Codul penal al Republicii Croaţia1)

Tudorel TOADER

Partea generală cuprinde art. 1-87, iar Partea specială cuprinde art. 88-387.

Partea generală (art. 1-87)

Principalele particularităţi în raport de Codul penal român se referă la:

Baza şi limitarea aplicării legii penale. Astfel, infracţiunile penale şi sancţiunile penale sunt reglementate doar pentru acele comportamente care încalcă sau pun în pericol libertăţile individuale şi drepturile omului, precum şi alte drepturi şi valori sociale garantate şi protejate de Constituţia Republicii Croaţia şi de dreptul internaţional, şi a căror protecţie nu s-ar putea realiza fără constrângere penal-juridică.

Principiul confiscării foloaselor proprietăţii. În baza acestui principiu, nimeni nu poate reţine un folos al proprietăţii realizată printr-o acţiune ilegală.

Aplicarea legislaţiei penale pentru infracţiunile comise pe teritoriul Republicii Croaţia. Legislaţia penală a Republicii Croaţia se aplică oricărei persoane care comite o infracţiune pe teritoriul ei.

Modalitatea de comitere a infracţiunii. Infracţiunea se poate săvârşi prin acţiune sau omisiune.

Cine nu reuşeşte să împiedice apariţia unei consecinţe a unei infracţiuni descrisă de lege va răspunde pentru omisiune dacă, din punct de vedere juridic, este obligat să prevină apariţia unei asemene consecinţe şi dacă omisiunea, prin acţiunea şi semnificaţia sa, este egală cu săvârşirea acestei infracţiuni.

Făptuitorul care a comis o infracţiune prin omisiune poate fi pedepsit mai blând, cu excepţia cazului în care este vorba despre o infracţiune care se poate săvârşi numai prin omisiune.

Infracţiunea fără importanţă. Nu există infracţiune, deşi sunt realizate carac­teristicile sale, dacă gradul vinei făptuitorului este scăzut, fapta nu a avut consecinţe sau consecinţele sunt nesemnificative şi nu există necesitatea ca făptuitorul să fie pedepsit.

Tipurile de pedepse. Pedepsele sunt amenda, stabilită prin zile-amendă, închisoarea şi închisoarea pe termen lung.

Munca în folosul comunităţii se pronunţă ca înlocuitor al pedepsei cu închisoarea sau al amenzii.

Scopul pedepsirii. Scopul pedepsirii este de a se exprima oprobriul societăţii pentru comiterea infracţiunii, de a consolida încrederea cetăţenilor în ordinea de drept întemeiată pe domnia legii, de a influenţa făptuitorul şi pe alţii să nu mai comită infracţiuni prin întărirea conştiinţei cu privire la pericolul comiterii de infracţiuni şi de justeţea pedepsirii, precum şi de a permite făptuitorului reinserţia în societate.

Munca în folosul comunităţii. Instanţa poate să schimbe amenda în valoare de trei sute zile-amendă sau pedeapsa cu închisoarea de până la un an cu munca în folosul comunităţii. Când pronunţă pedeapsa cu închisoarea cu durata de şase luni, instanţa va înlocui această pedeapsă cu munca în folosul comunităţii, cu excepţia cazului când prin aceasta nu se poate realiza scopul pedepsirii.

Obligaţiile condamnatului şi supraveghere protejată în timpul probaţiunii. Prin punerea sa în libertate condiţionată, pentru condamnat începe perioada probaţiunii care corespunde părţii neexecutate a pedepsei privative de libertate.

Tipurile de obligaţii speciale. Instanţa poate dispune condamnatului ca într-un anumit termen: să corecteze prejudiciul provocat prin infracţiunea comisă de acesta; să achite o anumită sumă de bani în beneficiul unei instituţii publice, în scopuri umanitare sau caritabile, respectiv într-un fond de despăgubire pentru daunele provocate victimelor infracţiunilor dacă acest lucru este adecvat în ce priveşte fapta comisă şi personalitatea făptuitorului; continuarea educaţiei sau a instruirii pentru o anumită ocupaţie aleasă cu ajutorul de specialitate a biroului de probaţiune; o angajare care corespunde pregătirii lui de specialitate sau nivelului de educaţie şi instruire şi posibilităţilor sale reale de efectuare a sarcinilor stabilite cu consultarea şi sprijinul biroului de probaţiune; dispunerea supravegheată de veniturile obţinute în concordanţă cu nevoile persoanei care este obligată prin lege să întreţină şi conform condiţiilor biroului de probaţiune; tratamentul sau continuarea tratamentului necesar pentru înlăturarea problemelor de sănătate care pot stimula comiterea unei noi infracţiuni ş.a.

Tipurile măsurilor de siguranţă. Măsurile de siguranţă sunt: tratament psihiatric obligatoriu, tratament obligatoriu împotriva dependenţei, tratament psihosocial obligatoriu, interdicţia efectuării anumitor îndatoriri sau activităţi, interdicţia conducerii unui autovehicul, interdicţia apropierii, îndepărtarea din gospodăria comună, interdicţia accesului la internet şi supravegherea de protecţie pentru detenţie completă.

Principiul proporţionalităţii. Măsura de siguranţă trebuie să fie proporţională cu gravitatea infracţiunii şi a infracţiunilor care se pot aştepta, precum şi cu gradul pericolului pe care îl prezintă făptuitorul.

Interdicţia accesului la internet. Măsura de siguranţă a interdicţiei accesului la internet de şase luni până la doi ani calculaţi de la data când sentinţa a devenit executorie va fi impusă de instanţă făptuitorului care a comis infracţiunea prin intermediul internetului dacă există pericolul ca prin abuzul de internet să comită o nouă infracţiune.

Condiţii şi modalităţi de confiscare a bunurilor obţinute din infracţiuni. Bunurile obţinute din infracţiuni vor fi confiscate printr-o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat că acestea au fost obţinute printr-o acţiune ilegală. Bunurile obţinute din infracţiuni vor fi confiscate şi persoanei căreia i-au fost transferate dacă nu au fost obţinute de bună-credinţă.

Anunţarea publică a sentinţelor. Prin sentinţa prin care este declarat vinovat făptuitorul infracţiunii comise prin anunţare publică, instanţa poate, la cererea persoanei interesate sau a procurorului, când aceasta este în interesul persoanei vătămate sau este de interes public, să stabilească ca sentinţa, în totalitate sau parţial, să fie făcută public pe cheltuiala făptuitorului.

Partea specială (art. 88-387)

Violarea egalităţii în drepturi. Cine, pe motive rasiale, etnice, de culoare, sex, limbă, religie, convingeri politice sau de altă natură, origine naţională sau socială, proprietate, naştere, educaţie, statut social sau statut marital, vârstă, stare de sănătate, invaliditate, moştenire genetică, identitate de gen, exprimare, orientare sexuală sau alte motive, restricţionează sau condiţionează unei alte persoane dreptul de a dobândi bunuri sau de a beneficia de servicii, dreptul de a desfăşura activităţi, dreptul la angajare şi promovare sau cine, pe baza acestor diferenţe sau afinităţi, conferă altei persoane privilegii sau beneficii, se pedepseşte cu închisoarea de maximum trei ani.

Neplata salariului. Persoana care nu achită o parte sau întregul salariu unuia sau mai multor muncitori se pedepseşte cu închisoare de maximum trei ani.

Angajarea ilegală. Cine angajează o persoană care locuieşte ilegal pe teritoriul Republicii Croaţia şi care nu este cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene şi nu beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în Uniunea Europeană, în condiţii de muncă de exploatare sau care ştie că persoana respectivă este victima traficului de persoane sau că este mai tânără de optsprezece ani, sau cine, pentru o perioadă îndelungată sau în mod repetat, angajează astfel de persoane sau în acelaşi timp angajează un număr mai mare de persoane, se pedepseşte cu închisoare.

Comportament intruziv. Cine urmăreşte sau spionează insistent şi de mult timp o altă persoană sau stabileşte sau încearcă să stabilească un contact nedorit sau o sperie în alt mod, provocându-i astfel anxietate sau teamă pentru siguranţa sau securitatea sa sau a persoanelor apropiate lui, se pedepseşte cu închisoarea.

Fotografierea neautorizată. Cine filmează neautorizat o altă persoană care se află în locuinţa sa sau într-un spaţiu nefrecventat de public sau foloseşte sau pune la dispoziţia unei terţe persoane o astfel de înregistrare şi în acest fel violează viaţa privată a acesteia se pedepseşte cu închisoare.

Insulta. Cine insultă o altă persoană se va pedepsi cu amendă. Fapta este mai gravă când este comisă prin presă, radio, televiziune, calculator sau reţea de calculatoare, la o adunare publică sau în alt mod care face ca insulta să devină accesibilă unui număr mare de persoane.

Ponegrirea. O persoană care în faţa cuiva face sau transmite o afirmaţie factuală care poate leza onoarea sau reputaţia acestuia se va pedepsi cu amendă în valoare de o sută optzeci de zile-amendă. Fapta este mai gravă când se săvârşeşte prin presă, radio, televiziune, calculator sau reţea de calculatoare, la o adunare publică sau în alt mod care o face accesibilă unui număr mare de persoane.

Calomnia. Cine în faţa altei persoane susţine sau difuzează o afirmaţie factuală neadevărată despre o altă persoană de natură să lezeze onoarea sau reputaţia acestuia, ştiind că afirmaţia nu este adevărată, se pedepseşte cu zile-amendă.

Forţarea încheierii căsătoriei. Cine forţează o altă persoană să încheie o căsătorie se pedepseşte cu închisoarea.

Tratamentul necorespunzător. Medicul de medicină generală, medicul stomatolog sau alt medic specialist care, în efectuarea unei activităţi de asistenţă medicală, aplică un mijloc sau o metodă de tratament necorespunzătoare sau, într-un alt mod evident, nu acţionează în conformitate cu normele profesiei medicale sau în mod evident procedează necorespunzător, provocând astfel înrăutăţirea bolii sau perturbarea sănătăţii unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoare.

Uciderea sau torturarea animalelor. Oricine ucide un animal fără motiv justificat sau îl abuzează grav, îi provoacă dureri inutile sau îl expune unor suferinţe inutile, se pedepseşte cu închisoarea.

Furnizarea incorectă de asistenţă veterinară. Medicul veterinar sau lucrătorul veterinar care, în acordarea ajutorului, în efectuarea controlului, vaccinării sau tratării unui animal nu respectă regulile profesiei de medic veterinar, şi survine astfel îmbolnăvirea, agravarea semnificativă a bolii sau decesul animalului, se pedepseşte cu închisoarea.

Abuzul de poziţie şi de autoritate. O persoană oficială sau responsabilă care îşi foloseşte poziţia sau autoritatea, depăşind limitele de autoritate sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle, obţinând astfel beneficii pentru sine sau pentru o altă persoană sau provoacă daune unei alte persoane, se va pedepsi cu închisoarea.

Încălcarea libertăţii luării de decizii a alegătorilor. Oricine, prin forţă, ameninţare gravă, mită sau altă activitate ilegală, influenţează alegătorii ca la alegeri să voteze într-un anumit fel sau să nu voteze, se va pedepsi cu închisoarea.

CODUL PENAL AL REPUBLICII CROAŢIA

Partea generală

Capitolul I

Prevederi de bază

Art. 1. Baza şi limitarea aplicării legii penale

Infracţiunile şi sancţiunile penale sunt reglementate doar pentru acele comportamente care încalcă sau pun în pericol libertăţile individuale şi drepturile omului, precum şi alte drepturi şi valori sociale garantate şi protejate de Constituţia Republicii Croaţia şi de dreptul internaţional, şi a căror protecţie nu s-ar putea realiza fără constrângere penală.

Art. 2. Principiul legalităţii

Nu vor fi sancţionate faptele care nu erau prevăzute la data săvârşirii lor ca fiind infracţiuni prin lege sau prin dreptul internaţional şi nicio pedeapsă sau orice altă sancţiune penală nu va putea fi aplicată, dacă nu a fost prevăzută de lege la data săvârşirii faptei.

Art. 3. Principiul aplicării legii mai favorabile şi durata în timp a aplicării legii penale

(1) Făptuitorului i se aplică legea în vigoare la data comiterii infracţiunii.

(2) Dacă legea se modifică o dată sau de mai multe ori, după comiterea infracţiunii, dar înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, se va aplica legea cea mai favorabilă pentru făptuitor.

(3) Dacă în cazurile de la alineatul 2 al acestui articol se modifică denumirea sau descrierea infracţiunii, instanţa va examina dacă există o continuitate juridică astfel încât starea de fapt să fie încadrată în infracţiunea din noua lege şi dacă constată că există va aplica legea mai favorabilă pentru făptuitor. Infracţiunea nu există dacă nu există continuitate juridică.

(4) Dacă legea se modifică numai pentru o anumită perioadă de timp, se va aplica legea în vigoare la momentul consumării infracţiunii.

(5) Legea care este în vigoare numai pentru o anumită perioadă de timp se va aplica pentru infracţiunile comise în această perioadă şi după încetarea valabilităţii ei, dacă prin lege nu este stipulat altfel.

Art. 4. Principiul vinovăţiei

Nimeni nu poate fi condamnat dacă nu este vinovat de comiterea infracţiunii.

Art. 5. Principiul confiscării foloaselor materiale

Nimeni nu poate reţine un folos material realizat printr-o acţiune ilegală.

Capitolul II

Aplicarea legii penale a Republicii Croaţia

Art. 6. Aplicarea Părţii generale a Codului penal

Prevederile Părţii generale a prezentului Cod penal se referă la infracţiunile prevăzute prin acest Cod şi alte legi.

Art. 7. Aplicarea legii penale minorilor

(1) Legea penală nu se aplică copilului care la data comiterii infracţiunii nu împlinise paisprezece ani.

(2) Faţă de persoana care la data comiterii infracţiunii a împlinit paisprezece ani, dar nu a împlinit încă douăzeci şi unu de ani, se aplică prezentul Cod penal dacă o lege specială nu prevede altfel.

Art. 8. Momentul săvârşirii infracţiunii

(1) Infracţiunea este comisă în perioada când făptuitorul a comis fapta sau a fost obligat să comită fapta, indiferent de momentul producerii consecinţei ce reprezintă elementul material al infracţiunii.

(2) Dacă activitatea făptuitorului este compusă din mai multe acte de executare săvârşite la diferite intervale de timp, fapta se va considera a fi fost săvârşită la data ultimului act de executare, iar la infracţiunile continue, în ziua încetării actului de executare.

Art. 9. Locul comiterii infracţiunii

(1) Infracţiunea a fost săvârşită în locul în care făptuitorul a acţionat sau a fost obligat să acţioneze şi în locul unde s-a produs, parţial sau integral, consecinţa infracţiunii descrisă de lege sau unde a intenţionat acesta ca rezultatul să se producă.

(2) În cazurile de participaţie penală, infracţiunea este comisă în locul prevăzut de alineatul 1 şi în locul unde oricare dintre participanţi a acţionat sau a fost obligat să acţioneze sau unde a intenţionat acesta ca rezultatul să se producă.

Art. 10. Aplicarea legii penale pentru infracţiunile comise pe teritoriul Republicii Croaţia

Legea penală a Republicii Croaţia se aplică oricărei persoane care comite o infracţiune pe teritoriul ei.

Art. 11. Aplicarea legii penale pentru infracţiunile comise pe o navă sau pe o aeronavă a Republicii Croaţia

Legea penală a Republicii Croaţia se aplică şi oricărei persoane care comite o faptă penală pe o navă autohtonă sau pe o aeronavă a Republicii Croaţia, indiferent de locul în care se află nava sau aeronava în momentul comiterii faptei penale.

Art. 12. Particularităţi cu privire la iniţierea cercetării penale pentru infracţiuni pe teritoriul Republicii Croaţia, pe o navă sau o aeronavă a sa

(1) Când, prin aplicarea legii penale a Republicii Croaţia, potrivit articolului 10 şi articolului 11 al prezentului Cod penal cercetarea penală este încheiată definitiv într-o altă ţară, în Republica Croaţia cercetarea penală va fi iniţiată după aprobarea procurorului general.

(2) Cercetarea penală pentru aplicarea legii penale a Republicii Croaţia în conformitate cu dispoziţiile articolelor 10 şi 11 ale prezentului Cod penal nu se va declanşa împotriva autorului unei infracţiuni care, în afară de teritoriul Republicii Croaţia, a fost săvârşită şi pe teritoriul unui stat semnatar al Convenţiei de aplicare a Acordului Schengen, în care pentru infracţiunea respectivă cercetarea penală este definitiv încheiată.

Art. 13. Aplicarea legii penale pentru infracţiunile comise în afara teritoriului Republicii Croaţia împotriva unui interes juridic al acesteia

Legea penală a Republicii Croaţia se aplică oricărei persoane care comite în afara teritoriului său:

1. o infracţiune împotriva Republicii Croaţia prevăzută de Capitolul XXXII al prezentului Cod penal,

2. infracţiunea de falsificare de bancnote, hârtii de valoare şi însemne de valoare ale Republicii Croaţia prevăzută la articolele 274, 275. i 276 ale prezentului Cod penal,

3. infracţiunea împotriva unui funcţionar public sau funcţionar în exercitarea funcţiei sale,

4. infracţiunea de declaraţie falsă stipulată de articolul 305 din prezentul Cod penal, în cazul în care declaraţia falsă este dată în cadrul unei proceduri în faţa autorităţilor croate competente,

5. infracţiunile împotriva dreptului electoral de la Capitolul XXXI al prezentului Cod penal,

6. infracţiunile de la articolele 193, 194, 196, 197 şi 198 ale prezentului Cod penal, când sunt săvârşite într-o zonă de pescuit protejată ecologic, în centura epicontinentală sau în largul mării.

Art. 14. Aplicarea legii penale pentru infracţiunile pe care le comit cetăţenii Republicii Croaţia în afara teritoriului său

(1) Legea penală a Republicii Croaţia se aplică cetăţeanului croat şi persoanei care este domiciliată în Republica Croaţia, care comite orice infracţiune în afara teritoriului Republicii Croaţia, altele decât cele care fac obiectul dispoziţiilor articolelor 13 şi 16 ale prezentului Cod penal, dacă respectiva infracţiune este sancţionabilă şi conform legii statului în care a fost comisă.

(2) Prevederile alineatului 1 se vor aplica şi când făptuitorul obţine cetăţenia croată după comiterea infracţiunii.

(3) În cazurile de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol, la infracţiunile de la articolul 115, alineatele 3 şi 4, articolele 116, 153, 154, 158, 161, 162, 163, 164, 166 şi 169 ale prezentului Cod penal şi în cazul altor infracţiuni la care acest lucru este prevăzut prin convenţiile internaţionale la care Republica Croaţia este parte, legea penală se va aplica şi când infracţiunea nu este pedepsită conform legislaţiei statului în care a fost comisă.

(4) Când cetăţenii croaţi participă la operaţii de menţinere a păcii sau la alte activităţi internaţionale în afara teritoriului Republicii Croaţia şi în cadrul acestor operaţiuni sau activităţi comit o infracţiune, aplicarea legislaţiei Republicii Croaţia se va face în conformitate cu dispoziţiile prezentului Cod penal, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acordul internaţional la care Republica Croaţia este parte.

Art. 15. Aplicarea legii penale pentru infracţiunile comise împotriva unui cetăţean al Republicii Croaţia în afara teritoriului acesteia

(1) Legea penală a Republicii Croaţia se aplică faţă de cetăţeanul străin care, în afara teritoriului Republicii Croaţia, comite împotriva unui cetăţean al Republicii Croaţia, împotriva unei persoane domiciliate în Republica Croaţia sau împotriva unei persoane juridice înregistrate în Republica Croaţia, o infracţiune care nu este stipulată de prevederile articolelor 13 şi 16 din prezentul Cod penal, dacă infracţiunea este pedepsită şi conform legislaţiei statului în care a fost comisă.

(2) În cazul de la alineatul 1 instanţa nu poate pronunţa o pedeapsă mai gravă decât cea care este stipulată prin legea ţării în care a fost comisă infracţiunea.

Art. 16. Aplicarea legii penale în cazul infracţiunilor comise în afara teritoriului Republicii Croaţia împotriva intereselor protejate de dreptul internaţional

Legea penală a Republicii Croaţia se aplică faţă de orice persoană care, în afara teritoriului său, comite o infracţiune prevăzută de articolele 88, 90, 91, 97, 104, 105 şi 106 ale prezentului Cod penal, precum şi pentru fapta pe care, în conformitate cu un acord internaţional, Republica Croaţia este obligată s-o pedepsească şi atunci când este comisă în afara teritoriului Republicii Croaţia.

Art. 17. Aplicarea legii penale pentru celelalte infracţiuni comise în afara teritoriului Republicii Croaţia

(1) Legea penală a Republicii Croaţia se aplică în cazul cetăţeanului străin care, în afara teritoriului Republicii Croaţia, comite o infracţiune pentru care, potrivit legislaţiei croate, se poate pronunţa pedeapsa cu închisoarea de cinci ani sau o pedeapsă mai gravă, fără însă a fi vorba de cazurile de la articolele 13-16 ale prezentului Cod penal, dacă această infracţiune este pedepsită şi potrivit legii statului în care a fost comisă şi dacă extrădarea făptuitorului este permisă prin lege sau acord internaţional, dar aceasta nu s-a întâmplat.

(2) În cazul de la alineatul 1 instanţa nu poate pronunţa o pedeapsă mai gravă decât cea prevăzută prin legea ţării în care infracţiunea a fost comisă.

Art. 18. Particularităţi cu privire la declanşarea cercetării penale pentru infracţiunile comise în afara teritoriului Republicii Croaţia

(1) Când în cazul aplicării legii penale a Republicii Croaţia, conform articolului 13 din prezentul Cod penal, cercetarea este încheiată definitiv într-un stat străin, procurorul general poate renunţa la urmărirea penală.

(2) În cazurile de la articolele 14, 15 şi 17 ale prezentului Cod penal, cercetarea penală în vederea aplicării legii penale a Republicii Croaţia nu se va declanşa:

1. dacă printr-o sentinţă definitivă pedeapsa a fost pronunţată şi se execută sau este în curs de executare sau nu mai poate fi executată, conform legii statului în care persoana a fost condamnată,

2. dacă făptuitorul din statul străin a fost achitat printr-o sentinţă definitivă sau pedeapsa, potrivit legii statului în care a fost comisă, a fost graţiată,

3. dacă infracţiunea, potrivit legislaţiei statului în care a fost săvârşită, este urmărită la plângere prealabilă, iar o asemenea plângere sau reclamaţie nu a fost depusă sau urmărirea penală s-a prescris.

(3) În cazul de la articolul 16 al prezentului Cod penal, se poate iniţia o procedură penală pentru aplicarea legii penale a Republicii Croaţia, dacă nu a fost iniţiată la Curtea penală internaţională sau la instanţa altui stat sau, dacă nu se poate aştepta la un proces echitabil la instanţa statului în care a fost comisă infracţiunea, instanţa statului al cărui cetăţean este făptuitorul sau altă instanţă competentă pentru proces. În cazul în care cercetarea penală s-a desfăşurat într-o altă ţară contrar standardelor unui proces echitabil, cercetarea penală poate fi iniţiată numai cu aprobarea procurorului general.

(4) În cazurile de la articolele 14, 15, 16 şi 17 ale prezentului Cod penal cercetarea penală se poate iniţia numai dacă făptuitorul se află pe teritoriul Republicii Croaţia.

Art. 19. Computarea duratei privării de libertate şi a executării sancţiunilor penale în statul străin

În cazurile aplicării legii penale a Republicii Croaţia, perioada petrecută în arest preventiv, în anchetă sau în executarea pedepsei, precum şi orice altă privare de libertate în statul străin se vor lua în calcul la pronunţarea pedepsei cu închisoarea pe care o pronunţă instanţa naţională pentru aceeaşi infracţiune. Alte sancţiuni penale executate se vor lua în calcul conform unei evaluări echitabile a instanţei.

Capitolul III

Infracţiunea

Art. 20. Modalitatea de comitere a infracţiunii

(1) Infracţiunea se poate săvârşi prin acţiune sau inacţiune.

(2) Cel care nu reuşeşte să împiedice producerea rezultatului unei infracţiuni descrise de lege va răspunde pentru omisiune dacă, din punct de vedere juridic, este obligat juridic să prevină producerea unui asemenea rezultat şi dacă omisiunea, prin acţiunea şi semnificaţia sa, este egală cu săvârşirea acestei infracţiuni.

(3) Făptuitorul care a comis o infracţiune prin omisiune poate fi pedepsit mai blând, cu excepţia cazului în care este vorba despre o infracţiune care se poate săvârşi numai prin omisiune.

Art. 21. Legitima apărare

(1) Ilegalitatea faptei comisă în legitimă apărare este exclusă.

(2) Legitimă este acea apărare care este imperios necesară pentru respingerea unui atac injust, imediat sau direct, îndreptat împotriva propriei persoane sau împotriva altei persoane.

(3) Făptuitorul care depăşeşte limitele legitimei apărări poate fi pedepsit mai blând.

(4) Nu este imputabilă fapta săvârşită de persoana care depăşeşte limitele legitimei apărări din cauza unei temeri justificate provocate de atac.

Art. 22. Ultima instanţă

(1) Nu este imputabilă fapta săvârşită în scopul înlăturării unui pericol iminent pentru propria persoană sau pentru o altă persoană, care nu ar fi putut fi înlăturat în alt mod, dacă s-a comis un rău mai mic decât cel care ameninţa.

(2) Nu este imputabilă fapta persoanei care comite o faptă prevăzută de legea penală pentru a înlătura un pericol iminent evident care ameninţa persoana proprie sau o altă persoană şi care nu ar fi putut fi înlăturat altfel, dacă răul provocat nu era disproporţionat mai grav decât răul care ameninţa şi dacă nu era obligat să se expună pericolului. Dacă o asemenea persoană a fost obligată să se expună pericolului, poate fi pedepsită mai blând.

(3) Dacă făptuitorul s-a aflat într-o eroare ce putea fi evitată în legătură cu circumstanţele descrise în alineatul 2, care exclud vinovăţia, se va pedepsi în conformitate cu regulile privind culpa, dacă legea pentru fapta comisă prevede pedepsirea pentru culpă.

Art. 23. Componentele vinovăţiei

Este vinovată de săvârşirea infracţiunii persoana care în timpul comiterii infracţiunii a avut discernământ, care a procedat cu intenţie sau din culpă, care a fost conştientă sau trebuia şi putea fi conştientă că fapta sa este interzisă, şi dacă nu există niciun motiv scuzabil.

Art. 24. Lipsa de discernământ

(1) Persoana lipsită de discernământ nu este vinovată şi nu poate fi pedepsită.

(2) Persoana lipsită de discernământ este persoana care, în momentul comiterii unei fapte penale, nu putea înţelege sensul comportamentului său şi nu-şi putea controla voinţa datorită bolii mintale, a unor tulburări psihice temporare, a unei dezvoltări mentale insuficiente sau a altor tulburări psihice mai severe.

(3) Faţă de persoana lipsită de discernământ care a comis o faptă penală se va proceda în conformitate cu dispoziţiile Legii protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.

(4) Unei persoane lipsite de discernământ i se poate impune o măsură de siguranţă care interzice exercitarea unor anumite îndatoriri sau activităţi, cum ar fi interzicerea conducerii unui autoturism, interdicţia apropierii, îndepărtarea din gospodăria comună şi interzicerea accesului la internet.

Art. 25. Lipsa de discernământ autoprovocată

Nu este considerat lipsit de discernământ făptuitorul care, prin consumarea de alcool sau droguri sau în alt mod prin greşeala sa s-a situat într-o stare în care nu a mai putut înţelege semnificaţia comportamentului său şi nu şi-a mai putut controla voinţa dacă, în perioada când s-a adus în această stare, infracţiunea pe care a comis-o a implicat şi intenţia sa, sau a acţionat din culpă, iar legea prevede o pedeapsă şi pentru această formă de vinovăţie.

Art. 26. Reducerea semnificativă a discernământului

Făptuitorul care, în timpul comiterii infracţiunii, a avut discernământul semnificativ scăzut din cauza situaţiei descrise la articolul 24 alineatul 2 al prezentului Cod penal poate fi pedepsit mai blând dacă reducerea semnificativă a discernământului nu a fost autoprovocată, conform articolului 25 al prezentului Cod penal.

Art. 27. Pedepsirea pentru acţiunea cu intenţie şi din culpă

(1) Se pedepseşte intenţia de a comite o infracţiune. Culpa se pedepseşte în situaţia în care este prevăzută în mod expres de lege.

(2) O pedeapsă mai aspră stabilită de lege pentru o consecinţă mai gravă a infracţiunii se poate pronunţa când făptuitorul, în această privinţă, a procedat cel puţin din culpă.

Art. 28. Intenţia

(1) Infracţiunea poate fi comisă cu intenţie directă sau indirectă.

(2) Făptuitorul procedează cu intenţie directă când este conştient de rezultatul infracţiunii şi prevede sau urmăreşte realizarea acestora.

(3) Făptuitorul procedează cu intenţie indirectă când prevede şi urmăreşte posibilitatea producerii rezultatului infracţiunii şi acceptă posibilitatea producerii rezultatului.

Art. 29. Culpa

(1) Infracţiunea poate fi comisă din culpă conştientă sau inconştientă.

(2) Făptuitorul procedează din culpă conştientă când este conştient că poate îndeplini caracteristicile infracţiunii, însă consideră cu lejeritate că acest lucru nu se va întâmpla sau că el va putea preveni acest lucru.

(3) Făptuitorul procedează din culpă inconştientă când nu este conştient că poate îndeplini caracteristicile unei infracţiuni, deşi, potrivit circumstanţelor, şi, faţă de caracteristicile sale personale, ar fi trebuit şi ar fi putut să fie conştient de această posibilitate.

Art. 30. Eroarea de fapt

(1) Nu procedează cu intenţie persoana care, în timpul comiterii infracţiunii, nu a fost conştientă de elementele sale materiale.

(2) Dacă eroarea de la alineatul 1 putea fi înlăturată, făptuitorul va fi pedepsit pentru culpă dacă legea pentru infracţiunea comisă prevede pedepsirea şi pentru culpă.

Art. 31. Eroarea cu privire la circumstanţele care exclud nelegalitatea

(1) Nu se va pedepsi de comiterea intenţionată a infracţiunii persoana care, în timpul comiterii acesteia, a considerat în mod eronat că există circumstanţe în care fapta nu ar reprezenta infracţiune.

(2) Dacă eroarea de la alineatul 1 ar fi putut fi înlăturată, făptuitorul va fi pedepsit conform regulilor privind culpa, dacă legea pentru infracţiunea comisă prevede pedepsirea şi pentru culpă.

Art. 32. Eroarea de drept

(1) Nu este vinovat făptuitorul care, la momentul săvârşirii infracţiunii, nu a ştiut că aceasta reprezintă infracţiune şi nici nu era obligat şi nici nu putea să ştie.

(2) Dacă eroarea de la alineatul 1 ar fi putut fi înlăturată, făptuitorul poate fi pedepsit mai blând.

Art. 33. Infracţiunea fără importanţă

Nu există infracţiune, deşi sunt realizate caracteristicile sale, dacă gradul vinovăţiei făptuitorului este scăzut, fapta nu a avut consecinţe sau consecinţele sunt nesemnificative şi nu există necesitatea ca făptuitorul să fie pedepsit.

Art. 34. Tentativa

(1) Persoana care, cu intenţia de a săvârşi o infracţiune, săvârşeşte o faptă care, în timp şi spaţiu, precede direct realizarea esenţei infracţiunii, va fi sancţionat pentru tentative, dacă pentru infracţiune legea prevede o pedeapsă de cinci ani sau mai mare, sau dacă legea prevede în mod expres şi pedepsirea tentativei.

(2) Făptuitorul tentativei la o infracţiune poate fi pedepsit mai blând.

(3) Făptuitorul care, dintr-o neînţelegere crasă, a încercat comiterea unei infracţiuni printr-un mijloc neadecvat sau faţă de un obiect neadecvat poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 35. Desistarea

(1) Făptuitorul care a întrerupt voluntar comiterea unei infracţiuni începute, deşi era conştient că, potrivit circumstanţelor, ar fi putut încheia acţiunea sau care, după încheierea acţiunii, a împiedicat producerea rezultatului, poate fi exonerat de pedeapsă.

(2) Făptuitorul care a întreprins voluntar o acţiune care ar preveni comiterea unei infracţiuni, iar aceasta a rămas neterminată dintr-un motiv independent de voinţa lui, poate fi exonerat de pedeapsă.

(3) Co-autorul sau participantul care a prevenit voluntar comiterea unei infracţiuni sau a întreprins voluntar o acţiune de natură să prevină comiterea unei infracţiuni, iar fapta a rămas neterminată dintr-un motiv independent de acţiunea lui, poate fi exonerat de pedeapsă.

Art. 36. Autoratul

(1) Autorul este persoana care, singură sau prin intermediul altei persoane, comite o infracţiune.

(2) Dacă infracţiunea este comisă de mai multe persoane în temeiul unei decizii comune, astfel încât fiecare din ei participă la comiterea infracţiunii sau contribuie esenţial în alt fel la comiterea infracţiunii, fiecare din ei va fi pedepsit ca autor (co-autor).

(3) Co-autorii sunt ţinuţi să răspundă pentru culpă, constând în încălcarea comună a diligenţei.

Art. 37. Instigarea

(1) Cel care instigă cu intenţie o altă persoană la comiterea unei infracţiuni va fi pedepsit ca şi cum el ar fi comis infracţiunea.

(2) Cel care cu intenţie instigă o altă persoană a comite o infracţiune pentru care tentativa se pedepseşte, iar acţiunea nici nu s-a încercat a fi comisă, se va pedepsi ca pentru tentativă la infracţiune.

(3) În cazul unei tentative nereuşite de instigare, instigatorul poate fi exonerat de pedeapsă.

Art. 38. Complicitatea

Cel care sprijină intenţionat o altă persoană în comiterea unei infracţiuni, va fi pedepsit mai blând.

Art. 39. Pedepsirea co-autorului şi a participantului

(1) Orice co-autor sau participant (instigator sau complice) se pedepseşte în conformitate cu vinovăţia sa.

(2) Circumstanţele personale speciale pentru care legea stabileşte scutirea de pedeapsă sau o pedeapsă mai blândă, forma mai atenuată sau mai gravă a infracţiunii se va lua în considerare numai pentru acel co-autor sau participant la care există.

Capitolul IV

Pedepsele

Art. 40. Tipurile de pedepse

(1) Pedepsele sunt amenda, închisoarea şi închisoarea pe termen lung.

(2) Amenda se poate pronunţa ca pedeapsa principală şi ca pedeapsa secundară.

(3) Închisoarea şi închisoarea de lungă durată pot fi aplicate numai ca pedepse principale.

(4) Când legea stabileşte pentru o anumită infracţiune închisoarea cu o durată de până la trei ani, instanţa poate pronunţa amenda ca pedeapsă principală.

(5) Pentru infracţiunile comise din interes personal, amenda, ca pedeapsă secundară, se poate aplica când nu este prevăzută de lege sau când prin lege se prevede că făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea sau cu o amendă, iar instanţa hotărăşte pedeapsa cu închisoarea.

(6) Munca în folosul comunităţii se pronunţă ca înlocuitor al pedepsei cu închisoarea sau al amenzii.

Art. 41. Scopul pedepsei

Scopul pedepsei este de a se exprima oprobriul societăţii pentru comiterea infracţiunii, de a consolida încrederea cetăţenilor în ordinea de drept întemeiată pe domnia legii, de a determina făptuitorul şi pe alţii să nu mai comită infracţiuni, prin întărirea conştiinţei cu privire la pericolul comiterii de infracţiuni şi la justeţea pedepsirii, precum şi de a permite făptuitorului reinserţia în societate.

Art. 42. Amenda

(1) Amenda se pronunţă în zile amendă. Ea nu poate fi mai mică decât treizeci şi nici mai mare de trei sute şaizeci de zile amendă, cu excepţia infracţiunilor comise din interes personal, când pot fi pronunţate până la cinci sute de zile amendă sau când amenda de cinci sute de zile amendă este prevăzută expres prin prezentul Cod penal.

(2) În sentinţă se indică numărul de zile amendă şi valoarea unei zile amendă, precum şi produsul rezultat din înmulţirea acestora.

(3) Numărul de zile amendă se stabileşte în baza circumstanţelor menţionate în articolul 47 din prezentul Cod penal, cu excepţia celor care privesc averea făptuitorului.

(4) Valoarea zilei amendă se stabileşte luându-se în considerare veniturile făptuitorului şi averea acestuia, precum şi cheltuielile medii necesare pentru întreţinerea făptuitorului şi a familiei sale. Ziua amendă nu poate fi mai mică de douăzeci de kune şi nici mai mare de zece mii de kune.

(5) Veniturile făptuitorului, averea sa şi celelalte date necesare pentru stabilirea valorii zilei amendă se pot constata în baza unei evaluări libere, dacă stabilirea lor ar implica dificultăţi disproporţionate sau dacă se propune pronunţarea unei amenzi în procedura de aplicare a unei pedepse penale.

(6) Făptuitorul este obligat să plătească amenda în termenul stabilit de instanţă, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai mare de şase luni şi se poate dispune şi achitarea în rate în termen de un an. Instanţa poate stabili ca achitarea în rate să înceteze, dacă făptuitorul nu plăteşte fiecare rată la termen.

(7) Dacă condamnatul nu poate plăti integral sau parţial amenda la termenul stabilit prin sentinţă din cauza înrăutăţirii situaţiei sale materiale, care s-a produs indiferent de voinţa acestuia, după pronunţarea sentinţei, instanţa poate, la cererea lui, să prelungească termenul de plată cu până la douăzeci şi patru de luni sau să stabilească plata în rate pentru această perioadă.

Art. 43. Înlocuirea amenzii neachitate

(1) Dacă amenda nu a fost achitată în întregime sau parţial în termenul stabilit de sentinţă şi nu există condiţiile de la articolul 42 alineatul 7 din prezentul Cod penal, va fi executată silit prin Administraţia financiară a Ministerului de Finanţe.

(2) Dacă în termen de trei luni amenda nu poate fi încasată nici pe cale silită, instanţa, cu acordul condamnatului, va adopta hotărârea de înlocuire a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel încât o zi amendă să fie înlocuită cu patru ore de muncă, situaţie în care munca în folosul comunităţii nu poate depăşi o mie patru sute patruzeci de ore.

(3) Dacă condamnatul nu este de acord cu munca în folosul comunităţii sau nu o prestează, amenda, respectiv munca neremunerată în folosul comunităţii va fi înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea.

(4) Când amenda este înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea, instanţa va înlocui o zi amendă cu o zi de închisoare, iar munca neremunerată în folosul societăţii va fi înlocuită, în conformitate cu prevederea articolului 55 din prezentul Cod penal, situaţie în care pedeapsa cu închisoarea nu poate fi mai mare de douăsprezece luni.

(5) Dacă condamnatul achită amenda după ce hotărârea de înlocuire a executării pedepsei cu închisoarea a devenit definitivă, executarea pedepsei cu închisoarea sau munca în folosul comunităţii va înceta. În cazul unei achitări parţiale, va fi executată numai partea rămasă din pedepsele menţionate.

(6) Dacă condamnatul care nu are un domiciliu permanent sau o reşedinţă în Republica Croaţia nu plăteşte amenda la termenul stabilit de sentinţă, instanţa o va înlocui cu pedeapsa cu închisoarea.

Art. 44. Pedeapsa cu închisoarea

(1) Pedeapsa cu închisoarea nu poate fi mai scurtă de trei luni şi nici mai lungă de douăzeci de ani.

(2) Pedeapsa cu închisoarea cu durata de până la şase luni se exprima în luni şi zile întregi. Pedeapsa cu închisoarea mai mare de şase luni se exprima în ani şi luni întregi, cu excepţia cazului când se aplică prevederea cu privire la concursul de infracţiuni, când se poate exprima şi în zile întregi.

(3) În cazul înlocuirii amenzii cu pedeapsa cu închisoarea, pedeapsa cu închisoarea se exprima în zile întregi şi poate fi şi mai scurtă de trei luni.

(4) Pedeapsa cu închisoarea de până la un an poate fi executată la domiciliu, în conformitate cu prevederile legii speciale.

