Codul penal al Regatului Danemarcei

Tudorel TOADER

Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 873 din 9 iulie 2015.

Partea generală cuprinde art. 1-97c, iar Partea specială cuprinde art. 98-306.

Partea generală (art. 1-97c). Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la următoarele:

- în cazul în care aplicarea legii penale daneze cu privire la o persoană este condiţionată de principiul dublei încriminări, nu este necesară cerinţa ca legislaţia de la locul faptei să prevadă răspunderea penală a persoanei juridice.

- legea penală daneză se aplică şi faptelor săvârşite în afara teritoriului Statului Danez, atunci când acestea fac obiectul Statutului Curţii Penale Internaţionale, dacă fapta este comisă de o persoană care, la momentul acuzării are cetăţenie daneză, este rezident în statul danez sau are o reşedinţă permanentă în Danemarca sau se află în Danemarca.

- în cazul în care caracterul penal al faptei depinde de producerea unui rezultat, fapta se consideră săvârşită dacă rezultatul s-a produs, precum şi în cazul în care făptuitorul a intenţionat să producă rezultatul.

- faptele se consideră ca fiind comise atunci când făptuitorul începe săvârşirea acestora. În cazul persoanelor juridice, faptele se consideră ca fiind comise dacă fapta sau faptele care atrag răspunderea persoanei juridice au fost aduse la îndeplinire.

- faptele se consideră săvârşite atunci când făptuitorul se află în curs de a le înfăptui.

- în cazul în care aplicarea legii penale daneze este supusă condiţiei dublei incriminări, nu se poate aplica o pedeapsă mai aspră decât cea prevăzută de legea de la locul comiterii infracţiunii.

- dacă nu se prevede altfel, tentativa se pedepseşte numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată este închisoarea mai mare de 4 luni.

Răspunderea penală a persoanelor juridice. Persoana juridică poate fi sancţionată cu amendă atunci când sancţiunea este prevăzută într-o lege sau într-o normă de aplicare a acesteia.

Pedepsele. Pedepsele principale sunt închisoarea şi amenda.

Pedeapsa cu închisoarea se aplică fie pe viaţă, fie pe durate fixe care nu pot fi mai mici de 7 zile şi nici mai mari de 16 ani.

Ministrul justiţiei poate să dispună liberarea condiţionată. Atunci când s-au executat două treimi din pedeapsă, dar nu mai puţin de două luni, Ministrul Justiţiei sau o altă persoană autorizată în acest sens va stabili dacă persoana condamnată va fi liberată condiţionat.

În cazul în care se dispune liberarea condiţionată, persoanei condamnate nu i se poate crea o situaţie defavorabilă, în sensul că trebuie să aibă o locuinţă adecvată şi un loc de muncă sau o altă sursă de venit şi, de asemenea, aceasta trebuie să respecte obligaţiile stabilite de către instanţă.

Nu se poate dispune liberarea condiţionată dacă organele de poliţie apreciază că persoana condamnatului are relaţii cu persoane sau cu un grup de persoane implicate într-un conflict violent cu un alt grup de persoane, iar în cadrul grupului cu care persoana condamnată se consideră a fi asociată au fost utilizate arme, arme de foc sau explozivi care, din cauza naturii lor extrem de periculoase, sunt de natură a provoca daune însemnate.

Ministrul Justiţiei poate să revoce liberarea condiţionată. Dacă persoana eliberată încalcă condiţiile stipulate, Ministrul Justiţiei, sau cel mandatat în acest sens de către ministru, poate să dea un avertisment, să modifice condiţiile şi să prelungească perioada de probă sau, în circumstanţe speciale, să decidă încarcerarea în vederea ispăşirii restului de pedeapsă.

În cazul în care s-a dispus liberarea condiţionată potrivit dispoziţiilor prezentei legi, persoanei condamnate i se va asigura un loc de muncă şi un loc de şedere corespunzător ori o altă modalitate de a se întreţine, iar persoana condamnată trebuie să arate că este de acord cu liberarea şi să declare că va respecta condiţiile de liberare condiţionată.

Amenda poate fi aplicată ca pedeapsă complementară la altă pedeapsă atunci când persoana care a săvârşit infracţiunea a obţinut sau a urmărit obţinerea unui câştig financiar pentru sine sau pentru altul.

Atunci când în instanţă sunt dispuse amenzi în temeiul prezentei legi, pedeapsa amenzii se aplică în zile-amendă.

Numărul de zile-amendă se stabileşte în funcţie de natura infracţiunii şi de circumstanţele cauzei, cel puţin 1 şi cel mult 60. Valoarea zilei-amendă se stabileşte la o sumă egală cu venitul mediu zilnic al persoanei, dar la stabilirea amenzii trebuie să fie avute în vedere condiţiile de viaţă ale celui amendat, inclusiv veniturile, obligaţiile sale de securitate socială şi alte aspecte ce îi afectează capacitatea de plată.

Munca în folosul comunităţii. Drept condiţie pentru suspendarea executării pedepsei, se stabileşte că persoana condamnată trebuie să presteze un serviciu neremunerat în folosul comunităţii timp de cel puţin 30 de ore şi nu mai mult de 300 de ore. Serviciul în folosul comunităţii se efectuează într-o perioadă ce variază în funcţie de numărul de ore.

Se poate dispune confiscarea totală sau parţială a bunurilor aparţinând unei persoane condamnate pentru o infracţiune atunci când fapta este de aşa natură încât poate aduce beneficii semnificative şi poate fi pedepsită prin lege cu închisoare de 6 ani sau mai mult ori fapta reprezintă o încălcare a legislaţiei privind substanţele stupefiante.

Persoana îndreptăţită este decăzută din dreptul de a iniţia ancheta privată sau de a solicita declanşarea anchetei publice dacă nu a introdus acţiune în justiţie sau nu a formulat o cerere în termen de 6 luni de când a aflat că există temeiuri suficiente pentru introducerea acţiunii sau pentru formularea cererii de angajare a răspunderii penale.

Confiscarea poate fi graţiată în acelaşi mod ca pedeapsa.

Partea specială art. 98-306. Persoana care acţionează împotriva intereselor statului în timpul exercitării în numele statului a sarcinii ce i-a fost încredinţată de a negocia sau de a rezolva o chestiune cu un stat străin se pedepseşte cu închisoarea de până la 16 ani.

Persona care insultă o naţiune străină, un stat străin, pavilionului acesteia sau un alt simbol naţional recunoscute de către statul danez ori pavilionul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al Consiliului European se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care atentează la securitatea ori libertatea Parlamentului sau, în general, acţionează pentru ca prin forţă ori prin ameninţarea cu forţa să oblige Parlamentul să ia orice decizie sau să-l împiedice să-şi exercite în mod liber activitatea, se pedepseşte cu închisoarea.

Urmărirea penală se efectuează de către procuror, care îşi desfăşoară activitatea potrivit ordinului Ministrului Justiţiei.

Persoana care, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţa, impune celui ce are obligaţii să acţioneze în serviciul public sau în îndeplinirea serviciului ori a îndatoririlor ori cu ocazia aceleiaşi activităţi sau care urmăreşte, în egală măsură, să împiedice această persoană să realizeze o acţiune de serviciu sau o obligă să efectueze o acţiune de serviciu, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care împiedică oricare dintre persoanele menţionate mai sus să-şi îndeplinească sarcinile ori îndatoririle se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care întrebuinţează cuvinte insultătoare, limbaj licenţios ori gesturi jignitoare sau obscene faţă de o persoană aflată în exercitarea atribuţiilor sau a sarcinilor de serviciu ori în legătură cu acestea, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care în mod ilegal oferă, promite sau dă unei persoane care lucrează în cadrul serviciului public danez, străin sau internaţional, un dar ori un alt folos pentru a determina persoana în cauză să facă sau să nu facă ceva în legătură cu atribuţiile de serviciu, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Se sancţionează persoana care, în mod deliberat, îi atribuie în mod public guvernului sau oricărei alte autorităţi publice o acţiune ce n-a avut loc, aducând astfel atingere intereselor ţării în relaţia cu străinătatea.

Persoana care îndeamnă mulţimea la violenţe sau la ameninţarea cu violenţe asupra persoanei sau asupra proprietăţii se pedepseşte cu amendă ori cu închisoarea.

Persoana care, cu intenţie sau din culpă gravă, ajunge în stare de ebrietate, se pedepseşte cu amendă ori închisoare, dacă, în această situaţie, pune în pericol o altă persoană sau valori patrimoniale.

Persoana care, în exercitarea unui serviciul public danez, străin ori internaţional ori a îndatoririlor publice, primeşte, pretinde sau acceptă promisiunea unui cadou ori alt folos, fără drept, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care exercită un serviciu public sau, având îndatoriri publice, abuzează de poziţia sa pentru a forţa pe cineva să facă, să tolereze ori să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoarea.

Persoana care, exercitând un serviciu public sau având îndatoriri publice, abuzează de poziţia sa, încălcând drepturile şi libertăţile unei persoane sau ale unei autorităţi publice, se pedepseşte cu amendă ori închisoare. Dacă infracţiunea a fost săvârşită în scopul de a obţine pentru sine ori pentru altul un folos injust, se poate aplica pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani.

Persoana care denunţă unei autorităţi publice o infracţiune ce nu a fost săvârşită, precum şi persoana care formulează plângeri calomnioase către o astfel de autoritate, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care, în pofida avertismentului poliţiei, practică cerşetoria, sau care permite practicarea cerşetoriei de către o persoană din cadrul familiei sale având vârsta sub 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea.

Persoana care încheie o căsătorie ori un parteneriat, deşi este deja căsătorit sau are deja încheiat un parteneriat, se pedepseşte închisoarea.

Persoana care divulgă fără drept mesaje sau imagini referitoare la relaţia personală a altuia sau, în general, imagini ale persoanei în împrejurări care nu sunt menite a fi cunoscute de public, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea.

Persoana care face o afirmaţie sau împărtăşeşte informaţii în mod public sau în scopul răspândirii acestora şi prin care un grup de persoane sunt ameninţate, insultate sau umilite din cauza rasei, culorii, originii sale naţionale sau etnice, religiei sau înclinaţiei sexuale, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare.

Persoana care încalcă onoarea unei alte persoane prin cuvinte ori acţiuni insultătoare sau prin prezentarea ori răspândirea de acuzaţii privind o faptă ce poate să-l înjosească pe cel insultat în ochii concetăţenilor se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare.

Persoana care, cu rea-credinţă, prezintă sau face publică o acuzaţie sau dacă acesta nu are motive rezonabile să considere o acuzaţie ca fiind adevărată, se pedepseşte pentru defăimare cu închisoarea.

Codul penal al Regatului Danemarcei1)

Partea generală

Capitolul 1

Dispoziţii introductive

Art. 1

Pedepsele pot fi aplicate numai faptelor prevăzute de lege sau de alte acte normative de aceeaşi natură ca fiind infracţiuni. Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător consecinţelor legale prevăzute în Capitolul 9.

Art. 2

Dacă nu se prevede altfel, Capitolele 1-11 din prezenta lege se aplică tuturor infracţiunilor.

Capitolul 2

Condiţii generale privind aplicarea prevederilor penale

Art. 3

Alineatul 1. Dacă legea penală aplicabilă la momentul judecării unei fapte este diferită de legea în vigoare la momentul comiterii faptei respective, chestiunile privitoare la angajarea răspunderii şi la stabilirea pedepsei aplicabile se soluţionează potrivit legii mai noi, cu condiţia ca pedeapsa aplicată să nu fie mai severă decât cea aplicabilă potrivit legii vechi. În cazul în care modificarea legislativă vizează aspecte nelegate de vinovăţie, fapta va fi judecată potrivit legii vechi.

Alineatul 2. Dacă în cazul de mai sus fapta nu se mai pedepseşte potrivit legii penale, pedeapsa aplicată, dar neexecutată, nu se mai execută.

Persoana condamnată poate cere ca problema neexecutării pedepsei să fie soluţionată de către instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Instanţa pronunţă o hotărâre judecătorească.

Art. 4

Alineatul 1. Dacă infracţiunea va produce consecinţe legale de tipul celor menţionate în art. 56-61, 62-70, 73 şi 79, se va stabili potrivit legii în vigoare la momentul efectuării actelor de procedură penală.

Alineatul 2. Dacă legea nu prevede altfel, săvârşirea faptei va da naştere şi altor consecinţe juridice numai în măsura în care acestea au fost prevăzute de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

Alineatul 3. Dispoziţiile art. 3 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlalte consecinţe juridice, altele decât pedeapsa, atât timp cât acestea reprezintă rezultatul direct al caracterului penal al faptei.

Art. 5

Când se dispune agravarea răspunderii penale sau în cazul altor consecinţe juridice născute din starea de recidivă, hotărârile pronunţate în temeiul legii vechi vor fi avute în vedere ca şi când ar fi fost pronunţate în temeiul legii aplicabile faptei deduse judecăţii.

Art. 6

Legea penală daneză se aplică:

1) pe teritoriul statului danez,

2) pe navele daneze aflate într-o zonă sub autoritate străină, de către o persoană ce aparţine personalului navei, sau care călătoreşte ca pasager pe aceasta, sau

3) pe o navă daneză care se află în afara unei zone de autoritate.

Art. 7

Alineatul 1. Legea penală daneză se aplică faptelor săvârşite într-o zonă sub autoritate străină de către o persoană care, la momentul aplicării pedepsei, are cetăţenie daneză, are reşedinţa în statul danez sau are o reşedinţă permanentă similară în Danemarca:

1) dacă fapta se pedepseşte şi la locul faptei (dublă încriminare) sau

2) este îndreptatăîmpotriva unei persoane care, la momentul comiterii faptei, are legăturamenţionată aici în ţară.

Alineatul 2. În jurisdicţia penală daneză se înscriu şi faptele petrecute în afara unei zone de autoritate, săvârşite de o persoană care, la momentul acuzării avea conexiunea menţionată la Alin. (1) în Danemarca, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 luni.

Alineatul 3. Alin. (1), punctul 1 şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător faptelor unei persoane care, la momentul acuzării, are cetăţenie sau are reşedinţa în Finlanda, Islanda, Norvegia sau Suedia şi care are reşedinţa în Danemarca.

Art. 7a

Alineatul 1. Jurisdicţia penală daneză acoperă şi faptele săvârşite într-o zonă sub autoritate străină îndreptate împotriva unei persoane care, la momentul săvârşirii faptei, are cetăţenie daneză, are reşedinţa în statul danez sau are reşedinţă permanentă similară în Danemarca, dacă fapta se pedepseşte şi de legea locului unde a fost săvârşită (dublă încriminare), iar potrivit legii daneze pedeapsa este închisoarea de cel puţin 6 ani.

Alineatul 2.Aplicarea legii daneze conform alin. (1) este condiţionată de faptele: omor, violenţă gravă, lipsire delibertate sau jaf, infracţiunea prezentând pericol public, o infracţiune sexualăori incestul sau circumcizia feminină.

Alineatul 3. Legea penală daneză se aplică şi faptelor săvârşite în afara unui teritoriu supus jurisdicţiei vreunui stat împotriva unei persoane care, la momentul acuzării avea cetăţenia sau reşedinţa menţionate la alin. (1), dacă pentru aceste fapte pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 luni.

Art. 7b

În cazul în care aplicarea legii penale daneze cu privire la o persoană este condiţionată de principiul dublei încriminări nu este necesară cerinţa ca legislaţia de la locul faptei să prevadă răspunderea penală a persoanei juridice.

Art. 8

Legea penală daneză se aplică şi faptelor săvârşite în afara statului danez, indiferent de cetăţenia făptuitorului, în cazul în care

1) fapta afectează independenţa, securitatea, Constituţia ori autorităţile statului danez sau o obligaţie oficială faţă de acesta;

2) fapta încalcă interese, a căror protecţie în statul danez presupune o legătură specială cu acesta,

3) fapta constă în încălcarea unei obligaţii impuse prin lege şi pe care făptuitorul trebuia să o respecte în străinătate;

4) acesta încalcă o obligaţie de serviciu, care revine făptuitorului aflat pe o navă daneză,

5) fapta este prevăzută de o dispoziţieinternaţională, potrivit căreia Danemarca are obligaţia de a reprima astfel de fapte sau

6) când este refuzată extrădarea acuzaţilor pentru urmărirea penală într-o altă ţară, iar fapta, în măsura în care aceasta este săvârşită pe un teritoriu aflat sub jurisdicţie străină, se pedepseşte conform legii de la locul săvârşirii faptei (dubla încriminare), dacă Legea penală daneză prevede o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin un an.

Art. 8a

Legea penală daneză se aplică şi faptelor săvârşite în afara teritoriului Statului Danez, atunci când acestea fac obiectul Statutului Curţii Penale Internaţionale, dacă fapta este comisă de o persoană care, la momentul acuzării are cetăţenie daneză, este rezident în statul danez sau are o reşedinţă permanentă în Danemarca sau se află în Danemarca.

Art. 8b

Alineatul 1. Legea penală daneză se aplică şi faptelor prevăzute la art. 183a săvârşite în afara teritoriului Statului Danez atunci când au fost săvârşite de o persoană care, la data acuzaţiei

1) are cetăţenia daneză, locuieşte în statul danez sau are aici reşedinţă ori

2) se află în Danemarca.

Alineatul 2. Legea penală daneză se aplică, în condiţiile alin. (1) şi faptelor prevăzute la art. 237 şi 244-248, dacă au fost săvârşite în legătură cu infracţiunea de la art. 183a.

Art. 9

Alineatul 1. Faptele se consideră a fi săvârşite atunci când făptuitorul începe săvârşirea acestora. În cazul persoanelor juridice, faptele se consideră ca fiind comise dacă fapta sau faptele care atrag răspunderea persoanei juridice au fost aduse la îndeplinire.

Alineatul 2. În cazul în care caracterul penal al faptei depinde de producerea unui rezultat, fapta se consideră săvârşită dacă rezultatul s-a produs, precum şi în cazul în care făptuitorul a intenţionat să se producă rezultatul.

Alineatul 3. Tentativa şi faptele de complicitate se consideră că au avut loc în statul danez dacă făptuitorul se afla pe teritoriul statului danez în momentul comiterii faptei, indiferent dacă infracţiunea s-a săvârşit ori s-a intenţionat să se săvârşească în afara statului danez.

Alineatul 4. Dacă infracţiunea este săvârşită doar în parte pe teritoriul statului danez, se consideră că a fost săvârşită în totalitate în Danemarca.

Art. 9a

O infracţiune cu privire la înscrisuri, materiale audio sau video etc., care a fost săvârşită în străinătate şi care a fost adusă la cunoştinţa publicului în Danemarca prin intermediul internetului sau al unui sistem similar de informare este consideră a fi fost săvârşită pe teritoriul statului danez dacă înscrisul sau materialul prezintă o legătură specială cu Danemarca.

Art. 10

Alineatul 1. Când o faptă este urmărită penal în Danemarca, hotărârea judecătorească de condamnare, precum şi alte proceduri judiciare privitoare la faptă se dispun în conformitate cu legea penală daneză.

Alineatul 2. În cazul în care aplicarea legii penale daneze este supusă condiţiei dublei incriminări, nu se poate aplica o pedeapsă mai aspră decât cea prevăzută de legea de la locul comiterii infracţiunii.

Art. 10a

Alineatul 1.Persoana împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească decondamnare de către un alt stat nu poate fi urmărită în Danemarca pentru aceeaşifaptă, atunci când, potrivit tratatelor internaţionale la care este parte,Danemarca are obligaţia de a recunoaşte hotărârile judecătoreşti străine.

Alineatul 2. În alte cazuri, persoana împotriva căreia a fost pronunţată o sentinţă în afara statului danez nu poate fi urmărită în Danemarca pentru aceeaşi faptă dacă

1) persoana a fost achitată,

2) dacă pedeapsa este în curs de executare sau a fost executată potrivit legii statului în care s-a dispus condamnarea ori

3) dacă persoana a fost găsită vinovată fără a i se fi aplicat vreo sancţiune.

Alineatul 3. Alineatul 2 nu se aplică, dacă

1) Sentinţa penală străină

a) se consideră aplicată în statul danez potrivit art. 9 sau art. 9a sau

b) este inclusă în art. 7, alin. (1), punctul nr. 2, sau art. 8 punctul nr. 1 sau 2

2) urmărirea legală aici în ţară are loc conform legii de procedură judiciară art. 985 a sau

3) recunoaşterea sentinţei penale străine ar fi în mod evident incompatibilă cu principiile legale daneze

Alineatul 4. În cazurile menţionate la alin. (3), punctul 1, urmărirea penală în Danemarca nu poate avea loc dacă urmărirea penală în ţara unde s-a pronunţat condamnarea s-a efectuat la cererea Procuraturii daneze.

Art. 10b

În cazul în care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de o persoană care într-un alt stat este condamnată pentru aceeaşi faptă, sancţiunea aplicată în Danemarca se reduce cu durata executată din sancţiunea aplicată în străinătate.

Art. 11

Dacă persoana cu cetăţenie daneză, având domiciliul sau reşedinţa în statul danez, este condamnată într-un stat străin, pentru o faptă care, potrivit legii daneze, poate atrage la revocarea sau pierderea unui drept de a exercita o profesie sau ocupaţie ori un alt drept, revocarea în acest sens se dispune prin hotărârea de condamnare în Danemarca.

Art. 12

Dispoziţiile art. 6-11 se aplică în limitele şi cu excepţiile prevăzute prin normele de drept internaţional.

Capitolul 3

Condiţiile răspunderii penale

Art. 13

Alineatul 1. Faptele săvârşite în situaţii de urgenţănu se sancţionează în măsura în care acestea au fost necesare pentru a respingesau a se opune unui atac ilegal început sau iminent şi nu sunt în mod văditdisproporţionate, ţinând seama de pericolul atacului, persoana infractorului şigravitatea faptei.

Alineatul 2. Dacă sunt depăşite limitele legitimei apărări, făptuitorul nu se sancţionează totuşi, dacă depăşirea este justificată în mod rezonabil de teama sau tulburarea pricinuită de atac.

Alineatul 3 Acţiunile necesare pentru punerea în aplicare a ordinelor juridice, realizarea unei arestări legale ori împiedicarea evacuării unei persoane reţinute sau forţate se desfăşoară după normele corespunzătoare.

Art. 14

Nu se pedepseşte fapta prevăzută de legea penală dacă aceasta este necesară pentru înlăturarea unui pericol îndreptat împotriva unei persoane sau asupra unor bunuri, iar fapta prevăzută de legea penală este considerată ca având o gravitate relativ redusă

Art. 15

Faptele comise de un minor având vârsta sub 15 ani nu se pedepsesc.

Art. 16

Alineatul 1. Nu răspund penal persoanele care la momentul săvârşirii faptei sunt lipsite de discernământ ca urmare a unei boli psihice sau a unor situaţii comparabile cu aceasta. De asemenea, nu se pedepsesc persoanele prezentând retard mintal de grad ridicat. Dacă făptuitorul se afla într-o stare similară unei boli psihice sau într-o stare similară din cauza consumului de alcool sau a unei substanţe psihoactive, se poate aplica o pedeapsă atunci când circumstanţe speciale o justifică.

Alineatul 2. Nu sepedepsesc persoanele care la momentul săvârşirii faptei sufereau de o formăuşoară de retard mintal, cu excepţia cazului în care circumstanţe speciale impunaplicarea pedepsei. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi în cazulpersoanei care se afla la momentulsăvârşirii faptei într-o situaţie echivalentă cu retardul mintal.

Art.17-18 (Abrogate)

Art. 19

Fapta săvârşită din culpă se pedepseşte numai în cazul în infracţiunilor prevăzute expres în prezenta lege. În cazul altor infracţiuni, se aplică sancţiunile prevăzute de lege, chiar şi atunci când fapta este săvârşită din culpă, în afară de cazul în care se prevede contrariul.

Art. 20

Dacă pedeapsa sau pedeapsa majorată sunt condiţionate de faptul că o infracţiune săvârşită cu intenţie are un rezultat care în mod vădit nu a fost urmărit de făptuitor, această pedeapsă se aplică numai atunci când rezultatul s-a produs din cauza neglijenţei făptuitorului sau pentru că acesta nu s-a desistat, după ce a devenit conştient de pericol.

Capitolul 4

Tentativa şi participaţia penală

Art.21

Alineatul 1. Actele prin care se încearcă instigarea sau determinarea săvârşirii unei infracţiuni se sancţionează ca tentativă atunci când acţiunea sau inacţiunea nu este adusă la îndeplinire.

Alineatul 2. Pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracţiune poate fi redusă în cazul tentativei, mai ales atunci când tentativa dovedeşte o slabă forţă sau fermitate în intenţia infracţională.

Alineatul 3. Dacă nu se prevede altfel, tentativa se pedepseşte numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată este închisoarea mai mare de 4 luni.

Art. 22

Tentativa nu se pedepseşte dacă în mod voluntar şi în absenţa unor împrejurări care ar fi împiedicat consumarea infracţiunii, făptuitorul se desistează de la punerea în executare a faptei şi împiedică el însuşi consumarea acesteia sau ia măsuri care ar fi fost de natură să împiedice consumarea faptei dacă, fără cunoştinţa făptuitorului, aceasta nu s-a putut consuma sau a fi putut fi evitată din alte motive.

Art. 23

Alineatul 1.Pedepsele prevăzute de lege se aplică tuturor celor care au participat în oricemod la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală prin instigare, sfătuire sauprin alte acţiuni. Se poate aplica o pedeapsă redusă pentru persoanele care auintenţionat să aibă o participare de mică însemnătate sau să sprijine o intenţiedeja formată, dacă fapta nu a fost consumată sau dacă sprijinul urmărit a fost ineficient.

Alineatul 2. Pedeapsa poate fi redusă şi în cazul persoanelor care au contribuit la încălcarea unei îndatoriri speciale, aceştia neavând obligaţia de a respecta această îndatorire.

Alineatul 3. Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, pedeapsa pentru complicitate la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea nu prevede o pedeapsă mai mare de 4 luni poate să nu mai fie aplicată în cazul în care complicele a intenţionat să aibă o participare de mică însemnătate sau să sprijine o intenţie deja formată, precum şi atunci când participarea la săvârşirea faptei se datorează culpei complicelui.

Art. 24

Complicele nu este pedepsit dacă, în condiţiile prevăzute de art. 22, împiedică el însuşi consumarea acesteia sau ia măsuri care ar fi fost de natură să împiedice consumarea faptei dacă, fără cunoştinţa făptuitorului, aceasta nu s-a putut consuma sau a fi putut fi evitată din alte motive.

Capitolul 5

Răspunderea penală a persoanelor juridice

Art. 25

Persoana juridică poate fi sancţionată cu amendă, atunci când sancţiunea este prevăzută într-o lege sau într-o normă de aplicare a acesteia.

Art. 26

Alineatul 1. Dacă legea nu prevede altfel, dispoziţiile privind răspunderea penală a societăţilor se referă la orice persoană juridică, inclusiv la societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, cu capitaluri proprii, parteneriate şi cooperative, asociaţii, fonduri, autorităţi locale, municipale şi de stat.

Alineatul 2. De asemenea, aceste dispoziţii includ societăţile unipersonale, în măsura în care, în special, prin mărimea şi organizarea lor sunt similare cu societăţile menţionate la alin. (1).

Art. 27

Alineatul 1. Persoana juridică răspunde penal dacă în cadrul activităţii sale s-a săvârşit o infracţiune în cadrul activităţilor sale, imputabilă uneia sau mai multor persoane aflate în legătură cu persoana juridică sau imputabilă persoanei juridice însăşi. În cazul pedepselor pentru tentativă, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 21 alin. (3).

Alineatul 2. Autorităţile statului şi municipalităţile răspund numai pentru fapte săvârşite în exercitarea de activităţi echivalente sau similare cu cele exercitate de către persoanele private.

Art.28-30 (Abrogate)

Capitolul 6

Pedepsele

Art. 31

Pedepsele principale sunt închisoarea şi amenda.

Art. 32 (Abrogat)

Art. 33

Alineatul 1. Pedeapsa cu închisoarea se aplică fie pe viaţă, fie pe durate fixe care nu pot fi mai mici de 7 zile şi nici mai mari de 16 ani.

Alineatul 2. În cazul în care pedeapsa aplicată pentru o infracţiune poate fi majorată, prin hotărârea de condamnare se poate aplica pedeapsa cu închisoarea de până la 20 de ani.

Alineatul 3. Făptuitorul care la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 18 ani nu poate fi condamnat la închisoare pe viaţă.

Alineatul 4. Atunci când pedeapsa cu închisoarea este dispusă pentru mai puţin de 3 luni, pedeapsa se exprimă în zile, iar în celelalte cazuri în luni şi ani.

Art. 34-37(Abrogate)

Art. 38

Alineatul 1. Atunci când s-au executat două treimi din pedeapsă, dar nu mai puţin de două luni, Ministrul Justiţiei sau o altă persoană autorizată în acest sens va stabili dacă persoana condamnată va fi liberată condiţionat.

Alineatul 2.Liberarea condiţionată poate fi dispusă înainte de împlinirea fracţiei depedeapsă dacă apar împrejurări speciale şi dacă persoana condamnată a executatjumătate din pedeapsă, dar nu mai puţin de două luni. Decizia se ia deMinistrul Justiţiei sau de persoanaautorizată în acest sens.

Alineatul 3. Nu se poate dispune liberarea condiţionată cu privire la partea din pedeapsă pentru care nu s-a dispus suspendarea executării conform art. 58 alin. (1).

Alineatul 4. În cazul în care se dispune liberarea condiţionată, persoanei condamnate nu i se poate crea o situaţie defavorabilă, în sensul că trebuie să aibă o locuinţă adecvată şi un loc de muncă sau o altă sursă de venit şi, de asemenea, aceasta trebuie să respecte obligaţiile stabilite potrivit art. 39 alin. (2) şi (3).

Alineatul 5. Nu sepoate dispune liberarea condiţionată dacă organele de poliţie apreciază căpersoana condamnatului are relaţii cu persoane sau cu un grup de persoaneimplicate într-un conflict violent cu un alt grup de persoane, iar în cadrulgrupului cu care persoana condamnată se consideră a fi asociată au fostutilizate arme, arme de foc sau explozivi care, din cauza naturii lor extrem depericuloase, sunt de natură a provocadaune însemnate ori dacă s-au produs incendieri potrivit art. 180.

Art. 39

Alineatul 1.Liberarea condiţionată se dispune sub condiţia ca în termenul de supravegherepersoana să nu comită infracţiuni.Termenul de supraveghere nu poate depăşi 3 ani. Cu toate acestea, dacă parteadin pedeapsă rămasă neexecutată depăşeşte 3 ani, se poate stabili un termen desupraveghere de până la 5 ani.

