Codul penal al Republicii Cipriote

Tudorel TOADER

Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 131/2013, şi este structurat pe două părţi – Partea generală (art. 1-35), respectiv Partea specială (art. 36-374).

Partea generală (art. 1-35)

Prima şi probabil cea mai importantă particularitate constă în raportarea modului de interpretare a normelor juridice penale din Cipru la sensul normelor juridice penale din Anglia.

Astfel, acest Cod va fi interpretat în conformitate cu principiile legale existente în Anglia, însă se va considera că termenii folosiţi aici sunt folosiţi cu sensul atribuit în legislaţia penală engleză şi vor fi interpretaţi similar, în măsura în care asemenea interpretare nu este în contradicţie cu textul sau conţinutul prezentului act sau cu un alt concept.

Răspunderea penală a judecătorilor. Cu excepţia situaţiilor în care acest Cod prevede în mod explicit contrariul, judecătorii nu răspund penal pentru fapte sau omisiuni săvârşite în executarea responsabilităţilor legale, chiar dacă actul depăşeşte competenţa juridică sau indiferent dacă există o obligaţie legală de a efectua un act care a fost omis.

Femeia căsătorită nu este exonerată de răspundere penală pentru fapte sau omisiuni săvârşite din simplul motiv că au avut loc în prezenţa soţului.

Complicitatea după săvârşirea faptei. Oricine, ştiind că alţii sunt vinovaţi de o infracţiune penală, oferă adăpost sau ajutor, dându-le posibilitatea să scape de pedeapsă, devine complice după săvârşirea faptei. Complicele după săvârşirea unei crime este vinovat de crimă şi se supune unei pedepse cu închisoarea de trei ani, cu excepţia cazului în care primeşte o altă pedeapsă.

Instanţa poate impune următoarele pedepse: detenţiunea pe viaţă; închi­soarea; sancţiuni pecuniare; plata unor despăgubiri; garanţia de respectare a legii şi a ordinii publice şi a bunei conduite sau de înfăţişare pentru audierea sentinţei judiciare; supravegherea; orice alt tratament sau pedeapsă impusă în baza altei legi.

Partea specială (art. 36-374)

Folosirea forţei armate împotriva Guvernului. Oricine, folosind sau făcând dovadă de forţă armată, se pregăteşte sau încearcă să determine o schimbare în guvernarea Republicii sau a legilor sau să se opună aplicării legilor sau să constrângă orice membru al Consiliului de Miniştri, al puterii executive sau legislative, sau o persoană care conduce forţele militare sau navale sau instituţiile de păstrare a ordinii, pentru realizarea unei fapte sau omisiuni de natură publică sau oficială, se supune pedepsei de detenţiune pe viaţă.

Publicarea de ştiri false constă în fapta celui care publică în orice mod şi în orice formă ştiri sau informaţii false care pot submina ordinea publică sau încrederea publică în Stat sau în organele acestuia sau care pot cauza publicului teamă sau nelinişte sau pot afecta în orice fel liniştea şi ordinea publică, este vinovat de o infracţiune incriminabilă şi este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea sau pecuniară, sau de ambele pedepse.

Pătrunderea în zone restricţionate constă în fapta celui care se apropie, inspectează, fotografiază, pregăteşte planuri, se deplasează sau intră în orice zonă interzisă, fără aprobarea scrisă a Ministerului de Interne, este pasibil de închisoare.

Interzicerea transportării cuţitelor în afara locuinţei constă în fapta celui care are sau poartă un cuţit care nu are un vârf ascuţit în afara locuinţei sau a curţii şi care este vinovat de o infracţiune şi pasibil de închisoare.

Spargerea veselei în centrele publice constă în fapta persoanei care, aflându-se într-un centru public de recreere, sparge intenţionat veselă din orice fel de sticlă, porţelan sau alt material fragil, şi este pasibil de închisoare.

Petrecerile musulmane se referă la faptele comise de către oricine orga­ni­zează sau este responsabil pentru organizarea unei petreceri musulmane sau deţine amplasamentul în care are loc o astfel de petrecere musulmană şi, contra cost sau nu, permite cu bună ştiinţă unui dansator să danseze sau să cânte în timpul unei astfel de petreceri, este pasibil de o amendă.

Injuriile publice incriminează faptele prin care oricine, aflându-se într-un loc public sau într-un loc care nu este public, dar în aşa fel încât poate fi auzit de o persoană aflată într-un loc public, insultă pe altcineva în aşa fel încât poate duce la atacarea persoanei, şi este vinovat de o infracţiune şi pasibil de o pedeapsă cu închisoare sau de o pedeapsă pecuniară.

Luarea de mită pentru favorizare de către un funcţionar public constă în fapta funcţionarului public care primeşte bunuri sau beneficii de orice natură cu condiţia expresă sau implicită de a favoriza persoana care oferă sau acordă bunurile sau o altă persoană pentru care oferta este făcută, într-o tranzacţie în aşteptare sau o tranzacţie care poate avea loc între cel care face oferta sau un altul pentru care oferta este făcută şi orice funcţionar public, şi se pedepseşte cu închisoare şi pedeapsă pecuniară.

Abuzul de putere constă în fapta funcţionarului public care, abuzând de puterea provenită din îndatoririle sale, săvârşeşte sau determină săvârşirea oricărei fapte arbitrare care afectează drepturile altei persoane.

Transferul unui telefon mobil sau sistem de comunicare portabil în centrele de detenţie ale poliţiei constă în fapta persoanei care transportă sau transferă un telefon mobil sau alt sistem portabil în arestul poliţiei cu intenţia de a ajunge în posesia unei persoane care se află în arest legal este vinovat şi pasibil de o pedeapsă cu închisoarea sau cu o amendă, sau de ambele pedepse.

Căsătoria silită constă în fapta oricărei persoane care convinge pe altcineva prin constrângere să se căsătorească împotriva voinţei sale.

Asaltul indecent asupra unei femei constă în fapta oricărei persoane care atacă o femeie în mod ilegal şi indecent, această persoană fiind vinovată de o infracţiune şi pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea care să nu depăşească cinci ani.

Coruperea unei fete cu vârsta sub treisprezece ani constă în fapta celui care întreţine un act sexual ilegal cu o fată cu vârsta sub treisprezece ani, acesta fiind vinovat de o infracţiune şi se supune pedepsei de detenţiune pe viaţă.

Coruperea unei fete cu vârsta între treisprezece şi şaisprezece ani constă în fapta celui care întreţine sau încearcă să întreţină un act sexual cu o fată cu vârsta de treisprezece ani sau mai mult, dar mai puţin de şaptesprezece ani, acesta fiind vinovat de o infracţiune incriminabilă şi pasibil de pedeapsa cu închisoarea care să nu depăşească trei ani.

Furnizarea de medicamente sau instrumente pentru avort constă în fapta celui care furnizează orice altcuiva în mod ilegal, ştiind că are scopul de a fi folosit ilegal pentru a provoca un avort unei femei care este sau nu însărcinată, şi care este pasibil de închisoare.

Actul sexual cu animale constă în fapta celui care întreţine un act sexual cu un animal şi care este pasibil de închisoare.

Furtul de testamente constă în fapta celui care fură un testament, indiferent dacă testatorul este în viaţă sau nu, şi care se pedepseşte cu închisoarea.

Falsele reprezentări sau falsele aparenţe reprezintă exprimarea unui eveni­ment, trecut sau prezent, în cuvinte, în scris sau prin comportament, care sunt false în realitate şi care sunt înfăţişate ştiind că sunt false sau pe care nu le consideră adevărate.

Practicarea vrăjitoriei sau a prezicerii pentru remuneraţie sau profit constă în fapta celui care susţine pentru profit sau contra cost că deţine sau foloseşte orice fel de magie, vrăjitorie, vrajă sau incantaţie sau se angajează să ghicească norocul sau susţine că are abilitate sau cunoştinţe de utilizare a ştiinţei oculte pentru a dezvălui un loc sau o metodă de a găsi ceva considerat a fi fost furat sau pierdut, şi care se pedepseşte cu închisoare.

Vătămarea animalelor constă în fapta celui care omoară, schilodeşte sau răneşte intenţionat şi ilegal un animal care poate face obiectul unui furt, acesta fiind vinovat de o infracţiune penală. Infracţiunea este mai gravă dacă animalul este cal, iapă, ţap, măgar, catâr, cămilă, taur, vacă, bou, berbec, miel, miel castrat, capră sau porc ori puiul oricăruia dintre aceştia.

CODUL PENAL AL REPUBLICII CIPRIOTE

Ι. PREVEDERI INTRODUCTIVE

1. Titlu prescurtat

Prezenta lege va fi menţionată în continuare drept Legea privind Codul penal.

2. Rezerve

Prevederile din prezentul Cod nu produc efecte faţă de:

(a) răspunderea penală, procesul sau pedeapsa pentru o faptă penală săvârşită cu încălcarea normelor legale în vigoare în Republică sau a celor incluse în Codul penal, sau

(b) acţiunea în instanţă sau pedeapsa pentru o faptă penală conform prevederilor legale în vigoare în Republică şi cu privire la jurisdicţia instanţelor cipriote, pentru acte efectuate în afara jurisdicţiei normale ale acestor instanţe, sau

(c) autoritatea oricărei instanţe de a aplica pedepse pentru sfidarea instanţei de judecată, sau

(d) răspunderea penală, acţiunea în instanţă sau pedeapsa aplicată sau care a fost ori care urmează a fi aplicată cu privire la orice faptă desfăşurată ori începută înainte de intrarea în vigoare a prezentului Cod,

(e) puterea de a acorda graţieri, de a reduce, de a preschimba în întregime sau parţial ori de a suspenda executarea oricărei pedepse care a fost sau urmează a fi pronunţată, ori

(f) legislaţia relevantă în vigoare referitoare la administrarea forţelor militare, navale, aeriene sau de poliţie ale Republicii.

Se înţelege că o infracţiune prevăzută atât în prezenta lege, cât şi într-o alta, conform categoriilor enumerate în prezentul articol, nu se pedepseşte decât potrivit prevederilor uneia dintre aceste legi.

Interpretare

3. Regula generală de interpretare a Codului

Prezentul Cod va fi interpretat potrivit principiilor de interpretare juridică din dreptul aplicabil în Anglia, însă se va considera că termenii folosiţi aici sunt folosiţi cu sensul atribuit în legislaţia penală engleză şi vor fi interpretaţi similar, în măsura în care o asemenea interpretare nu este în contradicţie cu textul sau conţinutul prezentului act sau cu un alt concept.

4. Interpretare

În prezentul Cod:

- „mutilare” înseamnă distrugerea sau producerea unei incapacităţi permanente unui organ corporal extern sau intern, membrană sau simţ;

- „titlu de valoare” include orice titlu de proprietate al oricărei persoane, care dovedeşte fie dreptul de proprietate, fie dreptul de a recupera sau primi un bun;

- „vătămare gravă” înseamnă vătămare corporală care a produs mutilarea ori leziuni corporale periculoase sau care produce sau poate produce un prejudiciu, grav sau permanent, sănătăţii sau confortului ori care se întinde până la desfigurarea permanentă, sau un prejudiciu grav ori permanent organelor externe sau interne, membranelor ori simţurilor;

- „Republică” înseamnă Republica Cipru;

- „public” cu privire la faptele săvârşite, înseamnă fie:

(a) că faptele au fost săvârşite într-un loc public într-un mod vizibil oricărei persoane aflate sau nu într-un loc public, fie

(b) că faptele au fost săvârşite într-un loc care nu este public într-un asemenea mod încât să fie posibil să devină vizibil oricărei persoane dintr-un loc public;

- „trecere publică” include orice stradă principală, piaţă, stradă, pod sau alt drum, folosit legal de către public;

- „funcţionar public” înseamnă o persoană care deţine oricare dintre următoarele funcţii sau care îndeplineşte îndatoririle corespunzătoare unui astfel de rol, fie ca locţiitor fie în alt mod, respectiv:

(a) orice funcţie publică, cât şi orice poziţie publică, pentru care autoritatea de a numi sau de a demite aparţine Preşedintelui Republicii, Guvernului sau unei comisii ori unui consiliu public, sau

(b) orice poziţie în care o persoană este numită, desemnată prin lege sau prin alegeri, sau

(c) orice poziţie publică, când autoritatea de a numi sau de a demite în această poziţie este deţinută de persoana sau persoanele care deţin o funcţie sau poziţie oficială dintre cele incluse în oricare dintre cele două paragrafe precedente ale acestei definiţii, sau

(d) orice arbitru sau arbitru superior într-un arbitraj exercitat din ordinul ori cu aprobarea instanţei sau în aplicarea oricărei legi;

termenul sus-menţionat include de asemenea:

(i) membrii Comitetului de Cercetare, care sunt numiţi prin aplicarea oricărei legi;

(ii) toate persoanele angajate pentru executarea mandatelor şi a documentelor;

(iii) toate persoanele care aparţin forţelor militare sau de poliţie ale Republicii;

(iv) toţi funcţionarii din orice Departament Guvernamental;

(v) preoţii oricărei confesiuni religioase, cu privire la sarcinile referitoare la notificarea căsătoriilor viitoare sau ţinerea slujbei religioase a căsătoriei, ori redactarea sau ţinerea registrelor de stare civilă sau a certificatelor de căsătorie civilă, naştere sau botez, deces sau înmormântare, dar nu în ce priveşte alte îndatoriri;

(vi) funcţionari ai autorităţii municipale;

(vii) Primarul şi membrii Comitetului sătesc al oricărei comunităţii;

- „spaţiu public” ori „loc public” include spaţiile şi clădirile publice, unde publicul are întotdeauna dreptul sau autorizaţia de a pătrunde, fie necondiţionat, fie contra cost, cât şi clădirile sau spaţiile folosite constant pentru adunări publice sau religioase, întruniri sau instanţă pentru întâlniri publice;

- „autoritate municipală” înseamnă un Consiliu Municipal, comisie municipală sau alt organ corespunzător conform legii care este autorizat să exercite autoritate municipală şi administrativă;

- „instanţă” înseamnă instanţa competentă;

- „proceduri judiciare” include orice proceduri executate sau desfăşurate în faţa oricărei instanţe ori în faţa oricărui comitet de investigaţie sau a unei persoane, care poate implica mărturia sub jurământ, indiferent dacă o astfel de mărturie sub jurământ este sau nu primită;

- „cu bună ştiinţă”, în conjuncţie cu condiţia ce implică punerea în circulaţie sau folosirea unui anumit lucru, implică cunoaşterea naturii lucrului pus în circulaţie sau folosit;

- „vătămare corporală periculoasă” înseamnă vătămare corporală care pune în pericol viaţa;

- „cec” înseamnă un mandat scris al emitentului către bancă pentru plata unei anumite sume către o anumită persoană fizică sau juridică ori către purtătorul beneficiar, indiferent dacă devine plătibil ulterior datei de emitere şi/sau predare şi include un cec barat;

- „punere în circulaţie” înseamnă şi include folosirea sau manevrarea unui obiect ori tentativa de folosire sau de manevrare respectivului obiect şi tentativa de a instiga o altă persoană să folosească, să opereze sau să acţioneze asupra respectivului obiect;

„crimă” înseamnă o faptă penală care este explicit definită prin lege ca fiind crimă sau o acţiune ori o inacţiune care nu este prevăzută de lege ca fiind un delict şi care se pedepseşte cu mai mult de trei ani de închisoare, fără a fi necesară dovedirea unei condamnări anterioare;

- „reşedinţă” include orice clădire sau construcţie ori parte a acestora folosită oricând de proprietar sau posesor singur ori cu familia sa, de personalul său de serviciu sau de oricare dintre aceştia, indiferent dacă rămâne nelocuită, clădirea sau construcţia adiacentă locuinţei sau ocupată sau care este folosită împreună cu locuinţa este considerată parte din casă numai dacă există legătură între clădire sau construcţie şi locuinţă fie direct fie printr-un drum acoperit sau închis care duce de la una la cealaltă;

- „posesie”:

(a) „deţinere” sau „deţine” include nu numai a avea în posesie personală, dar şi a avea cunoştinţă că este în posesia sau custodia oricărei alte persoane sau în orice spaţiu (indiferent dacă aparţine aceleiaşi persoane ori dacă este sau nu în posesie) în folosul sau beneficiul aceleiaşi persoane sau al alteia,

(b) multiplă, dacă una sau mai multe persoane au un obiect în custodie sau posesie cu ştiinţa şi consimţământul celorlalţi, obiectul este considerat a fi în custodia sau posesia fiecăreia şi a tuturor acestor persoane;

- „comun” indică nu doar toate persoanele care se află în Republică, dar şi persoanele care locuiesc sau folosesc un anumit loc, sau orice număr de astfel de persoane, chiar şi în mod imprecis, care sunt eventual afectate de acţiunea legată de cea în care se foloseşte acest termen;

- „lege” include orice decret sau reglementare procedurală ori de alt tip emisă de autoritatea legislativă;

- „noapte” sau „în timpul nopţii” înseamnă perioada dintre ora şase şi jumătate seara şi şase şi jumătate dimineaţa;

- „jurământ” include o mărturie sau o declaraţie;

- „bun” include orice obiect însufleţit sau nu, care poate fi deţinut în proprietate;

- „delict” înseamnă orice faptă penală care nu constituie o crimă;

- „faptă penală” înseamnă o infracţiune prevăzută în prezentul Cod, tentativă sau inacţiune;

- „persoană” şi „proprietar” şi alţi termeni similari, atunci când sunt folosiţi în legătură cu un bun, includ organizaţii de orice natură, şi fiecare asociaţie capabilă de a deţine proprietate, dacă folosit în acest mod include şi Republica;

- „ambarcaţiune” include barcă, şalupă şi orice alt tip de ambarcaţiune folosit în navigaţia maritimă sau fluvială;

- „Constituţie” înseamnă Constituţia Republicii;

- „vătămare corporală” înseamnă vătămare corporală, boală sau dereglare, permanentă sau temporară;

- „traumă” înseamnă incizie sau ruptură care intersectează sau penetrează membrana exterioară a corpului, membrana exterioară fiind considerată în sensul acestei definiţii membrana care permite atingerea cuiva fără a fi necesară incizia sau perforarea unei alte membrane;

- „bani” includ bancnote, bilete bancare, monede străine, cecuri bancare şi orice alt cec, mandat sau cerere de plată.

 

Aplicarea în şi în afara suveranităţii teritoriale

5. Aplicarea legii penale

(1) Codul penal şi orice altă lege care incriminează o faptă penală, se aplică tuturor infracţiunilor comise:

(a) pe teritoriul Republicii, sau

(b) în Bazele Suverane, de un cipriot împotriva sau în legătură cu un cipriot, sau

(c) într-o ţară străină, de către un cetăţean al Republicii în timp ce este în serviciul Republicii, sau

(d) în orice ţară străină de către un cetăţean al Republicii, dacă infracţiunea se pedepseşte în Republică cu mai mult de doi ani de închisoare, iar acţiunea sau inacţiunea care constituie infracţiune reprezintă o infracţiune şi conform legislaţiei ţării în care a fost comisă, sau

(e) în orice ţară străină de orice persoană dacă fapta:

(i) constituie trădare sau infracţiune împotriva securităţii Republicii sau a ordinii constituţionale, sau

(ii) constituie piraterie, sau

(iii) are legătură cu moneda ori cursul valutar al Republicii, sau

(iv) are legătură cu traficul ilegal de stupefiante periculoase, sau

(v) constituie una dintre infracţiunile pentru care, conform oricărui Tratat Internaţional ori Convenţie Internaţională la care Republica este parte, se aplică legislaţia în vigoare în Republică, sau

(vi) are în conţinutul său o acţiune sau o inacţiune al cărei obiect este un bun imobil aflat pe teritoriul Republicii, inclusiv conspiraţie, tentativă sau instigare ori altă tentativă de încurajare pentru o infracţiune care are în conţinutul său o acţiune sau o inacţiune care este proprietate imobiliară aflată pe teritoriul Republicii, sau

2a din 131 (I) din 2013 2a din 112 (I) din 2015 (vii) a produs daune sau prejudicii proprietăţii sau a deposedat sau reţinut bunuri aflate în afara Republicii şi deţinute în mod direct sau indirect de Republică sau de o persoană cu reşedinţa permanentă în Republică sau de o societate cu sediul social în Republică sau de un fond fiduciar aflat sub jurisdicţia legii cipriote, sau

2b din 112 (I) din 2015 (viii) priveşte reţinerea ilegală a minorilor în afara Republicii.

(2) Nu se va efectua urmărirea penală în Republică pentru o infracţiune comisă într-o ţară străină dacă acuzatul a fost trimis în judecată pentru acea infracţiune în respectiva ţară, condamnat sau achitat.

(3) În sensul prezentului articol:

- „cipriot” înseamnă un cetăţean al Republicii sau o persoană care, conform prevederilor din cadrul Republicii privitoare la naţionalitate, are dreptul să devină un cetăţean al Republicii şi include orice grup de persoane, organizat sau nu ca entitate juridică, indiferent dacă este înregistrat sau funcţionează conform legislaţiei cipriote sau se află sub controlul cetăţenilor Republicii sau al persoanelor care ar avea dreptul să devină cetăţeni ai Republicii;

- „ţară străină” înseamnă orice altă ţară în afară de Republică şi include Bazele Suverane şi orice ambarcaţiune sau aeronavă înregistrată în respectiva ţară sau regiune;

- „Bazele Suverane” înseamnă Bazele Suverane Akrotiri şi Dhekelia, aşa cum sunt definite în articolul 1 din Tratatul privind constituirea Republicii Cipru, semnat la Nicosia la 16 august 1960;

- „teritoriul Republicii” include apele teritoriale, spaţiul aerian de deasupra Republicii şi a apelor teritoriale şi orice ambarcaţiune sau aeronavă înregistrată în Republică indiferent de locaţia acesteia, cu excepţia cazului în care, conform legislaţiei internaţionale, respectiva ambarcaţiune sau aeronavă se supune, la momentul relevant, datorită poziţiei sale, jurisdicţiei exclusive a unei legislaţii străine.

6. Judecarea infracţiunilor comise într-o ţară străină

(1) O infracţiune comisă într-o ţară străină, căreia i se aplică Codul penal sau orice altă lege a Republicii conform articolului 5, va fi judecată de instanţa competentă din Districtul Nicosia.

(2) În sensul prezentului articol, „ţară străină” are înţelesul atribuit acestui termen în alineatul (3) din articolul 5.

Reguli generale privind răspunderea penală

7. Eroarea de drept

Necunoaşterea legii nu reprezintă un motiv de înlăturare a răspunderii penale pentru o acţiune sau o inacţiune care ar reprezenta în caz contrar o faptă penală, cu excepţia cazului în care legea prevede în mod expres că cunoaşterea legii de către autor reprezintă un element al faptei penale.

8. Dreptul de revendicare cu bună-credinţă

Fapta penală contra patrimoniului nu este imputabilă celui care a săvârşit-o dacă acţiunea sau inacţiunea care constituie acea infracţiune a fost comisă exercitând un drept cinstit de revendicare şi fără intenţie de fraudă.

9. Intenţia. Mobilul

Potrivit prevederilor exprese ale prezentului Cod, intenţia se referă la acte neglijente sau inacţiuni care nu pot fi asimilate unor acţiuni sau inacţiuni care se desfăşoară independent de voinţa autorului sau unor evenimente aleatorii.

