul alineat şi înscrise în lista specială a persoanelor autorizate în acest scop, cu consimţământul minorului,” au fost adăugate de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

(3) Alineat introdus de art. 1 alin. 2-bis lit. b) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, transformat, cu modificări de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 609-undecies. Ademenirea minorilor (1)

Cel care, cu scopul de a comite infracţiunile prevăzute de art. 600, 600-bis, 600-ter şi 600-quater, chiar dacă se referă la materialul pornografic indicat la art. 600-quater.1, 600-quinquies, 609-bis, 609-quater, 609-quinquies şi 609-octies, ademeneşte un minor în vârstă de 16 ani, este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 1 la 3 ani. Prin ademenire se înţelege orice acţiune destinată să înşele încrederea minorului prin stratageme, linguşire sau ameninţări puse în practică inclusiv prin folosirea reţelei de internet sau a altor reţele sau mijloace de comunicare.

(1) Articol introdus de art. 4 din Legea nr. 172 din 1 octombrie 2012.

Art. 609-duodecies. Circumstanţe agravante (1)

Pedepsele pentru infracţiunile prevăzute la art. 609-bis, 609-quater, 609-quinquies, 609-octies şi 609-undecies sunt majorate în cuantum mai mic de jumătate în cazurile în care sunt comise prin folosirea de mijloace destinate să împiedice identificarea datelor de acces la reţelele de telecomunicaţii.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 4 din Decretul-lege nr. 39 din 4 martie 2014.

SECŢIUNEA A III-ADespre delicte împotriva libertăţii psihice

Art. 610. Şantajul

Cel care, prin violenţă sau ameninţare, constrânge pe alţii să facă, să tolereze sau să nu facă ceva, este pedepsit cu închisoare până la 4 ani.

Pedeapsa este majorată dacă intervin condiţiile prevăzute de art. 339.

Art. 611. Violenţa sau ameninţarea pentru a constrânge pe cineva să comită o infracţiune

Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea pentru a constrânge sau a convinge pe alţii să comită o faptă ce constituie infracţiune este pedepsită cu închisoare până la 5 ani.

Pedeapsa este majorată dacă intervin condiţiile prevăzute de art. 339.

Art. 612. Ameninţarea

Cel care ameninţă pe alţii cu o daună nedreaptă este pedepsit, în urma denunţului persoanei vătămate, cu amendă până la 1.032 euro (1).

Dacă ameninţarea este gravă sau este făcută în unul din modurile indicate la art. 339, pedeapsa este de închisoare până la 1 an şi se procedează din oficiu.

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 2-ter din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 612-bis. Acţiuni persecutorii (1)

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cel care, prin acţiuni repetate, ameninţă sau molestează pe altcineva astfel încât să-i provoace o stare de nelinişte sau de teamă prelungită şi gravă, sau să-i inducă o teamă întemeiată pentru integritatea personală sau a unei rude apropiate sau unei persoane legate de aceasta printr-o relaţie afectivă sau să-l constrângă să-şi schimbe obiceiurile de viaţă (2).

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă de soţul de care este separat sau divorţat sau de persoana care este legată printr-o relaţie afectivă de persoana vătămată sau dacă fapta este comisă prin instrumente informatice sau de telecomunicaţii (3).

Pedeapsa este sporită până la jumătate dacă fapta este comisă în dauna unui minor, unei femei gravide sau unei persoane cu dizabilităţi, potrivit art. 3 din Legea nr. 104 din 5 februarie 1992, sau cu arme sau de o persoană mascată.

Infracţiunea se pedepseşte în urma plângerii persoanei vătămate. Termenul de formulare a plângerii este de şase luni. Retragerea reclamaţiei poate fi doar procesuală. Reclamaţia este oricum irevocabilă dacă fapta a fost comisă prin ameninţări repetate prin modalităţile indicate la art. 612 alin. 2. Se procedează totuşi din oficiu dacă fapta este comisă faţă de un minor sau o persoană cu dizabilităţi, potrivit art. 3 din Legea nr. 104 din 5 februarie 1992, precum şi atunci când fapta este legată de o altă infracţiune pentru care trebuie să se procedeze din oficiu (4).

(1) Articol introdus de art. 7 din Decretul-lege nr. 11 din 23 februarie 2009, modificat în Legea nr. 38 din 23 aprilie 2009.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1-bis alin. 1 din Decretul-lege nr. 78 din 1 iulie 2013, modificat de Legea nr. 94 din 9 august 2013.

(3) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 3 lit. a) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(4) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 3 lit. b) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 613. Starea de incapacitate obţinută prin violenţă

Cel care, prin sugestie hipnotică sau în stare de veghe, sau prin administrarea de substanţe alcoolice sau stupefiante, sau prin oricare alt mijloc, pune o persoană, fără consimţământul ei în starea de incapacitate de a avea discernământ, este pedepsit cu închisoare până la 1 an.

Consimţământul dat de persoanele indicate la ultimul paragraf al art. 579 nu exclude pedepsirea.

Pedeapsa este de închisoare până la 5 ani:

1) dacă vinovatul a acţionat cu scopul de a pune pe cineva să comită infracţiunea;

2) dacă persoana devenită incapabilă comite, în această stare, o faptă prevăzută de lege ca delict.

Art. 613-bis. Tortura (1)

Cel care, prin violenţe sau ameninţări grave, ori acţionând cu cruzime, provoacă suferinţe grave fizice sau o veritabilă traumă psihică unei persoane privată de libertate personală sau încredinţată în custodia, autoritatea, supravegherea, controlul, îngrijirea sau asistenţa sa, sau care se află în imposibilitatea de a se apăra, este pedepsit cu pedeapsa cu închisoarea de la 4 la 10 ani dacă fapta este comisă prin mai multe acţiuni sau dacă implică un tratament inuman şi degradant pentru demnitatea persoanei.

Dacă faptele prevăzute la primul alineat sunt comise de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică, prin abuz de putere sau cu încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau de serviciu, pedeapsa este de închisoare de la 5 la 12 ani.

Alineatul precedent nu se aplică în cazul suferinţelor rezultate numai din executarea de măsuri legitime privative sau restrictive de drepturi.

Dacă din faptele de la primul alineat decurge o vătămare corporală, pedepsele de la alineatele precedente sunt majorate; dacă rezultă o vătămare corporală gravă, sunt majorate cu o treime şi dacă rezultă o vătămare corporală foarte gravă sunt majorate cu jumătate.

Dacă din faptele de la primul alineat decurge decesul drept consecinţă nedorită, pedeapsa este de închisoare de 30 de ani. Dacă vinovatul provoacă intenţionat decesul, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 110 din 14 iulie 2017.

Art. 613-ter. Instigarea funcţionarului public să comită tortura (1)

Funcţionarul public sau însărcinatul cu o funcţie publică ce în exerciţiul funcţiei sau serviciului instigă concret un alt funcţionar public sau însărcinat cu o funcţie publică să comită delictul de tortură, dacă instigarea nu este reuşită sau dacă instigarea este reuşită dar delictul nu este comis, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(1) Articol introdus de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 110 din 14 iulie 2017.

SECŢIUNEA A IV-ADespre delicte împotriva inviolabilităţii domiciliului

Art. 614. Violarea de domiciliu

Cel care pătrunde în locuinţa altuia sau într-un alt loc care este o locuinţă privată sau în dependinţele acestora, contrar voinţei exprimate sau tacite a celui care are dreptul de a-l da afară, sau pătrunde acolo în mod clandestin sau prin înşelăciune, este pedepsit cu închisoare de la şase luni la 3 ani (1).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care rămâne în aceste locuri contrar voinţei exprimate de cel care are dreptul de a-l da afară sau rămâne acolo clandestin sau prin înşelăciune.

Delictul se pedepseşte în urma plângerii persoanei vătămate.

Pedeapsa este de la 1 la 5 ani şi se urmăreşte din oficiu dacă fapta este comisă prin violenţă asupra lucrurilor sau asupra persoanelor, sau dacă vinovatul este înarmat în mod vizibil.

(1) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 24 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 615. Violarea de domiciliu comisă de un funcţionar public

Funcţionarul public care, abuzând de propriile puteri legate de funcţiile sale, pătrunde sau rămâne în locurile indicate la articolul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă abuzul constă în pătrunderea în locurile respective fără respectarea formalităţilor prevăzute de lege, pedeapsa este închisoarea până la un an.

Art. 615-bis. Imixtiunile ilicite în viaţă privată

Cel care, prin folosirea de instrumente de înregistrare vizuală sau sonoră îşi procură pe nedrept ştiri sau imagini ce ţin de viaţa privată ce se desfăşoară în locurile indicate la art. 614, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus, exceptând cazul când fapta ar constitui o infracţiune mai gravă, cel care dezvăluie sau răspândeşte, prin orice mijloc de informare a publicului, ştirile sau imaginile obţinute în modurile indicate în prima parte a acestui articol.

Delictele sunt pasibile de pedeapsă în urma plângerii persoanei vătămate; totuşi, se urmăreşte din oficiu şi pedeapsa este de închisoare de la 1 la 5 ani dacă fapta este comisă de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică, prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau de serviciu, sau de cel care practică chiar şi abuziv profesia de detectiv particular.

Art. 615-ter. Acces abuziv la un sistem informatic sau de telecomunicaţii

Cel care pătrunde în mod abuziv într-un sistem informatic sau de telecomunicaţii protejat de măsuri de siguranţă sau rămâne acolo contrar voinţei exprimate sau tacite a celui care are dreptul să-l dea afară, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani:

1) dacă fapta este comisă de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică, prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau de serviciu sau de cel care practică fie şi abuziv profesia de detectiv particular sau prin abuz de calitatea de operator de sistem;

2) dacă vinovatul, pentru a comite fapta, foloseşte violenţa asupra lucrurilor sau persoanelor, sau dacă este în mod evident înarmat;

3) dacă în urma faptei decurge distrugerea sau stricarea sistemului sau întreruperea totală sau parţială a funcţionării sale sau distrugerea şi stricarea datelor, informaţiilor sau programelor conţinute de acesta.

Atunci când faptele de la primul şi al doilea alineat privesc sisteme informatice sau de telecomunicaţii de interes militar sau referitoare la ordinea publică ori la siguranţa publică sau la sănătate sau la protecţia civilă sau de interes public, pedeapsa este de închisoare de la 1 la 5 ani, respectiv de la 3 la 8 ani.

În cazul prevăzut de primul alineat delictul este pedepsit în urma plângerii persoanei vătămate; în celelalte cazuri se acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Art. 615-quater. Deţinerea şi difuzarea abuzivă de coduri de acces la sisteme informatice sau de telecomunicaţii

Cel care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un profit sau de a provoca altora o dauna, îşi procură, reproduce, difuzează, comunică sau predă în mod abuziv coduri, parole sau alte mijloace potrivite pentru accesul la un sistem informatic sau de telecomunicaţii, protejat de măsuri de siguranţă, sau furnizează indicaţii sau instrucţiuni potrivite pentru scopul menţionat, este pedepsit cu închisoare până la 1 an şi cu amendă până la 5.164.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 2 ani şi de amendă de la 5.164 euro la 10.329 euro dacă intervine una din circumstanţele prevăzute de nr. 1) şi 2) ale alin. 4 al art. 617-quater.

Art. 615-quinquies. Difuzarea de aparaturi, dispozitive sau programe informatice cu scopul de a strica sau de a întrerupe un sistem informatic sau de telecomunicaţii (1)

Cel care, cu scopul de a strica ilegal un sistem informatic sau de telecomunicaţii difuzează, informaţiile, datele sau programele conţinute de acesta sau legate de acesta sau de a înlesni întreruperea totală sau parţială sau afectarea funcţionării, îşi procură, produce, reproduce, importă, difuzează, comunică, predă sau pune la dispoziţia altora aparaturi, dispozitive sau programe informatice, este pedepsit cu închisoare până la 2 ani şi cu amendă până la 10.329 euro.

(1) Articol înlocuit de art. 4 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

SECŢIUNEA A V-ADespre delicte împotriva inviolabilităţii secretelor

Art. 616. Încălcarea, sustragerea şi distrugerea corespondenţei

Cel care ia cunoştinţă de conţinutul unei corespondenţe închise ce nu-i este adresată, sustrage sau fură, cu scopul de a lua cunoştinţă sau de a-i face pe alţii să ia cunoştinţă, o corespondenţă închisă sau deschisă, ce nu-i este adresată, o distruge ori o suprimă în întregime sau în parte, este pedepsit, dacă fapta nu este prevăzută ca infracţiune de o altă dispoziţie legală, cu închisoare până la un an sau cu amendă de la 30 euro la 516 euro.

Dacă vinovatul, fără o cauză justă, dezvăluie, în întregime sau parţial, conţinutul corespondenţei, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă un prejudiciu şi fapta însăşi nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare până la 3 ani.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate.

Potrivit dispoziţiilor acestei secţiuni, prin „corespondenţă” se înţelege cea epistolară telegrafică, telefonică, informatică sau prin telecomunicaţii sau efectuată printr-o altă formă de comunicare la distanţă.

Art. 617. Cunoaşterea, întreruperea sau împiedicarea ilegală a comunicaţiilor sau conversaţiilor telegrafice sau telefonice

Cel care, în mod fraudulos, ia cunoştinţă de o comunicare sau de o conversaţie, telefonice sau telegrafice, dintre alte persoane sau care nu-i sunt adresate, le întrerupe sau le împiedică este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, aceeaşi pedeapsă se aplică celui care dezvăluie, prin orice mijloc de informare publică, în întregime sau parţial, conţinutul comunicaţiilor sau conversaţiilor indicate în prima parte a acestui articol.