Alineatul 2. Se poate stabili ca persoana liberată să fie supravegheată pe tot termenul de încercare sau doar pe o parte din acesta. Obligaţii suplimentare pot fi stabilite în conformitate cu prevederile art. 57. Obligaţia de a rămâne la domiciliu, în spital sau în altă instituţie nu poate fi dispusă pentru perioade mai lungi decât partea din pedeapsă rămasă neexecutată.

Alineatul 3. Se poate dispune liberarea condiţionată a unei persoane condamnate pentru săvârşirea faptei prevăzute la art. 191 sau 192a ori pentru o faptă săvârşită cu violenţă, cu intenţie sau prin ameninţări, dacă pedeapsa aplicată este de un an sau mai mare, iar persoana despre care poliţia consideră că este afiliată unui grup de persoane care sunt angrenate în activităţi infracţionale grave şi extinse, mai puţin în cazul în care apar considerente contrare, pe durata termenului de supraveghere nu va se va afla în apropierea acestora şi nu va lua în alt mod contact cu alte persoane asociate cu acel grup, cu excepţia cazului în care acestea sunt persoane apropiate sau se află într-o şedere sau contactul este făcut în legătură cu îndeplinirea unui scop recunoscut.

Art. 40

Alineatul 1. Dacă în termenul de supraveghere persoana liberată condiţionat săvârşeşte o infracţiune şi dacă până la împlinirea termenului de încercare se dispune începerea urmăririi penale pentru această faptă, instanţa poate aplica o pedeapsă potrivit art. 61 alin. (2) şi poate dispune suspendarea executării pedepsei. Dacă liberarea condiţionată a fost dispusă potrivit art. 40a alin. (3) sau (4), cu condiţia prestării unui serviciu în folosul comunităţii, la stabilirea unei pedepse comune se ia în considerare durata serviciului în folosul comunităţii deja executat.

Alineatul 2. Pe de altă parte, dacă persoana liberată încalcă condiţiile stipulate, Ministrul Justiţiei, sau cel mandatat în acest sens de către Ministru, poate

1) să dea un avertisment,

2) să modifice condiţiile şi să prelungească perioada de probă pentru durata prevăzută în art. 39 sau, în circumstanţe speciale, să decidă încarcerarea în vederea executării restului de pedeapsă.

Alineatul 3. Dacă în termenul de supraveghere persoana liberată condiţionat săvârşeşte o infracţiune, dar nu este urmărit penal pentru această faptă, se aplică dispoziţiile alin. (2). Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi în cazul în care persoana liberată condiţionat este condamnată în străinătate pentru o infracţiune săvârşită în termenul de supraveghere, iar în hotărârea de condamnare nu există nicio menţiune cu privire la executarea restului de pedeapsă.

Alineatul 4. Hotărârea prevăzută la alin. (2) şi (3) se poate pronunţa numai anterior împlinirii termenului de supraveghere.

Alineatul 5. În cazul în care nu se dă nicio dispoziţie privind executarea restului de pedeapsă, conform alin. (1) sau alin. (2) şi alin. (3), pedeapsa se consideră a fi executată la momentul liberării condiţionate.

Alineatul 6. Dacă potrivit alin. (2) şi alin. (3) s-a dispus reîncarcerarea, se poate dispune din nou liberarea condiţionată, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (1) şi (2) sau la art. 40a alin. (1) privind restul de pedeapsă. În cazul pronunţării unei hotărâri conform alin. (1) trebuie să se ţină seama de durata serviciului în folosul comunităţii efectuat de persoana în cauză potrivit art. 40a, alin. (3) sau (4). În ceea ce priveşte perioada de probă după o astfel de liberare condiţionată, se deduc duratele prevăzute de art. 39 din perioada în care persoana în cauză a fost liberată condiţionat anterior.

Art. 40a

Alineatul 1. Când jumătate din durata pedepsei a fost executată, dar nu mai puţin de două luni, Ministru Justiţiei sau cel împuternicit de Ministru în acest scop poate decide, în afara cazurilor menţionate în art. 38 alin. (2), ca persoana condamnată să fie liberată condiţionat, dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este incompatibilă cu liberarea şi

1) persoana condamnată a depus un efort special spre a nu mai comite din nou infracţiuni, inclusiv prin participarea la tratament, cursuri de formare, pregătire pentru muncă sau muncă, sau

2) atitudinea persoanei condamnate este în favoarea acestui lucru.

Alineatul 2. În cazul în care s-a dispus liberarea condiţionată potrivit alin. (1) persoana condamnată este supusă unui termen de supraveghere până la împlinirea a două treimi din durata pedepsei. Ulterior acestei date, se pot stabili condiţii în care persoana liberată condiţionat să fie supusă în continuare supravegherii.

Alineatul 3. În cazul în care s-a dispus liberarea condiţionată potrivit alin. (1) p. 1, se pot stabili una sau mai multe condiţii suplimentare, potrivit art. 57, precum şi obligaţia în sarcina persoanei liberate condiţionat de a presta servicii neremunerate în folosul comunităţii. Prevederile art. 39 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 4. În cazul în care se dispune liberarea condiţionată potrivit alin. (1) p. 2, persoana condamnată trebuie să presteze servicii neremunerate în folosul comunităţii. Pot fi stabilite condiţii suplimentare potrivit prevederilor art. 57. Dispoziţiile art. 39 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 5.Perioada în care se prestează un serviciu în folosul comunităţii nu poate depăşidouă treimi din durata pedepsei. Cu toate acestea, instanţa, poate stabili caaceastă perioadă să fie mai mare,pentru situaţii deosebite, caz în care nu va putea fi depăşită durata totală apedepsei.

Alineatul 6. În cazul în care s-a dispus liberarea condiţionată potrivit dispoziţiilor prezentei legi, persoanei condamnate i se va asigura un loc de muncă şi un loc de şedere corespunzătoare ori o altă modalitate de a se întreţine, iar persoana condamnată trebuie să arate că este de acord cu liberarea şi să declare că va respecta condiţiile de liberare condiţionată stabilite potrivit alin. (3) şi (4)

Alineatul 7. Dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (5) ale art. 39, alin. (1), (2) p. 3, art. 40 şi art. 63 alin. (1) p. 1 se aplică în mod corespunzător.

Art. 41

Alineatul 1. După executarea a 12 ani din închisoarea pe viaţă, Ministrul Justiţiei sau cel delegat în acest sens de către Ministru decide dacă persoana condamnată va fi liberată condiţionat.

Alineatul 2. În cazul în care s-a dispus liberarea condiţionată persoanei condamnate trebuie să i se asigure loc de muncă şi loc de şedere corespunzătoare ori o altă modalitate de a se întreţine, iar persoana condamnată trebuie să arate că este de acord cu liberarea şi să declare că va respecta condiţiile de liberare condiţionată stabilite potrivit alin. (4) p. 3 şi alin. (5).

Alineatul 3. Liberarea condiţionată nu se poate dispune dacă există suspiciunea că persoana condamnată are relaţii cu un grup sau persoane care sunt implicate activ într-un conflict violent îngheţat cu un alt grup de persoane, iar poliţia precizează că în cadrul grupului persoana condamnată este considerată asociată cu utilizarea de arme de foc, arme sau explozivi care, datorită naturii lor extrem de periculoase, pot provoca daune însemnate ori dacă au fost comise incendieri potrivit art. 180.

Alineatul 4. Liberarea este condiţionată de faptul că pe parcursul perioadei de supraveghere condamnatul nu a săvârşit nicio infracţiune şi respectă condiţiile impuse. Perioada de supraveghere nu poate depăşi 5 ani. Art. 57 se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 5. Dacă Poliţia consideră că persoana condamnată se află în legătură cu un grup de persoane care sprijină activităţi infracţionale ample şi periculoase, în sarcina acestei persoane, dacă circumstanţe speciale nu se opun, se va impune obligaţia de a se abţine a intra în contact cu celelalte persoane din grupul respectiv, în afara cazului în care acestea sunt persoane apropiate sau dacă se află într-o şedere sau contactul este făcut în legătură cu îndeplinirea unui scop recunoscut.

Art. 42

Alineatul 1. Dacă înăuntrul termenului de supraveghere se săvârşeşte o nouă infracţiune şi înainte de împlinirea acestui termen persoana liberată condiţionat este acuzată de fapta respectivă, instanţa poate dispune reîncarcerarea persoanei respective pentru executarea închisorii pe viaţă. Atunci când circumstanţele impun contrariul, instanţa poate aplica o pedeapsă pentru noua faptă, poate menţine liberarea condiţionată şi poate dispune eventual schimbarea obligaţiilor impuse persoanei liberate condiţionat.

Alineatul 2. Dacă persoana liberată condiţionat încalcă obligaţiile stabilite, se aplică în mod corespunzător art. 40 alin. (2)-(5), art. 41 alin. (4) şi (5).

Art. 43

În cazul în care se dispune graţierea condiţionată, totală sau a restului de pedeapsă, se poate stabili drept condiţie a acordării graţierii ca dispoziţiile art. 40 alin. (1)-(5) sau art. 42 să se aplice în mod corespunzător.

Art. 44

Ministrul justiţiei poate stabili norme privind dreptul de a face apel împotriva deciziilor luate în temeiul art. 38-43, inclusiv că deciziile nu pot fi prezentate autorităţii administrative superioare. În acest sens, ministrul justiţiei poate stabili norme privind termenul de depunere a reclamaţiilor, tratarea reclamaţiilor şi acţiunea de suspendare ca efect al plângerilor.

Art.45-49. (Abrogate)

Art. 50

Alineatul 1. Amenda se varsă la trezoreria statului.

Alineatul 2. Amenda poate fi aplicată ca pedeapsă complementară la altă pedeapsă atunci când persoana care a săvârşit infracţiunea a obţinut sau a urmărit obţinerea unui câştig financiar pentru sine sau pentru altul.

Alineatul 3. Persoana amendată nu poate solicita ca amenda să fie plătită sau compensată de terţe persoane.

Art. 51

Alineatul 1. Atunci când în instanţă sunt dispuse amenzi în temeiul prezentei legi, pedeapsa amenzii se aplică în zile-amendă. Totuşi, prezenta dispoziţie nu se aplică în cazul amenzilor aplicate ca pedeapsă complementară printr-o altă hotărâre judecătorească. Numărul de zile-amendă se stabileşte în funcţie de natura infracţiunii şi de circumstanţele menţionate la art. 80, cel puţin 1 şi cel mult 60. Valoarea zilei-amendă se stabileşte la o sumă egală cu venitul mediu zilnic al persoanei, dar la stabilirea amenzii trebuie să fie avute în vedere condiţiile de viaţă ale celui amendat, inclusiv veniturile, obligaţiile sale de securitate socială şi alte aspecte ce îi afectează capacitatea de plată. Totuşi, o zi-amendă nu poate fi mai mică de 2 coroane daneze.

Alineatul 2. Atunci când amenzile urmează a fi stabilite pentru o infracţiune prin care persoana în cauză a obţinut sau a intenţionat să obţină un câştig financiar semnificativ pentru sine însuşi ori pentru altul, iar utilizarea zilelor-amendă ar atrage după sine aplicarea unei amenzi mai mici decât este rezonabil fie faţă de câştigul obţinut, fie faţă de câştigul ce putea fi obţinut prin încălcarea legii, instanţa poate totuşi să aplice o amendă de altă natură în locul zilei-amendă.

Alineatul 3. La determinarea altor amenzi se iau în considerare, particularitatea infracţiunii şi circumstanţele menţionate la art. 80, în special, capacitatea persoanei condamnate de a plăti, precum şi câştigurile sau economiile realizate ori intenţionate.

Alineatul 4. Poliţia poate obţine de la alte autorităţi publice informaţiile necesare pentru stabilirea amenzilor. Totodată, din evidenţele ţinute de autorităţile publice, inclusiv de instanţele judecătoreşti, poliţia poate solicita informaţii privind situaţia respectivului, relevante pentru stabilirea amenzii. Informaţiile se comunică în scris ori prin transfer direct de date.

Art.52 (Abrogat)

Art. 53

Dacă nu se aplică amenda, în locul său se dispune pedeapsa alternativă cu închisoarea.

Art. 54

Alineatul 1. Atunci când o amendă este impusă ori adoptată de instanţă, în acelaşi timp cu fixarea amenzii se dispune şi cu privire la durata pedepsei de transformat. Atunci când amenda este stabilită în zile-amendă, la calculul pedepsei privative de libertate se consideră o zi de închisoare echivalentă cu o zi-amendă, însă nu mai puţin de 2 zile. Dacă amenda este fixată în alt mod, pedeapsa de conversie nu poate fi mai mică de 2 zile şi nu mai mult de 60 de zile. Cu toate acestea, în cazuri speciale, pedeapsa de conversie poate fi mărită la 9 luni.

Alineatul 2. Dacă se achită o parte din amendă, pedeapsa de conversie va fi redusă proporţional, încât o parte a unei zile este considerată o zi întreagă,iar pedeapsa de conversie nu poate fi redusă sub perioada minimă menţionată mai sus. Dacă o parte din amendă este plătită, la calcularea diferenţei se iau în considerare doar zilele întregi.

Alineatul 3. Pentru amenzile aplicate persoanelor juridice nu se fixează pedepse de transformare.

Art.55.

Alineatul 1. Unei amenzi de 10.000 coroane daneze sau mai mică, care a fost aplicată ca urmare a sesizării din partea poliţiei, i se dă curs conform următoarei scale:

Amenda:

Pedeapsa de transformare:

0 - 499 coroane

500 - 999 coroane

1000 - 3.999 coroane

4000 - 5.999 coroane

6000-10.000 coroane

2 zile

4 zile

6 zile

8 zile

10 zile

Pentru alte amenzi, care nu sunt aplicate ori stabilite de o instanţă, pedeapsa de conversie va fi stabilită de instanţa locală din jurisdicţia în care persoana îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Alineatul 2. Prevederile art. 54 alin. (1) ultimul punct şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Capitolul 7

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Art. 56

Alineatul 1. În cazul în care instanţa apreciază că executarea pedepsei cu închisoarea nu este necesară, stabileşte prin hotărâre ca executarea pedepsei să fie suspendată, la sfârşitul termenului de supraveghere pedeapsa considerându-se executată.

Alineatul 2. Suspendarea este condiţionată de faptul ca persoana condamnată să nu comită o infracţiune în timpul termenului de supraveghere şi să respecte condiţiile stabilite de art. 57. Termenul de supraveghere este stabilit de instanţă şi, în general, nu poate depăşi 3 ani. Totuşi, în circumstanţe speciale, poate fi stabilit un termen de supraveghere de până la 5 ani.

Art. 57

Instanţa poate stabili drept condiţie pentru suspendarea executării pedepsei ca persoana condamnată pe parcursul termenului de supraveghere sau pe o parte din acesta trebuie să fie supusă supravegherii. În plus, instanţa poate impune persoanei condamnate următoarele obligaţii:

1) să respecte dispoziţii speciale referitoare la locul de reşedinţă, muncă, învăţământ, folosirea timpului liber sau relaţii cu anumite persoane,

2) să locuiască în casa proprie sau instituţie; pentru stabilirea unei astfel de şederi instanţa de judecată decide o durată maximă care, în general, nu depăşeşte un an,

3) să se abţină de la abuzul de alcool, de droguri sau de alte medicamente,

4) să se supună tratamentului de dezintoxicare pentru abuz de alcool, de droguri sau de alte medicamente, dacă este necesar, la spital sau într-o instituţie specială,

5) să se supună unui tratament de dezintoxicare structurat, controlat, cu durata de cel puţin un an,

6) să se supună unui tratament psihiatric, dacă este necesar la spital,

7) să se conformeze normelor autorităţii de supraveghere în ceea ce priveşte restricţiile cu privire la disponibilitatea venitului şi patrimoniului şi referitor la îndeplinirea obligaţiilor economice,

8) să plătească despăgubirile pentru daunele pricinuite prin infracţiune,

9) ca urmare a deciziei primăriei se conformează măsurilor din art. 52 din Legea serviciilor sociale, eventual de o natură ce se va preciza, respectând dispoziţiile pe care primăria i le comunică respectivului.

Art. 58

Alineatul 1.Atunci când se consideră necesară aplicarea necondiţionată a pedepsei, însăexistă informaţii privindcircumstanţele personale ale persoanei condamnate pentru suspendarea executăriicondiţionate a pedepsei conform art. 56, instanţa poate dispune ca o partea pedepsei să fie executată, dar nu mai mult de 6 luni, în timp ce pentru restulpedepsei se dispune suspendarea executării.

Alineatul 2. În cazul condamnării condiţionate, se poate aplica pedeapsa amenzii, chiar dacă o astfel de pedeapsă nu este prevăzută pentru infracţiunea în cauză.

Art. 59

Alineatul 1. Obligaţiile prevăzute la art. 57 pot fi ulterior modificate sau revocate prin hotărâre judecătorească la cererea Parchetului ori a condamnatului. Solicitarea din partea condamnatului adresată procurorului, care o înaintează instanţei cât mai curând posibil. Dacă unei cereri din partea condamnatului nu i se dă curs, acesta nu poate depune o nouă solicitare până la expirarea a şase luni de la comunicarea refuzului.

Alineatul 2. Chestiunile menţionate în alin. (1) se aduc în faţa judecătoriei ce a soluţionat cazul în primă instanţă sau instanţei districtuale competente unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana condamnată. Dacă în primă instanţă cauza este judecată de tribunal, decizia este luată de judecătoria unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana condamnată.

Art. 60

Alineatul 1. În cazul în care condamnatul încalcă obligaţiile stabilite la art. 57, instanţa poate, din acest motiv,

1) să dea un avertisment

2) să ia decizie prin care schimbă condiţiile şi prelungeşte perioada de supraveghere în cadrul duratei stabilite potrivit art. 56 alin. (2).

3) să dispună executarea întreagă a pedepsei cu închisoarea. Dispoziţiile art. 58 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 2. Cu privire la hotărârile judecătoreşti prevăzute la alin. (1), se aplică în mod corespunzător art. 59 alin. (2).

Art. 61

Alineatul 1. În cazul în care, anterior împlinirii termenului de supraveghere este început un proces penal împotriva persoanei condamnate cu privire la infracţiuni comise înainte ca pedeapsa a cărei executare a fost suspendată să fie considerată executată, instanţa poate dispune aplicarea unor sancţiuni atât cu privire la această faptă, cât şi cu privire la fapta pentru care fusese aplicată o sancţiune anterior.

Alineatul 2. În cazul în care condamnatul comite o nouă infracţiune în timpul perioadei de probă şi înainte de expirarea pedepsei este trimis în judecată, instanţa poate

1) aplica o pedeapsă numai pentru noua faptă şi, eventual, poate dispune şi modificarea condiţiilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei anterioare, sau

2) dispune suspendarea executării pedepsei pentru ambele infracţiuni sau numai pentru noua infracţiune, în conformitate cu regulile din acest capitol sau următorul.

Art.61a (Abrogat)

Capitolul 8

Serviciile în folosul comunităţii

Art. 62

Alineatul 1. Dacă instanţa apreciază că suspendarea executării pedepsei dispusă potrivit art. 56 şi art. 57 nu este suficientă, în măsura în care consideră adecvat, poate condiţiona suspendarea executării pedepsei de prestarea unor servicii în folosul comunităţii.

Alineatul 2. Hotărârea de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea se ia potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1).

Alineatul 3. Executarea pedepsei este suspendată sub condiţia ca persoana condamnată să nu săvârşească vreo infracţiune pe parcursul termenului de supraveghere şi să respecte obligaţiile prevăzute la art. 63.

Art. 63

Alineatul 1. Drept condiţie pentru suspendarea executării pedepsei, se stabileşte că persoana condamnată trebuie să presteze un serviciu neremunerat în folosul comunităţii timp de cel puţin 30 de ore şi nu mai mult de 300 de ore. Serviciul în folosul comunităţii se efectuează într-o perioadă ce variază în funcţie de numărul de ore.

Alineatul 2. Durata perioadei stabilite conform alin. (1) poate fi extinsă de către autoritatea de supraveghere, din motive speciale, fără a depăşi, totuşi, termenul de supraveghere. Decizia autorităţii de supraveghere de a prelungi perioada de timp se ia la cererea condamnatului.

Alineatul 3. Prin sentinţa de condamnare se stabileşte un termen de supraveghere de cel mult 2 ani. Dacă suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea este stabilită la cel mult 3 luni, termenul de supraveghere se încheie la expirarea duratei de executare a serviciului în folosul comunităţii.

Alineatul 4. În cursul termenului de supraveghere condamnatul este supus supravegherii. De asemenea, dacă se apreciază că este necesar, instanţa poate să stabilească în sarcina persoanei condamnate obligaţiile menţionate de art. 57. Supravegherea încetează, iar eventualele obligaţii stabilite conform art. 57 se revocă atunci când termenul de exercitare a serviciului în folosul comunităţii a expirat, dacă în hotărâre nu se prevede altfel.

Art. 64

În legătură cususpendarea executării pedepsei cu condiţia prestării unui serviciu înfolosul comunităţii se poate aplica opedeapsă cu închisoarea sau cu amendă conform regulilor din art. 58. Opedeapsă cu închisoarea aplicată conform art. 58 alin. (1) nu poatedepăşi 3 luni sau o treime din întreaga pedeapsă cu închisoarea.

Art. 65

Prevederile art. 59 privind modificarea sau revocarea condiţiilor se aplică în mod corespunzător potrivit prevederilor art. 63.

Art. 66

Alineatul 1. Dacă persoana condamnată nu îndeplineşte obligaţia prestării de servicii în folosul comunităţii ori alte obligaţii, instanţa poate dispune

1) privarea de libertate pentru infracţiunea săvârşită sau

2) menţinerea suspendării condiţionate a executării pedepsei, putând prelungi durata prestării de servicii în folosul comunităţii şi a termenului de supraveghere în limitele prevăzute la art. 63.

Alineatul 2. La stabilirea pedepsei aplicate conform alin. (1) p. 1, pot fi avute în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (1). Hotărârea prin care se dispune parţial suspendarea condiţionată a pedepsei potrivit acestei dispoziţii înlocuieşte hotărârea prin care s-a dispus prestarea unui serviciu în folosul comunităţii şi putându-se aplica dispoziţiile art. 63 alin. (4). Separat de aceste dispoziţii, se poate acorda o pedeapsă necondiţionată cu închisoarea de până la 3 luni în legătură cu serviciul continuat în folosul societăţii.

Alineatul 3. La stabilirea sancţiunii se ţine seama de amploarea serviciului în folosul comunităţii prestat de persoana condamnată. Dacă pedeapsa pentru care s-a dispus suspendarea executării este mai mare de 3 luni, durata pentru care se dispune prestarea unui serviciu în folosul comunităţii este cu două treimi din cuantumul total al pedepsei

Alineatul 4. Deciziile privind executarea unei pedepse cu suspendare se iau prin sentinţă, iar alte decizii prin încheiere. Art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 67

Alineatul 1.Prevederile art. 61 se aplică în mod corespunzător în cauzele privindpersoanei care, după ce pedeapsa a cărei executare a fost suspendată şi care afost însoţită de obligaţia de a presta servicii în folosul comunităţii este considerată caexecutată, este acuzată de săvârşirea unei infracţiuni comise înainte depronunţarea hotărârii de condamnare sau ulterior, dar până la momentul la carepedeapsa este considerată ca executată.

Alineatul 2. În măsura în care se dispune executarea parţială a unei pedepse, conform cu art. 58, alin. (1) sau art. 61 alin. (2) p. 1, pentru restul de pedeapsă se dispune în locul pedepsei însoţite de obligaţia de a presta un serviciu în folosul comunităţii o pedeapsă a cărei executare este suspendată condiţionat potrivit dispoziţiilor capitolului 7.

Separat de prevederile punctului 1, în legătură cu serviciul continuat în folosul comunităţii, se poate dispune executarea unei pedepse cu închisoarea de până la 3 luni. Art. 66 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul 9

Alte consecinţe legale ale faptelor penale

Art. 68

Dacă inculpatul, potrivit art. 16, nu poate fi tras la răspundere penală, instanţa poate dispune aplicarea unor măsuri pentru prevenirea săvârşirii altor infracţiuni. În măsura în care măsuri mai puţin restrictive, cum ar fi supravegherea, impunerea locului de şedere sau a locului de muncă, tratamentul de dezintoxicare, tratamentul psihiatric etc. nu sunt suficiente, se poate decide ca persoana în cauză să fie internată într-un spital pentru bolnavii mintali, într-o instituţie pentru persoane cu dizabilităţi mintale profunde ori (punerea?) sub supraveghere cu posibilitatea plasării administrative într-un cămin sau într-o instituţie adecvată pentru îngrijire sau cură specială. Plasarea în custodie poate avea loc în condiţiile menţionate la art. 70.

Art. 68a

Alineatul 1. Dacă o măsură luată conform art. 68 sau art. 72, sau pentru aplicarea art. 68 impune ca persoana condamnată să fie plasată într-o instituţie sau permite luarea acestei măsuri, aceasta se dispune pentru o perioadă de 5 ani. Pe termen lung se includ ulterior şi măsuri conform art. 72 şi art. 68, având ca rezultat atenuarea măsurii anterioare. În circumstanţe speciale, instanţa poate, la cererea parchetului, prin încheiere, să stabilească un nou termen, de până la 2 ani.

Alineatul 2. În cazurile menţionate la alin. (1) nu se va stabili o perioadă maximă pentru măsură dacă persoana condamnată este găsită vinovată de omor, furt, lipsire de libertate, infracţiuni grave cu violenţă, ameninţări de tipul celor menţionate în art. 266, incendieri, viol sau alte infracţiuni sexuale grave ori tentativa de a comite infracţiunile menţionate mai sus. Dacă nu s-a fixat o perioadă anumită, parchetul va sesiza instanţa de judecată cu privire la modificarea sau încetarea măsurii, în termen de 5 ani de la aplicarea măsurii, dacă cererea nu a mai fost formulată în faţa instanţei în ultimii doi ani. Ulterior, chestiunea se transmite instanţei cel puţin o dată la doi ani.

Alineatul 3. Pentru alte măsuri decât cele menţionate de alin. (1) se prevede o perioadă, care nu poate depăşi 3 ani. În circumstanţe speciale, instanţa poate, la cererea parchetului, să prelungească perioada prin încheiere. Durata totală a măsurii nu poate depăşi 5 ani.

Art. 69

Dacă la momentul săvârşirii infracţiunii făptuitorul s-a aflat într-o stare de perturbare, depreciere sau insuficienţă a funcţiilor psihice, dar care nu este de natura celei prevăzute la art. 16, instanţa, când consideră necesar, nu va aplica o pedeapsă, ci va lua măsurile prevăzute la art. 68 alin. (2).

Art. 69a

Alineatul 1. Dacă o măsură luată în temeiul art. 69 impune ca persoana condamnată să fie plasată într-o instituţie sau permite luarea unei astfel de măsuri, se stabileşte o perioadă de maxim 5 ani pentru această măsură şi o perioadă pentru şedere care, în general, nu poate depăşi 1 an. Înăuntrul acestei durate de 5 ani cuprinde, se pot aplica, de asemenea, măsuri care se stabilesc ulterior potrivit art. 72, art. 69 şi art. 68 p. 2, având ca rezultat atenuarea măsurii anterioare. În circumstanţe speciale, la cererea Parchetului, instanţa poate stabili o nouă perioadă de 2 ani pentru măsura respectivă ori un nou termen de şedere.

Alineatul 2. În cazurile prevăzute la alin. (1) nu se impune, totuşi, în general, o perioadă mai lungă pentru măsură dacă persoana este condamnată pentru omor, jaf, lipsire de libertate, infracţiuni grave cu violenţă, ameninţări de tipul celor menţionate la art. 266, incendieri, viol sau alte infracţiuni sexuale grave ori tentativa de a comite infracţiunile menţionate mai sus. Prevederile art. 68a alin. (2), punctele 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 3. Pentru alte măsuri decât cele menţionate de alin. (1) se prevede o perioadă, care nu poate depăşi 3 ani. În circumstanţe speciale, instanţa poate, la cererea parchetului, să prelungească perioada prin încheiere. Durata totală a măsurii nu poate depăşi 5 ani.

Art. 70

Alineatul 1. O persoană poate fi condamnată la închisoare sub pază strictă dacă

1) a săvârşit infracţiunea de omor, jaf, lipsire de libertate, infracţiuni grave cu violenţă, ameninţări de tipul celor menţionate la art. 266 sau o tentativă la infracţiunile menţionate mai sus,

2) dacă în funcţie de natura faptei săvârşite şicircumstanţele personale, inclusiv antecedentele sale penale, se poate consideracă prezintă o ameninţare periculoasăpentru viaţa, integritatea corporală, sănătatea sau libertatea celorlalţi şi

3) condamnarea la închisoare sub pază strictă în loc de privare de libertate este necesară pentru a preveni acest pericol.

Alineatul 2. O persoană poate fi, de asemenea, condamnată la închisoare sub pază strictă dacă a săvârşit o infracţiune de

1) viol sau o altă infracţiune sexuală gravă sau de tentativă în acest sens şi

2) în funcţie de natura faptei comise şi a circumstanţelor personale, inclusiv antecedentele penale, se poate considera că reprezintă un pericol semnificativ pentru viaţa, integritatea corporală, sănătatea sau libertatea celorlalţi, iar

3) executarea pedepsei închisorii sub pază strictă este necesară pentru a preveni acest pericol.

Art. 71

Alineatul 1. În cazul condamnării la plasare într-o instituţie sau în detenţie sub pază strictă, conform art. 68-70, instanţa poate numi un custode, pe cât posibil o persoană dintre rudele sale apropiate care, împreună cu apărătorul numit, îl asistă pe inculpat în timpul procesului.

Alineatul 2. Dacă pentru inculpat s-a dispus plasarea menţionată în alin. (1) sau decizia oferă posibilitatea unei astfel de plasări, i se va numi un custode. Acesta va fi informat cu privire la situaţia persoanei condamnate şi se asigură că şederea şi alte măsuri nu se prelungesc mai mult decât este necesar. Numirea încetează atunci când măsura se ridică definitiv.

Alineatul 3. Ministrul justiţiei stabileşte norme detaliate privind numirea şi remuneraţia custozilor, precum şi atribuţiile şi competenţele lor suplimentare.

Art. 72

Alineatul 1. Parchetului îi revine obligaţia de a se asigura că măsura dispusă în temeiul art. 68, 69 sau 70 nu este menţinută mai mult timp decât este necesar şi că aceasta este disproporţionată.

