Codul penal al Republicii Franceze

Tudorel TOADER

Partea generală (art. 111-1 – 133-17)

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român, se referă la următoarele:

Infracţiunile sunt clasificate, în funcţie de gravitatea lor, în crime, delicte şi contravenţii.

Locul săvârşirii faptei. Orice infracţiune sau delict comis prin intermediul unei reţele electronice de comunicaţii, dacă a existat tentativă sau dacă a fost comis(ă) în prejudiciul unei persoane fizice cu reşedinţa pe teritoriul Republicii sau al unei persoane juridice al cărei sediu este situat pe teritoriul Republicii, se consideră comis(ă) pe teritoriul Republicii.

Pedepsele corecţionale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt: închisoarea; constrângerea penală; amenda; ziua-amendă; stagiul de civism; munca în folosul comunităţii.

Constrângerea penală impune autorului obligaţia de a se supune, sub supravegherea judecătorului responsabil cu executarea pedepselor, pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani, fixată de instanţă, unor măsuri de control şi asistenţă, precum şi unor obligaţii şi interdicţii speciale destinate prevenirii recidivei favorizându-i-se integrarea sau reintegrarea în societate.

Pedeapsa cu munca în folosul comunităţii nu poate fi pronunţată împotriva infractorului care o refuză sau care nu este prezent la audiere. Preşedintele tribunalului, înainte de pronunţarea hotărârii, informează infractorul asupra dreptului său de a refuza efectuarea unei munci în folosul comunităţii şi primeşte răspunsul acestuia. Pedeapsa cu munca în folosul comunităţii poate fi pronunţată dacă infractorul, absent la audiere, şi-a făcut acordul cunoscut în scris şi dacă este reprezentat de avocatul său.

Pedeapsa complementară cu confiscare se aplică în cazurile prevăzute de lege sau regulament. Se aplică, de asemenea, de drept crimelor şi delictelor pedepsite cu o pedeapsă cu închisoare a cărei durată este mai mare de 1 an, cu excepţia delictelor de presă.

Munca în folosul comunităţii se poate cumula cu practicarea activităţii profesionale.

Pedeapsa de excludere din contractele de achiziţie publică implică interdicţia de a participa, direct sau indirect, la orice contract încheiat de stat şi de instituţiile sale publice, colectivităţile teritoriale, grupările şi instituţiile lor publice, precum şi de întreprinderile concesionate sau controlate de stat sau de colectivităţile teritoriale sau grupările lor.

Pedeapsa de afişare a hotărârii pronunţate sau de difuzare a acesteia îi revine condamnatului.

În cazurile prevăzute de lege, instanţa de judecată poate ordona un control socio-judiciar. Controlul socio-judiciar implică, pentru condamnat, obligaţia de a se supune, sub controlul judecătorului responsabil cu executarea pedepselor şi pe o durată stabilită de instanţa de judecată, unor măsuri de supraveghere şi de asistenţă destinate prevenirii recidivei. Durata controlului socio-judiciar nu poate depăşi 10 ani în caz de condamnare pentru delict sau 20 de ani în caz de condamnare pentru crimă.

Controlul socio-judiciar poate cuprinde, de asemenea, cu titlu de măsură de siguranţă, plasarea sub supraveghere electronică mobilă, conform dispoziţiilor prezentei sub-secţiuni.

Plasarea sub supraveghere electronică mobilă impune condamnatului obligaţia de a purta pe o perioadă de 2 ani, ce poate fi reînnoită o singură dată în materie delictuală şi de două ori în materie penală, un emiţător care să permită în orice moment stabilirea de la distanţă a locaţiei sale pe întreg teritoriul naţional.

În cazul unui concurs de infracţiuni, atunci când mai multe pedepse de acelaşi fel sunt aplicate, nu se poate pronunţa decât o singură pedeapsă de acest gen în limita maximului legal cel mai ridicat.

Despre efectele condamnărilor pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Condamnările pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt luate în considerare în aceleaşi condiţii precum condamnările pronunţate de instanţele penale franceze şi produc aceleaşi efecte juridice.

Despre semi-libertate. Atunci când instanţa de judecată pronunţă o pedeapsă egală sau mai mică de 2 ani închisoare sau, pentru o persoană în stare de recidivă legală, o pedeapsă egală sau mai mică de 1 an, ea poate decide ca această pedeapsă să fie executată integral sau parţial sub regimul semi-libertăţii în privinţa condamnatului. Condamnatul care beneficiază de semi-libertate este constrâns să se întoarcă în clădirea penitenciarului conform modalităţilor stabilite de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în funcţie de timpul necesar activităţii, învăţării, pregătirii profesionale, căutării unui loc de muncă, stagiului, participării la viaţa de familie, la tratament sau la proiectul de integrare sau reintegrare în vederea căruia i s-a permis regimul de semi-libertate. Este obligat să rămână în penitenciar în zilele în care, indiferent din ce motiv, obligaţiile sale exterioare sunt întrerupte.

Despre plasarea sub supraveghere electronică. Atunci când instanţa de judecată pronunţă o pedeapsă egală sau mai mică de 2 ani închisoare, sau, pentru o persoană aflată în stare de recidivă legală, o pedeapsă egală sau mai mică de 1 an, ea poate decide ca pedeapsă să fie executată integral sau parţial sub regimul plasării sub supraveghere electronică în privinţa condamnatului. Plasarea sub supraveghere electronică implică, pentru condamnat, interdicţia de a lipsi de la domiciliul său sau din orice alt loc desemnat de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în afara perioadelor fixate de acesta.

Interdicţia oricăror referiri la fapte amnistiate. Este interzis oricărei persoane care, în exercitarea funcţiilor sale, are cunoştinţă despre condamnările penale, despre sancţiunile disciplinare sau profesionale sau despre interdicţii, decăderi şi incapacităţi anulate prin amnistie, să amintească existenţa lor sub orice formă sau să lasă să rămână o menţiune asupra lor într-un document oarecare.

Partea specială (art. 211-1 – R722-7)

Exhibiţia sexuală impusă la vederea aproapelui într-un loc accesibil privirilor publicului se pedepseşte.

Hărţuirea sexuală constă în impunerea unei persoane, în mod repetat, de propuneri sau comportament cu conotaţie sexuală care fie aduc atingere demnităţii sale din cauza caracterului lor degradant şi umilitor, fie prin crearea unui cadru intimidant, ostil sau ofensator.

Hărţuirea morală.Hărţuirea aproapelui prin propuneri sau comportamente repetate având ca obiect sau efect o degradare a condiţiilor de muncă susceptibile că ar aduce atingere drepturilor şi demnităţii sale, că i-ar altera sănătatea fizică sau mintală sau că i-ar compromite viitorul profesional, se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Abuzul fraudulos al stării de ignoranţă sau de slăbiciune.Se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă abuzul fraudulos al stării de ignoranţă sau al situaţiei de slăbiciune fie a unui minor, fie a unei persoane al cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, care este evidentă şi cunoscută de autor, fie a unei persoane în stare de supunere psihologică sau fizică ce rezultă din exercitarea de presiuni grave sau reiterate sau de tehnici pentru alterarea judecăţii sale, pentru a conduce acest minor sau această persoană la un act sau o abţinere care îi aduc grave prejudicii.

Discriminări.Constituie discriminare orice distincţie făcută între persoanele fizice din cauza originii lor, sexului, situaţiei familiale, sarcinii, aspectului fizic, vulnerabilităţii deosebite rezultate din situaţia lor economică, evidentă sau cunoscută de autor, numelui de familie, reşedinţei, stării de sănătate, handicapului, caracteristicilor genetice, moravurilor, orientării sau identităţii lor sexuale, vârstei, opiniilor lor politice, activităţilor lor sindicale, apartenenţei sau neapartenenţei lor, reale sau bănuite, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie. Constituie de asemenea discriminare orice distincţie făcută între persoanele juridice din cauza originii, sexului, situaţiei familiale, aspectului fizic, vulnerabilităţii deosebite rezultate din situaţia lor economică, evidentă sau cunoscută de autor, numelui de familie, reşedinţei, stării de sănătate, handicapului, caracteristicilor genetice, moravurilor, orientării sau identităţii sexuale, vârstei, opiniilor politice, activităţilor sindicale, apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie a membrilor sau a anumitor membri ai acestor persoane juridice.

Ascunderea forţată a chipului. Forţarea de către o persoană a uneia sau mai multor persoane de a-şi ascunde chipul prin ameninţare, violenţă, constrângere, abuz de autoritate sau abuz de putere, din cauza sexului lor, se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Farsele făcute noilor veniţi.Punerea de către o persoană a aproapelui, împotriva voinţei sale sau nu, să suporte sau să comită acte umilitoare sau degradante sau să consume alcool în mod excesiv la manifestaţiile sau reuniunile restrânse în mediul şcolar şi socio-educativ se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Atingerea adusă vieţii private.Se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă atingerea voluntară, prin orice fel de procedeu, adusă intimităţii vieţii private a aproapelui: captarea, înregistrarea sau transmiterea, fără consimţământul autorului lor, a cuvintelor pronunţate cu titlu privat sau confidenţial; realizarea, înregistrarea sau transmiterea, fără consimţământul acesteia, a imaginii unei persoane care se află într-un loc privat.

Atingeri aduse persoanei ce rezultă din examinarea caracteristicilor sale genetice sau din identificarea cu ajutorul amprentele sale genetice. Examinarea caracteristicelor genetice ale unei persoane în alte scopuri decât cele medicale sau de cercetare ştiinţifică sau în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică, fără să-i fi cerut în prealabil consimţământul, se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă. Deturnarea de la scopurile lor medicale sau de cercetare ştiinţifică a informaţiilor culese cu privire la o persoană prin examinarea caracteristicilor sale genetice se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Escrocheria este fapta, fie prin utilizarea unui nume fals sau a unei calităţi false, fie prin abuzul unei calităţi reale, fie prin utilizarea de manevre frauduloase, prin care se înşeală o persoană fizică sau juridică şi prin care este determinată astfel, în prejudiciul său sau în prejudiciul unui terţ, să predea fondurile, valorile sau un bun oarecare, să furnizeze un serviciu sau să consimtă un act producând o obligaţie sau descărcare, şi se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Invadarea unei unităţi de învăţământ şcolar. Pătrunderea sau rămânerea în incinta unei unităţi de învăţământ şcolar fără autorizaţie în temeiul dispoziţiilor legislative sau normative sau cu autorizaţia autorităţilor competente, în scopul tulburării liniştii sau ordinii în cadrul unităţii se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Insulta.Constituie o insultă, pedepsită cu amendă, cuvintele, gesturile sau ameninţările, înscrisurile sau imaginile de orice natură nefăcute publice sau trimiterea de obiecte oarecare adresate unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării misiunii sale, şi în stare să aducă atingere demnităţii sale sau respectului datorat funcţiei cu care este învestită. Insulta este mai gravă dacă este adresată unui reprezentant al autorităţii publice. Insulta este şi mai gravă, dacă este adresată unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public şi dacă faptele au fost comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative, sau cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi.

Atingerile aduse respectului datorat justiţiei.Insulta prin cuvinte, gesturi sau ameninţări, prin înscrisuri sau imagini de orice natură nefăcute publice sau prin trimiterea de obiecte oarecare adresate unui magistrat, jurat sau oricărei persoane care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională în exercitarea funcţiilor sale sau cu ocazia acestei exercitări şi care tinde să aducă atingere demnităţii sale sau respectului datorat funcţiei cu care este învestit se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda. Fapta este mai gravă dacă insulta are loc la audierea unei curţi, tribunal sau a unei formaţiuni jurisdicţionale.

Infracţiuni în materie de etică biomedicală. Se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă pretarea la o prelevare de celule sau de gameţi pentru a da viaţă unui copil identic din punct de vedere genetic cu o altă persoană, vie sau decedată.

Obţinerea de la o persoană a unuia sau mai multor organe în schimbul unei sume de bani, indiferent de formă, se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Obţinerea de embrioni umani în schimbul unei sume de bani, indiferent de formă, se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Conceperea în vitro sau constituirea prin clonaj de embrioni umani în scopuri de cercetare se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Realizarea unui studiu sau a unei cercetări a embrionului uman: fără să fi obţinut în prealabil consimţământul scris şi autorizaţia necesară, sau dacă această autorizaţie este retrasă, suspendată sau dacă consimţământul este revocat; fără conformarea la prescripţiile legislative şi reglementare sau la cele stabilite de această autorizaţie, se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda.

Abuzuri grave sau acte de cruzime asupra animalelor. Fapta prin care se exercită, public sau nu, abuzuri grave sau de natură sexuală, sau se comite un act de cruzime asupra unui animal domestic sau dresat, ori ţinut în captivitate, se pedepseşte cu închisoare şi cu amenda. În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, tribunalul hotărăşte soarta animalului, fie că a fost plasat sau nu în cursul procedurii judiciare. Tribunalul poate pronunţa confiscarea animalului şi poate dispune ca acesta să fie dat unei fundaţii sau asociaţii de protecţie a animalelor de utilitate publică sau declarată, ce va putea dispune în mod liber de acesta.

Defăimarea non-publică a unei persoane se pedepseşte cu amendă.

Insulta non-publică a unei persoane, dacă nu a fost precedată de provocare, se pedepseşte cu amendă.

Agitarea animalelor periculoase.Agitarea de către deţinătorul său a unui animal ce ar putea prezenta un pericol pentru persoane sau nereţinerea acestuia atunci când atacă sau urmăreşte un trecător, chiar dacă nu rezultă niciun prejudiciu, se pedepseşte cu amendă. În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, instanţa poate decide amplasarea animalului în cadrul unei asociaţii non-profit pentru protecţia animalelor sau declarată, care va putea dispune în mod liber de acesta.

Difuzarea de mesaje indecente. Difuzarea de mesaje indecente pe drumurile publice sau în locuri publice se pedepseşte cu amenda.

Codul penal al Republicii Franceze

Partea legislativă

Cartea I

Dispoziţii generale

Titlul I

Despre legea penală

Capitolul I

Despre principii generale

Articolul 111-1

Infracţiunile penale sunt clasificate, în funcţie de gravitatea lor, în crime, delicte şi contravenţii.

Articolul 111-2

Legea stabileşte crimele şi delictele şi fixează pedepsele aplicabile autorilor lor.

Regulamentul determină contravenţiile şi fixează, în limitele şi după distincţiile stabilite prin lege, pedepsele aplicabile contravenienţilor.

Articolul 111-3

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infracţiune sau pentru un delict ale cărui elemente nu sunt definite prin lege, sau pentru o contravenţie ale cărei elemente nu sunt definite prin regulament.

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o pedeapsă care nu este prevăzută prin lege, dacă infracţiunea este o crimă sau un delict, sau prin regulament, dacă infracţiunea este o contravenţie.

Articolul 111-4

Legea penală este de strictă interpretare.

Articolul 111-5

Instanţele penale sunt competente să interpreteze actele administrative, de reglementare sau individuale şi să aprecieze legalitatea lor atunci când de această examinare depinde soluţionarea procesului penal care le este supus atenţiei.

Capitolul II

Despre aplicarea legii penale în timp

Articolul 112-1

Pot fi pedepsite numai faptele care constituiau infracţiuni la data la care au fost comise.

Pot fi pronunţate numai pedepsele aplicabile din punct de vedere legal la aceeaşi dată.

Totuşi, dispoziţiile noi se aplică infracţiunilor comise înainte de intrarea lor în vigoare şi pentru care nu a intervenit o condamnare definitivă atunci când sunt mai puţin severe decât vechile dispoziţii.

Articolul 112-2

Sunt aplicabile imediat la pedepsirea infracţiunilor comise înainte de intrarea lor în vigoare:

1° Legile ce ţin de competenţa şi organizarea judiciară, dacă o sentinţă în fond nu a fost pronunţată în primă instanţă;

2° Legile care stabilesc modalităţile urmăririi penale şi formele procedurii;

3° Legile referitoare la regimul de executate şi de aplicare a pedepselor; totuşi, aceste legi, atunci când ar avea drept rezultat agravarea pedepselor pronunţate de hotărârea de condamnare, nu sunt aplicabile decât condamnărilor pronunţate pentru fapte comise după intrarea lor în vigoare;

4° Atunci când termenele de prescripţie nu sunt împlinite, legile referitoare la prescripţia acţiunii publice şi la prescripţia pedepselor.

Articolul 112-3

Legile referitoare la natura şi la cazurile de deschidere a căilor de recurs precum şi la termenele în care trebuie exercitate şi la calitatea persoanelor cărora li se permite acest lucru sunt aplicabile cu privire la recursurile depuse împotriva hotărârilor pronunţate după intrarea lor în vigoare. Recursurile sunt supuse regulilor de formă în vigoare în ziua în care sunt exercitate.

Articolul 112-4

Aplicarea imediată a legii noi este fără efect asupra valabilităţii actelor îndeplinite conform legii vechi.

Totuşi, pedeapsa încetează să fie executată atunci când a fost pronunţată pentru o faptă care, în temeiul unei legi ulterioare judecăţii, nu mai are caracterul unei infracţiuni penale.

Capitolul III

Despre aplicarea legii penale în spaţiu

Articolul 113-1

Pentru aplicarea prezentului capitol, teritoriul Republicii include spaţiile maritim şi aerian care sunt legate de el.

Secţiunea 1

Despre infracţiunile comise sau considerate comise pe teritoriul Republicii

Articolul 113-2

Legea penală franceză este aplicabilă infracţiunilor comise pe teritoriul Republicii.

Infracţiunea este considerată comisă pe teritoriul Republicii imediat ce una din faptele sale constitutive a avut loc pe acest teritoriu.

Articolul 113-2-1

Orice infracţiune sau delict comis prin intermediul unei reţele electronice de comunicaţii, dacă a existat tentativa sau dacă a fost comis(ă) în prejudiciul unei persoane fizice cu reşedinţa pe teritoriul Republicii sau al unei persoane juridice al cărei sediu este situat pe teritoriul Republicii, se consideră comis(ă) pe teritoriul Republicii.

Articolul 113-3

Legea penală franceză este aplicabilă infracţiunilor comise la bordul navelor sub pavilion francez, sau împotriva acestor nave sau a persoanelor aflate la bordul lor, indiferent de locul în care se găsesc. Ea este singura aplicabilă infracţiunilor comise la bordul navelor marinei naţionale, sau împotriva acestor nave sau a persoanelor aflate la bordul lor, indiferent de locul în care se găsesc.

Articolul 113-4

Legea penală franceză este aplicabilă infracţiunilor comise la bordul aeronavelor înmatriculate în Franţa, sau împotriva acestor aeronave sau a persoanelor aflate la bordul lor, indiferent de locul în care se găsesc. Ea este singura aplicabilă infracţiunilor comise la bordul aeronavelor militare franceze, sau împotriva acestor aeronave sau a persoanelor aflate la bordul lor, indiferent de locul în care se găsesc.

Articolul 113-5

Legea penală franceză este aplicabilă oricui s-a dovedit a fi vinovat pe teritoriul Republicii, ca şi complice, de o crimă sau de un delict comis în străinătate dacă crima sau delictul se pedepseşte în acelaşi timp de legea franceză şi de legea străină şi dacă a fost constatat(ă) printr-o decizie definitivă a instanţei străine.

Secţiunea 2

Despre infracţiunile comise în afara teritoriului Republicii

Articolul 113-6

Legea penală franceză este aplicabilă oricărei crime comise de un francez în afara teritoriului Republicii.

Ea este aplicabilă delictelor comise de francezi în afara teritoriului Republicii dacă faptele sunt pedepsite de legislaţia ţării în care au fost comise.

Ea este aplicabilă încălcărilor dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, comise într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi constatate în Franţa, sub rezerva dispoziţiilor articolului 692 din Codul de procedură penală sau a justificării existenţei unei sancţiuni administrative ce a fost executată sau nu mai poate fi executată.

Se aplică prezentul articol chiar şi atunci când infractorul a obţinut naţionalitatea franceză după fapta ce îi este atribuită.

Articolul 113-7

Legea penală franceză este aplicabilă oricărei crime, precum şi oricărui delict pedepsit cu închisoarea, comis de un francez sau de un străin în afara teritoriului Republicii atunci când, în momentul infracţiunii, victima este de naţionalitate franceză.

Articolul 113-8

În cazurile prevăzute de articolele 113-6 şi 113-7, urmărirea delictelor nu poate fi efectuată decât la cererea Ministerului Public. Ea trebuie să fie precedată de o plângere din partea victimei sau a celor îndreptăţiţi sau de un denunţ oficial din partea autorităţii ţării în care fapta a fost comisă.

Articolul 113-8-1

Fără a aduce atingere aplicării articolelor de la 113-6 până la 113-8, legea penală franceză este de asemenea aplicabilă oricărei crime sau oricărui delict pedepsit cu cel puţin cinci ani închisoare comis în afara teritoriului Republicii de un străin a cărui extrădate sau predare a fost refuzată statului solicitant de autorităţile franceze pe motiv că fie fapta din cauza căreia extrădarea a fost cerută este pedepsită cu o pedeapsă sau măsură de siguranţă contrară ordinii publice franceze, fie persoana solicitată ar fi fost judecată în acel stat de un tribunal fără să se asigure garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare, fie fapta reţinută îmbracă forma infracţiunii politice, fie extrădarea sau predarea ar putea avea, pentru persoana solicitată, consecinţe foarte grave în special din cauza vârstei sau stării sale de sănătate.

Urmărirea infracţiunilor menţionate la alineatul întâi nu poate fi exercitată decât la cererea Ministerului Public.

Articolul 113-9

În cazurile prevăzute de articolele 113-6 şi 113-7, nicio urmărire nu poate fi exercitată împotriva unei persoane care justifică faptul că a fost judecată definitiv în străinătate pentru aceleaşi fapte şi, în caz de condamnare, că pedeapsa a fost ispăşită sau s-a prescris.

Articolul 113-10

Legea penală franceză se aplică crimelor şi delictelor care aduc atingere intereselor fundamentale ale naţiunii şi pedepsite de titlul I din cartea IV, de falsificare şi contrafacere a sigiliului de stat, a monezilor, a biletelor de bancă sau a titlurilor publice pedepsite de articolele 442-1, 442-2, 442-5, 442-15, 443-1 şi 444-1 şi oricărei crime sau delict împotriva agenţilor ori sediilor diplomatice sau consulare franceze, comis în afara teritoriului Republicii.

Articolul 113-11

Sub rezerva dispoziţiilor articolului 113-9, legea penală franceză este aplicabilă crimelor şi delictelor comise la bordul sau împotriva aeronavelor neînmatriculate în Franţa sau a persoanelor aflate la bordul lor:

1° Atunci când autorul sau victima este de naţionalitate franceză;

2° Atunci când aparatul aterizează în Franţa ulterior crimei sau delictului;

3° Atunci când aeronava a fost închiriată fără echipaj unei persoane cu sediul principal al afacerii sale sau, în lipsă, cu reşedinţa permanentă pe teritoriul Republicii.

În cazul prevăzut la punctul 1°, naţionalitatea autorului sau a victimei infracţiunii este apreciată în conformitate cu articolul 113-6, ultimul paragraf, şi articolul 113-7.

Articolul 113-12

Legea penală franceză este aplicabilă infracţiunilor comise dincolo de marea teritorială, în măsura în care convenţiile internaţionale şi legea prevăd acest lucru.

Articolul 113-13

Legea penală franceză este aplicabilă crimelor şi delictelor calificate drept acte de terorism şi pedepsite de titlul II din cartea IV, comise în străinătate de un francez sau o persoană cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul francez.

Titlul II

Despre răspunderea penală

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 121-1

Nimeni nu este responsabil penal decât pentru propria faptă.

Articolul 121-2

Persoanele juridice, cu excepţia statului, sunt responsabile din punct de vedere penal, conform distincţiilor articolelor de la 121-4 până la 121-7 pentru infracţiunile comise, în numele lor, de către organele sau reprezentanţii lor.

Totuşi, colectivităţile teritoriale şi grupările lor nu sunt responsabile penal decât pentru infracţiunile comise în exercitarea activităţilor ce pot face obiectul unor convenţii de delegare a serviciului public.

Răspunderea penală a persoanelor juridice nu o exclude pe cea a persoanelor fizice autori sau complici la aceleaşi fapte, sub rezerva dispoziţiilor celui de-al patrulea paragraf al articolului 121-3.

Articolul 121-3

Nu există nici crimă, nici delict fără intenţia de a le comite.

Totuşi, atunci când legea prevede, există delict în caz de punere în pericol deliberată a unei alte persoane.

Există de asemenea delict, atunci când legea o prevede, în cazul unei fapte comise din imprudenţă, cu neglijenţă sau prin nerespectarea unei obligaţii de prudenţă sau de securitate prevăzută de lege sau regulament, dacă se stabileşte că autorul faptelor nu a depus diligenţele normale ţinând cont, după caz, de natura misiunilor sau funcţiilor sale, de competenţele sale, precum şi de puterea şi mijloacele de care dispunea.

În cazul prevăzut de alineatul precedent, persoanele fizice care nu au provocat direct paguba, dar care au creat sau au contribuit la crearea situaţiei ce a permis realizarea pagubei sau care nu au luat măsurile care ar fi permis evitarea ei, sunt responsabili penal dacă s-a stabilit că fie au încălcat în mod clar deliberat o obligaţie specială de prudenţă sau de securitate prevăzută de lege sau regulament, fie au comis o greşeală caracteristică şi care a expus o altă persoană la un risc de o gravitate deosebită pe care nu-l puteau ignora.

Nu există contravenţie în caz de forţă majoră.

Articolul 121-4

Este autor al infracţiunii persoana care:

1° Comite faptele incriminate;

2° Încearcă să comită o crimă sau, în cazurile prevăzute de lege, un delict.

Articolul 121-5

Tentativa este comisă în momentul în care, manifestarea începerii executării, a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul din cauza unor circumstanţe independente de voinţa autorului său.

Articolul 121-6

Va fi pedepsit ca autor complicele infracţiunii, în sensul articolului 121-7.

Articolul 121-7

Este complice al unei crime sau al unui delict persoana care, cu ştiinţă, prin ajutor sau asistenţă, a facilitat pregătirea sau consumarea acesteia.

Este de asemenea complice persoana care prin cadou, promisiune, ameninţare, ordin, abuz de autoritate sau de putere a provocat o infracţiune sau a dat instrucţiuni pentru a o comite.

CAPITOLUL II

Despre cauzele de iresponsabilitate sau de atenuare a responsabilităţii

Articolul 122-1

Nu este responsabilă penal persoana care suferea, la momentul faptelor, de o tulburare fizică sau neuropsihică ce i-a abolit discernământul sau controlul asupra acţiunilor sale.

Persoana care suferea, la momentul faptelor, de o tulburare fizică sau neuropsihică ce i-a afectat discernământul sau controlul asupra acţiunilor rămâne pedepsibilă. Totuşi, jurisdicţia ţine cont de această circumstanţă atunci când stabileşte pedeapsa şi îi fixează regimul. Dacă se aplică o pedeapsă privativă de libertate, acesta se reduce cu o treime sau, în cazul unei crime pedepsite cu închisoare sau închisoare pe viaţă, se reduce la 30 ani. Instanţa poate hotărî totuşi, prin decizie special motivată în materie corecţională, neaplicarea acestei reduceri a pedepsei. În cazul în care, după consultarea medicului, instanţa consideră că natura tulburării o justifică, are grijă ca pedeapsa pronunţată să permită condamnatului să beneficieze de îngrijiri adaptate stării sale.

Articolul 122-2

Nu este responsabilă penal persoana care a acţionat sub imperiul unei forţe sau al unei constrângeri căreia nu i-a putut rezista.

Articolul 122-3

Nu este responsabilă penal persoana care justifică faptul că a crezut, dintr-o eroare asupra unei prevederi legale pe care nu o putea evita, că poate îndeplini acţiunea în mod legitim.

Articolul 122-4

Nu este responsabilă penal persoana care a îndeplinit o acţiune prescrisă sau autorizată de dispoziţiile legislative sau regulamentare.

Nu este responsabilă penal persoana care îndeplineşte o acţiune din comanda unei autorităţi legitime, cu excepţia cazului în care această acţiune este vădit ilegală.

Articolul 122-4-1

Nu este responsabil penal ofiţerul poliţiei naţionale, militarul jandarmeriei naţionale, militarul în executarea serviciului pe teritoriul naţional în cadrul rechiziţiilor prevăzute la articolul L. 1321-1 din Codul apărării sau agentul vamal care face uz de armă în mod absolut necesar şi strict proporţional în scopul exclusiv de a preveni, într-un timp foarte scurt, repetarea unuia sau mai multor omoruri sau tentative de omor care tocmai au fost comise, atunci când agentul are motive reale şi obiective de a aprecia că această repetare este probabilă în ceea ce priveşte informaţiile de care dispune la momentul la care face uz de armă.

Articolul 122-5

Nu este responsabilă penal persoana care, în faţa unui atentat nejustificat îndreptat împotriva ei sau altcuiva, îndeplineşte, în acelaşi timp, o acţiune ordonată de nevoia de legitimă apărare a ei sau a altcuiva, fără să existe o disproporţie între mijloacele de apărare folosite şi gravitatea atentatului.

Nu este responsabilă penal persoana care, pentru a întrerupe executarea unei crime sau a unui delict împotriva unui bun, îndeplineşte o acţiune de apărare, alta decât o omucidere voluntară, atunci când această acţiune este strict necesară pentru realizarea scopului urmărit iar mijloacele folosite sunt proporţionale cu gravitatea infracţiunii.

Articolul 122-6

Se consideră că a acţionat în legitimă apărare cel care a îndeplinit acţiunea:

1° Pentru a respinge, pe timp de noapte, intrarea prin efracţie, violenţă sau şiretenie într-un spaţiu locuit;

2° Pentru a se apăra împotriva autorilor furturilor sau jafurilor executate cu violenţă.

Articolul 122-7

Nu este responsabilă penal persoana care, în faţa unui pericol actual sau iminent care o ameninţă pe ea însăşi, pe altcineva sau un bun, îndeplineşte o acţiune necesară salvării persoanei sau bunului, cu excepţia cazului în care există o disproporţie între mijloacele folosite şi gravitatea ameninţării.

Articolul 122-8

Minorii capabili de discernământ sunt responsabili penal pentru crimele, delictele sau contravenţiile de care au fost recunoscuţi vinovaţi, în condiţii stabilite de o lege specială care prevede măsurile de protecţie, de asistenţă, de supraveghere şi de educaţie al căror obiect pot fi.

Această lege stabileşte de asemenea sancţiunile educative care pot fi pronunţate împotriva minorilor cu vârsta între 10 şi 18 ani, precum şi pedepsele la care pot fi condamnaţi minorii cu vârsta între 13 şi 18 ani, ţinând cont de atenuarea răspunderii de care beneficiază din cauza vârstei lor.

Titlul III

Despre pedepse

Articolul 130-1

Pentru asigurarea protecţiei societăţii, prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi restabilirea echilibrului social, cu respectarea intereselor victimei, pedeapsa urmăreşte:

1° Sancţionarea autorului infracţiunii;

2° Favorizarea reeducării, inserării sau reinserării sale.

Capitolul I

Despre natura pedepselor

Secţiunea 1

Despre pedepse aplicabile persoanelor fizice

Sub-secţiunea 1

Despre pedepse criminale (cu privire la crime)

Articolul 131-1

Pedepsele criminale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt:

1° recluziune criminală sau detenţiune penală pe viaţă;

2° recluziune criminală sau recluziune de maxim 30 ani;

3° recluziune criminală sau recluziune de maxim 20 ani;

4° recluziune criminală sau recluziune de maxim 15 ani;

Durata recluziunii criminale sau a închisorii criminale pe timp limitat este de minim 10 ani.

Articolul 131-2

Pedepsele cu recluziunea criminală sau recluziunea nu exclud o pedeapsă cu amendă şi una sau mai multe din pedepsele complementare prevăzute de articolul 131-10.

Sub-secţiunea 2

Despre pedepse corecţionale

Articolul 131-3

Pedepsele corecţionale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt:

1° închisoarea;

2° constrângerea penală;

3° amenda;

4° ziua-amendă;

5° stagiul civic;

6° munca în folosul comunităţii;

7° Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor prevăzute de articolul 131-6;

8° Pedepsele complementare prevăzute de articolul 131-10;

9° Sancţiunea-reparatorie.

Articolul 131-4

Gama pedepselor cu închisoare este următoarea:

1° maxim 10 ani;

2° maxim 7 ani;

3° maxim 5 ani;

4° maxim 3 ani;

5° maxim 2 ani;

6° maxim 1 an;

7° maxim 6 luni;

8° maxim 2 luni.

Articolul 131-4-1

Atunci când personalitatea şi situaţia materială, familială şi socială a autorului unui delict pedepsit cu o pedeapsă cu închisoarea mai mică sau egală cu 5 ani şi împrejurările cauzei justifică un sprijin socio-educaţional individualizat şi susţinut, instanţa poate pronunţa pedeapsa de constrângere penală.

Constrângerea penală impune condamnatului obligaţia de a se supune, sub supravegherea judecătorului responsabil cu aplicarea pedepselor, pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani, fixată de instanţă, unor măsuri de control şi asistenţă, precum şi unor obligaţii şi interdicţii speciale destinate prevenirii recidivei favorizându-i-se integrarea sau reintegrarea în societate.

Încă de la pronunţarea hotărârii de condamnare, persoana condamnată este supusă, pentru întreaga durată a pedepsei, măsurilor de control prevăzută de articolul 132-44.

Obligaţiile şi interdicţiile speciale care pot fi impuse condamnatului sunt:

1° obligaţiile şi interdicţiile prevăzute de articolul 132-45 în ceea ce priveşte suspendarea condiţionată;

2° obligaţia de a efectua o muncă în folosul comunităţii, în condiţiile prevăzute de articolul 131-8:

3° obligaţia de a accepta îngrijiri, în condiţiile prevăzute de articolele de la L. 3711-1 până la L. 3711-5 din Codul sănătăţii publice, dacă persoana a fost condamnată pentru un delict pentru care se efectuează monitorizarea socio-judiciară şi o expertiză medicală a concluzionat că trebuie să urmeze un tratament.

În plus, condamnatul poate beneficia de măsurile de asistenţă prevăzute de articolul 132-46 din prezentul cod.

Dacă dispune de suficiente informaţii cu privire la personalitatea condamnatului şi la situaţia materială, familială şi socială a acestuia, instanţa care pronunţă constrângerea penală poate defini obligaţiile şi interdicţiile speciale care îi sunt impuse dintre cele menţionate la punctele 1° - 3° din prezentul articol.

Instanţa fixează, de asemenea, durata maximă a pedepsei cu închisoare aplicată condamnatului în cazul nerespectării obligaţiilor şi interdicţiilor impuse acestuia. Această pedeapsă cu închisoarea nu poate depăşi 2 ani, şi nici maximum pedepsei cu închisoare pronunţată. Condiţiile în care poate fi dispusă executarea pedepsei cu închisoarea, integral sau parţial, sunt stabilite de Codul de procedură penală.

După pronunţarea hotărârii, preşedintele instanţei informează condamnatul, atunci când este prezent, cu privire la obligaţiile şi interdicţiile care-i sunt impuse, precum şi la consecinţele încălcării acestora.

În condiţiile şi modalităţile precizate de Codul de procedură penală, după evaluarea personalităţii şi a situaţiei materiale, familiale şi sociale a condamnatului de către serviciul penitenciar de inserţie şi probaţiune, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor, în cazul neaplicării celui de-al nouălea paragraf din prezentul articol, stabileşte obligaţiile şi interdicţiile impuse condamnatului dintre cele menţionate la punctele 1° - 3°, precum şi măsurile de asistenţă de care beneficiază. În cazul aplicării celui de-al nouălea paragraf, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate modifica, suprima sau completa obligaţiile şi interdicţiile decise de instanţă; el stabileşte măsurile de asistenţă de care beneficiază condamnatul. În cursul executării constrângerii penale, obligaţiile şi interdicţiile, precum şi măsurile de asistenţă pot fi modificate, suprimate sau completate de către judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în privinţa evoluţiei condamnatului.

Condamnarea la constrângerea penală este executorie provizoriu.

Articolul 131-5

Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare, instanţa poate pronunţa o pedeapsă de zile-amendă constând pentru condamnat în plata la trezorerie a unei sume a cărei cifră globală rezultă din stabilirea de către judecător a unei contribuţii zilnice timp de un anumit număr de zile. Suma fiecărei zile-amendă este stabilită ţinând cont de resursele şi de acuzaţiile aduse infractorului; nu poate depăşi 1.000 euro. Numărul de zile-amendă este stabilit ţinând cont de împrejurările infracţiunii; nu poate depăşi 360.

Articolul 131-5-1

Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare, instanţa poate, în locul închisorii, să dispună ca condamnatul să îndeplinească un stagiu civic, ale cărui modalităţi, durată şi conţinut sunt stabilite prin decret al Consiliului de stat, şi care are drept obiectiv să-i amintească valorile republicane de toleranţă şi de respect pentru demnitatea umană pe care se bazează societatea. Instanţa precizează dacă acest stagiu, al cărui cost nu-l poate depăşi pe acela al amenzilor contravenţionale din a treia clasă, trebuie să fie făcut pe cheltuiala condamnatului.

Această pedeapsă nu poate fi pronunţată împotriva infractorului care o refuză sau nu este prezent la audiere. Cu toate acestea, această pedeapsă poate fi pronunţată dacă infractorul, absent la audiere, şi-a făcut cunoscut în scris acordul şi este reprezentat de avocatul său.

Articolul 131-6

Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare, instanţa poate pronunţa, în locul închisorii, una sau mai multe din următoarele pedepse privative sau restrictive de libertate:

1° Suspendarea, pe o durată de maxim 5 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată, conform modalităţilor stabilite prin decret al Consiliului de stat, la conducerea în afara activităţii profesionale; această limitare nu este totuşi posibilă în cazul unui delict pentru care suspendarea permisului de conducere, dispusă cu titlu de pedeapsă complementară, nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

2° Interdicţia de a conduce anumite vehicule timp de maxim 5 ani;

3° Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 5 ani;

4° Confiscarea unuia sau mai multor vehicule aparţinând condamnatului;

5° Blocarea, timp de maxim 1 an, a unuia sau mai multor vehicule aparţinând condamnatului, conform modalităţilor stabilite prin decret al Consiliului de stat;

5° bis Interdicţia, timp de maxim 5 ani, de a conduce un vehicul neechipat, de către un profesionist autorizat sau din fabrică, cu un dispozitiv omologat anti-pornire prin etilotest electronic. Dacă această interdicţie este pronunţată în acelaşi timp cu pedeapsa de anulare sau suspendare a permisului de conducere, atunci este aplicabilă, pe perioada fixată de instanţă, la sfârşitul executării acestei pedepse;

6° Interdicţia de a deţine sau de a purta, pe o durată de maxim 5 ani, o arme supusă autorizării;

7° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune liber;

8° Retragerea permisului de vânătoare cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 5 ani;

9° Interdicţia timp de maxim 5 ani de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către trăgător la bancă sau cele care sunt certificate şi utilizează cardurile de plată;

10° Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat a fi folosit la comiterea infracţiunii sau a bunului care este produsul infracţiunii. Totuşi, această confiscare nu poate fi pronunţată în materie de delict de presă;

11° Interdicţia timp de maxim 5 ani de a exercita o activitate profesională sau socială imediat ce facilităţile pe care le obţine această activitate au fost folosite cu bună ştiinţă pentru pregătirea sau comiterea infracţiunii. Această interdicţie nu este totuşi aplicabilă exercitării unui mandat electiv sau răspunderilor sindicale. Ea nu este aplicabilă nici în materie de delict de presă;

12° Interdicţia, timp de maxim 3 ani, de a se afla în anumite locuri sau categorii de locuri stabilite de instanţă şi în care a fost comisă infracţiunea;

13° Interdicţia, timp de maxim 3 ani, de a se întâlni cu anumiţi condamnaţi desemnaţi special de instanţă, în special autorii sau complicii infracţiunii;

14° Interdicţia, timp de maxim 3 ani, de a intra în legătură cu anumite persoane desemnate special de instanţă, în special cu victima infracţiunii;

15° Interdicţia, timp de maxim 5 ani, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, pentru sine sau pentru un terţ, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială.

Articolul 131-7

Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor enumerate la articolul 131-6 pot de asemenea să fie pronunţate, în locul amenzii, pentru delictele care sunt pedepsite numai cu o pedeapsă cu amendă.

Articolul 131-8

Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare, instanţa poate dispune, în locul închisorii, efectuarea de către condamnat, pe o durată cuprinsă între 20 şi 280 ore, a unei munci neremunerate în folosul comunităţii în avantajul unei persoane juridice de drept public sau al unei persoane juridice de drept privat însărcinată cu o misiune de serviciu public sau al unei asociaţii abilitate să pună în practică diverse munci în folosul comunităţii.

Pedeapsa cu munca în folosul comunităţii nu poate fi pronunţată împotriva infractorului care o refuză sau care nu este prezent la audiere. Preşedintele tribunalului, înainte de pronunţarea hotărârii, informează infractorul asupra dreptului său de a refuza efectuarea unei munci în folosul comunităţii şi primeşte răspunsul acestuia.

Pedeapsa cu munca în folosul comunităţii poate fi pronunţată dacă infractorul, absent la audiere, şi-a exprimat acordul în scris şi dacă este reprezentat de avocatul său.

Articolul 131-8-1

Dacă un delict este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare, instanţa poate pronunţa, în locul sau simultan cu pedeapsa cu închisoare, pedeapsa cu sancţiune-reparatorie. La fel şi în cazul în care un delict este pedepsit doar cu o pedeapsă cu amendă ca pedeapsă principală.

Sancţiunea reparatorie constă în obligaţia condamnatului de a proceda, în termenul şi potrivit modalităţilor stabilite de instanţă, la repararea prejudiciului victimei.

Cu acordul victimei şi al infractorului, repararea poate fi realizată în natură. Ea poate consta în remedierea unui bun deteriorate cu ocazia comiterii infracţiunii; această remediere este realizată de însuşi condamnat sau de un specialist ales de acesta şi căruia îi plăteşte intervenţia.

Executarea remedierii este constatată de procurorul Republicii sau de delegatul acestuia.

Atunci când pronunţă pedeapsa cu sancţiunea-reparatorie, instanţa fixează durata maximă a închisorii, care nu poate depăşi 6 luni, sau valoarea maximă a amenzii, care nu poate depăşi 15.000 euro, a cărei executare integrală sau parţială va putea fi dispusă de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în condiţiile prevăzute la articolul 712-6 din Codul de procedură penală atunci când condamnatul nu respectă obligaţia de reparare. Dacă delictul nu este pedepsit decât cu o pedeapsă cu amendă, instanţa nu fixează decât valoarea amenzii, care nu poate depăşi 15.000 euro, ce va putea fi executată. Preşedintele instanţei avertizează condamnatul asupra acestui lucru după pronunţarea hotărârii.

Articolul 131-9

Pedeapsa cu închisoare nu poate fi pronunţată cumulativ cu una din pedepsele privative sau de restrictive a drepturilor prevăzute de articolul 131-6, nici cu pedeapsa cu constrângere penală sau pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii.

Atunci când pronunţă una sau mai multe din pedepsele prevăzute de articolele 131-5-1, 131-6 sau 131-8, instanţa poate fixa durata maximă a pedepsei cu închisoare sau suma maximă a amenzii a cărei executare integrală sau parţială va putea fi dispusă de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor, în condiţiile prevăzute de articolul 712-6 din Codul de procedură penală, atunci când condamnatul nu respectă obligaţiile sau interdicţiile rezultate din pedeapsă sau din pedepsele pronunţate. Preşedintele instanţei avertizează condamnatul asupra acestui lucru după pronunţarea hotărârii. Pedeapsa cu închisoare sau pedeapsa cu amendă fixate de instanţă nu pot depăşi pedepsele de care este pasibil pentru delictul pentru care se pronunţă condamnarea, nici pe cele prevăzute de articolul 434-41 din prezentul cod. În cazul aplicării dispoziţiilor prezentului paragraf, dispoziţiile articolului 434-41 nu mai sunt aplicabile.

Pedeapsa cu zile-amendă nu poate fi pronunţată cumulativ cu pedeapsa cu amendă.

Sub-secţiunea 3

Despre pedepse complementare aplicate pentru anumite crime sau delicte

Articolul 131-10

Atunci când legea prevede, o crimă sau un delict poate fi sancţionat(ă) cu una sau mai multe pedepse complementare care, afectând persoanele fizice, implică interdicţia, decăderea, incapacitatea sau retragerea unui drept, obligaţia de acceptare de îngrijiri sau obligaţia de a face, imobilizarea sau confiscarea unui obiect, confiscarea unui animal, închiderea unei afaceri sau afişarea hotărârii pronunţate sau difuzarea acesteia fie prin presa scrisă, fie prin orice mijloc de comunicare către public pe cale electronică.

Articolul 131-11

Atunci când un delict este pedepsit cu una sau mai multe din pedepsele complementare menţionate la articolul 131-10, instanţa poate să pronunţe doar pedeapsa complementară sau una sau mai multe din pedepsele complementare aplicate cu titlu de pedeapsă principală.

Instanţa poate fixa atunci durata maximă a pedepsei cu închisoare sau suma maximă a amenzii a cărei executare integrală sau parţială va putea fi dispusă de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor, în condiţiile prevăzute de articolul 712-6 din Codul de procedură penală, în caz de încălcare de către condamnat a obligaţiilor sau interdicţiilor rezultate din pedepsele pronunţate cu aplicarea dispoziţiilor prezentului articol. Preşedintele instanţei avertizează condamnatul asupra acestui lucru după pronunţarea hotărârii. Pedeapsa cu închisoarea sau pedeapsa cu amendă pe care le fixează instanţa nu pot depăşi pedepsele aplicate pentru delictul pentru care condamnarea este pronunţată, nici pe cele prevăzute de articolul 434-41 din prezentul cod. În cazul aplicării dispoziţiilor prezentului paragraf, dispoziţiile articolului 434-41 nu mai sunt aplicabile.

Sub-secţiunea 4

Despre pedepse contravenţionale

Articolul 131-12

Pedepsele contravenţionale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt:

1° amenda;

2° pedepsele privative sau de restricţie a drepturilor prevăzute de articolul 131-14;

3° pedeapsa cu sancţiunea-reparatorie prevăzută de articolul 131-51-1.

Aceste pedepse nu exclud una sau mai multe pedepse complementare prevăzute de articolele 131-16 şi 131-17.

Articolul 131-13

Constituie contravenţii infracţiunile pe care legea pe pedepseşte cu amendă de cel mult 3.000 euro.

Suma amenzii este următoarea:

1° maxim 38 euro pentru contravenţiile din prima clasă;

2° maxim 150 euro pentru contravenţiile din cea de-a 2-a clasă;

3° maxim 450 euro pentru contravenţiile din cea de-a 3-a clasă;

4° maxim 750 euro pentru contravenţiile din cea de-a 4-a clasă;

5° maxim 1.500 euro pentru contravenţiile din cea de-a 5-a clasă, sumă care poate ajunge la 3.000 euro în caz de recidivă atunci când regulamentul o prevede, în afara cazurilor în care legea prevede că recidiva contravenţiei constituie un delict.

Articolul 131-14

Pentru toate contravenţiile din cea de-a 5-a clasă, una sau mai multe din pedepsele privative sau de restricţie a următoarelor drepturilor pot fi pronunţate:

1° Suspendarea, pe o durată de maxim 1 an, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; această limitare nu este totuşi posibilă în caz de contravenţie pentru care suspendarea permisului de conducere, aplicată cu titlu de pedeapsă complementară, nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

2° Blocarea, timp de maxim 6 luni, a unuia sau mai multor vehicule aparţinând condamnatului;

3° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care dispune liber;

4° Retragerea permisului de vânătoare, cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 1 an;

5° Interdicţia timp de maxim 1 an de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular la bancă sau cele care sunt confirmate şi de a folosi cardurile de plată;

6° Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat comiterii infracţiunii sau a bunului care este produsul infracţiunii. Totuşi, această confiscare nu poate fi pronunţată în materie de delict de presă.

Articolul 131-15

Pedeapsa cu amendă nu poate fi pronunţată cumulativ cu una din pedepsele privative sau restrictive a drepturilor enumerate la articolul 131-14.

Pedepsele privative sau de restrictive a drepturilor enumerate la acest articol pot fi pronunţate cumulativ.

Articolul 131-15-1

Pentru toate contravenţiile din cea de-a 5-a clasă, instanţa poate pronunţa în locul sau simultan cu amenda pedeapsa cu sancţiunea-reparatorie potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-8-1.

În acest caz, instanţa fixează suma amenzii, care nu poate depăşi 1.500 euro, a cărei executare integrală sau parţială va putea fi dispusă de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în condiţiile prevăzute de articolul 712-6 din Codul de procedură penală atunci când condamnatul nu respectă obligaţia de reparare.

Articolul 131-16

Regulamentul care pedepseşte o contravenţie poate prevedea, atunci când vinovatul este o persoană fizică, una sau mai multe din următoarele pedepse complementare:

1° Suspendarea, pe o durată de maxim 3 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale cu excepţia cazului în care regulamentul exclude în mod expres această limitare;

2° Interdicţia de a deţine sau de a purta, pe o durată de maxim 3 ani, o armă supusă autorizării;

3° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune liber;

4° Retragerea permisului de vânătoare, cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 3 ani;

5° Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat comiterii infracţiunii sau a bunului care este produsul infracţiunii;

6° Interdicţia de a conduce anumite vehicule terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pe o durată de maxim 3 ani;

7° Obligaţia de a urma, pe cheltuiala sa, un curs de înţelegere şi promovare a siguranţei rutiere;

8° Obligaţia de a îndeplini, după caz pe cheltuiala sa, un stagiu civic;

9° Obligaţia de a urma, pe cheltuiala sa, un curs în materia răspunderii părinteşti, potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-35-1;

9° bis Obligaţia de a urma, după caz pe cheltuiala sa, un curs de înţelegere şi promovare a combaterii cumpărării actelor sexuale;

10° Confiscarea animalului care a fost utilizat la comiterea infracţiunii sau împotriva căruia a fost comisă infracţiunea:

11° Interdicţia, pentru maxim 3 ani, de a deţine un animal;

12° Retragerea pentru maxim 1 an a licenţelor navelor de agrement cu motor şi, pentru orice persoană îmbarcată pe o navă străină, interdicţia pentru maxim 1 an de naviga în apele teritoriale sau apele interne maritime franceze.

Articolul 131-17

Regulamentul care pedepseşte o contravenţie din cea de-a 5-a clasă poate între altele să prevadă pedeapsa complementară a interdicţiei, pe o durată de maximum 3 ani, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către trăgător la bancă sau cele care sunt certificate.

Regulamentul care pedepseşte o contravenţie din cea de-a 5-a clasă poate de asemenea să prevadă, cu titlu de pedeapsă complementară, pedeapsa muncii în folosul comunităţii pe o durată cuprinsă între 20 şi 120 ore.

Articolul 131-18

Atunci când o contravenţie este pedepsită cu una sau mai multe din pedepsele complementare menţionate la articolele 131-16 şi 131-17, instanţa poate să pronunţe doar pedeapsa complementară sau una sau mai multe din pedepsele complementare aplicate.

Sub-secţiunea 5

Despre conţinutul şi modalităţile de aplicare a anumitor pedepse

Articolul 131-19

Interdicţia de a emite cecuri implică pentru condamnat obligaţia de a restitui băncii care i le-a eliberat actele aflate în posesia sa şi a mandatarilor săi.

Atunci când această interdicţie este aplicată cu titlu de pedeapsă complementară pentru o crimă sau un delict, ea nu poate depăşi o durată de 5 ani.

Articolul 131-20

Interdicţia de a utiliza cardurile de plată implică pentru condamnat obligaţia de a restitui băncii care i le-a eliberat cardurile aflate în posesia sa şi a mandatarilor săi.

Atunci când această interdicţie este aplicată cu titlu de pedeapsă complementară pentru o crimă sau un delict, nu poate depăşi o durată de 5 ani.

Articolul 131-21

Pedeapsa complementară cu confiscare se aplică în cazurile prevăzute de lege sau regulament. Se aplică, de asemenea, de drept crimelor şi delictelor pedepsite cu o pedeapsă cu închisoare a cărei durată este mai mare de 1 an, cu excepţia delictelor de presă.

Confiscarea are loc asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile, indiferent de natura lor, divizate sau nedivizate, care au servit sau erau destinate să servească la comiterea infracţiunii, al căror proprietar este condamnatul sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care acesta dispune liber.

Confiscarea are loc, de asemenea, asupra tuturor bunurilor care sunt obiectul sau produsul direct sau indirect al infracţiunii, cu excepţia bunurilor ce pot fi restituite victimei. Dacă produsul infracţiunii a fost amestecat cu fonduri de origine legală pentru achiziţionarea unuia sau mai multor bunuri, confiscarea poate să nu aibă loc asupra acestor bunuri decât până la valoarea estimată a acestui produs.

Confiscarea poate, de asemenea, avea loc asupra oricărui bun mobil sau imobil definit de legea sau regulamentul care pedepseşte infracţiunea.

În cazul unei crime sau delict pedepsit cu cel puţin 5 ani închisoare şi care a adus un profit direct sau indirect, confiscarea poate avea loc şi asupra bunurilor mobile sau imobile, indiferent de natura lor, divizate sau nedivizate, ce aparţine condamnatului sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care acesta dispune liber, atunci când nici condamnatul, nici proprietarul, în măsură să dea explicaţii cu privire la bunurile a căror confiscare este avută în vedere, nu le-au putut justifica originea.

Dacă legea care pedepseşte crima sau delictul o prevede, confiscarea poate avea loc şi asupra tuturor bunurilor sau a câtorva din bunurile ce aparţin condamnatului sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care acesta dispune liber, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Confiscarea este obligatorie pentru obiectele considerare periculoase sau dăunătoare de lege sau regulament, sau a căror deţinere este ilegală, indiferent că sunt sau nu proprietatea condamnatului.

Pedeapsa complementară cu confiscare se aplică în aceleaşi condiţii tuturor drepturilor necorporale, indiferent de natura lor, divizate sau nedivizate.

Confiscarea poate fi dispusă în echivalent bănesc. Confiscarea prin echivalent poate fi executată asupra tuturor bunurilor, indiferent de natura lor, ce aparţin condamnatului sau, sub rezerva dreptului proprietarului de bună credinţă, de care acesta dispune liber. Pentru recuperarea sumei echivalente valorii bunului confiscat, sunt aplicabile dispoziţiile privind constrângerea judiciară.

Bunul confiscat este, cu excepţia unei dispoziţii specifice care prevede distrugerea sau atribuirea acestuia, transferat statului, însă rămâne grevat, până la valoarea sa, de drepturile reale constituite legal în beneficiul terţilor.

Atunci când bunul confiscat este un vehicul care nu a fost confiscat în cursul procesului, condamnatul, la cererea Ministerului Public, trebuie să predea acest vehicul serviciului sau organismului responsabil cu distrugerea sau înstrăinarea sa.

Articolul 131-21-1

Atunci când este aplicată cu titlu de pedeapsă complementară, confiscarea unui animal sau a unei categorii de animale are loc asupra animalului care a fost folosit la comiterea sau la tentativa de a comite infracţiunea sau împotriva căruia a fost comisă infracţiunea.

Confiscarea are loc, de asemenea, asupra animalelor al căror proprietar este condamnatul şi de care acesta dispune liber, dacă aceste animale puteau fi utilizate la comiterea infracţiunii sau dacă infracţiunea ar fi putut fi comisă împotriva lor.

Instanţa care pronunţă confiscarea animalului prevede că va fi dat unei fundaţii sau asociaţii de protecţie a animalelor de utilitate publică sau declarată, putând dispune liber de el.

Dacă animalul nu a fost plasat în cursul procesului, condamnatul, la cererea Ministerului Public, trebuie să-l dea organismului menţionat la paragraful anterior. Dispoziţiile celui de-al patrulea paragraf al articolului 131-21 sunt de asemenea aplicabile.

Atunci când un animal a fost plasat în cursul procesului, instanţa care dispune confiscarea acestuia poate să oblige condamnatul la plata cheltuielilor de plasament.

În cazul unui animal periculos, instanţa poate dispune eutanasierea acestuia, după caz, pe cheltuiala condamnatului.

Articolul 131-21-2

Atunci când este aplicată cu titlu de pedeapsă complementară, interdicţia de a deţine un animat poate fi limitată la anumite animale sau categorii de animale.

În cazul în care se aplică pentru o crimă sau un delict, această interdicţie este fie definitivă, fie temporară; în acest din urmă caz, nu poate depăşi 5 ani.

Articolul 131-22

Instanţa care pronunţă pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii fixează termenul în interiorul căruia munca în folosul comunităţii trebuie să fie efectuată în limita a 18 luni. Termenul se încheie odată cu efectuarea în întregime a muncii în folosul comunităţii; poate fi suspendat provizoriu dintr-un motiv grav de ordin medical, familial, profesional sau social. Acest termen este suspendat în perioada în care condamnatul este arestat la domiciliu sub supraveghere electronică, este plasat în arest preventiv, execută o pedeapsă privativă de libertate sau îndeplineşte obligaţiile serviciului naţional. Totuşi, munca în folosul comunităţii poate fi efectuată simultan cu arestul la domiciliu sub supraveghere electronică, cu plasamentul în exterior, cu semi-libertatea sau plasamentul sub supraveghere electronică.

Modalităţile de executare a obligaţiei de efectuare a unei munci în folosul comunităţii şi suspendarea termenului prevăzut la paragraful anterior sunt decise de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor pe teritoriul unde condamnatul îşi are reşedinţa obişnuită sau, dacă nu o are în Franţa, de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea în primă instanţă.

Atunci când persoana a fost condamnată pentru un delict prevăzut de Codul rutier sau în baza articolelor 221-6-1, 222-19-1, 222-20-1 şi 434-10, ea execută de preferinţă pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii în una din instituţiile specializate în primirea răniţilor din accidente rutiere.

În cursul termenului prevăzut de prezentul articol, condamnatul trebuie să respecte măsurile de control stabilite de articolul 132-55.

Articolul 131-23

Munca în folosul comunităţii este supusă prevederilor legislative şi regulamentare referitoare la munca pe timp de noapte, la igienă, la securitate precum şi la munca femeilor şi a tinerilor lucrători. Munca în folosul comunităţii se poate cumula cu practicarea activităţii profesionale.

Articolul 131-24

Statul răspunde de dauna sau de partea de daună care a fost provocată altuia de un condamnat şi care reiese direct din aplicarea unei hotărâri privind obligaţia de efectuare a unei munci în folosul comunităţii.

Statul se substituie de drept drepturilor victimei.

Acţiunea în răspundere şi acţiunea în regres sunt aduse în faţa instanţelor judecătoreşti.

Articolul 131-25

În caz de condamnare la o pedeapsă cu zile-amendă, suma totală este exigibilă la expirarea termenului corespunzător numărului de zile-amendă pronunţate.

Sub rezerva celui de-al doilea paragraf al articolului 747-1-2 din Codul de procedură penală, lipsa totală sau parţială a plăţii acestei sume duce la întemniţarea condamnatului pe o durată corespunzătoare numărului de zile-amendă neplătite. Se procedează ca în materie de constrângere judiciară. Detenţia suferită astfel este supusă regimului pedepselor cu închisoare.

Articolul 131-26

Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie se referă la:

1° Dreptul de vot;

2° Dreptul de a fi ales;

Dreptul de a ocupa o funcţie jurisdicţională sau de a fi expert în cadrul unei instanţe, de a reprezenta sau de a asista o parte în faţa justiţiei;

4° Dreptul de a depune mărturie în justiţie altfel decât pentru a da simple declaraţii;

5° Dreptul de a fi tutore sau curator; această interdicţie nu exclude dreptul, după avizul conform al instanţei de tutelă, după consultarea consiliului de familie, de a fi tutore sau curator al propriilor copii.

Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie nu poate depăşi o durată de 10 ani în caz de condamnare pentru crimă şi o durată de 5 ani în caz de condamnare pentru delict.

Instanţa poate pronunţa interdicţia tuturor sau unei părţi din aceste drepturi.

Interdicţia dreptului de vot sau neeligibilitatea pronunţate în aplicarea prezentului articol implică interdicţia sau incapacitatea de a deţine o funcţie publică.

Articolul 131-26-1

În cazurile prevăzute de lege şi prin derogare de la paragraful şapte al articolului 131-26, pedeapsa cu interdicţia dreptului de a fi ales menţionată al punctul 2 al aceluiaşi articol poate fi pronunţată pentru o durată de maxim 10 ani împotriva unei persoane care exercită funcţia de membru al Guvernului sau deţine un mandat electiv public la momentul comiterii faptelor.

Articolul 131-27

Atunci când este aplicată cu titlu de pedeapsă complementară pentru o crimă sau un delict, interdicţia de a deţine o funcţie publică sau de a practica o activitate profesională sau socială este fie definitivă, fie temporară; în acest din urmă caz, nu poate depăşi o durată de 5 ani.

Interdicţia de a practica o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o terţă parte, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială este fie definitivă, fie temporară; în acest din urmă caz, nu poate depăşi o durată de 15 ani.

Această interdicţie nu este aplicabilă exercitării unui mandat electiv sau a responsabilităţilor sindicale. Ea nu este aplicabilă nici în materie de delict de presă.

Articolul 131-28

Interdicţia de a practica o activitate profesională sau socială se poate referi fie la activitatea profesională sau socială în exercitarea căreia sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie la altă activitate profesională sau socială definită de legea care pedepseşte infracţiunea.

Articolul 131-29

Atunci când interdicţia de a exercita în întregime sau parţial drepturile enumerate la articolul 131-26, sau interdicţia de a îndeplini o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială, însoţeşte o pedeapsă privativă de libertate fără suspendare, ea se aplică imediat de la începutul acestei pedepse şi executarea continuă, pe durata fixată prin hotărârea de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.

Articolul 131-30

Atunci când este prevăzută de lege, pedeapsa cu interdicţia de a rămâne pe teritoriul francez poate fi pronunţată, cu titlu definitiv sau pe o durată de maxim 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de o crimă sau de un delict.

Interdicţia de a rămâne pe teritoriu antrenează de drept reconducerea condamnatului la frontieră, după caz, la expirarea pedepsei cu închisoare sau cu recluziunea.

Atunci când interdicţia de a rămâne pe teritoriu însoţeşte o pedeapsă privativă de libertate fără suspendare, aplicarea sa este suspendată în timpul termenului de executare a pedepsei. Ea se reia, pe durata fixată prin hotărârea de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.

Interdicţia de a rămâne pe teritoriul francez pronunţată în acelaşi timp cu pedeapsa cu închisoare nu împiedică această pedeapsă să facă obiectul, în scopul pregătirii reintegrării în societate, unor măsuri de semi-libertate, de plasare în afara instituţiei, de plasare sub supraveghere electronică sau de permisiune de a ieşi.

Articolul 131-30-1

În materie corecţională, tribunalul nu poate pronunţa interdicţia de a rămâne pe teritoriul francez decât printr-o hotărâre special motivată în privinţa gravităţii infracţiunii şi situaţiei personale şi familiale a străinului în cazul:

1° Unui străin care, netrăind în stare de poligamie, este tatăl sau mama unui copil francez minor rezident în Franţa, cu condiţia să indice contribuţia efectivă la întreţinerea şi educarea copilului în condiţiile prevăzute de articolul 371-2 din Codul civil de la naşterea acestuia sau de cel puţin 1 an;

2° Unui străin căsătorit de cel puţin 3 ani cu un soţ de naţionalitate franceză, cu condiţia ca această căsătorie să fie anterioară faptelor ce au dus la condamnarea sa, sau ca respectiva convieţuire să nu fi încetat şi ca soţul să-şi fi păstrat naţionalitatea franceză;

3° Unui străin care justifică prin orice mijloace că are reşedinţa obişnuită în Franţa de peste 15 ani, exceptând cazul când a fost, în timpul acestei perioade, titular al unui permis de şedere temporară având menţiunea „student”;

4° Unui străin care are reşedinţa legală în Franţa de peste 10 ani, exceptând cazul când a fost, în timpul acestei perioade, titular al unui permis de şedere temporară având menţiunea „student”;

5° Unui străin titular al unei pensii pentru accident de muncă sau boală profesională oferită de un organism francez şi al cărei procent de incapacitate permanentă este egal sau mai mare de 20%.

Articolul 131-30-2

Pedeapsa cu interdicţia de a rămâne pe teritoriul francez nu poate fi pronunţată în cazul:

1° Unui străin care justifică prin toate mijloacele că are reşedinţa obişnuită în Franţa de când a împlinit vârsta de maxim 13 ani;

2° Unui străin care are reşedinţa legală în Franţa de peste 20 ani;

3° Unui străin care are reşedinţa legală în Franţa de peste 10 ani şi care, netrăind în stare de poligamie, este căsătorit de cel puţin 4 ani cu un cetăţean francez care şi-a păstrat naţionalitatea franceză, cu condiţia ca această căsătorie să fie anterioară faptelor care au condus la condamnarea sa şi convieţuirea să nu fi încetat sau, în aceleaşi condiţii, cu un cetăţean străin prevăzut la punctul 1;

4° Unui străin care are reşedinţa legală în Franţa de peste 10 ani şi care, netrăind în stare de poligamie, este tatăl sau mama unui copil francez minor rezident în Franţa, cu condiţia să contribuie efectiv la întreţinerea şi educarea copilului în condiţiile prevăzute de articolul 371-2 din Codul civil de la naşterea acestuia sau de cel puţin 1 an;

5° Unui străin care are reşedinţa în Franţa în baza titlului de şedere prevăzut la punctul 11 al articolului 12 bis din Ordonanţa nr. 45-2658 din 2 noiembrie 1945 referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere a străinilor în Franţa.

Dispoziţiile prevăzute de punctele 3 şi 4 nu sunt totuşi aplicabile atunci când faptele aflate la originea condamnării au fost comise împotriva soţului sau copiilor străinului sau împotriva oricărui copil asupra căruia acesta îşi exercită autoritatea părintească.

Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile atingerii intereselor fundamentale ale naţiunii prevăzute de capitolele I, II şi IV din titlul I al cărţii IV şi de articolele de la 413-1 până la 413-4, 413-10 şi 413-11, nici actelor de terorism prevăzute de titlul II al cărţii IV, nici infracţiunilor în materie de grupări de luptă şi de mişcări suprimate prevăzute de articolele de la 431-14 până la 431-17, nici infracţiunilor în materie de falsificare de monezi prevăzute de articolele de la 442-1 până la 442-4.

Articolul 131-31

Pedeapsa interdicţiei de şedere implică interdicţia de a apărea în anumite locuri stabilite de instanţă. Ea cuprinde, între altele, măsuri de supraveghere şi de asistenţă. Lista locurilor interzise precum şi măsurile de supraveghere şi de asistenţă pot fi modificate de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor, în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală.

Interdicţia de şedere nu poate depăşi o durată de 10 ani în caz de condamnare pentru crimă şi o durată de 5 ani în caz de condamnare pentru delict.

Articolul 131-32

Atunci când interdicţia de şedere însoţeşte o pedeapsă privativă de libertate fără suspendare, ea se aplică de la începutul acestei pedepse şi executarea sa continuă, pe perioada fixată prin hotărârea de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.

Orice detenţie intervenită în cursul interdicţiei de şedere se computează din durata acesteia.

Sub rezerva aplicării articolului 763 din Codul de procedură penală, interdicţia de şedere încetează de drept atunci când condamnatul împlineşte vârsta de 65 de ani.

Articolul 131-33

Pedeapsa cu închiderea unui punct de lucru implică interdicţia de a exercita în acesta activitatea cu ocazia căreia infracţiunea a fost comisă.

Articolul 131-34

Pedeapsa de excludere de la procedurile de achiziţii publice implică interdicţia de a participa, direct sau indirect, la orice procedură organizată de stat şi de instituţiile sale publice, colectivităţile teritoriale, grupările şi instituţiile lor publice, precum şi de întreprinderile concesionate sau controlate de stat sau de colectivităţile teritoriale sau grupările lor.

Articolul 131-35

Pedeapsa afişării hotărârii pronunţate sau difuzării acesteia se face pe cheltuiala condamnatului. Cheltuielile de afişare sau de difuzare recuperate împotriva acestuia din urmă nu pot totuşi depăşi suma maximă a amenzii de care este pasibil.

Instanţa poate dispune afişarea sau difuzarea în întregime sau a unei părţi din hotărâre, ori a unui comunicat care informează publicul asupra motivelor şi dispozitivului acesteia. Ea stabileşte, după caz, extrasele din hotărâre şi termenele comunicatului care vor trebui să fie afişate sau difuzate.

Afişarea sau difuzarea hotărârii sau comunicatului nu poate conţine identitatea victimei decât cu acordul său sau al reprezentantului său legal sau al celor îndreptăţiţi.

Pedeapsa de afişare este executată în locurile şi pe perioada indicate de instanţă; cu excepţia dispoziţiei contrare a legii care pedepseşte infracţiunea, afişarea nu poate depăşi 2 luni. În caz de distrugere, ascundere sau rupere a afişelor aplicate, se procedează din nou la afişare pe cheltuiala persoanei recunoscute ca fiind vinovată pentru aceste fapte.

Difuzarea hotărârii se face de Monitorul Oficial al Republicii franceze, prin una sau mai multe publicaţii de presă, sau prin unul sau mai multe servicii de comunicare către public pe cale electronică. Publicaţiile sau serviciile de comunicare către public pe cale electronică însărcinate cu această difuzare sunt desemnate de instanţă. Nu se pot opune acestei difuzări. Afişarea şi difuzarea pot fi dispuse cumulativ.

Articolul 131-35-1

Atunci când este aplicată cu titlu de pedeapsă complementară, obligaţia de a urma un curs de înţelegere şi promovare a siguranţei rutiere, un curs de înţelegere a pericolelor utilizării de produse stupefiante, un curs de înţelegere a combaterii cumpărării actelor sexuale sau un curs privind răspunderea părintească este executată în termen de 6 luni începând de la data la care condamnarea este definitivă.

Instanţa precizează dacă cursul este urmat pe cheltuiala condamnatului. Cursul de înţelegere şi promovare a siguranţei rutiere este întotdeauna urmat pe cheltuiala condamnatului.

Urmarea cursului permite acordarea pentru condamnat a unui certificat pe care acesta îl prezintă procurorului Republicii.

Articolul 131-35-2

Atunci când o pedeapsă constă din obligaţia de a urma un curs, durata acestuia nu poate depăşi o lună, iar costul acestuia, dacă este în sarcina condamnatului, nu poate depăşi suma amenzii aplicate contravenţiilor din cea de-a 3-a clasă.

Articolul 131-36

Un decret în Consiliul de stat stabileşte modalităţile de aplicare a dispoziţiilor prezentului subcapitol.

Acest decret stabileşte, de asemenea, condiţiile în care se va executa activitatea condamnaţilor la pedeapsa cu munca în folosul comunităţii precum şi felul muncilor propuse.

El stabileşte între altele condiţiile în care:

1° Judecătorul responsabil cu executarea pedepselor stabileşte, după obţinerea avizului procurorului şi consultarea oricărui organism public competent în materie de prevenire a delincventei, lista lucrărilor în folosul comunităţii ce pot fi efectuate în jurisdicţia sa;

2° Munca în folosul comunităţii poate, pentru condamnaţii salariaţi, să se cumuleze cudurata legală a muncii;

3° Sunt abilitate asociaţiile menţionate la primul paragraf al articolului 131-8.

4° Sunt desemnate persoanele fizice sau juridice responsabile cu efectuarea cursurilor menţionate la articolul 131-35-1.

Sub-secţiunea 6

Despre controlul socio-judiciar

Articolul 131-36-1

În cazurile prevăzute de lege, instanţa de judecată poate dispune un control socio-judiciar.

Controlul socio-judiciar implică, pentru condamnat, obligaţia de a se supune, sub controlul judecătorului responsabil cu executarea pedepselor şi pe o durată stabilită de instanţa de judecată, unor măsuri de supraveghere şi de asistenţă destinate prevenirii recidivei. Durata controlului socio-judiciar nu poate depăşi 10 ani în caz de condamnare pentru delict sau 20 de ani în caz de condamnare pentru crimă.

Totuşi, în materie corecţională, această durată poate ajunge la 20 de ani prin hotărâre special motivată a instanţei de judecată; în cazul unei crime pedepsite cu 30 de ani de recluziune penală, această durată este de 30 de ani; în cazul unei crime pedepsite cu recluziune pe viaţă, curtea cu juri poate decide aplicarea controlului socio-judiciar fără limită de timp, sub rezerva posibilităţii pentru tribunalul de executare a pedepselor de a pune capăt măsurii la sfârşitul unui termen de 30 de ani, conform modalităţilor prevăzute de articolul 712-7 din Codul de procedură penală.

Hotărârea de condamnare stabileşte, de asemenea, durata maximă a pedepsei cu închisoare aplicată condamnatului în caz de nerespectare a obligaţiilor ce îi sunt impuse. Această pedeapsă cu închisoare nu poate depăşi 3 ani în caz de condamnare pentru delict şi 7 ani în caz de condamnare pentru crimă. Condiţiile în care judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate dispune, în întregime sau parţial, executarea pedepsei cu închisoare sunt stabilite de Codul de procedură penală.

Preşedintele instanţei, după pronunţarea hotărârii, avertizează condamnatul asupra obligaţiilor care decurg din ea şi asupra consecinţelor pe care le implică nerespectarea lor.

Articolul 131-36-2

Măsurile de supraveghere aplicabile persoanei condamnate la control socio-judiciar sunt cele prevăzute de articolul 132-44.

Condamnatul poate, de asemenea, fi supus prin hotărârea de condamnare sau de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor la obligaţiile prevăzute de articolul 132-45.

Articolul 131-36-3

Măsurile de asistenţă la care este supusă persoana condamnată la control socio-judiciar au ca obiect sprijinirea eforturilor sale în vederea reintegrării sale sociale.

Articolul 131-36-4

Dacă instanţa nu hotărăşte altceva, persoana condamnată la control socio-judiciar este supusă unor îngrijiri în condiţiile prevăzute de articolul L. 3711-1 şi următoarele din Codul sănătăţii publice, dacă se stabileşte că ar putea face obiectul unui tratament, după o expertiză medicală dispusă în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Preşedintele avertizează atunci condamnatul că niciun tratament nu va putea fi făcut fără consimţământul său, dar că, dacă refuză îngrijirile ce îi vor fi propuse, pedeapsa cu închisoare pronunţată în aplicarea celui de-al treilea paragraf al articolului 131-36-1 va putea fi executată.

Atunci când instanţa de judecată pronunţă un ordin de acordare a îngrijirilor şi persoana a fost de asemenea condamnată la o pedeapsă privativă de libertate neînsoţită de suspendare, preşedintele informează condamnatul că va avea posibilitatea să înceapă un tratament în timpul executării acestei pedepse.

Articolul 131-36-5

Atunci când controlul socio-judiciar însoţeşte o pedeapsă privativă de libertate fără suspendare, se aplică, pe durata fixată prin sentinţa de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.

Controlul socio-judiciar este suspendat pe toată durata detenţiei intervenite în cursul executării sale.

Pedeapsa cu închisoare impusă din cauza nerespectării obligaţiilor rezultate din controlul socio-judiciar se cumulează, fără posibilitatea de contopire, cu pedepsele privative de libertate pronunţate pentru infracţiuni comise în timpul executării măsurii.

Articolul 131-36-6

Controlul socio-judiciar nu poate fi dispus în acelaşi timp cu o pedeapsă cu închisoare însoţită, în întregime sau în parte, de suspendare cu probaţiune.

Articolul 131-36-7

În materie corecţională, controlul socio-judiciar poate fi dispus cu titlu de pedeapsă principală.

Articolul 131-36-8

Modalităţile de executare a controlului socio-judiciar sunt fixate de titlul VII bis al cărţii V din Codul de procedură penală.

Sub-secţiunea 7

Despre plasarea sub supraveghere electronică mobilă cu titlu de măsură de siguranţă

Articolul 131-36-9

Controlul socio-judiciar poate cuprinde, de asemenea, cu titlu de măsură de siguranţă, plasarea sub supraveghere electronică mobilă, conform dispoziţiilor prezentei sub-secţiuni.

Articolul 131-36-10

Plasarea sub supraveghere electronică mobilă nu poate fi dispusă decât în cazul unui adult condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de 7 ani sau, dacă persoana a fost condamnată pentru crimă sau delict comis(ă) încă o dată în stare de recidivă legală, cu o durată egală sau mai mare de 5 ani, şi a cărei periculozitate a fost constatată prin expertiză medicală, atunci când această măsură pare a fi indispensabilă pentru prevenirea recidivei, începând din ziua în care privarea de libertate încetează.

Articolul 131-36-12

Plasarea sub supraveghere electronică mobilă impune condamnatului obligaţia de a purta pe o perioadă de 2 ani, ce poate fi reînnoită o singură dată în materie delictuală şi de două ori în materie penală, un emiţător care să permită în orice moment stabilirea de la distanţă a locaţiei sale pe întreg teritoriul naţional.

Preşedintele instanţei avertizează condamnatul că plasarea sub supraveghere electronică mobilă nu va putea fi realizată fără consimţământul său, dar că, în lipsa acestuia sau în cazul nerespectării obligaţiilor sale, pedeapsa cu închisoare pronunţată în aplicarea celui de-al treilea paragraf al articolului 131-36-1 va putea fi executată.