Cu excepţia cazului în care, intenţia de a produce un anumit rezultat este expres prevăzută ca fiind un element constitutiv al infracţiunii, în întregime sau în parte, printr-o acţiune sau omisiune, rezultatul care se intenţionează a fi produs printr-o acţiune sau omisiune este irelevant.

Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mod expres, mobilul care a determinat făptuitorul la săvârşirea acţiunii sau inacţiunii sau la formarea intenţiei care l-a motivat în aceste practici nu afectează răspunderea penală.

10. Eroarea de fapt

Persoana care, fiind de bună-credinţă şi rezonabilă, dar aflându-se în eroare, face sau omite să facă o acţiune, crezând în existenţa unei anumite stări de fapt, nu va răspunde penal pentru acţiunea sau omisiunea sa într-o măsură mai mare decât cea în care starea de fapt reală ar fi fost aşa cum a crezut că este.

Aplicarea acestei reguli poate fi exclusă explicit sau implicit prin legea privitoare la acest aspect.

11. Prezumţia discernământului

Orice persoană este prezumată a fi sănătoasă din punct de vedere psihic şi a avea discernământ, până la proba contrară.

12. Nebunia

Acţiunea sau inacţiunea nu este imputabilă autorului, dacă la momentul respectiv a fost cauzată de orice forma de boală care afectează capacitatea sau sănătatea sa psihică dacă persoana respectivă era lipsită de capacitatea de a percepe sau de a conştientiza fapta sa ori de a conştientiza că trebuie să se abţină de la săvârşirea faptei sau a inacţiunii.

Cu toate acestea, fapta sau inacţiunea îi este imputabilă persoanei care a săvârşit-o, deşi sănătatea sa psihică a fost afectată şi de o boală, dacă această boală nu a produs unul sau mai multe dintre rezultatele menţionate în legătură cu fapta menţionată mai sus.

13. Intoxicaţia

(1) Sub rezerva prevederilor alin. 2 şi 3, nu se poate considera, pe baza intoxicării, că o persoană a comis o acţiune sau o omisiune în mod involuntar sau, că este scutită de răspundere penală, pentru o acţiune sau omisiune.

(2) Nicio persoană nu răspunde penal pentru o acţiune sau inacţiune dacă în momentul comiterii acestei acţiuni sau inacţiuni se afla într-o astfel de stare de intoxicaţie încât să fie lipsită de capacitatea de a-şi da seama de natura faptelor sale sau încât să nu-şi poată controla acţiunile ori să fie conştientă de faptul că ar fi trebuit să se abţină de la o anumită acţiune sau inacţiune, cu condiţia ca situaţia care a adus-o în respectiva stare de intoxicaţie să fie cauzată din neglijenţă sau să se fi petrecut împotriva voinţei proprii.

(3) Atunci când existenţa intenţiei este un element al unei infracţiuni, intoxicaţia, totală sau parţială, voluntară sau neintenţionată, poate fi luată în consideraţie pentru a determina măsura existenţei unei astfel de intenţii la momentul săvârşirii faptei.

14. Răspunderea penală a minorilor

Nicio persoană sub vârsta de paisprezece ani nu răspunde penal pentru vreo acţiune sau inacţiune.

15. Răspunderea penală a judecătorilor

Cu excepţia situaţiilor în care prezentul Cod prevede în mod expres contrariul, judecătorii nu răspund penal pentru acţiuni sau inacţiuni săvârşite în executarea atribuţiilor judiciare, chiar dacă fapta a fost săvârşită cu depăşirea puterii conferite şi indiferent dacă exista o obligaţie legală de a efectua un act care a fost omis.

16. Constrângerea

Cu excepţia omorului săvârşit cu premeditare şi a infracţiunilor prevăzute de articolele 36 şi 37, nu constituie o faptă penală fapta săvârşită de o persoană care a fost constrânsă în acest scop prin ameninţări, care la momentul faptei i-au cauzat temerea că împotrivirea la săvârşirea respectivei fapte ar produce moartea sa iminentă; dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile numai dacă făptuitorul nu şi-a provocat singur starea de constrângere, fie în mod intenţionat, fie din cauza temerii că ar suferi o vătămare mai puţin gravă decât moartea iminentă în Statul în care a fost supus constrângerii.

17. Starea de necesitate

Orice acţiune sau inacţiune care ar reprezenta o faptă penală, este neimputabilă persoanei care a comis-o dacă aceasta poate dovedi că acţiunea sau inacţiunea a fost săvârşită numai în scopul de a împiedica producerea unor consecinţe deosebit de grave, care, dacă nu ar fi fost împiedicate, ar fi produs daune definitive şi ireparabile acesteia sau altor persoane pe care are obligaţia de a le proteja, că fapta era în mod rezonabil necesară şi că daunele produse nu au fost disproporţionate faţă de cele evitate.

18. Constrângerea unui soţ

Femeia căsătorită nu este exonerată de răspundere penală pentru acţiunile sau inacţiunile săvârşite pentru simplul motiv că au avut loc în prezenţa soţului.

19. Nicio persoană nu poate răspunde penal de două ori pentru aceeaşi faptă penală

Nimeni nu poate răspunde penal de două ori, fie potrivit prevederilor prezentului Cod fie în baza prevederilor altei legi pentru aceeaşi acţiune sau inacţiune, cu excepţia cazului în care respectiva acţiune sau inacţiune a cauzat decesul unei alte persoane, caz în care făptuitorul poate fi condamnat pentru o faptă penală de care se face vinovat din cauza provocării decesului indiferent dacă a fost deja condamnat pentru o altă faptă penală constând în acţiunea sau inacţiunea comisă.

Participarea la infracţiuni

20. Autorii

La săvârşirea unei fapte penale, se va considera că a participat fiecare dintre următoarele persoane şi vor fi considerate vinovate de aceasta şi pot fi urmărite penal, după cum urmează:

(a) o persoană care săvârşeşte acţiunea sau inacţiunea care reprezintă o faptă penală;

(b) o persoană care comite sau omite să îndeplinească ceva, în scopul de a face posibilă săvârşirea unei fapte penale de către altcineva sau care oferă ajutor unei alte persoane în comiterea unei astfel de infracţiuni;

(c) o persoană care oferă asistenţă alteia sau care o instigă să comită o faptă penală;

(d) cei care sfătuiesc sau instigă o altă persoană să comită o faptă penală.

În a patra situaţie, făptuitorul poate fi urmărit fie ca autor al unei fapte penale, fie pentru acordarea de ajutor sau pentru instigare la comiterea unei infracţiuni.

O condamnare pentru sfătuirea sau instigarea la comiterea unei infracţiuni are aceleaşi consecinţe din toate punctele de vedere ca o condamnare pentru comiterea infracţiunii respective.

Persoana care încurajează o altă persoană să săvârşească o acţiune sau inacţiune care, dacă ar fi săvârşită de acesta ar fi considerată o faptă penală, se pedepseşte pentru săvârşirea unei fapte penale de acelaşi fel şi cu aceeaşi pedeapsă ca şi cum ar fi săvârşit el însuşi respectiva acţiune sau inacţiune şi poate fi urmărit în justiţie ca şi când ar fi săvârşit el însuşi acea faptă sau inacţiune.

21. Fapte penale săvârşite de coautori în vederea unui scop comun

În cazul în care două sau mai multe persoane au intenţia comună de a înfăptui împreună un scop ilegal şi în realizarea acestui scop comit o faptă penală care a fost posibilă ca rezultat al urmăririi scopului respectiv, se va considera că fiecare dintre aceste persoane a săvârşit fapta penală.

22. Instigarea la săvârşirea unei fapte penale

Dacă o persoană determină o altă persoană la comiterea unei fapte penale, este irelevant dacă fapta penală comisă este într-adevăr aceeaşi sau diferă de cea la care a fost instigat sau dacă a fost comisă conform instrucţiunilor sau în alt mod, atât timp cât în oricare dintre aceste situaţii care constituie circumstanţele faptei penale, fapta penală care a fost comisă rezultă cel mai probabil din urmarea unui îndemn.

În toate cazurile, persoana care a acordat sfatul se pedepseşte ca şi când ar fi săvârşit el însuşi fapta care a fost comisă.

23. Ajutorul dat autorului după săvârşirea faptei

Persoana care cunoaşte că alte persoane au săvârşit o faptă penală şi le oferă acestora adăpost sau ajutor, dându-le posibilitatea să scape de pedeapsă, devine complice după săvârşirea faptei.

Soţia nu devine complice în acest sens după săvârşirea unei infracţiuni de către soţul ei, dacă îi oferă acestuia adăpost sau ajutor pentru a-i da oportunitatea să scape de pedeapsă, nici dacă îi oferă, în prezenţa şi cu permisiunea soţului, adăpost sau ajutor unui terţ care a săvârşit o faptă penală a cărei comitere a participat şi soţul, cu scopul de a-i da acestui terţ posibilitatea să scape de pedeapsă, iar soţul nu devine complice în acest sens după comiterea infracţiunii comise de soţia sa care oferă adăpost sau ajutor pentru a crea această oportunitate de a scăpa de pedeapsă.

24. Pedeapsa pentru complicitate după săvârşirea unei crime

Complicitatea după săvârşirea unei crime constituie o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani, dacă nu se prevede altă pedeapsă.

25. Pedeapsa pentru complicitate după săvârşirea unui delict

Complicitatea după săvârşirea unui delict constituie delict

Pedepse

26. Tipuri de pedepse

Instanţa poate impune următoarele pedepse:

(a) detenţiunea pe viaţă;

(b) închisoarea;

(c) amenzi;

(d) plata unor despăgubiri;

(e) garanţia de respectare a legii şi a ordinii publice şi a bunei conduite sau de înfăţişare la şedinţa de judecată;

(f) supraveghere;

(g) orice alt tratament sau pedeapsă impusă în baza altei legi.

[abrogat]

27. Pedeapsa cu moartea

[abrogat]

28. Înlocuirea pedepsei cu moartea cu pedeapsa cu închisoarea

[abrogat]

29. Închisoarea

Pe lângă omorul săvârşit cu premeditare şi infracţiunile prevăzute de art. 36 şi 37, dacă fapta penală se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau pe orice altă durată de timp, instanţa de judecată poate impune pedeapsa cu închisoarea pe o durată mai mică sau, în locul unei astfel de pedepse, amenzi cu o valoare care să nu depăşească suma pe care instanţa are autoritatea să o impună.

30. Executarea pedepsei cu închisoarea

Pedeapsa cu închisoarea se execută potrivit legilor speciale.

31. Pedepse pecuniare

Când legea stabileşte o pedeapsă pecuniară fără să conţină prevederi explicite cu privire la respectiva sancţiune, se vor aplica dispoziţiile următoare:

(a) când valoarea maximă a amenzii stabilite nu este prevăzută expres, suma respectivă va fi nelimitată, dar nu va fi în niciun caz excesivă;

(b) în cazul unei fapte penale care se pedepseşte cu amendă sau alternativ cu închisoarea, instanţa are autoritatea discreţionară de a aplica oricare dintre pedepsele de mai sus;

(c) aplicarea şi încasarea amenzii se vor face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală sau ale oricărei legi care îl modifică sau înlocuieşte.

32. Garantarea respectării legii şi a ordinii publice

Cu excepţia omorului săvârşit cu premeditare şi a infracţiunilor prevăzute de art. 36 şi 37, unei persoane care a fost condamnată pentru săvârşirea unei fapte penale se poate impune în locul pedepsei la care a fost condamnată sau pe lângă aceasta, să îşi ia angajamentul personal, cu sau fără cauţiune, pentru suma considerată adecvată de către instanţă, să păstreze ordinea şi să aibă o bună conduită pe durata stabilită de instanţă, iar dacă instanţa o cere, se poate dispune închisoarea până la asumarea angajamentului cu cauţiune. În toate cazurile închisoarea pentru refuzul de a-şi fi asumat angajamentul nu poate depăşi un an, iar timpul total al duratei de detenţie cumulat cu orice pedeapsă stabilită nu poate depăşi durata maximă prevăzută pentru fapta penală pentru care s-a dispus condamnarea respectivei persoane fără amendă.

33. Garantarea înfăţişării pentru audierea sentinţei judecătoreşti

Cu excepţia omorului săvârşit cu premeditare şi a infracţiunilor prevăzute de art. 36 şi 37, instanţa poate dispune ca o persoană condamnată pentru o infracţiune, în locul aplicării unei pedepse, să fie absolvită cu asumarea acestui angajament, cu sau fără cauţiune, pentru suma considerată adecvată de către instanţă, să se prezinte şi să asculte pronunţarea hotărârii la următoarea şedinţă de judecată sau atunci când este citată în acest scop.

34. În unele cazuri instanţa poate dispune supravegherea

(1) Când o persoană care a fost condamnată pentru o faptă penală care se pedepseşte cu doi sau mai mulţi ani de închisoare este condamnată din nou pentru orice faptă penală care se pedepseşte cu pedeapsa sus-menţionată, dacă consideră necesar, la aplicarea pedepsei cu închisoarea, instanţa poate dispune supravegherea persoanei condamnate conform indicaţiilor de mai jos pentru o perioadă care să nu depăşească cinci ani de la data executării acestei pedepse:

- În cazul desfiinţării hotărârii de condamnare în urma apelului sau din alte cauze, hotărârea de punere sub supraveghere rămâne fără efecte

- cu condiţia ca instanţa să poată anula în orice moment un ordin de arestare, în cazul în care comportamentul celui care se află sub supraveghere poate face ca supravegherea ulterioară să fie ineficientă.

(2) Cu excepţia cazului în care instanţa stabileşte altfel, o persoană aflată sub supraveghere care nu este sub arest trebuie să se înfăţişeze personal, o dată pe lună, la consilierul de probaţiune prevăzut în hotărâre, la datele fixate de acesta şi să comunice fără întârziere orice schimbare de reşedinţă.

(3) O persoană aflată sub supraveghere fără să fie în stare de arest, care refuză sau neglijează să respecte condiţiile prevăzute în alineatele precedente, cu excepţia cazului în care poate dovedi şi dacă va convinge instanţa că a făcut tot posibilul pentru a respecta condiţiile stabilite, săvârşeşte faptă penală şi se pedepseşte cu închisoarea de cel mult şase luni.

35. Pedeapsa generală pentru delicte

În cazul în care Codul penal nu prevede o pedeapsă pentru delicte, acestea se pedepsesc cu închisoare de cel mult doi ani sau cu amendă care să nu depăşească o mie cinci sute de euro, sau cu ambele pedepse.

35 a. Motivaţia discriminării

Instanţa, în exercitarea atribuţiilor sale de a stabili şi de a aplica o pedeapsă, poate lua în considerare ca factor agravant motivaţia discriminării împotriva unui grup de persoane pe motive de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, religie sau altă credinţă, descendenţă, orientare sau identitate sexuală.

II. INFRACȚIUNI CONTRA ORDINII PUBLICE

Trădarea şi alte infracţiuni împotriva autorităţii de stat

36. Înaltă trădare

Persoana care:

(a) se implică în mod activ în ostilităţile armate împotriva Republicii,

(b) oferă asistenţă unei ţări care se află în război sau în ostilităţi militare cu Republica,

(c) oferă asistenţă forţelor armate împotriva forţelor democratice în acţiuni militare,

(d) acţionează cu violenţă împotriva Guvernului de drept al Republicii,

săvârşeşte infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

37. Stimularea invaziei

Persoana care instigă o entitate străină să invadeze Republica cu forţe armate săvârşeşte infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

38. Ascunderea înaltei trădări

Persoana care:

(a) devine complice după săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare;

(b) ştiind că o altă persoană intenţionează să comită înaltă trădare, nu informează fără întârziere Ministerul de Interne, Guvernul sau instituţia de păstrare a ordinii publice sau nu face tot posibilul pentru a împiedica săvârşirea unei astfel de faptă penală,

săvârşeşte infracţiunea de ascundere a înaltei trădări care constituie crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

39. Conspiraţia

Persoana care conspiră cu o altă persoană să săvârşească orice faptă în scopul de a săvârşi infracţiunea de înaltă trădare săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

40. Pregătirea de război sau iniţiativele de natură militară

Persoana care, fără drept, desfăşoară, se pregăteşte să desfăşoare, asistă sau încurajează desfăşurarea pregătirilor de război sau a unei iniţiative de natură militară în cadrul sau împotriva oricărei părţi, rase sau grup de persoane din cadrul Republicii, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

41. Folosirea forţei armate împotriva Guvernului etc.

Persoana care, prin folosirea sau afişarea de forţe armate, se pregăteşte ori încearcă să determine o schimbare în guvernarea Republicii sau a legilor sau să se opună aplicării legilor ori să constrângă orice membru al Consiliului de Miniştri, al puterii executive sau legislative, ori o persoană care conduce forţele militare sau navale sau instituţiile de păstrare a ordinii, pentru realizarea unei fapte sau inacţiuni de natură publică sau oficială, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

42. Instigarea la răzvrătire

Persoana care încearcă, cu rea-credinţă, să atingă oricare dintre scopurile următoare, respectiv:

(a) să îndepărteze în mod fraudulos o persoană aflată în serviciul militar [astfel cum este definită în alineatul (2) din articolul 44 a] sau un membru al forţelor de poliţie din funcţia publică şi de la convingerile sale, precum şi supunerea faţă de legile Republicii, sau

(b) instigarea unei astfel de persoane la răzvrătire sau orice act de trădare sau de rebeliune, sau

(c) instigarea unei astfel de persoane la adunare sau tentativa de adunare în scopul răzvrătirii,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă

43. Acordarea de asistenţă soldaţilor sau ofiţerilor de poliţie în acte de rebeliune

Persoana care:

(a) asistă, încurajează sau ajută în orice fel la rebeliunea unui ofiţer de armată [astfel cum este definit în alin. (2) din articolul 44 a] sau a unui artilerist sau a unui membru al forţei de poliţie, sau

(b) încurajează nerespectarea sau nesupunerea faţă de un ordin legal dat de un ofiţer superior sau un act de nesupunere al unui ofiţer de armată [astfel cum este definit în alin. (2) din articolul 44 a] sau al unui membru al forţei de poliţie,

săvârşeşte un delict.

44. Instigarea soldaţilor sau a ofiţerilor de poliţie la dezertare

Persoana care, prin orice mijloace, direct sau indirect:

(a) instigă ori convinge sau încearcă să instige ori să convingă un subofiţer din armată [astfel cum este definit în alin. (2) din articolul 44 a] ori un artilerist sau un membru al forţei de poliţie să dezerteze, sau

(b) ajută, încurajează sau complotează în vederea dezertării unui subofiţer de armată [astfel cum este definit în alin. (2) din articolul 44 a] sau a unui artilerist ori al unui membru al forţei de poliţie, sau

(c) oferă adăpost sau ajută la ascunderea unui subofiţer de armată [astfel cum este definit în alin. (2) din articolul 44 a] sau a unui artilerist sau a unui membru al forţei de poliţie despre care are motiv să creadă că este dezertor,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de 6 luni.

44 a. Perturbarea ordinii şi disciplinei în armată

(1) Persoana care participă cu rea-voinţă la orice acţiune care are ca scop perturbarea ordinii şi disciplinei în armată, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani sau cu amendă de maxim o mie cinci sute de euro sau cu ambele pedepse.

(2) În sensul prezentului articol „Armată” include armata Republicii, Garda Naţională şi alte forţe militare stabilite prin lege.

(3) Urmărirea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol va avea loc după aprobarea Procurorului General al Republicii.

45. Asistenţă la evadarea prizonierilor de război

Persoana care:

(a) ajută cu bună ştiinţă şi cu intenţie un inamic străin al Republicii, ţinut ca prizonier de război pe teritoriul Republicii, sau deţinut în închisoare sau în altă parte sau care a fost liberat condiţionat, să evadeze din închisoare sau din locul în care este deţinut sau să încalce condiţiile liberării şi să părăsească teritoriul Republicii, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă;

(b) permite în mod neglijent sau fără drept evadarea uneia dintre persoanele menţionate în alineatul precedent, săvârşeşte un delict.

46. Definirea actului manifest

[abrogat]

46 a. Insulta etc. la adresa şefului Statului

2 din 5/67

[abrogat]

47. Acţiuni împotriva suveranităţii Republicii etc.

(1) Persoana care desfăşoară în public orice acţiune cu intenţia:

(a) de a aduce modificări suveranităţii Republicii, sau

(b) de a încuraja ostilitatea între comunităţi, grupuri religioase, pe motiv de rasă, religie, culoare sau gen,

săvârşeşte o infracţiune se pedepseşte cu închisoare de maxim 5 ani.

48. Definiţia intenţiei şi a bunei intenţii

[abrogat]

49. Dovezi care combat cazul la prima facie în comunicarea cu un reprezentant

[abrogat]

50. Răspândirea de ştiri false etc.

(1) Persoana care publică în orice mod şi în orice formă ştiri sau informaţii false care pot submina ordinea publică sau încrederea publică în Republică sau în organele acestuia sau care pot cauza publicului teamă sau nelinişte sau pot afecta în orice fel liniştea şi ordinea publică, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani sau cu amendă de maxim o mie cinci sute de euro cu ambele pedepse euro.

Se poate invoca în apărarea persoanei acuzate faptul că ştirea sau informaţiile au fost publicate cu bună-credinţă şi s-au bazat pe fapte care justificau publicarea, dacă aceste aspecte sunt dovedite şi sunt de natură a convinge instanţa.

În sensul acestui alineat, în ceea ce priveşte termenii de bună-credinţă se aplică prevederile alineatelor (a) şi (b) din articolul 201.

(2) Urmărirea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol nu poate avea loc fără aprobarea scrisă a Procurorului General al Republicii.

50 a. Publicarea ştirilor etc. privind proiectele de apărare etc.

Persoana care, fără drept, publică sau anunţă orice persoană neautorizată despre orice proiect, formulă, notă, document, obiect, informaţie sau ştire privitoare la fortificaţii, proiecte de comunicaţii sau de apărare, garnizoane militare, depozite sau alte locuri ocupate sau folosite de sau pentru necesităţile forţelor armate ale Republicii sau privitoare la staţionare, concentrare, înaintare, retragere sau acţiune, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoare de maxim 6 ani.

50 b. Pătrunderea etc. în zone restricţionate

(1) Persoana care se apropie, inspectează, fotografiază, pregăteşte planuri, se deplasează sau intră în orice zonă interzisă, fără aprobarea scrisă a Ministerului de Interne, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoare de 6 ani.

(2) În sensul alin. (1) „zonă interzisă” înseamnă:

(a) orice fortificaţii, proiecte de comunicaţii sau de apărare, garnizoane militare, depozite sau alte locuri ocupate sau folosite de sau pentru necesităţile forţelor armate ale Republicii;

(b) orice alt loc ce poate fi declarat zonă restricţionată prin decizia Ministerului publicată în Monitorul Oficial.

50 c. Spionajul

(1) Persoana care, în orice scop dăunător siguranţei sau intereselor Republicii, dobândeşte, primeşte, adună, înregistrează, publică, transmite sau anunţă orice altă persoană de orice cod oficial secret sau parolă secretă sau orice alt proiect, model, notă, alt document sau informaţie, cu scopul de a fi sau de a putea fi folosite, direct sau indirect, în alte state, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de 1 an.