Alineatul 2. Modificarea sau încetarea unei măsuri conform art. 68, 69 sau 70 se dispune prin încheiere, la cererea persoanei condamnate, a custodelui, a parchetului, a conducerii instituţiei ori a serviciilor de executări penale sau de probaţiune. Cererea formulată de persoana condamnată, custode, şeful instituţiei ori de serviciul de executări penale se înaintează la parchet, care o prezintă instanţei. În cazul când cererea formulată de condamnat ori de custode nu se aprobă, o nouă cerere nu poate fi făcută decât după trecerea a şase luni de la data pronunţării încheierii.

Alineatul 3. Dispoziţiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor pronunţate potrivit alin. (2). În cazul în care se impune modificarea măsurii ca urmare a săvârşirii unei noi infracţiuni, modificarea se dispune de instanţa care a fost sesizată cu soluţionarea cauzei privind infracţiunea respectivă.

Art. 73

Alineatul 1. Dacă o persoană care a săvârşit o infracţiune, după săvârşirea acesteia, dar înainte de a se pronunţa o hotărâre judecătorească, intră într-o stare tranzitorie de natura celei prevăzute la art. 16 sau la art. 69, instanţa stabileşte dacă se dispune condamnarea sau nu. Dacă este cazul, instanţa poate stabili ca în locul pedepsei sau până când pedeapsa poate fi executată, să se aplice măsurile de la art. 68 sau art. 69.

Alineatul 2. Dispoziţiile art. 71-72 se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 3. Dacă unei persoane i se aplică o pedeapsă conform alin. (1), punctul 2, este plasat într-o instituţie, durata acestei şederi se deduce din cuantumul total al pedepsei.

Art. 73a

Ministrul Justiţiei poate, după negocieri cu Ministrul pentru Afaceri Sociale şi Integrare, precum şi cu Ministrul pentru Sănătate şi Prevenţie, să stabilească norme pentru acordarea permisiunii de ieşire etc. persoanelor spitalizate pentru bolnavi mintali etc. în conformitate cu o decizie luată în temeiul art. 68 sau art. 69. În acest sens, Ministrul Justiţiei poate prevedea că deciziile luate în temeiul acestor norme să nu poate fi atacată la autoritatea administrativă superioară.

Art.74 (Abrogat)

Art. 74a

Alineatul 1. Dacă la momentul săvârşirii unei infracţiuni grave, contra persoanei ori al unei alte infracţiuni periculoase, făptuitorul nu a împlinit vârsta de 18 ani, instanţa poate dispune ca făptuitorul să se supună unui tratament structurat şi controlat, socio-pedagogic, cu durata de 2 ani, dacă poate fi considerat adecvat pentru a preveni săvârşirea de alte infracţiuni.

Alineatul 2. Instanţa poate dispune ca persoana condamnată să respecte obligaţiile prevăzute la art. 57.

Durata şederii într-o instituţie de zi sau de domiciliu aprobat este de 1 an şi 6 luni, dintre care nu mai mult de 12 luni într-un departament securizat de îngrijire al unei instituţii de zi pentru copii şi tineri. Dacă o persoană ce face obiectul unei măsuri în conformitate cu alin. (1), comite o nouă infracţiune, instanţa poate, în schimb, să acorde o pedeapsa de a prelungi măsura, inclusiv cu perioadele de la punctul 2, cu până la 6 luni.

Alineatul 3. Condamnatul poate solicita pronunţarea unei hotărâri privind transferul la un departament securizat într-o instituţie de îngrijire de zi pentru copii şi tineri, precum şi a unei hotărâri privind transferul de la tratament ambulatoriu la plasarea într-o instituţie de zi pentru copii şi tineri sau o reşedinţă propusă de instanţă pentru supraveghere. Acelaşi lucru este valabil şi în măsura în care autorităţile sociale, în baza hotărârii, apreciază că persoana respectivă trebuie să rămână în instituţie peste perioada de şedere prevăzută în hotărâre. Decizia este luată prin încheiere. Procedura în faţa instanţei nu are efect suspensiv. Dispoziţia de la art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Alineatul 4. Ministrul Justiţiei poate, după negocierile cu Ministrul Afacerilor Sociale şi Integrării, să stabilească norme pentru acordarea permisiunii de ieşire etc. persoanelor care fac obiectul unei măsuri în temeiul alin. (1) şi (2). În acest sens, ministrul justiţiei poate prevedea că deciziile luate în temeiul acestor norme să nu poate fi atacate la autoritatea administrativă superioară.

Art. 75

Alineatul 1. Produsele obţinute dintr-o infracţiune sau o sumă echivalentă pot fi confiscate în totalitate sau parţial. În cazul în care cuantumul sumei nu poate fi stabilit, se poate confisca o sumă considerată a corespunde sumelor obţinute prin săvârşirea infracţiunii

Alineatul 2. În cazul în care se consideră indispensabil, pentru prevenirea săvârşirii altor infracţiuni ori se constată circumstanţe speciale în acest sens, se pot confisca:

1) obiectele ce au fost folosite sau destinate folosirii pentru săvârşirea unei infracţiuni,

2) obiectele rezultate în urma săvârşirii unei infracţiuni, precum şi

3) obiectele în legătură cu care a fost comisă o infracţiune.

Alineatul 3. În locul confiscării obiectelor menţionate de alin. (2) se poate confisca o sumă echivalentă cu valoarea lor sau doar o parte a acesteia.

Alineatul 4. În locul confiscării în conformitate cu alin. (2), se pot lua măsuri cu privire la obiecte în vederea prevenirii săvârşirii altor infracţiuni.

Alineatul 5. Atunci când o asociaţie este dizolvată prin hotărâre judecătorească, pot fi confiscate activele, arhiva, procesele-verbale şi altele asemenea.

Art. 76

Alineatul 1. Confiscarea se poate dispune potrivit art. 75 alin. (1) de la orice persoană căreia i-a fost transmis în mod direct produsul infracţiunii

Alineatul 2. Confiscarea obiectelor şi a valorilor menţionate la art. 75 alin. (2) şi (3), se poate dispune de la orice persoană responsabilă pentru săvârşirea infracţiunii, precum şi de la cea în numele căreia a acţionat.

Alineatul 3. Drepturile speciale de garanţie asupra bunurilor încetează numai după ce instanţa se pronunţă în acest sens, potrivit alin. (2).

Alineatul 4. Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2), după luarea măsurilor referitoare la produsul infracţiunii sau la obiectele prevăzute de art. 75 alin. (2), dispun sau au drepturi asupra acestora, obiectele dobândite sau contravaloarea lor pot fi confiscate de la dobânditor dacă acesta cunoştea legătura produsului cu infracţiunea sau a manifestat o culpă gravă ori dacă obiectul în cauză i-a fost transmis cu titlu gratuit.

Alineatul 5. În cazul în care persoana de la care se dispune confiscarea potrivit alin. (1)-(4) decedează, măsura încetează. Prevederea nu se aplică dacă s-a dispus confiscarea potrivit art. 75 alin. (1).

Art. 76a

Alineatul 1. Se poate dispune confiscarea totală sau parţială a bunurilor aparţinând unei persoane condamnate pentru o infracţiune atunci când

1) fapta este de aşa natură încât poate aduce beneficii semnificative şi poate fi pedepsită prin lege cu închisoare de 6 ani sau mai mult ori

2) fapta reprezintă o încălcare a legislaţiei privind substanţele stupefiante.

Alineatul 2. În condiţiile menţionate în alin. (1) se poate dispune confiscarea totală sau parţială a bunurilor imobiliare dobândite de soţul sau concubinul persoanei respective, cu excepţia cazului în care

1) bunurile au fost dobândite cu mai mult de 5 ani înainte de data săvârşirii infracţiunii pentru care s-a dispus confiscarea potrivit alin. (1) ori

2) când relaţia de căsătorie sau de concubinaj nu exista la momentul dobândirii bunului.

Alineatul 3. În condiţiile menţionate la alin. (1), confiscarea poate avea loc total sau parţial asupra bunurilor transferate unei persoane juridice, în cadrul căreia persoana în cauză sau împreună cu apropiaţii săi deţin controlul. Acelaşi lucru este valabil dacă persoana în cauză primeşte o parte semnificativă din venitul persoanei juridice. Totuşi, confiscarea nu poate avea loc dacă proprietatea a fost transferată persoanei juridice cu mai mult de 5 ani înainte de data săvârşirii infracţiunii pentru care s-a dispus confiscarea potrivit alin. (1).

Alineatul 4. Confiscarea în temeiul alin. (1)-(3) nu se poate dispune dacă persoana prezintă justificare în ceea ce priveşte achiziţionarea legală a bunurilor sau dacă aceasta s-a făcut în scopuri legale.

Alineatul 5. În locul confiscării anumitor bunuri conform alin. (1)-(3) se poate confisca o sumă echivalentă contravalorii lor sau unei părţi a acesteia.

Art. 77

Alineatul 1. Atunci când confiscarea se dispune potrivit prevederilor art.75 alin. (1) sau art. 76a şi există pretenţii de despăgubire pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea infracţiunii, bunurile confiscate pot fi utilizate pentru a acoperi cererea de despăgubire.

Alineatul 2. Aceeaşi regulă se aplică pentru obiectele şi valorile confiscate potrivit prevederilor art. 75 alin. (2) şi (3), dacă prin hotărârea judecătorească se dispune în acest sens.

Alineatul 3. În cazul când persoana condamnată, într-unul dintre cazurile de la alin. (1) şi (2), a acoperit prejudiciul conform hotărârii, suma pentru care se dispune confiscarea va fi redusă proporţional.

Art. 77a

Obiectele pentru care, din cauza naturii lor, în legătură cu alte împrejurări, există temerea că vor fi utilizate pentru o infracţiune, pot fi confiscate, în măsura în care se consideră indispensabil pentru a preveni infracţiunea. În aceleaşi condiţii, pot fi confiscate alte bunuri, inclusiv bani. Art. 75 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 78

Alineatul 1. Săvârşirea unei fapte penale nu atrage pierderea drepturilor civile, inclusiv dreptul de a desfăşura activităţi economice în baza unei autorizaţii comerciale sau a unui certificat de competenţă.

Alineatul 2. Persoanei condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni i se poate interzice exercitarea unei activităţi ce necesită o anumită autorizaţie sau o anumită aprobare publică în cazul în care fapta săvârşită prezintă un potenţial pericol de abuz cu privire la serviciu sau la funcţia exercitată.

Alineatul 3. Problema stabilirii dacă fapta comisă exclude exercitarea unei activităţi menţionate la alin. (2), se soluţionează fie la cererea parchetului, fie la cererea persoanei căreia i s-a refuzat o cerere de autorizare sau de aprobare, fie la solicitarea autorităţii competente de către instanţă. Art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Decizia este luată prin încheiere. Dacă decizia este de excludere de la activitatea în cauză, cererea poate fi reiterată instanţei, dar nu mai devreme de doi ani. Autorizaţia sau aprobarea poate fi comunicată de către autoritatea competentă şi înainte de expirarea acestei perioade.

Art. 79

Alineatul 1. Persoanei care exercită una dintre activităţile menţionate de art. 78 alin. (2), i se poate revoca prin sentinţă dreptul de a continua exercitarea activităţii în cauză sau de a o exercita sub anumite forme, în cazul în care fapta comisă presupune un potenţial pericol de abuz de funcţie sau în serviciu.

Alineatul 2. Regula se aplică şi atunci când există circumstanţe speciale privind exercitarea unei alte activităţi. Conform aceleiaşi reguli, poate fi interzisă exercitarea dreptului de a participa la administrarea unei activităţi economice în Danemarca sau în străinătate fără răspundere personală şi nelimitată pentru obligaţiile societăţii.

Alineatul 3. Revocarea exercitării dreptului se dispune pe o perioadă de la 1 la 5 ani, de la data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă, pe o altă durată stabilită, caz în care problema revocării în continuare a dreptului persoanei în cauză poate fi adusă după 5 ani în faţa instanţei, conform art. 78 alin. (3). Dacă există circumstanţe speciale în acest sens, Ministrul Justiţiei poate permite ca procedurile judiciare să aibă loc înainte de trecerea termenului de 5 ani menţionat la punctul 1.

Alineatul 4. Instanţa poate, prin ordonanţă, în cursul cauzelor menţionate la alin. (1) şi (2), să interzică unei persoane exercitarea activităţii de afaceri până la rezolvarea definitivă a problemei. În cuprinsul hotărârii se poate dispune că recursul nu va avea efect suspensiv.

Capitolul 10

Stabilirea pedepsei

Art. 80

Alineatul 1.La stabilirea pedepsei – ţinând seama de uniformitatea aplicării legii – vor fi avute în vedere gravitatea faptei şi informaţiile despre făptuitor.

Alineatul 2. La stabilirea gravităţii infracţiunii se va ţine seama de paguba creată prin săvârşirea infracţiunii, starea de pericol creată, daunele morale cauzate prin săvârşirea infracţiunii, precum şi de ceea ce ştia sau ceea ce ar fi trebuit să cunoască făptuitorul. În analiza informaţiilor despre făptuitor se va ţine seama de circumstanţele personale ale acestuia, de circumstanţele sociale generale, de conduita avută înainte şi după săvârşirea infracţiunii, precum şi de mobilul săvârşirii faptei.

Art. 81

La determinarea sancţiunii constituie, în general, o circumstanţă agravantă:

1) făptuitorul a mai fost condamnat anterior;

2) fapta este săvârşită de mai multe persoane împreună;

3) fapta este planificată sau constituie o parte dintr-o activitate infracţională complexă.

4) făptuitorul a intenţionat ca actul să aibă consecinţe mult mai grave decât a avut de fapt;

5) făptuitorul a manifestat cruzime deosebită;

6) fapta a fost săvârşită pe motive legate de origine etnică, credinţă, orientarea sexuală sau altele asemenea ale altora;

7) fapta este săvârşită prin afirmaţiile făcute de o persoană care participă fără drept la o dezbatere publică;

8) fapta a fost săvârşită în timpul exercitării unui serviciu sau a unei atribuţii de interes public abuzând de funcţia publică deţinută sau de altă circumstanţe speciale;

9) făptuitorul a determinat o altă persoană să participe la săvârşirea faptei prin constrângere, inducere în eroare, profitând de vârsta persoanei tinere sau de situaţia materială sau personală dificilă, de lipsa de cunoştinţe a acesteia, iresponsabilitate sau de starea acesteia de dependenţă;

10) Făptuitorul a săvârşit fapta împreună cu un minor sub 15 an,

11) că făptuitorul a profitat de poziţia vulnerabilă în care se afla persoana vătămată;

12) Fapta a fost săvârşită de o persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate sau o altă sancţiune de aceeaşi natură;

13) fapta a fost comisă de un fost membru al instituţiei sau de o persoană care a fost anterior angajată de instituţie.

Art. 81a

Alineatul 1. Pedepsele prevăzute la art. 119, 123 şi 244 din prezenta lege, art. 244, art. 247, art. 245, art. 245, cu art. 247, art. 246, cu art. 245, art. 246, art. 245, art. 247, art. 252, alineatul 1, art. 260, art. 261, alin. (1) şi (2), art. 266, art. 285, alin. (1), art. 281, şi art. 286, alin. (1), art. 281 şi 288, pot fi majorate până la de două ori dacă infracţiunea s-a săvârşit pe fondul unui conflict între grupuri de persoane dacă s-au folosit fie arme de foc, fie arme sau explozivi utilizaţi în conflict şi care, datorită naturii lor extrem de periculoase, pot provoca daune semnificative ori s-a produs o incendiere potrivit art. 180 din prezenta lege.

Alineatul 2. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de la art. 180, art. 183, alin. (2), şi art. 237, Va fi avută în vedere ca circumstanţă agravantă faptul că infracţiunea s-a săvârşit pe fondul unui conflict de natura celui menţionat la alin. (1)

Art. 82

La stabilirea pedepsei vor fi avute în vedere ca circumstanţe atenuante următoarele împrejurări:

1) făptuitorul nu a împlinit vârsta de 18 ani când a fost săvârşită fapta;

2) făptuitorul are o vârstă înaintată, iar aplicarea pedepsei obişnuite este inutilă ori dăunătoare;

3) fapta se supune limitelor impunităţii;

4) făptuitorul a acţionat din cauza ignoranţei sau a neînţelegerii regulilor ce interzic săvârşirea faptei;

5) Fapta a fost săvârşită sub stăpânirea unei tulburări pricinuite de către victimă sau de alte persoane apropiate acesteia, produsă printr-un atac injust sau o insultă gravă.

6) fapta a fost săvârşită ca urmare a constrângerii, fraudei sau profitând de tinereţea făptuitorului sau de situaţia financiară ori personală dificilă, a lipsei de înţelegere, nesocotinţei sau a stării de permanentă dependenţă

7) fapta a fost comisă sub influenţa unei compasiuni puternice sau a unei tulburări mintale ori există alte informaţii specifice privind starea de spirit a făptuitorului sau circumstanţele săvârşirii faptei;

8) Făptuitorul a diminuat sau a încercat să diminueze pericolul produs prin săvârşirea infracţiunii.

9) Făptuitorul s-a autodenunţat şi a şi-a recunoscut toate faptele

10) făptuitorul a furnizat informaţii esenţiale pentru soluţionarea cauzelor penale privind infracţiuni săvârşite de alte persoane;

11) făptuitorul a acoperit sau a încercat să acopere prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunii;

12) făptuitorului,ca urmare a faptei săvârşite, i se interzice dreptul prevăzut la art. 79sau i se impun alte sancţiunicomparabile cu o pedeapsă;

13) cauza penală împotriva făptuitorului nu este soluţionată într-un termen rezonabil, nefiind imputabil făptuitorului faptul că s-a scurs un timp îndelungat de la momentul săvârşirii infracţiunii;

14) a trecut o perioadă atât de îndelungată de la începerea procedurii penale încât aplicarea pedepsei uzuale este inutilă.

Art. 83

Având în vedere circumstanţele săvârşirii faptei, circumstanţele personale ale făptuitorului, precum şi orice alte circumstanţe, pedeapsa poate fi redusă între limitele prevăzute de lege. În cazul unor circumstanţe atenuante se poate renunţa la aplicarea pedepsei.

Art. 84

Alineatul 1. Aplicarea dispoziţiilor privind agravarea pedepsei sau alte consecinţe juridice în caz de recidivă se face numai dacă făptuitorul este anterior condamnat în Statul Danez pentru săvârşirea unei infracţiuni, iar legea prevede o pedeapsă sporită pentru noua infracţiune sau pentru o tentativă sau complicitate la o asemenea faptă.

Alineatul 2. Instanţa poate aplica în cazul condamnărilor pronunţate în afara statului danez acelaşi efect de recidivă ce se aplică în Danemarca.

Alineatul 3. Efectul de recidivă încetează atunci când, înainte de comiterea noii infracţiuni, au trecut zece ani de când pedeapsa anterioară a fost executată, a fost suspendată executarea ori nu a mai fost aplicată. Dacă pedeapsa precedentă este amenda, termenul menţionat se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de la data acceptării (plăţii?) amenzii.. În ceea ce priveşte sentinţele condiţionate, termenul se va calcula de la data rămânerii definitive.

Art.85 (Abrogat)

Art. 86

Alineatul 1. Încazul în care condamnatul a fost reţinut, arestat preventiv ori internat într-ounitate medicală cu profil psihic, zilele respective se scad din durata pedepseiprivative de libertate. Privarea de libertate sub 24 de ore nu se deduce dindurata pedepsei. În cazul în care condamnatul în timpul detenţiei a avut regimde izolare, conform hotărârii judecătoreşti, din pedeapsă se mai deduce câte ozi pentru fiecare perioadă de 3 zile în de izolare. Sentinţa trebuie să conţinămenţiuni privind durata privării de libertate, internarea şi izolarea, cu dreptde deducere din durata pedepsei.

Instanţa poate stabili în mod excepţional ca întreaga pedeapsă să fie considerată ca executată, chiar dacă durata condamnării este mai mare decât timpul în care persoana condamnată a fost privată de libertate sau internată. Respingerea sau anularea recursului se face de către instanţa superioară. Dacă pedeapsa a fost amenda prin hotărâre judecătorească se va stabili dacă amenda sau o parte a acesteia se consideră executată.

Alineatul 2. Deducerea din pedeapsă se face potrivit art. 58 alin. (1) prin hotărâre judecătorească. Cu toate acestea, prin hotărârea judecătorească se poate dispune ca deducerea să nu se facă deloc sau să se facă doar parţial din durata pedepsei.

Alineatul 3. Dacă s-a dispus prestarea de servicii în folosul comunităţii, atunci reducerea pedepsei care nu a fost dedusă potrivit alin. (2), operează cu privire la partea din pedeapsă a cărei executare nu a fost suspendată, proporţional cu numărul dispus de ore de serviciu comunitar.

Alineatul 4. Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate potrivit art. 60 alin. (1) p. 3 sau art. 66 alin. (1) p. 1, în cazurile când persoana liberată condiţionat a fost reţinută sau arestată preventiv înainte de luarea hotărârii.

Alineatul 5. În cazul în care persoana condamnată a fost reţinută sau arestată preventiv ori internată pentru investigaţii mintale în străinătate, instanţa stabileşte măsura în care se face reducerea din pedeapsa aplicată.

Alineatul 6. Prevederile alin. (1) teza I şi a II-a se aplică în mod corespunzător persoanelor reţinute sau deţinute pentru executarea pedepsei cu închisoarea ca urmare a încălcării condiţiilor de graţiere sau eliberare condiţionată.

Art.87(Abrogat)

Art. 88

Alineatul 1. Dacă printr-una sau mai multe acţiuni s-au săvârşit mai multe infracţiuni, pentru toate acestea se va aplica o singură pedeapsă în limitele prevăzute de lege, iar dacă legea prevede pentru una dintre fapte limite mai mari, se va aplica o pedeapsă cuprinsă între aceste limite.

În cazul în care există circumstanţe agravante, pedeapsa aplicată poate depăşi pedeapsa maximă prevăzută pentru oricare dintre infracţiuni, cu până la jumătate.

Alineatul 2. Dacă una dintre infracţiuni este sancţionată cu închisoarea, iar alta cu amendă, instanţa poate ca în locul unei pedepse comune cu închisoarea să dispună aplicarea pedepsei amenzii alături de pedeapsa închisorii.

Alineatul 3. Dacă pentru una dintre infracţiuni se prevede amendă pe zi, iar pentru alta amendă de alt tip, instanţa stabileşte o pedeapsă comună cu amendă zilnică, mai puţin dacă se consideră adecvată stabilirea unei pedepse pentru fiecare faptă în parte.

Alineatul 4. Dacă pentru una dintre infracţiuni se prevede o măsură potrivit art. 68-70 sau 74a, iar pentru alta se prevede o pedeapsă, instanţa poate renunţa la aplicarea pedepsei.

Art.89

Dacă o persoană condamnată este ulterior condamnată pentru o infracţiune săvârşită anterior primei hotărâri de condamnare, se va dispune aplicarea unei pedepse suplimentare, dacă executarea în acelaşi timp a pedepselor pentru cele două fapte ari fi condus la o majorare a pedepsei. Pedeapsa suplimentară poate fi mai mică decât minimul general stabilit la art. 33. Dacă pedeapsa aplicată anterior nu a fost executată, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 88.

Art. 89a

Alineatul 1. Instanţa poate dispune anularea unei pedepse aplicate anterior, dacă aceasta nu a fost executată, în cazul în care persoanei condamnate i s-a aplicat o măsură în temeiul art. 68-70 sau art. 74a.

Alineatul 2. În cazul în care o persoană ce face obiectul unei măsuri aplicate potrivit art. 68-70 sau art. 74a este condamnată, instanţa poate dispune anularea măsurii aplicate anterior.

Art.90-91 (Abrogat)

Capitolul 11

Încetarea consecinţelor juridice ale faptelor penale

Art. 92

Infracţiunea nu se pedepseşte atuncicând s-a împlinit termenul de prescripţie potrivit art. 93-94.

Art. 93

Alineatul 1. Termenele de prescripţie sunt:

1) 2 ani, când pentru infracţiune nu este prevăzută o pedeapsă mai mare de 1 an de închisoare;

2) 5 ani, când pentru infracţiune nu este prevăzută o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare;

3) 10 ani, când pentru infracţiune nu este prevăzută o pedeapsă mai mare de 10 ani închisoare;

4) 15 ani, când nu este justificată o pedeapsă mai mare decât închisoarea pe perioadă determinată.

Alineatul 2. În niciun caz termenele prescripţie nu pot fi mai mici de 5 ani pentru:

1) încălcarea articolului 296, alineatul 3, din prezenta lege, articolului 297, alineatul 2 şi articolului 302, alineatul 2;

2) încălcarealegislaţiei fiscale, vamale, fiscale sau privind subvenţionarea, obţinând astfelsau putând obţine un câştignecuvenit.

Alineatul 3. Pentru încălcarea prevederilor art. 223 alin. (1), art. 225, şi art. 223 alin. (1) din prezenta lege, termenul de prescripţie nu poate fi în nici un caz mai mic de 10 ani.

(4) Dacă prin aceeaşi acţiune o persoană a săvârşit mai multe infracţiuni pentru care, conform alin. (1)-(3) se prevăd termene de prescripţie diferite, pentru toate infracţiunile se aplică cel mai lung termen dintre acestea.

Art. 93a

În cazul în care o infracţiune face obiectul unui acord internaţional încheiat de Danemarca, în temeiul căruia răspunderea penală este imprescriptibilă, prescripţia nu va produce niciun efect.

Art. 93b

În cazul în care o infracţiune face obiectul art. 157a din prezenta lege, prescripţia nu va produce niciun efect.

Art. 94

Alineatul 1. Termenul de prescripţie se calculează de la data când acţiunea sau omisiunea au încetat.

Alineatul 2. Totuşi, atunci când pedeapsa depinde sau este influenţată de o consecinţă ori de un eveniment ulterior, termenul începe să curgă de la momentul la care a intervenit consecinţa sau evenimentul respectiv.

Alineatul 3. Dacă fapta a fost comisă pe o navă daneză, în afara zonei de autoritate a statului danez, termenul se calculează din ziua în care nava a ajuns într-un port danez. Totuşi, data de la care începe să curgă termenul nu poate fi amânată în temeiul prezentei dispoziţii mai mult de un an de la acel moment.

Alineatul 4. Pentru încălcarea art. 210 şi 216-224, art. 225, şi art. 216-224, art. 226, art. 227 alin. (1), art. 245a, art. 246, şi art. 245a, art. 260 alin. (2) şi art. 262a alin. (2), de către o persoană ce nu a împlinit vârsta de 18 ani sau a art. 232, de către un minor cu vârsta sub 15 ani, termenul de prescripţie nu începe să curgă mai devreme de data la care persoana vătămată împlineşte vârsta de 21 de ani. Acelaşi lucru se aplică în cazul încălcării art. 244, 245 şi 246 în varianta întreruperii de sarcină, reducerii fetale ori sterilizării, fără consimţământ, faţă de o persoană sub 18 ani. În cazul în care făptuitorul, prin violenţă, constrângere, conform art. 260, sau în alt mod, a forţat persoana vătămată să se abţină de la a sesiza poliţia, termenul de prescripţie se calculează cel mai devreme de la momentul încetării constrângerii.

Alineatul 5. Termenul de prescripţie va fi întrerupt atunci când persoana în cauză ia cunoştinţă de acuzaţie sau atunci când procuratura dispune trimiterea în judecată a persoanei în cauză pentru infracţiunea respectivă. Termenul de prescripţie pentru răspunderea unei persoane juridice poate fi întrerupt faţă de o persoană care, potrivit art.157a din Codul de procedură, poate să primească notificări în numele persoanei juridice.

Alineatul 6. Dacă urmărirea încetează, fără ca hotărârea în acest sens să fie anulată de procurorul ierarhic superior înăuntrul termenelor uzuale, termenul de prescripţie continuă să curgă ca şi cum nu ar fi avut loc urmărirea penală. Acest lucru se aplică şi atunci când urmărirea se suspendă pe o perioadă nedeterminată. Dacă suspendarea se datorează faptului că făptuitorul s-a sustras urmăririi, perioada de urmărire nu se include în calculul termenului de prescripţie.

Art. 95

În cazul în care o faptă nu poate fi pedepsită ca urmare a intervenirii prescripţiei, nu se pot dispune pedepsele prevăzute de art. 68-70, art. 74a, art. 164, alin. (5) sau art. 236, confiscarea sau interzicerea exercitării unor drepturi. Totuşi, pentru confiscare, termenul de prescripţie nu este în nici un caz mai mic de 5 ani, iar pentru confiscarea conform art. 75 alin. (1), nu mai puţin de 10 ani.

Art. 96

Alineatul 1. Persoana îndreptăţită este decăzută din dreptul de a iniţia ancheta privată sau de a solicita declanşarea anchetei publice dacă nu a introdus acţiune în justiţie sau nu a formulat o cerere în termen de 6 luni de când a aflat că există temeiuri suficiente pentru introducerea acţiunii sau pentru formularea cererii de angajare a răspunderii penale.

Alineatul 2. Dacă sunt mai multe persoane îndreptăţite să solicite efectuarea unei anchete private ori mai mulţi făptuitori, termenul limită curge separat pentru fiecare dintre ele. Dacă termenul pentru depunerea cererii precizate la alineatul precedent a fost depăşit pentru unul dintre vinovaţi, dar nu şi pentru ceilalţi, procurorul poate să admită sau să respingă cererea.

Alineatul 3. Accesul la procedurile private sau la solicitarea de a se declanşa ancheta publică încetează după 6 luni de la moartea părţii vătămate.

Alineatul 4. În cazul în care o cauză privată nu este trimisă în judecată, termenul de prescripţie curge fără a fi avută în vedere perioada în care s-a desfăşurat urmărirea penală.

Alineatul 5. Dispoziţiile subsecţiunii 1-4 se aplică şi consecinţelor juridice prevăzute la art. 273, însă termenul de prescripţie este de 3 ani.

Art. 97

Alineatul 1. Pedepsele privative de libertate şi alte pedepse cu detenţie încetează prin intervenirea prescripţiei, potrivit regulilor de la alin. 2-6.

Alineatul 2. Termenul de prescripţie este de

1) 5 ani pentru închisoare de 1 an, precum şi pentru măsurile prevăzute la art. 74a,

2) 10 ani pentru închisoare mai mare de 1 an, dar nu mai mare de 4 ani, precum şi pentru măsurile prevăzute la art. 68 şi 69,

3) 15 ani pentru închisoare mai mare de 4 ani, dar nu mai mare de 8 ani, precum şi pentru închisoare sub pază strictă potrivit art. 70 şi

4) 20 de ani pentru închisoare de peste 8 ani.