Articolul 131-36-12-1

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 131-36-10, plasarea sub supraveghere electronică mobilă poate fi dispusă împotriva unui adult, a cărui periculozitate a fost constată prin expertiză medicală, condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de 5 ani pentru violenţe sau ameninţări comise:

1° Fie împotriva soţului/soţiei, concubinului/concubinei sau partenerului/partenerei sale cu care a încheiat un pact civil de solidaritate;

2° Fie împotriva copiilor săi sau ai soţului/soţiei, concubinului/concubinei sau partenerului/partenerei.

Prezentul articol se aplică de asemenea atunci când violenţele au fost comise de fostul soţ/soţie sau concubin(ă) a(l) victimei sau de persoana cu care a încheiat un pact civil de solidaritate, domiciliul în cauză fiind cel al victimei.

Articolul 131-36-13

Modalităţile de executare a plasării sub supraveghere electronică mobilă sunt fixate de titlul VII al cărţii V din Codul de procedură penală.

Secţiunea 2

Despre pedepsele aplicabile persoanelor juridice

Sub-secţiunea 1

Despre pedepsele criminale şi corecţionale

Articolul 131-37

Pedepsele criminale sau corecţionale de care sunt pasibile persoanele judiciare sunt:

1° Amenda;

2° În cazurile prevăzute de lege, pedepsele enumerate la articolul 131-39.

În materie corecţională, persoanelor juridice li se aplică şi pedeapsa cu sancţiune-reparatorie prevăzută de articolul 131-39-1.

Articolul 131-38

Maximul amenzii aplicabile persoanelor juridice este de cinci ori mai mare decât cel prevăzut pentru persoanele fizice de legea care pedepseşte infracţiunea.

În cazul unei crime pentru care nu este prevăzută nicio pedeapsă cu amendă împotriva persoanelor fizice, amenda de care sunt pasibile persoanele juridice este de 1.000.000 euro.

Articolul 131-39

Atunci când legea o prevede împotriva unei persoane juridice, o crimă sau un delict poate fi sancţionat cu una sau mai multe din următoarele pedepse:

1° Dizolvarea, atunci când persoana juridică a fost constituită sau, în cazul unei crime sau a unui delict pedepsit în ceea ce priveşte persoanele fizice cu o pedeapsă cu închisoare mai mare sau egală cu 3 ani, deviată de la obiectul ei pentru a comite faptele incriminate;

2° Interdicţia, cu titlu definitiv sau pe o durată de maxim 5 ani, de a exercita direct sau indirect una sau mai multe activităţi profesionale sau sociale;

3° Plasarea, pe o durată de maxim 5 ani, sub supraveghere judiciară;

4° închiderea definitivă sau pe o perioadă de maxim 5 ani a punctelor de lucru sau a unuia sau mai multor puncte de lucru ale întreprinderii care au servit la comiterea faptelor incriminate;

5° Excluderea de la procedurile de achiziţii publice cu titlu definitiv sau pe o perioadă de maxim 5 ani;

6° Interdicţia, cu titlu definitiv sau pe o perioadă de maxim 5 ani, de a face oferte publice de titluri financiar sau de accepta propriile titluri financiare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

7° Interdicţia, pe o perioadă de maxim cinci ani, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea fondurilor de către titular la bancă sau cele care sunt confirmate sau de a folosi carduri de plată;

8° Pedeapsa cu confiscare, în condiţiile şi potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-21;

9° Afişarea hotărârii pronunţate sau difuzarea acesteia fie de către presa scrisă, fie prin orice mijloc de comunicare către public pe cale electronică;

10° Confiscarea animalului care a fost folosit la comiterea infracţiunii sau împotriva căruia infracţiunea a fost comisă;

11° Interdicţia, cu titlu definitiv sau pentru o durată de maxim 5 ani, de a deţine un animal;

12° Interdicţia, pentru o durată de maxim 5 ani, de a primi ajutor public de la stat, de la colectivităţi teritoriale, unităţile sau grupările lor, precum şi orice ajutor financiar din partea unei entităţi private responsabilă cu o misiune de serviciu public.

Pedeapsa complementară cu confiscare se aplică, de asemenea, crimelor şi delictelor pedepsite cu închisoare cu o durată mai mare de 1 an, cu excepţia delictelor de presă.

Pedepsele definite la punctele 1 şi 3 de mai sus nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public a căror responsabilitate penală este susceptibilă să fie angajată. Ele nu sunt aplicabile nici partidelor sau grupărilor politice, nici sindicatelor profesionale. Pedeapsa definită la punctul 1 nu este aplicabilă instituţiilor reprezentative ale personalului.

Articolul 131-39-1

În materie delictuală, instanţa poate pronunţa în locul sau simultan cu amenda de care este pasibilă persoana juridică pedeapsa cu sancţiune-reparatorie potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-8-1.

În acest caz, instanţa stabileşte suma maximă a amenzii, care nu poate depăşi nici 75.000 euro, nici amenda de care este pasibilă persoana juridică pentru delictul examinat, a cărei executare integrală sau parţială va putea fi dispusă de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în condiţiile prevăzute de articolul 712-6 din Codul de procedură penală atunci când condamnatul nu respectă obligaţia de reparare.

Sub-secţiunea 2

Despre pedepsele contravenţionale

Articolul 131-40

Pedepsele contravenţionale de care sunt pasibile persoanele juridice sunt:

1° Amenda;

2° Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor prevăzute de articolul 131-42;

3° Pedeapsa cu sancţiune-reparatorie prevăzută de articolul 131-44-1.

Aceste pedepse nu exclud una sau mai multe pedepse complementare prevăzute de articolul 131-43.

Articolul 131-41

Maximul amenzii aplicabile persoanelor juridice este de cinci ori mai mare decât cel prevăzut pentru persoanele fizice de regulamentul care pedepseşte infracţiunea.

Articolul 131-42

Pentru toate contravenţiile din cea de-a 5-a clasă, pedeapsa cu amendă poate fi înlocuită de una sau mai multe pedepse privative sau de restricţie a următoarelor drepturi:

1° Interdicţia, pe o perioadă de maxim 1 an, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular la bancă ori cele care sunt confirmate sau de a folosi carduri de plată;

2° Confiscarea bunului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a bunului care este produsul infracţiunii.

Articolul 131-43

Regulamentul care pedepseşte o contravenţie poate prevedea, atunci când vinovatul este o persoană juridică, pedepsele complementare menţionate la punctele 5, 10 şi 11 din articolul 131-16. Pentru contravenţiile din cea de-a 5-a clasă, regulamentul poate să prevadă în plus pedeapsa complementară menţionată la primul paragraf al articolului 131-17.

Articolul 131-44

Atunci când o contravenţie este pedepsită cu una sau mai multe din pedepsele complementare prevăzute de articolul 131-43, instanţa poate să nu pronunţe decât pedeapsa complementară sau una sau mai multe din pedepsele complementare aplicate.

Articolul 131-44-1

Pentru contravenţiile din cea de-a 5-a clasă, instanţa poate pronunţa în locul sau simultan cu amenda de care este pasibilă persoana juridică pedeapsa cu sancţiune-reparatorie potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-8-1.

În acest caz, instanţa fixează limita maximă a amenzii, care nu poate depăşi 7.500 euro, a cărei executare integrală sau parţială va putea fi dispusă de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în condiţiile prevăzute de articolul 712-6 din Codul de procedură penală dacă condamnatul nu respectă obligaţia de reparare.

Sub-secţiunea 3

Despre conţinutul şi modalităţile de aplicare a anumitor pedepse

Articolul 131-45

Hotărârea care pronunţă dizolvarea persoanei juridice implică trimiterea acesteia în faţa tribunalului competent pentru a proceda la lichidare.

Articolul 131-46

Decizia de plasare sub supraveghere judiciară a persoanei juridice implică desemnarea unui mandatar al justiţiei căruia instanţa îi precizează misiunea. Această misiune nu se poate referi decât la activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă. Odată la şase luni, cel puţin, împuternicitul informează judecătorul responsabil cu executarea pedepselor asupra îndeplinirii misiunii sale.

În lumina acestor considerente, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate sesiza instanţa care a pronunţat plasarea sub supraveghere judiciară. Acesta poate atunci fie să pronunţe o nouă pedeapsă, fie să scutească persoana juridică de măsura de plasare.

Articolul 131-47

Interdicţia de a face oferte publice de titluri financiar sau de accepta propriile titluri financiare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată implică interdicţia, pentru plasarea de titluri indiferent de natura lor, de a recurge atât la instituţiile de credit, la instituţiile financiare sau societăţile de bursă cât şi la orice fel de procedee de publicitate.

Articolul 131-48

Pedeapsa cu interdicţia de a exercita una sau mai multe activităţi profesionale sau sociale implică urmările prevăzute la articolul 131-28.

Pedeapsa cu închiderea uneia sau mai multor unităţi implică urmările prevăzute la articolul 131-33.

Pedeapsa cu excludere din contractele de achiziţii publice implică urmările prevăzute la articolul 131-34.

Pedeapsa cu interdicţia de a emite cecuri implică urmările prevăzute la primul paragraf al articolului 131-19.

Pedeapsa confiscării bunului este pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-21.

Pedeapsa afişării hotărârii sau difuzării acesteia este pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 131-49

Un decret în Consiliul de stat stabileşte modalităţile de aplicare a dispoziţiilor articolelor de la 131-45 până la 131-47 şi stabileşte condiţiile în care reprezentanţii personalului sunt avizaţi asupra datei şedinţei.

CAPITOLUL II

Despre regimul pedepselor

Articolul 132-1

Atunci când legea sau regulamentul pedepseşte o infracţiune, regimul pedepselor care pot fi pronunţate respectă, cu excepţia dispoziţiilor legislative contrare, normele prezentului capitol.

Orice pedeapsă pronunţată de instanţă trebuie individualizată.

În limitele fixate de lege, instanţa stabileşte natura, cuantum şi regimul pedepselor pronunţate în funcţie de circumstanţele infracţiunii şi de personalitatea autorului său, precum şi de situaţia sa materială, familială şi socială, în conformitate cu scopurile şi funcţiile pedepsei enunţate la articolul 130-1.

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Sub-secţiunea 1

Despre pedepsele aplicabile în caz de concurs de infracţiuni

Articolul 132-2

Există concurs de infracţiuni atunci când o infracţiune este comisă de o persoană înainte ca aceasta să fi fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.

Articolul 132-3

Atunci când, cu ocazia aceleaşi proceduri, persoana urmărită este recunoscută vinovată de mai multe infracţiuni în concurs, pentru fiecare se poate aplica pedeapsa corespunzătoare. Totuşi, atunci când mai multe pedepse de acelaşi fel sunt aplicate, nu se poate pronunţa decât o singură pedeapsă de acest gen în limita maximului legal cel mai ridicat.

Fiecare pedeapsă pronunţată este considerată comună infracţiunilor aflate în concurs în limita maximului legal aplicabil fiecăreia din ele.

Articolul 132-4

Atunci când, cu ocazia procedurilor separate, persoana urmărită a fost recunoscută vinovată de mai multe infracţiuni în concurs, pedepsele pronunţate se execută cumulativ în limita maximului legal cel mai ridicat. Totuşi, cumularea totală sau parţială a pedepselor de acelaşi gen poate fi dispusă fie de ultima instanţă chemată să decidă, fie în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

Articolul 132-5

Pentru aplicarea articolelor 132-3 şi 132-4, pedepsele privative de libertate sunt de aceeaşi natură şi orice pedeapsă privativă de libertate este contopită cu o pedeapsă pe viaţă.

Se ţine cont, dacă este cazul, de starea de recidivă.

Atunci când pedeapsa cu recluziunea pe viaţă, aplicată pentru una sau mai multe din infracţiunile în concurs, nu a fost pronunţată, maximul legal este fixat la 30 de ani de închisoare.

Maximul legal al cuantumului şi duratei pedepsei cu zile-amendă şi cel al pedepsei cu munca în folosul comunităţii sunt fixate de articolele 131-5 şi respectiv 131-8.

Beneficiul suspendării în întregime sau parţială a uneia din pedepsele pronunţate pentru infracţiunile în concurs nu împiedică executarea pedepselor de acelaşi gen neînsoţite de suspendare.

Articolul 132-6

Atunci când o pedeapsă a făcut obiectul unei graţieri sau al unei reabilitări, se ţine cont, pentru efectuarea contopirii, de pedeapsa rezultată din măsură sau decizie.

Reabilitarea apărută după contopire se aplică la pedeapsa rezultată din contopire.

Durata reducerii pedepsei se aplică asupra pedepsei de executat, dacă este cazul, ulterior contopirii.

Articolul 132-7

Prin derogare de la dispoziţiile anterioare, pedepsele cu amendă pentru contravenţii se cumulează între ele şi cu cele aplicate sau pronunţate pentru crime sau delicte în concurs.

Sub-secţiunea 2

Despre pedepsele aplicabile în caz de recidivă

Alineatul 1

Persoane fizice

Articolul 132-8

Atunci când o persoană fizică, condamnată deja definitiv pentru o crimă sau pentru un delict pedepsit de lege cu zece ani închisoare, comite o crimă, maximul recluziunii sau închisorii este pe viaţă dacă maximul stabilit de lege pentru această crimă este de 20 sau 30 de ani. Maximul pedepsei ajunge la 30 de ani recluziune sau închisoare dacă crima este pedepsită cu 15 ani.

Articolul 132-9

Atunci când o persoană fizică, condamnată deja definitiv pentru o crimă sau pentru un delict pedepsit de lege cu 10 ani închisoare, comite, în termen de 10 ani începând de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, un delict pedepsit cu aceeaşi pedeapsă, maximul pedepselor cu închisoare şi amendă aplicate este dublat.

Atunci când o persoană fizică, condamnată deja definitiv pentru o crimă sau un delict pedepsit de lege cu 10 ani închisoare, comite, în termen de 5 ani de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, un delict pedepsit cu o pedeapsă cu închisoare cu o durată mai mare de 1 an şi mai mică de 10 ani, maximul pedepselor cu închisoare şi amendă aplicate este dublat.

Articolul 132-10

Atunci când o persoană fizică, condamnată deja definitiv pentru un delict, comite, în termen de 5 ani de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, sau acelaşi delict care este asimilat acestuia în privinţa regulilor recidivei, maximul pedepselor cu închisoare şi amendă aplicate este dublat.

Articolul 132-11

În cazurile în care regulamentul o prevede, atunci când o persoană fizică, condamnată deja definitiv pentru o contravenţie din cea de-a 5-a clasă, comite aceeaşi contravenţie, în termen de un an de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, maximul pedepsei cu amendă aplicată ajunge la 3000 euro.

În cazul în care legea prevede că recidiva unei contravenţii din cea de-a 5-a clasă constituie un delict, recidiva este constatată dacă faptele sunt comise în termen de trei ani de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente.

Alineatul 2

Persoane juridice

Articolul 132-12

Atunci când unei persoane juridice, condamnată deja definitiv pentru o crimă sau un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice cu 100.000 euro amendă, i se angajează răspunderea penală pentru o crimă, maximul a amenzii aplicabile pentru persoanele juridice este dublat. În acest caz, persoana juridică este pasibilă, între altele, de pedepsele menţionate la articolul 131-39, sub rezerva dispoziţiilor ultimului paragraf al acestui articol.

Articolul 132-13

Atunci când unei persoane juridice, condamnată deja definitiv pentru o crimă sau un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice cu 100.000 euro amendă, i se angajează răspunderea penală, în termen de 10 ani de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, pentru un delict pedepsit cu aceeaşi pedeapsă, maximul amenzii aplicabile pentru persoanele juridice este dublat.

Atunci când unei persoane juridice,, condamnată deja definitiv pentru o crimă sau pentru un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice cu 100.000 euro amendă, i se angajează răspunderea penală, în termen de 5 ani de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, pentru un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice, cu o amendă mai mare de 15.000 euro, maximul amenzii aplicabile pentru persoanele juridice este dublat.

În cazurile prevăzute de cele două paragrafe precedente, persoana juridică este pasibilă, între altele, de pedepsele menţionate la articolul 131-39, sub rezerva dispoziţiilor ultimului paragraf al acestui articol.

Articolul 132-14

Atunci când unei persoane juridice,, condamnată deja definitiv pentru un delict, i se angajează răspunderea penală, în termen de 5 ani de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, fie pentru acelaşi delict, fie pentru un delict care îi este asimilat acestuia în privinţa regulilor recidivei, maximul amenzii aplicabile persoanelor juridice este dublat.

Articolul 132-15

În cazurile în care regulamentul o prevede, atunci când unei persoane juridice,, condamnată deja definitiv pentru o contravenţie din cea de-a 5-a clasă, i se angajează răspunderea penală, în termen de 1 an de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, pentru aceeaşi contravenţie, maximul amenzii aplicabile este de zece ori mai mare decât cel care este prevăzut de regulamentul care pedepseşte această contravenţie în ceea ce priveşte persoanele fizice.

Alineatul 3

Dispoziţii generale

Articolul 132-16

Furtul, extorcarea, şantajul, escrocheria şi abuzul de încredere sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-1

Delictele de agresiuni sexuale şi de abuzuri sexuale sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-2

Delictele de omucidere involuntară sau de atingere involuntară a integrităţii persoanei comise cu ocazia conducerii unui vehicul terestru cu motor prevăzute de articolele 221-6-1, 222-19-1 şi 222-20-1 sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Delictele prevăzute de articolele L. 221-2, L. 234-1, L. 235-1 şi L. 413-1 din Codul rutier sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune. Sunt asimilate delictelor menţionate la alineatul precedent şi atunci când constituie al doilea termen al recidivei.

Articolul 132-16-3

Delictele de trafic de persoane şi proxenetism prevăzute la articolele 225-4-1, 225-4-2, 225-4-8, de la 225-5 până la 225-7 şi 225-10 sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-4

Delictele de violenţă manifestată voluntar asupra persoanelor, precum şi orice delict comis cu circumstanţa agravantă a violenţei sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-4-1

Delictele privind traficul de arme prevăzute la articolele de la 222-52 până la 222-67 sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-5

Starea de recidivă legală poate fi invocată din oficiu de instanţa de judecată chiar dacă nu este menţionată în actul de urmărire penală, dacă în cursul audierii persoana urmărită a fost informată despre acest lucru şi a fost în măsură să fie asistată de un avocat şi să îşi prezinte punctul de vedere.

Sub-secţiunea 3

Despre pedepsele aplicabile în caz de repetare a infracţiunilor

Articolul 132-16-7

Are loc repetarea unor infracţiuni penale atunci când o persoană condamnată deja definitiv pentru o crimă sau un delict comite o nouă infracţiune care nu îndeplineşte condiţiile recidivei legale.

Pedepsele pronunţate pentru infracţiunea comisă în acest mod sunt cumulate fără limitarea cuantumului şi fără posibilitatea de contopire cu pedepsele pronunţate definitiv prin condamnarea anterioară.

Sub-secţiunea 4

Despre pronunţarea pedepselor

Articolul 132-17

Nicio pedeapsă nu poate fi aplicată dacă instanţa nu a pronunţat-o în mod expres.

Instanţa nu poate să pronunţe decât una dintre pedepsele aplicate pentru infracţiunea cu care este sesizată.

Articolul 132-18

Atunci când o infracţiune este pedepsită cu recluziune pe viaţă sau detenţie pe viaţă, instanţa poate pronunţa o pedeapsă cu închisoare sau detenţie penală pe timp limitat, sau o pedeapsă cu închisoare care nu poate fi mai mică de 2 ani.

Atunci când o infracţiune este pedepsită cu recluziune sau închisoare cu durată determinată, instanţa poate pronunţa o pedeapsă cu recluziune sau închisoare pentru o perioadă mai mică decât cea prevăzută de lege, sau o pedeapsă cu închisoare care nu poate fi mai mică de 1 an.

Articolul 132-19

Atunci când o infracţiune este pedepsită cu o pedeapsă cu închisoare, instanţa poate pronunţa o pedeapsă cu închisoare pentru o perioadă mai mică decât cea care este prevăzută.

În materie corecţională, instanţa nu poate pronunţa o pedeapsă cu închisoare fără suspendare decât în ultimă instanţă dacă gravitatea infracţiunii şi personalitatea autorului său fac necesară această pedeapsă şi dacă orice altă sancţiune este vădit nepotrivită; în acest caz, dacă personalitatea şi situaţia condamnatului o permit, şi cu excepţia posibilităţii materiale, pedeapsa cu închisoare trebuie să facă obiectul măsurilor de amenajare prevăzute la sub-secţiunile 1 şi 2 din secţiunea 2 al prezentului capitol.

Atunci când tribunalul corecţional pronunţă o pedeapsă cu închisoare fără suspendare şi care nu este supusă măsurilor de individualizare prevăzute de aceleaşi sub-secţiuni 1 şi 2, trebuie să-şi motiveze în mod special decizia, cu privire la faptele cauzei şi la personalitatea autorului lor, precum şi la situaţia sa materială, familială şi socială.

Articolul 132-20

Atunci când o infracţiune este pedepsită cu o pedeapsă cu amendă, instanţa poate pronunţa o amendă al cărei cuantum este mai mic decât cel prevăzut.

Cuantumul amenzii este stabilit în funcţie de resursele şi acuzaţiile aduse autorului infracţiunii.

Amenzile pronunţate în materie contravenţională, corecţională şi penală, cu excepţia amenzilor fixe, pot face obiectul unei majorări, în limita a 10% din suma lor, percepută la recuperarea lor. Această majorare, pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 707-6 din Codul de procedură penală, este destinată finanţării asistenţei victimelor.

Articolul 132-20-1

Atunci când circumstanţele infracţiunii sau personalitatea autorului o justifică, preşedintele instanţei avertizează condamnatul, la pronunţarea pedepsei, asupra consecinţelor ce ar rezulta în urma condamnării pentru o nouă infracţiune.

Articolul 132-21

Interdicţia tuturor sau a unei părţi din drepturile civice, civile şi familiale menţionate la articolul 131-26 nu poate, în ciuda oricărei dispoziţii contrare, să reiasă de drept dintr-o condamnare penală.

Orice persoană afectată de o interdicţie, decădere sau incapacitate oarecare care reiese de drept, cu aplicarea dispoziţiilor speciale, dintr-o condamnare penală, poate, prin hotărârea de condamnare sau prin hotărâre ulterioară, să fie exonerată în întregime sau parţial, inclusiv în ceea ce priveşte durata, de această interdicţie, decădere sau incapacitate, în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală.

Articolul 132-22

Procurorul Republicii, judecătorul de instrucţie sau tribunalul sesizat pot obţine de la părţi, de la orice administraţie, de la orice instituţie financiară, sau de la orice persoană care deţine fonduri ale infractorului, comunicarea informaţiilor utile de natură financiară sau fiscală, fără a putea fi invocată obligaţia de păstrare a secretului.

Sub-secţiunea 5

Despre perioada măsurii de siguranţă

Articolul 132-23

În caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, neînsoţită de suspendare, a cărei durată este egală sau mai mare de 10 ani, pronunţată pentru infracţiunile special prevăzute de lege, condamnatul nu poate beneficia, pe durata unei măsuri de siguranţă, de dispoziţiile privind suspendarea sau fracţionarea pedepsei, plasarea în exterior, permisiunile de a ieşi, semi-libertatea şi liberarea condiţionată.

Durata perioadei unei măsuri de siguranţă este cât jumătate din pedeapsă sau, în cazul unei condamnări la recluziune pe viaţă, de 18 ani. Curtea cu juri sau tribunalul poate totuşi, prin hotărâre specială, fie să ducă aceste durate până la două treimi din pedeapsă sau, în cazul unei condamnări la închisoare pe viaţă, până la 22 de ani, fie să decidă reducerea acestor durate.

În celelalte cazuri, atunci când pronunţă o pedeapsă privativă de libertate cu o durată mai mare de 5 ani, neînsoţită de suspendare, instanţa poate fixa perioada unei măsuri de siguranţă în timpul căreia condamnatul nu poate beneficia de niciuna din modalităţile de executare a pedepsei menţionate în primul paragraf. Durata acestei măsuri de siguranţă nu poate depăşi cele două treimi din pedeapsa pronunţată sau 22 ani în caz de condamnare la închisoare pe viaţă.

Reducerile pedepselor acordate în timpul perioadei măsurii de siguranţă nu vor fi aplicate decât asupra părţii din pedeapsă care depăşeşte această durată.

Sub-secţiunea 6

Despre efectele condamnărilor pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene

Articolul 132-23-1

Pentru aplicarea prezentul Cod şi al Codului de procedură penală, condamnările pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt luate în considerare în aceleaşi condiţii precum condamnările pronunţate de instanţele penale franceze şi produc aceleaşi efecte juridice.

Articolul 132-23-2

Pentru aprecierea efectelor juridice ale condamnărilor pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, calificarea faptelor este determinată în raport cu incriminările definite de legea franceză şi sunt luate în considerare pedepsele echivalente celor prevăzute de legea franceză.

Secţiunea 2

Despre modurile de individualizare a pedepselor

Articolul 132-24

Pedepsele pot fi individualizate potrivit modalităţilor prevăzute în prezenta secţiune.

Sub-secţiunea 1

Despre semi-libertate, despre plasarea în exterior şi despre plasarea sub supraveghere electronică

Alineatul 1

Despre semi-libertate şi despre plasarea în exterior

Articolul 132-25

Atunci când instanţa de judecată pronunţă o pedeapsă egală sau mai mică de 2 ani închisoare sau, pentru o persoană în stare de recidivă legală, o pedeapsă egală sau mai mică de 1 an, ea poate decide ca această pedeapsă să fie executată integral sau parţial sub regimul semi-libertăţii în privinţa condamnatului care justifică:

1° fie practicarea unei activităţi profesionale, chiar temporare, înscrierea la o formă de învăţământ, o pregătire profesională sau căutarea unui loc de muncă;

2° fie participarea sa esenţială la viaţa familiei sale;

3° fie necesitatea de a urma un tratament medical;

4° fie existenţa unor eforturi considerabile de readaptare socială rezultate din implicarea sa durabilă în orice alt proiect caracterizat de integrare sau reintegrare capabil să prevină riscurile recidivei.

Aceste dispoziţii sunt, de asemenea, aplicabile, în cazul pronunţării unei pedepse cu închisoare cu suspendare parţială sau cu suspendare cu probaţiune, atunci când partea fermă din pedeapsă este mai mică sau egală cu 2 ani sau, dacă persoana se află în stare de recidivă legală, este mai mică sau egală cu 1 an.

În cazurile prevăzute la paragrafele precedente, instanţa poate decide de asemenea ca pedeapsa cu închisoare să fie executată sub regimul plasării în exterior.

Articolul 132-26

Condamnatul care beneficiază de semi-libertate este constrâns să se întoarcă în clădirea penitenciarului conform modalităţilor stabilite de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în funcţie de timpul necesar activităţii, învăţării, pregătirii profesionale, căutării unui loc de muncă, stagiului, participării la viaţa de familie, la tratament sau la proiectul de integrare sau reintegrare în vederea căruia i s-a permis regimul de semi-libertate. Este obligat să rămână în penitenciar în zilele în care, indiferent din ce motiv, obligaţiile sale exterioare sunt întrerupte.

Condamnatul care beneficiază de plasarea în exterior este obligat, sub controlul administraţiei, să efectueze activităţi în afara penitenciarului.

Instanţa de judecată poate de asemenea să supună condamnatul care beneficiază de semi-libertate sau de plasare în exterior la măsurile prevăzute de articolele de la 132-43 până la 132-46.

Alineatul 2

Despre plasarea sub supraveghere electronică

Articolul 132-26-1

Atunci când instanţa de judecată pronunţă o pedeapsă egală sau mai mică de 2 ani închisoare, sau, pentru o persoană aflată în stare de recidivă legală, o pedeapsă egală sau mai mică de 1 an, ea poate decide ca pedeapsă să fie executată integral sau parţial sub regimul plasării sub supraveghere electronică în privinţa condamnatului care justifică:

1° fie practicarea unei activităţi profesionale, chiar temporare, înscrierea la o formă de învăţământ sau o pregătire profesională sau un stagiu sau căutarea unui loc de muncă;

2° fie participarea sa esenţială la viaţa familiei sale;

3° fie necesitatea de a urma un tratament medical;

4° fie existenţa unor eforturi considerabile de readaptare socială rezultate din implicarea sa durabilă în orice alt proiect caracterizat de integrare sau reintegrare capabil să prevină riscurile recidivei.

Aceste dispoziţii sunt, de asemenea, aplicabile, în cazul pronunţării unei pedepse cu închisoare cu suspendare parţială sau cu suspendare sub supraveghere, atunci când partea fermă din pedeapsă este mai mică sau egală cu 2 ani sau, dacă persoana se află în stare de recidivă legală, este mai mică sau egală cu 1 an.

Decizia de plasare sub supraveghere electronică nu poate fi luată decât cu acordul infractorului informat în prealabil că poate cere să fie asistat de avocatul său, după caz de un avocat desemnat din oficiu de decanul baroului la cererea sa, înainte de a-şi da acordul. În cazul unui minor neemancipat, această decizie nu poate fi luată decât cu acordul titularilor exercitării autorităţii părinteşti.

Articolul 132-26-2

Plasarea sub supraveghere electronică implică, pentru condamnat, interdicţia de a lipsi de la domiciliul său sau din orice alt loc desemnat de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor în afara perioadelor fixate de acesta. Perioadele şi locurile sunt fixate ţinând cont de: practicarea unei activităţi profesionale de către condamnat; faptul că urmează o formă de învăţământ sau o pregătire, efectuează un stagiu sau ocupă un loc de muncă temporar în vederea integrării sale sociale; participarea sa la viaţa de familie; prescrierea unui tratament medical. Plasarea sub supraveghere electronică implică de asemenea pentru condamnat obligaţia de a răspunde convocărilor oricărei autorităţi publice desemnate de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor.

Articolul 132-26-3

Instanţa de judecată poate de asemenea supune condamnatul care beneficiază de plasare sub supraveghere electronică la măsurile prevăzute de articolele de la 132-43 până la 132-46.

Sub-secţiunea 2

Despre fracţionarea pedepselor

Articolul 132-27

În materie corecţională, instanţa poate, dintr-un motiv de ordin medical, familial, profesional sau social, să decidă că pedeapsa cu închisoare pronunţată pe o durată de 2 ani, sau, dacă persoana se află în stare de recidivă legală, pe o durată egală sau mai mică de 1 an, în timpul unei perioade care nu depăşeşte 4 ani, va fi executată pe fracţiuni, niciuna din ele neputând fi mai mică de 2 zile.

Articolul 132-28

În materie corecţională sau contravenţională, instanţa poate, dintr-un motiv grav de ordin medical, familial, profesional sau social, să decidă că pedeapsa cu amenda, în timpul unei perioade care să nu depăşească trei ani, va fi executată pe fracţiuni. La fel se procedează în cazul persoanelor fizice condamnate la pedeapsa de zile-amendă sau la pedeapsa de suspendare a permisului de conducere; fracţionarea pedepsei de suspendare a permisului de conducere nu este totuşi posibilă în caz de delicte sau de contravenţii pentru care legea sau regulamentul prevede că această pedeapsă nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale.

Sub-secţiunea 3

Despre suspendarea simplă

Articolul 132-29

Instanţa care pronunţă o pedeapsă poate, în cazurile şi conform condiţiilor prevăzute mai jos, să dispune suspendarea executării sale.

Preşedintele instanţei, după pronunţarea pedepsei cu suspendare simplă, avertizează condamnatul, atunci când este prezent, că în cazul unei condamnări pentru o nouă infracţiune comisă în termenele prevăzute de articolele 132-35 şi 132-37, suspendarea va putea fi revocată de instanţă.

Alineatul 1

Despre condiţiile de acordare a suspendării simple

Articolul 132-30

În materie penală sau corecţională, suspendarea simplă nu poate fi dispusă în privinţa unei persoane fizice decât atunci când infractorul nu a fost condamnat, în cursul celor 5 ani care precedă faptele, pentru o crimă sau un delict de drept comun, la o pedeapsă cu închisoare sau detenţie.

Suspendarea nu poate fi dispusă în privinţa unei persoane juridice decât atunci când aceasta nu a fost condamnată, în acelaşi termen, pentru o crimă sau un delict de drept comun, la o amendă mai mare de 60.000 euro.

Articolul 132-31

Suspendarea simplă este aplicabilă, în ceea ce priveşte persoanele fizice, condamnărilor la închisoare pronunţate pentru o durată de maxim 5 ani, la amendă sau la pedeapsa cu zile-amendă, la pedepsele privative sau restrictive de drepturi menţionate la articolul 131-6, cu excepţia confiscării, şi la pedepsele complementare menţionate la articolul 131-10, cu excepţia confiscării, a închiderii afacerii şi afişării.

Suspendarea simplă nu poate fi dispusă decât pentru închisoare atunci când infractorul a fost condamnat în termenul prevăzut la articolul 132-30 la o altă pedeapsă decât închisoarea sau detenţia.

Instanţa poate decide că suspendarea nu se va aplica la executarea pedepsei cu închisoare decât pentru o parte a cărei durată o stabileşte în limita a 5 ani.

Articolul 132-32

Suspendarea simplă este aplicabilă, în ceea ce priveşte persoanele juridice, condamnărilor la pedeapsa cu amendă şi la pedepsele menţionate la punctele 2, 5, 6 şi 7 ale articolului 131-39.

Articolul 132-33

În materie contravenţională, suspendarea simplă nu poate fi dispusă în privinţa unei persoane fizice decât atunci când infractorul nu a fost condamnat, în cursul celor 5 ani ce preced faptele, pentru crimă sau delict de drept comun, la o pedeapsă cu detenţie sau închisoare.

Suspendarea simplă nu poate fi ordonată în privinţa unei persoane juridice decât atunci când aceasta nu a fost condamnată, în acelaşi termen, pentru crimă sau delict de drept comun, la o amendă mai mare de 15.000 euro.

Articolul 132-34

Suspendarea simplă este aplicabilă, în ceea ce priveşte persoanele fizice, condamnărilor la pedepse privative sau de restricţie a drepturilor menţionate la articolul 131-14, cu excepţia confiscării, la pedepsele complementare prevăzute de punctele 1, 2 şi 4 ale articolului 131-16, precum şi la pedeapsa complementară prevăzută de primul paragraf al articolului 131-17. Este de asemenea aplicabilă la amenda pronunţată pentru contravenţiile din cea de-a 5-a clasă.

În ceea ce priveşte persoanele juridice, suspendarea simplă este aplicabilă pedepsei cu interdicţia de a emite cecuri sau de a folosi carduri de plată prevăzute de articolele 131-42 şi 131-43. Este, de asemenea, aplicabilă pedepsei cu amendă pronunţată pentru contravenţiile din cea de-a 5-a clasă.

Alineatul 2

Despre efectele suspendării simple

Articolul 132-35

Condamnarea pentru crimă sau delict însoţită de suspendare simplă nu mai produce niciun efect pentru condamnatul care beneficiază de ea şi care nu a comis, în termen de 5 ani de la aceasta, o crimă sau un delict de drept comun urmat de o nouă condamnare care a dispus revocarea totală a suspendării în condiţiile definite la articolul 132-36; nulitatea condamnării nu împiedică revocarea totală sau parţială a suspendării în cazul unei infracţiuni comise în termenul de 5 ani.

Articolul 132-36

Instanţa poate revoca, prin decizie specială, integral sau parţial, pentru o durată pe care ea însăşi o stabileşte, suspendarea acordată anterior, indiferent de pedeapsa pe care o însoţeşte, atunci când pronunţă o nouă condamnare la o pedeapsă cu recluziunea sau la o pedeapsă cu închisoare fără suspendare.

Instanţa poate revoca, prin decizie specială, integral sau parţial, pentru o durată pe care ea însăşi o stabileşte, suspendarea acordată anterior care însoţeşte o pedeapsă, alta decât recluziunea sau închisoarea, atunci când pronunţă o nouă condamnare pentru o persoană fizică sau juridică la o altă decât pedeapsa cu recluziunea sau închisoarea fără suspendare.

Articolul 132-37

Condamnarea pentru contravenţie însoţită de suspendarea simplă nu mai produce niciun efect atunci când condamnatul care beneficiază de ea nu a mai comis, în termen de 2 ani de la aceasta, o crimă sau un delict de drept comun sau o contravenţie din cea de-a 5-a clasă urmată de o nouă condamnare ce a dispus revocarea suspendării în condiţiile definite de articolul 132-36.

Articolul 132-38

În caz de revocare a suspendării simple dispusă de instanţă. prima pedeapsă este executată fără a se putea contopi cu a doua.

Articolul 132-39

Atunci când beneficiul suspendării simple nu a fost acordat decât pentru o parte din pedeapsă, condamnarea nu va mai produce niciun efect dacă revocarea totală a suspendării nu a fost pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 132-36, pedeapsa cu zile-amendă sau amendă sau partea din amendă neînsoţită de suspendare rămânând datorată.

Sub-secţiunea 4

Despre suspendarea sub supraveghere

Alineatul 1

Despre condiţiile acordării suspendării sub supraveghere

Articolul 132-40

Instanţa care pronunţă o pedeapsă cu închisoare poate, în condiţiile prevăzute mai jos, să dispună să fie suspendată executarea sa, persoana condamnată fiind plasată sub un regim de supraveghere.

După pronunţarea pedepsei cu închisoare cu suspendare sub supraveghere, preşedintele instanţei comunică celui condamnat, atunci când este prezent, obligaţiile de respectat în timpul suspendării sub supraveghere şi îl avertizează asupra consecinţelor pe care le-ar implica o condamnare pentru o nouă infracţiune comisă în cursul supravegherii sau o nesupunere la măsurile de control şi o neîndeplinire a obligaţiilor speciale ce îi sunt impuse. El îl informează asupra posibilităţii pe care o va avea de a i se declara condamnarea fără efecte dacă observă o conduită satisfăcătoare.

Atunci când instanţa pronunţă, cu titlu de pedeapsă complementară, pedeapsa de interdicţie de a rămâne pe teritoriul francez pe o perioadă de maxim 10 ani, este suspendată executarea sa în timpul termenului de supraveghere prevăzut de primul paragraf.

Articolul 132-41

Suspendarea sub supraveghere este aplicabilă condamnărilor la închisoare pronunţate pe o durată de maxim 5 ani, din cauza unei crime sau a unui delict de drept comun. Atunci când persoana se află în stare de recidivă legală, este aplicabilă condamnărilor pronunţate pentru o durată de maxim 10 ani.

De fiecare dată când instanţa nu a pronunţat executarea provizorie, suspendarea nu este aplicabilă decât începând din ziua în care condamnarea devine executorie conform dispoziţiilor celui de-al doilea paragraf al articolului 708 din Codul de procedură penală.

Instanţa penală nu poate pronunţa suspendarea sub supraveghere împotriva unei persoane care a beneficiat deja de suspendarea sub supraveghere a două condamnări pentru delicte identice sau asimilate în sensul articolelor de la 132-16 până la 132-16-4 şi care se află în stare de recidivă legală. În cazul unei crime sau a unui delict intenţionat de violenţă, de agresiuni sau abuzuri sexuale, ori a unui delict comis cu circumstanţa agravantă a violenţei, instanţa nu poate pronunţa suspendarea sub supraveghere împotriva unei persoane care a beneficiat deja suspendarea sub supraveghere a unei condamnări pentru infracţiuni identice sau asimilate şi care se află în stare de recidivă legală. Totuşi, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile atunci când suspendarea sub supraveghere nu priveşte decât o parte din pedeapsa cu închisoare pronunţată în aplicarea dispoziţiilor ultimului paragraf al articolului 132-42.

Articolul 132-42

Instanţa penală fixează perioada de supraveghere care nu poate fi mai mică de 12 luni şi nici mai mare de 3 ani.

Atunci când persoana se află în stare de recidivă legală, această perioadă poate atinge 5 ani. Este de 7 ani în cazul în care persoana se află din nou în stare de recidivă legală.

Ea poate decide ca suspendarea să nu se mai aplice executării pedepsei cu închisoare decât pentru o parte a cărei durată o stabileşte. Această parte nu poate totuşi depăşi 5 ani închisoare.

Alineatul 2

Despre regimul probaţiunii

Articolul 132-43

În perioada probaţiunii, condamnatul trebuie să respecte măsurile de control care sunt prevăzute de articolul 132-44 şi obligaţiile speciale prevăzute de articolul 132-45 care îi sunt impuse în mod special. Între altele, condamnatul poate beneficia de măsurile de ajutor destinate favorizării reintegrării sale sociale.

Aceste măsuri şi obligaţii speciale încetează să se aplice şi termenul de supraveghere este suspendat în timpul în care condamnatul este încarcerat. Termenul de supraveghere este de asemenea suspendat în timpul în care condamnatul îşi îndeplineşte obligaţiile serviciului militar.

Articolul 132-44

Măsurile de control la care condamnatul trebuie să se supună sunt următoarele:

1° Să răspundă convocărilor judecătorului responsabil cu executarea pedepselor sau ale asistentului social desemnat;

2° Să primească vizitele asistentului social şi să-i comunice informaţiile sau documentele de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă şi al executării obligaţiilor sale;

3° Să anunţe asistentul social asupra schimbărilor locurilor sale de muncă;

4° Să anunţe asistentul social asupra schimbărilor sale de reşedinţă sau oricărei deplasări a cărei durată ar depăşi 15 zile şi să informeze asupra întoarcerii sale;

5° Să obţină autorizaţia prealabilă a judecătorului responsabil cu executarea pedepselor pentru orice schimbare a locului de muncă sau de reşedinţă, atunci când această schimbare este de natură să împiedice executarea obligaţiilor sale;

6° Să informeze în prealabil judecătorul responsabil cu executarea pedepselor asupra oricărei deplasări în străinătate.

Articolul 132-45

Instanţa de condamnare sau judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate impune în mod special condamnatului respectarea uneia sau mai multora din obligaţiile următoare:

1° Să exercite o activitate profesională sau să urmeze o formă de învăţământ sau de pregătire profesională;

2° Să-şi stabilească reşedinţa într-un anumit loc;

3° Să se supună măsurilor de examinare medicală, de tratament sau îngrijire, chiar în regim de spitalizare. Aceste măsuri pot consta într-un ordin de tratament terapeutic prevăzut de articolele de la L. 3413-1 până la L. 3413-4 din Codul sănătăţii publice, atunci când se constată că respectivul condamnat face uz de substanţe stupefiante sau consumă în mod obişnuit şi excesiv băuturi alcoolice. O copie a deciziei prin care se impun aceste măsuri este adresată de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor medicului sau psihologului care trebuie să îl trateze pe condamnat. Rapoartele de expertiză realizate în cursul procedurii sunt adresate medicului sau psihologului, la cererea acestora sau la iniţiativa judecătorului responsabil cu executarea pedepselor. Acesta le poate adresa, de asemenea, orice al document util depus la dosar;

4° Să demonstreze că în concret contribuie la cheltuielile familiale sau că plăteşte cu regularitate pensiile alimentare al căror debitor este;

5° Să repare în întregime sau parţial, în funcţie de posibilităţile sale contributive, daunele provocate prin infracţiune, chiar şi în lipsa unei decizii asupra acţiunii civile;

6° Să demonstreze că achită în funcţie de posibilităţile contributive, sumele datorate Trezoreriei publice în urma condamnării;

7° Să se abţină să conducă anumite vehicule stabilite prin categoriile permisului prevăzute de Codul rutier;

7°bis Sub rezerva acordului său, să se înscrie şi să se prezinte la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, după caz după frecventarea cursurilor de conducere;

8° Să nu practice activitatea profesională în exercitarea căreia sau cu ocazia căreia a fost comisă infracţiunea sau să nu exercite o activitate care să implice un contact obişnuit cu minori;

9° Să se abţină să apară în orice loc, în orice categorie de loc sau zonă special desemnate;

10° Să nu facă pariuri, în special la organismele de pariuri mutuale, şi să nu participe la jocuri de noroc şi pariuri;

11° Să nu frecventeze barurile;

12° Să nu viziteze anumiţi condamnaţi, în special autorii sau complicii infracţiunii;

13° Să evite să intre în contact cu anumite persoane, în special victima infracţiunii, sau cu anumite categorii de persoane, în special minori, cu excepţia, după caz, a celor desemnaţi de instanţă;

14° Să nu deţină sau să nu poarte o armă;

15° În caz de infracţiune comisă cu ocazia conducerii unui vehicul terestru cu motor, să efectueze, pe cheltuiala sa, un curs de înţelegere a siguranţei rutiere;

16° Să evite să difuzeze orice lucrare sau operă audio-vizuală al cărei autor sau coautor ar fi şi care s-ar referi, în întregime sau parţial, la infracţiunea comisă şi să evite orice intervenţie publică referitoare la această infracţiune; dispoziţiile prezentului paragraf nu sunt aplicabile decât în caz de condamnare pentru crime sau delicte de atacuri voluntare asupra vieţii, de agresiuni sexuale sau de abuzuri sexuale;

17° Să-şi predea copiii în mâinile celor cărora le-au fost încredinţaţi pentru întreţinere prin hotărâre judecătorească;

18° Să îndeplinească un stagiu de civism.

19° În cazul unei infracţiuni comise fie împotriva soţului/soţiei, concubinului/concubinei sau a partenerului/partenerei cu care a încheiat un pact civil de solidaritate, fie împotriva copiilor săi sau împotriva copiilor soţului/soţiei, concubinului/concubinei sau partenerului/partenerei sale, să aibă domiciliul în afara locuinţei sau reşedinţei conjugale şi, după caz, dacă este necesar, să i se acorde o îngrijire medicală, socială sau psihologică; dispoziţiile acestui punct 19° sunt, de asemenea, aplicabile atunci când infracţiunea este comisă de fostul soţ sau concubin al victimei sau de persoana cu care a încheiat un pact civil de solidaritate, domiciliul în cauză fiind cel al victimei. Pentru aplicarea acestui punct 19°, se solicită avizul victimei, cât mai repede cu putinţă şi prin orice mijloace, în privinţa oportunităţii de a impune condamnatului să locuiască în afara domiciliului conjugal. Cu excepţia unor împrejurări deosebite, această măsură este luată în cazul unor fapte de violenţă ce pot fi repetate şi dacă victima o solicită. Instanţa poate preciza modalităţile de acoperire a cheltuielilor aferente acestui domiciliu;

20° Să urmeze pe propria cheltuială un stagiu de responsabilizare pentru prevenirea şi combaterea violenţei în cuplu şi violenţei de gen;

21° Să obţină autorizarea prealabilă a judecătorului responsabil cu executarea pedepselor pentru orice deplasare în străinătate;

22° Să supună condiţiilor unei îngrijiri medicale, sociale, educative sau psihologice în vederea reintegrării sale şi dobândirii valorilor cetăţeneşti; aceste îngrijiri pot interveni, după caz, în cadrul unui centru de primire adaptat în care condamnatul este obligat să locuiască.

Articolul 132-46

Măsurile de ajutor au drept obiect sprijinirea eforturilor condamnatului în vederea reintegrării sale sociale.

Aceste măsuri, care se exercită sub forma unui ajutor cu caracter social şi, la nevoie, a unui ajutor material, sunt aplicate de serviciul de probaţiune cu participarea, după caz, a tuturor organismelor publice şi private.

Alineatul 3

Despre revocarea suspendării sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni

Articolul 132-47

Suspendarea sub supraveghere poate fi revocată de instanţa de judecată în condiţiile prevăzute de articolul 132-48.

Se poate revoca de asemenea de către judecătorul responsabil cu executarea pedepselor, în modalităţile prevăzute de Codul de procedură penală, atunci când condamnatul nu a respectat măsurile de control şi obligaţiile speciale ce i-au fost impuse. Orice nerespectare a acestor măsuri şi obligaţii comisă după ce probaţiunea a devenit executorie poate justifica revocarea suspendării. Totuşi, revocarea nu poate fi dispusă înainte ca respectiva condamnare să fi dobândit caracter definitiv. Dacă această revocare este dispusă atunci când condamnarea încă nu a căpătat caracter definitiv, ea devine caducă în cazul în care această condamnare ar fi ulterior infirmată sau anulată.

Articolul 132-48

În cazul în care condamnatul comite, pe durata termenului de supraveghere, o crimă sau un delict de drept comun urmat de o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate fără suspendare, instanţa de judecată poate, după obţinerea avizului judecătorului responsabil cu executarea pedepselor, să dispună revocarea în întregime sau parţial a suspendării sau suspendărilor acordate anterior. Această revocare nu poate fi dispusă pentru infracţiunile comise înainte ca respectiva condamnare însoţită de suspendare să fi rămas definitivă.

Măsura interdicţiei de a rămâne pe teritoriul francez este executorie de drept în caz de revocare totală a suspendării sub supraveghere în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 132-49

Decizia care dispune revocarea parţială a suspendării nu face să înceteze regimul de supraveghere şi nu adaugă la condamnare efectele unei condamnări fără suspendare.

Articolul 132-50

Dacă instanţa dispune executarea întregii pedepse cu închisoare şi dacă suspendarea sub supraveghere a fost acordată după o primă condamnare deja pronunţată sub acelaşi beneficiu, poate, prin decizie specială, să dispună şi executarea primei pedepse.

Articolul 132-51

Atunci când instanţa dispune revocarea suspendării în întregime sau parţial, ea poate, prin decizie specială şi motivată, executorie cu titlu provizoriu, să dispună încarcerarea condamnatului.

Alineatul 4

Despre efectele suspendării sub supraveghere

Articolul 132-52

Condamnarea însoţită de suspendare sub supraveghere este considerată ca executată atunci când condamnatul nu a făcut obiectul unei decizii care să impună executarea întregii pedepse cu închisoare.

Atunci când beneficiul suspendării sub supraveghere nu a fost acordat decât pentru o parte din pedeapsa cu închisoare, condamnarea este considerată ca executată dacă revocarea suspendării nu a fost pronunţată în condiţiile prevăzute de paragraful precedent.

Caracterul nul al condamnării nu previne revocarea totală sau parţială a suspendării cu probaţiune în măsura în care încălcarea sau infracţiunea au fost comise înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Articolul 132-53

Dacă suspendarea sub supraveghere a fost acordată după o primă condamnare deja pronunţată sub acelaşi beneficiu, această primă condamnare este considerată nulă dacă a doua este declarată sau considerată nulă în condiţiile şi termenele prevăzute de primul paragraf al articolului 132-52 de mai sus sau de articolul 744 din Codul de procedură penală.

Sub-secţiunea 5

Despre suspendarea însoţită de obligaţia de a efectua muncă în folosul comunităţii

Articolul 132-54

Instanţa poate, în condiţiile şi după modalităţile prevăzute de articolele 132-40 şi 132-41, să prevadă că respectivul condamnat va efectua, pe o durată de la 20 la 280 ore, o muncă în folosul fie al unei persoane juridice de drept public, fie al unei persoane juridice de drept privat însărcinată cu o misiune de serviciu public, fie al unei asociaţii abilitate să pună în practică munci în folosul comunităţii.

În plus, instanţa poate impune condamnatului în întregime sau parţial obligaţiile prevăzute de articolul 132-45 pe o durată ce nu poate depăşi 18 luni. Efectuarea unei munci în folosul comunităţii înainte de terminarea acestui termen nu pune capăt acestor obligaţii.

Suspendarea însoţită de obligaţia de a efectua o muncă în folosul comunităţii nu poate fi dispusă atunci când infractorul refuză sau nu este prezent la audiere. Totuşi, această suspendare poate fi dispusă atunci când acuzatul, absent la audiere, şi-a făcut cunoscut acordul în scris şi este reprezentat de avocatul său.

Modalităţile de aplicare a obligaţiei de a efectua o muncă în folosul comunităţii sunt reglementate de dispoziţiile articolelor de la 131-22 până la 131-24. După efectuarea întregii munci în folosul comunităţii, condamnarea este considerată executată doar dacă nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de ultimul paragraf al articolului 132-55.

Articolul 132-55

În cursul termenului fixat de instanţă pentru efectuarea unei munci în folosul comunităţii, condamnatul trebuie, în afara obligaţiei de a îndeplini munca impusă, să respecte următoarele măsuri de control:

1° Să răspundă convocărilor judecătorului responsabil cu executarea pedepselor sau ale asistentului social desemnat;

2° Să se supună examenului medical prealabil executării pedepsei care are drept scop descoperirea dacă are vreo afecţiune periculoasă pentru ceilalţi lucrători şi să se asigure că este apt din punct de vedere medical pentru munca pe care trebuie să o execute;

3° Să justifice motivele schimbărilor locului său de muncă sau de reşedinţă care împiedică executarea muncii în folosul comunităţii conform modalităţilor stabilite;

4° Să obţină autorizaţia prealabilă a judecătorului responsabil cu executarea pedepselor pentru orice deplasare care ar împiedica efectuarea muncii în folosul comunităţii conform modalităţilor stabilite;

5° Să primească vizitele asistentului social şi să-i comunice toate documentele sau informaţiile referitoare la executarea pedepsei.

El trebuie de asemenea să respecte acele obligaţii speciale prevăzute de articolul 132-45 pe care instanţa i le-a impus în mod particular şi a căror durată a stabilită de aceasta nu poate depăşi 18 luni.

Articolul 132-56

Suspendarea însoţită de obligaţia de a efectua o muncă în folosul comunităţii urmează aceleaşi reguli precum cele care sunt prevăzute pentru suspendarea sub supraveghere, cu excepţia celor care sunt cuprinse în al doilea paragraf al articolului 132-42 şi în al doilea paragraf al articolului 132-52; obligaţia de a efectua o muncă în folosul comunităţii este asimilată unei obligaţii speciale de supraveghere şi perioada prevăzută de articolul 131-22 este asimilată perioadei de supraveghere.

Articolul 132-57

În cazul pronunţării unei condamnări pentru un delict de drept comun ce implică o pedeapsă fixă cu închisoare de maxim şase luni, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate, atunci când această condamnare nu mai este susceptibilă să facă obiectul unei căi de recurs din partea condamnatului, să dispună să fie suspendată executarea acestei pedepse şi condamnatul să efectueze, pe o durată de la 20 la 280 ore, o muncă în folosul unei persoane juridice de drept public, al unei persoane juridice de drept privat cu misiune de serviciu public sau al unei asociaţii abilitate să pună în practică munci în folosul comunităţii. Executarea obligaţiei de a presta o muncă în folosul comunităţii este supusă prevederilor celui de-al treilea paragraf al articolului 132-54 şi ale articolelor 132-55 şi 132-56. Judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate de asemenea decide executarea de către condamnat a unei pedepse cu zile-amendă, conform dispoziţiilor articolelor 131-5 şi 131-25.

Prezentul articol este aplicabil pedepselor cu închisoare ce au făcut obiectul unei suspendări parţiale, însoţită sau nu de supraveghere, atunci când partea fixă din pedeapsă este mai mică sau egală cu 6 luni. În acest caz, partea pedepsei cu suspendare rămâne aplicabilă.

Prezentul articol este aplicabil şi pedepselor cu închisoare mai mici sau egale cu 6 luni rezultate din revocarea unei suspendări, însoţite sau nu cu probaţiune.

În cazul efectuării parţiale a unei munci în folosul comunităţii, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate dispune transformarea părţii neexecutate în zile-amendă.

Sub-secţiunea 6

Despre scutirea de pedeapsă şi despre amânare

Articolul 132-58

În materie corecţională sau, exceptând cazurile prevăzute de articolele de la 132-63 până la 132-65, în materie contravenţională, instanţa poate, după ce a declarat infractorul ca fiind vinovat şi a hotărât, eventual, asupra confiscării obiectelor periculoase sau dăunătoare, fie să scutească infractorul de orice altă pedeapsă, fie să amâne pronunţarea acesteia în cazurile şi condiţiile prevăzute de articolele de mai jos.

În acelaşi timp în care se pronunţă asupra vinovăţiei infractorului, instanţa hotărăşte, eventual, asupra acţiunii civile.

Alineatul 1

Despre scutirea de pedeapsă

Articolul 132-59

Scutirea de pedeapsă poate fi acordată atunci când rezultă că reintegrarea vinovatului este realizată, că paguba provocată este reparată şi că tulburarea rezultată în urma infracţiunii a încetat.

Instanţa care pronunţă o scutire de pedeapsă poate decide ca hotărârea sa să nu fie menţionată în cazierul judiciar.

Scutirea de pedeapsă nu se extinde la plata cheltuielilor de judecată.

Alineatul 2

Despre amânarea simplă

Articolul 132-60

Instanţa poate amâna pronunţarea pedepsei atunci când reiese că reintegrarea vinovatului este în curs să fie admisă, că paguba produsă este pe cale să fie reparată şi că tulburarea rezultată în urma infracţiunii va înceta.

În acest caz, ea stabileşte în decizia sa data la care se va decide asupra pedepsei.

Amânarea nu poate fi dispusă decât dacă persoana fizică acuzată sau reprezentantul persoanei juridice acuzate este prezent la şedinţă.

Articolul 132-61

La şedinţa de audiere, instanţa poate fie să scutească infractorul de pedeapsă, fie să pronunţe pedeapsa prevăzută de lege, fie să amâne încă o dată pronunţarea pedepsei în condiţiile şi după modalităţile prevăzute de articolul 132-60.

Articolul 132-62

Decizia asupra pedepsei se ia cel târziu la un an după prima decizie de amânare.

Alineatul 3

Despre amânarea cu probaţiune

Articolul 132-63

Atunci când infractorul, persoană fizică, este prezent la şedinţă, instanţa poate amâna pronunţarea pedepsei în condiţiile şi după modalităţile definite la articolul 132-60 punând persoana în cauză sub supraveghere pe o durată care nu poate depăşi un an.

Decizia sa este executorie cu titlu provizoriu.

Articolul 132-64

Regimul supravegherii, aşa cum rezultă din articolele de la 132-43 până la 132-46, este aplicabil amânării cu supraveghere.

Articolul 132-65

La şedinţa pentru amânare, instanţa poate, ţinând cont de conduita vinovatului în perioada de supraveghere, fie să-l scutească de pedeapsă, fie să pronunţe pedeapsa prevăzută de lege, fie să amâne încă odată pronunţarea pedepsei în condiţiile şi după modalităţile prevăzute de articolul 132-63. Cu acordul procurorului Republicii, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate, cu 30 de zile înainte de şedinţa de amânare, să pronunţe el însuşi scutirea de pedeapsă, la sfârşitul unei dezbateri contradictorii ţinute conform dispoziţiilor articolului 712-6 din Codul de procedură penală.

Decizia asupra pedepsei se ia cel târziu la un an după prima decizie de amânare.

Alineatul 4

Despre amânarea cu ordin judecătoresc

Articolul 132-66

În cazurile prevăzute de legile sau regulamentele care pedepsesc nerespectarea obligaţiilor stabilite, instanţa care amână pronunţarea pedepsei poate ordona persoanei fizice sau persoanei juridice declarate vinovată să se conformeze uneia sau multor dispoziţii prevăzute de aceste legi sau regulamente.

Instanţa acordă un termen pentru executarea acestor dispoziţii.

Articolul 132-67

Instanţa poate pronunţa o amendă care să însoţească ordinul atunci când aceasta este prevăzută de lege sau de regulament; în acest caz, ea fixează, în limitele prevăzute de lege sau de regulament, procentul amenzii şi durata maximă în timpul căreia aceasta va fi aplicabilă.

Amenda încetează să curgă din ziua în care dispoziţiile enumerate de ordin au fost executate.

Articolul 132-68

Amânarea prin ordin nu se poate face decât o singură dată; ea poate fi dispusă chiar dacă persoana fizică acuzată sau reprezentantul persoanei juridice acuzate nu este prezent.

În toate cazurile decizia poate fi însoţită de executarea provizorie.

Articolul 132-69

La şedinţa de amânare, atunci când dispoziţiile enumerate de ordin au fost executate în termenul stabilit, instanţa poate fie să scutească vinovatul de pedeapsă, fie să pronunţe pedepsele prevăzute de lege sau regulament.

Atunci când dispoziţiile au fost executate cu întârziere, instanţa lichidează eventual amenda şi pronunţă pedepsele prevăzute de lege sau regulament.

Atunci când nu se execută dispoziţiile, instanţa lichidează eventual amenda, pronunţă pedepsele şi, în plus, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege sau regulament, poate dispune ca executarea acestor dispoziţii să se facă din oficiu pe cheltuiala condamnatului.

Cu excepţia dispoziţiilor contrare, decizia asupra pedepsei se ia cel târziu la un an după decizia de amânare.

Articolul 132-70

Procentul amenzii, astfel cum a fost fixat prin decizia de amânare, nu poate fi modificat.

Pentru lichidarea amenzii, instanţa apreciază neexecutarea sau întârzierea în executarea dispoziţiilor ţinând cont, eventual, de survenirea unor evenimente care nu sunt imputabile vinovatului.

Amenda nu dă naştere la constrângeri judiciare.

Sub-secţiunea 5

Despre amânarea în scopul investigaţiilor asupra personalităţii sau situaţiei materiale, familiale şi sociale

Articolul 132-70-1

Instanţa poate amâna pronunţarea pedepsei în privinţa unei persoane fizice atunci când este necesar să se dispună investigaţii suplimentare asupra personalităţii sau situaţiei sale materiale, familiale şi sociale, care pot fi încredinţate serviciului penitenciar de integrare şi probaţiune sau unei persoane juridice abilitate.

În acest caz, instanţa stabileşte în decizia sa data la care se va pronunţa pedeapsa.

Decizia de stabilire a pedepsei intervine cel târziu în termen de 4 luni de la decizia de amânare, sub rezerva termenelor mai scurte prevăzute la al treilea paragraf al articolului 397-3 din Codul de procedură penală atunci când persoana este arestată preventiv. Acest termen poate fi prelungit cu încă 4 luni.

Articolul 132-70-2

Atunci când instanţa amână pronunţarea pedepsei, poate acorda imediat victimei daunele-interese fie cu titlu provizoriu, fie cu titlu definitiv.

Alineatul 6

Despre amânarea în scopul depunerii unei sume de bani

Articolul 132-70-3

Instanţa poate amâna pronunţarea pedepsei în privinţa unei persoane impunându-i obligaţia de a depune o sumă de bani în vederea garantării plăţii unei eventuale pedepse cu amendă. Ea stabileşte suma acestui depozit şi termenul în care trebuie depus la grefă, care nu trebuie să depăşească 1 an. Poate prevedea ca suma să fie depusă în rate, conform unui scadenţar pe care ea îl stabileşte.

Instanţa stabileşte în decizia sa data la care se va pronunţa pedeapsa.

Decizie de stabilire a pedepsei intervine cel târziu în termen de 1 an de la decizia de amânare.

Secţiunea 3

Despre definirea unor circumstanţe ce duc la agravarea, diminuarea sau scutirea pedepselor

Articolul 132-71

Constituie o bandă organizată în sensul legii orice grupare formată sau orice înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată prin unul sau mai multe fapte materiale, prin una sau mai multe infracţiuni.

Articolul 132-71-1

Ambuscada constă în aşteptarea pentru un anumit timp a uneia sau mai multor persoane într-un loc stabilit pentru comiterea împotriva ei a uneia sau a mai multor infracţiuni.

Articolul 132-72

Premeditarea este planul făcut înaintea acţiunii de a comite o anumită crimă sau un anumit delict.

Articolul 132-73

Efracţia constă în forţarea, degradarea sau distrugerea oricărui dispozitiv de închidere sau a oricărui gen de îngrădire. Este asimilată efracţiei folosirea de chei false, de chei obţinute pe nedrept sau a oricărui instrument care ar putea fi folosit fraudulos pentru a acţiona un dispozitiv de închidere fără a-l forţa sau a-l degrada.

Articolul 132-74

Furtul prin escaladare este fapta de a pătrunde într-un loc oarecare, fie pe deasupra unui element de închidere, fie prin orice deschizătură care nu este destinată să servească drept intrare.

Articolul 132-75

Armă este orice obiect conceput pentru a omorî sau a răni.

Orice alt obiect ce poate prezenta un pericol pentru persoane este asimilat unei arme de îndată ce este folosit pentru a ucide, a răni sau a ameninţa sau de îndată ce este destinat, de către cel care îl poartă, scopului de a ucide, răni sau ameninţa.

Este asimilat unei arme orice obiect care, prezentând cu arma definită la primul paragraf o asemănare menită să creeze confuzie, este folosit pentru a ameninţa cu uciderea sau rănirea sau este destinat, de către cel care-l poartă, scopului de a ameninţa cu uciderea sau rănirea.

Folosirea unui animal pentru a ucide, răni sau ameninţa este asimilată folosirii unei arme. În caz de condamnare a proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, tribunalul poate decide predarea animalul unui centru de protecţie a animalelor de utilitate publică sau declarată, care va putea dispune liber de el.

Articolul 132-76

În cazurile prevăzute de lege, pedepsele aplicate pentru o crimă sau un delict sunt agravate atunci când infracţiunea este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau presupuse, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie.

Circumstanţa agravantă definită la primul alineat este constituită atunci când infracţiunea este precedată, însoţită sau urmată de discuţii, înscrisuri, imagini, obiecte sau acte de orice natură ce aduc atingere onoarei sau respectului victimei sau unui grup de persoane din care face parte victima din cauza apartenenţei sau neapartenenţei lor, reale sau presupuse, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie.

Articolul 132-77

În cazurile prevăzute de lege, pedepsele aplicate pentru o crimă sau un delict sunt agravate atunci când infracţiunea este comisă din cauza orientării sexuale a victimei.

Circumstanţa agravantă definită la primul paragraf este realizată atunci când infracţiunea este precedată, însoţită sau urmată de discuţii, înscrisuri, folosiri de imagini sau obiecte sau acte de orice natură ce aduc atingere onoarei sau respectului victimei sau unui grup de persoane din care face parte victima din cauza orientării sexuale reale sau presupuse.

Articolul 132-78

Persoana care a încercat să comită o crimă sau un delict este, în cazurile prevăzute de lege, scutit de pedeapsă dacă, după ce a avertizat autoritatea administrativă sau judiciară, a permis să se evite comiterea infracţiunii şi, după caz, să identifice ceilalţi autori sau complici.

În cazurile prevăzute de lege, durata pedepsei privative de libertate de care este pasibilă o persoană care a comis o crimă sau un delict este redusă dacă, după ce a avertizat autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii, evitarea ca infracţiunea să provoace o pagubă sau identificarea altor autori sau complici.

Dispoziţiile paragrafului precedent sunt de asemenea aplicabile atunci când persoana a permis fie să se evite comiterea unei infracţiuni conexe de acelaşi gen precum crima sau delictul pentru care era urmărită, fie să facă să înceteze o asemenea infracţiune, să evite ca aceasta să provoace o pagubă sau să se identifice autorii sau complicii lor.

Nicio condamnare nu poate fi pronunţată numai pe baza declaraţiilor făcute de persoane care au făcut obiectul dispoziţiilor prezentului articol.

Articolul 132-79

Atunci când un mijloc de criptologie în sensul articolului 29 din Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 pentru încrederea în economia digitală a fost folosit la pregătirea sau comiterea unei crime sau unui delict, sau pentru a facilita pregătirea sau comiterea ei, maximul pedepsei privative de libertate aplicat este majorat după cum urmează:

1°Până la recluziune pe viaţă atunci când infracţiunea este pedepsită cu 30 ani închisoare;

2° Până la 30 ani recluziune atunci când infracţiunea este pedepsită cu 20 ani recluziune;

3° Până la 20 ani de recluziune atunci când infracţiunea este pedepsită cu 15 ani recluziune;

4°Până la 15 ani recluziune atunci când infracţiunea este pedepsită cu 10 ani închisoare;

5° Până la 10 ani recluziune atunci când infracţiunea este pedepsită cu 7 ani închisoare;

6° Până la 7 ani de închisoare atunci când infracţiunea este pedepsită cu 5 ani închisoare;

7° Este dublată atunci când infracţiunea este pedepsită cu maxim 3 ani închisoare.

Dispoziţiile prezentului articol nu sunt totuşi aplicabile autorului sau complicelui infracţiunii care, la cererea autorităţilor judiciare sau administrative, le-a predat versiunea explicită a mesajelor cifrate precum şi codurile secrete necesare descifrării.

Articolul 132-80

În cazurile prevăzute de lege sau regulament, pedepsele impuse pentru o crimă, un delict sau o contravenţie sunt agravate atunci când infracţiunea este comisă de soţ, concubin sau partener care a încheiat cu victima un pact civil de solidaritate.

Circumstanţa agravantă prevăzută la primul paragraf este, de asemenea, constituită atunci când faptele sunt comise de fostul soţ, concubin sau partener care a încheiat cu victima un pact civil de solidaritate. Dispoziţiile acestui paragraf se aplică în măsura în care infracţiunea este comisă din cauza relaţiilor ce au existat între fapte şi victimă.

CAPITOLUL III

Despre prescrierea pedepselor şi despre anularea condamnărilor

Articolul 133-1

Decesul condamnatului sau dizolvarea persoanei juridice, cu excepţia cazului în care dizolvarea este pronunţată de instanţa penală, graţierea şi amnistia, împiedică sau opresc executarea pedepsei. Totuşi, se poate proceda la recuperarea amenzii şi a cheltuielilor de judecată precum şi la executarea confiscării după decesul condamnatului sau după dizolvarea persoanei juridice până la încheierea operaţiunilor de lichidare.

Prescripţia pedepsei împiedică executarea acesteia.

Reabilitarea anulează condamnarea.

Secţiunea 1

Despre prescripţie

Articolul 133-2

Sub rezerva dispoziţiilor articolului 213-5, pedepsele pronunţate pentru o crimă se prescriu la împlinirea a 20 de ani de la data la care hotărârea de condamnare a devenit definitivă.

Articolul 133-3

Pedepsele pronunţate pentru un delict se prescriu la împlinirea a 5 ani de la data la care hotărârea de condamnare a devenit definitivă.

Articolul 133-4

Pedepsele pronunţate pentru o contravenţie se prescriu la împlinirea a 3 ani de la data la care hotărârea de condamnare a devenit definitivă.

Articolul 133-5

Condamnaţilor în contumacie sau în lipsă a căror pedeapsă este prescrisă nu li se permite anularea contumaciei sau formularea unei contestaţii.

Articolul 133-6

Obligaţiile de natură civilă rezultate dintr-o hotărâre penală devenită definitivă se prescriu conform normelor Codului civil.

Secţiunea 2

Despre graţiere

Articolul 133-7

Graţierea implică numai scutirea de la executarea pedepsei.

Articolul 133-8

Graţierea nu împiedică dreptul victimei de a obţine despăgubirea prejudiciului provocat de infracţiune.

Secţiunea 3

Despre amnistie

Articolul 133-9

Amnistia anulează condamnările pronunţate. Ea implică, fără să permită restabilirea, reducerea tuturor pedepselor. Ea repune autorul sau complicele infracţiunii în beneficiul suspendării care ar fi putut fi acordată cu prilejul unei condamnări anterioare.

Articolul 133-10

Amnistia nu prejudiciază terţii.

Articolul 133-11

Este interzis oricărei persoane care, în exercitarea funcţiilor sale, are cunoştinţă despre condamnările penale, despre sancţiunile disciplinare sau profesionale sau despre interdicţii, decăderi şi incapacităţi anulate prin amnistie, să amintească existenţa lor sub orice formă sau să lasă să rămână o menţiune asupra lor într-un document oarecare. Totuşi, minutele hotărârilor, sentinţelor şi deciziilor nu se supun acestei interdicţii. În plus, amnistia nu împiedică executarea publicării dispuse cu titlu de despăgubire.

Secţiunea 4

Despre reabilitare

Articolul 133-12

Orice persoană afectată de o pedeapsă penală, corecţională sau contravenţională poate beneficia fie de o reabilitare de drept în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, fie de o reabilitare judiciară acordată în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

Articolul 133-13

Reabilitarea este permisă de drept persoanei fizice condamnate care, în termenele mai jos stabilite, nu a suferit nicio condamnare nouă la o pedeapsă penală sau corecţională:

1° Pentru condamnarea la amendă sau la pedeapsa cu zile-amendă după un termen de 3 ani din ziua plăţii amenzii sau a sumei totale a zilelor-amendă, de la expirarea amenzii judiciare sau de la termenul încarcerării prevăzută de articolul 131-25 sau de la împlinirea prescripţiei;

2° Pentru condamnarea unică fie la pedeapsa cu închisoare care nu depăşeşte 1 an, fie la o altă pedeapsă decât închisoarea, detenţia penală, încarcerarea, amenda sau ziua-amendă, după un termen de 5 ani fie de la executarea pedepsei, fie de la împlinirea prescripţiei;

3° Pentru condamnarea unică la o pedeapsă cu închisoare care nu depăşeşte 1 an sau pentru condamnările multiple la pedeapsa cu închisoare, al căror total nu depăşeşte 5 ani, după un termen de 10 ani fie de la expirarea pedepsei executate, fie de la împlinirea prescripţiei.

Termenele prevăzute de acest articol sunt dublate atunci când persoana a fost condamnată pentru fapte comise în stare de recidivă legală.

În cazul unei condamnări însoţite integral sau parţial de suspendare, de suspendare sub supraveghere sau de suspendare cu obligaţia de a efectua muncă în folosul comunităţii, termenele de reabilitare curg, pentru fiecare din aceste condamnări şi inclusiv în caz de multiple condamnări, de la data la care condamnarea este nulă.

Articolul 133-14

Reabilitarea este permisă de drept persoanei juridice condamnate care, în termenele mai jos stabilite, nu a suferit nicio condamnare nouă la o pedeapsă penală sau corecţională:

1° Pentru condamnarea la amendă, după un termen de 5 ani din ziua plăţii amenzii sau împlinirii prescripţiei;

2° Pentru condamnarea la o altă pedeapsă decât amenda sau dizolvarea, după un termen de 5 ani fie de la executarea pedepsei, fie de la împlinirea prescripţiei.

Termenele prevăzute în prezentul articol sunt dublate atunci când persoana a fost condamnată pentru fapte comise în stare de recidivă legală.

În cazul unei condamnări cu suspendare, termenele de reabilitate curg din ziua în care condamnarea este nulă.

Articolul 133-15

Pedepsele a căror cumulare a fost acordată sunt considerate o pedeapsă unică pentru aplicarea dispoziţiilor articolelor 133-13 şi 133-14.

Articolul 133-16

Reabilitarea produce aceleaşi efecte precum cele care sunt prevăzute de articolele 133-10 şi 133-11. Ea anulează toate incapacităţile şi decăderile care reies din condamnare.

Totuşi, atunci când persoana a fost condamnată la control socio-judiciar prevăzut de articolul 131-36-1 sau la pedeapsa cu interdicţia de a practica o activitate profesională sau benevolă ce implică un contact obişnuit cu minorii, reabilitarea nu produce efecte decât la sfârşitul măsurii. De altfel, reabilitarea nu produce efecte decât la sfârşitul unui termen de 40 ani de la pronunţarea, cu titlu de pedeapsă complementare, a unei interdicţii, incapacităţi sau decăderi cu titlu definitiv.

Reabilitarea nu interzice luarea în considerare a condamnării, exclusiv de către autorităţile judiciare, în cazul unei noi urmăriri penale, pentru aplicarea normelor privind recidiva legală.

Articolul 133-16-1

Dacă persoana a fost condamnată de o instanţă penală dintr-un stat membru al Uniunii europene la una din următoarele pedepse, reabilitarea nu poate produce efecte asupra condamnările anterioare pe teritoriul francez decât la sfârşitul următoarelor termene:

1° Dacă pedeapsa pronunţată este o sancţiune pecuniară, de la anularea acestei condamnări sau de la scurgerea unui termen de 3 ani de la pronunţare;

2° Dacă pedeapsa pronunţată este o pedeapsă cu închisoare cu o durată mai mare de un an, de la anularea acestei condamnări sau de la scurgerea unui termen de 10 ani de la pronunţare;

3° Dacă pedeapsa pronunţată este o pedeapsă cu închisoare mai mare dec 10 ani, de la anularea acestei condamnări sau de la scurgerea unui termen de 40 ani de la pronunţare;

4° Dacă persoana a fost condamnată la o pedeapsă alta decât cele definite la punctele 1-3, de la anularea acestei condamnări sau de la scurgerea unui termen de 5 ani de la pronunţare.

Articolul 133-17

Pentru aplicarea normelor privind reabilitarea, renunţarea la pedeapsă echivalează cu executarea ei.

Partea legislativă

Cartea II

Despre crimele şi delictele comise împotriva persoanelor

Titlul I

Despre crimele comise împotriva umanităţii şi speciei umane

Sub-titlul I

Despre crimele comise împotriva umanităţii

Capitolul I

Despre genocid

Articolul 211-1

Constituie un genocid comiterea, în executarea unui plan stabilit în vederea distrugerii totale sau parţiale a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios, sau a unui anumit grup plecând de la orice alt criteriu arbitrar, sau cererea de a se comite, împotriva membrilor acestui grup, unul din următoarele acte:

- atingerea voluntară adusă vieţii;

- atingerea gravă a integrităţii fizice sau psihice;

- supunerea la condiţii de existenţă capabile să ducă la distrugerea totală sau parţială a grupului;

- măsuri vizând împiedicarea naşterilor;

- transferul forţat de copii.

Genocidul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă sunt aplicabile crimei prevăzute de prezentul articol.

Articolul 211-2

Provocarea publică şi directă, prin toate mijloacele, la comiterea unui genocid se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă i s-a dat curs acestei provocări.

În cazul în care nu i s-a dat curs provocării, faptele se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu 100.000 euro amendă.