Delictele se pedepsesc în urma denunţului persoanei vătămate; totuşi se procedează din oficiu şi pedeapsa este de închisoare de la 1 la 5 ani dacă fapta este comisă în dauna unui funcţionar public sau a unei persoane însărcinate cu o funcţie publică în exerciţiul sau datorită funcţiilor sale sau serviciului său, sau de un funcţionar public sau de un însărcinat cu funcţia publică prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau serviciu sau de cel care practică fie şi în mod abuziv profesia de detectiv particular.

Art. 617-bis. Instalarea de aparaturi pentru interceptarea sau împiedicarea comunicaţiilor sau conversaţiilor telegrafice sau telefonice

Cel care, în afara cazurilor permise de lege, instalează aparate, instrumente, părţi din aparate sau din instrumente în scopul de a intercepta sau de a împiedica orice comunicaţie sau conversaţie telegrafică sau telefonică între persoane este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani dacă fapta este comisă în dauna unui funcţionar public în exercitarea sau din cauza funcţiilor sale sau de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică, prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau serviciu sau de cel care practică fie şi în mod abuziv profesia de detectiv particular.

Art. 617-ter. Falsificarea, contrafacerea sau ştergerea conţinutului comunicărilor sau conversaţiilor telegrafice sau telefonice

Cel care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un avantaj sau pentru a provoca altora o daună, compune în mod fals, în întregime sau parţial, textul unei comunicări sau al unei conversaţii telegrafice sau telefonice sau falsifică sau şterge, în întregime sau parţial, conţinutul unei comunicări sau al unei conversaţii telegrafice sau telefonice adevărate, chiar dacă a fost interceptată ocazional, este pedepsit, dacă face uz de ea sau lasă pe alţii să facă uz, cu închisoare de la 1 la 4 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani dacă fapta este comisă în dauna unui funcţionar public în exerciţiul sau datorită funcţiilor sale, de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică, prin abuz de putere, prin încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau serviciu ori de cel care practică fie şi în mod abuziv profesia de detectiv particular.

Art. 617-quater. Interceptarea, împiedicarea sau întreruperea ilegală a comunicărilor informatice şi de telecomunicaţii

Cel care interceptează în mod fraudulos comunicările legate de un sistem informatic sau de telecomunicaţii sau care interacţionează între mai multe sisteme, le împiedică ori le întrerupe, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Exceptând cazul când fapta constituie o infracţiune mai gravă, aceeaşi pedeapsă se aplică celui care dezvăluie, prin orice mijloc de informare a publicului, în întregime sau parţial, conţinutul comunicărilor de la primul alineat.

Delictele de la primul şi al doilea alineat se pedepsesc în urma denunţului persoanei vătămate.

Totuşi, se procedează din oficiu şi pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani dacă fapta este comisă:

1) în dauna unui sistem informatic sau de telecomunicaţii utilizat de stat sau de o altă instituţie publică sau de o societate ce practică serviciile publice sau de utilitate publică;

2) de un funcţionar public sau de un însărcinat cu o funcţie publică, prin abuz de putere sau prin încălcarea îndatoririlor legate de funcţie sau de serviciu, ori prin abuz de calitatea de operator de sistem;

3) de cel care practică, fie şi în mod abuziv, profesia de detectiv particular.

Art. 617-quinquies. Instalarea de aparaturi de interceptare, împiedicare sau întrerupere a comunicărilor informatice sau de telecomunicaţii

Cel care, în afara cazurilor permise de lege, instalează aparaturi de interceptare, împiedicare sau întrerupere a comunicaţiilor referitoare la un sistem informatic sau de telecomunicaţii sau care interacţionează între mai multe sisteme, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani în cazurile prevăzute de alin. 4 al art. 617-quater.

Art. 617-sexies. Falsificarea, contrafacerea sau ştergerea conţinutului comunicărilor informatice sau de telecomunicaţii

Cel care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos sau de a provoca altora o daună, compune în mod fals, contraface sau şterge, în întregime sau parţial, conţinutul, interceptat chiar şi ocazional, uneia din comunicările referitoare la un sistem informatic sau de telecomunicaţii ori care interacţionează între mai multe sisteme, este pedepsit, dacă face uz sau lasă pe alţii să facă uz, cu închisoare de la 1 la 4 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani în cazurile prevăzute de alin. 4 al art. 617-quater.

Art. 618. Dezvăluirea conţinutului corespondenţei

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 616, aflând în mod abuziv conţinutul unei corespondenţe ce nu-i este adresată, care trebuia să rămână secret, îl dezvăluie fără o cauză justă, în întregime sau parţial, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă o pagubă, cu închisoare până la 6 luni sau cu amendă de la 103 euro la 516 euro.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate.

Art. 619. Încălcarea, sustragerea şi distrugerea corespondenţei comise de persoana însărcinată cu serviciul de poştă, telegraf sau telefoane

Cel însărcinat cu serviciul de poştă, telegraf sau telefoane care, abuzând de această calitate, comite una din faptele prevăzute de prima parte a art. 616, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă vinovatul, fără un motiv întemeiat, dezvăluie, în întregime sau parţial, conţinutul corespondenţei, este pedepsit, atunci când fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi cu amendă de la 30 euro la 516 euro.

Art. 620. Dezvăluirea conţinutului corespondenţei, comisă de persoana însărcinată cu serviciul de poştă, telegraf sau telefoane

Cel însărcinat cu serviciul de poştă, telegraf sau telefoane care, având o informaţie în această calitate a sa, despre conţinutul unei corespondenţe deschise sau al unei comunicări telegrafice, sau al unei conversaţii telefonice, o dezvăluie fără un motiv întemeiat altor persoane decât destinatarului, sau unei alte persoane decât cea cu care are loc comunicarea sau conversaţia, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 621. Dezvăluirea conţinutului documentelor secrete

Cel care, aflând în mod abuziv despre conţinutul, care ar trebui să rămână secret, documentelor sau actelor altuia, publice sau private, care nu constituie corespondenţa acestuia, îl dezvăluie, fără un motiv întemeiat, sau îl foloseşte în folosul său sau al altuia, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă o pagubă, cu închisoare până la 3 ani sau cu amendă de la 103 euro la 1.032 euro.

Potrivit dispoziţiei de la primul alineat, este considerat document şi orice suport informatic ce conţine date, informaţii sau programe.

Delictul se pedepseşte la plângerea persoanei vătămate.

Art. 622. Dezvăluirea secretului profesional

Cel care, având informaţii, datorită propriei situaţii sau funcţii, ori propriei profesii sau ocupaţii, despre un secret, îl dezvăluie, fără un motiv justificat, sau îl utilizează în folosul propriu sau al altuia, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă o pagubă, cu închisoare până la 1 an sau cu amenda de la 30 euro la 516 euro.

Pedeapsa este agravată dacă fapta este comisă de administratori, directori generali, conducători care se ocupă de redactarea documentelor contabile ale societăţilor (1) cenzori sau lichidatori sau dacă este comisă de cel care se ocupă de revizia contabilă a societăţii.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate.

(1) Cuvinte introduse de art. 15 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 262 din 28 decembrie 2005.

Art. 623. Dezvăluirea de secrete ştiinţifice sau industriale

Cel care, aflând datorită propriei situaţii sau funcţii, ori propriei profesii sau ocupaţii, informaţii destinate să rămână secrete, descoperiri sau invenţii ştiinţifice sau experimente industriale, le dezvăluie sau le foloseşte în folosul propriu sau al altuia, este pedepsit cu închisoare până la 2 ani.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate.

Art. 623-bis. Alte comunicări şi conversaţii

Dispoziţiile conţinute în prezenta secţiune, referitoare la comunicările şi conversaţiile telegrafice, telefonice, informatice sau de telecomunicaţii, se aplică la orice fel de transmisie la distanţă de sunete, imagini sau alte date.

TITLUL XIII

Despre delicte împotriva patrimoniului

PARTEA I

Despre delicte împotriva patrimoniului prin violenţă asupra bunurilor sau persoanelor

Art. 624. Furtul

Cel care intră în posesia bunului mobil al altuia, sustrăgându-l de la cel care-l deţine, în scopul de a obţine profit pentru sine sau pentru alţii, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 154 euro la 516 euro.

Conform legii penale, se consideră bun mobil şi energia electrică şi orice alt fel de energie care are valoare economică.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate, exceptând cazul când se repetă una sau mai multe circumstanţe prevăzute de art. 61, pct. nr. 7 şi 625.

Art. 624-bis. Furtul din locuinţă şi furtul prin efracţie (1)

Cel care intră în posesia bunului mobil al altuia, sustrăgându-l de la cel care-l deţine, în scopul de a obţine profit pentru sine sau pentru alţii, prin pătrunderea într-o clădire sau într-un alt loc destinat în întregime sau parţial locuinţei private sau dependinţelor acesteia, este pedepsit cu închisoare de la 3 la 6 ani şi cu amendă de la 927 euro la 1.500 euro (2).

La aceeaşi pedeapsă de la primul alineat este supus cel care intră în posesia bunului mobil al altuia sustrăgându-l de la cel care-l deţine, în scopul de a obţine profit pentru sine sau pentru alţii, smulgându-l din mâna sau din spatele persoanei.

Pedeapsa este de închisoare de la 4 la 10 ani şi de amendă de la 927 euro la 2.000 euro dacă infracţiunea este agravată de una sau mai multe circumstanţe prevăzute la primul alineat al art. 625 sau dacă se repetă una sau mai multe circumstanţe indicate la art. 61 (3).

Circumstanţele atenuante, diferite de cele prevăzute de art. 98 şi 625-bis, concurente cu una sau mai multe circumstanţe agravante prevăzute la art. 625, nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea şi micşorările de pedeapsă se fac asupra cuantumului acesteia rezultat din spor ca urmare a respectivelor circumstanţe agravante (4).

(1) Articol adăugat de art. 2 din Legea nr. 128 din 26 martie 2001.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 6 lit. a) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017, potrivit dispoziţiilor de la art. 1 alin. 95 din aceeaşi Lege nr. 103/2017.

(3) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 6 lit. b) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017, potrivit dispoziţiilor de la art. 1 alin. 95 din aceeaşi Lege nr. 103/2017.

(4) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 6 lit. c) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017, cu începere de la data de 3 august 2017, potrivit dispoziţiilor de la art. 1 alin. 95 din aceeaşi Lege nr. 103/2017.

Art. 625. Circumstanţe agravante

Pedeapsa pentru fapta prevăzută la art. 624 este de închisoare de la 1 la 6 ani şi de amendă de la 927 euro la 1.500 euro (4):

1) (...) (1);

2) dacă vinovatul foloseşte violenţa asupra bunurilor sau se foloseşte de un mijloc fraudulos oarecare;

3) dacă vinovatul poartă asupra sa arme sau substanţe narcotice, fără să facă uz de ele;

4) dacă fapta este comisă cu agilitate;

5) dacă fapta este comisă de 3 sau mai multe persoane, ori chiar şi de una singură, care este travestită sau simulează calitatea de funcţionar public sau de însărcinat cu o funcţie publică;

6) dacă fapta este comisă asupra bagajului călătorilor în orice fel de vehicule, în gări, pe chei sau peroane, în hoteluri sau în alte magazine unde se servesc mâncăruri sau băuturi;

7) dacă fapta este comisă asupra bunurilor existente în birou sau în complexuri publice, sau supuse sechestrului ori popririi, expuse de nevoie sau din obişnuinţă ori destinate publicului, destinate serviciului public sau utilităţii publice, apărării sau respectului;

7-bis) dacă fapta este comisă asupra componentelor metalice sau altui material sustras din infrastructurile destinate alimentării cu energie, serviciilor de transport, de telecomunicaţii sau altor servicii publice, gestionate de instituţii publice sau de privaţi în regim de concesiune publică (3);

8) dacă fapta este comisă asupra unui număr de 3 sau mai multe capete de animale domestice strânse în turmă sau în cireadă, sau asupra animalelor bovine sau cabaline, chiar dacă nu sunt strânse în turmă.

8-bis) dacă fapta este comisă în mijloacele de transport public (2);

8-ter) dacă fapta este comisă faţă de persoana care beneficiază sau tocmai a beneficiat de serviciile instituţiilor de credit, oficiilor poştale sau ghişeelor automate deschise pentru ridicarea banilor (2).

Dacă se reţin două sau mai multe din circumstanţele prevăzute de numerele precedente, sau dacă una din aceste circumstanţe este concurentă cu alta din cele indicate la art. 61, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi de amendă de la 206 euro la 1.549 euro.

(1) Punctul 1) care prevedea: „1. dacă vinovatul, pentru a comite fapta, pătrunde sau rămâne într-o clădire sau într-un alt loc cu destinaţie de locuit” a fost eliminat de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 128 din 26 martie 2001.

(2) Punct adăugat de art. 3 alin. 26 al legii nr. 94 din 15 iulie 2009.

(3) Punct introdus de art. 8 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(4) Alineat înlocuit de art. 1 alin. 7 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

Art. 625-bis. Circumstanţe atenuante

În cazurile prevăzute de art. 624, 624-bis şi 625 pedeapsa este micşorată de la o treime la jumătate când vinovatul, înainte de judecată, a permis identificarea complicilor sau celor ce au cumpărat, primit sau tăinuit bunul sustras ori au intervenit pentru a pune să se cumpere, să se primească sau să se tăinuiască.

Art. 626. Furturi pasibile de pedeapsă în urma plângerii păgubitului

Se aplică închisoarea până la 1 an sau amenda până la 206 euro, şi delictul este pasibil de pedeapsă în urma plângerii persoanei vătămate:

1) dacă vinovatul a acţionat cu unicul scop de a folosi momentan bunul sustras şi acesta, după folosirea momentană, a fost imediat restituit (1);

2) dacă fapta este comisă asupra bunurilor de valoare mică pentru a acoperi o nevoie gravă şi urgentă;

3) dacă fapta constă în culegerea, jaful sau strângerea fondurilor altuia, neadunate încă în întregime.