(2) În cadrul urmăririi penale pentru faptele prevăzute de prezentul articol, până la proba contrară, se presupune că fapta care reprezintă acţiunea sau inacţiunea a fost săvârşită într-un scop dăunător siguranţei sau intereselor Republicii:

(a) dacă faptele, conduita sau caracterul cunoscut al acuzatului, aşa cum a fost demonstrat, indică un scop dăunător intereselor sau securităţii Republicii;

(b) dacă orice cod oficial secret, parolă secretă sau orice proiect, formulă, notă sau alt document sau informaţie primită, scrisă ori înregistrată de o persoană care nu este autorizată în acest scop sau în neconcordanţă cu termenii şi scopul autorizaţiei, sau publicată, transmisă sau anunţată unei persoane care nu este autorizată ori în neconcordanţă cu autorizaţia.

50 d. Insultarea armatei

(1) Persoana care insultă public armata cu rea-intenţie săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani sau amendă de maxim o mie cinci sute de euro sau cu ambele pedepse.

(2) În sensul prezentului articol, „Armata” include armata Republicii, Garda Naţională şi alte forţe militare stabilite prin lege.

(3) Urmărirea penală cu privire la infracţiunile prevăzute de prezentul articol se va desfăşura după aprobarea Procurorului General al Republicii.

51. Încurajarea violenţei şi a unei atmosfere de proastă dispoziţie

[abrogat]

51 a. Provocarea şi stimularea violenţei etc.

(1) Persoana care instigă rezidenţii la violenţă între ei sau conflict reciproc ori încurajează formarea unui spirit de intoleranţă în mod public, în orice mod şi formă, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de 12 luni sau cu amenda de o mie de euro ori cu ambele pedepse, iar în cazul unei persoane juridice, cu o amendă de trei mii de euro.

(2) Urmărirea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol nu se poate desfăşura fără aprobarea scrisă a Procurorului General al Republicii.

52. Jurământul ilegal de a comite fapte penale pedepsite cu pedeapsa cu moartea

Persoana care:

(a) depune un jurământ sau participă şi consimte la depunerea unui jurământ sau promisiune care îl angajează pe cel care depune jurământul la comiterea unei fapte penale care se pedepseşte cu moartea,

(b) depune un astfel de jurământ sau face o astfel de promisiune fără să fie constrâns,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu de detenţiune pe viaţă.

53. Alte jurăminte ilegale pentru comiterea de fapte penale

Persoana care:

(a) impune un jurământ sau participă şi consimte la depunerea unui jurământ sau promisiune care are scopul de angaja persoana care face jurământul să facă oricare dintre următoarele fapte, respectiv:

(i) să se implice în rebeliune sau în acţiuni de revoltă,

(ii) să săvârşească orice infracţiune care se pedepseşte cu moartea,

(iii) să tulbure pacea generală,

(iv) să participe într-o uniune, organizaţie sau asociaţie stabilită cu scopul de săvârşi oricare dintre actele de mai sus,

(v) să respecte ordinele sau comenzile unei comisii sau ale unor persoane care nu sunt constituite legal, sau ale conducătorului sau comandantului sau ale oricărei persoane care nu are autoritate în acest sens conform legii,

(vi) să nu înceteze sau să nu depună mărturie împotriva oricărora dintre parteneri sau asociaţi sau a altor persoane,

(vii) să nu dezvăluie legătura ilegală, asociaţia, uniunea sau fapta ilegală care a fost sau va fi comisă ori jurământul sau acţiunea ilegală la care eventual a fost supus sau care i s-a dat ori a fost asumată de sine sau de altcineva, sau importanţa unui astfel de jurământ ori prin acţiune;

(b) depune un astfel de jurământ sau face o astfel de promisiune fără constrângere

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de 7 ani.

54. Circumstanţe în care constrângerea reprezintă o apărare

Persoana care jură sau promite conform prevederilor articolelor 52 şi 53 nu poate invoca în apărarea sa faptul că a săvârşit fapta prin constrângere, cu excepţia cazului în care, în termen de paisprezece zile de la jurământ sau promisiune sau, dacă este împiedicat prin violenţă sau din cauza unei boli, în termen de 14 zile de la îndepărtarea acestui obstacol, declară într-o plângere scrisă instituţiei care păstrează ordinea, sau, dacă este în serviciul militar, forţelor armate ale Republicii sau al forţei de poliţie sau denunţă Guvernatorului tot ce ceea ce ştie, inclusiv persoanele care fie au participat sau au depus un jurământ sau au făcut o astfel promisiune, fie au fost prezente într-o astfel de împrejurare, precum şi momentul şi locul unde au avut loc aceste fapte.

55. Instruirea neautorizată

(1) Persoana care:

(a) instruieşte şi antrenează o altă persoană în utilizarea armelor sau tactica instrucţiei militare, a mişcărilor şi manevrelor, fără permisiunea Consiliului Ministerial sau

(b) participă la o adunare sau asociaţie organizată fără permisiunea Consiliului Ministerial cu scopul de a educa sau instrui alte persoane în utilizarea armelor şi instrucţiei militare standard, a mişcărilor şi manevrelor,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de 7 ani.

(2) Persoana care este educat sau instruit în utilizarea armelor şi instrucţiei militare standard, a mişcărilor şi a manevrelor într-o adunare sau asociaţie creată fără permisiunea Ministerului sau participă la o astfel de adunare sau întâlnire cu scopul de a primi o astfel de educaţie sau instruire, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de 5 ani.

Infracţiuni împotriva regimului şi ordinii sociale existente

56. Participarea în asocieri ilegale

(1) Persoana care se implică într-o asociere ilegală săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de 3 ani.

(2) Persoana care deţine o funcţie sau o poziţie într-o asociere ilegală sau îndeplineşte responsabilităţile specifice unei astfel de funcţii sau poziţii sau are rolul de reprezentant pentru o asociaţie ilegală ori de profesor în orice instituţie sau şcoală administrată de o asociaţie ilegală ori sub autorizarea evidentă sau nu a unei asociaţii ilegale, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de 7 ani.

(3) Persoana care participă la întâlnirile unei asociaţii ilegale, a membrilor acesteia ori a persoanelor care susţin conduita sau care încurajează comiterea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de art. 63 sau care are în posesie ori în păstrare însemnul, registrul sau orice scrisoare ori document, indiferent când a fost emis, care pare să implice apartenenţa la asociaţia ilegală sau care este autorizat prin asociere ilegală ori se află în relaţie cu asociaţia ilegală, va fi considerat a fi membru al asociaţiei ilegale respective, cu excepţia cazului sau până la momentul când se poate dovedi contrariul.

57. Sprijinirea şi încurajarea asociaţiilor ilegale

Persoana care susţine verbal sau în scris sau în orice alt mod sau încurajează săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de art. 63, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de 5 ani.

58. Contribuţia şi îndemnarea la efectuarea de contribuţii în favoarea asociaţiilor ilegale

Persoana care oferă contribuţii, cotizaţii sau donaţii, precum şi persoana care propune altor persoane să facă astfel de contribuţii pentru asociaţii ilegale sau în numele unei astfel de asociaţii, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de un an.

59. Posesia şi publicarea documentelor cu conţinut insurgent etc. articole de propagandă ale unei asocieri ilegale

Persoana care:

(a) transmite prin poştă sau, fără autorizaţie sau justificare legală pentru care are şi sarcina probei, se află în posesia unei cărţi, reviste, broşuri, afiş, proclamaţie, jurnal, scrisoare sau alt document care incită la revoltă în sensul art. 48, sau

(b) tipăreşte, publică, vinde ori expune spre vânzare, transmite prin poştă sau, fără autorizaţie sau justificare legală pentru care are şi sarcina probei, se află în posesia unei cărţi, reviste, broşuri, afiş, proclamaţie, jurnal, scrisoare ori alt document sau tipăritură care cere să se comită sau încurajează comiterea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 63, ori care a fost emisă sau pare să fi fost făcută de o asociaţie ilegală sau în numele ori în interesul unei astfel de asociaţii,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de 3 ani, iar toate cărţile, revistele, broşurile, afişele, proclamaţiile, jurnalele, scrisorile orice alt document sau tipăritură în legătură cu care a fost dispusă condamnarea se confiscă.

60. Autoritatea de arestare şi confiscare

Comisarul de poliţie sau adjunctul său sau inspectorul şef de poliţie sau, cu aprobarea scrisă a oricăruia dintre aceştia, orice soldat sau poliţist, fără mandat, şi fie singur, fie cu ajutorul altora, poate intra într-o casă sau clădire sau în orice alt loc în care are motive să creadă că există o asociaţie constituită ilegal sau membrii unei adunări sau persoane care susţin sau încurajează comiterea oricăreia dintre infracţiunile la care se face referire în articolul 63, sau unde are motive să creadă că este păstrat orice document sau obiect a cărui posesie este interzisă prin articolul 59, să aresteze orice persoană de acolo şi să confişte toate documentele sau obiectele interzise descoperite la solicitarea comisarului sau a adjunctului acestuia sau a inspectorului şef de poliţie, la solicitarea oricărei instanţe districtuale sau a oricărui judecător, iar, conform legii, în urma emiterii oricărei forme de avertisment pe care o consideră adecvată, poate ordona confiscarea oricărui astfel de document sau obiect.

61. Autoritatea de a examina colete

(1) Oricare dintre următorii funcţionari, anume:

(a) sub rezerva prevederilor din articolul 2 din Cod, Directorul Poştal pentru pachete transmise prin poştă,

(b) agentul vamal sau un agent vamal adjunct,

(c) ofiţer de poliţie care are cel puţin gradul de locotenent,

(d) orice alt funcţionar autorizat în acest sens de Consiliul de Miniştri,

poate reţine, deschide şi examina orice pachet sau obiect despre care are suspiciuni că ar conţine publicaţii sau extrase a căror transmitere prin poştă, tipărire, publicare, vânzare, punere în vânzare sau posesie constituie o faptă penală potrivit dispoziţiilor art. 59; iar în timpul acestei examinări are dreptul de a opri făptuitorul de la efectuarea vreuneia dintre acţiunile precizate mai sus, precum şi de a reţine orice astfel de pachet sau obiect care se află în posesia acestuia.

(2) În cazul în care într-un asemenea pachet sau obiect se poate găsi o astfel de publicaţie sau extras, întregul conţinut al pachetului sau obiectului poate fi reţinut de funcţionarul care a desfăşurat investigaţia, iar cel care a trimis-o prin poştă, a tipărit-o, publicat-o, a vândut-o, a pus-o în vânzare sau o are în posesie poate fi arestat imediat şi pus sub urmărire penală pentru săvârşirea faptei penale prevăzute de art. 59.

62. Sarcina probei

În procedurile penale desfăşurate pentru faptele prevăzute de art. 56, 58 sau 59, orice carte, revistă, broşură, afiş, proclamaţie, jurnal, scrisoare sau alt document sau tipăritură care pare să fi fost emisă de sau în numele sau în legătură cu interesele asociaţiei despre care s-a susţinut că este ilegală sau ale oricărei asociaţii sau organizaţii cu care respectiva asociaţie lucrează sau cu care se presupune sau s-a demonstrat că este în cooperare sau conectată în orice fel şi oricând, odată publicată, va fi considerată prima facie, dacă este produsă în instanţă de către acuzare ca reprezentând dovada conţinutului şi a principiilor sau metodelor pretins ilegale ale asociaţiei mai sus menţionate.

63. Definiţia asociaţiei ilegale

În sensul prezentei legi:

- „asociaţie ilegală” înseamnă:

(a) orice asociaţie de persoane cu sau fără statut juridic, al cărei statut ori propagandă sau alte mijloace susţin, incită sau încurajează comiterea următoarelor fapte ilegale:

(i) răsturnarea democraţiei prin revoluţie sau operaţiuni de sabotaj,

(ii) răsturnarea Guvernului legitim al Republicii sau al oricărei alte ţări civilizate ori al Guvernului organizat, prin forţă sau violenţă

(iii) distrugerea sau deteriorarea democraţiei ori a proprietăţii folosite în afaceri sau comerţ cu alte ţări sau Republica;

(b) orice asociaţie de persoane cu sau fără statut juridic ori orice organizaţie afiliată, presupusă ori prezentată ca partener sau conectată în orice fel cu asociaţia, cu sau fără statut juridic sau organizaţie al cărei statut, propagandă ori alte mijloace susţin sau încurajează comiterea oricărora dintre faptele penale prevăzute la alin. (a) al prezentului articol;

(c) orice anexă, centru sau comisie a oricăreia dintre entităţile prevăzute în alin. (a) şi (b).

63 a. Participarea într-un grup infracţional organizat

Persoana care participă într-un grup infracţional organizat săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de 3 ani.

63 b. Participarea şi acordul la comiterea crimelor

(1) Persoana care, având cunoştinţă de scopurile sau activităţile ilegale ale unei grup infracţional organizat:

(a) participă la săvârşirea oricărei fapte ilegale a unui grup infracţional organizat; sau

(b) participă la săvârşirea oricărei fapte a unui grup infracţional organizat, despre care ar trebui să îşi dea seama în mod raţional că este angrenată în orice fel în săvârşirea unei infracţiuni;

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de maxim zece ani sau cu amendă de maxim cincizeci de mii de euro sau cu ambele pedepse.

(2) Instanţa poate judeca infracţiunile prevăzute în alin. (1) al prezentului articol, şi în situaţiile în care grupul infracţional organizat este situat sau operează în totalitate sau parţial în afara Republicii.

(3) În sensul prezentei legi, termenul „grup infracţional organizat” presupune o asociere constituită dintre sau mai multe persoane, înfiinţată cu scopul de a comite infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin trei ani.

64. Conflicte de muncă. Declararea stării de urgenţă

În orice moment în care Consiliul Ministerial este de părere că există în Republică un conflict de muncă ce interferează negativ sau ameninţă afacerile sau comerţul cu alte ţări sau în cadrul Republicii, poate declara starea de urgenţă pe teritoriul Republicii în sensul prezentului articol, respectiva proclamaţie rămânând în vigoare până la revocare.

65. Participare la grevă sau grevă patronală pe durata valabilităţii unei proclamaţii

Pe durata valabilităţii proclamaţiei prevăzute în art. 64, persoana implicată ori care continuă sau stimulează, încurajează, asistă ori instigă la participarea sau continuarea grevei sau a grevei patronale în ceea ce priveşte asigurarea forţei de muncă în transporturi sau transportul de bunuri sau de pasageri în derularea afacerilor sau comerţului cu alte ţări sau în Republică sau în ce priveşte asigurarea forţei de muncă în serviciile publice sau în legătură cu furnizarea serviciilor publice în Republică de către orice departament guvernamental sau autoritate municipală din Republică, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

66. Fapte penale împotriva întreţinerii şi funcţionării serviciilor publice, transportului etc.

Indiferent dacă proclamaţia este în vigoare sau nu, persoana care, prin acţiuni violente împotriva altei persoane ori a bunurilor acesteia sau care, folosind orice formă de ameninţări verbale ori scrise sau orice formă de intimidare faţă de altă persoană fără să aibă un motiv rezonabil sau o justificare suficientă pentru blocarea (boicotul) sau ameninţarea cu blocarea (boicotul) unei persoane sau a activelor acesteia:

(a) împiedică ori îngreunează întreţinerea sau funcţionarea oricărui serviciu public sau departament guvernamental ori autoritate municipală din Republică,

(b) forţează ori determină o persoană angajată în sau în legătură cu întreţinerea sau funcţionarea oricărui serviciu public, departament guvernamental sau autoritate municipală din Republică să părăsească ori să se retragă de la locul de muncă,

(c) împiedică oferta ori acceptarea angajării la sau în legătură cu întreţinerea ori funcţionarea oricărui serviciu public sau departament guvernamental ori autoritate municipală din Republică,

(d) îngreunează sau previne transportul de bunuri ori pasageri în derularea afacerilor sau a comerţului cu alte ţări sau în interiorul Republicii,

(e) forţează sau determină o persoană angajată să transporte sau în legătură cu transportul de bunuri sau pasageri în cursul afacerilor sau comerţului cu alte ţări sau în Republică să părăsească sau să se retragă de la locul de muncă,

(f) împiedică oferta sau acceptarea angajării la sau în legătură cu transportul de bunuri sau pasageri în cursul afacerilor sau comerţului cu alte ţări sau în Republică

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

67. Acuzarea de către Procurorul General al Republicii

Urmărirea penală pentru săvârşirea uneia dintre faptele penale prevăzute de art. 56-66 (inclusiv) nu poate avea loc decât dacă este făcută de către sau cu aprobarea Procurorului General al Republicii.

Fapte penale care afectează relaţiile
cu ţări străine şi pacea externă

68. Denigrarea conducătorilor străini

Persoana care, fără a avea un motiv sau o justificare care ar fi considerată suficientă în cazul unei calomnii, publică orice material pentru a fi citit sau orice însemn ori reprezentare vizibilă, care este de natură să umilească, să insulte sau să expună urii sau dispreţului faţă de un conducător străin, lord, ambasador sau ori alt demnitar străin, cu scopul de a compromite pacea dintre Republică şi ţara de care aparţine conducătorul, lordul, ambasadorul sau demnitarul, săvârşeşte un delict.

69. Pirateria

Persoana care este implicată în activităţi care constituie piraterie săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

În sensul prezentului articol „piraterie” reprezintă următoarele fapte:

(a) orice fapte ilegale de violenţă sau lipsire de liberate sau orice faptă de prădare săvârşită în scopuri private de către echipajul sau pasagerii unei ambarcaţiuni sau aeronave private şi dacă este orientată:

(i) în ape internaţionale împotriva unei alte ambarcaţiuni sau în spaţiul aerian internaţional împotriva altei aeronave, sau împotriva persoanelor sau bunurilor aflate pe ambarcaţiune sau aeronavă,

(ii) împotriva unei ambarcaţiuni, aeronave, a persoanelor sau bunurilor aflate într-un loc dinăuntrul sau dinafara jurisdicţiei Republicii;

(b) orice act de participare voluntară în operarea unei ambarcaţiuni sau aeronave având cunoştinţă despre faptul că ambarcaţiunea sau aeronava este una pirat;

(c) orice faptă de instigare sau încurajare deliberată la una dintre faptele la care se face referire în alineatele (a) şi (b) de mai sus.

Adunări ilegale, revolte şi alte fapte penale
împotriva liniştii publice

70. Definiţia adunării ilegale şi a revoltei

Este ilegală adunarea a cinci sau mai multe persoane la un loc cu scopul de a comite o faptă penală, sau având un scop comun, iar persoanele participante se comportă astfel încât să stimuleze persoanele afectate de o teamă rezonabilă şi care s-au adunat în acest fel cu scopul de a compromite pacea sau ca o astfel de adunare să îi determine pe alţii să tulbure pacea fără scop sau motiv suficient.

Adunarea este ilegală chiar dacă începe în mod legal, dacă participanţii care se adună se comportă în modul menţionat mai sus în vederea scopului comun.

Când adunarea ilegală începe să-şi îndeplinească scopul de natură publică sau privată, pentru care s-a adunat, pentru tulburarea păcii sau terorizarea publicului, adunarea este considerată o încăierare, iar cei adunaţi sunt consideraţi a fi provocat încăierarea.

71. Pedeapsa pentru participarea la o adunare ilegală

Persoana care participă la o adunare ilegală săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

72. Pedeapsa pentru participarea la rebeliune

Persoana care participă la o rebeliune săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

73. Avertismentul de dizolvare a revoltei

Guvernatorul provinciei sau, în absenţa acestuia, orice ofiţer de poliţie cu gradul de locotenent sau mai mare, în faţa căruia o duzină sau mai mulţi se adună pentru a se încăiera, sau orice altă persoană care determină că va avea loc o revoltă din partea a douăsprezece sau a mai multor persoane adunate în faţa sa, poate da un avertisment sau poate cere emiterea unui avertisment în numele Republicii în modul pe care îl consideră potrivit, cerând ca instigatorii la încăierare sau persoanele care s-au adunat în acest mod să se separe în linişte.

74. Dizolvarea încăierării după avertisment

Dacă după trecerea unei perioade rezonabile de timp de la un astfel de avertisment de dizolvare sau după suprimarea violenţei prin emiterea unui astfel de avertisment, o duzină sau mai mulţi sunt în continuare adunaţi pentru încăierare, persoana cu autoritate să emită acest avertisment sau orice poliţist sau altă persoană care are rolul de-i ajuta, poate lua acţiunea necesară pentru dizolvarea adunării sau arestarea tuturor sau a unora dintre cei adunaţi. În cazul în care întâmpină rezistenţă, poate folosi violenţa necesară în mod rezonabil pentru a combate rezistenţa, fără a se angaja răspunderea penală sau civilă pentru cauzarea decesului sau a vătămării prin utilizarea violenţei.

75. Încăierare după avertisment

În cazul unui avertisment prin care li se ordonă celor implicaţi în revolte sau adunaţi cu scopul de încăierare să se împrăştie, Persoana care participă sau continuă să participe la revoltă sau adunare chiar şi după trecerea unei perioade de timp rezonabile de la emiterea unui astfel de avertisment, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

76. Anularea sau împiedicarea avertismentului

Persoana care se împotriveşte în mod violent sau îngreunează adoptarea avertismentului necesar prevăzut în art. 73, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de 10 ani, iar persoana care ştie că avertismentul a fost împiedicat astfel participă sau continuă să participe în încăierare sau adunare, se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

77. Demolarea clădirilor etc. de către instigatorii la răzvrătire

Persoanele care se adună în scopul răzvrătirii, care dărâmă sau distrug ilegal sau care au iniţiat dărâmarea ori distrugerea unei clădiri, ambarcaţiuni, căi ferate, instalaţii sau echipament, se săvârşeşte o crimă şi fiecare dintre aceste persoane se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

78. Producerea deteriorării clădirilor, instalaţiilor etc. de către instigatorii la răzvrătire

Persoanele care se adună în scopul răzvrătirii, care produc deteriorarea ilegală a elementelor menţionate în articolul 77, săvârşesc o crimă şi fiecare dintre aceste persoane se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

79. Anularea plecării

Persoanele care se adună în scopul răzvrătirii, care se împotrivesc ilegal, împiedică sau îngreunează încărcarea sau descărcarea, navigarea sau conducerea oricărei ambarcaţiuni sau preiau ilegal şi violent pentru a efectua oricare dintre faptele de mai sus, săvârşesc o faptă care atrage răspunderea penală.

80. Arme pentru încurajarea terorii

Persoana care poartă în mod public şi fără justificare o armă sau un instrument ofensiv într-un fel care stârneşte teama celorlalţi, săvârşeşte of faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani, armele sau instrumentele fiind confiscate.

81. Cuţitele cu lamă dublă

(1) Persoana care importă, produce, vinde, oferă sau expune spre vânzare cuţite cu lamă dublă sau Persoana care le deţine asupra sa ori le poartă în afara locuinţei sau a curţii sale săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani şi, indiferent de orice prevedere contrară prevăzută de art. 29, 32 şi 33, pedeapsa cu închisoarea nu va putea fi mai mică de un an, cu excepţia cazului în care instanţa, având în vedere factorii de stabilire a pedepsei în această cauză, inclusiv încercarea la care va fi supusă persoana condamnată şi circumstanţele atenuante similare privitoare la persoana condamnată, vrea să aplice o pedeapsă mai mică pe care o consideră potrivită sau să ia orice altă hotărâre.

(2) În cazurile în care este aplicată o pedeapsă mai mică sau se emite orice altă ordonanţă potrivit alin. (1), instanţa va specifica motivele pentru dispunerea respectivei pedepse sau pentru luarea respectivei hotărâri.