Capitolul II

Despre alte crime împotriva umanităţii

Articolul 212-1

Constituie, de asemenea, o crimă împotriva umanităţii şi se pedepseşte cu recluziune pe viaţă oricare din următoarele acte comise în executarea unui plan concertat împotriva unui grup de populaţie civilă în cadrul unui atac generalizat sau sistematic:

1° Atentatul voluntar contra vieţii;

2° Exterminarea;

3° Aducerea în starea de sclavie;

4° Deportarea sau transferul forţat al populaţiei;

5° Închisoarea sau orice altă formă de privare gravă de libertate fizică cu încălcarea dispoziţiilor fundamentale din dreptul internaţional;

6° Tortura;

7° Violul, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală de gravitate comparabilă;

8° Persecutarea oricărui grup sau oricărei colectivităţi identificabile din considerente, politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase sau sexuale sau în funcţie de alte criterii recunoscute universale ca fiind inadmisibile în dreptul internaţional;

9° Dispariţia forţată;

10° Actele de segregare comise în cadrul unui regim instituţionalizat de opresiune sistematică şi de dominare ale unui grup rasial asupra oricărui alt grup rasial sau a tuturor celorlalte grupuri rasiale şi cu intenţia de menţinere a acestui regim;

11° Celelalte acte inumane cu caracter asemănător ce cauzează în mod intenţionat suferinţe sau atingeri grave integrităţii fizice sau psihice.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă sunt aplicabile crimelor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 212-2

Atunci când sunt comise pe timp de război în executarea unui plan concertat împotriva celor care combat sistemul ideologic în numele căruia sunt comise crime împotriva umanităţii, actele prevăzute la articolul 212-1 se pedepsesc cu recluziune pe viaţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 privind perioada măsurii de siguranţă se aplică crimelor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 212-3

Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, uneia din crimele definite de articolele 211-1, 212-1 şi 212-2 se pedepseşte cu recluziune penală pe viaţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 privind perioada măsurii de siguranţă se aplică crimelor prevăzute de prezentul articol.

Capitolul III

Dispoziţii comune

Articolul 213-1

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul sub-titlu primesc de asemenea următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, după modalităţile prevăzute de articolul 131-26. Totuşi, maximul interdicţiei ajunge la 15 ani;

2° Interdicţia, în modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia cărei exercitări a fost comisă infracţiunea. Totuşi, maximul interdicţiei temporare ajunge la 10 ani;

3° Interdicţia de şedere, după modalităţile prevăzute de articolul 131-31. Totuşi, maximum interdicţiei ajunge la 15 ani;

4° Confiscarea tuturor bunurilor sau numai a unei părţi din acestea care le aparţin sau, sub rezerva dreptului proprietarului de bună credinţă, de care dispun liber;

5° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate cumulativ.

Articolul 213-2

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în prezentul titlu.

Articolul 213-3

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de crime împotriva umanităţii, se pedepsesc, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-38:

1° Pedepsele menţionate la articolul 131-39 ;

2° Confiscarea tuturor bunurilor lor sau numai a unei părţi din acestea bunurile care le aparţin sau, fără a afecta drepturile proprietarului de bună credinţă, de care dispun în mod liber.

Articolul 213-4

Autorul sau complicele unei crime vizat în prezentul sub-titlu nu poate fi exonerat de responsabilitatea sa pentru singurul fapt că a realizat un act prescris sau autorizat de dispoziţiile legislative sau reglementare sau un act comandat de autoritatea legitimă. Totuşi, instanţa ţine cont de această circumstanţă atunci când stabileşte pedeapsa şi suma totală.

Articolul 213-4-1

Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor articolului 121-7, este considerat complice al unei crime menţionate în prezentul sub-titlu şi comisă de subordonaţi plasaţi sub autoritatea şi controlul său efectiv comandantul militar sau persoana care a deţinut această funcţie, care ştia sau, din cauza circumstanţelor, ar fi trebuit să ştie că aceşti subordonaţi au comis sau urmau să comită această crimă, şi care nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabil posibile pentru a împiedica sau a opri comiterea acestei crime sau pentru a sesiza autorităţile competente în vederea derulării anchetei şi urmăririi penale.

Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor articolului 121-7, este considerat complice al unei crime menţionate în prezentul sub-titlu şi comisă de subordonaţi plasaţi sub autoritatea şi controlul său efectiv superiorul ierarhic, care nu deţine funcţia de comandant militar, care ştia că aceşti subordonaţi au comis sau urmau să comită această crimă sau a neglijat în mod deliberat să ţină cont de anumite informaţii ce indicau clar acest lucru şi care nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabil posibile pentru a împiedica sau a opri comiterea acestei crime sau pentru a sesiza autorităţile competente în vederea desfăşurării anchetei şi urmăririi penale, în condiţiile în care această crimă avea legătură cu activităţile de care era responsabil sau pe care le controla efectiv.

Articolul 213-5

Acţiunea publică privind crimele prevăzute de acest sub-titlu, precum şi pedepsele pronunţate, sunt imprescriptibile.

Sub-titlul II

Despre crimele împotriva umanităţii

Capitolul I

Despre crimele de eugenie şi clonaj reproductiv

Articolul 214-1

Punerea în operă a unei practici eugenice tinzând la organizarea selectării persoanelor se pedepseşte cu 30 ani recluziune şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Articolul 214-2

Începerea unei intervenţii care are ca scop naşterea unui copil identic din punct de vedere genetic cu o altă persoană în viaţă sau decedată se pedepseşte cu 30 ani recluziune şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Articolul 214-3

Infracţiunile prevăzute de articolele 214-1 şi 214-2 se pedepsesc cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 7.500.000 euro atunci când sunt comise în bandă organizată.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 214-4

Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, uneia din crimele definite de articolele 214-1 şi 214-2 se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Capitolul II

Dispoziţii comune

Articolul 215-1

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de acest sub-titlu se pedepsesc de asemenea cu următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în modalităţile prevăzute în articolul 131-26;

2° Interdicţia exercitării unei funcţii publice, în modalităţile prevăzute de articolul 131-27;

3° Interdicţia de şedere, în modalităţile prevăzute de articolul 131-31;

4° Confiscarea tuturor bunurilor sau numai a unei părţi din bunurile care le aparţin sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care dispun în mod liber, mobile sau imobile, divizate sau nu;

5° Confiscarea materialului care a servit la comiterea infracţiunii;

6° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea de formator de formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani, sau de exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate cumulativ.

Articolul 215-2

Interdicţia de a se afla pe teritoriului francez poate fi pronunţată, în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile prevăzute în acest sub-titlu.

Dispoziţiile ultimelor şapte paragrafe ale articolului 131-30 nu se aplică.

Articolul 215-3

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, pentru infracţiunile definite în acest sub-titlu se pedepsesc, pe lângă amendă, potrivit prevederilor articolului 131-38:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate la articolul 131-39;

3° Confiscarea tuturor bunurilor sau a unei părţi din bunurile care le aparţin sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care dispun în mod liber, mobile sau imobile, divizate sau nu;

4° Interdicţia de a exercita o funcţie de formator de formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani.

Articolul 215-4

Acţiunea publică privind crimele prevăzute în acest sub-titlu, precum şi pedepsele pronunţate se prescriu în 30 de ani.

În plus, pentru crima de clonare reproductivă prevăzută de articolul 214-2, întârzierea prescrierii acţiunii publice nu începe să se scurgă, din vreme de clonarea a condus la naşterea unui copil, decât de la majoratul acestui copil.

Titlul II

Despre infracţiuni contra persoanei

Capitolul I

Despre atingeri aduse vieţii persoanei

Secţiunea 1

Despre atingeri voluntare aduse vieţii

Articolul 221-1

Uciderea voluntară a unei alte persoane constituie o crimă. Se pedepseşte cu 30 ani recluziune.

Articolul 221-2

Omorul care precede, însoţeşte sau urmează unei alte crime se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Omorul care are ca obiect fie pregătirea sau facilitarea unui delict, fie favorizarea fugii sau asigurarea impunităţii autorului sau complicelui unui delict se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 221-3

Omorul comis cu premeditare sau prin ambuscadă constituie un asasinat. Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 privind perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol. Totuşi, dacă victima este un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani şi asasinatul este precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie sau dacă asasinatul a fost comis asupra unui magistrat, un funcţionar din cadrul poliţiei naţionale, un militar al jandarmeriei, un membru al personalului administraţiei penitenciare sau orice alt reprezentant al autorităţii publice, cu ocazia exercitării sau din cauza funcţiilor sale, curtea cu juri poate, prin decizie specială, fie să prelungească perioada măsurii de siguranţă până la 30 ani, fie, dacă pronunţă recluziunea pe viaţă, să decidă că nicio măsură din cele enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată în privinţa condamnatului; în caz de comutare a pedepsei, şi cu condiţia ca decizia de graţiere să nu dispună altceva, perioada măsurii de siguranţă este atunci egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.

Articolul 221-4

Omorul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă când este comis:

1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

2° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra taţilor sau mamelor adoptive;

3° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, datorită unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau datorită unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, unui militar al jandarmeriei naţionale, unui funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din cadrul administraţiei penitenciare sau orice alt reprezentant al autorităţii publice, unui pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent care exercită pentru un locator funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea sau din cauza funcţiilor sale, atunci când calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului din unităţile de învăţământ, asupra unui agent al unui operator al reţelei de transport public de călători sau a oricărei persoane cu o misiune de serviciu public, precum şi asupra unui profesionist în domeniul sănătăţii, în exercitarea sau din cauza funcţiilor sale, atunci când calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° ter Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directă sau asupra oricărei alte persoane ce locuieşte de obicei la domiciliul persoanelor menţionate la 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de aceste persoane;

5° Asupra unui martor, a unei victime sau unei părţi civile, fie pentru a-i împiedica să denunţe faptele, să facă plângeri sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;

6° Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărată sau bănuită, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;

7° Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei;

8° De către mai multe persoane ce acţionează în bandă organizată;

9° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau partenerul/partenera care/ cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

10° Împotriva unei persoane din cauza refuzului acesteia de a încheia o căsnicie sau o uniune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol. Totuşi, dacă victima este un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani şi dacă omorul este precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie sau dacă omorul a fost comis în bandă organizată asupra unui magistrat, un funcţionar din cadrul poliţiei naţionale, un militar al jandarmeriei, un membru al personalului administraţiei penitenciare sau orice alt reprezentant al autorităţii publice, cu ocazia exercitării sau din cauza funcţiilor sale, curtea cu juri poate, prin decizie specială, fie să prelungească perioada măsurii de siguranţă până la 30 ani, fie, dacă pronunţă recluziunea pe viaţă, să decidă că niciuna din măsurile enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată în privinţa condamnatului; în caz de comutare a pedepsei, şi cu condiţia ca decizia de graţiere să nu dispună altfel, perioada măsurii de siguranţă este atunci egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.

Articolul 221-5

Atentarea la viaţa unei alte persoane prin utilizarea sau administrarea de substanţe capabile să ducă la moarte constituie o otrăvire.

Otrăvirea se pedepseşte cu 30 ani de recluziune.

Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă atunci când este comisă într-una din circumstanţele prevăzute la articolele 221-2, 221-3 şi 221-4.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 221-5-1

Oferirea sau promisiunea făcute unei persoane sau propunerea de daruri, cadouri sau orice fel de avantaje pentru a comite un asasinat sau o otrăvire se pedepseşte, dacă această crimă nu a fost comisă nici încercată, cu 10 ani închisoare şi cu o amendă de 150.000 euro.

Articolul 221-5-2

Persoanele juridice declarate penal responsabile, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune se pedepsesc, pe lângă amenda după modalităţile prevăzute la articolul 131-38, cu pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 se referă la activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 221-5-3

Orice persoană care a încercat să comită crimele de asasinat sau otrăvire este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea decesului victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei otrăviri ajunge la 20 de ani de recluziune dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea decesului victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Autorul 221-5-4

În cazul în care crima prevăzută de punctul 10° al articolului 221-4 este comisă în străinătate împotriva unei persoane cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la articolul 113-7.

Articolul 221-5-5

În cazul condamnării pentru o crimă sau un delict prevăzut în prezenta secţiune, comis asupra unui copil de tatăl sau de mama acestuia sau asupra celuilalt părinte, instanţa de judecată se pronunţă asupra retragerii totale sau parţiale a autorităţii părinteşti, în aplicarea articolelor 378, 379 şi 379-1 din Codul civil. Dacă procedurile au loc în faţa curţii cu juri, aceasta se pronunţă asupra acestei chestiuni fără asistenţa juraţilor.

Secţiunea 2

Despre atingeri involuntare aduse vieţii

Articolul 221-6

Cauzarea, în condiţiile şi în funcţie de distincţiile prevăzute la articolul 121-3, prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau încălcarea unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, morţii unei persoane constituie un omor involuntar pedepsit cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, pedepsele date sunt până la 5 ani închisoare şi o amendă de 75.000 euro.

Articolul 221-6-1

Atunci când stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei obligaţii legislative sau reglementare de securitate sau de prudenţă prevăzute de articolul 221-6 este comisă de conducătorul unui vehicul terestru cu motor, omuciderea involuntară se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu o amendă de 75.000 euro.

Pedepsele sunt până la 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă:

1° Conducătorul a comis o încălcare voită a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau de regulament alta decât cele menţionate mai jos;

2° Conducătorul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat mai mare sau egală cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau reglementare din Codul rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări alcoolice;

3° Rezultă din analiza de sânge sau de salivă că conducătorul folosise substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de Codul rutier menite să stabilească dacă acesta conducea după ce a utilizat stupefiante;

4° Conducătorul nu avea permis de conducere cerut de lege sau regulament sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;

5° Conducătorul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată egală sau mai mare de 50 km/h ;

6° Conducătorul, ştiind că tocmai a făcut sau provocat un accident, nu a oprit şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi o amendă de 150.000 euro dacă omuciderea involuntară a fost comis cu două sau mai multe circumstanţe menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 221-6-2

Atunci când omuciderea involuntară prevăzută de articolul 221-6 rezultă din agresiunea comisă de un câine, proprietarul sau persoana care deţine câinele la momentul comiterii faptelor se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro în cazul în care:

1° Posesia sau deţinerea câinelui este ilicită în accepţiunea unor dispoziţii legislative sau reglementare sau a unei hotărâri judecătoreşti sau administrative;

2° Proprietarul sau deţinătorul câinelui se afla în stare de ebrietate evidentă sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante;

3° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu a executat măsurile prevăzute de primar, conform articolului L. 211-11 din Codul rural şi al pescuitului maritim, pentru prevenirea pericolului prezentat de animal;

4° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu este titular al unui permis de deţinere prevăzut la articolul L. 211-14 din Codul rural şi al pescuitului maritim;

5° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu face dovada vaccinării antirabice valabile a animalului său atunci când este obligatorie;

6° În cazul unui câine din prima sau a doua categorie prevăzute la articolul L. 211-12 din Codul rural şi al pescuitului maritim care nu avea botniţă sau nu era ţinut în lesă de către un adult conform dispoziţiilor punctului II al articolului L. 211-16 din acelaşi cod;

7° În cazul unui câine supus unor rele tratament din partea proprietarului sau deţinătorului său.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro în cazul în care omuciderea involuntară a fost comis cu două sau mai multe din circumstanţele menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 221-7

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 221-6 se pedepsesc, pe lângă amenda potrivit dispoziţiilor articolul 131-38, cu pedepsele prevăzute la punctele 2°, 3°, 8° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

În cazurile menţionate la al doilea paragraf al articolului 221-6, se aplică în plus pedeapsa menţionată la punctul 4° al articolului 131-39.

Secţiunea 2

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 221-8

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsesc de asemenea cu următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, în condiţiile prevăzute de articolul 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru crimele prevăzute la articolele 221-1, 221-2, 221-3, 221-4 şi 221-5, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii pot fi pronunţate cumulativ;

2° Interdicţia de a deţine sau a purta, timp de maxim 5 ani, o armă autorizată;

3° Suspendarea, pentru o durată de maxim 5 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, suspendarea nu poate fi însoţită de amânare, chiar şi parţial, şi nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute la punctele 1° până la 6° şi la ultimul paragraf al articolului 221-6-1, durata acestei suspendări este de cel mult 10 ani;

4° Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 5 ani;

4° bis Obligaţia de a urma un curs de înţelegere a pericolelor folosirii produselor stupefiante, potrivit prevederilor articolului 131-35-1;

5° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care este liber să le folosească;

6° Retragerea permisului de vânătoare cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult 5 ani;

7° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pentru o durată de maxim 5 ani;

8° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, obligaţia de a urma, pe cheltuiala sa, un curs de înţelegere a siguranţei rutiere;

9° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, imobilizarea, timp de cel mult 1 an de zile, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul;

10° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, confiscarea automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul.

Confiscarea automobilului este obligatorie în cazurile prevăzute la punctul 4° şi la ultimul paragraf al articolului 221-6-1 precum şi, în cazurile prevăzute la punctele 2°, 3° şi 5° ale aceluiaşi articol, în caz de recidivă sau dacă persoana a fost deja condamnată definitiv pentru unul din delictele prevăzute de articolele L. 221-2, L. 224-16, L. 234-1, L. 234-8, L. 235-1, L. 235-3 sau L. 413-1 din Codul rutier sau pentru contravenţia menţionată la acelaşi articol L. 413-1. Instanţa poate totuşi să nu pronunţe această pedeapsă motivând decizia luată.

11° În cazurile prevăzute la punctul 2° şi la ultimul paragraf al articolului 221-6-1, interdicţia, timp de maxim 5 ani, de a conduce un vehicul neechipat, de către un profesionist autorizat sau din fabrică, cu un dispozitiv antifurt omologat ca etilotest electronic, în condiţiile prevăzute la articolul L. 234-17 din Codul rutier. Dacă această interdicţie este pronunţată în acelaşi timp cu pedeapsa de anulare sau suspendare a permisului de conducere, atunci este aplicabilă, pe perioada fixată de instanţă, la sfârşitul executării acestei pedepse.

Orice condamnare pentru delictele prevăzute la punctele 1° - 6° şi la ultimul paragraf al articolului 221-6-1 atrage de drept anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita un nou permis pentru cel mult 10 ani. În caz de recidivă, durata interdicţiei este de 10 ani şi tribunalul, prin decizie special motivată, poate să prevadă că această interdicţie este definitivă.

II. – În caz de condamnare pentru infracţiunile prevăzute la secţiunea 1 din prezentul capitol, pronunţarea pedepselor complementare la punctele 2°, 5° şi 6° din I este obligatorie. Durata pedepselor prevăzute la punctele 2° şi 6° este de maxim 15 ani.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată atunci când condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, poate decide să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 221-9

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 1 din prezentul capitol se pedepsesc de asemenea cu următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în condiţiile prevăzute la articolul 131-26 ;

2° Interdicţia de a exercita o funcţie publică, în condiţiile prevăzute de articolul 131-27;

3° Confiscarea prevăzută de articolul 131-21 ;

4° Interdicţia de şedere, în condiţiile prevăzute de articolul 131-31.

Articolul 221-9-1

Persoanele fizice vinovate de crimele prevăzute la secţiunea 1 din prezentul capitol sunt supuse, de asemenea, controlului socio-judiciar, potrivit modalităţilor prevăzute de articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13.

Articolul 221-10

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunea 2 din prezentul capitol primesc şi pedeapsa complementară cu afişare sau difuzare a deciziei prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 221-11

Interdicţia de a se afla pe teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la secţiunea I din prezentul capitol.

Articolul 221-11-1

În cazul prevăzut la punctul 10° al articolului 221-4, se mai poate pronunţa interdicţia, pentru o durată de cel mult 10 ani, de a părăsi teritoriul Republicii.

Capitolul I bis

Despre infracţiunile contra persoanei comise prin dispariţii forţate

Articolul 221-12

Constituie o dispariţie forţată arestarea, detenţia, reţinerea sau orice altă formă de privare de libertate a unei persoane, în condiţii care-l exclud de la protecţia legii, de către unul sau mai mult funcţionari ai statului sau de către o persoană sau un grup de persoane ce acţionează cu autorizarea, sprijinul şi aprobarea autorităţilor statului, atunci când aceste acţiuni sunt urmate de dispariţia sa şi însoţite fie de refuzul recunoaşterii privării de libertate, fie de disimularea sorţii ce i-a fost rezervată sau a locului în care se află.

Dispariţia forţată se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23, privind perioada măsurii de siguranţă, sunt aplicabile crimei prevăzute de prezentul articol.

Articolul 221-13

Fără a aduce atingere aplicării articolului 121-7, se consideră complice al unei crime de dispariţie forţată menţionată la articolul 221-12 comisă de subordonaţi plasaţi sub autoritatea sau controlul său efectiv superiorul care ştia, sau a neglijat în mod deliberat să ţină cont de anumite informaţii ce indicau clar faptul că subordonaţii săi comiteau sau urmau să comită o crimă de dispariţie forţată şi care nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabil posibile pentru a împiedica sau reprima executarea acesteia sau pentru a sesiza autorităţile competente în vederea anchetării şi urmăririi penale, în măsura în care această crimă avea legătură cu activităţile de care era responsabil sau pe care le controla efectiv.

Articolul 221-14

I. # Persoanele fizice vinovate de crima prevăzută la articolul 221-12 sunt, de asemenea, pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit dispoziţiilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate cumulativ.

3° Interdicţia de şedere, în condiţiile prevăzute la articolul 131-31;

4° Confiscarea prevăzută la articolul 131-21.

II. # În cazul condamnării pentru crima prevăzută la articolul 221-12, pronunţarea următoarelor pedepse complementare este obligatorie:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de maxim 15 ani, o armă cu autorizaţie;

2° Confiscarea unei sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care dispune în mod liber.

Totuşi, curtea cu juri poate decide să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 221-15

Persoanele fizice vinovate de crima prevăzută la articolul 221-12 sunt, de asemenea, supuse controlului socio-judiciar în condiţiile prevăzute la articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13.

Articolul 221-16

Interdicţia de a se afla pe teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30 fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de crima prevăzută la articolul 221-12.

Articolul 221-17

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de crima definită la articolul 221-12 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele menţionate la articolul 131-39.

Articolul 221-18

Acţiunea publică în privinţa crimei definite la articolul 221-12, precum şi pedepsele pronunţate se prescriu în 30 ani.

Capitolul II

Despre atingerile aduse integrităţii fizice sau psihice a persoanei

Secţiunea 1

Despre atingerile voluntare aduse integrităţii persoanei

Alineatul 1

Despre torturi şi acte de barbarie

Articolul 222-1

Supunerea unei persoane la torturi sau la acte de barbarie se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-2

Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă precede, însoţeşte sau urmează unei crime alta decât omorul sau violul.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-3

Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu 20 ani de recluziune dacă este comisă:

1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;

4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un membru sau funcţionar al Curţii penale internaţionale, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, din vamă, din administraţia penitenciară sau orice alt reprezentant al autorităţii publice, un pompier profesionist sau voluntar, un gardian al imobilelor sau grupuri de imobile sau un agent care asigură pentru un locator funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţia de locuinţe în aplicare articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea sau în funcţiile sale, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului care lucrează în instituţiile de învăţământ şcolar, asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune de serviciu public, precum şi asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° ter Asupra unui soţ/soţie, ascendenţilor sau descendenţilor în linie directă sau asupra oricărei persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul persoanelor menţionate la punctele 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de acestea din urmă;

5° Asupra unui martor, unei victime sau unei părţi civile, fie pentru a-i împiedica să denunţe faptele, să facă plângeri sau depoziţii, fie în vederea renunţării la plângerea sau depoziţia sa în faţa unei instanţe naţionale sau în faţa Curţii penale internaţionale ;

5° bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;

5° ter Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei;

5° quater Asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv ocazional, dacă faptele sunt comise în exercitarea acestei activităţi;

6° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau partenerul/partenera cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

6° bis Împotriva unei persoane pentru a o constrânge să încheie o căsnicie sau o uniune, ori din cauza refuzului său de a încheia această căsnicie sau uniune;

7° De către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau a misiunii sale;

8° De către mai multe persoane care acţionează în calitate de autor sau complice;

9° Cu premeditare sau ambuscadă;

10° Cu utilizarea sau ameninţarea cu armă.

Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte, de asemenea, cu 20 ani recluziune dacă este însoţită de agresiuni sexuale altele decât violul.

Pedeapsa pronunţată este de 30 ani recluziune dacă infracţiunea definită la articolul 222-1 este comisă asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-4

Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune dacă este comisă în bandă organizată sau în mod obişnuit asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-5

Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune dacă a produs mutilare sau o infirmitate permanentă.

Primele două paragrafe din articolul 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-6

Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă a produs decesul victimei fără intenţie.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-6-1

Persoanele juridice declarate penal responsabile, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 pentru infracţiunile definite de prezentul alineat, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-38, de pedepsele prevăzute de articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 222-6-2

Orice persoană care a încercat să comită crimele prevăzute de prezentul alineat este scutit de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate aplicată autorului sau complicelui uneia din crimele prevăzute în prezentul alineat este redusă pe jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau evitarea producerii decesului unui individ sau unei infirmităţi permanente şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. În cazul în care pedeapsa este recluziune pe viaţă, aceasta va fi redusă la 20 ani de recluziune.

Articolul 222-6-3

În cazul în care crima prevăzută la punctul 8° bis al articolului 222-3 este comisă în străinătate împotriva unei persoane cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la dispoziţiile articolului 113-7.

Alineatul 2

Despre violenţe

Articolul 222-7

Violenţele ce au provocat decesul fără intenţie se pedepsesc cu 15 ani de recluziune.

Articolul 222-8

Infracţiunea definită la articolul 222-7 se pedepseşte cu 20 ani de recluziune dacă este comisă:

1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;

4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un membru sau funcţionar al Curţii penale internaţionale, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent care asigură pentru un locator funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului care lucrează în instituţiile de învăţământ şcolar, asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune de serviciu public, precum şi asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° ter Asupra unui soţ/soţie, ascendenţilor sau descendenţilor în linie directă sau asupra oricărei persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul persoanelor menţionate la punctele 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de acestea din urmă;

5° Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau depoziţii, fie din cauza denunţării, plângerii sau depoziţiei sale în faţa unei instanţe naţionale sau în faţa Curţii penale internaţionale;

5° bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;

5° ter Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei ;

5° quater Asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv ocazional, dacă faptele sunt comise în exercitarea acestei activităţi;

6° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau partenerul/partenera cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

6° bis Împotriva unei persoane pentru a o constrânge să încheie o căsnicie sau o uniune, ori din cauza refuzului său de a încheia această căsnicie sau uniune;

7° De către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau a misiunii sale;

8° De către mai multe persoane care acţionează în calitate de autor sau complice;

9° Cu premeditare sau ambuscadă;

10° Cu utilizarea sau ameninţarea cu armă.

Pedeapsa dată este de 30 de ani de recluziune dacă infracţiunea definită la articolul 222-7 este comisă asupra unui minor de 15 ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice persoană cu autoritate asupra minorului.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-9

Violenţele ce produc o mutilare sau o infirmitate permanentă se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 222-10

Infracţiunea definită la articolul 222-9 se pedepseşte cu 15 ani recluziune dacă este comisă:

1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;

4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un membru sau funcţionar al Curţii penale internaţionale, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent care asigură pentru un locator funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului care lucrează în instituţiile de învăţământ şcolar, asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune de serviciu public, precum şi asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° ter Asupra unui soţ/soţie, ascendenţilor sau descendenţilor în linie directă sau asupra oricărei persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul persoanelor menţionate la punctele 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de acestea din urmă;

5° Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau depoziţii, fie din cauza denunţării, plângerii sau depoziţiei sale în faţa unei instanţe naţionale sau în faţa Curţii penale internaţionale;

5° bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;

5° ter Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei ;

5° quater Asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv ocazional, dacă faptele sunt comise în exercitarea acestei activităţi;

6° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau partenerul/partenera cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

6° bis Împotriva unei persoane pentru a o constrânge să încheie o căsnicie sau o uniune, ori din cauza refuzului său de a încheia această căsnicie sau uniune;

7° De către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau a misiunii sale;

8° De către mai multe persoane care acţionează în calitate de autor sau complice;

9° Cu premeditare sau ambuscadă;

10° Cu utilizarea sau ameninţarea cu armă.

Pedeapsa dată este de 20 ani recluziune dacă infracţiunea definită la articolul 222-9 este comisă asupra unui minor de 15 ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice persoană cu autoritate asupra minorului.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-11

Violenţele ce produc o incapacitate totală de muncă pentru mai mult de 8 zile se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 222-12

Infracţiunea definită la articolul 222-11 se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro dacă este comisă:

1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;

4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un membru sau funcţionar al Curţii penale internaţionale, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent care asigură pentru un locator funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului care lucrează în instituţiile de învăţământ şcolar, asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, precum şi asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° ter Asupra unui soţ/soţie, ascendenţilor sau descendenţilor în linie directă sau asupra oricărei persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul persoanelor menţionate la punctele 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de acestea din urmă;

5° Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau depoziţii, fie din cauza denunţării, plângerii sau depoziţiei sale în faţa unei instanţe naţionale sau în faţa Curţii penale internaţionale;

5° bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;

5° ter Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei ;

5° quater Asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv ocazional, dacă faptele sunt comise în exercitarea acestei activităţi;

6° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau partenerul/partenera cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

6° bis Împotriva unei persoane pentru a o constrânge să încheie o căsnicie sau o uniune, ori din cauza refuzului său de a încheia această căsnicie sau uniune;

7° De către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau a misiunii sale;

8° De către mai multe persoane care acţionează în calitate de autor sau complice;

9° Cu premeditare sau ambuscadă;

10° Cu utilizarea sau ameninţarea cu armă.

11° În interiorul unor unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrării şi ieşirii elevilor din şcoală, în vecinătatea unei asemenea unităţi;

12° De către o persoană majoră ce acţionează cu ajutorul sau asistenţa unui minor;

13° Într-un mijloc de transport în comun de călători sau într-un loc destinat accesului unui mijloc de transport în comun de călători.

14° De către o persoană care acţionează în stare de ebrietate evidentă sau sub influenţa de produse stupefiante;

15° De către o persoană care îşi ascunde chipul în mod voluntar în întregime sau parţial pentru a nu fi identificată.

Pedepsele date sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă infracţiunea definită la articolul 222-11 este comisă asupra unui minor de 15 ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului. Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă această infracţiune este comisă în două din circumstanţele prevăzute la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol. Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă este comisă în trei din aceste circumstanţe.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de paragraful precedent.

Articolul 222-13

Violenţele ce au produs o incapacitate de muncă mai mică sau egală cu 8 zile sau care nu au produs nicio incapacitate de muncă se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro dacă sunt comise:

1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;

4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un membru sau funcţionar al Curţii penale internaţionale, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care exercită pentru un locator funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului care lucrează în instituţiile de învăţământ şcolar, asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune de serviciu public, precum şi asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în cazul în care calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

4° ter Asupra unui soţ/soţie, ascendenţilor sau descendenţilor în linie directă sau asupra oricărei persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul persoanelor menţionate la punctele 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de acestea din urmă;

5° Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau depoziţii, fie din cauza denunţării, plângerii sau depoziţiei sale în faşa unei instanţe naţionale sau în faţa Curţii penale internaţionale;

5° bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;

5° ter Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei ;

5° quater Asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv ocazional, dacă faptele sunt comise în exercitarea acestei activităţi;

6° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau partenerul/partenera cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

6° bis Împotriva unei persoane pentru a o constrânge să încheie o căsnicie sau o uniune, ori din cauza refuzului său de a încheia această căsnicie sau uniune;

7° De către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau a misiunii sale;

8° De către mai multe persoane care acţionează în calitate de autor sau complice;

9° Cu premeditare sau ambuscadă;

10° Cu utilizarea sau ameninţarea cu armă.

11° În interiorul unor unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrării şi ieşirii elevilor din şcoală, în vecinătatea unei asemenea unităţi;

12° De către o persoană majoră ce acţionează cu ajutorul sau asistenţa unui minor;

13° Într-un mijloc de transport în comun de călători sau într-un loc destinat accesului unui mijloc de transport în comun de călători.

14° De către o persoană care acţionează în stare de ebrietate evidentă sau sub influenţa de produse stupefiante;

15° De către o persoană care îşi ascunde chipul în mod voluntar în întregime sau parţial pentru a nu fi identificată.

Pedepsele date sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă infracţiunea definită în primul paragraf este comisă asupra unui minor de 15 ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului. Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă această infracţiune, producând o incapacitate totală de muncă mai mică sau egală cu 8 zile, este comisă în două din circumstanţele prevăzute la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol. Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă este comisă în trei din aceste circumstanţe.

Articolul 222-14

Violenţele obişnuite asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor se pedepsesc cu:

1° 30 ani recluziune dacă au provocat decesul victimei;

2° 20 ani recluziune dacă au provocat o mutilare sau infirmitate permanentă;

3° 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă au provocat o incapacitate totală de muncă mai mult de 8 zile;

4° 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă nu au provocat o incapacitate totală de muncă mai mult de 8 zile.

Pedepsele prevăzute de prezentul articol se aplică, de asemenea, violenţelor obişnuite comise de soţ/soţie sau concubin/concubină sau de partenerul/partenera cu care s-a încheiat un pact civil de solidaritate. Dispoziţiile celui de-al doilea paragraf al articolului 132-80 se aplică prezentului paragraf.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică cazurilor prevăzute la punctele 1° şi 2° din prezentul articol.

Articolul 222-14-1

Atunci când sunt comise în bandă organizată sau cu ambuscadă, violenţele comise cu utilizarea sau ameninţarea cu armă asupra unui funcţionar al poliţiei naţionale, a unui militar al jandarmeriei, a unui membru al personalului din administraţia penitenciară sau a oricărui alt reprezentant al autorităţii publice, sau asupra unui pompier civil sau militar sau a unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători în exercitarea sau ocazia exercitării sau din cauza funcţiilor ori a misiunii sale, se pedepsesc cu:

1° 30 ani recluziune dacă au provocat decesul victimei;

20 ani recluziune dacă au provocat o mutilare sau infirmitate permanentă;

3° 15 ani recluziune sau au provocat o incapacitate totală de muncă mai mult de 8 zile;

4° 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă nu au provocat o incapacitate totală de muncă mai mult de 8 zile;

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Incapacitatea totală de muncă este constatată, la cererea victimei sau a persoanei urmărite, de către un medic expert potrivit prevederilor articolului 157 şi următoarele din Codul de procedură penală.

Articolul 222-14-2

Participarea cu ştiinţă de către o persoană la o grupare, chiar formată temporar, în vederea pregătirii, caracterizată de una sau mai multe fapte materiale, de violenţe voluntare, împotriva persoanelor sau distrugerilor ori degradărilor de bunuri se pedepseşte cu 1 an închisoare şi amenda de 15.000 euro.

Articolul 222-14-3

Violenţele prevăzute de dispoziţiile prezentei secţiuni sunt pedepsite indiferent de natura lor, inclusiv în cazul violenţelor psihologice.

Articolul 222-14-4

Utilizarea, în scopul constrângerii unei persoane de a încheia o căsnicie sau uniune în străinătate, de manevre frauduloase pentru a o determina să părăsească teritoriul Republicii se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 222-15

Administrarea de substanţe nocive ce au adus atingere integrităţii fizice sau psihice altei persoane se pedepseşte cu pedepsele menţionate la articolele de la 222-7 până la 222-14 în funcţie de distincţiile prevăzute de aceste articole.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică acestei infracţiuni în aceleaşi cazuri ca cele prevăzute de aceste articole.

Articolul 222-15-1

Constituie o ambuscadă fapta de a aştepta pentru un anumit timp şi într-un anumit loc un funcţionar al poliţiei naţionale, un militar al jandarmeriei, un membru al personalului din cadrul administraţiei penitenciare sau orice alt reprezentant al autorităţii publice, precum şi un pompier civil sau militar ori un funcţionar al unui exploatator al reţelei de transport public de călători, cu scopul, caracterizat de una sau mai multe fapte materiale, de a comite împotriva sa, cu ocazia exercitării funcţiilor sau a misiunii sale, violenţe cu utilizarea sau ameninţarea cu armă.

Ambuscada se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă faptele sunt comise în grup, pedepsele ajung la 7 ani închisoare şi amenda la 100..000 euro.

Articolul 222-16

Apelurile telefonice răuvoitoare reiterate, mesajele rău-intenţionate trimise în mod repetat prin mijloace de comunicare electronică, agresiunile sonore pentru tulburarea liniştii altei persoane se pedepsesc cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 222-16-1

Persoanele juridice declarate penal responsabile, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la prezentul alineat sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 222-16-2

În cazurile în care crimele şi delictele prevăzute la articolele 222-8, 222-10 sau 222-12 sunt comise în străinătate asupra unei victime minore cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legislaţia franceză se aplică prin derogare de la dispoziţiile articolului 113-7. În cazul unui delict, dispoziţiile celei de-a doua teze a articolului 113-8 nu sunt aplicabile.

Articolul 222-16-3

În cazul în care infracţiunile prevăzute la punctul 6° bis al articolelor 222-8, 222-10, 222-12 şi 222-13 sunt comise în străinătate împotriva unei persoane cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legislaţia franceză se aplică prin derogare de la dispoziţiile articolului 113-7. În cazul unui delict, dispoziţiile celei de-a doua teze a articolului 113-8 nu sunt aplicabile.

Alineatul 3

Despre ameninţări

Articolul 222-17

Ameninţarea cu comiterea unei crime sau a unui delict împotriva persoanelor a căror tentativă se pedepseşte, primeşte sancţiunea de 6 luni închisoare şi amenda de 7.500 euro, dacă este fie reiterată, fie materializată în scris o imagine sau orice alt obiect.

Pedeapsa este de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro în cazul unei ameninţări cu moartea.

Articolul 222-18

Ameninţarea, prin orice fel de mijloc, cu comiterea unei crime sau a unui delict împotriva persoanelor se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro, dacă este făcută cu ordinul de a îndeplini o condiţie.

Pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro în cazul unei ameninţări cu moartea.

Articolul 222-18-1

Dacă sunt comise din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, ameninţările prevăzute în primul paragraf al articolului 222-17 se pedepsesc cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro, cele prevăzute în cel de-al doilea paragraf al acestui articol şi în primul paragraf al articolului 222-18 se pedepsesc cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro, iar cele prevăzute în cel de-al doilea paragraf al articolului 222-18 se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro. Aceleaşi pedepse se aplică dacă aceste ameninţări sunt proferate din cauza orientării sau identităţii sexuale adevărate sau bănuite a victimei.

Articolul 222-18-2

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul alineat, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate la punctele 2° - 9° ale articolului 131-39;

3° Pedeapsa menţionată la punctul 1° al articolului 131-39 pentru infracţiunile definite de articolele 222-17 (al doilea paragraf), 222-18 şi 222-18-1.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 222-18-3

Dacă sunt comise de soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei ori partenerul/partenera cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate, ameninţările prevăzute la primul paragraf al articolului 222-17 se pedepsesc cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro, cele prevăzute la al doilea paragraf al aceluiaşi articol şi la primul paragraf al articolului 222-18 se pedepsesc cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro, iar cele prevăzute la al doilea paragraf al articolului 222-18 se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Secţiunea 2

Atingeri involuntare aduse integrităţii persoanei

Articolul 222-19

Cauzarea, în condiţiile şi în funcţie de distincţiile prevăzute la articolul 121-3, prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau încălcarea unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, a unei incapacităţi totale de muncă pentru o perioadă mai mare de 3 luni se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, pedepsele date sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro.

Articolul 222-19-1

Dacă stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei obligaţii legislative sau reglementară de securitate sau de prudenţă prevăzută la articolul 222-19 este comisă de conducătorul unui automobil terestru cu motor, atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei ce a provocat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mare de 3 luni se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă:

1° şoferul a comis o încălcare voită a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau de regulament, alta decât cele menţionate mai jos;

2° şoferul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat egal sau mai mare cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau reglementare din Codul rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări alcoolice;

3° Rezultă din analiza sanguină sau a salivei că şoferul folosise substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de Codul rutier menite să stabilească dacă acesta a condus după ce a utilizat stupefiante;

4° şoferul nu avea permis de conducere cerut de lege sau regulament sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;

5° şoferul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată mai mare sau egală cu 50 km/h;

6° şoferul, ştiind că tocmai a făcut sau a provocat un accident, nu a oprit şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă uciderea involuntară a fost comisă cu două sau mai multe circumstanţe menţionate la punctul 1° şi următoarele ale acestui articol.

Articolul 222-19-2

Dacă atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei care a produs o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mare de 3 luni prevăzută la articolul 222-19 rezultă din agresiunea unui câine, proprietarul sau deţinătorul câinelui la momentul faptelor se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă:

1° Proprietatea sau deţinerea câinelui este ilicită în acord cu dispoziţiile legislative sau reglementare sau ale unei hotărâri judecătoreşti sau administrative;

2° Proprietarul sau deţinătorul câinelui era în stare de ebrietate clară sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante;

3° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu a executat măsurile prescrise de primar, în conformitate cu articolul L. 211-11 din Codul rural şi al pescuitului maritim, pentru prevenirea pericolului prezentat de animal;

4° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu avea permis de deţinere prevăzut la articolul L. 211-14 din Codul rural şi al pescuitului maritim;

5° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu justifică vaccinarea antirabică valabilă în cazul în care este obligatorie;

6° În cazul un câine din prima sau a doua categorie prevăzute la articolul L. 211-12 din Codul rural şi al pescuitului maritim care nu purta botniţă sau nu era ţinut în lesă de către un adult în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la punctul II al articolului L. 211-6 din acelaşi cod;

7° În cazul unui câine care a fost supus unor rele tratamente din partea proprietarului sau a deţinătorului său.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei a fost comisă cu două sau mai multe din circumstanţele menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 222-20

Cauzarea altei persoane, prin încălcarea deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, a unei incapacităţi totale de muncă pentru o perioadă mai mică sau egală cu 3 luni de zile se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 222-20-1

Dacă stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei obligaţii legislative sau reglementare de securitate sau de prudenţă prevăzută de articolul 222-19 este comisă de conducătorul unui automobil terestru cu motor, atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei care a provocat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mică sau egală cu 3 luni se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro dacă:

1° şoferul a comis încălcare voită a unei obligaţii speciale de prudenţă sau de securitate prevăzută de lege sau regulament, alta decât cele menţionate mai jos;

2° şoferul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat mai mare sau egală cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau reglementare din Codul rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări alcoolice;

3° Rezultă din analiza sanguină sau salivară că şoferul folosise substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de Codul rutier menite să stabilească dacă acesta a condus după ce a făcut uz de stupefiante;

4° şoferul nu avea permis de conducere impus de lege sau regulament sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;

5° şoferul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată mai mare sau egală cu 50 km/h;

6° şoferul, ştiind că tocmai a făcut sau a provocat un accident, nu a oprit şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei a fost comisă cu două sau mai multe circumstanţe menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 222-20-2

Dacă atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei care a provocat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mare de 3 luni prevăzută la articolul 222-20 rezultă din agresiunea unui câine, proprietarul sau deţinătorul câinelui la momentul faptelor se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro dacă:

1° Proprietatea sau deţinerea câinelui este ilicită în aplicarea dispoziţiilor legislative sau reglementare sau a unei hotărâri judecătoreşti sau administrative;

2° Proprietarul sau deţinătorul câinelui era în stare de ebrietate clară sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante;

3° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu a executat măsurile prescrise de primar, în conformitate cu articolul L. 211-11 din Codul rural şi al pescuitului maritim, pentru prevenirea pericolului prezentat de animal;

4° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu avea permis de deţinere prevăzut la articolul L. 211-14 din Codul rural şi al pescuitului maritim;

5° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu justifică vaccinarea antirabică valabilă în cazul în care este obligatorie;

6° În cazul unui câine din prima sau a doua categorie prevăzute la articolul L. 211-12 din Codul rural şi al pescuitului maritim care nu purta botniţă sau nu era ţinut în lesă de către un adult în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la punctul II al articolului L. 211-6 din acelaşi cod;

7° În cazul unui câine care a fost supus unor rele tratamente din partea proprietarului sau a deţinătorului său.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei a fost comisă cu două sau mai multe din circumstanţele menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 222-21

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite de prezenta secţiune, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele 2°, 3°, 8° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă.

În cazurile menţionate la cel de-al paragraf al articolului 222-19 se aplică, în plus, pedeapsa menţionată la punctul 4° al articolului 131-39.

Secţiunea 3

Despre agresiunile sexuale

Articolul 222-22

Constituie agresiune sexuală orice atingere sexuală comisă cu violenţă, constrângere, ameninţare sau surprindere.

Violul şi celelalte agresiuni sexuale sunt comise atunci când au fost impuse victimei în circumstanţele prevăzute de prezenta secţiune, indiferent de natura relaţiilor existente între agresor şi victimă, inclusiv dacă sunt unite prin căsnicie.

Dacă agresiunile sexuale sunt comise în străinătate împotriva unui minor de către francez sau de către o persoană cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la cel de-al doilea paragraf al articolului 113-6 şi dispoziţiile celei de-a doua teze a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 222-22-11

Constrângerea prevăzută la primul paragraf al articolului 222-22 poate fi fizică sau morală. Constrângerea morală poate rezulta din diferenţa de vârstă dintre o victimă minoră şi autorul faptelor din autoritatea de drept sau de fapt pe care acesta o exercită asupra victimei.

Articolul 222-22-2

Constituie, de asemenea, o agresiune sexuală constrângerea unei persoane prin violenţă, ameninţare sau surprindere de a se supune unui abuz sexual din partea unui terţ.

Aceste fapte se pedepsesc cu pedepsele prevăzute la articolele de la 222-23 până la 222-30, în funcţie de natura atingerii suferite conform circumstanţelor menţionate de aceleaşi articole.

Tentativă delictului prevăzut în prezentul articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Alineatul 1

Despre viol

Articolul 222-23

Orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi, comis asupra unei alte persoane prin violenţă, constrângere, ameninţare sau surprindere constituie un viol.

Violul se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Articolul 222-24

Violul se pedepseşte cu 20 ani de recluziune:

1° Dacă a provocat o mutilare sau o infirmitate permanentă;

2° Dacă este comis asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

3° Dacă este comis asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

4° Dacă este comis de către un ascendent sau de orice altă persoană ce are autoritate de drept sau de fapt asupra victimei;

5° Dacă este comis de o persoană care abuzează de autoritatea pe care i-o conferă funcţiile sale;

6° Dacă este comis de mai multe persoane ce acţionează în capacitate de autor sau complice;

7° Dacă este comis cu utilizarea sau ameninţarea unei arme;

8° Dacă victima a fost pusă în legătură cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor destinate unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicaţii electronice;

9° Dacă a fost comis din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei;

10° Dacă a fost comis în concurs cu unul sau mai multe violuri comise asupra altor victime;

11° Dacă a fost comis de soţul sau concubinul victimei sau de partenerul cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

12° Dacă a fost comis de o persoană în stare de ebrietate clară sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante;

13° Dacă a fost comis, în exercitarea acestei activităţi, asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional.

Articolul 222-25

Violul se pedepseşte cu 30 ani de recluziune dacă a provocat decesul victimei.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-26

Violul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă este precedat, însoţit sau urmat de torturi sau de acte de barbarie.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Alineatul 2

Despre alte agresiuni sexuale

Articolul 222-27

Agresiunile sexuale altele decât violul se pedepsesc cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 222-28

Infracţiunea definită la articolul 222-27 se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro:

1° Dacă a provocat o vătămare sau o leziune;

2° Dacă este comisă de un ascendent sau de orice altă persoană ce are autoritate de drept sau de fapt asupra victimei;

3° Dacă este comisă de către o persoană care abuzează de autoritatea pe care i le conferă funcţiile sale;

4° Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau complice;

5° Dacă este comisă cu utilizarea sau ameninţarea cu o armă;

6° Dacă victima a fost pusă în legătură cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor destinate unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicaţii electronice;

7° Dacă este comisă de către soţul sau concubinul victimei sau de partenerul cu care victima a încheiat un pact civil de solidaritate;

8° Dacă este comisă de către o persoană ce se află în stare de ebrietate clară sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante;

9° Dacă este comisă în exercitarea acestei activităţi, asupra unei persoane care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional.

Articolul 222-29

Agresiunile sexuale, altele decât violul, se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă sunt impuse unei persoane a cărei vulnerabilitate datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini este evidentă sau cunoscută de autor.

Articolul 222-29-1

Agresiunile sexuale, altele decât violul, se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro dacă sunt comise asupra unui minor de 15 ani.

Articolul 222-30

Infracţiunea definită la articolul 222-29 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro:

1° Dacă a provocat o vătămare sau o leziune;

2° Dacă este comisă de un ascendent sau de orice altă persoană ce are autoritate de drept sau de fapt asupra victimei;

3° Dacă este comisă de către o persoană care abuzează de autoritatea pe care i le conferă funcţiile sale;

4° Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau complice;

5° Dacă este comisă cu utilizarea sau ameninţarea cu o armă;

Dacă a fost comisă din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei;

Dacă este comisă de către o persoană ce se află în stare de ebrietate clară sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante.

Articolul 222-31

Tentativa delictelor prevăzute de articolele de la 222-27 până la 222-30 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Alineatul 3

Despre incestul comis de către minori

Articolul 222-31-1

Violurile şi agresiune sexuale sunt considerate incestuoase dacă sunt comise asupra unui minor de către:

1° Un ascendent;

2° Un frate, o soră, un unchi, o mătuşă, un nepot sau o nepoată;

3° Soţul/soţia, concubinul/concubina uneia din persoanele menţionate la punctele 1° şi 2° sau partenerul/partenera care a încheiat un pact civil de solidaritate cu una din persoanele menţionate la aceleaşi puncte 1° şi 2°, dacă are asupra minorului o autoritate de drept sau de fapt.

Articolul 222-31-2

Dacă violul incestuos sau agresiunea sexuală incestuoasă este comisă asupra unui minor de către o persoană titulară a autorităţii părinteşti asupra acestuia, instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra retragerii totale sau parţiale a acestei autorităţi în aplicarea articolelor 378 şi 379-1 din Codul civil.

Se poate pronunţa asupra retragerii acestei autorităţi în privinţa surorilor şi fraţilor minori ai victimei.

Dacă procedurile au loc în faţa curţii cu juri, aceasta se pronunţă fără asistenţa juraţilor.

Alineatul 4

Despre exhibiţia sexuală şi hărţuirea sexuală

Articolul 222-32

Exhibiţia sexuală comisă în văzul altei persoane într-un loc accesibil privirilor publicului se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 222-33

I. Hărţuirea sexuală este impunerea unei persoane, în mod repetat, de propuneri sau comportament cu conotaţie sexuală care fie aduc atingere demnităţii sale din cauza caracterului lor degradant şi umilitor, fie prin crearea unui cadru intimidant, ostil sau ofensator.

II. Se asimilează hărţuirii sexuale utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor fie în favoarea unui terţ.

III. Faptele menţionate la I şi II se pedepsesc cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Aceste pedepse sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro dacă faptele sunt comise:

1° De către o persoană care abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;

2° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;

3° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau datorită unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

4° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate sau dependenţă rezultată din situaţia sa economică sau socială precară este evidentă sau cunoscută de autor;

5° De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau complice.

Alineatul 5

Responsabilitatea penală a persoanelor juridice

Articolul 222-33-1

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 222-22 până la 222-31 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit modalităţilor prevăzute de articolul 131-38, de pedepsele prevăzute de articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 3 bis

Despre hărţuirea morală

Articolul 222-33-2

Hărţuirea unei alte persoane prin propuneri sau comportamente repetate având ca obiect sau efect o degradare a condiţiilor de muncă susceptibile că ar aduce atingere drepturilor şi demnităţii sale, că i-ar altera sănătatea fizică sau mintală sau că i-ar compromite viitorul profesional, se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 222-33-2-1

Hărţuirea soţului/soţiei, partenerului/partenerei cu care a încheiat un pact civil de solidaritate sau concubinului/concubinei prin propuneri sau comportamente repetate având ca obiect sau efect o degradare a condiţiilor de viaţă ce se traduce printr-o alterare a sănătăţii fizice sau mintale se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro dacă aceste fapte au cauzat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mică sau egală cu 8 zile sau nu au cauzat nicio incapacitate de muncă şi cu 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă au cauzat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mare de 8 zile.

Aceleaşi pedepse se aplică dacă această infracţiune este comisă de un fost soţ/soţie sau un fost concubin/concubină a victimei ori de un fost partener/parteneră cu care a încheiat un pact civil de solidaritate.

Articolul 222-33-2-2

Hărţuirea unei persoane prin propuneri sau comportamente repetate având ca obiect sau efect o degradare a condiţiilor de viaţă ce se traduce printr-o alterare a sănătăţii fizice sau mintale se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro dacă aceste fapte au cauzat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mică sau egală cu 8 zile sau nu au cauzat nicio incapacitate de muncă.

Faptele menţionate la primul paragraf se pedepsesc cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro:

1° Dacă au cauzat o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mare de 8 zile;

2° Dacă au fost comise asupra unui minor de 15 ani;

3° Dacă au fost comise asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau datorită unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

4° Dacă au fost comise prin utilizarea unui serviciu de comunicare publică online.

Faptele menţionate la primul paragraf se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro dacă sunt comise în două din circumstanţele menţionate la punctele de la 1° la 4°.

Secţiunea 3

Despre înregistrarea şi difuzarea de imagini ce înfăţişează violenţa

Articolul 222-33-3

Constituie un act de complicitate la atingerile voluntare aduse integrităţii persoanei prevăzute de articolele de la 222-1 până la 222-4 şi de la 222-23 până la 222-31 şi 222-33 şi se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de aceste articole înregistrarea cu bună ştiinţă, prin orice mijloc, pe orice fel de suport, de imagini legate de comiterea acestor infracţiuni.

Difuzarea înregistrării acestor imagini se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Prezentul articol nu se aplică dacă înregistrarea sau difuzarea rezultă din exercitarea normală a unei profesii ce are ca scop informarea publicului sau este realizată pentru a servi ca probă în procedurile judiciare.

Secţiunea 4

Despre traficul de stupefiante

Articolul 222-34

Conducerea sau organizarea unei grupări având ca scop producerea, fabricarea, importarea, exportarea, transportul, deţinerea, oferirea, cesiunea, achiziţia sau folosirea de stupefiante ilicite se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-35

Producerea sau fabricarea de stupefiante ilicite se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Aceste fapte se pedepsesc cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 7.500.000 euro dacă sunt comise în bandă organizată.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-36

Importarea sau exportarea ilicită de stupefiante se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Aceste fapte se pedepsesc cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 7.500.000 euro dacă sunt comise în bandă organizată.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Persoanele fizice sau juridice vinovate de delictul prevăzut în prezenta secţiune sunt pasibile, în plus, de următoarea pedeapsă complementară: interdicţia activităţii de formator de formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani.

Articolul 222-37

Transportul, deţinerea, oferirea, predarea, achiziţia sau utilizarea de stupefiante se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 7.500.000 euro.

Se pedepseşte de asemenea facilitarea, prin orice mijloc, utilizării ilicite de stupefiante, eliberării de stupefiante prin ordonanţe fictive sau de complezenţă, sau a eliberării de stupefiante la prezentarea acestor ordonanţe cunoscându-le caracterul fictiv sau complezent.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-38

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 750.000 euro facilitarea, prin orice mijloc, a justificării mincinoase a originii bunurilor sau veniturilor autorului uneia din infracţiunile menţionate de articolele de la 222-34 până la 222-37 sau sprijinirea unei operaţii de plasare, disimulare sau conversie a produsului uneia din aceste infracţiuni. Pedeapsa cu amenda poate ajunge până la jumătate din valoarea bunurilor sau fondurilor ce au făcut obiectul operaţiilor de spălare a banilor.

Dacă infracţiunea a avut ca obiect bunurile sau fondurile provenite din una din crimele menţionate la articolele 222-34, 222-35 şi 222-36, al doilea paragraf, autorul său se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru crimele de care a avut cunoştinţă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 222-39

Darea sau oferirea ilicită de stupefiante unei persoane în vederea consumului personal se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedeapsa cu închisoare este de 10 ani dacă stupefiantele sunt oferite sau date, în condiţiile definite la paragraful anterior, unor minori sau în unităţi de învăţământ sau educaţie sau la sediile administraţiei, precum şi la intrarea sau ieşirea elevilor ori a publicului sau într-o perioadă foarte apropiată de acestea, în jurul acestor unităţi sau centre.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute la paragraful anterior.

Articolul 222-40

Tentativa delictelor prevăzute de articolele de la 222-36 (primul paragraf) până la 222-39 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 222-41

Constituie stupefiante în sensul dispoziţiilor prezentei secţiuni substanţele sau plantele clasate ca stupefiante în aplicarea articolului L. 5132-7 din Codul sănătăţii publice.

Articolul 222-42

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 222-34 până la 222-39, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării cărei a fost comisă infracţiunea.

Articolul 222-43

Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui infracţiunilor prevăzute de articolele de la 222-35 până la 222-39 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea comportamentelor incriminate şi identificarea, după caz, a celorlalţi vinovaţi. În cazul prevăzut la articolul 222-34, pedeapsa cu recluziune pe viaţă este redusă la 20 ani de recluziune.

Articolul 222-43-1

Orice persoană care a încercat să comită infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Secţiunea 5

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 222-44

I. Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt pasibile, de asemenea, şi de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru infracţiunile prevăzute la articolele de la 222-1 până la 222-6, 222-7, 222-8, 222-10, punctele 1° şi 2° ale articolului 222-14, punctele 1° şi 3° ale articolului 222-14-1, articolele 222-15, de la 222-23 până la 222-26, 222-34, 222-35, 222-36, 222-37, 222-38 şi 222-39, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

Interdicţia de a deţine sau a purta, timp de maxim 5 ani, o armă autorizată;

3° Suspendarea, pentru o durată de maxim 5 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute la articolele 222-19-1 şi 222-2-1, suspendarea nu poate fi asimilată cu amânarea, chiar şi parţial, şi nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute la punctele de la 1° la 6° şi la ultimul paragraf al articolelor 222-19-1 şi 222-20-1, durata acestei suspendări este de maxim 10 ani;

4° Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 5 ani;

5° Confiscarea uneia sau mai multor automobile ce aparţin condamnatului;

6° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care este liber să se folosească;

7° Confiscarea lucrului care a servit sau era destinată pentru comiterea infracţiunii sau a lucrului care este produsul infracţiunii;

8° În cazurile prevăzute la articolele 222-19-1 şi 222-20-1, interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pentru o durată de maxim 5 ani;

9° În cazurile prevăzute la articolele 222-19-1 şi 222-20-1, obligaţia de efectuare, pe cheltuiala sa, a unui curs de înţelegere a securităţii rutiere;

9° bis Obligaţia de a efectuare a unui curs de înţelegere a pericolelor utilizării produselor stupefiante, potrivit dispoziţiilor articolului 131-35-1;

10° În cazurile prevăzute la articolele 222-19-1 şi 222-20-1, imobilizarea, timp de cel mult 1 an de zile, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul;

11° Confiscarea animalului care a fost folosit la comiterea infracţiunii;

12° Interdicţia, cu titlu definitiv sau temporar, de a deţine un animal;

13° În cazurile prevăzute la articolele 222-19-1 şi 222-20-1, confiscarea automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul. Confiscare automobilului este obligatorie în cazurile prevăzute la punctul 4° şi la ultimul paragraf al acestor articole precum şi, în cazurile prevăzute la punctele 2°, 3° şi 5° ale aceloraşi articole, în caz de recidivă sau dacă persoana a fost condamnată definitiv pentru unul din delictele prevăzute la articolele L. 221-2, L. 224-16, L. 234-1, L. 234-8, L. 235-1, L. 235-3, L. 413-1 din Codul rutier sau pentru contravenţia menţionată la acelaşi articol L. 413-1. Instanţa poate totuşi să nu pronunţe această pedeapsă, caz în care decizia este special motivată;

14° În cazurile prevăzute la punctul 2° şi la ultimul paragraf al articolelor 222-19-1 şi 222-20-1 din prezentul cod, interdicţia, timp de maxim 5 ani, de a conduce un automobil neechipat de un profesionist autorizat sau din fabrică cu dispozitiv antifurt omologat ca etilotest electronic, în condiţiile prevăzute la articolul L. 234-17 din Codul rutier. Dacă această interdicţie este pronunţată în acelaşi timp cu pedeapsa de anulare sau suspendare a permisului de conducere, atunci este aplicabilă, pe perioada fixată de instanţă, la sfârşitul executării acestei pedepse;

15° Efectuarea, pe cheltuiala lor, a unui curs de responsabilizare pentru prevenirea şi combaterea violenţelor în cuplu şi legate de sex.

Orice condamnare pentru delictele prevăzute la punctele de la 1° la 6° şi la ultimul paragraf al articolului 222-19-1 face loc de drept anulării permisului de conducere cu interdicţia de a solicita un nou permis pentru cel mult 10 ani.

II. – În caz de condamnare pentru crimele sau pentru delictele comise cu o armă prevăzute la secţiunile 1, 3, 3 ter şi 4 din prezentul capitol, pronunţarea pedepselor complementare prevăzute la punctele 2° şi 6° de la I este obligatorie. Durata pedepsei prevăzute la punctul 2° de la I este de maxim 15 ani.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată atunci când condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, poate decide să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 222-45

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunile 1, 3 şi 4 sunt pasibile, de asemenea, de următoarele pedepse:

1° Interdicţia, în condiţiile articolului 131-26, a drepturilor civice, civile şi de familie;

2° Interdicţia, în condiţiile articolului 131-27, de a exercita o funcţie publică;

3° Interdicţia de a exercita, fie cu titlu definitiv, pentru o durată de cel mult 10 ani, o activitate profesională sau voluntară implicând un contact obişnuit cu minorii;

4° Obligaţia de a efectua un stagiu cetăţenesc, în condiţiile prevăzute la articolul 131-5-1;

5° Obligaţia de a efectua un curs privind responsabilitatea părintească, în condiţiile stabilite la articolul 131-35-1.

Articolul 222-46

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în secţiunea 2 din prezentul capitol sunt de asemenea pasibile şi de pedeapsa complementară de afişare sau difuzare a deciziei prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 222-47

În cazurile prevăzute la articolele de la 222-1 până la 222-15, de la 222-23 la 222-30 şi de la 222-34 la 222-40, poate fi pronunţată, cu titlu de pedeapsă complementară, interdicţia şederii, după modalităţile prevăzute la articolul 131-31.

În cazurile prevăzute la articolele de la 222-23 până la 222-30, atunci când sunt comise asupra minorilor, la punctul 6° bis al articolelor 222-3, 222-8, 222-10, 222-12 şi 222-13, la articolul 222-14-4 şi la articolele de la 222-34 până la 222-40, poate fi de asemenea pronunţată şi interdicţia, pentru o durată de maxim 5 ani, de a părăsi teritoriul republicii.

Articolul 222-48

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 222-1 până la 222-8 şi 222-10, la 1° şi 2° din articolul 222-14, la articolele 222-23 până la 222-26, 222-30, 222-34 până la 222-39 şi de asemenea la articolul 222-15 în cazurile vizate la cel de-al doilea alinat din acest articol.

Articolul 222-48-1

Persoanele fizice vinovate de torturi sau acte de barbarie sau de infracţiunile definite la articolele de la 222-23 până la 222-32 pot fi de asemenea condamnate la control socio-judiciar potrivit modalităţilor prevăzute la articolele de la 131-36 până la 131-36-13.

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile definite la articolele 222-8, 222-10, 222-12, 222-13, 222-14 şi 222-18-3 pot fi, de asemenea, condamnate la control socio-judiciar în condiţiile prevăzute la articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13, dacă infracţiunea este comisă fie de soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau de partenerul/partenera cu care aceasta a încheiat un pact civil de solidaritate, sau de fostul soţ/soţie, fostul concubin/concubină sau fostul partener/parteneră cu care aceasta a încheiat un pact civil de solidaritate, fie, asupra unui minor de 15 ani, de un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de orice altă persoană cu autoritate asupra victimei.

Pentru infracţiunile prevăzute la paragraful anterior care sunt comise asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de către orice persoană cu autoritate asupra victimei, controlul socio-judiciar este obligatoriu în materie corecţională în cazul violenţelor obişnuite, cu excepţia condamnării la o pedeapsă cu închisoare însoţită de suspendare sub supraveghere sau dacă tribunalul corecţional consideră, prin decizie special motivată, că nu trebuie pronunţată această măsură; în materie penală, curtea cu juri deliberează în mod specific asupra pronunţării unui control socio-judiciar.

Articolul 222-48-2

În caz de condamnare pentru o crimă sau un delict prevăzut la secţiunile 1, 3 sau 3 bis, comis de tată sau mamă asupra copilului sau asupra celuilalt părinte, instanţa de judecată se pronunţă asupra retragerii totale sau parţiale a autorităţii părinteşti, în aplicarea articolelor 378, 379 şi 379-1 din Codul civil. Dacă procedurile au loc în faţa curţii cu juri, aceasta se pronunţă asupra acestui aspect fără asistenţa juraţilor.

Secţiunea 6

Dispoziţii comune pentru persoanele fizice şi persoanele juridice

Articolul 222-49

În cazurile prevăzute la articolele de la 222-34 până la 222-40, trebuie pronunţată confiscarea instalaţiilor, materialelor şi a oricărui bun care a servit, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii, precum şi a oricărui produs provenit din infracţiune, indiferent de persoana căreia acestea aparţin şi de locul în care se află, în condiţiile în care proprietarul lor nu putea să le ignore originea sau utilizarea frauduloasă.

În cazurile prevăzute la articolele 222-34, 222-35, 222-36, 222-37 şi 222-38, poate fi de asemenea pronunţată confiscarea în întregime sau parţială a bunurilor condamnatului sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care dispune în mod liber, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Articolul 222-50

Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele de la 222-34 până la 222-40 sunt pasibile, de asemenea, următoarele pedepse complementare:

1° Retragerea definitivă a licenţei de vânzare a băuturilor sau de restaurant;

2° Închiderea, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult 5 ani, a oricărei unităţi deschisă publicului sau utilizată de public în care au fost comise, de către utilizator sau cu complicitatea acestuia, infracţiunile definite de aceste articole.

Articolul 222-50-1

Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 222-33 şi 222-33-2 sunt pasibile, de asemenea, de pedeapsa complementară de afişare sau difuzare a deciziei prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 222-51

Închiderea temporară prevăzută la articolul 222-50 duce la suspendarea licenţei de vânzare de băuturi sau de restaurant pentru aceeaşi durată. Termenul de prescripţie al acesteia este suspendat pe durata închiderii.

Închiderea definitivă prevăzută la articolul 222-50 duce la retragerea definitivă a licenţei de vânzare a băuturilor sau de restaurant.

Secţiunea 7

Despre traficul de arme

Articolul 222-52

Dobândirea, deţinerea sau cedarea de echipamente militare, arme, elemente componente de arme sau muniţii din categoriile A sau B, fără autorizarea prevăzută la punctul I al articolului L. 2332-1 din Codul apărării, cu încălcarea articolelor de la L. 312-1 până la L. 312-4, L. 312-4-3, L. 314-2 şi L. 314-3 din Codul securităţii interne, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă autorul faptelor a fost condamnat anterior pentru una sau mai multe infracţiuni menţionate la articolele 706-73 şi 706-73-1 din Codul de procedură penală la o pedeapsă mai mare sau egală cu 1 an închisoare în regim restrictiv.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 500.000 euro dacă infracţiunea este comisă de cel puţin două persoane ce acţionează în calitate de autor sau complice.

Articolul 222-53

Deţinerea unui depozit de arme sau de muniţii din categoria A sau B se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 500.000 euro dacă autorul faptelor a fost condamnat anterior pentru una sau mai multe infracţiuni menţionate la articolele 706-73 şi 706-73-1 din Codul de procedură penală la o pedeapsă mai mare sau egală cu 1 an închisoare în regim restrictiv.

Aceleaşi pedepse se aplică în cazul în care infracţiunea este comisă de cel puţin două persoane acţionând în calitate de autor sau complice.

Articolul 222-54

Portul sau transportul, în afara domiciliului, fără motiv legitim, şi sub rezerva excepţiilor rezultate din articolele L. 315-1 şi L. 315-2 din Codul securităţii interne, de echipament militar, arme, elemente componente de arme sau muniţii din categoria A sau B, chiar fiind deţinătorul obişnuit al acestora, se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 500.000 euro dacă autorul faptelor a fost condamnat anterior pentru una sau mai multe infracţiuni menţionate la articolele 706-73 şi 706-73-1 din Codul de procedură penală la o pedeapsă mai mare sau egală cu 1 an închisoare în regim restrictiv.

Aceleaşi pedepse se aplică dacă cel puţin două persoane poartă împreună echipament militar, arme, elemente componente de arme sau muniţii sau dacă transportul este efectuat de cel puţin două persoane.

Articolul 222-55

Pătrunderea sau rămânerea într-o unitate şcolară de către o persoana abilitată sau autorizată să intre într-o astfel de unitate purtând asupra sa o armă fără un motiv legitim se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 222-56

Suprimarea, mascarea, alterarea sau modificarea frauduloasă în orice fel a marcajelor, numerelor de serie, emblemelor sau semnelor de orice natură aplicate sau integrate pe materialele menţionate la articolul L. 311-2 din Codul securităţii interne, pe arme sau pe elementele lor esenţiale pentru a le garanta identificarea cu certitudine potrivit modalităţilor stabilite prin decret în Consiliul de Stat se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 222-57

Achiziţionarea, vânzarea, livrarea sau transportul de materiale, arme sau de elemente esenţiale ale acestora menţionate la articolul L. 311-2 din Codul securităţii interne lipsite de marcaje, numere de serie, embleme sau semne de orice natură aplicate sau integrate pe materialele, armele sau elementelor lor esenţiale, necesare identificării cu certitudine potrivit modalităţilor stabilite prin decret în Consiliul de Stat prevăzut la articolul 222-56 din prezentul cod, sau ale căror marcaje, numere de serie, embleme sau semne de orice natură au fost suprimate, mascate, alterate sau modificate, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 500.000 euro dacă infracţiunea este comisă în bandă organizată.

Articolul 222-58

Contrafacerea unui marcaj sau utilizarea frauduloasă a marcajelor contrafăcute se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda 75.000 euro.

Articolul 222-59

Constituirea sau reconstituirea unei arme se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse modificarea unei arme sau schimbarea categoriei acesteia în sensul articolului L. 311-2 din Codul securităţii interne sau deţinerea în cunoştinţă de cauză a unei arme care a făcut obiectul unei modificări menţionate la articolul 222-56 din prezentul cod.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă autorul faptelor a fost condamnat anterior pentru una sau mai multe infracţiuni menţionate la articolele 706-73 şi 706-73-1 din Codul de procedură penală la o pedeapsă mai mare sau egală cu 1 an închisoare în regim restrictiv.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 500.000 euro dacă infracţiunea este comisă în bandă organizată.

Articolul 222-60

Tentativa delictelor prevăzute la articolele 222-52 şi de la 222-56 până la 222-58 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 222-61

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda prevăzută la articolul 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° din acelaşi articol 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă.

Articolul 222-62

I. Persoane fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia de a deţine sau de a purta, pe o durată de maxim 15 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune liber.

II. În cazul unei condamnări pentru infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune, pronunţarea pedepselor complementare este obligatorie. Totuşi, instanţa poate decide, printr-o decizie special motivată, să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 222-63

Pentru infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune, poate fi pronunţată cu titlu de pedeapsă complementară interdicţia de şedere, în condiţiile prevăzute la articolul 131-31.

Articolul 222-64

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată maximă de 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune.

Articolul 222-65

Persoanele fizice vinovate de o infracţiune prevăzută în prezenta secţiune pot fi de asemenea condamnate la control socio-judiciar, în condiţiile prevăzute la articolele de la 131-36 până la 31-36-13.

Articolul 222-66

În cazurile prevăzute în prezenta secţiunea, trebuie pronunţată, împotriva persoanelor fizice şi juridice, confiscarea instalaţiilor, a materialelor şi a oricărui bun care a servit, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii, precum şi a oricărui produs provenit din infracţiune, indiferent de persoana căreia îi aparţin şi de locul în care se află, în condiţiile în care proprietarul lor nu le putea ignora originea sau utilizarea frauduloasă.

Poate fi de asemenea pronunţată confiscarea în întregime sau parţială a bunurilor condamnatului sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună credinţă, de care acesta dispune liber, indiferent de natura bunurilor, mobile sau imobile, divizare sau nu.

Articolul 222-67

Articolul L. 317-1 din Codul securităţii interne se aplică prezentei secţiuni.

Capitolul III

Despre punerea în pericol a persoanei

Secţiunea 1

Despre riscurile cauzate unei persoane

Articolul 223-1

Expunerea directă a unei persoane la un risc imediat de moarte sau de vătămări capabilă să provoace o mutilare sau infirmitate permanentă prin încălcarea voită a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau de regulament se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 223-2

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 223-1, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele 2°, 3°, 8° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 2

Despre abandonarea unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra

Articolul 223-3

Abandonarea, în oricare loc, a unei persoane care nu este în măsură să se apere din cauza vârstei sau a stării sale fizice sau psihice se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 223-4

Abandonul care a provocat o mutilare sau o infirmitate permanentă se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Abandonul care a provocat moartea se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Secţiunea 3

Despre împiedicarea măsurilor de asistenţă şi despre omisiunea de a acorda ajutor

Articolul 223-5

Împiedicarea voluntară a acordării ajutorului destinat pentru a scăpa o persoană dintr-un pericol iminent sau pentru a combate o nenorocire ce prezintă un pericol pentru siguranţa persoanelor se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 223-6

Orice persoană care, putând să împiedice prin acţiunea sa imediată, fără vreun risc pentru sine sau pentru terţe persoane, o crimă sau un delict împotriva integrităţii corporale a persoanei, se abţine voluntar de la asta se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care se abţine voluntar să acorde unei persoane aflate în pericol asistenţa pe care, fără vreun risc pentru sine sau pentru terţe persoane, putea s-o acorde fie prin acţiunea sa personală, fie acordând un ajutor.

Articolul 223-7

Orice persoană care se abţine voluntar să ia sau să provoace măsurile care permit, fără vreun risc pentru sine sau pentru terţi, combaterea unei nenorociri capabile să creeze un pericol pentru siguranţa persoanelor se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 223-7-1

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit modalităţilor prevăzute le articolul 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate la punctele de la 2° la 9° ale articolului 131-39;

3° Pedeapsa menţionată la punctul 1° al articolului 131-39 pentru infracţiunile prevăzute la articolele 223-5 şi 223-6.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 4

Despre experimentarea asupra persoanei umane

Articolul 223-8

Practicarea sau punerea unei persoane să practice asupra unei alte persoane o cercetare menţionată la punctul 1° sau 2° al articolului L. 1121-1 din Codul sănătăţii publice fără să fi primit consimţământul liber, clar şi, după caz, în scris al persoanei în cauză, al titularilor autorităţii părinteşti sau al tutorelui sau al altor persoane, autorităţi sau organe desemnate pentru participarea la cercetare sau pentru autorizarea sa, în cazurile prevăzute de Codul sănătăţii publice, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Aceleaşi pedepse se aplică dacă cercetarea invazivă este aplicată atunci când consimţământul a fost retras.

Aceleaşi pedepse se aplică dacă cercetarea neinvazivă este aplicată atunci când persoana s-a opus.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică la examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane sau la identificarea sa cu amprentele genetice efectuate în scopul cercetării ştiinţifice.

Articolul 223-9

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 223-8, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 5

Despre întreruperea ilegală a sarcinii

Articolul 223-10

Întreruperea sarcinii fără consimţământul persoanei în cauză se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 223-11

Tentativa delictului prevăzut la articolul 223-10 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 6

Despre provocarea sinuciderii

Articolul 223-13

Provocarea sinuciderii unei persoane se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro dacă provocarea a fost urmată de sinucidere sau de o tentativă de sinucidere.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă victima infracţiunii definită în paragraful precedent este un minor de 15 ani.

Persoanele fizice sau juridice vinovate de delictul prevăzut în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarea pedeapsă complementară: interzicerea activităţii de formator de formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani.

Articolul 223-14

Propaganda sau publicitatea, în orice mod, în favoarea produselor, obiectelor sau metodelor preconizate ca mijloace de sinucidere se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 223-15

Dacă delictele prevăzute la articolele 223-13 şi 223-14 sunt comise prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care reglementează aceste materii se aplică în privinţa determinării persoanelor responsabile.

Articolul 223-15-1

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate la punctele de la 2° la 9° ale articolului 131-39;

3° Pedeapsa menţionată la punctul 1° al articolului 131-39 pentru infracţiunea prevăzută la al doilea paragraf al articolului 223-13.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 6 bis

Despre abuzul fraudulos de starea de ignoranţă sau de slăbiciunea unei persoane

Articolul 223-15-2

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro abuzarea frauduloasă de stării de ignoranţă sau de situaţia de slăbiciune fie a unui minor, fie a unei persoane al cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă şi cunoscută de autor, fie a unei persoane în stare de supunere psihologică sau fizică ce rezultă din exercitarea de presiuni grave sau reiterate sau de tehnici pentru alterarea judecăţii sale, pentru a conduce acest minor sau această persoană la un act sau o abţinere care îi aduc grave prejudicii.