Aceste dispoziţii nu se aplică dacă intervine una din circumstanţele indicate la nr. 1, 2, 3 şi 4 ale articolului precedent.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 1085 din 13 decembrie 1988, a declarat neconstituţionalitatea acestui număr în partea în care nu extinde reglementarea prevăzută aici la nerestituirea bunului furat din cauza unui caz fortuit sau de forţă majoră.

Art. 627. Sustragerea bunurilor comune (1)

(...)

(1) Articol abrogat de art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 1 lit. b) din acelaşi Decret-lege nr. 7/2016.

Art. 628. Tâlhăria

Cel care, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un profit nemeritat, prin violenţă asupra persoanei sau ameninţare, intră în posesia bunului mobil al altuia, sustrăgându-l de la cel care îl deţine, este pedepsit cu închisoare de la 4 la 10 ani şi cu amendă de la 927 euro la 2.500 euro (1).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea imediat după sustragere, pentru a intra în posesia sau pentru a asigura altora posesia bunului sustras, sau pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii scutirea de pedeapsă.

Pedeapsa este de închisoare de la 5 ani la 20 de ani şi de amendă de la 1.290 euro la 3.098 euro (2):

1) dacă violenţa sau ameninţarea este comisă cu arme sau de persoana travestită sau de mai multe persoane reunite;

2) dacă violenţa constă în punerea cuiva în situaţia de a nu avea discernământ;

3) dacă violenţa sau ameninţarea este comisă de persoana care face parte din gruparea de la art. 416-bis (3).

3-bis) dacă fapta este comisă în locurile indicate la art. 624-bis sau în locuri care împiedică apărarea publică sau privată (4);

3-ter) dacă fapta este comisă într-un mijloc public de transport (5);

3-quater) dacă fapta este comisă faţă de o persoană care se pregăteşte să beneficieze sau care tocmai a beneficiat de serviciile instituţiilor de credit, oficiilor poştale sau bancomatelor destinate ridicării de bani (6);

3-quinquies) dacă fapta a fost comisă asupra unei persoane în vârstă de peste 65 de ani (7).

Dacă intervin două sau mai multe din circumstanţele prevăzute la alin. 3 al acestui articol sau dacă una din aceste circumstanţe concurează cu o alta din rândul celor indicate la art. 61, pedeapsa este de închisoare de la 6 la 20 de ani şi de amendă de la 1.538 euro la 3.098 euro (8).

Circumstanţele atenuante, diferite de cea prevăzută la art. 98, care concurează cu circumstanţele agravante indicate la alin. 3 pct. nr. 3), 3-bis), 3-ter) şi 3-quater) nu pot fi considerate echivalente sau preponderente faţă de acestea, şi micşorările pedepsei au loc asupra cuantumului acesteia rezultat din creştere ca urmare a respectivelor circumstanţe agravante (9).

(1) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 8 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

(2) Alineat înlocuit de art. 1 alin. 8 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

(3) Alineat înlocuit mai întâi de art. 3 din Legea nr. 497 din 14 octombrie 1974 privind criminalitatea şi modificat apoi astfel de art. 9 din Legea nr. 646 din 13 septembrie 1982, privind măsurile de prevenire cu caracter patrimonial şi de art. 8 alin. 3 din Decretul-lege nr. 419 din 31 decembrie 1991, transformat în Legea nr. 172 din 18 februarie 1992, privind Fondul pentru victimele extorsiunilor.

(4) Număr adăugat de lit. a) a alin. 7 al art. 3 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009 şi, ulterior, modificat astfel de lit. a) a alin. 2 al art. 7 din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(5) Număr adăugat de lit. a) a alin. 7 al art. 3 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(6) Număr adăugat de lit. a) a alin. 7 al art. 3 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(7) Număr adăugat de art. 7 alin. 2 lit. d) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(8) Alineat introdus de art. 1 alin. 8 lit. c) din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

(9) Alineat adăugat de lit. b) a alin. 27 al art. 3 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 629. Extorsiunea

Cel care, prin violenţă sau ameninţare, constrângând pe cineva să facă sau să nu facă ceva, obţine pentru sine sau pentru alţii un profit nemeritat în dauna altuia, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 1.000 euro la 4.000 euro (1).

Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi amenda de la 5.000 euro la 15.000 euro, dacă intervine una din circumstanţele indicate la ultimul paragraf al articolului precedent (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 113 din Legea nr. 689 din 24 noiembrie 1981, de art. 8 din Decretul-lege nr. 419 din 31 decembrie 1991, modificat de Legea nr. 172 din 18 februarie 1992 şi, ulterior, de lit. a) a alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 3 din 27 ianuarie 2012. Textul în vigoare înainte de această modificare era: „Cel care, prin violenţă sau ameninţare, constrângând pe cineva să facă sau să omită ceva, obţine pentru sine sau pentru alţii un profit nemeritat în dauna altuia, este pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani şi cu amendă de la 516 euro la 2.065 euro”.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 9 din Legea nr. 103 din 23 iunie 2017.

Art. 630. Sechestrarea de persoană în scop de jaf sau de extorsiune (1)

Cel care sechestrează o persoană cu scopul de a obţine, pentru sine sau pentru alţii, un folos nemeritat ca preţ al eliberării, este pedepsit cu închisoare de la 25 la 30 de ani.

Dacă sechestrul conduce totuşi la decesul persoanei sechestrate, drept consecinţă nedorită de vinovat, acesta este pedepsit cu închisoare de 30 de ani.

Dacă vinovatul provoacă moartea sechestratului se aplică pedeapsa cu detenţiune pe viaţă.

Complicelui care, disociindu-se de alţii, face eforturi ca victima să-şi recapete libertatea, fără ca acest rezultat să fie consecinţa preţului libertăţii, se aplică pedepsele prevăzute de art. 605. Dacă totuşi subiectul pasiv moare, drept consecinţă a sechestrului, după eliberare, pedeapsa este de închisoare de la 6 la 15 ani.

Faţă de complicele care, disociindu-se de alţii, se străduieşte, în afara cazului prevăzut de alineatul precedent, să evite ca activitatea infracţională să aibă consecinţe ulterioare sau ajută concret poliţia sau instanţa la strângerea de dovezi hotărâtoare pentru identificarea sau prinderea complicilor, pedeapsa detenţiunii pe viaţă este înlocuită de aceea cu închisoarea de la 12 la 20 de ani şi celelalte pedepse sunt micşorate de la o treime la două treimi.

Când intervine o circumstanţă atenuantă, pedeapsa prevăzută de al doilea alineat este înlocuită de închisoare de la 20 la 24 de ani; pedeapsa prevăzută de al treilea alineat este înlocuită de închisoarea de la 24 la 30 de ani. Dacă intervin mai multe circumstanţe atenuante, pedeapsa de aplicat ca urmare a micşorărilor nu poate fi mai mică de 10 ani, în ipoteza prevăzută de alin. 2 şi de 15 ani, în ipoteza prevăzută de al treilea alineat.

Limitele de pedeapsă prevăzute de alineatul anterior pot fi depăşite atunci când se repetă circumstanţele atenuante prevăzute de alin. 5 al acestui articol.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 68 din 19 martie 2012, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol „în partea în care nu prevede că pedeapsa aplicată de acesta s-a micşorat când datorită naturii, tipului, mijloacelor, modalităţilor sau împrejurărilor acţiunii sau datorită nivelului redus al prejudiciului sau pericolului, fapta este de mică însemnătate”.

Art. 631. Uzurparea

Cel care pentru a-şi însuşi în întregime sau parţial bunul imobil al altuia, îi îndepărtează sau falsifică liniile de demarcaţie, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă până la 206 euro.

Art. 632. Devierea apelor şi modificarea liniei de demarcaţie a locurilor

Cel care, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos nemeritat, deviază apele sau mută pe proprietatea altuia linia de demarcaţie a locurilor, este pedepsit, în urma denunţului persoanei vătămate, cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă până la 206 euro.

Art. 633. Invadarea terenurilor sau clădirilor

Cel care invadează în mod arbitrar terenuri sau clădiri ale altuia, publice sau private, în scopul de a le ocupa sau de a obţine altfel un folos, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, cu închisoare până la 2 ani sau cu amenda de la 103 euro la 1.032 euro.

Pedepsele se aplică împreună şi se urmăreşte din oficiu dacă fapta este comisă de mai mult de 5 persoane, din care cel puţin una înarmată, sau de mai mult de 10 persoane, chiar şi fără arme.

Art. 634. Tulburarea violentă a proprietăţii asupra bunurilor imobile

Cel care, în afara cazurilor indicate la articolul precedent, tulbură, prin violenţă asupra persoanei sau prin ameninţare, proprietatea paşnică a altuia asupra bunurilor imobile, este pedepsit cu închisoare până la 2 ani şi cu amendă de la 103 euro la 309 euro.

Fapta este considerată îndeplinită prin violenţă sau ameninţare când este comisă de mai mult de 10 persoane.

Art. 635. Paguba (1)

Cel care distruge, împrăştie, deteriorează sau aduce în stare de neîntrebuinţare în întregime sau parţial bunurile mobile sau imobile ale altuia prin violenţă asupra persoanei sau ameninţare sau cu ocazia manifestărilor care se desfăşoară într-un loc public sau deschis publicului sau se face vinovat de delictul prevăzut la art. 331, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care distruge, împrăştie, deteriorează sau face inutilizabile în întregime sau parţial următoarele bunuri ale altuia:

1. clădirile publice sau destinate uzului public, practicării unui cult sau bunuri de interes istoric sau artistic indiferent unde sunt amplasate ori imobile inclusiv în zona centrelor istorice, imobile ale căror lucrări de construcţie, de restructurare, de recuperare sau de refacere sunt în curs sau au fost încheiate ori altele din bunurile indicate la pct. 7) al art. 625;

2. lucrări destinate irigaţiei;

3. plantaţii de viţă de vie, de copaci sau arbuşti fructiferi sau păduri, codri sau păduri întinse sau puieţi destinaţi reîmpăduririi;

4. echipamente şi instalaţii sportive cu scopul de a împiedica sau a întrerupe desfăşurarea manifestărilor sportive.

Pentru infracţiunile de la alin. 1 şi 2 suspendarea condiţionată a pedepsei depinde de eliminarea consecinţelor dăunătoare sau periculoase a infracţiunii sau, dacă cel condamnat nu se opune, de prestarea unei activităţi neretribuite în folosul colectivităţii pe o perioadă determinată, oricum nu mai mare decât durata pedepsei suspendate, potrivit modalităţilor indicate de judecător în sentinţa de condamnare.

(1) Articol înlocuit astfel de art. 1 alin. 1 lit. l) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 635-bis. Prejudicierea informaţiilor, datelor şi programelor informatice (1)

Cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care distruge, deteriorează, şterge, falsifică sau elimină informaţii, date sau programe informatice ale altuia, este pedepsit, în urma reclamaţiei persoanei vătămate, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă fapta este comisă prin violenţă asupra persoanei sau prin ameninţare sau abuzând de calitatea de operator de sistem, pedeapsa este de închisoare de la 1 la 4 ani (2);

(1) Articol înlocuit astfel de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

(2) Alineat înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. m) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 635-ter. Prejudicierea informaţiilor, datelor şi programelor informatice utilizate de către stat sau de o altă instituţie publică sau de utilitate publică (1)

Cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care comite o faptă îndreptată către distrugerea, deteriorarea, ştergerea, falsificarea sau eliminarea informaţiilor, datelor sau programelor informatice utilizate de către stat sau de o altă instituţie publică sau legată de acestea sau de utilitate publică, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani. Dacă în urma faptei rezultă distrugerea, deteriorarea, ştergerea, falsificarea sau eliminarea informaţiilor, datelor sau programelor informatice, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 8 ani.

Dacă fapta este comisă prin violenţă asupra persoanei sau prin ameninţare ori abuzând de calitatea de operator de sistem, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 4 ani (2).

(1) Articol introdus de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

(2) Alineat înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. n) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 635-quater. Prejudicierea sistemelor informatice sau de telecomunicaţii (1)

Cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care, prin acţiunile prevăzute la art. 635-bis sau prin introducerea ori transmiterea de date, informaţii sau programe distruge, prejudiciază, face în întregime sau în parte nefolositoare sistemele informatice ori de telecomunicaţii ale altuia sau împiedică grav funcţionarea acestora, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă fapta este comisă prin violenţă asupra persoanei sau prin ameninţare ori abuzând de calitatea de operator de sistem, pedeapsa este majorată (2).

(1) Articol introdus de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

(2) Alineat înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. o) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 635-quinquies. Prejudicierea sistemelor informatice sau de telecomunicaţii de utilitate publică

Dacă fapta prevăzută de art. 635-quater are scopul de a distruge, prejudicia, face în întregime sau în parte nefolositoare sistemele informatice sau de telecomunicaţii de utilitate publică sau împiedică grav funcţionarea acestora, pedeapsa este de închisoare de la 1 la 4 ani.

Dacă în urma faptei rezultă distrugerea sau prejudicierea sistemului informatic sau de telecomunicaţii de utilitate publică sau dacă acesta este făcut în întregime sau în parte nefolositor, pedeapsa este de închisoare de la 3 la 8 ani.

Dacă fapta este comisă prin violenţă asupra persoanei sau prin ameninţare ori abuzând de calitatea de operator de sistem, pedeapsa este majorată (2).

(1) Articol introdus de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

(2) Alineat înlocuit astfel de art. 2 alin. 1 lit. p) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016.

Art. 636. Introducerea sau abandonarea de animale pe proprietatea altuia sau pe păşune în mod abuziv

Cel care introduce sau abandonează animale în turmă sau în cireadă pe proprietatea altuia este pedepsit cu amendă de la 10 euro la 103 euro.