Art. 45. Excepţia detenţiunii pe termen scurt

(1) Pedeapsa cu închisoarea cu durata de până la şase luni poate fi pronunţată de instanţă numai dacă este de aşteptat ca amenda sau munca neretribuită în folosul comunităţii să nu se poată executa sau dacă prin amendă, munca în folosul comunităţii sau o pedeapsă cu suspendare nu s-ar putea atinge scopul pedepsei.

(2) Prevederea de la alineatul 1 nu se referă la pedeapsa cu închisoarea ca înlocuitor al neplăţii amenzii (articolul 43 alineatul 3) sau al muncii neexecutate în folosul comunităţii (articolul 55 alineatul 7) sau pentru o condamnare condiţionată revocată.

Art. 46. Detenţiunea pe termen lung

(1) Pedeapsa cu detenţiunea pe termen lung nu poate fi mai scurtă de douăzeci şi unu de ani şi nici mai lungă de patruzeci de ani.

(2) În mod excepţional, pentru infracţiunea comisă în condiţiile prevăzute de prezentul Cod penal, pedeapsa cu detenţiunea pe termen lung se poate aplica pe o durată de cincizeci de ani.

(3) Pedeapsa cu detenţiunea pe termen lung se exprima în ani întregi.

(4) Pedeapsa cu detenţiunea pe termen lung nu poate fi aplicată unui făptuitor care a comis infracţiunea când nu împlinise optsprezece ani.

(5) Prevederile privind pedeapsa cu închisoarea se aplică şi la pedeapsa cu detenţie pe termen lung dacă prin prezentul Cod penal nu se prevede altfel.

Art. 47. Individualizarea pedepsei

(1) La alegerea tipului şi cuantumului pedepsei instanţa, pornind de la gradul de vinovăţie, va evalua toate circumstanţele care influenţează ca pedeapsa şi cuantumul ei să fie mai uşoară sau mai gravă (circumstanţe atenuante sau agravante) şi îndeosebi gradul de pericolul sau de încălcare a interesului social protejat, motivele pentru care a fost comisă infracţiunea, gradul de încălcare a îndatoririlor făptuitorului, modalitatea de înfăptuire şi efectele ascunse ale infracţiunii, viaţa anterioară a făptuitorului, starea sa materială şi personală şi comportamentul său după comiterea infracţiunii, atitudinea faţă de victimă şi efortul de a repara prejudiciul.

(2) Cuantumul pedepsei nu trebuie să depăşească gradul de vinovăţie.

Art. 48. Atenuarea pedepsei

(1) Instanţa poate pronunţa o pedeapsă mai blândă decât cea stabilită prin lege pentru respectiva infracţiune, dacă legea prevede în mod expres acest lucru.

(2) O pedeapsă mai blândă decât cea stabilită prin lege pentru respectiva infracţiune poate fi pronunţată de instanţă şi când există circumstanţe atenuante deosebite, mai ales când făptuitorul s-a împăcat cu victima, dacă i-a reparat în mare parte sau parţial prejudiciul, iar scopul pedepsei se poate obţine printr-o sancţiune mai blândă.

(3) Instanţa poate pronunţa o pedeapsă mai blândă decât cea stabilită prin lege pentru respectiva infracţiune când procurorul general şi inculpatul s-au înţeles în legătură cu acest lucru.

Art. 49. Limitele atenuării pedepsei

(1) Instanţa poate atenua pedeapsa, conform articolului 48, alineatele 1 şi 2 din prezentul Cod penal, în următoarele limite:

1. dacă minimul special al pedepsei prevăzute pentru infracţiune este pedeapsa cu închisoarea cu durata de zece ani, pedeapsa se poate reduce cu până la trei ani,

2. dacă minimul special al pedepsei prevăzute pentru infracţiune este pedeapsa cu închisoarea cu durata de cinci ani, pedeapsa se poate reduce cu până la doi ani,

3. dacă minimul special al pedepsei prevăzute pentru infracţiune este pedeapsa cu închisoarea cu durata de trei ani, pedeapsa se poate reduce cu până la un an,

4. dacă minimul special al pedepsei prevăzute pentru infracţiune este pedeapsa cu închisoarea cu durata de un an, pedeapsa se poate reduce cu până la şase luni,

5. dacă minimul special al pedepsei prevăzute pentru infracţiune este pedeapsa cu închisoarea cu durata de şase luni, pedeapsa se poate reduce cu până la trei luni.

(2) În cazul prevăzut la articolul 48, alineatul 3 din prezentul Cod penal, pedeapsa se poate reduce până la jumătate din minimul obţinut ca urmare a aplicării prevederilor alineatului 1, însă nu poate fi mai blândă de trei luni de închisoare.

Art. 50. Renunţarea la aplicarea pedepsei

(1) Instanţa poate renunţa la aplicarea pedepsei:

1. atunci când o asemenea posibilitate se întemeiază pe o dispoziţie legală explicită,

2. când efectele infracţiunii comise din culpă îl afectează atât de grav încât pedepsirea lui nu este necesară pentru realizarea scopului pedepsei,

3. când făptuitorul a încercat să înlăture sau să reducă consecinţele infracţiunii comise din culpă şi a reparat prejudiciul pe care l-a provocat,

4. când autorul infracţiunii pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de până la un an s-a împăcat cu victima şi a compensat prejudiciul.

(2) Când instanţa are posibilitatea să renunţe la aplicarea faţă de inculpat a pedepsei, îl poate pedepsi şi mai blând, situaţie în care nu este obligată să respecte limitele stabilite în articolul 49, alineatul 1 din prezentul Cod penal.

Art. 51. Concursul de infracţiuni

(1) Dacă făptuitorul, prin una sau mai multe acţiuni sau inacţiuni, comite mai multe infracţiuni pentru care este judecat concomitent, instanţa va stabili pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar apoi, în baza evaluării persoanei făptuitorului şi a totalităţii infracţiunilor comise, îl va condamna la o singură pedeapsă.

(2) Pedeapsa unică rezultantă este determinată prin majorarea celei mai mari pedepse stabilite individual, însă nu poate depăşi suma pedepselor individuale nici limita maximă a închisorii de lungă durată sau amenda.

(3) Dacă pentru două sau mai multe infracţiuni sunt stabilite pedepse individuale cu închisoarea de lungă durată a căror sumă depăşeşte cincizeci de ani, instanţa poate pronunţa o pedeapsă unică cu închisoare de lungă durată cu durata de 50 de ani.

(4) Dacă pentru pedepsele individuale sunt stabilite pedepse cu închisoarea şi amenzi, instanţa va pronunţa o pedeapsă unică cu închisoarea şi o amendă unică.

(5) În aplicarea alineatelor 2 şi 4 ale prezentului articol, pedeapsa închisorii pentru minori este asimilată cu pedeapsa cu închisoarea.

Art. 52. Infracţiunea în formă continuată

(1) Infracţiunea este continuata când făptuitorul efectuează cu intenţie mai multe acţiuni sau inacţiuni distincte în sens natural, prin care se realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni sau ale unor infracţiuni de acelaşi tip, dacă acestea, având în vedere legătura lor în spaţiu şi timp, constituie o unitate infracţională.

(2) Infracţiunile care constituie un atac împotriva vieţii, integrităţii corporale, sexuale sau împotriva altor libertăţi individuale nu se poate considera că sunt în formă continuată.

(3) Dacă se realizează prin acţiuni menţionate la alineatul 1 conţinutul infracţiunilor de acelaşi tip, infracţiunea în formă continuată va fi încadrată juridic în raport cu cea mai gravă dintre aceste infracţiuni.

(4) Pentru infracţiunea continuată se poate aplica o pedeapsă majorată cu jumătate din maximul special prevăzut pentru fapta constatată, pedeapsă care nu trebuie să depăşească maximul general stabilit pentru acest tip de pedeapsă.

Art. 53. Pronunţarea unei pedepse unice faţă de persoana condamnată

(1) Când condamnatul este judecat pentru o infracţiune pe care a comis-o înainte de a începe executarea pedepsei cu închisoarea a unei sentinţe anterioare sau pentru o infracţiune comisă în timpul executării pedepsei cu închisoarea, a pedepsei cu închisoarea pe termen lung sau pedepsei cu închisoarea pentru minori, instanţa va pronunţa o pedeapsă unică pentru toate infracţiunile prin aplicarea dispoziţiilor articolului 51 al prezentului Cod penal, plecând de le pedeapsa care a fost deja stabilita. Pedeapsa sau partea din pedeapsă pe care condamnatul a executat-o, fără a se calcula perioada de liberare condiţionată, se va calcula în pedeapsa unică pronunţată.

(2) Instanţa nu va proceda conform dispoziţiilor alineatului 1 când inculpatul este judecat pentru o infracţiune comisă în cursul executării pedepsei cu închisoarea, a închisorii pe termen lung sau a pedepsei cu închisoarea pentru minori, dar având în vedere partea rămasă a pedepsei anterioare, prin aplicarea dispoziţiei cu privire la concursul de împrejurări nu s-ar mai putea obţine scopul pedepsei.

(3) Când inculpatul, în perioada executării pedepsei cu închisoarea sau a închisorii pentru minori, comite o infracţiune pentru care pedeapsa stabilită prin lege este de un an de închisoare sau mai puţin, se va aplica măsura disciplinară.

Art. 54. Calcularea prevenţiei, a închisorii de anchetă şi a unei pedepse anterioare

Perioada petrecută în timpul reţinerii şi în arestul preventiv, precum şi orice altă privare de libertate în legătură cu infracţiunea se computează din pedeapsa aplicată cu închisoarea, cu închisoarea pe termen lung şi amenda. La calculul computării, o zi petrecută în reţinere, arest preventiv, sau în orice privare de libertate, precum şi o zi amendă este egală cu o zi de închisoare.

Art. 55. Munca în folosul comunităţii

(1) Instanţa poate să schimbe amenda în valoare de până la trei sute şaizeci de zile amendă sau pedeapsa cu închisoarea de până la un an cu munca în folosul comunităţii. Când aplica pedeapsa cu închisoarea cu durata de până la şase luni, instanţa va înlocui această pedeapsă cu munca în folosul comunităţii, cu excepţia cazului când prin aceasta nu se poate atinge scopul pedepsei.

(2) Când amenda se înlocuieşte cu munca în folosul comunităţii se va înlocui o zi amendă cu patru ore de muncă, iar când pedeapsa cu închisoarea este înlocuită cu munca în folosul comunităţii, se va înlocui o zi de închisoare cu patru ore de muncă.

(3) Instanţa poate stabili în sarcina inculpatului, pe lângă munca în folosul comunităţii, una sau mai multe obligaţii de la articolul 62 al prezentului Cod penal şi/sau măsurile de supraveghere de la articolul 64 al prezentului Cod penal, a căror durată nu poate fi mai mare decât perioada în care inculpatul trebuie să efectueze munca în folosul comunităţii.

(4) Munca în folosul comunităţii se va efectua numai cu acordul inculpatului.

(5) După ce îşi exprimă acordul în faţa organului de probaţiune, inculpatul va executa munca în folosul comunităţii în termenul stabilit de acest organ, ţinând seama de abilităţile sale în ce priveşte condiţiile personale şi specificul muncii. Calculat de la data începerii executării sentinţei, acest termen nu poate fi mai scurt de o lună şi nici mai lung de doi ani. Conţinutul muncii în folosul comunităţii este stabilit de organul de probaţiune împreună cu inculpatul, ţinând seama de abilităţile şi specialitatea lui.

(6) Dacă în termen de opt zile de la primirea hotărârii definitive inculpatul nu se prezintă la organul de probaţiune sau nu-şi dă consimţământul, acest organ va prezenta un ordin de executare a pedepsei cu închisoarea judecătorului competent, iar ordinul de executare a pedepsei va fi trimis tribunalului de primă instanţă care a pronunţat sentinţa.

(7) Dacă, din vina sa, inculpatul nu execută în totalitate sau în parte obligaţiile de la alineatul 5, instanţa va adopta decizia prin care stabileşte executarea pedepsei în totalitate sau în partea neexecutată. Dacă, din motive ce nu ţin de persoana inculpatului, acesta nu execută munca în folosul comunităţii, organul de probaţiune competent va prelungi termenul de la alineatul 5.

(8) Dacă inculpatul nu execută în totalitate sau în parte obligaţiile de la alineatul 3 sau le încalcă grav şi insistent sau evită persistent aplicarea măsurilor de supraveghere de la articolul 64 al prezentului Cod penal sau, fără un motiv justificat, încalcă obligaţia stabilită prin măsura de siguranţă, instanţa va adopta o decizie prin care stabileşte executarea primei pedepse pronunţate. Dacă se constată că inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile din motive întemeiate sau dacă, din motive întemeiate, a evitat măsurile de supraveghere, instanţa poate înlocui obligaţiile cu altele sau poate aplica o măsură de supraveghere, dacă nu a avut-o până atunci, sau îl poate exonera de obligaţie, respectiv de măsura de supraveghere, sau îi poate prelungi termenul de executare a obligaţiilor pronunţate sau a măsurii de supraveghere.

(9) Munca în folosul comunităţii nu este remunerată.

Art. 56. Condamnarea cu suspendare condiţionată

(1) Condamnarea cu suspendare condiţionată stabileşte că pedeapsa la care este condamnat inculpatul nu se va executa, dacă persoana condamnata în termenul de încercare nu comite o nouă infracţiune şi îndeplineşte anumite obligaţii.

(2) Instanţa poate să pronunţe împotriva inculpatului condamnat la închisoare de până la un an sau la o amendă condamnarea cu suspendare condiţionată, când apreciază că inculpatul, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite în viitor infracţiuni. În acest caz, se va ţine seama de persoana inculpatului, de viaţa lui anterioară, îndeosebi dacă este recidivist, de condiţiile familiale, de circumstanţele comiterii infracţiunii şi de comportamentul său după comiterea infracţiunii, îndeosebi atitudinea făptuitorului faţă de victimă şi efortul de a repara prejudiciul pe care i l-a provocat.

(3) Termenul de încercare nu poate fi mai scurt de un an şi nici mai lung de cinci ani, măsurat în ani întregi şi începe să curgă de la data la care sentinţa a devenit definitivă. Instanţa poate scurta ulterior termenul de încercare, respectiv, înainte de expirarea sa, îl poate prelungi cu maximul acestuia, aşa cum este prevăzut în normele speciale.

(4) În afară de condamnarea cu suspendare condiţionată, instanţa poate stabili, în mod independent, în sarcina inculpatului una sau mai multe obligaţii, fără măsurile de supraveghere, în conformitate cu dispoziţiile articolului 62 şi ale articolului 63 ale prezentului Cod penal sau una sau mai multe obligaţii însoţite de măsurile de supraveghere, în conformitate cu dispoziţiile articolului 64 al prezentului Cod penal.

(5) Durata obligaţiilor speciale şi a măsurilor de supraveghere nu poate fi mai lungă decât termenul de încercare.

(6) Când instanţa aplica pedeapsa cu închisoarea şi amenda, poate decide ca, în condiţiile prezentului articol, condamnatul să nu execute închisoarea.

Art. 57. Condamnarea cu suspendare condiţionată parţială

(1) Instanţa poate aplica condamnatului la amendă sau la pedeapsa cu închisoare cu durata mai mare de un an şi de mai puţin de trei ani, o condamnare cu suspendare condiţionată numai pentru o parte din pedeapsă, dacă apreciază că există un înalt grad de probabilitate că, şi fără executarea întregii pedepse, nu va mai comite infracţiuni în viitor.

(2) Partea nesuspendată condiţionat a pedepsei închisorii poate fi de minimum şase luni şi de maximum jumătate din cuantumul pedepsei aplicate.

(3) Partea nesuspendată condiţionat a amenzii nu poate fi mai mică de o cincime şi nici mai mare de jumătate din cuantumul amenzii aplicate.

(4) În ceea ce priveşte partea nesuspendată condiţionat a pedepsei cu închisoarea nu se pot aplica prevederile cu privire la eliberarea condiţionată.

(5) În ceea ce priveşte partea suspendată condiţionat a pedepsei cu închisoarea se aplică în mod corespunzător prevederile articolelor 56, 58, 62, 63 şi 64 din prezentul Cod penal.

Art. 58. Revocarea condamnării cu suspendare

(1) Instanţa va revoca condamnarea cu suspendare condiţionată, dacă inculpatului, pentru una sau mai multe infracţiuni comise în termenul de încercare, i se aplică pedeapsa cu închisoarea cu durata mai mare de un an.

(2) Instanţa poate revoca condamnarea cu suspendare condiţionată, dacă condamnatul pentru una sau mai multe infracţiuni comise în termenul de încercare este condamnat printr-o hotărâre definitivă la pedeapsa cu închisoare cu durata de până la un an sau la amendă.

(3) Când, în temeiul alineatelor 1 şi 2 ale prezentului articol, este revocată condamnarea condiţionată, instanţa va considera condamnarea cu suspendare condiţionată anterioară şi pedeapsa pentru noua infracţiune, respectiv pedeapsa pentru noile infracţiuni ca fiind stabilite şi va pronunţa o pedeapsă unică, conform dispoziţiilor articolului 53 din prezentul Cod penal.

(4) Când, în cazul de la alineatul 2, nu este revocată condamnarea condiţionată, instanţa poate:

1. pentru o nouă infracţiune să aplice o pedeapsă şi să stabilească executarea sa fără a schimba condamnarea cu suspendare condiţionată anterioară.

2. pentru o nouă infracţiune să aplice o pedeapsă pe care, ca şi în cazul pedepsei condiţionate anterioare, să o considere stabilită şi să aplice o pedeapsă unică, în conformitate cu dispoziţiile articolului 53 al prezentului Cod penal şi un nou termen de încercare în care această pedeapsă nu se va executa.

(5) Instanţa poate revoca condamnarea cu suspendare condiţionată şi stabili executarea pedepsei aplicate inculpatului care fără un motiv justificat, încalcă obligaţia care i-a fost impusă prin măsura de siguranţă pronunţată odată cu condamnarea condiţionată sau dacă, în termenul stabilit, acesta nu îndeplineşte în totalitate sau în parte obligaţiile menţionate în articolul 62 al prezentului Cod penal sau le încalcă grav şi insistent sau evită permanent aplicarea măsurilor de supraveghere de la articolul 64 al prezentului Cod penal. Dacă se constată că inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile din motive justificate sau dacă, din motive justificate, a evitat măsurile de supraveghere, instanţa poate înlocui aceste obligaţii cu altele sau poate impune o măsură de supraveghere, dacă nu a avut-o până atunci sau îl poate exonera de obligaţii, respectiv de măsura de supraveghere sau îi poate prelungi termenul de executare a obligaţiilor impuse sau a măsurii de supraveghere.

(6) Condamnarea condiţionată va fi revocată de către instanţă şi atunci când, după aplicarea acesteia, aplica inculpatului o pedeapsă pentru infracţiunea comisă înainte de aplicarea condamnării condiţionate, dacă s-a ştiut mai înainte despre această infracţiune. În acest caz, pedeapsa de la condamnarea condiţionată şi pedeapsa impusă pentru infracţiunea anterioară vor fi considerate ca stabilite şi se va aplica o pedeapsă unică, în conformitate cu prevederile articolului 53 din prezentul Cod penal. Dacă se apreciază că au fost îndeplinite premisele pentru aplicarea condamnării condiţionate şi s-a ştiut de condamnarea anterioară se va proceda în conformitate cu dispoziţiile alineatului 4.

(7) În cazul de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol condamnarea condiţionată nu poate fi revocată după ce s-au scurs doi ani de la expirarea termenului de încercare.

(8) În cazul de la alineatul 5, condamnarea condiţionată nu poate fi revocată după trecerea a şase luni de la expirarea termenului stabilit pentru îndeplinirea obligaţiilor de la articolul 62 al prezentului Cod penal.

Art. 59. Liberarea condiţionată

(1) Instanţa poate elibera un deţinut dacă a executat minimum jumătate din pedeapsa la care a fost condamnat, însă nu mai puţin de trei luni, dacă instanţa are convingerea că acesta nu va mai comite o infracţiune şi dacă deţinutul este de acord.

(2) Cu ocazia luării deciziei cu privire la această propunere instanţa va evalua persoana deţinutului, viaţa lui anterioară, dacă este recidivist şi dacă împotriva lui mai există o altă procedură penală, atitudinea faţă de infracţiunea comisă şi faţă de victimă, comportamentul pe timpul detenţiei, succesul aplicării programului de executare a pedepsei privative de libertate, dacă s-a produs o modificare în comportamentul său după comiterea infracţiunii sau dacă este de aşteptat producerea acestor schimbări prin aplicarea măsurilor de supraveghere în timpul eliberării condiţionate şi a circumstanţelor personale, precum şi dorinţa deţinutului de a se reintegra în societate.

(3) Procedura de luare a deciziei cu privire la liberarea condiţionată este reglementată prin lege specială.

Art. 60. Obligaţiile condamnatului şi supravegherea protejată în timpul probaţiunii

(1) Prin punerea sa în libertate condiţionată pentru condamnat începe perioada supravegherii, care corespunde părţii neexecutate din pedeapsa privativă de libertate.

(2) Condamnatului pus în libertate condiţionată i se pot stabili una sau mai multe obligaţii menţionate la articolul 62 din prezentul Cod penal, în conformitate cu condiţiile de la articolul 63 al prezentului Cod penal, precum şi măsurile de supraveghere, conform articolului 64 din prezentul Cod penal.

(3) Obligaţiile şi măsurile de supraveghere nu pot dura mai mult de cinci ani, cu excepţia cazului când instanţa constată că, fără executarea suplimentară a obligaţiilor şi a măsurii de supraveghere pentru persoana care este condamnată pentru infracţiuni prin care au fost puse în pericol sau încălcate integritatea fizică, psihică sau sexuală a persoanei şi pentru care este prevăzută o pedeapsă privativă de libertate de cinci sau mai mulţi ani, există riscul că va comite o infracţiune similară, când obligaţiile şi măsura de supraveghere de la alineatul 2 se pot prelungi pentru unu până la cinci ani sau stabili noi obligaţii. Obligaţiile şi măsura de supraveghere nu pot dura mai mult decât partea neexecutată din pedeapsa privativă de libertate la care este condamnat inculpatul.

Art. 61. Revocarea liberării condiţionate

(1) Dacă condamnatul liberat condiţionat comite una sau mai multe infracţiuni pentru care este condamnat la pedeapsa privativă de libertate cu durata de un an sau la o pedeapsă mai grea, instanţa care a pronunţat pedeapsa va revoca liberarea condiţionată şi îl va condamna la o pedeapsă unică prin aplicarea articolului 51 şi a articolului 53, alineatul 1 al prezentului Cod penal.

(2) Când condamnatul este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu durata mai mică de un an, instanţa de la alineatul 1 poate:

1. să procedeze în modalitatea descrisă la alineatul precedent,

2. să nu revoce liberarea condiţionată şi să-l condamne la o pedeapsă privativă de libertate, cu precizarea că supravegherea de la liberarea condiţionată nu curge în perioada executării pedepsei la care a fost condamnat,

3. să nu revoce liberarea condiţionată şi să pronunţe o condamnare cu suspendare condiţionată, cu precizarea că termenul de încercare a pedepsei condiţionate începe să curgă la expirarea supravegherii de la liberarea condiţionată.

(3) Judecătorul împuternicit cu executarea va revoca liberarea condiţionată şi va stabili executarea pedepsei aplicate dacă persoana condamnată, în cursul verificării, nu-şi îndeplineşte în totalitate sau în parte obligaţiile de la articolul 62 al prezentului Cod penal, obligaţii care au fost stabilite în sarcina sa, sau le încalcă grav sau persistă în evitarea aplicării măsurii de supraveghere de la articolul 64 al prezentului Cod penal. Dacă se constată că făptuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile din motive întemeiate sau dacă, din motive întemeiate, a evitat supravegherea de protecţie, judecătorul împuternicit cu executarea poate înlocui obligaţiile cu altele noi şi stabili o măsură de supraveghere, dacă aceasta nu a existat, poate scuti condamnatul de obligaţii, respectiv de măsura de supraveghere sau îi poate prelungi termenul de executare a obligaţiilor impuse sau a măsurii de supraveghere.

(4) În cazurile de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol liberarea condiţionată nu poate fi revocată după trecerea a doi ani de la data expirării pedepsei aplicate.

(5) În cazul de la alineatul 3 liberarea condiţionată nu poate fi revocată după trecerea a şase luni de la expirarea termenului de executare pentru îndeplinirea obligaţiilor de la articolul 60 alineatele 2 şi 3 ale prezentului Cod penal.

Art. 62. Tipurile de obligaţii speciale

(1) Instanţa poate dispune ca, într-un anumit termen, condamnatul:

1. să repare prejudiciul provocat prin infracţiunea comisă de acesta,

2. să achite o anumită sumă de bani în beneficiul unei instituţii publice, în scopuri umanitare sau caritabile, respectiv într-un fond de despăgubire pentru daunele provocate victimelor infracţiunilor, dacă acest lucru este adecvat în ce priveşte fapta comisă şi persoana făptuitorului.

(2) În afară de obligaţia de la alineatul 1, instanţa poate impune condamnatului următoarele obligaţii, dacă este necesar, în scopul descurajării sale de a mai comite o infracţiune:

1. continuarea educaţiei sau a instruirii pentru o anumită ocupaţie, aleasă cu ajutorul de specialitate al serviciului de probaţiune,

2. o angajare care corespunde pregătirii lui de specialitate sau nivelului de educaţie şi instruire şi posibilităţilor sale reale de efectuare a sarcinilor stabilite, cu consultarea şi sprijinul serviciului de probaţiune,

3. dispunerea monitorizată de veniturile obţinute, în concordanţă cu nevoile persoanelor pe care prin lege este obligat să le întreţină şi conform condiţiilor stabilite de serviciul de probaţiune,

4. tratamentul sau continuarea tratamentului necesar pentru înlăturarea problemelor de sănătate care pot determina comiterea de noi infracţiuni,

5. tratamentul sau continuarea tratamentului dependenţei de alcool, droguri sau a altor tipuri de dependenţă într-o unitate spitalicească sau de specialitate sau tratarea dependenţei într-o comunitate terapeutică,

6. participarea sau continuarea participării la terapia psihosocială în unităţi spitaliceşti sau instituţii juridice sau la persoane fizice specializate în înlăturarea comportamentului violent,

7. interdicţia de a se afla în anumite locuri, obiective sau evenimente care pot constitui tot atâtea prilejuri sau pot determina comiterea unei noi infracţiuni,

8. interdicţia apropierii de victimă sau de alte persoane,

9. părăsirea locuinţei pentru o anumită perioadă de timp, când este vorba de violenţa domestică,

10. interdicţia de a lua legătura cu o anumită persoană sau grup de peroane care l-ar putea determina să comită o infracţiune, interdicţia angajării sau găzduirii unor astfel de persoane,

11. interdicţia de a hărţui sau urmări victima sau o altă persoană,

12. interdicţia părăsirii locuinţei în cursul zilei, pentru o anumită perioadă de timp,

13. interdicţia purtării, deţinerii sau încredinţarea spre păstrare unei alte persoane de arme sau alte obiecte care l-ar putea determina să comită o infracţiune,

14. îndeplinirea obligaţiei de abţinere sau a altor obligaţii reglementate de lege pentru o anumită infracţiune,

15. prezentarea cu regularitate la serviciul de probaţiune, la instituţia de asistenţă socială din judeţ, la instanţă sau la secţia de poliţie sau la alt organ competent,

16. precum şi alte obligaţii care sunt adecvate pentru infracţiunea comisă.

Art. 63. Aplicarea unor obligaţii speciale

(1) Făptuitorului nu trebuie să i se impună obligaţii iraţionale sau imposibile sau obligaţii care îi afectează demnitatea.

(2) Instanţa poate impune obligaţiile de la articolul 62 alineatul 2 al prezentului Cod penal dacă apreciază că aplicarea lor este necesară pentru protecţia sănătăţii şi securităţii persoanei faţă de care a fost săvârşită infracţiunea sau când sunt necesare pentru înlăturarea circumstanţelor care favorizează sau determină comiterea unei noi infracţiuni.

(3) Obligaţiile de la articolul 62 alineatul 2 punctele 4, 5 şi 6 se pot impune numai cu acceptul făptuitorului.

(4) Obligaţia de la articolul 62 alineatul 2 punctul 6 se poate impune cu durata de la şase luni până la doi ani, iar obligaţia de la articolul 62 alineatul 2 punctul 5 cu durata de până la trei ani.

(5) Ulterior, instanţa poate, înainte de expirarea duratei obligaţiei, la propunerea organului competent pentru aplicarea sa, să mărească minimul, respectiv să reducă durata maximă a obligaţiei, s-o revoce sau s-o înlocuiască cu o altă obligaţie.

Art. 64. Măsurile de supraveghere

(1) Instanţa va impune măsuri de protecţie pentru făptuitor când apreciază că are nevoie de ajutorul, îndrumarea sau supravegherea ofiţerului de probaţiune pentru a nu mai comite pe viitor infracţiuni şi pentru a se include mai uşor în societate.

(2) Măsurile de protecţie se întemeiază pe un program individual de procedură pe care îl elaborează, pe care îl ajută şi pe care îl monitorizează serviciul de probaţiune.

(3) De regulă, instanţa, pe lângă condamnarea cu suspendare, munca în folosul comunităţii sau liberarea condiţionată, poate stabili şi măsuri de protecţie, dacă a aplicat o pedeapsă cu închisoarea mai mare de şase luni sau dacă este vorba despre un condamnat mai tânăr de douăzeci şi cinci de ani.

(4) Prin hotărârea instanţei măsurile de protecţie pot fi revocate şi înainte de expirarea termenului stabilit, dacă a încetat necesitatea de ajutor, îndrumare sau supraveghere sau, dacă este cazul, pot fi prelungite până la durata maximă prevăzută de prezentul Cod penal.

(5) Pe perioada măsurilor de protecţie făptuitorul este obligat:

1. să se prezinte cu regularitate la funcţionarul de probaţiune competent,

2. să fie vizitat acasă de funcţionarul de probaţiune şi să ofere toate informaţiile şi documentele necesare,

3. să solicite acordul judecătorului de executare pentru deplasarea în străinătate,

4. să-l informeze pe funcţionarul de probaţiune despre schimbarea locului de muncă sau a adresei în termen de două zile de la schimbare şi despre călătoria cu durata mai mare de opt zile şi despre data întoarcerii.

(6) Executarea măsurilor de protecţie este reglementată prin lege specială.

Capitolul V

Măsurile de siguranţă

Art. 65. Tipurile măsurilor de siguranţă

Măsurile de siguranţă sunt: tratamentul psihiatric obligatoriu, tratamentul obligatoriu împotriva dependenţei, tratamentul psihosocial obligatoriu, interdicţia efectuării anumitor îndatoriri sau activităţi, interdicţia conducerii unui autovehicul, interdicţia de a se apropia, îndepărtarea din gospodăria comună, interdicţia accesului la internet şi măsuri de siguranţă pentru detenţie completă.

Art. 66. Scopul măsurilor de siguranţă

Scopul măsurilor de siguranţă este îndepărtarea împrejurărilor care permit sau determină comiterea unei noi infracţiuni.

Art. 67. Principiul proporţionalităţii

Măsura de siguranţă trebuie să fie proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi a infracţiunilor susceptibil a se săvârşi, precum şi cu gradul de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul.

Art. 68. Tratamentul psihiatric obligatoriu

(1) Măsura de siguranţă a tratamentului psihiatric obligatoriu va fi impusă de instanţă făptuitorului care a comis infracţiunea pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an, într-o stare de discernământ redus substanţial, dacă există pericolul ca această persoană cu tulburări psihice, din cauza cărora a avut discernământul redus substanţial, să comită pe viitor o infracţiune şi mai gravă.

(2) Măsura de la alineatul 1 poate fi aplicată şi împreună cu amenda, pedeapsa privativă de libertate, munca în folosul comunităţii şi condamnarea cu suspendare condiţionată.

(3) Măsura de la alineatul 1, aplicată împreună cu pedeapsa privativă de libertate se execută în cadrul sistemului penitenciar. Măsura aplicată împreună cu amenda, munca în folosul comunităţii şi condamnarea cu suspendare se execută în afara sistemului penitenciar.

(4) Măsura de la alineatul 1 poate dura până la încetarea executării pedepsei privative de libertate sau a muncii în folosul comunităţii, expirarea termenului de încercare prin aplicarea condamnării condiţionate, respectiv până la expirarea termenului pedepsei cu închisoarea care corespunde amenzii impuse.

(5) Instanţa este obligată ca, după scurgerea primului an de la venirea condamnatului la executarea măsurii de la alineatul 1 şi apoi cel puţin o dată pe an să reexamineze existenţa condiţiilor de la alineatul 1 pentru continuarea sa şi să emită o decizie, în conformitate cu procedura prevăzută printr-o lege specială. La cererea instituţiei în care se aplică măsura sau la cererea făptuitorului această revizuire se poate efectua şi mai înainte, însă nu mai devreme de şase luni de la ultima revizuire. Instanţa poate opri aplicarea măsurii sau schimba modalitatea şi perioada de executare a acesteia.

(6) Instanţa va opri executarea măsurii de la alineatul 1 dacă au încetat motivele pentru care a fost impusă.

(7) Dacă perioada petrecută la tratament este mai scurtă decât pedeapsa impusă, instanţa poate stabili trimiterea condamnatului la executarea restului de pedeapsă sau să fie eliberat condiţionat. Dacă îl trimite la executarea restului de pedeapsă, instanţa poate stabili şi un tratament ambulatoriu într-o instituţie a închisorii. Hotărând cu privire la liberarea condiţionată, instanţa va avea în vedere, în mod deosebit, succesul tratamentului, starea de sănătate a condamnatului, perioada petrecută la tratament şi restul de pedeapsă pe care condamnatul nu a executat-o. Dacă constată că făptuitorul este în continuare periculos pentru cei din jurul său şi că pentru înlăturarea acestui pericol este suficient tratamentul său în stare de libertate, instanţa poate să stabilească continuarea tratamentului în stare de libertate, în conformitate cu articolul 60 alineatul 2 în legătură cu articolul 62 alineatul 2 punctul 4 al prezentului Cod penal.

Art. 69. Tratamentul obligatoriu al dependenţei

(1) Măsura de siguranţă a tratamentului obligatoriu al dependenţei va fi impusă de instanţă condamnatului care a comis infracţiunea sub influenţa decisivă a dependenţei de alcool, de droguri sau a altor forme de dependenţă, dacă există pericolul ca din cauza acestor dependenţe să comită şi în viitor o infracţiune gravă.

(2) Măsura de la alineatul 1 poate fi aplicată şi împreună cu amenda, cu pedeapsa cu închisoarea, cu munca în folosul comunităţii şi cu condamnarea cu suspendare.

(3) Măsura de la alineatul 1, impusă împreună cu pedeapsa privativă de libertate se execută în cadrul sistemului penitenciar sau într-o instituţie medicală sau în altă instituţie specializată în tratarea dependenţei, în afara sistemului penitenciar, în condiţii stabilite printr-o reglementare specială. Măsura aplicată împreună cu amenda, cu munca în folosul comunităţii şi cu condamnarea cu suspendare se execută într-o instituţie medicală sau într-o altă instituţie specializată în înlăturarea dependenţei, în afara sistemului penitenciar, iar în condiţii stabilite printr-o reglementare specială, se poate executa şi într-o comunitate terapeutică, dacă un astfel de tratament este suficient pentru înlăturarea pericolului.

(4) Măsura de la alineatul 1 poate dura până la încetarea executării pedepsei cu închisoarea sau a muncii în folosul comunităţii, a scurgerii termenului de încercare aferent condamnării cu suspendare, respectiv expirarea perioadei pedepsei privative de libertate care corespunde amenzii aplicate, dar nu mai mult de trei ani.

(5) Judecătorul delegat cu executarea va opri executarea măsurii de la alineatul 1 dacă au încetat motivele pentru care a fost impusă sau dacă aplicarea ei până în prezent şi în continuare este lipsită de eficienţă.

(6) Judecătorul delegat cu executarea este obligat ca, cel puţin din şase în şase luni, socotit de la data prezentării făptuitorului pentru executarea măsurii de la alineatul 1, să analizeze dacă există condiţiile de la alineatul 1 pentru continuarea lor şi să adopte o decizie în legătură cu aceasta. Judecătorul delegat cu executarea poate opri executarea măsurii sau schimba modalitatea şi perioada de executare a acesteia.

(7) La măsura tratamentului obligatoriu al dependenţei se aplică dispoziţia articolului 68 alineatul 1 al prezentului Cod penal.

Art. 70. Tratamentul psihosocial obligatoriu

(1) Instanţa poate aplica făptuitorului care a comis infracţiunea cu caracteristici de violenţă măsura de siguranţă de tratament sociopsihologic, dacă există pericolul ca acesta să comită aceeaşi sau o faptă asemănătoare.

(2) Măsura de la alineatul 1 al acestui articol se aplică însoţită de amendă sau de pedeapsa privativă de libertate.

(3) Măsura de la alineatul 1 al acestui articol se efectuează într-o instituţie de executare a pedepsei privative de libertate sau într-o instituţie de sănătate sau la o persoană juridică sau fizică specializată pentru înlăturarea comportamentului violent, în condiţiile stabilite printr-o dispoziţie specială.

(4) Măsura de la alineatul 1 al acestui articol poate dura până la încetarea executării pedepsei privative de libertate, respectiv până la expirarea termenului pedepsei cu închisoarea care corespunde amenzii aplicate, dar nu mai mult de doi ani.

Art. 71. Interdicţia îndeplinirii unei anumite funcţii sau activităţi

(1) Instanţa va aplica măsura de siguranţă de interzicere a exercitării totale sau parţiale a unei anumite funcţii sau activităţi, cu durată de la un an până la zece ani, calculaţi din momentul când hotărârea judecătorească a devenit executorie, făptuitorului care a comis o infracţiune în exercitarea funcţiei sau activităţii, dacă există pericolul ca prin abuzul în această funcţie sau activitate să comită din nou o infracţiune.

(2) Perioada petrecută în detenţiune, în penitenciar sau în instituţie nu este inclusă în durata acestei măsuri.

(3) Faţă de autorul infracţiunii de la articolul 105 alineatul 3, articolul 106 alineatele 2 şi 3, articolele 110, 111, 112 alineatul 1, art. 144, 116 alineatele 2 şi 3, articolele 114, 116, 119, 120, 154 alineatul 1 punctul 2, articolele 158, 161, 162, 163, 164 şi 166 din prezentul Cod penal, comise împotriva unui copil, instanţa poate stabili interdicţia efectuării unei funcţii sau activităţi prin care vine în contact regulat, nemijlocit cu copiii şi când aceste infracţiuni nu au fost comise în timpul exercitării funcţiei şi activităţii şi poate aplica măsura pe viaţă.

(4) Pe perioada interdicţiei de la alineatul 1, condamnatul nu are voie să exercite o anumită funcţie sau activitate în mod independent, pentru o altă persoană, la o persoană juridică şi nici în numele altei persoane şi nu are voie să împuternicească o altă persoană să exercite această funcţie sau activitate în numele său şi conform instrucţiunilor sale.

(5) În cazul în care făptuitorul nu procedează conform interdicţiei de îndeplinire a unei funcţii sau activităţi, când aceasta este aplicată împreună cu munca în folosul comunităţii, condamnarea condiţionată sau pe perioada eliberării condiţionate, se vor aplica dispoziţiile articolului 55 alineatul 8, articolului 58 alineatul 8, articolului 8, articolului 58 alineatul 5 sau articolului 61 alineatul 3 al prezentului Cod penal.

(6) După expirarea a trei ani de la începutul executării măsurii dispuse în temeiul alineatului 1, instanţa poate, la propunerea condamnatului, să revoce măsura dispusă în temeiul alineatului 1, dacă instanţa constată că nu mai există pericolul de la alineatul 1. Condamnatul poate repeta propunerea, însă nu înainte de trecerea unui an de la ultima reexaminare.

(7) La zece ani de la începerea executării măsurii dispuse în temeiul alineatului 3, instanţa poate, la propunerea condamnatului, să revoce această măsură, dacă constată că nu mai există pericolul de la alineatul 1. Condamnatul poate repeta propunerea, însă nu înainte de trecerea unui an de la ultima reexaminare.

(8) Instanţa va informa organul responsabil care ţine evidenţa persoanelor, care efectuează anumite funcţii sau activităţi cu privire la sentinţa definitivă pronunţată.