Dacă infracţiunea este comisă de conducătorul de fapt sau de drept al unui grup care realizează activităţi ce au ca scop sau ca efect crearea, menţinerea sau exploatarea supunerii psihologice sau fizice a persoanelor care participă la aceste activităţi, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 750.000 euro.

Articolul 223-15-3

Persoanele fizice vinovate de delictul prevăzut în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26 ;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131 -27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, pentru o durată de cel mult 5 ani, precum şi activitatea de formator de formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii, pentru aceeaşi durată;

3° Închiderea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multe unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate;

4° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

5° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31;

6° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular sau de către cei autorizaţi;

7° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 223-15-4

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 7

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 223-16

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele de la 223-3 până la 223-8, de la 223-10 până la 223-14 sunt de asemenea pasibile de interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26.

Articolul 223-17

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 223-3, 223-4, 223-8, de la 223-10 până la 223-14 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru crima prevăzută la articolul 223-4, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, în numele sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

2° Confiscarea definită la articolul 131-21; în cazurile prevăzute la articolele 223-13 şi 223-14 pot fi luate sau confiscate documentele scrise, vizuale sau sonore ce au servit la comiterea infracţiunii; instanţa poate de asemenea să dispună distrugerea, totală sau parţială, a acestor documente;

3° Închiderea definitivă sau pentru o durată de cel mult 5 ani a uneia, a mai multor sau a ansamblului de unităţi ai întreprinderii ce a servit la comiterea infracţiunea.

În cazurile prevăzute la articolul 223-8, poate fi de asemenea pronunţată excluderea de la procedurile de achiziţii publice cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult 5 ani.

Articolul 223-18

Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolul 223-1 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, de e exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

2° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a deţine sau de a purta o armă autorizată;

3° Suspendarea permisului de conducere pentru o durată de cel mult 5 ani, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; dacă delictul a fost comis cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, suspendarea nu poate fi asimilată cu amânarea, nici măcar parţial, şi nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

4° Anularea permisului de conducere, cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult 5 ani;

4° bis Obligaţia de a efectua un curs de înţelegere a pericolelor utilizării de produse stupefiante, potrivit modalităţilor stabilite la articolul 131-35-1;

4° ter Obligaţia de a efectua un curs privind răspunderea părintească, potrivit modalităţilor stabilite la articolul 131-35-1;

5° Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pentru o durată de cel mult 5 ani;

6° Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, obligaţia de a efectua, pe cheltuiala lor, un curs de înţelegere a securităţii rutiere;

7° Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, imobilizarea, pentru o durată de cel mult 1 an, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul;

8° Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, confiscarea automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul.

Articolul 223-19

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 223-10 şi 223-11 sunt pasibile, pe lângă pedepsele menţionate de aceste articole, de interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a exercita o activitate de natură medicală sau paramedicală.

Articolul 223-20

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 223-1 şi 223-8 sunt pasibile de asemenea de pedeapsa complementară de afişare sau difuzare a deciziei prevăzute la articolul 131-35.

Capitolul IV

Despre îngrădirea libertăţilor persoanei

Secţiunea 1

Despre aducerea în starea de sclavie şi despre exploatarea persoanelor ţinute în sclavie

Articolul 224-1 A

Aducerea în starea de sclavie înseamnă exercitarea împotriva unei persoane a unuia din atributele dreptului de proprietate.

Aducerea în starea de sclavie a unei persoane se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 224-1 B

Exploatarea unei persoane aduse în starea de sclavie înseamnă comiterea împotriva unei persoane a cărei aducere în starea de sclavie este evidentă sau cunoscută de autor a unei agresiuni sexuale, sechestrarea acesteia sau obligarea ei de a presta o muncă sau serviciu forţat.

Exploatarea unei persoane adusă în starea de sclavie se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 224-1 C

Crima de aducere în starea de sclavie definită la articolul 224-1 A şi crima de exploatarea unei persoane aduse în starea de sclavie definită la articolul 224-1 B se pedepsesc cu 30 ani de recluziune dacă sunt comise:

1° Asupra unui minor;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate din cauza vârstei, a unei boli, infirmităţi, a unui handicap fizic sau psihic sau unei sarcini este evidentă sau cunoscută de autor;

3° De către o persoană chemată să participe, datorită funcţiilor sale, la combaterea sclaviei sau la menţinerea ordinii publice;

5° Dacă crima este precedată sau însoţită de torturi sau acte de barbarie.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute în prezentul articol.

Secţiunea 1 bis

Despre răpire şi sechestrare

Articolul 224-1

Arestarea, răpirea, deţinerea sau sechestrarea unei persoane, fără ordin din partea autorităţilor constituite şi în afara cazurilor prevăzute de lege, se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică acestei infracţiuni.

Totuşi, dacă persoana deţinută sau sechestrată este eliberată voluntar înainte de a şaptea zi după ziua sechestrării sale, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 224-2.

Articolul 224-2

Infracţiunea prevăzută la articolul 224-1 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune dacă victima a suferit o mutilare sau o infirmitate permanentă provocată voluntar sau rezultată fie din condiţiile de detenţie, fie dintr-o privare de alimente sau de îngrijiri.

Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă este precedată sau însoţită de torturi sau acte de barbarie sau dacă este urmată de moartea victimei.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 224-3

Infracţiunea prevăzută la articolul 224-1 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune dacă este comisă asupra mai multor persoane.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică acestei infracţiuni.

Totuşi, dacă persoana deţinută sau sechestrată sau toate persoanele deţinute sau sechestrate sunt eliberate voluntar în termenul prevăzut la cel de-al treilea paragraf al articolului 224-1, pedeapsa este de 10 ani închisoare, cu excepţia cazului în care victima sau una din victime a suferit una din atingerile aduse integrităţii sale fizice menţionate la articolul 224-2.

Articolul 224-4

Dacă persoana arestată, răpită, deţinută sau sechestrată a fost ţinută ostatică fie pentru pregătirea sau facilitarea comiterii unei crime sau a unui delict, fie pentru favorizarea fugii sau asigurarea impunităţii autorului sau complicelui unei crime sau al unui delict, fie pentru obţinerea executării unui ordin sau a unei condiţii, în special plata unei răscumpărări, infracţiunea prevăzută la articolul 224-1 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică acestei infracţiuni.

Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 224-2, pedeapsa este de 10 ani închisoare dacă persoana ţinută ostatică în condiţiile definite la primul paragraf este eliberată voluntar înainte de a şaptea zi după sechestrare, fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executată.

Articolul 224-5

Atunci când victima uneia din crimele prevăzute la articolele de la 224-1 până la 224-4 este un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, pedeapsa este de recluziunea pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi de 30 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică în cazurile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 224-5-1

Orice persoană care a încercat să comită crimele prevăzute în prezenta secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea decesului victimei şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din crimele prevăzute în prezenta secţiune se reduce la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis împiedicarea comiterii infracţiunii sau evitarea ca infracţiunea să ducă la decesul unei persoane sau la infirmitate permanentă şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa aplicată este recluziune pe viaţă, aceasta se reduce la 20 ani de recluziune.

Articolul 224-5-2

Dacă infracţiunile prevăzute la primul paragraf al articolului 224-1 şi la articolele de la 224-2 până la 224-5 sunt comise în bandă organizată, pedepsele sunt 1.000.000 euro amendă şi:

1° 30 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 20 ani recluziune;

2° Recluziune pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu 30 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică în cazurile prevăzute la punctele 1° şi 2°.

Secţiunea 2

Despre deturnarea de aeronave, vase sau a oricărui alt mijloc de transport

Articolul 224-6

Luarea în stăpânire sau control prin violenţă sau ameninţare a unei aeronave, a unui vas sau a oricărui alt mijloc de transport la bordul cărora se află persoane, precum şi a unei platforme fixe situate pe platoul continental, se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică acestei infracţiuni.

Articolul 224-6-1

Dacă infracţiunea prevăzută la articolul 224-6 este comisă în bandă organizată, pedeapsa este de 30 ani de recluziune.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 se aplică acestei infracţiuni.

Articolul 224-7

Infracţiunea definită la articolul 224-6 se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă este însoţită de torturi sau de acte de barbarie sau dacă duce la moartea uneia sau mai multor persoane.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 se aplică acestei infracţiuni.

Articolul 224-8

Fapta oricărei persoane de a comunica o informaţie falsă, de a compromite cu bună ştiinţă securitatea unei aeronave în zbor sau a unui vas se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Tentativa infracţiunii prevăzute în acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 224-8-1

Orice persoană care a încercat să comită crimele prevăzute în prezenta secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui unei crime din cele prevăzute în prezenta secţiune este redusă la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis împiedicarea comiterii infracţiunii sau evitarea ca infracţiunea să provoace moartea unei persoane sau infirmitate permanentă şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa impusă este recluziune pe viaţă, aceasta se reduce la 20 ani de recluziune.

Secţiunea 3

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 224-9

I. Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-26, a drepturilor civice, civile şi de familie;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru crimele prevăzute la primul paragraf al articolului 224-1, al articolului 224-2, primul paragraf al articolelor 224-3 şi 224-4 şi la articolele 224-5, 224-5-2, 224-6 şi 224-7, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său pentru al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° (Abrogat);

4° În cazul crimelor menţionate în secţiunile 1 şi 1 bis din prezentul capitol, obligaţia de a efectua un curs cu privire la răspunderea părintească, în condiţiile stabilite la articolul 131-35-1.

II. În cazul unei condamnări pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol, pronunţarea pedepsei complementare cu interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 10 ani, o armă autorizată este obligatorie.

Totuşi, instanţa poate decide, prin decizie special motivată dacă condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, să nu pronunţe această pedeapsă, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 224-10

Persoanele fizice vinovate de crimele prevăzute în secţiunile 1 şi 1 bis din prezentul capitol sunt pasibile de asemenea de control socio-judiciar potrivit modalităţilor prevăzute la articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13.

Capitolul V

Despre atingerile aduse demnităţii persoanelor

Secţiunea 1

Despre discriminări

Articolul 225-1

Constituie o discriminare orice distincţie făcută între persoanele fizice din cauza originii lor, sexului, situaţiei familiale, sarcinii, aspectului fizic, vulnerabilităţii deosebite rezultate din situaţia lor economică, evidentă sau cunoscută de autor, numelui de familie, reşedinţei, stării de sănătate, handicapului, caracteristicilor genetice, moravurilor, orientării sau identităţii lor sexuale, vârstei, opiniilor lor politice, activităţilor lor sindicale, apartenenţei sau neapartenenţei lor, reale sau bănuite, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie.

Constituie de asemenea o discriminare orice distincţie făcută între persoanele juridice din cauza originii, sexului, situaţiei familiale, aspectului fizic, vulnerabilităţii deosebite rezultate din situaţia lor economică, evidentă sau cunoscută de autor, numelui de familie, reşedinţei, stării de sănătate, handicapului, caracteristicilor genetice, moravurilor, orientării sau identităţii sexuale, vârstei, opiniilor politice, activităţilor sindicale, apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie a membrilor sau a anumitor membri ai acestor persoane juridice.

Articolul 225-1-1

Constituie o discriminare orice distincţie făcută între persoane din cauza faptului că au fost supuse sau au refuzat să fie supuse unor hărţuiri sexuale precum cele definite la articolul 222-33 sau au mărturisit aceste fapte, inclusiv, în cazul menţionat la punctul I al aceluiaşi articol, dacă propunerile sau comportamente nu s-au repetat.

Articolul 225-2

Discriminarea definită la articolele 225-1 şi 225-1-1, comisă asupra unei persoane fizice sau juridice, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro atunci când constă în:

1° Refuzarea furnizării unui bun sau unui serviciu;

2° Împiedicarea exercitării normale a unei activităţi economice;

3° Refuzarea angajării, sancţionării sau concedierii unei persoane;

4° Subordonarea furnizării unui bun sau serviciu Ia o condiţie întemeiată pe unul din elementele menţionate la articolul 225-1 sau prevăzută la articolul 225-1-1;

5° Subordonarea unei oferte de angajare, a unei cereri de stagiu sau a unei perioade de formare în întreprindere la o condiţie întemeiată pe unul din elementele menţionate la articolul 225-1 sau prevăzută la articolul 225-1-1;

6° Refuzarea acceptării unei persoane la unul din stagiile menţionate la punctul 2° al articolului L. 412-8 din Codul asigurărilor sociale.

Dacă refuzul discriminatoriu prevăzut la punctul 1° este comis într-un loc public sau în scopul de a interzice accesul în acel loc, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 225-3

Dispoziţiile articolului anterior nu se aplică:

1° Discriminărilor bazate pe starea sănătăţii, atunci când se referă la operaţii ce au ca obiect prevenirea şi acoperirea riscului de deces, riscurilor ce aduc atingere integrităţii fizice a persoanei sau riscurilor de incapacitate de muncă sau invaliditate. Totuşi, aceste discriminări nu se pedepsesc cu pedepsele prevăzute la articolul anterior dacă se întemeiază pe luarea în consideraţie a testelor genetice predictive ce au ca obiect o boală nedeclarată încă sau o predispoziţie genetică la o boală sau dacă se întemeiază pe luarea în considerare a consecinţelor asupra sănătăţii a unei prelevări de organ, astfel cum prevede articolul L. 1231-1 din Codul sănătăţii publice;

2° Discriminărilor bazate pe starea sănătăţii sau pe handicap, atunci când constau dintr-un refuz de angajare sau o concediere întemeiată pe inaptitudinea constatată medical fie în cadrul titlului IV din cartea II din Codul muncii, fie în cadrul legilor ce au dispoziţii statutare cu privire la funcţia publică;

3° Discriminărilor bazate, în materie de angajare în muncă, pe sex, vârstă sau aparenţă fizică, dacă un asemenea motiv constituie o condiţie profesională esenţială şi determinantă şi dacă obiectivul este legitim şi cerinţa proporţională;

4° Discriminărilor bazate, în materie de acces la bunuri şi servicii, pe sex, dacă această discriminare este justificată de protecţia victimelor violenţelor cu caracter sexual, a consideraţiilor privind respectarea vieţii private şi decenţei, promovarea egalităţii de gen sau a intereselor bărbaţilor şi femeilor, libertăţii de asociere sau a organizării de activităţi sportive;

5° Refuzurilor de angajare în muncă bazate pe naţionalitate dacă rezultă din aplicarea dispoziţiilor statutare cu privire la funcţia publică;

6° Discriminărilor legate de locul de reşedinţă dacă persoana însărcinată cu furnizarea unui bun sau serviciu se află într-un pericol evident.

Măsurile luate în favoarea persoanelor ce locuiesc în anumite zone geografice şi care vizează favorizarea egalităţii de tratament nu constituie discriminare.

Articolul 225-3-1

Delictele prevăzute în prezenta secţiune se consideră săvârşite chiar dacă sunt comise împotriva uneia sau mai multor persoane ce au solicitat unul din bunurile, actele, serviciile sau contractele menţionate la articolul 225-2 cu scopul de a demonstra existenţa comportamentul discriminatoriu, în măsura în care se face dovada acestui comportament.

Articolul 225-4

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 225-2 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° la 5°, 8° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 1 bis

Despre traficul de fiinţe umane

Articolul 225-4-1

I. Traficul de fiinţe umane este recrutarea unei persoane, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea ei în scopuri de exploatare într-una din următoarele circumstanţe:

1° Fie prin folosirea de ameninţări, constrângeri, violenţe sau manevre dolosive asupra victimei, familiei sau a unei persoane care are o relaţie obişnuită cu victima;

2° Fie de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al acestei persoane sau de către o persoană care are autoritate asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;

3° Fie prin abuzarea de o situaţie de vulnerabilitate din cauza vârstei, a unei boli, infirmităţi, a unui handicap fizic sau psihic sau a unei sarcini, evidentă sau cunoscută de autor;

4° Fie în schimbul sau cu acordarea unei remuneraţii sau a oricărui alt avantaj sau a unei promisiuni de remuneraţie sau avantaj.

Exploatarea menţionată la primul paragraf din acest punct I este punerea victimei la dispoziţia sa sau a unui terţ, chiar neidentificat, fie pentru a permite comiterea împotriva victimei de infracţiuni de proxenetism, agresiune sau abuz sexual, de aducere în starea de sclavie, de supunere la o muncă sau servicii forţate, de aducere în starea de servitute, de prelevare a unuia din organele sale, de exploatare a cerşetoriei, de supunere la condiţii de muncă sau de cazare contrare demnităţii sale, fie pentru a constrânge victima să comită orice fel de crimă sau delict.

Traficul de fiinţe umane se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

II. Traficul de fiinţe umane asupra unui minor se consideră săvârşit chiar dacă nu este comis într-una din circumstanţele prevăzute la punctele de la 1° la 4° din I.

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.500.000 euro.

Articolul 225-4-2

I. Infracţiunea prevăzută la punctul I al articolul 225-4-1 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.500.000 euro dacă este comisă în două din circumstanţele menţionate la punctele de la 1° la 4° din acelaşi punct I sau cu una din următoarele circumstanţe suplimentare:

1° Asupra mai multor persoane;

2° Asupra unei persoane care se află în afara teritoriului Republicii sau la sosirea pe teritoriul Republicii;

3° Dacă persoana a fost pusă în contact cu autorul faptelor prin utilizarea, pentru difuzarea mesajelor pentru un public nespecificat, a unei reţele de comunicare electronică;

4° În circumstanţe care expun direct persoana asupra căreia este comisă infracţiunea la un risc imediat de moarte sau rănire de natură să producă o mutilare sau o infirmitate permanentă;

5° Cu utilizarea de violenţe care au cauzat victimei o incapacitate totală de muncă pentru o perioadă mai mare de 8 zile;

6° De către o persoană chemată să participe, prin funcţiile sale, la combaterea traficului de persoane sau la menţinerea ordinii publice;

7° Dacă infracţiunea a plasat victima într-o situaţie materială sau psihologică gravă.

II. Infracţiunea prevăzută la punctul II al articolului 225-4-1 se pedepseşte cu 15 ani de recluziune şi cu amenda de 1.500 euro dacă a fost comisă într-una din circumstanţele menţionate la punctele de la 1° la 4° din I al aceluiaşi articol 225-4-1 sau într-una din circumstanţele menţionate la punctele de la 1° la 7° din I al acestui articol.

Articolul 225-4-3

Infracţiunea prevăzută la articolul 225-4-1 se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 3.000.000 euro dacă este comisă în bandă organizată.

Articolul 225-4-4

Infracţiunea prevăzută la articolul 225-4-1 comisă recurgându-se la torturi sau la acte de barbarie se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 4.500.000 euro.

Articolul 225-4-5

Dacă crima sau delictul care a fost comis sau care trebuia să fie comis împotriva persoanei victimei infracţiunii de trafic de fiinţe umane se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât cea a închisorii impuse în aplicarea articolelor de la 225-4-1 până la 225-4-3, infracţiunea de trafic de fiinţe umane se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru comiterea crimelor sau delictelor de care autorul a luat cunoştinţă şi, dacă această crimă sau delict este însoţit de circumstanţe agravante, de pedepse corespunzătoare singurelor circumstanţe agravante de care a luat cunoştinţă.

Articolul 225-4-6

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune sunt pasibile pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Articolul 225-4-7

Tentativa delictelor prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 225-4-8

Dacă infracţiunile prevăzute la articolele 225-4-1 şi 225-4-2 sunt comise în afara teritoriului Republicii de către un cetăţean francez, legislaţia franceză este aplicabilă prin derogare de la al doilea paragraf al articolului 113-6 şi a doua teză a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 225-4-9

Orice persoană care a încercat să comită infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune este redusă la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis împiedicarea comiterii infracţiunii sau evitarea ca infracţiunea să ducă la moartea unei persoane sau la infirmitate permanentă şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa impusă este recluziune pe viaţă, aceasta se reduce la 20 ani de recluziune.

Secţiunea 1 ter

Despre ascunderea forţată a chipului

Articolul 225-4-10

Forţarea de către o persoană a uneia sau mai multor persoane de a-şi ascunde chipul prin ameninţare, violenţă, constrângere, abuz de autoritate sau abuz de putere, din cauza sexului lor, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Dacă fapta este comisă asupra unui minor, pedepsele sunt de 2 ani închisoare şi amenda de 60.000 euro.

Secţiunea 2

Despre proxenetism şi infracţiunile rezultante

Articolul 225-5

Proxenetismul este una din următoarele fapte realizate de orice persoană în orice mod:

1° Ajutarea, asistarea sau apărarea prostituţiei altei persoane;

2° Obţinerea de profit din prostituţia comisă de o altă persoană, împărţirea produselor sau primirea subvenţiilor unei persoane care obişnuieşte să practice prostituţia;

3° Angajarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane în vederea practicării prostituţiei sau exercitarea asupra acesteia a unei presiuni pentru a se prostitua sau a continua să se prostitueze.

Proxenetismul se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 225-6

Este asimilată cu proxenetismul şi se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la articolul 225-5 oricare din faptele de mai jos realizate de orice persoană în orice mod:

1° Intermedierea între două persoane din care una practică prostituţia şi cealaltă exploatează sau recompensează prostituţia altei persoane;

2° Facilitatea pentru un proxenet a justificării resurselor fictive;

3° Neputinţa justificării unor resurse ce corespund modului său de viaţă trăind cu o persoană care practică în mod obişnuit prostituţia sau fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane care practică prostituţia;

4° împiedicarea acţiunii de prevenire, control, asistenţă sau reeducare realizată de organismele calificate în privinţa persoanelor aflate în pericol de prostituţie sau care practică prostituţia.

Articolul 225-7

Proxenetismul se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.500.000 euro dacă este comis:

1° Asupra unui minor;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra mai multor persoane;

4° Asupra unei persoane care a fost incitată să practice prostituţia fie în afara teritoriului Republicii, fie la sosirea pe teritoriul Republicii;

5° De către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al persoanei care se prostituează sau de către o persoană care are autoritate asupra acesteia sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;

6° De către o persoană chemată să participe, prin funcţiile sale, la combaterea prostituţiei, la protecţia sănătăţii sau la păstrarea ordinii publice;

7° De către o persoană care poartă o armă asupra sa;

8° Prin utilizarea constrângerii, violenţelor sau manevrelor dolosive;

9° De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice, fără să constituie o bandă organizată;

10° Graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor destinate unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicare electronică.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 225-7-1

Proxenetismul se pedepseşte cu cincisprezece ani de recluziune şi cu amenda de 3.000.000 euro dacă este comis asupra unui minor de 15 ani.

Articolul 225-8

Proxenetismul prevăzut la articolul 225-7 se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 3.000.000 euro dacă este comis în bandă organizată.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 225-9

Proxenetismul comis recurgându-se la torturi sau la acte de barbarie se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 4.500.000 euro.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 225-10

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 750.000 euro una din următoarele fapte, realizate de orice persoană, acţionând direct sau prin persoană interpusă:

1° Deţinerea, gestionarea, exploatarea, conducerea, punerea în funcţiune, finanţarea sau contribuirea la finanţarea unui stabiliment de prostituţie;

2° Deţinerea, gestionarea, exploatarea, conducerea, punerea în funcţiune, finanţarea sau contribuirea la finanţarea unei unităţi deschisă publicului sau utilizată de public, acceptarea sau tolerarea în mod obişnuit a faptului că una sau mai multe persoane practică prostituţia în interiorul unităţii sau al anexelor sale sau caută clienţi în vederea practicării prostituţiei;

3° Vânzarea sau punerea la dispoziţia uneia sau mai multor persoane a locurilor sau plasamentelor neutilizate de public, ştiind că acestea vor practica prostituţia în acele locuri;

4° Vânzarea, închirierea sau punerea la dispoziţia uneia sau mai multor persoane, în orice mod, a unor vehicule de orice natură ştiind că persoanele respective vor practica prostituţia.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute la punctele 1° şi 2° ale prezentului articol.

Articolul 225-11

Tentativa delictelor prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 225-11-1

Orice persoană care a încercat să comită infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis împiedicarea comiterii infracţiunii şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se reduce la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis nerealizarea infracţiunii sau ca infracţiunea să producă moartea unei persoane sau infirmitate permanentă şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa impusă este recluziune pe viaţă, aceasta se reduce la recluziunea de 20 ani.

Articolul 225-11-2

În cazul în care delictul prevăzut la punctul 1° al articolului 225-7 este comis asupra unui străin de către un cetăţean francez sau de o persoană care are domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legislaţia franceză se aplică prin derogare de la al doilea paragraf al articolului 113-6, iar dispoziţiile celei de-a doua teze a articolului 113-8 nu sunt aplicabile.

La fel şi în cazul în care una din crimele menţionate la articolele 225-7-1, 225-8 sau 225-9 a fost comisă asupra unui minor în afara teritoriului Republicii de către un străin care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul francez.

Articolul 225-12

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 225-5 până la 225-10, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Secţiunea 2 bis

Despre recurgerea la prostituţie

Articolul 225-12-1

Dacă este comisă în situaţie de recidivă în condiţiile prevăzute la articolul 132-11, solicitarea, acceptarea sau obţinerea unor relaţii de natură sexuală din partea unei persoane care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional, în schimbul unei remuneraţii sau a unei promisiuni de remuneraţie, a unui avantaj în natură sau a promisiunii unui astfel de avantaj se pedepseşte cu amenda de 3.750 euro.

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro solicitarea, acceptarea sau obţinerea, în schimbul unei remuneraţii sau a unei promisiuni de remuneraţie, a unui avantaj în natură sau a promisiunii unui astfel de avantaj, a unor relaţii sexuale din partea unei persoane care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional, dacă această persoană prezintă o vulnerabilitate specială, evidentă sau cunoscută de autor, datorată unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini.

Articolul 225-12-2

Pedepsele prevăzute la al doilea paragraf al articolului 225-12-1 sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro:

1° Dacă infracţiunea este comisă în mod obişnuit sau asupra mai multor persoane;

2° Dacă persoane a fost pusă în legătură cu autorul faptelor graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor destinate unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicaţie;

3° Dacă faptele sunt comise de către o persoană care abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă.

4° Dacă autorul faptelor a pus în pericol în mod deliberat sau din imprudenţă viaţa persoanei sau a comis violenţe asupra acesteia.

Pedepsele prevăzute la al doilea paragraf al articolului 225-12-1 sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro în cazul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Articolul 225-12-3

În cazul în care delictele prevăzute la al doilea paragraf al articolelor 225-12-1 şi 225-12-2 sunt comise în străinătate de către un cetăţean francez sau de către o persoană ce îşi are domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legislaţia franceză se aplică prin derogare de la cel de-al doilea paragraf al articolului 113-6 şi dispoziţiile a celei de-a doua teze a articolului 113-8 nu mai sunt aplicabile.

Articolul 225-12-4

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 2 ter

Despre exploatarea cerşetoriei

Articolul 225-12-5

Exploatarea cerşetoriei este una din următoarele fapte realizate de orice persoană în orice mod:

1° Organizarea cerşetoriei altei persoane în vederea câştigării de profit;

2° Câştigarea de profit din cerşetoria practicată de o altă persoană, împărţirea beneficiilor sau primirea câştigurilor unei persoane care practică în mod obişnuit cerşetoria;

3° Angajarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane în vederea practicării cerşetoriei, sau exercitarea asupra ei a unei presiuni pentru ca ea să cerşească sau să continue cerşetoria;

4° Angajarea, antrenarea sau deturnarea în scopul îmbogăţirii personale a unei persoane în vederea practicării unui serviciu pentru donaţii pe drumurile publice.

Este asimilată exploatării cerşetoriei fapta de a nu putea justifica resursele corespunzătoare modului de viaţă exercitând o influenţă, permanentă sau nu, asupra uneia sau mai multor persoane ce practică cerşetoria sau fiind în relaţie obişnuită cu aceasta sau cu acestea din urmă.

Exploatarea cerşetoriei se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 225-12-6

Exploatarea cerşetoriei se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro dacă este comisă:

1° Asupra unui minor;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra mai multor persoane;

4° Asupra unei persoane care a fost incitată să practice cerşetoria fie în afara teritoriului Republicii, fie la sosirea pe teritoriul Republicii;

5° De către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al persoanei care cerşeşte sau de către o persoană care are autoritate asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;

6° Cu utilizarea constrângerii, violenţelor sau manevrelor dolozive asupra persoanei care practică cerşetoria, asupra familiei sale sau asupra unei persoane care este de obicei în relaţie cu aceasta;

7° De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autori sau de complici, fără ca acestea să constituie o bandă organizată.

Articolul 225-12-7

Exploatarea cerşetoriei altei persoane se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.500.000 euro dacă este comisă în bandă organizată.

Secţiunea 2 quater

Despre exploatarea vânzării în stradă

Articolul 225-12-8

Exploatarea vânzării în stradă este angajarea, antrenarea sau deturnarea de către orice persoană a unei alte persoane în vederea incitării la comiterea uneia din infracţiunile menţionate la articolul 446-1 sau exercitării asupra ei a unei presiuni pentru a comite una din aceste infracţiuni sau a o continua, în scopul obţinerii de profit în orice mod.

Este asimilată exploatării vânzării în stradă fapta de a primi subvenţii de la o persoană care comite în mod obişnuit una din infracţiunile menţionate la articolul 446-1.

Este de asemenea asimilată exploatării vânzării în stradă fapta de a nu putea justifica resursele corespunzătoare modului de viaţă exercitând o influenţă, permanentă sau nu, asupra uneia sau mai multor persoane ce comit în mod obişnuit una din infracţiunile menţionate la articolul 446-1 sau fiind în relaţie obişnuită cu aceasta sau cu acestea din urmă.

Exploatarea vânzării în stradă se pedepseşte cu 3 ani închisoare sau cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 225-12-9

Exploatarea vânzării în stradă se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro dacă este comisă:

1° Asupra unui minor;

2° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Asupra mai multor persoane;

4° Asupra unei persoane care a fost incitată să practice cerşetoria fie în afara teritoriului Republicii, fie la sosirea pe teritoriul Republicii;

5° De către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al persoanei care cerşeşte sau de către o persoană care are autoritate asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;

6° Cu utilizarea constrângerii, violenţelor sau manevrelor dolosive asupra persoanei care practică cerşetoria, asupra familiei sale sau asupra unei persoane care este de obicei în relaţie cu aceasta;

7° De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autori sau de complici, fără ca acestea să constituie o bandă organizată.

Articolul 225-12-10

Exploatarea vânzării în stradă se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.500.000 euro dacă este comisă în bandă organizată.

Secţiunea 3

Despre condiţiile de muncă şi cazare contrare demnităţii persoanei, despre munca forţată şi aducerea în stare de sclavie

Articolul 225-13

Obţinerea de la o persoană, a cărei vulnerabilitate sau stare de dependenţă sunt evidente sau cunoscute de autor, furnizarea de servicii neretribuite sau în schimbul unei retribuţii fără legătură cu importanţa muncii realizate se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Persoanele fizice sau juridice vinovate de delictul prevăzut în prezenta secţiune sunt pasibile de asemenea de următoarea pedeapsă complementară: interzicerea activităţii de formator formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani.

Articolul 225-14

Supunerea unei persoane, a cărei vulnerabilitate sau stare de dependenţă sunt evidente sau cunoscute de autor, la condiţii de muncă sau cazare incompatibile cu demnitatea umană se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 225-14-1

Munca forţată este constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, de a efectua o muncă neretribuită sau în schimbul unei retribuţii fără legătură cu importanţa muncii realizate. Se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 200.000 euro.

Articolul 225-14-2

Aducerea în starea de sclavie este obligarea de a comite în mod obişnuit infracţiunea prevăzută la articolul 225-14-1 a unei persoane a cărei vulnerabilitate sau stare de dependenţă sunt evidente sau cunoscute de autor. Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 225-15

I. Dacă sunt comise asupra mai multor persoane:

1° Infracţiunile definite la articolele 225-13 şi 225-14 se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 200.000 euro;

2° Infracţiunea definită la articolul 225-14-1 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro;

3° Infracţiunea definită la articolul 225-14-2 se pedepseşte cu 15 ani închisoare şi cu amenda de 400.000 euro;

II. – Dacă sunt comise asupra unui minor:

1° Infracţiunile definite la articolele 225-13 şi 225-14 se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 200.000 euro;

2° Infracţiunea definită la articolul 225-14-1 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro;

3° Infracţiunea definită la articolul 225-14-2 se pedepseşte cu 15 ani închisoare şi cu amenda de 400.000 euro.

III. – Dacă sunt comise asupra mai multor persoane printre care şi unul sau mai mulţi minori:

1° Infracţiunile definite la articolele 225-13 şi 225-14 se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro;

2° Infracţiunea definită la articolul 225-14-1 se pedepseşte cu 15 ani închisoare şi cu amenda de 400.000 euro;

3° Infracţiunea definită la articolul 225-14-2 se pedepseşte cu 20 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro.

Articolul 225-15-1

Pentru aplicarea articolelor de la 225-13 până la 225-14-2, minorii sau persoanele care au fost victime ale faptelor descrise de aceste articole la sosirea lor pe teritoriul francez sunt considerate ca fiind persoane vulnerabile sau în situaţie de dependenţă.

Articolul 225-16

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 225-13 până la 225-15, sunt pasibile pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38 de:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate la articolul 131-39;

3° Confiscarea fondurilor de comerţ destinate cazării persoanelor şi care serveşte comiterii infracţiunii prevăzute la articolul 225-14.

Secţiunea 3 bis

Despre farsele făcute noilor veniţi

Articolul 225-16-1

În afară de cazurile de violenţe, ameninţări sau atingeri sexuale, punerea de către o persoană a altei persoane, împotriva voinţei sale sau nu, să suporte sau să comită acte umilitoare sau degradante sau să consume alcool în mod excesiv la manifestaţiile sau reuniunile restrânse în mediul şcolar şi socio-educativ se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 225-16-2

Infracţiunea definită la articolul 225-16-1 se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro dacă este comisă asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, din cauza vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.

Articolul 225-16-3

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 225-16-1 şi 225-16-2 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele 4° şi 9° ale articolului 131-39.

Secţiunea 4

Despre atingerile aduse respectului datorat celor decedaţi

Articolul 225-17

Orice atingere adusă integrităţii cadavrului, prin orice fel de mijloc, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Violarea sau profanarea, prin orice fel de mijloc, a cavourilor, mormintelor sau monumentelor ridicate în memoria celor decedaţi se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Pedeapsa este de 2 ani închisoare şi amenda de 30.000 euro dacă infracţiunile definite la paragraful precedent au fost însoţite de atingerea adusă integrităţii cadavrului.

Articolul 225-18

Dacă infracţiunile definite la articolul precedent au fost comise din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a persoanelor decedate la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro pentru infracţiunile definite la primele două paragrafe ale articolului 225-17 şi de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro pentru cea definită la ultimul paragraf al acestui articol.

Articolul 225-18-1

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 225-17 şi 225-18 sunt pasibile pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38 de:

1° (Abrogat) ;

2° Pedepsele menţionate la punctele de la 2° la 9° ale articolului 131-39;

3° Pedeapsa menţionată la punctul 1° al articolului 131-39 pentru infracţiunile definite la articolul 225-18.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 5

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 225-19

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în secţiunile 1 şi 3 din prezentul capitol sunt pasibile de asemenea de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor prevăzute la punctele 2° şi 3° ale articolului 131-26 pentru o durată de cel mult 5 ani;

2° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35;

3° Închiderea, pentru o durată de cel mult 5 ani sau cu titlu definitiv, a unuia, mai multor sau a tuturor unităţilor întreprinderii aparţinând persoanei condamnate;

4° Excluderea de pe pieţele publice cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult 5 ani;

4° bis Confiscarea în favoarea statului a uzufructului asupra tuturor sau a unei părţi din bunuri, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate, care au servit la comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 225-14, persoanele fizice vinovate păstrând dreptul de proprietate asupra bunurilor lor;

5° Confiscarea tuturor sau a unei părţi din bunuri, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate, ce au servit la comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele de la 225-13 până la 225-14-2;

5° bis Pentru infracţiunea prevăzută la articolul 225-14, interdicţia de a cumpăra pentru o durată de cel mult 5 ani fie cu titlu personal, fie în calitate de asociat sau mandatar social al societăţii civile imobiliare sau în nume colectiv, fie sub forma de părţi imobiliare un bun imobiliar cu destinaţie de locuinţă, în alte scopuri decât ocuparea acestuia cu titlu personal, sau de fonduri de comerţ ale unei unităţi destinate cazării persoanelor cu utilizare totală sau parţială;

6° Obligaţia de a efectua un stagiu civic, în condiţiile prevăzute la articolul 131-5-1;

7° Pentru infracţiunile prevăzute la articolele de la 225-13 până la 225-15, interdicţia, în condiţiile prevăzute la articolul 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în nume propriu sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială ori o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ.

Articolul 225-20

I. – Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunile 1 bis, 2, 2 bis, 2 ter şi 2 quater din prezentul capitol sunt pasibile de asemenea de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, în condiţiile prevăzute la articolul 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru infracţiunile prevăzute la articolele 225-4-3, 225-4-4, 225-5, 225-6, 225-7, 226-7-1, 225-8, 225-9, 225-10, 225-12-1 şi 225-12-2, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în nume propriu sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Interdicţia de şedere;

4° Interdicţia de a exploata, direct sau indirect, unităţile deschise publicului sau utilizate de public enumerate în decizia de condamnare, de a fi angajat cu orice fel de titlu şi de a lua sau păstra o oarecare contribuţie financiară;

5° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a deţine sau de a purta o armă autorizată;

6° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a părăsii teritoriul Republicii.

7° Interdicţia de a exercita, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, o activitate profesională sau benevolă ce implică un contact obişnui cu minori;

8° Obligaţia de a efectua un curs privind răspunderea părintească, potrivit modalităţilor stabilite la articolul 131-35-1;

9° Obligaţia de a efectua, după caz pe cheltuiala sa, un curs de înţelegere a combaterii cumpărării de acte sexuale, potrivit modalităţilor stabilite la articolul 131-35-1.

II. În cazul condamnării pentru infracţiunile prevăzute la secţiunile 1 bis, 2 şi 2 ter din prezentul capitol, pronunţarea pedepsei complementare prevăzute la punctul 5° din I este obligatorie şi durata interdicţiei este de cel mult 10 ani.

Totuşi, instanţa poate decide, prin decizie special motivată dacă condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, să nu dispună această pedeapsă, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 225-21

Interdicţia aflării pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la secţiunile 1 bis, 2 şi 2 ter din prezentul capitol.

Secţiunea 6

Dispoziţii comune persoanelor fizice şi persoanelor juridice

Articolul 225-22

Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolul 225-10 sunt pasibile de asemenea de următoarele pedepse complementare:

1° Retragerea definitivă a licenţei pentru vânzarea de băuturi sau pentru restaurant;

2° Închiderea, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult 5 ani, a întregii unităţi sau a unor părţi din unitate utilizate în vederea practicării prostituţiei;

3° Confiscarea fondului de comerţ.

Articolul 225-23

Închiderea temporară prevăzută de al treilea paragraf (2°) al artico-lului 225-22 duce la suspendarea licenţei pentru vânzarea de băuturi sau pentru restaurant pentru aceeaşi durată. Termenul de prescripţie al acesteia este suspendat în timpul închiderii.

Închiderea definitivă prevăzută la articolul 225-22 duce la retragerea definitivă a licenţei pentru vânzarea de băuturi sau pentru restaurant.

Articolul 225-24

Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele de la 225-4-1 până la 225-4-9 şi de la 225-5 până la 225-10 sunt pasibile de asemenea de:

1° Confiscarea bunurilor mobile sau imobile, divizate sau nedivizate, care au servit direct sau indirect la comiterea infracţiunii, precum şi a produselor infracţiunii deţinute de o persoană alta decât persoana victimei traficului de fiinţe umane sau care practică ea însăşi prostituţia;

2° Rambursarea cheltuielilor de repatriere a victimei sau victimelor.

Articolul 225-25

Persoanele fizice şi juridice recunoscute vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunile 1 bis şi 2 din prezentul capitol sunt pasibile de asemenea de pedeapsa complementară de confiscare a tuturor bunurilor lor sau numai a unei părţi din acestea, de orice natură ar fi ele, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Capitolul VI

Despre atingerile aduse personalităţii

Secţiunea 1

Despre atingerea adusă vieţii private

Articolul 226-1

Se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 45.000 euro atingerea voluntară, prin orice fel de procedeu, adusă intimităţii vieţii private a unei alte persoane:

1° Captarea, înregistrarea sau transmiterea, fără consimţământul autorului lor, a cuvintelor pronunţate cu titlu privat sau confidenţial;

2° Realizarea, înregistrarea sau transmiterea, fără consimţământul acesteia, a imaginii unei persoane care se află într-un loc privat.

Dacă actele menţionate în prezentul articol au fost îndeplinite la vedere şi cu ştiinţa celor interesaţi fără ca aceştia să se opună, când erau în măsură să o facă, consimţământul acestora este presupus.

Articolul 226-2

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse păstrarea, aducerea sau încuviinţarea aducerii la cunoştinţa publicului sau a unui terţ sau utilizarea în orice mod a vreunei înregistrări sau document obţinut cu ajutorul unuia din actele prevăzute la articolul 226-1.

Dacă delictul prevăzut la paragraful precedent este comis prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste aspecte se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 226-3

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro:

1° Fabricarea, importarea, deţinerea, expunerea, oferirea, localizarea sau vânzarea de aparate sau dispozitive tehnice care să permită realizarea de operaţiuni ce pot constitui infracţiunea prevăzută la cel de-al doilea paragraf al articolului 226-15 sau care, concepute pentru detectarea de la distanţă a conversaţiilor, permit comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 226-1 şi care are ca obiect captarea de date informatice prevăzute la articolele 706-102-1 şi 706-102-2 din Codul de procedură penală şi L. 853-2 din Codul securităţii interne şi care figurează pe listă întocmită în condiţiile stabilite de acelaşi decret în Consiliu de stat, dacă aceste fapte sunt comise, inclusiv din neglijenţă, în absenţa autorizaţiei ministeriale ale cărei condiţii de acordare sunt stabilite prin acelaşi decret sau fără respectarea condiţiilor stabilite de această autorizaţie;

2° Realizarea unei publicităţi în favoarea unui aparat capabil să permită comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 226-1 şi la al doilea paragraf al articolului 226-15 dacă această publicitate constituie o incitare la comiterea acestei infracţiuni sau care are ca obiect colectarea de date informatice prevăzute la articolele 706-102-1 şi 706-102-2 din Codul de procedură penală la L. 853-2 din Codul securităţii interne dacă această publicitate constituie o incitare la folosirea sa frauduloasă.

Articolul 226-4

Intrarea în domiciliul unei alte persoane cu ajutorul unor manevre, ameninţări, constrângeri, în afara cazurilor în care legea o permite, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Rămânerea în domiciliul unei alte persoane în urma intrării menţionate la primul paragraf, în afara cazurilor în care legea o permite, se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 226-4-1

Asumarea identităţii unui terţ sau utilizarea uneia sau a mai multor date de orice natură care permit identificarea acestuia în vederea perturbării liniştii sale sau a altei persoane sau prejudicierii onoarei ori subminarea respectului de sine se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Această infracţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse dacă este comisă asupra unei reţele de comunicare publică online.

Articolul 226-4-2

Forţarea unui terţ de a părăsi locul unde locuieşte fără să fi obţinut sprijinul statului în condiţiile prevăzute la articolul L. 153-1 din Codul procedurilor civile de executare, cu ajutorul unor manevre, ameninţări, constrângeri, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 226-5

Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 226-6

În cazurile prevăzute la articolele 226-1 şi 226-2, acţiunea publică nu poate fi exercitată decât la plângerea victimei ori a reprezentantului său legal, sau a succesorilor săi.

Articolul 226-7

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Interdicţia, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult 5 ani, de a exercita direct sau indirect activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

3° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Secţiunea 2

Despre atingerea adusă reprezentării persoanei

Articolul 226-8

Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro publicarea, prin orice mod, montajul realizat cu cuvintele sau imaginea unei persoane fără consimţământul său, dacă nu este evident că este un montaj sau dacă nu sunt menţionate acestea în mod expres.

Dacă delictul prevăzut de paragraful precedent este comis prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează acest domeniu se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 226-9

Articolele 226-5 şi 226-7 se aplică acestei secţiuni.

Secţiunea 3

Despre denunţarea calomnioasă

Articolul 226-10

Denunţarea, efectuată prin orice mijloc şi îndreptată contra unei anumite persoane, a unei fapte care poate să ducă la sancţiuni judiciare, administrative sau disciplinare şi pe care o ştie inexactă în totalitate sau parţial, dacă este adresată fie unui funcţionar din justiţie sau din poliţia administrativă sau judiciară, fie unei autorităţi ce are competenţa să-i dea curs sau să anunţe autoritatea competentă, fie superiorilor ierarhici sau angajatorului persoanei denunţate, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Caracterul fals al faptei denunţate rezultă în mod necesar din decizia, devenită definitivă, de achitare, sau de punere în libertate, care declară că fapta nu a fost comisă şi că aceasta nu este imputabilă persoanei denunţate.

În orice alt caz, tribunalul anunţat de urmăririle contra denunţătorului apreciază pertinenţa acuzaţiilor aduse de acesta.

Articolul 226-11

Dacă fapta denunţată a dus la urmăriri penale, nu se poate lua o hotărâre în privinţa urmăririlor exercitate împotriva autorului denunţării decât după decizia ce pune capăt definitiv procedurii cu privire la fapta denunţată.

Articolul 226-12

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 226-10 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Interdicţia, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult 5 ani, de a exercita direct sau indirect activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

3° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Secţiunea 4

Despre atingerea adusă secretului

Alineatul 1

Despre atingerea adusă secretului profesional

Articolul 226-13

Destăinuirea unei informaţii cu caracter secret de către o persoană care este deţinătoarea i sa fie prin starea socială sau profesie, fie datorită unei funcţii sau a unei misiuni temporare, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 226-14

Articolul 226-13 nu se aplică în cazurile în care legea impune sau autorizează destăinuirea secretului. În plus, nu se aplică:

1° Celui care informează autorităţile judiciare, medicale sau administrative despre privaţiuni sau maltratări, inclusiv dacă este vorba de atingeri sau mutilări sexuale, de care a avut cunoştinţă şi care au fost aplicate unui minor sau unei persoane care nu este în măsură să se apere din cauza vârstei sau incapacităţii sale fizice sau psihice;

2° Medicului sau oricărui alt specialist din domeniul sanitar care, cu acordul victimei, aduce la cunoştinţa procurorului Republicii sau a celulei de colectare, prelucrare şi evaluare a informaţiilor cu privire la minorii aflaţi în pericol sau care riscă să fie în pericol, menţionată la al doilea paragraf al articolului L. 226-3 din Codul acţiunii sociale şi al familiilor, maltratările sau privaţiunile pe care le-a constatat, pe plan fizic sau psihic, în exercitarea profesiei sale şi care îi permit să bănuiască că au fost comise violenţe fizice, sexuale sau psihice de orice natură. Dacă victima este un minor, acordul său nu este necesar;

3° Specialiştilor din domeniul sănătăţii sau acţiunii sociale care informează prefectul şi, la Paris, prefectul poliţiei despre caracterul periculos pentru ei sau pentru alte persoane pe care le consultă şi despre care ştiu că deţin o armă sau că şi-au manifestat intenţia de a deţine una.

Semnalarea autorităţilor competente efectuată în condiţiile prevăzute de acest articol nu poate determina angajarea răspunderii civile, penale sau disciplinare a autorului său, decât dacă s-a stabilit că nu a acţionat cu bună credinţă.

Alineatul 2

Despre atingerea adusă secretul corespondenţelor

Articolul 226-15

Deschiderea, suprimarea, întârzierea sau deturnarea, comisă cu rea voinţă, a corespondenţelor sosite sau nu la destinaţie şi adresate terţilor, sau luarea frauduloasă la cunoştinţă despre ele, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse interceptarea, deturnarea, utilizarea sau divulgarea, comisă cu rea voinţă, a corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii sau instalarea aparatelor concepute pentru realizarea acestor interceptări.

Secţiunea 5

Despre atingerile aduse drepturilor unei persoane rezultate din fişiere sau prelucrări de date informatice

Articolul 226-16

Realizarea, chiar prin neglijenţă, a prelucrărilor de date cu caracter personal fără să fie respectate formalităţile prealabile punerii lor în aplicare prevăzute de lege se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse realizarea, chiar prin neglijenţă, a unei prelucrări care a făcut obiectul uneia din măsurile prevăzute la punctul 2° din I al articolului 45 din Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 cu privire la informatică, la fişiere şi libertăţi.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse permiterea accesului la datele conţinute într-o prelucrare menţionată la articolul L. 4123-9-1 din Codul apărării fără solicitarea avizului favorabil menţionat la punctul II al aceluiaşi articol.

Articolul 226-16-1-A

Dacă a realizat sau a pus să se realizeze o prelucrare de date cu caracter personal în condiţiile prevăzute la punctul I sau II al articolului 24 din Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus, nerespectarea, inclusiv din neglijenţă, a normelor simplificate sau de exonerare stabilite în acest scop de Comisia naţională a informaticii şi libertăţilor se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-16-1

Realizarea sau punerea să se realizeze, în afară de cazurile în care prelucrarea a fost autorizată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus, a unei prelucrări de date cu caracter personal incluzând printre datele prelucrate numărul de înscriere a persoanelor în repertoriul naţional de identificare a persoanelor fizice, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-17

Realizarea sau punerea să se realizeze a unei prelucrări de date cu caracter personal fără aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 34 din Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată anterior se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-17-1

Neinformarea Comisiei naţionale pentru informatică şi libertăţi sau a celui interesat de către un furnizor de servicii electronice de comunicaţii cu privire la o încălcare a securităţii datelor personale, cu încălcarea prevederilor punctului II al articolului 34 bis din Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse neinformarea Comisiei naţionale pentru informatică şi libertăţi de către un operator de date cu privire la fapte de divulgare sau de acces neautorizat de date la prelucrarea menţionată la articolul L. 4123-9-1 din Codul apărării.

Articolul 226-18

Colectarea de date cu caracter personal printr-un mijloc fraudulos, neloial sau ilicit se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-18-1

Realizarea unei prelucrări de date cu caracter personal cu privire la o persoană fizică în ciuda opoziţiei acestei persoane, dacă această prelucrare răspunde în scopul prospecţiunii, în special comercială, sau dacă această opoziţie se bazează pe motive legitime, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-19

În afara cazurilor prevăzute de lege, punerea sau stocarea în memorie informatică, fără consimţământul expres al celui interesat, a datelor cu caracter personal care, direct sau indirect, fac să apară originile rasiale sau etnice, opiniile politice, filozofice sau religioase, sau apartenenţele sindicale ale persoanelor, sau care sunt legate de sănătatea sau orientarea sexuală a acestora, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, în afara cazurilor prevăzute de lege, punerea sau stocarea pe suport de memorie informatică a datelor cu caracter personal cu privire la infracţiuni, condamnări sau măsuri de siguranţă.

Articolul 226-19-1

În caz de prelucrare de date cu caracter personal având ca scop cercetarea în domeniul sănătăţii, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro realizarea unei prelucrări:

1° Fără să fi informat individual în prealabil persoanele în contul cărora datele cu caracter personal sunt culese sau transmise cu privire la dreptul lor de acces, rectificare şi opoziţie, la natura datelor transmise şi a destinatarilor acestora;

2° În ciuda opoziţiei persoanei respective sau, dacă legea o prevede, în absenţa consimţământului clar şi expres al persoanei, sau dacă este vorba de o persoană decedată, în ciuda refuzului exprimat de aceasta în timpul vieţii.

Articolul 226-20

Stocarea datelor cu caracter personal dincolo de durata prevăzută de lege sau regulament, de cererea de autorizare sau avizare, sau de declaraţia prealabilă adresată Comisiei naţionale pentru informatică şi libertăţi, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro, numai dacă această stocare se efectuează în scopuri istorice, statistice sau ştiinţifice în condiţiile prevăzute de lege.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, în afară de cazurile prevăzute de lege, prelucrarea în alte scopuri decât istorice, statistice sau ştiinţifice a datelor cu caracter personal stocate dincolo de durata menţionată la primul paragraf.

Articolul 226-21

Fapta, comisă de orice persoană ce deţine date cu caracter personal cu ocazia înregistrării, clasării, transmisiei lor sau a oricărei forme de prelucrare, de deturnare a acestor informaţii de la finalitatea lor astfel cum este definită de dispoziţia legislativă, actul reglementar sau decizia Comisiei naţionale pentru informatică şi libertăţi care autorizează prelucrarea automată, sau prin declaraţiile prealabile realizării acestei prelucrări, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-22

Fapta, realizată de orice persoană care a adunat, cu ocazia înregistrării, clasării, transmisiunii lor sau a unei alte forme de prelucrare, a datelor cu caracter personal a cărei divulgare ar avea ca efect atingerea adusă consideraţiei celui interesat sau intimităţii vieţii sale, de a aduce aceste date, fără autorizaţia celui interesat, la cunoştinţa unui terţ care nu are capacitatea de a le primi se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Divulgarea prevăzută la paragraful precedent se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă a fost comisă din imprudenţă sau neglijenţă.

În cazurile prevăzute la cele două paragrafe precedente, urmărirea nu poate fi exercitată decât la plângerea victimei, a reprezentantului său legal sau a succesorilor săi.

Articolul 226-22-1

Fapta, în afara cazurilor prevăzute de lege, de a transfera sau a pune să se transfere date cu caracter personal ce fac obiectul sau sunt destinate să facă obiectul unei prelucrări către un Stat ce nu aparţine Comunităţii europene cu încălcarea măsurilor luate de Comisia Comunităţilor europene sau de Comisia naţională pentru informatică şi libertăţii menţionate la articolul 70 din Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 226-22-2

În cazurile prevăzute la articolele de la 226-16 până la 226-22-1, se poate dispune ştergerea tuturor datelor cu caracter personal sau a unei părţi din acestea ce fac obiectul prelucrării care a dat naştere infracţiunii. Membrii şi agenţii Comisiei naţionale pentru informatică şi libertăţi sunt abilitaţi să constate ştergerea acestor date.

Articolul 226-23

Dispoziţiile articolului 226-19 se aplică prelucrărilor neautomate de date cu caracter personal a căror punere în aplicare nu se limitează la exercitarea activităţilor exclusiv personale.

Articolul 226-24

Persoanele juridice declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute la articolul 121-2 de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° până la 5° şi de la 7° până la 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 6

Despre atingeri aduse persoanei ce rezultă din examinarea caracteristicilor sale genetice sau din identificarea cu ajutorul amprentele sale genetice

Articolul 226-25

Examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alte scopuri decât cele medicale sau de cercetare ştiinţifică, sau în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică, fără să-i fi cerut în prealabil consimţământul în condiţiile prevăzute la articolul 16-10 din Codul civil, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 226-26

Deturnarea de la scopurile lor medicale sau de cercetare ştiinţifică a informaţiilor culese cu privire la o persoană prin examinarea caracteristicilor sale genetice se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 226-27

Identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică, fără să-i fi obţinut consimţământul în condiţiile prevăzute la articolul 16-11 din Codul civil, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 226-28

Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în afara cazurilor prevăzute la articolul 16-11 din Codul civil sau în afara unei măsuri de anchetă sau de instrucţie luate cu ocazia unei proceduri de verificare a unui act de stare civilă realizată de autorităţile diplomatice sau consulare în cadrul dispoziţiilor articolului L. 111-6 din Codul intrării şi şederii străinilor, precum şi al dreptului de azil se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor cu privire la identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau examinarea trăsăturilor genetice ale unei persoane sau identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fie deţinătorul aprobării prevăzute la articolul L. 145-16 din Codul sănătăţii publice şi al autorizaţiei prevăzute la articolul L. 1131-2-1 din acelaşi cod.

Articolul 226-28-1

Solicitarea, de către o persoană, a examinării trăsăturilor sale genetice sau ale unui terţ sau identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în afara condiţiilor prevăzute de lege se pedepseşte cu amenda de 3 750 euro.

Articolul 226-29

Tentativa infracţiunilor prevăzute la articolele 226-25, 226-26, 226-27 şi 226-28 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 226-30

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° până la 5° şi de la 7° până la 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° ale articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 7

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 226-31

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de prezentul capitol sunt pasibile, de asemenea, de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, potrivit prevederilor articolului 131-27;

3° Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a deţine sau purta o armă autorizată;

4° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

5° în cazul prevăzut la articolele de la 226-1 până la 226-3, 226-8, 226-15 şi 226-28, confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia. Confiscarea aparatelor menţionate la articolul 226-3 este obligatorie.

Articolul 226-32

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la articolul 226-28 şi de tentativa acestor infracţiuni care au calitatea de expert judiciar sunt şterse, de asemenea, de pe lista pe care sunt înscrise.

Capitolul VII

Despre atingerile aduse minorilor şi familiei

Secţiunea 1

Despre abandonarea minorului

Articolul 227-1

Abandonul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani într-un loc oarecare se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro, cu condiţia ca circumstanţele abandonului să fi permis asigurarea sănătăţii şi securităţii acestuia.

Articolul 227-2

Abandonul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani care a produs o mutilare sau o infirmitate permanentă a acestuia se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Abandonul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani urmat de moartea acestuia se pedepseşte cu 30 ani de recluziune.

Secţiunea 2

Despre abandonul de familie

Articolul 227-3

Neexecutarea, de către o persoană, a unei decizii judecătoreşti sau a unei convenţii judiciar omologate ce îi impune să plătească în favoarea unui copil minor, a unui descendent, a unui ascendent sau al soţului/soţiei o pensie, o contribuţie, subvenţii sau prestaţii de orice natură datorate din cauza uneia din obligaţiile familiale prevăzute de Codul civil, rămânând mai mult de două luni fără să se achite integral de această obligaţie, se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Infracţiunile prevăzute la primul paragraf al acestui articol sunt asimilate cu abandonurile familiei pentru aplicarea punctului 3° al articolului 373 din Codul civil.

Articolul 227-4

Fapta prin care o persoană care, în condiţiile prevăzute la articolul 227-3, este obligată să plătească o pensie, o contribuţie, subvenţii sau prestaţii de orice natură, nu îşi anunţă creditorul despre schimbarea domiciliului într-un termen de o lună de la această schimbare, se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 227-4-1

Persoanele juridice declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute la articolul 121-2 de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° până la 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 2 bis

Despre încălcarea ordonanţelor luate de judecător în cauzele familiale în cazuri de violenţă

Articolul 227-4-2

Nerespectarea, de către o persoană care face obiectul uneia sau mai multor obligaţii sau interdicţii impuse într-o ordonanţă de protecţie dată în aplicarea articolelor 515-9 sau 515-13 din Codul civil, a acestor obligaţii sau interdicţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 227-4-3

Fapta prin care o persoană obligată să plătească o contribuţie sau subvenţii în temeiul unei ordonanţe de protecţie dată în aplicarea articolului 515-9 din Codul civil nu anunţă creditorul despre schimbarea domiciliului său în termen de o lună de la această schimbare se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Secţiunea 3

Despre atingerile aduse exercitării autorităţii părinteşti

Articolul 227-5

Refuzul nejustificat de a reprezenta un copil minor persoanei care are dreptul să-l revendice se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 227-6

Fapta prin care o persoană care îşi schimbă domiciliul în altă parte, locuind împreună cu copiii săi, nu îşi anunţă schimbarea domiciliului, într-un termen de o lună de la această schimbare, celor care pot exercita în privinţa copiilor un drept de vizită sau de găzduire în virtutea unei hotărâri sau a unei convenţii judiciare omologate se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 227-7

Fapta prin care orice ascendent sustrage un copil minor din mâinile celor care îşi exercită autoritatea părintească sau cărora acesta a fost încredinţat sau la care acesta îşi are domiciliul obişnuit, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 227-8

Fapta prin care o persoană alta decât cele menţionate la articolul 227-7 de a sustrage, fără fraudă sau violenţă, un copil minor din mâinile celor care îşi exercită autoritatea părintească sau cărora acesta a fost încredinţat sau la care acesta îşi are domiciliul obişnuit, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 227-9

Faptele definite la articolele 227-5 şi 227-7 se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro:

1° Atunci când copilul minor este reţinut mai mult de 5 zile fără cei care au dreptul să îl revendice să ştie unde se află;

2° Atunci când copilul minor este reţinut pe nedrept în afara teritoriului Republicii.

Articolul 227-10

Dacă persoana vinovată de faptele definite la articolele 227-5 şi 227-7 a fost decăzută din autoritatea părintească, aceste fapte se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 227-11

Tentativa infracţiunilor prevăzute la articolele 227-7 şi 227-8 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 4

Despre atingeri aduse filiaţiei

Articolul 227-12

Provocarea fie în scop lucrativ, fie prin dar, promisiune, ameninţare sau abuz de autoritate, a părinţilor sau a unuia dintre ei pentru a abandona un copil născut sau care urmează să se nască se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Intervenirea, într-un scop lucrativ, între o persoană care doreşte să adopte un copil şi un părinte care doreşte să-şi abandoneze copilul născut sau care urmează să se nască se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la al doilea paragraf intervenirea între o persoană sau un cuplu ce doreşte să adopte un copil sau o femeie care acceptă să poarte sarcina acestui copil în vederea abandonării. Dacă aceste fapte au fost comise cu titlu obişnuit sau într-un scop lucrativ, pedepsele sunt dublate.

Tentativa infracţiunilor prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf ale acestui articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 227-13

Înlocuirea voluntară, simularea sau disimularea care a dus la o atingere a stării civile a unui copil se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Tentativa se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 227-14

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 1° până la 3°, 8° şi 9° din articolul 131-39.

Secţiunea 5

Despre punerea în pericol a minorilor

Articolul 227-15

Fapta prin care un ascendent sau orice altă persoană care îşi exercită în privinţa acestuia autoritatea părintească sau care are autoritate asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, îl privează pe acesta de alimente sau de îngrijiri de natură să conducă la compromiterea sănătăţii sale se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Constituie în mod special o privare de îngrijiri ţinerea unui copil mai mic de 6 ani pe drumul public sau într-un spaţiu alocat transportului colectiv de călători, în scopul solicitării generozităţii trecătorilor.

Articolul 227-16

Infracţiunea definită la articolul precedent se pedepseşte cu 30 ani de recluziune dacă a produs decesul victimei.

Articolul 227-17

Fapta prin care tatăl sau mama se sustrage, fără motiv legitim, de la obligaţiile sale legale de natură să determine la compromiterea sănătăţii, securităţii, moralităţii sau educaţiei copilului său minor se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Infracţiunea prevăzută la acest articol este asimilată abandonului familiei pentru aplicarea punctului 3° al articolului 373 din Codul civil.

Articolul 227-17-1

Fapta prin care părinţii unui copil sau orice persoană care îşi exercită autoritatea părintească în privinţa acestuia sau o autoritate de fapt în mod continuu nu îl înscrie într-o unitate de învăţământ, fără o scuză valabilă, în ciuda unei notificări oficiale din partea autorităţii competente a statului se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Fapta directorului unei unităţi de învăţământ private care funcţionează fără contract, în ciuda notificării oficiale din partea autorităţii competente a statului, nu a luat măsurile necesare pentru ca educaţia din respectiva unitate să fie conformă cu obiectul instrucţiei obligatorii, cum ar fi cel definit la articolul L. 131-10 din Codul educaţiei, şi nu a închis acele clase se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro. În plus, tribunalul poate dispune împotriva acestuia interdicţia de a conduce sau a preda în calitate de cadru didactic, precum şi închiderea unităţii.

Articolul 227-17-2

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 227-15 până la 227-17-1, sunt pasibile pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Articolul 227-18

Provocarea directă a unui minor de a folosi ilicit stupefiante se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

În cazul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau la sediile administraţiei, precum şi cu ocazia intrării sau ieşirilor elevilor sau a publicului sau într-un moment foarte apropiat, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită la acest articol se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 227-18-1

Provocarea directă a unui minor de a folosi transporta, deţine, oferi sau de a da stupefiante se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

În cazul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau la sediile administraţiei, precum şi cu ocazia intrării sau ieşirii elevilor sau a publicului, într-un moment foarte apropriat, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită la acest articol se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 300.000 euro.

Articolul 227-19

Provocarea directă a unui minor pentru a consuma în exces băuturi alcoolice se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Provocarea directă a unui minor pentru a consuma în mod obişnuit băuturi alcoolice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

În cazul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau la sediile administraţiei, precum şi cu ocazia intrării sau ieşirii elevilor sau publicului, într-un moment foarte apropriat, în vecinătatea unei asemenea unităţi, faptul că se face vinovat de una din infracţiunile definite la acest articol dublează limita maximă a pedepsei prevăzute.

Articolul 227-21

Provocarea directă a unui minor pentru a comite o crimă sau un delict se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

În cazul unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, dacă minorul este provocat să comită în mod obişnuit crime sau delicte sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau la sediile administraţiei, precum şi cu ocazia intrării sau ieşirii elevilor sau publicului, sau într-un moment foarte apropriat, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită la acest articol se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 227-22

Favorizarea sau încercarea de a favoriza coruperea unui minor se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro. Aceste pedepse sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă minorul este mai mic de 15 ani sau dacă minorul a fost pus în contact cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor destinate unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicaţii electronice sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau la sediile administraţiei, precum şi cu ocazia intrării sau ieşirii elevilor sau publicului, sau într-un moment foarte apropiat, în vecinătatea unei asemenea unităţi.

Aceleaşi pedepse se aplică în special faptei, comise de o persoană majoră, de a organiza reuniuni cu expuneri sau relaţii sexuale la care asistă sau participă un minor sau de a asista la aceste reuniuni în cunoştinţă de cauză.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 1.000.000 euro dacă faptele au fost comise în bandă organizată sau asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Articolul 227-22-1

Fapta unei persoane majore de a face propuneri sexuale unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau unei persoane care se prezintă ca atare prin utilizarea unui mijloc de comunicare electronică se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă propunerile au fost urmate de o întâlnire.

Articolul 227-23

Fapta prin care, în vederea difuzării, se realizează, se înregistrează sau se transmite imaginea sau reprezentarea unui minor dacă această imagine sau această reprezentare are un caracter pornografic se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro. Dacă imaginea sau reprezentarea are legătură cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, aceste fapte se pedepsesc chiar dacă nu au fost comise în vederea difuzării acestei imagini sau reprezentări.

Oferirea sau difuzarea unei asemenea imagini sau reprezentări, prin orice fel de mijloc, importarea sau exportarea ei, cererea importării sau exportării ei se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă a fost utilizată, pentru difuzarea imaginii sau reprezentării minorului cu destinaţia unui public nedeterminat, o reţea de comunicaţii electronice.

Consultarea în mod obişnuit sau în schimbul unei plăţi a unui serviciu de comunicare online prin care se pune la dispoziţie o astfel de imagine sau reprezentare, obţinerea sau deţinerea unei asemenea imagini sau reprezentări prin orice fel de mod se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Infracţiunile prevăzute la acest articol se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro dacă sunt comise în bandă organizată.

Tentativa delictelor prevăzute la acest articole se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică de asemenea imaginilor pornografice ale unei persoane al cărei aspect fizic este cel al unui minor, fără să se fi stabilit dacă această persoană avea 18 ani în ziua realizării sau înregistrării imaginii.

Articolul 227-24

Fabricarea, transportarea, difuzarea prin orice mijloc şi pe orice fel de suport a unui mesaj cu caracter violent sau pornografic, incitând la terorism sau în stare să aducă atingere gravă demnităţii umane sau să incite minori să joace jocuri care i-ar pune în pericol din punct de vedere fizic, sau comercializarea unui asemenea mesaj, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro dacă acest mesaj este susceptibil de a fi văzut sau descoperit de un minor.

Dacă infracţiunile prevăzute la acest articol sunt prezentate în presa scrisă sau audiovizuală sau de comunicare online, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste aspecte se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 227-24-1

Fapta prin care o persoană face oferte sau promisiuni unui minor sau îi propune daruri, cadouri sau avantaje sau prin care face presiuni sau constrângeri de orice fel asupra acestuia pentru a se supune unei mutilări sexuale se pedepseşte, dacă această mutilare nu a fost realizată, cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse incitarea directă a altei persoane, printr-unul din mijloacele menţionate la primul paragraf, de a comite o mutilare sexuală asupra unui minor, dacă această mutilare nu a fost realizată.

Articolul 227-25

Fapta prin care o persoană majoră exercită fără violenţă, constrângere, ameninţare sau surprindere un atentat sexual asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 227-26

Infracţiunea definită la articolul 227-25 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro:

1° Dacă este comisă de către un ascendent sau de către orice altă persoane cu autoritate de drept sau de fapt asupra victimei;

2° Dacă este comisă de către o persoană care abuzează de autoritatea conferită de funcţiile sale;

3° Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice;

4° Dacă minorul a fost pus în contact cu autorul faptelor graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor destinate unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicaţii electronice;

5° Dacă este comisă de o persoană ce acţionează sub influenţa alcoolului sau al produselor stupefiante.

Articolul 227-27

Atentatele sexuale fără violenţă, constrângere, ameninţare sau surprindere asupra unui minor mai mare de 15 ani se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro:

1° Dacă sunt comise de către un ascendent sau de către orice altă persoane cu autoritate de drept sau de fapt asupra victimei;

2° Dacă sunt comise de către o persoană care abuzează de autoritatea conferită de funcţiile sale.

Articolul 227-27-1

În cazul în care infracţiunile prevăzute la articolele 227-22, 227-23 sau de la 227-25 până la 227-27 sunt comise în străinătate de către un francez sau de către o persoană cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogarea de la cel de-al doilea paragraf al articolului 113-6 şi dispoziţiile celei de-a doua teze a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 227-27-2

Tentativa delictelor prevăzute la articolele 227-25, 227-26 şi 227-27 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 227-27-2-1

Infracţiunile definite la articolele de la 227-25 la 227-27 sunt calificate ca fiind incestuoase dacă sunt comise asupra persoanei unui minor de către:

1° Un ascendent;

2° Un frate, o soră, un unchi, o mătuşă, un nepot sau o nepoată;

3° Soţul, concubinul uneia dintre persoanele menţionate la punctele 1° şi 2° sau partenerul cu care această persoană a încheiat un pact civil de solidaritate, dacă are asupra minorului o autoritate de drept sau de fapt.

Articolul 227-27-3

Dacă atentatul sexual incestuos este comis de o persoană cu autoritate părintească asupra minorului, instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra retragerii totale sau parţiale a acestei autorităţi în aplicarea articolelor 378 şi 379-1 din Codul civil.

Poate apoi hotărî asupra retragerii acestei autorităţi în ceea ce priveşte fraţii şi surorile minore ale victimei.

Dacă procedura are loc la curtea cu juraţi, aceasta se pronunţă fără asistenţa juraţilor.

Articolul 227-28

Dacă delictele prevăzute la articolele de la 227-18 până la 227-21 şi 227-23 sunt comise prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste aspecte se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Articolul 227-28-1

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 227-18 până la 227-26 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° la 5° şi de la 7° la 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 227-28-3

Fapta prin care o persoană face oferte sau promisiuni sau îi propune daruri, cadouri sau avantaje de orice fel pentru a comite împotriva unui minor una din crimele sau delictele menţionate la articolele de la 222-22 la 222-31, de la 225-5 la 225-11, 227-22, 227-23 şi de la 227-25 la 227-28 se pedepseşte, dacă această infracţiune nu a fost nici comisă, nici încercată, cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă reprezintă o crimă.

Secţiunea 6

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 227-29

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Suspendarea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

3° Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita emiterea unui nou permis timp de cel mult 5 ani;

4° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a părăsi teritoriul Republicii;

5° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia;

6° Interdicţia, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, de a exercita o activitate profesională sau voluntară ce implică un contact obişnuit cu minorii;

7° Obligaţia de a efectua un curs privind răspundere părintească, potrivit modalităţilor stabilite la articolul 131-35-1;

8° Pentru crimele prevăzute la articolele 227-2 şi 227-16, interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică, fie de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ.

Articolul 227-30

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunea 4 a acestui capitol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară de afişare sau de difuzare a deciziei prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 227-31

Persoanele vinovate de infracţiunile definite la articolele de la 227-22 până la 227-27 pot fi de asemenea condamnate la control socio-judiciar potrivit modalităţilor prevăzute la articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13.

Articolul 227-32

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile definite la articolele 227-18 şi 227-18-1 sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu obligaţia de a efectua un curs de înţelegere a pericolelor utilizării produselor stupefiante, potrivit modalităţilor stabilite la articolul 131-35-1.

Secţiunea 7

Pedeapsa complementară comună persoanelor fizice şi persoanelor juridice

Articolul 227-33

Persoanele fizice sau juridice vinovate de infracţiunile prevăzute la al treilea paragraf al articolului 227-22 şi la al şaselea paragraf al articolului 227-23 sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară a confiscării a tuturor bunurilor care le aparţin sau a unei părţi din acestea sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, de care dispun liber, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Partea legislativă

Cartea III

Despre crimele şi delictele împotriva proprietăţii

Titlul I

Despre însuşirile frauduloase

Secţiunea 1

Despre furtul simplu şi furturile agravate

Articolul 311-1

Furtul este sustragerea frauduloasă a bunului altei persoane.

Articolul 311-2

Sustragerea frauduloasă de energie în prejudiciul altei persoane este asimilată furtului.

Articolul 311-3

Furtul se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 311-4

Furtul se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro:

1° Dacă este comis de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice, fără ca acestea să constituie o bandă organizată;

2° Dacă este comis de un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale;

3° Dacă este comis de o persoană care îşi însuşeşte pe nedrept calitatea unui reprezentant al autorităţii publice sau a unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public;

4° Dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra altei persoane fără să ducă la o incapacitate totală de muncă;

5° (Abrogat);

6° Dacă este comis într-o locuinţă sau într-un loc utilizat sau destinat pentru antrepozitul de fonduri, valori, mărfuri sau materiale;

7° Dacă este comis într-un autovehicul destinat transportului de călători în comun sau într-un loc destinat accesului la un mijloc de transport de călători în comun;

8° Dacă este precedat, însoţit sau urmat de un act de distrugere, degradare sau deteriorare;

9° Dacă este comis din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, sau din cauza orientării sau identităţii sale sexuale, reale sau bănuite;

10° Dacă este comis de o persoană care îşi ascunde chipul integral sau parţial în mod voit pentru a nu putea fi identificată;

11° Dacă este comis în instituţiile de învăţământ sau educative precum şi, cu ocazia intrării sau ieşirii elevilor sau într-un moment foarte apropriat, în vecinătatea acestor instituţii.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă furtul este comis în două din circumstanţele prevăzute la acest articol. Acestea sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă furtul este comis în trei din aceste circumstanţe.

Articolul 311-4-1

Furtul se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă este comis de o persoană majoră cu ajutorul unuia sau mai multor minori, acţionând ca autori sau complici.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă persoana majoră este ajutată de unul sau mai mulţi minori mai mici de 13 ani.

Articolul 311-4-2

Furtul se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă este comis asupra:

1° Unui obiect mobil clasat sau înscris între obiectele la care se referă Codul patrimoniului sau a unui document de arhivă privată clasat între obiectele la care se referă acelaşi cod;

Unei descoperiri arheologice făcute în timpul săpăturilor sau accidental;

3° Unui bun cultural ce aparţine domeniului public mobiliar sau care este expus, păstrat sau depozitat, chiar şi temporar, fie într-un muzeu din Franţa, o bibliotecă, o mediatecă sau un serviciu de arhivare, fie într-un loc aparţinând unei persoane publice sau unei persoane private ce asigură o misiune de interes general, fie într-o clădire destinată cultului.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă infracţiunea prevăzută la acest articol este comisă cu una din circumstanţele prevăzute la articolul 311-4.

Pedepsele cu amenda menţionate la prezentul articol pot fi mărite până la jumătate din valoarea bunului furat.

Articolul 311-5

Furtul se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro:

1° Dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra altei persoane, producând o incapacitate totală de muncă timp de cel mult 8 zile;

2° Dacă este facilitat de starea unei persoane a cărei vulnerabilitate, din cauza vârstei, a unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau a unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor:

3° Dacă este comis într-o locuinţă sau într-un loc utilizat sau destinat pentru depozitarea de fonduri, valori, mărfuri sau materiale, pătrunzând în aceste locuri cu forţa, prin efracţie sau escaladare.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă furtul este comis în două din circumstanţele prevăzute la acest articol sau dacă furtul prevăzut la acest articol este de asemenea comis într-una din circumstanţele prevăzute la articolul 311-4.

Articolul 311-6

Furtul se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra altei persoane producând o incapacitate totală de muncă pentru mai mult de 8 zile.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 311-7

Furtul se pedepseşte cu 15 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra altei persoane ducând la o mutilare sau la o infirmitate permanentă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 311-8

Furtul se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este comis fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană ce poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 311-9

Furtul în bandă organizată se pedepseşte cu 15 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro.

Se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra altei persoane.

Se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este comis fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană care poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute la prezentul articol.