Dacă introducerea sau abandonarea de animale, fie şi neadunate în turmă sau cireadă, se produce pentru a le lăsa să pască pe proprietatea altuia, pedeapsa este închisoarea până la un an sau de amendă de la 20 euro la 206 euro.

Atunci când păşunatul are loc ori din cauza introducerii sau abandonării animalelor proprietatea este stricată, vinovatul este pedepsit cu închisoare până la 2 ani şi cu amendă de la 51 euro la 516 euro.

Delictul se pedepseşte în urma denunţului persoanei vătămate.

Art. 637. Pătrunderea abuzivă pe proprietatea altuia

Cel care fără motiv intră pe proprietatea altuia înconjurată de şanţ, de gard viu sau de un alt adăpost stabil, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, cu amendă până la 103 euro.

Art. 638. Uciderea sau rănirea animalelor altuia

Cel care ucide fără motiv ori face nefolosibile sau răneşte animale ce aparţin altora este pedepsit, cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, în urma plângerii părţii vătămate, cu închisoare până la un an sau cu amendă până la 309 euro.

Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 4 ani şi se urmăreşte din oficiu dacă fapta este comisă asupra a trei sau mai multe capete de animale domestice adunate în turmă sau cireadă, asupra animalelor bovine sau cabaline, chiar dacă nu sunt strânse în cireadă.

Nu este pasibil de pedeapsă cel care comite fapta de mai sus asupra zburătoarelor surprinse pe proprietăţile lui şi în momentul în care îi produceau dauna.

Art. 639. Deteriorarea şi pătarea bunurilor altuia

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 635, deteriorează sau murdăreşte bunurile mobile ale altuia, este pedepsit, în urma denunţului persoanei vătămate, cu amendă până la 103 euro.

Dacă fapta este comisă asupra bunurilor imobile sau asupra mijloacelor de transport publice sau private, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 6 luni sau cu amendă la 300 la 1.000 euro. Dacă fapta este comisă asupra bunurilor de interes istoric sau artistic, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 1 an şi cu amendă de la 1.000 euro la 3.000 euro.

În cazurile de recidivă pentru cazurile indicate la alin. 2 se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani şi cu amendă până la 10.000 euro (1).

În cazurile prevăzute de alin. 2 se procedează din oficiu (1).

Prin sentinţa de condamnare pentru infracţiunile prevăzute de alin. 2 şi 3 judecătorul, în scopul prevăzut de art. 165 alin. 1, poate dispune obligaţia de refacere şi curăţare a locurilor sau, dacă acest lucru nu este posibil, obligaţia de a suporta cheltuielile respective sau de a le rambursa pe cele suportate în acest scop sau, dacă cel condamnat nu se opune, prestarea unei activităţi neretribuite în folosul colectivităţii pe o perioadă determinată, oricum nu mai mare decât durata pedepsei suspendate, potrivit modalităţilor indicate în sentinţa de condamnare (2).

(1) Alineat adăugat de art. 3 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

(2) Alineat adăugat de art. 16 alin. 1 din Decretul-lege nr. 14 din 20 februarie 2017.

Art. 639-bis. Cazuri de excludere a urmăririi penale în urma denunţului

În cazurile prevăzute de art. 631, 632, 633 şi 636 se urmăreşte penal din oficiu dacă este vorba despre ape, terenuri, fonduri sau clădiri publice sau destinate uzului public.

PARTEA A II-A

Despre delicte împotriva patrimoniului prin înşelarea încrederii

Art. 640. Înşelăciunea

Cel care prin stratageme sau inducere în eroare, inducând pe cineva în eroare, obţine pentru sine sau pentru alţii un folos nemeritat în dauna cuiva, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 51 euro la 1.032 euro.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani şi de amendă de la 309 euro la 1.549 euro:

1) dacă fapta este comisă în dauna statului sau a unei alte instituţii publice sau sub pretextul de a scuti pe cineva de serviciul militar;

2) dacă fapta este comisă insuflând persoanei vătămate teama unui pericol imaginar sau convingerea greşită că trebuie să execute un ordin al autorităţii;

2-bis) dacă fapta este comisă în situaţia indicată la art. 61 pct. 5 (1).

Delictul se pedepseşte în urma plângerii persoanei vătămate, exceptând cazul când se repetă una din circumstanţele prevăzute de alineatul precedent sau o altă circumstanţă agravantă.

(1) Număr adăugat de art. 3 alin. 28 din Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

Art. 640-bis. Înşelăciunea calificată pentru obţinerea de alocaţii publice

Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 6 ani şi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu dacă fapta prevăzută de art. 640 priveşte contribuţii, finanţări, împrumuturi facilitate sau alte alocaţii de acelaşi fel, indiferent de denumire, acordate sau alocate de către stat, de alte instituţii publice sau de comunităţile europene.

Art. 640-ter. Frauda informatică

Cel care afectând în orice fel funcţionarea unui sistem informatic sau de telecomunicaţii ori intervenind fără drept în orice mod asupra datelor, informaţiilor sau programelor conţinute într-un sistem informatic sau de telecomunicaţii sau legate de acesta, obţine pentru sine sau pentru alţii un folos nemeritat în dauna altuia, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 51 euro la 1.032 euro.

Pedeapsa este de închisoare de la 1 la 5 ani şi de amendă de la 309 euro la 1.549 euro dacă se repetă una din circumstanţele prevăzute de numărul 1) al alin. doi al art. 640, sau dacă fapta este comisă prin abuz de calitatea de operator de sistem.

Pedeapsa este de închisoare de la 2 la 6 ani şi de amendă de la 600 euro la 3.000 euro dacă fapta este comisă prin furt sau folosire necuvenită a identităţii digitale în dauna uneia sau mai multor persoane (1).

Delictul se pedepseşte în urma plângerii persoanei vătămate, exceptând cazul când se repetă una din circumstanţele prevăzute de al doilea şi al treilea alineat sau o altă circumstanţă agravantă (2).

(1) Alineat introdus de art. 9 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

(2) Alineat modificat astfel de art. 9 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 640-quater. Aplicabilitatea art. 322-ter

În cazurile prevăzute de art. 640, al doilea alineat, pct. 1, 640-bis şi 640-ter alin. 2, cu excepţia cazului în care fapta este comisă prin abuz de calitatea de operator de sistem, se respectă, deoarece sunt aplicabile, dispoziţiile prevăzute de art. 322-ter.

Art. 640-quinquies. Frauda informatică a individului care prestează servicii de atestare a semnăturii digitale (1)

Individul care prestează servicii de atestare a semnăturii digitale, care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos nemeritat sau de a provoca altora un prejudiciu, încalcă obligaţiile prevăzute de lege pentru eliberarea unui atestat calificat, este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă de la 51 euro la 1.032 euro.

(1) Articol introdus de art. 5 alin. 3 din Legea nr. 48 din 18 martie 2008.

Art. 641. Insolvabilitatea frauduloasă

Cel care, ascunzând propria stare de insolvabilitate, îşi asumă o obligaţie cu intenţia de a nu o respecta, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, atunci când obligaţia nu este îndeplinită, cu închisoare până la 2 ani sau cu amendă până la 516 euro.

Îndeplinirea obligaţiei înainte de condamnare înlătură infracţiunea.

Art. 642. Distrugerea frauduloasă a bunurilor asigurate şi mutilarea frauduloasă a propriei persoane

Cel care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii preţul unei asigurări sau un avantaj ce decurge dintr-un contract de asigurare, distruge, împrăştie, deteriorează sau ascunde bunuri ce-i aparţin, falsifică sau contraface o poliţă sau documentaţia cerută pentru încheierea unui contract de asigurare, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani (1).

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, în scopul de mai sus, îşi provoacă o leziune corporală sau agravează consecinţele leziunii corporale produse de un accident la locul de muncă sau denunţă un dezastru care nu a avut loc, distruge, falsifică, contraface sau pregăteşte mijloace de probă ori documentaţia referitoare la dezastru. Dacă vinovatul realizează intenţia pedeapsa este majorată. Se procedează în urma plângerii părţii vătămate.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi dacă fapta este comisă în străinătate, în dauna asiguratorului italian care îşi exercită activitatea pe teritoriul statului. Delictul este pasibil de pedeapsă în urma denunţului persoanei vătămate (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 33 alin. 1-bis din Decretul-lege nr. 1 din 24 ianuarie 2012, modificat de Legea nr. 27 din 24 martie 2012.

Textul anterior în vigoare era următorul: „Cel care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii preţul unei asigurări sau un avantaj ce decurge dintr-un contract de asigurare, distruge, împrăştie, deteriorează sau tăinuieşte bunuri ce-i aparţin, falsifică sau contraface o poliţă sau documentaţia cerută pentru stipularea unui contract de asigurare este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.”

(2) Articol înlocuit astfel de art. 24 din Legea nr. 273 din 12 decembrie 2002.

Art. 643. Înşelarea persoanelor incapabile

Cel care, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un profit, abuzând de nevoile, de pasiunile sau de lipsa de experienţă a unei persoane minore, sau abuzând de starea de infirmitate sau de deficienţă psihică a unei persoane, chiar dacă nu este pusă sub interdicţie sau nu este declarată incapabilă, o obligă să încheie un act care implică orice efect juridic vătămător pentru ea sau pentru alţii, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 6 ani şi cu amendă de la 206 euro la 2.065 euro.

Art. 644. Camăta

Cel care, în afara cazurilor prevăzute de art. 643, obţine sau primeşte promisiunea, sub orice formă, pentru sine sau pentru alţii, în schimbul unui împrumut de bani sau de alte foloase, dobânzi sau alte avantaje cămătăreşti, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 10 ani şi cu amendă de la 5.000 euro la 30.000 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, în afara cazului de complicitate la delictul prevăzut de primul alineat, procură cuiva o sumă de bani sau alte foloase primind sau făcând să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, pentru intermediere, o compensaţie cămătărească.

Legea stabileşte limita peste care dobânzile sunt întotdeauna cămătăreşti. De asemenea sunt cămătăreşti dobânzile, chiar dacă sunt mai mici de această limită, şi celelalte avantaje sau compensaţii care, având legătură cu modalităţile concrete ale faptei şi cu rata medie practicată pentru operaţiuni similare, rezultă oricum disproporţionate faţă de împrumutul de bani sau de alte foloase, sau de intermediere, când cel care i-a dat sau i-a promis se afla în condiţii de dificultate economică sau financiară.

Pentru stabilirea ratei dobânzii cametei se ţine cont de comisioane, remuneraţii de orice fel şi cheltuieli, exclusiv cele pentru impozite şi taxe, legate de acordarea creditului.

Pedepsele pentru faptele prevăzute la primul şi al doilea alineat sunt majorate de la o treime la jumătate:

1) dacă vinovatul a acţionat practicând o activitate profesională, bancară sau de intermediere financiară mobiliară;

2) dacă vinovatul a cerut drept garanţie participaţii sau cote părţi sau proprietăţi imobiliare;

3) dacă infracţiunea este comisă în dauna celui care este în nevoie;

4) dacă infracţiunea este comisă în dauna celui care desfăşoară activităţi de afaceri, profesionale sau artizanale;

5) dacă infracţiunea este comisă de persoana supusă printr-o prevedere definitivă la măsura de supraveghere specială în perioada de aplicare prevăzută şi până la 3 ani din momentul în care a încetat executarea.

În caz de condamnare sau de aplicare a pedepsei conform art. 444 al Codului de procedură penală, pentru unul din delictele prevăzute de prezentul articol, este întotdeauna dispusă confiscarea bunurilor care reprezintă preţul sau profitul infracţiunii sau a sumelor de bani, a bunurilor şi foloaselor de care dispune vinovatul fie şi prin intermediar pentru o sumă egală cu valoarea dobânzilor sau a altor avantaje sau compensaţii cămătăreşti, exceptând drepturile persoanei vătămate de infracţiune la restituiri şi la despăgubire.

Art. 644-bis. Camăta necorespunzătoare (1)

(...)

(1) Articol abrogat de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 108 din 7 martie 1996.

Art. 644-ter. Prescripţia infracţiunii de camătă

Prescripţia infracţiunii de camătă începe din ziua ultimei retrageri atât a dobânzilor, cât şi a capitalului.

Art. 645. Frauda la emigrare

Cel care, prin afirmaţii sau informaţii mincinoase, incitând pe cineva să emigreze sau ducându-l într-o altă ţară decât cea spre care voia să se îndrepte, primeşte sau acceptă promisiunea, pentru sine sau pentru alţii, de bani sau alte foloase, drept compensaţie pentru a-l ajuta să emigreze, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu amendă de la 309 euro la 1.032 euro.

Pedeapsa este majorată dacă fapta este comisă în dauna a două sau mai multe persoane.

Art. 646. Însuşire abuzivă

Cel care, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un profit nemeritat, îşi însuşeşte banii sau bunul mobil al altuia a cărui posesie o are sub orice formă, este pedepsit, în urma plângerii persoanei vătămate, cu închisoare până la 3 ani şi cu amendă până la 1.032 euro.

Dacă fapta este comisă asupra bunurilor posedate cu titlu de depozit necesar, pedeapsa este majorată.

Se procedează din oficiu dacă se repetă circumstanţa indicată la paragraful precedent sau una din circumstanţele indicate la nr. 11 al art. 61.

Art. 647. Însuşirea bunurilor pierdute, a bunurilor preţioase sau a bunurilor primite din greşeală sau pe neaşteptate (1)

(...)

(1) Articol abrogat de art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul-lege nr. 7 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 1 lit. d), e) şi f) din acelaşi Decret-lege nr. 7/2016.