82. Interzicerea transportării cuţitelor în afara locuinţei

(1) Persoana care deţine sau poartă asupra sa un cuţit care nu are un vârf ascuţit în afara locuinţei sau a curţii săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

(2) Persoana care deţine sau poartă asupra sa un cuţit care are un vârf ascuţit în afara locuinţei sau a curţii săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de un an, indiferent de orice prevedere contrară prevăzută de art. 29, 32 şi 33, pedeapsa cu închisoarea nu poate fi mai mică de şase luni, cu excepţia cazului în care instanţa, având în vedere faptele în factorii de stabilire a pedepsei în această cauză, inclusiv încercarea la care va fi supusă persoana condamnată şi circumstanţele atenuante similare privitoare la persoana condamnată, vrea să aplice o pedeapsă mai mică pe care o consideră potrivită sau să ia orice altă hotărâre.

(3) În cazurile în care este aplicată o pedeapsă mai mică sau se ia orice altă hotărâre în baza subsecţiunii (2), instanţa va specifica motivele pentru dispunerea respectivei pedepse sau pentru luarea respectivei hotărâri.

(4) Nu se va considera că o persoană a comis o faptă penală în sensul prezentului articol dacă dovedeşte, iar instanţa are convingerea că a avut sau a purtat asupra sa în afara locuinţei sau curţii un cuţit cu privire la care s-a adus acuzaţia, într-un scop legal, pentru care un astfel de cuţit era necesar.

83. Interzicerea cuţitelor la căsătorii etc.

(1) Persoana care deţine sau poartă un cuţit fără vârf ascuţit la o nuntă sau sărbătoare ori într-un bordel sau bar autorizat, săvârşeşte un delict.

(2) Persoana care are sau poartă un cuţit cu vârf ascuţit la un festival sau într-un bordel sau bar autorizat săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani şi, indiferent de orice prevedere contrară prevăzută de art. 29, 32 şi 33, pedeapsa cu închisoarea nu poate fi mai mică de un an, cu excepţia cazului în care instanţa, având în vedere factorii de stabilire a pedepsei în această cauză, inclusiv încercarea la care va fi supusă persoana condamnată şi circumstanţele atenuante similare privitoare la persoana condamnată, vrea aplice o pedeapsă mai mică pe care o consideră potrivită sau să ia orice altă hotărâre.

(3) În cazurile în care este impusă o pedeapsă mai mică sau se ia orice altă hotărâre potrivit alin. (2), instanţa va specifica motivele pentru dispunerea respectivei pedepse sau pentru luarea respectivei hotărâri.

(4) Nu se va considera că o persoană a comis o faptă penală în sensul prezentului articol dacă dovedeşte, iar instanţa are convingerea că a avut sau a purtat asupra sa un astfel de cuţit în exerciţiul îndeletnicirii, meseriei sau profesiei sale.

84. Cuţit mic închis

Nu este interzis conform prezentului Cod transportul închis al unui cuţit mic care are o lamă:

(a) cu lungimea de până la patru inch, dacă nu are vârful ascuţit,

(b) cu lungimea de până la doi inch şi jumătate, dacă are vârful ascuţit,

dacă respectivul cuţit nu este construit astfel încât să se transforme cu ajutorul unui arc sau în mod diferit în cuţit cu lamă dublă sau cuţit cu lamă fixă.

85. Confiscarea

Cuţitul cu lamă dublă sau cuţitul pentru care cineva a fost condamnat pentru încălcarea prezentului Cod se confiscă.

86. Definiţii

În Prezentul Cod:

- „cuţit cu lamă dublă” înseamnă orice cuţit sau alt instrument care are o lamă dublă, indiferent dacă are sau nu vârf ascuţit, şi include orice formă de sabie;

- „cuţit” înseamnă orice alt cuţit decât cel cu lamă dublă, care are o lamă, indiferent dacă are sau nu vârf ascuţit:

Se înţelege că interpretarea termenilor „cuţit” şi „cuţit cu lamă dublă” în acest articol nu include cuţitele cu lamă dublă sau cuţitele care:

(a) sunt destinate prin construcţia lor în scopuri decorative,

(b) au prin natura lor un caracter de piesă de colecţie sau arheologică,

(c) sunt destinate prin construcţia sau natura lor unor scopuri rezidenţiale, comerciale, educative, sportive sau de vânătoare sau pescuit sau alte utilizări relevante, sau

(d) fac parte din uniforma membrilor forţelor armate ale Republicii sau a membrilor forţelor armate ale altei ţări care sunt acreditate sau legale în Republică.

86 a. Cătuşele

Persoana care importă, produce, vinde, oferă sau expune spre vânzare sau are în posesia sa ori poartă asupra sa cătuşe fără permisiunea şefului poliţiei săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de 6 luni sau cu amendă de cinci sute de euro sau cu ambele pedepse.

Se înţelege că interdicţia de import, posesie sau transport de cătuşe nu se aplică şi nu afectează forţele de ordine din Republică, garda naţională sau penitenciarele.

87. Pătrunderea prin violenţă

Persoana care pătrunde cu forţa pe orice teren sau proprietate, sau violenţa constând în folosirea efectivă a forţei asupra unei alte persoane, fie prin ameninţări sau prin intrarea prin efracţie într-o locuinţă sau prin concentrarea unui număr neobişnuit de persoane pe respectiva proprietate, cu scopul de a intra în posesia acestora săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală, denumită pătrundere prin violenţă.

Nu reprezintă infracţiune fapta persoanei care intră pe propriile terenuri sau locuinţe, dar care se află în custodia funcţionarului sau executantului său, indiferent dacă persoana are dreptul de a intra pe teren sau nu, cu condiţia să nu comită fapta prin intrare forţată.

88. Tulburare de posesie

Persoana care are în posesia sa un teren fără niciun drept şi care continuă să o menţină împotriva voinţei proprietarului exprimată conform legislaţiei privitoare la posesia respectivului teren, astfel încât să tulbure posesia sau să cauzeze îngrijorarea că poate tulbura posesia asupra imobilului, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală denumită tulburare de posesie.

89. Încăierarea

Persoana care participă la o luptă într-un loc public săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

90. Provocarea la duel

Persoana care provoacă pe altcineva la duel sau încearcă să provoace o altă persoană la duel ori încearcă să determine o persoană să provoace pe cineva la duel, săvârşeşte un delict.

91. Ameninţarea cu violenţa

Persoana care:

(a) în scop de intimidare sau hărţuire, ameninţă să deterioreze sau să producă daune unei locuinţe,

(b) în scopul de a produce teamă unei alte persoane care se află în locuinţă, acţionează o armă de foc încărcată sau produce altă tulburare a liniştii,

(c) Cu scopul de a determina o persoană să facă un act pe care nu are obligaţia legală de a-l face, sau să omită efectuarea unui act pe care are obligaţia legală de a-l face, o ameninţă pe aceasta cu vătămarea propriei persoane, a reputaţiei sau a proprietăţii sale, ori cu vătămarea altei persoane de care persoana ameninţată este apropiată

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

91 a. Ameninţarea

Persoana care provoacă altei persoane spaimă sau nelinişte, ameninţând-o cu violenţa sau cu un alt act nelegitim sau omisiune sau, comite o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maximum trei (3) ani.

92. Posesia de arme de foc în scopul producerii unui prejudiciu

Persoana care are în posesie sau în păstrare ori trage cu o armă, cu scopul de a pune în pericol viaţa sau de a provoca daune grave proprietăţii sau de a oferi altcuiva posibilitatea de a pune în pericol viaţa ori de a provoca daune grave proprietăţii, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani, indiferent dacă fapta este sau nu urmată de asemenea de vătămări personale sau daune materiale.

În acest articol termenul „armă de foc” înseamnă o armă de foc care poate lansa o alice, un glonţ sau alt proiectil sau orice parte din acesta, termenul „muniţie” înseamnă muniţia pentru astfel de armă de foc şi include grenade, bombe şi alte proiectile similare, indiferent dacă pot fi sau nu folosite cu arma, cât şi componentele şi componentele componentelor acestora.

93. Adunarea în scop de contrabandă

Trei sau mai multe persoane care se asociază, în scopul de a descărca din ambarcaţiune, de a transporta sau ascunde mărfuri supuse taxelor vamale şi confiscării în temeiul legislaţiei vamale în vigoare, săvârşesc o faptă care atrage răspunderea penală, fiecare pedepsindu-se cu amendă de maxim o mie de euro sau cu închisoarea de un an.

94. Intoxicaţia

(1) Persoana care se află într-un spaţiu public, fie el clădire sau nu, în stare de intoxicaţie şi se comportă violent sau lipsit de demnitate, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei luni.

(2) Persoana care se află în stare de intoxicaţie şi care deţine o armă de foc încărcată, un cuţit ori un alt obiect letal, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amenda de maxim două sute cincizeci de euro sau cu închisoarea de şase luni sau cu ambele pedepse şi poate fi arestat fără mandat de arestare.

95. Tulburarea liniştii publice

Persoana care cauzează zgomot sau agitaţie într-un loc public fără justificare într-un mod care poate cauza deranjarea vecinilor sau care poate tulbura liniştea publică săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei luni.

95 a. Spargerea veselei în locurile publice

(1) Orice persoană care, aflându-se într-un loc public de recreere, sparge intenţionat veselă din orice fel de sticlă, porţelan sau alt material fragil, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de şase luni.

(2) Proprietarul sau persoana la a cărei adresă se află centrul respectiv şi care pune la dispoziţie mijloacele pentru comiterea infracţiunii menţionate în alin. (1) săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă.

96. Notificările oficiale cu privire la dezastre

Persoana care rupe, deteriorează sau distruge, cu bună ştiinţă şi fără a avea autoritatea legală, o notificare, un anunţ sau un document lipit sau afişat pe orice clădire sau spaţiu public, conform legii sau regulamentului procedural sau funcţionarului public autorizat, municipalităţii sau altui organ public, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amendă de maxim şaptezeci şi cinci de euro sau cu închisoare de o lună.

97. Petrecerile musulmane

(1) Persoana care organizează sau este responsabilă pentru organizarea unei petreceri musulmane sau deţine amplasamentul în care are loc o astfel de petrecere musulmană şi, contra cost sau nu, permite cu bună ştiinţă unui dansator să danseze sau să cânte în timpul unei astfel de petreceri, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amendă de maxim şaptezeci şi cinci de euro sau cu închisoarea de o lună.

(2) În sensul prezentului articol:

- „dansator” înseamnă prostituată sau femeie care dansează sau cântă contra cost în cadrul unei petreceri musulmană;

- „petrecere musulmană” înseamnă petrecere musulmană care are loc cu ocazia căsătoriei sau circumciziei.

98. Împiedicarea alegerilor prin violenţă sau ameninţări

Persoana care încearcă să împiedice, să obstrucţioneze sau să perturbe alegerile publice folosind orice formă de forţă, violenţă sau ameninţări sau care săvârşeşte o faptă care se pedepseşte conform prezentului Cod, săvârşeşte un delict.

99. Injuriile publice

Persoana care aflându-se într-un loc public sau într-un loc care nu este public, dar în aşa fel încât poate fi auzit de o persoană aflată într-un loc public, insultă pe o altă persoană în aşa fel încât poate duce la atacarea persoanei, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de o lună sau cu amenda de maxim şaptezeci şi cinci de euro sau cu ambele pedepse.

99 a. Instigare la violenţă sau ură motivată de orientarea sau identitatea de gen

(1) Persoana care în mod intenţionat, public şi într-un mod ameninţător ori de natură abuzivă sau jignitoare încurajează sau instigă verbal, în presă sau prin texte scrise ori ilustraţii sau prin alte mijloace, la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane ori împotriva unui membru al unui astfel de grup de persoane identificat pe baza orientării sau identităţii sexuale, săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei (3) ani sau cu amenda de maxim cinci mii de euro (5.000 euro) ori cu ambele pedepse.

(2) Urmărirea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol nu poate avea loc fără aprobarea scrisă a Procurorului General al Republicii.

III. INFRACŢIUNI CONTRA EXERCITĂRII PUTERII LEGALE

Corupţia şi abuzul de putere

100. Coruperea funcţionarului public

Persoana care:

(a) este funcţionar public şi este responsabil cu îndeplinirea oricărei sarcini în temeiul funcţiei sale, într-un mod corupt cere, acceptă ori primeşte sau consimte primirea ori încearcă să primească sau să obţină bunuri ori beneficii de orice fel pentru sine sau pentru altcineva, în schimbul executării imediate sau îndeplinirii unei acţiuni sau inacţiuni viitoare în îndeplinirea sarcinilor de serviciu,

(b) într-un mod corupt, dă sau procură ori oferă, promite sau se oferă să furnizeze sau furnizează sau încearcă să procure unui funcţionar public sau altei persoane bunuri sau beneficii de orice fel în schimbul unei astfel de acţiuni sau inacţiuni de către respectivul funcţionar public,

săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim şapte ani sau cu amenda de maxim o sută de mii de euro sau cu ambele pedepse, iar bunurile care fac obiectul corupţiei sunt confiscate conform Legii privind descoperirea, investigarea şi confiscarea veniturilor provenite din anumite tipuri de infracţiuni.

101. Luarea de mită comisă de un funcţionar public

Funcţionarul public care ia sau primeşte de la altcineva în schimbul îndeplinirii sarcinilor sale de serviciu orice recompensă în afara remuneraţiei şi salariului normal sau acceptă o astfel de promisiune, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani şi cu amendă.

102. Luarea de mită pentru favorizare de către un funcţionar public

Funcţionarul public care primeşte bunuri sau beneficii de orice natură cu condiţia expresă sau implicită de a favoriza persoana care oferă sau acordă bunurile sau o altă persoană pentru care oferta este făcută, într-o tranzacţie în aşteptare sau o tranzacţie care poate avea loc între cel care face oferta sau un altul pentru care oferta este făcută şi orice funcţionar public, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani şi cu amendă.

103. Funcţionari responsabili cu administrarea patrimoniului public sau cu alte sarcini specifice

Funcţionarul public însărcinat în baza funcţiei pe care o deţine cu sarcini judiciare sau administrative cu privire la caracterul special al patrimoniului public sau cu privire la derularea activităţii industriale, comerciale, de afaceri sau în sectoare speciale ale economiei, care, după ce a dobândit sau deţinut în mod direct sau indirect un interes privat cu privire la bunurile respective, la industrie, comerţ sau afacere, foloseşte bunurile, industria, comerţul sau afacerea cu privire la care are asemenea interese sau în favoarea oricărei alte persoane în interesul personal al acesteia, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

104. Falsul în declaraţii săvârşit de funcţionarii publici

Funcţionarul public care are sarcina de întocmi rapoarte sau de a da declaraţii cu privire la orice sumă datorată sau reclamată care trebuie să îi fie achitată lui sau altei persoane sau în legătură cu orice alt subiect care necesită o confirmare în vederea plăţii sau livrării de bunuri unei persoane, care întocmeşte un raport sau dă o declaraţie cu privire la respectivul subiect despre care ştie că este falsă prin raportare la un element esenţial al acesteia, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani şi cu amendă.

105. Abuzul în serviciu

Funcţionarul public care, abuzând de autoritatea funcţiei sale, săvârşeşte sau determină săvârşirea oricărei fapte arbitrare care afectează drepturile altei persoane, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală.

În cazul în care făptuitorul a urmărit obţinerea unui folos, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

105 a. Influenţarea autorităţii competente

(1) Persoana care încearcă în orice mod să influenţeze o autoritate, comisie, colegiu sau membru al acestora sau orice funcţionar public care se află în exerciţiul funcţiei cu privire la recrutarea, numirea, încadrarea, promovarea, transferul sau exercitarea autorităţii disciplinare în administraţia de stat în favoarea sa ori în favoarea sau împotriva unei alte persoane, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim douăsprezece luni sau cu amendă de maxim o mie de euro sau cu ambele pedepse.

Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în situaţiile privind recomandarea oricărei persoane care a dobândit competenţa de serviciu, dreptul sau obligaţia care izvorăşte din orice lege sau regulament privitor la recrutarea, numirea, promovarea, repartizarea, transferul sau exercitarea autorităţii disciplinare.

(2) Orice membru al autorităţii, comisiei, colegiului sau orice funcţionar public care a fost abordat în vederea influenţării conform alineatului precedent şi a omis să denunţe persoana care l-a abordat poliţiei din regiunea în care s-a săvârşit infracţiunea în termen de trei zile de la comiterea acesteia, săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim douăsprezece luni sau cu amendă de maxim două mii de euro sau cu ambele pedepse.

(3) În sensul prezentului articol „Instituţie de stat” înseamnă serviciul public şi serviciul public educaţional democratic, serviciul forţelor armate sau de securitate din Republică şi include funcţionarii şi persoanele implicate în mod excepţional conform Legii privind angajarea personalului temporar (Serviciul public şi educaţional), Legii privind angajarea personalului temporar în serviciul persoanelor juridice de drept public şi Legii privind recrutarea personalului temporar în serviciul public şi educaţional şi persoanele juridice de drept public sau altă organizaţie cu sau fără statut juridic a cărei administrare se află sub controlul Republicii, cu numirea majorităţii membrilor consiliului de conducere de către stat.

(4) Urmărirea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol nu se poate desfăşura decât dacă este făcută de către sau cu aprobarea Procurorului General al Republicii.

106. Urmărirea penală condusă de Procurorul General al Republici

Urmărirea penală pentru oricare dintre faptele prevăzute de art. 103, 104 şi 105, nu se poate desfăşura decât dacă este făcută de către sau cu aprobarea Procurorului General al Republicii.

107. Adeverinţe false emise de funcţionari publici

Persoana care are autoritatea acordată de lege sau obligaţia de e emite o adeverinţă în orice scop din cauza căreia este posibil să fie încălcate drepturile oricărei persoane, şi care emite o asemenea adeverinţă despre care ştie că este falsă prin raportare la un element esenţial al său, săvârşeşte un delict.

108. Uzurparea funcţiei

Persoana care:

a) uzurpă atribuţiile unui funcţionar juridic sau

(b) uzurpă autoritatea persoanei dată prin lege de a primi declaraţie sub prestare de jurământ sau de a accepta declaraţii oficiale sau adeverinţe ori declaraţii pe propria răspundere sau de a întreprinde orice alt act de natură publică, aparţinând numai persoanelor autorizate conform acestei legi sau

(c) pretinde a fi autorizat legal să semneze un document care certifică conţinutul oricărui dosar sau registru menţinut conform legii sau care atestă orice fapt sau eveniment, şi care semnează acest document ca şi cum ar fi autorizat să o facă, ştiind că nu are de fapt această autorizaţie,

săvârşeşte un delict

108 a. Folosirea fără drept a unei uniforme etc.

Persoana care poartă o uniformă sau alt semn distinctiv al unui membru al armatei sau al gărzii naţionale în mod public neavând dreptul să le poarte sau să le folosească, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de 12 luni sau cu amendă de o mie de euro sau cu ambele pedepse.

109. Uzurparea calităţii de funcţionar public

Persoana care:

(a) îşi arogă în mod fals o funcţie publică în cazurile în care este necesar ca un funcţionar public să desfăşoare o activitate sau să fie prezent într-un anumit loc în virtutea funcţiei sale,

(b) pretinde în mod fals că este funcţionar public şi întreprinde un act sau se prezintă în orice locaţie pentru a desfăşura o activitate în baza profesiei sale,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

Fapte penale contra înfăptuirii justiţiei

110. Mărturia mincinoasă

(1) Persoana care face cu bună ştiinţă declaraţii false cu privire la orice aspect esenţial în procedurile judiciare sau în scopul iniţierii acestor proceduri aflate pe rolul instanţei, fie cu intenţia de a formula apel, săvârşeşte un delict denumit mărturie mincinoasă.

Nu prezintă relevanţă dacă:

- declaraţia a fost dată sub jurământ sau orice altă garanţie legală (a veridicităţii declaraţiei), sau

- formulele sau procedura utilizate în depunerea jurământului sau angajarea în orice alt mod a celui care depune mărturia de a spune adevărul, dacă şi-a dat acordul la utilizarea acestora,

- declaraţia falsă a fost făcută verbal sau în scris, sau

- instanţa a fost constituită corespunzător sau s-a întrunit în locul potrivit, atât timp cât aceasta acţionează efectiv în calitate de instanţă în procedurile în cadrul cărora se depune mărturie, sau

- persoana care depune mărturie este un martor capabil sau nu sau în ce măsură depoziţia a fost acceptată în proces.

(2) Persoana care instigă o altă persoană la mărturie mincinoasă care este efectiv comisă în urma acestei instigări săvârşeşte un delict, denumit instigare la mărturie mincinoasă.

111. Pedeapsa pentru mărturie mincinoasă

Persoana care comite infracţiunea de mărturie mincinoasă sau de instigare la mărturie mincinoasă se pedepseşte cu închisoarea de maxim şapte ani.

112. Dovada mărturiei mincinoase

Nimeni nu poate fi condamnat pentru mărturie mincinoasă sau instigare la mărturie mincinoasă exclusiv pe baza mărturiei unei persoane care pretinde că declaraţia care face obiectul infracţiunii ar fi falsă.

113. Mărturii contradictorii şi modalităţi de a dovedi o faptă penală

(1) Persoana care:

(a) este chemată ca martor în cadrul unui proces penal derulat în procedură normală, care dă o declaraţie în mod deliberat prin care se poate dovedi vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, incompatibilă sau contradictorie cu mărturia oferită în calitate de martor pentru aceleaşi fapte dată în faţa primei instanţe, sau

(b) persoana care a acuzat sau denunţat sub jurământ în faţa primei instanţe săvârşirea unei infracţiuni şi care, după ce este audiat ca martor în cadrul investigării respectivei acuzaţii sau plângeri în faţa primei instanţe, prezintă în mod intenţionat ceva care poate dovedi vinovăţia sau nevinovăţia acuzatului, într-o manieră incompatibilă sau contradictorie cu ceea ce a mărturisit în acuzaţia sau plângerea făcută sub jurământ,

se consideră că a depus o mărturie mincinoasă, conform definiţiei din articolul 110.

(2) Orice martor într-un proces penal derulat în procedură accelerată sau în cadrul procesului în faţa curţii cu juraţi care dă o declaraţie ce poate dovedi vinovăţia sau nevinovăţia oricărei persoane, care este incompatibilă sau contradictorie cu declaraţia dată anterior în faţa persoanei prevăzute de lege sau autorităţii, conform legii în vigoare pe parcursul anchetei legate de săvârşirea unei fapte penale, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani sau cu aplicarea unei amenzi de maxim o mie cinci sute de euro ori cu ambele pedepse.

Pentru dovada unei acuzaţii care i se aduce în temeiul prezentului articol nu este necesară dovedirea neadevărului fiecărei declaraţii incompatibile sau contradictorii, dar când se dovedeşte că ambele declaraţii au fost date de acuzat instanţei, judecătorul poate dispune condamnarea dacă decide că declaraţiile au fost date pentru a înşela instanţa sau o anumită persoană şi că a fost prezentată o dovadă necorespunzătoare a vinovăţiei sau nevinovăţiei oricărei persoane pentru infracţiunea cu privire la care au fost date declaraţiile.

(3) Curtea cu juraţi, care decide chemarea în judecată a unei persoane pentru mărturie mincinoasă în orice formă de procedură, dacă instanţa consideră oportun acest lucru, poate decide ca persoana să fie chemată în judecată şi judecă cauza în aceeaşi şedinţă a instanţei.