Articolul 311-9-1

Orice persoane care a încercat să comită un furt în bandă organizată prevăzut la articolul 311-9 este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui unui furt în bandă organizată este redusă la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii în curs sau evitarea ca infracţiunea să ducă la moartea unei persoane sau la o infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Articolul 311-10

Furtul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat fie de violenţe ce au produs deces, torturi sau acte de barbarie.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute la prezentul articol.

Articolul 311-11

Constituie, în sensul articolelor 311-4, 311-5, 311-6, 311-7, 311-9 şi 311-10, un furt urmat de violenţe furtul în urma căruia violenţele au fost comise pentru favorizarea fugii sau pentru asigurarea impunităţii unui autor sau complice.

Secţiunea 2

Dispoziţii generale

Articolul 311-12

Nu poate fi urmărit penal furtul comis de o persoană:

1° În prejudiciul ascendentului sau descendentului său;

2° În prejudiciul soţului său, cu excepţia situaţiei în care soţii sunt separaţi sau autorizaţi să locuiască separat.

Prezentul articol nu se aplică:

a) Dacă furtul este comis asupra unor obiecte sau documente indispensabile vieţii cotidiene a victimei, precum actele de identitate, cele de şedere sau de reşedinţă a unui străin sau mijloace de plată;

b) Dacă autorul faptelor este tutorele, custodele, mandatarul special desemnat în cadrul unei acţiuni de protecţie în justiţie, persoana abilitată în cadrul unei împuterniciri familiale sau mandatarul care execută un mandat de protecţie viitoare a victimei.

Articolul 311-13

Tentativa delictelor prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 311-14

I. – Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială, această interdicţie fiind definitivă sau provizorie în cazurile prevăzute la articolele de la 311-6 până la 311-10 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele de la 311-3 până la 311-5. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 5 ani, o armă autorizată;

4° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

5° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31, în cazurile prevăzute la articolele de la 311-5 până la 311-10;

6° Obligaţia de a efectua un stagiu de cetăţenie, potrivit prevederilor articolului 131-5-1.

II. – În cazul condamnării pentru furt comis cu violenţă sau pentru furt pedepsit cu o pedeapsă penală, pronunţarea pedepsei complementare prevăzute la punctul 3° din I este obligatorie.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată, în cazul în care condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, poate decide să nu pronunţe această pedeapsă, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 311-15

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele de la 311-6 până la 311-10.

Articolul 311-16

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul articol, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pedeapsa menţionată la punctul 2° al articolului 131-39, cu titlu definitiv sau provizoriu în cazurile prevăzute la articolele de la 311-6 până la 311-10 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele de la 311-3 până la 311-5;

3° Pedeapsa menţionată la punctul 8° al articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul II

Despre extorcare

Secţiunea 1

Despre extorcare

Articolul 312-1

Extorcarea este obţinerea prin violenţă, ameninţare cu violenţe sau constrângere fie a unei semnături, a unui angajament sau renunţări, fie dezvăluirea unui secret, fie predarea de fonduri, de valori sau a unui bun oarecare.

Extorcarea se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 312-2

Extorcarea se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro:

1° Dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra unei alte persoane producând o incapacitate totală de muncă timp cel mult 8 zile;

2° Dacă este comisă în prejudiciul unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Dacă este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, sau din cauza orientării sau identităţii sale sexuale, reale sau bănuite;

4° Dacă este comisă de o persoană care îşi ascunde în mod voit chipul integral sau parţial pentru a nu fi identificată:

5° Dacă este comisă în unităţile de învăţământ sau educative precum şi, la intrările şi ieşirile elevilor sau într-un moment foarte apropriat, în vecinătatea acestor unităţi.

Articolul 312-3

Extorcarea se pedepseşte cu 15 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra unei alte persoane producând o incapacitate totală de muncă mai mult de 8 zile.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 312-4

Extorcarea se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra altei persoane producând o mutilare sau o infirmitate permanentă.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 312-5

Extorcarea se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este comisă fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană care poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 312-6

Extorcarea în bandă organizată se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro.

Ea se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra altei persoane producând o mutilare sau o infirmitate permanentă.

Ea se pedepseşte cu recluziune pe viaţă dacă este comisă fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, indiferent dacă persona poartă o armă autorizată sau una al cărei port este interzis.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 312-6-1

Orice persoană care a încercat să comită o extorcare în bandă organizată prevăzută la articolul 312-6 este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui unei extorcări în bandă organizată este redusă la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau evitarea ca infracţiunea să producă moartea unei persoane sau infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa impusă este recluziune pe viaţă, aceasta este de 20 ani.

Articolul 312-7

Extorcarea se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 150.000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe care au produs moartea persoanei, de torturi sau acte de barbarie.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 312-8

Constituie, în sensul articolelor 312-2, 312-3, 312-4, 312-6 şi 312-7, o extorcare urmată de violenţe extorcarea în urma căreia au fost comise violenţe pentru favorizarea fugii sau asigurarea impunităţii unui autor sau a unui complice.

Articolul 312-9

Tentativa delictelor prevăzute de prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică infracţiunilor prevăzute de prezenta secţiune.

Secţiunea 2

Despre şantaj

Articolul 312-10

Şantajul este obţinerea, ameninţând cu dezvăluirea sau imputarea faptelor de natură să aducă atingere onoarei sau consideraţiei, fie a unei semnături, a unui angajament sau renunţări, fie dezvăluirea unui secret, fie predarea de fonduri, de valori sau a unui bun oarecare.

Şantajul se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 312-11

Dacă autorul şantajului şi-a pus ameninţarea în executare, pedeapsa este de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro.

Articolul 312-12

Tentativa delictelor prevăzute de prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică infracţiunilor prevăzute de prezenta secţiune.

Secţiunea 2 bis

Despre cererea de fonduri sub constrângere

Articolul 312-12-1

Fapta prin care, mai multe persoane, în mod agresiv, ori sub ameninţarea unui animal periculos, solicită, pe drumul public, predarea de fonduri, de valori sau a unui bun se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 3 750 euro.

Secţiunea 3

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 312-13

I. – Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau provizorie în cazurile prevăzute la articolele de la 312-3 până la 312-7 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele 312-1, 312-2 şi 312-10, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ.

3° (Abrogat);

4° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

5° Interdicţia şederii potrivit prevederilor articolului 131-31;

6° Obligaţia de a efectua un stagiu de cetăţenie, potrivit prevederilor articolului 131-5-1;

7° Obligaţia de a efectua un curs de înţelegere a pericolelor utilizării de produse stupefiante, potrivit prevederilor articolului 131-35-1.

II. – În cazul condamnării pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol, pronunţarea pedepsei complementare cu interdicţia de a deţine sau a purta, pentru cel mult 5 ani, o armă autorizată este obligatorie.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată, în cazul în care condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, poate decide să nu pronunţe această pedeapsă, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 312-14

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele de la 312-2 până la 312-7.

Articolul 312-15

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul III

Despre escrocherie şi infracţiuni înrudite

Secţiunea 1

Despre escrocherie

Articolul 313-1

Escrocheria este fapta, fie prin utilizarea unui nume fals sau a unei calităţi false, fie prin abuzul de o calitate reală, fie prin utilizarea de manevre frauduloase, prin care se înşeală o persoană fizică sau juridică şi prin care este determinată, în paguba sa ori a unui terţ, să predea fondurile, valori sau un bun oarecare, să furnizeze un serviciu sau să consimtă la un act producând o obligaţie sau o descărcare de o obligaţie.

Escrocheria se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Articolul 313-2

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 750.000 euro dacă escrocheria este realizată:

1° De către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale;

2° De către o persoană care îşi atribuie pe nedrept calitatea unui reprezentant al autorităţii publice sau a unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public;

3° De către o persoană care face apel la public în vederea emiterii de titluri sau în vederea colectării de fonduri în scopuri de într-ajutorare umanitară sau socială;

4° În prejudiciul unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

5° În prejudiciul unei persoane publice, a unui organism de protecţie socială sau a unui organism însărcinat cu o misiune de serviciu public, pentru obţinerea unei alocaţii, prestaţii, a unei plăţi sau avantaj necuvenit.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 1.000.000 euro dacă escrocheria este comisă în bandă organizată.

Articolul 313-3

Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică delictului de escrocherie.

Secţiunea 2

Despre infracţiunile înrudite cu escrocheria

Articolul 313-5

Înşelăciunea este fapta prin care o persoană care ştie că se află în imposibilitatea absolută de plată sau care este hotărâtă sa nu plătească:

Serveşte băuturi sau alimente într-o unitate care vinde băuturi sau alimente;

2° Îşi atribuie sau ocupă efectiv una sau mai multe camere într-o clădire cu camere de închiriat, dacă nu ocupă camera/camerele mai mult de 10 zile;

3° Ia carburanţi sau lubrifianţi cu care îşi alimentează toate rezervoarele sau o parte din rezervoarele unui automobil de la profesionişti de distribuţie;

4° Merge cu taxi sau cu maşina.

Înşelăciunea se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 313-6

Fapta prin care, într-o licitaţie publică, prin cadouri, promisiuni, înţelegeri sau orice alt mijloc fraudulos, înlătură un participant la licitaţie sau se limitează licitaţiile sau prezentările, se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 22.500 euro. Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care se acceptă asemenea daruri sau promisiuni.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse:

1° Fapta prin care, într-o licitaţie publică, se împiedică sau se tulbură libertatea licitaţiilor sau prezentărilor, prin violenţe sau ameninţări;

2° Fapta prin care se începe sau se participă, după o licitaţie publică, la o scoatere la licitaţie fără sprijinul funcţionarului ministerial competent sau al unei societăţi de vânzări voluntare de mobilă la licitaţiile publice.

Tentativa infracţiunilor prevăzute la prezentul articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 313-6-1

Fapta prin care se pune la dispoziţia unui terţ, în vederea stabilirii locuinţei sale prin vărsarea unei contribuţii sau furnizarea vreunui avantaj în natură, un bun imobiliar ce aparţine altuia, fără să poată justifica autorizarea proprietarului sau a titularului dreptului de folosinţă al acestui bun, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 313-6-2

Fapta prin care organizatorul sau proprietarul drepturilor de exploatare a unei manifestaţii sportive, culturale sau comerciale sau a unui spectacol vinde, scoate sau expune spre vânzare sau cedare sau furnizează mijloacele în vedere vânzării sau cedării titlurilor de acces la această manifestaţie sau spectacol se pedepseşte cu amenda de 15.000 euro. Această pedeapsă este de 30.000 euro în caz de recidivă.

Pentru aplicarea primului paragraf, se consideră titlu de acces orice bilet, document, mesaj sau cod, indiferent de formă şi suport, care atestă obţinerea de la producător, de la organizator sau de la proprietarul drepturilor de exploatare a dreptului de a asista la manifestaţie sau spectacol.

Secţiunea 3

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 313-7

Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 313-1, 313-2, 313-6 şi 313-6-1 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, a administra, a gestiona sau a controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° închiderea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate;

4° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

5° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31;

6° interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular la bancă sau de către cei împuterniciţi;

7° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35. Persoanele fizice sau juridice vinovate de delictul prevăzut în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarea pedeapsă complementară: interdicţia activităţii de formator formare profesională continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani.

Articolul 313-8

Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 313-1, 313-2, 313-6 şi 313-6-1 sunt de asemenea pasibile de excluderea din pieţele publice pentru o durată de cel mult 5 ani.

Articolul 313-9

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 313-1 până la 313-3 şi la articolele 313-6-1 şi 313-6-2 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul IV

Despre deturnări

Secţiunea 1

Despre abuzul de încredere

Articolul 314-1

Abuzul de încredere este fapta prin care o persoană deturnează, în prejudiciul altuia, fonduri, valori sau orice bun care i-au fost încredinţate şi pe care a acceptat în schimb să le restituie, să le reprezinte sau le folosească într-un anumit scop.

Abuzul de încredere se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Articolul 314-2

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 750.000 euro dacă abuzul de încredere este realizat:

1° De către o persoană care face apel la public pentru a obţine restituirea de fonduri sau valori fie pentru sine, fie în calitate de conducător sau de prepus de drept sau de fapt al unei întreprinderi industriale sau comerciale;

2° De către orice altă persoană care, în mod obişnuit, acordă sau îşi oferă sprijinul, chiar şi cu titlu accesoriu, la operaţiunile ce privesc bunurile terţilor în contul cărora recuperează fonduri sau valori;

3° În prejudiciul unei asociaţii care face apel la public în vederea colectării de fonduri în scopuri de într-ajutorare umanitară sau socială;

4° În prejudiciul unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.

Articolul 314-3

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.0000 euro dacă abuzul de încredere este comis de un agent judiciar sau un funcţionar public sau ministerial fie în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale, fie din cauza calităţii sale.

Articolul 314-4

Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică delictului de abuz de încredere.

Secţiunea 2

Despre deturnarea de gaj sau obiect sechestrat

Articolul 314-5

Fapta prin care un debitor, un împrumutător sau un terţ donator de gaj, distruge sau deturnează obiectul pus ca gaj se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Tentativa infracţiunii prevăzute la prezentul articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 314-6

Fapta prin care cel cu privire la care s-a dispus de a distruge sau de a deturna un obiect sechestrat în mâinile sale pentru garantarea drepturilor unui creditor şi încredinţat în grija sa sau a unui terţ se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Tentativa infracţiunii prevăzute la prezentul articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3

Despre organizarea frauduloasă a insolvabilităţii

Articolul 314-7

Fapta prin care un debitor, chiar înainte de decizia judiciară de constatare a datoriei sale, organizează sau agravează insolvabilitatea sa fie mărind pasivul sau diminuând activele din patrimoniul său, fie diminuând sau disimulând toate sau o parte din veniturile sale, fie disimulând câteva din bunurile sale, în vederea sustragerii de la executarea unei condamnări de natură patrimonială pronunţată de o instanţă represivă sau, în materie delictuală, cvasi-delictuală sau de pensie alimentara , pronunţată de o instanţă civilă, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Comite acelaşi delict conducătorul de drept sau de fapt al unei persoane juridice care organizează sau agravează insolvabilitatea acesteia în condiţiile definite la paragraful precedent în vederea sustragerii de la obligaţiile pecuniare ce rezultă dintr-o condamnare pronunţată în materie penală, delictuală sau cvasi-delictuală.

Articolul 314-8

Instanţa poate decide ca persoana condamnată drept complice la infracţiunea definită la articolul 314-7 să fie obligată în solidar, în limita fondurilor sau a valorii bunurilor primite cu titlu gratuit sau oneros, la datoriile pecuniare ce rezultă din condamnarea de la executarea căreia autorul infracţiunii a vrut să se sustragă.

Atunci când condamnarea de natură patrimonială a fost pronunţată de o instanţă represivă, tribunalul poate decide ca pedeapsa pe care o pronunţă să nu se contopească cu cea care a fost pronunţată anterior.

Prescrierea acţiunii publice nu curge decât la condamnarea de la executarea căreia debitorul a vrut să se sustragă; totuşi, ea nu curge decât de la ultimul act care a avut ca obiect organizarea sau agravarea insolvabilităţii debitorului dacă ultimul act are loc după această condamnare.

Articolul 314-9

Pentru aplicarea articolului 314-7, deciziile judiciare şi convenţiile omologate judiciar privind obligaţia de a-şi vărsa prestaţiile, subvenţiile sau contribuţiile în contul căsătoriei sunt asimilate cu condamnările la plata pensiei alimentare.

Secţiunea 4

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 314-10

Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 314-1, 314-2 şi 314-3 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, a administra, a gestiona sau a controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Închiderea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate;

4° Excludere de pe pieţele publice pentru o durată de cel mult 5 ani;

5° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular la bancă sau de cei împuterniciţi;

6° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat să servească la comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

7° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 314-11

Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 314-5, 314-6 şi 314-7 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat să servească la comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

2° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 314-12

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 314-1 şi 314-2 pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38 de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 314-13

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 314-5, 314-6 şi 314-7 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele menţionate la articolul 131-39.

Titlul II

Despre alte atingeri aduse bunurilor

Capitolul I

Despre tăinuire şi infracţiunile asimilate sau înrudite cu tăinuirea

Secţiunea 1

Despre tăinuire

Articolul 321-1

Tăinuirea este fapta prin care o persoană disimulează, deţine sau transmite un lucru, sau intermediază transmiterea, ştiind că acel lucru provine dintr-o crimă sau un delict.

Constituie de asemenea tăinuire fapta prin care o persoană, în cunoştinţă de cauză, beneficiază, prin orice mijloc, de produsul unei crime sau al unui delict.

Tăinuirea se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Articolul 321-2

Tăinuirea se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 750.000 euro:

1° Dacă este comisă în mod obişnuit sau utilizând facilităţile oferite de exercitarea unei activităţi profesionale;

2° Dacă este comisă în bandă organizată.

Articolul 321-3

Pedepsele cu amenda prevăzute la articolele 321-1 şi 321-2 pot fi mărite peste 375.000 euro până la jumătate din valoarea bunurilor tăinuite.

Articolul 321-4

Dacă infracţiunea din care provine bunul tăinuit se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât cea a închisorii impuse în aplicarea articolelor 321-1 sau 321-2, tăinuitorul este pasibil de pedepsele aferente infracţiunii de care a avut cunoştinţă şi, dacă această infracţiune este însoţită de circumstanţe agravante, primeşte pedepsele ataşate singurelor circumstanţe de care a avut cunoştinţă.

Articolul 321-5

Tăinuirea este asimilată, în privinţa recidivei, cu infracţiunea din care provine bunul tăinuit.

Secţiunea 2

Despre infracţiunile asimilate sau înrudite cu tăinuirea

Articolul 321-6

Fapta prin care o persoană, care are relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane care fie comit crime sau delicte pedepsite cu cel puţin 5 ani închisoare, aducându-le un profit direct sau indirect, fie sunt victimele uneia dintre aceste infracţiuni, nu poate să justifice resursele ce corespund modului său de viaţă sau originea unui bun deţinut se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană facilitează justificarea resurselor fictive pentru persoanele care comit crime sau delicte pedepsite cu cel puţin 5 ani închisoare, aducându-le un profit direct sau indirect.

Articolul 321-6-1

Pedepsele prevăzute la articolul 321-6 sunt 5 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro dacă crimele sau delictele sunt comise de un minor asupra căruia are autoritate persoana care nu îşi poate justifica resursele.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 200.000 euro dacă infracţiunile comise constituie crimele şi delictele de trafic de fiinţe umane, extorcare sau asociere de rău-făcători sau delictele şi crimele în materie de arme şi produse explozive prevăzute la articolele 222-52 şi 222-53 din Codul penal, la articolele L. 2339-2, L. 2339-3, L. 2339-10, L. 2341-1, L. 2353-4 şi L. 2353-5 din Codul apărării, precum şi la articolele L. 317-2 şi L. 317-7 din Codul securităţii interne. La fel şi în cazul în care constituie crimele sau delictele de trafic de stupefiante, inclusiv în caz de relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane care fac uz de stupefiante.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 300.000 euro în cazul unei infracţiuni menţionate la paragraful precedent comise de unul sau mai mulţi minori.

Articolul 321-7

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 30.000 euro fapta prin care o persoană a cărei activitate profesională înseamnă vânzarea de obiecte mobile folosite sau achiziţionate de la alte persoane decât cele care le fabrică sau le comercializează, omite, inclusiv din neglijenţă, să ţină zilnic, în condiţiile prevăzute prin decret în Consiliul de Stat, un registru care să indice natura, caracteristicile, provenienţa, modul de reglementare a obiectului şi să cuprindă o descriere a obiectelor achiziţionate sau deţinute în vederea vânzării sau schimbului şi care să permită identificarea acestor obiecte cât şi cea a persoanelor care i le-au vândut sau adus în schimb.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană, cu excepţia funcţionarilor publici sau ministeriali, care organizează, într-un loc public sau deschis publicului, o manifestare în vederea vânzării sau schimbului de obiecte menţionate în paragraful precedent, omite, inclusiv din neglijenţă, să ţină zilnic, în condiţiile prevăzute prin decret în Consiliul de Stat, un registru care să permită identificarea vânzătorilor.

Dacă activitatea profesională definită la primul paragraf este exercitată de o persoană juridică, sau dacă organizatorul manifestării prevăzute în al doilea paragraf este o persoană juridică, obligaţia de a ţine registrul îi revine conducătorilor acestei persoane juridice.

Articolul 321-8

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 30.000 euro fapta prin care o persoană menţionată la paragraful precedent trece în registrul prevăzut de acest articol menţiuni inexacte.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care această persoană refuză să prezinte acest registru autorităţii competente.

Secţiunea 3

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 321-9

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau temporară în cazurile prevăzute la articolele 321-2 şi 321-4 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele 321-1, 321-6, 321-7 şi 321-8, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° închiderea unităţilor sau uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate, această închidere fiind definitivă sau temporară în cazurile prevăzute la articolele 321-2 şi 321-4 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele 321-1, 321-6, 321-7 şi 321-8;

4° Excluderea de pe pieţele publice cu titlu definitiv sau temporar în cazurile prevăzute la articolele 321-2 şi 321-4 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele 321-1, 321-6, 321-7 şi 321-8;

5° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular la bancă sau de cei împuterniciţi;

6° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

7° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este cel condamnat sau care se află la dispoziţia acestuia;

8° Interdicţia de şedere, potrivit prevederilor articolului 131-31, în cazurile prevăzute de articolele de la 321-1 până la 321-4;

9° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

10° Obligaţia de a efectua un curs privind răspunderea părintească potrivit prevederilor articolului 131-35-1.

Articolul 321-10

În cazurile prevăzute la articolele de la 321-1 până la 321-4 pot fi de asemenea pronunţate celelalte pedepse complementare impuse pentru crimele sau delictele din care provine bunul tăinuit.

Dacă pedepsele complementare prevăzute pentru aceste crime sau delicte sunt obligatorii, trebuie să fie de asemenea pronunţate împotriva persoanei condamnate pentru tăinuire, cu excepţia cazului în care se pronunţă o decizie special motivată de către o instanţă corecţională, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 321-10-1

Persoanele fizice vinovate de delictele prevăzute la articolele 321 şi 321-6-1 sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară a confiscării în întregime sau parţial a bunurilor lor, indiferent de natura acestora, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate, a căror origine nu au putut-o justifica.

Pot fi de asemenea pronunţate pedepsele complementare impuse pentru crimele sau delictele comise de către persoana sau persoanele cu care autorul faptelor avea relaţii obişnuite.

Articolul 321-11

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolul 321-2.

Articolul 321-12

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele de la 321-1 până la 321-4, 321-7 şi 321-8 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° În cazurile prevăzute la articolele de la 321-1 până la 321-4, pedepsele menţionate la articolul 131-39;

3° În cazurile prevăzute la articolele 321-7 şi 321-8, pedepsele menţionate la punctele 2°, 4°, 5°, 6°, 7°, 8° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul II

Despre distrugeri, degradări şi deteriorări

Secţiunea 1

Despre distrugerile, degradările şi deteriorările care nu prezintă niciun pericol pentru persoane

Articolul 322-1

Distrugerea, degradarea sau deteriorarea unui bun ce aparţine altuia se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro, dacă nu a rezultat decât o daună uşoară.

Trasarea de inscripţii, semne sau desene, fără autorizaţie prealabilă, pe faţade, automobile, drumuri publice sau pe mobilier urban se pedepseşte cu amenda de 3 750 euro şi cu pedeapsa muncii în folosul comunităţii dacă nu a rezultat decât o daună uşoară.

Articolul 322-2

Infracţiunea definită la primul paragraf al articolului 322-1 se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro şi cea definită la al doilea paragraf al acelaşi articol cu amenda de 7.500 euro şi cu o pedeapsă de muncă în folosul comunităţii, dacă bunul distrus, degradat sau deteriorat este:

1° (Abrogat);

2° Un registru, o minută sau un act original al autorităţii publice;

Dacă infracţiunea definită la primul paragraf al articolului 322-1 este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a persoanei care este proprietar sau utilizator al acestui bun la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, pedepsele impuse sunt de asemenea de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro.

Articolul 322-3

Infracţiunea definită la primul paragraf al articolului 322-1 se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro şi cea definită la al doilea paragraf al aceluiaşi articol cu amenda de 15.000 euro şi cu o pedeapsă cu muncă în folosul comunităţii:

1° Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice;

2° Dacă este facilitată de starea unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

3° Dacă este comisă în paguba unui magistrat, a unui jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, a unui militar din jandarmerie, a unui funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau al oricărui alt reprezentant al autorităţii publice sau persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, în vederea influenţării comportamentului său în exercitarea funcţiilor sau misiunii;

3° bis Dacă este comisă în prejudiciul unui soţ, ascendent sau descendent în linie directă sau al oricărei alte persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul persoanelor menţionate la punctul 3°, din cauza funcţiilor sau calităţii acestor persoane;

4° Dacă este comisă în paguba unui martor, al unei victime sau al unei părţi civile, fie pentru împiedicarea denunţării faptei, plângerii sau dării în judecată, fie având în vedere denunţarea, plângerea sau depoziţia;

5° Dacă este comisă într-o locuinţă sau într-un loc utilizat sau destinat pentru antrepozitul de fonduri, valori, mărfuri sau materiale, pătrunzând în locuri prin şiretenie, efracţie sau escaladare;

6° Dacă este comisă împotriva unui loc clasificat cu titlul de secret al apărării naţionale;

7° Dacă este comisă de către o persoană care îşi ascunde în mod voit chipul integral sau parţial pentru a nu fi identificată;

8° Dacă bunul distrus, degradat sau deteriorat este destinat utilităţii sau decorării publice şi aparţine unei persoane publice sau unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public.

Dacă infracţiunea definită la primul paragraf al articolul 322-1 este comisă împotriva unui loc de cult, unei unităţi şcolare, educative sau de timp liber sau a unui automobil ce transportă copii, pedepsele impuse sunt de asemenea de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă infracţiunea definită la primul paragraf al articolul 322-1 este comisă în două din circumstanţele prevăzute la punctul 1° şi următoarele ale acestui articol.

Articolul 322-3-1

Distrugerea, degradarea sau deteriorarea se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă este comisă asupra:

1° Unui imobil sau obiect mobil clasat sau înscris între categoriile indicate de dispoziţiile Codului patrimoniului sau a unui document aflat în arhivă privată clasat în aplicarea dispoziţiilor aceluiaşi cod;

2° Patrimoniului arheologic, în sensul articolului L. 510-1 din Codul patrimoniului;

3° Unui bun cultural ce aparţine domeniului public mobil sau care este expus, păstrat sau depozitat, chiar şi temporar, fie într-un muzeu din Franţa, o bibliotecă, o mediatecă sau o arhivă, fie într-un loc aparţinând unei persoane publice sau private însărcinate cu o misiune de interes general, fie într-un edificiu cultural;

4° Unui edificiu cultural;

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă infracţiunea prevăzută la acest articol este comisă cu circumstanţa prevăzută la punctul 1° al articolului 322-3.

Pedepsele cu amenda menţionate la acest articol pot fi mărite până la jumătate din valoarea bunului distrus, degradat sau deteriorat.

Articolul 322-3-2

Se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro importul, exportul, tranzitul, transportul, deţinerea, vânzarea, achiziţionarea sau schimbarea unui bun cultural ce prezintă un interes arheologic, artistic, istoric sau ştiinţific ştiind că acest bun a fost sustras dintr-un teritoriu care constituia, la momentul sustragerii, un teatru de operaţiuni de grupări teroriste şi neputând justifica legalitatea originii acestui bun.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă infracţiunea prevăzută la acest articol este comisă cu circumstanţa menţionată la punctul 1° al articolului 322-3.

Articolul 322-4

Tentativa infracţiunilor prevăzute la prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 322-4-1

Instalarea în reuniune, în vederea stabilirii unei locuinţe, chiar şi temporară, pe un teren ce aparţine fie unei comune care s-a conformat obligaţiilor ce îi incumbă în virtutea schemei judeţene prevăzute la articolul 2 din Legea nr. 2000-614 din 5 iulie 2000 cu privire la primirea şi locuirea nomazilor sau care nu este înscrisă în această schemă, fie unui alt proprietar altul decât o comună, fără să fie în măsură să-şi justifice autorizarea sau cea a titularului dreptului de utilizare a terenului, se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 3 750 euro.

Dacă instalarea se face cu ajutorul automobilelor, se poate trece la sechestrarea lor, cu excepţia automobilelor destinate locuinţei, în vederea confiscării lor de către jurisdicţia penală.

Secţiunea 2

Despre distrugeri, degradări şi deteriorări periculoase pentru persoane

Articolul 322-5

Distrugerea, degradarea sau deteriorarea involuntară a unui bun ce aparţine altuia printr-o explozie sau un incendiu provocat prin nerespectarea unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau regulament, pedepsele impuse sunt de 2 ani închisoare şi amenda de până la 30.000 euro.

În cazul incendierii unor păduri, stepe, plantaţii sau reîmpăduriri ale altuia, pedepsele sunt de 2 ani închisoare şi amenda de 30.000 euro în cazul prevăzut la primul paragraf, şi de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro în cazul prevăzut la al doilea paragraf.

Dacă acest incendiu a apărut în condiţii de natură să expună persoanele la o vătămare corporală sau să creeze o daună ireversibilă mediului, pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro în cazul prevăzut la primul paragraf, şi de 5 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro în cazul prevăzut la al doilea paragraf.

Dacă incendiul a provocat altuia o incapacitate totală de muncă timp de cel mult 8 zile, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro în cazul prevăzut la primul paragraf, şi de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro în cazul prevăzut la al doilea paragraf.

Dacă a provocat moartea uneia sau mai multor persoane, pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro în cazul prevăzut la primul paragraf, şi de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro în cazul prevăzut la al doilea paragraf.

Articolul 322-6

Distrugerea, degradarea sau deteriorarea unui bun ce aparţine altuia prin efectul unei substanţe explozive, a unui incendiu sau a oricărui alt mijloc în stare să creeze un pericol pentru persoane se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

În cazul incendierii unor păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale altuia în condiţii de natură să expună persoanele la o vătămare corporală sau să creeze o daună ireversibilă mediului, pedepsele sunt de 15 ani de recluziune şi amenda de 150.000 euro.

Articolul 322-6-1

Difuzarea prin orice mijloc, cu excepţia destinaţiei profesioniştilor, a procedeelor ce permit fabricarea de mijloace de distrugere făcute din pulberi sau substanţe explozive, din materii nucleare, biologice sau chimice, sau din orice alt produs destinat utilizării domestice, industriale sau agricole, se pedepseşte cu 3 an închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă s-a folosit, pentru difuzarea procedeelor, o reţea de comunicare electronică cu destinaţia unui public nedeterminat.

Articolul 322-7

Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu 15 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă a provocat altei persoane o incapacitate totală de muncă timp de cel mult 8 zile.

În cazul incendierii unor păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale altei persoane, pedepsele sunt de 20 de ani de recluziune şi amenda de 200.000 euro.

Articolul 322-8

Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro:

1° Dacă este comisă în bandă organizată;

2° Dacă a provocat altei persoane o incapacitate totală de muncă mai mult de 8 zile;

3° Dacă este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a persoanei care este proprietar sau utilizator al bunului la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie.

În cazul incendierii unor păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale altei persoane, pedepsele sunt de 30 ani de recluziune şi amenda de 200.000 euro.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 322-9

Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 150.000 euro dacă a provocat altei persoane o mutilare sau o infirmitate permanentă.

În cazul incendierii unor păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale altei persoane, pedepsele sunt de recluziune pe viaţă şi amenda de 200.000 euro.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute la acest articol.

Articolul 322-10

Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 150.000 euro dacă a provocat moartea unei persoane.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute la acest articol.

Articolul 322-11

Tentativa delictului prevăzut la articolul 322-6 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 322-11-1

Deţinerea sau transportul de substanţe sau produse incendiare sau explozive, precum şi de elemente sau substanţe destinate să fie incluse în compoziţia produselor sau dispozitivelor incendiare sau explozive în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, a infracţiunilor definite la articolul 322-6 sau a atingerilor aduse persoanelor se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 500.000 euro dacă aceste fapte sunt comise în bandă organizată.

În afară de cazurile prevăzute la primele două paragrafe, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro deţinerea sau transportul fără motiv legitim:

1° De substanţe sau produse explozive care permit comiterea infracţiunilor definite la articolul 322-6, dacă aceste substanţe sau produse nu sunt supuse, pentru deţinere sau transport, unui regim special;

2° De substanţe sau produse incendiare care permit comiterea infracţiunilor definite la articolul 322-6, precum şi de elemente sau substanţe destinate să fie incluse în compoziţia unor produse sau dispozitive incendiare sau explozive, dacă deţinerea sau transportul lor a fost interzis prin decret al prefectului din cauza urgenţei sau riscului de tulburare a ordinii publice.

Secţiunea 3

Despre ameninţări cu distrugerea, degradarea sau deteriorarea şi despre alerte false

Articolul 322-12

Ameninţarea cu comiterea unei distrugeri, degradări sau deteriorări periculoase pentru persoane se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro dacă este fie reiterată, fie materializată printr-un înscris, o imagine sau orice alt obiect.

Articolul 322-13

Ameninţarea, prin orice fel de mijloc, cu comiterea unei distrugeri, degradări sau deteriorări se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro dacă este făcută cu ordinul de a îndeplini o condiţie.

Pedeapsa este de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro în cazul unei ameninţări cu distrugerea, degradarea sau deteriorarea periculoasă pentru persoane.

Articolul 322-14

Comunicarea sau divulgarea unei informaţii false în scopul de determina să se creadă că o distrugere, o degradare sau o deteriorare periculoasă pentru persoane va fi sau a fost comisă se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse comunicarea sau divulgarea unei informaţii false care face să se creadă că o nenorocire este de natură că provoace intervenţia inutilă a ajutoarelor.

Secţiunea 4

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 322-15

I. - Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la acest capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau provizorie în cazurile prevăzute la articolele de la 322-6 până la 322-10 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele 322-1, 322-2, 322-3, 322-3-1, 322-5, 322-12, 322-13 şi 322-14, fie o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru cel mult 5 ani, o armă autorizată;

4° Interdicţia de şedere, potrivit prevederilor articolului 131-31, în cazurile prevăzute la articolele de la 322-7 până la 322-10;

5° Obligaţia de a urma un stagiu de cetăţenie, potrivit prevederilor articolului 131-5-1;

6° Obligaţia de a efectua un curs de înţelegere a pericolelor utilizării de produse stupefiante, potrivit prevederilor articolului 131-35-1.

II. – În cazul condamnării pentru crimele sau delictele prevăzute la articolele de la 322-6 până la 322-11-1, pronunţarea pedepsei complementare prevăzute la punctul 3° de la I al acestui articol este obligatorie.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată atunci când condamnarea este pronunţată de o instanţă corecţională, poate decide să nu pronunţe această pedeapsă, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 322-15-1

Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolul 322-4-1 sunt pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Suspendarea, pentru o durată de cel mult 3 ani, a permisului de conducere;

2° Confiscarea automobilului sau automobilelor utilizate pentru comiterea infracţiunii, cu excepţia automobilelor destinate locuirii.

Articolul 322-16

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele de la 322-7 până la 322-10.

Articolul 322-17

Persoanele juridice declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute la articolul 121-2 de infracţiunile definite la acest capitol, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedeapsa prevăzută la punctul 2° al articolului 131-39, pentru o durată de cel mult 5 ani în cazurile prevăzute la articolele 322-1, 322-3, 322-5, 322-12, 322-13 şi 322-14 şi fără limitarea duratei în cazurile prevăzute la articolele de la 322-6 până la 322-10.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 322-18

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la articolele de la 322-6 până la 322-11 pot fi de asemenea condamnate la control socio-judiciar potrivit modalităţilor prevăzute la articolele de la 131-36-1 până la 131-36.13.

CAPITOLUL III

Despre atingeri aduse sistemelor de prelucrare automată a datelor

Articolul 323-1

Accesul sau păstrarea în mod fraudulos într-un sistem sau într-o parte a unui sistem de prelucrare automată de date se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 60.000 euro.

Dacă rezultă fie ştergerea sau modificarea datelor incluse în sistem, fie o alterare a funcţionării acestui sistem, pedeapsa este de 3 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro.

Dacă infracţiunile prevăzute la primele două paragrafe au fost comise asupra unui sistem de prelucrare automată de date cu caracter personal ce aparţine statului, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro.

Articolul 323-2

Împiedicarea sau modificarea funcţionării unui sistem de prelucrare automată de date se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Dacă această infracţiune a fost comisă asupra unui sistem de prelucrare automată de date cu caracter personal ce aparţine statului, pedeapsa este de 7 ani închisoare şi amenda de 300.000 euro.

Articolul 323-3

Introducerea frauduloasă a datelor într-un sistem de prelucrare automată, extragerea, deţinerea, reproducerea, transmiterea, ştergerea sau modificarea frauduloasă a datelor pe care le conţine se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Dacă infracţiunea a fost comisă asupra unui sistem de prelucrare automată de date cu caracter personal ce aparţine statului, pedeapsa este de 7 ani închisoare şi amenda de 300.000 euro.

Articolul 323-3-1

Importarea, deţinerea, oferirea, cedarea, punerea la dispoziţie, fără vreun anumit motiv, în mod special de cercetare sau securitate informatică, a unui echipament, instrument, program informatic sau a vreunor date concepute sau special adaptate pentru comiterea uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute la articolele de la 323-1 până la 323-3 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru această infracţiune sau pentru infracţiunea cel mai grav sancţionată.

Articolul 323-4

Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, a uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute la articolele de la 323-1 până la 323-3-1 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru această infracţiune sau pentru infracţiunea cel mai grav sancţionată.

Articolul 323-4-1

Dacă infracţiunile prevăzute la articolele de la 332-1 până la 323-3-1 au fost comise în bandă organizată şi asupra unui sistem de prelucrare automată de date cu caracter personal ce aparţine statului, pedeapsa este de 10 ani închisoare şi amenda de 300.000 euro.

Articolul 323-5

Persoanele fizice vinovate de delictele prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, a drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă;

3° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

4° Închiderea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate;

5° Excluderea, pentru o durată de cel mult 5 ani, de pe pieţele publice;

6° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea fondurilor de către titular sau de către cei autorizaţi;

7° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 323-6

Persoanele juridice declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute la articolul 121-2 de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitare sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă.

Articolul 323-7

Tentativa delictelor prevăzute la articolele de la 323-1 până la 323-3-1 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 323-8

Prezentul capitol nu se aplică măsurilor implementate, de către agenţii autorizaţi ai serviciilor de stat desemnaţi prin hotărâre a Primului-ministru dintre serviciile specializate de informaţii menţionate la articolul L. 811-2 din Codul securităţii interne, pentru a asigura în afara teritoriului naţional protecţia intereselor fundamentale ale Naţiunii menţionate la articolul L. 811-3 din acelaşi cod.

Capitolul IV

Despre spălarea banilor

Secţiunea 1

Despre spălarea simplă şi spălarea agravată a banilor

Articolul 324-1

Spălarea banilor este fapta prin care se facilitează, prin orice mijloc, justificarea mincinoasă a originii bunurilor sau a veniturilor autorului unei crime sau al unui delict ce i-au adus acestuia un profit direct sau indirect.

Constituie de asemenea spălare de bani fapta prin care se oferă sprijinul la o operaţiune de plasament, de disimulare sau de transformare a produsului direct sau indirect al unei crime sau al unui delict.

Spălarea banilor se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Articolul 324-1-1

Pentru aplicarea articolului 324-1, bunurile sau veniturile sunt presupuse a fi produsul direct sau indirect al unei crime sau delict în măsura în care condiţiile materiale, juridice sau financiare ale operaţiunii de plasament, de disimulare sau de transformare nu pot avea altă justificare decât disimularea originii sau a beneficiarului efectiv al acestor bunuri sau venituri.

Articolul 324-2

Spălarea banilor se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 750.000 euro:

1° Dacă este comisă în mod obişnuit sau utilizând facilităţile pe care le asigură exercitarea unei activităţi profesionale;

2° Dacă este comisă în bandă organizată.

Articolul 324-3

Pedepsele cu amenda menţionate la articolele 324-1 şi 324-2 pot fi mărite până la jumătate din valoarea bunurilor sau fondurilor asupra cărora au fost efectuate operaţiunile de spălare de bani.

Articolul 324-4

Dacă crima sau delictul din care provin bunurile şi fondurile asupra cărora au fost efectuate operaţiunile de spălare de bani se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de o durată superioară celei cu închisoarea pusă în aplicare de articolele 324-1 sau 324-2, spălarea banilor se pedepseşte cu pedepsele ataşate infracţiunii al cărei autor a avut cunoştinţă şi, dacă această infracţiune este însoţită de circumstanţe agravante, cu pedepsele ataşate la singurele circumstanţe de care a avut cunoştinţă.

Articolul 324-5

Spălarea banilor este asimilată, în privinţa recidivei, infracţiunii cu ocazia căreia au fost comise operaţiunile de spălare de bani.

Articolul 324-6

Tentativa delictelor prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 324-6-1

Persoana care a încercat să comită infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune este scutită de pedeapsă dacă, după ce a avertizat autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se reduce cu jumătate dacă, după ce a avertizat autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Secţiunea 2

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea penală a persoanelor juridice

Articolul 324-7

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la articolele 324-1 şi 324-2 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau temporară în cazul prevăzut la articolul 324-2 şi pentru o durată de cel mult 5 ani în cazul prevăzut la articolul 324-1, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, a administra, a gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

Interdicţia de a deţine sau a purta, timp de cel mult 5 ani, o armă autorizată;

3° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular sau de către cei autorizaţi să folosească cărţile de credit;

4° Suspendarea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

5° Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult 5 ani;

Confiscarea unuia sau mai multor automobile ce aparţin condamnatului;

7° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le poate folosi în mod liber;

8° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

9° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-26, a drepturilor civice, civile şi de familie;

10° Interdicţia şederii potrivit prevederilor articolului 131-31;

11° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a părăsi teritoriul Republicii;

12° Confiscarea tuturor bunurilor sau doar a unei părţi din acestea din posesia condamnatului sau, sub rezerva dreptului proprietarului de bună-credinţă, de care dispune în mod liber, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Articolul 324-8

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 324-1 şi 324-2.

Articolul 324-9

Persoanele juridice declarate penal responsabile, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 324-1 şi 324-2 sunt pasibile, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39, precum şi de confiscarea tuturor sau a unei părţi din bunurile lor sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, a celor de care dispun în mod liber, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Partea legislativă

Cartea IV

Despre crime şi delicte împotriva naţiunii, statului şi liniştii publice

Titlul I

Despre atingeri aduse intereselor fundamentale ale naţiunii

Articolul 410-1

Interesele fundamentale ale naţiunii sunt în sensul acestui titlu, independenţa sa, integritatea teritoriului său, securitatea sa, forma republicană a instituţiilor sale, mijloacele sale de apărare şi diplomatice, protecţia populaţiei sale din Franţa şi din străinătate, echilibrul mediului natural, a mediului înconjurător şi a elementelor esenţiale din potenţialul său ştiinţific şi economic şi din patrimoniul cultural.

Capitolul I

Despre trădare şi spionaj

Articolul 411-1

Faptele definite la articolele de la 411-2 până la 411-11 constituie trădare dacă sunt comise de un francez sau un militar în serviciul Franţei şi spionaj dacă sunt comise de orice altă persoană.

Secţiunea 1

Despre predarea întregului sau a unei părţi din teritoriul naţional, a forţelor armate sau a materialului cu o putere străină

Articolul 411-2

Predarea către o putere străină, o organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor fie a trupelor ce aparţin forţelor armate franceze, fie a întregului sau a unei părţi din teritoriul naţional se pedepseşte cu detenţiune penală pe viaţă şi cu amenda de 750.000 euro.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică crimei prevăzute la acest articol.

Articolul 411-3

Predarea către o putere străină, către o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor a materialelor, construcţiilor, echipamentelor, instalaţiilor, aparatelor destinate apărării naţionale se pedepseşte cu 30 ani detenţie penală şi cu amenda de 450.000 euro.

Secţiunea 2

Despre relaţiile cu o putere străină

Articolul 411-4

Întreţinerea relaţiilor cu o putere străină, cu o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau cu agenţii lor, în vederea comiterii ostilităţilor sau actelor de agresiune împotriva Franţei, se pedepseşte cu 30 ani detenţiune penală şi cu amenda de 450.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse furnizarea către o putere străină, o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor a mijloacelor de comitere a ostilităţilor sau de îndeplinire a actelor de agresiune împotriva Franţei.

Articolul 411-5

Întreţinerea relaţiilor cu o putere străină, cu o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau cu agenţii lor, dacă este de natură să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii, se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Secţiunea 3

Despre furnizarea de informaţii unei puteri străine

Articolul 411-6

Furnizarea sau punerea la dispoziţia unei puteri străine, unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin sau agenţilor lor a informaţiilor, procedeelor, obiectelor, documentelor, datelor informatizate sau fişierelor a căror exploatare, divulgare sau colectare este de natură să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu 15 ani detenţie penală şi cu amenda de 225.000 euro.

Articolul 411-7

Colectarea sau adunarea, în vederea predării către o putere străină, o întreprindere sau organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor, de informaţii, procedee, obiecte, documente, date informatizate sau fişiere a căror exploatare, divulgare sau colectare este de natură să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 411-8

Exercitarea, în contul unei puteri străine, a unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin sau al agenţilor lor, a unei activităţi care are ca scop obţinerea sau predarea de dispozitive, informaţii, procedee, obiecte, documente, date informatizate sau fişiere a căror exploatare, divulgare sau colectare este de natură să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Secţiunea 4

Despre sabotaj

Articolul 411-9

Distrugerea, deteriorarea sau deturnarea oricărui document, material, construcţie, echipament, instalaţie, aparat, dispozitiv tehnic sau sistem de prelucrare automată a informaţiilor sau producerea de defecţiuni la acestea, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii, se pedepseşte cu 15 ani de detenţie penală şi cu amenda de 225.000 euro.

Dacă este comisă în scopul servirii intereselor unei puteri străine, a unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin, aceeaşi faptă se pedepseşte cu 20 ani detenţie penală şi cu amenda de 300.000 euro.

Secţiunea 5

Despre furnizarea de informaţii false

Articolul 411-10

Furnizarea, în vederea servirii intereselor unei puteri străine, ale unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin, autorităţilor civile sau militare din Franţa a de informaţii false de natură să inducă în eroare şi să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Secţiunea 6

Despre instigarea la crimele prevăzute în prezentul capitol

Articolul 411-11

Fapta, comisă prin promisiuni, oferte, prestări, ameninţări sau acte de violenţă, prin care se provoacă direct la comiterea uneia din crimele prevăzute în prezentul capitol, dacă instigarea nu este urmată de vreun efect din cauza unor circumstanţe independente de voinţa autorului, se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Capitolul II

Despre alte atingeri aduse instituţiilor Republicii sau integrităţii teritoriului naţional

Secţiunea 1

Despre atentat şi complot

Articolul 412-1

Constituie un atentat comiterea unuia sau mai multor acte de violenţă în stare să pună în pericol instituţiile Republicii sau să aducă atingere integrităţii teritoriului naţional.

Atentatul se pedepseşte cu 30 ani detenţie penală şi cu amenda de 450.000 euro.

Pedepsele sunt de detenţiune penală pe viaţă şi amenda de 750.000 euro dacă atentatul este comis de un reprezentant al autorităţii publice.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute în acest articol.

Articolul 412-2

Constituie un complot decizia luată de mai multe persoane de a comite un atentat dacă această decizie este concretizată într-unul sau mai multe acte materiale.

Complotul se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Pedepsele sunt de 20 ani detenţie penală şi amenda de 300.000 euro dacă infracţiunea este comisă de către un reprezentant al autorităţii publice.

Secţiunea 2

Despre insurecţie

Articolul 412-3

Constituie o insurecţie orice violenţă colectivă în stare să pună în pericol instituţiile Republicii sau să aducă atingere integrităţii teritoriului naţional.

Articolul 412-4

Se pedepseşte cu 15 ani detenţie penală şi cu amenda de 225.000 euro participarea la o insurecţie:

1° Prin ridicarea de baricade, fortificaţii sau prin efectuarea unor munci ce au ca scop împiedicarea sau tulburarea acţiunii forţei publice;

2° Prin ocuparea cu forţa, prin viclenie sau prin distrugerea a vreunui edificiu sau instalaţie;

Prin asigurarea transportului, subzistenţei sau comunicaţiilor insurgenţilor;

4° Prin instigarea la strângerea de insurgenţi, prin orice mijloc;

5° Fiind, el însuşi, purtător al unei arme;

6° Substituindu-se unei autorităţi legale.

Articolul 412-5

Se pedepseşte cu 20 ani detenţie penală şi cu amenda de 300.000 euro participarea la o insurecţie:

1° Prin acapararea de arme, muniţii, substanţe explozive sau periculoase sau de materiale de orice fel fie cu ajutorul violenţelor sau ameninţărilor, fie prin jaf, fie prin dezarmarea forţei publice;

2° Prin procurarea pentru insurgenţi de arme, muniţii sau substanţe explozive sau periculoase.

Articolul 412-6

Conducerea sau organizarea unei insurecţii se pedepseşte cu detenţie penală pe viaţă şi cu amenda de 750.000 euro.

Secţiunea 3

Despre uzurparea comandamentului, ridicarea forţelor armate şi instigarea la armare ilegală

Articolul 412-7

Se pedepseşte cu 30 ani detenţie penală şi cu amenda de 450.000 euro fapta:

1° Comisă fără drept sau fără autorizare, prin care se prinde orice comandant militar sau se reţine împotriva ordinului autorităţilor legale;

2° Prin care se ridică forţele armate, fără ordinul sau autorizaţia autorităţilor legale.

Articolul 412-8

Instigarea la înarmare împotriva autorităţii Statului sau împotriva unei părţi din populaţie se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă instigarea este urmată de efect, pedepsele sunt de 30 ani de detenţiepenală şi amenda de 450.000 euro.

Dacă instigarea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste materii se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Capitolul III

Despre celelalte atingeri aduse apărării naţionale

Secţiunea 1

Despre atingeri aduse securităţii forţelor armate şi zonelor protejate de interes pentru apărarea naţională

Articolul 413-1

Fapta prin care, în vederea subminării apărării naţionale, se provoacă militarii ce aparţin forţelor armate să treacă în serviciul unei puteri străine se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 413-2

Fapta prin care, în vederea subminării apărării naţionale, se împiedică funcţionarea normală a materialului militar se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care, în vederea subminării apărării naţionale, se împiedică mişcarea de personal sau de material militar.

Articolul 413-3

Fapta prin care, în vederea subminării apărării naţionale, se provoacă la nesupunerea prin orice mijloc a militarilor sau supuşilor destinaţi oricărei forme din serviciul naţional se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă instigarea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste domenii se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Articolul 413-4

Participarea la o acţiune de demoralizare a armatei în vederea subminării apărării naţionale se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă infracţiunea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste domenii se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Articolul 413-5

Fapta prin care, fără autorizarea autorităţilor competente, se pătrunde în mod fraudulos pe un teren, într-o construcţie sau într-un motor sau aparat oarecare destinat autorităţii militare sau plasat sun controlul său se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 413-6

Fapta prin care, în vederea subminării apărării naţionale, se împiedică funcţionarea normală a serviciilor, unităţilor sau întreprinderilor, publice sau private, interesând apărarea naţională, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 413-7

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro fapta prin care, în servicii, unităţi sau întreprinderi, publice sau private, de interes pentru apărarea naţională, se pătrunde, fără autorizaţie, în locurile sau terenurile închise în care libera circulaţie este interzisă şi care sunt delimitate pentru asigurarea protecţiei instalaţiilor, materialului sau secretului cercetărilor, studiilor sau fabricaţiilor.

Un decret al Consiliului de Stat stabileşte, de o parte, condiţiile în care se trece la delimitarea locurilor şi terenurilor prevăzute în paragraful anterior şi, de cealaltă parte, condiţiile în care pot fi emise autorizaţiile de acces.

Articolul 413-8

Tentativa delictelor prevăzute la articolele 413-2 şi de la 413-5 până la 413-7 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 2

Despre atingeri aduse secretului apărării naţionale

Articolul 413-9

Au caracter de secret al apărării naţionale în sensul acestei secţiuni procedeele, obiectele, informaţiile documentele, reţelele informatice, datele informatizate sau fişierele cu interes pentru apărarea naţională care au făcut obiectul măsurilor de clasificare destinate restrângerii sau accesului difuzării lor.

Pot face obiectul acestor măsuri procedeele, obiectele, documentele, informaţiile, reţelele informatice, datele informatizate sau fişierele a căror divulgare sau accesare este de natură să dăuneze apărării naţionale sau ar putea conduce la descoperirea unui secret al apărării naţionale.

Nivelurile de clasificare a procedeelor, obiectelor, documentelor, informaţiilor, reţelelor informatice, datelor informatizate sau fişierelor ce au un caracter de secret al apărării naţionale şi autorităţile însărcinate cu definirea modalităţilor în funcţie de care este organizată protecţia lor se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 413-10

Se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro fapta prin care orice persoană depozitară, fie prin statutul sau profesia sa, fie prin funcţia sau misiunea temporară sau permanentă, a unui procedeu, obiect, document, informaţie, reţea informatică, dată informatizată sau fişier care are caracter de secret al apărării naţionale, fie îl distruge, deturnează, sustrage sau reproduce, fie acordă accesul unei persoane necalificate sau îl aduce la cunoştinţa publicului sau a unei persoane necalificate.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană depozitară a lăsat să aibă acces la, să se distrugă, deturneze, sustragă, reproducă sau divulge procedeul, obiectul, documentul, informaţia, data informatizată sau fişierul menţionat la paragraful anterior.

Dacă persoana depozitară a acţionat din imprudenţă sau neglijenţă, infracţiunea se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 413-11

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro fapta prin care orice persoană ce nu a fost menţionată la articolul 413-10:

1° Îşi asigură posesia, accesul sau luarea la cunoştinţă a unui procedeu, obiect, document, informaţie, reţea informatică, dată informatizată sau care prezintă caracterul unui secret al apărării naţionale;

2° Distruge, sustrage sau reproduce, în orice mod, un asemenea procedeu, obiect, document, informaţie, reţea informatică, dată informatizată sau fişier;

3° Aduce la cunoştinţa publicului sau a unei persoane necalificate un asemenea procedeu, obiect, document, informaţie, reţea informatică, dată informatizată sau fişier.

Articolul 413-12

Tentativa delictelor prevăzute la primul paragraf al articolului 413-10 şi al articolului 413-11 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3

Despre atingeri aduse anumitor servicii sau unităţi specializate

Articolul 413-13

Divulgarea oricărei informaţii ce ar putea conduce, direct sau indirect, la descoperirea utilizării, în aplicarea articolului L. 861-2 din Codul securităţii interne, a unei identităţi împrumutate sau a unei false calităţi, a identităţii reale a unui agent din cadrul unui serviciu menţionat la articolul L. 811-2 din acelaşi cod sau al unuia din aceste servicii se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă această divulgare a cauzat o atingere integrităţii fizice sau psihice împotriva acestor persoane sau a soţului lor ori partenerului cu care au încheiat un pact civil de solidaritate sau împotriva descendenţilor sau ascendenţilor direcţi, pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro.

Dacă această divulgare a cauzat decesul acestor persoane sau al soţului lor ori al partenerului cu care au încheiat un pact civil de solidaritate sau al descendenţilor sau ascendenţilor direcţi, pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro, fără prejudicierea, după caz, a aplicării capitolului I a Titlului II din Cartea II.

Divulgarea, comisă prin imprudenţă sau neglijenţă, de către o persoană depozitară fie prin statutul sau profesia sa, fie prin funcţia sau misiunea temporară sau permanentă, a informaţiei menţionate la primul paragraf se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Prezentul articol se aplică divulgării oricărei informaţii ce ar putea conduce, direct sau indirect, la identificarea reală sau presupusă a unei persoane ca sursă sau colaborator al unui serviciu menţionat la primul paragraf al prezentului articol.

Articolul 413-14

Divulgarea, prin orice mijloc, a oricărei informaţii ce ar putea conduce, direct sau indirect, la identificarea unei persoane ca fiind membru al unităţilor de forţe speciale desemnate prin hotărâre a ministrului apărării sau al unităţilor de intervenţie specializate în combaterea terorismului desemnate prin hotărâre a ministrului de interne se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Paragrafele de la al doilea la penultimul al articolului 413-13 se aplică acestei divulgări.

Capitolul IV

Dispoziţii speciale

Articolul 414-1

În caz de stare de asediu sau urgenţă declarată, sau în caz de mobilizare generală sau de punere în gardă decisă de guvern, infracţiunile prevăzute la articolele de la 413-1 până la 413-3 se pedepsesc cu 30 ani detenţie penală şi cu amenda de 450.000 euro şi infracţiunea prevăzută la articolul 413-6 se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

În cazurile menţionate la paragraful anterior, fapta prin care, în vederea subminării apărării naţionale, se provoacă la comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 413-2 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro şi infracţiunea prevăzută la articolul 413-6 cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 414-2

Orice persoană care a încercat să comită una din infracţiunile prevăzute la articolele 411-2, 411-3, 411-6, 411-9 şi 412-1 va fi scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 414-3

Orice persoană care a participat la complotul definit la articolul 412-2 va fi scutită de pedeapsă dacă, înainte de orice urmărire, a dezvăluit complotul autorităţilor competente şi a permis identificarea celorlalţi participanţi.

Articolul 414-4

Pedeapsa privativă de libertate aplicată autorului sau complicelui infracţiunilor prevăzute la articolele 411-4, 411-5, 411-7, 411-8 şi 412-6 este redusă cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea faptelor incriminate sau evitarea ca infracţiunea să provoace moartea unei persoane sau o infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Dacă pedeapsa dată este detenţiunea penală pe viaţă, aceasta este înlocuită cu pedeapsa de 20 ani detenţie penală.

Articolul 414-5

Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute la acest titlu sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie, pentru crimele prevăzute la articolele 411-2, 411-3, 411-4, 411-6, 411-9, 412-1, ultimul paragraf al articolului 412-2, la articolele 41204, 412-5, 412-6, 412-7, al doilea paragraful al articolului 412-8 şi primul paragraf al articolului 414-1, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

4° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31.

Articolul 414-6

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la capitolele I, II şi IV din prezentul titlu şi la articolele de la 413-1 până la 413-4, 413-10 şi 413-11.

Articolul 414-7

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest titlu sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 414-8

Dispoziţiile articolelor de la 411-1 până la 411-11 şi de la 413-1 până la 413-12 se aplică actelor prevăzute de aceste dispoziţii care ar fi comise în prejudiciul:

1° Puterilor semnatare ale tratatului Atlanticului de Nord;

2° Organizaţiei tratatului Atlanticului de Nord.

Articolul 414-9

Dispoziţiile articolelor de la 411-6 până la 411-11 şi de la 413-9 până la 413-12 se aplică:

1° Informaţiilor schimbate în temeiul unui acord de securitate privind protecţia informaţiilor clasificate încheiat între Franţa sau unul din statele străine sau o organizaţie internaţională, aprobat şi publicat;

2° Informaţiilor schimbate între Franţa şi o instituţie sau un organ al Uniunii Europene şi clasificate în temeiul regulamentelor de securitate a acestora publicate în Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

Titlul II

Despre terorism

Capitolul I

Despre acte de terorism

Articolul 421-1

Constituie acte de terorism, dacă sunt în mod intenţionat în legătură cu o activitate individuală sau colectivă ce are ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare sau teroare, următoarele infracţiuni:

1° Atentatele voluntare comise împotriva vieţii, integrităţii persoanei, răpirea şi sechestrarea şi de asemenea deturnarea unei aeronave, vas sau a oricărui alt mijloc de transport, definite în Cartea II a acestui cod;

2° Furturile, extorcările, distrugerile, degradările şi deteriorările, precum şi infracţiunile de natură informatică definite în Cartea III din prezentul cod;

3° Infracţiunile în materie de grupuri de luptă şi mişcări suprimate definite la articolele de la 431-13 până la 431-17 şi infracţiunile definite la articolele 434-6 şi de la 441-2 până la 441-5;

4° Infracţiunile în materie de arme, produse explozive sau materiale nucleare definite la articolele de la 222-52 până la 222-54, la articolele 322-6-1 şi 322-11-1 din prezentul cod, la punctul I al articolului L. 1333-9, al articolelor L. 1333-11 şi L. 1333-13-2, la punctul II al articolelor L. 1333-13-3 şi L. 1333-13-4, la articolele L. 1333-13-6, L. 2339-2, L. 2339-14, L. 2339-16, L. 2341-1, L. 2341-4, L. 2341-5, de la L. 2342-57 până la L. 2342-62, L. 2353-4, punctul 1° al articolului L. 2353-5 şi articolul L. 2353-13 din Codul apărării, precum şi la articolele L. 317-7 şi L. 317-8, cu excepţia armelor din categoria D definite prin decret în Consiliul de stat, din Codul securităţii interne;

5° Disimularea produsului uneia din infracţiunile prevăzute la punctele de la 1° până la 4° de mai sus;

6° Infracţiunile de spălare de bani prevăzute la Capitolul IV, Titlul II, Cartea III din prezentul cod;

7° Delictele de utilizare de informaţii privilegiate prevăzute la articolele de la L. 465-1 până la L. 465-3 din Codul monetar şi financiar.

Articolul 421-2

Constituie de asemenea un act de terorism, dacă este în mod intenţionat în legătură cu o întreprindere individuală sau colectivă ce are ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare sau teroare, introducerea în atmosferă, pe sol, în subsol, în alimente sau în compuşii alimentari sau ape, inclusiv cele din marea teritorială, a unei substanţe apte să pună în pericol sănătatea omului sau animalelor sau a mediului natural.

Articolul 421-2-1

Constituie de asemenea un act de terorism participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de una sau mai multe acte materiale, a unuia din actele de terorism menţionate la articolele precedente.

Articolele 421-2-2

Constituie de asemenea un act de terorism finanţarea unei activităţi teroriste prin furnizarea, reunirea sau administrarea unor fonduri, valori sau bunuri oarecare sau prin sfătuiri în acest scop, cu intenţia de a vedea aceste fonduri, valori sau bunuri utilizate sau ştiind că sunt destinate pentru a fi utilizate, toate sau doar o partea din ele, în vederea comiterii oricărui act de terorism din cele prevăzute în prezentul capitol, independent dacă un asemenea act a fost comis.

Articolul 421-2-3

Neputinţa de a justifica resursele ce corespund modului său de viaţă, fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane care realizează unul sau mai multe din actele prevăzute la articolele de la 421-1 până la 421-2-2, se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 421-2-4

Adresarea către o persoană de oferte sau promisiuni, propunerea de daruri, cadouri sau avantaje, ameninţarea sau exercitarea asupra acesteia de presiuni pentru a participa la o grupare sau o înţelegere prevăzută la articolul 421-2-1 sau de a comite unul din actele de terorism menţionate la articolele 421-1 şi 421-2 se pedepseşte, chiar dacă nu a avut efecte, cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 421-2-5

Provocarea în mod direct de acte de terorism sau incitarea publică la astfel de acte se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă faptele au fost comise prin utilizarea unui serviciu de comunicare publică online.

Dacă faptele sunt comise prin presă scrisă sau audiovizuală sau prin comunicare publică online, dispoziţiile particulare ale legilor de reglementare a acestor materii se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 421-2-5-1

Extragerea, reproducerea şi transmiterea cu intenţie a datelor care incită public la acte de terorism sau le provoacă în mod direct pentru a afecta eficacitatea procedurilor prevăzute la articolul 6-1 din Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 pentru încrederea în economia digitală sau la articolul 706-23 din Codul de procedură penală se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 421-2-5-2

Consultarea în mod obişnuit a unui serviciu de comunicare publică online care pune la dispoziţie mesaje, imagini sau reprezentări care fie provoacă în mod direct comiterea de acte de terorism, fie incită la astfel de acte dacă, în acest scop, acest serviciu conţine imagini sau reprezentări arătând comiterea unor astfel de acte ce constau din atingeri voluntare aduse vieţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Prezentul articol nu se aplică atunci când consultarea se face de bună-credinţă, rezultă din exercitarea normală a unei profesii ce are ca obiect informarea publicului, intervine în cadrul unor cercetări ştiinţifice sau se realizează pentru a servi drept probă în justiţie.

Articolul 421-2-6

I. – Constituie act de terorism pregătirea comiterii uneia din infracţiunile menţionate la punctul II, în măsura în care pregătirea respectivei infracţiuni are în mod intenţionat legătură cu o întreprindere individuală ce are ca scop tulburarea ordinii publice prin intimidare sau teroare şi este caracterizată prin:

1° Deţinerea, cercetarea, procurarea sau fabricarea de obiecte sau substanţe ce pot crea un pericol pentru o altă persoană;

2° Precum şi oricare din următoarele fapte materiale:

a) Colectarea de informaţii privind locurile sau persoanele ce permit efectuarea unei acţiuni în aceste locuri, comiterea de atacuri asupra acestor persoane sau exercitarea unei supravegheri în aceste locuri sau a acestor persoane;

b) Antrenarea sau instruirea în ceea ce priveşte utilizarea armelor sau orice altă formă de luptă, fabricarea sau utilizarea de substanţe explozive, incendiare, nucleare, radiologice, biologice sau chimice sau pilotarea de aeronave ori conducerea de vase;

c) Consultarea în mod obişnuit a unuia sau mai multor servicii de comunicare publică online sau deţinerea de documente ce provoacă în mod direct comiterea de acte de terorism sau incitarea la astfel de acte;

d)Șederea în străinătate într-un teatru de operaţiuni al unor grupări teroriste.

II. – Punctul I se aplică în cazul pregătirii comiterii următoarelor infracţiuni:

1° Fie unul din actele de terorism menţionate la punctul 1° al articolului 421-1;

2° Fie unul din actele de terorism menţionate la punctul 2° al aceluiaşi articol 421-1, dacă actul pregătit constă din distrugeri, degradări sau deteriorări din cauza unor substanţe explozive sau incendiare realizate în circumstanţe de timp sau de loc ce pot produce atingeri integrităţii fizice a uneia sau mai multor persoane;

3° Fie unul din actele de terorism menţionate la articolul 421-2, dacă actul pregătit poate produce atingeri integrităţii fizice a uneia sau mai multor persoane.

Articolul 421-3

Maximul de pedeapsă privativă de libertate impus pentru infracţiunile menţionate la articolul 421-1 est relevat după cum urmează dacă aceste infracţiuni constituie acte de terorism:

1° Este recluziune pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu 30 ani recluziune;

2° Este de 30 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 20 ani recluziune;

3° Este de 20 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 15 ani recluziune;

4° Este de 15 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 10 ani închisoare;

5° Este de 10 ani închisoare dacă infracţiunea se pedepseşte cu 7 ani închisoare;

6° Este de 7 ani închisoare dacă infracţiunea se pedepseşte cu 5 ani închisoare;

7° Este dublu dacă infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de cel mult 3 ani.

Articolul 421-4

Actul de terorism definit la articolul 421-2 se pedepseşte cu 20 ani de recluziune şi cu amenda de 350.000 euro.

Dacă acest act a provocat decesul uneia sau mai multor persoane, se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 750.000 euro.

Articolul 421-5

Actele de terorism definite la articolele 421-2-1 şi 421-2-2 se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 225.000 euro.

Dirijarea sau organizarea grupării sau înţelegerii definite la articolul 421-2-1 se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 500.000 euro.

Tentativa delictului definit la articolul 421-2-2 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Actul de terorism definit la articolul 421-2-6 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 421-6

Pedepsele sunt de 30 ani de recluziune şi amenda de 450.000 euro dacă gruparea sau înţelegerea definită la articolul 421-2-1 are ca obiect pregătirea:

1° Fie a uneia sau mai multor crime de atentat împotriva persoanelor menţionate la punctul 1° al articolului 421-1;

2° Fie a uneia sau mai multor distrugeri din cauza unor substanţe explozive sau incendiare menţionate la punctul 2° al articolului 421-1 şi care sunt comise în circumstanţe de timp şi de loc ce pot provoca decesul uneia sau mai multor persoane;

3° Fie actul de terorism definit la articolul 421-2 dacă poate provoca decesul uneia sau mai multor persoane.

Conducerea sau organizarea unei astfel de grupări sau a unei astfel de înţelegeri se pedepseşte cu recluziune pe viaţă şi cu amenda de 500.000 euro.

Articolul 421-7

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică crimelor şi delictelor care se pedepsesc cu 10 ani închisoare prevăzute în prezentul capitol. Totuşi, dacă crima prevăzută în prezentul capitol se pedepseşte cu recluziune pe viaţă, curtea cu juri poate, prin decizie specială, fie să crească perioada măsurii de siguranţă la 30 ani, dacă pronunţă recluziunea pe viaţă, fie să decidă ca niciuna din măsurile enumerate la acelaşi articol 132-23 să nu poată fi impusă condamnatului. În cazul comutării pedepsei, şi cu excepţia cazului în care decretul de graţiere dispune altceva, perioada măsurii de siguranţă este egală cu durata pedepsei rezultată din măsura graţierii.

Articolul 421-8

Persoanele vinovate de infracţiunile definite la articolele de la 421-1 până la 421-6 pot fi asemenea condamnate la control socio-judiciar potrivit modalităţilor prevăzute la articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13.

Capitolul II

Dispoziţii speciale

Articolul 422-1

Orice persoană care a încercat să comită un act de terorism este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea comiterii infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 422-2

Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui unui act de terorism se reduce cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea faptelor incriminate sau evitarea ca infracţiunea să producă decesul unei persoane sau o infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa prevăzută este recluziunea pe viaţă, aceasta se reduce la 20 ani de recluziune.

Articolul 422-3

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în acest titlu sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26. Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de 15 ani în caz de crimă şi de 10 ani în caz de delict;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, maximul duratei interdicţiei temporare fiind de 10 ani, fie, pentru crimele prevăzute la punctele de la 1° până la 4° ale articolului 421-3, articolul 421-4, al doilea paragraf al articolului 421-5 şi articolul 421-6, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau control, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31. Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de 15 ani în caz de crimă şi de 10 ani în caz de delict.

Articolul 422-4

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez este pronunţată de instanţa de judecată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în prezentul titlu.

Totuşi, instanţa poate, prin hotărâre special motivată, să decidă să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi a personalităţii autorului său.

Articolul 422-5

Persoanele juridice declarate penal responsabile, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul titlu, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 422-6

Persoanele fizice sau juridice recunoscute vinovate de acte de terorism sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară a confiscării tuturor sau a unei părţi din bunurile lor sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, de care dispun în mod liber, indiferent de natură, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Articolul 422-7

Produsul sancţiunilor financiare sau patrimoniale pronunţate împotriva persoanelor recunoscute vinovate de acte de terorism este destinat fondurilor de garanţie ale victimelor actelor de terorism şi ale altor infracţiuni.

Titlul III

Despre atingeri aduse autorităţii statului

Capitolul I

Despre atingeri aduse liniştii publice

Secţiunea 1

Împiedicarea exercitării libertăţilor de exprimare, muncii, asocierii, reuniunii sau manifestării

Articolul 431-1

Împiedicarea, într-o manieră concertată şi prin ameninţări, a exercitării libertăţii de exprimare, de muncă, asociere, reuniune sau manifestare ori a derulării dezbaterilor unei adunări parlamentare sau ale unui organ deliberativ al unei colectivităţi teritoriale se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Împiedicarea, într-o manieră concertată şi prin ameninţări, exercitarea libertăţii de creaţie artistică sau a libertăţii de difuzare a creaţiei artistice se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu 15.000 euro amendă.

Împiedicarea, într-o manieră concertată şi prin lovituri, violenţe, asalt, distrugeri sau degradări în sensul prezentului cod, a exercitării uneia din libertăţile menţionate la paragrafele precedente se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 431-2

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la articolul 431-1 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

3° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a deţine sau a purta o armă autorizată.

Secţiunea 2

Despre participarea delictuoasă la o încăierare

Articolul 431-3

Este considerată o încăierare orice grupare de persoane pe drumul public sau într-un loc public susceptibil de tulburarea ordinii publice.

O încăierare poate fi disipată de către forţa publică după două somaţii de a se dispersa rămase fără efect adresate în condiţiile şi potrivit prevederilor articolului L. 211-9 din Codul securităţii interne.

Articolul 431-4

Fapta prin care cel care nu este purtător de armă continuă să participe în mod voluntar la o încăierare după somaţii se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Infracţiunea definită la primul paragraf se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro dacă autorul îşi ascunde chipul în mod voluntar în întregime sau parţial pentru a nu fi identificat.

Articolul 431-5

Participarea la o încăierare purtând o armă se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Dacă persoana înarmată a continuat în mod voluntar să participe la încăierare după somaţii, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Dacă persoana înarmată îşi ascunde chipul în mod voluntar în întregime sau parţial pentru a nu fi identificată, pedeapsa este de asemenea de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 431-6

Provocarea directă la o încăierare armată, manifestată fie prin strigăte sau discursuri publice, fie prin înscrisuri afişate sau distribuite, fie prin orice alt mijloc de transmisie a înscrisului, cuvântului sau imaginii, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi amenda de 15.000 euro.

Dacă provocarea este urmată de efect, pedeapsa este de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro.

Articolul 431-7

I. - Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 431-5 şi 431-6 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° şi 3° (Abrogate);

4° Interdicţia de şedere, potrivit prevederilor articolului 131-31.

II. – În cazul condamnării pentru una din infracţiunile prevăzute la articolele 431-5 şi 431-6, pronunţarea următoarelor pedepse complementare este obligatorie:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 5 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le poate folosi în mod liber.

Totuşi, instanţa poate, prin decizie special motivată, să decidă să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 431-8

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 431-5 şi 431-6.

Secţiunea 3

Despre manifestările ilicite şi participarea delictuoasă la o manifestare sau o reuniune publică

Articolul 431-9

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro:

1° Organizarea unei manifestări pe drumul public care nu a făcut obiectul unei declaraţii prealabile în condiţiile stabilite de lege;

2° Organizarea unei manifestări pe drumul public care a fost interzisă în condiţiile stabilite de lege;

3° Declararea incompletă sau inexactă de natură să înşele cu privire la obiectul sau condiţiile manifestării plănuite.

Articolul 431-10

Participarea la o manifestare sau la o reuniune publică purtând o armă se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 431-11

I. - Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolul 431-10 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° şi 3° (Abrogate)

4° Interdicţia de şedere, potrivit prevederilor articolului 131-31.

II. - În cazul condamnării pentru infracţiunea prevăzută la articolul 431-10, pronunţarea următoarelor pedepse complementare este obligatorie:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 5 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le poate folosi la discreţie.

Totuşi, instanţa poate, prin decizie special motivată, să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 431-12

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de infracţiunea definită la articolul 431-10.

Secţiunea 4

Despre grupurile de combat şi mişcările suprimate

Articolul 431-13

Constituie un grup de combat, în afara cazurilor prevăzute de lege, orice grupare de persoane care deţine sau are acces la arme, dotată cu o organizare ierarhizată şi susceptibilă de tulburare a ordinii publice.

Articolul 431-14

Participarea la un grup de combat se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 431-15

Participarea la menţinerea sau reconstituirea, deschisă sau deghizată, a unei asocieri sau a unei grupări suprimate în aplicarea legii din 10 ianuarie 1936 cu privire la grupurile de combat şi la miliţiile private se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Dacă asocierea sau gruparea menţinută sau reconstituită este un grup de combat în sensul articolului 431-14, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 431-16

Organizarea unui grup de combat se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 431-17

Organizarea menţinerii sau reconstituirii, deschisă sau deghizată, a unui grup de combat suprimat în aplicarea legii din 10 ianuarie 1936 menţionată mai sus se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 431-18

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Difuzarea integrală sau parţială a deciziei sau a unui comunicat care informează publicul despre motivele şi dispozitivul acesteia, în condiţiile prevăzute la articolul 221-10;

3° Interdicţia de şedere, potrivit prevederilor articolului 131-31.

Articolul 431-19

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în prezenta secţiune.

Articolul 431-20

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda, potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele menţionate la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 431-21

Persoanele fizice sau juridice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Confiscarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin sau sunt utilizate de grupul de combat sau de asocierea sau gruparea menţinută sau reconstituită;

2° Confiscarea uniformelor, insignelor, emblemelor, armelor şi tuturor materialelor utilizate sau destinate să fie utilizate de grupul de combat sau de asocierea sau gruparea menţinută sau reconstituită.

Secţiunea 5

Despre invadarea unei unităţi de învăţământ şcolar

Articolul 431-22

Pătrunderea sau rămânerea în incinta unei unităţi de învăţământ şcolar fără autorizaţie în temeiul dispoziţiilor legislative sau normative sau cu autorizaţia autorităţilor competente, în scopul tulburării liniştii sau ordinii în cadrul unităţii se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 431-23

Dacă delictul prevăzut la articolul 431-22 este comis în grup, pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro.

Articolul 431-24

Dacă delictul prevăzut la articolul 431-22 este comis de o persoană înarmată, pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro.

Articolul 431-25

Dacă delictul prevăzut la articolul 431-22 este comis în grup de către o persoană înarmată, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 431-26

I. – Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru cel mult 5 ani, o armă autorizată;

3° O pedeapsă cu muncă în folosul comunităţii;

4° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care dispune în mod liber;

5° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31.