Art. 648. Tăinuirea

În afara cazurilor de participare la infracţiune, cel care, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un profit, cumpără, primeşte sau tăinuieşte bani sau bunuri ce provin din orice delict sau intervine în vânzarea, primirea sau ascunderea lor, este pedepsit cu închisoare de la 2 la 8 ani şi cu amendă de 516 euro la 10.329 euro. Pedeapsa este majorată când fapta priveşte bani sau bunuri ce provin din delicte de jaf calificat în temeiul art. 628 alin. 3, de extorsiune calificată în temeiul art. 629 alin. 2 sau de furt calificat în temeiul art. 625 alin. 1, pct. 7-bis) (1).

Pedeapsa este de închisoare până la 6 ani şi de amendă până la 516 euro (un milion de lire italiene) dacă fapta este de o importanţă mai mică.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi atunci când autorul delictului din care provin banii sau bunurile nu poate fi tras la răspundere sau nu este pasibil de pedeapsă sau atunci când lipseşte o condiţie de urmărire penală referitoare la acest delict.

(1) Alineat modificat astfel de art. 8 alin. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 93 din 14 august 2013, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 648-bis. Spălare de bani

În afara cazurilor de complicitate la infracţiune, cel care înlocuieşte sau transferă bani, bunuri sau alte foloase provenite din delictul cu intenţie sau execută în legătură cu acestea alte operaţiuni, astfel încât să împiedice identificarea provenienţei lor ilicite, este pedepsit cu închisoare de la 4 la 12 ani şi cu amendă de la 5.000 euro la 25.000 euro (1).

Pedeapsa este majorată când fapta este comisă în practicarea unei activităţi profesionale.

Pedeapsa este micşorată dacă banii, bunurile sau alte foloase provin din delictul pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea mai mică de 5 ani. Se aplică ultimul alineat al art. 648.

(1) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 186 din 15 decembrie 2014.

Art. 648-ter. Folosirea banilor, bunurilor sau foloaselor de provenienţă ilegală

Cel care, în afara cazurilor de complicitate la infracţiune şi a cazurilor prevăzute de art. 648 şi 648-bis, foloseşte în activităţi economice sau financiare bani, bunuri sau alte foloase provenite din delict, este pedepsit cu închisoare de la 4 la 12 ani şi cu amendă de la 5.000 euro la 25.000 euro (1).

Pedeapsa este majorată când fapta este comisă în practicarea unei activităţi profesionale.

Pedeapsa este micşorată în cazul prevăzut de al doilea alineat al art. 648. Se aplică ultimul alineat al art. 648.

(1) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 186 din 15 decembrie 2014.

Art. 648-ter.1. Spălare de bani de către beneficiarul real (1)

Se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 8 ani şi cu amenda de la 5.000 euro la 25.000 euro celui care, comiţând sau participând la comiterea unui delict cu intenţie, foloseşte, înlocuieşte, transferă, în activităţi economice, financiare, antreprenoriale sau speculative, bani, bunuri sau alte foloase provenite din comiterea acestui delict, astfel încât să împiedice concret identificarea provenienţei lor delictuale.

Se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 4 ani şi cu amendă de la 2.500 euro la 12.500 euro dacă banii, bunurile sau celelalte foloase provin din comiterea unui delict cu intenţie pedepsit cu închisoare mai mică de 5 ani.

Se aplică oricum pedepsele prevăzute de alin. 1 dacă banii, bunurile sau celelalte foloase provin dintr-un delict comis în condiţiile sau cu scopurile prevăzute la art. 7 din Decretul-lege nr. 152 din 13 mai 1991, modificat de Legea nr. 203 din 12 iulie 1991, cu ulterioare modificări.

În afara cazurilor prevăzute la alineatele precedente, nu sunt pasibile de pedeapsă acţiunile pentru care banii, bunurile sau alte foloase sunt destinate simplei utilizării sau plăcerii personale.

Pedeapsa este majorată când faptele sunt comise în timpul practicării unei activităţi bancare sau financiare sau a unei alte activităţi profesionale.

Pedeapsa este micşorată până la jumătate pentru cel care face eforturi eficiente pentru a evita ca acţiunile să conducă la consecinţe ulterioare sau pentru a asigura probele despre infracţiune şi identificarea bunurilor, banilor şi altor foloase provenite din delict.

Se aplică ultimul alineat al art. 648.

(1) Alineat introdus de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 186 din 15 decembrie 2014.

Art. 648-quater. Confiscarea (1)

În cazul condamnării sau aplicării pedepsei la cererea părţilor, în temeiul art. 444 din Codul de procedură penală, pentru unul din delictele prevăzute de art. 648-bis, 648-ter şi 648-ter.1, este dispusă întotdeauna confiscarea bunurilor care constituie produsul sau profitul din acestea, cu excepţia cazului în care aparţin unor persoane neimplicate în infracţiune (2).

În cazul în care nu este posibil să se procedeze la confiscarea prevăzută la primul alineat, judecătorul dispune confiscarea sumelor de bani, a bunurilor sau altor foloase de care dispune vinovatul, inclusiv prin intermediul unei alte persoane, în valoare echivalentă cu produsul, profitul sau preţul infracţiunii.

Referitor la infracţiunile prevăzute la art. 648-bis, 648-ter şi 648-ter.1, procurorul poate îndeplini, în termenul şi în scopul prevăzut la art. 430 din Codul de procedură penală, orice activitate de anchetă care este necesară în privinţa bunurilor, banilor sau altor foloase de supus confiscării în baza alineatelor precedente (3).

(1) Alineat adăugat de art. 63 din Decretul-lege nr. 231 din 21 noiembrie 2007.

(2) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 186 din 15 decembrie 2014.

(3) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 186 din 15 decembrie 2014.

PARTEA A III-A

Dispoziţii comune părţilor anterioare

Art. 649. Nepedepsirea şi plângerea persoanei vătămate, pentru fapte comise în dauna rudelor

Nu este pasibil de pedeapsă cel care a comis una din faptele prevăzute de acest titlu în dauna:

1. soţului nedespărţit legal;

1-bis. părţii din parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex (1);

2. unui ascendent sau descendent sau unei rude în linie dreaptă sau celui care adoptă sau care este adoptat;

3. unui frate sau unei surori care convieţuiesc cu el.

Faptele prevăzute de acest titlu sunt pasibile de pedeapsă în urma plângerii persoanei vătămate, dacă sunt comise în dauna soţului despărţit legal sau părţii din parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex, în cazul în care a fost manifestată dorinţa desfacerii în faţa ofiţerului de stare civilă şi nu a intervenit desfacerea acestuia, sau a fratelui, a surorii care nu convieţuiesc cu autorul faptei a unchiului, nepotului sau rudei de gradul II care convieţuiesc cu el (2).

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică la delictele prevăzute de art. 628, 629 şi 630 şi la orice alt delict împotriva averii care este comis prin violenţă asupra persoanelor.

(1) Număr introdus de art. 1 alin. 1 lit. c) din Decretul-lege nr. 6 din 19 ianuarie 2017, cu începere de la data de 11 februarie 2017.

(2) Alineat modificat astfel de art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 6 din 19 ianuarie 2017, cu începere de la data de 11 februarie 2017.

CARTEA A III-AD

espre contravenţii în special

TITLUL I

Despre contravenţii la siguranţa publică

PARTEA I

Despre contravenţii privind siguranţa

SECŢIUNEA I

Despre contravenţii privind ordinea şi liniştea publică

§1. Despre contravenţii privind nerespectarea prevederilor poliţiei şi manifestările rebele şi periculoase

Art. 650. Nerespectarea prevederilor autorităţii

Cel care nu respectă o prevedere legală dată de autoritate din motive de justiţie, de siguranţă publică, de ordine publică sau de igienă, este pedepsit dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă cu arest până la 3 luni sau cu amendă până la 206 euro.

Art. 651. Refuzul de a da indicaţii asupra propriei identităţi

Cel care, la cererea unui funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii, refuză să dea indicaţii asupra propriei identităţi, asupra propriei situaţii sau asupra altor calităţi personale, este pedepsit cu arest până la o lună sau cu amendă până la 206 euro.

Art. 652. Refuzul de a coopera cu ocazia unei revolte

Cel care, cu ocazia unei revolte, a unui accident public, a unui pericol comun sau prins în flagrant delict refuză, fără un motiv justificat, să ajute, să coopereze ori să ofere informaţiile sau indicaţiile care i se cer de către un funcţionar public sau de o persoană însărcinată cu o funcţie publică, în exerciţiul funcţiei sau a serviciului, este supus sancţiunii cu amenda administrativă de la 5.000 euro la 15.000 euro (1).

Dacă vinovatul dă informaţii sau indicaţii mincinoase este supus sancţiunii cu amenda administrativă de la 6.000 euro la 18.000 euro (2).

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 3 lit. a) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 3 lit. b) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

Art. 653. Formarea de grupuri înarmate fără scopul de a comite infracţiuni

Cel care, fără autorizare, formează un grup înarmat fără scopul de a comite infracţiuni este pedepsit cu arest până la un an.

Art. 654. Strigăte şi manifestări rebele

Cel care, într-o reuniune care nu poate fi considerată privată conform punctului 3 al art. 266, sau într-un loc public, deschis sau expus publicului, manifestă sau scoate strigăte de răzvrătire, este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune, cu sancţiunea cu amenda administrativă de la 103 euro la 619 euro.

Art. 655. Întrunirea rebelă

Cel care participă la o întrunire rebelă de 10 sau mai multe persoane este pedepsit, pentru simplul fapt că a participat, cu arest până la 1 an.

Dacă cel care participă la întrunire este înarmat, pedeapsa este de arest de peste 6 luni.

Nu este pasibil de pedeapsă cel care, înainte de somaţia autorităţii, sau pentru a da ascultare acesteia, se retrage de la întrunire.

Art. 656. Publicarea sau răspândirea de informaţii false, exagerate sau tendenţioase, cu scopul de a tulbura ordinea publică

Cel care publică sau răspândeşte informaţii false, exagerate sau tendenţioase din cauza cărora poate fi tulburată ordinea publică, este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu arest până la 3 luni sau cu amendă până la 309 euro.

Art. 657. Anunţuri sau informaţii cu scopul de a tulbura liniştea publică sau privată (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, cu scopul de a vinde sau de a distribui înscrisuri sau panouri într-un loc public sau deschis ori expus publicului, anunţă sau strigă informaţii, din cauza cărora poate fi tulburată liniştea publică sau privată, este pedepsit cu amendă până la 200.000 lire italiene” a fost abrogat de art. 18 al legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 658. Alarmarea în cadrul autorităţii

Cel care, anunţând dezastre, accidente sau pericole inexistente, declanşează o alarmă în cadrul autorităţii, la instituţii sau persoane care îndeplinesc o funcţie publică, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă de la 10 euro la 516 euro.

Art. 659. Tulburarea preocupărilor sau odihnei persoanelor

Cel care, prin gălăgie, zgomote sau folosind excesiv instrumente sonore ori semnale acustice, stârnind sau neîmpiedicând zgomotele produse de animale, tulbură preocupările, odihna persoanelor, sau spectacolele, seratele ori petrecerile publice, este pedepsit cu arest până la 3 luni sau cu amendă până la 309 euro.

Se aplică amenda de la 103 euro la 516 euro celui care practică o profesie sau o ocupaţie zgomotoasă contrar dispoziţiilor legale sau ordinelor autorităţii.

Art. 660. Molestarea sau deranjarea persoanelor

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului, ori cu ajutorul telefonului, din indiscreţie sau dintr-un alt motiv reprobabil, provoacă unei persoane tulburare sau deranj, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă până la 516 euro.

Art. 661. Abuz de credulitatea populară

Cel care, în mod public încearcă prin orice impostură, fie şi gratuit, să abuzeze de credulitatea populară, este pedepsit, dacă în urma faptei poate rezulta o tulburare a ordinii publice, cu sancţiunea amenzii administrative de la 5.000 euro la 15.000 euro (1).

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 4 din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016.

§2. Despre contravenţii privind paza asupra mijloacelor de publicitate

Art. 662. Practicarea abuzivă a meseriei tipografice (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, fără permisiune din partea autorităţii, sau fără să respecte prevederile legii, practică o meserie tipografică, fotografică sau o altă ocupaţie de tipărire sau de reproducere mecanică sau chimică în mai multe exemplare, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă de la 60.000 la 1 milion de lire italiene” a fost abrogat de art. 13 din Decretul-lege nr. 480 din 13 iulie 1994.

Art. 663. Vânzarea, distribuirea sau afişarea abuzivă de înscrisuri sau panouri

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului, vinde, distribuie, pune în circulaţie înscrisuri sau panouri, fără să fi obţinut autorizarea cerută prin lege, este pedepsit cu amenda administrativă de la 51 euro la 309 euro.

La aceeaşi sancţiune este supus cel care, fără permisiunea autorităţii sau fără a respecta ordinele, într-un loc public, deschis sau expus publicului, afişează înscrisuri sau panouri, sau face uz de mijloace luminoase sau acustice pentru comunicări adresate publicului sau amplasează inscripţii sau panouri.

Dispoziţiile de la alin. 1 şi 2 nu se aplică la afişarea de înscrisuri sau panouri în afara locurilor destinate de autoritatea competentă.

Art. 663-bis. Difuzarea presei clandestine

Exceptând cazul în care fapta constituie o infracţiune, cel care în orice mod, difuzează presă sau tipărituri fără respectarea prevederilor legale asupra publicării şi difuzării presei periodice şi neperiodice, este pedepsit cu amenda administrativă de la 103 euro la 619 euro.

Pentru încălcările prevăzute de prezentul articol nu se acceptă plata în măsura redusă prevăzută de art. 16 al Legii nr. 689 din 24 noiembrie 1981.