114. Informaţii false date unui ofiţer de poliţie

Persoana care ştie sau are motive să creadă că a fost comisă o faptă penală şi care oferă informaţii despre aceasta unui ofiţer de poliţie sau unei alte persoane autorizate să efectueze o audiere pentru cercetarea unei astfel de infracţiuni, ştiind sau având convingerea că aceste informaţii sunt false, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amendă de maxim o mie de euro sau închisoarea de un an.

115. Daune publice

Persoana care dă o declaraţie falsă unui ofiţer de poliţie în legătură cu o infracţiune închipuită săvârşeşte infracţiunea de daune publice şi se pedepseşte cu amendă de maxim o mie de euro sau cu închisoarea de un an.

116. Falsificarea dovezilor

Persoana care, intenţionând să inducă instanţa în eroare în orice procedură:

(a) falsifică dovezi prin alte mijloace decât mărturie mincinoasă sau instigarea la mărturie mincinoasă sau

(b) foloseşte cu bună ştiinţă aceste dovezi false,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

117. Depunerea unui jurământ fals

Persoana care depune un jurământ fals sau o atestare ori o declaraţie falsă în faţa unei persoane autorizate să primească jurământul sau să accepte declaraţia în astfel de circumstanţe, astfel încât jurământul fals sau declaraţia falsă dată în procedura judiciară fiind echivalentă cu mărturia mincinoasă, se face vinovat de comiterea unei infracţiuni.

118. Instigarea martorilor la mărturia falsă sau ascunderea mărturiei adevărate

Persoana care, furnizează, oferă sau promite o recompensă unui martor sau unei persoane chemate ca martor într-o procedură judiciară în schimbul modificării mărturiei acestuia, sau persoana care încearcă prin orice mijloace să instige un martor să furnizeze dovezi false sau să ascundă mărturia adevărată, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani

119. Înşelarea martorului

Persoana care, în mod fraudulos sau cu bună ştiinţă, prezintă o declaraţie, relatare, supoziţie sau o declaraţie scrisă falsă unui martor care a fost sau urmează a fi chemat într-o procedură judiciară pentru a influenţa mărturia acestuia, săvârşeşte un delict.

120. Distrugerea probelor

Persoana care, ştiind că un registru, document sau alt obiect de orice natură poate fi folosit ca probă în procedura judiciară, îl distruge intenţionat sau îl face ilizibil sau incomprehensibil sau face identitatea persoanei imposibil de stabilit pentru a împiedica folosirea probei, săvârşeşte un delict.

121. Conspiraţia în scopul de submina înfăptuirea justiţiei şi de a influenţa martorii

Săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală persoana care:

(a) conspiră cu altă persoană să acuze în mod fals pe altcineva de săvârşirea unei infracţiuni sau să facă orice pentru a împiedica, opri, distrage sau submina cursul justiţiei,

(b) obstrucţionează sau împiedică o persoană care are obligaţia legală să se prezinte şi să depună mărturie, cu scopul de a împiedica cursul normal al justiţiei, sau încearcă să facă aceasta,

(c) împiedică cu bună-ştiinţă arestarea dispusă în mod legal sau împiedică ori intervine în executarea sau aplicarea legii civile sau penale.

122. Împiedicarea judecătorilor etc. şi intervenţia în procedura judiciară

Persoana care săvârşeşte orice faptă:

(a) cu scopul sau de natură a împiedica orice persoană să participe în orice calitate juridică sau în orice mod în calitate de avocat, martor sau ca parte la procedura judiciară

(b) cu scopul sau de natură a interveni sau de a afecta în orice fel orice procedură sau orice investigaţie a poliţiei desfăşurată cu scopul de a începe procedura sau investigaţia judiciară conform prevederilor legale,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

123. Împăcarea frauduloasă în cazul crimelor

Persoana care solicită, acceptă, primeşte sau încearcă să primească ori să obţină bunuri sau foloase de orice fel pentru sine sau pentru altul, în urma unei înţelegeri sau a unui acord de a ascunde comiterea unei crime, încălcând astfel dispoziţiile legale, sau care împiedică sau întârzie urmărirea penală pentru respectiva infracţiune sau ascunde probe relevante, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală.

124. Împăcarea frauduloasă în procesele penale

Persoana care a iniţiat sau pretinde că a iniţiat un proces penal împotriva unei alte persoane, potrivit legii, cu scopul de a obţine o despăgubire pentru o faptă penală care a fost sau care se presupune a fi fost comisă de acea persoană, şi care se împacă cu persoană respectivă fără aprobarea sau consimţământul instanţei înaintea căreia se desfăşoară sau unde urmează a se desfăşura procesul, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală.

125. Anunţurile privind bunurile furate

Persoana care:

(a) oferă recompensă publică pentru returnarea bunurilor furate sau a celor pierdute şi în vorbire foloseşte cuvinte din care să reiasă că nu va fi pusă nicio întrebare sau că cel care le returnează nu va fi arestat sau deranjat în niciun fel sau

(b) se oferă în mod public să ramburseze orice sumă plătită pentru achiziţionarea bunurilor furate sau pierdute sau orice sumă acordată ca împrumut pentru acestea celui care le-a cumpărat sau care a acordat împrumutul sau să dea orice sumă de bani ori să plătească pentru returnarea lor sau

(c) tipăreşte ori publică această ofertă,

săvârşeşte un delict.

126. Acceptarea onorariului într-un mod care indică corupţia

Persoana care primeşte bani sau o recompensă într-un mod care indică un act de corupţie sau care în mod direct ori indirect, sub pretextul că a ajutat la recuperarea bunurilor care au fost furate, obţinute sau luate în circumstanţe legate de săvârşirea unei crime ori a unui delict, săvârşeşte o crimă (cu excepţia cazului în care s-a acţionat cu diligenţa corespunzătoare în urmărirea penală a persoanei responsabile pentru aceasta), şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

Eliberarea prizonierilor, evadarea şi obstrucţionarea justiţiei

126 a. Definiţia stării legale de arest, a închisorii şi a arestului de poliţie

În sensul articolelor 127, 128, 129 şi 129 (a):

- „stare legală de arest” înseamnă privarea de libertate a unei persoane conform alineatelor 2 şi 3 din articolul 11 din Constituţie;

- „închisoare” şi „centru de detenţie al poliţiei” au sensul prevăzut în Legea penitenciarelor.

127. Eliberarea prizonierilor

(1) Persoana care foloseşte sau ameninţă cu folosirea violenţei împotriva oricărei persoane sau bun în timpul sau imediat înainte ori imediat după arestare cu scopul de a elibera acea persoană din starea de arest sau de a împiedica arestarea sa, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim şapte ani.

(2) O persoană care ajută în orice mod şi fără să folosească forţa în timpul sau imediat înainte ori imediat după arestarea unei persoane cu scopul de a elibera o persoană care se află în stare legală de arest, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea cu închisoarea de maxim cinci ani.

128. Evadarea unei persoane aflate în stare legală de arest

Persoana care evadează sau încearcă să evadeze folosind violenţe sau în alt mod:

(a) din închisoare sau din arestul poliţiei;

(b) în timp ce se află în stare legală de arest sau sub controlul, supravegherea şi răspunderea comandantului poliţiei;

(c) în timp ce se află în stare legală de arest sau sub controlul, supravegherea şi răspunderea directorului penitenciarelor;

(d) în timp ce se află în stare legală de arest sau sub controlul instanţei;

(e) în timp ce se află în stare legală de arest sau sub controlul directorului Departamentului de imigrări,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci ani.

129. Asistarea evadării unei persoane aflate în stare legală de arest

Persoana care ajută o altă persoană care se află în stare de arest legal să evadeze din arest sau să transfere orice ori să aranjeze orice transfer în închisoare sau din arestul de poliţie, care ar putea fi folosit pentru a înlesni evadarea unei persoane care se află în stare de arest legal, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci (5) ani.

129 a. Transferul unui telefon mobil sau sistem de comunicare portabil în centrele de detenţie ale poliţiei

O persoană care transportă sau transmite un telefon mobil sau alt sistem de comunicare portabil în arestul poliţiei cu scopul de a ajunge în posesia unei persoane care se află în stare legală de arest săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim un (1) an sau cu amenda de maxim două mii de euro (2.000 euro) sau cu ambele pedepse.

130. Refuzul sau neglijenţa de a oferi ajutor în prevenirea săvârşirii unei infracţiuni

Persoana care, fiindu-i impus în mod legal de către un funcţionar public, organ însărcinat cu menţinerea ordinii, sau de către o altă persoană, să ofere ajutor pentru a preveni săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a aresta o persoană ori pentru a preveni eliberarea sau evadarea unei persoane, refuză sau neglijează să ofere, în limitele capacităţii sale, ajutorul cerut săvârşeşte un delict.

131. Sustragerea de sub sechestrului

Persoana care ia, mută, înlătură, ascunde sau înstrăinează bunuri sechestrate sau confiscate cu permisiunea instanţei, cu bună-ştiinţă sau cu intenţia de a împiedica sau face ineficiente sechestrul sau arestarea, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoare de trei ani.

132. Obstrucţionarea funcţionarilor judiciari

Persoana care obstrucţionează sau se opune intenţionat unei persoane însărcinate cu executarea unui mandat de arestare sau a unui ordin, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

Diferite infracţiuni împotriva autorităţii publice

133. Frauda şi abuzul de încredere săvârşite de către un funcţionar public

Funcţionarul public care în timpul îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu comite orice fraudă sau abuz de încredere, care afectează publicul săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală, indiferent dacă frauda sau abuzul de încredere ar fi sau nu pedepsite dacă ar fi comise împotriva unei persoane private.

134. Neglijarea îndatoririlor de serviciu

Funcţionarul public care neglijează deliberat executarea sarcinilor pe care are obligaţia să le execute săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală, cu condiţia ca executarea acestor îndatoriri să nu presupună un risc mai mare decât cel pe care se presupune că o persoană având vitalitatea şi energia normală l-ar putea suporta.

135. Încălcarea secretului de serviciu şi dezvăluirea secretelor de stat

(1) Funcţionarul public care publică sau dezvăluie informaţii sau incidente despre care a fost informat ori documente pe care le-a primit în virtutea profesiei sale şi pe care are obligaţia să le păstreze confidenţiale, cu excepţia persoanei care are obligaţia de a le publica sau dezvălui, săvârşeşte un delict.

(2) Funcţionarul public care, neavând autoritatea legală, sustrage sau copiază documente aparţinând angajatorului său săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amendă de maxim o mie de euro sau cu închisoarea de maxim un an ori cu ambele pedepse.

(3) Persoana care, fără a fi autorizată în acest sens, dezvăluie în orice mod secrete de stat săvârşeşte un delict.

În sensul acestei subsecţiuni, „secret de stat” include orice document, informaţie sau incident a cărui dezvăluire ar dăuna securităţii, economiei sau intereselor Republicii sau ordinii publice ori interesului public general şi informaţii care, prin natura lor, nu ar trebui extinse dincolo de sfera organelor, autorităţilor sau agenţiilor guvernamentale.

(4) Urmărirea penală pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de prezentul articol va fi condusă numai de Procurorul General al Republicii sau cu aprobarea acestuia.

(5) În sensul prezentului articol termenul „funcţionar public” are sensul acordat în articolul 4 din această lege termenului „persoană cu funcţie publică”.

136. Nerespectarea prevederilor legale care impun o anumită conduită

Persoana care cu bună ştiinţă încalcă dispoziţiile legii prin săvârşirea unei fapte interzise prin lege sau printr-o inacţiune, atunci când legea impune o anumită conduită, în legătură cu publicul sau cu o parte a acestuia, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi, cu excepţia cazului în care dispoziţiile legale încălcate prevăd o altă pedeapsă, se pedepseşte cu închisoarea de maxim doi ani sau amenda de maxim o mie cinci sute de euro sau cu ambele pedepse.

137. Nerespectarea dispoziţiilor legale

Persoana care încalcă un ordin dat în mod legal, un mandat sau o hotărâre emise de o instanţă, un funcţionar public sau o persoană care acţionează în orice capacitate oficială şi care este autorizat să emită astfel de acte, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani, cu excepţia cazului în care o altă pedeapsă sau procedură este prevăzută expres pentru această nerespectare.

IV. FAPTE PENALE CARE ADUC ATINGERE PUBLICULUI ÎN GENERAL

Fapte penale în legătură cu religia

138. Insulta religioasă

Persoana care distruge, deteriorează sau profanează un lăcaş de cult sau un obiect care este considerat sacru de orice categorie de persoane în scopul insultării religiei astfel încât sau ştiind că aceste acţiuni pot fi considerate de o categorie de persoane ca insultă la adresa religiei lor, săvârşeşte un delict.

139. Întreruperea adunărilor religioase

Persoana care întrerupe cu intenţie adunările religioase organizate în mod legal pentru un serviciu divin sau pentru un ritual, săvârşeşte un delict.

140. Accesul ilegal în locurile de înmormântare

Persoana care cu scopul de a leza sentimentele ori de a insulta religia oricărei persoane sau care ştie că poate leza sentimentele sau poate insulta religia oricărei persoane, intră ilegal într-un lăcaş de cult, loc de înmormântare sau într-un loc destinat ceremoniilor de înmormântare ori depunerii rămăşitelor celor decedaţi, sau care arată lipsă de respect rămăşitelor celor decedaţi sau hărţuieşte persoanele adunate la o astfel de ceremonie săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală.

141. Insultarea sentimentelor religioase prin fapte sau vorbe

Persoana care emite cuvinte sau creează sunete astfel încât să fie auzit de orice persoană sau realizează gesturi în faţa acestuia sau plasează orice obiect în faţa sa cu scopul vădit de a leza sentimentele religioase ale acestei persoane săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

142. Publicaţii care insultă religia

(1) Persoana care publică o carte, un pamflet, un articol sau o scrisoare într-un ziar sau într-o revistă care sunt percepute de o categorie de persoane ca o insultă publică la adresa religiei lor sau dacă publicaţia este făcută pentru a umili această religie sau pentru a-i provoca pe adepţii acestei religii, săvârşeşte un delict.

(2) Urmărirea penală pentru o infracţiune comisă în baza prevederilor prezentului articol nu va fi condusă numai de Procurorul General al Republicii sau cu aprobarea acestuia.

Distrugerea

143. Distrugerea sau vătămarea clădirilor, monumentelor şi a copacilor

Persoana care dărâmă, distruge, deteriorează sau provoacă daune unei clădiri sau unui monument destinat folosirii sau îngrijirii publice sau taie ori distruge sau provoacă daune copacilor plantaţi într-un loc public, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amenda de maxim o sută cincizeci de euro sau cu închisoarea de trei luni.

Fapte penale care aduc atingere bunelor moravuri

144. Definiţia violului

Persoana care întreţine un act sexual cu o femeie fără consimţământul victimei sau dacă consimţământul sau acordul a fost obţinut prin violenţă sau prin provocarea unei temeri de vătămare corporală, sau, în cazul unei femei măritate, prin folosirea identităţii soţului ei, săvârşeşte o crimă denumită viol.

145. Pedeapsa pentru viol

Persoana care săvârşeşte infracţiunea de viol se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

146. Tentativa de viol

Persoana care comite o tentativă de viol se pedepseşte cu închisoarea de 10 ani.

147. Incestul

Persoana care întreţine un act sexual cu o femeie ştiind că îi este nepoată, fiică, soră sau mamă săvârşeşte infracţiunea de incest şi se pedepseşte cu închisoarea de 14 ani, indiferent dacă actul sexual a avut loc cu sau fără consimţământul victimei.

148. Răpirea

Persoana care răpeşte sau reţine o femeie împotriva voinţei ei cu intenţia de a încheia o căsătorie sau de a întreţine un act sexual săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de 7 ani.

149. Răpirea unei femei cu vârsta sub şaisprezece ani

Persoana care răpeşte o femeie necăsătorită cu vârsta sub şaisprezece ani de sub supravegherea tatălui sau mamei ei sau a altei persoane care o are în grijă sau în custodie legală săvârşeşte un delict.

150. Căsătoria silită

Persoana care convinge pe altcineva prin constrângere să se căsătorească împotriva voinţei sale săvârşeşte un delict.

151. Agresiunea sexuală asupra unei femei

Persoana care atacă o femeie în mod ilegal şi indecent este săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim 5 ani.

152. Agresiunea sexuală asupra unui bărbat

Persoana care atacă un bărbat în mod ilegal şi indecent, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci ani.

153. Coruperea unei minore cu vârsta sub treisprezece ani

(1) Persoana care, în mod ilegal, întreţine un act sexual cu o minoră cu vârsta sub treisprezece ani săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Persoana care încearcă să întreţină un act sexual ilegal cu o minoră cu vârsta sub treisprezece ani săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

154. Coruperea unei minore cu vârsta cuprinsă între treisprezece şi şaisprezece ani

Persoana care întreţine sau încearcă să întreţină un act sexual cu o minoră cu vârsta de peste treisprezece ani, dar mai mică de şaptesprezece ani săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei ani.

În sensul prezentului articol, actul sexual sau tentativa nu este considerat ilegal şi nu se săvârşeşte infracţiunea prevăzută de prezentul articol în cazul în care, la momentul săvârşirii faptei, tânăra este căsătorită cu bărbatul care întreţine sau încearcă să întreţină actul sexual cu ea.

155. Coruperea unei femei cu handicap cognitiv şi/sau mintal

Persoana care întreţine sau încearcă să întreţină un act sexual ilegal cu o femeie ştiind că aceasta are un handicap cognitiv şi/sau mental în circumstanţe care nu constituie infracţiunea de viol, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim paisprezece ani.

156. Închiderea bordelurilor şi încetarea contractului de închiriere în urma condamnării

(1) Persoana care:

(a) păstrează, administrează sau participă ori ajută în orice fel un bordel sau

(b) este locatar, proprietar sau administrator al locaţiei, permiţându-i să o folosească în întregime sau parţial drept bordel sau în scopuri de prostituţie sau

(c) fiind locatorul ori proprietarul sau reprezentantul acestuia, închiriază locaţia sau parte din aceasta ştiind că ar putea fi folosit ca bordel sau participă intenţionat la utilizarea continuă a acesteia ca bordel,

săvârşeşte un delict.

(2) (a) La condamnarea locatarului, angajatului sau proprietarului amplasamentului care a cunoscut sau care a permis utilizarea locaţiei sau a unei părţi a acesteia ca bordel, proprietarul sau locatorul are dreptul să ceară persoanei condamnate să cesioneze contractul de închiriere sau alt contract prin care deţine locaţia sus-menţionată unei alte persoane cu consimţământul proprietarului sau locatorului, neavând posibilitatea să refuze această aprobare fără un motiv justificat, iar în cazul în care persoana condamnată nu cesionează contractul în termen de trei luni conform celor de mai sus, proprietarul sau locatorul poate rezilia acest contract fără a prejudicia drepturile sau dreptul al compensaţie al oricăreia dintre părţi în caz de reziliere. Dacă proprietarul sau locatorul vrea să procedeze conform celor de mai sus la rezilierea contractului de închiriere sau a altui contract, instanţa care a ordonat chiriaşului, locatarului sau titularului are dreptul să dea o ordonanţă sumară pentru predarea posesiei către proprietar sau locator.

(b) Dacă în urma acestei condamnări proprietarul sau locatorul nu îşi exercită drepturile conform prevederilor anterioare din acest alineat, dar pe durata valabilităţii contractului această faptă penală este săvârşită din nou la locaţia respectivă, se consideră că proprietarul sau locatorul a cunoscut sau a oferit ajutor ori a încurajat săvârşirea acestei infracţiuni, cu excepţia cazului în care dovedeşte că a luat toate măsurile necesare pentru a împiedica repetarea faptei.

(c) Dacă proprietarul sau locatorul şi-a exercitat drepturile acordate de prezentul articol şi a încetat contractul de închiriere sau alt contract, dar apoi a încheiat un alt contract cu persoana respectivă sau în beneficiul aceleiaşi persoane fără să fi luat vreo măsură rezonabilă pentru a preveni repetarea infracţiunii conform celor de mai sus, se va considera că nu şi-a exercitat drepturile acordate conform prevederilor de mai sus din prezentul articol, fiecare infracţiune comisă în perioada de valabilitate a unui contract de închiriere sau a altui contract ulterior, în sensul prezentului articol, va fi considerată comisă în perioada de valabilitate a precedentului contract.

(3) În sensul prezentului articol, se consideră bordel şi amplasamentul folosit pentru acte sexuale de natură homosexuală, în circumstanţele în care, dacă ar fi fost folosită pentru acte sexuale heterofile, ar fi fost considerat bordel.

157. Proxenetismul

Persoana care:

(a) încurajează o femeie cu vârsta sub douăzeci şi unu de ani să întreţină un act sexual ilegal cu una sau mai multe persoane pe teritoriul Republicii sau în altă parte, sau

(b) încurajează prostituţia feminină comună pe teritoriul Republicii sau în altă parte, sau

(c) încurajează femeia să părăsească Republica cu intenţia de a lucra într-un bordel în altă parte, sau

(d) încurajează femeia, cu scopul de a practica prostituţia, să locuiască într-un bordel pe teritoriul Republicii sau în altă parte,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci ani.

Nicio persoană nu va fi pedepsită pentru o faptă penală în temeiul prezentului articol pe baza mărturiei unui singur martor, cu excepţia cazului în care o asemenea mărturie este sprijinită în aspectele ei esenţiale de alte probe incriminatorii împotriva acuzatului.

158. Permiterea frecventării bordelurilor de către copii sau tineri

Persoana care permite unui copil sau unui tânăr cu vârsta între patru şi şaisprezece ani, care se află sub supravegherea, grija sau în întreţinerea sa, să stea într-un bordel sau să îl frecventeze, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amenda de maxim două sute cincizeci de euro sau cu închisoarea de maxim şase luni sau cu ambele pedepse.

159. Instigarea la coruperea femeilor prin ameninţări, înşelăciune sau narcotice

Persoana care:

(a) instigă o femeie sau un bărbat, prin ameninţări sau prin intimidare, să întreţină un act sexual cu un bărbat pe teritoriul Republicii sau în altă parte, sau

(b) încurajează o femeie sau un bărbat, prin inducere în eroare, să întreţină un act sexual cu un bărbat pe teritoriul Republicii sau în altă parte, sau

(c) administrează unei femei sau o determină să consume medicamente sau alte substanţe de natură a o seda sau de a-i elimina puterea de rezistenţă pentru a permite unui bărbat, identificat sau nu, să întreţină un act sexual cu aceasta, sau

(d) administrează unui bărbat sau îl determină să consume medicamente sau alte substanţe care de natură a îl seda sau de a-i elimina puterea de rezistenţă pentru a permite unui bărbat, identificat sau nu, să întreţină un act sexual cu acesta,

săvârşeşte un delict.

Nicio persoană nu va fi pedepsită pentru o faptă penală în temeiul prezentului articol pe baza mărturiei unui singur martor, cu excepţia cazului în care o asemenea mărturie este sprijină în aspectele ei esenţiale de alte probe incriminatorii împotriva acuzatului.