Art. 72. Interdicţia conducerii autovehiculelor

(1) Măsura de siguranţă de interdicţie a conducerii autovehiculelor va fi aplicată de instanţă făptuitorului infracţiunii împotriva siguranţei traficului, când există pericolul ca acesta, conducând un vehicul, să pericliteze siguranţa traficului. Interdicţia se aplică tuturor categoriilor şi, în mod excepţional, anumite categorii de vehicule pot fi exceptate, când circumstanţe specifice indică faptul că scopul acestei măsuri nu va periclita siguranţa traficului.

(2) Dacă sunt îndeplinite premisele de la alineatul 1, instanţa va impune interdicţia conducerii vehiculelor şi persoanei lipsite de discernământ, dacă acţiunea sa indică faptul că nu este aptă să conducă.

(3) Interdicţia conducerii vehiculelor se stabileşte pe o durată care nu poate fi mai scurtă de un an şi nici mai lungă de cinci ani.

(4) Interdicţia conducerii vehiculelor începe să curgă odată cu reţinerea permisului de conducere, cu înscrierea interdicţiei pentru anumite categorii de vehicule înscrise în permisul de conducere, respectiv cu interdicţia eliberării unui permis de conducere făptuitorului care nu îl are, cu precizarea că perioada petrecută în arest, penitenciar sau instituţie nu se ia în calcul la stabilirea duratei măsurii.

(5) Interdicţia conducerii vehiculelor se poate pronunţa pe viaţă dacă, având în vedere gravele încălcări ale regulilor de circulaţie comise anterior, faptele comise anterior, se poate aştepta ca şi după expirarea perioadei celei mai lungi de la alineatul 3 să persiste pericolul ca făptuitorul să comită din nou o infracţiune împotriva siguranţei traficului. Dacă cu prilejul propunerii condamnatului, instanţa constată că după scurgerea celei mai lungi perioade de la alineatul 3 pericolul nu mai există, va anula interdicţia. Condamnatul poate repeta propunerea, însă nu înainte de scurgerea unui an de la ultima reexaminare. După anularea interdicţiei făptuitorul va fi obligat să susţină un nou examen de conducere.

(6) La interdicţia conducerii vehiculelor se pot aplica dispoziţiile articolului 72, alineatul 5 al prezentului Cod penal.

(7) Perioada suspendării temporare a dreptului de a conduce va fi inclusă în perioada interdicţiei de conducere a vehiculelor.

(8) Interdicţia conducerii vehiculelor pronunţată faţă de făptuitorul care are permis de conducere străin constă în interdicţia folosirii lui pe teritoriul Republicii Croaţia, precum şi interdicţia de a i se emite un permis de conducere al Republicii Croaţia. Această interdicţie începe să curgă din ziua când sentinţa a devenit definitivă.

Art. 73. Interdicţia de se apropia de anumite persoane

(1) Măsura de siguranţă a interdicţiei de a se apropia de o victimă, de o persoană sau de un grup de persoane sau de un anumit loc va fi aplicată de instanţă împotriva făptuitorului unei infracţiuni împotriva libertăţii sexuale, a hărţuirii sexuale sau a exploatării copilului, a unei alte infracţiuni sau violenţă sau atac la libertatea persoanei sau posesiei neautorizate, producerea şi comerţul cu droguri şi substanţe interzise în sport, dacă există pericolul ca făptuitorul să comită din nou una din infracţiunile menţionate împotriva unor astfel de persoane sau în acele locuri.

(2) Măsura de la alineatul 1 poate fi dispusă de instanţă împreună cu amenda sau cu pedeapsa cu închisoarea.

(3) Măsura de la alineatul 1 nu poate fi mai scurtă de un an şi nici mai lungă de cinci ani.

(4) Măsura de la alineatul 1 începe să curgă când sentinţa a devenit definitivă. Perioada petrecută în arest, penitenciar sau o altă instituţie nu este inclusă în durata acestei măsuri.

(5) După scurgerea unui an de la începutul executării măsurii dispuse în temeiul alineatului 1, instanţa poate, la propunerea condamnatului, să revoce această măsură, dacă constată că nu mai există pericolul de la alineatul 1. Condamnatul poate repeta propunerea, însă nu mai înainte de trecerea unui an de la ultima reexaminare.

(6) Instanţa va informa organul competent pentru probaţiune şi direcţia de poliţie competentă despre faptul că sentinţa de la alineatul 1 este definitivă.

Art. 74. Îndepărtarea din gospodăria comună

(1) Măsura de siguranţă a îndepărtării din gospodăria comună poate fi aplicată făptuitorului infracţiunii de violenţă faţă de persoana cu care locuieşte într-o gospodărie comună, dacă există un înalt grad de pericol şi fără aplicarea acestei măsuri făptuitorul ar putea comite din nou violenţe faţă de membrul gospodăriei comune.

(2) Instanţa poate impune măsura de siguranţă a îndepărtării din gospodăria comună împreună cu o amendă sau cu pedeapsa privativă de libertate cu o durată care nu poate fi mai scurtă de trei luni şi nici mai lungă de trei ani.

(3) Persoana căreia i-a fost aplicată măsura de la alineatul 1 va părăsi locuinţa sau un alt spaţiu de locuit care este parte a gospodăriei comune, în prezenţa unui lucrător de poliţie, imediat ce sentinţa a devenit definitivă, cu precizarea că perioada petrecută în arest, în penitenciar sau în altă instituţie nu este inclusă în durata acestei măsuri.

(4) La un an de la începerea executării măsurii de siguranţă a îndepărtării din gospodăria comună aplicată în temeiul alineatului 1, instanţa poate, la propunerea condamnatului, să revoce măsura, dacă constată că nu mai există pericolul de la alineatul 1. Condamnatul poate repeta propunerea, însă nu înainte de trecerea a şase luni de la ultima reexaminare.

(5) Instanţa va informa organul competent pentru probaţiune şi direcţia de poliţie competentă despre faptul că sentinţa aplicată de la alineatul 1 cu privire la interdicţie este definitivă.

Art. 75. Interdicţia accesului la internet

(1) Măsura de siguranţă a interdicţiei accesului la internet de la şase luni până la doi ani calculaţi de la data când sentinţa a devenit executorie va fi aplicată de instanţă făptuitorului care a comis infracţiunea prin intermediul internetului, dacă există pericolul ca prin abuzul de internet să comită o nouă infracţiune.

(2) Perioada petrecută în închisoare, penitenciar sau o altă instituţie nu este inclusă în durata acestei măsuri.

(3) În cazul în care făptuitorul nu procedează conform interdicţiei accesului la internet când aceasta a fost aplicată împreună cu munca în folosul comunităţii, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau pe perioada liberării condiţionate, vor fi aplicate în mod corespunzător dispoziţiile articolelor 55 alineatul 7, 58 alineatul 5 sau 61 alineatul 3 ale prezentului Cod penal.

(4) Instanţa va informa despre caracterul definitiv al măsurii impuse organul de reglementare competent pentru comunicaţiile electronice care va asigura aplicarea măsurii.

Art. 76. Măsurile de supraveghere după executarea completă a pedepsei cu închisoarea

(1) Dacă făptuitorului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate cu durata de cinci sau mai mulţi ani pentru o infracţiune intenţionată, săvârşită cu violenţă sau o altă infracţiune de la capitolul XVI sau XVII al prezentului Cod penal şi dacă pedeapsa a fost executată în întregime, imediat după eliberare i se vor aplica măsurile de supraveghere, în conformitate cu articolul 64 al prezentului Cod penal şi obligaţiile speciale de la articolul 62 alineatul 2 punctele 713, dacă i-au fost impuse împreună cu măsurile de supraveghere.

(2) Termenul de încercare durează un an. Instanţa poate să prelungească termenul de încercare cu încă un an, înainte de expirarea sa, la propunerea serviciului de probaţiune, dacă fără aplicarea acestei măsuri ar exista pericolul comiterii unei noi infracţiuni menţionate la alineatul 1.

(3) Instanţa poate exclude aplicarea măsurii supravegherii dacă, fără aplicarea măsurii, are motiv să creadă că persoana nu va mai comite o nouă infracţiune.

Capitolul VI

Confiscarea foloaselor obţinute din săvârşirea infracţiunii, confiscarea bunurilor şi publicarea sentinţei

Art. 77. Condiţii şi modalităţi de confiscare a bunurilor obţinute din infracţiuni

(1) Bunurile obţinute din infracţiuni vor fi confiscate printr-o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat că acestea au fost obţinute printr-o acţiune ilegală. Bunurile obţinute din infracţiuni vor fi confiscate şi persoanei căreia i-au fost transferate, dacă nu au fost obţinute cu bună-credinţă.

(2) Dacă păgubitului i se stabileşte un drept patrimonial reclamat care, prin natura şi conţinutul său, corespunde bunurilor obţinute, se va confisca partea din bunuri care depăşeşte dreptul patrimonial reclamat.

(3) Instanţa va confisca bunurile şi în cazul în care a dispus ca partea vătămată să le solicite în instanţa civilă.

(4) Când se constată imposibilitatea confiscării bunurilor sau a drepturilor realizate, parţial sau în totalitate, instanţa va obliga făptuitorul să achite contravaloarea corespunzătoare în numerar. Plata se poate stabili şi în rate.

(5) Valoarea bunurilor confiscate nu se va diminua cu suma investită în activitatea infracţională.

(6) Instanţa poate decide să nu confişte bunurile dacă acestea sunt nesemnificative.

Art. 78. Confiscarea bunurilor obţinute din infracţiuni pentru care este competent Biroul de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate

(1) Pentru confiscarea bunurilor obţinute din activitatea infracţională pentru care este competent Biroul de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate se aplică dispoziţiile articolului 77 al prezentului Cod penal, dacă prin acest articol nu se prevede altfel.

(2) Dacă autorul unei infracţiuni care este de competenţa Biroului de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate are sau a avut o avere care este disproporţionată în raport cu veniturile sale legale, se presupune că această avere reprezintă bunuri obţinute dintr-o infracţiune, cu excepţia cazului în care făptuitorul probează că originea lor este legală.

(3) Dacă bunurile obţinute în urma unei infracţiuni sunt cumulate cu bunurile obţinute pe cale legală, averea totală va constitui obiectul confiscării până la evaluarea bunurilor obţinute din activitatea infracţională. În acelaşi mod şi în aceeaşi proporţie se vor confisca şi bunurile obţinute pe cale legală, împreună cu cele obţinute dintr-o activitate infracţională.

(4) Bunurile de la alineatele 2 şi 3 ale prezentului articol vor fi confiscate şi de la un membru al familiei, indiferent pe ce bază juridică se află la acesta şi indiferent de faptul că acesta locuieşte într-o gospodărie comună cu făptuitorul.

(5) Bunurile de la alineatele 2 şi 3 ale prezentului articol vor fi confiscate şi de la o altă persoană, indiferent cu ce titlu au fost obţinute, dacă această persoană nu dovedeşte că bunurile au fost obţinute cu bună-credinţă şi la un preţ rezonabil.

(6) Dacă persoana împotriva căreia s-a iniţiat o acţiune penală a decedat, bunurile obţinute printr-o faptă penală pot fi confiscate de la moştenitori printr-o procedură reglementată prin lege specială.

Art. 79. Confiscarea bunurilor

(1) Bunurile şi mijloacele destinate sau utilizate pentru comiterea infracţiunii sau care au rezultat din săvârşirea acesteia vor fi confiscate, dacă există riscul ca ele să fie utilizate din nou pentru comiterea unei infracţiuni. Instanţa poate confisca bunurile şi mijloacele şi când confiscarea acestora este necesară pentru protecţia siguranţei generale, a ordinii publice sau din raţiuni de natură morală.

(2) Dacă sunt îndeplinite premisele de la alineatul 1, instanţa poate confisca bunurile şi mijloacele şi când făptuitorul acţiunii ilegale nu este vinovat.

(3) Bunurile şi mijloacele confiscate devin proprietatea Republicii Croaţia. Acest lucru nu influenţează dreptul unor terţi de recuperare a prejudiciului de la făptuitor pentru bunurile sau mijloacele confiscate. Proprietarul bunurilor sau mijloacelor confiscate care nu este făptuitorul infracţiunii are dreptul la returnarea obiectului sau a mijloacelor sau la compensarea valorii de piaţă a acestora de la bugetul de stat, cu excepţia cazului când, dintr-o extremă neatenţie, a contribuit ca bunurile sau mijloacele să fie destinate sau utilizate pentru comiterea infracţiunii sau ca acestea să apară ca urmare a săvârşirii infracţiunii sau dacă a procurat bunurile sau mijloacele cunoscând circumstanţele care permit confiscarea acestora.

(4) Prin lege se poate reglementa confiscarea obligatorie a bunurilor sau mijloacelor, caz în care proprietarul nu are dreptul la despăgubirea din bugetul de stat, dacă printr-o lege specială nu se prevede altfel.

(5) Instanţa poate dispune distrugerea bunurilor sau mijloacelor.

Art. 80. Publicarea sentinţelor

(1) Prin sentinţa prin care este declarat vinovat autorul infracţiunii comise prin anunţare publică, instanţa poate, la cererea persoanei interesate sau a procurorului, când aceasta este în interesul persoanei vătămate sau este de interes public, să dispună ca sentinţa, în totalitate sau parţial, să fie făcută publică pe cheltuiala făptuitorului.

(2) Stabilind mijloacele, ora, modalitatea şi celelalte circumstanţe, instanţa trebuie să se asigure ca aceste circumstanţe corespund circumstanţelor în care infracţiunea a fost săvârşită.

(3) Printr-o sentinţă de achitare instanţa poate, la cererea persoanei eliberate, când aceasta este în interesul său sau în interesul public, să dispună ca aceasta să fie făcută publică, parţial sau în întregime, pe cheltuiala bugetului de stat sau pe cheltuiala procurorului privat. Instanţa va stabili mijloacele, ora şi modul de publicare a verdictului.

Capitolul VII

Prescripţia

Art. 81. Prescripţia urmăririi penale

(1) Urmărirea penală se prescrie după:

- 40 de ani, pentru infracţiuni pentru care se poate aplica o condamnare la închisoare pe termen lung şi pedeapsa privativă de libertate mai mare de 15 ani,

- 25 de ani, pentru infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa privativă de libertate mai mare de 10 ani,

- 20 de ani, pentru infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa privativă de libertate mai mare de 5 ani,

- 15 ani, pentru infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa privativă de libertate mai mare de 3 ani,

- 10 ani, pentru infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa privativă de libertate mai mare de un an de zile, şi

- 6 ani, pentru celelalte infracţiuni.

(2) Urmărirea penală nu se prescrie pentru infracţiunea de genocid (articolul 88), pentru agresiune (articolul 89), pentru crima împotriva umanităţii (articolul 90), pentru crime de război (articolul 91) şi pentru alte fapte care, conform Constituţiei Republicii Croaţia sau dreptului internaţional, nu se prescriu.

(3) Dacă înainte de expirarea termenelor de la alineatul 1 a fost pronunţată o sentinţă la instanţa de fond, prescrierea urmăririi penale se prelungeşte cu doi ani.

Art. 82. Cursul prescrierii urmăririi penale

(1) Prescrierea urmării penale începe să curgă din ziua în care a fost comisă infracţiunea. Dacă consecinţa ce reprezintă element material al infracţiunii se produce mai târziu, prescrierea începe să curgă din acel moment.

(2) Prescrierea urmăririi penale nu curge pentru perioada pentru care, conform legii, urmărirea penală nu poate fi dispusă sau nu poate fi continuată.

(3) Pentru infracţiunile de la articolul 105 alineatul 3, articolul 106 alineatele 2 şi 3, articolul 110, articolul 111, articolul 112 alineatul 1, articolul 114, articolul 116, articolul 118, articolul 119, articolul 154 alineatul 1 punctul 2, articolul 158, articolul 159, articolul 162, articolul 164, articolul 166, articolul 170, articolul 171, articolul 176 şi articolul 177 ale prezentului Cod penal, comise împotriva copilului, prescripţia începe să curgă din momentul în care victima devine majoră.

Art. 83. Prescripţia executării pedepsei

(1) Pedeapsa aplicată nu poate fi executată datorită prescripţiei, dacă de la pronunţarea sentinţei definitive trec:

- 40 de ani de la pronunţarea pedepsei privative de libertate pe termen lung,

- 25 de ani de la pronunţarea pedepsei privative de libertate de peste zece ani,

- 20 de ani de la pronunţarea pedepsei privative de libertate de peste cinci ani,

- 15 ani de la pronunţarea pedepsei privative de libertate de peste trei ani,

- 10 ani de la pronunţarea pedepsei privative de libertate de peste un an,

- 6 ani de la pronunţarea pedepsei privative de libertate de peste an ori de la pronunţarea amenzii ca pedeapsă principală sau secundară.

(2) Nu se prescrie executarea pedepselor pronunţate pentru infracţiunea de genocid (articolul 88), pentru agresiune (articolul 89), pentru crimele împotriva umanităţii (articolul 90), pentru crimele de război (articolul 91) şi pentru infracţiuni care, conform Constituţiei Republicii Croaţia sau dreptului internaţional, nu se prescriu.

Art. 84. Cursul prescrierii executării pedepsei

(1) Prescrierea executării pedepsei începe să curgă din ziua în care pedeapsa a devenit definitivă. Când este vorba de o pedeapsă din condamnarea condiţionată revocată, prescrierea începe să curgă din ziua în care sentinţa de revocare a devenit definitivă.

(2) Prescrierea nu curge pentru perioada în care, conform legii, executarea pedepsei nu poate începe sau nu se poate continua.

(3) Prescrierea executării pedepsei nu curge în timpul executării pedepsei.

Art. 85. Prescrierea executării măsurilor de siguranţă, confiscarea foloaselor materiale şi a bunurilor

(1) Măsurile de siguranţă nu se pot executa atunci când, de la momentul când sentinţa prin care au fost dispuse măsurile a devenit definitivă, trece dublul perioadei de timp pentru care aceste măsuri au fost pronunţate.

(2) Măsurile de siguranţă prevăzute la articolele 68 şi 69 ale prezentului Cod penal nu pot fi executate când intervine prescrierea executării pedepsei pentru care sunt dispuse, respectiv când expiră termenul de încercare din condamnarea cu suspendare condiţionată.

(3) Confiscarea bunurilor se prescrie după trecerea a cinci ani de la data când sentinţa prin care a fost dispusă devine definitivă.

(4) Executarea măsurilor de siguranţă dispuse pe viaţă şi confiscarea foloaselor materiale nu se prescriu.

(5) Prescrierea nu curge pentru perioada pentru care, conform legii, executarea măsurilor de siguranţă nu poate începe sau nu poate continua.

Art. 86. Aplicarea termenelor de prescripţie

Dacă înainte de a interveni prescripţia urmăririi penale sau prescripţia executării pedepsei se schimbă termenul de prescripţie, se vor aplica termenele de prescripţie ale noii legi.

Capitolul VIII

Semnificaţia expresiilor din această lege

Art. 87

(1) Legea penală a Republicii Croaţia este constituită din prevederile cuprinse în prezentul Cod penal şi în alte legi ale Republicii Croaţia care stabilesc premisele pedepsirii şi sancţiunile care se pot pronunţa împotriva făptuitorilor care au comis infracţiuni.

(2) O faptă penală este o acţiune sau o inacţiune prin care sunt îndeplinite caracteristicile unei infracţiuni şi pentru care nu există o cauză justificativă de înlăturare a caracterului penal.

(3) Persoana publică este funcţionarul public sau angajatul, funcţionarul sau angajatul în unitatea de autoguvernare locală şi teritorială (regională), titularul unei funcţii juridice, judecătorul jurat, membru al Consiliului de stat al magistraturii sau al Consiliului de stat al procuraturii, arbitrul, notarul public şi executorul public. Persoană publică este considerată şi persoana care, în cadrul Uniunii Europene, într-un stat străin, într-o organizaţie internaţională a cărei membră este Republica Croaţia, într-un tribunal internaţional sau într-un arbitraj a cărui competenţă juridică este acceptată de Republica Croaţia, îndeplineşte funcţii încredinţate persoanelor enumerate în propoziţia anterioară.

(4) Militarul este persoana militară activă, soldatul în termen, militarul în rezervă şi cadetul, funcţionarul public şi angajatul detaşat în funcţie în cadrul Forţelor armate ale Republicii Croaţia.

(5) Când persoana oficială indicată ca făptuitor al unei infracţiuni care nu este prevăzută în Capitolul XXXIV din prezentul Cod penal sau ca persoană împotriva căreia a fost comisă o infracţiune, persoană oficială va fi considerată şi persoana militară.

(6) Persoana responsabilă este persoana fizică care gestionează afacerile persoanei juridice sau căreia îi este încredinţată în mod explicit sau real executarea activităţilor din domeniul de acţiune al persoanei juridice.

(7) Se consideră copil persoana care nu a împlinit optsprezece ani.

(8) Membrii familiei sunt actualul soţ sau partenerul extraconjugal, copiii lor comuni şi copiii fiecăruia dintre ei, ruda de sânge pe linie directă, ruda de sânge pe linie colaterală până la gradul trei, afinii până la gradul doi dintr-o familie sau comunitate extraconjugală, părintele adoptiv şi persoana adoptată, rudele de sânge ale părintelui adoptiv pe linie directă, rudele de sânge ale persoanei adoptive pe linie colaterală până la gradul trei, afinii persoanei adoptive până la gradul doi inclusiv. În cazul infracţiunilor săvârşite împotriva membrilor de familie, membrii familiei, conform prezentului Cod penal, sunt consideraţi şi foştii soţi sau parteneri extraconjugali, copiii fiecăruia dintre aceştia, precum şi copiii lor comuni, dacă după desfacerea căsătoriei sau a uniunii extraconjugale, motivul desfacerii au fost fostele relaţii conjugale sau extraconjugale, persoanele care au copii comuni, tutorele şi persoana aflata în grija acestuia, asistentul maternal, beneficiarul plasamentului în familia de adopţie şi membrii familiei lor, cât durează relaţia lor, copilul şi persoana căreia copilul i-a fost încredinţat în grijă şi educaţie. În aceleaşi condiţii ca şi membrilor familiei, respectiv persoanelor care se consideră membri ai familiei, conform prezentului Cod penal, se oferă protecţie şi partenerului de acelaşi sex şi copiilor fiecăruia dintre aceştia, respectiv fostului partener de acelaşi sex şi copiilor fiecăruia dintre ei.

(9) Partenerul extraconjugal este persoana care trăieşte în comunitate extraconjugală permanentă sau în care s-a născut un copil comun.

(10) Partenerul de acelaşi sex este persoana care trăieşte într-o comunitate permanentă de acelaşi sex.

(11) Informaţiile confidenţiale sunt acele informaţii care, conform unei legi speciale, sunt indicate ca fiind dată clasificate. Nu se consideră informaţii confidenţiale informaţiile al căror conţinut este contrar ordinii constituţionale a Republicii Croaţia sau informaţiile care sunt marcate ca fiind secrete în scopul ascunderii unei infracţiuni, depăşirii sau abuzului de putere şi al altor forme de comportament ilegal în organele de stat.

(12) Secretul de serviciu se colectează şi se foloseşte pentru necesităţile organelor autorităţii publice şi prin lege, altă prevedere sau alt act general al unei autorităţi competente, adoptat în temeiul legii, este stabilit ca fiind secret de serviciu, şi care nu este o informaţie confidenţială conform unei legi speciale.

(13) Alegerile sunt alegeri pentru Parlamentul croat, pentru Preşedintele Republicii, pentru Parlamentul European, pentru organele reprezentative în unităţile de autoguvernare locală şi regională (teritorială), pentru primarii comunali, pentru primarii municipali, prefecţii de judeţ, pentru primarul oraşului Zagreb şi procedura decizională cu privire la referendumul de stat.

(14) Document personal este orice document care conţine înscrisul, însemnul sau fotografia şi care este adecvat sau menit să servească drept dovadă a unui fapt important pentru relaţiile juridice.

(15) Un bun mobil este şi orice energie produsă sau colectată pentru producerea de lumină, căldură sau mişcare, precum şi impulsurile telefonice.

(16) Un autovehicul este orice mijloc de propulsie cu motor în traficul rutier, pe apă şi în traficul aerian.

(17) Sistemul informatic este orice dispozitiv sau grup de dispozitive interconectate sau conectate, dintre care unul sau mai multe prelucrează automat date pe baza unui program, precum şi datele de calculator care sunt stocate în acesta, prelucrate, încărcate sau transmise în scopul funcţionării, utilizării, protecţiei şi întreţinerii.

(18) Datele pe calculator reprezintă orice reprezentare a faptelor, informaţiilor sau ideilor într-o formă adecvată pentru prelucrarea într-un sistem informatic.

(19) Un program de calculator este un set de date de calculator care pot determina un sistem informatic să efectueze o anumită funcţie.

(20) Infracţiunea motivată de ură este o infracţiune comisă din motive ale originii rasiale sau etnice, handicapului, sexului, orientării sexuale sau identităţii de gen a unei alte persoane. Această acţiune va fi considerată o circumstanţă agravantă, dacă prezentul Cod penal nu prevede în mod explicit o pedeapsă mai severă.

(21) Bunurile obţinute dintr-o faptă penală sunt considerate drept câştiguri directe materiale imediate dintr-o infracţiune care constă în orice majorare a patrimoniului sau prevenire a diminuării acestuia ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, bunuri în care au fost transformate beneficiile directe ale unei infracţiuni sau bunuri în care au fost transformate beneficiile imediate ale unei infracţiuni, indiferent dacă aceasta se află pe teritoriul sau în afara Republicii Croaţia.

(22) Mita este orice răsplată, cadou sau orice alt beneficiu material sau nepatrimonial necuvenit, indiferent de valoare.

(23) Victima unei infracţiuni este o persoană fizică căreia, printr-o acţiune ilegală, i-au fost provocate dureri fizice sau psihice, suferinţe emoţionale, daune materiale sau încălcări substanţiale ale drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale.

 

Partea specială

Capitolul IX

Infracţiuni împotriva umanităţii şi demnităţii umane

Art. 88. Genocidul

(1) Persoana care, cu scopul de a distruge total sau parţial un grup naţional, etnic, rasial sau religios, ca atare:

1. ucide membrii grupului,

2. provoacă membrilor grupului leziuni corporale grave sau le deteriorează grav sănătatea,

3. plasează grupul în condiţii de viaţă care au drept scop distrugerea totală sau parţială a acestuia,

4. aplică măsuri care au drept scop împiedicarea creşterii natalităţii grupului, sau

5. strămută forţat copiii într-un alt grup,

va fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoarea de minimum zece ani sau cu închisoarea pe termen lung.

(2) Celui care ordonă comiterea unui act de genocid i se va aplica pedeapsa prevăzută la alineatul 1.

(3) Dacă o persoană instigă direct la comiterea unui genocid, va fi pedepsită cu închisoarea de la unu la zece ani.

Art. 89. Actul de agresiune

(1) Dacă o persoană care are puterea să controleze sau să guverneze acţiunea politică sau militară a unui stat, să folosească forţele armate ale unui stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat sau să se opună într-un alt mod Cartei Naţiunilor Unite, va comite un act de agresiune care, prin caracteristicile sale, complexitatea şi proporţionalitatea sa, reprezintă o încălcare a Cartei Naţiunilor Unite, va fi pedepsită cu închisoarea de minimum cinci ani sau cu detenţiunea pe termen lung.

(2) Persoanei care participă la acţiunea forţelor armate de la alineatul 1 i se va aplica pedeapsa privativă de libertate de la trei la cincisprezece ani.

(3) Cel care va instiga direct şi public la crima de agresiune va fi pedepsit cu închisoarea de la unu la zece ani.

(4) Act de agresiune în sensul alineatului 1, indiferent dacă anterior a fost declarat sau nu război, se consideră:

1. invadarea sau atacul forţelor armate ale unui stat asupra teritoriului altui stat sau ocupaţia militară, chiar şi temporară, care reprezintă consecinţa unei astfel de invazii sau atac, anexarea totală sau parţială a teritoriului altui stat sau a unei părţi a altui stat, prin folosirea forţei,

2. bombardarea de către forţele armate ale unui stat a teritoriului altui stat sau folosirea oricărui armament al unui stat pe teritoriul altui stat,

3. blocarea porturilor sau litoralului unui stat de către forţele armate ale altui stat,

4. atacarea de către forţele armate ale unui stat a uscatului, mării, forţelor aeriene, forţelor maritime şi flotei aeriene ale altui stat,

5. utilizarea forţelor armate ale unui stat care se află pe teritoriul unui alt stat cu acordul său, contrar condiţiilor stabilite în acordul dintre acestea sau prelungirea prezenţei forţelor militare pe teritoriul celuilalt stat după expirarea acordului,

6. acordarea permisiunii ca teritoriul unui stat pe care acesta l-a pus la dispoziţia unui alt stat să fie folosit de acesta pentru agresiunea împotriva unui stat terţ, sau

7. trimiterea de către stat sau în numele statului a unor bande, grupuri, forţe paramilitare sau mercenari înarmaţi care efectuează acţiuni armate împotriva unui alt stat, acţiuni care, prin gravitatea lor, corespund acţiunilor menţionate anterior sau participarea semnificativă a statului la astfel de acţiuni.

Art. 90. Infracţiuni împotriva umanităţii

(1) Cel care, încălcând regulile dreptului internaţional în cadrul unui atac mai amplu sau constant împotriva populaţiei civile, având cunoştinţă despre acest atac:

1. ucide o altă persoană,

2. în scopul exterminării impune unei populaţii civile condiţii de viaţă cu scopul de a provoca distrugerea sa parţială,

3. înrobeşte o persoană în sensul că exercită asupra ei anumite sau toate prerogativele care decurg din dreptul de proprietate, inclusiv exercitarea unor astfel de prerogative în traficul de persoane,

4. expulzează sau strămută cu forţa alte persoane, prin extrădare sau prin alte măsuri de forţă, din zona în care locuiesc în mod legal, fără motivele prevăzute de dreptul internaţional,

5. închide în mod ilegal o altă persoană sau o privează de libertate în alt mod ilegal,

6. torturează persoana care a fost privată de libertate sau care se află sub supravegherea inculpatului, astfel încât îi provoacă în mod intenţionat dureri fizice sau psihice grave sau suferinţe, altele decât cele, care sunt consecinţa inerentă sau accidentală a unei pedepsiri legale,

7. violează o altă persoană, o ţine în sclavie sexuală, o forţează să se prostitueze, ţine ilegal închisă o femeie care a rămas gravidă forţat, pentru a influenţa compoziţia etnică a unei populaţii sau pentru a pentru a comite alte încălcări grave ale dreptului internaţional faţă de cealaltă persoană, fără consimţământul ei, şi când nu este justificată din motive medicale anularea capacităţii de reproducere biologică sau pentru a comite alte tipuri de violenţă sexuală de complexitate comparabilă,

8. persecută un anumit grup sau o anumită comunitate definită pe motive politice, rasiale, etnice, culturale, religioase, sexuale sau de altă natură, considerate, în general, inadmisibile de dreptul internaţional şi comite acestea în legătură cu oricare dintre faptele descrise la articolele 88-91 din prezentul Cod penal, astfel încât privează o altă persoană, datorită apartenenţei acesteia la un anumit grup sau la o anumită comunitate, în mod intenţionat într-o mare măsură, contrar dreptului internaţional, de drepturile fundamentale,

9. arestează, reţine sau răpeşte persoane în numele sau cu permisiunea, sprijinul sau consimţământul unui stat sau al unei organizaţii politice şi, ulterior, refuză să recunoască această privare de libertate sau refuză orice informaţie despre soarta sau locul în care se află persoanele, cu scopul de a le priva de protecţia juridică pe o perioadă mai lungă de timp,

10. în cadrul regimului instituţionalizat de opresiune şi dominaţie sistematică a unui grup rasial asupra unui alt grup sau grupuri rasiale şi, în scopul menţinerii unui astfel de regim, comite o faptă inumană descrisă în prezentul articol sau o faptă similară cu una din aceste fapte (infracţiunea de apartheid) sau

11. dacă comite alte acte inumane de natură similară, provocând în mod deliberat suferinţe şi vătămări corporale grave, respectiv lezarea gravă a sănătăţii,

se pedepseşte cu închisoarea de minimum cinci ani sau pe detenţiunea termen lung.

(2) Se va aplica pedeapsa de la alineatul 1 al acestui articol aceluia care va ordona una din infracţiunile menţionate.

Art. 91. Infracţiunile de război

(1) Orice persoană care, încălcând regulile dreptului internaţional în timpul unui război, ocupaţie sau conflict armat internaţional sau unui conflict armat care nu are importanţă internaţională, comite una dintre următoarele încălcări grave împotriva persoanelor sau bunurilor protejate în temeiul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949:

1. omor,

2. tortură sau tratament inuman, inclusiv experimente biologice,

3. cauzarea de suferinţe mari, de vătămări corporale grave sau lezarea gravă a sănătăţii,

4. expulzarea ilegală, transferul sau deţinerea ilegală a unei persoane protejate în detenţie,

5. forţarea unui deţinut de război sau a unei alte persoane protejate să servească în unităţi de forţă ostilă,

6. prejudicierea intenţionată a drepturilor prizonierului de război sau ale altei persoane protejate la un proces echitabil,

7. luarea de ostatici, sau

8. distrugerea şi confiscarea bunurilor de mari dimensiuni care nu sunt justificate de necesităţi militare, fie că sunt săvârşite în mod ilegal sau arbitrar,

se pedepsesc cu închisoarea de cel puţin cinci ani sau cu detenţiunea pe termen lung.

(2) Oricine, prin încălcarea regulilor dreptului internaţional în timpul războiului, al ocupaţiei sau al conflictului armat internaţional fără importanţă internaţională, comite alte încălcări grave ale drepturilor şi cutumelor aplicabile unui conflict armat sau unui conflict armat fără importanţă internaţională, în conformitate cu dreptul internaţional existent, acesta fiind oricare dintre următoarele acte:

1. atacul asupra unei populaţii civile sau împotriva unor civili care nu sunt direct implicaţi în ostilităţi,

2. orientarea atacurilor împotriva clădirilor civile, respectiv clădirile care nu sunt ţinte militare,

3. atacuri împotriva persoanelor, dispozitivelor, materialelor, unităţilor sau vehiculelor implicate în ajutor umanitar sau într-o misiune de menţinere a păcii, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, atâta timp cât acestea au dreptul la protecţia civililor sau a obiectelor civile, în conformitate cu prevederile legii internaţionale de război,

4. lansarea unui atac, ştiind că un astfel de atac ar duce în cele din urmă la moartea sau rănirea civililor sau la deteriorarea obiectelor civile sau la daune grave, pe termen lung şi extinse în mediul înconjurător, care ar fi în mod evident excesive în raport cu câştigurile militare concrete şi directe aşteptate,

5. atacarea sau bombardarea, prin orice mijloace, a oraşelor, a satelor, a aşezărilor sau a clădirilor lipsite de apărare şi care nu sunt obiective militare,

6. uciderea sau rănirea unui soldat care s-a predat, după ce a depus armele sau a rămas fără mijloace de luptă,

7. utilizarea necorespunzătoare a drapelelor la încheierea ostilităţilor, a drapelelor sau însemnelor militare şi uniformelor inamicului sau ale Naţiunilor Unite, precum şi a semnelor speciale ale Convenţiilor de la Geneva, utilizare care a condus la deces sau vătămări grave,

8. relocarea, directă sau indirectă, a unor părţi ale propriei populaţii civile pe teritoriul ocupat de forţele de ocupaţie sau deportarea sau dislocarea întregii populaţii din zona ocupată sau o parte a acesteia în interiorul sau în afara teritoriului respectiv,

9. orientarea atacurilor împotriva clădirilor dedicate religiei, educaţiei, artei, ştiinţei sau scopurilor umanitare, împotriva monumentelor istorice şi bunurilor culturale, a spitalelor şi a locurilor unde sunt adunaţi bolnavi şi răniţi, cu condiţia să nu fie obiective militare,

10. supunerea persoanelor care au făcut parte din guvernarea părţii inamice mutilării fizice, prelevării de ţesuturi sau de organe în vederea transplantului sau a unor teste medicale sau ştiinţifice de orice natură, care nu sunt justificate de tratamentul medical, stomatologic sau spitalicesc al persoanelor în cauză şi care nu se desfăşoară în interesul lor şi care duc la deces sau sunt un pericol grav pentru sănătatea unei astfel de persoane sau a persoanelor,

11. uciderea sau rănirea insidioasă a membrilor naţiunii sau armatei inamice,

12. proclamarea că inamicului nu îi vor fi acordate niciun fel de graţieri,

13. distrugerea sau confiscarea bunurilor inamicului, excepţie fiind doar atunci când acest lucru este necesar pentru nevoile de război,

14. proclamarea drepturilor şi acţiunilor cetăţenilor părţii inamice ca fiind interzise, suspendate sau nepermise în cadrul procesului judiciar,

15. forţarea cetăţenilor părţii inamice să participe la operaţiunile de război orientate împotriva propriei ţări, chiar dacă au fost în slujba părţii beligerante înaintea începerii războiului,

16. jefuirea oraşelor şi a localităţilor,

17. utilizarea otrăvurilor sau a armelor chimice,

18. utilizarea gazelor toxice, a gazelor sufocante sau a altor gaze şi a tuturor lichidelor, substanţelor sau dispozitivelor similare,

19. utilizarea gloanţelor care în corpul uman se răspândesc sau se dispersează uşor,

20. folosirea armelor, a rachetelor, a materialelor şi a altor forme de război care, prin natura lor, provoacă leziuni sau suferinţe inutile sau a căror proprietate, contrar legii internaţionale de război, nu diferenţiază între scopurile militare şi cele civile, dacă o astfel de armă, proiectil, material sau modalitate de luptă face obiectul unei interdicţii globale,

21. profanarea demnităţii personale, îndeosebi practicile umilitoare şi degradante, pedeapsa colectivă,

22. violul, sclavia sexuală, forţarea prostituţiei sau provocarea unei sarcini violente, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală care constituie o încălcare gravă a Convenţiilor de la Geneva,

23. exploatarea prezenţei civililor sau a altor persoane protejate pentru ca anumite locuri, zone sau forţe militare să fie protejate de operaţiunile militare,

24. orientarea atacurilor asupra clădirilor, materialelor, unităţilor medicale şi a mijloacelor de transport şi personalului care utilizează însemnele speciale ale Convenţiilor de la Geneva în conformitate cu dreptul internaţional,

25. recurgerea la înfometarea civililor, ca modalitate de război, prin refuzarea resurselor necesare pentru supravieţuire, inclusiv împiedicarea accesului la ajutorul umanitar, prevăzut de Convenţiile de la Geneva,

26. recrutarea copiilor pentru forţele armate naţionale sau pentru grupările militare separate de forţele armate ale statului sau utilizarea lor în participarea activă la ostilităţi;

27. transferul populaţiei civile din motive legate de conflict, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar din motive de siguranţă civilă sau este un motiv militar inevitabil,

se pedepseşte cu închisoare de cel puţin trei ani.

(3) Pedeapsa de la alineatul 1 a acestui articol se va aplica aceluia care comite fapta prevăzută la alineatul 2 faţă de un număr mare de oameni într-un mod deosebit de brutal sau insidios, în folosul propriu sau din alte motive josnice.

(4) Cel care ordonă comiterea unei fapte de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol se va pedepsi ca şi când ar fi comis el însuşi această faptă.

Art. 92. Abuzul negociatorilor

Oricine care încalcă regulile dreptului internaţional în timpul unui război sau al unui conflict armat, jigneşte, abuzează sau reţine negociatorul sau escorta lui sau îi împiedică să se întoarcă sau încalcă într-un alt fel inviolabilitatea lor, se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

Art. 93. Utilizarea abuzivă a însemnelor internaţionale

Persoana care, în domeniul operaţiunilor armate, abuzează sau în mod neautorizat poartă un drapel sau un semn al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al Crucii Roşii sau simboluri corespunzătoare acestora sau alte semne internaţionale recunoscute, prin care se marchează anumite obiecte în scopul protecţiei împotriva operaţiunilor armate, se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

Art. 94. Amânarea nejustificată a returnării prizonierilor de război

Persoana care încalcă normele dreptului internaţional, după terminarea războiului sau a conflictului armat, ordonând sau efectuând amânarea nejustificată a returnării prizonierilor de război sau a civililor, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

Art. 95. Recrutarea mercenarilor

(1) Orice persoană care, încălcând regulile dreptului internaţional, recrutează, foloseşte, plăteşte sau pregăteşte un mercenar pentru a participa la un conflict armat sau la un act comun de violenţă menită să doboare un guvern, să submineze integritatea teritorială a unui stat sau să pună în pericol structura sa constituţională, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

(2) Oricine recrutează un copil în forţele armate sau grupări armate separate de forţele armate, sau foloseşte un astfel de copil în acţiuni directe împotriva inamicilor, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

(3) Persoana care, în scopul obţinerii unui câştig material în calitate de mercenar adult, participă direct la un conflict armat sau la un act comun de violenţă, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 96. Responsabilitatea comandantului

(1) Un comandant militar sau superior civil sau o persoană care efectiv acţionează ca un comandant militar sau superior civil, care nu împiedică o persoană aflată sub comanda şi controlul său real sau autoritatea şi supravegherea sa reală să comită infracţiunea prevăzută la articolele 88-91 din această lege va fi pedepsit ca şi cum ar fi comis el această faptă. În acest caz, dispoziţia articolului 20 alineatul (3) din prezentul act nu se aplică.