Art. 664. Distrugerea sau deteriorarea afişelor

Cel care dezlipeşte, rupe sau face nefolosibile sau ilizibile înscrisuri sau panouri afişate cu permisiunea autorităţilor civile sau ecleziastice, este pedepsit cu amenda administrativă de la 77 euro la 464 euro.

Dacă este vorba despre înscrisuri sau panouri afişate de privaţi, în locurile şi în modurile permise de lege sau de autoritate, se aplică sancţiunea administrativă bănească de la 51 euro la 309 euro.

§3. Despre contravenţii privind supravegherea unor obiective şi a spectacolelor publice

Art. 665. Agenţii de afaceri şi spaţii publice neautorizate sau interzise (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, fără permisiunea autorităţii sau fără declaraţia preliminară făcută la aceasta, la cerere, deschide sau conduce agenţii de afaceri, fabrici sau spaţii publice, sau contra cost găzduieşte persoane ori le primeşte la internat sau la tratament, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă până la 1 milion de lire italiene.

Dacă autorizaţia a fost respinsă, revocată sau suspendată, pedepsele cu arestul şi cu amendă se aplică împreună.

Atunci când, odată obţinută autorizaţia, nu se respectă celelalte dispoziţii legale sau ale autorităţii, pedeapsa este de arest până la 3 luni sau de amendă până la 600.000 lire italiene.” a fost abrogat de art. 13 din decret-lege nr. 480 din 13 iulie 1994.

Art. 666. Spectacole sau petreceri publice neautorizate

Cel care, fără permisiunea autorităţii, într-un loc public, un loc deschis sau expus publicului, dă spectacole sau petreceri de orice fel (1), deschide cluburi, săli de dans sau de audiţii, este pedepsit cu amenda administrativă bănească de la 258 euro la 1.549 euro.

Dacă autorizaţia a fost respinsă, revocată sau suspendată, se aplică amenda administrativă de la 413 euro la 2.478 euro.

Întotdeauna este dispusă încetarea activităţii desfăşurate fără autorizaţie. Dacă activitatea este desfăşurată în localul pentru care a fost eliberată autorizaţia sau un alt atestat de practicare a diverselor activităţi, în caz de repetare a încălcărilor de la primul alineat şi în ipoteza prevăzută de al doilea alineat, este dispusă, de asemenea, închiderea localului pe o perioada de până la 7 zile.

Pentru încălcările prevăzute de prezentul articol nu este admisă plata în măsură redusă conform art. 16 al Legii nr. 689 din 24 noiembrie 1981.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 56 din 15 aprilie 1970, a declarat neconstituţionalitatea acestui articol în partea în care prevede că pentru seratele ce urmează a fi organizate în locuri deschise publicului şi neincluse în planul de activităţi antreprenoriale, este necesară autorizaţia din partea chestorului.

Art. 667. Executarea abuzivă a acţiunilor destinate să fie reproduse cu ajutorul cinematografului (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care pune să se execute într-un loc public, deschis,expus publicului acţiuni destinate să fie reproduse cu ajutorul cinematografului, fără să fi avertizat în prealabil autoritatea, este pedepsit cu amendă de la 200.000 la 1 milion de lire italiene.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care fabrică, introduce pe teritoriul ţării, exportă sau face comerţ cu pelicule cinematografice, fără să fi avertizat în prealabil autoritatea.

Dacă una din faptele prevăzute de dispoziţiile precedente este comisă contrar interdicţiei autorităţii, pedeapsa este de arest până la o lună” a fost abrogat de art. 13 din Decretul-lege nr. 480 din 13 iulie 1994.

Art. 668. Reprezentaţii teatrale sau cinematografice abuzive

Cel care joacă în public drame sau alte opere, sau prezintă în public producţii teatrale de orice fel, fără a le fi transmis înainte autorităţii, este supus sancţiunii administrative băneşti de la 5.000 euro la 15.000 euro (1).

La aceeaşi sancţiune este supus cel care prezintă publicului pelicule cinematografice nesupuse mai întâi analizei autorităţii (2).

Dacă fapta este comisă contrar interdicţiei autorităţii, se aplică amenda administrativă bănească de la 10.000 euro la 30.000 euro (3).

Fapta este considerată comisă în public dacă se repetă una din circumstanţele indicate la punctele 2 şi 3 ale art. 266.

(1) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 5 lit. a) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 1 lit. a) şi 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

(2) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 5 lit. b) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 1 lit. a) şi 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

(3) Alineat modificat astfel de art. 2 alin. 5 lit. c) din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 4 alin. 1 lit. a) şi 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

§4. Despre contravenţii privind supravegherea meseriilor ambulante şi prevenirea cerşetoriei

Art. 669. Practicarea abuzivă a meseriilor ambulante

Cel care practică o meserie ambulantă fără permisiunea autorităţii sau fără să respecte celelalte prevederi stabilite de lege, este pedepsit cu amenda administrativă de la 10 euro la 258 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus părintele sau tutorele care se foloseşte la meserii ambulante de un minor în vârstă de până la 18 ani, fără ca acesta să fi obţinut permisiunea sau să fi respectat celelalte prevederi legale.

[Pedeapsa este de arest de la 1 la 4 luni sau de amendă de la 20.000 lire italiene la 500.000 lire italiene şi poate fi dispusă libertatea supravegheată:

1) dacă fapta este comisă în ciuda interdicţiei legale sau a autorităţii;

2) dacă persoana care practică în mod abuziv meseria ambulantă a suferit o condamnare anterioară pentru infracţiune cu intenţie] (1).

(1) Alineat ce trebuie considerat abrogat ca urmare a dispoziţiei combinate a art. 33 şi 38 alin. 2 şi a Legii nr. 689 din 24 noiembrie 1981.

Art. 670. Cerşetoria (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care cerşeşte într-un loc public sau deschis publicului este pedepsit cu arest până la 3 luni.

Pedeapsa este de arest de la 1 la 6 luni dacă fapta este comisă în mod dezgustător sau samavolnic, ori simulând diformităţi, boli, sau folosind alte mijloace frauduloase pentru a stârni mila altuia” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 671. Folosirea minorilor la cerşit (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care se foloseşte pentru a cerşi de o persoană minoră în vârstă de până la 14 ani sau care nu poată fi trasă la răspundere, care este supusă autorităţii sale sau încredinţată pazei şi protecţiei sale, sau permite ca această persoană să cerşească, sau ca alţii să o folosească pentru a cerşi, este pedepsit cu arest de la 3 luni la 1 an.

Atunci când fapta este comisă de părinte sau de tutore, condamnarea implică suspendarea exercitării autorităţii părinţilor sau dreptului tutorelui.” a fost abrogat de Legea nr. 94 din 15 iulie 2009.

SECŢIUNEA A II-A

Despre contravenţii privind integritatea publică

§1. Despre contravenţii privind integritatea persoanelor în locurile publice de trecere sau în locuinţe

Art. 672. Nepăzirea şi neîngrijirea animalelor

Cel care lasă libere sau nu păzeşte cu grija datorată animalele periculoase pe care le deţine, sau le încredinţează spre pază unei persoane nepricepute, este pedepsit cu amenda administrativă de la 25 euro la 258 euro.

La aceeaşi pedeapsa este supus:

1) cel care, în locuri deschise, lasă singure animalele de vânătoare, de povară sau de cursă sau le lasă nepăzite, chiar dacă nu sunt dezlegate, le leagă sau le conduce astfel încât să expună la pericol integritatea publică, ori le încredinţează unei persoane nepricepute;

2) cel care întărâtă sau sperie animalele, astfel încât să pună în pericol integritatea persoanelor.

Art. 673. Nemontarea sau scoaterea semnalelor sau refugiilor

Cel care omite să monteze semnalele sau refugiile prevăzute de lege sau de autoritate pentru a împiedica apariţia pericolelor asupra persoanelor într-un loc public de trecere, sau scoate semnalele sau refugiile de mai sus ori stinge sistemele de iluminat aşezate ca semnale, este pedepsit cu arest până la 3 luni sau cu amendă până la 516 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care îndepărtează aparatele sau semnalele diferite de cele indicate la dispoziţia anterioară şi destinate unui serviciu public sau de necesitate publică ori stinge sistemele de iluminat public.

Art. 674. Aruncarea periculoasă a lucrurilor

Cel care aruncă sau varsă într-un loc public de trecere sau într-un loc privat, dar de uz comun sau al altuia, lucruri care pot lovi, murdări sau deranja persoane ori, în cazurile nepermise de lege, provoacă emisii de gaz, de vapori sau de fum care pot produce aceste efecte, este pedepsit cu arest până la o lună sau cu amendă până la 206 euro.

Art. 675. Plasarea periculoasă a lucrurilor

Cel care, fără precauţiile necesare, pune sau agaţă lucruri care, căzând într-un loc de trecere public sau într-un loc privat, dar de uz comun sau al altuia, pot lovi, murdări sau deranja persoane, este pedepsit cu amenda administrativă de la 103 euro la 619 euro.

Art. 676. Ruinarea clădirilor sau a altor construcţii

Cel care a participat la proiect sau la lucrările privind o clădire sau o altă construcţie pe care apoi, din vina sa, o ruinează, este pedepsit cu amenda administrativă de la 154 euro la 929 euro.

Dacă în urma faptei rezultă un pericol pentru persoane, pedeapsa este arest până la 6 luni sau amendă de peste 309 euro.

Art. 677. Neglijarea lucrărilor în clădiri sau construcţii care riscă să se prăbuşească

Proprietarul unei clădiri sau unei construcţii care riscă să se prăbuşească sau care este obligat să păstreze ori să păzească clădirea sau construcţia, care neglijează să execute lucrările necesare pentru îndepărtarea pericolului, este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 154 euro la 929 euro.

Aceeaşi sancţiune se aplică celui care, având obligaţia, neglijează să îndepărteze pericolul cauzat în urma ruinării unei clădiri sau unei construcţii.

Dacă în urma faptelor prevăzute de dispoziţiile precedente decurge pericolul pentru persoane, pedeapsa este de arest până la 6 luni sau de amendă de peste 309 euro.

§2. Despre contravenţii privind prevenirea accidentelor în obiective sau în paza materiilor explozive

Art. 678. Fabricarea sau comerţul abuziv cu materii explozive

Cel care, fără permisiunea autorităţii sau fără precauţiile necesare fabrică sau introduce în ţară, ţine în depozit, vinde sau transportă materii explozive ori substanţe destinate alcătuirii sau fabricării acestora este pedepsit cu arest până la 18 luni şi cu amendă până la 247 euro.

Art. 678-bis. Deţinerea abuzivă de precursori de explozivi (1)

Cel care, fără să aibă vreo calitate, introduce pe teritoriul ţării, deţine, foloseşte sau pune la dispoziţia unor persoane private substanţele sau amestecurile pe care le conţin indicate drept precursori în anexa I a Regulamentului (CE) nr. 98/2013 al Parlamentului european şi al Consiliului din 15 ianuarie 2013, este pedepsit cu arest până la 18 luni şi cu amendă până la 1.000 euro.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 1 din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

Art. 679. Nedenunţarea materiilor explozive

Cel care omite să denunţe autorităţilor faptul că deţine materii explozive de orice fel, sau materii inflamabile, periculoase datorită calităţii sau cantităţii lor, este pedepsit cu arest până la 12 luni sau cu amendă până la 371 euro.

Este supus la amendă până la 247 euro cel care, deţinând informaţia că într-un loc locuit de el se găsesc materii explozive, omite să denunţe acest lucru la autorităţi.

În cazul încălcării ordinului dat legal de autoritate de a preda, în termenele menţionate, materiile explozive, pedeapsa este de arest de la 3 luni la 3 ani sau de amendă de la 37 euro la 619 euro.

Art. 679-bis. Neglijenţe în materie de precursori de explozivi (1)

Cel care omite să denunţe autorităţilor furtul sau dispariţia materiilor indicate drept precursori de explozivi în anexa I a Regulamentului (CE) nr. 98/2013 al Parlamentului european şi al Consiliului din 15 ianuarie 2013 şi a amestecurilor sau substanţelor pe care le conţin, este pedepsit cu arest până la 12 luni sau cu amendă până la 371 euro.

(1) Articol introdus de art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

Art. 680. Circumstanţe agravante

Pedepsele pentru contravenţiile prevăzute de cele două articole precedente sunt majorate dacă fapta este comisă de una dintre persoanele căreia legea îi interzice acordarea autorizaţiei sau dacă aceasta a fost respinsă sau revocată.

Art. 681. Deschiderea abuzivă a locurilor pentru spectacole publice sau petreceri

Cel care deschide sau ţine deschise locuri pentru spectacol public, petreceri sau serate fără să fi respectat prevederile autorităţii pentru apărarea integrităţii publice, este pedepsit cu arest până la 6 luni şi cu amendă peste 103 euro.

SECŢIUNEA A III-A

Despre contravenţii privind prevenirea unor tipuri de infracţiuni

§1. Despre contravenţii privind protecţia preventivă a secretelor

Art. 682. Intrarea nejustificată în locuri în care accesul este interzis în interesul militar al statului

Cel care pătrunde în locuri în care accesul este interzis în interesul militar al statului, este pedepsit, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu arest de la 3 luni la 1 an sau cu amendă de la 51 euro la 309 euro.

Dispoziţiile de la primul alineat se aplică, de asemenea, la imobilele folosite drept sedii de birou, subdivizii sau depozit de materiale ale administraţiei de siguranţă publică, unde accesul este interzis din motive de siguranţă publică (1)

(1) Alineat adăugat de art. 7 alin. 4 din Decretul-lege nr. 93, modificat de Legea nr. 119 din 15 octombrie 2013.

Art. 683. Publicarea discuţiilor sau deliberărilor secrete ale uneia din Camere

Cel care, fără autorizare, publică prin intermediul presei sau al unuia din mijloacele indicate de art. 662, fie şi în rezumat, conţinutul discuţiilor sau deliberărilor secrete ale Senatului sau ale Camerei Deputaţilor, este pedepsit, atunci când fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, cu arest până la 30 de zile sau cu amendă de la 51 euro la 258 euro.