160. Proprietarul etc. care permite coruperea unei tinere cu vârsta sub treisprezece ani în locaţia pe care o deţine

Proprietarul sau proprietarii amplasamentului sau cel care participă ori asistă în administrarea sau controlul unui amplasament, care încurajează sau are cunoştinţă ori permite unei fete cu vârsta sub treisprezece ani să folosească locaţia sau să rămână acolo pentru a întreţine un act sexual cu un bărbat, indiferent dacă actul sexual priveşte un anume bărbat sau orice alt bărbat, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

Constituie o apărare acceptabilă faţă de acuzaţia care a fost adusă în baza prezentului articol dovedirea în instanţă a faptului că acuzatul a avut motive rezonabile să creadă că victima avea şaisprezece ani sau mai mult.

161. Proprietarul etc. care permite în locaţia pe care o deţine coruperea unei minore cu vârstă sub şaisprezece ani

Proprietarul sau proprietarii amplasamentului sau cel care participă sau asistă în administrarea sau controlul unui amplasament, care încurajează sau are cunoştinţă ori permite unei fete cu vârsta între treisprezece şi şaisprezece ani să folosească amplasamentul sau să rămână acolo pentru a întreţine un act sexual cu un bărbat, indiferent dacă actul sexual priveşte un anume bărbat sau orice alt bărbat, săvârşeşte un delict.

Constituie o apărare acceptabilă faţă de acuzaţia care a fost adusă în baza prezentului articol dovedirea în instanţă a faptului că acuzatul a avut motive rezonabile să creadă că victima avea şaisprezece ani sau mai mult.

162. Lipsirea ilegală de libertate a unei femei

Persoana care reţine o femeie împotriva voinţei ei:

(a) într-un amplasament, cu scopul de a întreţine un act sexual cu orice bărbat, identificat sau nu, sau

(b) într-un bordel

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci ani.

Săvârşeşte infracţiunea de lipsire ilegală de libertate a unei femei persoana care acţionând cu intenţia de a forţa sau de a instiga o femeie să întreţină un contact intim ilegal într-o locuinţă sau într-un bordel, ori să rămână în acea locuinţă sau bordel, îi ia îmbrăcămintea sau alte bunuri care îi aparţin sau o ameninţă că ia măsuri legale împotriva ei dacă pleacă cu haine împrumutate sau care i-au fost date direct de către persoana în cauză sau ca urmare a indicaţiilor acesteia.

Nu se va lua nicio măsura legală, civilă sau penală împotriva femeii dacă a luat sau a fost găsită în posesia unor articole de îmbrăcăminte care i-au fost necesare să poată părăsi locaţia sau bordelul.

163. Autoritatea de investigare

Judecătorul care, în urma unei plângeri oficiale făcute de părinţii, rudele sau tutorele oricărei femei care acţionează cu bună-credinţă în interesul femeii, considerând că există motive suficiente să creadă că această femeie este lipsită de libertate în mod ilegal în scopuri lipsite de scrupule în orice loc aflat sub jurisdicţia sa, poate emite un mandat prin care să autorizeze persoana special mandatată să facă cercetări pentru a o găsi şi, odată găsită, pentru a o transfera şi a o ţine într-un loc până se poate prezenta în faţa judecătorului, iar acesta din urmă poate dispune întoarcerea victimei la părinţi sau tutori sau aplicarea unui alt tratament după cum permit sau impun circumstanţele.

Judecătorul care emite acest mandat sau un alt judecător poate dispune arestarea persoanei acuzate de lipsire ilegală de libertate a femeii şi aducerea în faţa unui judecător, precum şi măsuri judiciare pentru pedepsirea conform legii.

Reţinerea femeii este considerată a fi fost realizată ilegal în scopuri lipsite de scrupule dacă aceasta a fost realizată în scopul ca orice bărbat, identificat sau nu, să întreţină relaţii sexuale cu ea şi:

(a) victima are vârsta sub şaisprezece ani,

(b) în cazul unei tinere cu vârsta între şaisprezece şi optsprezece ani, victima a fost reţinută împotriva voinţei sale sau a părinţilor săi sau a altcuiva care o are în custodie legală,

(c) victima are peste optsprezece ani şi a fost reţinută împotriva voinţei sale.

Autorizarea printr-un mandat emis în baza prezentului articol pentru cercetări în vederea găsirii femeilor reţinute conform celor de mai sus, permite accesul (la nevoie prin forţă) în locuinţa făptuitorului, într-o clădire sau în alt loc şi eliberarea victimei din acel loc.

Orice mandat emis în baza prezentului articol care autorizează investigaţia pentru a găsi femeia în orice casă, clădire sau alt loc se adresează organelor competente şi este executat de acestea.

164. Exploatarea prostituatelor şi ademenirea repetată a clienţilor în scopuri foarte imorale

(1) Persoana care:

(a) se întreţine cu bună ştiinţă, în întregime sau parţial, din profitul obţinut din prostituţia practicată între persoane de acelaşi sex sau de sex diferit;

(b) utilizează servicii de prostituţie, cu persoane de acelaşi sex sau de sex diferit într-un loc public, în mod repetat, sau hărţuieşte în scopuri lipsite de scrupule orice persoană de acelaşi sex sau de sex diferit,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci ani.

(2) Judecătorul care, în urma unei plângeri formale, consideră că există motive să suspecteze că domiciliul sau reşedinţa este folosită de o femeie sau de un bărbat pentru prostituţie şi că persoana care locuieşte sau frecventează acel loc se întreţine în întregime sau parţial din profituri obţinute din prostituţie de către această femeie sau bărbat, poate emite un ordin prin care să autorizeze orice instituţie de menţinere a ordinii să intre şi să cerceteze în locuinţa respectivă şi să aresteze persoana sus-numită.

În sensul prezentului alineat, se va considera că bărbatul sau femeia practică prostituţia conform sensului prevăzut în prezentul alineat şi în cazul în care practică prostituţia cu persoane de acelaşi sex.

(3) Dacă se dovedeşte că o persoană locuieşte cu o prostituată sau are legături sistematice cu o prostituată sau că exercită control asupra acţiunilor ori determină sau influenţează acţiunile prostituatei astfel încât este evident că această persoană, bărbat sau femeie, ajută, încurajează sau constrânge această persoană la prostituţie cu orice altă persoană sau se ştie că aceasta se întreţine din câştiguri provenite din prostituţie cu excepţia cazului în care poate convinge instanţa dovedind contrariul.

În sensul prezentului alineat va fi considerată prostituată orice persoană, femeie sau bărbat, care practică prostituţia cu persoane de acelaşi sex, iar acordarea ajutorului la care se face referire în paragraf, instigare sau constrângere la practicarea prostituţiei cu orice altă persoană acoperă şi ajutorul, instigarea sau constrângerea la practicarea prostituţiei cu o persoană de acelaşi sex.

165. Ajutorul etc. unei alte femei pentru practicarea prostituţiei în scopul obţinerii unui profit

Femeia care, în scopul de a obţine profit, a exercitat controlul asupra acţiunilor, a ghidat sau influenţat mişcările unei prostituate într-un mod care arată că i-a oferit ajutor, a încurajat-o sau constrâns-o la practicarea prostituţiei cu alte persoane sau altfel, săvârşeşte un delict.

166. Conspiraţia la coruperea femeilor

Persoana care conspiră cu altcineva să determine o femeie sau un bărbat să permită oricărei persoane să întreţină relaţii sexuale, prin inducere în eroare sau prin alte mijloace frauduloase, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

167. Tentativa de avort

Persoana care, având intenţia să cauzeze un avort oricărei femei, însărcinate sau nu, îi administrează ilegal sau o determină să ia otravă sau alte substanţe nocive sau foloseşte orice fel de violenţă sau orice alte mijloace, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

168. Tentativa de avort săvârşită de femeia însărcinată

O femeie care fiind ori nu însărcinată, care cu scopul de a-şi produce un avort, îşi administrează otravă în mod ilegal sau alte substanţe nocive, sau foloseşte orice formă de violenţă ori orice alte mijloace sau permite să i se administreze ori să i se aplice oricare dintre măsurile menţionate mai sus, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

169. Furnizarea de medicamente sau instrumente pentru avort

Persoana care furnizează altei persoane, în mod ilegal, substanţe sau orice obiecte, ştiind că acestea urmează a fi folosite ilegal pentru a provoca un avort unei femei care este sau nu însărcinată, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

169 a. Întreruperea sarcinii din motive medicale

Prin derogare de la prevederile articolelor 167, 168 şi 169 nicio persoană nu se pedepseşte pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute de acestea dacă sarcina este întreruptă de un medic certificat conform prevederilor Legii privind certificarea medicilor:

(a) după certificarea autorităţii de poliţie competente, dacă este posibil prin certificat medical, că sarcina a fost cauzată în urma unui viol şi în circumstanţe care, dacă nu este întreruptă, ar produce o criză serioasă în statutul social al femeii însărcinate sau mediul familial, sau

(b) după opinia a doi medici, certificaţi conform prevederilor Legii privind certificarea medic că sunt cu bună-credinţă, potrivit căreia, în cazul în care continuă, sarcina va pune în pericol viaţa femeii sau va provoca daune fizice, intelectuale sau mintale copilului, iar riscul este mai mare decât dacă sarcina nu este întreruptă sau că există un risc semnificativ ca în cazul în care copilul s-ar naşte, acesta ar suferi de deficienţe fizice sau mintale astfel încât să fie considerat ca având un handicap grav.

170. Irelevanţa cunoaşterii vârstei femeii

Cu excepţia cazului în care se permite contrariul în mod expres, în cazul faptelor penale comise în legătură cu o femeie sau o fată cu vârsta mai mică decât cea prevăzută de lege, este irelevant dacă acuzatul ştia că femeia sau fata era minoră sau credea că nu era minoră.

171. Actul sexual între bărbaţi

(1) Actul sexual sau tentativa de act sexual între bărbaţi constituie un delict dacă una dintre persoane are vârsta sub şaptesprezece ani.

(2) Persoana care comite o infracţiune încălcând alineatul (1) din prezentul articol, se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei ani.

172. Act sexual prin violenţă

Persoana care întreţine un act sexual cu o altă persoană prin violenţă săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

173. Tentativele

Persoana care încearcă să săvârşească infracţiunea prevăzută de art. 172 săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

174. Actul sexual cu minori cu vârsta sub treisprezece ani

(1) Persoana care întreţine, cu sau fără violenţă un act sexual cu un minor cu vârsta sub treisprezece ani, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Persoana care săvârşeşte o tentativă la infracţiunea prevăzută de
alin. (1) din prezentul articol săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

(3) Persoana care întreţine sau încearcă să întreţină un act sexual ilegal cu un bărbat ştiind că acesta are un handicap cognitiv şi/sau mental în circumstanţe care nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 172, este vinovat de o infracţiune şi pasibil de o pedeapsă cu închisoarea care să nu depăşească paisprezece ani.

174 a. Comportamentul indecent etc. cu scopul de a întreţine un act sexual

[abrogat]

175. Actul sexual cu animale

Persoana care întreţine un act sexual cu un animal săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

176. Actul indecent

Persoana care desfăşoară un act indecent public săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani.

177. Reprezentaţii imorale

(1) Persoana care desfăşoară un spectacol sau o reprezentaţie indecentă într-un loc public săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu amenda de maxim o mie cinci sute de euro sau cu închisoarea de maxim doi ani ori cu ambele pedepse.

(2) Nimeni nu va fi pedepsit pentru fapta penală prevăzută la alin. (1), dacă dovedeşte că spectacolul sau acţiunea pentru care a fost acuzat a fost efectuată în interes public.

Fapte penale privind căsătoria şi responsabilităţile familiale

178. Căsătoria pretinsă frauduloasă

Persoana care determină intenţionat şi fraudulos o femei care nu este căsătorită legal să creadă că este căsătorită legal cu acesta şi, având această credinţă, o determină să coabiteze sau să întreţină relaţii sexuale cu el, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de zece ani.

179. Bigamia

Soţia care, atât timp cât celălalt soţ este în viaţă, se căsătoreşte în Republica Cipru sau în altă ţară, căsătoria nefiind valabilă întrucât s-a încheiat în timpul cât celălalt soţ era în viaţă, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

Constituie o apărare acceptabilă pentru o acuzare adusă în baza prezentului articol dovada că:

(a) precedenta căsătorie a fost declarată nulă şi neavenită de o instanţă competentă sau de autoritatea ecleziastică relevantă,

(b) absenţa continuă a primului soţ la momentul celei de-a doua căsătorii timp de şapte ani imediat înainte de aceasta, fără ca fosta soţie să ştie sau să aibă informaţii că acesta trăia în perioada menţionată mai sus,

(c) legea reglementând instituţia privată permite poligamia.

180. Ceremonia de căsătorie frauduloasă

Persoana care va participa la o ceremonie de căsătorie cu scopuri necinstite sau frauduloase, ştiind că în urma acestei ceremonii nu poate dobândi statutul de persoană căsătorită legal, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

181. Expunerea copilului

Persoana care abandonează sau expune ilegal un copil cu vârsta sub doi ani, punându-i viaţa sau sănătatea în pericol sau dacă există riscul de a fi afectată permanent săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

182. Neglijarea obligaţiilor de întreţinere a părinţilor

Persoana care are peste şaptesprezece ani şi resurse suficiente şi neglijează sau refuză intenţionat să ofere suficientă hrană, îmbrăcăminte, asistenţă medicală sau adăpost oricăruia dintre părinţii săi care nu se poate întreţine singur din cauza slăbiciunilor mintale, fizice sau a vârstei înaintate, săvârşeşte un delict.

(2) La condamnarea unei persoane pentru fapta prevăzută de prezentul articol instanţa poate emite un ordin care să prevadă că orice bun înregistrat pe numele persoanei condamnate sau deţinut de aceasta care poate proveni dintr-o donaţie făcută de părinte să fie retransmis sau redat părintelui, ordinul astfel emis reprezentând o autorizaţie suficientă pentru Departamentul de terenuri şi cadastru al Ministerului de Interne să facă orice modificări necesare în registre, cu condiţia să nu afecteze în mod advers drepturile terţilor.

183. Autoritatea Curţii de a emite ordine de întreţinere

(1) Instanţa care a condamnat o persoană pentru săvârşirea faptei penale prevăzute de art. 182, poate, în locul oricărei alte pedepse, să emită un ordin (denumit în continuare în prezentul articol „Ordinul”), care impune asupra persoanelor condamnate obligaţia de a-şi întreţine părinţii. Ordinul poate include prevederea ca persoana condamnată să plătească părintelui sau unui funcţionar judecătoresc sau unei alte persoane o sumă săptămânală, care să fie considerată rezonabilă de instanţă având în vedere resursele persoanei condamnate, pentru a fi folosită de către părinte.

(2) Instanţa poate modifica, schimba, suspenda sau anula oricând ordonanţa de întreţinere la cererea oricăreia dintre părţile interesate, reducând sau mărind suma de plată în fiecare săptămână, dar în orice caz fără să depăşească trei euro.

(3) Dacă persoana obligată nu respectă în mod nejustificat regimul plăţilor săptămânale din Ordin, instanţa poate dispune recuperarea sumelor restante potrivit dispoziţiilor privind recuperarea amenzilor din Codul de procedură penală sau orice lege care o modifică sau înlocuieşte, inclusiv prin arestarea persoanei, iar în locul emiterii unui mandat de executare se poate emite un ordin de recuperare a plăţilor care ar fi trebuit făcute cu şase luni înainte de emiterea Ordinului.

(4) Cu excepţia cazului în care instanţa specifică contrariul, mandatul de executare sau de arestare emis potrivit alin. (3) din prezentul articol nu afectează în niciun fel valabilitatea şi efectul ordonanţei de întreţinere.

184. Neglijarea obligaţiilor de întreţinere a angajaţilor sau ucenicilor

Persoana care are obligaţia legală de a oferi hrana, îmbrăcămintea sau adăpostul necesare unui ucenic sau ajutor al acestuia şi refuză intenţionat şi nejustificat sau neglijează să le ofere sau cauzează sau asistă ilegal şi cu predeterminare la cauzarea unor daune fizice ucenicului sau angajatului, punându-i viaţa sau sănătatea în pericol, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală.

185. Răpirea minorilor

Persoana care, având intenţia de a deposeda părintele, tutorele sau altă persoană care are custodie legală a unui minor cu vârsta sub paisprezece ani:

(a) îndepărtează minorul sau îl determină să-l urmeze ori îl reţine sau

(b) acceptă sau oferă adăpost copilului, cunoscând cele de mai sus,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

Constituie o apărare faţă de acuzarea de a fi săvârşit fapta penală prevăzută în prezentul articol dovada că persoana acuzată reclamă cu bună-credinţă un drept de posesie asupra copilului, sau în cazul unui copil nelegitim, dacă este mama minorului sau dacă a revendicat paternitatea acestuia.

Stare de tulburare

186. Starea de tulburare comună

Persoana care săvârşeşte o acţiune care nu îi este permisă de lege sau nu îndeplineşte o obligaţie legală producând un prejudiciu comun, un risc sau o neplăcere sau intervenind sau cauzând dificultăţi publicului în exercitarea drepturilor comune, săvârşeşte un delict denumit stare de tulburare comună şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

Este irelevant dacă acţiunea sau inacţiunea respectivă este de ajutor majorităţii audienţei în ciuda neplăcerilor, dar faptul că înlesneşte exercitarea legitimă a drepturilor publice poate fi un indiciu că această faptă sau inacţiune nu este tulburare a liniştii pentru nicio parte din public.

186 a. Tulburarea liniştii într-un loc public

Persoana care se comportă într-un loc public într-un mod care tulbură liniştea săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de o lună sau cu amenda de maximum şaptezeci şi cinci de euro ori cu ambele pedepse.

187. Folosirea unor instrumente care amplifică sunetul în sau lângă locuri publice

(1) Nimeni nu are dreptul de a folosi, pune în funcţiune, cauza sau permite folosirea unui difuzor, megafon, amplificator audio sau alt instrument care amplifică sunetul automat, mecanic sau electric sau de a îl transmite:

(a) într-un loc public sau

(b) în orice alt loc într-un mod sau în circumstanţe în care sunetul amplificat să cauzeze tulburare într-un loc public,

cu excepţia cazului în care obţine o autorizaţie emisă de Guvernator sau de o persoană numită de Guvernator în acest scop, şi acţionează în conformitate cu toate condiţiile impuse de această autorizaţie.

Nu este necesară nicio autorizaţie pentru utilizarea sau operarea:

(a) unui megafon, difuzor sau amplificator audio instalat în biserică sau moschee cu simplul scop de a transmite ceremonii religioase care au loc conform riturilor religioase stabilite în biserică sau moschee, dacă sunetul amplificat astfel nu poate fi auzit în alte locuri publice;

(b) instrumentul folosit funcţionează exclusiv pentru vizualizarea filmelor în orice loc sau locaţie care are autorizaţie pentru aceasta, dacă sunetul amplificat astfel nu poate fi auzit în alte locuri publice,

sub rezerva faptului că alineatul prezent nu se aplică în cazul transmiterii sunetului de la centrele de recreere prevăzute de dispoziţiile Legii privind centrele de recreere (autorizaţiile de transmite a sunetelor) din 2007.

(2) Persoana care încalcă prevederile alin. (1) sau clauza care se referă la autorizaţia emisă în baza acestora săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amenda de maxim cinci mii de euro sau cu închisoarea de şase luni ori cu ambele pedepse, instanţa care judecă această faptă penală putând dispune confiscarea instrumentului care face obiectul infracţiunii comise sau retragerea autorizaţiei menţionate în alin. (1) pentru o perioadă de maxim o lună:

În cazurile de condamnare anterioară a unui proprietar de centru de recreere pentru aceeaşi infracţiune, instanţa poate dispune retragerea autorizaţiei respective pentru o perioadă de maxim trei luni.

(3) Prevederile prezentului articol nu înlocuiesc prevederile oricărei alte legi sau ale unui act administrative privind utilizarea sau operarea organelor menţionate, ci se aplică alături de acele prevederi astfel încât nimeni să nu fie pedepsit de două ori pentru acelaşi incident.

(4) Când există motive întemeiate pentru a crede că fapta penală prevăzută în alineatul (1) din prezentul articol a fost comisă în orice loc public, orice ofiţer de poliţie poate:

(a) pătrunde într-un spaţiu public şi cere proprietarului sau persoanei care administrează spaţiul să se conformeze imediat prevederilor alin. (1) din prezentul articol şi

(b) în caz de nerespectare de către proprietar sau de către persoana care administrează spaţiul public, potrivit lit. (a) din prezentul alineat, semna şi înmâna proprietarului sau persoanei care administrează spaţiul o notificare scrisă conform modelului prevăzut în anexa prezentei legi şi

(c) în caz de nerespectare a notificării scrise prevăzute la lit. (b) din prezentul alineat, intra şi cerceta spaţiul, fără mandat de percheziţie şi prin derogare de la prevederile oricărei alte legi.

(5) Orice instrument la care se face referire în alin. (1) din prezentul articol despre care există motive întemeiate pentru a crede că oferă dovezi privind săvârşirea faptei penale prevăzute în alin. (1) din prezentul articol, poate fi confiscat şi transferat instanţei şi tratat în acelaşi fel în care ar fi fost dacă ar fi fost confiscat în timpul unei investigaţii cu privare de libertate.

(6) Pentru săvârşirea ulterioară a oricărei fapte prevăzute de alin. (1) în termen de 24 de ore de la data notificării scrise menţionate la lit. (b) a alin. (4), se aplică dispoziţiile lit. (c) a alin. (4), fără a fi necesară o a doua notificare.

188. Persoane indolente şi care duc o viaţă dezordonată

Următoarele persoane, respectiv:

(a) prostituata care are un comportament dezordonat sau indecent într-un loc public;

(b) vagabondul sau persoana aşezată într-un loc public unde cerşeşte sau primeşte bunuri ori instigă sau încurajează minorul sau minorii să aibă un asemenea comportament;

(c) persoana care încearcă să atragă clienţi sau hărţuieşte în scopuri lipsite de scrupule într-un loc public;

(d) desfăşoară o activitate indecentă într-un loc public fără o justificare legală,

sunt considerate persoane indolente care trăiesc o viaţă dezordonată şi se pedepsesc cu închisoarea de o lună de sau cu amenda de maxim şaptezeci şi cinci de euro sau cu ambele pedepse.

188 a. Ademenirea clienţilor şi achiziţiile direcţionate

(1) Persoana care instigă şi hărţuieşte orice altă persoană sau grup de persoane să accepte sau să refuze servicii de călătorie ori de transport, servicii de livrare la domiciliu sau de divertisment sau informaţii turistice, privind produse sau afaceri şi alte servicii de natură comercială în orice loc public, inclusiv în mijloacele de transport în comun, prin orice mijloace sau metode, inclusiv orice ofertă de recompensare, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim şase (6) luni sau cu amenda de maxim două mii de euro (2.000 euro) sau cu ambele pedepse:

Oferta de vânzare de mărfuri de către vânzătorii ambulanţi autorizaţi nu reprezintă o infracţiune în sensul prevederilor prezentului articol.

(2) Persoana în numele sau în beneficiul căreia o altă persoană instigă şi hărţuieşte orice altă persoană sau grup de persoane să accepte sa să refuze servicii de călătorie sau de transport, servicii de livrare la domiciliu sau de divertisment sau informaţii turistice în orice loc public, inclusiv în mijloacele de transport în comun, prin orice mijloace sau metode inclusiv orice oferta de recompensare, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim şase (6) luni sau cu amenda de maxim două mii de euro (2.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(3) În cazul unei condamnării ulterioare a aceleiaşi persoane pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de alin. (1) şi (2) într-un interval de doi (2) ani de la ultima condamnare, infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei (3) ani sau cu amenda de maxim trei mii de euro (3.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(4) Pe lângă orice altă sancţiune aplicată potrivit alin. (1), (2) şi (3), la condamnarea unei persoane pentru faptele prevăzute de alin. (1) şi (2), instanţa poate dispune închiderea societăţii în al cărei beneficiu a fost comisă infracţiunea, pentru o perioadă care să nu depăşească şase (6) luni.