Alineatul 3. Termenul de prescripţie se calculează de la momentul când hotărârea este executorie potrivit legii.

Alineatul 4. Termenul de prescripţie nu include perioada în care

1) executarea este amânată printr-o condamnare cu suspendarea executării sau printr-o graţiere condiţionată,

2) persoana în cauză execută o altă pedeapsă privativă de libertate sau este supusă unei alte este supusă altei consecinţe legale privative de libertate ori

3) executarea pedepsei este împiedicată deoarece persoana respectivă se sustrage de la executare.

Alineatul 5. Termenul de prescripţie se întrerupe atunci când începe executarea.

Alineatul 6. Dacă se dispune reîncarcerarea după liberarea condiţionată sau suspendarea condiţionată sau după graţierea condiţionată pentru o parte din pedeapsă, termenul de prescripţie pentru restul de pedeapsă sau pentru partea rămasă neexecutată a unei alte consecinţe legale se calculează de la pronunţarea hotărârii de reîncarcerare. Dacă executarea este întreruptă altfel decât prin liberare condiţionată, suspendare condiţionată sau graţiere, perioada de întrerupere va fi luată în considerare conform alin. (4) p. 3.

Art. 97a

Alineatul 1. Dacă nu a fost formulată o cerere de sechestru anterior, amenda se prescrie:

1) după 5 ani, dacă nu depăşeşte 10.000 coroane daneze şi

2) după 10 ani atunci când amenda depăşeşte 10.000 coroane daneze.

Alineatul 2. Pedeapsa care a înlocuit amenda nu mai poate fi aplicată după 3 ani, cu excepţia cazului în care executarea sa a început mai înainte. Pentru o amendă mai mare de 10.000 de coroane daneze termenul de prescripţie este de 5 ani.

Alineatul 3. Termenele de prescripţie menţionate în alin. (1), se calculează de la momentul când hotărârea judecătorească este executorie potrivit legii. Termenele nu includ perioada în care executarea depinde condiţionată de sentinţa condiţionată sau de graţierea condiţionată.

Alineatul 4. Termenul de prescripţie pentru pretenţia de confiscare este de 10 ani.

Art. 97b

Alineatul 1. Consecinţele penale nu pot fi puse în executare după decesul condamnatului.

Alineatul 2. Parchetul poate totuşi să solicite instanţei care a pronunţat soluţia în primă instanţă menţinerea confiscării. Confiscarea poate fi menţinută numai în ceea ce priveşte bunuri sau sume ce au fost dobândite ca produse ale infracţiunii sau care sunt asimilate acestora. Instanţa poate modifica decizia de confiscare, astfel încât în locul obiectelor să se confişte sume de bani. Instanţa se pronunţă prin încheiere.

Alineatul 3. Hotărârile conform art. 164 alin. (5) şi art. 273, alin. (2), pot fi puse în executare după decesul condamnatului.

Art. 97c

Confiscarea poate fi graţiată în acelaşi mod ca pedeapsa.

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul 12

Trădarea de ţară şi alte infracţiuni împotriva independenţei şi securităţii statului

Art. 98

Alineatul 1. Persoana care săvârşeşte o faptă, cu sprijin străin, prin folosirea forţei sau ameninţării, care este menită să aducă statul danez sau o parte a sa sub stăpânire străină sau să rupă o parte a statului, se pedepseşte cu închisoarea pe orice termen, până la închisoare pe viaţă.

Alineatul 2. În conformitate cu dispoziţiile din alin. (1), se pedepseşte şi persoana care, în acest scop, iniţiază ample acţiuni de sabotaj, suspendarea producţiei sau a traficului, precum şi participantul la o astfel de acţiune, ştiind în ce scop este destinată acţiunea.

Art. 99

Alineatul 1. Persoana care săvârşeşte o faptă prin care intenţionează să angajeze statul danez sau o entitate asociată cu acesta în stare de război, stare de ocupaţie, sau care săvârşeşte alte acţiuni ostile, precum o blocadă ori o altă măsură de constrângere sau care, de asemenea, violează libertatea de decizie a statului danez, cu ajutor străin, se pedepseşte cu închisoare pe orice termen, până la închisoare pe viaţă.

Alineatul 2. În sensul prezentului articol şi al altor secţiuni din Capitolele 12 şi 13 din prezentul Cod, prin stare de ocupaţie se înţelege ocupaţia străină a teritoriului statului danez, atunci când şi atât timp cât în ţară este aplicată forţa sau se foloseşte ameninţarea forţei.

Art. 100

Alineatul 1.Persoana care, prin declaraţii publice, instigă sau provoacă un pericol vădit deintervenţie împotriva statului danezse pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani.

Alineatul 2. Persoana care, prin declaraţii publice, îndeamnă sau instigă la un pericol vădit de ingerinţă în afacerile statului danez să pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la un an.

Art. 101

Persoana care, pe timp de război, ocupaţie sau alte stări de ostilitate, întreprinde orice acţiune prin care se asigură sprijin pentru inamic, se pedepseşte cu închisoarea de până la 16 ani.

Art. 101a

Alineatul 1. Persoana care are cetăţenie daneză sau domiciliul în statul danez şi care, într-un conflict armat în care statul danez este parte, este afiliat unei forţe armate ce luptă împotriva statului danez, se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani. În împrejurări deosebit de grave, se poate aplica o pedeapsă mai mare până la închisoarea pe viaţă. Se consideră circumstanţe agravante cazurile când persoana în cauză a participat la acţiuni de luptă.

Alineatul 2. Persoana care recrutează un cetăţean danez sau cu domiciliul în statul danez pentru o forţă armată în condiţiile descrise la alin. (1) sau care încurajează în mod public această persoană să se alăture forţelor inamice în astfel de conflicte, se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani. În circumstanţe deosebit de grave, se poate aplica închisoarea de până la 16 ani. Sunt considerate circumstanţe agravante cazurile de încălcări sistematice sau organizate.

Art. 102

Alineatul 1. Persoana care, în afara cazurilor prevăzute de art. 101a, în timpul războiului sau al ocupaţiei, oferă asistenţă inamicului prin sfătuire sau prin acte materiale sau pentru promovarea intereselor străine, slăbeşte statul danez sau capacitatea de luptă a comunităţii federale, se pedepseşte cu închisoare de până la 16 ani.

Alineatul 2. Se consideră ajutor acordat inamicului următoarele acţiuni:

1) Înrolarea sau serviciul în forţele armate combatante sau de ocupaţie inamice sau în legătură cu unităţile militare sau de poliţie active ori trupe sau organizaţii similare.

2) Îndeplinirea funcţiilor de angajat civil, pe timp de război sau ocupaţie străină în unităţi de poliţie sau în serviciu penitenciar, în măsura în care sarcinile includ participarea la audieri sau paza prizonierilor.

3) Denunţul ori o altă acţiune de colaborare echivalentă, ducând la arestarea sau înlesnirea arestării cuiva, ori la o vătămare a acesteia, de către o autoritate inamică sau o entitate asociată a sa.

4) Propaganda în favoarea inamicului sau a unei puteri de ocupaţie ostile, inclusiv afaceri în calitate de editor, redactor sau director executiv de ziar, revistă, editură sau birou de presă care promovează interesul inamicului.

5) Acordarea de sprijin financiar substanţial pentru a promova activităţi de propagandă de tipul celor menţionate la punctul 4 sau pentru un partid ori organizaţie ce cooperează în mod ilegal cu armata sau trupele de ocupaţie ale inamicului ori acţionează pentru a-şi promova interesele.

Alineatul 3. Dacă denunţul prevăzut la alin. (2), punctul nr. 3, a avut loc în astfel de condiţii de natură să îl determine pe făptuitor să îşi dea seama că o persoană este astfel expusă unui pericol iminent de a-şi pierde viaţa, de a i se provoca vătămări corporale grave sau de sănătate, care urmează să fie scoasă din ţară sau privată de libertate un timp îndelungat ori sunt încălcate art. 245, 246 sau 250, dacă faptele a fost comise pentru a obţine declaraţii ori mărturisiri sau, în general, au dus la maltratarea prizonierilor, se poate aplica pedeapsa cu închisoarea pe orice durată, inclusiv pe viaţă.

Art. 103

Alineatul 1. Persoana care, pe timp de război, ocupaţie sau ameninţări cu acestea, încalcă un contract privind măsuri luate de statul danez în scopul de mai sus ori în alt mod contravine acestor măsuri, se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

Alineatul 2. Dacă neîndeplinirea obligaţiilor a fost comisă din gravă culpă, pedeapsa este amenda ori închisoarea de până la 4 luni.

Art. 104

Alineatul 1. Persoana care, în mod ilegal, direct sau prin intermediari, în scop de afaceri, cooperează cu forţele combatante sau de ocupaţie inamice, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 8 ani.

Alineatul 2. Potrivit alin. (1) poate răspunde penal persoana care a ocupat o funcţie de conducere în cadrul entităţii în cauză. Pot răspunde penal şi alte persoane angajate în acea societate dacă aceştia dau dovadă de comportament deosebit de agresiv.

Alineatul 3. Pentru a determina dacă şi în ce măsură fapta poate fi considerată ilegală, în afară de importanţa entităţii pentru forţele combatante sau de ocupaţie inamice, se va lua în considerare dacă

1) a acţionat pentru ca a fi iniţiată, continuată sau extinsă o relaţie de afaceri;

2) în interesul inamicului, din proprie iniţiativă, societatea şi-a restructurat activitatea ori a produs sau a încercat să obţină o producţie mai mare sau mai rapid decât era cazul;

3) a cerut sprijin din partea inamicului pe lângă autorităţile daneze pentru a-şi promova propriile interese;

4) a împiedicat sau a încercat să împiedice autorităţile daneze să aibă acces la informaţii privind societatea;

5) a obţinut sau a căutat să obţină profituri nerezonabile ori alte foloase ce nu au fost justificate în mod rezonabil pentru afacere.

Art. 105

Persoana care, în timpul ocupaţiei, săvârşeşte o faptă ce are ca scop să determine forţele de ocupaţie sau orice persoană ori organizaţie ce cooperează cu acestea în scopul încălcării libertăţii autorităţilor daneze, sau care profită în orice mod de relaţia cu forţele de ocupaţie sau cu orice persoană ori organizaţie ce cooperează cu acestea în scopul de a dobândi pentru sine sau pentru altul un beneficiu, se pedepseşte cu închisoarea de până la 8 ani.

Art. 106

Persoana care acţionează împotriva intereselor statului în timpul exercitării în numele statului a sarcinii ce i-a fost încredinţată de a negocia sau de a rezolva o chestiune cu un stat străin se pedepseşte cu închisoarea de până la 16 ani.

Art. 107

Alineatul 1. Persoana care, în serviciul unei puteri sau organizaţii străine sau în folosul unor persoane ce lucrează pentru acestea, investighează sau comunică date care, din perspectiva statului danez sau din interese comunitare, constituie secrete, indiferent dacă datele sunt reale sau nu, se pedepseşte pentru spionaj cu închisoarea de până la 16 ani.

Alineatul 2. Dacă fapta este săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 109 sau dacă este săvârşită pe timp de război sau de ocupaţie, pedeapsa aplicabilă poate ajunge până la închisoarea pe viaţă.

Art. 108

Alineatul 1. Persoana care, prin acţiuni diferite de cele prevăzute la art. 107, permite sau ajută acţiunile serviciilor străine de informaţii de a opera direct sau indirect pe teritoriul statului danez, se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă informaţiile au caracter militar sau dacă fapta este săvârşită pe timp de război sau ocupaţie, se poate aplica o pedeapsă cu închisoare de până la 12 ani.

Art. 109

Alineatul 1. Persoana care dezvăluie sau transmite comunicări privind negocieri, deliberări sau decizii secrete ale statului în chestiuni de care depind securitatea sau drepturile statului în raport cu state străine sau care se referă la interese socio-economice semnificative în străinătate se pedepseşte cu închisoarea de până la 12 ani.

Alineatul 2. Dacăfaptele menţionate sunt săvârşite din culpă, pedeapsa este amenda sauînchisoarea de până la 3 ani.

Art. 110

Alineatul 1. Persoana care falsifică, distruge sau aruncă un document sau alt obiect care are importanţă pentru securitatea sau drepturile statului în raport cu state străine se pedepseşte cu închisoare de până la 16 ani.

Alineatul 2. Dacă faptele menţionate sunt comise culpă din culpă se pedepsesc cu amendă ori închisoarea de până la 3 ani.

Art. 110a

Alineatul 1. Persoana care cu intenţie sau din culpă, fără a avea permisiunea corespunzătoare

1) descrie, fotografiază sau prezintă în alt mod facilităţi de apărare militară daneze care nu sunt destinate publicităţii, depozite, unităţi, arme, echipamente sau altele asemenea, sau care multiplică ori publică astfel de descrieri sau imagini;

2) publică dispoziţii privind mobilizarea forţelor armate daneze şi alte pregătiri pentru război,

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 ani.

Alineatul 2. Persoana care, cu intenţie sau din culpă, fără autorizaţia corespunzătoare, fotografiază aeronave pe teritoriul statului danez sau publică fotografii realizate ilegal se pedepseşte cu amendă.

Art. 110b

Persoana care ajută o putere străină să încalce neutralitatea statului danez se pedepseşte cu închisoarea de până la 8 ani..

Art. 110c

Alineatul 1. Persoana care încalcă prevederile sau interdicţiile care au fost prevăzute de lege pentru protejarea apărării sau a neutralităţii statului, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 luni sau, în circumstanţe deosebit de grave, cu închisoarea de până la 3 ani.

Alineatul 2. Persoana care încalcă prevederi ori interdicţii ce pot fi impuse prin lege în temeiul obligaţiilor guvernului ca membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 luni sau, în cazul circumstanţelor deosebit de agravante, cu închisoare de până la 4 ani.

Alineatul 3. Pedeapsa prevăzută la alin. (2) se aplică şi pentru încălcarea dispoziţiilor conţinute de sau emise în temeiul art. 60, 301 sau 308 din Tratatul de constituire a Comunităţii Europene sau al art. 215 sau 352 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi care vizează întreruperea sau limitarea relaţiilor financiare sau economice cu una sau mai multe ţări din afara Uniunii Europene sau sancţiuni echivalente împotriva persoanelor, grupurilor de persoane sau a persoanelor juridice.

Alineatul 4. Dacă infracţiunea prevăzută de alin. (1), (2) sau (4) este săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 2 ani.

Art. 110d

Dacă vreuna dintre infracţiunile prevăzute în capitolele 25, 26 şi 27 se comite împotriva şefului unui stat străin sau conducător al unei misiuni diplomatice străine, pedeapsa aplicată poate fi majorată cu până la jumătate, cu excepţia cazului în care fapta se pedepseşte potrivit dispoziţiilor capitolului 13.

Art. 110e

Persona care insultă o naţiune străină, un stat străin, pavilionului acesteia sau un alt simbol naţional recunoscute de către statul danez ori pavilionul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al Consiliului European se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 110f

În cazul infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol urmărirea penală se efectuează de către procuror, care îşi desfăşoară activitatea potrivit ordinului Ministrului Justiţiei.

Capitolul 13

Infracţiuni împotriva Constituţiei statului şi a autorităţilor supreme ale statului, privind terorismul etc.

Art. 111

Persoana care, cu ajutorul unei puteri străine, prin folosirea forţei sau prin ameninţarea cu forţa acţionează în scopul schimbării sau al aducerii în stare de ineficacitate a Constituţiei statului, se pedepseşte cu închisoarea pe orice durată, până la închisoarea pe viaţă.

Art. 112

Persoana care săvârşeşte o faptă îndreptată împotriva vieţii regelui sau a persoanei care conduce, potrivit Constituţiei, Guvernul, se pedepseşte cu închisoarea de cel puţin 6 ani.

Art. 113

Alineatul 1. Persoana care atentează la securitatea ori libertatea Parlamentului sau, în general, acţionează pentru ca prin forţă ori prin ameninţarea cu forţa să oblige Parlamentul să ia orice decizie sau să-l împiedice să-şi exercite în mod liber activitatea, se pedepseşte cu închisoarea de până la 16 ani sau – în grave împrejurări speciale – cu pedeapsa pe orice durată, până la pedeapsa închisorii pe viaţă.

Alineatul 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică celui care, în acelaşi mod, atacă sau exercită acţiuni de constrângere împotriva regelui sau a persoanei ce conduce guvernul în temeiul Constituţiei, ori împotriva miniştrilor, a Curţii Naţionale sau a Curţii Supreme.

Art. 114

Alineatul 1. Se pedepseşte pentru terorism cu închisoare pe orice termen, până la închisoare pe viaţă, persoana care, în scopul de a intimida o populaţie, obligând în mod ilegal autorităţile publice daneze sau străine sau o organizaţie internaţională să acţioneze sau să nu acţioneze în a realiza un act sau să destabilizeze sau să distrugă structurile politice, constituţionale, economice sau sociale fundamentale ale unei ţări sau ale unei organizaţii internaţionale, comite una sau mai multe din următoarele acţiuni atunci când fapta, datorită naturii sale sau contextului în care este comisă, îi poate produce unei ţări sau unei organizaţii internaţionale grave prejudicii:

1) Omucidere, conform art. 237.

2) vătămare corporală, conform art. 245 sau art. 246.

3) Privare de libertate, conform art. 261.

4) Perturbarea siguranţei rutiere, potrivit art. 184 alin. (1), perturbări ilegale în exploatarea transporturilor generale etc., conform art. 193 alin. (1), sau distrugere, conform art. 291 alin. (2), dacă aceste încălcări sunt comise într-un mod care ar putea pune în pericol viaţa umană sau ar cauza pierderi economice semnificative.

5) Deteriorarea mijloacelor de transport, conform articolului 183a.

6) Încălcarea dispoziţiilor legale privind armele şi substanţele explozive, în împrejurări deosebit de grave, conform articolului 192a.

7) Incendieri, conform art. 180, explozii, împrăştierea de gaze periculoase, inundaţii, naufragii, accidente feroviare sau de alt fel în transporturi, conform art. 183 alin. (1) şi (2), contaminarea periculoasă pentru sănătate a reţelelor de alimentare cu apă, conform art. 186 alin. (1), contaminarea periculoasă pentru sănătate a obiectelor destinate uzului general potrivit art. 187 alin. (1).

8) Posesie ori utilizare etc. de substanţe radioactive, conform art. 192b.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care, în scopul prevăzut la alin. (1) transportă arme sau explozivi.

Alineatul 3. De asemenea, cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care, în scopul prevăzut la alin. (1), ameninţă să comită una dintre faptele prevăzute la alin. (1) şi (2).

Art. 114a

Dacă se comite una dintre faptele prevăzute la punctele 1-7 fără ca fapta să constituie infracţiunea de la art. 114, pedeapsa poate depăşi cu până la jumătate sancţiunea maximă prevăzută pentru infracţiune. Totuşi, în cazul în care cea mai mare pedeapsă prevăzută pentru această faptă este mai mică de 4 ani închisoare, pedeapsa poate ajunge până la 6 ani închisoare.

1) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 180, art. 181 alin. (1), art. 183, alin. (1) sau (2), art. 183a, art. 184 alin. (1), art. 192a, art. 193 alin. (1), art. 237, 244, 245, 246, 250, art. 252 alin. (1), art. 266, art. 288 sau art. 291 alin. (1) sau (2), atunci când fapta intră sub incidenţa art. 1 din Convenţia din 16 decembrie 1970 privind combaterea deturnării ilegale a aeronavelor, a art. 1 din Convenţia din 23 septembrie 1971 de combatere a actelor ilegale împotriva securităţii aviaţiei civile sau a art. II din Protocolul din 24 februarie 1988 privind combaterea actelor de violenţă ilicite în aeroporturile ce deservesc aviaţia civilă internaţională.

2) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 180, art. 181 alin. (1), art. 183 alin. (1) sau (2), art. 184 alin. (1), art. 237, 244, 245, 246, 250, art. 252 alin. (1), art. 260, art. 261 alin. (1) sau (2), art. 266 sau art. 291 alin. (1) sau (2), atunci când fapta este reglementată de art. 2 al Convenţiei din 14 decembrie 1973, privind prevenirea şi pedepsirea infracţiunilor împotriva persoanelor protejate la nivel internaţional, inclusiv a reprezentanţilor diplomatici.

3) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 261, alineatul 1 sau 2, atunci când fapta este reglementată de art. 1 din Convenţia internaţională din 17 decembrie 1979 împotriva luării de ostatici.

4) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 180, art. 181 alin. (1), art. 183 alin. (1) sau (2), art. 186 alin. (1), art. 192a, 192b, 237, 244, 245, 246, 260, 266, 276, 278, 279, 279a, 281, 288 sau art. 291 alin. (2), atunci când fapta este reglementată de art. 7 din Convenţia AIEA (Convenţia Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică) din 3 martie 1980 privind protecţia fizică a materialelor nucleare.

5) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 180, art. 181 alin. (1), art. 183 alin. (1) sau (2), art. 183”, art. 184 alin. (1), art. 192a art. 193 alin. (1), art. 237, 244, 245, 246, art. 252 alin. (1), art. 260, 266, 288 sau art. 291 alin. (1) sau (2), atunci când documentul intră sub incidenţa art. 3 din Convenţia din 10 martie 1988 de combatere a unor acte ilegale împotriva siguranţei maritime sau a art. 2 din Protocolul din 10 martie 1988 privind combaterea actelor ilegale împotriva siguranţei platformelor fixe, aflate pe platoul continental.

6) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 180, art. 181 alin. (1), art. 183 alin. (1) sau (2), art. 183a, art. 184 alin. (1), art. 186 alin. (1), art. 192a, art. 193 alin. (1), art. 237, 244, 245, 246, 250, art. 252 alin. (1), art. 266 sau art. 291 alin. (2), atunci când documentul intră sub incidenţa art. 2 din Convenţia internaţională din 15 decembrie 1997 privind combaterea bombardamentelor teroriste.

7) Săvârşirea faptelor prevăzute de art. 192b, art. 260 sau a art. 266, atunci când fapta este reglementată de art. 2 din Convenţia internaţională din 13 aprilie 2005 privind combaterea terorismului nuclear.

Art. 114b

Persoana care:

1) oferă sprijin economic direct sau indirect,

2) colectează fonduri direct sau indirect,

3) pune ladispoziţie, direct sau indirect,bani, alte bunuri sau servicii financiare ori alte servicii similare,

unei persoane, unui grup sau unei asociaţii ce comite sau intenţionează să comită una dintre faptele prevăzute de art. 114 sau art. 114a se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani.

Art. 114c

Alineatul 1. Persoana care recrutează o altă persoană în scopul de a săvârşi sau de ajuta la săvârşirea faptelor prevăzute la art. 114 sau art. 114a sau de a se alătura unui grup sau unei asociaţii în vederea sprijinirii grupului sau asociaţiei să săvârşească astfel de fapte se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani. În caz de circumstanţe agravante pedeapsa cu închisoarea poate ajunge până la 16 ani. Sunt considerate circumstanţe agravante cazurile în care faptele sunt săvârşite în mod sistematic şi organizat.

Alineatul 2. Persoana care recrutează o altă persoană în scopul de a săvârşi sau de a ajuta la săvârşirea actelor prevăzute la art. 114b sau de a se alătura unui grup sau unei asociaţii în vederea sprijinirii grupului sau asociaţiei să comită astfel de fapte se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 3. Persoana care se angajează să comită fapte care intră sub incidenţa art. 114 sau a art. 114a se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani. Dacă persoana în cauză se alătură unei forţe armate, pedeapsa poate ajunge la închisoare de până la 10 ani, iar în împrejurări deosebit de grave la închisoare de până la 16 ani. Sunt considerate circumstanţe agravante situaţiile când persoana în cauză a participat la acţiuni de luptă.

Art. 114d

Alineatul 1. Persoana care antrenează sau instruieşte o persoană să comită sau să sprijine faptele prevăzute la art. 114 sau art. 114a, ştiind că persoana intenţionează să-şi folosească în acest scop abilităţile astfel dobândite se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani. În împrejurări deosebit de grave, pedeapsa poate ajunge la închisoare de până la 16 ani. Sunt considerate circumstanţe agravante cazurile în care faptele au fost săvârşite în mod sistematic şi organizat..

Alineatul 2. Persoana care antrenează sau instruieşte o altă persoană să comită sau să faciliteze faptele prevăzute la art. 114b ştiind că persoana intenţionează să-şi utilizeze în acest scop abilităţile astfel dobândite se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 3. Persoana care se lasă antrenat, instruit sau învăţat în orice mod să comită fapte dintre cele prevăzute la art. 114 sau art. 114a se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Art. 114e

Persoana care sprijină o persoană, o grupare sau o asociaţie care a comis sau are în intenţie să comită fapte dintre cele prevăzute de art. 114, 114a, 114b, 114c sau 114d se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani. Dacă persoana respectivă face parte dintr-o forţă armată, pedeapsa poate fi de până la 10 ani de închisoare, iar în împrejurări deosebit de grave până la 16 ani închisoare. Sunt considerate circumstanţe agravante cazurile în care persoana în cauză a participat la acţiuni de luptă.

Art. 114f

Persoana care, fără ca fapta să constituie infracţiune potrivit art. 114-114e, participă sau acordă un substanţial sprijin economic ori de alt fel unui corp, unei grupări sau unei asociaţii care intenţionează să influenţeze cu forţa afacerile publice sau să producă perturbarea ordinii sociale, este pedepsit cu închisoare de până la 6 ani.

Art. 114g

Persoana care, fără ca fapta să constituie infracţiunea prevăzută de art. 114-114f, este membru al unei organizaţii sau al unei grupări militare ilegale, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 2 ani.

Art. 114h

Persoana care, în circumstanţe agravante, încălcând legea privind neproliferarea armelor de distrugere în masă etc.

1) exportă fără permisiune produse cu dublă utilizare,

2) în scopul emiterii deciziilor autorităţilor cu privire la produsele cu dublă utilizare, oferă informaţii incorecte sau înşelătoare ori tăinuieşte informaţii relevante pentru decizie sau

3) acţionează prin încălcarea condiţiilor stabilite în deciziile autorităţilor privind produsele cu dublă utilizare

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Art. 114i

Persoana care, făcând parte dintr-un grup sau asociaţie ce comite sau intenţionează să comită faptele prevăzute la art. art. 114 sau a art. 114a, primeşte sprijin economic sub formă de bani sau alte foloase în scopul înfiinţării sau funcţionării unei instituţii ori unei societăţi sau în scopuri similare în Danemarca, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Art. 114j

Alineatul 1. Persoana care are cetăţenie daneză sau domiciliul în statul danez şi care, fără permisiune, intră sau stă într-o zonă menţionată în alin. (3), se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 6 ani, sub rezerva dispoziţiilor alin. (2).

Alineatul 2. Alin. (1) nu se aplică în cazul intrării şi şederii cu prilejul exercitării unui serviciu public danez, străin sau internaţional.

Alineatul 3. Ministrul Justiţiei poate stabili, în urma negocierilor cu Ministrul Afacerilor Externe şi cu Ministrul Apărării, norme prin care o zonă, unde grup sau o asociaţie la care se face referire în art. 114e este parte a unui conflict armat, să se reglementeze conform alin. (1). Parlamentul poate, prin rezoluţie parlamentară, să abroge normele stabilite de Ministrul Justiţiei conform alin. (1).

Alineatul 4.Ministrul Justiţiei sau persoana împuternicită în acest sens, permite, la cerere, unei persoane să intre sau să steaîntr-o zonă menţionată de alin. (1) dacă intrarea sau şederea are un scoprecunoscut. Permisiunea se poate acorda unui grup de persoane asociate unei anumite societăţi sau organizaţiietc.

Alineatul 5. Ministrul Justiţiei poate stabili modalităţi detaliate de depunere a cererilor în temeiul alin. (4), inclusiv termenul limită pentru aceasta. În acest sens, Ministrul Justiţiei poate să prevadă ca deciziile emise potrivit alin. (4) să nu poată fi atacate la autoritatea administrativă superioară.

Art. 115

Alineatul 1. Încazul în care sunt săvârşite infracţiuni prevăzute în capitolele 25, 26 şi 27 împotriva regelui sau a persoaneicare în temeiul prevederilor constituţionale conduce guvernul, dacă acestea nuîntrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 112 şiart. 113, sancţiunile prevăzute de dispoziţiile menţionate vor fi majoratepână la de două ori.

Alineatul 2. În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile menţionate împotriva reginei, a reginei-mamă sau a succesorului la tron, pedeapsa poate fi majorată cu până la jumătate.

Art. 116

Alineatul 1. Persoana care împiedică sau încearcă să împiedice organizarea alegerilor pentru Parlament, pentru Autoritatea din Insulelor Feroe sau pentru consiliile şi autorităţile municipale ori pentru alte autorităţi publice sau care alterează rezultatul unei alegeri ori împiedică executarea unei hotărâri se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică atunci când faptele sunt săvârşite în legătură cu organizarea unui referendum, în condiţiile legii, pentru probleme de interes public.

Art. 117

Persoana care, în cazurile prevăzute de art. 116,

1) obţine în mod nelegal, pentru sine sau pentru altul, acces la organizarea alegerilor, sau

2) prin constrângere (art. 260), prin lipsire de libertate sau profitând de poziţia ierarhic superioară încearcă să determine o persoană să voteze într-un anumit mod sau să se abţină de la vot,

3) determină, prin inducere în eroare, o persoană, în pofida voinţei sale, să renunţe la vot sau face ca votul său să fie anulat sau să aibă un alt efect decât cel intenţionat; sau

4) promite sau oferă avantaje materiale pentru ainfluenţa pe cineva să voteze într-un anumit mod sau pentru a se abţine de lavot;sau

5) primeşte, pretinde sau acceptă promisiunea unor câştiguri materiale pentru a vota într-un anumit mod sau pentru a se abţine de la vot

se pedepseşte cu amendă ori închisoare de până la 2 ani.

Art. 118

Alineatul 1. Persoana care, prin violenţe sau ameninţări cu violenţa ori profitând de teama de o putere străină, împiedică sau încearcă să împiedice autorităţile publice să-şi exercite nestânjenit activitatea, atunci când fapta este săvârşită în scopul de a afecta afacerile publice ori de a perturba ordinea socială, se pedepseşte cu închisoarea de până la 12 ani.

Alineatul 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care, în cazul menţionat la alin. (1) şi prin folosirea mijloacelor menţionate încalcă grav libertatea de exprimare sau împiedică uniuni ori alte asociaţii să-şi exercite activităţile legale.