(2) Un comandant militar sau o persoană care efectiv acţionează în calitate de comandant militar, care a ratat supravegherea forţelor aflate sub comanda sau sub monitorizarea sa reală sau sub autoritatea şi controlul său real, dacă trebuia să ştie că forţele sale comit sau urmează să comită o infracţiune, conform articolelor 88-91 din prezentul Cod penal şi nu a luat toate măsurile necesare şi rezonabile care ţin de competenţa sa pentru a le împiedica se va pedepsi cu închisoarea de la trei până la cincisprezece ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alin. (2) va fi aplicată unui superior pentru toate celelalte relaţii de superioritate şi subordonare, cu excepţia celor menţionate la alineatul (2), care şi-a neglijat conştient supravegherea subordonaţilor aflaţi sub autoritatea şi monitorizarea sa efectivă, a ignorat cu bună ştiinţă informările despre infracţiunile pe care le comit sau sunt pregătiţi să le comită, infracţiuni care sunt prevăzute la articolele 88-91 din prezentul Cod penal şi dacă aceste fapte intră în sfera prerogativelor şi supravegherii sale efective, iar această persoană nu a luat toate măsurile necesare şi raţionale care erau în puterea sa să le ia, pentru a împiedica aceste persoane să comită infracţiunea respectivă.

(4) Dacă supravegherea prevăzută la alineatele 2 şi 3 ale prezentului articol este omisă din culpă, cel care a comis-o va fi pedepsit cu închisoare de la unu la zece ani.

(5) Persoanele menţionate la alineatele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, care nu transmit informaţiile despre infracţiunile de la articolele 88-91 ale prezentului Cod penal organelor superioare în scopul anchetării şi urmăririi penale a făptuitorilor direcţi care le sunt subordonaţi vor fi pedepsite cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 97. Terorismul

(1) Orice persoană care, pentru a intimida grav o persoană sau pentru a forţa un stat sau o organizaţie internaţională să facă sau să nu facă ceva sau pentru a perturba sau a distruge în mod grav structurile constituţionale, politice, economice sau sociale fundamentale ale unui stat sau ale unei organizaţii internaţionale, comite una din următoarele fapte, care pot dăuna grav statului sau organizaţiei internaţionale:

1. comiterea de atacuri asupra vieţii unei persoane care pot provoca moartea,

2. comiterea de atacuri fizice asupra altei persoane,

3. răpirea sau luarea de ostatici,

4. distrugerea de clădiri de stat sau publice, a sistemului de trafic, infrastructurii inclusiv sistemelor informatice, platformelor fixe din centura epicontinentală, locurilor publice sau bunurilor private, care pot pune în pericol viaţa oamenilor sau pot cauza daune economice considerabile,

5. răpirea aeronavelor, a navelor sau a altor mijloace de transport în comun sau de transport de mărfuri,

6. fabricarea, deţinerea, achiziţionarea, transportul, furnizarea sau utilizarea de arme, explozivi, arme nucleare, biologice sau chimice, precum şi cercetarea şi dezvoltarea armelor nucleare, biologice sau chimice,

7. evacuarea substanţelor periculoase sau provocarea de incendii, explozii sau inundaţii prin care sunt puse în pericol vieţile oamenilor,

8. perturbarea sau suspendarea aprovizionării cu apă, electricitate sau alte resurse naturale de bază, punându-se astfel în pericol vieţile oamenilor,

9. posesia sau utilizarea substanţelor radioactive sau fabricarea, posesia sau utilizarea unui dispozitiv pentru activarea, dispersia sau emanarea de materiale radioactive sau radiaţii ionizante, folosirea sau deteriorarea unui obiect nuclear în aşa fel încât să provoace descărcarea sau pericolul de eliberare a materialului radioactiv sau, prin folosirea forţei sau a ameninţării, solicitarea de material radioactiv, dispozitiv de activare, dispersare sau emiţătoare ale materialului radioactiv sau ale obiectului nuclear

se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(2) Persoanei care ameninţă că va comite infracţiunea de la alineatul 1 i se va aplica o pedeapsă de la şase luni la cinci ani de închisoare.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 provoacă o distrugere însemnată sau se produce moartea uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de cel puţin cinci ani.

(4) În cazul în care făptuitorul, cu ocazia săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. (1), intenţionează să omoare una sau mai multe persoane, se pedepseşte cu închisoarea de cel puţin zece ani sau cu detenţiunea pe termen lung.

Art. 98. Finanţarea terorismului

(1) Persoana care furnizează sau colectează, în mod direct sau indirect, fondurile care sunt utilizate sau ştiind că vor fi utilizate, total sau parţial, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni menţionate la articolele 97, 99-101, articolul 137, articolul 216 alineatele 1 - 3, articolul 219, articolul 223, articolul 224, articolele 352 - 355 ale prezentului Cod penal sau alte infracţiuni care cauzează decesul sau vătămarea corporală gravă a unei persoane civile sau a unei alte persoane neimplicate activ într-un conflict armat, dacă scopul actului este de a intimida populaţia sau de a forţa un stat sau organizaţie internaţională să facă sau să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) Se va aplica pedeapsa prevăzută la alineatul 1 oricărei persoane care furnizează sau colectează, direct sau indirect, fonduri pentru a le folosi sau ştiind că acestea vor fi utilizate, parţial sau total, de către terorişti sau o organizaţie teroristă.

(3) Mijloacele de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol vor fi confiscate.

Art. 99. Instigarea publică la terorism

Persoana care expune sau transmite în public idei care instiga, direct sau indirect, la săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la articolele 97, 98, 137, 216 alineatele 1-3, 219, 223, 224, articolele 352-355 ale prezentului Cod penal, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

Art. 100. Recrutarea pentru terorism

Persoana care încearcă să recruteze o altă persoană să se alăture unei organizaţii teroriste pentru a contribui la săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la articolele 97, 102, 137, 216, alineatele 1-3, art. 219, art. 223, art. 224, art. 352-355 ale prezentului Cod penal, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

Art. 101. Instruirea pentru terorism

Persoana care dă instrucţiuni cu privire la producerea şi utilizarea dispozitivelor explozive, a armelor de foc şi a altui armament sau a substanţelor dăunătoare sau periculoase sau cu privire la alte metode şi tehnici specifice, cunoscând faptul că asemenea abilităţi vor fi folosite pentru comiterea de infracţiuni de la articolele 97, 98, 137, 216 alineatele 1-3, 219, 223, 224, 352-355 ale prezentului Cod penal va fi condamnată la închisoare de la unu până la zece.

Art. 102. Asocierea în scopuri teroriste

(1) Persoana care organizează sau conduce o asociaţie criminală al cărei scop este comiterea de infracţiuni prevăzute de articolele 97-101, articolul 137, articolul 216 alineatele 1-3, articolele 219, 223, 224, 352-355 ale prezentului Cod penal sau a unei alte infracţiuni al cărei scop este să provoace rănirea civililor sau a altei persoane care nu este angajată activ în conflictul armat, dacă scopul acestei infracţiuni este să intimideze populaţia sau să oblige un stat sau o organizaţie internaţională să facă sau să nu facă ceva, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(2) Persoana care devine membru al asociaţiei criminale de la alineatul 1 sau întreprinde o acţiune despre care ştie că va contribui la realizarea scopului organizaţiei teroriste va fi pedepsită cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol care, prin dezvăluirea la timp a asociaţiei criminale, împiedică săvârşirea infracţiunilor menţionate la alineatul 1 sau membrul unei organizaţii teroriste care o dezvăluie înainte ca, în calitate de membru al acesteia, sau pentru organizaţia teroristă să comită infracţiunea menţionată la alineatul 1 poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 103. Pregătirea infracţiunilor împotriva valorilor protejate de dreptul internaţional

Persoanei care pregăteşte comiterea infracţiunilor de la articolele 88-99 şi articolele 91 şi 97 ale prezentului Cod penal i se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 104. Tortura şi alte tratamente cu cruzime, inumane sau degradante şi umilitoare sau alte pedepse

Persoana oficială sau persoana care, la instigarea sau cu consimţământul explicit sau tacit al persoanei oficiale sau al altei persoane care acţionează în calitate de persoană oficială, provoacă altei persoane o gravă suferinţă fizică sau psihică sau o suferinţă cu scopul de a obţine informaţii sau recunoaşterea faptei sau de a o pedepsi pentru o infracţiune pe care a comis-o sau este suspectată că a comis-o ea sau o altă persoană sau dacă ea sau o altă persoană este intimidată sau dacă asupra sa sau asupra altei persoane se exercită presiuni sau din oricare alt motiv bazat pe orice formă de discriminare se va pedepsi cu închisoarea de la unu la zece ani.

Art. 105. Sclavia

(1) Persoana care, încălcând regulile dreptului internaţional, situează o altă persoană într-o relaţie de sclavie sau într-o relaţie similară sau o ţine într-un astfel de raport, o cumpără, o vinde, o predă sau mediază cumpărarea, vânzarea sau predarea unei asemenea persoane sau instigă pe altcineva să-şi vândă libertatea sau libertatea persoanei pe care o întreţine şi de care se îngrijeşte, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) Oricine transportă oameni care se află într-o situaţie de sclavie sau o situaţie similară se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Cel care cine comite faţă de un copil infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 va fi pedepsit cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 106. Traficul de persoane

(1) Orice persoană care, prin folosirea forţei sau ameninţării, a inducerii în eroare, a răpirii, prin abuz de putere sau de o situaţie gravă sau de dependenţă, prin acordarea sau primirea unui avantaj bănesc sau de altă natură, în scopul obţinerii consimţământului persoanei care supraveghează o altă persoană sau care, în alt mod, recrutează, transportă şi transferă, ascunde sau primeşte o persoană care controlează o altă persoană sau o schimbă sau transferă controlul asupra persoanei în scopul exploatării muncii acesteia prin muncă forţată sau al aservirii acesteia prin instituirea sclaviei sau a unui alt raport similar sau în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei şi pornografiei sau pentru încheierea unei căsătorii interzise sau silite sau în scopul folosirii unor părţi din corpul său sau pentru folosirea sa în conflicte armate sau pentru comiterea de fapte ilegale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

(2) Cu pedeapsa de la alineatul 1 se pedepseşte şi cel care recrutează, transportă, transferă, ascunde sau primeşte un copil sau îl schimbă şi transferă supravegherea copilului în scopul exploatării muncii sale prin muncă forţată sau al aservirii prin instituirea sclaviei sau a unei forme similare acesteia sau pentru exploatarea sa în scopul practicării prostituţiei, inclusiv a pornografiei sau pentru încheierea unei căsătorii interzise sau silite sau pentru o adoptare ilegală sau pentru prelevarea de părţi din corpul său sau pentru utilizarea sa în conflicte armate.

(3) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 este comisă împotriva unui copil sau infracţiunea de la alineatul 1 sau 2 a fost comisă de o persoană oficială în exercitarea serviciului său sau a fost comisă faţă de un număr mai mare de persoane sau a fost pusă în mod conştient în pericol viaţa uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la cincisprezece ani.

(4) Cu pedeapsa de la alineatul 1 se pedepseşte şi cel care, ştiind că persoana este victima traficului de persoane, foloseşte serviciile acesteia, care au ca rezultat una din formele de exploatare a sa menţionate la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol.

(5) Persoana care, cu scopul de a facilita săvârşirea infracţiunii de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol, reţine, confiscă, ascunde, deteriorează sau distruge documentul de călătorie sau documentul care să dovedească identitatea se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(6) Tentativa la infracţiunea prevăzută la alineatul 5 se pedepseşte.

(7) Consimţământul pentru exploatarea a înseşi persoanei în dauna căreia a fost comis traficul de persoane nu influenţează existenţa acestei infracţiuni.

Art. 107. Traficul cu părţi ale corpului uman şi cu embrioni umani

(1) Persoana care procură, deţine, transportă, transferă, păstrează, primeşte sau transplantează un organ uman, un ţesut, o celulă, un embrion, un fetus, dacă a ştiut sau a fost obligată şi a putut să ştie că provin de la o persoană care a fost victima traficului de persoane, în scopul prelevării de părţi ale corpului de la articolul 106 al prezentului Cod penal se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani.

(2) Persoana care, prin folosirea forţei sau a ameninţării, prin inducerea în eroare, înşelăciune, răpire, abuz de putere sau profitând de situaţia gravă sau de dependenţă a unei persoane, procură, deţine, transportă, transferă, păstrează, primeşte sau transplantează un organ uman, un ţesut, o celulă, un embrion, un fetus sau un cadavru, în scopul prelevării de părţi ale corpului se pedepseşte cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Persoana care, oferind o compensaţie bănească sau un alt beneficiu comparabil, procură un organ uman, un ţesut, o celulă, un fetus sau un cadavru, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

(4) Cu pedeapsa de la alineatul 3 se pedepseşte cel care, în scopul realizării unui câştig, determină o altă persoană să îl ajute să-i dea un organ propriu, un ţesut, o celulă, un embrion sau un fetus pentru o compensaţie bănească sau alte foloase.

(5) Persoana care extrage şi transplantează un organ uman, un ţesut, o celulă, sau un fetus, dacă a ştiut sau a trebuit şi a putut şti că pentru acesta donatorul a obţinut o compensaţie bănească sau alte foloase, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(6) Cu pedeapsa de la alineatul 5 se pedepseşte şi cel care face publicitate necesităţii sau disponibilităţii de organe umane, ţesuturi, celule, embrioni, fetuşi sau cadavre în scopul oferirii sau solicitării unei compensaţii băneşti sau a altor foloase.

Art. 108. Clonarea sau modificarea genomului uman

(1) Persoana care acţionează cu scopul creării unei fiinţe umane care împărtăşeşte acelaşi set de gene ale nucleului celulei cu alte fiinţe vii sau moarte se pedepseşte cu închisoare de la un an până la zece ani.

(2) Persoana care întreprinde o intervenţie orientată spre modificarea genomului uman care nu este în scopuri preventive, de diagnosticare sau terapeutice sau care este pentru scopuri preventive, de diagnosticare sau terapeutice, însă scopul real al modificării este introducerea de modificări în genomul urmaşului pacientului, se pedepseşte cu închisoarea de şase luni până la cinci ani.

Art. 109. Interdicţia amestecării celulelor sexuale umane cu cele ale animalelor

Persoana care fecundează un ovul feminin cu un spermatozoid al oricărei alte specii, alta decât cea umană, sau un ovul de animal de orice specie cu un spermatozoid uman, modifică embrionul uman prin transplantarea embrionilor animali sau spermatozoizi umani sau introduce un embrion animal într-o femeie se pedepseşte cu o pedeapsă cu închisoarea de la un an până la zece ani.

Capitolul X

Infracţiuni împotriva vieţii şi a corpului

Art. 110. Uciderea unei persoane

Persoana care ucide o altă persoană se va pedepsi cu închisoarea de minimum cinci ani.

Art. 111. Uciderea unei persoane în formă agravată

Închisoarea de minimum zece ani sau închisoarea de lungă durată se va aplica celui care:

1. ucide o altă persoană în mod crud şi perfid,

2. ucide o persoană deosebit de vulnerabilă pe motiv de vârstă, grave tulburări fizice sau psihice sau sarcină,

3. ucide un membru de familie după ce l-a abuzat în prealabil,

4. ucide pe cineva din interes personal, din simplă răzbunare, din ură sau din alte motive josnice,

5. ucide pe cineva în scopul comiterii sau al ascunderii unei alte infracţiuni,

6. ucide un funcţionar public aflat în exercitarea funcţiei sale oficiale.

Art. 112. Omorul

(1) Persoana care ucide o persoană când, datorită atacului, injuriilor grave sau abuzului de către aceasta, i-a fost provocată o stare îndelungată de suferinţă, iritabilitate pronunţată sau teamă, va fi pedepsită cu închisoarea de la unu la zece ani.

(2) Mama care îşi ucide copilul sub influenţa unei puternice suprasolicitări mentale din cauza sarcinii sau a naşterii se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni până la cinci ani.

(3) Persoana care ucide o altă persoană la cererea expresă şi serioasă a acesteia din milă pentru starea gravă a sănătăţii sale se pedepseşte cu închisoarea de maximum trei ani.

Art. 113. Uciderea din culpă

Persoana care provoacă din culpă moartea altei persoane se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni până la cinci ani.

Art. 114. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

(1) Persoana care incită o altă persoană la sinucidere sau din porniri josnice o ajută să se sinucidă, dacă sinuciderea va fi comisă sau va fi doar o tentativă se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Persoana care comite fapta de la alineatul 1 împotriva unui copil care a împlinit paisprezece ani sau împotriva unei persoane a cărei capacitate de înţelegere a actelor sale este extrem de redusă se va pedepsi cu o pedeapsă de la un an până la opt ani.

Art. 115. Întreruperea ilegală a sarcinii

(1) Cel care, contrar reglementărilor cu privire la întreruperea sarcinii, face, incită sau ajută la o întrerupere de sarcină cu consimţământul femeii însărcinate se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Dacă în urma infracţiunii de la alineatul 1 este provocat decesul persoanei însărcinate sau i se agravează starea sănătăţii, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) Persoana care efectuează o întrerupere de sarcină unei persoane însărcinate fără consimţământul acesteia va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la opt ani.

(4) Dacă prin infracţiunea de la alineatul 3 este provocat decesul persoanei însărcinate sau este grav afectată starea sănătăţii făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(5) Pentru tentativa de infracţiune de la alineatul 1 făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea.

Art. 116. Mutilarea organelor sexuale feminine

(1) Persoana care extirpă complet sau parţial sau modifică permanent organul sexual extern al unei persoane de sex feminin se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care incită sau ajută o persoană de sex feminin să se supună acţiunilor de la alineatul 1 se va pedepsi cu închisoarea de maximum trei ani.

(3) Persoana care comite infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol din ură faţă de un copil sau faţă de un membru de familie se va pedepsi cu închisoarea de la un an până la opt ani.

Art. 117. Vătămarea corporala

(1) Persoana care provoacă leziuni unei alte persoane sau îi agravează starea de sănătate se pedepseşte cu închisoarea de maximum un an.

(2) Persoana care comite infracţiunea de la alineatul 1 din ură faţă de un membru al familiei sau faţă de o persoană vulnerabilă din punctul de vedere al vârstei, al unor tulburări fizice sau psihice grave, invalidităţii sau sarcinii sau care are calitatea de funcţionar public în exercitarea serviciului sau a autorităţii publice se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Infracţiunea de la alineatul 1 va fi urmărită penal şi într-un proces privat.

Art. 118. Vătămarea corporală gravă

(1) Oricine provoacă vătămarea gravă a unei alte persoane sau îi vatămă grav sănătatea se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni până la cinci ani.

(2) Oricine comite fapta de la alineatul 1 din ură faţă de un membru de familie sau faţă de o persoană deosebit de vulnerabilă pe motiv de vârstă, tulburări fizice sau psihice, invaliditate sau sarcină sau în calitate de funcţionar public în exercitarea serviciului sau a autorităţii publice se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 119. Vătămarea corporală deosebit de gravă

(1) Dacă prin infracţiunea de la articolul 116, alineatele 1 şi 2 şi de la articolul 118 alineatul 1 al prezentului Cod penal este pusă în pericol viaţa unei persoane vătămate sau este distrusă permanent şi slăbită în mare măsură o parte importantă a corpului său sau i-a fost provocată o incapacitate permanentă de muncă celui vătămat sau i-a fost afectată permanent şi grav sănătatea, a fost desfigurat permanent sau i s-a provocat o incapacitate permanentă de reproducere, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Oricine comite fapta de la alineatul 1 din ură faţă de un membru de familie sau faţă de o persoană deosebit de vulnerabilă pe motiv de vârstă, tulburări fizice sau psihice, invaliditate sau sarcină sau în calitate de funcţionar public în exercitarea serviciului sau a autorităţii publice se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) Oricine provoacă în mod intenţionat una din consecinţele menţionate la alineatul 1 se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

Art. 120. Vătămări corporale grave cauzatoare de moarte

Dacă prin comiterea infracţiunilor de la articolele 116, 118 şi 119 ale prezentului Cod penal a fost provocată moartea, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la trei până la cincisprezece ani.

Art. 121. Vătămare corporală gravă din culpă

(1) Persoana care comite din culpă fapta prevăzută la articolul 118 din această lege se va pedepsi cu închisoarea de până la un an.

(2) Persoana care comite din culpă fapta prevăzută la articolul 119 din această lege se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 122. Participarea la o încăierare

(1) Persoana care participă la o încăierare sau la un atac al mai multor persoane, dacă încăierarea sau atacul au condus la moartea sau la vătămarea corporală gravă a uneia sau a mai multor persoane, pentru simpla participare se pedepseşte cu închisoarea până în trei ani.

(2) Persoana care organizează sau conduce un grup de trei sau mai multe persoane care participă la încăierarea sau la altercaţia sau atacul despre care se face vorbire la alineatul 1 sau organizează astfel de încăierări sau atacuri se pedepseşte cu închisoarea de la unu la opt ani.

(3) Nu constituie infracţiune fapta de la alineatul 1 dacă persoana a fost atrasă în încăierare fără voia ei sau doar s-a apărat sau i-a despărţit pe ceilalţi participanţi la încăierare.

Art. 123 Lăsarea fără ajutor

(1) Persoana care nu acordă asistenţă unei persoane a cărei viaţă se află în pericol, deşi ar putea să o facă fără un pericol mai mare pentru persoana sa sau pentru alta, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Persoana care nu acordă asistenţă unei persoane aflate într-un pericol provocat de ea, deşi ar putea să o facă fără un pericol mai mare pentru sine sau pentru altul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 124. Părăsirea unei persoane neajutorate

Persoana care părăseşte o persoană neajutorată care i-a fost încredinţată în condiţii periculoase pentru viaţa şi sănătatea acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Capitolul XI

Infracţiuni împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului

Art. 125. Violarea egalităţii în drepturi

(1) Persoana care pe motive rasiale, etnice, de culoare, sex, limbă, religie, convingeri politice sau de altă natură, origine naţională sau socială, proprietate, naştere, educaţie, statut social sau statut marital, vârstă, stare de sănătate, invaliditate, moştenire genetică, identitate de gen, exprimare, orientare sexuală sau alte motive, restricţionează sau condiţionează unei alte persoane dreptul de a dobândi bunuri sau de a beneficia de servicii, dreptul de a desfăşura activităţi, dreptul la angajare şi promovare sau cine, pe baza acestor diferenţe sau afinităţi, conferă altei persoane privilegii sau beneficii se pedepseşte cu închisoarea de maximum trei ani.

(2) Se va aplica pedeapsa de la alineatul 1 celui care persecută anumite persoane sau organizaţii din cauza angajamentului acestora pentru egalitatea dintre oameni.

Art. 126. Violarea dreptului de exprimare a apartenenţei naţionale

(1) Persoana care contestă sau limitează unei membru al unei minorităţi naţionale dreptul la libera exprimare a naţionalităţii sau la autonomia culturală se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se va aplica oricărei persoane care se opune utilizării limbii şi alfabetului, îngrădeşte sau restricţionează dreptul persoanei de a-şi folosi limba şi alfabetul.

Art. 127. Violarea libertăţii de gândire şi de exprimare

(1) Persoana care neagă sau restricţionează libertatea de exprimare sau de manifestare publică, libertatea presei sau a altor mijloace de comunicare sau înfiinţarea liberă a unui organ public de informare în masă se pedepseşte cu închisoarea de un an.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică celui care ordonă sau aplică cenzura sau jurnalistului care restricţionează în mod ilegal libertatea de informare.

(3) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi celui care împiedică ilegal tipărirea, vânzarea sau distribuirea de cărţi, reviste, ziare sau alte materiale sau producerea şi difuzarea programelor de radio şi de televiziune, a programelor agenţiilor de ştiri sau publicarea altor materiale cu conţinut mediatic.

Art. 128. Violarea dreptului la adunare şi protest

(1) Persoana care interzice sau restricţionează dreptul la adunarea publică sau manifestarea paşnică organizate în conformitate cu legea se va pedepsi cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică celui care prin forţă, ameninţare periculoasă sau prin orice alt mijloc împiedică, face imposibilă sau blochează semnificativ adunarea publică sau protestul paşnic organizat potrivit legii.

Art. 129. Violarea dreptului la asociere

Oricine interzice sau restrânge dreptul de înfiinţare a partidelor politice, sindicatelor sau altor asociaţii, aderarea la acestea sau părăsirea acestora în conformitate cu legea se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Art. 130. Violarea exprimării libere a credinţei

(1) Persoana care restrânge sau restricţionează libertatea conştiinţei şi a religiei, exprimarea publică a credinţei sau a unei alte convingeri se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica celui care refuză comunităţii religioase care funcţionează în conformitate cu legea dreptul la egalitate cu alte comunităţi religioase din Republica Croaţia sau îi refuză sau restricţionează desfăşurarea publică de ceremonii religioase, înfiinţarea şi conducerea de şcoli, instituţii de învăţământ, institute, instituţii de caritate sau de binefacere.

Capitolul XII

Infracţiuni împotriva relaţiilor de muncă şi a asigurărilor sociale

Art. 131. Încălcarea dreptului la muncă

(1) Persoana care reziliază contractul de muncă al unui muncitor pe motiv că acesta, de bunăcredinţă, datorită unei suspiciuni motivate de corupţie, s-a adresat sau a depus o plângere la autorităţile competente ale statului se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

(2) Se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la alineatul 1 al acestui articol acela care reziliază contractul de muncă al unuia sau mai multor muncitori datorită participării acestora la o grevă organizată conform legii, contractului colectiv şi regulilor sindicatului.

(3) Se pedepseşte cu pedeapsa de la alineatul 1 al acestui articol acela care nu aplică o sentinţă judecătorească definitivă prin care s-a dispus reîncadrarea muncitorului la locul de muncă.

Art. 132. Neplata salariului

(1) Persoana care nu achită o parte sau întregul salariu unuia sau mai multor muncitori se pedepseşte cu închisoare de maximum trei ani.

(2) Cu pedeapsa de la alineatul 1 se pedepseşte şi persoana care nu furnizează date sau furnizează date false pentru stabilirea salariului şi în acest mod nu le achită salariul sau achită parţial salariul.

(3) Fapta de alineatul 1 nu se pedepseşte dacă neplata s-a produs datorită imposibilităţii de a dispune de mijloacele financiare în contul angajatorului sau datorită lipsei de mijloace financiare în contul angajatorului, care nu s-a produs pentru a se evita plata salariilor.

(4) Dacă făptuitorul de la alineatul 1 achită ulterior salariile restante poate fi scutit de pedeapsă.

(5) Prin achitare în sensul prezentului articol se înţelege salariul de bază şi toate celelalte plăţi în bani sau în natură pe care muncitorul le primeşte în baza muncii, în sumă brută, care includ şi contribuţiile din salariu şi pe salariu, conform unei reglementări speciale.

Art. 133. Hărţuirea la locul de muncă

(1) Cel care, la locul de muncă sau în legătură cu munca jigneşte, umileşte, hărţuieşte sau deranjează într-un alt fel pe altcineva, afectându-i astfel sănătatea sau încălcându-i drepturile, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Infracţiunea de la alineatul 1 va fi urmărită penal la plângere prealabilă.

Art. 134. Violarea dreptului la asigurare socială

Oricine refuză sau restricţionează dreptul la pensie sau la asigurările de sănătate sau la asigurarea de şomaj prevăzută de lege sau care refuză plata contribuţiei pentru angajarea persoanelor cu handicap, dacă prin aceasta nu sunt întrunite caracteristicile unei alte infracţiuni, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 135. Angajarea ilegală

Persoana care angajează o persoană care locuieşte ilegal pe teritoriul Republicii Croaţia şi care nu este cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene şi nu beneficiază de dreptul la libera circulaţie în Uniunea Europeană, în condiţii de muncă exploatatoare sau care ştie că persoana respectivă este victima traficului de persoane sau că este mai tânără de optsprezece ani sau cine, pentru o perioadă îndelungată sau în mod repetat, angajează astfel de persoane sau în acelaşi timp angajează un număr mare de astfel de persoane se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

Capitolul XIII

Infracţiuni împotriva libertăţii personale

Art. 136. Privarea ilegală de libertate

(1) Persoana care închide ilegal o altă persoană, o ţine închisă sau în alt mod o privează sau îi restricţionează libertatea de circulaţie se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Orice persoană care, în mod ilegal, privează de libertate o altă persoană cu scopul de a o forţa să facă sau să nu facă ceva sau să sufere se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol este comisă împotriva unui copil sau privarea ilegală de libertate a durat mai mult de cincisprezece zile sau a fost săvârşită cu cruzime sau persoana care a fost ilegal privată de libertate a suferit vătămări corporale grave sau fapta a fost săvârşită de un funcţionar în executarea serviciului său sau a autorităţii publice, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatele (1), (2) şi (3) ale prezentului articol a fost provocată moartea persoanei private ilegal de libertate, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la trei la cincisprezece ani.

(5) Făptuitorul care eliberează de bunăvoie persoana privată ilegal de libertate înainte de atingerea scopului menţionat la alineatul 2 poate fi scutit de pedeapsă.

(6) Tentativa la infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol se pedepseşte.

Art. 137. Răpirea

(1) Persoana care privează ilegal de libertate o altă persoană cu scopul de a forţa o persoană terţă să facă sau să nu facă ceva sau să sufere se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 a fost comisă cu ameninţarea persoanei răpite că va fi ucisă sau a fost comisă în mod brutal, sau persoanei răpite i-a fost provocată o vătămare corporală gravă sau a fost comisă împotriva unui copil sau a unei persoane invalide, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la unu la zece ani.

(3) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 a provocat moartea persoanei răpite, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) Făptuitorul care eliberează de bunăvoie persoana răpită înainte de atingerea scopului de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 138. Şantajul

(1) Persoana care constrânge pe altcineva cu forţa sau cu o ameninţare serioasă să facă sau să nu facă ceva, să sufere se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol este urmărită conform unei plângeri penale, cu excepţia situaţiei când este comisă din ură, contra unui copil, a unei persoane invalide sau contra unui membru al familiei.

Art. 139. Ameninţarea

(1) Persoana care ameninţă pe altcineva cu un rău pentru a-i produce o stare de temere sau nelinişte se va pedepsi cu închisoarea de până la un an.

(2) Persoana care ameninţă serios pe altcineva sau o persoană apropiată acestuia cu moartea, că îl va răni grav fizic, că îl va răpi sau că îl va priva de libertate sau că îi va provoca un rău prin provocarea unui incendiu, a unei explozii, unei radiaţii ionizante, cu arma, cu instrumente periculoase sau cu alte mijloace periculoase sau că îi va distruge poziţia socială sau existenţa materială se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatele (1) şi (2) este săvârşită împotriva unei persoane oficiale sau cu responsabilităţi în legătură cu activitatea sau poziţia sa sau împotriva unui jurnalist în legătură cu locul de muncă al acestuia sau împotriva unui număr mai mare de persoane sau dacă a provocat o agitaţie semnificativă în rândul populaţiei sau dacă persoana care este ameninţată se află de mult timp într-o situaţie dificilă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi cinci ani.

(4) Infracţiunea menţionată la alineatul 1 se urmăreşte la plângere prealabilă, iar infracţiunea prevăzută la alineatul 2 va fi urmărită penal la plângere prealabilă, cu excepţia cazului în care infracţiunea menţionată la alineatele 1 sau 2 este comisă din ură, împotriva unui copil sau împotriva unei persoane cu dizabilităţi sau împotriva unui membru al familiei.

Art. 140. Hărţuirea

(1) Persoana care urmăreşte sau spionează insistent şi de mult timp o altă persoană sau stabileşte sau încearcă să stabilească un contact nedorit sau o sperie în alt mod, provocându-i astfel anxietate sau teamă pentru siguranţa sau securitatea sa sau a persoanelor apropiate ei se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 este săvârşită împotriva actualului sau fostului soţ/soţii sau împotriva actualului sau fostului partener/partenere sau împotriva fostului partener/partenere de acelaşi sex, împotriva persoanei cu care făptuitorul se afla într-o relaţie strânsă sau împotriva unui copil, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

(3) Infracţiunea la care se face referire în alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol va fi urmărită penală în la plângere prealabilă, cu excepţia situaţiei când este comisă împotriva unui copil.

Capitolul XIV

Infracţiuni împotriva intimităţii

Art. 141. Violarea de domiciliu şi a sediului profesional

(1) Persoana care pătrunde fără drept într-o locuinţă, încăpere de domiciliu sau destinată derulării relaţiilor comerciale a unei alte persoane sau într-un spaţiu închis sau împrejmuit care aparţin acelui spaţiu de domiciliu sau de afaceri sau care, la cererea persoanei autorizate, refuză a le părăsi se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol este săvârşită de o persoană oficială în exercitarea serviciului sau funcţiei sale oficiale, se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol va fi urmărită penal la plângere prealabilă.

Art. 142. Violarea secretului corespondenţei şi a altor colete

(1) Deschiderea fără drept a unui colet poştal, a unei scrisori, telegrame, a unui e-mail sau a altor mijloace de comunicare ale unei alte persoane, violarea în alt mod a secretului acestora ori reţinerea, ascunderea, distrugerea fără drept sau predarea către o terţă persoană a unui colet închis sau o scrisoare, telegramă, comunicare electronică sau un alt mod de corespondenţă aparţinând altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Persoana care, cu scopul obţinerii pentru sine sau pentru o altă persoană a unui câştig material sau pentru a cauza altei persoane un prejudiciu, comunică unei alte persoane o informaţie pe care a aflat-o prin încălcarea secretului unui colet, scrisori, telegrame, comunicări electronice sau a oricărui alt mijloc de corespondenţă care aparţine unei persoane străine se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(3) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 şi 2 al acestui articol este săvârşită de o persoană oficială în exercitarea serviciului sau funcţiei oficiale se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

(4) Infracţiunea de la alineatul 1 şi 2 al acestui articol va fi urmărită penal la plângere prealabilă.

Art. 143. Înregistrarea şi interceptarea neautorizată

(1) Persoana care înregistrează audio neautorizat convorbirile nepublice ale altei persoane sau care, prin mijloace neautorizate, interceptează cuvintele altei persoane care nu sunt pronunţate public şi nu îi sunt destinate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la alineatul 1 al acestui articol persoana care foloseşte sau face accesibile unei terţe persoane înregistrările audio la care se face referire în alineatul 1 sau persoana care prezintă în public interceptările audio la care se face referire la alineatul 1 ca atare sau în rezumat.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2 ale acestui articol este săvârşită de un funcţionar în exercitarea serviciului sau a funcţiei sale publice, se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi cinci ani.

(4) Nu constituie infracţiune faptele menţionate la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol săvârşite în interes public sau vizând un interes de altă natură, mai important decât interesul persoanei înregistrate sau interceptate.

(5) Infracţiunile de la alineatul 1 şi 2 ale acestui articol sunt urmărite penal la plângere prealabilă.

(6) Înregistrările şi dispozitivele speciale cu care a fost comisă infracţiunea la care se face referire în aceste articol vor fi confiscate.

Art. 144. Fotografierea neautorizată

(1) Persoana care filmează neautorizat o altă persoană care se află în locuinţa sa sau într-un spaţiu neaccesibil publicului sau care foloseşte sau pune la dispoziţia unei terţe persoane o astfel de înregistrare şi în acest fel violează viaţa privată a acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 a acestui articol este săvârşită de un funcţionar în exercitarea serviciului sau a funcţiei sale publice, se pedepseşte cu închisoarea până la trei ani.

(3) Infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol va fi urmărită penal la plângere prealabilă.

(4) Înregistrările şi dispozitivele speciale cu care a fost comisă infracţiunea la care se face referire în acest articol vor fi confiscate.

Art. 145. Divulgarea fără drept a secretului profesional

(1) Avocatul, notarul public, un lucrător în domeniul sănătăţii, psihologul, angajatul unei instituţii de asistenţă socială, reprezentantul unei confesiuni religioase, sau o altă persoană care dezvăluie neautorizat datele personale sau de familie care i-au fost încredinţate în exercitarea atribuţiilor sale se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Nu se sancţionează faptele menţionate la alineatul 1 dacă sunt săvârşite în interes public sau un alt interes, mai important decât interesul păstrării secretului.

(3) Infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol va fi urmărită penal la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

Art. 146. Utilizarea neautorizată a datelor personale

(1) Persoana care, contrar condiţiilor legii, colectează, prelucrează sau utilizează datele personale ale persoanelor fizice se va pedepsi cu închisoarea de până la un an.

(2) Persoana care, contrar condiţiilor stabilite prin lege, scoate date personale din Republica Croaţia în scopul prelucrării ulterioare sau le publică sau le face accesibile altcuiva într-un alt mod sau persoana care, prin acţiunea la care se face referire în alineatul 1 al acestui articol, obţine beneficii materiale substanţiale pentru sine sau pentru altcineva sau provoacă o pagubă însemnată, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Se aplică pedeapsa prevăzută la alineatul 2 al acestui articol celui care comite fapta menţionată la alineatul 1 al acestui articol asupra unui copil sau celui care contrar condiţiilor stipulate prin lege, colectează, prelucrează sau utilizează date personale ale persoanelor fizice care se referă la originea etnică sau rasială, orientarea politică, religioasă sau de altă natură, la statutul de membru de sindicat, sănătate sau viaţa sexuală, precum şi datele personale ale persoanelor fizice într-un proces penal sau contravenţional.

(4) Dacă infracţiunea de la alineatele 1-3 ale prezentului articol este săvârşită de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor sale se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

Capitolul XV

Infracţiuni împotriva onoarei şi reputaţiei

Art. 147. Insulta

(1) Persoana care insultă o altă persoană se va pedepsi cu amendă în valoare de până la nouăzeci de zile amendă.

(2) Acţiunea prevăzută la alineatul 1, săvârşită prin presă, radio, televiziune, calculator sau reţea de calculatoare, la o adunare publică sau în alt mod care face ca insulta să devină accesibilă unui număr mare de persoane se pedepseşte cu amendă de până la o sută optzeci de zile amendă.

(3) Dacă cel insultat întoarce insulta, instanţa poate scuti de pedeapsă ambii făptuitori.

(4) Dacă făptuitorul a fost provocat de comportamentul inadecvat al persoanei vătămate sau dacă persoana vătămată a acceptat în faţa instanţei scuzele făptuitorului pentru fapta comisă, instanţa îl poate scuti de pedeapsă.

(5) Nu se consideră insultă dacă din modul de exprimare şi din alte circumstanţe reiese că defăimarea a fost comisă în scopul protejării altor interese justificate.

Art. 148. Defăimarea

(1) O persoană care în faţa unui terţ face sau transmite pentru altcineva o afirmaţie factuală care poate leza onoarea sau reputaţia acestuia se va pedepsi cu amendă de până la o sută optzeci de zile.

(2) Oricine comite acţiunea prevăzută la alineatul 1 prin presă, radio, televiziune, calculator sau reţea de calculatoare, la o adunare publică sau în alt mod care o face accesibilă unui număr mare de persoane se pedepseşte cu amendă de până la trei sute şaizeci de zile amendă.

(3) Nu se consideră infracţiune, în sensul alineatelor 1 şi 2 din acest articol, dacă făptuitorul dovedeşte veridicitatea afirmaţiilor faptice pe care le-a prezentat sau le-a transmis sau dacă există un motiv serios datorită căruia, procedând cu bună-credinţă, a crezut în veridicitatea acestora.