(5) În sensul prezentului articol, termenul „societate” înseamnă serviciu de călătorie sau transport, serviciu de livrare la domiciliu sau de divertisment, serviciu de cazare sau de comerţ cu amănuntul sau alte servicii de natură comercială.

189. Vagabonzi şi cerşetori

Următoarele persoane, respectiv:

(a) persoana condamnată a doua oară pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 188,

(b) vagabondul care şi prin expunerea rănilor şi a diformităţilor încearcă să cerşească,

(c) persoanele care călătoresc cerşind sau primind bunuri sau încercând să încurajeze prin declaraţii false sau frauduloase plăţi de orice natură sau contribuţii caritabile,

(d) orice persoană suspectă sau care este cunoscută ca fiind hoţ, care nu are niciun mijloc de întreţinere evident şi care nu poate oferi explicaţii adecvate în ceea ce o priveşte,

(e) persoana găsită vagabondând înăuntrul sau în afara unei locaţii sau pe stradă sau într-un pasaj sau în orice zonă adiacentă sau într-un loc public într-un moment şi în circumstanţe potrivit cărora se poate conclude că prezenţa sa are scopuri de natură ilegală sau de agitaţie,

sunt considerate vagabonzi sau cerşetori şi săvârşesc o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepsesc la prima condamnare cu închisoarea de trei luni, iar la fiecare condamnare ulterioară cu închisoarea de un an.

190. Neglijenţa în răspândirea bolilor fatale

Persoana care săvârşeşte în mod ilegal sau neglijent o faptă despre care ar putea să ştie sau despre care ştie sau are motive să creadă că poate răspândi o boală fatală, săvârşeşte un delict.

191. Contaminarea apei

Persoana care alterează sau contaminează în mod intenţionat fântâna sau rezervorul de apă public făcând-o să fie mai puţin adecvată pentru utilizarea normală, săvârşeşte un delict.

192. Contaminarea atmosferei

Persoana care contaminează în mod intenţionat atmosfera în orice loc făcând-o dăunătoare sănătăţii persoanelor care locuiesc sau muncesc în vecinătate sau care folosesc spaţiile publice de trecere săvârşeşte un delict.

193. Profesii deranjante

Persoana care provoacă zgomote puternice sau mirosuri neplăcute sau nesănătoase în locuri şi circumstanţe care pot cauza neplăcere unui număr reprezentativ de persoane care îşi exercită drepturile comune, în exerciţiul îndeletnicirii, profesiei sau în orice alt mod, comite infracţiunea de tulburare publică şi se pedepseşte corespunzător.

Calomnia

194. Definiţia calomniei

[abrogat]

195. Publicarea calomniei

[abrogat]

196. Publicarea sau ameninţarea cu defăimarea sau propunerea de a se abţine de la publicarea oricărei calomnii pentru bani

[abrogat]

197. Definirea unei publicaţii

[abrogat]

198. Definirea publicaţiei ilegale

[abrogat]

199. Cazuri în care publicarea informaţiei calomnioase este privilegiată absolut

[abrogat]

200. Cazuri în care publicarea informaţiei calomnioase face obiectul tratamentului preferenţial

[abrogat]

201. Explicaţia bunei-credinţe

[abrogat]

202. Prezumpţia de bună-credinţă

[abrogat]

Insultarea memoriei decedaţilor

202 a. Insultarea memoriei persoanelor decedate

(1) Persoana care insultă memoria persoanelor decedate printr-o jignire rău-voitoare sau brutală săvârşeşte un delict şi se pedepseşte cu închisoarea un an.

(2) Urmărirea penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol se desfăşoară numai după ce o plângere este depusă de o rudă a decedatului.

În sensul prezentului articol noţiunea de „rude” include soţul care supravieţuieşte şi rudele directe sau indirecte până la gradul trei inclusiv.

V. INFRACŢIUNI ÎMPOTRIVA PERSOANEI

Omorul cu premeditare şi omuciderea

203. Omorul cu premeditare

(1) Orice persoană care cauzează cu premeditare moartea unei alte persoane printr-o acţiune sau inacţiune nelegitimă săvârşeşte o crimă denumită omor cu premeditare.

(2) Persoana care a săvârşit un omor cu premeditare se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

204. Premeditarea

Premeditarea este intenţia de a cauza moartea unei alte persoane, dovedită în mod direct sau prin concluzie, dacă această persoană este cea a cărei moarte a fost urmărită sau nu, şi care există atât în timpul, cât şi înainte de săvârşirea acţiunii sau a inacţiunii care cauzează moartea.

205. Omuciderea

(1) Persoana care cauzează moartea unei alte persoane printr-un comportament culpabil săvârşeşte o crimă denumită omucidere.

(2) Inacţiunea ilegală constituie culpa în neîndeplinirea unei obligaţii, deşi nu există nicio intenţie de a cauza moartea.

(3) Persoana care comite o omucidere se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

206.

[abrogat]

207.

[abrogat]

208. Uciderea din cauza unei provocări

Persoana care ucide o altă persoană în circumstanţe care, în absenţa prevederilor din prezentul articol ar reprezenta omor cu premeditare, săvârşeşte fapta care a provocat moartea în timp ce se afla într-o stare de tulburare mintală din cauza unei provocări neaşteptate, produsă prin săvârşirea unei nedreptăţi, printr-o insultă sau provocarea unei iritări de natură să lipsească un om de capacitatea de autocontrol şi înainte de a acorda timp pentru ameliorarea stării mintale, săvârşeşte infracţiunea de ucidere.

209. Pruncucidere

(1) Femeia care cauzează moartea propriului copil cu vârsta sub douăsprezece luni, printr-o acţiune sau inacţiune intenţionată, dar la momentul acţiunii sau inacţiunii echilibrul psihic era redus din cauza recuperării incomplete în urma lăuziei sau a alăptării copilului, săvârşeşte o crima numită pruncucidere, putându-se dispune efectuarea unui tratament, şi se pedepseşte pentru această faptă penală ca şi cum ar fi săvârşit infracţiunea de omucidere, indiferent dacă circumstanţele erau de aşa natură încât în lipsa prezentului articol fapta penală s-ar fi considerat omor cu premeditare.

(2) Dacă în timpul procesului unei femei pentru omorul cu premeditare al copilului ei cu vârsta sub 12 luni, instanţa consideră că printr-o acţiune sau inacţiune intenţionată a cauzat moartea unui copil cu vârsta sub 12 luni, dar la momentul faptei sau inacţiunii echilibrul psihic este redus din cauza recuperării incomplete în urma lăuziei sau a alăptării copilului, indiferent dacă circumstanţele erau de aşa natură încât în lipsa prezentului articol poate fi găsită vinovată de omor cu premeditare, se pedepseşte pentru pruncucidere.

210. Cauzarea morţii printr-un act neglijent, nesăbuit sau periculos

Persoana care cauzează în mod neintenţionat moartea unei alte persoane printr-un act neglijent, nesăbuit sau periculos, care nu constituie un comportament culpabil, săvârşeşte o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim patru ani sau cu amenda de maxim două mii cinci sute de euro.

211. Definiţia provocării morţii

Moartea unei persoane este considerată a fi fost cauzată de o altă persoană, deşi fapta sa nu este motivul direct sau unicul motiv din care a survenit moartea, în oricare dintre următoarele cazuri:

(a) dacă a cauzat altuia vătămare fizică ducând la tratament chirurgical sau medical care a provocat decesul. În acest caz este irelevant dacă tratamentul a fost corect sau nu, dacă a fost administrat cu bună-credinţă şi cu cunoştinţele şi abilităţile medicale obişnuite. Totuşi, nici cel care a cauzat vătămarea corporală nu este considerat a fi produs decesul dacă tratamentul, care a fost cauza imediată a morţii, nu a fost administrat cu bună-credinţă sau, deşi a fost administrat cu bună-credinţă, au lipsit cunoştinţele şi abilităţile medicale obişnuite;

(b) dacă a cauzat altuia vătămare fizică care nu ar fi cauzat moartea dacă persoana care a suferit vătămarea s-ar fi supus tratamentului chirurgical sau medical corespunzător sau dacă ar fi primit măsurile adecvate de precauţie cu privire la modul său de viaţă;

(c) dacă folosirea forţei sau ameninţarea cu folosirea forţei a obligat o altă persoană să săvârşească fapta care a dus la deces, dacă fapta a fost modalitatea prin care, în circumstanţele date, s-au putut împiedica violenţa sau ameninţările;

(d) dacă o acţiune sau inacţiune a grăbit moartea persoanei suferind de o boală sau leziune care ar fi produs oricum decesul, independent de respectiva acţiune sau inacţiune;

(e) dacă respectiva acţiune sau inacţiune nu ar cauza moartea, cu excepţia cazului în care ar fi urmată de o acţiune sau inacţiune a celui ucis sau a altor persoane.

212. Când se consideră că nou-născutul este o persoană

O persoană poate fi victima infracţiunii de omor dacă s-a separat complet de corpul mamei în viaţă, indiferent dacă a respirat sau nu, indiferent dacă are circulaţie sangvină independentă sau nu şi indiferent dacă a fost tăiat sau nu cordonul ombilical.

213. Delimitarea timpului morţii

Nu se consideră că cineva a ucis o altă persoană, dacă moartea acestei persoane nu a survenit în termen de un an şi o zi de la cauza morţii.

În perioada de mai sus se ia în calcul şi în ziua în care a fost comis ultimul act ilegal care a contribuit la cauza morţii. În cazul în care cauza morţii este neîndeplinirea unei obligaţii în această perioadă se ia în calcul şi ziua în care încetează această inacţiune.

În cazul în care cauza morţii este în parte o acţiune ilegală şi în parte o inacţiunea survenită în timpul îndeplinirii obligaţiilor, în calcului acestei perioade se include şi ziua în care a fost comis ultimul act ilegal sau ziua în care a încetat inacţiunea, în funcţie de care dintre ele are loc mai târziu.

Fapte penale asociate cu omorul premeditat şi sinuciderea

214. Tentativa de omor

Persoana care:

(a) încearcă în mod ilegal să cauzeze moartea altuia sau

(b) săvârşeşte orice acţiune sau omite să îndeplinească o obligaţie cu scopul de a cauza moartea altei persoane, dacă acţiunea sau inacţiunea sunt de natură să pună în pericol viaţa umană,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

215.

[abrogat]

216. Ameninţări cu moartea scrise

Persoana care contribuie direct sau indirect la preluarea oricărui înscris cu care o persoană a fost ameninţată cu moartea, cunoscând conţinutul, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

217. Conspiraţia la omor

Persoana care conspiră cu altcineva să găsească şi să omoare o altă persoană, indiferent dacă persoana respectivă se află pe teritoriul Republicii sau în altă parte, săvârşeşte o crimă, şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

218. Complicitate la sinuciderea altei persoane

Persoana care convinge intenţionat o altă persoană să se sinucidă, în cazul sinuciderii sau a încercării de sinucidere, precum şi cel care oferă ajutor pe parcursul săvârşirii acesteia, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de zece ani.

219.

[abrogat]

220. Ascunderea naşterii

Persoana care încearcă să ascundă o naştere, după naşterea copilului, ascunzând corpul acestuia, indiferent dacă nou-născutul a murit înainte, în timpul sau după naştere, săvârşeşte un delict.

Obligaţii privind păstrarea vieţii şi a sănătăţii

221. Responsabilitatea persoanei care are în grijă o altă persoană

Persoana care are grijă de o altă persoană care întâmpină dificultăţi din cauza vârstei, bolii sau a slăbiciunii mintale şi care este determinat de detenţie sau din altă cauză să întrerupă această îngrijire şi să îşi asigure singur traiul necesar, are obligaţia să ofere şi celui pe care îl are în grijă cele necesare traiului, indiferent dacă îngrijirea a fost oferită conform unui contract sau a fost impusă prin lege sau decurge din orice act al său, legal sau ilegal. Aceasta răspunde pentru orice consecinţe asupra vieţii sau a sănătăţii unei persoane care se află în grija sa, cauzate de neîndeplinirea obligaţiei de mai sus.

222. Datoria capului de familie

Persoana care este responsabilă, în calitate de cap de familie, pentru un copil cu vârsta sub paisprezece ani care stă acasă, are obligaţia să ofere mijloacele necesare de trai şi se consideră că este orice consecinţă asupra vieţii sau a sănătăţii minorului este cauzată de neîndeplinirea obligaţiei de mai sus, indiferent dacă minorul este sau nu neajutorat.

223. Datoriile beneficiarului

Persoana care are obligaţia contractuală, în calitate de beneficiar, să ofere unui angajat sau ucenic cu vârsta sub şaisprezece ani hrana, îmbrăcămintea sau adăpostul necesare, trebuie să îi ofere toate acestea şi se consideră că orice consecinţă asupra vieţii sau a sănătăţii minorului este cauzată de neîndeplinirea obligaţiei de mai sus.

224. Datoria persoanelor care îndeplinesc acte periculoase

Persoana care, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, se obligă să efectueze un tratament chirurgical sau de altă natură sau să efectueze orice act legal care poate fi periculos pentru viaţa sau sănătatea oricărei persoane trebuie să deţină competenţele necesare şi să acorde atenţie suficientă îndeplinirii acestui act şi se consideră că a cauzat orice consecinţe asupra vieţii sau sănătăţii minorului cauzate de neîndeplinirea obligaţiei de mai sus.

225. Sarcinile persoanelor responsabile de lucruri periculoase

Persoana care este responsabilă sau deţine control asupra oricărui lucru însufleţit sau neînsufleţit, indiferent dacă este în mişcare sau în repaus şi care poate pune în pericol viaţa, siguranţa sau sănătatea oricărei persoane, prin neatenţie în folosirea sau manipularea respectivului obiect, are obligaţia de a acorda atenţia necesară pentru a evita acest risc şi de a lua precauţiile necesare în acest sens şi se consideră că orice consecinţe asupra vieţii sau sănătăţii minorului au fost cauzate de neîndeplinirea obligaţiei de mai sus.

Fapte penale care pun în pericol viaţa şi sănătatea

226. Aducerea în stare de incapacitate de a opune rezistenţă cu scopul de a comite o crimă sau un delict

Persoana care, folosind orice mijloc cu scopul asfixierii, sufocării sau strangulării şi în scopul de a comite sau înlesni săvârşirea de crime sau delicte ori de înlesni fuga unei persoane care a comis sau a încercat să comită o crimă sau un delict, aduce sau încearcă să aducă o persoană în starea de a fi incapabil să opună rezistenţă, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

227. Sedarea cu scopul de a comite o crimă sau un delict

Persoană care, cu scopul de a comite sau de a înlesni săvârşirea de crime sau delicte ori de înlesni fuga unei persoane care a comis sau a încercat să comită o crimă sau un delict, administrează sau încearcă să administreze unei persoane medicamente care o pot seda sau care îi pot neutraliza capacitatea de a opune rezistenţă, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

228. Planificarea de operaţiuni care provoacă o vătămare corporală gravă sau împiedică concepţia

Persoana care, cu intenţia de a mutila, desfigura, provoca o infirmitate sau vătămarea corporală gravă altei persoane sau în scopul împotrivirii la arestarea sau detenţia oricărei persoane ori pentru a împiedica acest lucru:

(a) răneşte sau provoacă în mod ilegal vătămare corporală gravă altcuiva prin orice mijloace,

(b) încearcă să rănească, fără drept, în orice fel, cu orice fel de proiectil, cu un cuţit sau cu orice altă armă periculoasă sau ofensivă,

(c) provoacă în mod ilegal o explozie,

(d) trimite sau livrează altcuiva materiale explozive sau alte obiecte periculoase sau dăunătoare,

(e) contribuie la trimiterea sau primirea de către orice persoană a unor astfel de substanţe sau lucruri,

(f) plasează un lichid caustic sau o substanţă distructivă sau explozivă în orice spaţiu,

(g) varsă sau toarnă acest lichid sau această substanţă pe o altă persoană, sau pune acest lichid sau această substanţă în corpul oricărei persoane,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

229. Împiedicarea salvării de la naufragiu

Persoana care:

(a) obstrucţionează sau împiedică o persoană care se află la bordul unei ambarcaţiuni sau care a coborât de pe ea fiindcă este în pericol oria naufragiat, încercând să-şi salveze viaţa,

(b) împiedică eforturile unei persoane de a salva viaţa altcuiva în circumstanţele menţionate mai sus,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

230. Periclitarea intenţionată a siguranţei călătorilor pe căile ferate

Persoana care, cu intenţia de a vătăma sau de a periclita siguranţa unei persoane care călătoreşte pe calea ferată, indiferent dacă procedează într-un mod astfel sau nu:

(a) plasează orice pe şine,

(b) intervine asupra căii ferate sau asupra unui obiect situat pe sau lângă şină astfel încât să afecteze sau să pericliteze utilizarea liberă şi sigură a căii ferate sau siguranţă persoanelor,

(c) aruncă ceva către o persoană sau aruncă un obiect pe calea ferată astfel încât orice să intre în contact cu acestea,

(d) indică lumini sau semnale ori intervine în alt fel cu folosirea celor existente pe şine sau în apropierea lor,

(e) neglijează să îndeplinească un act pe care are datoria să îl efectueze, contribuind la periclitarea siguranţei persoanelor,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

231. Vătămarea corporală gravă

Persoana care cauzează ilegal o vătămare corporală gravă altei persoane săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani sau cu amenda ori cu ambele pedepse.

232. Tentativa de provocare a unei vătămări corporale cu materiale explozibile

Persoana care amplasează explozibil în orice loc, în mod ilegal şi cu scopul de a cauza altei persoane o vătămare corporală, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani sau cu amenda ori cu ambele pedepse.

233. Otrăvirea premeditată în scopul vătămării corporale

Persoana care, în mod ilegal şi cu scopul de a cauza altei persoane o vătămare corporală sau de a o hărţui, contribuie la administrarea altei persoane sau luarea de aceasta a unei otrăvi sau a unei substanţe nocive, iar în acest mod îi pune în pericol viaţa sau îi produce o vătămare corporală gravă săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

233 a. Mutilarea genitală feminină

(1) Sub rezerva prevederilor alin. (2) constituie infracţiune:

(a) tăierea sau mutilarea totală sau parţială de orice fel a labiei mari (labia majora sau a labiei mici (labia minora), a vulvei sau clitorisului unei femei;

(b) ajutorul, instigarea, sfătuirea sau provocarea la săvârşirea unui astfel de act asupra corpului unei femei de către un terţ.

(2) Actele prevăzute de alineatul (1) nu constituie infracţiune dacă sunt executate de un cadru medical şi execuţia lor este necesară, fie pentru sănătatea fizică a femeii, fie dacă privesc o femeie în orice stadiu al naşterii sau după naştere şi sunt asociate cu naşterea.

Operaţiile de mai sus pot avea loc numai cu aprobarea a alţi doi medici.

(3) Consimţământul în numele femeii asupra căreia sunt efectuate actele enumerate la alineatul (1) nu reprezintă apărare nici circumstanţă atenuantă la aplicarea pedepsei.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 5 din Lege, instanţele din Republica Cipru au competenţa de a judeca o infracţiune care reprezintă o încălcare a prevederilor cuprinse în prezentul articol, comisă de un cetăţean sau resortisant pe teritoriul sau în afara Republicii.

(5) Infracţiunile prevăzute de prezentul articol se pedepsesc cu închisoarea de maxim cinci ani.

(6) În sensul prezentului articol „cadru medical” înseamnă un cadru medical certificat conform Legii privind certificarea cadrelor medicale.

234. Rănirea şi alte acte similare

Persoana care:

(a) răneşte ilegal o altă persoană sau

(b) în mod ilegal şi cu scopul de a cauza altcuiva vătămare corporală sau de a o hărţui, contribuie la administrarea altei persoane sau la luarea de către aceasta a unei otrăvi sau a unei substanţe nocive

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

235. Omisiunea furnizării mijloacelor de trai necesare

Persoana care are datoria de a oferi altei persoane mijloacele de trai necesare şi, fără o justificare legală, nu o face, punând astfel sau riscând să pună în pericol viaţa sau sănătatea acesteia în mod permanent săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

235 a. Părăsirea locului accidentului fără acordarea de ajutor

(1) Persoana care, după ce a fost implicat într-un accident care a cauzat moartea sau vătămarea unei alte persoane, părăseşte locul accidentului fără să acorde ajutor, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani sau cu amenda de maxim o mie de euro ori cu ambele pedepse.

(2) Persoana care, după ce a fost implicat într-un accident care a cauzat pagube proprietăţii, părăseşte locul accidentului fără să acorde ajutor, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an sau cu amenda de maxim o mie de euro ori cu ambele pedepse.

(3) Cu excepţia cazului în care instanţa dispune altfel din motive speciale, luând în considerare toate circumstanţele dosarului, o persoană condamnată pentru săvârşirea faptei prevăzute de alin. (1) sau (2) nu are dreptul să deţină carnet de conducere pentru o perioadă de cel puţin un an de la data condamnării, după cum instanţa consideră necesar.

Imprudenţa şi neglijenţa penală

236. Acte imprudente şi neglijente

Persoana care, într-un mod nepăsător, imprudent sau neglijent, punând în pericol viaţa umană sau riscând să provoace o vătămare corporală unei alte persoane:

(a) conduce un vehicul sau călătoreşte într-un loc public,

(b) conduce sau participă la conducerea ori operarea unei ambarcaţiuni,

(c) foloseşte focul sau orice combustibil ori nu ia măsuri de precauţie împotriva unui risc de incendiu sau legat de orice substanţă combustibilă în a cărei posesie este,

(d) nu ia măsuri de precauţie împotriva unui risc privind orice animal pe care îl are în posesie,

(e) administrează un tratament medical sau chirurgical unei persoane a cărei spitalizare şi-a asumat-o,

(f) produce, furnizează, vinde sau pune în circulaţie droguri sau substanţe otrăvitoare sau periculoase,

(g) întreprinde orice acţiune legată de un echipament care este responsabilitatea sa totală sau parţială şi nu ia măsurile de precauţie necesare împotriva riscurilor provocate de respectivul echipament,

(h) întreprinde orice acţiune în legătură cu substanţe explozive pe care le deţinute şi nu ia măsurile de precauţie necesare împotriva riscurilor pe care le prezintă substanţele explozive pe care le are în posesie,

săvârşeşte un delict.

Dacă fapta prevăzută la lit. (d) din prezentul articol se referă la un câine, se presupune că acuzatul avea cunoştinţă de posibilitatea ca respectivul câine să cauzeze vătămare corporală, indiferent de natura comportamentului anterior sau de obiceiurile câinelui.

237. Alte acte de neglijenţă care cauzează vătămarea corporală

Persoana care săvârşeşte o acţiune ilegală sau omite să îndeplinească o obligaţie ce îi revenea, acţiune sau inacţiune care nu este menţionată în articolul precedent, şi prin care cauzează altcuiva vătămare corporală săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şase luni sau cu amenda de maxim patru sute cincizeci de euro ori cu ambele pedepse.