Alineatul 3. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care, în cazul menţionat la alin. (1) şi prin folosirea mijloacelor menţionate, comite infracţiunea prevăzută de art. 193 sau un act similar, prezentând un grad similar de pericol.

Art. 118a

În cazulinfracţiunilor prevăzute în art. 111-115 şi 118, urmărirea penală seefectuează de către procuror, care îşi desfăşoară activitatea potrivit ordinuluiMinistrului Justiţiei.

Capitolul 14

Infracţiuni împotriva autorităţilor publice etc.

Art. 119

Alineatul 1. Persoana care, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţa, impune celui ce are obligaţii să acţioneze în serviciul public sau în îndeplinirea serviciului ori a îndatoririlor ori cu ocazia aceleiaşi activităţi sau care urmăreşte, în egală măsură, să împiedice această persoană să realizeze o acţiune de serviciu sau o obligă să efectueze o acţiune de serviciu, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 8 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), ameninţă cu violenţa, cu lipsirea de libertate ori cu acuzarea pentru fapte penale sau dezonorante o persoană care exercită autoritatea publică de a se pronunţa asupra unui raport juridic sau asupra executării autorităţii statului în legătură cu executarea serviciului sau a îndatoririlor, pentru a încerca să împiedice o asemenea persoană să efectueze un serviciu legal sau pentru a o forţa să efectueze un serviciu.

Alineatul 3. Persoana care împiedică oricare dintre persoanele menţionate mai sus să-şi îndeplinească sarcinile ori îndatoririle, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an şi 6 luni. La stabilirea sancţiunii, o circumstanţă agravantă este săvârşirea faptei în timpul sau imediat după perturbarea gravă a ordinii publice într-un loc public constituie o circumstanţă agravantă care este avută în vedere la stabilirea pedepsei.

Art. 120

În cazul în care acţiunile prevăzute în prezenta secţiune sunt iniţiate cu ajutorul mulţimii, pedeapsa prevăzută de art. 119 se aplică celor care formează sau conduc mulţimea, precum şi celor care nu respectă ordinul legal al autorităţilor prin care se solicită mulţimii să se împrăştie.

Art. 121

Persoana care întrebuinţează cuvinte insultătoare, limbaj licenţios ori gesturi jignitoare sau obscene faţă de o persoană dintre cele menţionate la art. 119, aflată în exercitarea atribuţiilor sau a sarcinilor de serviciu ori în legătură cu acestea, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Art. 122

Persoana care în mod ilegal oferă, promite sau dă unei persoane care lucrează în cadrul serviciului public danez, străin sau internaţional, un dar ori un alt folos pentru a determina persoana în cauză să facă sau să nu facă ceva în legătură cu atribuţiile de serviciu, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 ani.

Art. 123

Persoana care, prin întrebuinţarea de ameninţări, violenţe, prin constrângere, în sensul art. 260 sau prin folosirea de ameninţări în sensul art. 266 săvârşeşte o infracţiune împotriva unei persoane, a unei rude a acesteia sau a unei alte persoane apropiate a acesteia, în legătură cu declaraţia dată sau care urmează a fi dată în faţa organelor judiciare se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 8 ani.

Art. 124

Alineatul 1. Persoana arestată sau deţinută care evadează se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care eliberează o persoană arestată, deţinută sau reţinută, precum şi persoana ce încurajează sau ajută o astfel de persoană să se sustragă ori ţine ascunsă persoana evadată.

Alineatul 3. Cel care comunică fără drept cu un arestat sau deţinut, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 luni.

Alineatul 4. Persoana care aflată în arest, închisoare sau în detenţie, reţinută într-un loc de detenţie, care deţine ilegal un telefon mobil sau un echipament de comunicare similar este sancţionat cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează vizitatorii şi alte persoane care în mod ilegal introduc un telefon mobil sau echipamente de comunicaţii similare într-un loc sau casă de detenţie. În mod corespunzător, se pedepseşte o persoană aflată în arest preventiv, aflată într-un penitenciar, sau în altă instituţie, care este în posesia neautorizată a unui telefon mobil sau a unui echipament de comunicaţii similar.

Alineatul 5. Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică şi

1) persoanelor aflate în custodie,

2) persoanelor care în loc de arest preventiv sunt private de libertate într-o instituţie etc.,

3) persoanelor care, potrivit art. 74a, sunt private de libertate într-o instituţie etc.,

4) persoanelor care, în legătură cu executarea pedepsei în afara caselor de detenţie şi a penitenciarelor, potrivit alin. (1), sunt arestate la domiciliu, sub supraveghere şi control strict sau în instituţii etc., precum şi

5) persoanelor care execută pedeapsa cu închisoarea fie în închisoare, fie din casele de detenţie.

Art. 125

Alineatul 1. Persoana care,

1) pentru ca o persoană să se sustragă de la urmărirea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni sau de la executarea pedepsei, o ascunde sau declară că are altă identitate,

2) distruge, deteriorează ori îndepărtează elemente de importanţă pentru cercetarea penală sau şterge o urmă a infracţiunii,

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 2 ani.

Alineatul 2. Nu se pedepseşte cel care săvârşeşte faptele de mai sus pentru a se sustrage pe el însuşi sau pe un apropiat de-al său de la urmărire penală ori de la executarea unei pedepse.

Art. 125a

Persoana care, pentru obţinerea de câştiguri patrimoniale şi în circumstanţe agravante, săvârşeşte infracţiunea de trafic de persoane, potrivit dispoziţiile art. 59 alin. (8), punctele nr. 1-5 din Legea privind imigraţia, se pedepseşte cu închisoarea de până la 8 ani. Constituie circumstanţe agravante cazurile în care viaţa altor persoane este pusă în pericol sau dacă fapta a fost săvârşită în mod sistematic sau organizat.

Art. 126

Alineatul 1. Persoana care îndepărtează sau distruge un sigiliu ori un marcaj aplicat de către un organ al statului, se sancţionează cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 luni se sancţionează persoana care îndepărtează sau deteriorează o notificare afişată de o un organ al statului.

Art. 127

Alineatul 1. Persoana care se sustrage de la serviciul de război sau care determină ori ajută o altă persoană cu obligaţii militare să nu şi-le împlinească sau care încurajează persoanele cu astfel de obligaţii să nu se supună ordinelor de serviciu se sancţionează cu amendă sau închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2. Dacă cele de mai sus au loc în timp de război sau de ameninţare de război, pedeapsa este închisoarea de până la 6 ani.

Art. 128

Persoana care, în statul danez, efectuează recrutări pentru o forţă străină, se sancţionează cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 129

Persoana care în mod neautorizat dă un anunţ privind alegerea şi votul menţionate în articolul 116 sau cu privire la dezbaterile având caracter confidenţial din consiliile şi autorităţile publice se sancţionează cu amendă sau cu închisoare de până la 3 luni. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care, în mod neautorizat, dă un anunţ despre comisiile şi comitetele înfiinţate de Guvern, dacă fie Guvernul, fie comisia sau comitetul în cauză, au stabilit şi au anunţat public că dezbaterile sunt secrete.

Art. 129a

Alineatul 1. Persoana care publică în mod deliberat date neadevărate sau citate false din notificări privind fapte prezentate în şedinţele de judecată sau în şedinţele parlamentului, consiliilor ori din şedinţele publice ale autorităţilor municipale sau ale consiliilor se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, în mod deliberat, îi atribuie în mod public guvernului sau oricărei alte autorităţi publice o acţiune ce n-a avut loc, aducând astfel atingere intereselor ţării în relaţia cu străinătatea.

Art. 130

Persoana care exercită o autoritate publică pe care nu o deţine se sancţionează cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 131

Persoana care, înmod public sau în scopuri ilegale, pretinde că a fost învestit cu exercitareaunei funcţii publice sau că a fost autorizat pentru o activitate pentru careeste necesară o astfel de autorizare sau care, fără a avea autorizare, desfăşoară o activitate pentru care estenecesară autorizarea ori continuă să desfăşoare activitatea respectivă, deşiautorizarea i-a fost revocată de instanţă se pedepseşte cu amendă sau cuînchisoare de până la 6 luni.

Art. 132

Alineatul 1. Se aplică sancţiuni persoanei care, în mod intenţionat sau din culpă, foloseşte în mod ilegal

1) însemne sau ţinute ce sunt rezervate autorităţilor publice sau personalului militar danez ori străin,

2) însemnele sau denumirile rezervate persoanelor, facilităţilor şi echipamentelor destinate acordării de ajutor răniţilor ori bolnavilor în război sau

3) însemnele sau denumirile organizaţiilor interguvernamentale.

Alineatul 2. Prevederile din alin. (1) se aplică în mod corespunzător imitaţiilor însemnelor, ţinutelor şi denumirilor menţionate anterior.

Art. 132a

Persoana care participă în continuare la activitatea unei asociaţii după ce aceasta a fost interzisă temporar de către Guvern sau dizolvată prin hotărâre judecătorească se sancţionează cu amendă sau cu închisoare de până la 2 ani.

Capitolul 15

Infracţiuni împotriva ordinii şi a liniştii publice

Art. 133

Alineatul 1. Persoana care îndeamnă mulţimea la violenţe sau la ameninţarea cu violenţe asupra persoanei sau asupra proprietăţii se pedepseşte cu amendă ori cu închisoarea de până la 3 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoanele care, în cadrul unei mulţimi, în orice scop urmărit în acea zi, acţionează în calitate de lideri, precum şi orice participant care nu respectă ordinul autorităţilor de a se dispersa.

Alineatul 3. Dacă într-o astfel de mulţime se săvârşeşte o infracţiune în legătură cu scopul acesteia, instigatorii sau liderii mulţimii sunt sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea respectivă.

Art. 134

Persoana care a participat în cadrul unei astfel de mulţimi şi care, ştiind că s-a emis în mod legal un ordin de împrăştiere, nu se conformează, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 luni.

Art. 134a

Participanţii la încăierări ori alte tulburări grave ale ordinii publice, dacă au acţionat în urma unei înţelegeri sau împreună, sunt sancţionaţi cu închisoarea de până la 1 an şi 6 luni.

Art.134b

Alineatul 1. Persoana care, aflat într-un loc public, cu prilejul unor întâlniri, întruniri, marşuri sau alte asemenea manifestaţii publice, are faţa complet sau parţial acoperită de o apărătoare, o mască, o pictură sau ceva asemănător, astfel încât să prevină identificarea sa, se sancţionează cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, într-un loc public, se află în posesia unor obiecte ce pot fi considerate ca fiind destinate să acopere faţa în circumstanţele menţionate la alin. (1).

Alineatul 3. Interdicţiile indicate în alin. (1) şi (2) nu se aplică dacă obiectele servesc pentru a se acoperi în vederea protejării împotriva vremii sau altor scopuri legitime.

Art. 135

Persoana care, prin cereri nejustificate de ajutor, folosirea abuzivă a semnalului de pericol sau alte fapte similare, pricinuieşte suprasolicitarea serviciilor de poliţie, salvare, urgenţă ori servicii de salvare navală sau aeriană se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 luni.

Art. 136

Alineatul 1. Persoana care instigă public alte persoane la săvârşirea unei infracţiuni, dacă nu se a impune o pedeapsă mai mare, se sancţionează cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 ani.

Alineatul 2. Persoana care încuviinţează în mod expres săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în capitolele 12 şi 13 din prezentul Cod se pedepseşte cu amendă ori cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 137

Alineatul 1. Persoana care încearcă să împiedice desfăşurarea unei întrunirii publice legale se pedepseşte cu amendă ori închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, prin comportament zgomotos sau prin perturbarea de orice fel, deranjează şedinţa publică a Parlamentului, a Autorităţii din Insulele Feroe, a consiliilor municipale sau a altor consilii publice, servicii religioase sau alte acte bisericeşti publice sau care tulbură în mod nejustificat o ceremonie funerară.

Art. 138

Persoana care, cu intenţie sau din culpă gravă, ajunge în stare de ebrietate, se pedepseşte cu amendă ori închisoarea de până la un an, dacă, în această situaţie, pune în pericol o altă persoană sau valori patrimoniale.

Art. 139

Alineatul 1.Persoana care profanează un mormânt sau care are un comportament indecent faţăde corpul unei persoane decedate, se sancţionează cu amendă sau cuînchisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care are un comportament indecent faţă de obiecte aparţinând unei biserici şi care sunt folosite în scopuri religioase.

Art. 140

Persoana care ridiculizează sau insultă în mod public convingerile sau credinţa unei comunităţi religioase se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 luni.

Art. 141

Alineatul 1. Persoana care, având cunoştinţă despre săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 98, 99, 102, 106, 109, 110, 111, 112 şi 113, împotriva statului sau autorităţilor supreme de stat sau despre săvârşirea unei infracţiuni care creează o stare de pericol pentru viaţa sau bunăstarea umană ori pentru valori sociale semnificative, comise cu intenţie şi care nu depune toate diligenţele necesare pentru a preveni consumarea infracţiunii ori producerea rezultatului acesteia, dacă este necesar, prin sesizarea autorităţilor competente, dacă fapta s-a consumat sau a avut loc doar o tentativă, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani.

Alineatul 2. Persoana care nu ia aceste măsuri de prevenire nu se pedepseşte dacă acţiunile sale i-ar pune în pericol viaţa, sănătatea sau starea de bine, lui însuşi sau unui apropiat al său.

Art. 142

Persoana care refuză să acorde ajutor unei persoane învestite cu autoritate publică, în caz de accident sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni prin care se pune în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a unei persoane, dacă un astfel de ajutor putea fi acordat fără crearea stării de pericol sau fără a se produce vreo pagubă se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani.

Art.143 (Abrogat)

Capitolul 16

Infracţiuni în legătură cu serviciul public sau cu îndatoririle publice etc.

Art. 144

Persoana care, în exercitarea unui serviciul public danez, străin ori internaţional ori a îndatoririlor publice, primeşte, pretinde sau acceptă promisiunea unui cadou ori alt folos, fără drept, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 ani.

Art. 145

Dacă persoana care exercită un serviciu public ori îndatoriri publice, solicită sau primeşte, în vederea dobândirii unui folos personal, un impozit sau o taxă ce nu sunt datorate se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 ani. Dacă acesta, reţine această sumă pe care a primit-o cu bună-credinţă, după ce a cunoscut producerea erorii, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 146

Alineatul 1. Persoana care a fost învestită cu autoritate jurisdicţională sau având altă funcţie publică ce implică luarea unor decizii privind drepturile şi libertăţile persoanelor şi care acţionează sau ia o decizie în mod injust în cauză se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă fapta este comisă cu scopul de a încălca drepturile unei persoane, pedeapsa este închisoare de până la 16 ani.

Art. 147

Persoana care are atribuţii privind exercitarea autorităţii penale a statului şi care foloseşte mijloace ilegale în scopul obţinerii unei recunoaşteri a faptei sau în scopul obţinerii de declaraţii ori care dispune arestarea, reţinerea, percheziţia sau confiscarea în mod ilegal se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 ani.

Art. 148

Persoana care a fost învestită cu autoritate jurisdicţională sau având altă funcţie publică ce implică luarea unor decizii privind probleme legale sau care are atribuţii privind angajarea răspunderii penale (la fel ca mai sus) şi care, cu intenţie sau din culpă gravă, nu respectă procedura legală în ceea ce priveşte efectuarea cercetărilor sau a unor acte procesuale ori referitor la arestare, încarcerare, percheziţie, confiscare sau la alte astfel de măsuri, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 luni.

Art. 149

Persoana care, având sarcina de a păzi un deţinut sau de a pune în executare o hotărâre penală, permite persoanei deţinute sau condamnate să se sustragă, împiedică executarea hotărârii sau determină fără drept reducerea pedepsei aplicate, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani.

Art. 150

Persoana care, exercită un serviciu public sau având îndatoriri publice, abuzează de poziţia sa pentru a forţa pe cineva să facă, să tolereze ori să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

Art. 151

Persoana care determină ori ajută un subordonat în cadrul serviciului public sau al îndatoririlor publice, să comită o infracţiune, indiferent dacă cel subordonat răspunde penal ori este exonerat de răspundere, ca urmare a formei de vinovăţie ori din alt motiv, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Art. 152

Alineatul 1. Persoana care exercită sau a exercitat un serviciu public sau îndatoriri publice şi care în mod neautorizat dezvăluie informaţii confidenţiale de care a luat cunoştinţă cu acest prilej, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Dacă fapta prevăzută la alin. (1) s-a săvârşit în scopul de a obţine un folos material injust sau în cazul în care există împrejurări deosebit de grave, se poate aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la 2 ani. Constituie împrejurare deosebit de gravă cazul când divulgarea sau utilizarea are loc atunci când s-a produs un prejudiciu semnificativ altor persoane sau există riscul producerii unui asemenea prejudiciu.

Alineatul 3. O informaţie este confidenţială atunci când este stabilită de lege ca atare sau de o altă prevedere sau atunci când este necesară păstrarea sa în secret pentru a proteja interese publice sau private importante.

Art. 152a

Dispoziţiile art. 152 se aplică în mod corespunzător persoanei care este sau a fost angajată pentru sarcini efectuate în temeiul unui contract cu o autoritate publică. Dispoziţiile se aplică şi persoanelor care lucrează sau au lucrat în cadrul serviciilor de telefonie autorizate de stat.

Art. 152b

Alineatul 1. Cu pedeapsa prevăzută la art. 152 se sancţionează persoana care exercită sau a exercitat o activitate ori o profesie ca urmare a numirii sau recunoaşterii publice şi care dezvăluie în mod neautorizat ori foloseşte informaţii confidenţiale despre care cel în cauză a aflat cu acest prilej, în scopul dobândirii unor foloase personale.

Alineatul 2. Cu pedeapsa prevăzută la art. 152, se sancţionează şi persoana care lucrează ori a lucrat ca angajat al Biroului Statistic al Comunităţilor Europene sau care lucrează sau a lucrat în incinta biroului şi care dezvăluie sau utilizează fără drept informaţii statistice confidenţiale despre care cel în cauză a aflat cu acest prilej.

Art. 152c

Dispoziţiile art. 152-152b se aplică şi celor ce au ajutat persoanele în cauză.

Art. 152d

Alineatul 1. Dispoziţiile art. 152-152c se aplică în mod corespunzător celor care, fără a fi participat la actul respectiv, achiziţionează sau utilizează în mod neautorizat informaţii obţinute prin săvârşirea uneia dintre aceste fapte.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care dezvăluie fără drept informaţii despre situaţia strict personală a persoanelor private, astfel cum sunt definite la art. 28 alin. (1) din Legea administraţiei publice, obţinute prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 152-152c.

Alineatul 3. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, fără să fi contribuit la săvârşirea faptă, dezvăluie fără drept informaţii care sunt confidenţiale din motive de securitate sau de apărare a statului.

Art. 152e

Dispoziţiile art. 152-152d nu se aplică în cazurile în care persoana în cauză:

1) este obligată să dezvăluie informaţiile sau

2) săvârşeşte fapta pentru a proteja un interes public ori un interes privat, al său ori al altei persoane.

Art. 152f

Alineatul 1. Infracţiunile prevăzute de art. 152-152d, prin care se încalcă numai interesele private, sunt supuse unei anchete private.

Alineatul 2. Urmărirea penală se efectuează în mod public la cererea persoanei vătămate.

Art.153-154 (Abrogat)

Art. 155

Persoana care, exercitând un serviciu public sau având îndatoriri publice, abuzează de poziţia sa, încălcând drepturile şi libertăţile unei persoane sau ale unei autorităţi publice, se pedepseşte cu amendă ori închisoare de până la 4 luni. Dacă infracţiunea a fost săvârşit în scopul de a obţine pentru sine ori pentru altul un folos injust, se poate aplica pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 156

Persoana care, exercitând un serviciu public sau având îndatoriri publice, refuză să îndeplinească sau nu îndeplineşte atribuţiile de serviciu ori nu respectă un ordin de serviciu, se pedepseşte cu amendă ori închisoarea de până la 4 luni. Prevederile nu se aplică în cazul funcţiilor elective.

Art. 157

Persoana care, exercitând un serviciu public sau având îndatoriri publice, din culpă, încalcă în mod repetat sau grav îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 luni. Dispoziţiile nu se aplică în cazul funcţiilor elective.

Art. 157a

Alineatul 1. Săvârşirea faptei prin tortură constituie circumstanţă agravantă şi se are în vedere la stabilirea pedepsei pentru faptele prevăzute de prezentul Cod.

Alineatul 2. Infracţiunea este considerată ca fiind săvârşită prin tortură dacă este comisă în cadrul exercitării unui serviciul public danez, străin sau internaţional, pricinuindu-se unei persoane un prejudiciu corporal ori afectarea sănătăţii sale ori durere sau suferinţă fizică ori psihică puternică

1) pentru a obţine informaţii ori confesiuni

2) pentru a pedepsi, intimida sau forţa pe o persoană să facă, să accepte sau să nu facă ceva,

3) din cauza convingerii sale politice, sexului, rasei, culorii, originii naţionale sau etnice, credinţei sau orientării sexuale

Art. 157b

Dispoziţiile art. 145-157 se aplică în mod corespunzător în cazul exercitării serviciului public extern sau internaţional, dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 157a.

Capitolul 17

Declaraţia falsă şi acuzaţia calomnioasă

Art. 158

Alineatul 1. Persoana care face declaraţii false în faţa instanţei, inclusiv prin utilizarea telecomunicaţiilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la 4 ani. Dispoziţiile se aplică şi în cazul unei declaraţii mincinoase date în faţa unei instanţe străine.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care dă o declaraţie mincinoasă în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Alineatul 3. Dacă declaraţia falsă se referă doar la aspecte fără însemnătate pentru cauză, pedeapsa se poate reduce la amendă.

Art. 159

Alineatul 1. Nu se pedepseşte persoana care dă intenţionat o declaraţie falsă într-o cauză penală publică sau în cursul unei audieri, în situaţiile când, potrivit legii, declaraţia sa nu este necesară.

Alineatul 2. Dacă declaraţia falsă a fost dată într-o audiere în faţa instanţei, în cazul când audiatul avea dreptul de a tăcea, pedeapsa poate fi redusă, iar în cazul unor circumstanţe atenuante, se poate renunţa la aplicarea unei pedepse.

Art. 160

Persoana care, dinculpă gravă, săvârşeşte faptele prevăzute la art. 158 sau art. 159 alin. (2) se pedepseşte cu amendăsau cu închisoarea de până la 4 luni.

Art. 161

Persoana care, înalte cazuri decât cel prevăzut la art. 158, dă o declaraţie falsă în faţaunei autorităţi publice, jurând pe onoare sau într-o manieră solemnă similară,când o astfel de formalitate este prevăzută sau permisă de lege, se pedepseştecu închisoarea de până la 2ani.

Art. 162

Persoana care, în faţa unei autorităţi publice, dă o declaraţie falsă privind faptele cu privire la care este obligat să dea declaraţii se pedepseşte cu amendă ori închisoarea de până la 4 luni.

Art. 163

Persoana care, pentru a fi folosită în cadrul unor proceduri judiciare cu privire la domeniul public, în scris sau prin mijloace media scrise, face afirmaţii mincinoase ori atestă aspecte despre care nu are cunoştinţă, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 luni.

Art. 164

Alineatul 1. Persoana care furnizează unei autorităţi publice informaţii incorecte, cu scopul ca o persoană să fie acuzată, condamnată, sau supusă urmării penale pentru o infracţiune, se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care distruge, deteriorează sau îndepărtează dovezi ori oferă dovezi false cu scopul ca o persoană să fie acuzată sau condamnată pentru o infracţiune.

Alineatul 3. Persoana care săvârşeşte una dintre faptele prevăzute în alin. (1) şi (2), cu scopul ca ea însăşi sau o altă persoană care şi-a manifestat acordul de voinţă în acest sens să fie acuzată, urmărită penală sau condamnată pentru o infracţiune pe care nu a comis-o, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

Alineatul 4. La stabilirea pedepsei pentru fapta prevăzută la alin. (1) constituie criterii determinante natura infracţiunii la care se referă informaţiile neadevărate, circumstanţele dezvăluirii, precum şi încălcarea asociată dezvăluirii informaţiilor.

Alineatul 5. Lacererea persoanei vătămate, instanţapoate decide ca hotărârea judecătorească, precum şi considerentele instanţei săfie publicate într-unul sau mai multe ziare.

Alineatul 164a Persoana care nu dezvăluie circumstanţele care dovedesc faptul că o persoană acuzată sau condamnată este de fapt nevinovată, deşi dezvăluirea se poate face fără ca aceasta ori o persoană apropiată să fie expuşi unui pericol pentru viaţa, sănătatea sau integritatea corporală ori să se expună riscului de a fi urmăriţi penal pentru infracţiunea în cauză, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

Art. 165

Persoana care denunţă unei autorităţi publice o infracţiune ce nu a fost săvârşită, precum şi persoana care formulează plângeri calomnioase către o astfel de autoritate, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Capitolul 18

Infracţiuni privind mijloacele de plată

Art. 166

Persoana care imită sau falsifică bani spre a-i pune în circulaţie ca şi cum ar fi autentici, ori cel care, în acelaşi scop, îşi procură bani imitaţi sau contrafăcuţi, se pedepseşte cu închisoarea de până la 12 ani.

Art. 167

Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege pentru imitarea ori falsificarea de bani se pedepseşte transmiterea banilor imitaţi sau falsificaţi. Dacă persoana care transmite aceşti bani mai departe a primit banii cu bună-credinţă pedeapsa se poate reduce la amendă.

Art. 168

Persoana care pune în circulaţie bani despre care bănuieşte că sunt imitaţi sau falsificaţi se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani. Dacă acesta a primit banii cu bună-credinţă, pedeapsa poate să nu se mai aplice.

Art. 169

Persoana care confecţionează, importă ori distribuie obiecte care, sub formă şi aspect, prezintă o asemănare exterioară semnificativă cu banii sau cu hârtiile de valoare tranzacţionate în mod obişnuit se pedepseşte cu amendă.

Art. 169a

Alineatul 1. Persoana care, fără drept, produce, dobândeşte ori distribuie monede electronice false cu scopul de a fi folosite ca fiind autentice se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Prin monede electronice false se înţeleg mijloacele care, fără a fi monede electronice autentice, sunt de natură a fi folosiţi ca atare.

Alineatul 3. Pedeapsa poate ajunge la închisoarea de până la 6 ani dacă fapta este deosebit de gravă, în special datorită modului în care a fost efectuată sau datorită cuantumului mare al sumei.

Art. 170

Persoana care, fără drept, confecţionează, falsifică, importă ori pune în circulaţie mijloace de plată la purtător, care par a fi destinate să fie folosite ca mijloc de plată într-un cerc mai restrâns sau mai larg, sau care sunt de natură a fi utilizate în acest mod, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 luni. Dispoziţiile nu se aplică în cazul bancnotelor străine.

Capitolul 19

Infracţiuni privind mijloacele de probă

Art. 171

Alineatul 1. Persoana care, cuintenţia de a induce în eroare cu privire la aspecte de natură a produceconsecinţe juridice, se foloseşte de un înscris fals, se pedepseşte pentru falsîn înscrisuri.

Alineatul 2. Prin înscris se înţelege o indicaţie în formă scrisă ori electronică cu precizarea emitentului, considerată a servi drept dovadă.

Alineatul 3. Un înscris este fals atunci când nu provine de la emitentul specificat sau i s-a atribuit un conţinut ce nu provine de la acesta.

Art. 172

Alineatul 1. Pedeapsa pentru fals în înscrisuri este închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2. Dacă falsul în înscrisuri este foarte grav, sau dacă au fost săvârşite mai multe infracţiuni, pedeapsa poate ajunge până la închisoarea de până la 6 ani.

Art. 173

Cu pedeapsa prevăzută la art. 172 se pedepseşte persoana care utilizează un înscris prevăzut cu o semnătură autentică, pentru a produce consecinţe juridice, atunci când semnătura provine de pe un alt înscris sau a fost aplicată pe înscris având un alt conţinut decât cel pe care persoana semnatară a intenţionat să îl semneze.

Art. 174

Persoana care, în vederea producerii de consecinţe juridice, foloseşte un înscris autentic, pretinzând că acesta se referă la o altă persoană decât cea la care se referă în realitate, sau într-un mod contrar scopului pentru care a fost întocmit înscrisul respectiv, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Art. 175

Alineatul 1.Persoana care, în scopul producerii de consecinţe juridice, într-un înscris sauîntr-un registru public, într-unînscris privat sau într-un registru privat, pe care, conform legii, areobligaţia să-l păstreze, sau într-o certificat medical, dentar, de moaşă sau demedic veterinar, face o declaraţie falsă despre orice circumstanţă cu privire la caredeclaraţia va servi drept mijloc de probă, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care foloseşte în scopul producerii de consecinţe juridice un astfel de înscris sau registru ca fiind veridic.

Alineatul 3. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi atunci când înscrisul sau registrul este emis sau păstrat pe un alt suport ce permite citirea sa.

Art. 176

Alineatul 1. Persoana care, pentru inducerea în eroare în cadrul relaţiilor comerciale, foloseşte produse cărora le-a fost aplicată fără drept o marcă înregistrată sau orice altă marcă menită să garanteze autenticitatea, natura, calitatea ori cantitatea produsului, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani.

Alineatul 2. Persoana care, în acelaşi mod, foloseşte produsele pe care s-a aplicat fără drept o marcă înregistrată sau o altă marcă ori însemn menit să indice caracteristicile produsului şi care sunt importante pentru comerţ, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

Alineatul 3. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care, în acelaşi fel, foloseşte produse pe care s-a aplicat în mod legal o marcă înregistrată sau orice altă marcă ori un însemn, dar care au fost deteriorate sau îndepărtate.

Art. 177

Alineatul 1. Persoana care foloseşte hârtii cu antet, timbre fiscale, cele pentru colectarea taxelor şi a impozitelor, mărci poştale, imitate ori falsificate se pedepseşte cu închisoarea de până la 8 ani. O pedeapsă proporţional mai redusă se aplică persoanei care foloseşte o astfel de hârtie utilizată anterior, de pe care s-a îndepărtat semnul utilizării precedente.

Alineatul 2. Dispoziţiile art. 169 se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte timbrele fiscale, mărcile poştale şi mijloacele similare de descărcare.

Art. 178

Persoana care, pentru a lipsi pe cineva de un drept, distruge, îndepărtează sau face parţial sau total neutilizabil, orice mijloc de probă ce este de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani..

Art. 179

Persoana care, pentru a induce în eroare în ceea ce priveşte grăniţuirea funciară, drepturile asupra unui teren sau drepturile asupra cursurilor de apă, aşează pietre de hotar ori alte marcaje sau mută, aruncă, deteriorează ori distruge astfel de însemne, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani.