(4) Nu este permisă dovedirea circumstanţelor menţionate la alineatul 3 unui făptuitor care nu a afirmat sau nu a difuzat afirmaţia faptică în interes public sau dintr-un alt motiv justificat, ci a procedat doar cu scopul lezării onoarei sau reputaţiei celuilalt, mai ales dacă afirmaţiile se referă la viaţa personală sau familială a altei persoane.

(5) Dacă făptuitorul recunoaşte că afirmaţiile sale nu sunt adevărate şi dacă le revocă în instanţă, aceasta îl poate scuti de pedeapsă.

Art. 149. Calomnia

(1) Persoana care în faţa unui terţ susţine sau difuzează pentru o altă persoană o afirmaţie factuală neadevărată despre o altă persoană, de natură să lezeze onoarea sau reputaţia acesteia, ştiind că afirmaţia nu este adevărată, se pedepseşte cu amendă de până la trei sute şaizeci de zile.

(2) Oricine comite acţiunea prevăzută la alineatul 1 prin presă, radio, televiziune, calculator sau reţea de calculatoare, la o adunare publică sau în alt mod care o face accesibilă unui număr mare de persoane se pedepseşte cu amendă până la de cinci sute de zile.

Art. 150. Urmărirea infracţiunilor împotriva onoarei şi reputaţiei

(1) Infracţiunile împotriva onoarei şi reputaţiei sunt urmărite penal în procese private.

(2) În cazul săvârşirii unei infracţiuni împotriva onoarei şi reputaţiei unei persoane decedate, urmărirea penală poate fi declanşată printr-un proces privat al soţului, partenerului, părintelui, copilului, părintelui adoptiv, copilului adoptiv, fraţilor sau surorilor persoanei decedate.

Art. 151. Publicarea sentinţei pentru infracţiunile împotriva onoarei şi reputaţiei

(1) Sentinţa prin care este declarat vinovat cel care a comis infracţiunea împotriva onoarei şi reputaţiei va fi comunicată, integral sau parţial, la cererea părţii vătămate şi pe cheltuiala făptuitorului, prin intermediul presei, radioului, televiziunii, sistemului sau reţelei informatice sau prin intermediul altui mijloc de comunicare publică.

(2) În sentinţă instanţa va stabili modul de publicare a acesteia, stabilind, întotdeauna, ori de câte ori acest lucru este posibil, ca anunţarea să fie făcută prin acelaşi mijloc de comunicare publică prin care acea faptă a fost comisă.

Capitolul XVI

Infracţiuni împotriva libertăţii sexuale

Art. 152. Actul sexual fără consimţământ

(1) Persoana care, fără consimţământul victimei, comite un act sexual sau persoana care determină o altă persoană ca, fără consimţământul său, să efectueze un act sexual de orice natură cu o terţă persoană sau fără consimţământul său să săvârşească un act sexual sau un act sexual asupra propriei persoane se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul care se afla într-o eroare care putea fi înlăturată, în privinţa existenţei consimţământului la care se face referire în alineatul 1 al acestui articol, se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Consimţământul menţionat la alineatul 1 al acestui articol există dacă persoana a decis din proprie voinţă să participe la actul sexual sau la un act similar actului sexual şi dacă a fost capabilă să ia şi să exprime o astfel de decizie. Se consideră că un astfel de consimţământ nu există mai ales dacă actul sexual sau un act similar actului sexual a fost efectuat prin constrângere sau ameninţare, prin înşelăciune, abuz de poziţie faţă de persoana cu care se află într-un raport de dependenţă, profitând de starea persoanei care nu a fost capabilă să-şi exprime refuzul sau dacă acest act a fost comis împotriva unei persoane care a fost ilegal privată de libertate.

Art. 153. Violul

(1) Persoana care comite fapta de la articolul 152 alineatul 1 al acestei legi prin folosirea forţei sau a ameninţării că va atenta direct la viaţa sau corpul persoanei violate sau altei persoane se va pedepsi cu închisoarea de la unu la zece ani.

(2) Făptuitorului care se afla într-o eroare care putea fi înlăturată în legătură cu consimţământul de la alineatul 1 i se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 154. Infracţiuni grave împotriva libertăţii sexuale

(1) Se pedepseşte cu închisoarea de la un an la zece ani infracţiunea de la articolul 152 alineatul 1 comisă:

1. împotriva unui membru al familiei,

2. împotriva unei victime deosebit de vulnerabile datorită vârstei, bolii, dependenţei, sarcinii, invalidităţii, unui handicap fizic sau mintal grav,

3. într-un mod deosebit de crud sau înjositor,

4. din ură,

5. împreună cu unul sau mai mulţi făptaşi, când aceeaşi persoană a fost supusă mai multor agresiuni sexuale sau acte similare actelor sexuale,

6. prin folosirea armelor sau a unor instrumente periculoase,

7. dacă persoana violată a fost grav rănită fizic sau a rămas însărcinată.

(2) Persoana care comite fapta de la articolul 153 alineatul 1 în circumstanţele menţionate la alineatul 1 al acestui articol se pedepseşte cu închisoare de la trei la cincisprezece ani.

(3) Dacă fapta de la articolul 152 alineatul 1 sau articolul 153 alineatul 1 al prezentului Cod penal a avut ca urmare moartea persoanei violate, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoare de minimum cinci ani.

Art. 155. Acte indecente

(1) Persoana care, în condiţiile articolului 152 al prezentului Cod penal, atunci când nu a existat nici tentativa comiterii acestei infracţiuni, comite un act indecent se va pedepsi cu închisoare de până la un an de zile.

(2) Persoana care, în condiţiile articolelor 153 sau 154 ale prezentului Cod penal, atunci când nu a existat nici tentativa comiterii acestor infracţiuni, comite un act indecent se va pedepsi cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 156. Hărţuirea sexuală

(1) Persoana care hărţuieşte sexual o altă persoană care îi este subordonată sau care este dependentă de aceasta sau care este deosebit de vulnerabilă din cauza vârstei, bolii, invalidităţii, dependenţei, a sarcinii, a unor grave boli fizice sau mintale se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Hărţuirea sexuală este orice comportament sexual nedorit, verbal, non-verbal sau, fizic, care are drept scop sau care lezează efectiv demnitatea persoanei şi care provoacă frică, un mediu ostil, umilitor sau ofensator.

(3) Infracţiunea de la alineatul 1 se pedepseşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 157. Prostituţia

(1) Persoana care, pentru a obţine un profit material sau alte beneficii, atrage, recrutează sau îndeamnă o altă persoană la oferirea de servicii sexuale sau organizează sau facilitează unei alte persoane oferirea de servicii sexuale va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care, prin constrângere sau ameninţare, prin inducere în eroare, înşelăciune, prin abuz de putere sau prin folosirea situaţiei de nevoie sau a raportului de dependenţă, în scopuri de câştig, constrânge sau determină o altă persoană la oferirea de servicii sexuale sau cine foloseşte serviciile sexuale ale unei astfel de persoane contra plăţii, deşi ştia sau trebuia să cunoască circumstanţele menţionate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani.

(3) Persoana care prin intermediul mass-media şi al altor mijloace asemănătoare publică anunţuri despre prostituţie se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

(4) Existenţa infracţiunii de la prezentul articol nu este influenţată de împrejurarea că persoana care este atrasă, recrutată, încurajată sau exploatată pentru prostituţie a acceptat acest lucru şi că deja practica prostituţia.

Capitolul XVII

Infracţiunile de abuzare sexuală şi exploatare a copilului

Art. 158. Abuzarea sexuală a copilului sub cincisprezece ani

(1) Persoana care comite un act sexual de orice natură asupra unui copil sub vârsta de cincisprezece ani sau îl determină să comită un act sexual orice natură cu o terţă persoană sau îl determină să comită asupra sa un act sexual de orice natură se pedepseşte cu închisoare de la unu la 10 ani.

(2) Persoana care comite asupra unui copil cu vârsta sub cincisprezece ani un act indecent sau îl determină să comită un act indecent cu o altă persoană sau asupra sa se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

(3) Nu constituie infracţiune în sensul alineatelor 1 şi 2 ale acestui articol dacă diferenţa de vârstă dintre persoanele care au întreţinut un act sexual de orice natură nu este mai mare de trei ani.

(4) Făptuitorul care se afla într-o eroare care putea fi evitată că minorul de la alineatul 1 al acestui articol are minimum cincisprezece ani se va pedepsi cu închisoare de la şase luni la cinci ani, iar dacă se afla într-o eroare ce putea fi evitată că minorul de la alineatul 2 al acestui articol are minimum cincisprezece ani se va pedepsi cu închisoare de până la trei ani.

(5) Persoana care întreţine un act sexual de orice natură cu un copil de până în cincisprezece ani prin constrângere sau ameninţare, inducere în eroare, înşelăciune sau prin abuz de autoritatea sau poziţie dificilă sau de relaţia de dependenţă a copilului faţă de această persoană se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(6) Cel care, în condiţiile la care se face referire la alineatul 5 al acestui articol comite un act de natură sexuală asupra unui copil cu vârsta de până în cincisprezece ani se pedepseşte cu închisoarea de la unu la opt ani.

Art. 159. Abuzarea sexuală a unui copil cu vârsta de peste cincisprezece ani

(1) Persoana care, cu un copil care a împlinit cincisprezece ani şi care i-a fost încredinţat spre educare, şcolarizare, în grijă, spre grijă spirituală sau îngrijire, întreţine un act sexual de orice natură sau îl determină să întreţină cu o altă persoană un act sexual de orice natură sau îl determină să comită asupra sa un act sexual de orice natură se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută la alineatul 1 al acestui articol ruda de sânge sau prin adopţie pe line directă, tatăl sau mama vitregă care întreţine cu un copil care a împlinit cincisprezece ani un act sexual de orice natură sau îl determină să întreţină cu o altă persoană un act sexual de orice natură sau îl determină să comită asupra sa însăşi un act sexual de orice natură.

Art. 160. Satisfacerea unui act lubric în faţa copilului cu vârsta sub cincisprezece ani

(1) Persoana care comite în faţa unui copil cu vârsta până în cincisprezece ani acte lubrice cu scopul satisfacerii sexuale proprii sau ale altcuiva se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Persoana care comite în faţa unui copil cu vârsta sub cincisprezece ani infracţiunea la care se face referire în articolele 152 -155, 158 sau 159 ale prezentului Cod penal se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(3) Tentativa la infracţiunea de la alineatul 1 al acestui articol se pedepseşte.

Art. 161. Atragerea copiilor pentru satisfacerea nevoilor sexuale

(1) Un adult care, cu intenţia ca el sau o altă persoană să comită asupra unei persoane sub cincisprezece ani infracţiunea de la articolul 158 al prezentului Cod penal, prin tehnologia informaţiei sau într-un alt mod îi propune o întâlnire şi întreprinde măsuri de realizare a acestei întâlniri se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Persoana care colectează, dă sau transferă date despre o persoană sub cincisprezece ani în scopul comiterii infracţiunii de la alineatul 1 se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(3) Tentativa infracţiunii de la alineatul 1 se pedepseşte.

Art. 162. Proxenetismul infantil

(1) Cel care, în scopuri de profit sau alte beneficii atrage, recrutează sau încurajează un copil la prestarea de servicii sexuale, organizează sau facilitează oferirea de servicii sexuale cu minori, deşi ştia sau ar fi trebuit să ştie că este vorba de un copil, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

(2) Persoana care foloseşte serviciile sexuale ale unui copil care a împlinit cincisprezece ani cu plata unor sume de bani sau oferirea de contraservicii, deşi ştia sau ar fi trebuit să ştie că este vorba de un copil, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Persoana care ştia sau ar fi trebuit şi ar fi putut să ştie că o persoană pe care, în scopuri de profit, o constrânge sau o determină, prin violenţă sau ameninţare, prin inducere în eroare, înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de situaţia de dependenţă, să ofere servicii sexuale, este un copil, sau cine foloseşte serviciile sexuale al unui copil contra plată, deşi ştia sau putea şi trebuia să ştie sau putea avea cunoştinţă de circumstanţele menţionate se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) Persoana care promovează folosirea serviciilor sexuale ale unui copil se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 163. Folosirea copiilor pentru pornografie

(1) Persoana care atrage, recrutează sau încurajează participarea la filmarea pornografiei infantile sau organizează şi facilitează înregistrarea pornografiei infantile se pedepseşte cu închisoarea de la unu până la opt ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care în mod neautorizat înregistrează, produce, oferă, pune la dispoziţie, distribuie, difuzează, importă, exportă, achiziţionează pentru sine sau pentru altcineva, vinde, prezintă, expune sau posedă pornografie infantilă sau în cunoştinţă de cauză o accesează prin tehnologia de comunicare a informaţiilor.

(3) Cel care, prin constrângere sau ameninţare, prin inducere în eroare, înşelăciune, abuz de putere sau prin profitarea de situaţia gravă sau de relaţia de dependenţă, constrânge sau încurajează înregistrarea de pornografie infantilă se pedepseşte cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(4) Echipamentele speciale, mijloacele, programele de calculator sau datele destinate, adaptate sau utilizate pentru săvârşirea sau facilitarea comiterii unei infracţiuni de la alineatele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol vor fi confiscate, iar materialele pornografice care provin din comiterea infracţiunii la care se face referire în alineatele 1, 2 şi 3 vor fi distruse.

(5) Un copil nu poate fi pedepsit pentru producerea şi deţinerea de materiale pornografice care îl prezintă pe el însuşi sau pe el şi un alt copil, dacă ei înşişi produc şi deţin acest material cu consimţământul fiecăruia şi exclusiv pentru uz personal.

(6) Pornografia infantilă este un material care prezintă vizual sau în alt mod un copil real sau prezintă în mod real un copil inexistent sau o persoană care arată ca un copil într-un comportament sexual real, explicit sau simulat sau care prezintă organele sexuale ale copiilor în scopuri sexuale. Materialele care au semnificaţie artistică, medicală, ştiinţifică, informativă sau similară nu sunt considerate pornografice în sensul prezentului articol.

Art. 164. Exploatarea copiilor pentru spectacole pornografice

(1) Persoana care atrage, racolează un copil sau îi încurajează participarea la spectacole pornografice se va pedepsi cu închisoarea de la unu la opt ani.

(2) Persoana care obţine un câştig din spectacolele pornografice în care participă un copil sau exploatează într-un alt mod copilul pentru spectacole pornografice se va pedepsi cu închisoarea de la unu până la zece ani.

(3) Cel care, prin constrângere sau ameninţare, inducere în eroare, înşelăciune, abuz de putere sau de starea de dependenţă, constrânge sau determină un copil să participe la un spectacol pornografic se pedepseşte cu închisoarea de la trei până la doisprezece ani.

(4) Pedeapsa cu închisoarea de alineatul 1 se aplică celui care priveşte spectacolul pornografic în direct sau prin intermediul mijloacelor de comunicare sau care a ştiut sau trebuia şi putea să ştie că în acel spectacol participă un copil.

(5) Dispozitivele speciale, mijloacele, programele de calculator sau datele destinate, adaptate sau utilizate pentru săvârşirea sau facilitarea comiterii infracţiunii prevăzute la alineatele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol vor fi confiscate, iar materialul pornografic rezultat din comiterea infracţiunii de la alineatele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol va fi distrus.

Art. 165. Informarea copiilor despre pornografie

(1) Persoana care vinde, face cadou, prezintă sau difuzează, prin intermediul sistemului informatic, al unei reţele sau al mijloacelor de stocare a datelor informatice sau, într-un alt mod, facilitează unui copil sub cincisprezece ani accesul la documente, fotografii, conţinuturi audiovizuale sau alte obiecte cu conţinut pornografic sau îi prezintă un spectacol pornografic se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Obiectele, dispozitivele speciale, mijloacele, programele de calculator sau datele destinate, adaptate sau utilizate pentru săvârşirea sau facilitarea comiterii infracţiunii prevăzute la alineatul 1 vor fi confiscate, iar materialul pornografic va fi distrus.

(3) Pornografie în sensul acestui articol se consideră materialul care prezintă vizual sau înfăţişează în alt mod, într-o manieră realistă, o persoană într-un comportament sexual real, explicit sau simulat sau care prezintă organele sexuale umane în scopuri sexuale. Materialele care au semnificaţie artistică, medicală, ştiinţifică, informativă sau similare nu sunt considerate pornografice în sensul prezentului articol.

Art. 166. Infracţiuni grave de abuz sexual şi de exploatare a copilului

(1) Dacă prin infracţiunea prevăzută la articolul 158 alineatul 1, articolul 162 alineatele 1 şi 2, articolul 163 alineatele 1 şi 2 şi articolul 164 alineatul 1 ale prezentului Cod penal, copilul a suferit vătămări corporale grave sau i-a fost perturbată evoluţia fizică sau emoţională sau minora a rămas însărcinată, dacă la comiterea infracţiunii au participat mai mulţi făptuitori sau infracţiunea a fost comisă asupra unui copil deosebit de vulnerabil sau comisă de un membru al familiei sau de o persoană cu care copilul locuieşte într-o gospodărie comună sau infracţiunea a fost comisă într-un mod deosebit de crud sau umilitor, se aplică pedeapsa de la trei până la cincisprezece ani de închisoare.

(2) Dacă prin infracţiunea prevăzută la articolul 158 alineatul 5, articolul 162 alineatul 3, articolul 163 alineatul 3 şi articolul 164 alineatul 2 din prezentul Cod penal, copilul a suferit vătămări corporale grave sau i-a fost perturbată evoluţia fizică sau emoţională sau minora a rămas însărcinată, dacă la comiterea infracţiunii au participat mai mulţi făptuitori, sau infracţiunea a fost comisă asupra unui copil deosebit de vulnerabil sau comisă de un membru al familiei sau de persoana cu care copilul locuieşte într-o gospodărie comună, sau infracţiunea a fost comisă într-un mod deosebit de crud sau umilitor, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoare de minimum cinci ani.

(3) Dacă infracţiunea de la articolul 158, articolul 162, articolul 163 sau articolul 164 ale prezentului Cod penal a provocat decesul copilului, făptuitorului i se va aplica pedeapsa cu închisoarea de minimum zece ani sau pe detenţiune pe termen lung.

Capitolul XVIII

Infracţiuni împotriva căsătoriei, familiei şi copiilor

Art. 167. Bigamia

(1) Persoana care se căsătoreşte din nou deşi este deja căsătorit sau cine se căsătoreşte cu o persoană despre care ştie că este deja căsătorită se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) În cazul în care căsătoria precedentă a încetat între timp, nu se va declanşa urmărirea penală.

Art. 168. Facilitarea încheierii unei căsătorii nepermise

Persoana autorizată în faţa căreia se încheie căsătoria, care oficiază căsătoria, deşi nu sunt îndeplinite toate prevederile legale pentru existenţa şi validitatea căsătoriei, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 169. Forţarea încheierii căsătoriei

(1) Persoana care forţează o altă persoană să încheie o căsătorie se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care atrage o persoană într-un alt stat decât cel de reşedinţă pentru a o forţa să se căsătorească aici se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 170. Facilitarea unei vieţi extraconjugale cu un copil

(1) Un adult care trăieşte cu un copil cu vârsta de până la şaisprezece ani, iar prin aceasta nu comite o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai mare se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Se aplică pedeapsa prevăzută la alineatul 1 celui care facilitează unui copil cu vârsta de până la şaisprezece ani o viaţă extraconjugală cu o altă persoană sau îl determină la acest lucru, iar prin aceasta nu comite o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai mare.

(3) Persoana care comite fapta prevăzută la alineatul 2 al acestui articol pentru a obţine beneficii se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 171. Abandonul de familie în situaţii de nevoie

Cel care, prin încălcarea obligaţiilor familiale legale, părăseşte un membru al familiei care nu se poate îngriji singur într-o situaţie de nevoie se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 172. Încălcarea obligaţiei de întreţinere

(1) Persoana care nu întreţine o persoană pe care este obligat prin lege să o întreţină, în cuantumul şi la termenele prevăzute prin actul de executare se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Dacă obligaţia prevăzută la alineatul 1 se referă la întreţinerea unui copil sau a unei persoane care din cauza vârstei, bolii, handicapului mintal sau fizic nu este capabilă să muncească, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Nu constituie infracţiune dacă făptuitorul dovedeşte că din motive justificate nu a avut posibilitatea prestării întreţinerii la care se face referire în alineatele 1 sau 2 ale prezentului articol.

Art. 173. Neaplicarea hotărârii de protejare a bunăstării copilului

(1) Persoana care nu aplică, împiedică sau face imposibilă aplicarea hotărârii de protejare a bunăstării copilului, adoptată de instanţă, de centrul de asistenţă socială din judeţ sau de un organ de stat se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Persoana autorizată angajată într-o instituţie sau organ de stat care nu aplică hotărârile instanţei sau ale autorităţilor statului sau nu îndeplineşte la timp obligaţiile legale privind protecţia copilului, iar din acest motiv poate fi pusă în pericol sănătatea sau dezvoltarea copilului, se pedepseşte cu închisoarea de până în trei ani.

(3) Dacă infracţiunea de la alineatul 2 a fost comisă din culpă, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea până la un an.

(4) Făptuitorul care facilitează aplicarea hotărârii de la alineatul 1 înainte de începerea procesului poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 174. Răpirea de minori

(1) Persoana care ia un copil de la un părinte, părinte adoptiv, tutore, altă persoană sau instituţie căreia i-a fost încredinţat, îl reţine ilegal sau nu îi permite să trăiască cu o persoană sau în instituţia căreia i-a fost încredinţat se pedepseşte cu închisoare de la şase luni până la cinci ani.

(2) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 este comisă de un părinte sau un părinte adoptiv, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

(3) Persoana care comite infracţiunea prevăzută la alineatul 1 al acestui articol cu scopul de a reţine permanent copilul sau dacă din cauza infracţiunii de la alineatul 1 al acestui articol copilul a părăsit teritoriul Republicii Croaţia sau i-a fost periclitată grav sănătatea, educaţia, şcolarizarea sau într-un alt mod i-a fost pusă în pericol bunăstarea se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

(4) Părintele sau părintele adoptiv care comite fapta penală de la alineatul 1 al acestui articol cu scopul de reţine permanent copilul sau în sensul de a părăsi teritoriul Republicii Croaţia, împreună cu copilul, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(5) Dacă infracţiunea de la alineatele 1, 2, 3 şi 4 ale prezentului articol a provocat decesul copilului, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(6) Tentativa la infracţiunea de la alineatul 2 al acestui articol se pedepseşte.

(7) Făptuitorul care aduce copilul înapoi înainte de începerea cercetării penale poate fi exonerat de pedeapsă.

Art. 175. Schimbarea statutului familial

(1) Persoana care prin atribuirea, înlocuirea, prezentarea de informaţii false sau într-un alt mod schimbă statutul familial al copilului, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

(2) Persoana care din culpă sau într-un alt mod schimbă statutul familial al copilului se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(3) Pentru tentativa de comitere a infracţiunii de la alineatul 1 al acestui articol făptuitorul va fi pedepsit.

Art. 176. Părăsirea copilului

Persoana care îşi părăseşte copilul cu scopul de a scăpa de el definitiv se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 177. Neglijarea şi abuzarea drepturilor copilului

(1) Părintele, părintele adoptiv, tutorele sau o altă persoană care neglijează grav îndatoririle sale de a creşte, educa şi şcolariza copilul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Persoana care constrânge un copil la muncă excesivă sau la o muncă ce nu este potrivită vârstei sale, la cerşetorie sau la orice alt comportament dăunător dezvoltării sale sau persoana care abuzează grav, în alt mod, drepturile copilului se pedepseşte cu închisoare de la şase luni până la cinci ani.

(3) Dacă, din cauza infracţiunii prevăzute la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol, copilul s-a dedat la cerşetorie, prostituţie sau alte forme de comportament inacceptabil din punct de vedere social sau dacă copilul este rănit grav, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la unu la opt ani.

(4) Dacă infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol a cauzat decesul copilului, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 178. Violarea intimităţii copilului

(1) Persoana care dezvăluie sau transmite ceva din viaţa personală sau familială a copilului, contrar reglementărilor, îi publică fotografia sau dezvăluie identitatea copilului, dacă prin aceasta i-a provocat anxietate copilului, l-a expus la batjocură din partea colegilor sau altor persoane sau a periclitat într-un alt mod bunăstarea copilului, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Persoana care comite fapta de la alineatul 1 al acestui articol prin intermediul presei, radioului, televiziunii, al sistemului sau al unei reţele computerizate, la o întrunire publică sau într-un alt mod, motiv pentru care au devenit accesibile pentru un număr mai mare de persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(3) Persoana care comite fapta prevăzută la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol în calitate de funcţionar public sau în îndeplinirea activităţii profesionale se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 179. Incestul

(1) Persoana care întreţine un act sexual de orice natură cu o rudă de sânge în linie directă, cu fratele, sora, inclusiv cu cei vitregi, rudă de sânge sau prin adopţie se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Persoana care, în perioada când a comis fapta de la alineatul 1 al acestui articol, a fost copil, nu se va pedepsi.

Capitolul XIX

Infracţiuni împotriva sănătăţii umane

Art. 180. Răspândirea şi transmiterea de boli contagioase

(1) Persoana care nu procedează conform reglementărilor sau ordinelor prin care autoritatea naţională competentă a ordonat controlul, dezinfectarea, dezinsecţia, deratizarea, izolarea bolnavilor sau alte măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor contagioase în rândul oamenilor, respectiv pentru prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase la animale de la care se pot îmbolnăvi şi oameni, şi din această cauză apare riscul bolilor contagioase în rândul oamenilor sau transmiterea bolilor infecţioase de la animale la oameni, va fi pedepsit cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Persoana care nu respectă măsurile de protecţie şi infectează o altă persoană cu o boală contagioasă gravă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Dacă infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 ale acestui articol a fost comisă din culpă, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de până la un an.

(4) Infracţiunea de la alineatul 2 al acestui articol, atunci când este vorba de o boală cu transmitere sexuală, va fi urmărită penal la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, excepţie fiind situaţia când infracţiunea a fost comisă împotriva unui copil.

Art. 181. Tratamentul medical necorespunzător

(1) Medicul de medicină generală, medicul stomatolog sau alt medic specialist care, în efectuarea unei activităţi de asistenţă medicală, aplică un mijloc sau o metodă de tratament necorespunzătoare sau care, într-un alt mod evident, nu acţionează în conformitate cu normele profesiei medicale sau în mod evident procedează necorespunzător, provocând astfel înrăutăţirea bolii sau perturbarea sănătăţii unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 provoacă o vătămare corporală gravă unei alte persoane sau când boala existentă este agravată în mod semnificativ, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea pe o durată de maximum trei ani.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 a provocat o vătămare corporală deosebit de gravă unei alte persoane sau a dus la întreruperea sarcinii unei alte persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi cinci ani.

(4) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 provoacă moartea uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea între trei şi doisprezece ani.

(5) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este săvârşită din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni.

(6) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 2 este săvârşită din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(7) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 3 este săvârşită din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(8) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 4 este săvârşită din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la unu până la opt ani.

Art. 182. Prelevarea şi transplantarea neautorizată a unor părţi ale corpului uman

(1) Un medic, un medic dentist sau alt angajat din domeniul sănătăţii care, fără consimţământul prealabil sau nejustificat din punct de vedere medical, prelevă un organ, ţesut, celule, embrion sau făt de la un donator viu, sau le implantează beneficiarului sau le foloseşte pentru procedeul de fertilizare medicală, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani.

(2) Dacă infracţiunea menţionată la alineatul 1 al acestui articol a provocat decesul persoanei, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(3) Un medic, un medic dentist sau alt lucrător din domeniul sănătăţii care, pentru transplant, prelevă o parte din corpul unei persoane decedate, chiar dacă ştie că această persoană, reprezentantul său legal sau tutorele a declarat în scris că nu va fi donator, sau cel care, fără consimţământul prevăzut, prelevă în vederea transplantării a parte din corpul unui copil sau al unui adult decedat care nu a avut capacitatea de a raţiona, se pedepseşte cu închisoare pe un termen de până la un an.

Art. 183. Neacordarea de asistenţă medicală în situaţii de urgenţă

Un medic, dentist sau alt lucrător din domeniul sănătăţii care nu acordă fără întârziere asistenţă medicală unei persoane care are nevoie de o astfel de asistenţă din cauza pericolului de a suferi consecinţe dăunătoare permanente asupra sănătăţii sau vieţii sale se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 184. Escrocheriile

(1) Orice persoană care nu are calificarea profesională prevăzută, dar care se ocupă de tratarea, respectiv tratamentul sau furnizarea de alte tipuri de asistenţă medicală se pedepseşte cu închisoarea dă de până la un an.

(2) Dacă prin fapta menţionată la alineatul 1 se provoacă o agravare semnificativă a bolii sau o deteriorare a sănătăţii unei alte persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Dacă prin fapta menţionată la alineatul 1 se provoacă grave vătămări corporale sau întreruperea sarcinii la o altă persoană, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) Dacă prin fapta menţionată la alineatul 1 se provoacă decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(5) Mijloacele utilizate pentru tratarea, respectiv tratamentul de la alineatele 1 şi 2 vor fi confiscate.

Art. 185. Contrafacerea medicamentelor sau a produselor medicale

(1) Orice persoană care produce un medicament contrafăcut, o substanţă activă, un excipient, un produs medical, părţile sale componente sau accesoriile sale sau modifică un medicament autentic, o substanţă activă, un excipient sau un produs medical, părţile sale componente sau accesoriile sale, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa de la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care achiziţionează sau se oferă să achiziţioneze, depoziteze, importe sau exporte, să pună în circulaţie un medicament contrafăcut, o substanţă activă, un excipient, un produs medical, părţile sale componente sau accesoriile sale ca fiind unele adevărate.

(3) Oricine fabrică în mod fals sau modifică ambalajul original intern sau extern al unui medicament sau al unui produs medical, rezumatul descrierii proprietăţilor medicamentului, instrucţiunile privind produsul, instrucţiunile de utilizare a medicamentului, documentaţia substanţei active sau excipienţilor,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(4) Pedeapsa de la alineatul 3 se va aplica şi oricărei persoane care utilizează ambalajul original intern sau extern al unui medicament sau al unui produs medical, rezumatul descrierii proprietăţilor medicamentului, instrucţiunile privind produsul, instrucţiunile de utilizare a medicamentului, documentaţia substanţei active sau a excipienţilor în afara ariei pentru care au fost destinate în lanţul legal de aprovizionare cu medicamente şi produse medicale.

(5) Oricine săvârşeşte fapta de la alineatele 1, 2, 3 şi 4 abuzând de încrederea de care se bucură în calitate de expert, producător sau furnizor sau o săvârşeşte prin intermediul mijloacelor de informare în masă, cum ar fi sistemele informatice, incluzând internetul, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(6) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 3 şi 4.

(7) Produsele şi mijloacele de producţie vor fi confiscate.

Art. 186. Producerea şi comercializarea produselor dăunătoare de tratare, respectiv tratament

(1) Oricine prepară ori produce spre vânzare sau în scopul oricărei alte modalităţi de introducere pe piaţă, ca medicament, produs homeopat sau medical, preparate sau produse care dăunează sănătăţii umane, prezentând astfel un pericol pentru sănătatea unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care achiziţionează, prelucrează, distribuie sau introduce pe piaţă sânge infectat sau alt ţesut sau produce din acestea mijloace terapeutice.

(3) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(4) Produsele şi mijloacele de producţie vor fi confiscate.

Art. 187. Conduita neglijentă în prepararea şi eliberarea medicamentelor

(1) Un farmacist sau o altă persoană autorizată să prepare sau să elibereze medicamente pentru utilizarea în medicină care prepară un medicament în contradicţie cu regulile profesiei sale sau care eliberează un medicament incorect, provocând astfel un pericol pentru sănătatea altei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 este comisă din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 188. Producerea şi comercializarea de produse dăunătoare sănătăţii umane

(1) Oricine produce, vinde sau comercializează în alt mod alimente necorespunzătoare din punct de vedere medical sau alte produse dăunătoare sănătăţii umane, punând astfel în pericol sănătatea unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 189. Controlul neglijent al cărnii de consum

(1) Un inspector veterinar sau o altă persoană autorizată să examineze animalele destinate sacrificării, carnea sau produsele de origine animală destinate consumului uman, care examinează animalele destinate sacrificării, carnea sau produsele de origine animală destinate consumului uman contrar normelor sau reglementărilor profesiei sau pur şi simplu nu efectuează niciun control pe care are obligaţia să-l efectueze, permiţând astfel introducerea pe piaţă a animalelor destinate sacrificării, a cărnii sau a produselor de origine animală destinate consumului uman care dăunează sănătăţii umane, punând astfel în pericol sănătatea unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 190. Posesia neautorizată, producţia neautorizată şi traficul de droguri şi substanţe interzise în sport

(1) Oricine posedă în mod neautorizat substanţe care sunt reglementate prin lege a fi droguri sau substanţe interzise în sport se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni.

(2) Oricine produce, prelucrează, importă sau exportă în mod neautorizat substanţele menţionate la alineatul 1 se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Oricine produce, prelucrează, transportă, exportă sau importă, achiziţionează sau posedă substanţele menţionate la alineatul 1 şi care sunt destinate vânzării neautorizate sau introducerii într-un alt mod pe piaţă sau le oferă spre vânzare în mod neautorizat, le vinde, transferă sau posedă în vederea vânzării sau cumpărării sau le pune în alt mod în circulaţie se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) Oricine oferă în vederea vânzării, vinde sau intermediază vânzarea substanţelor menţionate la alineatul 1 al acestui articol unui copil sau face acest lucru într-o şcoală sau într-un alt loc destinat activităţilor educaţionale, de formare, sportive sau sociale desfăşurate de copii sau în imediata lor vecinătate sau într-o instituţie penală sau oricine foloseşte un copil pentru săvârşirea infracţiunii menţionate la alineatul 3 al acestui articol sau dacă acest lucru este făcut de un funcţionar în legătură cu locul său de muncă sau cu autoritatea sa publică se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(5) Oricine organizează o reţea de vânzători sau intermediari se pedepseşte cu închisoarea de cel puţin trei ani.

(6) Oricine, prin infracţiunea prevăzută la alineatele 3, 4 şi 5, cauzează decesul persoanei căreia i-a vândut substanţa menţionată la alineatul 1 sau care a intermediat vânzarea acesteia,

se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

(7) Oricine face, achiziţionează, posedă sau dă spre utilizare echipamente, materiale sau substanţe care pot fi utilizate pentru fabricarea substanţelor menţionate la alineatul 1, despre care ştie că sunt destinate producţiei lor neautorizate, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(8) Prin producţie de droguri se înţelege şi cultivarea de plante sau ciuperci din care se pot obţine droguri.

(9) Substanţele menţionate la alineatul 1, substanţele care pot fi utilizate pentru fabricarea acestora, plantele, ciupercile sau părţile din plante sau ciuperci din care se pot obţine substanţele menţionate la alineatul 1, mijloacele pentru producţia sau prelucrarea acestora, mijloacele de transport adaptate pentru ascunderea acestor substanţe şi mijloacele de consum vor fi confiscate.

(10) Instanţa îl poate scuti de pedeapsă pe făptuitorul infracţiunii de la alineatele 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 care a contribuit în mod voluntar şi esenţial la descoperirea faptei din acest articol.

Art. 191. Permiterea consumului de droguri şi substanţe interzise în sport

(1) Oricine instigă pe altcineva să consume substanţele de la articolul 190 alineatul 1 din prezenta lege sau i le dă să le consume el sau o altă persoană sau pune altcuiva la dispoziţie spaţiu pentru consumul acestora sau permite în alt fel consumul acestora se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 1 este săvârşită asupra unui copil sau unei persoane cu grave dizabilităţi mintale sau într-o şcoală sau într-un alt loc destinat activităţilor educaţionale, de formare, sportive sau sociale desfăşurate de copii sau în imediata lor vecinătate sau într-o instituţie penală, asupra mai multe persoane sau dacă fapta de la alineatul 1 din acest articol a fost săvârşită de un funcţionar, lucrător medical, asistent social, profesor, educator sau instructor, folosindu-se de poziţia sa, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) Persoana care, prin infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2, cauzează decesul persoanei căreia i-a dat substanţa menţionată la alineatul 1se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) Substanţele de la alineatul 1 şi mijloacele pentru pregătirea şi consumul acestora vor fi confiscate.

(5) Instanţa îl poate scuti de pedeapsă pe făptuitorul infracţiunii de la alineatele 1 şi 2 care a contribuit în mod voluntar şi esenţial la descoperirea infracţiunii de la art. 190 şi art. 191 din prezenta lege.

Art. 192. Infracţiuni grave împotriva sănătăţii umane

(1) Dacă prin infracţiunile prevăzute la art. 180 alineatele 1 şi 2, art. 183, art. 185 alineatele 1 şi 2, art. 186 alineatul 1, art. 187 alineatul 1, art. 188 alineatul 1, art. 189 alineatul 1 din prezenta lege se provoacă grave vătămări corporale unei alte persoane sau boala existentă este agravată în mod semnificativ,

făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-au provocat vătămări corporale deosebit de grave unei alte persoane sau o altă persoană a suferit o întrerupere de sarcină, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat decesul uneia sau mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 180 alineatul 3, art. 186 alineatul 3, art. 187 alineatul 2, art. 188 alineatul 2 şi art. 189 alineatul 2 din prezenta lege se provoacă grave vătămări corporale unei alte persoane sau boala existentă este agravată în mod semnificativ, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(5) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 4 s-au provocat vătămări corporale deosebit de grave unei alte persoane sau o altă persoană a suferit o întrerupere de sarcină, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(6) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 4 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Capitolul XX

Infracţiuni împotriva mediului

Art. 193. Poluarea mediului

(1) Oricine lasă, aduce sau varsă, contrar reglementărilor, o cantitate de substanţe sau de radiaţii ionizante în aer, sol, subteran, apă sau mare, care pot afecta în mod îndelungat sau în mod semnificativ calitatea acestora sau pot pune în pericol în mod semnificativ animalele, plantele sau ciupercile, sau pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine lasă, aduce sau varsă substanţe sau radiaţii ionizante în aer, sol, subteran, apă sau mare, punând astfel în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Oricine comite din culpă infracţiunea de la alineatul 1 se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, iar infracţiunea de la alineatul 2 se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 194. Vărsarea de substanţe poluante de pe ambarcaţiuni

(1) Oricine varsă, contrar reglementărilor, substanţe poluante de pe o ambarcaţiune maritimă în mare sau de pe o ambarcaţiune în apele terestre şi, prin urmare, le deteriorează calitatea, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Cu pedeapsa de la alineatul 1 se va pedepsi oricine varsă, contrar reglementărilor, cantităţi mici de substanţe poluante de pe o ambarcaţiune de pe mare în mare sau de pe o ambarcaţiune în apele terestre, fapt care, în ansamblul său, are ca rezultat deteriorarea calităţii acestora.

(3) Oricine comite fapta de la alineatele 1 şi 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 195. Punerea în pericol a stratului de ozon

(1) Oricine produce, importă, exportă, comercializează sau foloseşte, contrar reglementărilor, substanţe care dăunează stratului de ozon, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 196. Punerea în pericol a mediului prin deşeuri

(1) Oricine efectuează, contrar reglementărilor, transport ilegal de deşeuri într-o cantitate semnificativă în unul sau mai multe transporturi aparent legate, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Oricine aruncă, dispune, adună, depozitează, prelucrează, importă, exportă sau transportă, contrar reglementărilor, deşeuri sau intermediază aceste activităţi sau se ocupă cu acestea în general sau acţionează în aşa fel încât poate afecta în mod îndelung sau în mod semnificativ calitatea aerului, solului, subsolului, apei sau mării sau poate pune în pericol în mod semnificativ animalele, plantele sau ciupercile, sau poate pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 197. Punerea în pericol a mediului prin fabrici sau uzine

(1) Oricine manipulează, contrar reglementărilor, o instalaţie în care se desfăşoară proceduri periculoase sau în care sunt depozitate sau se utilizează substanţe sau preparate periculoase care pot, în afara instalaţiei, afecta în mod îndelungat sau în mod semnificativ calitatea aerului, solului, subsolului, apei sau mării sau pot pune în pericol în mod semnificativ animalele, plantele sau ciupercile, sau pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 198. Punerea în pericol a mediului cu substanţe radioactive

(1) Oricine produce, prelucrează, manipulează, utilizează, deţine, depozitează, transporta, importă, exportă sau elimină, contrar reglementărilor, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive periculoase în aşa fel încât poate afecta în mod îndelung sau în mod semnificativ calitatea aerului, solului, subsolului, apei sau mării sau poate pune în pericol în mod semnificativ animalele, plantele sau ciupercile, comunităţi de animale, plante sau ciuperci, poate pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 199. Punerea în pericol prin zgomot, vibraţii sau radiaţii neionizante

Oricine produce zgomot, vibraţii sau radiaţii neionizante, contrar reglementărilor, şi astfel pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 200. Distrugerea valorilor naturale protejate

(1) Oricine ucide, distruge, deţine, capturează sau ia o entitate dintr-o specie protejată de animale, plante sau ciuperci sau alte valori naturale protejate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite fapta de la alineatul 1 faţă de o specie sălbatică de animale, plante sau ciuperci care este strict protejată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(4) Nu se constituie infracţiune fapta menţionată la alineatul 1 dacă aceasta este comisă faţă de un număr nesemnificativ de membri ai speciei sau ai altei valori naturale protejate şi are un impact nesemnificativ asupra conservării speciei respective sau a altei valori naturale protejate.