Art. 684. Publicarea nejustificată a actelor unui proces penal

Cel care publică, în întregime sau parţial, chiar şi în rezumat sau asemănător unei informaţii, acte sau documente ale unui proces penal, a căror publicare este interzisă prin lege, este pedepsit cu arest până la 30 de zile sau cu amendă de la 51 euro la 258 euro.

Art. 685. Publicarea fără drept a informaţiilor privind un proces penal

Cel care publică numele judecătorilor, cu indicarea voturilor individuale atribuite acestora în timpul deliberărilor în cadrul unui proces penal, este pedepsit cu arest până la 15 zile sau cu amendă de la 25 euro la 103 euro.

§2. Despre contravenţii privind prevenirea alcoolismului şi a delictelor comise în stare de ebrietate

Art. 686. Fabricarea sau comercializarea abuzivă a băuturilor spirtoase sau drogurilor sau a precursorilor

Cel care, contrar interdicţiei legale sau fără a respecta prevederile legii sau autorităţii, fabrică sau introduce în ţară droguri, băuturi spirtoase sau alte băuturi alcoolice sau deţine pentru a vinde sau vinde droguri, este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 413 euro la 2.478 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care, fără a respecta prevederile legii sau ale autorităţii, fabrică sau introduce în ţară substanţe destinate alcătuirii de băuturi spirtoase sau droguri.

Întotdeauna se dispune încetarea activităţii practicate ilegal. Dacă activitatea este desfăşurată într-o hală sau într-un spaţiu pentru care a fost eliberată autorizaţia sau un alt atestat de practicare a diverselor activităţi, în caz de repetare a încălcărilor este dispusă de asemenea închiderea halei sau spaţiului pe o perioada de până la 7 zile.

Pentru încălcările prevăzute de prezentul articol nu este admisă plata în măsură redusă conform art. 16 al legii nr. 689 din 24 noiembrie 1981.

Art. 687. Consumul de băuturi alcoolice pe timpul prohibiţiei

Cel care cumpără sau consumă, într-un spaţiu public, băuturi alcoolice pe timpul prohibiţiei, este pedepsit cu sancţiunea administrativă până la 51 euro.

Art. 688. Starea de ebrietate

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului, este prins în stare evidentă de ebrietate, este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 51 euro la 309 euro.

Pedeapsa este de arest de la 3 la 6 luni dacă fapta este comisă de cel care a suferit o condamnare pentru un delict cu intenţie împotriva vieţii sau integrităţii individuale.

Pedeapsa este majorată dacă starea de ebrietate este obişnuită.

Art. 689. Servirea de băuturi alcoolice minorilor sau bolnavilor mintali

Patronul unui bar sau al unui magazin alimentar sau de băuturi, care serveşte, într-un loc public sau deschis publicului, băuturi alcoolice unui minor de 16 ani sau unei persoane care este afectată de o boală mintală, sau care se află în condiţii evidente de deficienţă psihică din cauza unei alte infirmităţi, este pedepsit cu arest până la 1 an.

Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. 1 se aplică celui care are una din conduitele indicate la acelaşi alineat, prin dozatoare automate care nu permit identificarea datelor utilizatorului prin sisteme de citire optică a documentelor. Pedeapsa prevăzută în fraza anterioară nu se aplică atunci când la faţa locului este prezent personalul însărcinat să efectueze controlul datelor personale (1).

Dacă fapta de la primul alineat este comisă de mai multe ori se aplică şi amenda administrativă de la 1.000 euro la 25.000 euro cu suspendarea activităţii timp de trei luni (1).

Dacă în urma faptei rezultă starea de ebrietate, pedeapsa este majorată.

Condamnarea implică suspendarea activităţii spaţiului.

(1) Alineat introdus de art. 7 din Decretul-lege nr. 158 din 13 septembrie 2012, devenit Legea nr. 189 din 8 noiembrie 2012.

Art. 690. Provocarea la alţii a stării de ebrietate

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului, provoacă o stare de ebrietate altuia, dându-i băuturi alcoolice, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă de la 30 euro la 309 euro.

Art. 691. Servirea de băuturi alcoolice persoanei aflată în stare evidentă de ebrietate

Cel care serveşte băuturi alcoolice unei persoane aflate în stare evidentă de ebrietate, este pedepsit cu arest de la 3 luni la 1 an.

Atunci când vinovatul este patronul unui magazin sau al unui spaţiu public alimentar sau de băuturi, condamnarea implică suspendarea activităţii spaţiului.

§3. Despre contravenţii privind prevenirea delictelor împotriva încrederii publice

Art. 692. Deţinerea de măsuri şi de greutăţi ilegale

Cel care, practicând o activitate comercială sau într-o prăvălie deschisă publicului, deţine măsuri sau greutăţi diferite de cele stabilite de lege, sau foloseşte măsuri sau greutăţi fără a respecta prevederile legii, este pedepsit cu amenda administrativă de la 103 euro la 619 euro.

(...) (1)

(1) Alineatul care prevedea: „Dacă vinovatul a suferit deja o condamnare pentru delicte împotriva patrimoniului, sau împotriva încrederii publice, sau împotriva economiei publice, industriei sau comerţului, sau pentru alte delicte de aceeaşi natură, poate fi supus la libertatea supravegheată.” a fost abrogat de art. 18 al legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 693. Refuzul de monede ce au un curs legal

Cel care refuză să primească, pentru valoarea lor, monede ce au un curs legal în ţară, este pedepsit cu sancţiunea administrativă până la 30 euro.

Art. 694. Nepredarea monedelor recunoscute ca fiind contrafăcute

Cel care, primind drept autentice, cu o valoare totală mai mare de 0.0103 euro, monede contrafăcute sau falsificate, nu le predă autorităţii în termen de 3 zile de la data la care a ştiut despre fals sau contrafacere, indicând provenienţa lor dacă o cunoaşte, este pedepsit cu amenda administrativă de până la 206 euro.

§4. Despre contravenţii privind prevenirea delictelor împotriva vieţii şi integrităţii individuale

Art. 695. Fabricarea sau comerţul neautorizat de arme

Cel care, fără licenţa eliberată de autoritate, fabrică sau introduce în ţară exportă, pune în orice fel în vânzare arme, sau le strânge pentru a practica o activitate de comerţ sau industrie, este pedepsit cu arest până la 3 ani şi cu amendă până la 1.239 euro.

Nu se aplică pedeapsa arestului atunci când este vorba despre colecţii de arme artistice, rare sau antice.

Art. 696. Vânzarea ambulantă de arme

Cel care practică vânzarea ambulantă a armelor este pedepsit cu arest până la 3 ani şi cu amendă până la 1.239 euro.

Art. 697. Deţinerea abuzivă de arme

Cel care deţine arme sau încărcătoare ce ar trebui denunţate în temeiul art. 38 din Legea-cadru potrivit Decretului regal nr. 773 din 18 iunie 1931, cu modificări ulterioare, sau muniţii fără să le fi denunţat autorităţii, când denunţul este cerut, este pedepsit cu arest de la 3 la 12 luni sau cu amendă până la 371 euro (1).

Cel care, având informaţii că într-un loc locuit de el se găsesc arme sau muniţii, omite să denunţe acest lucru autorităţii, este pedepsit cu arest până la 2 luni sau cu amendă până la 258 euro.

(1) Alineat modificat astfel de art. 3 alin. 3-octies din Decretul-lege nr. 7 din 18 februarie 2015, modificat de Legea nr. 43 din 17 aprilie 2015.

Art. 698. Nepredarea armelor

Cel care încalcă ordinul dat legal de autoritate de a preda la termenele prevăzute armele sau muniţiile pe care le deţine, este pedepsit cu arest de peste 9 luni sau cu amendă mai mare de 123 euro.

Art. 699. Portul abuziv de arme

Cel care, fără permisul eliberat de autoritate, când permisul este cerut, poartă o armă în afara propriei locuinţe sau dependinţelor acesteia, este pedepsit cu arest până la 18 luni.

Este supus arestului de la 18 luni la 3 ani cel care, în afara propriei locuinţe sau dependinţelor acesteia, poartă o armă pentru care nu are permis.

Dacă una din faptele prevăzute de dispoziţiile precedente este comisă într-un loc unde este o afluenţă sau o întrunire de persoane, sau pe timpul nopţii sau într-un loc locuit, pedepsele sunt majorate.

Art. 700. Circumstanţe agravante

În cazurile prevăzute de articolele precedente, pedeapsa este majorată atunci când intervine una din circumstanţele indicate la art. 680.

Art. 701. Măsura de siguranţă

Condamnatul pentru una dintre contravenţiile prevăzute de articolele precedente poate fi supus la libertatea supravegheată.

Art. 702. Nesupravegherea armelor (1)

(1) Articolul care prevedea: „Este pedepsit cu amendă până la 200.000 de lire italiene cel care, chiar dacă are permis de port-armă:

1) predă sau lasă să poarte o armă persoana în vârstă de sub 14 ani sau orice altă persoană incapabilă sau care nu ştie să o manevreze;

2) neglijează să ia la păstrarea armelor precauţiile necesare împiedicării ca una din persoanele indicate la punctul precedent să intre în posesia lor cu uşurinţă;

3) poartă o puşcă încărcată într-un loc unde există o întrunire sau o afluenţă de persoane” a fost abrogat de art. 9 alin. 2 din Decretul-lege nr. 152 din 13 mai 1991.

Art. 703. Aprinderi şi explozii periculoase

Cel care, fără permisul eliberat de autoritate, într-un spaţiu locuit sau în dependinţele acestuia, pe un drum public sau în direcţia acestuia trage cu arma de foc, aprinde focuri de artificii ori lansează rachete, sau înalţă baloane cu flăcări sau, în general, provoacă aprinderi sau explozii periculoase, este pedepsit cu amendă până la 103 euro.

Dacă fapta este comisă într-un loc în care este o întrunire sau o afluenţă de persoane, pedeapsa este de arest până la o lună.

Art. 704. Arme

În înţelesul dispoziţiilor precedente prin arme se înţeleg:

1) cele indicate la pct. 1 al paragrafului de la art. 585;

2) bombele, orice maşină sau ambalaj ce conţine materii explozive şi gaze asfixiante sau lacrimogene.

§5. Despre contravenţii privind prevenirea delictelor împotriva patrimoniului

Art. 705. Comerţ neautorizat cu obiecte preţioase

Cel care, fără o licenţă eliberată de autoritate sau fără a respecta prevederile legale, fabrică sau comercializează obiecte preţioase, execută operaţiuni de intermediere sau practică altfel de activităţi industriale, ocupaţii sau activităţi, este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 258 euro la 1.549 euro.

Se aplică dispoziţiile prevăzute la al treilea şi al patrulea alineat al art. 686.

Art. 706. Comerţul clandestin cu obiecte antice (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care practică acte de comerţ cu obiecte antice sau uzate, fără să fi dat mai înainte o declaraţie la autoritate, când legea o cere, sau fără să fi respectat prevederile legii, este pedepsit cu amendă de la 20.000 la 600.000 lire italiene” a fost abrogat de art. 13 din Decretul-lege nr. 480 din 13 iulie 1994.

Art. 707. Posesia de chei false sau de şperacluri (1)

Cel care, fiind condamnat pentru delicte determinate de motive de profit sau pentru contravenţii privind prevenirea delictelor împotriva patrimoniului, pentru cerşit sau fiind sancţionat ori supus la o măsură de siguranţă personală sau la garanţia de bună conduită, este prins în posesia unor chei falsificate sau contrafăcute, a unor chei originale sau a unor instrumente de deschidere sau de forţare a încuietorilor, a căror actuală destinaţie nu o justifică, este pedepsit cu arest de la 6 luni la 2 ani.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 14 din 2 februarie 1971, a declarat neconstituţionalitatea articolului în partea în care face referire la condiţiile personale ale condamnatului pentru cerşetorie, de persoană sancţionată, supusă la măsurile de siguranţă personale sau la garanţia de bună conduită.

Art. 708. Posesia nejustificată a valorilor (1)

Cel care, găsindu-se în condiţiile personale indicate la articolul precedent, este prins în posesia banilor sau a obiectelor de valoare sau a altor lucruri nepotrivite cu situaţia sa şi a căror provenienţă nu o justifică, este pedepsit cu arest de la 3 luni la 1 an.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 110 din 19 iunie 1968, a declarat neconstituţionalitatea acestui art. 708 în partea în care face referire la condiţiile personale ale condamnatului pentru cerşetorie, de persoană sancţionată, supusă la măsurile de siguranţă personale sau la garanţia de bună conduită.

Art. 709. Nedenunţarea bunurilor provenite din delict

Cel care, primind bani sau cumpărând sau având bunuri provenite din delict, fără a le cunoaşte provenienţa, omite, după ce a aflat, să informeze imediat autoritatea, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă până la 516 euro.