II. – În cazul condamnării pentru delictele prevăzute la articolele 431-24 şi 431-25, pronunţarea pedepsei complementare prevăzute la punctele 2° şi 4° de la I este obligatorie şi durata interdicţiei este de cel mult 10 ani.

Totuşi, instanţa poate, prin decizie special motivată, să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 431-27

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de infracţiunea definită la articolul 431-25.

Secţiunea 6

Despre introducerea de arme într-o unitate şcolară

Articolul 431-28

Fapta unei persoane abilitată sau autorizată să pătrundă într-o instituţie şcolară de a pătrunde sau de a rămâne într-o astfel de instituţie purtând o armă fără un motiv legitim este pedepsită cu o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 45.000 de auro amendă.

Persoanele vinovate de infracţiunea prevăzută la alineatul 1 sunt pasibile şi de pedepse complementare după cum urmează:

1° Interzicerea drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° (Abrogat);

3° O pedeapsă cu munca în folosul comunităţii;

4° Confiscarea uneia sau mai multor arme al cărui proprietar este cel condamnat sau de care poate dispune în mod liber.

Între altele, în caz de condamnare pentru infracţiunea prevăzută la alineatul 1, se poate pronunţa pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a deţine sau de a purta, pentru o durată de cinci ani o armă supusă autorizării obligatorie. Totuşi, instanţa poate, printr-o decizie special motivată să nu pronunţe această pedeapsă în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului.

Secţiunea 7

Despre distribuirea de bani în scopuri publicitare pe drumurile publice

Articolul 431-29

Distribuirea în locuri publice, în scopuri publicitare, de monede sau bancnote oficiale se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Anunţarea publică, prin orice mijloc, că se vor distribui în locuri publice monede sau bancnote oficiale se pedepseşte cu 3 luni închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

În cazul prevăzut la primul paragraf, pedeapsa cu amenda poate fi dusă până la dublul sumelor ce au fost distribuite.

Articolul 431-30

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezenta secţiune sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedeapsa de afişare a deciziei pronunţate sau de difuzare a acesteia fie în presa scrisă, fie prin orice mijloc de comunicare către public pe cale electronică.

Capitolul II

Despre atingeri aduse administraţiei publice comise de către persoane care exercită o funcţie publică

Secţiunea 1

Despre abuzurile de autoritate orientate împotriva administraţiei

Articolul 432-1

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ia măsuri destinate împiedicării executării legii se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 432-2

Infracţiunea prevăzută la articolul 432-1 se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro dacă a fost urmată de efect.

Articolul 432-3

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public sau o persoană care deţine un mandat electiv public, după ce a fost oficial informată despre decizia sau circumstanţa de încetare a funcţiei sale, continuă să o exercite se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Secţiunea 2

Despre abuzuri de autoritate comise împotriva particularilor

Alineatul 1

Despre atingeri aduse libertăţii individuale

Articolul 432-4

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public, acţionând în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, ordonă sau îndeplineşte în mod arbitrar un act ce atentează la libertatea individuală se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Dacă atentatul constă într-o detenţie sau o reţinere de o durată mai mare de 7 zile, pedeapsa este de 30 ani de recluziune şi amenda de 450.000 euro.

Articolul 432-5

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public având cunoştinţă, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, de o privare de libertate ilegală, se abţine în mod voluntar fie să pună capăt dacă are competenţa, fie, în caz contrar, să provoace intervenţia unei autorităţi competente, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Fapta prin care o persoană menţionată la paragraful precedent având cunoştinţă, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, de o privare de libertate a cărei ilegalitate este invocată, se abţine voluntar fie să treacă la verificările necesare dacă are competenţa, fie, în caz contrar, să transmită reclamaţia către o autoritate competentă, se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro dacă privarea de libertate, recunoscută ca fiind ilegală, a continuat.

Articolul 432-6

Fapta prin care un agent al administraţiei penitenciare, primeşte sau reţine o persoană fără mandat, decizie sau ordin de arestare stabilit conform legii, sau prelungeşte pe nedrept durata unei detenţii, se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Alineatul 2

Despre discriminări

Articolul 432-7

Discriminarea definită la articolele 225-1 şi 225-1-1, comisă în privinţa unei persoane fizice sau juridice de către un reprezentant la autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale misiunii sale, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro atunci când constă din:

1° Refuzul beneficiului unui drept acordat prin lege;

2° Împiedicarea exercitării normale a unei activităţi economice.

Alineatul 3

Despre atingeri aduse inviolabilităţii domiciliului

Articolul 432-8

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public, acţionând în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, intră sau încearcă sa intre în domiciliul altei persoane împotriva voinţei acestuia în afara cazurilor prevăzute de lege se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Alineatul 4

Despre atingeri aduse secretului corespondenţelor

Articolul 432-9

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public, acţionând în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, deturnarea, suprimarea sau deschiderea de corespondenţe sau dezvăluirea conţinutului acestor corespondenţe, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană menţionată la paragraful precedent sau un agent al unui exploatator de reţele deschise publicului de comunicaţii electronice sau al unui furnizor de servicii de telecomunicaţii, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, interceptarea sau deturnarea corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii, utilizarea sau divulgarea conţinutului lor.

Secţiunea 3

Despre nerespectarea îndatoririlor de probitate

Alineatul 1

Despre delapidare

Articolul 432-10

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public primeşte, cere sau ordonă perceperea cu titlu de drepturi sau contribuţii, impozite sau taxe publice, o sumă de care ştie că nu este datorată, sau care depăşeşte ceea ce se datorează, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi dublată cu produsul obţinut din infracţiune.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care aceleaşi persoane acordă sub o formă oarecare şi pentru orice motiv o exonerare sau o scutire de taxe vamale, contribuţii, impozite sau taxe publice cu încălcarea textelor legale sau regulamentare.

Tentativa delictelor prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Alineatul 2

Despre corupţia pasivă şi traficul de influenţă comise de persoane care exercită o funcţie publică

Articolul 432-11

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă ce poate fi dusă până la dublul produsului obţinut din infracţiune, fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice, însărcinat cu o misiune de serviciu public sau care deţine un mandat electiv public solicită sau acceptă, fără niciun drept, în orice moment, direct sau indirect, orice oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje:

1° Fie pentru a îndeplini sau pentru a se abţine de la îndeplinirea unui act ce ţine de funcţia, de misiunea sau de mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său;

2° Fie pentru a abuza de influenţa sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de la o autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Articolul 432-11-1

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui infracţiunii prevăzută la articolul 432-11 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Alineatul 3

Despre obţinerea ilegală de foloase

Articolul 432-12

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public sau prin care o persoană care deţine un mandat electiv public, ia, primeşte sau păstrează, direct sau indirect, un oarecare folos dintr-o întreprindere sau dintr-o operaţiune cu a cărei supraveghere, administrare, lichidare sau plată, în momentul actului, a fost însărcinată total sau parţial se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi dusă până la dublul produsului obţinut din infracţiune.

Totuşi, în comunele care au cel mult 3.500 locuitori, primarii, adjuncţii sau consilierii municipali delegaţi sau care acţionează în substituirea primarului pot trata fiecare cu comuna în care au fost aleşi pentru transferul bunurilor mobile sau imobile sau furnizarea de servicii în limita unei sume anuale fixată la 16.000 euro.

În plus, în aceste comune, primarii, adjuncţii sau consilierii municipali delegaţi sau care acţionează în substituirea primarului pot achiziţiona o parcelă dintr-o împărţire în loturi comunală pentru a-şi ridica locuinţa personală sau pot încheia contracte de închiriere cu comuna pentru propria lor locuinţă. Aceste acte trebuie autorizate, după estimarea bunurilor respective de către serviciul domeniilor, printr-o decizie motivată a consiliului municipal.

În aceste comune, aceiaşi aleşi pot achiziţiona un bun ce aparţine comunei pentru crearea sau dezvoltarea activităţii lor profesionale. Preţul nu poate fi inferior evaluării serviciului domeniilor. Actul trebuie să fie autorizat, indiferent de valoarea bunurilor respective, printr-o decizie motivată a consiliului municipal.

Pentru aplicarea celor trei paragrafe anterioare, comuna este reprezentată în condiţiile prevăzute la articolul L. 2122-26 din Codul general al colectivităţilor teritoriale şi primarul, adjunctul sau consilierul municipal interesat trebuie să se abţină să participe la luarea deciziei consiliului municipal cu privire la încheierea sau aprobarea contractului. În plus, prin derogare de la al doilea paragraf al articolului L. 2121-18 din Codul general al colectivităţilor teritoriale, consiliul municipal nu poate decide organizarea de reuniuni cu uşile închise.

Articolul 432-13

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 200.000 euro, sumă ce poate fi dusă până la dublul produsului obţinut din infracţiune, fapta prin care o persoană care a fost însărcinată, în calitate de membru al guvernului, membru al unei autorităţi administrative independente sau al unei autorităţi publice independente titular al unei funcţii executive locale, funcţionar, militar sau agent al unei administraţii publice, în cadrul funcţiilor pe care le-a exercitat efectiv, fie să asigure supravegherea sau controlul unei întreprinderi private, fie să încheie contracte de orice natură cu o întreprindere privată sau să formuleze un aviz cu privire la aceste contracte, fie să propună direct autorităţii competente decizii cu privire la operaţiile efectuate de o întreprindere privată sau să formuleze un aviz asupra acestor decizii, de a lua sau primi o participare prin muncă, consiliere sau capital într-una din aceste întreprinderi înainte de expirarea unui termen de 3 ani în urma încetării acestei funcţii.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice participare prin muncă, consiliere sau capital, într-o întreprindere privată care posedă cel puţin 30% de capital comun sau a încheiat un contract ce are o exclusivitate de drept sau de fapt cu una din întreprinderile menţionate la paragraful anterior.

Pentru aplicarea primelor două paragrafe, este asimilată unei întreprinderi private orice întreprindere publică şi care îşi exercită activitatea într-un sector concurenţial şi conform regulilor de drept privat.

Aceste dispoziţii se aplică agenţilor unităţilor publice, întreprinderilor publice, societăţilor de economii mixte în care statul sau colectivităţile publice deţin direct sau indirect mai mult de 50% din capital şi exploatatorii publici prevăzuţi în legea nr. 90-568 din 2 iulie 1990 cu privire la organizarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor din Franţa.

Infracţiunea nu se poate comite prin simpla participare la capitalul societăţilor cotate la bursă sau atunci când capitalurile sunt primite prin devoluţiune succesorală.

Alineatul 4

Despre atingeri aduse libertăţii de acces şi egalităţii candidaţilor pe pieţele publice şi delegările de serviciu public

Articolul 432-14

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 200.000 euro, sumă ce poate fi dusă până la dublul produsului obţinut din infracţiune, fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public sau învestită cu un mandat electiv public sau care exercită funcţiile de reprezentant, administrator sau agent al Statului, al colectivităţilor teritoriale, unităţilor publice, societăţilor de economii mixte de interes naţional însărcinate cu o misiune de serviciu public şi a societăţilor de economii mixte locale sau de către orice persoană care acţionează în contul uneia din cele menţionate mai sus procură sau încearcă să procure pentru o altă persoană un avantaj nejustificat printr-un act contrar dispoziţiilor legislative sau reglementare având ca obiect garantarea libertăţii de acces şi egalitatea candidaţilor în pieţele publice şi delegaţiile de serviciu public.

Alineatul 5

Despre sustragerea şi deturnarea bunurilor

Articolul 432-15

Fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu misiune de serviciu public, un contabil public, un depozitar public sau unul din subordonaţii săi distruge, deturnează sau sustrage un act sau un titlu, sau fonduri publice sau private, sau valori, piese sau titluri ce ţin locul, sau orice alt obiect ce i-a fost returnat având în vedere funcţiile sau misiunea sa, se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă ce poate fi dublată cu produsul infracţiunii.

Tentativa delictului prevăzut la alineatul precedent se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 432-16

Dacă distrugerea, deturnarea sau sustragerea de către un terţ a bunurilor prevăzute la articolul 432-15 rezultă din neglijenţa unui reprezentant al autorităţii publice sau a unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, a unui contabil public sau a unui depozitar public, aceasta se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Secţiunea 4

Pedepse complementare

Articolul 432-17

În cazurile prevăzute în prezentul capitol, pot fi pronunţate, cu titlu complementar, următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit modalităţilor prevăzute la articolele 131-26 şi 131-26-1;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru infracţiunile prevăzute la al doilea paragraf al articolului 432-4 şi la articolele 432-11, 432-15 şi 432-16, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 131-21, a sumelor sau obiectelor primite în mod ilegal de către autorul infracţiunii, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

4° În cazurile prevăzute la articolul 432-7 şi 432-11, afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Capitolul III

Despre atingerile aduse administraţiei publice comise de particulari

Secţiunea 1

Despre corupţia activă şi traficul de influenţă comise de particulari

Articolul 433-1

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă care poate fi majorată până la dublul produsului obţinut din infracţiune, propunerea, fără drept şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje unui reprezentant al autorităţii publice, unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public sau învestită cu un mandat electiv public, pentru sine sau pentru altă persoană:

1° Fie că îndeplineşte sau se abţine să îndeplinească, sau că a îndeplinit sau s-a abţinut să îndeplinească un act din funcţia, misiunea sau mandatul său, sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său;

2° Fie că abuzează sau a abuzat de influenţa sa reală sau presupusă în vederea obţinerii de la o autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea către un reprezentant al autorităţii publice, o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public sau învestită cu un mandat electiv public care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru a îndeplini sau pentru a se abţine să îndeplinească un act menţionat la punctul 1° sau pentru a abuza de influenţa sa în condiţiile prevăzute la punctul 2°.

Articolul 433-2

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care oricine solicită sau este de acord în orice moment, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare, pentru sine sau pentru altă persoană, pentru a abuza de influenţa sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de la autoritatea sau administraţia publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea către solicitanţii prevăzuţi la primul alineat sau propunerea, fără drept, în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje unei persoane, pentru ea sau pentru altă persoană, pentru că abuzează sau a abuzat de influenţa sa reală sau imaginară, în vederea obţinerii de la o autoritatea sau administraţia publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Articolul 433-2-1

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se reduce la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Secţiunea 2

Despre ameninţări şi acte de intimidare comise împotriva persoanelor care exercită o funcţie publică

Articolul 433-3

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro ameninţarea cu comiterea unei crime sau a unui delict contra persoanelor sau bunurilor proferată împotriva unei persoane învestite cu un mandat electiv public, a unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, militar din jandarmeria naţională, funcţionar din poliţia naţională, de la vamă, din inspecţia muncii, administraţia penitenciară sau a oricărui alt reprezentant al autorităţii publice, un pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unui locator în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea sau din cauza funcţiilor sale, atunci când calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse ameninţarea cu comiterea unei crime sau a unui delict contra persoanelor sau bunurilor proferate împotriva unui agent al unui exploatator de reţea de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, precum şi a unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, atunci când calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor.

Aceleaşi pedepse se aplică în cazul ameninţării proferate contra unui soţ/soţie, ascendenţilor sau descendenţilor în linie directă a persoanelor menţionate la primele două alineate sau contra oricărei persoane care locuieşte în mod obişnuit la domiciliul lor, din cauza funcţiilor exercitate de aceste persoane.

Pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă este vorba de o ameninţare cu moartea sau de o ameninţare cu utilizarea de bunuri periculoase pentru persoane.

Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro utilizarea de ameninţări, violenţe sau comiterea oricărui alt act de intimidare pentru a obţine de la o persoană menţionată la primul sau al doilea alineat fie că îndeplineşte sau se abţine să îndeplinească un act ţinând de funcţia, misiunea sau mandatul său, sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său, fie că abuzează de autoritatea sa reală sau presupusă în vederea obţinerii de la o autoritate sau o administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Secţiunea 3

Despre sustragerea şi deturnarea bunurilor dintr-un depozit public

Articolul 433-4

Distrugerea, deturnarea sau sustragerea unui act sau titlu, sau a fondurilor publice sau private, sau a valorilor, pieselor sau titlurilor ce ţin locul sau a oricărui alt obiect, ce au fost returnate, având în vedere funcţiile sale, unui reprezentant al autorităţii publice sau unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, unui contabil public, unui depozitar public sau unuia din subordonaţii săi, se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Tentativa delictului prevăzut la alineatul precedent se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 4

Despre insultă

Articolul 433-5

Constituie o insultă pedepsită cu amenda de 7.500 euro cuvintele, gesturile sau ameninţările, înscrisurile sau imaginile de orice natură nefăcute publice sau trimiterea de obiecte oarecare adresate unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării misiunii sale, şi în stare să aducă atingere demnităţii sale sau respectului datorat funcţiei cu care este învestită.

Dacă este adresată unui reprezentant al autorităţii publice, insulta se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Dacă este adresată unei persoane însărcinate cu o misiune de serviciu public şi dacă faptele au fost comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative, sau cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi, insulta se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi amenda de 7.500 euro.

Dacă este comisă în grup, insulta prevăzută la primul alineat se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro, şi insulta prevăzută la al doilea alineat se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 433-5-1

Fapta prin care, în cursul unei manifestări organizate sau reglementate de către autorităţile publice, se insultă public imnul naţional sau drapelul tricolor se pedepseşte cu amenda de 7.500 euro.

Dacă este comisă în grup, această insultă se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Secţiunea 5

Despre rebeliune

Articolul 433-6

Constituie rebeliune opunerea unei rezistenţe violente faţă de un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public care acţionează, în exercitarea funcţiilor sale, pentru executarea legilor, a ordinelor autorităţii publice, deciziilor sau mandatelor de justiţie.

Articolul 433-7

Rebeliunea se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Rebeliunea comisă în grup se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 433-8

Rebeliunea înarmată se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Rebeliunea înarmată comisă în grup se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 433-9

Dacă autorul rebeliunii este deţinut, pedepsele pronunţate pentru delictul rebeliunii se cumulează, prin derogare de la articolele 132-2 până la 132-5, fără posibilitatea de contopire, cu cele pe care le ispăşea cel în cauză sau cu cele pronunţate pentru infracţiunea din cauza căreia era deţinut.

Articolul 433-10

Provocarea directă la rebeliune, manifestată fie prin strigăte sau discursuri publice, fie prin înscrisuri afişate sau distribuite, fie prin orice alt mijloc de transmisie a înscrisului, a cuvântului sau imaginii, se pedepseşte cu amenda de 7.500 euro.

Dacă delictul prevăzut la alineatul precedent este comis prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile legilor speciale ce guvernează aceste aspecte se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Secţiunea 6

Despre opunerea la executarea de munci publice

Articolul 433-11

Opunerea, prin acte de violenţă, la executarea de munci publice sau de utilitate publică se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Secţiunea 7

Despre uzurparea funcţiilor

Articolul 433-12

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro fapta prin care orice persoană acţionând fără titlu, se implică în exercitarea unei funcţii publice îndeplinind unul din actele rezervate titularului acestei funcţii.

Articolul 433-13

Se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fapta prin care orice persoană:

1° Exercită o activitate în condiţiile care sunt în stare să creeze în percepţia publică o confuzie cu exercitarea unei funcţii publice sau a unei activităţi rezervate funcţionarilor publici sau ministeriali;

2° Se foloseşte de documente sau înscrisuri ce prezintă o asemănare care este de natură să provoace o confuzie în percepţia publicului cu actele judiciare sau extrajudiciare sau cu documentele administrative.

Secţiunea 8

Despre uzurparea semnelor rezervate autorităţii publice

Articolul 433-14

Se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fapta prin care orice persoană, în mod public şi fără drept:

1° Poartă un costum, o uniformă sau o decoraţie reglementate de autoritatea publică;

2° Se serveşte de un document justificativ al unei calităţi profesionale sau de o insignă reglementate de autoritatea publică;

3° Utilizează un automobil ale cărui semne exterioare sunt identice cu cele utilizate de funcţionarii poliţiei naţionale sau de militari;

4° Se serveşte de emblema sau denumirea unuia din semnele distincte definite de convenţiile semnate la Geneva la 12 august 1949 şi protocoalele lor adiţionale.

Articolul 433-15

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro fapta prin care orice persoană, în mod public, poartă un costum sau o uniformă, utilizează un automobil, sau se serveşte de o insignă sau un document ce prezintă împreună cu costumele, uniformele, automobilele, insignele sau documentele distinctive rezervate funcţionarilor poliţiei naţionale sau militarilor, o asemănare de natură să cauzeze o confuzie în percepţia publicului.

Aceleaşi pedepse se aplică în cazul utilizării în mod public de către o persoană a unei embleme sau denumiri ce prezintă împreună cu unul din semnele distincte ale convenţiilor semnate la Geneva la 12 august 1949 şi a protocoalelor sale adiţionale o asemănare de natură să cauzeze o confuzie în percepţia publicului.

Articolul 433-16

Infracţiunile definite la articolele 433-14 şi 433-15 se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro dacă au ca obiect pregătirea sau facilitarea comiterii unei crime sau a unui delict.

Secţiunea 9

Despre uzurparea titlurilor

Articolul 433-17

Folosirea, fără drept, a unui titlu ataşat unei profesii reglementate de autoritatea publică sau a unei diplome oficiale sau a unei calităţi ale cărei condiţii de atribuire sunt stabilite de autoritatea publică se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Persoanele fizice sau juridice vinovate de delictul prevăzut în prezenta secţiune sunt de asemenea pasibile de următoarea pedeapsă complementară: interdicţia activităţii de formator pentru formarea continuă în sensul articolului L. 6313-1 din Codul muncii pentru o durată de 5 ani.

Secţiunea 10

Despre utilizarea ilegală a calităţii

Articolul 433-18

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro fapta prin care fondatorul sau conducătorul de drept sau de fapt al unei întreprinderi care are un scop lucrativ, cere să reprezinte sau lasă să reprezinte, într-o publicitate realizată în interesul întreprinderii pe care şi-a propus să o fondeze sau să o conducă:

1° Numele, cu menţionarea calităţii sale, al unui membru sau fost membru al Guvernului, Parlamentului, Parlamentului european, al unei adunări deliberante a unei colectivităţi teritoriale, al Consiliului constituţional, al Consiliului de Stat, al Consiliului economic şi social, al Consiliului superior al magistraturii, al Curţii de casaţie, al Curţii de Conturi, al Institutului Franţei, al consiliului de administrare a Băncii Franţei sau al unui organism colegial învestit prin lege cu o misiune de control sau de consiliere;

2° Numele, cu menţiunea funcţiei sale, al unui magistrat sau fost magistrat, al unui funcţionar sau al unui fost funcţionar sau al unui funcţionar public sau ministerial;

3° Numele unei persoane cu menţionarea decoraţiei reglementate de autoritatea publică ce i-a fost decernată.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care un bancher sau un afacerist se serveşte de publicitatea menţionată la alineatul precedent.

Secţiunea 11

Despre atingeri aduse stării civile a persoanelor

Articolul 438-18-1

Fapta prin care o persoană care a asistat la o naştere nu a făcut declaraţia prevăzută la articolul 56 din Codul civil în termenele fixate la articolul 55 din acelaşi cod se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 3 750 euro.

Articolul 433-19

Se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro fapta, comisă într-un act public sau autentic sau într-un document administrativ destinat autorităţii publice şi în afara cazurilor în care reglementarea în vigoare autorizează subscrierea acestor acte sau documente sub o stare civilă de împrumut:

1° Prin care se ia un nume sau un accesoriu al numelui altul decât cel acordat prin starea civilă;

2° Prin care se schimbă, se alterează sau se modifică numele sau accesoriul numelui acordat prin starea civilă.

Articolul 433-20

Fapta prin care o persoană căsătorită încheie o altă căsătorie înainte de desfacerea celei anterioare se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse funcţionarul public care a celebrat această căsătorie cunoscând existenţa celei anterioare.

Articolul 433-21

Orice preot al unui cult care va efectua, în mod obişnuit, ceremoniile religioase de căsătorie fără să i se fi prezentat actul de căsătorie primit în prealabil de către funcţionarii de stare civilă se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 433-21-1

Orice persoană care dă funeraliilor un caracter contrar voinţei celui decedat sau contrar unei decizii judiciare, voinţă sau decizie de care a avut cunoştinţă, se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Secţiunea 12

Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 433-22

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, maximul duratei interdicţiei fiind de 10 ani, fie, pentru infracţiunile prevăzute la articolele 433-1, 433-2 şi 433-4, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 433-23

În cazurile prevăzute la articolele 433-1, 433-2 şi 433-4, poate fi de asemenea pronunţată confiscarea sumelor sau obiectelor primite în mod ilegal de autorul infracţiunii, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Articolul 433-24

În cazul condamnării pentru infracţiunile prevăzute la articolul 433-8, pronunţarea următoarelor pedepse complementare este obligatorie:

1° Interdicţia de a deţine sau purta, pentru o durată de cel mult 10 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau a mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le are la dispoziţie;

3° Retragerea permisului de vânătoare cu interdicţia de a solicita emiterea unui nou permis timp de cel mult 3 ani.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată, poate decide să nu pronunţe aceste pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului său.

Articolul 433-25

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la secţiunile 1, 6, 7, 9 şi 10 din prezentul capitol, sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pentru o durată de cel mult 5 ani, pedepsele menţionate la punctele 2°, 3°, 4°, 5°, 6° şi 7° ale articolului 131-39;

3° Confiscarea prevăzută la articolul 131-21;

4° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul IV

Despre atingerile aduse înfăptuirii justiţiei

Secţiunea 1

Despre piedicile puse sesizării justiţiei

Articolul 434-1

Fapta prin care oricine, care are cunoştinţă de o crimă pe care mai poate încă să o prevină sau să-i limiteze efectele, sau ai cărei autori sunt susceptibili de comiterea altor noi crime ce ar putea fi împiedicate, nu informează autorităţile judiciare sau administrative se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Nu se aplică dispoziţiile care preced, cu excepţia crimelor comise asupra minorilor:

1° Părinţii în linie dreaptă şi soţii lor, precum şi fraţii şi surorile şi soţii lor, ai autorului sau ai complicelui crimei;

2° Soţul autorului sau complicelui crimei, sau persoana care locuieşte în mod notoriu în situaţie maritală cu el.

Sunt de asemenea exceptate de la dispoziţiile primului paragraf persoanele obligate să păstreze secretul în condiţiile prevăzute la articolul 226-13.

Articolul 434-2

Dacă crima menţionată la primul paragraf al articolului 434-1 constituie o atingere adusă intereselor fundamentale ale naţiunii prevăzute la titlul I din prezenta carte sau un act de terorism prevăzut la titlul II din prezenta carte, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro. Al doilea, al treilea şi penultimul paragraf al articolului 434-1 nu sunt aplicabile.

Articolul 434-3

Fapta prin care orice persoană care are cunoştinţă de anumite privaţiuni, de tratamente proaste sau de atentate sexuale asupra unui minor sau a unei persoane care nu este în măsură să se apere din cauza vârstei, a unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau a unei sarcini, nu informează autorităţile judiciare sau administrative se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Cu excepţia cazului în care legea dispune altceva, sunt exceptate de la dispoziţiile precedente persoanele constrânse în secret în condiţiile prevăzute la articolul 226-13.

Articolul 434-4

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro fapta prin care, în vederea împiedicării aflării adevărului:

1° Se modifică starea locului comiterii unei crime sau a unui delict fie prin alterarea, falsificarea sau ştergerea urmelor sau indiciilor, fie prin aportul, deplasarea sau suprimarea unor obiecte;

2° Se distruge, sustrage, ascunde sau alterează un document public sau privat sau un obiect de natură să faciliteze descoperirea unei crime sau a unui delict, cercetarea probelor sau condamnarea vinovaţilor.

Dacă faptele prevăzute la acest articol sunt comise de către o persoană care, prin funcţiile sale, este chemată să concureze la aflarea adevărului, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 434-4-1

Fapta prin care orice persoană care are cunoştinţă de dispariţia unui minor de 15 ani nu informează autorităţile judiciare sau administrative, în vederea împiedicării sau întârzierii punerii în aplicare a procedurilor penale se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 434-4-2

Articolul 434-4 se aplică atingerilor aduse administrării justiţiei de către Curtea penală internaţională.

Articolul 434-5

Orice ameninţare sau orice alt act de intimidare cu privire la orice persoană, comis în vederea determinării victimei unei crime sau delict să nu facă plângere sau să o retracteze, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 434-6

Furnizarea autorului sau complicelui unei crime sau act de terorism pedepsit cu cel puţin 10 ani închisoare a unei locuinţe, un loc de retragere, subvenţii, mijloace de existenţă sau orice alt mijloc de sustragere de la cercetări sau de la arest se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro. Pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro dacă infracţiunea este comisă în mod obişnuit.

Sunt exceptaţi de la dispoziţiile precedente:

1° Părinţii în linie directă şi soţii lor, precum şi fraţii şi surorile şi soţii lor, ai autorului sau complicelui crimei sau actului de terorism;

2° Soţul autorului sau complicelui crimei sau actului de terorism, sau persoana care locuieşte în mod notoriu în situaţie maritală cu el.

Articolul 434-7

Tăinuirea sau ascunderea cadavrului unei persoane victime a unui omor sau decedată în urma violenţelor se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Secţiunea 2

Despre împiedicarea exercitării justiţiei

Articolul 434-7-1

Fapta prin care un magistrat, orice altă persoană care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională sau orice altă autoritate administrativă, refuză înfăptuirea justiţiei după ce i s-a solicitat şi perseverează în refuzul său după avertismentul sau ordinul superiorilor săi se pedepseşte cu amenda de 7.500 euro şi interdicţia de a exercita funcţii publice pentru o durată de 5 până la 20 ani.

Articolul 434-7-2

Fără prejudicierea drepturilor apărării, fapta prin care orice persoană care, datorită funcţiilor sale, are cunoştinţă, în aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, despre informaţiile privind o anchetă sau o instrucţie în curs cu privire la o crimă sau un delict, dezvăluie, direct sau indirect, aceste informaţii unor persoane susceptibile de a fi implicate, ca autori, coautori, complici sau tăinuitori, în comiterea acestor infracţiuni, dacă această dezvăluire este de natură să împiedice derularea investigaţiilor sau aflarea adevărului, se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Dacă ancheta sau investigarea au legătură cu o crimă sau un delict pedepsit cu 2 ani închisoare în dispoziţiile articolului 706-73 din Codul de procedură penală, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 434-8

Orice ameninţare sau orice act de intimidare comis asupra unui magistrat, jurat sau orice altă persoană care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională, un arbitru, un interpret, un expert sau avocatul unei părţi în vederea influenţării comportamentului său în exercitarea funcţiilor se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 434-9

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care:

1° Un magistrat, un jurat sau orice altă persoană care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională;

2° Un funcţionar la grefa unei instanţe;

3° Un expert numit fie de către o instanţă, fie de către părţi;

4° O persoană însărcinată de autoritatea judiciară sau de o instanţă administrativă însărcinată cu o misiune de conciliere sau mediere;

5° Un arbitru care îşi exercită misiunea conform legislaţiei naţionale de arbitraj,

solicită sau este de acord, fără drept şi în orice moment, direct sau indirect, cu ofertele, promisiunile, darurile, cadourile sau avantajele, pentru sine sau pentru altul, pentru îndeplinirea, abţinerea de la îndeplinirea unui act ce ţine de funcţia sa sau care este facilitat de funcţia sa.

Fapta prin care se cedează, în orice moment, solicitărilor unei persoane menţionate la punctele de la 1° - 5° sau i se propune fără drept oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act ce ţine de funcţia sa sau este facilitat de funcţia sa se pedepseşte cu aceleaşi pedepse. Dacă infracţiunea definită la paragrafele de la 1 la 7 este comisă de un magistrat în beneficiul sau în detrimentul unei persoane care face obiectul unor urmăriri penale, pedeapsa este de 15 ani de recluziune şi amenda de 225.000 euro.

Articolul 434-9-1

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublului folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care orice persoană solicită sau este de acord, în orice moment, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje pentru sine sau pentru altă persoană, pentru abuzul de influenţa sa reală sau presupusă în vederea obţinerii de la una din persoanele menţionate la articolul 434-9 a unei decizii sau a unui aviz favorabil.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care orice persoană, în orice moment, răspunde solicitărilor prevăzute la primul paragraf sau propune, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje unei persoane, în numele său sau al altora, pentru a abuza sau pentru că a abuzat de influenţa reală sau presupusă în vederea obţinerii de la una din persoanele menţionate la articolul 434-9 o decizie sau un aviz favorabil.

Articolul 434-9-2

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute la articolele 434-9 şi 434-9-1 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Articolul 434-10

Fapta prin care orice conducător al unui automobil sau motor terestru, fluvial sau maritim, ştiind că tocmai a cauzat sau a ocazionat un accident, nu opreşte şi încearcă astfel să fugă de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă se aplică articolele 221-6 şi 222-19, pedepsele prevăzute la aceste articole sunt dublate în afara cazurilor prevăzute la articolele 221-6-1, 222-19-1 şi 222-20-1.

Articolul 434-11

Fapta prin care orice persoană care cunoaşte dovada nevinovăţiei unei persoane arestate preventiv sau judecate pentru crimă sau delict, se abţine în mod voluntar să depună imediat mărturie la autorităţile judiciare sau administrative se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Totuşi, este scutit de pedeapsă cel care va depune mărturie tardiv, dar spontan.

Sunt exceptaţi de la dispoziţiile primului paragraf:

1° Autorul sau complicele infracţiunii la care se referea urmărirea, părinţii săi în linie directă şi soţii lor, precum şi fraţii, surorile şi soţii lor;

2° Soţul autorului sau complicelui infracţiunii la care se referea urmărirea, sau persoana care trăieşte în mod notoriu în situaţie maritală cu el.

Sunt de asemenea exceptaţi de la dispoziţiile primului paragraf persoanele obligate să păstreze secretul în condiţiile prevăzute la articolul 226-13.

Articolul 434-12

Fapta prin care orice persoană care a declarat public că îi cunoaşte pe autorii unei crime sau ai unui delict refuză să răspundă întrebărilor care îi sunt puse în această privinţă de către un judecător se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Articolul 434-13

Mărturia mincinoasă făcută sub jurământ în faţa oricărei instanţe sau în faţa unui funcţionar din poliţia judiciară care acţionează în executarea unei comisii rogatorii se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Totuşi, martorul mincinos est scutit de pedeapsă dacă şi-a retras spontan mărturia înaintea deciziei ce pune capăt procedurii realizate de instanţa de instrucţie sau de instanţa de judecată.

Articolul 434-14

Mărturia mincinoasă se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro:

Dacă este provocată de încredinţarea unui dar sau a oricărei recompense;

2° Dacă cel împotriva căruia sau în favoarea căruia a fost comisă mărturia mincinoasă este pasibil de o pedeapsă penală.

Articolul 434-15

Folosirea de promisiuni, oferte, cadouri, presiuni, ameninţări, acte de violenţă, manevre sau tertipuri în cadrul unei proceduri sau în vederea unei cereri sau apărări în justiţie pentru a determina o altă persoană fie să facă sau să dea o depoziţie, o declaraţie sau o atestare mincinoasă, fie să se abţină să facă sau să dea o depoziţie, o declaraţie sau o atestare, se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro, chiar dacă mituirea nu este urmată de efect.

Articolul 434-15-1

Neprezentarea, nedepunerea de jurământ sau de depoziţie, fără scuză sau justificare, în faţa judecătorului de instrucţie sau în faţa unui funcţionar din poliţia judiciară care acţionează asupra comisiei rogatorii de către o persoană care a fost citată de acesta pentru audiere ca martor se pedepseşte cu amenda de 3 750 euro.

Articolul 434-15-2

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 270.000 euro fapta prin care orice persoană, care are cunoştinţă de codul secret de descifrare a unui mijloc de criptare susceptibil de a fi fost utilizat pentru pregătirea, facilitarea sau comiterea unei crime sau delict, refuză să încredinţeze respectivul cod autorităţilor judiciare sau să îl pună în aplicare, la cererile acestor autorităţi emise în aplicarea titlurilor II şi III din cartea I din Codul de procedură penală.

Dacă refuzul este manifestat atunci când încredinţarea sau punerea în aplicare a codului ar fi permis evitarea comiterii unei crime sau delict sau limitarea efectelor sale, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 450.000 euro.

Articolul 434-16

Publicarea, înainte de intervenţia deciziei jurisdicţionale definitive, de comentarii care tind să exercite presiuni în vederea influenţării declaraţiilor martorilor sau a deciziei instanţelor de instrucţie sau de judecată se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Dacă infracţiunea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste materii se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 434-17

Jurământul fals în materie civilă se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 434-18

Fapta prin care un interpret, în orice materie, denaturează sensul cuvintelor sau documentelor traduse se pedepseşte, conform distincţiilor de la articolele 434-13 şi 434-14, cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro sau cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 434-19

Subordonarea interpretului este reprimată în condiţiile prevăzute la articolul 434-15.

Articolul 434-20

Fapta prin care un expert, în orice materie, falsifică, în rapoartele sale scrise sau în expunerile sale orale, datele sau rezultatele expertizei se pedepseşte, conform distincţiilor de la articolele 434-13 şi 434-14, cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro sau cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 434-21

Subordonarea expertului este pedepsită în condiţiile prevăzute la articolul 434-15.

Articolul 434-22

Ruperea sigiliilor aplicate de autoritatea publică se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro. Tentativa de rupere a sigiliilor se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice deturnare de obiect plasat sub sigiliu sau sub autoritatea justiţiei.

Articolul 434-23

Luarea numelui unui terţ, în circumstanţele care au determinat sau ar fi putut determina împotriva acestuia urmăriri penale, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

În pofida dispoziţiilor articolelor de la 132-2 până la 132-5, pedepsele pronunţate pentru acest delict se cumulează, fără posibilitatea contopirii, cu cele care ar fi fost pronunţate pentru infracţiunea cu ocazia căreia a fost comisă uzurparea.

Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la primul paragraf declaraţia falsă cu privire la starea civilă a unei persoane, care a determinat sau ar fi putut determina urmăriri penale împotriva unui terţ.

Articolul 434-23-1

Articolele 34-8, 434-9, de la 434-13 până la 434-15 sunt aplicabile atingerilor aduse administrării justiţiei de Curtea penală internaţională.

Secţiunea 3

Despre atingerile aduse autorităţii justiţiei

Alineatul 1

Despre atingerile aduse respectului datorat justiţiei

Articolul 434-24

Insulta prin cuvinte, gesturi sau ameninţări, prin înscrisuri sau imagini de orice natură nefăcute publice sau prin trimiterea de orice fel de obiecte adresate unui magistrat, jurat sau oricărei persoane care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională în exercitarea funcţiilor sale sau cu ocazia acestei exercitări şi care tinde să aducă atingere demnităţii sale sau respectului datorat funcţiei cu care este investit se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Dacă insulta are loc la audierea în faţa unei curţi, tribunal sau a unei formaţiuni jurisdicţionale, pedeapsa este de 2 ani închisoare şi amenda de 30.000 euro.

Articolul 434-25

Fapta prin care se încearcă să se discrediteze, în mod public prin acte, cuvinte, înscrisuri sau imagini de orice natură, un act sau o decizie jurisdicţională, în condiţiile care sunt de natură să aducă atingere autorităţii justiţiei sau independenţei sale se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică comentariilor tehnice nici actelor, cuvintelor, înscrisurilor sau imaginilor de orice natură care tind la reformarea, casaţia sau revizuirea unei decizii.

Dacă infracţiunea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile legilor speciale ce guvernează aceste domenii se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Acţiunea publică se prescrie în trei luni împlinite, începând din ziua în care a fost comisă infracţiunea definită la acest articol, dacă în acest interval nu a fost făcut niciun act de instrucţie sau de urmărire.

Articolul 434-26

Fapta prin care se denunţă în mod mincinos autorităţii judiciare sau administrative faptele care constituie o crimă sau un delict care au determinat autorităţile judiciare la cercetări inutile se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Paragraful 2

Despre evadare

Articolul 434-27

Constituie evadare care se pedepseşte fapta prin care un deţinut se sustrage plasării în custodie.

Evadarea se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Dacă evadarea este comisă prin violenţă, efracţie sau corupţie, chiar şi când acestea ar fi fost comise, în acord cu deţinutul, de către un terţ, pedepsele sunt de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Articolul 434-28

Pentru aplicarea acestui alineat, este considerată deţinut orice persoană:

1° Care este plasată în custodie;

2° Care se află în instanţă sau în curs de prezentare la autoritatea judiciară la ieşirea din custodia poliţiei sau în executarea unui mandat de arestare;

3° Căreia i-a fost notificat un mandat de depunere sau un mandat de arestare valabil;

4° Care execută o pedeapsă privativă de libertate sau care a fost arestată pentru executarea acestei pedepse;

5° Care este plasată în închisoare în scopul extrădării.

Articolul 434-29

Constituie de asemenea evadare pedepsită cu aceleaşi pedepse fapta:

1° Prin care un deţinut plasat într-o unitate sanitară sau spital se sustrage supravegherii la care a fost supus;

2° Prin care orice condamnat se sustrage controlului la care a fost supus atunci când a făcut obiectul unei decizii fie de plasare în afara unităţii penitenciare, fie de plasare sub supraveghere electronică sau atunci când beneficiază fie de regimul semi-libertăţii, fie de permisiunea de ieşire;

3° Prin care orice condamnat nu se reintegrează în unitatea penitenciară la încheierea unei măsuri de suspendare sau de fracţionare a pedepsei cu închisoare, de scoatere, de semi-libertate sau a permisiunii de ieşire;

4° Prin care orice condamnat plasat sub supraveghere electronică neutralizează prin orice mijloc procedeul ce permite detectarea de la distanţă a prezenţei sau absenţei sale în locul desemnat de judecătorul responsabil cu executarea pedepselor.

Articolul 434-30

Infracţiunile prevăzute la articolul 434-27 şi la punctul 1° al articolului 434-29 se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă au fost comise sub ameninţarea unei arme sau a unei substanţe explozive, incendiare sau toxice.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro dacă s-a folosit o armă sau o substanţă explozivă, incendiară sau toxică sau dacă faptele sunt comise în bandă organizată, chiar dacă membrii acestei bande sunt sau nu deţinuţi.

Articolul 434-31

În pofida dispoziţiilor articolelor de la 132-2 până la 132-5, pedepsele pronunţate pentru delictul de evadare se cumulează, fără posibilitatea contopirii, cu cele pe care evadatul le ispăşea sau cu cele pronunţate pentru infracţiunea din cauza căreia era deţinut.

Articolul 434-32

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro fapta prin care orice persoană procură unui deţinut orice mijloc de a se sustrage custodiei la care a fost supus.

Atunci când contribuţia astfel adusă se însoţeşte de violenţă, efracţie sau#9; corupţie, infracţiunea se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Dacă această contribuţie constă în furnizarea sau folosirea unei arme sau a unei substanţe explozive, incendiare sau toxice, infracţiunea se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 434-33

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro fapta prin care orice persoană însărcinată cu supravegherea, facilitează sau pregăteşte, chiar prin abţinere voluntară, evadarea unui deţinut.

Aceste dispoziţii se aplică de asemenea oricărei persoane abilitate prin funcţiile sale să pătrundă într-o unitate penitenciară sau să se apropie de deţinuţi, în orice calitate.

În cazurile prevăzute la acest articol, atunci când contribuţia adusă constă din furnizarea sau folosirea unei arme sau a unei substanţe explozive, incendiare sau toxice, infracţiunea se pedepseşte cu 15 ani de recluziune şi cu amenda de 225.000 euro.

Articolul 434-34

Persoanele menţionate la articolele 434-32 şi 434-33 pot fi condamnate solidar la daune-interese pe care victima ar avea dreptul să se obţină de la deţinut prin exercitarea acţiunii civile din cauza infracţiunii care motiva detenţia acestuia.

Articolul 434-35

Se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fapta prin care, indiferent de locul în care se produce, se oferă sau se furnizează unui deţinut, sau se primesc de la acesta şi se transmit sume de bani, corespondenţe, obiecte sau substanţe diverse şi se comunică prin orice mijloc cu un deţinut, în afara cazurilor autorizate de regulamente.

Pedeapsa este de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro dacă vinovatul este însărcinat cu supravegherea deţinuţilor sau dacă este abilitat prin funcţiile sale să pătrundă într-o unitate penitenciară sau să apropie de deţinuţi, în orice calitate.

Articolul 434-35-1

Se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro pătrunderea de către o persoană într-o unitate penitenciară sau escaladarea împrejmuirii fără să fie abilitată în virtutea dispoziţiilor legislative sau reglementare sau fără să fi fost autorizată de autorităţile competente.

Articolul 434-36

Tentativa delictelor prevăzute la acest alineat se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 434-37

Orice persoană care a încercat să comită, în calitate de autor sau de complice, una din infracţiunile prevăzute la acest alineat, va fi scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea judiciară sau administraţia penitenciară, a împiedicat evadarea.

Alineatul 3

Despre alte atingeri aduse autorităţii justiţiei penale

Articolul 434-38

Fapta prin care o persoană care are interdicţie de şedere apare într-un loc interzis se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană care are interdicţie de şedere se sustrage măsurilor de supraveghere prescrise de judecător.

Articolul 434-39

În cazul în care printr-o hotărâre s-a dispus, cu titlu de pedeapsă, afişarea deciziei de condamnare, fapta de suprimare, disimulare sau rupere totală sau parţială a afişelor expuse se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro.

Hotărârea va dispune din nou afişarea pe cheltuiala condamnatului.

Articolul 434-40

Atunci când a fost pronunţată, cu titlu de pedeapsă, interdicţia exercitării unei activităţi profesionale sau sociale sau a unei funcţii publice prevăzute la primul paragraf al articolului 131-27 şi la articolele 131-28 şi 131-29, orice încălcare a acestei interdicţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 434-40-1

Atunci când a fost pronunţată, cu titlu de pedeapsă, interdicţia de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială prevăzută la al doilea paragraf al articolului 131-27, orice încălcare a acestei interdicţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 375.000 euro.

Articolul 434-41

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro încălcarea de către condamnat a obligaţiilor sau interdicţiilor ce rezultă din pedepsele cu suspendare sau de anulare a permisului de conducere, de interzicere de a conduce anumite automobile terestre cu motor, de interzicere de a pătrunde în anumite locuri sau de a întâlni anumite persoane, de obligare la îndeplinirea unui stagiu, de interzicere de a deţine sau a purta o armă, de retragere a permisului de vânătoare, de interzicere de a emite cecuri sau de a folosi cărţi de credit, de închidere a unităţii sau de excludere de pe pieţele publice pronunţate în aplicarea articolelor 131-5-1, 131-6, 131-10, 131-14, 131-16 sau 131-17, de interzicere de a încheia un nou contract de abonament la un serviciu de comunicare publică online ce rezultă din pedeapsa complementară prevăzută în materie delictuală la articolul L. 335-7 din Codul proprietăţii intelectuale, de interzicere de a cumpăra un bun imobiliar sau o afacere de la o unitate care primeşte cazare de la public în mod integral sau parţial, rezultând din pedeapsa complementară prevăzută la punctul 5° bis al articolului 225-19 din prezentul Cod, la punctul 3° de la III al articolului L. 511-6 din Codul construcţiilor şi locuinţelor şi la punctul 3° de la IV al articolului L. 1337-4 din Codul sănătăţii publice.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse distrugerea, deturnarea sau încercarea de a distruge sau deturna un automobil imobilizat sau un vehicul, o armă sau orice alt bun corporal sau necorporal, sau un animal confiscate în aplicarea articolelor 131-6, 131-10, 131-14,131-16, 131-21 sau 131-39.

Se pedepseşte de asemenea cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană care primeşte notificarea unei decizii ce se pronunţă în privinţa sa, în aplicarea articolelor menţionate mai sus, suspendarea sau anularea permisului de conducere, retragerea permisului de vânătoare sau confiscarea unui automobil, a unei arme sau a oricărui alt bun corporal sau necorporal sau a unui animal, refuză să încredinţeze permisul suspendat, anulat sau retras sau bunul ori animalul confiscat agentului autorităţii însărcinate cu executarea acestei decizii.

Articolul 434-42

Încălcarea de către condamnat a obligaţiilor ce rezultă din pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii pronunţată cu titlu de pedeapsă principală sau de pedeapsă complementară se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 434-42-1

Fapta prin care o persoană supusă uneia sau mai multor obligaţii ori interdicţii impuse printr-o ordonanţă emisă de judecătorul pentru detenţie şi libertăţi în aplicarea unei decizii de protecţie europeană conform articolului 696-102 din Codul de procedură penală nu respectă oricare din aceste obligaţii sau interdicţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 434-43

În cazul în care a fost pronunţată împotriva unei persoane juridice una din pedepsele prevăzute la articolul 131-39, încălcarea de către o persoană fizică a obligaţiilor care decurg din aceasta se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Fapta prin care orice persoană fizică participă la menţinerea sau reconstituirea, deschisă sau deghizată, a unei persoane juridice a cărei dizolvare a fost pronunţată în aplicarea dispoziţiilor punctului 1° al articolului 131-39 se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

În cazul în care dizolvarea a fost pronunţată pentru o infracţiune comisă în stare de recidivă, sau pentru infracţiunea prevăzută la paragraful precedent, pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro.

Secţiunea 4

Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 434-44

Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele de la 434-4 până la 434-9-1, 434-11, de la 434-13 până la 434-15, de la 434-17 până la 434-23, 434-27, 434-29, 434-30, 434-32, 434-33, 434-35, 434-36 şi de la 434-40 până la 434-43 sunt de asemenea pasibile de interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26.

În cazurile prevăzute la articolele 434-9, 434-9-1, 434-16 şi 434-25, pot fi de asemenea dispuse afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la al treilea paragraf al articolului 434-9, la articolul 434-33 şi la al doilea paragraf al articolului 434-35, sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, doar pentru infracţiunile prevăzute la ultimul paragraf al articolelor 434-9 şi 434-33, de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau în numele altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate cumulativ.

În toate cazurile prevăzute la acest capitol, se impune în plus confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Articolul 434-45

Persoanele fizice vinovate de delictul prevăzut la articolul 434-10 sunt de asemenea pasibile de suspendarea, pentru o durată de cel mult 5 ani, a permisului de conducere, această suspendare neputând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale.

Articolul 434-46

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la cel de-al optulea paragraf al articolului 434-9, la articolele 434-9-1 şi 434-30, la ultimul paragraf al articolului 434-32 şi la articolul 434-33.

Articolul 434-47

Persoanele juridice recunoscute ca fiind responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile prevăzute la al optulea paragraf al articolului 434-9, la al doilea paragraf al articolului 434-9-1 şi la articolele 434-39 şi 434-43 sunt pasibile de următoarele pedepse:

1° Amenda, potrivit prevederilor articolului 131-38;

2° Pentru o durată de cel mult 5 ani, pedepsele menţionate la punctele 2°, 3°, 4°, 5°, 6° şi 7° ale articolului 131-39;

3° Confiscarea prevăzută la articolul 131-21;

4° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35;

5° Pentru infracţiunile prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf ale articolului 434-43, pedeapsa dizolvării menţionată la punctul 1° al articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul V

Despre atingerile aduse administraţiei publice şi înfăptuirii justiţiei a Comunităţilor europene, a statelor membre ale Uniunii europene, a celorlalte state străine şi organizaţii internaţionale publice

Secţiunea 1

Despre atingerile aduse administraţiei publice

Sub-secţiunea 1

Despre corupţia şi traficul de influenţă pasive

Articolul 435-1

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care un reprezentant al autorităţii publice, însărcinat cu o misiune de serviciu public sau învestit cu un mandat electiv public într-un stat străin sau în cadrul unei organizaţii internaţionale publice solicită sau este de acord, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje pentru sine sau pentru alţii, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act din funcţia, misiunea sau mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său.

Articolul 435-2

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care orice persoană solicită sau este de acord, în orice moment, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare, pentru sine sau pentru alţii, pentru abuzul de influenţă reală sau presupusă în vederea obţinerii de distincţii, ocupaţii, pieţe sau orice decizie favorabilă de la un reprezentant al autorităţii publice, însărcinat cu o misiune de serviciu public sau învestit cu un mandat electiv public în cadrul unei organizaţii internaţionale publice.

Sub-secţiunea 2

Despre corupţia şi traficul de influenţă active

Articolul 435-3

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă de poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, propunerea fără drept şi în orice moment, direct sau indirect, făcută unui reprezentant al autorităţii publice, însărcinat cu o misiune de serviciu public sau investit cu un mandat electiv public într-un stat străin sau în cadrul unei organizaţii internaţionale publice, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act ţinând de funcţia, misiunea sau mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea unei persoane menţionate la paragraful precedent care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act prevăzut Ia paragraful menţionat.

Articolul 435-4

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, propunerea fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje unei persoane, pentru sine sau pentru alţii, pentru abuzul de influenţă reală sau presupusă în vederea obţinerii de distincţii, ocupaţii, pieţe sau orice altă decizie favorabilă de la un reprezentant al autorităţii publice, însărcinat cu o misiune de serviciu public sau investit cu un mandat electiv public în cadrul unei organizaţii internaţionale publice.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea unei persoane care solicită, în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru abuzul de influenţă reală sau presupusă în vederea obţinerii de distincţii, ocupaţii, pieţe sau orice altă decizie favorabilă de la persoane menţionate la primul paragraf.

Sub-secţiunea 3

Dispoziţii comune

Articolul 435-5

Organizaţiile create în aplicarea Tratatului privind Uniunea Europeană sunt considerate organizaţii internaţionale publice pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.

Articolul 435-6-1

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute la articolele de la 435-1 la 435-4 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis prevenirea comiterii infracţiunii sau identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Secţiunea 2

Despre atingerile aduse înfăptuirii justiţiei

Sub-secţiunea 1

Despre corupţia şi traficul de influenţă pasive

Articolul 435-7

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care:

1° Orice persoană care exercită funcţii jurisdicţionale într-un stat străin sau în cadrul unei curţi internaţionale;

2° Orice funcţionar din cadrul grefei unei instanţe străine sau curţi internaţionale;

3° Orice expert numit de o astfel de instanţă sau curte sau de către părţi;

4° Orice persoană însărcinată cu o misiune de conciliere sau mediere de către o astfel de instanţă sau curte;

5° Orice arbitru care îşi exercită misiunea în temeiul dreptului cu privire la arbitraj al unui stat străin,

solicită sau este de acord, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act ţinând de funcţia sa sau facilitat de funcţia sa.

Articolul 435-8

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, solicitarea sau acceptarea, în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje unei persoane, pentru sine sau pentru alţii, pentru abuzul de influenţă reală sau presupusă în vederea obţinerii unei decizii sau aviz favorabil de la o persoană menţionată la articolul 435-7, atunci când îşi exercită funcţiile în cadrul unei curţi internaţionale sau este numită de o astfel de curte.

Sub-secţiunea 2

Despre corupţia şi traficul de influenţă active

Articolul 435-9

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, propunerea, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect:

1° Oricărei persoane care exercită funcţii jurisdicţionale într-un stat străin sau în cadrul unei curţi internaţionale;

2° Oricărui funcţionar din cadrul grefei unei instanţe străine sau curţi internaţionale;

Oricărui expert numit de o astfel de instanţă sau curte sau de către părţi;

4° Oricărei persoane însărcinată cu o misiune de conciliere sau mediere de către o astfel de instanţă sau curte;

5° Oricărui arbitru care îşi exercită misiunea în temeiul dreptului cu privire la arbitraj al unui stat străin,

pentru sine sau pentru alţii, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare, pentru ca această persoană să îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui act ţinând de funcţia sa sau facilitat de funcţia sa.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea către o persoană menţionată la punctele de la 1° la 5° care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act ce ţine de funcţia sa sau facilitat de funcţia sa.

Articolul 435-10

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, propunerea, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje unei persoane, pentru sine sau pentru alţii, pentru abuzul de influenţă reală sau presupusă în vederea obţinerii unei decizii sau aviz favorabil de la o persoană menţionată la articolul 435-9, atunci când îşi exercită funcţiile în cadrul unei curţi internaţionale sau este numită de o astfel de curte.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea către o persoană care solicită, în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru abuzul de influenţă reală sau presupusă în vederea obţinerii de la o persoană menţionată la primul paragraf a unei decizii sau aviz favorabil.

Sub-secţiunea 3

Dispoziţii comune

Articolul 435-11-1

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui uneia din infracţiunile prevăzute la articolele de la 435-7 până la 435-10 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis prevenirea comiterii infracţiunii sau identificarea, după caz, a celorlalţi autori sau complici.

Sub-secţiunea 4

Despre alte obstrucţionări ale înfăptuirii justiţiei

Articolul 435-12

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro utilizarea de promisiuni, oferte, cadouri, presiuni, ameninţări, asalturi, manevre sau tertipuri cu ocazia unei proceduri sau în vederea unei cereri sau apărări în instanţă, într-un stat străin sau în faţa unei curţi internaţionale, pentru determinarea altei persoane fie de a da o declaraţie sau certificare mincinoasă, fie de a se abţine de la declaraţie sau certificare, chiar dacă mituirea nu are efecte.

Articolul 435-13

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro utilizarea de ameninţări, violenţe sau comiterea oricărui act de intimidare pentru a determina un magistrat, jurat sau orice persoană care face parte dintr-un complet de judecată sau participant la serviciul public al justiţiei, agent al serviciilor de detectare sau pedepsire a infracţiunilor într-un stat străin sau într-o curte internaţională să îndeplinească sau să abţină de la îndeplinirea unui act din funcţia sau misiunea sa sau facilitat de funcţia sau misiunea sa.

Secţiunea 3

Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 435-14

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la acest capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, pentru o durată de cel mult 5 ani, de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

3° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35;

4° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 131-21, a obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul infracţiunii.

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în plus în condiţiile prevăzute la articolele de la 131-30 până la 131-30-2, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin care s-a făcut vinovat de una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 435-15

Persoanele juridice recunoscute ca fiind penal responsabile, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile prevăzute la articolele 435-3, 235-4, 435-9 şi 435-10 sunt pasibile de următoarele pedepse:

1° Amenda, potrivit prevederilor articolului 131-38;

2° Pentru o durată de cel mult 5 ani, pedepsele prevăzute la punctele de la 2° la 7° ale articolului 131-39;

3° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 131-21, a obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau produsului acesteia;

4° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Capitolul VI

Despre participarea la o activitate mercenară

Articolul 436-1

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro fapta:

1° Prin care orice persoană, special recrutată pentru a se lupta într-un conflict armat şi care nu este nici cetăţean al unui Stat parte la aşa-zisul conflict armat, nici membru al forţelor armate din acel Stat, nici nu a fost trimisă în misiune de către un Stat altul decât unul din cele care sunt părţi la conflict în calitate de membru al forţelor armate din acel Stat, ia sau încearcă să ia parte directă la ostilităţi în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remuneraţii net superioare celei care se plăteşte sau promite luptătorilor cu un rang şi funcţii analoage din forţele armate ale părţii pentru care trebuie să se lupte;

2° Prin care orice persoană, special recrutată pentru a lua parte la un act concertat de violenţă care vizează răsturnarea instituţiilor sau atingerea integrităţii teritoriale a unui Stat şi care nu este nici cetăţean al Statului împotriva căruia acest act este realizat, nici membru al forţelor armate al acelui Stat, nici nu a fost trimisă în misiune de vreun Stat, ia sau încearcă să ia parte la un asemenea act în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remuneraţii importante.

Articolul 436-2

Conducerea sau organizarea unei grupări ce are ca obiect recrutarea, utilizarea, remunerarea, echiparea sau instrucţia militară a unei persoane definite la articolul 436-1 se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 436-3

Dacă faptele menţionate la acest capitol sunt comise în străinătate de un francez sau de către o persoană care este rezidentă în mod obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la al doilea paragraf al articolului 113-6 şi dispoziţiile tezei a doua a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 436-4

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la acest capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Difuzarea integrală sau parţială a deciziei sau a unui comunicat ce informează publicul despre motivele şi despre dispozitivul acesteia în condiţiile prevăzute la articolul 131-35;

3° Interdicţia şederii, potrivit prevederilor articolului 131-31.

Articolul 436-5

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la articolul 436-2 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Titlul IV

Despre atingerile aduse încrederii publice

Capitolul I

Despre falsuri

Articolul 441-1

Constituie un fals orice alterare frauduloasă a adevărului, de natură să cauzeze un prejudiciu, comisă prin orice mijloc, într-un înscris sau orice alt suport de exprimare a gândirii care are ca obiect sau care poate avea ca efect stabilirea dovezii unui drept sau a unui fapt ce are consecinţe juridice.

Falsul şi uzul de fals se pedepsesc cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 441-2

Falsul comis într-un document emis de o administraţie publică în scopul constatării unui drept, a unei identităţi sau calităţi sau în scopul acordării unei autorizaţii se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Uzul de fals menţionat la paragraful precedent se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă falsul sau uzul de fals este comis:

1° Fie de către un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public ce acţionează în exercitarea funcţiilor sale;

2° Fie în mod obişnuit;

3° Fie cu intenţia de a facilita comiterea unei crime sau procurarea impunităţii pentru autor.

Articolul 441-3

Deţinerea frauduloasă al unuia din documentele false definite la articolul 441-2 se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Pedeapsa este de 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro în caz de deţinere frauduloasă a mai multor documente false.

Articolul 441-4

Falsul comis într-un înscris public sau autentic sau într-o înregistrare ordonată de autoritatea publică se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Uzul de fals menţionat la paragraful anterior se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Pedepsele sunt de 15 ani de recluziune şi amenda de 225.000 euro dacă falsul sau uzul de fals este comis de un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public ce acţionează în exercitarea funcţiilor sau misiunii sale.

Articolul 441-5

Procurarea frauduloasă pentru o altă persoană a unui document emis de către o administraţie publică în scopul constatării unui drept, a unei identităţi sau calităţi sau în scopul acordării unei autorizaţii se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă infracţiunea este comisă:

1 ° Fie de un reprezentant al autorităţii publice sau o persoană însărcinată cu o misiune de serviciu public ce acţionează în exercitarea funcţiilor sale;

2° Fie în mod obişnuit;

3° Fie cu intenţia de a facilita comiterea unei crime sau procurarea impunităţii pentru autor.

Articolul 441-6

Emiterea pe nedrept de către o administraţie publică sau un organism însărcinat cu o misiune de serviciu public, prin orice mijloc fraudulos, a unui document destinat constatării unui drept, unei identităţi sau unei calităţi sau pentru acordarea unei autorizaţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse furnizarea unei declaraţii mincinoase în vederea obţinerii, încercării de a obţine, solicitării de a obţine sau încercării de a solicita obţinerea de la o persoană publică, un organism de protecţie socială sau de la un organism însărcinat cu o misiune de serviciu public a unei alocaţii, plăţi sau avantaj nedrept.

Articolul 441-7

Independent de cazurile prevăzute în prezentul capitol, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fapta:

1° Prin care se atestă sau se certifică o stare de fapt inexistentă;

2° Prin care se falsifică un atestat sau un certificat real;

Prin care se face uz de un atestat sau de un certificat inexact sau falsificat.

Pedepsele sunt de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro dacă infracţiunea este comisă în vederea prejudicierii Tezaurului public sau patrimoniului altei persoane.

Articolul 441-8

Utilizarea unui document de identitate sau de călătorie ce aparţine unui terţ, cu sau fără consimţământul acestuia, pentru a pătrunde sau a rămâne pe teritoriul spaţiului Schengen sau obţinerea în mod nejustificat a unui titlu, calităţi, statut sau avantaj se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Fapta prin care titularul documentului de identitate sau de călătorie a facilitat cu ştiinţă comiterea infracţiunii menţionate la primul paragraf se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă aceste infracţiuni sunt comise în mod obişnuit.

Articolul 441-9

Tentativa delictelor prevăzute la articolele 441-1, 441-2 şi de la 441-4 până la 441-8 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 441-10

Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Excluderea de pe pieţele publice;

4° Confiscarea obiectului care a servit sau care era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Articolul 441-11

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în prezentul capitol.

Articolul 441-12

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

CAPITOLUL II

Despre moneda falsă

Articolul 442-1

Contrafacerea sau falsificarea monezilor sau bancnotelor cu putere de circulaţie în Franţa sau emise de către instituţiile străine sau internaţionale abilitate în acest scop se pedepseşte cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 450.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fabricarea monezilor şi bancnotelor menţionate la paragraful anterior realizată cu ajutorul instalaţiilor sau materialelor autorizate destinate acestui scop, dacă este efectuată cu încălcarea condiţiilor fixate de către instituţiile abilitate să emită aceste semne monetare şi fără acordul acestor instituţii.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute la acest articol.

Articolul 442-2

Transportul, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie a semnelor monetare contrafăcute sau falsificate menţionate la primul paragraf al articolului 442-1 sau a semnelor monetare fabricate în mod ilegal menţionate la cel de-al doilea paragraf al acestui articol se pedepsesc cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Infracţiunile prevăzute la paragraful precedent se pedepsesc cu 30 ani de recluziune şi cu amenda de 450.000 euro dacă sunt comise în bandă organizată.

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute la cel de-al doilea paragraf al acestui articol.

Articolul 442-3

Contrafacerea sau falsificarea monedelor sau bancnotelor franceze sau străine care nu au curs legal sau nu sunt autorizate se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 442-4

Punerea în circulaţie a oricărui semn monetar neautorizat având ca obiect înlocuirea monedelor sau bancnotelor ce au curs legal în Franţa se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 442-5

Fabricarea, utilizarea sau deţinerea fără autorizaţie a materialelor, instrumentelor, programelor informatice sau a oricărui alt element destinat în mod special fabricării sau protecţiei împotriva contrafacerii sau falsificării bancnotelor sau monedelor se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 442-6

Se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fabricarea, vânzarea, distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formule care prezintă cu semnele monetare menţionate la articolul 442-1 o asemănare de natură să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate.

Articolul 442-7

Fapta prin care cel care a primit semnele monetare contrafăcute sau falsificate menţionate la articolul 442-1 luându-le drept cele reale, le repune în circulaţie după ce le-a descoperit viciile se pedepseşte cu amenda de 7.500 euro.

Articolul 442-8

Tentativa delictelor prevăzute la primul paragraf al articolului 442-2 şi la articolele de la 442-3 până la 442-7 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 442-9

Orice persoană care a încercat să comită una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol va fi scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis prevenirea comiterii infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 442-10

Pedeapsa privativă de libertate impusă autorului sau complicelui infracţiunilor prevăzute la articolele de la 442-1 până la 442-4 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea comportamentelor incriminate şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 442-11

Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute la articolele de la 442-1 până la 442-6 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiune a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Interdicţia sejurului, potrivit prevederilor articolului 131-31.

Articolul 442-12

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele de la 442-1 până la 442-4.

Articolul 442-13

În toate cazurile prevăzute în prezentul capitol, poate fi de asemenea pronunţată confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Confiscarea monedelor şi bancnotelor contrafăcute sau falsificate şi de asemenea a materialelor şi instrumentelor destinate fabricării lor este obligatorie.

După cum contrafacerea sau falsificarea a fost efectuată asupra unor monede sau bancnote, semnele monetare contrafăcute sau falsificate sunt încredinţate administraţiei monedelor şi medaliilor sau Băncii Franţei, în scopul eventual al distrugerii lor. Le mai sunt încredinţate de asemenea, în acelaşi scop, materialele şi instrumentele confiscate pe care le desemnează.

Confiscarea obiectelor, imprimate sau formulelor menţionate la articolul 442-6 este de asemenea obligatorie. Ea atrage remiterea obiectului confiscat administraţiei monedelor şi medaliilor sau Băncii Franţei, în funcţie de distincţia prevăzută la paragraful precedent, în scopul distrugerii eventuale.

Articolul 442-14

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate la articolul 131-39;

2° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 442-13.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 442-15

Dispoziţiile articolelor 442-1, 442-2 şi de la 442-5 până la 442-14 se aplică în cazul bancnotelor şi monedelor care, chiar dacă sunt destinate punerii în circulaţie, nu au fost încă emise de către instituţiile abilitate în acest scop şi nu au încă un curs legal.

Articolul 442-16

Persoanele fizice sau juridice vinovate de crimele şi delictele prevăzute la articolele de la 442-1 până la 442-3 sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară de confiscare a bunurilor sau a unei părţi din acestea ce le aparţine sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, de care dispun în mod liber, indiferent de natura lor, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

CAPITOLUL III

Despre falsificarea titlurilor sau a altor valori fiduciare emise de autoritatea publică

Articolul 443-1

Contrafacerea sau falsificarea efectelor emise de Tezaurul public cu timbrul sau cu marca sa sau a efectelor emise de Statele străine cu timbrul sau marca lor, şi de asemenea utilizarea sau transportul acestor efecte contrafăcute sau falsificate se pedepsesc cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 443-2

Se pedepsesc cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro contrafacerea sau falsificarea timbrelor poştale sau a altor valori fiduciare poştale, precum şi a timbrelor emise de către administraţia finanţelor, vânzarea, transportul, distribuirea sau utilizarea acestor timbre sau valori contrafăcute sau falsificate.

Articolul 443-3

Se pedepsesc cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fabricarea, vânzarea, transportul sau distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formule care prezintă, cu titlurile sau alte valori fiduciare emise de Stat, colectivităţile locale, unităţile publice sau exploatatorii publici prevăzute de Legea nr. 90-568 din 2 iulie 1990 cu privire la organizarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor, o asemănare de natură să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate.

Articolul 443-4

Se pedepsesc cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 7.500 euro contrafacerea sau falsificarea timbrelor poştale străine sau a altor valori poştale emise de serviciul poştal dintr-o ţară străină, precum şi vânzarea, transportul, distribuirea sau utilizarea acestor timbre sau valori contrafăcute sau falsificate.

Articolul 443-5

Tentativa delictelor prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 443-6

Persoanele fizice vinovate de delictele prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit modalităţilor, prevăzute la articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

În toate cazurile, confiscarea obiectului delictului este obligatorie. Ea predarea către administraţie a obiectului confiscat în scopul distrugerii eventuale.

Articolul 443-7

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 443-1 şi 443-2.

Articolul 443-8

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat) ;

2° Pedepsele menţionate la articolul 131-39;

3° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 443-6.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul IV

Despre falsificarea mărcilor autorităţii

Articolul 444-1

Contrafacerea sau falsificarea fie a sigiliului Statului, fie a timbrelor naţionale, fie a mărcilor ce servesc la marcarea materiilor din aur, argint sau de platină, sau utilizarea acestor sigilii, timbre sau mărci, contrafăcute sau falsificate, se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Articolul 444-2

Utilizarea frauduloasă a sigiliilor Statului, a timbrelor naţionale sau a mărcilor ce servesc la marcarea aurului, argintului sau obiectelor din platină se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 444-3

Se pedepsesc cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro:

1° Contrafacerea sau falsificarea sigiliilor, timbrelor sau mărcilor unei autorităţi publice, sau utilizarea acestor sigilii, timbre sau mărci, contrafăcute sau falsificate;

2° Contrafacerea sau falsificarea documentelor având antet sau imprimate oficiale utilizate în adunările instituite de Constituţie, administraţii publice sau jurisdicţii, vânzarea, distribuirea şi de asemenea utilizarea acestor hârtii sau imprimate astfel contrafăcute sau falsificate;

3° Contrafacerea sau falsificarea de ştampile sau mărci care să ateste intervenţia serviciilor de inspecţie sau de supraveghere sanitară a Franţei sau ale unei ţări străine.

Articolul 444-4

Utilizarea frauduloasă a sigiliilor, mărcilor, timbrelor, hârtiilor, imprimatelor sau ştampilelor şi a mărcilor ce atestau intervenirea serviciilor de inspecţie sau de supraveghere sanitară menţionate la articolul 444-3 se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 444-5

Se pedepsesc cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fabricarea, vânzarea, distribuirea sau utilizarea imprimatelor care prezintă cu hârtiile având antet sau imprimatele oficiale utilizate de adunările instituite de Constituţie, administraţii publice sau jurisdicţii o asemănare de natură să cauzeze o confuzie în percepţia publicului.

Articolul 444-6

Tentativa delictelor prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 444-7

Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute în prezentul capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit modalităţilor, prevăzute la articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Excluderea de pe pieţele publice;

4° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a produsului acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

În toate cazurile, confiscarea obiectului delictului este obligatorie. Ea provoacă încredinţarea către administraţie a obiectului confiscat în scopul distrugerii eventuale.

Articolul 444-8

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în prezentul capitol.

Articolul 444-9

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pedepsele menţionate lan articolul 131-39;

3° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 444-7.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul V

Despre corupţia persoanelor care nu exercită o funcţie publică

Secţiunea 1

Despre corupţia pasivă şi activă a persoanelor care nu exercită o funcţie publică

Articolul 445-1

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care sunt propuse, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, unei persoane care, fără să fie reprezentantul autorităţii publice, nici însărcinată cu o misiune de serviciu public, nici învestită cu un mandat electiv public, exercită, în cadrul unei activităţi profesionale sau sociale, o funcţie de conducere sau o activitate pentru o persoană fizică sau juridică sau pentru orice organism, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru ca această persoană să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini, sau pentru că a îndeplinit sau s-a abţinut de la a îndeplini un act ţinând de activitatea sau de funcţia sa sau facilitat de activitatea sau funcţia sa, cu încălcarea obligaţiilor legale, contractuale sau profesionale.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care se cedează unei persoane menţionată la primul paragraf care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare, pentru sine sau pentru ceilalţi, pentru a îndeplini sau pentru că a îndeplinit, ori pentru a se abţine sau că s-a abţinut de a la îndeplinirea unui act menţionat la paragraful respectiv, cu încălcarea obligaţiilor sale legale, contractuale sau profesionale.

Articolul 445-1-1

Pedepsele prevăzute la articolul 445-1 se aplică oricărei persoane care promite sau oferă, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, cadouri, daruri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, unui actor al unui eveniment sportiv care generează pariuri sportive, pentru ca acesta din urmă să modifice, printr-un act sau o abţinere, derularea normală şi echitabilă a acestui eveniment.

Articolul 445-2

Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 500.000 euro, sumă ce poate fi majorată până la dublul folosului obţinut din infracţiune, fapta prin care o persoană care, fără să fie reprezentantul autorităţii publice, nici însărcinată cu o misiune de serviciu public, nici investită cu un mandat electiv public, exercită, în cadrul unei activităţi profesionale sau sociale, o funcţie de conducere sau o activitate pentru o persoană fizică sau juridică sau pentru orice organism, solicită sau acceptă, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru a îndeplini sau pentru că a îndeplinit, ori pentru a se abţine sau că s-a abţinut de la îndeplinirea unui act din activitatea sau funcţia sa sau facilitat de activitatea sau funcţia sa cu încălcarea obligaţiilor sale legale, contractuale sau profesionale.

Articolul 445-2-1

Pedepsele prevăzute la articolul 445-2 se aplică oricărui actor al unui eveniment sportiv care generează pariuri sportive care, în vederea modificării sau alterării rezultatului, acceptă cadouri, daruri sau orice avantaje, pentru sine sau pentru alţii, pentru a modifica, printr-un act sau o abţinere, derularea normală şi echitabilă a acestui eveniment.

Secţiunea 2

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea penală a persoanelor juridice

Articolul 445-3

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile definite la articolele 445-1, 445-1-1, 445-2 şi 445-2-1 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-26, a drepturilor civice, civile şi de familie;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 131-21, a obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau produsului acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

4° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 445-4

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 445-1, 445-1-1, 445-2 şi 445-2-1 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de:

1° (Abrogat);

2° Pentru o durată de cel mult 5 ani, de pedepsele menţionate la punctele 2°, 3°, 4°, 5°, 6° şi 7° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă;

3° Confiscarea, potrivit prevederilor articolului 131-21, a obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau produsului acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;

4° Afişarea sau difuzare deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Capitolul VI

Despre încălcarea dispoziţiilor de reglementare a profesiilor exercitate în locurile publice

Articolul 446-1

Vânzarea frauduloasă este fapta, comisă fără autorizaţie sau declaraţie legală, prin care se oferă, se pun în vânzare sau se expun în vederea vânzării bunuri sau se exercită orice altă profesie în locurile publice cu încălcarea dispoziţiilor de reglementare a poliţiei în aceste locuri.

Vânzarea frauduloasă se pedepseşte cu 6 luni închisoare şi cu amenda de 3 750 euro.

Articolul 446-2

Dacă vânzarea frauduloasă este însoţită de asalturi sau ameninţări sau dacă este comisă în grup, pedeapsa este de 1 an închisoare şi amenda de 15.000 euro.

Articolul 446-3

Persoanele fizice vinovate de delictele prevăzute la acest capitol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Confiscarea a obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a produsului acesteia;

2° Distrugerea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a produsului acesteia.

Articolul 446-4

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

TITLUL VDespre participarea Ia o asociere de infractori

Articolul 450-1

Constituie o asociere de infractori orice grupare formată sau convenită constituită în vederea pregătirii, caracterizată de una sau mai multe fapte materiale, de una sau mai multe crime sau de unul sau mai multe delicte de cel puţin 5 ani închisoare.

Dacă infracţiunile planificate sunt crime sau delicte pedepsite cu 10 ani închisoare, participarea la o asociere de răufăcători se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro.

Dacă infracţiunile planificate sunt delicte pedepsite cu cel puţin 5 ani închisoare, participarea la o asociere de infractori se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 450-2

Orice persoană care a participat la gruparea sau înţelegerea definite la articolul 450-1 este scutită de pedeapsă dacă, înainte de orice urmărire, a dezvăluit existenţa grupării sau înţelegerea autorităţilor competente şi a permis identificarea celorlalţi participanţi.