Capitolul 20

Infracţiuni de pericol general

Art. 180

Persoana care incendiază un bun al său ori al altuia, şi care, în aceste împrejurări, îşi dă seama că viaţa altor persoane este expusă unui pericol iminent sau care săvârşeşte fapta în scopul de a produce distrugerea masivă a bunurilor altei persoane ori pentru instiga la revoltă, jaf sau alte tulburări în societate, se pedepseşte cu închisoare pe orice termen, până la închisoare pe viaţă.

Art. 181

Alineatul 1. Persoana care, în alte cazuri, incendiază bunurile altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, în scopul de a frauda compania de asigurări de incendiu sau de a încălca drepturile creditorului ipotecar ori într-un alt scop injust similar provoacă incendierea bunurilor proprii sau ale altuia, cu consimţământul proprietarului.

Alineatul 3. Pedeapsa poate ajunge la închisoarea de până la 10 ani dacă există circumstanţe deosebit de grave.

Art. 182

Persoana care, din culpă, provoacă incendierea unei proprietăţi străine sau în dauna unui interes patrimonial al altuia, se sancţionează cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 183

Alineatul 1. Persoana care, în scopul de a crea o stare de pericol pentru bunurile sale ori ale altuia, provoacă explozii, împrăştiere de gaze nocive, inundaţie, naufragiu, accident de cale ferată ori alt accident de transport, se pedepseşte cu închisoarea de până la 12 ani.

Alineatul 2 Dacă una din faptele de la alin. (1) au loc în împrejurările menţionate de art. 180, pedeapsa este închisoarea pe orice durată până la închisoare pe viaţă.

Alineatul 3. Dacă infracţiunea este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la 2 ani.

Art. 183a

Alineatul 1. Persoana care, prin acte de constrângere de natura celor prevăzute în art. 260, preia controlul asupra unei aeronave, a unei nave sau a altui mijloc de transport în comun ori de transport de mărfuri sau intervine în manevrarea acestuia, se pedepseşte cu închisoare pe orice termen, până la închisoare pe viaţă.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, prin acte de constrângere, de natura celor prevăzute în art. 260, preia controlul asupra unei instalaţii de tip offshore.

Art. 184

Alineatul 1. Persoana care, în alte cazuri decât cele prevăzute în art. 183 sau 183a, perturbă siguranţa căilor ferate, a navelor, autovehiculelor sau a mijloacelor de transport similare sau a traficului pe drumurile publice, se pedepseşte cu amendă ori închisoare de până la 2 ani, sau în împrejurări deosebit de grave, cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea este săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda ori închisoarea de până la 4 luni.

Art. 185

Persoana care nu intervine prin aducerea la cunoştinţă sau în orice alt mod a unor explozii, împrăştieri de gaze nocive, inundaţii, pagube ale navelor maritime, accidente de cale ferată sau alte astfel de accidente prin care au fost puse în pericol vieţi omeneşti, deşi putea să intervină fără să creeze pentru sine o stare de pericol sau un prejudiciu, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 186

Alineatul 1. Persoana care pune în pericol viaţa sau sănătatea umană, fie producând o lipsă generală de apă potabilă, fie prin introducerea de substanţe periculoase în rezervoare, conducte sau cursuri de apă, se pedepseşte cu închisoarea de până la 10 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea s-a săvârşit din culpă, pedeapsa este amenda ori închisoarea de până la 1 an.

Art. 187

Alineatul 1. Persoana care

1) adaugă unor produse destinate vânzării ori utilizării pe scară largă, otravă sau alte substanţe care determină ca folosirea acestora conform destinaţiei lor să expună unor pericole sănătatea umană;

2) când astfel de produse au fost otrăvite sau modificate astfel încât consumarea sau folosirea lor normală pune în pericol sănătatea, le ascunde starea modificată.

3) ascunzând starea produselor modificate în sensul prevăzut la p. 1) şi 2), le pune în vânzare sau încearcă să le pună în circulaţie

se pedepseşte cu închisoarea de până la 10 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea este comisă din culpă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 1 an.

Art. 188

Alineatul 1. Persoana care, în afara faptelor prevăzute în art. 187, alin. (3), încearcă să vândă sau să pună în circulaţie, ascunzând natura vătămătoare a produsului,

1) produsealimentare sau pentru relaxare care,datorită alterării, prelucrării inadecvate, sau din motive similare suntpericuloase pentru sănătate,

2) produse de uz zilnic care, în condiţii normale de utilizare, creează o stare de pericol pentru sănătatea umană,

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea este comisă din culpă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 4 luni.

Art. 189

Alineatul 1. Persoana care pune în vânzare sau distribuie în alt mod medicamente sau substanţe ce preîntâmpină apariţia bolilor, despre care ştie că sunt inadecvate pentru scopul declarat şi că prin folosirea lor sunt puse în pericol viaţa şi sănătatea unor persoane, se pedepseşte cu amendă ori cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea este comisă din culpă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 4 luni.

Art. 190

Dacă în condiţiile prevăzute de la art. 186-189, sunt puse în pericol doar viaţa sau sănătatea animalelor, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 6 ani.

Art. 191

Alineatul 1. Persoana care, încălcând dispoziţiile legale privind substanţele euforice, transferă astfel de substanţe către un număr mai mare de persoane ori pentru o remuneraţie substanţială sau în alte împrejurări deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani. Dacă transferul implică o cantitate semnificativă de substanţe periculoase sau dăunătoare ori dacă transferul unei astfel de substanţe a avut o natură deosebit de periculoasă, pedeapsa poate ajunge la închisoarea de până la 16 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind substanţele euforice, importă, exportă, livrează, primeşte, produce, prelucrează sau deţine astfel de substanţe, cu scopul de a le pune în circulaţie, astfel cum este menţionat în alin. (1).

Art. 191a

Alineatul 1. Persoana care, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind interzicerea unor agenţi stupefianţi, transferă astfel de substanţe către un număr mai mare de persoane, pentru o remuneraţie semnificativă ori în alte împrejurări deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care importă, exportă, livrează, primeşte, produce, prelucrează sau deţine astfel de substanţe, cu încălcarea legii privind interzicerea anumitor agenţi stupefianţi, cu intenţie, le transferă, astfel cum este prevăzut în alin. (1).

Art. 192

Alineatul 1. Persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale pentru prevenirea sau combaterea bolilor contagioase, creează riscul ca o astfel de boală să apară sau să se răspândească în rândul populaţiei, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Alineatul 2. Dacă natura bolii impune, potrivit legii, efectuarea unui tratament la nivel general sau dacă, la momentul săvârşirii faptei un astfel de tratament era în curs de desfăşurare sau dacă s-au luat măsuri pentru prevenirea apariţiei bolii pe teritoriul statului, pedeapsa este închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 3. Persoana care creează riscul ca o boală contagioasă să apară sau să se răspândească în rândul animalelor sau a plantelor de cultură ori care pot fi puse în vânzare, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 2 ani.

Alineatul 4. Dacă infracţiunea este săvârşită din culpă, pedeapsa este amendă sau închisoare de până la 6 luni.

Art. 192a

Alineatul 1. Persoana care încalcă dispoziţiile legale privind armele şi substanţele explozive sau art. 4 alin. (1) din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (EU) nr. 258/2012 din 14 martie 2012, în circumstanţe agravante, prin import, export, transport, achiziţionare, transfer, posesie, deplasare, utilizare, fabricare, dezvoltare, ori în scopul dezvoltării, cercetării în domeniul:

1) armelor de foc sau

2) al altor arme ori substanţe explozive,

atunci când armele sau substanţele explozive, din cauza caracterului lor extrem de periculos sunt de natură a provoca daune semnificative se pedepseşte cu închisoare de la unu la 6 ani.

Alineatul 2. Persoana care încalcă în alt mod dispoziţiile legale privind armele şi explozivii în împrejurări deosebit de grave se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 3. La stabilirea pedepsei pentru posesia ilegală de arme de foc, astfel cum este prevăzută de alin. (1), punctul nr. 1, constituie circumstanţă agravantă faptul că arma de foc a fost purtată în locurile publice. Faptul că, în acelaşi timp, este purtată şi muniţie, care poate fi folosită cu arma de foc, constituie, de asemenea, circumstanţă agravantă şi va fi avută în vedere la stabilirea pedepsei.

Art. 192b

Alineatul 1. Persoana care, cu intenţie, îi cauzează altei persoane un prejudiciu sau îi aduce o atingere gravă bunurilor acesteia ori dăunează mediului, prin primirea, deţinerea, transferarea sau modificarea de substanţe radioactive sau prin fabricarea ori deţinerea unui dispozitiv nuclear exploziv sau a unui dispozitiv destinat răspândirii de substanţe radioactive ori emisiei de radiaţii ionizante, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Persoana care, în scopul prejudicierii altei persoane sau de a provoca o daună însemnată mediului înconjurător ori prin obligarea unei persoane să facă sau să nu facă ceva:

1) utilizează substanţe sau dispozitive radioactivecare emit radiaţii ionizante;

2) elimină, modifică sau deteriorează protecţia necesară împotriva răspândirii substanţelor radioactive sau împotriva radiaţiilor ionizante sau

3) utilizează ori deteriorează o instalaţie nucleară, provocând emisia de substanţe radioactive sau creează un pericol în acest sens.

se pedepseşte cu închisoarea de până la 12 ani.

Alineatul 3. Dacă una dintre faptele prevăzute în alin. (2) este săvârşită în circumstanţele prevăzute de art. 180, sau dacă s-au produs daune semnificative asupra mediului ori s-a creat un pericol iminent în acest sens, pedeapsa este închisoarea pe orice termen până la închisoarea pe viaţă.

Alineatul 4. Dacă infracţiunea este comisă din culpă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 2 ani.

Capitolul 21

Diverse infracţiuni producătoare de daune

Art. 193

Alineatul 1. Persoana care, în mod ilegal, provoacă perturbări semnificative ale funcţionării mijloacelor de comunicare obişnuite, a serviciilor poştale publice, a sistemelor telegrafice ori telefonice, a posturilor de radio sau de televiziune, a sistemelor sau a instalaţiilor informatice ce comandă furnizarea generală cu apă, gaze, energie electrică sau căldură, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea este comisă cu culpă gravă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 6 luni.

Art. 194

Persoana care îndepărtează, distruge sau deteriorează un monument sau alte bunuri de utilitate publică, care sunt destinate uzului sau decorării generale, care aparţin colecţiilor publice ori care sunt consacrate, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 ani.

Art. 195

Persoana care pune în vânzare alimente, despre care cunoaşte că sunt imitate sau falsificate, fără să indice în mod clar natura lor specială pe produsul însuşi ori pe etichetă sau pe ambalajul său, precum şi pe factură, dacă aceasta se emite, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 luni.

Art. 196

Alineatul 1. Persoana care, în circumstanţe agravante, încălcând dispoziţiile legale privitoare la protecţia mediului,

1) poluează aerul, apa, solul ori subsolul, provocând daune semnificative asupra mediului sau creează un pericol în acest sens, ori

2) depozitează sau aruncă deşeuri sau similarele lor, provocând daune semnificative asupra mediului sau la creând o stare de pericol iminent.

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind protecţia mediului, poluează aerul, apa, solul sau subsolul, ori stochează sau aruncă deşeuri sau substanţe similare, dacă fapta a fost săvârşită în mod sistematic sau organizat, contrar legislaţiei.

Capitolul 22

Cerşetoria şi activităţi contrare afacerilor

Art. 197

Persoanacare, în pofida avertismentuluipoliţiei, practică cerşetoria, sau care permite practicarea cerşetoriei de cătreo persoană din cadrul familiei sale având vârsta sub 18 ani, se pedepseşte cuînchisoarea de până la 6 luni. În cazul în care există circumstanţe atenuante,se poate renunţa la aplicarea pedepsei. Avertismentul aplicat potrivit acesteidispoziţii legale este valabil pentru o perioadă de 5 ani.

Art.198-202 (Abrogate)

Art. 203

Alineatul 1. Persoana care îşi asigură subzistenţa din jocuri de noroc sau din jocuri similare, care nu sunt permise prin dispoziţii speciale sau care promovează un astfel de joc se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

2. Instanţa stabileşte dacă profitul realizat se confiscă sau se restituie.

Art. 204

Alineatul 1. Persoana care, într-un loc public, pune la dispoziţie spaţiu pentru jocuri de noroc ilegale ori organizează astfel de jocuri, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Esteasimilat locului public locul deîntâlnire al unui grup, atunci când orice persoană aparţinând unei anumite clasesociale este, ca regulă generală, eligibilă pentru a dobândi calitatea de membrual acestui grup, sau dacă jocurile de noroc ilegale sunt incluse în obiectul deactivitate al grupului sau dacă se plăteşte o sumă de bani pentru participareala joc.

Alineatul 3. Persoana care participă la un joc de noroc nepermis într-un loc public, se pedepseşte cu amendă.

Art.205-207 (Abrogate)

Capitolul 23

Infracţiuni privind relaţiile de familie

Art.208

Alineatul 1. Persoana care încheie o căsătorie ori un parteneriat, deşi este deja căsătorit sau are deja încheiat un parteneriat, se pedepseşte închisoarea de până la 3 ani sau, dacă cealaltă persoană nu avea cunoştinţă despre căsătoria existentă sau despre parteneriatul înregistrat, cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Dacă fapta a fost săvârşită din culpă gravă, pedeapsa este închisoarea de până la 1 an.

Alineatul 3. Persoana care, fără a fi căsătorită, sau a fi parte într-un parteneriat înregistrat, încheie o căsătorie sau un parteneriat înregistrat, cu o persoană deja căsătorită sau fiind deja parte într-un parteneriat înregistrat, se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an.

Alineatul 4. Constituie circumstanţă atenuantă pentru persoana care este deja căsătorită sau parte dintr-un parteneriat înregistrat faptul că ultima căsătorie sau parteneriatul înregistrat nu poate fi desfăcută. În acest caz, se poate renunţa la aplicarea unei pedepse persoanei care nu este nici căsătorită, nici parte într-un parteneriat înregistrat..

Art.209 (Abrogat)

Art. 210

Alineatul 1. Persoana care întreţine raporturi sexuale cu o rudă în linie descendentă se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani. Relaţia de adopţie este considerată relaţie biologică.

Alineatul 2. Persoana care întreţine raporturi sexuale cu fratele sau cu sora sa se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani. Se poate renunţa la aplicarea pedepsei dacă persoanele nu au împlinit vârsta de 18 ani.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul actelor sexuale de orice natură, altele decât raportul sexual.

Art.211-212 (Abrogate)

Art. 213

Persoana care,prin neglijare ori prin tratamentdegradant, produce rele tratamente pentru soţ/soţie, copil ori pentru o persoanăsub autoritatea şi îngrijirea sa, sub 18 ani, sau pentru un ascendent, rudă sauafin, sau care în mod deliberat nu-şi îndeplineşte obligaţia de a întreţineoricare dintre persoanele menţionate mai sus, punându-le într-o stare depericol, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Art.214 (Abrogat)

Art. 215

Alineatul 1. Persoana care scoate o persoană sub 18 ani de sub autoritatea şi îngrijirea părinţilor sau a altei persoane autorizate ori contribuie la ieşirea de sub această autoritate ori îngrijire se pedepseşte potrivit art. 261.

Alineatul 2. În acelaşi fel se pedepseşte persoana care trece peste frontieră în mod ilegal un copil.

Capitolul 24

Infracţiuni cu privire la viaţa sexuală

Art. 216

Alineatul 1. Persoana care:

1) întreţine un raport sexual cu o altă persoană prin constrângere, violenţă sau prin ameninţare;

2) întreţine un raport sexual cu o altă persoană prin folosirea unor acte de constrângere de natura celor prevăzute în art. 260 sau cu o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra.

Alineatul 2. Dacă violul este săvârşit împotriva unui copil sub 12 ani, pedeapsa este închisoarea de până la 12 ani.

Alineatul 3. Pedeapsa prevăzută pentru fapta de la alin. (1) poate ajunge la închisoare de până la 12 ani dacă violul are un caracter deosebit de periculos sau dacă există circumstanţe deosebit de grave.

Alineatul 4. La stabilirea pedepsei, se va acorda o atenţie deosebită circumstanţelor în care a fost săvârşită fapta.

Alineatul 5. La stabilirea pedepsei, va fi avut în vedere circumstanţă agravantă faptul dacă persoana vătămată este victimă a traficului de persoane.

Art.217 (Abrogat)

Art. 218

Persoana care profită de faptul că o persoană suferă de retard mintal sau de o boală mintală pentru a întreţine un raport sexual, se pedepseşte cu închisoarea de până la 4 ani.

Art. 219

Persoana care

1) este angajată în cadrul serviciului de probaţiune şi care întreţine un act sexual cu o persoană aflată în supravegherea serviciului de probaţiune dacă aceasta se află sub supravegherea sa;

2) este angajată în cadrul Poliţiei şi întreţine un act sexual cu o persoană privată de libertate şi aflată în paza poliţiei,

3) este angajată în sau este supraveghetor într-un centru de îngrijire de zi ori reşedinţă pentru copii şi tineret, secţie de psihiatrie, centru de zi pentru persoane cu dizabilităţi mintale extinse sau instituţii similare şi care întreţine un raport sexual cu cineva internat în această instituţie.

se pedepseşte cu închisoare de până la 4 ani.

Art.220

Persoana care, profitând de situaţia profesională, economică sau de faptul că victima se află sub tratamentul sau în îngrijirea sa, întreţine un raport sexual cu persoana în cauză, se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau, dacă fapta este săvârşită împotriva unei persoane sub 18 ani, cu închisoarea de până la 4 ani.

Art. 221

Persoana care întreţine un raport sexual cu o persoană prin inducerea în eroare a acesteia, prezentându-se acesteia sub o altă identitate, se pedepseşte cu închisoarea de până la 4 ani.

Art. 222

Alineatul 1. Persoana care întreţine un raport sexual cu un copil sub vârsta de 15 ani se pedepseşte cu închisoarea de până la 8 ani, cu excepţia cazului în care fapta este săvârşită în condiţiile art. 216, alineatul 2.

Alineatul 2. Dacă făptuitorul care întreţine un raport sexual profitând de superioritatea sa fizică sau psihică, folosind forţa sau prin ameninţare, pedeapsa poate ajunge până la 12 ani de închisoare.

Alineatul 3. Constituie circumstanţă agravantă şi va fi avută în vedere la stabilirea pedepsei pentru fapta prevăzută la alin. (1) împrejurarea că făptuitorul a întreţinut un raport sexual profitând de superioritatea sa fizică sau psihică.

Art. 223

Alineatul 1.Persoana care întreţine un raport sexual cu o persoană sub 18 ani, care estecopilul său vitreg sau adoptat, ori încredinţat pentru educaţie sau formare, sepedepseşte cu închisoarea de până la4 ani.

Alineatul 2. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei care, profitând de vârsta şi experienţa sa, seduce o persoană sub vârsta de 18 ani în scopul întreţinerii unui raport sexual.

Art. 224

Alineatul 1. Persoana care, în schimbul unei sume de bani sau în baza promisiunii se obligă să determine o persoană sub 18 să întreţină un raport sexual cu o altă persoană, se pedepseşte cu amendă sau închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Persoana care, în calitate de client, întreţine un raport sexual cu o persoană sub 18 ani în schimbul unei plăţi sau în schimbul unei promisiuni de plată, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 225

Dispoziţiile art. 216-224 se aplică în mod corespunzător actelor sexuale de orice natură, altele decât raportul sexual.

Art. 226

Persoanacare face fotografii, filme etc. cucaracter pornografic privind o persoană sub 18 ani, în scopul de a le vinde saua le distribui în alt mod, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la6 ani.

Art. 227

Alineatul 1. Persoana care face demersuri pentru ca o persoană sub 18 ani să participe la un spectacol pornografic, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Persoana care asistă la un spectacol de natura celui menţionat în alin. (1), unde participă o persoană sub 18 ani, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 228

Dacă faptele prevăzute la art. 216 alin. (1), punctul nr. 2, art. 218 sau art. 222-224, art. 225, art. 216, alin. (1), punctul nr. 2, art. 218 ori art. 222-224, art. 226 sau art. 227 alin. (1), au fost săvârşite din cauza necunoaşterii de către făptuitor a stării sau vârstei victimei şi nu se poate presupune că făptuitorul putea cunoaşte vârsta ori starea victimei, se aplică o pedeapsă redusă proporţional, avându-se în vedere pedeapsa aplicabilă dacă făptuitorul ar fi săvârşit fapta din culpă.

Art.229-231 (Abrogate)

Art. 232

Persoana care,având comportament obscen, încalcă buna cuviinţă, se pedepseşte cu amendă sau cuînchisoare de până la 2 ani sau, dacă fapta a fost săvârşită împreună cu uncopil sub vârsta de 15 ani, cu amendăsau cu închisoarea de până la 4 ani.

Art. 233

Alineatul 1. Persoana care organizează în mod sistematic activitatea altor persoane de a întreţine relaţii sexuale contra unor sume de bani sau contra unei promisiuni de plată a unor sume de bani, se pedepseşte pentru proxenetism cu închisoarea de până la 4 ani.

Alineatul 2. Persoana care obţine foloase din întreţinerea de către alte persoane de relaţii sexuale contra cost, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care determină o altă persoană să întreţină relaţii sexuale cu un client contra unei sume de bani sau în baza promisiunii unei sume de bani, în scopul obţinerii unui folos material sau care acţionează ca intermediar.

Alineatul 3. Persoana care închiriază o cameră în hotel pentru a fi utilizată de altul în scopuri comerciale, în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu un client contra unei sume de bani sau în baza promisiunii unei sume de bani, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

Art. 233a

Persoana care determină o altă persoană prin invitaţii, îndemnuri, prin săvârşirea unei infracţiuni sau în alt mod să întreţină relaţii sexuale cu un client contra unei sume de bani sau în baza promisiunii unei sume de bani, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 234

Persoana care vinde imagini ori obiecte obscene unei persoane de sub 16 ani, se pedepseşte cu amendă.

Art. 235

Alineatul 1. Persoana care răspândeşte fotografii sau filme pornografice, reprezentări vizuale pornografice sau altele asemenea persoanelor de sub 18 ani se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 2 ani sau – în împrejurări deosebit de grave cu închisoare de până la 6 ani. Constituie împrejurări deosebit de grave cazurile când viaţa minorului este expusă pericolului, când este tratat cu violenţă gravă, atunci când minorul este grav vătămat ori dacă fapta a fost săvârşită în mod sistematic sau organizat.

Alineatul 2. Persoana care deţine sau care achiziţionează contra cost ori care prin intermediul internetului sau în mod similar obţine fotografii sau filme ori alte materiale vizuale pornografice ori similare privitoare la persoane sub 18 ani, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an.

Alineatul 3. Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul posesiei de fotografii, filme sau alte materiale similare privitoare la o persoană de 15 ani, dacă persoana în cauza acceptă posesia acestora.

Art.235a (Abrogat)

Art. 236

Alineatul 1. Dacă o persoană este condamnată pentru săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 216 sau 222, art. 223 alin. (2) art. 224 alin. (1), art. 225, art. 216 sau 222, art. 223, alin. (2) sau art. 224, alin. (1), art. 228, art. 232 sau art. 262a alin. (2), prin hotărârea de condamnare i se poate institui interdicţia

1) de a locui sau a se deplasa într-o zonă definită în apropierea locului în care a fost săvârşită fapta (interdicţie de şedere),

2) ca fără permisiunea poliţiei, copiii sub 18 ani să rămână în locuinţa sa ori el însuşi să rămână la persoane având copii sub vârsta de 18 ani (interzicere privind locuirea),

3) de a primi vizite ale unor copii sub 18 ani care nu sunt însoţiţi de un adult (interzicerea vizitei) sau

4) prin ca prin intermediul internetului sau a unui sistem similar de centralizare a informaţiilor să ia legătura cu persoane sub 18 ani care nu cunosc persoana condamnată (interzicerea de a lua legătura cu alte persoane)

Alineatul 2. Interdicţia stabilită potrivit alin. (1) nu se referă la contactul, şederea sau deplasarea, care, din motive speciale, pot fi considerate legitime. Interdicţia stabilită potrivit alin. (1), punctele nr. 2 şi 3 nu se aplică în cazul copiilor condamnatului sau la cei adoptaţi de acesta.

Alineatul 3. Se poate aplica interdicţia atunci când, în funcţie de natura faptei comise şi de informaţiile despre persoana condamnată, inclusiv despre infracţiunile anterioare, se poate presupune că există un pericol potenţial ca persoana condamnatului să comită o nouă infracţiune de natură similară şi că interdicţia ar fi potrivită pentru a preveni acest pericol.

Alineatul 4. Interdicţia se aplică pe o perioadă de la 1 la 5 ani de la judecarea definitivă sau până la noi dispoziţii.

Alineatul 5. Interdicţia nu trebuie să fie disproporţionată faţă de perturbarea rezultată ca urmare a săvârşirii faptei de către persoana condamnată, având în vedere aspectele pe care interdicţia le protejează, precum şi natura faptei săvârşite.

Alineatul 6. Atunci când interdicţia a fost pronunţată până la noi dispoziţii, condamnatul poate ca după cinci ani de când sentinţa a rămas definitivă, să solicite parchetului să suspende interdicţia în instanţă. Atunci când împrejurări speciale o cer, Ministrul Justiţiei poate permite ca redeschiderea dosarului să aibă loc mai devreme. Dispoziţiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Instanţa soluţionează cererea prin încheiere. Dacă hotărârea dispune că interdicţia se menţine integral sau parţial, dosarul se poate retrimite în instanţei, dar nu mai devreme de 2 ani.

Alineatul 7. Încălcarea interdicţiei stabilite conform alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de până la 4 luni.

Capitolul 25

Infracţiuni împotriva vieţii şi a integrităţii corporale

Art. 237

Persoana care ucide o altă persoană se pedepseşte pentru omucidere cu închisoarea de la 5 ani şi până la închisoare pe viaţă.

Art. 238

Alineatul 1. Dacă o mamă îşi ucide copilul în timpul sau imediat după naştere şi se poate presupune că a acţionat în stare de suferinţă, teamă de dezonoare sau aflându-se sub influenţa unei slăbiciuni, confuzii sau panici cauzate de naştere, este pedepsită cu închisoare de până la 4 ani.

Alineatul 2. Dacă infracţiunea nu s-a realizat şi fapta nu a pricinuit copilului nicio vătămare, se poate renunţa la aplicarea pedepsei.

Art. 239

Persoana care ucide o altă persoană la cererea expresă a acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

Art.240

Persoana care ajută o altă persoană să se sinucidă se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 3 ani.

Art. 241

Persoana care cauzează moartea altei persoane din culpă se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 luni sau, în cazul unor circumstanţe agravante, cu închisoare de până la 8 ani. Constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei în legătură cu conducerea sub influenta alcoolului, prin încălcarea art. 54 alin. (1) sau (2), din Codul siguranţei rutiere sau conducând extrem de imprudent.

Art.242-243 (Abrogate)

Art. 244

Persoana care vatămă integritatea corporală a altei persoane atacă altă persoană se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 ani.

Art. 245

Alineatul 1. Persoana care atacă fizic în mod deosebit de atroce, brutal sau periculos ori dă dovadă de cruzime se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani. Constituie circumstanţă agravantă dacă atacul corporal a produs vătămări corporale sau asupra sănătăţii.

Alineatul 2.Persoana care, în afara prevederilor alineatului 1, provoacă altei persoanedaune corporale ori asupra sănătăţii,se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Art. 245a

Persoana care, prin violenţe, acţionând cu sau fără consimţământul victimei, provoacă amputarea sau înlăturarea totală sau parţială a organelor sexuale externe ale unei persoane de sex feminin, se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Art. 246

Dacă fapta prevăzută la art. 245 sau la art. 245a a fost săvârşită în circumstanţe agravante şi a produs o vătămare gravă sau moartea victimei, pedeapsa cu închisoarea poate ajunge până la 10 ani.

Art. 247

Alineatul 1. Dacă una dintre faptele prevăzute în art. 244-246 este săvârşită de o persoană condamnată anterior pentru atacuri corporale intenţionate sau pentru o infracţiune violentă săvârşită cu intenţie, pedeapsa poate fi majorată cu până la jumătate.

Alineatul 2. Dispoziţiile sunt aplicabile şi atunci când una dintre infracţiunile prevăzute în art. 244-246 este săvârşită împotriva unei persoane care, prin natura muncii sale, este deosebit de vulnerabilă la violenţă.

Art.248

Dacă violenţele au fost săvârşite în timpul unei încăierări sau dacă victima a ripostat atacului cu un alt atac, se poate renunţa la aplicarea pedepsei dacă există circumstanţe atenuante.

Art. 249

Persoana care, din culpă, îi cauzează altei persoane o vătămare semnificativă corpului sau sănătăţii, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 luni sau, în cazul unor circumstanţe agravante, cu închisoarea de până la 8 ani. Constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei în legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (1) sau (2) din Codul siguranţei rutiere sau conducând extrem de imprudent.

Art. 250

Persoana care o altă persoană fără ajutor sau care lasă o persoană aflată în custodia sa într-o astfel de stare, se pedepseşte cu închisoarea de până la 8 ani.

Art. 251

Femeia care la naştere îşi expune copilul la un pericol grav din culpă, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

Art. 252

Alineatul 1.Persoana care, în scopul obţinerii unui folos material sau, fără vreun anumitscop, dar acţionând neglijent, puneîn pericol viaţa ori integritatea corporală a altei persoane, se pedepseşte cuînchisoarea de până la 8 ani.

Articolul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, din culpă, creează riscul infectării unei alte persoane cu boli grave şi incurabile.

Alineatul 3. Ministrul Justiţiei, după tratative cu Ministrul Sănătăţii şi prevenţiei, decide care sunt bolile la care face referire alin. (2).

Art. 253

Alineatul 1. Persoana care, fără a exista un risc pentru sine însuşi sau pentru altul,

1) nu ajută după puterile sale o persoană a cărei viaţă este pusă în mod vădit în pericol sau

2) nu ia măsurile impuse de împrejurări pentru salvarea unei persoane aparent lipsite de viaţă sau nu respectă obligaţia de a îngriji persoanele afectate de naufragiu sau de un alt accident similar.

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. (1), părăsind locul unui accident rutier, în care a cauzat vătămări corporale semnificative, se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 254

Persoana care lasă arme periculoase sau explozivi, în mod intenţionat sau din culpă, la îndemâna unor copiii sub 15 ani, a unor persoane demente, retardate mental sau drogate, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 luni..