Art. 710. Vânzarea sau predarea de chei sau şperacluri unei persoane necunoscute (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care fabrică chei de orice fel, la cererea unei alte persoane decât proprietarul sau titularul locului sau obiectului căruia îi sunt destinate cheile sau a unei persoane însărcinată de aceştia, sau practicând meseria de fierar, lăcătuş sau o meserie asemănătoare, predă sau vinde oricui şperacluri sau alte instrumente cu scopul de a deschide sau a forţa încuietori, este pedepsit cu arest până la 6 luni şi cu amendă de la 20.000 la 200.000 lire italiene” a fost abrogat de art. 18 al Legii nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 711. Deschiderea nejustificată a locurilor sau obiectelor (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, practicând meseria de fierar sau de lăcătuş, sau o meserie asemănătoare, deschide încuietori sau alte mecanisme similare pentru apărarea unui loc sau a unui obiect, la cererea celui care nu este cunoscut de el ca proprietar sau titular al locului sau obiectului sau însărcinat de aceştia, este pedepsit cu arest până la 3 luni sau cu amendă de la 20.000 la 400.000 lire italiene” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 712. Cumpărarea de obiecte de provenienţă suspectă

Cel care, fără a se fi convins mai înainte de provenienţa legală, cumpără sau primeşte sub orice formă obiecte care, din cauza calităţii lor, a condiţiei celui care le oferă sau a preţului, ar avea motive să bănuiască faptul că provin dintr-o infracţiune, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă de peste 10 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care foloseşte pentru a pune pe cineva să cumpere sau să primească sub orice formă unele dintre obiectele indicate mai sus, fără a se fi convins mai întâi de provenienţa legală.

Art. 713. Măsura de siguranţă

Condamnatul pentru una dintre contravenţiile prevăzute de articolele precedente poate fi supus la libertatea supravegheată.

§6. Despre contravenţii privind supravegherea minorilor sau a persoanelor reţinute

Art. 714. Nesupravegherea sau supravegherea neautorizată în ospicii sau case de corecţie, a bolnavilor mintali sau minorilor (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, fără un ordin din partea autorităţii sau fără o autorizaţie a acesteia, primeşte într-o instituţie de tratament o persoană prezentată ca fiind suferindă de alienare mintală sau într-o casă de corecţie publică un minor, este pedepsit cu amendă de la 12.000 la 120.000 de lire italiene.

Aceeaşi pedeapsă se aplică atunci când, deşi nu se cere ordinul sau autorizaţia, cineva primeşte într-o instituţie de tratament o persoană alienată mintal, neglijând să informeze autoritatea.

Este supus arestului până la 6 luni sau la amendă de la 12.000 de lire italiene la 200.000 de lire italiene cel care, fără a respecta prevederile legii, externează din una din instituţiile de mai sus o persoană care este internată acolo legal” a fost abrogat de art. 11 din Legea nr. 180 din 13 mai 1978.

Art. 715. Nesupravegherea sau supravegherea neautorizată a alienaţilor mintali

(1) Articolul care prevedea: „cel care, în afara cazului prevăzut de paragraful 1 al articolului precedent, fără autorizaţie, primeşte în custodie persoane afectate de alienare mintală, este pedepsit cu arest până la 3 luni sau cu amendă de la 4.000 la 80.000 de lire italiene.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care nu respectă obligaţiile legate de supravegherea persoanelor indicate la dispoziţia anterioară” a fost abrogat de art. 11 din Legea nr. 180 din 13 mai 1978.

Art. 716. Neinformarea autorităţii asupra evadării sau fugii minorilor

Funcţionarul public sau responsabilul unei clădiri destinate executării pedepselor sau măsurilor de siguranţă, sau al unei case de corecţie, care omite să informeze imediat autoritatea despre evadarea sau despre fuga persoanei reţinute aici sau internate, este pedepsit cu amendă de la 10 euro la 206 euro.

Aceeaşi dispoziţie se aplică celui căruia prin lege sau printr-o măsură a autorităţii i-a fost încredinţată o persoană cu scopul de a o păzi sau supraveghea.

Art. 717. Nedenunţarea bolilor mintale sau a infirmităţilor psihice grave şi periculoase (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, practicând o profesie medicală, după ce a asistat sau examinat persoana afectată de o boală mintală sau de o gravă infirmitate psihică, care dovedeşte sau este suspectă că este periculoasă pentru sine sau alţii, omite să informeze autoritatea asupra acestui lucru, este pedepsit cu amendă de la 12.000 la 120.000 de lire italiene.

Aceeaşi dispoziţie se aplică dacă persoana asistată sau examinată suferă de o intoxicaţie cronică provocată de alcool sau de substanţe stupefiante.” a fost abrogat de art. 11 din Legea nr. 180 din 13 mai 1978.

PARTEA A II-A

Despre contravenţii privind securitatea administrativă socială

SECŢIUNEA I

Despre contravenţii privind securitatea obiceiurilor

Art. 718. Practicarea jocurilor de noroc

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului sau în cercuri private de orice fel, practică un joc de noroc sau îl facilitează, este pedepsit cu arest de la 3 luni la 1 an şi cu amendă de peste 206 euro.

Dacă vinovatul este un contravenient obişnuit sau periculos, la libertatea supravegheată se poate adăuga garanţia de bună conduită.

Art. 719. Circumstanţe agravante

Pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de articolul precedent este dublată:

1) dacă vinovatul a creat sau a ţinut o casă de jocuri;

2) dacă fapta este comisă într-un local public;

3) dacă sunt puse în joc mize importante;

4) dacă printre participanţii la joc se află minori în vârstă de până la 18 ani.

Art. 720. Participarea la jocuri de noroc

Cel care, într-un loc public sau deschis publicului, sau în cercuri private de orice fel, fără să fie complice la contravenţia prevăzută de art. 718, este prins în timp ce participă la jocul de noroc, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă până la 516 euro.

Pedeapsa este majorată:

1) în cazul surprinderii într-o casă de jocuri de noroc sau într-un local public;

2) pentru cei care au pus în joc mize importante.

Art. 721. Elemente esenţiale ale jocului de noroc. Casele de joc

În înţelesul dispoziţiilor precedente:

  • sunt jocuri de noroc cele în care apare scopul profitului şi câştigul sau pierderea este în întregime sau aproape în întregime aleatorie;
  • sunt case de joc locurile de întâlnire destinate jocului de noroc, fie şi private şi fie şi dacă scopul jocului este disimulat sub orice formă.

Art. 722. Pedeapsa accesorie şi măsura de siguranţă

Condamnarea pentru una din contravenţiile prevăzute de articolele precedente implică publicarea sentinţei. Întotdeauna se ordonă confiscarea banilor puşi în joc şi a instrumentelor sau obiectelor destinate acestuia.

Art. 723. Practicarea abuzivă a unui joc care nu este de noroc

Cel care, fiind autorizat să aibă săli de joc sau de biliard, tolerează practicarea jocurilor care nu sunt de noroc, dar sunt oricum interzise de autoritate, este pedepsit cu amendă de la 5 euro la 103 euro.

În cazurile prevăzute de punctele 3 şi 4 ale art. 719, se aplică arestul până la 3 luni sau amendă de la 51 euro la 516 euro.

Pentru cel care este prins în timp ce participă la joc, pedeapsa este de amendă până la 51 euro.

Art. 724. Blestemul şi manifestările jignitoare la adresa defuncţilor

Cel care în mod public blestemă, cu invective sau cuvinte jignitoare, împotriva Divinităţii sau a Simbolurilor sau Sfinţilor veneraţi de religia ţării (1), este pedepsit cu sancţiunea administrativă bănească de la 51 euro la 309 euro.

Aceeaşi sancţiune se aplică celui care are orice fel de manifestare publică jignitoare la adresa defuncţilor.

(1) Curtea Constituţională, prin sentinţa nr. 440 din 18 octombrie 1995, a declarat neconstituţionalitatea acestui alineat, strict cu privire la cuvintele „sau a Simbolurilor sau Sfinţilor veneraţi de religia ţării”.

Art. 725. Comerţul cu înscrisuri, desene sau alte obiecte contrare decenţei publice

Cel care expune vederii publice sau într-un loc public sau deschis publicului, oferă spre vânzare sau distribuie înscrisuri, desene sau orice alt reprezentare, care jigneşte decenţa publică, este pedepsit cu amenda administrativă de la 103 euro la 619 euro.

Art. 726. Acţiuni contrare decenţei publice. Obscenitatea

Cel care, într-un loc public sau deschis sau expus publicului, comite acţiuni contrare decenţei publice este pedepsit cu sancţiunea administrativă pecuniară de la 5.000 euro la 10.000 euro (2).

(...) (1)

(1) Alineatul care prevedea: „Este supus la amendă până la 100.000 lire italiene cel care într-un loc public sau deschis publicului foloseşte un limbaj contrar decenţei publice” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

(2) Alineat înlocuit astfel de art. 2 alin. 6 din Decretul-lege nr. 8 din 15 ianuarie 2016; a se vedea şi art. 8 din acelaşi Decret-lege nr. 8/2016.

Art. 727. Abandonarea animalelor

Cel care abandonează animale domestice sau care au dobândit obiceiuri din captivitate este pedepsit cu arest până la 1 an sau cu amendă de la 1.000 la 10.000 euro.

La aceeaşi pedeapsă este supus cel care deţine animale în condiţii incompatibile cu natura lor şi care le produc suferinţe grave.

Art. 727-bis. Uciderea, distrugerea, prinderea, preluarea, deţinerea de exemplare de specii animale sau vegetale sălbatice protejate (1)

Cu excepţia cazului când fapta constituie o infracţiune mai gravă, cel care, în afara cazurilor permise, ucide, prinde sau deţine exemplare ce aparţin unei specii de animale sălbatice protejate este pedepsit cu arest de la 1 la 6 luni sau cu amendă până la 4.000 euro, exceptând cazurile în care acţiunea priveşte o cantitate neglijabilă de asemenea exemplare şi are un impact neglijabil asupra stării de conservare a speciei. Cel care, în afara cazurilor permise, distruge, preia sau deţine exemplare ce aparţin unei specii vegetale sălbatice protejată este pedepsit cu amendă până la 4.000 euro, exceptând cazul când acţiunea priveşte o cantitate neglijabilă de asemenea exemplare şi are un impact neglijabil asupra stării de conservare a speciei.

(1) Articol introdus de Decretul-lege nr. 121 din 7 iulie 2011.

SECŢIUNEA A II-A

Despre contravenţii privind securitatea sanitară

Art. 728. Tratamentul capabil să supună conştiinţa sau voinţa altuia

Cel care pune pe cineva, cu consimţământul lui, în stare de narcoză sau de hipnotism sau aplică asupra lui un tratament care îi suprimă conştiinţa sau voinţa, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă un pericol pentru integritatea persoanei, cu arest de la 1 la 6 luni sau cu amendă de la 30 euro la 516 euro.

Această dispoziţie nu se aplică dacă fapta este comisă în scop ştiinţific sau de tratament de cel care practică o meserie medicală.

Art. 729. Abuzul de substanţe stupefiante (1)

(1) Articolul care prevedea: „Cel care, într-un loc public sau deschis publicului sau în cercuri private de orice fel este prins într-o stare gravă de afectare psihică din cauza abuzului de substanţe stupefiante, este pedepsit cu arest până la 6 luni sau cu amendă de la 4.000 lire italiene la 80.000 lire italiene” a fost abrogat de art. 110 al legii nr. 685 din 22 decembrie 1975.

Art. 730. Administrarea de substanţe otrăvitoare sau nocive minorilor

Cel care, fiind autorizat să vândă sau să comercializeze medicamente, predă unui minor în vârstă de până la 16 ani substanţe otrăvitoare sau stupefiante, chiar şi cu reţetă medicală, este pedepsit cu amendă până la 516 euro.

Este supus la amenda de până la 103 euro cel care vinde sau administrează tutun minorului în vârstă de până la 14 ani.

TITLUL II

Despre contravenţii privind activitatea socială a administraţiei publice

Art. 731. Nerespectarea obligaţiei de educaţie elementară a minorilor

Cel care, învestit cu autoritate sau însărcinat cu supravegherea unui minor, neglijează fără un motiv justificat să-i predea sau să pună să i se predea învăţământul elementar este pedepsit cu amendă până la 30 euro.

Art. 732. Netrimiterea minorilor la muncă (1)

(1) Articolul: „Cel care, însărcinat cu autoritate sau supraveghere asupra unui minor care a împlinit 14 ani şi trebuie să se întreţină din propria muncă, neglijează, fără un motiv justificat, să-l trimită la muncă, este pedepsit cu amendă până la 60.000 lire italiene” a fost abrogat de art. 18 din Legea nr. 205 din 25 iunie 1999.

Art. 733. Dauna adusă patrimoniului arheologic, istoric sau artistic naţional

Cel care distruge, deteriorează sau strică, prin orice metodă, un monument sau un alt obiect propriu al cărui prestigiu este cunoscut, este pedepsit, dacă în urma faptei rezultă o daună adusă patrimoniului arheologic, istoric sau artistic naţional, cu arest până la 1 an sau cu amendă de peste 2.065 euro.

Se poate dispune confiscarea obiectului deteriorat sau stricat.

Art. 733-bis. Distrugerea sau deteriorarea habitatului în interiorul unui sit protejat (1)

Cel care, în afara cazurilor permise, distruge un habitat în interiorul unui sit protejat sau îl deteriorează indiferent cum compromiţându-i starea de conservare, este pedepsit cu arest până la 18 luni şi cu amendă nu mai mică de 3.000 euro.

Art. 734. Distrugerea şi urâţirea frumuseţilor naturale

Cel care, prin construcţii, demolări sau în orice alt mod, distruge sau alterează frumuseţile naturale ale locurilor supuse protecţiei speciale a autorităţii, este pedepsit cu amendă de la 1.032 euro la 6.197 euro.

TITLUL II-BIS

Despre contravenţii privind protecţia confidenţialităţii

Art. 734-bis. Divulgarea datelor personale sau a imaginii persoanei vătămate care a suferit un viol

Cel care, în caz de infracţiuni prevăzute de art. 600-bis, 600-ter şi 600-quater, chiar dacă se referă la materialul pornografic prevăzut la art. 600-quater.1, 600-quinquies, 609-bis, 609-ter, 609-quater, 609-quinquies şi 609-octies, divulgă, chiar şi prin intermediul comunicărilor în masă, datele personale sau imaginea persoanei vătămate fără consimţământul ei, este pedepsit cu arest de la 3 la 6 luni.