Articolul 450-3

Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolul 450-1 sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, fie de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, fie de a exercita o profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste interdicţii de exercitare pot fi pronunţate în mod cumulativ;

3° Interdicţia sejurului, potrivit prevederilor articolului 131-31.

Pot fi de asemenea pronunţate împotriva acestor persoane celelalte pedepse complementare impuse pentru crimele şi delictele pe care aveau de gând să le pregătească gruparea sau înţelegerea.

Articolul 450-4

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la articolul 450-1 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 450-5

Persoanele fizice şi juridice recunoscute vinovate de infracţiunile prevăzute la al doilea paragraf al articolului 450-1 şi la articolul 321-6-1 sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară de confiscare a tuturor bunurilor lor sau a unei părţi din acestea, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, de care dispun în mod liber, de orice natură, mobile sau imobile, divizate sau nedivizate.

Partea legislativă

Cartea IV bis

Despre crimele şi delictele de război

Capitolul I

Despre diversele crime şi delicte de război

Secţiunea 1

Despre definiţia crimelor şi delictelor de război

Articolul 461-1

Constituie crime sau delicte de război infracţiunile definite în prezenta carte comise, cu ocazia unui conflict armat internaţional sau neinternaţional şi în legătură cu acest conflict, cu încălcarea legilor şi cutumelor de război sau a convenţiilor internaţionale aplicabile conflictelor armate, împotriva unor persoane sau bunuri menţionate la articolele de la 461-2 până la 461-31.

Secţiunea 2

Despre crimele şi delictele de război comune conflictelor armate internaţionale sau neinternaţionale

Sub-secţiunea 1

Despre atingerile aduse persoanei comise cu ocazia unui conflict armat internaţional sau neinternaţional

Alineatul 1

Despre atingerile aduse vieţii şi integrităţii fizice sau psihice

Articolul 461-2

Sunt pasibile de agravări ale pedepselor prevăzute la articolul 462-1 atingerile voluntare aduse vieţii, atingerile voluntare aduse integrităţii fizice sau psihice a persoanei, precum şi răpirea şi sechestrarea, definite în Cartea II din prezentul Cod şi comise împotriva unei persoane protejate de dreptul internaţional al conflictelor armate în temeiul legilor şi cutumelor de război şi al dreptului internaţional umanitar.

Articolul 461-3

Fapta prin care sunt supuse persoane ale unei părţi adverse la mutilări sau experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de motive terapeutice, nici practice în interesul acestor persoane şi care le provoacă decesul sau la aduc atingeri grave sănătăţii sau integrităţii lor fizice ori psihice se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-4

Fapta prin care este forţată o persoană protejată de dreptul internaţional al conflictelor armate să se prostitueze, este constrânsă să aibă o sarcină nedorită, este sterilizată împotriva voinţei ei sau se exercită împotriva ei orice altă formă de violenţă sexuală de gravitate comparabilă se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-5

Fapta prin care sunt supuse la tratamente umilitoare şi degradante persoane din partea adversă, aducând atingeri grave integrităţii lor fizice sau psihice se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Alineatul 2

Despre atingerile aduse libertăţii individuale

Articolul 461-6

Sunt pasibile de agravări ale pedepselor prevăzute la articolul 462-1 atingerile aduse libertăţii individuale definite la articolul 432-4 şi comise împotriva unei persoane protejate de dreptul internaţional al conflictelor armate, în afara cazurilor admise de convenţiile internaţionale.

Alineatul 3

Despre atingerile aduse drepturilor minorilor în conflictele armate

Articolul 461-7

Fapta prin care sunt înrolaţi minori de 18 ani în forţele armate sau în grupări armate sau sunt puşi să participe activ la ostilităţi se pedepseşte cu 20 ani de recluziune. Aceste dispoziţii nu împiedică înrolarea voluntară a minorilor mai mari de 15 ani.

Sub-secţiunea 2

Despre crimele şi delictele de război legate de desfăşurarea ostilităţilor

Alineatul 1

Despre mijloacele şi modalităţile de combat interzise

Articolul 461-8

Fapt prin care se ordonă să nu rămână supravieţuitori sau se ameninţă adversarul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-9

Fapta prin care sunt lansate atacuri deliberate împotriva populaţiei civile ca atare sau împotriva unor persoane civile care iau parte direct la ostilităţi se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-10

Fapta prin care sunt cauzate răni ce au adus atingeri grave integrităţii fizice a unui luptător din partea adversă care, depunând armele sau nemaiavând mijloace de apărare, s-a predat se pedepseşte cu 20 ani recluziune.

Pedeapsa este de 30 ani de recluziune dacă rănile au produs fără intenţie o mutilare sau o infirmitate permanentă sau decesul victimei.

Fapta prin care este cauzat decesul în mod voluntar în circumstanţele definite la primul paragraf se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-11

Fapta prin care sunt cauzate, prin perfidie, unui individ ce aparţine Naţiunii sau armatei adverse sau unui luptător din partea adversă răni ce au adus grave atingeri integrităţii sale fizice se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Pedeapsa este de 30 ani de recluziune dacă rănile au generat fără intenţie o mutilare sau o infirmitate permanentă sau decesul victimei.

Fapta prin care este cauzat decesul în mod voluntar în circumstanţele definite la primul paragraf se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-12

Se pedepseşte cu 20 ani de recluziune fapta prin care:

1° Sunt lansate atacuri deliberate împotriva personalului, clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare ce poartă, conform dreptului internaţional, semnele distincte prevăzute în convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 sau protocoalele lor adiţionale;

2° Sunt lansate atacuri deliberate împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, pentru a avea dreptul la protecţia garantată de dreptul internaţional al conflictelor armate persoanelor civile şi bunurile cu caracter civil.

Dacă infracţiunile descrise la punctele 1° şi 2° au cauzat personalului menţionat anterior răni ce au generat o mutilare sau o infirmitate permanentă, pedeapsa este de 30 ani de recluziune.

Dacă aceste infracţiuni au avut ca şi consecinţă decesul personalului luat în considerare, pedeapsa este recluziune pe viaţă.

Articolul 461-13

Fapta prin care sunt lansate atacuri deliberate împotriva clădirilor consacrate religiei, educaţiei, artei, ştiinţei sau acţiunii de caritate, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor în care sunt aduşi bolnavii sau răniţii, pentru ca aceste clădiri să nu fie utilizate în scopuri militare, se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Articolul 461-14

Fapta prin care sunt lansate atacuri deliberate împotriva bunurilor cu caracter civil care nu sunt obiective militare se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Alineatul 2

Despre atingerile aduse bunurilor în conflictele armate

Articolul 461-15

Fapta prin care, cu ajutorul armelor sau prin forţă deschisă, se jefuieşte un oraş sau o localitate, chiar luată cu asalt, se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Articolul 461-16

Dacă nu sunt justificate de necesităţi militare, constituie de asemenea crime sau delicte de război şi sunt pasibile de agravări ale pedepselor prevăzute la articolul 462-1 următoarele infracţiuni comise împotriva unei persoane protejate de dreptul internaţional al conflictelor armate:

1° Furturile, extorcările precum şi distrugerile, degradările şi deteriorările bunurilor definite în Cartea III din prezentul Cod;

2° Tăinuirea produsului uneia din infracţiunile prevăzute la punctul 1° al acestui articol.

Articolul 461-17

Tentativa delictelor prevăzute la punctul 1° al articolului 461-16 este susceptibilă de aceleaşi cauze de agravare a pedepselor.

Sub-secţiunea 3

Despre grupările formate sau înţelegerile stabilite în vederea pregătirii crimelor sau delictelor de război

Articolul 461-18

Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de una sau mai multe fapte materiale, uneia dintre crimele sau delictele de război definite la acest capitol se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 225.000 euro.

Secţiunea 3

Despre crimele şi delictele de război specifice conflictelor armate internaţionale

Sub-secţiunea 1

Despre atingerile aduse libertăţii şi drepturilor persoanelor în conflictele armate internaţionale

Articolul 461-19

Utilizarea unei persoane protejate de dreptul internaţional al conflictelor armate pentru evitarea ca anumite puncte, zone sau forţe militare să fie ţinta unor operaţiuni militare se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Articolul 461-20

Se pedepseşte cu 20 ani de recluziune fapta, comisă în numele unei puteri beligerante:

1° Prin care este constrânsă o persoană protejată de dreptul internaţional al conflictelor armate să servească în forţele armate;

2° Prin care sunt constrânşi cetăţenii părţii adverse să ia parte la operaţiunile de război conduse împotriva ţării lor, chiar dacă erau în serviciul puterii beligerante înainte de începerea războiului.

Articolul 461-21

Obstrucţionarea dreptului unei persoane protejate de dreptul internaţional al conflictelor armate de a fi judecată legal şi imparţial, conform dispoziţiilor convenţiilor internaţionale aplicabile, se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Dacă infracţiunea a condus la executarea persoanei care a făcut obiectul condamnării pronunţate, pedeapsa este recluziune pe viaţă.

Articolul 461-22

Declararea drepturilor şi acţiunilor cetăţenilor părţii adverse ca fiind inadmisibile în instanţă sau suspendate, din cauza naţionalităţii reclamanţilor, se pedepseşte cu 15 ani de recluziune.

Sub-secţiunea 2

Despre mijloacele şi metodele de luptă interzise într-un conflict armat internaţional

Articolul 461-23

Se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă:

1° Utilizarea de otrăvuri sau arme otrăvite;

2° Utilizarea de gaze asfixiante, toxice sau asimilate şi a oricăror lichide, materii sau procedee asemănătoare;

3° Utilizarea gloanţelor care se deformează uşor în corpul omenesc;

4° Folosirea armelor, proiectilelor, materialelor sau metodelor de combatere ce au făcut obiectul unei interdicţii generale şi au fost înscrise într-o anexă la statutul Curţii penale internaţional acceptate de Franţa.

Articolul 461-24

Atacarea sau bombardarea, prin orice mijloc, a oraşelor, satelor, locuinţelor sau clădirilor care nu sunt apărate şi nu sunt obiective militare, se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-25

Înfometarea persoanelor civile, ca metodă de război, privându-le în mod deliberat de bunurile indispensabile supravieţuirii, inclusiv împiedicând în mod intenţionat acordarea ajutorului prevăzut de convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de protocoalele lor adiţionale, se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-26

Participarea fie la transferul, direct sau indirect, de către o putere ocupantă, al unei părţi din populaţia civilă pe teritoriul pe care îl ocupă, fie la deportarea sau transferul pe teritoriul sau în afara teritoriului ocupat de întreaga populaţie civilă a acestui teritoriu sau de o parte a acesteia, se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-27

Lansarea unui atac deliberat, ştiind că va cauza incidental pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile sau rănirea acesteia, care ar fi vădit disproporţionate faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat de la întregul atac se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-28

Se pedepseşte cu 20 ani de recluziune lansarea unui atac deliberat, ştiind că va cauza în mod întâmplător:

1° Distrugeri ale bunurilor cu caracter civil care ar fi vădit disproporţionate faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat de la întregul atac;

2° Distrugeri aşteptate, durabile şi grave mediului natural, care ar fi vădit disproporţionate faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat de la întregul atac.

Articolul 461-29

Folosirea în mod necorespunzător a pavilionului parlamentar, a drapelului sau insignelor militare şi a uniformei duşmanului sau Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi a semnelor distinctive prevăzute de convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de protocoalele lor adiţionale şi, astfel, cauzarea unui luptător din partea adversă de răni ce i-au adus grave atingeri integrităţii fizice se pedepsesc cu 20 ani de recluziune.

Dacă infracţiunea definită la primul paragraf a avut ca efect cauzarea de răni ce au generat o mutilare sau o infirmitate permanentă unui luptător, pedeapsa este de 30 ani de recluziune.

Dacă infracţiunea a avut ca şi consecinţă decesul victimei, pedeapsa este recluziune pe viaţă.

Secţiunea 4

Despre crimele şi delictele de război specifice conflictelor armate neinternaţionale

Articolul 461-30

Dacă siguranţa persoanelor civile sau a necesităţilor militare nu o impun, ordonarea deplasării populaţiei civile din motive ce au legătură cu conflictul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.

Articolul 461-31

Pronunţarea condamnărilor şi executarea pedepselor fără o hotărâre prealabilă, dată de un tribunal legal constituit, însoţit de garanţii judiciare prevăzute de convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de protocoalele lor adiţionale, se pedepseşte cu 20 ani de recluziune.

Dacă infracţiunea definită la primul paragraf a condus la executarea persoanei care a fost condamnată, pedeapsa este recluziunea pe viaţă.

Capitolul II

Dispoziţii speciale

Articolul 462-1

Maximul pedepsei privative de libertate impusă pentru infracţiunile menţionate la articolele 461-2, 461-6, 461-16 şi 461-17 este majorat după cum urmează atunci când aceste infracţiuni constituie crime sau delicte de război:

1° Este recluziune pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu 30 ani recluziune;

2° Este 30 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 20 ani recluziune;

3° Este 20 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 15 ani recluziune;

4° Este 15 ani de recluziune dacă infracţiunea se pedepseşte cu 10 ani închisoare;

5° Este 10 ani închisoare dacă infracţiunea se pedepseşte cu 7 ani închisoare;

Este 7 ani închisoare dacă infracţiunea se pedepseşte cu 5 ani închisoare;

Este dublat dacă infracţiunea se pedepseşte cu cel mult 3 ani închisoare.

Articolul 462-2

Primele două paragrafe ale articolului 132-23 privind perioada măsurii de siguranţă se aplică crimelor, precum şi delictelor care se pedepsesc cu 10 ani închisoare, prevăzute în prezenta carte.

Articolul 462-3

Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în prezenta carte sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26. Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de 15 ani în cazul unei crime şi de 10 ani în cazul unui delict;

2° Interdicţia, potrivit prevederilor articolului 131-27, de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă. Totuşi, maximul duratei interdicţiei temporare este de 10 ani;

3° Interdicţia sejurului, potrivit prevederilor articolului 131-31. Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de 15 ani în cazul unei crime şi de 10 ani în cazul unui delict.

Articolul 462-4

Interdicţia de a se afla pe teritoriul francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute la articolul 131-30 fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult 10 ani împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în prezenta carte.

Articolul 462-5

Pedepsele impuse persoanelor juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de crimele sau delictele de război definite în prezenta carte sunt, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, cele menţionate la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 462-6

Persoanele fizice sau juridice declarate vinovate de o crimă sau un delict de război menţionat în prezenta carte sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară a confiscării tuturor bunurilor sau a unei părţi din acestea ce le aparţin sau, sub rezerva drepturilor proprietarului de bună-credinţă, de care dispun în mod liber.

Articolul 462-7

Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor articolului 121-7, se consideră complice la o crimă sau la un delict de război menţionate în prezenta carte şi comise de subordonaţi aflaţi sub autoritatea şi controlul său efectiv comandantul militar sau persoana care deţinea această funcţie şi ştia sau, având în vedere circumstanţele, ar fi trebuit să ştie că aceşti subordonaţi comiteau sau urmau să comită această crimă sau acest delict şi care nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabile ce i-au stat în putinţă în vederea cercetării şi urmăririi penale.

Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor articolului 121-7, se consideră de asemenea complice la o crimă sau la un delict de război menţionate în prezenta carte şi comise de subordonaţi aflaţi sub autoritatea şi controlul său efectiv superiorul ierarhic, care nu deţine funcţia de comandant militar, care ştia că aceşti subordonaţi comiteau sau urmau să comită o astfel de infracţiune sau a neglijat în mod deliberat să ţină seama de informaţiile care indicau clar acest lucru şi care nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabile ce i-au stat în putinţă pentru a împiedica sau reprima comiterea acesteia sau pentru a notifica autorităţile competente în vederea cercetării şi urmăririi penale, atunci când crima sau delictul aveau legătură cu activităţi ce ţineau de responsabilitatea sau de controlul său efectiv.

Articolul 462-8

Autorul sau complicele unei crime sau delict de război menţionat în prezenta carte nu poate fi exonerat de responsabilitatea penală doar pentru motivul că a îndeplinit un act prescris sau autorizat de dispoziţiile legislative sau reglementare sau un act comandat de autoritatea legitimă. Totuşi, instanţa ţine cont de această circumstanţă dacă stabileşte pedeapsa şi cuantumul acesteia.

În plus, autorul sau complicele nu este responsabil în cazul în care nu ştia că ordinul dat de autoritatea legitimă era ilegal şi dacă acest ordin nu era în mod vădit ilegal.

Articolul 462-9

Nu este responsabilă penal de o crimă sau un delict de război menţionat în prezenta carte persoana care a acţionat rezonabil pentru salvarea bunurilor esenţiale supravieţuirii sale sau a altei persoane sau a bunurilor esenţiale îndeplinirii unei misiuni militare împotriva utilizării iminente şi ilegale a forţei, dacă nu există o disproporţie între mijloacele de apărare folosite şi gravitatea pericolului.

Articolul 462-10

Acţiunea publică în privinţa crimelor de război definite în prezenta carte se prescrie în 30 ani. Pedeapsa pronunţată în cazul condamnării pentru una din aceste crime se prescrie în 30 ani începând de la data la care condamnarea devine definitivă.

Acţiunea publică în privinţa delictelor de război definite în prezenta carte se prescrie în 20 ani. Pedeapsa pronunţată în cazul condamnării pentru unul din aceste delicte se prescrie în 20 ani începând de la data la care condamnarea devine definitivă.

Articolul 462-11

Nu constituie o infracţiune menţionată în prezenta carte utilizarea, în vederea îndeplinirii de către Franţa a unui act necesar exercitării dreptului său legitim de apărare, a armei nucleare sau a oricărei alte arme a cărei utilizare nu este interzisă printr-o convenţie internaţională la care Franţa este parte.

Partea legislativă

Cartea V

Despre alte crime şi delicte

Titlul 1

Despre infracţiunile în materie de sănătate publică

Capitolul 1

Despre infracţiunile în materie de etică biomedicală

Secţiunea 1

Despre protecţia speciei umane

Articolul 511-1

Se pedepseşte cu 10 ani închisoare şi cu amenda de 150.000 euro prelevarea de celule sau de gameţi, pentru a da viaţă unui copil identic din punct de vedere genetic cu o altă persoană, vie sau decedată.

Articolul 511-1-1

În cazul în care delictul prevăzut la articolul 511-1 este comis în străinătate de către un francez sau de către o persoană care îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la al doilea paragraf al articolului 113-6 şi dispoziţiile celei de a doua teze a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 511-1-2

Se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro provocarea, prin dar, promisiune, ameninţare, ordin, abuz de autoritate sau de putere, a altei persoane să procedeze la prelevarea de celule sau de gameţi, pentru a da viaţă unui copil identic din punct de vedere genetic cu o altă persoană vie sau decedată.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse propaganda sau publicitatea, indiferent de modul în care se face, în favoarea eugeniei sau a clonării reproductive.

Secţiunea 2

Despre protecţia corpului uman

Articolul 511-2

Obţinerea de la o persoană a unuia sau mai multor organe în schimbul unei sume de bani, indiferent de formă, se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse intermedierea pentru favorizarea obţinerii unui organ în schimbul unei sume de bani, sau cedarea cu titlu oneros a unui asemenea organ din corpul altei persoane.

Aceleaşi pedepse se aplică în cazul în care organul obţinut în condiţiile prevăzute la primul paragraf provine dintr-o ţară străină.

Articolul 511-3

Prelevarea unui organ de la o persoană în viaţă, majoră, inclusiv într-o finalitate terapeutică, fără ca consimţământul acesteia să fi fost obţinut în condiţiile prevăzute la al treilea paragraf al articolului L. 1231-1 din Codul sănătăţii publice sau fără ca autorizaţia prevăzută la al doilea şi al cincilea paragrafe ale aceluiaşi articol să fi fost emisă se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui organ, a unui ţesut sau a unor celule sau colectarea unui produs în vederea dăruirii unei persoane vii minore sau unei persoane vii majore care face obiectul unei măsuri de protecţie legale, în afara cazurilor prevăzute la articolele L. 1241-3 şi L. 1241-4 din Codul sănătăţii publice.

Articolul 511-4

Obţinerea de la o persoană a prelevării de ţesuturi, celule sau produse din corpul său contra unei plăţi, indiferent de formă, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse intermedierea pentru favorizarea obţinerii de ţesuturi, celule sau produse umane contra unei plăţi, indiferent de formă, sau cedarea cu titlu oneros a ţesuturilor, celulelor sau produselor din corpul altei persoane.

Articolul 511-5

Prelevarea unui ţesut sau a celulelor sau colectarea unui produs de la o persoană vie majoră fără ca această sa-şi fi exprimat consimţământul în condiţiile prevăzute la al doilea şi al treilea paragrafe ale articolului L. 1241-1 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Prelevarea de la o persoană vie minoră sau de la o persoană vie majoră care face obiectul unei măsuri de protecţie legală a celulelor hematopoietice emise de măduva osoasă, fără să se fi respectat condiţiile prevăzute, după caz, la articolele L. 1241-3 sau L. 1241-4 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 511-5-1

Prelevările în scopuri ştiinţifice de la o persoană decedată fără să fi transmis protocolul prevăzut la articolul L. 1232-3 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse punerea în aplicare a unui protocol suspendat sau interzis de către ministrul însărcinat cu cercetarea.

Articolul 511-5-2

I. - Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi amenda de 75.000 euro păstrarea şi transformarea în scopuri ştiinţifice, inclusiv în scopuri de cercetare genetică, a organelor, ţesuturilor, celulelor sau sângelui, a componentelor şi produselor derivate:

1° Fără să se fi făcut declaraţia prealabilă prevăzută la articolul L. 1243-3 din Codul sănătăţii publice;

2° Atunci când ministrul însărcinat cu cercetarea s-a opus exercitării acestor activităţi ori le-a suspendat sau interzis.

II. - Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse păstrarea şi transformarea, în vederea cedării lor pentru o utilizare ştiinţifică, inclusiv în scopuri cercetării genetice, a organelor, ţesuturilor, celulelor sau sângelui, componentelor şi produselor sale derivate, fără să fi obţinut în prealabil autorizaţia prevăzută la articolul L. 1243-4 din Codul sănătăţii publice sau dacă această autorizaţie este suspendată sau retrasă.

Articolul 511-6

Culegerea sau prelevarea gameţilor de la o persoană în viaţă fără consimţământul său scris se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 511-7

Fapta prin care se fac prevalări de organe sau transplanturi de organe, prelevări de ţesuturi sau de celule, sau transplanturi de ţesuturi sau administrări de pregătiri de terapie celulară, păstrarea sau transformarea de ţesuturi sau pregătiri de terapie celulară într-o unitate ce nu a obţinut autorizaţia prevăzută la articolele L. 1233-1, L. 1234-2, L. 1242-1, L. 1243-2 sau L. 1243-6 din Codul sănătăţii publice, sau după retragerea sau suspendarea acestei autorizaţii, se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-8

Distribuirea sau cedarea de organe, ţesuturi, produse celulare cu finalitate terapeutică sau de produse umane în vederea donării fără să fi fost respectate regulile de securitate sanitară solicitate în aplicarea dispoziţiilor articolului L. 1211-6 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-8-1

Distribuirea sau cedarea în vederea unei utilizări terapeutice de ţesuturi sau de pregătiri de terapie celulară în încălcarea dispoziţiilor articolului L. 1243-5 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-8-2

Importarea sau exportarea organelor, ţesuturilor, celulelor şi produselor celulare cu finalitate terapeutică, cu încălcarea dispoziţiilor luate pentru aplicarea articolelor L. 1235-1 şi L. 1245-5 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 511-9

Obţinerea de gameţi în schimbul unei sume de bani, indiferent de formă, cu excepţia plăţii prestaţiilor asigurate de unităţile ce efectuează pregătirea şi păstrarea acestor gameţi, se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse intermedierea pentru favorizarea obţinerii de gameţi în schimbul unor sume de bani, indiferent de formă, sau încredinţarea către terţi, cu titlu oneros, a gameţilor ce provin din donaţii.

Articolul 511-10

Divulgarea unei informaţii ce permite în acelaşi timp identificarea unei persoane sau a unui cuplu care a oferit gameţi şi cuplul care le-a primit se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-11

Culegerea sau prelevarea gameţilor de la o persoană vie în vederea unei proceduri medicale de procreare fără teste de depistare a bolilor transmisibile impuse de articolul L. 1211-6 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-12

Inseminarea artificială cu spermă sau amestec de spermă ce provine din donaţii în încălcarea articolului L. 1244-3 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-13

Subordonarea beneficiului unei donări de gameţi desemnării de către cuplul primitor a unei persoane care a acceptat voluntar să facă donarea în favoarea unui terţ cuplu cu încălcarea articolului L. 673-7 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Secţiunea 3<

Despre protecţia embrionului uman

Articolul 511-15

Obţinerea de embrioni umani în schimbul unei sume de bani, indiferent de formă, se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse intermedierea pentru favorizarea obţinerii de embrioni umani în schimbul unor bani, indiferent de formă, sau încredinţarea unor terţi, cu titlu oneros, de embrioni umani.

Articolul 511-16

Obţinerea de embrioni umani fără respectarea condiţiilor prevăzute la articolele L. 2141-5 şi L. 2141-6 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 511-17

Conceperea în vitro sau constituirea prin clonare de embrioni umani în scopuri industriale sau comerciale se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse utilizarea embrionilor umani în scopuri industriale sau comerciale.

Articolul 511-18

Conceperea în vitro sau constituirea prin clonare de embrioni umani în scopuri de cercetare se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 1.000.000 euro.

Articolul 511-18-1

Constituirea prin clonare de embrioni umani în scopuri terapeutice se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

Articolul 511-19

I. Realizarea unui studiu sau a unei cercetări a embrionului uman:

1° Fără să fi obţinut în prealabil consimţământul scris şi autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-5 din Codul sănătăţii publice, sau dacă această autorizaţie este retrasă, suspendată sau în cazul în care consimţământul este revocat;

2° Fără conformarea la prescripţiile legislative şi reglementare sau la cele stabilite de această autorizaţie,

se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro.

II. Realizarea unui studiu sau a unei cercetări a celulelor cu provenienţă embrionară:

1° Fără să se fi obţinut în prealabil consimţământul scris şi autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-5 din Codul sănătăţii publice, sau dacă această autorizaţie este retrasă, suspendată, sau în cazul în care consimţământul este revocat;

2° Fără conformarea la prescripţiile legislative şi reglementare sau la cele stabilite de această autorizaţie,

se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-19-1

Prelevarea, conservarea sau utilizarea, la întreruperea unei sarcini, a ţesuturilor sau celulelor embrionare sau fetale în condiţii neconforme celor prevăzute la primul, al doilea şi al patrulea alineate ale articolului L. 1241-5 din Codul sănătăţii publice sau pentru alte finalităţi decât diagnostice, terapeutice sau ştiinţifice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-19-2

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro:

1° Conservarea celulelor cu origine embrionară fără să se fi obţinut autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-7 din Codul sănătăţii publice sau dacă această autorizaţie este retrasă sau suspendată;

2° Conservarea celulelor cu origine embrionară fără să se conformeze regulilor menţionate la al doilea paragraf al articolului L. 2151-7 din acelaşi cod;

3° Cedarea celulelor de origine embrionară unor organisme netitulare ale autorizaţiei emise în aplicarea articolului L. 2151-5 sau a articolului L. 2151-7 din acelaşi cod;

4° Cedarea celulelor de origine embrionară fără să se fi informat în prealabil Agenţia de biomedicină.

Articolul 511-19-3

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro importarea sau exportarea, în scopuri de cercetare, a ţesuturilor sau celulelor embrionare sau fetale fără să se fi obţinut autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-6 din Codul sănătăţii publice.

Articolul 511-20

Diagnosticarea prenatală fără să se fi obţinut autorizaţia menţionată la articolul L. 2131-1 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-21

Nerespectarea dispoziţiilor articolelor L. 2131-4 şi L. 2131-4-1 cu privire la diagnosticul de preimplantare se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-22

Punerea în practică a activităţilor de asistenţă medicală pentru procreare fără să se fi obţinut autorizaţia prevăzută la al patrulea paragraf al articolului L. 2142-1 din Codul sănătăţii publice sau fără să se conformeze prescripţiilor acesteia din urmă se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Articolul 511-23

Introducerea de embrioni umani pe teritoriul în care se aplică Codul sănătăţii publice sau scoaterea lor din acest teritoriu fără autorizaţie prevăzută la articolul L. 2141-9 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.

Articolul 511-24

Realizarea activităţilor de asistenţă medicală pentru procrearea în alte scopuri decât cele definite la articolul L. 152-2 din Codul sănătăţii publice se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

Articolul 511-25

I. Exercitarea activităţilor necesare primirii unui embrion uman în condiţiile stabilite la articolul L. 2141-6 din Codul sănătăţii publice:

1° Fără să se fi asigurat în prealabil că a fost obţinută autorizaţia judiciară prevăzută la al doilea paragraf al articolului menţionat;

2° Sau fără luarea la cunoştinţă a rezultatelor testelor de depistare a bolilor infecţioase cerute la al şaselea paragraf al aceluiaşi articol;

3° Sau în afara unei unităţi autorizate conform dispoziţiilor celui de-al şaptelea paragraf al aceluiaşi articol,

se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

II. Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea unei informaţii nominative care permite identificarea cuplului care a renunţat la embrion şi de asemenea a cuplului care l-a primit.

Articolul 511-25-1

Se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro:

1° Importarea sau exportarea de gameţi sau de ţesuturi germinale fără să se fi obţinut autorizaţia prevăzută la articolul L. 2141-11-1 din Codul sănătăţii publice;

2° Importarea sau exportarea de gameţi sau de ţesuturi germinale în alte scopuri decât cele prevăzute în autorizaţia menţionată la articolul L. 2141-11-1 din Codul sănătăţii publice.

Secţiunea 4

Alte dispoziţii şi pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 511-26

Tentativa delictelor prevăzute la articolele 511-2, 511-3, 511-4, 511-5, 511-5-1, 511-5-2, 511-6, 511-9, 511-15, 511-16 şi 511-19 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 511-27

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol primesc de asemenea pedeapsa complementară de interdicţie pentru o durată de cel mult 10 ani, a exercitării activităţii profesionale sau sociale în exercitarea căreia sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 511-28

Persoanele juridice declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute la articolul 121-2 de infracţiunile definite în prezentul capitol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele menţionate la articolul 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Titlul II

Alte dispoziţii

Capitol unic

Despre abuzuri grave sau acte de cruzime asupra animalelor

Articolul 521-1

Fapta prin care se exercită, public sau nu, abuzuri grave, sau de natură sexuală, ori se comite un act de cruzime asupra unui animal domestic, sau dresat, ori ţinut în captivitate, se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, tribunalul hotărăşte soarta animalului, fie că a fost plasat sau nu în cursul procedurii judiciare. Tribunalul poate pronunţa confiscarea animalului şi poate dispune să fie dat unei fundaţii sau asociaţii de protecţie a animalelor de utilitate publică sau declarată, ce va putea dispune în mod liber de acesta.

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedepsele complementare de interzicere, cu titlu definitiv sau nu, a deţinerii unui animal şi de exercitare, pentru o durată de cel mult 5 ani, a unei activităţi profesionale sau sociale având în vedere că facilităţile pe care le obţine această activitate au fost cu bună ştiinţă folosite pentru pregătirea sau comiterea infracţiunii. Această interdicţie nu este totuşi aplicabilă exercitării unui mandat electiv sau a unor responsabilităţi sindicale.

Persoanele juridice, declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2 din Codul penal, sunt pasibile de următoarele pedepse:

- amenda potrivit prevederilor articolului 131-38 din Codul penal;

- pedepsele prevăzute la punctele 2°, 4°, 7°, 8° şi 9° ale articolului 131-39 din Codul penal.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică curselor de tauri dacă o tradiţie locală neîntreruptă poate fi invocată. Nu se aplică nici luptelor între cocoşi din localităţile în care o tradiţie neîntreruptă poate fi stabilită.

Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la primul paragraf orice creare a unei noi arene pentru luptele între cocoşi.

Se pedepseşte de asemenea cu aceleaşi pedepse abandonarea unui animal domestic, dresat sau ţinut în captivitate, cu excepţia animalelor destinate repopulării.

Articolul 521-2

Practicarea experienţelor sau cercetărilor ştiinţifice sau experimentale asupra animalelor fără respectarea dispoziţiilor stabilite prin decret în Consiliul de Stat se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la articolul 521-1.

Partea legislativă

Cartea VI

Despre contravenţii

Titlu unic

Despre recurgerea la prostituţie

Articolul 611-1

Solicitarea, acceptarea sau obţinerea de relaţii de natură sexuală de la o persoană care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional, în schimbul unei sume de bani, a unei promisiuni de plată a unei sume de bani, a furnizării unui avantaj în natură sau a promisiunii unui astfel de avantaj se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din clasa a 5-a.

Persoanele fizice vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de una sau mai multe din pedepsele complementare menţionate la articolul 131-16 şi la al doilea paragraf al articolului 131-17.

Partea legislativă

Cartea VII

Dispoziţii privind teritoriile de peste mări

Titlul 1

Dispoziţii aplicabile în colectivităţile de peste mări şi în Noua Caledonie

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 711-3

Sub rezerva adaptărilor prevăzute în prezentul titlu, cărţile de la I până la IV din prezentul Cod sunt aplicabile, în redactarea lor rezultată din Legea nr. 2016-987 din 21 iulie 2016 de prelungire a aplicării Legii nr. 55-385 din 3 aprilie 1955 privind starea de urgenţă şi de stabilire a măsurilor de consolidare a luptei antiteroriste, în Noua Caledonie şi pe teritoriile Polineziei franceze şi insulele Wallis-et-Futuna.

Articolul 711-2

Cărţile I-V din acest Cod se aplică pe teritoriile australe şi antarctice franceze.

Articolul 711-3

În Noua Caledonie, pe teritoriile Polineziei franceze şi insulele Wallis-et- Futuna, sancţiunile pecuniare aplicate în virtutea acestui Cod se pronunţă în monedă locală, ţinând cont de contravaloarea acestei monede în euro.

Articolul 711-4

Pentru aplicarea acestui Cod în colectivităţile de peste mări şi în Noua Caledonie:

1° Referirile la departament sunt înlocuite de referirea la colectivitate;

2° Referirile la prefect şi sub-prefect sunt înlocuite de referirea la reprezentantul statului în colectivitate.

În lipsa unei adaptări, referirile făcute, prin dispoziţiile prezentului Cod aplicabile în colectivităţile de peste mări şi în Noua Caledonie, la dispoziţiile care nu sunt aplicabile sunt înlocuite de referirile la dispoziţiile cu acelaşi obiect aplicabile local.

Pentru aplicarea prezentului Cod la Saint-Pierre-et-Miquelon, în Noua Caledonie, în Polinezia franceză şi în insulele Wallis-et-Futuna, referirile la tribunalul de mare instanţă sunt înlocuite de referirea la tribunalul de primă instanţă.

Capitolul II

Adaptarea Cărţii I

Articolul 712-1

Ultimul paragraf al articolului 131-35 este redactat după cum urmează:

„Difuzarea deciziei se face prin Monitorul oficial al Republicii franceze, prin Monitorul oficial din teritoriu, prin una sau mai multe publicaţii de presă, sau prin unul sau mai multe servicii de comunicare audiovizuală. Publicaţiile sau serviciile de comunicare audiovizuală însărcinate cu această difuzare sunt desemnate de instanţă. Acestea nu se pot opune acestei difuzări.”

Articolul 712-2

Punctul 7° al articolului 132-45 este redactat după cum urmează:

„7° Abţinerea de la conducerea anumitor automobile terestre pentru conducerea cărora este necesar un permis.”

Capitolul III

Adaptarea Cărţii II

Articolul 713-3

Punctele 2° şi 3° le articolului 225-3 sunt redactate după cum urmează:

„2° La discriminările bazate pe starea sănătăţii sau pe handicap, dacă ele constau dintr-un refuz de angajare sau în concedierea pe baza inaptitudinii constatate medical în cadrul dispoziţiilor cu privire la medicina muncii sau Ia funcţia publică aplicabile local;

„3° La discriminările bazate, în domeniul angajării în muncă, pe sex dacă apartenenţa la un sex sau altul constituie, conform dispoziţiilor aplicabile local în domeniul dreptului muncii sau dreptului funcţiei publice, condiţia determinantă a exercitării unei slujbe sau a unei activităţi profesionale;”.

Articolul 713-3-1

Pentru aplicarea articolului 226-14:

1° La punctul 2°, cuvintele: „sau a celulei de primire, procesare sau evaluare a informaţiilor de interes cu privire la minorii aflaţi în pericol sau care riscă să fie în pericol, menţionată la al doilea paragraf al articolului L. 226-3 din Codul acţiunii sociale şi al familiilor,” sunt eliminate:

2° La ultimul paragraf, cuvântul: “civil” şi cuvintele “sau disciplinar” sunt eliminate.

Articolul 713-4

Pentru aplicarea în Polinezia franceză şi în Noua Caledonie, articolul 226-28 este redactat după cum urmează:

„Articolul 226-28. – Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în afara cazurilor prevăzute la articolul 16-11 din Codul civil se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor privind identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fie titularul autorizaţiei prevăzute de reglementarea aplicabilă local.”

Articolul 713-5

Pentru aplicarea sa în insulele Wallis-et-Futuna şi pe teritoriile australe şi antarctice franceze, articolul 226-28 este redactat după cum urmează:

„Articolul 226-28. - Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în afara cazurilor prevăzute la articolul 16-11 din Codul civil se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor privind identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fie titularul autorizaţiei prevăzute la articolul L. 1131-3 din Codul sănătăţii publice.”

Capitolul IV

Adaptarea Cărţii III

Articolul 714-1

Primele patru paragrafe ale articolului 322-3-1 sunt înlocuite de un paragraf redactat după cum urmează:

„Distrugerea, degradarea sau deteriorarea se pedepseşte cu o pedeapsă de 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă priveşte un imobil sau un obiect mobil clasificat, înscris sau protejat în temeiul reglementării aplicabile local, o descoperire arheologică făcută în timpul săpăturilor sau accidental, un teren ce conţine vestigii arheologice sau un obiect păstrat sau depus în muzee, biblioteci sau arhive ce aparţin unei persoane publice, însărcinată cu un serviciu public sau de utilitate publică.”

Capitolul V

Adaptarea Cărţii IV

Articolul 715-1

Punctul 3° al articolului 421-1 este redactat după cum urmează:

„3° Fabricarea sau deţinerea de maşini, dispozitive letale sau explozive definite la articolul 3 din Legea din 19 iunie 1871 care abrogă decretul din 4 septembrie 1870 cu privire la fabricarea armelor de război:

„- producerea, vânzarea, importarea sau exportarea de substanţe explozive cu încălcarea reglementării aplicabile local;

„- achiziţia, deţinerea, transportul sau portul ilegal de substanţe explozive sau de dispozitive fabricate cu ajutorul unor astfel de substanţe cu încălcarea reglementării aplicabile local;

„- deţinerea, portul sau transportul de arme şi de muniţii cu încălcarea reglementării aplicabile local;

„- infracţiunile definite la articolele L. 2341-1 şi L. 2341-4 din Codul apărării.”

Articolul 715-2

Al doilea paragraf al articolului 432-9 este redactat în felul următor:

„Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană prevăzută la paragraful precedent sau un agent al unui exploatator al reţelei de telecomunicaţii autorizat în virtutea reglementării aplicabile local în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor sau al unui furnizor de servicii de telecomunicaţii, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, interceptarea sau deturnarea corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii, utilizarea sau divulgarea conţinutului lor.”

Articolul 715-3

Ultimul paragraf al articolului 432-12 este redactat după cum urmează:

„Pentru aplicarea celor trei paragrafe precedente, comuna este reprezentată în condiţiile prevăzute la articolul L. 122-12 din Codul comunelor astfel cum a fost făcut aplicabil local şi primarul, adjunctul sau consilierul municipal interesat trebuie să se abţină de la participarea la deliberarea consiliului municipal cu privire la concluzia sau aprobarea contractului. În plus, prin derogare de la cel de-al doilea paragraf al articolului L. 121-15 din Codul comunelor astfel cum a fost făcut aplicabil local, consiliul municipal nu poate decide să se reunească în şedinţă nepublică.”

Articolul 715-4

Al patrulea paragraf al articolului 432-13 este redactat după cum urmează:

„Aceste dispoziţii se aplică agenţilor unităţilor publice, întreprinderilor naţionalizate, societăţilor de economie mixtă în care Statul sau colectivităţile publice deţin direct sau indirect mai mult de 50% din capital şi exploatatorilor publici ce intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor.”

Articolul 715-5

Articolul 443-3 este redactat după cum urmează:

„Articolul 443-3. - Se pedepsesc cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fabricarea, vânzarea, transportul sau distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formule care prezintă cu titlurile sau cu alte valori fiduciare emise de Stat, cu colectivităţile locale, unităţile publice sau exploatatorii publici ce intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor o asemănare în stare să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate.”

Capitolul VI

Adaptarea Cărţii V

Articolul 716-16

Articolul 521-2 este redactat după cum urmează:

„Articolul 521-1. – Practicarea experienţelor sau cercetărilor ştiinţifice sau experimentale asupra animalelor fără a se conforma dispoziţiilor aplicabile local se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la articolul 521-1.”

Capitolul VII

Dispoziţii diverse

Articolul 717-2

Fapta prin care, difuzând prin orice mijloc informaţii mincinoase sau calomnioase, lansând pe piaţă oferte destinate să tulbure cursurile sau supraoferte făcute la preţul cerut de vânzători, sau utilizând orice alt mijloc fraudulos, se realizează sau se încearcă să se realizeze ridicarea sau scăderea artificială a preţului bunurilor, serviciilor sau efectelor publice sau private se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Dacă ridicarea sau scăderea artificială a preţurilor priveşte produsele alimentare, pedeapsa este de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro.

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 717-3

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la primele două paragrafe ale articolului 717-2 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit modalităţilor prevăzute al articolul 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° până la 6° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Titlul II

Dispoziţii speciale în Departamentul Mayotte

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 721-1

Pentru aplicarea cărţilor de la I până la V din prezentul Cod în Departamentul Mayotte se ţine seama de adaptările prevăzute în prezentul titlu.

Articolul 721-2

Pentru aplicarea prezentului Cod în Departamentul Mayotte, referirile la dispoziţiile care nu sunt aplicabile se înlocuiesc cu referirile la dispoziţiile cu acelaşi obiect aplicabile local.

Capitolul II

Adaptarea Cărţii I

Articolul 722-1

Punctul 7° al articolului 132-45 este redactat după cum urmează:

„7° Abţinerea de la conducerea anumitor automobile terestre pentru conducerea cărora este necesar un permis.”

Capitolul III

Adaptarea Cărţii II

Articolul 723-1

Primul paragraf al articolului 223-8 este redactat după cum urmează:

„Practicarea sau cererea practicării asupra unei persoane a unei cercetări biomedicale fără să se fi obţinut consimţământul liber, clar şi expres al celui interesat, al titularilor autorităţii părinteşti sau a tutorelui se pedepseşte cu 3 ani închisoare şi cu amenda de 45.000 euro.”

Articolul 723-2

I. - Punctul 1° al articolului 223-11 este redactat după cum urmează:

„1° După sfârşitul celei de-a 10-a săptămâni de sarcină, numai dacă este practicată pentru un scop terapeutic.”

II. - Punctul 3° al articolului 223-11 este redactat după cum urmează:

„3° Într-un alt loc decât o unitate de spitalizare publică sau decât o unitate de spitalizare privată satisfăcând condiţiile prevăzute la reglementarea aplicabilă local.”

Articolul 723-3

Punctele 2° şi 3° ale articolului 225-3 sunt redactate după cum urmează:

„2° Discriminărilor bazate pe starea de sănătate sau pe handicap, atunci când constau dintr-un refuz de angajare sau o concediere pe baza inaptitudinii constatate medical în cadrul dispoziţiilor privind medicina muncii sau funcţiei publice aplicabile local;

„3° Discriminărilor bazate, în domeniul angajării în muncă, pe sex dacă apartenenţa la un sex sau altul constituie, conform dispoziţiilor aplicabile local în domeniul muncii sau dreptului funcţiei publice, condiţia determinantă a exercitării unei slujbe sau a unei activităţi profesionale;”.

Articolul 723-4

Articolul 226-25 este redactat după cum urmează:

„Articolul 226-25. - Realizarea unui studiu al caracteristicilor genetice ale unei persoane în scopuri medicale fără să-i fi obţinut în prealabil consimţământul în scris se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

„Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică:

„1° Dacă studiul este realizat în cadrul unei proceduri judiciare;

2° Sau dacă, cu titlu excepţional, în interesul persoanei şi cu respectarea încrederii sale, nu a fost obţinut consimţământul acesteia.”

Articolul 723-5

Articolul 226-27 este redactat după cum urmează:

„Articolul 226-27. – Identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau colectarea de urme biologice în calitate de ascendent, descendent sau colateral, fără să se fi obţinut consimţământul acesteia în condiţiile prevăzute la articolul 16-11 din Codul civil, în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică, pentru stabilirea identităţii unei persoane menţionate la punctul 3° al aceluiaşi articol se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.

Paragraful precedent nu se aplică:

„1° Dacă studiul este realizat în cadrul unei proceduri judiciare;

2° Sau dacă, cu titlu excepţional, în interesul persoanei şi cu respectarea încrederii sale, consimţământul acesteia nu a fost obţinut.”

Articolul 723-6

Articolul 226-28 este redactat după cum urmează:

„Articolul 226-28. - Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în afara cazurilor prevăzute la articolul 16-11 din Codul civil se pedepseşte cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro.”

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor cu privire la identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau încercarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fie titularul unei autorizaţii prevăzute la articolul L. 1131-3 din Codul sănătăţii publice.”

Capitolul IV

Adaptarea Cărţii III

Articolul 724-1

Primele patru paragrafe ale articolului 322-3-1 sunt înlocuite de un paragraf redactat după cum urmează:

„Distrugerea, degradarea sau deteriorarea se pedepseşte cu o pedeapsă de 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro dacă priveşte un imobil sau un obiect mobil clasificat, înscris sau protejat în temeiul reglementării aplicabile local, o descoperire arheologică făcută în timpul săpăturilor sau accidental, un teren ce conţine vestigii arheologice sau un obiect păstrat sau depus în muzee, biblioteci sau arhive ce aparţin unei persoane publice, însărcinată cu un serviciu public sau de utilitate publică.”

Capitolul V

Adaptarea Cărţii IV

Articolul 725-1

Punctul 3° al articolului 421-1 este redactat după cum urmează:

„3° Fabricarea sau deţinerea de maşini, dispozitive letale sau explozive definite la articolul 3 din Legea din 19 iunie 1871 care abrogă decretul din 4 septembrie 1870 cu privire la fabricarea armelor de război:

„- producţia, vânzarea, importarea sau exportarea de substanţe explozive cu încălcarea reglementării aplicabile local;

„- achiziţia, deţinerea, transportul sau portul ilegal de substanţe explozive sau de dispozitive fabricate cu ajutorul aşa-ziselor substanţe cu încălcarea reglementării aplicabile local;

„- deţinerea, portul sau transportul de arme şi de muniţii cu încălcarea reglementării aplicabile local;

„- infracţiunile definite la articolele L. 2341-1 şi L. 2341-4 din Codul apărării;”.

Articolul 725-2

Al doilea paragraf al articolului 432-9 este redactat după cum urmează:

„Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană menţionată la paragraful precedent sau un agent al unui exploatator al reţelelor deschise publicului de comunicaţii electronice sau al unui furnizor de servicii de telecomunicaţii, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, dispune, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, interceptarea sau deturnarea corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii, utilizarea sau divulgarea conţinutului lor.”

Articolul 725-3

Ultimul paragraf al articolului 432-12 este redactat după cum urmează:

„Pentru aplicarea celor trei paragrafe anterioare, comuna este reprezentată în condiţiile prevăzute la articolul L. 122-12 din Codul comunelor, astfel cum este aplicabil local şi primarul, adjunctul sau consilierul municipal interesat trebuie să se abţină să participe la deliberarea consiliului municipal privind încheierea sau aprobarea contractului. În plus, prin derogarea de la cel de-al doilea paragraf al articolului L. 121-15 din Codul comunelor, astfel cum este făcut aplicabil local, consiliul municipal nu poate decide să se reunească în şedinţă nepublică.”

Articolul 725-4

Al patrulea paragraf al articolului 432-13 este redactat după cum urmează:

„Aceste dispoziţii se aplică agenţilor unităţilor publice, întreprinderilor naţionalizate, societăţilor de economie mixtă în care statul sau colectivităţile publice deţin direct sau indirect mai mult de 50% din capital şi exploatatorilor publici ce intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor.”

Articolul 725-6

Articolul 443-3 este redactat după cum urmează:

„Articolul 443-3. - Se pedepsesc cu 1 an închisoare şi cu amenda de 15.000 euro fabricarea, vânzarea, transportul sau distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formularelor care prezintă cu titlurile sau alte valori fiduciare emise de stat, colectivităţile locale, unităţile publice sau exploatatorii publici care intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor o asemănare de natură să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formulare în locul valorilor imitate.”

Capitolul VI

Adaptarea Cărţii V

Articolul 726-1

Articolul 511-3 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-3. - Prelevarea unui organ de la o persoană vie majoră fără să se fi obţinut consimţământul acesteia, fie fără să o fi lămurit în prealabil despre riscurile şi consecinţele actului se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro”.

„Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui organe de la un donator viu minor sau un donator viu major care face obiectul unei măsuri de protecţie legală. Totuşi, o prelevare de măduvă osoasă de la un minor în favoarea fratelui sau surorii lui poate fi autorizată de către un comitet medical constituit în condiţiile stabilite de reglementarea aplicabilă local, sub rezerva consimţământului fiecăruia din titularii autorităţii părinteşti sau a reprezentantului legal al minorului.

„Consimţămintele prevăzute la paragrafele precedente sunt exprimate în faţa preşedintelui judecătoriei sau a magistratului desemnat de aceasta. Ele pot fi revocate fără condiţii de formă în orice moment.

„În caz de urgenţă, consimţământul este obţinut prin orice mijloc de către procurorul Republicii”.

„Comitetul medical se asigură că minorul a fost informat despre prelevarea plănuită în vederea exprimării voinţei sale, dacă acesta este apt. Refuzul minorului este un obstacol pentru prelevare.”

Articolul 726-2

Al doilea paragraf al articolului 511-5 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-5. - Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui ţesut sau a unor celule sau colectarea unui produs de la o persoană minoră în viaţă sau de la o persoană majoră în viaţă care face obiectul unei măsuri de protecţie legală.”

Articolul 726-3

Articolul 511-7 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-7. - Prelevările de organe sau transplanturile de organe, prelevările sau transplanturile de ţesuturi, conservarea sau transformarea de ţesuturi sau transplantul de celule în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-4

Articolul 511-8 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-8. - Distribuirea sau cedarea de organe, ţesuturi, celule şi produse umane în vederea unei donaţii fără să se fi respectat regulile de securitate sanitară impuse de dispoziţiile aplicabile local se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-5

Articolul 511-11 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-11.- Culegerea sau prelevarea gameţilor de la o persoană vie în vederea unei proceduri medicale de procreare asistată fără realizarea testelor de depistare a bolilor transmisibile impuse în vederea reglementării aplicabile local se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-6

Articolul 511-12 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-12. - Realizarea unei inseminări artificiale cu spermă sau cu amestec de spermă ce provine din donaţii se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-7

Articolul 511-13 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-13. - Subordonarea beneficiului unei donaţii de gameţi de desemnarea de către cuplul primitor a unei persoane care a acceptat voluntar să facă o asemenea donaţie în favoarea unui terţ cuplu anonim se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-8

Articolul 511-14 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-14. - Realizarea activităţilor de culegere, tratament, conservare şi cedare de gameţi ce provin din donaţii în afara unei unităţi sau organism cu scop nelucrativ autorizat în acest scop se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-9

Articolul 511-16 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-16. - Obţinerea de embrioni umani fără autorizaţia prealabilă a autorităţii judiciare se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro. Autoritatea judiciară nu poate emite o asemenea autorizaţie decât cu titlu excepţional, la vederea consimţământului scris al cuplului de la originea concepţiei sau, dacă unul din membrii cuplului este decedat, al membrului supravieţuitor, şi după ce s-a verificat că actul nu intră sub incidenţa dispoziţiilor articolului 511-24 şi cuplul primitor oferă garanţii de primire satisfăcătoare pentru copilul ce urmează să se nască.

„Se pedepseşte de asemenea cu o pedeapsă de 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro obţinerea unui embrion uman:

„- dacă nu se respectă anonimatul între cuplul ce primeşte embrionul şi cel care a renunţat la el;

„- sau atunci când cuplul care primeşte embrionul nu se află într-o situaţie în care asistenţa medicală la procrearea fără recurgerea la un terţ donator nu poate avea loc.”

Articolul 726-10

Articolul 511-19 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-19. - Se pedepseşte cu 7 ani închisoare şi cu amenda de 100.000 euro realizarea unui studiu sau a unui experiment asupra embrionului.

„Paragraful precedent nu se aplică unui studiu realizat, cu titlu excepţional, în scopuri medicale cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere embrionului şi să privească un embrion conceput de un cuplu care şi-a dat consimţământul în scris, după avizul conform al unei comisii constituite în condiţiile stabilite de reglementarea aplicabilă local.”

Articolul 726-11

Articolul 511-20 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-20. - Diagnosticarea prenatală în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-12

Articolul 511-21 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-21. - Diagnosticarea preimplantare fără să fie atestată, de către un medic care îşi exercită activitatea într-o unitate menţionată la articolul 511-20, probabilitatea mare ca respectivul cuplul să dea naştere unui copil atins de o boală genetică de o gravitate specială recunoscută ca incurabilă în momentul diagnosticării se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

„Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse diagnosticarea preimplantare:

„1° Fără să se fi obţinut în scris consimţământul celor doi membri ai cuplului;

„2° Sau în alte scopuri decât cercetarea afecţiunii, prevenirea şi tratarea ei;

„3° Sau în afara unei unităţi autorizate în acest scop.”

Articolul 726-13

Articolul 511-22 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-22. - Realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Articolul 726-14

Articolul 511-24 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-24. - Se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare dacă acestea nu răspund cererii părinteşti a unui cuplu sau atunci când cuplul beneficiar nu este format dintr-un bărbat şi o femeie în viaţă, la vârsta procreării, căsătoriţi sau în măsură să-şi dovedească viaţa în comun de cel puţin 2 ani de zile şi care au consimţit în prealabil la transferul embrionilor sau la inseminarea artificială.

„Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare în vederea unui alt obiectiv decât remedierea unei infertilităţi al cărei caracter patologic a fost diagnosticat medical sau în vederea evitării transmiterii către un copil a unei boli de o gravitate specială.”

Articolul 726-15

Articolul 511-25 este redactat după cum urmează:

„Articolul 511-25. - Realizarea transferului unui embrion fără să se cunoască rezultatele testelor de depistare a unor boli infecţioase impuse în aplicarea dispoziţiilor în vigoare local se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.”

Capitolul VII

Dispoziţii diverse

Articolul 727-2

Fapta prin care, difuzând prin orice mijloc informaţii mincinoase sau calomnioase, aruncând pe piaţă oferte destinate să tulbure cursurile sau supraoferte făcute la preţul cerut de vânzători, sau utilizând orice alt mijloc fraudulos, se realizează sau se încearcă să se realizeze ridicarea sau scăderea artificială a preţului bunurilor sau a serviciilor sau efectelor publice sau private se pedepseşte cu 2 ani închisoare şi cu amenda de 30.000 euro.

Dacă ridicarea sau scăderea artificială a preţurilor priveşte produsele alimentare, pedeapsa este de 3 ani închisoare şi amenda de 45.000 euro.

Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia drepturilor des civice, civile şi de familie, potrivit prevederilor articolului 131-26;

2° Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute la articolul 131-35.

Articolul 727-3

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la primele două paragrafe ale articolului 727-2 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-38, de pedepsele prevăzute la punctele de la 2° până la 6° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Partea reglementară – Decrete în Consiliul de Stat

Cartea I

Dispoziţii generale

Titlul I

Despre legea penală

Titlul II

Despre responsabilitatea penală

Titlul III

Despre pedepse

Capitolul I

Despre natura pedepselor

Secţiunea 1

Despre pedepsele aplicabile persoanelor fizice

Sub-secţiunea 1

Despre suspendarea permisului de conducere, interdicţia de a conduce anumite vehicule, imobilizarea vehiculului şi obligaţia de efectuare a unui curs de înţelegere a siguranţei rutiere

Alineatul 1

Despre suspendarea permisului de conducere

Articolul R131-1

Instanţa care pronunţă o suspendare a unui permis de conducere limitând-o la conducerea în afara activităţii profesionale defineşte în decizia sa natura acestei activităţi şi stabileşte diversele condiţii, în special de loc şi de timp, pe care trebuie să le respecte dreptul de a conduce, precum şi, după caz, categoria sau categoriile de vehicule a căror conducere este autorizată.

Articolul R131-2

Agentul autorităţii însărcinat cu executarea deciziei de pronunţare a suspendării permisului de conducere limitată la conducerea în afara activităţii profesionale îi emite condamnatului, în schimbul permisului său suspendat, un certificat întocmit de grefierul instanţei. Acest certificat menţionează:

1° Data deciziei, instanţa care a pronunţat-o şi durata suspendării permisului de conducere;

2° Numele, prenumele, data şi locul naşterii şi domiciliul celui în cauză;

3° Referirile la permisul de conducere, precum şi diversele indicaţii făcute, inclusiv eventual limitările şi restricţiile valabilităţii acestuia;

4° Activitatea profesională în vederea căreia conducerea este autorizată, diversele condiţii, în special de loc şi de timp, pe care trebuie să le respecte această autorizaţie şi, după caz, categoria sau categoriile de vehicule a căror conducere este autorizată.

Certificatul trebuie să cuprinsă, în plus, o fotografie recentă a condamnatului şi să indice că merită, în special în privinţa articolului R. 123 din Codul rutier, justificarea dreptului de a conduce, dacă sunt respectate condiţiile stabilite de instanţă.

La terminarea perioadei de suspendare, permisul de conducere este restituit condamnatului de către grefierul instanţei în schimbul certificatului.

Alineatul 2

Despre interdicţia de a conduce anumite vehicule sau vehicule neechipate cu etilotest electronic

Articolul R131-3

Instanţa care pronunţă o interdicţie temporară de a conduce anumite vehicule defineşte în decizia sa categoria sau categoriile de vehicule a căror conducere este interzisă şi durata acestei interdicţii.

Articolul R131-4

Atunci când condamnatul este titularul unui permis de conducere, agentul autorităţii însărcinate cu executarea deciziei îi emite, în schimbul acestui permis, un certificat întocmit de grefierul instanţei. Acest certificat menţionează:

1° Data deciziei, instanţa care a pronunţat-o şi durata interdicţiei de a conduce;

2° Numele, prenumele, data şi locul naşterii, profesia şi domiciliul celui în cauză;

3° Referirile la permisul de conducere, precum şi diversele indicaţii făcute, inclusiv eventual limitările şi restricţiile valabilităţii acestuia;

4° Categoria sau categoriile de vehicule pentru care permisul de conducerea îşi încetează valabilitatea.

Certificatul trebuie să cuprinsă, în plus, o fotografie recentă a condamnatului şi să indice că merită, în special în privinţa articolelor de la R. 221-1 până la R 221-3 din Codul rutier, justificarea dreptului de a conduce, cu excepţia categoriei sau categoriilor pentru care instanţa a pronunţat interdicţia de a conduce.

La terminarea perioadei de interdicţie, permisul de conducere este restituit condamnatului de către grefierul instanţei în schimbul certificatului.

Articolul R131-4-1

Dacă se pronunţă pedeapsa interdicţiei de a conduce un vehicul care nu este echipat de către un profesionist autorizat sau din fabrică cu un dispozitiv antifurt omologat ca etilotest electronic, dispoziţiile articolului R. 131-4 sunt aplicabile, cu excepţia punctului 4°.

Certificatul emis condamnatului menţionează că acesta nu este autorizat să conducă un vehicul echipat cu dispozitivul prevăzut la primul paragraf. El indică faptul că, dacă cel în cauză conduce un vehicul, trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea autorităţii publice, documentele menţionate la punctul 5° al articolului R. 233-1 din Codul rutier.

Certificatul reia dispoziţiile articolelor L. 234-16 şi R. 234-5 din acelaşi Cod.

Dacă pedeapsa menţionată la primul paragraf este pronunţată în acelaşi timp cu cea de anulare sau de suspendare a permisului de conducere acest certificat nu este emis persoanei decât după executarea acesteia.

Alineatul 3

Despre imobilizarea vehiculului

Articolul R131-5

Agentul autorităţii însărcinate cu executarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus imobilizarea unui vehicul este un ofiţer de poliţie judiciară sau, sub autoritatea acestuia, un agent de poliţie judiciară.

Articolul R131-6

Agentul autorităţii notifică pe cel condamnat să se prezinte cu vehiculul la data şi locul stabilite.

Articolul R131-7

Imobilizarea vehiculului este executată într-un local de care condamnatul dispune în mod liber în departamentul său de reşedinţă. În lipsa acestuia, este executată într-un loc desemnat de agentul autorităţii.

Condamnatul îi predă agentului autorităţii certificatul de înmatriculare al vehiculului imobilizat.

Un proces-verbal este întocmit pe loc, care menţionează data condamnării şi instanţa care a pronunţat-o, durata imobilizării, numele, prenumele, data şi locul naşterii şi domiciliul celui în cauză, data ora şi locul imobilizării, elementele de identificare a vehiculului şi kilometrajul.

Articolul R131-8

În timpul executării pedepsei, vehiculul este plasat sub sigiliu şi, la nevoie, imobilizat printr-un mijloc tehnic.

Articolul R131-9

Agentul autorităţii are dreptul de acces la locul imobilizării vehiculului.

Anunţă procurorului Republicii orice incident intervenit pe parcursul executării.

Articolul R131-10

Imobilizarea încetează şi certificatul de înmatriculare este restituit la sfârşitul executării pedepsei.

Articolul R131-10-1

Dacă pedeapsa de imobilizare priveşte un vehicul deja imobilizat în aplicarea dispoziţiilor articolului L. 325-1-1 din Codul rutier, imobilizarea efectuată în aplicarea acestui articol se calculează la durata pedepsei.

Articolul R131-11

Imobilizarea unui vehicul nu reprezintă un obstacol nici în calea sechestrărilor sau confiscărilor dispuse de autoritatea judiciară, nici a acţiunii creditorului care ar dispune de un drept real constituit înainte de pronunţarea deciziei de condamnare.

Alineatul 4

Despre obligarea de efectuare a unui curs de înţelegere a siguranţei rutiere

Articolul R131-11-1

Cursul de înţelegere a siguranţei rutiere prevăzut la articolul 131-35-1 este asigurat, în condiţiile stabilite la articolele de la R. 223-5 până la R. 223-13 din Codul rutier, de persoanele autorizate potrivit modalităţilor definite la aceste articole.

Un ordin comun al păstrătorului sigiliilor, ministrul justiţiei, şi al ministrului însărcinat cu siguranţa rutieră poate fixa un program şi o durată a cursului diferite, fără să depăşească 5 zile.

Taxele cursului, date în sarcina condamnatului, nu pot depăşi suma maximă a amenzii impuse pentru contravenţiile din clasa a 3-a.

Sub-secţiunea 2

Despre munca în folosul comunităţii

Alineatul 1

Despre modalităţile de abilitare a persoanelor juridice şi de întocmire a listei cu muncile în folosul comunităţii

A. Despre modalităţile de împuternicire a persoanelor juridice

Articolul R131-12

Persoanele juridice de drept privat însărcinate cu o misiune de serviciu public sau asociaţiile care doresc să obţină abilitarea prevăzută la primul paragraf al articolului 131-8 o solicită judecătorului responsabil cu executarea pedepselor din locul în care intenţionează să fie desfăşurate munci în folosul comunităţii.

Pentru persoanele juridice de drept privat însărcinate cu o misiune de serviciu public, cererea cuprinde:

1° Copia statutului persoanei juridice;

2° Un extras de la Registrul comerţului şi al societăţilor (extrasele K sau K bis) datând de mai puţin de 3 luni;

O copie a conturilor anuale şi bilanţurilor din ultimul exerciţiu financiar.

Pentru asociaţii, cererea cuprinde:

1° Copia Jurnalului oficial în care este publicată declaraţia asociaţiei sau, pentru asociaţiile declarate în departamentele din Bas-Rhin, Haut-Rhin şi Moselle, o copie a registrului asociaţiilor tribunalului;

2° Un exemplar al statutului şi, dacă este posibil, al regulamentului intern al asociaţiei;

3° Lista unităţilor asociaţiei cu indicarea sediului lor;

4° O expunere care să indice condiţiile de funcţionare ale asociaţiei şi, dacă este posibil, organizarea şi condiţiile de funcţionare ale comitetelor locale, precum şi rapoartele lor cu asociaţia;

5° Menţionarea numelui, prenumelui, datei şi locului naşterii, naţionalităţii, profesiei şi domiciliului membrilor consiliului de administraţie şi a biroului asociaţiei, precum şi, dacă este cazul, pe cele ale reprezentanţilor locali;

6° Documentele financiare care să cuprindă conturile din ultimul exerciţiu financiar, bugetul exerciţiului în curs şi un bilanţ sau situaţia activelor mobile şi imobile şi a pasivelor.

Articolul R131-13

Judecătorul responsabil cu executarea pedepselor depune toate diligenţele pe care le consideră necesare. Poate, în special, consulta consiliul judeţean de prevenire a delincvenţei, de într-ajutorare a victimelor şi de combatere a consumului de droguri, a exceselor fanatice şi a violenţelor asupra femeilor care dispune de un termen de 2 luni pentru a-şi da avizul. Apoi comunică procurorului Republicii cererea de abilitare şi informaţiile colectate.

Având în vedere avizul procurorului Republicii sau o lună cel mai devreme după ce i-a fost comunicată cererea de abilitare, judecătorul responsabil de executarea pedepselor se pronunţă asupra acesteia.

Judecătorul responsabil cu executarea pedepselor comunică decizia de abilitare preşedintelui judecătoriei, procurorului Republicii şi consiliului judeţean menţionat la primul paragraf. Informează cu privire la această decizie adunarea generală a magistraţilor din cadrul instanţei de judecată sau, în instanţele în care este obligatorie constituirea adunării generale, comisia restrânsă, la următoarea şedinţă.

Abilitarea acordată este valabilă pentru o durată de 5 ani.

Articolul R131-15

Persoana juridică împuternicită aduce la cunoştinţa judecătorului responsabil de executarea pedepselor orice modificarea a unuia din elementele menţionate la articolul R. 131-12. Are obligaţia de a face cunoscut în fiecare an bugetul, precum şi conturile sale.

Articolul R131-16

Preşedintele judecătoriei sau procurorul Republicii poate sesiza adunarea generală a magistraţilor parchetului sau, în instanţele în care constituirea adunării generale este obligatorie, comisia restrânsă, în scopul retragerii abilitării. Adunarea generală sau comisia decide cu majoritatea membrilor prezenţi având în vedere observaţiile reprezentantului persoane juridice şi după raportul judecătorului însărcinat cu executarea pedepselor.

În caz de urgenţă, judecătorul responsabil cu executarea pedepselor poate, la propunerea sau după avizul conform al procurorului Republicii, să retragă provizoriu împuternicirea până la decizia următoarei adunări generale sau comisii restrânse.

Articolul R131-16-1

Prin derogare de la articolele de la R. 131-12 până la R. 131-16, abilitarea poate fi emisă de ministrul justiţiei dacă este vorba de o asociaţie sau de o persoană juridică de drept privat însărcinată cu o misiune de serviciu public care exercită sau care are vocaţia de exercitare a activităţii asupra teritoriului naţional.

Pentru asociaţii, cererea de abilitare cuprinde copia Jurnalului oficial de publicare a declaraţiei asociaţiei, un exemplar al statutului, precum şi identitatea conducătorilor săi.

Pentru persoanele juridice de drept privat însărcinate cu o misiune de serviciu public, cererea cuprinde copia statutului persoanei juridice, precum şi un extras de la Registrului comerţului şi societăţilor (extrasele K sau K bis) care datează de mai puţin 3 luni.

Persoana juridică abilitată aduce la cunoştinţa ministrului justiţiei orice modificare a unuia din elementele menţionate la cele două paragrafe precedente.

Abilitările sunt acordate pentru o durată de 5 ani şi pentru întregul teritoriu naţional.

Lista persoanele juridice împuternicite este fixată prin ordin al ministrului justiţiei.

B. Despre întocmirea listei cu muncile în folosul comunităţii

Articolul R131-17

Colectivităţile publice, unităţile publice, persoanele juridice de drept privat însărcinate cu o misiune de serviciu public şi asociaţiile care doresc să includă muncile în folosul comunităţii pe lista prevăzută la articolul 131-36 solicită judecătorului responsabil cu executarea pedepselor din locul în care intenţionează să se desfăşoare aceste munci.

Pentru colectivităţile publice şi unităţile publice, cererea menţionează numele, prenumele, data şi locul naşterii, precum şi funcţiile reprezentanţilor calificaţi.

Pentru persoanele juridice de drept privat care nu sunt încă abilitate, cererea prevăzută la primul paragraf al acestui articol este ataşată la cererea de abilitare. Pentru persoanele juridice de drept privat deja abilitate, cererea cuprinde data acestei abilitări fără să fie necesară solicitarea unei noi abilitări.

La cerere este anexată o notă care indică natura şi modalităţile de executare a muncilor propuse, numele, prenumele, data şi locul naşterii, precum şi calitatea persoanelor însărcinate cu gestiunea tehnică şi numărul posturilor susceptibile de a fi oferite.

Articolul R131-18

Judecătorul responsabil de executarea pedepselor depune toate diligenţele şi face toate consultările necesare. În acest scop, el adresează copia cererii consiliului judeţean de prevenire a delincvenţei, de într-ajutorare a victimelor şi de combatere a consumului de droguri, a exceselor fanatice şi a violenţelor asupra femeilor.

Articolul R131-19

După ce procurorul Republicii şi-a dat avizul sau cel mai devreme la 10 zile după sesizarea acestuia, judecătorul responsabil de executarea pedepselor decide ţinând seama de utilitatea socială a muncilor propuse şi de perspectivele de integrare socială sau profesională pe care le oferă condamnaţilor. El comunică decizia preşedintelui judecătoriei, procurorului Republicii şi consiliului judeţean menţionat la articolul R. 131-18.

Articolul R131-20

Ștergerea unei munci înscrise pe listă poate fi pronunţată conform procedurii prevăzute la articolul R. 131-19.

C. Dispoziţii diverse

Articolul R131-21

Toate deciziile privind abilitarea sau retragerea abilitării asociaţiilor sunt aduse la cunoştinţa păstrătorului sigiliilor şi prefectului de către judecătorul responsabil de executarea pedepselor.

Articolul R131-22

Organismele care pun în executare muncile în folosul comunităţii adresează în fiecare an un raport al judecătorului responsabil de executarea pedepselor.

Alineatul 2

Despre efectuarea muncii în folosul comunităţii

A. Despre decizia judecătorului responsabil de executarea pedepselor care stabileşte modalităţile de executare a muncii în folosul comunităţii

Articolul R131-23

Judecătorul responsabil de executarea pedepselor stabileşte modalităţile de executare a muncii în folosul comunităţii.

Decizia acestuia precizează:

1° Organismul în beneficiul căruia munca se va executa;

2° Munca sau muncile pe care condamnatul le va executa;

3° Programul de lucru.

Decizia luată în aplicarea prezentului articol poate fi modificată în orice moment.

Articolul R131-24

Judecătorul responsabil de executarea pedepselor alege o muncă în folosul comunităţii printre cei înscrişi pe lista teritoriului său sau, cu acordul judecătorului responsabil de executarea pedepselor competent teritorial, pe lista unui alt teritoriu.

Articolul R131-25

Dacă un condamnat exercită o activitate salarială, durata săptămânală cumulată a acestei activităţi şi a muncii în folosul comunităţii nu poate depăşi durata legală a muncii cu mai mult de 12 ore.

Articolul R131-26

Durata muncii în folosul comunităţii nu include timpul de deplasare şi de odihnă.

Articolul R131-27

Judecătorul responsabil de executarea pedepselor îşi notifică decizia condamnatului şi organismului în beneficiul căruia se va executa munca în folosul comunităţii. De asemenea, o aduce şi la cunoştinţa procurorului Republicii.

Articolul R131-28

Înainte de executarea pedepsei, condamnatul este supus unui examen medical care are ca scop:

1° Investigarea să nu sufere de o afecţiune periculoasă pentru ceilalţi muncitori;

2°Asigurarea că este apt din punct de vedere medical să execute munca impusă de judecătorul responsabil de executarea pedepselor;

3° Asigurarea că este imunizat împotriva bolilor menţionate în prezentul articol, în cazul în care munca impusă de judecătorul responsabil de executarea pedepselor trebuie să fie exercitată într-o unitate sau organism public sau privat de prevenire sau de îngrijiri menţionat la articolul L. 10 din Codul sănătăţii publice şi îl expune unor riscuri de contaminare.

B. Despre controlul executării muncii în folosul comunităţii

Articolul R131-29

Judecătorul responsabil de executarea pedepselor se asigură de executarea muncii în folosul comunităţii fie el însuşi, fie prin intermediul unui agent de probaţiune.

Dacă munca de executat este înscrisă pe lista unui alt teritoriu, îşi deleagă autoritatea de control judecătorului responsabil de executarea pedepselor competent teritorial.

Articolul R131-30

Pentru fiecare condamnat, organismul în beneficiul căruia este efectuată munca în interes general aduce la cunoştinţa judecătorului responsabil de executarea pedepselor sau a agentului de probaţiune responsabilul desemnat pentru asigurarea conducerii şi controlului tehnic al muncii.

Articolul R131-31

Judecătorul responsabil de executarea pedepselor sau agentul de probaţiune se asigură de executarea muncii la responsabilul desemnat. El vizitează, după caz, condamnatul la locul de muncă.

Articolul R131-32

Responsabilul desemnat informează imediat judecătorul responsabil de executarea pedepselor sau agentul de probaţiune despre orice încălcare a obligaţiei de muncă şi orice incident cauzat sau suferit de condamnat cu ocazia executării muncii.

Articolul R131-33

În cazul unui pericol iminent pentru condamnat sau a unei alte persoane sau în cazul unei grave greşeli a condamnatului, responsabilul desemnat poate suspenda executarea muncii. El anunţă imediat judecătorul responsabil de executarea pedepselor sau agentul de probaţiune.

Articolul R131-34

Organismul în beneficiul căruia munca în folosul comunităţii a fost efectuată emite judecătorului responsabil de executarea pedepselor sau agentului de probaţiune, precum şi condamnatului un document de atestare a faptului că munca a fost executată.

Sub-secţiunea 3

Despre pedeapsa cu efectuarea unui stagiu de cetăţenie

Alineatul 1

Obiectul şi durata stagiului

Articolul R131-35

Stagiul de cetăţenie prevăzut la articolul 131-5-1 şi făcut aplicabil minorilor între 13 şi 18 ani de articolul 20-4-1 din Ordonanţa nr. 45-174 din 2 februarie 1945 privind copilăria delincventă are ca obiect reamintirea condamnatului a valorilor republicane de toleranţă şi respect a demnităţii persoanei umane şi de a-l face conştient de răspunderea sa penală şi civilă, precum şi de obligaţiile pe care le implică viaţa în societate. Urmăreşte de asemenea să favorizeze integrarea socială a acestuia.

Dacă priveşte o persoană condamnată pentru o infracţiune comisă cu circumstanţa agravantă prevăzută la articolul 132-76, reaminteşte în plus celui în cauză existenţa crimelor împotriva umanităţii, în special a celor comise în timpul celui de-al doilea război mondial.

Articolul R131-36

Durata stagiului de cetăţenie este fixată de instanţă ţinând cont, pentru condamnatul major, de obligaţiile familiale, sociale sau profesionale, iar pentru condamnatul minor de obligaţiile sale şcolare şi a situaţiei sale familiale. Nu poate depăşi o lună.

Durata zilnică de formare efectivă nu poate depăşi 6 ore. Pentru minor, trebuie să fie adaptată în funcţie de vârsta şi personalitatea sa.

Alineatul 2

Organizarea stagiului

Articolul R131-37

Stagiul de cetăţenie este organizat în sesiuni colective, continue sau discontinue, formate dintr-unul sau mai multe module de formare adaptate personalităţii condamnaţilor şi naturii infracţiunii comise. Pentru minori, modulele sunt în adaptate vârstei lor.

Stagiile sunt executate sub controlul delegatului procurorului Republicii din locul de executare a pedepsei. Ele pot fi de asemenea executate sub controlul serviciului penitenciar de integrare sau de probaţiune.

Conţinutul stagiului de cetăţenie face obiectul unui proiect elaborat de persoana sau serviciul însărcinat cu controlul executării stagiului. Acest proiect este validat de procurorul Republicii după avizul preşedintelui judecătoriei.

Articolul R131-38

Modulele stagiului de cetăţenie pot fi elaborate cu ajutorul colectivităţilor teritoriale şi a unităţilor publice şi, după caz, a persoanelor juridice de drept privat sau a persoanelor fizice care participă la misiuni de interes general, în special de acces la lege.