Art. 201. Distrugerea habitatelor

(1) Oricine distruge sau provoacă, contrar reglementărilor, o degradare semnificativă a habitatului unei specii protejate de animale, plante sau ciuperci sau distruge sau provoacă o degradare semnificativă a tipului de habitat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite fapta de la alineatul 1 faţă de un habitat, respectiv zonă de reproducere, creştere a puilor, migraţie şi hibernare a unei specii sălbatice de animale, plante sau ciuperci care este strict protejată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 2 se aplică şi oricui distruge sau provoacă o degradare semnificativă a habitatelor într-o zonă protejată din natură sau într-o zonă importantă din punct de vedere ecologic.

(4) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1, 2 şi 3 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 202. Traficul cu valorile naturale protejate

(1) Oricine comercializează, importă, exportă sau transportă, contrar reglementărilor, un exemplar viu sau mort dintr-o specie protejată de animale, plante sau ciuperci sau al unei alte valori naturale protejate, părţi ale acestuia sau părţi derivate din acesta sau scoate fără permisiune din Republica Croaţia o valoare naturală protejată sau nu o returnează în Republica Croaţia în termenul stabilit în permisul acordat pentru acest lucru, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite fapta de la alineatul 1 faţă de o specie sălbatică de animale, plante sau ciuperci care este strict protejată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(4) Nu reprezintă infracţiune fapta menţionată la alineatul 1 dacă aceasta este comisă faţă de un număr nesemnificativ de membri ai speciei sau ai altei valori naturale protejate şi are un impact nesemnificativ asupra conservării speciei respective sau a altei valori naturale protejate.

Art. 203. Introducerea neautorizată a speciilor sălbatice sau a OMG-urilor în mediu

Oricine transportă, contrar reglementărilor, peste frontiera de stat un organism modificat genetic viu sau introduce un organism modificat genetic viu sau o parte dintr-o specie sălbatică de microorganisme, ciuperci, plante sau animale într-un mediu în care nu trăiesc în mod natural, şi provoacă astfel daune semnificative sau permanente asupra naturii, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 204. Vânătoarea şi pescuitul ilegal

(1) Oricine vânează un animal sălbatic în timpul sezonului închis sau într-o zonă în care nu este permisă vânătoarea sau vânează fără a absolvi examenul de vânătoare se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine vânează un animal sălbatic, peşte sau alte organisme de apă dulce sau marine în modalităţi sau prin mijloace prin care acestea sunt distruse în masă sau prin utilizarea de mijloace ajutoare neautorizate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricui scoate din ţară în străinătate în mod permanent trofeul suprem al animalelor sălbatice.

(4) Obiectele destinate sau folosite pentru comiterea infracţiunii şi captura vor fi confiscate.

Art. 205. Uciderea sau torturarea animalelor

(1) Oricine ucide un animal fără motiv justificat sau îl abuzează grav, îi provoacă dureri inutile sau îl expune unor suferinţe inutile, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din lăcomie se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(3) Oricine privează, din culpă, de hrană sau apă sau expune în alt mod un animal la condiţii dificile pe o perioadă mai lungă de timp, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni.

(4) Animalele menţionate în acest articol se vor confisca.

Art. 206. Transmiterea de boli infecţioase la animale şi organisme dăunătoare plantelor

(1) Oricine nu respectă reglementările sau deciziile prin care autoritatea naţională competentă stabileşte măsurile de combatere sau prevenire a răspândirii bolilor infecţioase la animale sau organisme dăunătoare pentru plante şi care duce astfel la pericolul răspândirii bolii respective sau cauzelor acesteia, respectiv apariţiei sau răspândirii organismelor dăunătoare plantelor, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni.

Art. 207. Producerea şi comercializarea de mijloace dăunătoare pentru tratarea animalelor

(1) Oricine produce în scopuri de vânzare sau comercializează mijloace de tratare sau prevenire a infecţiilor la animale care sunt periculoase pentru viaţa sau sănătatea lor şi care duce astfel la răspândirea bolii infecţioase sau survine decesul unui număr mai mare de animale, se va pedepsi cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni.

Art. 208. Furnizarea incorectă de asistenţă veterinară

Medicul veterinar sau lucrătorul veterinar care, în acordarea ajutorului, în efectuarea controlului, vaccinării sau tratării unui animal nu respectă regulile profesiei de medic veterinar, şi survine astfel îmbolnăvirea, agravarea semnificativă a bolii sau decesul animalului, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 209. Distrugerea pădurilor

(1) Oricine taie, contrar reglementărilor, sau defrişează pădurea sau o distruge în alt mod şi prin acest lucru nu săvârşeşte o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 într-o pădure care face parte integrantă dintr-o zonă declarată prin regulament sau prin decizia autorităţii competente ca fiind valoare naturală protejată, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Obiectele destinate sau folosite pentru comiterea infracţiunii sau apărute ca urmare a infracţiunii săvârşite vor fi confiscate.

Art. 210. Modificarea regimului de apă

(1) Oricine modifică, contrar reglementărilor, sau perturbă regimul de apă şi prin acest lucru nu săvârşeşte o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 într-o zonă care este declarată prin regulament sau prin decizia autorităţii competente ca fiind valoare naturală protejată, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Obiectele destinate sau folosite pentru comiterea infracţiunii sau apărute ca urmare a infracţiunii săvârşite vor fi confiscate.

(4) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1 şi 2.

Art. 211. Exploatarea ilegală a resurselor minerale

(1) Oricine realizează, contrar reglementărilor, exploatarea resurselor minerale şi provoacă astfel daune considerabile, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine realizează, contrar reglementărilor, exploatarea resurselor minerale într-o zonă care este declarată prin regulament sau prin decizia autorităţii competente ca fiind valoare naturală protejată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Obiectele destinate sau folosite pentru comiterea infracţiunii sau apărute ca urmare a infracţiunii săvârşite vor fi confiscate.

(4) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 212. Construcţiile ilegale

Oricine construieşte o clădire, contrar reglementărilor, într-o zonă care este declarată prin regulament sau prin decizia autorităţii competente ca fiind valoare naturală protejată, patrimoniu cultural sau ca aparţinând altui domeniu de interes special pentru stat, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 213. Cazuri de nepedepsire

Instanţa îl poate scuti de pedeapsă pe făptuitorul infracţiunii de la art. 193, art. 194, art. 196, art. 197 şi art. 198 din prezenta lege, care înainte de producerea consecinţelor grave îndepărtează în mod voluntar pericolul sau starea pe care a provocat-o.

Art. 214. Infracţiuni grave împotriva mediului

(1) Dacă prin infracţiunile prevăzute la art. 193 alineatele 1 şi 2, art. 194 alineatele 1 şi 2, art. 196 alineatele 1 şi 2, art. 197 alineatul 1, art. 198 alineatul 1 şi art. 199 alineatul 1 din prezenta Lege se provoacă grave vătămări corporale uneia sau mai multor persoane sau modificările cauzate prin poluare nu pot fi îndepărtate o lungă perioadă de timp sau are loc un accident major, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 193 alineatul 3, art. 194 alineatul 3, art. 196 alineatul 3, art. 197 alineatul 2 şi art. 198 alineatul 2 din prezenta lege se provoacă grave vătămări corporale mai multor persoane sau modificările cauzate prin poluare nu pot fi îndepărtate o lungă perioadă de timp sau are loc un accident major, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 3 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(5) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 200 alineatele 1 şi 2, art. 201 alineatele 1, 2 şi 3 şi art. 202 alineatele 1 şi 2 din prezenta Lege sunt provocate daune considerabile, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(6) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 206 alineatul 1, art. 207 alineatul 1 şi art. 208 din prezenta Lege sunt provocate daune considerabile, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(7) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 200 alineatul 3, art. 201 alineatul 4, art. 202 alineatul 3, art. 206 alineatul 2 şi art. 207 alineatul 2 din prezenta Lege sunt provocate daune considerabile, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Capitolul XXI

Infracţiuni împotriva siguranţei generale

Art. 215. Punerea în pericol a vieţii şi bunurilor prin acte sau mijloace generale periculoase

(1) Oricine cauzează un pericol asupra vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor sau asupra proprietăţii de o valoare însemnată prin incendii, inundaţii, explozibili, otravă sau gaze otrăvitoare, radiaţii ionizante, forţă mecanică, energie electrică sau de alte tipuri sau prin orice activitate sau mijloace general periculoase, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa de la alineatul 1 din acest articol se va aplica oricărei persoane care nu instalează dispozitivele prevăzute de protecţie împotriva incendiilor, exploziilor, inundaţiilor, otrăvurilor, gazelor otrăvitoare, energiei nucleare, radiaţiilor ionizante sau de protecţie la locul de muncă sau nu va păstra dispozitivele respective în stare corectă sau nu le pune în funcţiune în caz de necesitate sau în general nu acţionează în conformitate cu reglementările sau prevederile tehnice cu privire la măsurile de protecţie şi, prin urmare, cauzează un pericol pentru viaţa integritatea corporală a persoanelor sau pentru o proprietate de o valoare însemnată.

(3) Oricine comite infracţiunile de la alineatele 1 şi 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 216. Distrugerea sau deteriorarea reţelelor publice

(1) Oricine distruge, deteriorează, modifică, face inoperabil, îndepărtează, exclude sau interferează cu activitatea reţelei de utilizare publică pentru apă, căldură, gaze, energie electrică sau de alt tip sau echipament de comunicaţii electronice, provocând astfel întreruperi în viaţa obişnuită a populaţiei,

se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care distruge, deteriorează, întrerupe, inversează sau dezactivează în alt mod funcţionarea unui cablu sau a unei conducte subacvatice care facilitează de sub suprafaţa de apă un serviciu de comunicaţii electronice sau un flux de apă, gaze, petrol sau energie electrică între două sau mai multe stări sau între o anumită ţară şi Arctic sau Antarctica.

(3) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care distruge, deteriorează sau dezactivează în alt mod funcţionarea obiectelor însoţitoare, navelor, dispozitivelor sau echipamentelor utilizate pentru instalarea, repararea sau întreţinerea cablurilor sau conductelor submarine.

(4) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1, 2 şi 3 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 217. Distrugerea sau deteriorarea dispozitivelor de protecţie la locul de muncă

(1) Oricine, în locul în care se desfăşoară anumite lucrări, distruge, dăunează, îndepărtează, deconectează sau acţionează în alt mod şi face astfel dispozitivele de protecţie de la lucrările respective inutilizabile sau ineficiente şi provoacă astfel un pericol pentru viaţa sau integritatea corporală a persoanelor sau pentru proprietăţi de o valoare însemnată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 218. Distrugerea, deteriorarea sau folosirea abuzivă a indicatoarelor de pericol

(1) Oricine distruge, deteriorează, îndepărtează sau face într-un alt mod inutilizabile sau ineficiente indicatoarele prin care se avertizează asupra unui pericol,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care trimite, fără a fi necesar, un semnal convenit la nivel internaţional pentru cerere de ajutor sau un semnal de ameninţare cu un pericol sau oricărei persoane care trimite un semnal convenit la nivel internaţional de existenţă a siguranţei, atunci când nu este justificat sau oricărei persoane care foloseşte în mod abuziv un semnal de comunicaţie convenit la nivel internaţional.

Art. 219. Utilizarea abuzivă a substanţelor radioactive

(1) Oricine, cu scopul de a provoca decesul unei alte persoane sau de a-i provoca grave vătămări corporale sau de a provoca pagube considerabile asupra unei proprietăţi străine sau mediului, utilizează substanţe radioactive sau un dispozitiv de activare, dispersare sau emisie de substanţe radioactive, produce în mod neautorizat, prelucrează, obţine, deţine, depozitează, transportă, importă, exportă, dă cuiva sau permite cuiva să ajungă la acestea, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa de la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, cu scopul de a provoca decesul unei alte persoane sau de a-i provoca grave vătămări corporale sau de a provoca pagube considerabile asupra unei proprietăţi străine sau mediului, utilizează substanţe radioactive sau un dispozitiv de activare, dispersare sau emisie de substanţe radioactive sau utilizează sau deteriorează un obiectiv nuclear, provocând astfel pericolul eliberării de substanţe radioactive.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, prin forţă sau ameninţarea cu forţa, solicită în mod neautorizat predarea unui obiectiv nuclear sau a unor substanţe radioactive sau unui dispozitiv de activare, dispersare sau emisie de substanţe radioactive.

Art. 220. Manipularea substanţelor periculoase generale

(1) Oricine produce în mod neautorizat, colectează, ascunde, dispersează, utilizează, modifică, redistribuie sau transferă în mod ilegal substanţe ionizante sau alte tipuri de substanţe care pot provoca un pericol general pentru viaţa oamenilor sau pentru proprietăţile de o valoare însemnată, sau permite unei alte persoane să ajungă la acestea în mod neautorizat sau împiedică alte persoane să ajungă la acestea în mod autorizat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care, contrar reglementărilor privind circulaţia explozivilor sau a materialelor uşor inflamabile, predă explozibili sau materiale uşor inflamabile în vederea transportului în mijloacele de transport public sau preia un astfel de material folosindu-se de mijloacele de transport public.

(3) Substanţele ionizante sau alte tipuri de substanţe de la alineatul 1 şi explozibilul, precum şi materialele uşor inflamabile de la alineatul 2 vor fi confiscate.

Art. 221. Execuţia periculoasă a lucrărilor de construcţie

(1) Oricine, în cursul proiectării, desfăşurării activităţii de supraveghere specializată a unei construcţii, construcţiei sau executării anumitor lucrări sau demolării unei clădiri, acţionând contrar reglementărilor sau normelor profesionale recunoscute în mod general, cauzează o stare de un pericol pentru viaţa oamenilor sau pentru proprietăţile de o valoare însemnată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 222. Infracţiuni grave împotriva siguranţei generale

(1) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 215 alineatele 1 şi 2, art. 216 alineatele 1, 2 şi 3, art. 217 alineatul 1, art. 219 şi art. 221 alineatul 1 din prezenta Lege se provoacă grave vătămări corporale unei alte persoane sau pagube materiale de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunile prevăzute la art. 215 alineatul 3, art. 216 alineatul 4, art. 217 alineatul 2 şi art. 221 alineatul 2 din prezenta Lege se provoacă grave vătămări corporale unei alte persoane sau pagube materiale de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 3 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane,

făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Capitolul XXII

Infracţiuni împotriva siguranţei traficului

Art. 223. Atacul asupra unei aeronave, nave sau platforme fixe

(1) Persoana care foloseşte forţa sau o ameninţare gravă cu scopul de a prelua controlul aeronavelor civile în zbor, navelor civile aflate în navigaţia sau platformelor fixe, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(2) Oricine foloseşte forţa sau o ameninţare gravă într-o aeronavă civilă în zbor, pe o navă civilă aflată în navigaţie sau pe o platformă fixă sau instalează într-un avion civil, navă sau platformă fixă un dispozitiv sau substanţe prin care acestea pot fi distruse sau să se provoace daune, dacă un astfel de act, respectiv faptă poate periclita siguranţa zborului sau navigării, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) Oricine, cu scopul de a distruge sau a deteriora o aeronavă civilă în zbor, o navă civilă aflată în navigaţie sau încărcătura acesteia sau o platformă fixă, utilizează o armă de foc sau provoacă o explozie sau un incendiu,

se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) Oricine, cu scopul de a întrerupe activitatea din aeroport sau de a pune în pericol siguranţa traficului aerian, comite violenţe faţă de o persoană angajată într-un aeroport internaţional sau dacă deteriorează sau distruge echipamentele aeroportului sau deteriorează un avion care nu se află în trafic, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(5) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatele 1, 2, 3 şi 4 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane sau o aeronavă sau o navă a fost distrusă sau au fost provocate alte daune asupra proprietăţii de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

(6) În cazul în care făptuitorul, la săvârşirea infracţiunii de la alineatele 1, 2, 3 şi 4, provoacă în mod intenţionat decesul uneia sau a mai multor persoane, se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin zece ani sau cu detenţiunea pe termen lung.

(7) Se consideră că avionul este în zbor din momentul în care, după finalizarea îmbarcării, toate uşile externe sunt închise, şi până la momentul când una dintre uşi se deschide în vederea debarcării. În cazul unei aterizări forţate, se consideră că zborul durează atâta timp până când autoritatea competentă reuşeşte să se ocupe de aeronavă, de persoanele şi de bunurile din aceasta.

Art. 224. Punerea în pericol a traficului prin acte sau mijloace periculoase

(1) Oricine distruge, deteriorează, îndepărtează sau face într-un alt mod inutilizabile sau ineficiente indicatoarele sau echipamentele care servesc la siguranţa traficului feroviar, maritim, fluvial sau aerian, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine distruge, deteriorează, îndepărtează sau face într-un alt mod inutilizabile sau ineficiente indicatoarele, echipamentele sau dispozitivele rutiere care servesc la siguranţa oricărui tip de transport sau pune piedici, emite informări, semne sau semnale mincinoase, sau ameninţă în alt mod transportul, provocând astfel un pericol pentru viaţa sau integritatea corporală a persoanelor sau pentru proprietăţile de o valoare însemnată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 2 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 2 s-a cauzat rănirea unei persoane sau pagube asupra unei proprietăţi de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(5) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 2 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(6) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 3 s-a cauzat vătămarea corporală gravă a unei persoane sau pagube asupra unei proprietăţi de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(7) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 3 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 225. Punerea în pericol a unor tipuri speciale de transport

(1) Participantul la traficul aerian, naval sau feroviar sau cu telecabina care, prin încălcarea reglementărilor privind siguranţa transportului, ameninţă astfel transportul şi provoacă un pericol pentru viaţa oamenilor sau pentru proprietăţi de o valoare însemnată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat vătămarea corporală gravă a unei persoane sau pagube asupra unei proprietăţi de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(5) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 2 s-a cauzat vătămarea corporală gravă a unei persoane sau pagube asupra unei proprietăţi de o valoare însemnată, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(6) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 2 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 226. Deplasarea furioasă în traficul rutier

Participantul la traficul rutier care, din furie, încalcă grav reglementările privind siguranţa traficului, prin conducerea într-o stare de incapacitate de a conduce, provocată de consumul de alcool cu o concentraţie de cel puţin 1,50 g/kg de alcool în sânge sau de droguri sau medicamente psihoactive, fie prin conducerea în direcţia interzisă, fie prin depăşirea unei coloane de vehicule printr-un loc fără vizibilitate sau prin conducerea cu o viteză care depăşeşte cincizeci de km/oră peste cea permisă într-o localitate sau zonă cu limitare de viteză şi provoacă un pericol pentru viaţa sau corpul oamenilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 227. Provocarea unui accident rutier în traficul rutier

(1) Participantul la traficul rutier care, prin încălcarea reglementărilor privind siguranţa transportului, pune în pericol viaţa şi corpul oamenilor sau o proprietate de o valoare însemnată, provocând astfel grave vătămări corporale unei alte persoane sau pagube asupra unui bun de o valoare însemnată, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 1 este comisă din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

 

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat vătămarea corporală gravă a unei alte persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 3 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(5) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(6) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 5 s-a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Capitolul XXIII

Infracţiuni împotriva proprietăţilor

Art. 228. Furtul

(1) Persoana care ia de la o altă persoană un bun mobil cu scopul de a şi-l însuşi în mod ilegal, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care valoarea bunurilor furate este mică, iar făptuitorul a acţionat cu scopul de a-şi însuşi bunurile de o astfel de valoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(3) Dacă făptuitorul returnează bunul furat persoanei vătămate înainte de a afla că a fost descoperit, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 229. Furtul calificat

(1) Se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani oricine săvârşeşte furtul menţionat la art. 228 alineatul 1 din prezenta lege:

1. prin spargerea, intrarea sau depăşirea obstacolelor mari pentru a ajunge la bunuri din clădiri închise, încăperi, seifuri, dulapuri sau alte spaţii sau locuri închise,

2. într-o manieră deosebit de periculoasă sau sfidătoare,

3. prin exploatarea unei situaţii cauzate de incendii, inundaţii, cutremure sau alte accidente,

4. prin exploatarea stării de neajutorare sau a unei alte stări deosebit de grave a unei alte persoane,

5. în cazul în care bunul furat este de mare valoare,

6. în cazul în care sunt furate arme, muniţii, rachete, mijloace explozive precum mine, mijloace de luptă sau părţi din mijloace de luptă care servesc nevoilor de apărare,

7. în cazul în care bunul furat serveşte la scopuri religioase sau este furat din biserică sau din altă clădire sau spaţiu care serveşte pentru ceremonii religioase,

8. în cazul în care este furat un bun cultural sau un bun de importanţă ştiinţifică, artistică, istorică sau tehnică sau este într-o colecţie publică, colecţie privată protejată sau expus publicului,

9. în cazul în care făptuitorul avea la el o armă sau un instrument periculos pentru atac sau apărare,

10. ca funcţionar în executarea serviciului sau autorităţii publice.

(2) În cazul în care sunt întrunite caracteristicile unui furt calificat de la alineatul 1 punctele 1-4, 6 şi 7 dar valoarea bunului furat este mică, iar făptuitorul a acţionat cu scopul de a-şi însuşi bunurile de o astfel de valoare,

se va pedepsi pentru furt, aşa cum este prevăzut la art. 228, alineatul 1 din prezenta lege.

Art. 230. Tâlhăria

(1) Oricine, prin folosirea violenţei împotriva unei alte persoane sau prin ameninţarea că îi va ataca în mod direct viaţa sau integritatea corporală, ia de la aceasta un bun mobil cu scopul de a şi-l însuşi în mod ilegal, se va pedepsi cu închisoarea de la unul la zece ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau este folosită o armă sau un instrument periculos, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 se provoacă decesul unei persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Art. 231. Furtul prin jaf

(1) Oricine este prins la săvârşirea unui furt şi, cu scopul de a păstra bunul furat, utilizează violenţa împotriva unei alte persoane sau ameninţarea asupra vieţii sau integrităţii corporale, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) În cazul în care la săvârşirea infracţiunii de la alineatul 1 se utilizează o armă sau un instrument periculos, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 se provoacă decesul unei persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Art. 232. Evaziunea

(1) Oricine îşi însuşeşte în mod ilegal un bun mobil sau un drept de proprietate care îi este încredinţat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine îşi însuşeşte în mod ilegal un bun mobil sau un drept de proprietate pe care l-a găsit sau a ajuns întâmplător la el, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la doi ani.

(3) În cazul în care valoarea bunului însuşit sau al dreptului de proprietate este mare, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) În cazul în care valoarea bunului însuşit sau al dreptului de proprietate este mică, iar făptuitorul a acţionat cu scopul de a-şi însuşi bunurile de o astfel de valoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 233. Delapidarea

(1) Oricine îşi însuşeşte în mod ilegal un bun mobil sau un drept de proprietate care îi este încredinţat la serviciu, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care valoarea bunului însuşit sau al dreptului de proprietate este mare, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care valoarea bunului însuşit sau al dreptului de proprietate este mică, iar făptuitorul a acţionat cu scopul de a-şi însuşi bunurile de o astfel de valoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 234. Utilizarea neautorizată a bunurilor mobile străine

(1) Oricine ia în mod ilegal un bun mobil străin de la o altă persoană cu scopul de a-l utiliza temporar, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine ia în mod neautorizat un vehicul cu motor cu scopul de a-l utiliza temporar, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 2.

Art. 235. Deteriorarea unui bun străin

(1) Oricine deteriorează, distruge, deformează sau face un bun străin inutilizabil, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care prin desene şi inscripţii modifică în mod neautorizat aspectul unui perete, respectiv zid, al vehiculelor cu motor sau altor suprafeţe.

(3) În cazul în care făptuitorul a comis infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 din motive josnice sau a provocat pagube semnificative, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 236. Înşelăciunea

(1) Oricine, cu intenţia de a dobândi pentru el însuşi sau pentru o altă persoană un câştig material ilegal, induce în eroare pe cineva, prin prezentări false sau prin ascunderea de fapte, sau o menţine în eroare şi astfel o provoacă să facă sau să nu facă ceva în dauna patrimoniului propriu sau al unui patrimoniu străin, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale mici, iar făptuitorul a obţinut astfel de foloase, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 237. Jocul în lanţ

Oricine organizează sau promovează un joc sau un sistem în care un participant care a investit mijloace poate aştepta un câştig doar dacă sunt implicaţi alţi participanţi în continuare, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă de până la trei ani.

Art. 238. Frauda prin asigurare

(1) Oricine, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru o altă persoană o primă de asigurare, distruge, deteriorează sau ascunde un bun care este asigurat împotriva distrugerii, deteriorării, pierderii sau furtului, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru o altă persoană un drept ce decurge din asigurare, asigurare socială sau ajutor social, pretinde a fi bolnav, se răneşte pe sine sau o altă persoană sau îşi distruge propria sănătate sau a unei alte persoane.

Art. 239. Utilizarea abuzivă de cecuri şi carduri de plată

Oricine, prin utilizarea abuzivă de cecuri sau carduri de plată, la a căror utilizare este îndreptăţit, îl obligă pe emitentul acestora la plată, provocându-i acestuia daune materiale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 240. Abuzul de încredere

(1) Oricine, prin reprezentarea intereselor de proprietate ale unei alte persoane, abuzează de competenţele atribuite prin lege sau prin contract, provocând astfel prejudicii materiale persoanei ale cărei interese le reprezintă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 1 este săvârşită de un părinte, tutore sau avocat, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 se provoacă daune semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 241. Încălcarea unor drepturi străine

(1) Oricine, cu scopul de a împiedica exercitarea dreptului asupra unor bunuri, înstrăinează, distruge, deteriorează sau ia bunul propriu asupra căruia o altă persoană are instituită o garanţie reală, drept de retenţie sau dreptul de uzufruct, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care, cu scopul de a împiedica rambursarea creditorului, înainte sau în timpul procedurii de executare, înstrăinează, distruge, deteriorează sau ascunde părţi din patrimoniul său.

Art. 242. Acordurile cămătăreşti

(1) Oricine, folosindu-se de necesitatea, lipsa de experienţă, confuzia, capacitatea scăzută de raţiune sau slăbiciunea considerabilă a voinţei altei persoane, primeşte de la aceasta sau contractează cu aceasta pentru sine sau pentru o altă persoană un folos material care este în mod evident disproporţionat cu cel pe care l-a dat, l-a făcut sau s-a angajat să-l dea sau să-l facă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care făptuitorul se ocupă cu activitatea de la alineatul 1, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 243. Extorcarea

(1) Oricine, cu scopul de a dobândi pentru el însuşi sau pentru o altă persoană un folos material ilegal, prin forţă sau prin ameninţarea gravă, forţează, respectiv sileşte o altă persoană să facă ceva, să nu facă ceva sau să sufere ceva în detrimentul său al bunurilor altei persoane, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care la săvârşirea infracţiunii de la alineatul 1, făptuitorul a folosit forţa împotriva persoanei sau a ameninţat-o cu privire la viaţa sau integritatea corporală, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 3 s-a folosit o armă sau un instrument periculos, s-a obţinut un folos material considerabil sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(5) În cazul în care la săvârşirea infracţiunii de la alineatele 1 şi 3, făptuitorul a ameninţat că va ataca viaţa sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane sau că va deteriora grav obiective de mare importanţă socială, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(6) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 3 se provoacă decesul unei persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Art. 244. Tăinuirea

(1) Oricine cumpără, primeşte în gaj sau obţine într-un alt mod, revinde sau ascunde sau ajută la revânzare sau la ascundere un bun despre care ştie sau trebuia să ştie că o altă persoană l-a obţinut printr-o infracţiune împotriva proprietăţii,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine se ocupă cu tăinuirea bunului de la alineatul 1, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Autorul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 nu se va pedepsi cu o pedeapsă mai strictă decât cea care este prevăzută pentru infracţiunea prin care este obţinut bunul tăinuit.

Art. 245. Urmărirea penală pentru infracţiunile împotriva proprietăţii

(1) Infracţiunile prevăzute la art. 228 alineatul 2, art. 232 alineatele 2 şi 4, art. 233 alineatul 3, art. 236 alineatul 3 şi art. 240 alineatele 1 şi 2 din prezenta lege se urmăresc penal la plângere prealabilă, cu excepţia cazului în care sunt comise în dauna proprietăţii statului.

(2) Infracţiunile prevăzute la art. 233 alineatul 1, art. 234 alineatul 1, art. 235 alineatul 1 şi art. 238 alineatul 1 din prezenta Lege sunt urmărire penal la plângere prealabilă.

(3) Infracţiunile prevăzute la art. 228 alineatul 1, art. 229, art. 230 alineatul 1, art. 234 şi art. 236 alineatele 1 şi 2 din prezenta Lege, săvârşite în dauna unui soţ sau concubin, partener de acelaşi sex, rude de sânge, frate sau soră sau în dauna unei persoane cu care făptuitorul locuieşte în gospodărie comună, se urmăresc penal în urma acuzaţiilor private.

Capitolul XXIV

Infracţiuni economice

Art. 246. Abuzul de încredere în derularea relaţiilor comerciale

(1) Oricine încalcă în derularea relaţiilor comerciale obligaţia de a proteja interesele străine izvorâte din lege, din decizia autorităţii administrative sau judiciare, din afacerile legale sau dintr-o relaţie de încredere, obţinând astfel pentru sine sau pentru o altă persoană un câştig material ilegal, provocând daune astfel sau într-un alt mod, celui căruia are datoria să-i apere interesele, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 247. Înşelăciunea în derularea relaţiilor comerciale

(1) Persoana care, cu scopul de a obţine în derularea relaţiilor comerciale, pentru o persoană juridică pe care o reprezintă sau pentru o altă persoană juridică, un folos material ilegal induce în eroare o persoană, prin prezentări false sau prin ascunderea de fapte, sau o menţine în eroare şi astfel o determină să facă sau să nu facă ceva în dauna patrimoniului propriu sau al unui patrimoniu străin, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 se provoacă daune semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 248. Încălcarea obligaţiei de a gestiona registre comerciale şi de afaceri

(1) Oricine nu gestionează registre comerciale sau registre de afaceri pe care are obligaţia să le gestioneze prin lege, sau le gestionează în aşa fel încât este îngreunată transparenţa afacerii sau stării patrimoniale, sau distruge, ascunde, deteriorează în mare măsură sau face în alt mod inutilizabile registrele comerciale şi de afaceri sau documentele comerciale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine comite fapta de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 249. Încălcarea drepturilor creditorilor în afaceri economice

(1) Persoana care, prin următoarele activităţi în activitatea economică, cauzează supraîndatorarea sau incapacitatea de plată, sau, în caz de supraîndatorare sau incapacitate de plată:

1. transferă o proprietate fictiv sau gratuit către o societate comercială pe care a înfiinţat-o el însuşi sau cu alte persoane, sau vinde fictiv, grevează fără măsuri corespunzătoare, cedează în mod gratuit, deteriorează, distruge sau face inutilizabilă toată sau o parte din proprietatea care ar constitui masa credală,

2. încheie un contract fictiv sau recunoaşte o revendicare inexistentă,

3. nu gestionează registre comerciale sau de afaceri pe care are obligaţia să le gestioneze, sau le ascunde, distruge, deteriorează, modifică sau le gestionează sau execută bilanţul anual în aşa fel încât nu se poate stabili sau este împiedicată în mod considerabil determinarea situaţiei financiare,

4. în contradicţie cu administrarea afacerilor, ordonată şi conştiincioasă, diminuează patrimoniul care ar reprezenta masa credală sau ascunde starea patrimonială, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) În cazul în care prin fapta menţionată la alineatul 1 se provoacă daune semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) În cazul în care consecinţa prevăzută la alineatul 3 este cauzată prin fapta menţionată la alineatul 2, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(5) În cazul în care prejudiciul creditorilor este recuperat înainte de adoptarea sentinţei, făptuitorul poate fi scutit de pedeapsă.

(6) Infracţiunea prevăzută în acest articol va exista numai dacă făptuitorul şi-a suspendat plăţile sau este împotriva sa sau a persoanei pe care a reprezentat-o s-a deschis procedura de faliment.

Art. 250. Tratamentul preferenţial al creditorilor

(1) Oricine, ştiind că el sau persoana pe care o reprezintă a ajuns în incapacitate de plată, îndeplineşte sau garantează creanţa unui creditor care nu are dreptul la îndeplinire sau la asigurare într-o asemenea manieră sau în acel moment, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care prejudiciul celorlalţi creditori este recuperat înainte de adoptarea sentinţei, făptuitorul poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 251. Primirea şi darea de mită în procedura insolvenţei

(1) Un creditor sau un membru al consiliului creditorilor care solicită sau primeşte mită sau care acceptă o ofertă sau o promisiune de mită pentru el însuşi sau pentru o altă persoană pentru a vota într-un anumit mod sau pentru a nu vota, sau a acţionat în alt mod pentru a dăuna intereselor cel puţin unui creditor în procedurile de faliment, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 este săvârşită de administratorul judiciar, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Oricine oferă, promite sau dă mită unui creditor, unui membru al comitetului creditorilor sau administratorului de faliment în vederea săvârşirii infracţiunii menţionate la alineatul 1 sau 2, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 252. Primirea de mită în derularea relaţiilor comerciale

(1) Oricine solicită în derularea relaţiilor comerciale sau primeşte mită sau acceptă o ofertă sau o promisiune de mită pentru sine sau pentru alte persoane, atunci când încheie sau execută o lucrare sau furnizează un serviciu să favorizeze o persoană astfel încât să provoace daune unei alte persoane pe care o reprezintă sau pentru care lucrează, precum şi cel care intermediază o astfel de mituire, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Oricine solicită în derularea relaţiilor comerciale sau primeşte mită sau acceptă o ofertă sau o promisiune de mită pentru sine sau pentru alte persoane, ca un contraserviciu pentru încheierea sau executarea unei lucrări sau furnizarea unui serviciu precum şi cel care intermediază o astfel de mituire, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 253. Darea de mită în derularea relaţiilor comerciale

(1) Oricine oferă, promite sau dă mită unei alte persoane pentru ca aceasta sau o altă persoană să fie favorizată pentru de a încheia sau executa o lucrare sau a furniza un serviciu, provocând astfel daune unei alte persoane pe care o reprezintă sau pentru care lucrează, precum şi persoana care intermediază o astfel de mituire, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Persoana care, cu ocazia derulării relaţiilor comerciale oferă unei alte persoane, promite sau dă mită ca un contraserviciu pentru încheierea sau executarea unei lucrări sau furnizarea unui serviciu sau cine intermediază o astfel de mituire, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatele 1 şi 2, care a dat mită la cererea persoanei responsabile şi a raportat fapta înainte de descoperirea sa sau înainte de a şti că fapta a fost descoperită, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 254. Abuzul în procedura de achiziţii publice

(1) Oricine, în cadrul procedurii de achiziţie publică, face o ofertă bazată pe un acord interzis între entităţi economice care are ca scop ca autoritatea contractantă să accepte o anumită ofertă, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) Făptuitorul care împiedică în mod voluntar ca respectivul client să accepte oferta menţionată la alineatul 1 poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 255. Publicitatea înşelătoare

Oricine, în oferta de bunuri sau servicii adresată unui cerc mai larg de persoane, menţionează informaţii inexacte sau incomplete care sunt esenţiale pentru încheierea unui contract şi-l pot induce în eroare pe consumatorul rezonabil, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 256. Evaziunea fiscală sau vamală

(1) Persoana care, cu scopul ca el sau o altă persoană să evite în totalitate sau parţial plata impozitelor sau taxelor vamale, oferă informaţii inexacte sau incomplete cu privire la venituri, bunuri sau alţi factori care influenţează stabilirea valorii obligaţiei fiscale sau vamale sau persoana care, cu acelaşi scop, în cazul în care este obligat să raporteze, nu raportează venitul, obiectul sau alte fapte care au un impact asupra stabilirii impozitului sau taxelor vamale şi, în consecinţă, se reduc sau nu se pot stabili obligaţiile fiscale sau vamale în valoarea care depăşeşte douăzeci de mii de kune, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care foloseşte scutirile fiscale sau vamale de peste douăzeci de mii de kune contrar condiţiilor în care a primit scutirile respective.

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2 s-au redus sau nu s-au putut constata obligaţiile fiscale într-un cuantum semnificativ,

făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) Prevederile alineatelor 1-3 se aplică şi făptuitorului care în acţiunile descrise diminuează fondurile europene.

 

Art. 257. Eludarea controlului vamal

(1) Oricine care eludează măsurile de control vamal transportă peste graniţă mărfuri a căror producţie sau transport este restricţionat sau interzis, dacă astfel nu se comite o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai gravă, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Mărfurile de la alineatul 1 vor fi confiscate.

Art. 258. Frauda privind subvenţiile

(1) Persoana care, cu scopul de a beneficia pentru sine sau pentru alte persoane de ajutor de stat, furnizează furnizorului ajutorului de stat informaţii inexacte sau incomplete cu privire la faptele de care depinde luarea de decizii cu privire la ajutorul de stat sau omite să informeze furnizorul ajutorului de stat cu privire la modificările importante pentru adoptarea deciziei privind ajutorul de stat, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care utilizează mijloacele din ajutorul de stat aprobat contrar scopului acestora.

(3) Dacă în cazul menţionat la alineatul 1, făptuitorul a acţionat cu scopul de a obţine un ajutor de stat de o valoare însemnată sau, în cazul menţionat la alineatul 2 din acest articol, a utilizat ajutoare de stat de o valoare însemnată, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) Oricine, în cazurile menţionate la alineatul 1, împiedică în mod voluntar luarea de decizii cu privire la ajutorul de stat poate fi scutit de pedeapsă.

(5) Prin ajutor de stat, în sensul prezentului articol se înţeleg subvenţiile şi ajutoarele aprobate din fondurile Uniunii Europene.

Art. 259. Utilizarea abuzivă a informaţiilor preferenţiale

(1) Oricine, având acces la informaţii preferenţiale:

1. pentru sine sau în beneficiul unei alte persoane, dobândeşte sau înstrăinează, în mod direct sau indirect, un instrument financiar la care se referă informaţia respectivă,

2. dezvăluie în mod neautorizat, comunică, predă sau facilitează în alt mod accesul la informaţii preferenţiale unei alte persoane,

3. recomandă unei alte persoane sau îi indică să dobândească sau să înstrăineze un instrument financiar la care se referă informaţia respectivă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 a fost săvârşită de o persoană care a dispus de informaţii preferenţiale pe baza apartenenţei la organele de conducere sau de supraveghere ale emitentului, a cotei sale din capitalul emitentului, accesului la informaţii prin îndeplinirea sarcinilor sale sau obligaţilor sau infracţiunii săvârşite, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative unei alte persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 2 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative unei alte persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 260. Utilizarea abuzivă a pieţelor de capital

(1) Oricine, contrar reglementărilor privind piaţa de capital:

1. efectuează tranzacţii sau dă ordinul de tranzacţionare care oferă sau ar putea să ofere mesaje false sau înşelătoare despre ofertă, cererea sau preţul instrumentelor financiare sau care acţionând în cooperare cu una sau mai multe persoane păstrează preţul unuia sau mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial,

2. la încheierea unei tranzacţii sau a emiterii unui ordin de tranzacţionare foloseşte proceduri fictive sau alte forme de fraudă sau înşelăciune,

3. diseminează informaţii prin intermediul mass-media, internet sau orice altă modalitate sau mijloc care furnizează sau ar putea furniza mesaje false sau înşelătoare în ceea ce priveşte instrumentele financiare, inclusiv difuzarea de zvonuri şi ştiri false şi înşelătoare, caz în care persoana care a răspândit informaţia ştia sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile sunt false sau înşelătoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care prin comportamentul menţionat la alineatul 1 făptuitorul a obţinut foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 261. Utilizarea neautorizată a unei companii străine

(1) Oricine utilizează în mod neautorizat o companie străină sau introduce în aceasta caracteristici care creează confuzii în ceea ce priveşte obiectul de activitate al societăţii comerciale, identitatea sau asocierea cu o altă societate şi obţine astfel câştiguri materiale sau provoacă daune se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 262. Dezvăluirea şi obţinerea neautorizată a unui secret de afaceri

(1) Oricine comunică în mod neautorizat unei alte persoane, transmite sau dezvăluie în alt mod informaţii care sunt secret de afaceri, precum şi oricine obţine astfel de informaţii cu scopul de a le preda unei persoane neautorizate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 făptuitorul a obţinut pentru sine sau pentru o altă persoană foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Nu există infracţiune dacă fapta menţionată la alineatul 1 este comisă în interes predominant public.