Art.255-259 (Abrogate)

Capitolul 26

Infracţiuni împotriva libertăţii individuale

Art. 260

Alineatul 1. Persoana care

1) prin violenţă sau ameninţare cu violenţa, cu producerea unor daune materiale semnificative, cu lipsirea de libertate sau cu o acuzaţie calomnioasă privind săvârşirea unei fapte penale sau compromiţătoare ori dezvăluind aspecte ce ţin de viaţa privată a cuiva, constrânge o altă persoană să facă, să tolereze sau să nu facă ceva;

2) ameninţând cu denunţarea sau dezvăluirea unor fapte penale sau cu formularea unei plângeri privitoare la fapte reale compromiţătoare, constrânge o altă persoană să facă, să sufere, sau să nu facă ceva, dacă acţiunea de constrângere nu este justificată de circumstanţele la care se referă ameninţarea

se pedepseşte pentru constrângere cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 3. Persoana care obligă o altă persoană să poarte un articol de îmbrăcăminte care îi ascunde faţa se pedepseşte cu închisoarea de până la 4 ani.

Art. 261

Alineatul 1. Persoana care lipseşte o altă persoană de libertate se pedepseşte cu amendă ori închisoare de până la 4 ani.

Alin. (2). Dacă fapta a fost săvârşită în scopul obţinerii unui folos patrimonial sau dacă lipsirea de libertate a durat o perioadă îndelungată ori dacă fapta a fost săvârşită prin ţinerea în detenţie fără drept a unei persoane sub justificarea că aceasta ar suferi de retard, demenţă, sau dacă aceasta este trimisă pentru a servi în cadrul unui război străin, pentru a fi luată în captivitate sau cu un alt scop într-o ţară străină, pedeapsa este închisoarea de până la 12 ani.

Alineatul 3. Dacă fapta prevăzută la alin. (2) a fost săvârşită din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Art.262 (Abrogat)

Art. 262a

Alineatul 1. Persoana care recrutează, transportă, transferă, găzduieşte ori primeşte o persoană care este sau a fost, fără drept

1) constrânsă, potrivit art. 260,

2) lipsită de libertate, potrivit art. 261,

3) ameninţată, potrivit art. 266,

4) supusă unei evicţiuni

5) supusă unor alte forme de constrângere

în scopul obligării victimei la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice pentru producerea de fotografii, filme sau materiale pornografice, la practicarea muncii forţate, în scopul ţinerii în sclavie sau în condiţii similare sclaviei ori pentru prelevarea de organe, se pedepseşte pentru trafic de persoane cu închisoarea de până la 10 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, în scopul obligării victimei la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice pentru producerea de fotografii, filme sau materiale pornografice, la practicarea muncii forţate, în scopul ţinerii în sclavie sau în condiţii similare sclaviei ori pentru prelevarea de organe,

1) recrutează, transportă, transferă, găzduieşte sau ulterior primeşte o persoană sub vârsta de 18 ani sau

2) care oferă o sumă de bani sau altă prestaţie pentru obţinerea consimţământului în vederea exploatării din partea unei persoane ce are autoritate asupra victimei şi care primeşte o astfel de plată sau altă prestaţie.

Capitolul 27

Infracţiuni contra onoarei şi a unor drepturi personale

Art. 263

Alineatul 1. Persoana care, fără drept,

1) desface sau opreşte o scrisoare, telegramă sau alt mesaj ori înregistrare închisă, în scopul de a-i cunoaşte conţinutul,

2) obţine acces la depozitele altor persoane, la secretele altor persoane

3) prin intermediul unui dispozitiv, interceptează în secret ori înregistrează declaraţii făcute într-o cameră, conversaţii telefonice sau alte conversaţii între alte persoane ori negocieri într-o şedinţă închisă la care nu a participat sau la care şi-a creat acces în mod nejustificat

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Persoana care accesează fără drept informaţiile sau programele altor persoane, care sunt destinate utilizării într-un sistem informatic, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 3. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) în scopul de a obţine informaţii despre secretele comerciale ale unei societăţi sau dacă există circumstanţe agravante, pedeapsa poate ajunge la închisoare de până la 6 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta prevăzută la alin. (2), dacă a fost săvârşită în mod sistematic sau organizat.

Art. 263a

Alineatul 1. Persoana care, fără drept, vinde sau răspândeşte o parolă sau alte mijloace de acces la un sistem de informaţii care nu este accesibil publicului şi al cărui acces este protejat printr-o parolă sau prin alte mijloace de restricţie, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care dezvăluie ilegal un mare număr de coduri sau alte mijloace de acces de natura celor menţionate la alin. (1).

Alineatul 3. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care dobândeşte sau transmite ilegal un cod sau alt mijloc de acces

1) la un sistem informatic public, dintre cele prevăzute la art. 193

2) la un sistem ce conţine informaţii sensibile privind relaţiile personale ale unor persoane, care fac obiectul art. 7 alin. (1) sau art. 8 alin. (1) din Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

Alineatul 4. Dacă faptele prevăzute de alin. (1)-(3), sunt săvârşite în împrejurări deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de până la 6 ani. Constituie circumstanţă agravantă crearea unui risc de producere a unei pagube însemnate.

Art. 264

Alineatul 1. Persoana care

1) pătrunde fără drept într-o casă străină sau într-un loc care nu este accesibil publicului şi

2) care refuză părăsirea acestui loc după ce i s-a cerut acest lucru.

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 2. Dacă fapta prevăzută la alin. (1), p. 1, este săvârşită în scopul de a afla secrete comerciale ale unei societăţi sau dacă există circumstanţe agravante, pedeapsa cu închisoarea poate ajunge până la şase ani. Constituie circumstanţe agravante cazurile în care prin săvârşirea faptei s-a produs un prejudiciu semnificativ altora sau dacă există un risc să se producă un astfel de prejudiciu.

Art. 264a

Persoana care fotografiază fără drept persoane ce se află într-un loc ce nu este accesibil publicului se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care urmăreşte alte persoane cu ajutorul unui binoclu sau cu ajutorul unui alt dispozitiv.

Art.264b (Abrogat)

Art. 264c

Pedepsele pentru faptele prevăzute de la art. 263, 264 şi 264a se aplică în mod corespunzător celui care, fără a participa la actul respectiv, dobândeşte sau utilizează fără drept informaţiile obţinute prin săvârşirea infracţiunii.

Art. 264d

Persoana care divulgă fără drept mesaje sau imagini referitoare la relaţia personală a altuia sau, în general, a imagini ale persoanei în împrejurări care nu sunt menite a fi cunoscute de public, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni. Fapta constituie infracţiune şi în cazul în care mesajul sau imaginea se referă la o persoană decedată.

Art.265 (Abrogat)

Art. 266

Persoana care ameninţă o altă persoană cu săvârşirea unei infracţiuni, dacă este de natură să îi provoace acesteia o temere cu privire la viaţa, sănătatea sau integritatea sa corporală, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 266a

Persoana care, înalte cazuri decât cele prevăzute de art. 136 şi 266, face public declaraţiiprin care instigă la acte de violenţă ori vandalism se pedepseşte cu amendă saucu închisoare de până la 1 an.

Art. 266b

Alineatul 1. Persoana care face o afirmaţie sau împărtăşeşte informaţii în mod public sau în scopul răspândirii acestora şi prin care un grup de persoane sunt ameninţate, insultate sau umilite din cauza rasei, culorii, originii sale naţionale sau etnice, religiei sau înclinaţiei sexuale, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 2 ani.

Alineatul 2. Constituie circumstanţă agravantă şi se va avea în vedere la stabilirea pedepsei săvârşirea faptei în scopuri propagandiste.

Art. 266c

Persoana care, ulterior deciziei de anulare a unei cauze, formulează în mod repetat acuzaţii nefondate împotriva acestei persoane şi prin care această persoană este hărţuită şi dacă aceste acuzaţii sunt de natură să îi afecteze reputaţia, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 luni.

Art. 267

Persoana care încalcă onoarea unei alte persoane prin cuvinte ori acţiuni insultătoare sau prin prezentarea ori răspândirea de acuzaţii privind o faptă ce poate să-l înjosească pe cel insultat în ochii concetăţenilor, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 luni.

Art.267a (Abrogat)

Art. 268

Persoana care, cu rea-credinţă, prezintă sau face publică o acuzaţie sau dacă acesta nu are motive rezonabile să considere o acuzaţie ca fiind adevărată, se pedepseşte pentru defăimare cu închisoarea de până la 2 ani.

Art. 269

Alineatul 1. Nu se pedepseşte persoana care a făcut acuzaţia dacă s-a dovedit că acuzaţia era adevărată, dacă persoana a formulat acuzaţia cu bună-credinţă sau dacă aceasta a fost obligată să facă această acuzaţie pentru a proteja un interes public sau privat, al său ori al altei persoane.

Alineatul 2. Se poate renunţa la aplicarea pedepsei dacă există împrejurări de natură să creeze suspiciunea că acuzaţia este adevărată.

Art. 270

Alineatul 1. Dacă acuzaţia a fost formulată într-o manieră deosebit de insultătoare, pedeapsa prevăzută la art. 267 se poate aplica în pofida faptului că acuzaţia s-a dovedit a fi adevărată. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul în care făptuitorul nu a avut motive întemeiate pentru a formula insulta.

Alineatul 2. Dacă persoana insultată solicită numai aplicarea unei pedepse conform acestui articol, nu se face publică dovada privind veridicitatea acuzaţiei, în afara cazului în care publicarea se face în interes public.

Art. 271

Alineatul 1. Persoana care formulează o acuzaţie nu poate dovedi săvârşirea unei infracţiuni pentru care persoana acuzată a fost achitată în baza unei hotărâri definitive în Danemarca sau în străinătate.

Alineatul 2. Dovedirea veridicităţii unei acuzaţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pentru care persoana acuzată a fost condamnată nu înlătură răspunderea penală, dacă persoana insultată, având în vedere natura infracţiunii, momentul când a fost săvârşită, precum şi alte circumstanţe, are motive întemeiate ca fapta respectivă să nu fie adusă la cunoştinţa publicului.

Art. 272

Se poate renunţa la aplicarea pedepsei prevăzute la art. 267 dacă fapta a fost provocată de comportamentul necorespunzător al victimei sau dacă aceasta a fost săvârşită ca ripostă.

Art. 273

Alineatul 1. Dacă o afirmaţie defăimătoare este nejustificată, în hotărârea judecătorească se va face o menţiune în acest sens, la cererea victimei.

Alineatul 2. Persoana care a fost condamnată pentru o afirmaţie defăimătoare, la cererea victimei, poate fi obligată să plătească o sumă de bani stabilită de instanţă pentru a compensa cheltuielile de publicare într-unul sau mai multe ziare, fie doar a dispozitivului hotărârii, fie atât a dispozitivului hotărârii, cât şi a motivării. Dispoziţiile prezentului alineat sunt aplicabile şi în cazul în care în hotărâre s-a făcut menţiunea prevăzută la alin. (1)

Art. 274

Alineatul 1. Persoana care lansează sau răspândeşte afirmaţii care aduc atingere onoarei unei o persoane decedate se pedepseşte cu amendă sau, dacă afirmaţiile sunt defăimătoare, cu închisoare de până la patru luni.

Alineatul 2. Afirmaţiile defăimătoare făcute după 20 de ani de la moarte se pedepsesc numai în condiţiile la art. 268.

Art. 275

Alineatul 1. Infracţiunile din acest capitol sunt supuse anchetei private. Cu toate acestea, dispoziţia nu se aplică faptelor prevăzute de art. 266, 266a şi 266b.

Alineatul 2. În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 263-264d, urmărirea penală se poate face de către parchet, la cererea persoanei vătămate. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cazul în care victima lucrează ori la momentul săvârşirii faptei, a efectuat un serviciu public sau a deţinut o funcţie publică, şi este acuzată că ar fi săvârşit o faptă ce ar putea duce sau ar fi putut duce la pierderea funcţiei ori a poziţiei, precum şi atunci când defăimarea se face printr-un înscris anonim sau sub un nume greşit sau fictiv.

Art.275a (Abrogat)

Capitolul 28

Infracţiuni contra patrimoniului

Art. 276

Persoana care, fără consimţământul titularului, sustrage şi îşi însuşeşte un bun mobil străin pentru a obţine un câştig necuvenit pentru sine sau pentru altul se pedepseşte pentru furt. Tot bun mobil, aici sau în continuare, se consideră şi o cantitate de energie produsă, stocată sau utilizată pentru producerea de lumină, căldură, forţă sau mişcare ori în alte scopuri economice.

Art. 277

Persoana care, pentru a obţine pentru sine sau pentru altul un câştig necuvenit, îşi însuşeşte un bun mobil străin pierdut, care nu este în posesia unei persoane sau care ca urmare a neatenţiei proprietarului, ori în mod întâmplător similar a ajuns în posesia făptuitorului.

Art. 278

Alineatul 1. Persoana care, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul, a unui câştig necuvenit,

1) îşi însuşeşte un bun mobil aflat în administrarea sa, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 277;

2) refuză să confirme primirea unui împrumut bănesc ori a altui împrumut sau a unei prestaţii pentru care trebuie plătită o remuneraţie,

3) foloseşte fără drept banii ce-i sunt încredinţaţi, inclusiv în cazul în care nu avea obligaţia să-i gestioneze separat de propria avere

se pedepseşte pentru delapidare.

Alineatul 2. Dispoziţiile alin. (1), punctul nr. 1, nu se referă la articole cumpărate, pentru care vânzătorul şi-a rezervat dreptul de proprietate până la achitarea preţului vânzării.

Art. 279

Persoana care, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui câştig necuvenit, determină o altă persoană să facă sau să nu facă ceva, prin provocarea, menţinerea sau exploatarea unei erori determinante, dacă s-a produs o pierdere patrimonială, se pedepseşte pentru înşelăciune

Art. 279a

Persoana care, dorind să obţină pentru sine sau pentru altul un câştig necuvenit, modifică, adaugă ori şterge în mod ilegal informaţii sau programe pentru prelucrarea electronică a datelor sau în mod ilegal încearcă să influenţeze rezultatul prelucrării acestor date se pedepseşte pentru fraudă informatică.

Art. 280

Dacă fapta nu constituie infracţiune potrivit art. 276-279a, Persoana care, în scopul unui câştig necuvenit pentru sine ori pentru altul, îi pricinuieşte altuia o pierdere patrimonială

1) abuzând de autoritatea ce i s-a acordat de a acţiona în numele şi pentru acesta sau

acţionând împotriva intereselor persoanei căreia îi administrează bunurile.

Art. 281

Persoana care

1) pentru a obţine pentru sine ori pentru altul un câştig necuvenit, ameninţă o altă persoană cu violenţa, cu producerea de pagube însemnate patrimoniale ori cu lipsirea de libertate, sau cu formularea de acuzaţii neadevărate legate de fapte penale sau compromiţătoare ori cu dezvăluirea unor împrejurări legate de viaţa privată a acestei persoane;

2) ameninţă o altă persoană cu denunţarea sau dezvăluirea unei infracţiuni sau a unei fapte compromiţătoare adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un câştig injust, care de altfel este şi motivul ameninţării,

dacă fapta nu constituie infracţiune potrivit art. 288, se pedepseşte pentru şantaj.

Art. 282

Persoana care exploatează dificultăţile economice sau personale semnificative ale altuia, lipsa de experienţă, comportamentul neglijent sau o stare de dependenţă, pentru a obţine şi stipula într-un contract o plată, care este în totală disproporţie cu contraprestaţia, sau pentru care nu se impune o plată, se pedepseşte pentru cămătărie.

Art. 283

Alineatul 1. Persoana care, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de câştiguri necuvenite,

1) înstrăinează, gajează sau dispune în alt mod de bunurile care-i aparţin, asupra cărora o persoană terţă a achiziţionat anterior un drept ce face incompatibilă înstrăinarea, gajarea sau dispunerea în alt mod;

2) după începerea procedurii falimentului sau a procedurii de reorganizare, încheie acte juridice prin care dispune de bunurile şi de creanţele societăţii în dauna creditorilor;

3) prin prezentarea unor pretexte false, prin ascunderea de bunuri, emiterea de facturi proforma, prin oferirea de cadouri semnificative, consum excesiv, vânzări sub preţul pieţei, prin efectuarea de plăţi sau instituirea unor depozite pentru garantarea plăţii unor datorii care nu sunt scadente sau în alte moduri similare dispune de bunurile sau de creanţele sale în dauna creditorilor săi,

se pedepseşte pentru fraudarea creditorilor.

Alineatul 2 Dacă faptele prevăzute la punctul 3 sunt întreprinse pentru favorizarea unui creditor, acesta răspunde penal numai dacă, în momentul în care a prevăzut că falimentul sau iniţierea procedurii de reorganizare sunt iminente, a determinat debitorul să-l favorizeze în acest fel.

Art.284 (Abrogat)

Art. 285

Alineatul 1. Infracţiunile prevăzute în articolele 276 şi 278-283 se pedepsesc cu închisoarea până la un an şi 6 luni. În cazul menţionat în art. 283 alineatul 2 atât pentru debitor cât şi pentru creditorul favorizat, pedeapsa poate fi redusă la amendă

Alineatul 2 Manipularea ilegală a unor bunuri găsite se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare până la 1 an şi 6 luni.

Art. 286

Alineatul 1. Pedeapsa poate ajunge la închisoare de până la 6 ani, când infracţiunile prevăzute de art. 276, 281 şi 282 au un caracter deosebit de grav ce derivă din modul în care au fost săvârşite sau când infracţiunea este săvârşită de mai multe persoane împreună sau având în posesie o armă sau alt instrument sau mijloc periculos sau când bunurile furate, în cazul în care s-au găsit, au o valoare însemnată, când furtul a fost săvârşit în cadrul activităţii organizate de spargeri sau când este comis un număr mai mare de infracţiuni.

Alineatul 2. Pedeapsa poate ajunge până la 8 ani de închisoare dacă faptele menţionate în art. 278-280 şi 283 au un caracter deosebit de grav din cauza modului de săvârşire, sau dacă infracţiunea este săvârşită de mai multe persoane împreună, sau ca urmare a câştigului urmărit sau obţinut, sau când este comis un număr mai mare de infracţiuni.

Art. 287

Alineatul 1. Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 276-283 este de mică însemnătate din cauza împrejurărilor în care a fost săvârşită sau din cauza valorii reduse a bunurilor sustrase ori a pierderii patrimoniale suferite sau din alte motive, pedeapsa va fi amenda. Dacă există circumstanţe atenuante se poate renunţa la aplicarea amenzii.

Alineatul 2. Tentativa la o infracţiune săvârşită în condiţiile alin. (1) se pedepseşte.

Art. 288

Alineatul 1. Persoana care pentru a obţine pentru sine sau pentru altul un câştig injust prin violenţă sau ameninţarea de folosire imediată a violenţei:

1) sustrage sau smulge de la o altă persoană un bun mobil;

2) asigură păstrarea bunului furat;

3) obligă o persoană să facă sau să nu facă ceva, producând o pierdere patrimonială.

se pedepseşte pentru jaf cu închisoare de până la 6 ani.

Alineatul 2. Pedeapsa poate ajunge până la închisoare de 10 ani când jaful are o natură deosebit de gravă din cauza caracterului său deosebit de periculos, a modului de săvârşire sau din cauza câştigului semnificativ obţinut sau urmărit sau dacă făptuitorul a intrat într-o casă străină pentru a săvârşi fapta ori când s-au săvârşit mai multe infracţiuni.

Art. 289

Alineatul 1. Persoana care pentru a obţine pentru sine sau pentru altul un câştig injust săvârşeşte o infracţiune cu caracter deosebit de grav privind legislaţia fiscală, vamală, privind taxele sau subvenţiile de ori privind art. 289a se pedepseşte cu închisoarea de până şa 8 ani.

Alineatul 2. Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile dacă în dispoziţiile legale indicate la alin. (1) se face trimitere la aceste prevederi.

Alineatul 3. La stabilirea amenzii suplimentare aplicate conform art. 30 alin. (2), în cazul infracţiunii prevăzute la alin. (1) se va avea în vedere dacă infracţiunea este de natură deosebit de gravă prin modul de săvârşire sau dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai multe persoane împreună ori când s-au săvârşit mai multe infracţiuni.

Art. 289a

Alineatul 1. Persoana care, pentru luarea deciziilor de plată sau de rambursare a taxei vamale sau a altor taxe ori pentru plata sau rambursarea subvenţiilor sau pentru acordarea sprijinului din partea autorităţilor daneze sau a instituţiilor Comunităţii Europene sau al altor organe comunitare, oferă informaţii incorecte sau care induc în eroare sau ascunde informaţii ori nu îndeplineşte o obligaţie de informare importantă pentru rezolvarea cazului cu scopul de a se sustrage plăţii sau de a obţine o plată nejustificată pentru sine sau pentru alţii se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la un an şi şase luni.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care foloseşte în mod ilegal un avantaj obţinut legal în legătură cu plăţile menţionate la alin. (1) şi persoana care în mod ilegal foloseşte sumele de bani obţinute din plăţile menţionate în alineatul (1) în alte scopuri decât acelea pentru care acestea au fost remise. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică pentru indemnizaţiile care se acordă pentru nevoi personale.

Alineatul 3. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile numai dacă alte dispoziţii legale nu conţin o reglementare similară.

Alineatul 4. Infracţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) cu caracter deosebit de grav se pedepsesc conform art. 289.

Art. 290

Alineatul 1. Persoana care primeşte sau dobândeşte pentru sine sau pentru altul o parte din foloasele obţinute prin săvârşirea unei infracţiuni, precum şi persoana care, fără drept, ascunde, păstrează, transportă sau ajută la valorificarea bunurilor sau, în mod similar, ajută o altă persoană să păstreze foloasele obţinute din săvârşirea infracţiunii, se pedepseşte pentru tăinuire cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Pedeapsa poate ajunge până la închisoare pe 6 ani, dacă tăinuirea este de natură deosebit de gravă având în vedere caracterul economic sau profesional al infracţiunii sau ca urmare cuantumului ridicat al câştigului obţinut sau urmărit ori când au fost săvârşite mai multe infracţiuni.

Alineatul 3. Pedeapsa prevăzută de prezentul articol nu se poate aplica persoanei, care acceptă foloasele ca fiind mijloace de subzistenţă din partea membrilor de familie sau a persoanelor cu care convieţuieşte sau oricărei alte persoane care acceptă foloasele cu titlu de plată pentru consumul obişnuit de bunuri, produse de uz zilnic sau servicii

Art. 291

Alineatul 1. Persoana care distruge, deteriorează sau aduce în stare de neîntrebuinţare un bun care aparţine altuia se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Dacă distrugerea sau deteriorarea este semnificativă sau dacă fapta s-a săvârşit în mod sistematic sau organizat, pentru persoana condamnată potrivit dispoziţiilor prezentului Capitol pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 180, 181, 183 alin. (1) şi (2), art. 184 alin. (1), 193 sau 194, pedeapsa poate ajunge până la închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 3. Dacă deteriorarea în împrejurările prevăzute la alin. (2) este săvârşită din culpă gravă, pedeapsa este amenda sau închisoarea de până la 6 luni.

Alineatul 4. La stabilirea pedepsei pentru faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) se consideră o circumstanţă agravantă săvârşirea faptei în timpul sau în prelungirea imediată a gravei perturbări a liniştei şi ordinii în loc public care are loc în zonă.

Art. 292

Persoana care, prin distrugerea, deteriorarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor sale, făcând astfel imposibilă valorificarea creanţelor de către creditorii săi, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.

Art. 293

Alineatul 1. Persoana care, fără drept, foloseşte un bun care aparţine altuia, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an, în afara cazului în care fapta constituie infracţiune potrivit art. 293a. Constituie circumstanţă agravantă faptul că bunul nu este adus înapoi după utilizare, caz în care pedeapsa poate ajunge la închisoarea de până la 2 ani.

Alineatul 2 Persoana care fără drept interzice altei persoane să dispună asupra unui bun total sau parţial, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an. Pedeapsa poate ajunge la închisoare pe 2 ani, dacă fapta a fost săvârşită în mod sistematic sau organizat sau dacă există circumstanţe agravante.

Art. 293a

Furtul de folosinţă cu privire la un vehicul cu motor se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an, În caz de circumstanţe agravante, inclusiv în caz de repetare a faptei, pedeapsa poate ajunge până la închisoare de 4 ani.

Art. 294

Persoana care îşi face singur dreptate se pedepseşte cu amendă.

Art. 295

Persoana care, prin încălcarea normelor de drept privat sau public, construieşte diguri sau instalaţii fixe n apele interioare sau în marea teritorială se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 3 luni.

Art. 296

Alineatul 1. Persoana care:

1) răspândeşte informaţii incorecte sau care induc în eroare, prin care preţul unor titluri de valoare sau al activelor respective poate fi influenţat în mod esenţial,

2) oferă informaţii incorecte sau care induc în eroare privind situaţia unei persoane juridice

a) în comunicări publice privind situaţia economică,

b) în calculele cerute, potrivit legii,

c) în rapoartele, calculele sau declaraţiile date în cadrul adunărilor generale sau al unui organ similar sau către conducerea unei persoane juridice,

d) în notificările adresate unei autorităţi de înregistrare sau

e) în materialele de ofertă referitoare la constituirea persoanei juridice sau a extinderii capitalului precum şi referitor la vânzarea respectivă de acţiuni sau la emiterea sau vânzarea de obligaţiuni convertibile.

3) încalcă în mod grav legislaţia aplicabilăpersoanelor juridice în legătură cu

a) sporul de capital,

b) folosirea resurselor persoanei juridice,

4) omite în mod grav să îndeplinească cerinţa prevăzută în legislaţia aplicabilă persoanelor juridice privind

a) ţinerea protocoalelor de negociere

b) ţinerea de note şi de obligaţii de informare referitoare la acţiunile în proprietate

c) obligaţiile de a acţiona când se constată o pierdere de capital.

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an.

Alineatul 2. În caz de circumstanţe agravante, pedeapsa pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (1) punctul 1 poate ajunge la închisoare de până la 6 ani. Constituie circumstanţe agravante cazurile în care infracţiunea este săvârşită de mai multe persoane împreună, în care s-a obţinut sau s-a urmărit un câştig substanţial sau au fost săvârşite mai multe infracţiuni.

Alineatul 3. Dacă una dintre faptele menţionate la alin. (1) este săvârşită din culpă gravă, pedeapsa este amenda sau, în caz de circumstanţe agravante, închisoarea de până la 4 luni.

Art. 297

Alineatul 1. Persoana care răspândeşte informaţii incorecte sau care induc în eroare, care pot afecta preţul mărfurilor, al bunurilor imobile sau al altor active similare, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită din culpă gravă, pedeapsa este amenda sau, în caz de circumstanţe agravante, închisoarea de până la 4 luni.

Art. 298

Persoana care, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 279

1) prin prezentarea neadevărată a stării de solvabilitate, obţine pentru sine sau pentru altul un împrumut sau o finanţare producând o pagubă patrimonială;

2) cheltuind suma de bani primită anticipat pentru prestarea unui serviciu, nu îşi mai poate executa propria obligaţie;

3) pleacă fără a plăti cazarea, mâncarea, transportul sau alte prestaţii, când era evident faptul că plata se face înainte de plecare,

4) fără a plăti, participă fără drept la manifestări, expoziţii sau adunări sau călătoreşte cu mijloace de transport public sau foloseşte alte mijloace universale de acces,

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Art. 299

Alineatul 1. Persoana care, în afara cazurilor prevăzute la art. 280, în calitate de administrator al patrimoniului unei alte persoane, îşi neglijează obligaţiile şi dacă se produce o pagubă patrimonială substanţială care nu este acoperită până la pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la un an.

Alineatul 2 Persoana care, în calitate de administrator al patrimoniului unei alte persoane, neglijându-şi atribuţiile, în vederea obţinerii unui folos pentru sine sau pentru altul şi contrar atribuţiilor sale, primeşte, pretinde sau acceptă promisiunea unui dar, a unui alt folos, precum şi persoana care oferă, promite sau dă un astfel de cadou sau folos se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 4 ani.

Art.299a

Persoana care, în împrejurări deosebit de grave, încalcă dispoziţiile art. 19 din Legea privind practicile de marketing, se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani. Constituie circumstanţă agravantă (împrejurări deosebit de grave) cazul în care fapta a provocat daune semnificative sau s-a creat pericolul producerii unei asemenea daune.

Art. 299b

Persoana care pentru a obţine un folos injust pentru sine sau pentru altul ori persoana care, în circumstanţe agravante săvârşeşte:

1) încălcări cu caracter deosebit de grav ale dreptului de autor, potrivit art. 76 alin. (2) din Legea privind dreptul de autor, sau importul cu un caracter deosebit de grav, potrivit art. 77 alin. (2) din Legea privind dreptul de autor;

2) încălcări ale mărcii comerciale cu caracter deosebit de grav, potrivit art. 42 alin. (2) din Legea privind marca comercială;

3) încălcare a designului cu caracter deosebit de grav, potrivit Legii privind designul art. 36, alin. (2);

4) încălcare a patentului cu caracter deosebit de grav, potrivit art. 57, alin. (2) din Legea privind patentele;

5) încălcarea modelului de utilizare cu caracter deosebit de grav, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea privind modelele de utilizare; sau

6) încălcarea cu caracter deosebit de grav a art. 91 şi art. 94 alin. (2) din Legea privind activitatea de radio şi televiziune,

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani.

Art. 299c

Persoana care, în circumstanţe deosebit de grave, intră în înţelegeri de cartel prevăzute în legea concurenţei art. 23, alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani Constituie circumstanţă agravantă cazul în care infracţiunea a avut ca rezultat o pagubă substanţială sau s-a urmărit producerea unei astfel de daune.

Art. 299d

Alineatul 1. Persoana care, în circumstanţe deosebit de grave, săvârşeşte:

1) încălcareaarticolului 14, literele a şi b sau a art. 15 din RegulamentulParlamentului European şi alConsiliului (UE) nr. 596/2014 din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piaţă(dispoziţia privind abuzul de mărci),

2) încălcarea art. 3, alin. (1) litera a sau c sau a art. 5 din dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului (UE) nr. 1227/2011/UE din 25 octombrie 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie sau

3) încălcarea art. 38 alin. (1), art. 39, litera b, art. 40 şi art. 38 alin. (1), sau a art. 19, litera b, sau a art. 41 din dispoziţia Comisiei (UE) nr. 1031/2010 din 13 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea şi alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii.

se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 2. Constituie circumstanţe deosebit de grave dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită de mai multe persoane împreună, dacă s-a obţinut sau s-a urmărit un câştig semnificativ sau dacă s-au săvârşit mai multe infracţiuni.