Dacă un modul de formare este elaborat cu una din persoanele publice sau private menţionate la paragraful anterior, face obiectul unei convenţii dintre procurorul Republicii, acţionând în numele statului, şi această persoană. Această convenţie precizează conţinutul acestui modul, durata, obiectivele deosebite care-i sunt atribuite, modalităţile prestării asigurate de persoana privată sau publică, precum şi modalităţile de finanţare a cheltuielilor angajate.

Alineatul 3

Derularea şi sfârşitul stagiului

Articolul R131-39

Înainte de executarea stagiului, persoana sau serviciul însărcinat primeşte condamnatul şi îi prezintă obiectivele. Îi precizează consecinţele nerespectării obligaţiilor rezultate din stagiu, astfel cum sunt prevăzute la articolul 434-41 sau cum au fost, după caz, stabilite de instanţă în aplicarea articolului 131-9.

Articolul R131-40

O atestare a sfârşitului stagiului este emisă condamnatului, care o adresează persoanei sau serviciului însărcinat cu controlul efectuării stagiului.

Alineatul 4

Dispoziţii specifice aplicabile minorilor

Articolul R131-41

Dacă stagiul de cetăţenie priveşte minori, este elaborat şi executat sub controlul unui serviciu din sectorul public de protecţie judiciară a tinerilor. Proiectul stagiului este transmis de către responsabilul acestui serviciu directorului teritorial de protecţie judiciară a tinerilor. Pentru autorizarea executării stagiului, directorul obţine avizul judecătorului pentru minori şi acordul procurorului Republicii din locul în care se va desfăşura stagiul în mod obişnuit.

Articolul R131-42

Convenţia prevăzută la articolul R. 131-38 este încheiată între persoanele menţionate la primul paragraf al acestui articol şi serviciul din sectorul public de protecţie judiciară a tinerilor.

Directorul teritorial de protecţie judiciară a tinerilor informează judecătorul pentru minori şi procurorul Republicii despre identitatea serviciilor care execută stagiile de cetăţenie pentru minori în departament şi conţinutul acestor stagii.

Articolul R131-43

Formalităţile prevăzute la articolul R. 131-39 sunt îndeplinite în prezenţa părinţilor, tutorelui, responsabilului unităţii sau a persoanei căreia minorul îi este încredinţat, sau a celor convocaţi în mod corespunzător.

Stagiul se desfăşoară sub controlul şi în prezenţa permanentă a unui personal didactic din cadrul serviciului de executare a stagiului. În cazul dificultăţii de executare a stagiului din cauza în special a comportamentului minorului, reprezentantul serviciului poate suspenda executarea acestuia. Apoi informează imediat judecătorul pentru minori şi procurorul Republicii, adresându-le câte un raport.

Articolul R131-44

La terminarea stagiului, serviciul responsabil primeşte minorul şi părinţii, tutorele, responsabilul unităţii sau persoana căreia i-a fost încredinţat minorul pentru stabilirea unui bilanţ de desfăşurare a stagiului şi pentru verificarea îndeplinirii obiectivelor sale.

În termen de o lună de la sfârşitul stagiului, un raport de sinteză este transmis de către serviciul responsabil judecătorului pentru minori şi procurorului Republicii.

Sub-secţiunea 4

Despre pedeapsa cu sancţiune-reparatorie

Articolul R131-45

Imediat ce condamnarea este executorie, persoana condamnată la pedeapsa cu sancţiune-reparatorie este informată de procurorul Republicii sau de delegatul acestuia că trebuie să-i adreseze, cel târziu la expirarea termenului stabilit pentru indemnizarea victimei sau repararea locurilor, justificarea faptul că a procedat la această indemnizare sau reparare. Dacă indemnizarea se face în mai multe tranşe după modalităţile stabilite de instanţă, justificarea trebuie să intervină pentru fiecare plată, dacă procurorul sau delegatul acestuia nu decide altceva.

Dacă repararea se execută în natură şi constă dintr-o reparare a locurilor, sau în caz de întârziere, dintr-o indemnizare a victimei, delegatul procurorului poate convoca condamnatul, după caz, împreună cu partea civilă, pentru facilitarea sau verificarea executării pedepsei.

Sub-secţiunea 5

Despre pedeapsa cu efectuarea cursului privind pericolele utilizării de produse stupefiante

Articolul R131-46

Cursul privind pericolele utilizării de produse stupefiante prevăzut la articolul 131-35-1 are ca obiect aducerea la cunoştinţa condamnatului a consecinţelor dăunătoare ale utilizării unor astfel de produse pentru sănătatea umană şi societate.

Articolul R131-47

Dispoziţiile articolelor de la R. 131-36 până la R. 131-44 se aplică acestor stagii, ale căror module pot fi elaborate cu ajutorul persoanelor private a căror activitate este asistarea sau într-ajutorarea utilizatorilor de stupefiante, cum sunt asociaţiile de combatere a toxicomaniei şi a traficului de stupefiante prevăzute la articolul 2-16 din Codul de procedură penală.

Dacă cheltuielile stagiului sunt suportate de condamnat, ele nu pot depăşi suma maximă a amenzii impuse pentru contravenţiile din clasa a 3-a.

Sub-secţiunea 6

Despre pedeapsa cu efectuarea cursului privind responsabilitatea părintească

Articolul R131-48

Cursul privind responsabilitatea părintească prevăzut la articolul 131-35-1 are ca obiect reamintirea condamnatului a obligaţiilor juridice, economice, sociale şi morale pe care le implică educaţia unui copil.

Articolul R131-49

Dispoziţiile articolelor de la R. 131-36 până la R. 131-44 se aplică acestui curs, ale cărui module pot fi elaborate cu ajutorul persoanelor publice sau private care pun în aplicare ajutoarele pentru părinţi prevăzute la articolul L. 141-1 din Codul acţiunii sociale şi al familiilor sau contractele de responsabilitate părintească prevăzute la articolul L. 222-4-1 din acelaşi cod.

Dacă cheltuielile stagiului sunt suportate de condamnat, ele nu pot depăşi suma maximă a amenzii impuse pentru contravenţiile din clasa a 3-a.

Sub-secţiunea 7

Despre pedeapsa cu confiscarea unui animal

Articolul R131-50

Dacă instanţa care pronunţă pedeapsa cu confiscarea unui animal prevăzută la articolul 131-21-1 dispune ca animalul să fie dat unei fundaţii sau asociaţii fără a se preciza identitatea acestei persoane juridice, procurorul Republicii execută această pedeapsă la persoana juridică pe care el o alege.

Articolul R131-51

Dacă în aplicarea dispoziţiilor articolului 99-1 din Codul de procedură penală animalul confiscat a fost plasat în cursul unei proceduri conduse împotriva unei persoane care nu este proprietarul acestuia, instanţa se pronunţă asupra obligării condamnatului la plata cheltuielilor de plasare.

Articolul R131-52

Mandatarul prevăzut la articolul 131-46 este ales fie dintre persoanele înscrise pe lista prevăzută la articolul L. 811-2 din Codul comerţului, fie dintre cele înscrise pe listele prevăzute la articolul 157 din Codul de procedură penală. Totuşi, cu titlu excepţional, instanţa, prin decizie motivată, poate desemna ca mandatar o persoană fizică neînscrisă pe niciuna din listele citate anterior, dar care are o experienţă sau o calificare specială.

Articolul R131-53

Dacă există, în cadrul unei persoane juridice citate sau chemate să se prezinte în faţa unei instanţe de judecată, reprezentanţi ai personalului, ministerului public le anunţă data şi obiectul şedinţei, prin scrisoare recomandată adresată cu cel puţin 10 zile înainte.

Dacă statutul personalului acestei persoane juridice este stabilit de dispoziţiile Codului muncii privind reprezentarea salariaţilor, avizul menţionat la primul paragraf este adresat secretarului comitetului companiei sau, după caz, secretarului comitetului central al companiei şi, în lipsa unor astfel de comitete, delegaţilor personalului titular.

Capitolul II

Despre regimul pedepselor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Secţiunea 2

Despre modurile de personalizare a pedepselor

Sub-secţiunea 1

Sub-secţiunea 2

Sub-secţiunea 3

Sub-secţiunea 4

Despre suspendarea sub supraveghere

Articolul R132-45

Atestarea cursului de înţelegere a siguranţei rutiere prevăzută la al doilea paragraf al articolului 131-35-1 este adresată judecătorului responsabil de executarea pedepselor sau serviciului penitenciar de integrare şi de probaţiune responsabil de îndeplinirea acestei obligaţii.

Capitolul III

Despre stingerea pedepselor şi ştergerea condamnărilor

Secţiunea 2

Despre graţiere

Articolul R133-1

Petiţiile de graţiere sunt analizate de ministrul justiţiei după examinarea prealabilă, după caz, de către ministrul sau miniştrii interesaţi.

Articolul R133-2

Ordinul de graţiere, semnat de Preşedintele Republicii, este contrasemnat de prim-ministru, de ministrul justiţiei şi, după caz, de ministrul sau miniştrii care au examinat petiţia în prealabil.

Partea reglementară – Decrete în Consiliul de Stat

Cartea II

Despre crimele şi delictele împotriva persoanelor

Titlul I

Despre crimele împotriva umanităţii

Titlul II

Despre atingerile aduse persoanei umane

Capitolul I

Despre atingerile aduse vieţii persoanei

Capitolul II

Despre atingerile aduce integrităţii fizice sau psihice a persoanei

Capitolul III

Despre punerea în pericol a persoanei

Capitolul IV

Despre atingerile aduse libertăţilor persoanei

Capitolul V

Despre atingerile aduse demnităţii persoanei

Capitolul VI

Despre atingerile aduse personalităţii

Secţiunea 1

Despre atingerea adusă vieţii private

Articolul R226-1

Lista aparatelor şi dispozitivelor tehnice prevăzută la articolul 226-3 este întocmită prin decizia prim-ministrului.

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 1 din Decretul nr. 97-34 din 15 ianuarie 1997 privind descentralizarea deciziilor administrative individuale, autorizaţiile prevăzute la articolele R. 226-3 şi R. 226-7 sunt emise de prim-ministru.

Articolul R226-2

Este instituită pe lângă prim-ministru o comisie consultativă compusă din:

1° Directorul general al Agenţiei naţionale pentru siguranţa sistemelor de informare sau reprezentantul său, preşedintele;

2° Un reprezentant al ministrului justiţiei;

3° Un reprezentant al ministrului afacerilor interne;

4° Un reprezentant al ministrului apărării;

5° Un reprezentant al ministrului responsabil de sistemul vamal;

6° Un reprezentant al ministrului responsabil de industrie;

7° Un reprezentant al ministrului responsabil de telecomunicaţii;

8° Un reprezentant al Comisiei naţionale de control al tehnicilor de inteligenţă;

9° Un reprezentant al directorului general al Agenţiei naţionale a frecvenţelor;

10° Două personalităţi alese pentru competenţa lor, desemnate de prim-ministru.

Comisia poate audia, în calitate de expert, orice persoană competentă.

Este sesizată pentru avizare cu proiectele de ordine adoptate cu aplicarea articolelor R. 226-1 şi R. 226-10. Ea poate formula propuneri de modificare a acestor ordine.

De asemenea, este consultată la cererile de autorizare prezentate în aplicarea articolelor R. 226-3 şi R. 226-7.

Secretariatul comisiei este asigurat de Agenţia naţională pentru siguranţa sistemelor de informare.

Articolul R226-3

Fabricarea, importarea, expunerea, oferirea, localizarea sau vânzarea oricărui aparat sau dispozitiv tehnic înscris pe lista menţionată la articolul R. 226-1 este suspusă unei autorizaţii emise de prim-ministru, după avizul comisiei menţionate la articolul R. 226-2.

Articolul R226-4

Cererea de autorizare este depusă la directorul general al Agenţiei naţionale pentru siguranţa sistemelor de informare. Ea conţine pentru fiecare tip de aparat sau dispozitiv tehnic:

1° Numele şi adresa solicitantului, dacă este persoană fizică, sau denumirea şi sediul său, dacă este persoană juridică;

2° Operaţiunea sau operaţiunile menţionate la articolul R. 226-3 pentru care se solicită autorizare şi, după caz, descrierea pieţelor vizate;

3° Obiectul şi caracteristicile tehnice ale tipului de aparat sau dispozitiv tehnic, însoţite de o documentaţie tehnică;

4° Locul prevăzut pentru fabricarea aparatului sau dispozitivului tehnic sau pentru celelalte operaţiuni menţionate la articolul R.226-3;

5° Angajamentul de a se supune controalelor necesare pentru verificarea respectării indicaţiilor furnizate în cererea de autorizare.

Articolul R226-5

Autorizaţia menţionată la articolul R. 226-3 se emite pentru o durată maximă de 6 ani.

Autorizaţia poate fixa condiţiile de realizare a operaţiuni şi numărul aparatelor sau dispozitivelor tehnice în cauză.

Se acordă de drept serviciilor statului desemnate prin ordin al prim-ministrului pentru fabricarea de aparate sau dispozitive tehnice.

Articolul R226-6

Fiecare aparat sau dispozitiv tehnic fabricat, importat, expus, oferit, închiriat sau vândut trebuie să aibă aplicate referinţa tipului corespunzător cererii de autorizare şi un număr individual de identificare.

Articolul R226-7

Achiziţia sau deţinerea oricărui aparat sau dispozitiv tehnice înscris pe lista menţionată la articolul R. 226-1 este supusă unei autorizaţii emise de prim-ministru, după avizul comisiei menţionate la articolul R. 226-2.

Articolul R226-8

Cererea de autorizare se depune la directorul general al Agenţiei naţionale pentru siguranţa sistemelor de informare. Ea cuprinde pentru fiecare tip de aparat sau dispozitiv tehnic:

1° Numele şi adresa solicitantului, dacă este persoană fizică, sau denumirea şi sediul său, dacă este persoană juridică;

2° Tipul aparatului sau dispozitivului tehnic şi numărul de aparate sau dispozitive tehnice pentru deţinerea cărora se solicită autorizaţie;

3° Utilizarea prevăzută;

4° Angajamentul de a se supune controalelor necesare pentru verificarea respectării indicaţiilor furnizate în cererea de autorizare.

Articolul R226-9

Autorizaţia menţionată la articolul R. 226-7 este emisă pentru o durată maximă de 3 ani.

Ea poate subordona utilizarea aparatelor sau dispozitivelor tehnice unor condiţii destinate să evite orice utilizare abuzivă.

Este acordată de drept agenţilor sau serviciilor statului pentru achiziţia şi deţinerea aparatelor sau dispozitivelor tehnice pe care sunt autorizaţi să le folosească în aplicarea legii.

Articolul R226-10

Titularii uneia din autorizaţiile menţionate la articolul R. 226-3 nu pot propune, ceda, închiria sau vinde aparatele sau dispozitivele tehnice înscrise în lista prevăzută la articolul R. 226-1 decât titularilor uneia din autorizaţiile menţionate la articolul R.226-3 sau la articolul R. 226-7.

Aceştia ţin un registru în care sunt trecute toate operaţiunile cu o privire la aceste materiale. Modelul acestuia este fixat prin ordin al prim-ministrului, adoptat după avizul comisiei menţionate la articolul R. 226-2.

Articolul R226-11

Autorizaţiile prevăzute la articolul R. 226-3 şi la articolul R. 226-7 pot fi retrase:

1° În cazul unei false declaraţii sau informaţii;

În cazul modificării circumstanţelor pentru care a fost emisă autorizaţia;

3° Dacă beneficiarul autorizaţiei nu a respectat dispoziţiile prezentei secţiuni sau obligaţiile deosebite prescrise de autorizaţie;

4° Dacă beneficiarul autorizaţiei încetează exercitarea activităţii pentru care a fost emisă autorizaţia.

Retragerea nu poate interveni, cu excepţia cazurilor de urgenţă, decât după ce titularul autorizaţiei a fost capabil să îşi prezinte observaţiile.

Autorizaţiile iau sfârşit de drept în cazul condamnării titularului pentru una din infracţiunile prevăzute la articolele 226-1, 226-15 sau 432-9.

Articolul R226-12

Persoanele care fabrică, importă, deţin, expun, oferă, închiriază sau vând aparate sau dispozitive tehnice înscrise pe lista prevăzută la articolul R. 226-1 trebuie să respecte dispoziţiile prezentei secţiuni solicitând autorizaţiile necesare în termen de 3 luni de la publicarea ordinului prevăzut la articolul R. 226-1.

Dacă autorizaţia nu este emisă, aceste persoane dispun de un termen de o lună pentru a distruge aceste aparate sau dispozitive tehnice sau pentru a le vinde sau a le ceda unei persoane titulare a uneia din autorizaţiile prevăzute la articolul R. 226-3 sau la articolul R. 226-7. La fel şi în cazul expirării sau retragerii autorizaţiei.

Secţiunea 2

Secţiunea 3

Secţiunea 4

Secţiunea 5

Secţiunea 6

Capitolul VII

Despre atingerile aduse minorilor şi familiei

Partea reglementară – Decrete în Consiliul de Stat

Cartea III

Despre crimele şi delictele împotriva bunurilor

Titlul I

Despre însuşirile frauduloase

Titlul II

Despre celelalte atingeri aduse bunurilor

Capitolul I

Despre tăinuire şi infracţiunile asimilate sau înrudite cu tăinuirea

Secţiunea 1

Secţiunea 2

Despre infracţiunile asimilate sau înrudite cu tăinuirea

Sub-secţiunea 1

Dispoziţii cu privire la persoanele a căror activitate profesională implică vânzarea sau schimbul unor anumite obiecte mobile

Articolul R321-1

Orice persoană supusă obligaţiei de a ţine registrul unor obiecte movile prevăzut la primul paragraf al articolului 321-7 trebuie să dea o declaraţie prealabilă la prefectura sau sub-prefectura de care aparţine sediul său principal. La Paris, declaraţia este dată la prefectura poliţiei.

În lipsa sediului permanent deschis publicului, la locul de domiciliu sau, în lipsa acestuia, comuna de legătură menţionată la articolul 7 din Legea nr. 69-3 din 3 ianuarie 1969 este considerată sediu.

Declaraţia cuprinde următoarele indicaţii: numele şi prenumele declarantului; data şi locul naşterii; naţionalitatea; locul obişnuit de desfăşurare a profesiei; statutul întreprinderii, precum şi un extras de înmatriculare la Registrului comerţului şi societăţilor.

Se emite o recipisă a declaraţiei care trebuie prezentată la orice cerere a poliţiei şi jandarmeriei, a serviciilor fiscale, vamale, precum şi a serviciilor concurenţei, consumului şi sancţionării fraudelor.

Articolul R321-2

În cazul modificării sediului principal, persoanele menţionate la articolul R. 321-1 sunt obligate să dea o declaraţie la comisariatul de poliţie, sau, în lipsa acestuia, la primăria atât din locul de unde pleacă cât şi din locul în care se stabilesc.

Mutarea sediului secundar trebuie de asemenea să facă obiectul unei declaraţii la comisariatul de poliţie sau, în lipsa acestuia, la primăria din locul în care se află sediul principal.

Se emite de asemenea o recipisă a acestor declaraţii.

Articolul R321-3

Registrul de obiecte mobile prevăzut la primul paragraf al articolului 321-7 cuprinde:

1° Numele, prenumele, calitatea şi domiciliul fiecărei persoane care vândut, a schimbat sau a stocat în vederea vânzării unul sau mai multe obiecte, precum şi natura, numărul şi data emiterii documentului de identitate prezentat de persoana fizică care a realizat vânzarea, schimbul sau stocarea, cu indicarea autorităţii care l-a eliberat;

2° În cazul unei persoane juridice, denumirea şi sediul acesteia, precum şi numele, prenumele, calitatea şi domiciliul reprezentantului persoanei juridice care a efectuat operaţiunea în numele său, cu referirile la documentul de identitate prezentat;

3° Natura, provenienţa şi descrierea obiectelor achiziţionate sau deţinute în vederea vânzării sau schimbului.

Descrierea fiecărui obiect cuprinde caracteristicile acestuia, precum şi numele, semnăturile, monogramele, literele, cifrele, numerele de serie, emblemele şi semnele de orice natură aplicate pe acesta şi care servesc identificării.

Totuşi, obiectele a căror valoare unitară nu depăşeşte o sumă stabilită printr-un ordin comun al păstrătorului sigiliilor, ministrul justiţiei, al ministrului de interne şi al ministrului comerţului şi care nu prezintă un interes artistic sau istoric pot fi regrupate şi pot face obiectul unei menţiuni şi a unei descrieri comune în registru.

Articolul R321-4

Fiecare obiect expus spre vânzare sau stocat primeşte un număr de ordine.

Obiectele menţionate la ultimul paragraf al articolului R. 321-3 pot face obiectul unui număr de ordine comun.

Numărul de ordine este trecut în registru şi apare în mod vizibil pe fiecare obiect sau lot de obiecte.

Articolul R321-5

Registrul cuprinde de asemenea:

Preţul de cumpărare şi modul de reglementare a fiecărui obiect sau lot de obiecte sau, în cazul unui schimb, de achiziţie gratuită sau de stocare în vederea vânzării, o estimare a valorii de piaţă a fiecărui obiect sau lot de obiecte;

2° După caz, indicarea măsurii de protecţie a obiectului mobil în aplicarea dispoziţiilor Codului patrimoniului, dacă este adus la cunoştinţa revânzătorului de obiecte mobile.

Articolul R321-6

Menţiunile din registru sunt înscrise cu cerneală permanentă, fără spaţii libere, ştersături sau abrevieri.

Registrul este cotat şi parafat de comisarul de poliţie sau, în lipsa acestuia, de primarul comunei în care se află sediul deschis publicului.

Dacă persoanele menţionate la articolul R. 321-1 deţin mai multe sedii deschise publicului, se ţine câte un registru pentru fiecare din ele.

Dacă aceleaşi persoane nu deţin un sediu permanent deschis publicului, registrul este cotat şi parafat de un comisar de poliţie sau de un primar.

Registrul este păstrat timp de 5 ani de la data închiderii.

Articolul R321-6-1

Păstrarea registrului printr-o prelucrare automată de date cu caracter personal scuteşte de păstrarea unui registru fizic cotat şi parafat.

Registrul păstrat printr-o prelucrare automată cuprinde menţiunile prevăzute la articolul de la R. 321-3 până la R. 321-5.

Prelucrarea automată garantează integritatea, intangibilitatea şi siguranţa datelor înregistrate.

Durata de păstrare a datelor este de 10 ani de la înregistrarea datelor.

Articolul R321-7

Dacă persoana menţionată la articolul R. 321-1 este o persoană juridică, obligaţiile prevăzute în prezenta sub-secţiunea revin conducătorilor acesteia.

Articolul R321-8

Modelul registrului de obiecte mobile este stabilit prin ordinul comun al ministrului internelor şi al ministrului comerţului.

Modalităţile de păstrare a registrului de obiecte mobile printr-o prelucrare automată de date cu caracter personal prevăzută la articolul R. 321-6-1 şi obligaţiile tehnice ce trebuie respectate de o astfel de prelucrare sunt stabilite prin ordinul comun al ministrului internelor şi al ministrului culturii.

Sub-secţiunea 2

Dispoziţii privind manifestările publice în vederea vânzării sau schimbului de anumite obiecte mobile

Articolul R321-9

Registrul ţinut cu ocazia oricărei manifestări menţionate la al doilea paragraf al articolului 321-7 trebuie să cuprindă:

1° Numele, prenumele, calitatea şi domiciliul fiecărei persoane care oferă spre vânzare sau schimb obiecte mobile utilizate sau achiziţionate de alte persoane decât cele care le fabrică sau le comercializează, precum şi natura, numărul şi data emiterii documentului de identitate prezentat de aceasta cu indicarea autorităţii care l-a eliberat;

2° Pentru participanţii neprofesionişti, menţionarea prezentării unui certificat de onoare de neparticipare la alte două manifestaţii de aceeaşi natură în cursul anului civil;

3° În cazul unei persoane juridice, denumirea şi sediul acesteia, precum şi numele, prenumele, calitatea şi domiciliul reprezentantului persoanei juridice la manifestare, cu referirile la documentul de identitate prezentat.

Articolul R321-10

Registrul trebuie cotat şi parafat de comisarul de poliţie sau, în lipsa acestuia, de primarul comunei din locul manifestării.

Este pus la dispoziţia serviciilor de poliţie şi de jandarmerie, a serviciilor fiscale, vamale, precum şi a serviciilor concurenţei, consumului şi sancţionării fraudelor pe întreaga durată a manifestării.

La sfârşitul acesteia şi cel mai târziu în termen de 8 zile, este depus la prefectura sau sub-prefectura locului manifestării.

Articolul R321-11

Dacă organizatorul manifestării este o persoană juridică, obligaţiile prevăzute în prezenta sub-secţiune revin conducătorilor acesteia.

Articolul R321-12

Modelul registrului este stabilit prin ordinul comun al ministrului internelor şi al ministrului comerţului.

Secţiunea 3

Capitolul II

Despre distrugeri, degradări şi deteriorări

Capitolul III

Despre atingerile aduse sistemelor de prelucrare automată de date

Partea reglementară – Decrete în Consiliu de Stat

Cartea IV

Despre crimele şi delictele împotriva naţiunii, statului şi liniştii publice

Titlul I

Despre atingerile aduse intereselor fundamentale ale naţiunii

Capitolul I

Despre trădare şi spionaj

Capitolul II

Despre celelalte atingeri aduse instituţiilor Republicii sau integrităţii teritoriului naţional

Capitolul III

Despre celelalte atingere aduse apărării naţionale

Secţiunea 1

Despre atingerile aduse siguranţei forţelor armate şi zonelor protejate relevante pentru apărarea naţională

Articolul R413-1

Zonele protejate pe care le constituie locurile şi terenurile închise menţionate la articolul 413-7 sunt delimitate în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune.

Articolul R413-2

Nevoia de protecţie este stabilită de ministrul responsabil cu instalaţiile, materialul sau cercetările, studiile, fabricaţiile cu caracter secret pe care el le desemnează.

Autorităţile competente de serviciile, instituţiile sau întreprinderile respective pot primi prin decret delegare pentru stabilirea acestei nevoi de protecţie.

Articolul R413-3

Dacă activitatea principală a serviciului, unităţii sau întreprinderii este de competenţa ministrului care a stabilit nevoia de protecţie, amplasarea şi limitele zonelor protejate sunt fixate prin ordinul acestui ministru.

Dacă activitatea principală a serviciului, unităţii sau întreprinderii este de competenţa altui ministru, amplasarea şi limitele zonelor protejate sunt fixate prin ordinul comun al acestui ministru şi al ministrului care a stabilit nevoia de protecţie.

Autorităţile competente de aceste servicii, unităţile sau întreprinderile pot primit prin decret delegarea pentru a emite ordinele prevăzute la acest articol.

Articolul R413-4

Ordinul pentru crearea unui zone protejate este notificat şefului serviciului, unităţii sau întreprinderii. Acesta, sub controlul autorităţii care a stabilit nevoia de protecţie, ia toate măsurile pentru a evidenţia limitele zonei şi măsurile de interdicţie la care aceasta este supusă.

Un exemplar al ordinului este transmis, pentru informare şi eventual în scopul aplicării dispoziţiilor corespunzătoare, ministrului internelor şi prefecţilor competenţi teritorial.

Articolul R413-5

Autorizaţia de a pătrunde în zona protejată este acordată de şeful serviciului, unităţii sau întreprinderii, conform directivelor şi sub controlul ministrului care a stabilit nevoia de protecţie.

Totuşi, dacă zona a fost instituită pentru protejarea cercetărilor, studiilor sau fabricaţiilor ce trebuie ţinute secrete în interesul apărării naţionale, autorizaţia este emisă de ministrul care a stabilit nevoia de protecţie.

În toate cazurile, autorizaţia este emisă în scris. Ea poate fi retrasă în orice moment în aceleaşi forme.

Articolul R413-5-1

I. – Sunt numite „zone cu regim restrictiv” acele zone, menţionate la articolul R. 413-1, pentru care nevoia de protecţie este subordonată imperativului care consideră că trebuie prevenit ca elementele esenţiale ale potenţialului ştiinţific sau tehnic al naţiunii:

1° Să facă obiectul unei asimilări de natură să-i slăbească mijloacele de apărare, să-i compromită securitatea sau să-i prejudicieze celelalte interese fundamentale;

2° Sau să fie deturnate în scopuri de terorism, de proliferare de arme de distrugere masivă şi de vectori ori de contribuire la creşterea arsenalelor militare.

Zonele cu regim restrictiv pot include, în perimetrul lor, locurile ale căror protecţie consolidată este justificată de stocarea de produse sau de executarea unor activităţi care prezintă riscuri specifice în privinţa imperativelor menţionate la primele trei alineate.

II. – Prin derogare de la primele două alineate ale articolului R. 413-5, accesul la o zonă cu regim restrictiv pentru efectuarea unui stagiu, pregătirea unui doctorat, participarea la o activitate de cercetare, frecventarea unui curs de formare, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei activităţi profesionale este supus autorizaţiei şefului serviciului, unităţii sau întreprinderii, după avizul favorabil al ministrului însărcinat cu exercitarea tutelei sau, în lipsa ministrului tutelar, a ministrului care a stabilit nevoia de protecţie în aplicarea articolului R. 413-2.

Cererea de emitere a avizului este adresată de către şeful serviciului, unităţii sau întreprinderii ministrului menţionat la paragraful anterior. Lipsa unui răspuns al ministrului în cursul celor două luni de la primirea cererii constituie aviz favorabil.

Refuzul autorizaţiei de acces nu este motivat.

III. – Se consideră că persoana care beneficiază de o împuternicire în temeiul protecţiei secretului apărării naţionale a obţinut avizul ministerial favorabil menţionat la punctul II.

Se consideră că furnizorii externi de servicii care se încadrează în categorii menţionate anterior prin ordin al prim-ministrului şi care îşi exercită activitatea obişnuită într-o zonă cu regim restrictiv au obţinut avizul ministerial favorabil menţionat la punctul II pentru a avea acces, în condiţiile prevăzute într-un contract de prestări servicii, la zona cu regim restrictiv.

IV. – În toate cazurile, şeful serviciului, unităţii sau întreprinderii anunţă ministrul menţionat la primul paragraf al punctului II despre decizia sa privind autorizaţia de acces.

Secţiunea 2

Despre atingerile aduse secretului apărării naţionale

Articolul R413-6

Pentru aplicarea articolului 413-9, nivelele de clasificare a informaţiilor, procedeelor, obiectelor, documentelor, datelor informatizate sau fişierelor care prezintă caracter de secret al apărării naţionale, precum şi autorităţile însărcinate cu definirea modalităţilor conform cărora le este organizată protecţia sunt determinate de articolele R. 2311-1 şi următoarele din Codul apărării privind protecţia secretului apărării naţionale.

Capitolul IV

Dispoziţii speciale

Titlul III

Despre atingerile aduse autorităţii statului

Capitolul I

Despre atingerile aduse ordinii publice

Secţiunea 1

Secţiunea 3

Secţiunea 4

Capitolul II

Despre atingerile aduse administraţiei publice comise de persoane care exercită o funcţie publică

Capitolul III

Despre atingerile aduse administraţiei publice comise de particulari

Capitolul IV

Despre atingerile aduse acţiunii justiţiei

Titlul IV

Despre atingerile aduse încrederii publice

Titlul V

Despre participarea la o asociaţie de rău-făcători

Partea reglementară – Decrete în Consiliul de Stat

Cartea V

Despre celelalte crime şi delicte

Capitolul I

Despre abuzuri grave sau acte de cruzime asupra animalelor

Articolul R511-1

Dispoziţiile privind experienţele sau cercetările ştiinţifice sau experimentale asupra animalelor menţionate la articolul 511-2 sunt stabilite prin decretul nr. 87-848 din 19 octombrie 1987 adoptat pentru aplicarea acestui articol şi al celui de-al treilea paragraf al articolului L. 214-3 din Codul rural şi al pescuitului maritim.

Partea reglementară – Decrete în Consiliul de Stat

Cartea VI

Despre contravenţii

Titlul I

Dispoziţii generale

Articolul R610-1

Contravenţiile, precum şi clasele din care fac parte, sunt stabilite prin decrete în Consiliu de Stat.

Articolul R610-2

Dispoziţiile paragrafelor al treilea şi al patrulea ale articolului 121-3 se aplică contravenţiilor pentru care reglementarea impune vinovăţia în modalitatea neglijenţă sau imprudenţă.

Complicele la o contravenţie în sensul celui de-al doilea paragraf al articolului 121-7 se pedepseşte în conformitate cu articolul 121-6.

Articolul R610-3

Suma amenzilor impuse pentru cele cinci clase de contravenţii este fixată la articolul 131-13.

Articolul R610-4

Contravenţiile pedepsite cu o amendă al cărei cuantum este proporţional cu suma sau cu valoarea exprimată în numerar a prejudiciului, reparaţiilor sau obiectului infracţiunii constituie contravenţii din cea de-a cincea clasă care sunt sancţionate a căror pedeapsă cu amendă nu poate depăşi sumele fixate la punctul 5° al articolului 131-13.

Articolul R610-5

Încălcarea interdicţiilor sau nerespectarea obligaţiilor prevăzute în decretele şi ordinele poliţiei se pedepsesc cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din prima clasă.

Titlul II

Despre contravenţiile împotriva persoanelor

Capitolul I

Despre contravenţiile din prima clasă împotriva persoanelor

Secţiunea 1

Despre defăimarea şi insulta non-publice

Articolul R621-1

Defăimarea non-publică a unei persoane se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din prima clasă. Proba verităţii faptelor defăimătoare poate fi făcută conform dispoziţiilor legislative cu privire la libertatea presei.

Articolul R621-2

Insulta non-publică a unei persoane, dacă nu a fost precedată de provocare, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din prima clasă.

Capitolul II

Despre contravenţiile din cea de-a doua clasă împotriva persoanelor

Secţiunea 1

Despre atingerile involuntare aduse integrităţii persoanei care nu au generat nicio incapacitate de muncă totală

Articolul R622-1

În afara cazului prevăzut la articolul R.625-3, fapta prin care, din cauza unei stângăcii, imprudenţe, neatenţii, neglijenţe sau neîndeplinirii unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă prin lege sau regulament, în condiţiile şi după distincţiile prevăzute la articolul 121-3, se aduce atingere integrităţii altei persoane fără să rezulte o incapacitate de muncă totală se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă.

Persoanele vinovate de o contravenţie prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit la comiterea infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit la comiterea infracţiunii.

Secţiunea 2

Despre lăsarea nesupravegheată a animalelor periculoase

Articolul R622-2

Lăsarea în libertate de către deţinătorul său a unui animal care ar putea prezenta un pericol pentru persoane se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă.

În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, instanţa poate decide plasarea animalului în cadrul unei asociaţii non-profit pentru protecţia animalelor recunoscută sau declarată, care va putea dispune în mod liber de acesta.

Capitolul III

Despre contravenţiile celei de-a 3-a clase împotriva persoanelor

Secţiunea 1

Despre ameninţarea cu violenţa

Articolul R623-1

În afara cazurilor prevăzute la articolele 222-17 şi 222-18, ameninţarea cu comiterea de violenţe împotriva unei persoane, dacă această ameninţare este fie repetată, fie materializată printr-un înscris, o imagine sau orice alt obiect, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Secţiunea 2

Despre zgomotele sau scandalurile injurioase sau nocturne

Articolul R623-2

Zgomotele sau scandalurile injurioase sau nocturne care tulbură liniştea altuia se pedepsesc cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Persoanele vinovate de contravenţiile prevăzute la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară a confiscării obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii.

Facilitarea cu ştiinţă, oferind ajutor sau asistenţă, a pregătirii sau consumării contravenţiilor prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3

Despre agitarea animalelor periculoase

Articolul R623-3

Agitarea de către deţinătorul său a unui animal ce ar putea prezenta un pericol pentru persoane sau nereţinerea acestuia atunci când atacă sau urmăreşte un trecător, chiar dacă nu rezultă niciun prejudiciu, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, instanţa poate decide plasarea animalului în cadrul unei asociaţii non-profit pentru protecţia animalelor recunoscută sau declarată, care va putea dispune în mod liber de acesta.

Secţiunea 4

Despre încălcarea dispoziţiilor de reglementare a comerţului cu anumite materiale ce pot fi utilizate pentru a aduce atingere vieţii private

Articolul R623-4

Omisiunea de a ţine registrul prevăzut la cel de-al doilea paragraf al articolului R. 226-10 de către titularul uneia din autorizaţiile menţionate la articolul R. 226-3 se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Capitolul IV

Despre contravenţiile din cea de-a patra clasă împotriva persoanelor

Secţiunea 1

Despre violenţele uşoare

Articolul R624-1

În afara cazurilor prevăzute la articolele 222-13 şi 222-14, violenţele voluntare care nu au generat nicio incapacitate totală de muncă se pedepsesc cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Suspendarea, pentru o durată de cel mult 3 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

2° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

3° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber;

4° Retragerea permisului de vânătoare, cu interdicţia de a solicita emiterea unui nou permis pentru cel mult 3 ani;

5° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Facilitarea cu ştiinţă, oferind ajutor sau asistenţă, a pregătirii sau consumării contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 2

Despre difuzarea de mesaje indecente

Articolul R624-2

Difuzarea de mesaje indecente pe drumurile publice sau în locuri publice se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă, fără cererea prealabilă a destinatarului, expedierea sau distribuirea la domiciliu a unor astfel de mesaje.

Persoanele vinovate de contravenţiile prevăzute la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară a confiscării obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a bunului care este produsul infracţiunii.

Facilitarea cu ştiinţă, oferind ajutor sau asistenţă, a pregătirii sau consumării contravenţiilor prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la acest articol sunt pasibile, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul infracţiunii.

Secţiunea 3

Despre defăimarea şi insulta nepublică având caracter rasist sau discriminatoriu

Articolul R624-3

Defăimarea nepublică săvârşită asupra unei persoane sau grup de persoane din cauza originii sau apartenenţei ori neapartenenţei lor, reale sau presupuse, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă defăimarea nepublică săvârşită asupra unei persoane sau grup de persoane din cauza sexului, orientării sexuale sau handicapului lor.

Articolul R624-4

Insulta nepublică săvârşită asupra unei persoane sau grup de persoane din cauza originii sau apartenenţei ori neapartenenţei lor, reale sau presupuse, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă insulta nepublică comisă asupra unei persoane sau grup de persoane din cauza sexului, orientării sexuale sau handicapului lor.

Articolul R624-5

Persoanele vinovate de infracţiunile definite la articolele R. 624-3 şi R. 624-4 sunt pasibile pe lângă pedepsele cu amenda prevăzute la acest articol, de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber;

3° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Articolul R624-6

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele R. 624-3 şi R. 624-4 sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul infracţiunii.

Secţiunea 4

Despre nerespectarea obligaţiei de a frecventa şcoala

Articolul R624-7

Fapta prin care unul dintre părinţii unui copil care are obligaţia de a frecventa şcoala sau orice altă persoană cu autoritate părintească sau o autoritate de fapt continuă asupra sa, după avertismentul transmis de directorul academic al serviciilor educaţiei naţionale, delegat de rectorul academiei şi pentru aplicarea procedurilor definite la articolul R. 131-7 din Codul educaţiei, nu impune copilului obligaţia de a frecventa şcoala fără a face cunoscut vreun motiv legitim sau vreo scuză valabilă sau oferind motive inexacte ale absenţelor copilului de la şcoală se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Facilitarea, oferind ajutor sau asistenţă, a comiterii contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Capitolul V

Despre contravenţiile împotriva persoanelor din cea de-a cincea clasă

Secţiunea 1

Despre violenţe

Articolul R625-1

În afara cazurilor prevăzute la articolele 222-13 şi 222-14, violenţele voluntare care au generat o incapacitate totală de muncă cu o durată mai mică sau egală cu 8 zile se pedepsesc cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Suspendarea, pentru o durată de cel mult 3 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

2° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

3° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber;

4° Retragerea permisului de vânătoare, cu interdicţia de a solicita emiterea unui nou permis pentru cel mult 3 ani;

5° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii;

6° Munca în folosul comunităţii pentru o durată între 20 şi 120 ore.

Facilitarea cu ştiinţă, oferind ajutor sau asistenţă, a pregătirii sau consumării contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol este pedepsită în conformitate cu articolul 132-11.

Secţiunea 2

Despre atingerile involuntare aduse integrităţii persoanei

Articolul R625-2

În afara cazurilor prevăzute la articolul 222-20 şi 222-20-1, cauzarea unei alte persoane, prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau nerespectarea unei obligaţii de securitate sau prudenţă impusă de lege sau regulament, în condiţiile şi după distincţiile prevăzute la articolul 121-3, a unei incapacităţi totale de muncă pentru o durată mai mică sau egală cu 3 luni se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R625-3

Fapta prin care, prin încălcarea voită a unei obligaţii speciale de securitate sau prudenţă prevăzută de lege sau regulament, se aduce atingere integrităţii altei persoane fără să rezulte o incapacitate totală de muncă se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R625-4

Persoanele vinovate de infracţiunile definite la articolele R. 625-1 şi R. 625-3 sunt pasibile, pe lângă pedepsele cu amenda prevăzute la aceste articole, de următoarele pedepse complementare:

1° Suspendarea, pentru o durată de cel mult 3 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

2° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

3° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber;

4° Retragerea permisului de vânătoare, cu interdicţia de a solicita emiterea unui nou permis pentru cel mult 3 ani;

5° Confiscarea obiectului care a servit la comiterea infracţiunii;

6° Munca în folosul comunităţii pentru o durată între 20 şi 120 ore.

Articolul R625-5

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele R. 625-2 şi R. 625-3 sunt pasibile, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit comiterii infracţiunii.

Articolul R625-6

Recidiva contravenţiilor prevăzute la articolele R. 625-2 şi R. 625-3 se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 3

Despre provocarea nepublică la discriminare, ură sau violenţă

Articolul R625-7

Provocarea nepublică la discriminare, ură sau violenţă în privinţa unei persoane sau grup de persoane din cauza originii sau apartenenţei ori neapartenenţei lor, reale sau presupuse, la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă provocarea nepublică la ură sau violenţă în privinţa unei persoane sau grup de persoane din cauza sexului, orientării sexuale sau handicapului lor, precum şi provocarea nepublică, în privinţa aceloraşi persoane, la discriminările prevăzute la articolele 225-2 şi 432-7.

Persoanele vinovate de contravenţiile prevăzute la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber;

3° Confiscarea obiectului care a servit la comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii;

4° Munca în folosul comunităţii pentru o durată între 20 şi 120 ore.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunile definite la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiilor prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 5

Despre încălcarea dispoziţiilor de reglementare a comerţului cu anumite materiale ce pot fi utilizate pentru a aduce atingere vieţii private

Articolul R625-9

Propunerea, cedarea, închirierea sau vânzarea, de către un titular al uneia din autorizaţiile menţionate la articolul R. 226-3, a unui aparat din lista menţionată la articolul R. 226-1, cu încălcarea dispoziţiilor primului paragraf al articolului R. 226-10, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţie prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 6

Despre atingerile aduse drepturilor persoanei rezultate din fişiere sau prelucrări informatice

Articolul R625-10

Dacă această informaţie este cerută prin lege, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă fapta prin care responsabilul unei prelucrări automate de date cu caracter personal:

1° Nu informează persoana de la care sunt adunate datele cu caracter personal ce o privesc cu privire la:

a) Identitatea responsabilului prelucrării de date şi, după caz, a reprezentantului său;

b) Scopul urmărit de prelucrarea la care sunt supuse datele;

c) Caracterul obligatoriu sau facultativ al răspunsurilor;

d) Eventualele consecinţe, asupra acestuia, a lipsei unui răspuns;

e) Destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;

f) Drepturile sale de opoziţie, interogare, acces şi rectificare;

g) După caz, transferurile de date cu caracter personal cu destinaţia unui stat care nu este membru al Comunităţii europene;

2° Dacă datele sunt adunate prin chestionar, să nu treacă în chestionar informaţiile cu privire la:

a) Identitatea responsabilului de prelucrarea datelor şi, după caz, a reprezentantului său;

b) Scopul urmărit de prelucrarea la care sunt supuse datele;

c) Caracterul obligatoriu sau facultativ al răspunsurilor;

d) Drepturile de opoziţie, interogare, acces şi rectificare ale persoanelor de la care sunt adunate datele;

3° Nu informează în mod clar şi precis persoana care utilizează reţele de comunicaţii electronice:

a) Despre scopul oricărei acţiuni pentru a avea acces, prin transmisie electronică, la informaţii stocate în terminalul său de conectare sau pentru a înscrie, prin acelaşi mod, informaţii în terminalul său de conectare;

b) Despre mijloacele de care dispune pentru a se opune;

4° Nu furnizează persoanei în cauză, în cazul în care datele cu caracter personal nu au fost adunate de la aceasta, informaţiile enumerate la punctele 1° şi 2° încă de la înregistrarea datelor sau, dacă se intenţionează comunicare de date unor terţi, cel târziu la prima comunicare a datelor.

Articolul R625-11

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă fapta prin care responsabilul unei prelucrări automate de date cu caracter personal nu răspunde cererilor unei persoane fizice care îşi justifică identitatea care au ca obiect:

1° Confirmarea faptului că datele cu caracter personal în privinţa sa fac sau nu fac obiectul acestei prelucrări;

2° Informaţiile cu privire la scopurile prelucrării datelor, la categoriile de date cu caracter personal, la destinatari şi la categoriile de destinatari cărora le sunt comunicate datele;

3° După caz, informaţiile privind transferurile de date cu caracter personal destinate unui stat care nu este membru al Comunităţii europene;

4° Comunicarea, sub o formă accesibilă, a datelor cu caracter personal care o privesc, precum şi a oricăror informaţii disponibile cu privire la originea acestora;

5° Informaţiile care permit cunoaşterea şi contestarea logicii ce stă la baza prelucrării automate de date în cazul pronunţării unei decizii în temeiul acestei prelucrări şi care produce efecte juridice asupra celui în cauză.

Se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă refuzul de a emite, la cererea celui în cauză, o copie a datelor cu caracter personal care îl privesc, după caz, în schimbul plăţii unei sume de bani care nu poate depăşi costul reproducerii.

Contravenţiile prevăzute la acest articol nu sunt totuşi săvârşite dacă refuzul de a răspunde este autorizat prin lege fie pentru a nu aduce atingere dreptului de autor, fie deoarece este vorba de cereri vădit abuzive, în special din cauza numărului lor, a caracterului lor repetitiv sau sistematic, fie deoarece datele cu caracter personal sunt păstrate sub o formă care exclude în mod vădit orice risc de a aduce atinge vieţii private a persoanelor în cauză şi pentru o durată care nu o depăşeşte pe cea necesară scopurilor exclusive de stabilire a unor statistici sau de cercetare ştiinţifică sau istorică.

Articolul R625-12

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă fapta prin care responsabilul unei prelucrări automate de date cu caracter personal nu efectuează, fără cheltuieli pentru solicitant, operaţiunile solicitate de o persoană fizică care îşi justifică identitatea şi care cere rectificarea, completarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea datelor cu caracter personal care o privesc sau care privesc persoana decedată al cărei moştenitor este, dacă aceste date sunt inexacte, incomplete, ambigui, învechite sau dacă adunarea, utilizarea sau comunicarea ori păstrarea lor este interzisă.

Articolul R625-13

Recidiva contravenţiilor prevăzute la această secţiune se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Titlul III

Despre contravenţiile împotriva bunurilor

Capitolul I

Despre contravenţiile din prima clasă împotriva bunurilor

Secţiunea unică

Despre ameninţările cu distrugerea, degradarea sau deteriorarea ce provoacă doar daune uşoare

Articolul R631-1

În afara cazului prevăzut la articolul 322-13, ameninţarea cu comiterea unei distrugeri, degradări sau deteriorări ce nu provoacă decât daune uşoare, dacă fie se repetă, fie se materializează printr-un înscris, o imagine sau orice alt obiect, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din prima clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber.

Capitolul II

Despre contravenţiile din cea de-a doua clasă împotriva bunurilor

Secţiunea unică

Despre nerespectarea reglementării privind colectarea deşeurilor

Articolul R632-1

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă depunerea, în locurile desemnate în acest scop de către autoritatea administrativă competentă, a deşeurilor, gunoaielor, materialelor sau a oricărui alt obiect de orice natură, în vederea ridicării lor de către serviciul de colectare a deşeurilor, fără respectarea condiţiilor stabilite de această autoritate, în special în materia adaptării conţinutului la ridicare, a zilelor şi programelor de colectare sau triere a deşeurilor.

Capitolul III

Despre contravenţiile din cea de-a treia clasă împotriva bunurilor

Secţiunea 1

Despre încălcarea dispoziţiilor de reglementare a vânzării sau schimbului anumitor bunuri mobile

Articolul R633-1

Neprezentarea de către o persoană menţionată la articolul R. 321-1, atunci când i se cere de către autoritatea competentă, a recipisei declaraţiei prevăzute la primul paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Articolul R633-2

Nerespectarea obligaţiei de trecere a numărului de serie corespunzător, de către o persoană menţionată la articolul R. 321-1, pe un obiect sau lot de obiecte expuse spre vânzare sau depozitat în stoc, în conformitate cu dispoziţiile articolului R. 321-4, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Articolul R633-3

Neparafarea registrului bunurilor mobile prevăzut la articolul R. 321-1, de către o persoană menţionată la articolul R. 321-3, în conformitate cu dispoziţiile articolului R. 321-6, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Fapta prin care persoana menţionată la articolul R. 321-1, deţinătoare a unui registru al bunurilor mobile prin prelucrarea automată de date cu caracter personal, nu ţine acest registru în condiţii care să asigure integritatea, intangibilitatea şi siguranţa datelor înregistrate, astfel cum sunt definite prin ordinul prevăzut la cel de-al doilea paragraf al articolului R. 321-8, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Secţiunea 2

Despre nerespectarea dispoziţiilor privind manifestările publice în vederea vânzării sau schimbului anumitor bunuri mobile

Articolul R633-5

Neparafarea registrului prevăzut la articolul R. 321-p, de către o persoană menţionată la articolul R. 321-7, în conformitate cu dispoziţiile articolului R. 321-10, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Secţiunea 3

Despre eliminarea deşeurilor, gunoaielor, materialelor sau a altor obiecte

Articolul R633-6

În afara cazurilor prevăzute la articolele R. 635-8 şi R. 644-2, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă depunerea, eliminarea, aruncarea sau deversarea, în locuri publice sau private, cu excepţia locurilor desemnate în acest scop de către autoritatea administrativă competentă, a deşeurilor, gunoaielor, dejecţiilor, materialelor, lichidelor insalubre sau a oricărui alt obiect de orice natură, inclusiv urinarea pe drumurile publice, dacă aceste fapte nu sunt comise de persoana care are drept asupra locului respectiv sau cu autorizaţia acesteia.

Capitolul IV

Despre contravenţiile din cea de-a patra clasă împotriva bunurilor

Secţiunea 1

Despre ameninţările cu distrugerea, degradarea sau deteriorarea care nu prezintă pericol pentru persoane

Articolul R634-1

În afara cazului prevăzut la articolul 322-13, ameninţarea cu comiterea unei distrugeri, degradări sau deteriorări care nu prezintă pericol pentru persoane, dacă fie se repetă, fie se materializează printr-un înscris, imagine sau orice alt obiect, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult 3 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune în mod liber.

Capitolul V

Despre contravenţiile din cea de-a cincea clasă împotriva bunurilor

Secţiunea 1

Despre distrugerile, degradările şi deteriorările ce provoacă doar daune uşoare

Articolul R635-1

Distrugerea, degradarea sau deteriorarea voluntară a unui bun ce aparţine altei persoane ce provoacă doar daune uşoare se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Suspendarea, pe o durată de maxim 3 ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;

2° Interdicţia de a deţine sau de a purta, pe o durată de maxim 3 ani, o armă autorizată;

3° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune liber;

4° Retragerea permisului de vânătoare, cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim 3 ani;

5° Confiscarea obiectului care a servit sau a fost destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii;

6° Munca în folosul comunităţii pentru o durată între 20 şi 120 ore.

Facilitarea cu ştiinţă, oferind ajutor sau asistenţă, în vederea pregătirii sau consumării contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea

Despre vânzarea forţată prin corespondenţă

Articolul R635-2

Expedierea către o persoană, fără o cerere prealabilă din partea acesteia, a unui obiect oarecare însoţit de o corespondenţă indicând că obiectul respectiv poate fi acceptat în schimbul plăţii un preţ fix sau înapoiat expeditorului, chiar dacă această înapoiere se face fără cheltuieli din partea destinatarului, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia, pentru cel mult 3 ani, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular sau de persoanele autorizate;

2° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de următoarele pedepse:

1° Interdicţia, pentru cel mult 3 ani, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de către titular sau de persoanele autorizate;

2° Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 3

Despre nerespectarea dispoziţiilor de reglementare a vânzării sau schimbului anumitor bunuri mobile

Articolul R635-3

Fapta prin care o persoană menţionată la articolul R. 321-1 omite să dea declaraţiile prevăzute la acelaşi articol şi la articolul R. 321-2 se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R635-4

Fapta prin care o persoană menţionată la articolul R. 321-1 primeşte gratuit sau în schimbul unei plăţi un bun mobil al unui minor cu vârsta mai mică de 18 ani fără consimţământul expres al tatălui, mamei sau tutorelui său se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R635-5

Fapta prin care o persoană menţionată la cel de-al doilea paragraf al articolului 321-7 omite să depună registrul prevăzut la articolul R. 321-9 la serviciile competente în condiţiile prevăzute la articolul R. 321-10 se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R635-7

Recidiva contravenţiilor prevăzute la articolele R. 635-3, R. 635-4 şi R. 635-5 se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 4Despre abandonarea epavelor de automobile sau a deşeurilor, gunoaielor, materialelor şi a altor obiecte transportate într-un automobil

Articolul R635-8

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă depunerea, abandonarea, aruncarea sau deversarea, într-un loc public sau privat, cu excepţia locurilor desemnate în acest scop de către autoritatea administrativă competentă, fie a unei epave de automobil, fie a deşeurilor, gunoaielor, dejecţiilor, materialelor, lichidelor insalubre sau a oricărui alt obiect de orice natură, dacă au fost transportate cu ajutorul unui vehicul, dacă aceste fapte nu sunt comise de persoana care are drept asupra locului respectiv sau cu autorizaţia acesteia.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Titlul IV

Despre contravenţiile împotriva naţiunii, statului sau liniştii publice

Capitolul I

Despre contravenţiile din prima clasă împotriva naţiunii, statului sau liniştii publice

Secţiunea unică

Despre abandonarea de arme sau obiecte periculoase

Articolul R641-1

Abandonarea într-un loc public sau deschis publicului a unei arme sau a oricărui alt obiect ce prezintă vreun pericol pentru persoane şi ce poate fi utilizat la comiterea unei crime sau delict se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din prima clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit la comiterea infracţiunii.

Capitolul II

Despre contravenţiile din cea de-a doua clasă împotriva naţiunii, statului sau liniştii public

Secţiunea 1

Despre lipsa de răspuns la o solicitare din partea autorităţilor judiciare sau administrative

Articolul R642-1

Refuzul, fără vreun motiv legitim, sau neglijenţa de a răspunde fie la o solicitare din partea unui magistrat sau a unei autorităţi de poliţie judiciară acţionând în exercitarea funcţiilor sale, fie, în caz de tulburare a liniştii publice sau de accident sau în orice altă situaţie ce prezintă un pericol pentru persoane, la o solicitare din partea unei autorităţi administrative competente, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă.

Secţiunea 2

Despre atingerile aduse monedei

Articolul R642-2

Acceptarea, deţinerea sau utilizarea oricărui semn monetar neautorizat ce are ca obiectiv înlocuirea monedelor sau a bancnotelor în uz în Franţa se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-31, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Pedeapsa cu confiscarea este obligatorie pentru semnele monetare menţionate la primul paragraf al acestui articol în aplicarea articolelor 131-21 şi 131-48.

Articolul R642-3

Refuzul de a primi monede sau bancnote în uz în Franţa în funcţie de valoarea pentru care au statut de mijloc legal de plată se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă.

Articolul R642-4

Utilizarea ca suport a unei publicităţi oarecare de monede sau bancnote în uz în Franţa sau emise de către instituţiile străine sau internaţionale abilitate în acest scop se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a doua clasă.

Persoanele vinovate pentru contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Pedeapsa cu confiscarea este obligatorie pentru semnele monetare menţionate la primul paragraf al acestui articol în aplicarea articolelor 131-2 şi 131-48. Dispoziţiile celui de-al treilea paragraf al articolului 442-13 sunt aplicabile.

Capitolul III

Despre contravenţiile din cea de-a treia clasă împotriva naţiunii, statului sau liniştii publice

Secţiunea 1

Despre uzurparea semnelor rezervate autorităţii publice

Articolul R643-1

În afara cazurilor prevăzute la articole 433-15, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă purtarea în public a unui costum sau a unei uniforme sau folosirea unei insigne sau a unui document care prezintă o asemănare cu costumele, uniformele, insignele sau documentele reglementate de autoritatea publică de natură să cauzeze o neînţelegere în percepţia publicului.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Secţiunea 2

Despre utilizarea de greutăţi sau măsuri diferite de cele stabilite prin legile şi regulamentele în vigoare

Articolul R 643-2

Utilizarea de greutăţi sau măsuri diferite de cele care sunt stabilite de legile şi regulamentele în vigoare se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Capitolul IV

Despre contravenţiile din cea de-a patra clasă împotriva naţiunii, statului sau liniştii publice

Secţiunea 1

Despre accesul neautorizat pe un teren, o construcţie, un echipament sau aparat militar

Articolul R644-1

În afara cazului prevăzut la articolul 413-5, pătrunderea, şederea sau circulaţia, fără autorizaţia autorităţilor competente, pe un teren, într-un port, construcţie sau echipament ori aparat oarecare atribuit autorităţii militare sau plasat sub controlul acesteia se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Interzicerea accesului pe terenurile, construcţiile, echipamentele sau aparatele menţionate la paragraful precedent face obiectul unei semnalizări deosebite atunci când nicio marcă distinctivă nu semnalează că sunt atribuite autorităţii militare sau plasate sub controlul acesteia.

Secţiunea 3

Despre obstrucţionarea liberei circulaţii pe drumul public

Articolul R644-2

Obstrucţionarea drumului public prin depunerea sau lăsarea fără o necesitate anume de materiale sau obiecte oarecare care împiedică sau diminuează libertatea sau siguranţa trecerii se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Secţiunea 3

Despre nerespectarea dispoziţiilor de reglementare a profesiilor exercitate în locurile publice

Articolul R644-3

Oferirea, punerea în vânzare sau expunerea în vederea vânzării a mărfurilor ori exercitarea oricărei alte profesii în locurile publice cu încălcarea dispoziţiilor de reglementare a poliţiei acestor locuri se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Capitolul V

Despre contravenţiile din cea de-a cincea clasă împotriva naţiunii, statului sau liniştii publice

Secţiunea 1

Despre purtarea sau afişarea de uniforme, insigne sau embleme ce seamănă cu cele ale unor organizaţii sau persoane responsabile de crime împotriva umanităţii

Articolul R645-1

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă purtarea sau afişarea în public, cu excepţia cazurilor în care se solicită pentru un film, spectacol sau expoziţie cu evocare istorică, a unei uniforme, insigne sau embleme asemănătoare cu uniformele, insignele sau emblemele care au fost purtate sau afişate fie de membrii unei organizaţii declarată criminală în aplicarea articolului 9 din statutul tribunalului militar internaţional anexat la acordul de la Londra din 8 august 1945, fie de către o persoană recunoscută de o instanţă din Franţa sau internaţională ca fiind vinovată de una sau mai multe crime împotriva umanităţii prevăzute la articolele de la 211-1 până la 212-3 sau menţionate de legea nr. 64-1326 din 26 decembrie 1964.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Interdicţia de a deţine sau de a purta, pentru cel mult 3 ani, o armă autorizată;

2° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau de care acesta dispune liber;

3° Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat comiterii infracţiunii sau a bunului care este produsul infracţiunii;

4° Munca în folosul comunităţii pentru o durată între 20 şi 120 ore.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amendă potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 131-11 şi 132-15.

Secţiunea 2

Despre desenele, sondajele sau înregistrările efectuate fără autorizaţie într-o zonă de interdicţie fixată de autoritatea militară

Articolul R645-2

Efectuarea într-o zonă de interdicţie fixată de autoritatea militară şi care face obiectul unei semnalizări speciale, fără autorizaţia acestei autorităţi, de desene, sondaje sau înregistrări de imagini, sunete sau semnale de orice fel se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolul 132-11.

Secţiunea 3

Despre atingerile aduse stării civile a persoanelor

Articolul R645-3

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă fapta prin care un ofiţer de stare civilă sau o persoană delegată de acesta, în temeiul dispoziţiilor articolului 6 din Decretul nr. 62-921 din 3 august 1962:

1° Încalcă dispoziţiile reglementare privind ţinerea registrelor şi publicitatea actelor de stare civilă;

2° Nu se asigură de existenţa unui consimţământ al tatălui, mamei sau altor persoane dacă legea o prevede pentru valabilitatea unei căsătorii;

3° Primeşte, înainte de termenul prevăzut la articolul 228 din Codul civil, actul de căsătorie al unei femei care este deja căsătorită.

Contravenţiile prevăzute la acest articol sunt comise chiar dacă nulitatea actelor de stare civilă nu a fost solicitată sau a fost acoperită.

Recidiva contravenţiilor prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolul 132-11.

Articolul R645-4

Fapta prin care o persoană care a asistat la o naştere nu dă declaraţia prevăzută la articolul 56 din Codul civil în termenele stabilite la articolul 55 din acelaşi Cod se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R645-5

Fapta prin care o persoană care a găsit un nou-născut nu dă declaraţia prevăzută la articolul 58 din Codul civil sau, dacă nu este de acord să aibă grijă de acesta, nu îl predă ofiţerului de stare civilă se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Articolul R645-6

Înhumarea sau solicitarea înhumării unei persoane decedate fără să fi fost în prealabil autorizată de ofiţerul public, în cazul în care o astfel de autorizare este prevăzută, sau cu încălcarea dispoziţiilor legislative sau reglementare privind termenele prevăzute în acest domeniu se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 4

Despre sustragerea unui înscris prezentat în instanţă

Articolul R645-7

Fapta prin care o persoană care a prezentat, în cadrul unei contestaţii judiciare, un titlu, un înscris sau un memoriu, îl sustrage în orice mod se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 5

Despre utilizarea unui document emis de o administraţie publică ce conţine menţiuni devenite incomplete sau inexacte

Articolul R645-8

Utilizarea unui document emis de o administraţie publică în scopul constatării unui drept, a unei identităţi sau calităţi sau în scopul acordării unei autorizaţii, dacă menţiunile invocate devin incomplete sau inexacte, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 131-11 şi 132-15.

Secţiunea 5

Despre uzurparea funcţiei sau titlului de delegat sau mediator al procurorului Republicii

Articolul R645-8-1

Realizarea actelor rezervate delegaţilor sau mediatorilor procurorului Republicii sau utilizarea titlului ataşat funcţiilor sale, fără să fi fost autorizat sau după ce a făcut obiectul unei retrageri de autorizaţie, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Secţiunea 6

Despre refuzul de a restitui semne monetare contrafăcute sau falsificate

Articolul R645-9

Refuzul de către o persoană care a primit monede sau bancnote în uz în Franţa contrafăcute sau falsificate de a le preda fie Băncii Franţei fie instituţiei publice Monnaie din Paris, în conformitate cu dispoziţiile articolului 38-2 din Codul instrumentelor monetare şi medaliilor, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Pedeapsa cu confiscare este obligatorie pentru semnele monetare prevăzute la primul paragraf al acestui articol cu aplicarea articolelor 131-21 şi 131-48. Dispoziţiile celui de-al treilea paragraf al articolului 442-13 sunt aplicabile.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 131-11 şi 132-15.

Secţiunea 7

Despre alterarea sau contrafacerea timbrelor poştale sau a timbrelor emise de administraţia financiară

Articolul R645-10

Alterarea timbrelor poştale sau a timbrelor emise de administraţia financiară în scopul de a le sustrage de la ştergere şi de a permite astfel reutilizarea lor se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Pedeapsa cu confiscarea este obligatorie pentru timbrele menţionate la primul paragraf al acestui articol în aplicarea articolelor 131-21 şi 132-48.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Articolul R645-11

Contrafacerea sau falsificarea timbrelor poştale sau a altor valori fiduciare poştale perimate, din Franţa sau din străinătate, precum şi utilizarea acestor timbre sau valori fiduciare contrafăcute sau falsificate, se pedepsesc cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de pedeapsa complementară cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute la articolul 121-2, de infracţiunea definită la acest articol sunt pasibile, pe lângă amenda potrivit prevederilor articolului 131-41, de pedeapsa cu confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii.

Pedeapsa cu confiscarea este obligatorie pentru timbrele menţionate la primul paragraf al acestui articol în aplicarea articolelor 131-21 şi 131-48.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Secţiunea 8

Despre intruziunea în unităţile şcolare

Articolul R645-12

Pătrunderea sau rămânerea în incinta unei unităţi şcolare, publice sau private, fără a fi abilitat în temeiul dispoziţiilor legislative sau reglementare sau fără autorizaţie din partea autorităţilor competente, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Persoanele vinovate de contravenţia prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Confiscarea obiectului care a servit la comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul infracţiunii;

2° Munca în folosul comunităţii pentru o durată cuprinsă între 20 şi 120 ore.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolul 132-11.

Secţiunea 9

Despre intruziunea în locurile istorice sau culturale

Articolul R645-13

Pătrunderea sau rămânerea într-un imobil clasat sau înscris în aplicarea dispoziţiilor articolelor L. 621-1 şi L. 621-25 din Codul patrimoniului, într-un muzeu din Franţa, o bibliotecă sau o mediatecă deschise publicului, într-o arhivă, sau în anexele acesteia, care aparţine unei persoane publice sau private ce asigură o misiune de interes general, în care accesul este interzis sau reglementat în mod aparent, fără autorizaţie în temeiul dispoziţiilor legislative sau reglementare sau cu autorizaţie din partea autorităţilor competente sau a proprietarului, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse pătrunderea sau rămânerea în aceleaşi condiţii pe un teren pe care se desfăşoară operaţiuni arheologice.

Persoanele vinovate de contravenţie prevăzută la acest articol sunt de asemenea pasibile de următoarele pedepse complementare:

1° Confiscarea obiectului care a servit la comiterea în conformitate cu articolul 131-21;

Munca în folosul comunităţii pentru o durată cuprinsă între 20 şi 120 ore.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolul 132-11.

Secţiunea 10

>Despre ascunderea ilicită a chipului cu ocazia unor manifestaţii pe drumurile publice

Articolul R645-14

Se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă ascunderea chipului de către o persoană, în cadrul sau în imediata apropiere a unei manifestaţii pe drumul public, pentru a nu fi identificată în circumstanţe care tulbură liniştea publică.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Dispoziţiile acestui articol nu sunt aplicabile manifestaţiilor conforme practicilor locale sau dacă ascunderea chipului este justificată de un motiv legitim.

Secţiunea 11

Despre sfidarea drapelului tricolor

Articolul R645-15

În afara cazurilor prevăzute la articolul 433-5-1, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă, atunci când fapta este comisă în condiţii ce pot tulbura liniştea publică şi cu intenţia de a sfida drapelul tricolor:

1° Distrugerea, deteriorarea sau utilizarea în mod degradant a drapelului tricolor, într-un loc public sau deschis publicului:

2° Pentru autorul unor astfel de fapte, chiar comise într-un loc privat, difuzarea înregistrării de imagini privind comiterea lor.

Recidiva contravenţiilor prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolele 132-11 şi 132-15.

Titlul V

Despre alte contravenţii

Capitolul I

Despre contravenţiile din prima clasă

Capitolul II

Despre contravenţiile din cea de-a doua clasă

Capitolul III

>Despre contravenţiile din cea de-a treia clasă

Secţiunea unică

Despre atingerile involuntare aduse vieţii sau integrităţii unui animal

Articolul R653-1

Fapta prin care, din stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau neîndeplinirea unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă prin lege sau regulamente, este ocazionat decesul sau rănirea unui animal domestic sau îmblânzit, ori ţinut în captivitate, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a treia clasă.

În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, tribunalul poate decide plasarea animalului în cadrul unei asociaţii non-profit de protecţie a animalelor sau declarată, care va putea dispune în mod liber de acesta.

Capitolul IV

Despre contravenţiile din cea de-a patra clasă

Secţiunea unică

Despre relele tratamente aplicate animalelor

Articolul R654-1

În afara cazului prevăzut la articolul 511-1, fapta, fără vreun motiv anume, comisă în public sau nu, prin care sunt aplicate rele tratament unui animal domestic sau îmblânzit, ori ţinut în captivitate, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a patra clasă.

În cazul condamnării proprietarului animalului sau dacă proprietarul este necunoscut, tribunalul poate decide plasarea animalului în cadrul unei asociaţii non-profit de protecţie a animalelor recunoscută ca fiind de utilitate publică sau declarată, care va putea dispune în mod liber de acesta.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică pentru cursele cu tauri dacă este invocată o tradiţie locală continuă. De asemenea, nu se aplică nici luptelor între cocoşi în localităţile în care este stabilită o tradiţie continuă.

Capitolul V

Despre contravenţiile din cea de-a cincea clasă

Secţiunea unică

Despre atingerile voluntare aduse vieţii unui animal

Articolul R655-1

Fapta, fără vreun motiv anume, comisă în mod public sau nu, prin care este provocat în mod voit decesul unui animal domestic sau îmblânzit, ori ţinut în captivitate, se pedepseşte cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din cea de-a cincea clasă.

Recidiva contravenţiei prevăzute la acest articol se pedepseşte în conformitate cu articolul 132-11.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică în cazul curselor cu tauri dacă este invocată o tradiţie locală continuă. De asemenea, nu se aplică nici luptelor între cocoşi în localităţile în care este stabilită o tradiţie continuă.

Partea reglementară – Decrete în Consiliul de stat

Cartea VII

Dispoziţii privind teritoriile de peste mări

Titlul I

Dispoziţii aplicabile în teritoriile de peste mări şi din Noua Caledonie

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul R711-1

Sub rezerva adaptărilor prevăzute la acest titlu, cărţile I – VI din partea a doua a acestui Cod (Decrete în Consiliul de stat), cu excepţia articolelor de la R. 321-1 până la R. 321-12, de la R. 633-1 până la R. 633-5, de la R. 635-3 până la R. 635-7 şi R. 645-6, se aplică în Noua Caledonie şi în teritoriile din Polinezia franceză şi insulele Wallis-et-Futuna în redactarea lor rezultată din decretul nr. 2016-67 din 29 ianuarie 2016 cu privire la tehnicile de colectare a informaţiilor.

Articolul R711-2

Cărţile I – VI din partea a doua a acestui cod (Decrete în Consiliul de stat) se aplică în teritoriile australe şi antarctice franceze.

Articolul R711-3

Pentru aplicarea acestui cod în teritoriile menţionate la articolul R. 711-1, termenii enumeraţi ulterior sunt înlocuiţi după cum urmează:

- „tribunal de mare instanţă” sau „tribunal” cu „tribunal de primă instanţă”;

- „departament” cu „teritoriu”;

- „prefect” şi „sub-prefect” cu „reprezentant al statului în teritoriu”;

- „Banca Franţei” cu „Institutul emitent de peste mări”.

De asemenea, referirile la dispoziţiile neaplicabile în aceste teritorii se înlocuiesc cu referirile la dispoziţiile cu acelaşi obiect aplicabile local.

Capitolul II

Adaptarea Cărţii I

Articolul R712-1

Al doilea paragraf al articolului R. 131-2 este redactat în felul următor:

„Certificatul trebuie să conţină, în plus, o fotografie recentă a condamnatului şi să indice că, în temeiul Codului rutier aplicabil local, trebuie justificat dreptul de a conduce, cu excepţia categoriei sau categoriilor de automobile pentru care instanţa a pronunţat interdicţia de a conduce.”

Articolul R712-2

Penultimul paragraf al articolului R. 131-4 este redactat în felul următor:

„Certificatul trebuie să conţină, în plus, o fotografie recentă a condamnatului şi să indice că, în temeiul Codului rutier aplicabil local, trebuie justificat dreptul de a conduce, cu excepţia categoriei sau categoriilor de automobile pentru care instanţa a pronunţat interdicţia de a conduce.”

Articolul R712-3

Punctul 1° al articolului R. 131-12 este redactat după cum urmează:

„1° Copia Monitorului Oficial sau a Monitorului oficial din teritoriu în care este publicată declaraţia asociaţiei.”

Articolul R712-4

Prima teză a celui de-al treilea paragraf al articolului R. 131-13 este redactată după cum urmează:

„Judecătorul responsabil cu aplicarea pedepselor comunică decizia de autorizare preşedintelui judecătoriei, procurorului Republicii şi organismelor sau serviciilor locale de prevenire a delicvenţei. ”

Articolul R712-5

Cea de-a doua teză a articolului R. 131-18 este redactată după cum urmează:

„Acesta adresează copia cererii organismelor sau serviciilor locale de prevenire a delicvenţei dacă există; acestea au trei luni la dispoziţie pentru a-şi da avizul.”

Articolul R712-6

Articolul R. 131-25 este redactat după cum urmează:

„Articolul R. 131-25. Dacă un condamnat exercită o activitate salariată, durata săptămânală cumulată a acestei activităţi şi a muncii în folosul comunităţii nu poate depăşi cu mai mult de 12 ore durata legală de muncă în vigoare pe plan local.”

Articolul R712-7

Punctul 3° al articolului R. 131-28 este redactat după cum urmează:

„3° Să se asigure, în cazul în care munca pe care judecătorul responsabil cu aplicarea pedepselor înţelege să o impună trebuie să fie exercitată într-o unitate sau organism public sau privat de prevenire sau îngrijire şi îl expune la riscuri de contaminare, că este imunizat împotriva hepatitei B, difteriei, tetanosului, poliomielitei şi febrei tifoide, precum şi împotriva bolilor prevăzute de reglementarea aplicabilă pe plan local.”

Articolul R712-8

Al doilea paragraf al articolului R. 131-36 este redactat după cum urmează:

„Dacă personalul acestei persoane juridice este reglementat de dispoziţiile aplicabile local privind reprezentarea salariaţilor, avizul menţionat la primul paragraf este adresat secretarului comitetului întreprinderii sau, după caz, secretarului comitetului central de întreprindere şi, în lipsa acestor comitete, delegaţilor personalului titular.”

Capitolul III

Adaptarea Cărţii II

Capitolul IV

Adaptarea Cărţii III

Capitolul V

Adaptarea Cărţii IV

Capitolul VI

Adaptarea Cărţii V

Articolul R716-1

Articolul R. 511-1 este redactat după cum urmează:

„Articolul R. 511-1. – Dispoziţiile privind experienţele sau cercetările ştiinţifice sau experimentale asupra animalelor menţionate la articolul 521-2 sunt stabilite de reglementarea aplicabilă local.”

Capitolul VII

Adaptarea Cărţii VI

Titlul II

Dispoziţii speciale în departamentul Mayotte

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul R721-1

Pentru aplicarea cărţilor I – VI din partea a doua a acestui cod (Decrete în Consiliul de stat) în departamentul Mayotte, referirile la dispoziţii care nu sunt aplicabile sunt înlocuite cu referiri la dispoziţii cu acelaşi obiect aplicabile local.

Capitolul II

Adaptarea Cărţii I

Articolul R722-3

Prima teză a celui de-al treilea paragraf al articolului R. 131-13 este redactată după cum urmează:

„Judecătorul responsabil cu aplicarea pedepselor comunică decizia de autorizare preşedintelui tribunalului de primă instanţă, procurorului Republicii şi organismelor sau serviciilor locale de prevenire a delincvenţei.”

Articolul R722-4

A doua frază a articolului R. 131-18 este redactată după cum urmează:

„Acesta adresează copia cererii organismelor sau serviciilor locale de prevenire a delicvenţei, dacă există; acestea au trei luni la dispoziţie pentru a-şi da avizul.”

Articolul R722-5

Articolul R. 131-25 este redactat după cum urmează:

„Articolul R. 131-25. Dacă un condamnat exercită o activitate salariată, durata săptămânală cumulată a acestei activităţi nu poate depăşi cu mai mult de 12 ore durata legală de muncă în vigoare pe plan local.”

Articolul R722-7

Al doilea paragraf al articolului R. 131-36 este redactat după cum urmează:

„Dacă personalul acestei persoane juridice este reglementat de dispoziţiile aplicabile local privind reprezentarea salariaţilor, avizul menţionat la primul paragraf este adresat secretarului comitetului întreprinderii sau, după caz, secretarului comitetului central de întreprindere şi, în lipsa acestor comitete, delegaţilor personalului titular.”

Capitolul III

Adaptarea Cărţii II

Capitolul IV

Adaptarea Cărţii III

Capitolul V

Adaptarea Cărţii IV

Capitolul VI

Adaptarea Cărţii V

Capitolul VII

Adaptarea Cărţii VI

(...)

Ultima modificare a textului a fost realizată la 22 iulie 2016 – Document generat la 5 octombrie 2016.