(4) Infracţiunea de la alineatul 1 se urmăreşte penal la plângere prealabilă.

Art. 263. Producţia neautorizată

(1) Oricine produce sau prelucrează bunuri sau mărfuri a căror producţie este interzisă, dacă astfel nu se comite o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Bunurile şi mărfurile produse în mod neautorizat vor fi confiscate.

Art. 264. Comercializarea neautorizată

(1) Oricine cumpără în mod neautorizat, vinde sau face schimb de bunuri sau mărfuri al căror transport este interzis sau restricţionat, dacă astfel nu se comite o altă infracţiune pentru care este prevăzută o pedeapsă mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Bunurile şi mărfurile comercializate în mod neautorizat vor fi confiscate.

Art. 265. Spălarea de bani

(1) Oricine investeşte, preia, transformă, transferă sau înlocuieşte foloase patrimoniale obţinute prin infracţiune, cu scopul tăinuirii originii ilegale a acestora, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care tăinuieşte adevărata natură, originea, locul, dispunerea, transferul şi existenţa dreptului, respectiv dreptului de proprietate asupra foloaselor patrimoniale pe care o altă persoană le-a obţinut prin infracţiune.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care obţine, deţine sau utilizează foloase patrimoniale realizate de o altă persoană prin infracţiune.

(4) Persoana care comite infracţiunea menţionată la alineatele 1 sau 2 în activităţi financiare sau de altă natură sau dacă făptuitorul este implicat în spălarea banilor sau foloasele patrimoniale de la alineatele 1, 2 sau 3 sunt de valoare mare, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(5) Oricine efectuează acţiunea menţionată la alineatele 1, 2 sau 4 acţionând din culpă în ceea ce priveşte aspectul că foloasele patrimoniale sunt produsul unei infracţiuni, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(6) În cazul în care foloasele patrimoniale de la alineatele 1-5 sunt realizate printr-o infracţiune comisă într-o ţară străină, făptuitorul se pedepseşte dacă este vorba despre o infracţiune şi în conformitate cu legea statului în care a fost comisă.

(7) Instanţa îl poate scuti de pedeapsă pe făptuitorul de la alineatele 1-5, care contribuie în mod voluntar la descoperirea infracţiunii prin care sunt realizate foloasele patrimoniale.

Capitolul XXV

Infracţiuni împotriva sistemelor, programelor şi datelor informatice

Art. 266. Accesul neautorizat

(1) Oricine accesează în mod neautorizat un sistem informatic sau date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine comite infracţiunea prevăzută la alineatul 1 în legătură cu sistemul informatic sau cu datele informatice ale unei autorităţi de stat, ale unui organ de administraţie locală sau regională, instituţiilor publice sau societăţilor comerciale de interes public special, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1 şi 2.

(4) Infracţiunea de la alineatul 1 se urmăreşte penal la plângere prealabilă.

Art. 267. Perturbarea activităţii unui sistem informatic

(1) Oricine previne sau împiedică activităţile sau utilizarea unui sistem informatic, a datelor informatice sau programelor informatice sau comunicaţiei informatice, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 268. Deteriorarea datelor informatice

(1) Orice persoană care deteriorează, în mod neautorizat, în totalitate sau parţial, modifică, şterge, distruge, face inutilizabile sau inaccesibile sau afişează ca fiind neaccesibile date sau programe informatice, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 269. Interceptarea neautorizată a datelor informatice

(1) Oricine interceptează în mod neautorizat sau înregistrează transmisia nepublică de date informatice, inclusiv emisia electromagnetică a unui sistem informatic sau facilitează unei alte persoane accesul la date obţinute astfel, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

(3) Datele care au apărut ca urmare a săvârşirii infracţiunii menţionate la alineatul 1 vor fi distruse.

Art. 270. Falsificarea informatică

(1) Oricine produce în mod neautorizat, introduce, modifică, şterge sau face inutilizabile sau inaccesibile datele informatice care sunt de valoare pentru raporturile juridice, cu scopul ca acestea să fie folosite ca autentice, sau oricine foloseşte astfel de date sau le procură în vederea utilizării, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

(3) Datele care au apărut ca urmare a săvârşirii infracţiunii menţionate la alineatul 1 vor fi distruse.

Art. 271. Înşelăciunea informatică

(1) Oricine, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru o altă persoană, foloase patrimoniale ilegale, introduce, modifică, şterge, deteriorează sau face inutilizabile sau inaccesibile date informatice sau interferează activitatea unui sistem informatic, provocând astfel pagube unei alte persoane, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Datele care au apărut ca urmare a săvârşirii infracţiunii menţionate la alineatele 1 şi 2 vor fi distruse.

Art. 272. Utilizarea abuzivă de echipamente

(1) Oricine produce, achiziţionează, vinde, deţine sau facilitează accesul altei persoane la echipamente sau programe informatice sau date informatice create sau adaptate pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate la art. 266, art. 267, art. 268, art. 269, art. 270 şi art. 271 din prezenta lege, cu scopul de a fi utilizate pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile menţionate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine produce, achiziţionează, vinde, deţine sau facilitează accesul altei persoane la parole informatice, coduri de acces sau date prin care se pot accesa sisteme informatice cu scopul de a se folosi pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate la art. 266, art. 267, art. 268, art. 269, art. 270 şi art. 271 din prezenta Lege, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(3) Făptuitorul infracţiunii prevăzute la alineatul 1 nu se va pedepsi cu o pedeapsă mai grea decât cea care este prevăzută pentru infracţiunea pe care făptuitorul a avut-o ca scop.

(4) Echipamentele speciale, programele menţionate la alineatul 1 vor fi confiscate, iar datele menţionate la alineatele 1 şi 2 vor fi distruse.

Art. 273. Infracţiuni grave împotriva sistemelor, programelor şi datelor informatice

(1) Oricine comite infracţiunea prevăzută la art. 267 până la art. 270 din prezenta Lege în legătură cu sistemul informatic sau cu datele informatice ale unei autorităţi de stat, ale unui organ de administraţie locală sau regională, instituţiilor publice sau societăţilor comerciale de interes public special, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la art. 266-269 din prezenta Lege, ascunzând identitatea reală şi provocând confuzie cu privire la titularul autorizat al identităţii.

(3) Oricare săvârşeşte infracţiunea prevăzută la art. 267-269 din prezenta Lege cu mijloacele destinate executării unui atac asupra unui număr mai mare de sisteme informatice sau prin care a cauzat daune semnificative,

se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Capitolul XXVI

Infracţiuni de contrafacere

Art. 274. Contrafacerea monedei

(1) Oricine falsifică monedă, modifică moneda originală sau obţine astfel de monedă cu scopul de a o pune în circulaţie ca fiind autentică sau o pune efectiv în circulaţie ca fiind autentică, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) Oricine primeşte monedă falsă pe care o acceptă crezând că este autentică, însă aflând că este falsă, o pune în circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Moneda falsă se va confisca.

Art. 275. Contrafacerea titlurilor de valoare

(1) Oricine produce titluri de valoare false care se emit pe baza reglementărilor, modifică titluri de valoare autentice sau obţine astfel de titluri de valoare false sau le pune în circulaţie ca fiind autentice, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) Oricine primeşte titluri de valoare false pe care le-a primit cu credinţa că sunt adevărate, aflând că sunt false, îi pune în circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Titlurile de valoare false se vor confisca.

Art. 276. Contrafacerea timbrelor de valoare

(1) Oricine produce timbre fiscale false, timbre poştale sau alte timbre de valoare emise în conformitate cu reglementările sau le modifică, obţine sau dă unei alte persoane în vederea utilizării sau le utilizează ca fiind autentice, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine, elimină ştampilei de pe un timbru de valoare sau acţionează în alt mod asupra unui timbru de valoare deja folosit pentru a-i da aspectul unui timbru neutilizat sau oricine utilizează din nou un timbru deja utilizat sau îl vinde ca şi cum nu ar fi fost folosit, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni.

(3) Timbrele de valoare false vor fi confiscate.

Art. 277. Contrafacerea etichetelor de marcare a mărfurilor, măsurilor şi greutăţilor

(1) Oricine, cu scopul de a le folosi ca adevărate, face etichete false pentru marcarea mărfurilor, precum sigilii, ştampile sau timbre prin care se ştanţează aurul, argintul, bovinele, lemnul sau orice alte mărfuri sau modifică alte asemenea etichete sau oricine utilizează etichete false ca fiind adevărate, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine contraface măsuri sau greutăţi se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Etichetele, măsurile şi greutăţile false, precum şi mijloacele de realizare a acestora vor fi confiscate.

Art. 278. Contrafacerea de înscrisuri

(1) Oricine fabrică un document fals sau modifică un document adevărat cu scopul ca un astfel de document să fie utilizat drept unul adevărat sau oricine obţine un astfel de document cu scopul de a-l utiliza sau îl utilizează ca fiind adevărat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care înşeală o altă persoană cu privire la conţinutul oricărui document şi acesta îşi pune semnătura pe documentul respectiv, insistând să se semneze pe un oricare alt document sau pe un oricare alt conţinut.

(3) Oricine comite infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2 cu privire la documente publice, testamente, titluri de schimb, cecuri, carduri de plată sau registre publice sau oficiale care se gestionează în conformitate cu reglementările legale, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1 şi 2.

Art. 279. Contrafacerea unui înscris oficial sau privind derularea de relaţii comerciale

(1) O persoană oficială sau responsabilă care introduce date incorecte într-un document oficial sau de afaceri sau nu introduce o anumită dată importată sau certifică prin semnătura sau, respectiv prin ştampila oficială un astfel de document, registru sau dosar cu conţinut greşit sau care permite prin semnătura sa, respectiv prin ştampila oficială, producerea de înscrisuri, registre sau dosare cu conţinut neadevărat, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care utilizează la serviciu sau cu ocazia derulării relaţiilor comerciale un document oficial sau de afaceri neadevărat, ca fiind unul adevărat.

Art. 280. Utilizarea abuzivă a documentelor personale

Oricine utilizează în mod fraudulos un document personal, emis pe numele unei alte persoane, în circuitul legal sau cu scopul de a înşela dă unei alte persoane în circuitul legal un document personal care nu a fost emis pe numele persoanei respective, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 281. Atestarea unui conţinut neadevărat

(1) Persoana care, prin inducerea în eroare a autorităţii competente, face ca aceasta să ateste într-un document public, proces-verbal sau registru elemente neadevărate pentru a servi drept dovadă în circuitul legal, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane utilizează un astfel de document, proces-verbal sau registru, deşi ştie că nu sunt adevărate.

Art. 282. Emiterea şi utilizarea certificatelor medicale sau veterinare false

Oricine introduce într-un certificat medical sau veterinar date neadevărate sau oricine utilizează un astfel de certificat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 283. Fabricarea, procurarea, posesia, vânzarea sau darea în folosinţă a mijloacelor de contrafacere

(1) Oricine produce, procură, deţine, vinde sau dă în folosinţă mijloace pentru fabricarea de bani falşi, titluri de valoare false, timbre de valoare false, eliberate pe baza reglementărilor, etichete false pentru marcarea mărfurilor, măsuri şi greutăţi false şi greutăţi şi documente false, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Mijloacele de la alineatul 1 vor fi confiscate.

Capitolul XXVII

Infracţiuni împotriva proprietăţii intelectuale

Art. 284. Încălcarea drepturilor personale de autor sau de artist

(1) Oricine, contrar normelor care reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, marchează sub un nume greşit, sub propriul nume sau sub numele unei alte persoane o lucrare străină de autor sau, contrar interdicţiei autorului, marchează lucrarea cu numele autorului şi o publică sau se foloseşte de aceasta sau permite ca acest lucru să se facă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care, contrar normelor care reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, marchează sub un nume greşit, sub propriul nume sau sub numele unei alte persoane o creaţie a unui artist sau, contrar interdicţiei artistului, marchează lucrarea cu numele artistului şi o publică sau se foloseşte de aceasta sau permite ca acest lucru să se facă.

(3) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, contrar normelor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, introduce părţi dintr-un text străin de autor sau lucrări străine ale unui artist în lucrarea sa de autor sau în lucrarea sa cu scopul de a obţine foloase sau de a provoca pagube.

(4) Infracţiunea de la alineatele 1-3 se urmăreşte penal la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau a unei alte persoane interesate.

Art. 285. Utilizarea neautorizată a unei lucrări de autor sau producţiei unui artist

(1) Oricine, contrar prevederilor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, reproduce, prelucrează, distribuie, depozitează sau demarează alte activităţi cu scopul de a distribui sau comunica publicului, în orice fel, o lucrare străină de autor sau permite să se facă acest lucru, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, contrar prevederilor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, fixează o reprezentaţie străină care nu este fixă, reproduce, prelucrează, distribuie, depozitează sau demarează alte activităţi cu scopul de a distribui reprezentaţia străină care nu este fixă, a unui artist, sau comunica publicului, în orice fel, o reprezentaţie străină fixă sau care nu este fixă, sau permite să se facă acest lucru, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune.

(3) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, contrar reglementărilor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, obstrucţionează măsurile tehnice de protejare a drepturilor de autor şi artist sau înlătură sau modifică datele privind gestionarea acestor drepturi, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune.

(4) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1, 2 şi 3.

(5) Obiectele destinate sau folosite la comiterea infracţiunii prevăzute la alineatele 1, 2, 3 şi 4 vor fi confiscate, iar elementele produse prin comiterea acestor infracţiuni vor fi distruse, cu excepţia cazului în care persoana al cărei drept a fost încălcat solicită predarea acestora în schimbul unei compensaţii care nu poate fi mai mare decât costul producţiei acestora. Compensaţia reprezintă venit la bugetul de stat şi va fi utilizată pentru a combate infracţiunile împotriva proprietăţii intelectuale.

Art. 286. Încălcarea altor drepturi legate de drepturile de autor

(1) Oricine, contrar normelor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, reproduce, distribuie, depozitează sau demarează alte activităţi cu scopul de a distribui sau pune la dispoziţia publicului fonograme străine sau permite să se facă acest lucru, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, contrar normelor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, reproduce, distribuie, depozitează sau demarează alte activităţi cu scopul de a distribui sau arată public sau pune la dispoziţia publicului videograme străine sau permite să se facă acest lucru, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune.

(3) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, contrar reglementărilor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, retransmite difuzări străine sau comunică public difuzări străine, prin plata de bilete sau pune la dispoziţia publicului difuzări străine sau permite să se facă acest lucru, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune.

(4) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, contrar normelor prin care se reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, obstrucţionează măsurile tehnice de protejare a drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme, videograme sau organizaţii de radiodifuziune sau îndepărtează sau modifică datele privind gestionarea acestor drepturi, sau permite să se facă acest lucru, obţinând astfel foloase patrimoniale sau provocând daune.

(5) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1-4.

(6) Obiectele destinate sau folosite la comiterea infracţiunii prevăzute la alineatele 1, 2, 3 şi 4 vor fi confiscate, iar elementele produse prin comiterea acestor infracţiuni vor fi distruse, cu excepţia cazului în care persoana al cărei drept a fost încălcat solicită predarea acestora în schimbul unei compensaţii care nu poate fi mai mare decât costul producţiei acestora. Compensaţia reprezintă venit la bugetul de stat şi va fi utilizată pentru a combate infracţiunile împotriva proprietăţii intelectuale.

Art. 287. Încălcarea dreptului asupra unei invenţii

(1) Oricine care depune în mod neautorizat o cerere de înregistrare a unui brevet sau nu menţionează în cerere, contrar reglementărilor cu privire la protecţia brevetelor, ori menţionează în mod mincinos inventatorul sau face invenţia respectivă accesibilă publicului în mod neautorizat înainte ca aceasta să fie dezvăluită în mod legal publicului, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine, contrar reglementărilor cu privire la protecţia brevetelor, face, oferă spre vânzare, vinde, utilizează, exportă, importă sau depozitează în acest scop un produs făcut după o invenţie care este protejată prin brevet sau certificat de protecţie suplimentară sau aplică sau oferă aplicarea unei proceduri care face obiectul unei invenţii protejate sau oferă spre vânzare, vinde, utilizează, foloseşte, exportă, importă sau depozitează în acest scop un produs obţinut direct prin procedeul care face obiectul invenţiei şi obţine astfel foloase materiale substanţiale sau provoacă daune substanţiale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 2.

(4) Obiectele destinate sau folosite la comiterea infracţiunii prevăzute la alineatele 2, şi 3 vor fi confiscate, iar elementele produse prin comiterea infracţiunii de la alineatele 1 şi 2 vor fi confiscate şi distruse.

(5) Infracţiunea de la alineatul 1 se urmăreşte penal la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau a unei alte persoane interesate.

Art. 288. Folosirea frauduloasă a însemnelor unei ştampile

(1) Oricine, contrar reglementărilor cu privire la protecţia ştampilei în circuitul legal, foloseşte un semn care este identic cu o ştampilă protejată, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile care sunt identice cu cele pentru care este înregistrată ştampila sau un semn care este identic sau similar cu o ştampilă protejată în legătură cu produse sau servicii care sunt identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată ştampila, prin evidenţierea semnului pe produse sau pe ambalajele acestora, prin oferirea sau introducerea pe piaţă sau depozitarea în acest scop a unui produs sub semnul respectiv sau prin oferirea sau furnizarea de servicii sub semnul respectiv sau prin importul sau exportul de produse marcate cu acel semn sau prin utilizarea semnului pe produse de afaceri şi în publicitate, care pot induce publicul în eroare cu privire la originea produselor şi a serviciilor, obţinând astfel foloase financiare substanţiale sau provocând daune semnificative, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

(3) Obiectele destinate sau folosite la comiterea infracţiunii prevăzute la alineatul 1 vor fi confiscate, iar elementele produse prin comiterea infracţiunii de la alineatul 1 vor fi confiscate şi distruse, cu excepţia cazului în care instanţa decide că semnul folosit se va face de nerecunoscut, iar obiectele rezultate prin săvârşirea faptei se vor folosi în scopuri umanitare.

Art. 289. Încălcarea mărcii înregistrate a unei companii

(1) Persoana care, contrar reglementărilor, utilizează marca de origine, marca de origine geografică a produselor şi serviciilor sau marca imaginii tradiţionale a produselor agricole şi alimentare, obţinând astfel câştiguri financiare semnificative sau provocând daune semnificative, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Obiectele destinate sau folosite la comiterea infracţiunii prevăzute la alineatul 1 vor fi confiscate, iar elementele produse prin comiterea infracţiunii de la alineatul 1 vor fi confiscate şi distruse, cu excepţia cazului în care instanţa decide că marca folosită se va face de nerecunoscut, iar obiectele rezultate prin săvârşirea faptei se vor folosi în scopuri umanitare.

Art. 290. Publicarea sentinţei

La cererea persoanei vătămate, în cazul în care aceasta are un interes legitim, sentinţa pentru infracţiunile din acest capitol se va anunţa public pe cheltuiala făptuitorului. Modalitatea de publicare va fi stabilită de către instanţă.

Capitolul XXVIII

Infracţiuni împotriva datoriilor oficiale de serviciu

Art. 291. Abuzul de poziţie şi de autoritate

(1) O persoană oficială sau responsabilă care îşi foloseşte poziţia sau autoritatea, depăşeşte limitele de autoritate sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle, obţinând astfel beneficii pentru sine sau pentru o altă persoană sau provoacă daune unei alte persoane, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt obţinute foloase materiale semnificative sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 292. Favorizări ilegale

(1) O persoană oficială sau responsabilă care, în baza unui acord, favorizează unul dintre operatorii economici prin adaptarea condiţiilor de achiziţie publică sau prin încheierea unui contract cu ofertantul a cărui ofertă este în contradicţie cu condiţiile din dosarul de licitaţie, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane oficiale sau responsabile care îşi foloseşte poziţia sau autoritatea prin favorizarea acordării, preluării sau contractării de activităţi pentru activităţi proprii sau pentru activităţi ale unor persoane de care este legată din interes.

Art. 293. Luarea de mită

(1) O persoană oficială sau responsabilă care solicită sau primeşte mită sau care acceptă o ofertă sau o promisiune de mită pentru sine sau pentru o altă persoană ca în cadrul sau în afara graniţelor competenţei sale să efectueze o activitate oficială sau o altă activitate care nu ar trebui să se facă sau să nu efectueze o acţiune oficială sau o altă acţiune care ar trebui să se facă, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) O persoană oficială sau responsabilă care solicită sau primeşte mită sau care acceptă o ofertă sau o promisiune de mită pentru sine sau pentru o altă persoană ca în cadrul sau în afara graniţelor competenţei sale să efectueze o activitate oficială sau o altă activitate care ar trebui să se facă sau să nu efectueze o acţiune oficială sau o altă acţiune care ar trebui să se facă, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) O persoană oficială sau responsabilă care, în urma îndeplinirii sau neîndeplinirii activităţilor oficiale sau a altor activităţi menţionate la alineatele 1 şi 2, şi în legătură cu acestea, solicită sau primeşte mită, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 294. Darea de mită

(1) O persoană oficială sau responsabilă oferă, dă sau promite mită ca în cadrul sau în afara graniţelor competenţei sale să efectueze o activitate oficială sau o altă activitate care nu ar trebui să se facă sau să nu efectueze o activitate oficială sau o altă activitate care ar trebui să se facă, precum şi cel care intermediază o astfel de mituire a unei persoane oficiale sau responsabile, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Oricine oferă unei persoane oficiale sau responsabile, îi dă acesteia sau îi promite mită, ca în cadrul sau în afara graniţelor competenţei sale să efectueze o activitate oficială sau o altă activitate care ar trebui să se facă sau să nu efectueze o activitate oficială sau o altă activitate care nu ar trebui să se facă, sau cine intermediază o astfel de mituire a unei persoane oficiale sau responsabile, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatele 1 şi 2, care a dat mită la cererea unei persoane oficiale sau responsabile şi a denunţat fapta înainte de descoperirea acesteia sau înainte de a afla că fapta a fost descoperită, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 295. Traficul de influenţă

(1) Oricine, prin folosirea poziţiei sale oficiale sau sociale sau a influenţei, intermediază să se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care nu ar trebui să se facă sau nu efectuează activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care ar trebui să se efectueze, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine solicită sau primeşte mită sau acceptă o ofertă sau promisiunea de mită pentru sine sau pentru o altă persoană, prin folosirea poziţiei sale oficiale sau sociale sau a influenţei, intermediază să se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care nu ar trebui să se facă sau să nu se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care ar trebui să se efectueze, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) Oricine solicită sau primeşte mită sau oricine acceptă o ofertă sau promisiunea de mită pentru sine sau pentru o altă persoană, ca prin folosirea poziţiei sale oficiale sau sociale sau a influenţei să intermedieze să se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care ar trebui să se facă sau să nu se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care nu ar trebui să se efectueze, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 296. Darea de mită pentru traficul de influenţă

(1) Oricine oferă unei alte persoane, îi promite acesteia sau îi dă mită, destinată acelei persoane sau unei alte persoane, ca prin folosirea poziţiei sale oficiale sau sociale sau a influenţei să intermedieze să se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care nu ar trebui să se facă sau nu efectuează activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care ar trebui să se efectueze, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Oricine oferă unei alte persoane, îi promite acesteia sau îi dă mită, destinată acelei persoane sau unei alte persoane, ca prin folosirea poziţiei sale oficiale sau sociale sau a influenţei să intermedieze să se efectueze activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care ar trebui să se facă sau nu efectuează activităţi oficiale sau alte tipuri de activităţi care nu ar trebui să se efectueze, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatele 1 şi 2, care a dat mită la cererea persoanei de la art. 295 din prezenta lege şi a denunţat fapta înainte de descoperirea acesteia sau înainte de a afla că fapta a fost descoperită, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 297. Obţinerea forţată a declaraţiilor

(1) Un funcţionar care, în timpul unei audieri autorizate, foloseşte violenţa, ameninţarea sau alte mijloace şi moduri neautorizate cu scopul ca celălalt să dea declaraţii sau să refuze să dea declaraţii, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care, prin săvârşirea infracţiunii menţionate la alineatul 1 s-au provocat consecinţe grave pentru suspect, inculpat sau acuzat în cadrul unei cercetări penale, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 298. Percheziţiile ilegale

Funcţionarul care, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu sau a competenţelor publice, desfăşoară o percheziţie ilegală, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 299. Eliberarea ilegală a unei persoane care a fost privată de libertate

Funcţionarul care eliberează ilegal o persoană care a fost privată de libertate sau o ajută să scape, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 300. Dezvăluirea unui secret oficial

(1) Oricine comunică în mod neautorizat unei alte persoane, îi transmite sau dezvăluie în alt mod informaţii neclasificate care sunt secret oficial,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Nu există infracţiune dacă fapta menţionată la alineatul 1 este comisă în interes predominant public.

Capitolul XXIX

Infracţiuni împotriva justiţiei

Art. 301. Nedenunţarea pregătirii unei infracţiuni

(1) Oricine ştie că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de cinci ani sau o pedeapsă mai grea şi nu denunţă acest lucru în momentul în care încă mai este posibil să se prevină comiterea acesteia, iar fapta va fi încercată sau comisă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine săvârşeşte infracţiunea de la alineatul 1 în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care este prevăzută pedeapsa cu detenţiunea pe termen lung, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Nu există infracţiunea menţionată la alineatul 1, atunci când caracteristicile sale sunt realizate de o persoană căsătorită sau care trăieşte în concubinaj sau într-o comunitate de acelaşi sex cu persoana care pregăteşte o infracţiune nedenunţată sau este rudă de sânge cu persoana respectivă în linie dreaptă, frate sau soră, adoptat sau adoptator, cu excepţia cazului în care se pregăteşte o infracţiune în detrimentul unui copil.

(4) Pentru infracţiunea menţionată la alineatul 2, se poate pedepsi mai blând făptuitorul care se află cu persoana care pregăteşte săvârşirea infracţiunii într-una dintre relaţiile menţionate la alineatul 3.

Art. 302. Nedenunţarea unei infracţiuni comise

(1) Persoana care are cunoştinţă că este săvârşită o infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea timp de zece ani sau o pedeapsă mai severă, dar nu o denunţă, deşi ştie că printr-un astfel de denunţ s-ar permite sau facilita în mod semnificativ descoperirea faptei sau a făptuitorului, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi persoanei oficiale sau responsabile care nu denunţă săvârşirea unei infracţiuni despre care a aflat în timp ce-şi îndeplinea o îndatorire de serviciu, fiind vorba despre o infracţiune pentru care declanşarea urmăririi penale nu este permisă printr-o acuzaţie personală sau la plângere prealabilă.

(3) Făptuitorul infracţiunii prevăzute la alineatul 2 nu se va pedepsi cu o pedeapsă mai strictă decât cea care este prevăzută pentru infracţiunea pe care nu a denunţat-o.

(4) Nu există infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2, atunci când caracteristicile sale sunt realizate de o persoană căsătorită sau care trăieşte în concubinaj sau într-o comunitate de acelaşi sex cu persoana care a săvârşit infracţiunea nedenunţată sau este rudă de sânge cu persoana respectivă în linie dreaptă, frate sau soră, adoptat sau adoptator, avocat, notar public, medic, stomatolog sau alt lucrător medical, psiholog, persoană căreia îi este încredinţată activitatea de creştere şi educaţională dintr-o instituţie corespunzătoare, tutore, confesor religios, cu excepţia cazului în care infracţiunea este comisă asupra unui copil.

Art. 303. Ajutarea făptuitorului după comiterea unei infracţiuni

(1) Oricine ascunde sau are grijă de un făptuitor al unei infracţiuni pentru care este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de cinci ani sau o pedeapsă mai gravă sau prin ascunderea mijloacelor cu care a fost săvârşită infracţiunea, a urmelor infracţiunii sau obiectelor apărute sau obţinute prin infracţiune sau îl ajută în orice alt fel pentru a nu fi descoperit sau arestat, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care ascunde o persoană care este condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau care împiedică în oricare alt mod executarea pedepsei respective.

(3) Oricine săvârşeşte infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 în folosul făptuitorului infracţiunii de la art. 88-91 sau art. 97 din prezenta lege, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(4) Făptuitorul infracţiunii prevăzute la alineatul 2 nu se va pedepsi cu o pedeapsă mai grea decât cea care este prevăzută pentru infracţiunea pe care a săvârşit-o persoana căreia făptuitorul i-a oferit ajutor.

(5) Nu există infracţiunea menţionată la alineatele 1, 2 şi 3, atunci când caracteristicile sale sunt realizate de o persoană căsătorită sau care trăieşte în concubinaj sau într-o comunitate de acelaşi sex cu persoana care a oferit ajutor sau este rudă de sânge cu persoana respectivă în linie dreaptă, frate sau soră, adoptat sau adoptator.

Art. 304. Denunţarea mincinoasă a unei infracţiuni

(1) Oricine denunţă o persoană sau plasează urme care fac să pară că aceasta a săvârşit o infracţiune, deşi ştie că nu este adevărat, şi nu este vorba despre o infracţiune care este urmărită penal în urma unei acuzaţii private, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Persoana care, printr-un denunţ mincinos, plasarea de urme sau în alt mod, provoacă iniţierea procedurii penale împotriva unei persoane despre care ştie că nu este făptuitorul unei infracţiuni şi nu este vorba despre o infracţiune urmărită penal în urma acuzaţiilor private, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine denunţă că s-a comis o infracţiune, chiar dacă ştie că nu este adevărat, şi nu este vorba despre o infracţiune care este urmărită penal în urma unei acuzaţii private, sau oricine se denunţă pe sine că a comis o astfel de faptă, deşi ştie că acest lucru nu este adevărat, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

 

Art. 305. Mărturia mincinoasă

(1) Un martor, expert, traducător sau interpret care, în procedurile penale preliminare, în procedurile în faţa instanţei, în faţa unui tribunal internaţional a cărui jurisdicţie este acceptată de Republica Croaţia, în procedurile contravenţionale, în faţa instanţelor de arbitraj, în procedurile contravenţionale, în procedurile administrative, în procedurile în faţa notarului public sau în procedurile disciplinare, face mărturii, constatări sau păreri false sau traduce ceva în mod mincinos, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 din acest articol se aplică părţii din cadrul procedurii, alta decât inculpatul, care face o mărturie mincinoasă, dacă pe această declaraţie se întemeiază decizia finală în procedura respectivă.

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2 s-a cauzat condamnarea unui inculpat nevinovat sau alte consecinţe deosebit de grave pentru inculpat, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) Dacă făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatul 1 din acest articol revocă în mod voluntar mărturia sa înainte de luarea deciziei finale, el poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 306. Împiedicarea dovezilor

(1) Oricine, cu scopul de a formula o mărturie mincinoasă, sau de a împiedica sau îngreuna dovezile faţă de un presupus martor, un martor sau expert în procedurile penale preliminare, în procedurile în faţa instanţei, în faţa unui tribunal internaţional a cărui jurisdicţie este acceptată de Republica Croaţia, în procedurile contravenţionale, în faţa instanţelor de arbitraj, în procedurile contravenţionale, în procedurile administrative, în procedurile în faţa notarului public sau în procedurile disciplinare, utilizează forţa, ameninţarea sau altă formă de constrângere sau le promite, oferă sau dă cadouri sau orice alt beneficiu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la opt ani.

(2) Oricine, cu scopul de a împiedica sau îngreuna considerabil dovezile în procedurile în faţa instanţei, în faţa unui tribunal internaţional a cărui jurisdicţie este acceptată de Republica Croaţia, în faţa instanţelor de arbitraj, în procedurile contravenţionale, în procedurile administrative, în procedurile în faţa notarului public sau în procedurile disciplinare, tăinuieşte, deteriorează sau distruge obiectul sau documentul care serveşte ca dovadă, contraface dovezi sau oricine depune o astfel de dovadă, ştiind că este vorba despre o contrafacere, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine, cu scopul de a împiedica sau îngreuna considerabil dovezile în procedurile în faţa instanţei sau în procedura administrativă, îndepărtează, distruge, mişcă sau mută o piatră de hotar, un semn geografic de reper sau orice semn de proprietate în general sau orice alt drept legal ori un semn privind folosirea apei sau oricine montează un semn mincinos cu acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 307. Încălcarea secretului procedurii

(1) Oricine, într-o manieră neautorizată, dezvăluie ceea ce a aflat într-o procedură penală preliminară, în cadrul unei proceduri în faţa instanţei, în cadrul unei proceduri contravenţionale, în cadrul unei proceduri administrative, în cadrul unei proceduri în faţa unui notar public sau în cadrul unei proceduri disciplinare şi care, conform legii sau deciziei bazate pe lege se consideră a fi secret, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care, fără permisiunea instanţei, publică desfăşurarea procedurii care este prin lege secretă sau este pronunţată secretă prin decizia instanţei, sau oricine publică, fără permisiunea instanţei, desfăşurarea procedurii penale faţă de un copil, a procedurii penale pentru o infracţiune săvârşită în detrimentul unui copilul sau a procedurii în care se decide cu privire la protecţia drepturilor şi intereselor unui copil sau publică decizia din cadrul acestei proceduri.

Art. 308. Dezvăluirea identităţii persoanelor ameninţate sau a martorilor protejaţi

Oricine comunică în mod neautorizat unei alte persoane, îi predă sau publică informaţii despre identitatea persoanei ameninţate sau a persoanei care va fi examinată ca martor protejat sau pentru care s-a iniţiat, pe baza unei legi speciale, procedura de includere în programul de protecţie sau persoana respectivă este inclusă în programul de protecţie sau care întreprinde o altă acţiune în scopul de a dezvălui date despre identitatea acelei persoane sau în scopul descoperirii acesteia,

se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 309. Revolta persoanelor private de libertate

(1) Oricine, participă, în instituţia în care se află pe baza unei decizii legale prin care este privat de libertate, la strângerea de persoane private de libertate cu scopul de a se elibera în mod violent sau face un atac comun asupra funcţionarilor din instituţia respectivă sau îi forţează să facă sau să nu facă ceva împotriva îndatoririlor lor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine, prin utilizarea forţei sau ameninţărilor că vă ataca viaţa sau corpul unei alte persoane, scapă din instituţia în care se află pe baza unei decizii legale prin care a fost privat de libertate, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatul 1 din acest articol, care la cererea funcţionatului renunţă la strângerea menţionată, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 310. Facilitarea evadării unei persoane care a fost privată de libertate

Oricine instigă să evadeze sau ajută să evadeze o persoană care a fost privată de libertate prin lege, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 311. Nerespectarea măsurilor de siguranţă

(1) Oricine încalcă obligaţia care i se stabileşte printr-o măsură de siguranţă, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Nu există infracţiunea prevăzută la alineatul 1 dacă încălcarea obligaţiei menţionate la alineatul 1 a condus la aplicarea articolului 55 alineatul 8 sau articolului 58 alineatul 5 din prezenta lege.

Art. 312. Constrângerea împotriva unui ofiţer judiciar

Oricine împiedică un judecător, procuror, notar sau alt ofiţer sau funcţionar judiciar, prin violenţă sau ameninţare de orice fel, să întreprindă o acţiune sau să ia o anumită decizie în limitele competenţelor sale sau îl forţează să întreprindă anumite acţiuni sau să ia anumite decizii în limitele sau în afara competenţelor sale,

se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 313. Practicarea neautorizată a asistenţei juridice

Oricine se ocupă, în mod neautorizat, de oferirea de asistenţă juridică contra cost se pedepseşte cu închisoare pe o durată de cel mult şase luni.

Capitolul XXX

Infracţiuni împotriva ordinii publice

Art. 314. Forţarea unui funcţionar

(1) Oricine, prin violenţă sau prin ameninţarea că va folosi violenţa în mod direct, împiedică un funcţionar să-şi desfăşoare activităţile de serviciu în cadrul competenţelor sau îl forţează să efectueze activităţi oficiale în limita sau în afara competenţelor sale,

se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a pus în pericol viaţa sau integritatea corporală a funcţionarului sau aceasta a suferit vătămări corporale sau s-a folosit o armă sau un instrument periculos, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Oricine comite infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 faţă de o persoană care ajută în mod autorizat un funcţionat în desfăşurarea activităţilor sale oficiale se va pedepsi ca şi cum infracţiunea a fost comisă faţă de funcţionar.

(4) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatele 1, 2 şi 3 din acest articol, care a fost provocat de tratamentul ilegal, nepoliticos sau aspru al funcţionatului sau al persoanei care îl ajută în mod autorizat, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 315. Atacul asupra unui funcţionar

(1) Persoana care, prin violenţă sau ameninţarea cu folosirea violenţei, în afara cazurilor menţionate la articolul 312 şi articolul 314 din prezenta lege, atacă o persoană din cadrul Armatei, un ofiţer de poliţie, un funcţionar autorizat al Poliţiei Militare, un funcţionar căruia îi este însărcinată păzirea persoanelor care au fost private de libertate în temeiul legii, atunci când îşi exercită îndatoririle oficiale, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care, prin violenţă sau ameninţarea cu folosirea violenţei, opune rezistenţă funcţionarului în exercitarea activităţilor sale oficiale sau în punerea în aplicare a deciziilor legale sau a măsurilor autorităţilor de stat.

(3) Oricine comite infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 faţă de o persoană care ajută în mod autorizat un funcţionar în desfăşurarea activităţilor sale oficiale, se va pedepsi la fel ca în cazul în care infracţiunea a fost comisă faţă de funcţionar.

(4) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatele 1, 2 şi 3 s-a pus în pericol viaţa sau integritatea corporală a funcţionarului a persoanei care îl ajută în desfăşurarea activităţilor sale oficiale sau acesta suferă vătămări corporale sau s-a folosit o armă sau un instrument periculos, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(5) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatele 1, 2 şi 3 din acest articol, care a fost provocat de tratamentul ilegal, nepoliticos sau aspru al funcţionatului sau al persoanei care îl ajută în mod autorizat, poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 316. Alarma falsă

Oricine anunţă în mod fals poliţia sau alt serviciu public care asigură ordinea sau acordă asistenţă despre un eveniment care necesită acţiunea urgentă a acelui serviciu se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de cel mult trei ani.

Art. 317. Îndepărtarea şi deteriorarea unui sigiliu şi semn oficial

(1) Oricine îndepărtează sau deteriorează un sigiliu sau un semn oficial pe care un funcţionar autorizat l-a plasat cu scopul asigurării bunurilor, spaţiilor sau care fără să îndepărteze sau să deterioreze sigiliul sau semnul oficial intră într-un astfel de spaţiu sau deschide un obiect securizat, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 318. Luarea sau distrugerea ştampilei oficiale sau a dosarului oficial

(1) Oricine ia, ascunde, distruge, deteriorează sau face într-un alt mod neutilizabilă o ştampilă, registru, dosar sau document oficial,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este comisă de un funcţionar căruia i-a fost încredinţat un sigiliu, registru, dosar sau document oficial sau avea acces la acestea în îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 319. Deteriorarea şi exportul ilegal de bunuri culturale

(1) Oricine deteriorează sau distruge un bun cultural, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărei persoane care, fără aprobarea autorităţii competente, exportă sau scoate definitiv din Republica Croaţia un bun cultural sau nu-l returnează în Republica Croaţia în perioada de timp aprobată.

(3) În cazul în care din cauza infracţiunii menţionate la alineatele 1 şi 2 au survenit pagube semnificative sau este vorba despre un bun cultural de importanţă naţională, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1 şi 2.