Art. 300

Cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an se pedepseşte

1) persoana care ştiind că nu îşi poate plăti creditorii, îşi înrăutăţeşte simţitor situaţia patrimonială prin crearea de noi datorii sau plăteşte ori depune garanţii pentru poziţii de datorii scadente importante.

2) Persoana care produce creditorilor săi pierderi importante printr-un mod de viaţă risipitor, prin jocuri de noroc, prin operaţii riscante, care nu sunt la nivelul patrimoniului său, prin efectuarea afacerilor în mod dezordonat sau neglijent.

3) debitorul şi persoana împuternicită care, la prezentarea declaraţiilor cerute în cadrul procedurii de reorganizare dau informaţii incorecte care induc în eroare sau sunt neglijenţi.

Art. 300a

Persoana care, fără ca fapta să constituie infracţiune potrivit art. 279, intenţionat sau din culpă gravă influenţează o persoană aflată în eroare, determinând-o să facă sau să nu facă ceva, producându-se în acest fel acesteia sau altuia, pentru care acţiunea sau omisiunea sunt decisive, o pagubă patrimonială semnificativă, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 6 luni.

Art. 300b

Persoana care, în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 282, prin încheierea unui contract în mod fraudulos ar fi profitat de dificultăţile economice ale părţii cocontractante sau de poziţia inferioară a acesteia, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 6 luni.

Art. 300c

Persoana care transferă un bun provenit din săvârşirea unei fapte de natura celor prevăzute la art. 282, 300a sau 300b sau care oferă un astfel de bun, dacă la momentul achiziţiei bunului, din culpă, s-a aflat în eroare cu privire la natura bunului, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 6 luni. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, din culpă, obţine un folos necuvenit din săvârşirea de către o altă persoană a unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 282, 300a sau 300 4.

Art. 301

Alineatul 1. Persoana care, în scopul de a le folosi în mod nelegal, prezintă, creează, posedă sau transmite mai departe

1) informaţii prin care se identifică un mijloc de plată, aparţinând altor persoane, sau

2) generează numere de card pentru plăţi.

se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni

Alineatul 2. Dacă transmiterea etc. menţionată în alin. (1) are loc într-un cerc mai larg sau în circumstanţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de până la 6 ani.

Alineatul 3. Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul cardurilor de plată autentice.

Art. 301a

Alineatul 1. Persoana care în mod ilegal creează sau transmite coduri sau alte mijloace de acces la sistemele informatice, dacă accesul este rezervat pentru utilizatorii plătitori şi care sunt protejate cu coduri sau altă limitare specială de acces, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Dacă transmiterea etc. menţionată în alin. (1) are loc în circumstanţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de până la 6 ani. Constituie circumstanţe agravante cazul în care transmiterea etc. contra cost într-un cerc mai larg sau în împrejurări în care există risc de folosire abuzivă.

Art. 302

Alineatul 1. Persoana care, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 296, în mod grosolan încalcă dispoziţiile legale privind:

1) evidenţa contabilă inclusiv înregistrarea tranzacţiilor şi întocmirea documentelor contabile

2) păstrarea documentelor contabile, inclusiv descrierile evidenţelor contabile şi a sistemelor de păstrare şi identificare a materialelor, inclusiv codurile de acces etc. şi cheile de cifrare,

3) accesul autorităţilor publice la documentele contabile conform legislaţiei speciale privind aceste autorităţi.

4) prezentarea documentelor contabile anuale sau aunor documente similare.

se pedepseşte cu amendă sau închisoare de până la 1 an şi 6 luni.

Alineatul 2. Dacă una dintre acţiunile sau inacţiunile menţionate în alin. (1) este săvârşită din culpă gravă, pedeapsa este amenda sau închisoarea până la 4 luni.

Art. 303

Persoana care, din culpă gravă, cumpără sau dobândeşte în orice alt mod un bun provenind din săvârşirea unei infracţiuni se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de până la 1 an.

Art. 304

Alineatul 1. Persoana care, în cadrul unei proceduri de votare privind drepturi patrimoniale, obţine pentru sine sau pentru alţii, în mod injust, permisiunea de a participa în cadrul acestei proceduri sau de a avea mai multe voturi decât îi este permis sau care influenţează în orice mod procedura de votare, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 luni.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care, la votarea în caz de faliment sau de remitere de datorii ori în procedura de reorganizare, prin propuneri neadevărate, influenţează exprimarea votului sau promite, oferă sau dă ori primeşte, cere sau acceptă să i se promită avantaje materiale pentru a vota într-un anumit sens sau pentru a nu a vota.

Art. 304a

Alineatul 1. Persoana care fără drept promite, oferă sau dă unei persoane care în ţară sau în străinătate este arbitru un cadou sau un alt avantaj în scopul ca acesta, în exercitarea funcţiei sale, să facă sau să nu facă ceva, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la 4 ani.

Alineatul 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care în ţară sau în străinătate este arbitru şi care în exercitarea funcţiei sale primeşte în mod ilegal, solicită sau acceptă să i se promită un cadou sau un alt avantaj.

Art. 305

Alineatul 1. Faptele prevăzute în art. 291 alin. (1) şi (3), art. 293 alin. (2), art. 298 şi 299 se cercetate numai la cererea persoanei vătămate, cu excepţia cazului în care există un interes general care impune acuzarea.

Alineatul 2. Faptele prevăzute la art. 294 sunt supuse procedurii privind ancheta privată.

Capitolul 29

Dispoziţii speciale privind persoanele juridice

Art. 306

Societăţile etc. (persoanele juridice) răspund penal pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi potrivit regulilor stabilite în Capitolul 5.

Legea nr. 438 din 31 mai 2000 (Aplicarea în timp amăsurilor conform codului penal art. 68 şi 69) 2) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 2

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 iulie 2000.

Alineatul 2. Art. 68a şi 69a din Codul penal astfel cum sunt prevăzute în prezenta lege în art. 1 punctul 1 şi art. 3 se aplică la măsurilor prevăzute la art. 68 şi 69 din Codul penal aplicate după intrarea în vigoare a legii. În mod similar, dispoziţiile art. 72 din Codul penal se aplică măsurilor prevăzute de art. 68 şi 69 din Codul penal, aplicate după intrarea în vigoare a legii.

Legea nr. 441din 31 mai 2000 (Prescripţia, reacţie puternică la abuzul sexual al copiilor şi tinerilor precum şi cercetări IT)3)conţine următoarele prevederi privind intrarea în vigoare:

Art. 3

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 iulie 2000.

Alineatul 2. Prevederile menţionate în art. 1 din Codul penal, art. 94, alin. (4) şi art. 97 alin. (4) şi (6), sunt aplicabile de asemenea infracţiunilor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii şi consecinţelor legale care se aplică. Prevederile nu se aplică însă în cazurile în care, înainte de intrarea în vigoare a legii, a intervenit prescripţia, potrivit legii vechi.

Legea nr. 433din 31 mai 2000 (Modificări ca urmarea legii de executare a pedepselor, anularea pedepsei şi liberarea condiţionată acelor condamnaţi pe viaţă etc.)4)conţine următoarele prevederi privind intrarea în vigoare:

Art. 30

Legea intră în vigoare la 1 iulie 2001.

Art. 31

Alineatul 1. Dacă după intrarea în vigoare a legii se pronunţă o pedeapsă pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 1-29 din legea menţionată, săvârşită înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru s-ar putea dispune arestarea de până la 30 zile, se dispune o pedeapsă cu închisoarea cu acelaşi număr de zile ca arestul.

Alineatul 2. Dacă se poate dispune arestarea pe o durată mai mare decât cea menţionată în alin. (1), se poate pronunţa o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin 30 zile şi de cel mult 4 luni.

Art. 32

Alineatul 1. După intrarea în vigoare a legii nu se poate pronunţa pedeapsă cu arest, chiar dacă prevederile penale din altă legislaţie dau posibilitatea pentru aceasta.

Alineatul 2. La aplicarea prevederilor penale în afara art. 1-29 din legea menţionată, în care arestul intră în cadrul pedepsei, în loc de arest se poate aplica închisoarea de până la 4 luni.

Alineatul 3. Art. 31 se aplică în mod corespunzător.

Art. 33(se elimină)

Legea nr. 258 din 8 mai 2002 (Îndeplinireaconvenţiei UE de asistenţă juridică, al doilea protocol adiţional la convenţiaConsiliului European şi decizia cadru a UE privind echipa comună decercetare)5)conţine următoarele prevederi privind răspunderea penală şi intrarea învigoare:

Art. 3

Alineatul 1. Prevederile din Codul penal capitolul 14 privind infracţiunile contra autorităţii publice etc. şi capitolul 16 privind infracţiunile în serviciul şi misiunea publică etc. se aplică de asemenea când fapta este săvârşită împotriva sau de un funcţionar din alt stat în cadrul executării de misiuni în Danemarca conform art. 12 şi 13 din Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa juridică reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene precum şi prevederile corespunzătoare din alte acte juridice ale UE sau conform art. 18 şi 20 din protocolul adiţional din 8 noiembrie 2001 la convenţia europeană din 20 aprilie 1959 privind asistenţa juridică reciprocă în materie penală.

Alineatul 2. Dacă un funcţionar din alt stat membru provoacă daune în timpul executării de misiuni în Danemarca conform art. 12 şi 13 din convenţia de 29 mai 2000 privind asistenţa juridică reciprocă în materie penală dintre statele membre ale Uniunii Europene precum şi prevederile corespunzătoare din alte acte juridice sau conform art. 18 şi 20 din protocolul adiţional din 8 noiembrie 2001 la convenţia europeană din 20 aprilie 1959 privind asistenţa juridică reciprocă în materie penală, care conform legislaţiei daneze impune obligaţia de compensaţie, aceasta se achită de Ministerul Justiţiei.

Art. 6

Legea intră în vigoare la 1 iulie 2002

Legea nr. 364 din 24 mai 2005 (Prescripţia, înăsprirea pedepsei pentru executări false de pedepse etc.)6) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 2.

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 iulie 2005

Alineatul 2. Art.1, punctul nr. 6 intră în vigoare după comunicarea în Jurnalul juridic7).

Legea nr. 718 din 25 iunie 2010 (Restructurarea etc.)8)conţine următoarele prevederi privind intrarea în vigoare:

Art. 55

Alineatul 1. Ministrul justiţiei stabileşte data intrării în vigoare a legii9).

Alineatele 2-9. (se elimină)

Alineatul 10. Art. 283 alin. (1), punctul nr. 2, art. 300, punctul nr. 3 şi art. 304, alin. (2), care sunt incluse în art. 11, punctele 1, 3 şi 4 din această lege se aplică în mod corespunzător în cazul negocierii unui acord constrâns.

Legea nr. 1552 din 21 decembrie 2010(Descoperirea câştigurilor ascunse şi alte active, prescrierea cerinţei deconfiscare, confiscare secretă etc.)10) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 3

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 ianuarie 2011

Alineatul 2. Dispoziţiile art. 1, art. 97a alin. (1) din Codul penal se aplică infracţiunilor care au fost săvârşite şi dacă pedepse au fost aplicate înainte de intrarea în vigoare a legii. Prevederile nu se aplică în cazurile în care a intervenit prescripţia înainte de intrarea în vigoare a legii, potrivit legii vechi.

Legea nr. 158din 28 februarie 2012 (Sporirea vârstei de răspundere penală)11) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 5

Alineatul 1. Legea intră în vigoare după comunicarea în Gazeta Juridică12).

Alineatul 2. Dacă la stabilirea pedepsei trebuie să fie avută în vedere ca circumstanţă agravantă împrejurarea că făptuitorul a fost anterior condamnat, hotărârea prin care s-a dispus condamnarea unei persoane pentru o faptă pe care a săvârşit-o înainte să împlinească 15 ani nu va fi avută în vedere.

Legea nr. 633 din 12 iunie 2013 (Infracţiuni cuprivire la viaţa sexuală)13) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 5

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 iulie 2013.

Alineatul 2. Art. 1, punctul nr. 4 este, de asemenea, aplicabil faptelor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii, cu excepţia cazurilor în care a intervenit prescripţia potrivit legii vechi.

Alineatul 3. Art. 236 din Codul penal, alin. (4) şi (6), cum sunt formulate în această lege în art. 1, punctul nr. 27 se aplică faptelor, care au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii, în locul regulilor valabile până acum.

Alineatul 4. Dispoziţiile Art. 236 din Codul penal alin. (6), cum este formulat în această lege în art. 1, punctul nr. 27 sunt aplicabile hotărârilor de condamnare pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, pentru faptele săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Alineatul 5. Art. 236 alin. (7) din Codul penal menţionat în această lege la art. 1, punctul nr. 27 este aplicabil hotărârilor de condamnare pentru fapte săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi art. 236 din Codul penal.

Legea nr. 634 din 12 iunie 2013 (Reacţia puternicăfaţă de criminalitatea economică)14) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 13

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 iulie 2013.

Alineatul 2. Art. 1 punctele nr. 1 şi 4 se aplică la cererea de confiscare, care este pronunţată sau adoptată înainte de intrarea în vigoare a legii, în afara cazului în care înainte de intrarea în vigoare a intervenit prescripţia conform dispoziţiilor legale aplicabile până la momentul intrării în vigoare a legii noi.

Alineatul 3. (se elimină)

Legea nr. 168 din 26 februarie 2014 (executarea Convenţiei Consiliului Europei privind evitarea şi combaterea violenţeiîmpotriva femeilor şi a violenţei în cadrul căminului)15) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 2

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 iunie 2014

Alineatul 2. Art. 1 se aplică faptelor care sunt săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii, în afara cazului în care înainte de intrarea în vigoare a legii a intervenit prescripţia conform dispoziţiilor legale aplicabile până la momentul intrării în vigoare a legii noi.

Legea nr. 739 din 25 iunie 2014 (Reorganizareaasistenţei criminale, inclusiv limitarea accesului la plângeri)16) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare

Art. 5

Ministrul Justiţiei stabileşte momentul intrării în vigoare a legii17).

Art. 6

Cauza în care s-a pronunţat o hotărâre de o instanţă înainte de intrarea în vigoare a legii poate fi contestată la Asistenţa criminală conform dispoziţiilor legale aplicabile până la momentul intrării în vigoare a legii noi. Decizia Directoratului pentru asistenţă criminală în cauze, care sunt contestate conform punctului nr. 1 nu pot fi contestate la Ministerul Justiţiei.

Legea nr. 152 din 18 februarie 2015 (Serviciul social etc.)18) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 4

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 1 mai 2015, sub rezervele menţionate la alin. (3).

Alineatul 2.

Legea se aplică hotărârilor judecătoreşti pronunţate după intrarea în vigoare a legii.

Dispoziţiile sunt aplicabile chiar dacă fapta a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a legii.

Alienatul 3. (se elimină).

Legea nr. 1880 din 29 decembrie 2015(Aderarea la o forţă armată inamică)19) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 2

Legea intră învigoare în ziua următoare comunicării în Gazeta Juridică20).

Legea nr. 170 din 27 februarie 2016 (Incriminarea posesiei ilegale de telefon mobil şide alte echipamente similare de comunicare sub forma de protecţie aparentă)21) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 2.

Legea intră în vigoare la 1 martie 2016.

Legea nr. 632 din 8 iunie 2016 (Modificări caurmare a dispoziţiei privind abuzul de piaţă precum şi executarea regulilor privind plata comisioanelor etc. de la părţi terţe şi informaţii privind costurile etc. în directiva privind pieţele pentru instrumentele financiare(MiFID II)22) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 6

Alineatul 1. Legea intră în vigoare la 3 iulie 2016, cu excepţiile prevăzute la alineatul 2.

Alineatul 2. (se elimină).

Legea nr. 635 din 8 iunie 2016 (Înăsprirea pedepsei pentru viol şi pentru relaţii sexuale cu un minor sub 15 ani profitând de superioritatea fizică sau psihică)23), conţine următoarele prevederi privind intrareaîn vigoare:

Art. 2

Legea intră în vigoare la 1 iulie 2016.

Legea nr. 636 din 8 iunie 2016 (Înăsprirea pedepseipentru acuzare calomnioasă)24) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 2

Legea intră în vigoare la 1 iulie 2016.

Legea nr 641 din 8iunie 2016 (Reacţie puternicăîmpotriva telefoanelor mobile în închisori etc.)25) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 4

Legea intră în vigoare la 1 august 2016.

Legea nr. 642 din 8 iunie 2016 (Conflicte înarmate în străinătate etc.)26) conţine următoarele prevederi privind intrarea învigoare:

Art. 3

Legea intră în vigoare la 1 iulie 2016.

Ministerul Justiţiei, la 4 iulie 2016

Søren Pind

/Thomas Tordal-Mortensen/

conţine următoarele prevederi privind intrarea în vigoare

1) Modificarea legii se referă la articolul 68 a, articolul 69, articolul 69 a, articolul 72, alineatul. 1-2, articolul 73, alineatul. 1 punctul 1, şi articolul 97, alineatul. 2, nr. 2.

2) Modificarea legii se referă la articolul 93, alineatul punctul 3, articolul 94, alineatul. 4, articolul 97, alineatul. 4, articolul 97, alineatul. 6, punctul 2, articolul 230 şi articolul 235.

3) Modificarea legii se referă la articolul 7, articolul 8, articolul 21, articolul 23,articolul 31, articolul 32, articolul 33, articolul 34, articolul 35, articolul36, articolul 39, articolul 40 a, articolul 41, articolul 42, articolul 43,articolul 44, articolul 45, articolul 46,articolul 47, articolul 48, articolul49, articolul 50, articolul 51,articolul 52, articolul 53, articolul 54,articolul 55, articolul 57, articolul 58, articolul 59, articolul 60, articolul61, articolul 61 a, articolul 62, articolul 63, articolul 64, articolul 65,articolul 66, articolul 72, articolul 74, articolul 78,articolul 83, articolul86, articolul 87, articolul 88, articolul 89, articolul 90, articolul 91,articolul 97 articolul 100, articolul 103, articolul 104, articolul 109,articolul 110, articolul 110 a, articolul 110 c, articolul 110 e, articolul 114,articolul 117, articolul 119, articolul 121, articolul 122, articolul 123,articolul 124, articolul 125,articolul 126, articolul 127, articolul 128, articolul 129, articolul 129 a, articolul 130, articolul 131, articolul 132 a, articolul 133, articolul 134, articolul 134 a, articolul 135, articolul136, articolul 137, articolul 138, articolul 139, articolul 140, articolul 141,articolul 142, articolul 143, articolul 144, articolul 147, articolul 148,articolul 149, articolul 150, articolul 152, articolul 153,articolul 155, articolul 156, articolul 158,articolul 160, articolul 161, articolul 162, articolul 163, articolul 164,articolul 165, articolul 167, articolul 168, articolul 170, articolul 172,articolul 174, articolul 175,articolul 176, articolul 178, articolul 179, articolul 182, articolul 183,articolul 184, articolul 185, articolul 186, articolul 187, articolul 188,articolul 189, articolul 192, articolul 193, articolul 194, articolul 195articolul 197, articolul 202, articolul 203, articolul 204, articolul 206,articolul 208, articolul 213,articolul 214, articolul 223 a, articolul 229, articolul 232, articolul 233,articolul 235, articolul 236, articolul 239,articolul 240, articolul 241,articolul 244, articolul 249,articolul 251, articolul 252, articolul 253, articolul 254, articolul 255,articolul 260, articolul 261, articolul 262, articolul 263, articolul 264,articolul 264 a, articolul 264d,articolul 265, articolul 266, articolul 266 a, articolul 266b, articolul 266c, articolul 267,articolul 268, articolul 274, articolul 285, articolul 291, articolul 292, articolul 293,articolul 295, articolul 296, articolul 298, articolul 299, articolul 300, articolul 300a, articolul 300b,articolul 300c, 302, articolul 303 şiarticolul 304.

4) Modificarea legii se referă la articolul 158, alineatul. 1 punctul 1.

5) Modificarea legii se referă la articolul 93, articolul 93 a, articolul 94, articolul 97 a şi articolul 164, alineatul 3.

6) Legea este publicată în Gazeta Juridică la 25 mai 2005, articolul 1 al Legii se referă la articolul 164, alineatul 3.

7) Modificarea se referă la articolul 283, alineatul 1, nr. 2, şi alineatul 2, articolul 300, nr. 3, şi articolul 304, alineatul 2.

8) Prin decizia nr. 208 din 15 martie 2011 s a stabilit ca modificarea legii să intre în vigoare la 1 aprilie 2011.

9) Modificarea legii se referă la articolul 97a, alineatul. 1-4.

10) Modificarea legii se referă la articolul 15 şi articolul 81, nr. 10.

11) Legea este publicată în jurnalul juridic la 29 februarie 2012.

12) Modificarea legii se referă la articolul 7a, alineatul 2, nr. 4, articolul 68 a,alineatul 2, punctul 1, articolul69a, alineatul 2, punctul 1, articolul 70, alineatul 2, nr. 1, articolul 93, alineatul 3, articolul 94,alineatul 4, articolul 210, alineatul 1 şi 3, transcris în capitolul 24,articolul 216-233a, articolul 235-236 şi articolul 262a.

13) Modificarea legii se referă la articolul 79,alineatul 2, punctul 2, articolul 93, alineatul 2, nr. 1, articolul 97a,alineatul 1 şi 4, articolul 122, articolul 131, articolul 296, alineatul 2, articolul 299, articolul 299d şiarticolul 304a, alineatul 1.

14) Modificarea legii se referă la articolul 94, alineatul 4.

15) Modificarea legii se referă la articolul 38, alineatul 2, punctul 2, articolul 40, alineatul 2, articolul 41, alineatul 1 şi articolul 44.

16) Prin decizianr. 388 din 9 aprilie 2015 s-a hotărât ca modificarea legii să intre învigoare la 6 mai 2015.

17) Modificarealegii se referă la punctul 7, articolul 56, alineatul. 1 şi 2, articolul 60,alineatul 1, nr. 2 şi 3, articolul 62, alineatul 2, articolul 63, alineatul 1,punctul 2, articolul 63, alineatul 3, punctul 2, articolul 63, alineatul 4,punctul 3, articolul 64, punctul 2,articolul 66, alineatul 3, punctul 2, articolul 67, alineatul 2, punctul 2, şiarticolul 86, alineatul 3 şi 4.

18) Modificarea legii se refera la capitolul 12, articolul 101a şi articolul 102, alineatul 1.

19) Legea este publicată în Gazeta la 30 decembrie 2015.

20) Modificarea legii se referă la articolul 124, alineatul 4, punctul 3.

21) Modificarea legii se referă la articolul 299d, alineatul 1, nr. 1.

22) Modificarea legii se referă la articolul 216, alineatul 4 şi articolul 222.

23) Modificarea legii se referă la articolul 95, punctul 1, articolul 97b, alineatul 3, şi articolul 164, alineatul 4.

24) Modificarea legii se referă la articolul 124.

25) Modificarea legii se referă la articolul 114c, alineatul 3, 2 şi punctul 3, articolul 114e, punctul 2 şi 3, articolul 114i, articolul 114j şi articolul 128.

1) Comunicare privind Codul penal: prin prezenta se publică Codul penal, prin adoptarea Legii nr. 873 din 9 iulie 2015, cu amendamentele aduse prin Legea nr. 1880 din 29 decembrie 2015, Legea nr. 170 din 27 februarie 2016, articolul 4 din Legea nr. 632 din 8 iunie 2016, Legea nr. 635 din 8 iunie 2016, Legea nr. 636 din 8 iunie 2016, articolul 2 din Legea nr. 641 din 8 iunie 2016 şi articolul 1 din Legea nr. 642 din 8 iunie 2016.

Dispoziţiile legale referitoare la articolul 124, alineatul 4, punctul 1 şi 2, intră în vigoare la 1 august 2016, vezi articolul 4 din Legea nr. 641 din 8 iunie 2016 privind modificarea Legii privind executarea pedepselor etc., Codul penal şi Codul de procedură penală (eforturi sporite împotriva telefoanelor mobile în penitenciare etc.).

Modificări ulterioare ale dispoziţiilor legale au fost aduse prin: Legea nr. 1723 din data de 27 decembrie 2016; Legea nr. 1728 din data de 27 decembrie 2016; Legea nr. 189 din data de 27 februarie 2017.

2) Modificarea legii se referă la articolul 68 a, articolul 69, articolul 69 a, articolul 72, alineatul. 1-2, articolul 73, alineatul. 1, punctul 1, şi articolul 97, alineatul. 2, nr. 2.

3) Modificarea legii se referă la articolul 93, alineatul punctul 3, articolul 94, alineatul. 4, articolul 97, alineatul. 4, articolul 97, alineatul. 6, punctul 2, articolul 230 şi articolul 235

4) Modificarea legii se referă la articolul 7, articolul 8, articolul 21, articolul 23, articolul 31, articolul 32, articolul 33, articolul 34, articolul 35, articolul 36, articolul 39, articolul 40 a, articolul 41, articolul 42, articolul 43, articolul 44, articolul 45, articolul 46,articolul 47, articolul 48, articolul 49, articolul 50, articolul 51,articolul 52, articolul 53, articolul 54, articolul 55, articolul 57,articolul 58, articolul 59, articolul 60, articolul 61, articolul 61 a, articolul 62, articolul 63, articolul 64, articolul 65, articolul 66, articolul 72, articolul 74, articolul 78,articolul 83, articolul 86, articolul 87, articolul 88, articolul 89, articolul 90, articolul 91, articolul 97 articolul 100, articolul 103, articolul 104, articolul 109, articolul 110, articolul 110 a, articolul 110 c, articolul 110 e, articolul 114, articolul 117, articolul 119, articolul 121, articolul 122, articolul 123, articolul 124,articolul 125, articolul 126, articolul 127, articolul 128, articolul 129, articolul 129 a, articolul 130, articolul131, articolul 132 a, articolul 133, articolul 134, articolul 134 a, articolul 135, articolul 136, articolul 137, articolul 138, articolul 139, articolul 140, articolul 141, articolul 142, articolul 143, articolul 144, articolul 147, articolul 148, articolul 149, articolul 150, articolul 152, articolul 153,articolul 155, articolul 156, articolul 158, articolul 160, articolul 161, articolul 162, articolul 163, articolul 164, articolul 165, articolul 167, articolul 168, articolul 170, articolul 172, articolul 174, articolul 175, articolul 176, articolul 178, articolul 179, articolul 182, articolul 183, articolul 184, articolul 185, articolul 186, articolul 187, articolul 188, articolul 189, articolul 192, articolul 193, articolul 194, articolul 195 articolul 197, articolul 202, articolul 203, articolul 204, articolul 206, articolul 208, articolul 213, articolul 214, articolul 223 a, articolul 229, articolul 232, articolul 233, articolul 235, articolul 236, articolul 239,articolul 240, articolul 241, articolul 244, articolul 249, articolul 251, articolul 252, articolul 253, articolul 254, articolul 255, articolul 260, articolul 261, articolul 262, articolul 263, articolul 264, articolul 264 a, articolul 264 d, articolul 265, articolul 266, articolul 266 a, articolul 266 b, articolul 266 c, articolul 267, articolul 268, articolul 274, articolul 285, articolul 291, articolul 292, articolul 293, articolul 295, articolul 296, articolul 298, articolul 299, articolul 300, articolul 300 a, articolul 300 b, articolul 300 c, 302, articolul 303 şi articolul 304.

5) Modificarea legii se referă la articolul 158, alineatul. 1, punctul 1

6) Modificarea legii se referă la articolul 93, articolul 93 a, articolul 94, articolul 97 a şi articolul 164, alineatul. 3.

7) Legea este publicată în Gazeta Juridică la 25. mai 200, articolul 1 al Legii se referă la articolul 164, alineatul 3.

8) Modificarea se referă la articolul 283, alineatul. 1, nr. 2, şi alineatul. 2, articolul 300, nr. 3, şi articolul 304, alineatul. 2.

9) Prin decizia nr. 208 din la 15. martie 2011 s a stabilit ca modificarea legii să intre în vigoare la 1 aprilie 2011.

10) Modificarea legii se referă la articolul 97 a, alineatul. 1-4

11) Modificarea legii se referă la articolul 15 şi articolul 81, nr. 10.

12) Legea este publicata in jurnalul juridic la 29 februarie 2012.

13) Modificarea legii se referă la articolul 7 a, alineatul. 2, nr. 4, articolul 68 a, alineatul. 2, punctul 1, articolul 69 a, alineatul. 2, punctul 1, articolul 70, alineatul. 2, nr.1, articolul 93, alineatul 3, articolul 94, alineatul 4, articolul 210, alineatul 1 şi 3, prevăzut in capitolul 24, articolul 216-233 a, articolul 235-236 şi articolul 262 a.

14) Modificarea legii se referă la articolul 79, alineatul. 2, 2. punctul, articolul 93, alineatul. 2, nr. 1, articolul 97 a, alineatul. 1 şi 4, articolul 122, articolul 131, articolul 296, alineatul. 2, articolul 299, articolul 299 d şi articolul 304 a, alineatul. 1

15) Modificarea legii se referă la articolul 94, alineatul. 4.

16) Modificarea legii se referă la articolul 38, alineatul. 2, punctul 2, articolul 40, alineatul. 2, articolul 41, alineatul. 1, şi articolul 44.

17) Prin decizia nr. 388 din 9 aprilie 2015 s-a hotărât ca modificarea legii să intre în vigoare la 6 mai 2015.

18) Modificarea legii se referă la punctul 7, articolul 56, alineatul. 1 şi 2, articolul 60, alineatul. 1, nr. 2 şi 3, articolul 62, alineatul 2, articolul 63, alineatul 1, punctul 2, articolul 63, alineatul 3, punctul 2, articolul 63, alineatul. 4, punctul 3, articolul 64, punctul 2, articolul 66, alineatul. 3, punctul 2, articolul 67, alineatul. 2, punctul 2, şi articolul 86, alineatul 3 şi 4.

19) Modificarea legii se refera la capitolul 12, articolul 101 a şi articolul 102, alineatul. 1.

20) Legea este publicată în Gazeta la 30 decembrie 2015.

21) Modificarea legii se referă la articolul 124, alineatul. 4, punctul 3.

22) Modificarea legii se referă la articolul 299 d, alineatul. 1, nr. 1.

23) Modificarea legii se referă la articolul 216, alineatul. 4, şi articolul 222.

24) Modificarea legii se referă la articolul 95, punctul 1.,articolul 97 b, alineatul. 3, şi articolul 164, alineatul. 4.

25) Modificarea legii se referă la articolul 124.

26) Modificarea legii se referă la articolul 114 c, alineatul. 3, 2. şi punctul 3, articolul 114 e, punctul 2 şi 3, articolul 114 i, articolul 114 j şi articolul 128.