Art. 320. Efectuarea neautorizată de lucrări de cercetare şi însuşirea unui bun cultural

(1) Oricine, contrar interdicţiei sau fără aprobarea autorităţii competente, efectuează asupra unui bun cultural lucrări de conservare, restaurare, cercetare sau alte activităţi, săpături sau cercetări arheologice, iar ca urmare a acestui lucru bunul cultural este distrus, deteriorat sau îşi pierde calitatea de bun cultural, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este săvârşită faţă de un bun cultural de importanţă naţională sau sunt provocate pagube semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 2 se aplică oricărei persoane care, cu ocazia cercetărilor arheologice sau de alt tip, îşi însuşeşte un bun dezgropat sau găsit care reprezintă un bun cultural.

Art. 321. Distrugerea sau tăinuirea materialului de arhivă

Persoana care, contrar reglementărilor, distruge, ascunde sau face inutilizabil un material sau înregistrări de arhivă sau îl scoate din Republica Croaţia fără aprobarea autorităţii competente de stat,

se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 322. Efectuarea neautorizată a unei activităţi oficiale

Oricine efectuează, în mod neautorizat, orice activitate pe care este autorizată să o desfăşoare doar un funcţionar sau un militar, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 323. Executări silite ilegale

(1) Oricine colectează de la o altă persoană, cu forţa sau cu ameninţarea gravă, o creanţă pe care această persoană o datorează lui sau unei alte persoane, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care la săvârşirea infracţiunii de la alineatul 1, făptuitorul a folosit forţa sau ameninţarea că va ataca în mod direct viaţa sau integritatea corporală a datornicului sau a unei alte persoane, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care la săvârşirea infracţiunii de la alineatul 2 se utilizează o armă sau un instrument periculos, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 324. Tulburarea ordinii publice

(1) Oricine participă într-o mulţime care, prin violenţă faţă de alte persoane sau lucruri sau prin ameninţarea de a comite violenţe, pune în pericol ordinea publică sau instigă mulţimea la violenţe se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 1 este comisă din ură faţă de un număr mai mare de persoane, prin folosirea unei arme sau a unui instrument periculos sau pune în pericol viaţa sau corpul unei alte persoane sau s-au produs pagube materiale semnificative, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Participantul la care se face referire la alineatele 1 şi 2 care se îndepărtează la cererea funcţionarului, înainte de săvârşirea violenţei, nu va fi pedepsit pentru infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2.

Art. 325. Instigarea publică la violenţe şi ură

(1) Persoana care, prin intermediul presei, al radioului, al televiziunii, al sistemului sau reţelei informatice, promovează la o adunare publică sau în alt mod pune la dispoziţia publicului pliante, poze sau alte materiale care îndeamnă la violenţă sau ură îndreptate către un grup de persoane sau membri ai unui grup, datorită apartenenţei lor de rasă, religie, naţională sau etnică, origine, culoarea pielii, sex, orientare sexuală, identitate de gen, invaliditate sau alte caracteristici, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa la care se face referire în alineatul 1 din acest articol va fi aplicată oricărei persoane care aprobă în mod public, neagă sau bagatelizează infracţiunea de genocid, crime, agresiune, crime împotriva umanităţii sau crime de război, împotriva unui grup de persoane sau unui membru al unui grup din cauza rasei sale, religiei, apartenenţei naţionale sau etnice, originii sau culorii pielii, într-o manieră care este potrivită pentru a încuraja violenţa sau ura împotriva unui astfel de grup sau a membrilor acelui grup.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatele 1 şi 2.

Art. 326. Intrarea, circulaţia şi şederea ilegală în Republica Croaţia

(1) Persoana care, pentru obţinerea unui folos material permite sau ajută una sau mai multe persoane care nu sunt resortisanţi ai Republicii Croaţia să intre, să circule sau să locuiască în mod nepermis în Republica Croaţia se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de cel mult trei ani.

(2) În cazul în care prin comiterea infracţiunii menţionate la alineatul 1, se pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane care intră, circulă sau locuieşte în mod nepermis în Republica Croaţia sau aceasta este tratată într-o manieră inumană sau degradantă, sau fapta este comisă de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor oficiale, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de la şase luni la cinci ani.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 327. Conspiraţia în vederea comiterii unei infracţiuni

(1) Oricine plănuieşte cu cineva să comită o infracţiune pentru care se poate dispune prin lege pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă mai lungă de trei ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul care dezvăluie acordul menţionat la alineatul 1 înainte ca infracţiunea convenită să fie comisă poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 328. Grupul infracţional organizat

(1) Oricine organizează sau conduce un grup organizat infracţional se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine participă la organizaţia menţionată la alineatul 1, fără a fi săvârşit încă nici o infracţiune pentru grupul respectiv sau care întreprinde o anumită activitate care nu constituie infracţiune, dar despre care ştie că va contribui la realizarea scopului organizaţiei criminale sau susţine financiar sau în alt mod adunarea criminală, se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă care nu depăşeşte trei ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii prevăzute la alineatele 1 şi 2 care, prin descoperirea în timp util a grupului infracţional, împiedică săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alineatul 4 sau un membru al organizaţiei criminale care dezvăluie înainte de a săvârşi, în componenţa acesteia sau pentru aceasta, infracţiunea prevăzută la alineatul 4, poate fi scutit de pedeapsă.

(4) Un grup infracţional organizat este format din cel puţin trei persoane care s-au asociat cu scopul comun de a comite una sau mai multe infracţiuni pentru care se poate aplica pedeapsa cu închisoarea pe o durată mai mare de trei ani şi care nu implică o organizaţie făcută de persoane legate în mod accidental pentru săvârşirea directă a unei infracţiuni.

Art. 329. Comiterea unei infracţiuni în componenţa unui grup infracţional organizat

(1) Oricine, cunoscând scopul grupului organizat sau activitatea sa infracţională, săvârşeşte o infracţiune în componenţa unei astfel de organizaţii sau încurajează o altă persoană să comită o infracţiune în componenţa unei astfel de organizaţii se pedepseşte:

1. cu pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani pentru infracţiunea pentru care este prevăzută limita maximă a pedepsei de trei ani,

2. cu pedeapsa cu închisoarea de la un an la zece ani pentru infracţiunea pentru care este prevăzută limita maximă a pedepsei de cinci ani,

3. cu pedeapsa cu închisoarea de la trei la doisprezece ani pentru infracţiunea pentru care este prevăzută limita maximă a pedepsei de opt ani,

4. cu pedeapsa cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani pentru infracţiunea pentru care este prevăzută limita maximă a pedepsei de zece sau doisprezece ani,

5. cu pedeapsa cu închisoarea de la cinci la douăzeci de ani pentru infracţiunea pentru care este prevăzută limita maximă a pedepsei de cincisprezece ani,

6. cu pedeapsa cu închisoarea de cel puţin zece ani sau pedeapsa cu detenţiunea pe termen lung pentru infracţiunea pentru care este prevăzută limita maximă a pedepsei de douăzeci de ani.

(2) Oricine, cunoscând scopul grupului organizat sau activitatea sa infracţională, ajută o altă persoană la comiterea unei infracţiuni în componenţa unei astfel de organizaţii va primi pedeapsa prevăzută la alineatul 1, existând posibilitatea şi să fie pedepsit mai blând.

(3) În cazul în care făptuitorul menţionat la alineatele 1 sau 2 contribuie în mod esenţial la depistarea unei organizaţii criminale, acesta poate fi pedepsit mai blând.

Art. 330. Fabricarea şi furnizarea de arme şi mijloace destinate săvârşirii unei infracţiuni

(1) Oricine fabrică, achiziţionează sau permite altor persoane să ajungă la arme, substanţe explozive sau mijloace necesare pentru fabricarea lor, precum şi otrăvuri, despre care ştie că sunt destinate pentru a se comite o infracţiune, se pedepseşte cu închisoare pe o durată de cel mult trei ani.

(2) Oricine face sau cedează unei alte persoane o cheie falsă, un desfăcător, un dispozitiv electronic sau orice alt mijloc sau dispozitiv de spargere, deşi ştie că este destinat comiterii unei infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare pe un termen de până la un an.

(3) Mijloacele de la alineatele 1 şi 2 vor fi confiscate.

Art. 331. Posesia, fabricarea şi procurarea ilegală de arme şi substanţe explozibile

(1) Oricine fabrică în mod neautorizat, cumpără, deţine, vinde sau procură în alt mod pentru sine sau pentru alte persoane arme de foc, muniţie, substanţe explozive sau părţi componente sau piese de rezervă ale acestora, a căror achiziţie, vânzare sau posesie este interzisă cetăţenilor sau este permisă numai cu acordul prealabil, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine deţine în mod neautorizat, achiziţionează, produce, vinde sau schimbă, importă sau exportă o cantitate mai mare de arme de foc, muniţie, substanţe explozibile sau componente ori piese de schimb, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Pedeapsa la care se face referire la alineatul 2 din acest articol se va aplica oricărei persoane care dezvoltă sau perfecţionează, produce, cumpără, depozitează, oferă spre vânzare, vinde sau cumpără, intermediază achiziţionarea sau vânzarea, deţine, transferă sau transportă arme chimice sau biologice sau alte mijloace de luptă care sunt interzise de dreptul internaţional.

(4) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care vinde sau exportă arme într-un stat în care copii sunt folosiţi ca mercenari.

(5) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care posedă în mod neautorizat, achiziţionează, produce, vinde sau schimbă mijloacele necesare pentru fabricarea de arme de foc, muniţie sau substanţe explozibile.

(6) Armele de foc, muniţia, substanţele explozibile, precum şi părţile lor componente şi piesele de schimb ale acestora vor fi confiscate.

Art. 332. Profanarea de morminte

(1) Oricine sapă în mod neautorizat, excavează, dărâmă, deteriorează sau profanează în mod grav un mormânt, un loc de îngropare sau memorial pentru cei decedaţi, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Oricine sapă în mod neautorizat, extrage, deteriorează, distruge, ascunde sau mută un corp, un fetus, o parte a corpului sau cenuşa unei persoane decedate sau oricine profanează un cadavru se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(3) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 2.

Capitolul XXXI

Infracţiuni împotriva dreptului la vot

Art. 333. Încălcarea libertăţii luării de decizii a alegătorilor

Oricine, prin violenţă, ameninţare gravă, mită sau altă activitate ilegală, influenţează alegătorii ca la alegeri să voteze într-un anumit fel sau să nu voteze, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 334. Refuzarea dreptului de vot

Oricine, în exercitarea îndatoririlor care îi sunt încredinţate cu privire la alegeri, nu introduce în mod ilegal o persoană pe lista alegătorilor, sau o şterge de pe lista respectivă sau îi refuză în alt mod dreptul la vot, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 335. Utilizarea abuzivă a dreptului de vot

(1) Alegătorul care, la aceleaşi alegeri, votează după ce a votat deja sau votează în locul unei alte persoane sub numele acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care permite cuiva să voteze din nou.

Art. 336. Încălcarea secretului votului

Oricine încalcă la alegeri secretul votului sau anunţă cum a votat alegătorul fără consimţământul acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 337. Distrugerea şi contrafacerea documentelor de vot

(1) Oricine distruge, ascunde sau îndepărtează în mod neautorizat un document cu privire la alegeri sau un obiect care serveşte la alegeri, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care introduce pe lista alegătorilor o persoană inexistentă, o persoană decedată sau o persoană care nu are drept de vot.

Art. 338. Înşelăciunea electorală

Oricine, prin adăugarea, scoaterea sau ştergerea voturilor sau în alt mod contraface rezultatul alegerilor, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 339. Mituirea unui reprezentant

(1) Oricine, în calitate de reprezentat în Parlamentul croat, în Parlamentul European sau în calitate de consilier într-un organ reprezentativ al unei unităţi administrative locale şi regionale, solicită sau primeşte sau acceptă o ofertă sau o promisiune de mită pentru a vota la autoritatea reprezentativă într-un anumit fel, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni până la cinci ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care oferă unui reprezentat în Parlamentul croat, în Parlamentul European sau unui consilier într-un organ reprezentativ al unei unităţi administrative locale şi regionale, promite sau dă mită pentru ca acesta să voteze într-un anumit fel la autoritatea reprezentativă.

Capitolul XXXII

Infracţiuni împotriva Republicii Croaţia

Art. 340. Înalta trădare

Oricine, prin violenţă sau ameninţarea cu folosirea violenţei sau în alt mod ilegal ameninţă integritatea teritorială sau organizarea constituţională a Republicii Croaţia, se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Art. 341. Recunoaşterea ocupaţiei şi capitularea

Oricine semnează sau recunoaşte capitularea sau oricine acceptă sau recunoaşte ocupaţia Republicii Croaţia sau a unor părţi din teritoriul de stat, se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Art. 342. Prevenirea luptei împotriva inamicului

(1) Un cetăţean al Republicii Croaţia care, în timpul războiului sau al unui conflict armat în care participă şi Republica Croaţia, împiedică cetăţenii Republicii Croaţia sau ai aliaţilor săi să lupte împotriva unui inamic, se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani.

(2) Un cetăţean al Republicii Croaţia, în sensul acestui capitol este şi un cetăţean străin cu domiciliul în Republica Croaţia.

Art. 343. Serviciul în armata inamicului

(1) Un cetăţean al Republicii Croaţia care, în timpul războiului sau al unui conflict armat în care participă şi Republica Croaţia, serveşte într-o armată inamică sau se află în alte grupări armate care luptă în mod ostil împotriva Republicii Croaţia sau a aliaţilor săi, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica oricărei persoane care convinge, adună, ia sau recrutează în alt mod cetăţeni ai republicii Croaţia în serviciul unei armate inamice sau în grupări armate care luptă în mod ostil împotriva Republicii Croaţia sau a aliaţilor săi sau pentru participarea la război sau la un conflict armat împotriva Republicii Croaţia sau a aliaţilor săi.

Art. 344. Ajutarea inamicului

Un cetăţean al Republicii Croaţia care, în timpul războiului sau al unui conflict armat în care participă Republica Croaţia, ajută un inamic la punerea în aplicare a unor măsuri forţate împotriva cetăţenilor sau care cooperează politic sau economic cu inamicul,

se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 345. Subminarea puterii militare şi defensive a statului

Oricine distruge, face inutilizabile sau permite să treacă în mâini inamice instalaţiile de apărare, obiectivele, poziţiile, armamentul sau alte mijloace militare sau defensive, sau predă trupe inamicului sau împiedică în alt mod sau pune în pericol măsurile militare şi defensive militare, precum şi puterea statului croat, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 346. Constrângerea exercitată faţă de cei mai înalţi oficiali de stat ai Republicii Croaţia

(1) Oricine, în afara cazurilor menţionate la articolul 97 din prezenta lege, prin violenţă sau ameninţarea că vă utiliza în mod direct violenţa, îl împiedică pe Preşedintele Republicii Croaţia, pe Preşedintele sau reprezentantul Parlamentului Croaţiei, pe Preşedintele sau pe un membru al Guvernului Republicii Croaţia, pe Preşedintele sau judecătorul Curţii Constituţionale a Republicii Croaţia să îşi exercite funcţia sau îi forţează să execute această datorie într-un anumit mod, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a pus în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanei de la alineatul 1 sau aceasta a suferit vătămări corporale sau s-a folosit o armă sau un instrument periculos, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

Art. 347. Dezvăluirea informaţiilor clasificate

(1) Oricine face accesibile unei persoane neautorizate informaţii clasificate care îi sunt încredinţate, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine obţine informaţii secrete cu scopul de a le folosi el sau o altă persoană în mod neautorizat sau oricine face accesibile unei alte persoane astfel de informaţii în posesia cărora a ajuns întâmplător, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Oricine comite fapta de la alineatele 1 şi 2 pentru un folos material, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la zece ani.

(4) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 în timpul unei stări de război sau a unei ameninţări iminente de război,

se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(5) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 1 din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 348. Spionajul

(1) Oricine face accesibile informaţii clasificate care îi sunt încredinţate sau la care a ajuns în mod ilegal, unui stat străin, unei organizaţii străine, unei persoane juridice străine sau unei persoane care lucrează pentru acestea, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(2) Oricine colectează informaţii clasificate cu scopul de a le face accesibile unui stat străin, unei organizaţii străine, unei persoane juridice străine sau unei persoane care lucrează pentru acestea, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Oricine organizează pentru un stat sau organizaţie străină un serviciu de informaţii pe teritoriul Republicii Croaţia sau trece de partea unui serviciu de informaţii care acţionează împotriva Republicii Croaţia sau îl ajută în activitatea sa, se pedepseşte cu închisoare de la un an la zece ani.

(4) Oricine comite infracţiunea de la alineatele 1 şi 3 în timp de război sau de conflict armat la care participă şi Republica Croaţia, se pedepseşte cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

(5) Oricine comite infracţiunea de la alineatul 2 în timp de război sau de conflict armat la care participă şi Republica Croaţia, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 349. Încălcarea reputaţiei Republicii Croaţia

Oricine expune acte de batjocură, dispreţ sau defăimare gravă faţă de Republica Croaţia, de steagul, stema sau imnul său, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Art. 350. Pregătirea de infracţiuni împotriva Republicii Croaţia

Oricine pregăteşte comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 340, articolul 342 şi articolul 345 din prezenta lege se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 351. Pedepsirea pentru cele mai grave forme de infracţiuni împotriva Republicii Croaţia

(1) În cazul în care infracţiunea de la art. 340, art. 341, art. 347 sau art. 348 din prezenta lege este comisă de preşedintele Republicii Croaţia, de preşedintele sau de un membru al Guvernului Republicii Croaţia sau de preşedintele Parlamentului Croat, se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin zece ani sau cu detenţiunea pe termen lung.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se va aplica şi făptuitorului care prin infracţiunile prevăzute la art. 340 până la art. 248 din prezenta lege a cauzat decesul uneia sau a mai multor persoane sau o distrugere însemnată,

Capitolul XXXIII

Infracţiuni împotriva unui stat străin saua unei organizaţii internaţionale

Art. 352. Uciderea unei persoane aflate sub protecţie internaţională

(1) Oricine ucide o persoană aflată sub protecţie internaţională, se va pedepsi cu închisoarea de până la zece ani sau cu detenţiunea pe termen lung.

(2) O persoană aflată sub protecţie internaţională este un şef de stat, preşedintele Guvernului şi ministrul afacerilor externe atunci când se află în afara statului său şi fiecare reprezentant oficial al unei organizaţii recunoscute pe plan internaţional, membrii familiilor acestora care îi însoţesc atunci când aceştia, sediul lor oficial, apartamentul privat sau mijlocul de transport pot fi identificaţi în mod clar, fiind protejaţi în mod specific de dreptul internaţional.

Art. 353. Răpirea unei persoane aflate sub protecţie internaţională

(1) Oricine comite o răpire a unei persoane care se află sub protecţie internaţională, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 se provoacă decesul persoanei răpite, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Art. 354. Atacul asupra unei persoane aflate sub protecţie internaţională

(1) Oricine comite acte de violenţă împotriva persoanei aflate sub protecţie internaţională sau atacă sediul său oficial, apartamentul privat sau mijlocul de transport, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Dacă prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 se provoacă decesul persoanei de la alineatul 1 din acest articol, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 355. Ameninţarea unei persoane aflate sub protecţie internaţională

Oricine ameninţă siguranţa unei persoane aflate sub protecţie internaţională printr-o ameninţare gravă că va comite împotriva acesteia infracţiunile de la articolul 352 până la articolul 354 din prezenta lege, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 356. Încălcarea reputaţiei unui stat străin şi a unei organizaţii internaţionale

(1) Oricine expune acte de batjocură, dispreţ sau defăimare gravă faţă de un stat străin, de steagul, stema sau imnul său, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică oricărei persoane care expune acte de batjocură, dispreţ sau defăimare gravă faţă de Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Crucea Roşie Internaţională sau altă organizaţie internaţională recunoscută.

(3) Iniţierea unei proceduri penale se efectuează pe baza avizului procurorului de stat al Republicii Croaţia, care poate acorda un asemenea aviz după obţinerea consimţământului statului, al organizaţiei internaţionale sau al persoanei împotriva căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul XXXIV

Infracţiuni împotriva forţelor armate din Republica Croaţia

Art. 357. Neexecutarea şi refuzul executării unui ordin

(1) O persoană din cadrul Armatei care nu execută sau refuză să execute ordinul superiorului în legătură cu serviciul său, punând astfel în pericol serviciul, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este săvârşită în vreme de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 358. Refuzul de a primi arme şi utilizarea abuzivă de arme

(1) O persoană din cadrul Armatei care refuză să primească arme sau refuză să le folosească, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică şi unei persoane din Armată care utilizează o armă contrar interdicţiei sau regulilor de serviciu, dacă prin acest lucru nu a săvârşit o altă infracţiune mai gravă.

(3) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 este săvârşită în vreme de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) Nu există infracţiunea prevăzută la alineatul 1 atunci când este vorba despre o persoană din Armată care face o solicitare de admitere a obiecţiunii pe motive de conştiinţă în cadrul procedurii prevăzute.

Art. 359. Împotrivirea faţă de gardian sau de pază

(1) O persoană din Armată care se opune gardianului, pazei sau unei alte persoane militare dintr-un serviciu similar în timp ce îşi îndeplineşte datoria oficială, precum şi o persoană din Armată care nu se supune ordinului acestora sau nu execută sau refuză să execute ordinul acestora, punând astfel în pericol serviciul, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este săvârşită în vreme de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 360. Refuzul de a se supune

(1) O persoană din Armată, care împreună cu alte persoane militare se opune ordinului unui superior cu privire la serviciul său sau nu execută sau refuză să execute un ordin (art. 357), foloseşte violenţa sau ameninţări faţă de persoanele militare (art. 314) sau atacă o persoană militară în îndeplinirea atribuţiilor oficiale (art. 315), se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este săvârşită prin utilizarea de arme, în mod organizat, în vremuri de război sau sub ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la zece ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatele 1 şi 2 s-a cauzat decesul unei persoane, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) În cazul în care participantul menţionat la alineatul 1 se supune comenzii superiorului şi se retrage din săvârşirea uneia dintre infracţiunile descrise la alineatul 1, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 361. Cazuri de atenuare a pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 357 şi art. 360

În cazul în care făptuitorul infracţiunii prevăzute la art. 357 alineatul 1 şi art. 360 alineatul 1 din prezenta lege a fost provocat de comportamentul ilegal sau aspru al persoanei militare împotriva căreia a fost săvârşită infracţiunea, acesta poate fi scutit de pedeapsă.

Art. 362. Abuzul şi umilirea subordonaţilor sau a celor mai tineri în serviciu

(1) Un militar care, în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul său, abuză un subaltern sau un militar mai tânăr în serviciu sau îl tratează în mod umilitor sau îi agravează în mod intenţionat serviciul, se pedepseşte cu închisoare pe un termen de până la un an.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică şi militarului care solicită unui subaltern sau îl face să abuzeze un alt militar sau îl tratează într-o manieră umilitoare sau îi agravează serviciul.

(3) Dacă prin infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 se provoacă perturbarea sănătăţii persoanei abuzate sau infracţiunea de la alineatele 1 şi 2 din acest articol este săvârşită împotriva mai multor persoane, sau făptuitorul o repetă în mod persistent, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 363. Încălcarea serviciului de pază, serviciului intern sau altui serviciu similar

(1) Un militar care acţionează contrar reglementărilor cu privire la serviciul de pază, intern, respectiv alt tip de serviciu, punând astfel grav în pericol serviciul, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul 1 a fost comisă la depozitul de arme, muniţie sau dispozitive explozive miniere sau la un alt obiectiv cu o importanţă deosebită pentru apărare sau prin aceasta s-au provocat grave vătămări corporale sau pagube materiale însemnate, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 este săvârşită în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 364. Prezentarea de rapoarte false şi neraportarea

(1) Un militar care nu prezintă raportul în îndeplinirea îndatoririlor sale sau omite să menţioneze în raport un fapt care nu trebuie să fie suprimat sau prezintă un raport cu un conţinut neadevărat, punând astfel în pericol serviciul, se pedepseşte cu închisoare pe o perioadă de până la trei ani.

(2) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatul 1 este săvârşită în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Un militar care în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia nu raportează unui superior, unui coleg mai în vârstă sau comandamentului miliar cu privire la un eveniment care, în mod evident, necesită luarea unor măsuri militare fără întârziere, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(4) Făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativa de săvârşire a infracţiunii de la alineatul 1.

Art. 365. Neluarea de măsuri pentru protejarea unităţii militare

(1) Un militar care nu întreprinde măsurile prevăzute, ordonate sau alte măsuri evident necesare pentru a protejarea vieţii şi sănătăţii persoanelor care îi sunt încredinţate, pentru a asigura şi menţine în starea corespunzătoare obiectivele, obiectele şi mijloacele care servesc la pregătirea de luptă, pentru alimentarea adecvată cu alimente, echipamente şi materialul unităţii care îi este încredinţată, pentru păzirea şi îngrijirea animalelor oficiale sau pentru a se ocupa în timp util şi în mod corespunzător de securizarea lucrărilor sau de securizarea facilităţilor care i-au fost încredinţate, punând astfel în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 1 s-a cauzat vătămarea corporală gravă a unei persoane sau pagube materiale semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) În cazul în care infracţiunea menţionată la alineatele 1 şi 2 este săvârşită în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 2 este comisă din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, iar în cazul în care infracţiunea de la alineatul 3 este comisă din culpă cu închisoarea de la unul la opt ani.

Art. 366. Neluarea măsurilor de siguranţă la exerciţiile militare

(1) Oricine, în timpul exerciţiilor militare, formării sau la efectuarea de teste, nu ia măsurile prevăzute, ordonate sau evident necesare în vederea asigurării şi precauţiei, punându-se astfel în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 1 sunt cauzate grave vătămări corporale asupra unei persoane sau daune materiale semnificative sau infracţiunea de la alineatul 1 este săvârşită în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Dacă infracţiunea de la alineatul 1 este comisă din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(4) În cazul în care prin infracţiunea menţionată la alineatul 3 sunt cauzate grave vătămări corporale asupra unei persoane sau daune materiale semnificative sau infracţiunea de la alineatul 3 este săvârşită în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 367. Nerăspunderea la somaţii şi evitarea serviciului militar

(1) Oricine, în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, nu se prezintă fără un motiv justificat, pentru o anumită perioadă de timp pentru a-şi îndeplini obligaţia militară, indiferent dacă a fost chemat printr-o somaţie individuală sau generală, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Oricine instigă sau încurajează mai multe persoane să comită infracţiunea menţionată la alineatul 1, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Făptuitorul infracţiunii menţionate la alineatul 1 din acest articol, care se prezintă în mod voluntar la autoritatea de stat competentă în vederea executării serviciului militar, poate fi scutită de pedeapsă.

Art. 368. Evitarea obligaţiei militare prin mutilare sau înşelăciune

(1) Oricine, cu scopul ca el sau o altă persoană să evite serviciul militar sau să fie plasat la un post mai uşor, se răneşte pe sine sau pe o altă persoană cu consimţământul acesteia sau se incapacitează în alt mod pentru serviciul militar sau o altă datorie sau permite unei alte persoane să-l incapaciteze pentru serviciul militar sau pentru o altă datorie, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa la care se face referire în alineatul 1 se aplică oricărei persoane care cu scopul ca el sau o altă persoană să evite serviciul militar sau să fie plasat la un post mai uşor, simulează o boală, utilizează pentru sine sau pentru o altă persoană documente false sau acţionează într-un alt mod fraudulos.

(3) Oricine săvârşeşte fapta menţionată la alineatul 1 în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 369. Eliberarea ilegală din serviciul militar

Oricine, prin abuzul de poziţie sau de autoritate, face să fie eliberat din funcţie sau să fie plasat la un post mai uşor, un militar sau o persoană supusă obligaţiei militare în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la opt ani.

Art. 370. Tratamentul inadecvat şi neglijent al armelor încredinţate, echipamentelor militare şi altor mijloace de apărare

(1) Oricine ţine, păstrează sau manipulează în mod inadecvat şi neglijent armele care i-au fost încredinţate, echipamentul militar şi alte mijloace de apărare, provocând astfel deteriorarea lor în mare parte, distrugerea sau dispariţia lor,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Gestionarul depozitului cu mijloacele de la alineatul 1, care nu ia măsuri pentru asigurarea sau întreţinerea acestora, provocând astfel deteriorarea, distrugerea sau dispariţia mijloacelor respective,

se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) În cazul în care prin infracţiunea prevăzută la alineatul 2 s-au cauzat pagube materiale semnificative, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

(4) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 2 este comisă din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(5) Dacă prin infracţiunea menţionată la alineatul 4 se provoacă consecinţele de la alineatul 3, făptuitorul se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 371. Intrarea neautorizată în facilităţile militare şi redactarea de schiţe sau desene ale obiectivelor militare şi mijloacelor de luptă

(1) Oricine, în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, intră, în scopul de recunoaştere, în facilităţi militare, deşi ştie că accesul este interzis, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Oricine, în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, face schiţe sau desene ale obiectivelor militare şi mijloacelor de luptă sau le fotografiază, respectiv le filmează în alt mod, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 372. Trecerea şi predarea către inamic

(1) Un militar care, în timpul unui război sau al unui conflict armat, trece în rândurile inamicului, respectiv de partea adversarului, se va pedepsi cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

(2) Un militar care se preda inamicului, respectiv unei părţi adverse în timp de război, înainte de epuizarea tuturor posibilităţilor de apărare, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 373. Neîndeplinirea sau abandonarea sarcinilor în timpul activităţilor de luptă

(1) Un militar care, în timpul sau imediat înaintea activităţilor de luptă, nu îşi îndeplineşte datoria, provocând astfel consecinţe negative pentru unitatea militară sau pentru situaţia de luptă,

se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(2) Pedeapsa de la alineatul 1 se aplică şi militarului care, în timpul sau imediat înaintea activităţilor de luptă, nu îşi îndeplineşte datoria sau îşi părăseşte îndatoririle în mod arbitrar sau în mod fraudulos.

Art. 374. Abandonarea poziţiei contrar ordinului

Un militar care, în timpul sau imediat înaintea activităţilor de luptă, părăseşte, contrar ordinului, poziţia din unitatea care îi este încredinţată, înainte de epuizarea tuturor posibilităţilor de apărare, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 375. Abandonarea prematură a unei nave sau aeronave deteriorate

Comandantul unei nave de război sau membrul unei nave de război sau al unei aeronave militare care, în timp de război sau al unui conflict armat, abandonează nava sau aeronava deteriorată înainte de a-şi îndeplini îndatoririle conform reglementărilor privind serviciul naval, respectiv în conformitate cu regulamentul privind zborul şi utilizarea aeronavelor, se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 376. Lăsarea mijloacelor de luptă neavariate inamicului

(1) Un militar care permite ca inamicului să-i ajungă în posesie un depozit militar esenţial neavariat, o navă, aeronavă, tanc sau alte mijloace similare de luptă, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care, contrar ordinului, permite ca inamicului să-i cadă în mâini unităţi esenţiale neavariate sau alte obiective importante pentru apărare.

Art. 377. Slăbirea moralului în luptă şi în stare de război

(1) Un militar care, în timpul sau imediat înaintea activităţilor de luptă, prin aruncarea armelor sau muniţiei, prin răspândirea fricii, prin crearea unei situaţii de nelinişte sau confuzie sau acţionând în alt mod, slăbeşte moralul de luptă al unităţii, pregătirea de luptă sau aduce daune situaţiei de luptă, se va pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(2) Un militar care nu ia măsurile necesare faţă de un subaltern care, în timpul sau imediat înaintea activităţilor de luptă, răspândeşte frica printre soldaţi, creează o situaţie de nelinişte sau confuzie în unitate sau acţionează în alt mod şi slăbeşte moralul de luptă al unităţii sau aduce daune situaţiei de luptă,

se va pedepsi cu închisoarea de la un an la opt ani.

Art. 378. Neîndeplinirea obligaţiei materiale

(1) Oricine, în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, contrar obligaţiei stabilite în mod legal, fără un motiv întemeiat, nu răspunde sau se împotriveşte inventarierii sau examinării oamenilor sau inventarierii sau examinării mijloacelor materiale care sunt pe lista de inventar a mijloacelor materiale în scopuri de apărare, sau oricine adaugă pe aceste liste de inventar sau examinare declaraţii sau date inexacte, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Pedeapsa menţionată la alineatul 1 se aplică şi oricărei persoane care, în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, contrar obligaţiei stabilite în mod legal, fără un motiv întemeiat, nu pune la dispoziţia autorităţii competente în scopuri de apărare, la termen şi în condiţiile prevăzute, mijloacele materiale care sunt pe lista de inventar a mijloacelor materiale în scopuri de apărare.

Art. 379. Neîndeplinirea obligaţiei de punere în aplicare a mobilizării

(1) Un militar sau o persoană oficială care, atunci când pune în aplicare o mobilizare în vremuri de război sau ameninţări iminente la adresa independenţei şi integralităţii Republicii Croaţia, contrar datoriei pe care o are, nu asigură primirea, aranjarea şi cazarea sau alimentarea personalului mobilizat, al obiectelor, vehiculelor, maşinilor, echipamentelor şi altor mijloace care se regăsesc pe lista de inventar a mijloacelor materiale în vederea apărării, provocându-se astfel consecinţe dăunătoare grave, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) În cazul în care infracţiunea de la alineatul 1 este comisă din culpă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 380. Răspunderea pentru o infracţiune comisă la ordinul unui superior

Un militar care comite la ordin un act ilegal, prin care se materializează elementele obiective ale unei infracţiuni, se face vinovată doar dacă ştia sau era evident că prin executarea ordinului săvârşeşte un act ilegal. Infracţiunile prevăzute la art. 88 şi 90 din prezenta lege sunt întotdeauna ilegale în mod evident.

Capitolul XXXV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 381

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, încetează să mai fie valabile următoarele legi:

1. Codul penal (Monitorul Oficial nr. 110/97, 27/98 - revizuit, 50/00, 129/00, 51/01, 111/03, 190/03, 105/04, 84/05, 71/06, 110/07, 152/08 şi 57/11) în afara prevederilor de la art. 84, 85 şi 86 care încetează să mai fie valabile data intrării în vigoare a legii speciale care reglementează aspectele respective,

2. Legea privind infracţiunile împotriva pieţei de capital (Monitorul Oficial nr. 152/08),

3. Prevederile art. 160 din Legea cu privire la executarea pedepsei cu închisoarea (Monitorul Oficial nr. 128/99, 55/00, 59/00, 129/00, 59/01, 67/01, 11/02, 190/03, 76/07, 27/08, 83/09, 18/11 şi 48/11),

4. Prevederile art. 31 din Legea privind contabilitatea (Monitorul Oficial nr. 109/07),

5. Prevederile art. 188 din Legea cu privire la drepturile de autor şi drepturi conexe (Monitorul Oficial nr. 167/03, 79/07 şi 80/11),

6. Prevederile art. 65 din Legea privind materialele de arhivă (Monitorul Oficial nr. 105/97, 64/00 şi 65/09),

7. Prevederile art. 49 din Legea privind fertilizarea medicală (Monitorul Oficial nr. 88/09 şi 137/09),

8. Prevederile art. 627 şi 629 din Legea cu privire la societăţile comerciale (Monitorul Oficial nr. 111/93, 34/99, 121/99, 52/00, 118/03, 107/07, 146/08 şi 137/09),

9. Prevederile art. 129 alineatul 1 din Legea cu privire la asigurarea medicală obligatorie (Monitorul Oficial nr. 150/08, 94/09, 153/09, 71/10, 139/10 şi 49/11), actualul alineat a), poziţia 2, alineatul 1.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei Legi, în Legea cu privire la energie (Monitorul Oficial nr. 68/01, 177/04, 76/07, 152/08 şi 127/10), la art. 33 alineatul 1 se şterg cuvintele: „respectiv consumă energie fără sau pe lângă dispozitive de măsurare”.

Art. 382

Guvernul Republicii Croaţia va iniţia procedura de armonizare cu prevederile prezentei Legi a prevederilor relevante din Codul de procedură penală, Legea privind răspunderea persoanelor juridice pentru infracţiuni, Legea privind instanţele judecătoreşti pentru minori, Legea privind protecţia persoanelor cu tulburări mintale, Legea privind executarea pedepselor cu închisoarea, Legea probaţiunii şi alte legi care conţin prevederi penale şi alte prevederi relevante pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

Art. 383

În conformitate cu prevederile prezentei legi, miniştrii competenţi vor adopta, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele regulamente:

1. ministrul responsabil cu justiţia va adopta reglementări privind procedura de pronunţare şi punere în aplicare a eliberării condiţionate (art. 59 până la art. 63), executarea măsurilor de supraveghere (art. 64), executarea măsurilor de siguranţă (art. 65 până la art. 76), evidenţa penală şi modul de utilizare a datelor din această evidenţă (art. 381 alineatul 1 punctul 1),

2. ministrul responsabil cu sănătatea va adopta o listă a comunităţilor terapeutice autorizate să pună în aplicare măsurile de siguranţă ale tratamentului obligatoriu de dependenţă (art. 69), o listă de persoane juridice sau fizice autorizate să pună în aplicare măsurile de siguranţă ale tratamentului psihosocial obligatoriu (art. 70), precum şi o listă de substanţe interzise în sport (art. 90 şi 191).

Art. 384

Executarea sancţiunilor penale exprimate în mod definitiv în conformitate cu prevederile Codului penal şi ale altor reglementări speciale prevăzute la art. 381 alineatul 1 din prezenta lege, a căror executare nu a început sau este în curs de desfăşurare, se va efectua în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu data intrării sale în vigoare.

Art. 385

Dacă până la intrarea în vigoare a prezentei legi nu a survenit prescrierea confiscării beneficiilor patrimoniale, se va aplica prevederea de la art. 85 alineatul 4 din prezenta lege.

Art. 386

Această lege conţine dispoziţii care sunt în conformitate cu următoarele acte ale Uniunii Europene:

1. Directiva 2008/99 /CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 28 noiembrie 2002 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal,

2. Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 18 iunie 2009 prin care sunt prevăzute standardele minime privind sancţiunile şi măsurile împotriva angajatorilor care angajează resortisanţi din ţări terţe,

3. Directiva 2010/45/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 7 iulie 2010 privind standardele de calitate şi siguranţă ale organelor umane destinate transplantului,

4. Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea de sancţiuni pentru contravenţii,

5. Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 21 octombrie 2009 privind modificările şi completările la Directiva 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea de sancţiuni pentru contravenţii,

6. Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 5 aprilie 2006 privind deşeurile,

7. Directiva Seveso II 96/82/CE, 2003/105/CE privind prevenirea accidentelor industriale majore şi atenuarea consecinţelor în cazul în care acestea se produc,

8. Directiva 2002/90/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 28 noiembrie 2002 prin care se defineşte activitatea de facilitare a intrării, circulaţiei şi şederii neautorizate,

9. Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 28 ianuarie 2003 privind vânzarea-cumpărarea ilegală de acţiuni şi manipularea pieţei,

10. Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din data de 28 noiembrie 2008 privind suprimarea anumitor forme şi căi de exprimare a rasismului şi a xenofobiei prin mijloace de drept penal,

11. Decizia-cadru a Consiliului privind confiscarea de bunuri, mijloace şi proprietăţi dobândite prin infracţiuni din data de 24 februarie 2005,

12. Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/629/JAI din data de 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane,

13. Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din data de 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, monitorizarea, îngheţarea, însuşirea şi confiscarea mijloacelor şi câştigurilor din activităţi criminale,

14. Decizia-cadru 2002/466/JAI a Consiliului din data de 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru prevenirea facilitării intrării, circulaţiei şi şederii neautorizate,

15. Decizia-cadru 2002/755/JAI a Consiliului din data de 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului,

16. Decizia-cadru a Consiliului 2005/212/JAI privind confiscarea de bunuri, mijloace şi proprietăţi dobândite prin infracţiuni din data de 24 februarie 2005,

17. Convenţia din data de 26 iulie 1995, care a fost adoptată în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană cu privire la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO C 316, 27.11.1995, p. 49),

18. Protocolul din data de 27 septembrie 1996, care a fost adoptat în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană cu privire la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO C 313, 23.10.1996, p. 2),

19. Al doilea Protocol din data de 19 iunie 1997, care a fost adoptat în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană cu privire la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO C 221, 19.07.1997, p. 12).

20. Convenţia privind punerea în aplicare a acordului Schengen.

Art. 387

Această lege va fi publicată în „Monitorul Oficial” şi va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.

Clasa: 740-02/11-01/06

Zagreb, 21 octombrie 2011

1) Codul penal a fost adoptat la data de 21 octombrie 2011 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.