238. Periclitarea siguranţei persoanelor care călătoresc pe calea ferată

Persoana care ajută la periclitarea siguranţei unei persoane care călătoreşte pe calea ferată printr-o acţiune sau inacţiune ilegală care nu este prevăzută de articolul 230 săvârşeşte un delict.

239. Folosirea de semnale luminoase, semafoare sau balize false

Persoana care foloseşte semnale luminoase, semafoare sau balize false, intenţionând prin aceasta să înşele un navigator sau care ştie că o astfel de manifestare va înşela un navigator, se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani sau cu amendă sau cu ambele pedepse.

240. Transportul acvatic de călători cu ambarcaţiune nesigură sau supraîncărcată

Persoana care transportă sau participă cu bună ştiinţă sau din neglijenţă la transportul acvatic de persoane contra cost cu o ambarcaţiune nesigură fie din cauza stării în care se află, fie din cauza supraîncărcării, săvârşeşte un delict.

241. Pericolul sau obstrucţia în spaţiul de trecere publică sau linia de transport maritim

Persoana care provoacă o stare de pericol, care obstrucţionează sau provoacă daune unei persoane într-un spaţiu de trecere publică sau linie de transport maritim public, prin orice acţiune sau prin omisiunea de a lua măsuri de siguranţă suficiente faţă de bunurile pe care le deţine sau le administrează, se pedepseşte cu amenda de maxim două sute cincizeci de euro.

Atacul

242. Agresiunea

Persoana care comite o agresiune împotriva unei alte persoane săvârşeşte un delict şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim un an sau cu amenda de maxim o mie de euro sau cu ambele pedepse, dacă agresiunea nu are loc în circumstanţe în care Codul prevede o pedeapsă mai gravă.

243. Agresiunile cauzatoare de vătămare corporală efectivă

Persoana care săvârşeşte o agresiune care cauzează vătămare corporală săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei.

244. Agresiuni care se pedepsesc cu doi ani de închisoare

Persoana care:

(a) atacă altă persoană cu scopul de a comite o crimă sau se împotriveşte arestării ori detenţiei sale sau a altei persoane pentru săvârşirea unei fapte penale,

(b) atacă sau se împotriveşte ori obstrucţionează intenţionat organul de păstrare a ordinii în exerciţiul funcţiunii sau o altă persoană care oferă ajutor organului de menţinere a ordinii,

(c) atacă altă persoană în timp ce urmăreşte colaborarea ilegală sau conspirarea cu o altă persoană pentru mărirea salariilor în orice profesie, afacere sau domeniu sau în legătură cu orice persoană interesată sau angajată de această persoană,

(d) atacă, se împotriveşte sau obstrucţionează o persoană în îndeplinirea legală a unui mandat de arestare sau a unei executări silite pentru recupera bunul indisponibilizat în mod legal în timpul arestării sau al executării,

(e) atacă altă persoană din cauza îndeplinirii unui act de către cel care a fost atacat, în exerciţiul funcţiei, conform legii care stabileşte sarcinile impuse,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani.

Fapte penale împotriva libertăţii persoanei

245. Definiţia răpirii unei persoane din Republica Cipru

Persoana care transportă o altă persoană în afara graniţelor Republicii fără consimţământul acesteia sau al unei alte persoane autorizate să consimtă în locul său, săvârşeşte infracţiunea de răpire a acestei persoane din Republica Cipru.

245 a. Definiţia răpirii de către persoana care deţine custodie comună

Persoana care are un minor în custodie comună cu o altă persoană şi care transportă minorul în afara graniţelor Republicii fără consimţământul celuilalt sau al celorlalţi tutori legali săvârşeşte infracţiunea de răpire a minorului de la tutorele legal.

246. Definiţia răpirii din tutelă legală

Persoana care îndepărtează sau atrage în scopul sustragerii din custodia tutorelui fără consimţământul acestuia un minor cu vârsta sub paisprezece ani sau o minoră cu vârsta sub şaisprezece ani ori o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, plasată sub tutelă, săvârşeşte infracţiunea de răpire a minorului sau a persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu de la tutorele legal.

247. Definiţia răpirii

Persoana care constrânge prin forţă sau prin alte mijloace frauduloase o altă persoană să părăsească un loc săvârşeşte infracţiunea de răpire a acelei persoane.

248. Sancţiunea pentru răpire

Persoana care răpeşte pe cineva în afara graniţelor Republicii sau de la tutorele legal săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani şi cu amendă.

248 s. Detenţia ilegală a minorilor în afara graniţelor Republicii

(1) Persoana care, având custodie comună a unui minor împreună cu o altă persoană, transportă minorul în afara graniţelor Republicii Cipru, cu consimţământul celuilalt tutore legal, pentru o perioadă de timp definită şi după expirarea acestei perioade continuă să reţină minorul în afara graniţelor Republicii Cipru fără consimţământul celuilalt tutore legal, se consideră că reţine minorul ilegal în afara graniţelor Republicii Cipru.

(2) Persoana care reţine ilegal un minor în afara graniţelor Republicii Cipru săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim şapte (7) ani.

249. Răpirea unei persoane în vederea omorului premeditat

Persoana care lipseşte de libertate sau răpeşte orice persoană în scopul ca această persoană să fie omorâtă cu premeditare sau supusă unui alt tratament premeditat care o pune în pericol, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de zece ani.

250. Răpirea unei persoane în scopul îngrădirii ilegale şi în secret a libertăţii acesteia

Persoana care lipseşte de libertate sau răpeşte o altă persoană în scopul de a o ascunde şi de a-i îngrădiri libertatea săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

251. Răpirea în scopul de a supune la vătămare gravă etc.

Persoana care lipseşte de libertate sau răpeşte orice persoană cu scopul ca aceasta să fie supusă sau să primească un tratament care să o pună în pericol de a suferi vătămări grave sau să fie supusă la perversiuni de către altă persoane sau care ştie că este posibil ca persoana aceasta să fie subiectul unor asemenea acţiuni sau tratament săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de zece ani şi amendă.

252. Reţinerea ilegală sau îngrădirea libertăţii persoanei răpite sau care a fost răpită

Persoana care ascunde sau îngrădeşte ilegal libertatea unei persoane despre care ştie că a fost lipsită de libertate sau răpită, săvârşeşte o crimă iar fapta sa se pedepseşte ca şi cum ea însăşi ar fi lipsit de libertate sau răpit acea persoană cu aceeaşi intenţie sau bună ştiinţă sau cu acelaşi scop pe care le-a avut persoana pentru care o ascunde sau îi îngrădeşte libertatea.

253. Răpirea sau reţinerea silită a unui minor cu vârsta sub paisprezece ani cu scopul furtului de la această persoană

Persoana care lipseşte de libertate sau răpeşte un minor cu vârsta sub paisprezece ani, cu intenţia de a îi fura orice bunuri mobile, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani şi amendă.

254. Munca forţată ilegală

Persoana care obligă o altă persoană să muncească împotriva voinţei sale săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

VI. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Furtul

255. Definiţie

(1) Persoana care fură, fără consimţământul proprietarului, în mod fraudulos şi fără revendicarea dreptului cu bună-credinţă, ia în posesie şi îşi însuşeşte orice ar putea deveni obiectul furtului cu scopul, la momentul dobândirii, de a priva în mod permanent proprietarul de bunul acesta săvârşeşte infracţiunea de furt.

O persoană săvârşeşte furtul unui astfel de bun, chiar dacă îl deţine în mod legal, dacă este custode sau coproprietar, însuşindu-şi bunul pentru folosul propriu sau al oricărei persoane care nu este proprietarul.

(2) a) termenul „a lua în posesie” include luarea în posesie:

(i) prin înşelăciune,

(ii) prin intimidare,

(iii) ca urmare a înşelării proprietarului care are cunoştinţă de faptul că posesia bunului însuşit a fost dobândită în acest fel,

(iv) prin însuşirea unui bun găsit, dacă la momentul găsirii cel care a găsit bunul consideră că proprietarul poate fi identificat prin mijloace rezonabil de simple,

(b) termenul „a însuşi” include orice deplasare a oricărui obiect din spaţiul pe care îl ocupă, însă în cazul bunurilor ataşate doar dacă acestea au fost desprinse complet,

(c) termenul „proprietar” include şi proprietarul unei părţi sau pe cel care exercită posesia sau controlul asupra bunului ce poate deveni obiectul unui furt.

(3) Poate face obiectul unui furt orice bun cu valoare economică care aparţine oricărei persoane, însă numai după separarea de respectivul bun în cazul bunurilor ataşate unui imobil.

256. Situaţii speciale

(1) Nu se consideră furt săvârşit de către mandatar sau împuternicit folosirea ca garanţie sau cesiunea dreptului de retenţie asupra unor bunuri sau a unui titlu de proprietate pentru bunurile încredinţate acestuia în scopul vânzării sau în alte scopuri, pentru o sumă de bani care nu depăşeşte suma datorată acestuia de către persoana reprezentată la momentul gajării sau cesionării dreptului de retenţie, împreună cu valoarea cambiei sau a biletului la ordin pe care le-a acceptat sau emis din partea sau pe seama persoanei reprezentate.

(2) Când un angajat, încălcând instrucţiunile angajatorului, sustrage din posesia acestuia alimente pentru a hrăni un animal aparţinând angajatorului sau fiind în posesia acestuia, fapta nu constituie furt.

257. Fonduri etc. deţinute prin mandatare

Atunci când o persoană, fie singură, fie împreună cu o altă persoană, primeşte o sumă de bani, un titlu de valoare, o împuternicire, ipotecă, gaj sau altă formă de plasare a oricărui bun, care poate face sau nu obiectul unui furt, cu solicitarea ca în respectiva situaţie această sumă de bani, o parte din aceasta sau orice altă sumă primită în schimbul acestuia ori parte din aceasta, produsul ori o parte din produsul unui asemenea titlu de valoare sau a unei astfel de ipoteci, gaj sau alt plasament, să fie plasată cu un scop ori plătită unei persoane, conform ordinului de plată, suma şi produsul de mai sus sunt considerate ca aparţinând persoanei care a primit respectiva sumă de bani, titlu sau împuternicire până la executarea unei astfel de solicitări.

258. Fonduri etc. primite de la reprezentanţii de vânzări

Atunci când o persoană, fie singură, fie împreună cu o altă persoană primeşte orice bunuri în condiţii care o autorizează să le vândă sau să le înstrăineze în alt mod şi o mandatează să plătească produsul din patrimoniu, integral sau parţial, sau să dea justificare sau să predea bunul primit în schimbul bunurilor către persoana de la care au fost primite sau către altcineva, acest produs, precum şi orice s-a primit în urma înstrăinării este considerat ca aparţinând persoanei de la care a fost primit bunul în acest fel, până la plasarea sa conform clauzelor în care a fost primit bunul, în afara cazului în care aceştia înţeleg faptul că produsul poate fi înregistrat în contul de debit şi credit al persoanei între acesta şi persoana către care trebuie să îl plătească sau să îl justifice şi că relaţia debitor-creditor există numai între cei implicaţi.

259. Sume de bani primite în numele altcuiva

Atunci când o persoană, fie singură fie împreună cu o altă persoană primeşte o sumă de bani în numele unui terţ, respectiva sumă este considerată a aparţine terţului în numele căruia a fost primită, cu excepţia cazului în care a fost primită cu condiţia să fie inclusă în contul de debit şi credit şi ca relaţia debitor-creditor să existe între părţi numai cu privire la suma respectivă.

260. Furt de la persoane cu interes în bunul furat

Când o persoană intră cu sau fără drept în posesia unui obiect care poate face obiectul infracţiunii de furt, în circumstanţe care în mod normal ar fi considerate furt, este irelevant faptul că dobândeşte un drept de proprietate sau un alt drept asupra obiectului respectiv ori că este proprietarul obiectului dobândit sau furat dacă un terţ dobândeşte un drept de proprietate sau un alt drept asupra bunului sau îl închiriază ori este unul dintre coproprietarii acestuia, este administrator sau funcţionar în societatea sau organizaţia care are un drept de proprietate asupra obiectului obţinut cu sau fără drept.

261. Furtul între soţi

Oricare dintre soţii care locuiesc împreună şi care utilizează orice bun care aparţine celuilalt într-o manieră care poate fi considerată furt dacă aceştia nu ar fi fost soţi, poate fi acuzat de furt.

262. Pedeapsa generală pentru furt

Persoana care fură orice bun care poate face obiectul furtului săvârşeşte o crimă denumită furt şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani, cu excepţia cazului în care circumstanţele furtului sau natura obiectului furat presupun o altă pedeapsă.

263. Furtul de testamente

Dacă obiectul furtului este un testament, indiferent dacă testatorul este în viaţă sau nu, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

264. Furtul obiectelor trimise prin poştă etc.

Chiar dacă obiectul furat conţinând bani sau titluri de valoare este transmis prin poştă sau prin orice alt mijloc mobil, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

265. Furtul de animale, produse etc.

(1) Dacă obiectul furtului este unul dintre următoarele, respectiv cal, iapă, ţap, măgar, catâr, cămilă, taur, vacă, bou, berbec, miel, miel castrat, capră sau porc, ori puiul nou născut al unui astfel de animal sau culturi agricole sau fructe, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

(2) Prevederile din articolul 8 nu se aplică în cazurile de urmărire penală pentru faptele prevăzute de prezentul articol pentru furtul de culturi agricole sau fructe sau produse de pe terenul sau copacii înregistraţi în numele altei persoane, cu excepţia cazului în care acuzatul convinge instanţa dovedind că:

(a) a cumpărat sau a achiziţionat terenul sau copacul de la proprietarul înregistrat sau moştenitorii acestuia prin distribuţie, schimb, deces sau căsătorie sau

(b) culturile sau fructele au fost dobândite legal deşi sunt produse ale terenului sau copacului înregistrat astfel.

266. Furtul de bunuri în tranzit etc.

În cazul în care furtul a fost săvârşit în următoarele circumstanţe, respectiv:

(a) dacă bunul este furat de la o altă persoană,

(b) dacă bunul este furat din locuinţă şi valorează mai mult de cinci euro sau dacă făptuitorul foloseşte sau ameninţă să folosească violenţă imediat, înainte sau după furt împotriva oricărei persoane care locuieşte în respectiva locuinţă,

(c) dacă bunul este furat din orice ambarcaţiune sau vehicul sau spaţiu de depozitare folosit pentru transportul sau depozitarea bunurilor în tranzit,

(d) dacă bunul furat este un dispozitiv de fixare sau o parte a căii ferate,

(e) dacă bunul este furat dintr-o ambarcaţiune aflată în primejdie maritimă care a naufragiat sau a fost răsturnată,

(f) dacă bunul este furat dintr-un sediu public în care este depozitat sau păstrat,

(g) dacă pentru a comite fapta penală făptuitorul a folosit o cheie sau alt instrument pentru a deschide o încăpere încuiată, cutie sau alt container,

făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

267. Furtul săvârşit de funcţionarii publici

Dacă făptuitorul este funcţionar public, iar bunul furat aparţine statului sau acesta a fost luat în posesie de persoana în funcţie, acesta se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

268. Furtul săvârşit de secretari şi angajaţi

Dacă făptuitorul furtului este secretarul sau angajatul, iar bunul furat este proprietatea angajatorului sau a fost luat în numele angajatorului, acesta se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

269. Furtul săvârşit de administratori sau de membrii de conducere ai unei societăţi

Dacă persoana care a săvârşit furtul este un administrator sau membru de conducere ori reprezentant al societăţii, iar bunul furat aparţine societăţii sau a organizaţiei, acesta se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

270. Furtul săvârşit de către reprezentanţi etc.

Dacă obiectul furat este unul dintre următoarele, respectiv:

(a) bunuri luate de făptuitor cu împuternicire pentru a dispune de ele,

(b) bunuri încredinţate făptuitorului, fie singur, fie împreună cu altcineva, pentru păstrare în siguranţă sau pentru folosirea, plata sau livrarea acestora sau a oricăror părţi din acestea sau a oricărui produs rezultat din plasarea în orice scop sau pentru orice persoană,

(c) bunuri care au fost luate de la făptuitor, fie de o singură persoană, fie împreună cu altcineva de către sau în numele altcuiva,

(d) produsul, în întregime sau în parte, a fost luat de făptuitor cu dispoziţia să fie folosit în orice scop sau remis cu titlu de plată oricărei persoane conform instrucţiunilor,

(e) produsul, în întregime sau în parte, care provine din lichidarea bunurilor care au fost luate de la făptuitor sub tutelă în vederea lichidării, dacă împuternicirea acordată făptuitorului cu dispoziţia de mai sus îl obliga pe acesta ca suma respectivă să fie folosită într-un scop anume sau să fie plătită către orice persoană conform instrucţiunilor,

făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

271. Furtul de la locator

Dacă bunul furat este un accesoriu al unui bun imobil sau un bun mobil închiriat făptuitorului pentru a fi folosit împreună cu casa sau cu camera închiriată, şi acesta are o valoare mai mare de cinci euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

272. Furtul după o condamnare anterioară

(1) Dacă făptuitorul, înainte săvârşirea infracţiunii de furt a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzute de art. 262, se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

(2) Dacă făptuitorul, înainte de săvârşirea infracţiunii de furt prevăzute de art. 265, a fost condamnat pentru aceeaşi infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

Infracţiuni în legătură cu furtul

273. Ascunderea registrelor sau a dosarelor

Persoana care, în scopuri frauduloase, ascunde sau scoate din spaţiul de depozitare registrul sau dosarul a cărui respectare este autorizată sau impusă prin lege pentru certificarea sau înregistrarea titlului de proprietate sau pentru înregistrarea naşterilor, botezurilor, căsătoriilor, deceselor sau înmormântărilor sau copiază o parte dintr-un astfel de registru sau dosar, care trebuie transmis funcţionarului public, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

274. Ascunderea testamentului

Persoana care ascunde un testament cu scop fraudulos, indiferent dacă testatorul este în viaţă sau nu, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

275. Ascunderea documentelor

Persoana care ascunde în scop fraudulos un document sau o parte a acestuia care reprezintă dovada titlului de proprietate sau a altui drept asupra unui teren, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

276. Uciderea animalelor în scopul furtului

Persoana care ucide un animal care poate face obiectul unui furt, cu scopul de a-i lua pielea sau de a fura corpul animalului sau o parte din acesta, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte ca şi cum ar fi furat respectivul animal.

277. Detaşarea obiectului cu scopul furtului

Persoana care detaşează un obiect cu scopul de a-l fura, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte ca şi cum ar fi furat obiectul după convertirea în bun mobil.

278. Acţiuni frauduloase cu minerale provenite din mine

Persoana care dobândeşte, ascunde sau dispune în orice fel de minereuri, metale sau minerale în interiorul sau în jurul unei mine, cu scopul de a frauda o persoană, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

279. Însuşirea frauduloasă a electricităţii sau apei curente

(1) Persoana care extrage sau dirijează fraudulos, pentru uz propriu sau pentru a fi folosit de altă persoană, energie mecanică, de iluminare sau electrică produsă cu echipamente, aparatură sau materiale care aparţin altei persoane, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

(2) Persoana care extrage sau dirijează fraudulos, pentru uz propriu sau pentru a fi folosit de altcineva, apă curentă care aparţine altei persoane, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

Pătrunderea frauduloasă

280. Accesul pe proprietăţi străine pentru a săvârşi o infracţiune etc.

Persoana care pătrunde pe o proprietate care este în posesia altcuiva cu intenţia de a săvârşi o faptă penală care se pedepseşte conform prezentului Cod sau oricărei alte legi în vigoare în Republica Cipru sau cu scopul de a intimida, insulta sau deranja proprietarul sau cel care, după pătrunderea legală pe proprietate, rămâne aici fără drept cu scopul de a intimida, insulta sau deranja proprietarul sau cu scopul de a comite o faptă penală care se pedepseşte conform prezentului Cod sau oricărei alte legi în vigoare în Republica Cipru, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani.

281. Deţinerea ilegală, cultivarea, posesia sau uzul

(1) Persoana care posedă, cultivă, deţine sau foloseşte în orice fel:

(a) un teren înregistrat în numele altcuiva,

(b) un teren cu privire la care s-a încheiat un contract de vânzare care a fost înregistrat la biroul cadastral conform prevederilor Legii privind vânzarea terenurilor (Aplicare specială) de către cumpărător,

fără consimţământul proprietarului înregistrat sau al moştenitorilor acestuia sau al persoanei care a cumpărat de la moştenitori, după caz, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de doi ani sau cu amenda de maxim cinci mii de euro sau cu ambele pedepse.

(2) Prevederile art. 8 nu se aplică în procedurile penale instituite potrivit prezentului articol, cu excepţia cazului în care acuzatul dovedeşte spre satisfacţia instanţei că a cumpărat sau dobândit terenul de la proprietarul înregistrat sau de la moştenitorii acestuia prin distribuţie, schimb, deces sau căsătorie.

Tâlhăria şi extorcarea

282. Definiţia tâlhăriei

Persoana care fură un bun iar în timpul sau imediat înainte ori după furt foloseşte sau ameninţă să folosească violenţa împotriva oricărei persoane sau bun cu scopul de a dobândi sau reţine ceea ce a fost furat ori cu scopul de a împiedica sau neutraliza rezistenţa întâmpinată împotriva furtului sau a reţinerii săvârşeşte o crimă denumită tâlhărie.

283. Pedeapsa pentru tâlhărie

Persoana care comite infracţiunea de tâlhărie se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani. Dacă făptuitorul este înarmat cu o armă sau cu un instrument periculos sau ofensiv sau este însoţit de una sau mai multe persoane sau dacă în timpul sau imediat înainte sau după tâlhărie răneşte, loveşte, vatămă sau foloseşte orice altă formă de violenţă împotriva altei persoane, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

284. Tentativa de tâlhărie

Persoana care atacă pe altcineva cu scopul de a fura şi în timpul sau imediat înainte sau după atac foloseşte sau ameninţă să folosească violenţa împotriva oricărei persoane sau bun cu scopul de a dobândi bunul care se doreşte a fi furat sau cu scopul de a preveni sau neutraliza rezistenţa la furt, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

Dacă făptuitorul este înarmat cu o armă sau cu un instrument periculos sau ofensiv sau este însoţit de una sau mai multe persoane sau dacă în timpul sau imediat înainte sau după tâlhărie răneşte, loveşte, vatămă sau foloseşte orice altă formă de violenţă împotriva altei persoane, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

285. Atacul în scopul furtului

Persoana care atacă pe altcineva cu scopul de a săvârşi un furt, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

286. Accesul înarmat pe proprietăţi străine pentru a săvârşi un furt

Persoana care pătrunde pe proprietatea altei persoane cu scopul de săvârşi un furt, înarmat cu o armă sau cu un instrument periculos sau ofensiv sau care este însoţit de una sau mai multe persoane, în circumstanţe care justifică teama rezonabilă că ar putea folosi violenţa împotriva oricărei persoane în acest scop sau pentru a fugi, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

287. Revendicarea proprietăţii prin ameninţări scrise

Persoana care pentru a distrage sau a obţine ceva de la o altă persoană şi, având cunoştinţă despre conţinutul înscrisului, contribuie la primirea de către altă persoană a unui înscris, prin care se cere orice de la această persoana, fără motive rezonabile sau întemeiate, şi prin care se ameninţă cu producerea de daune sau vătămări de orice fel, fie de către făptuitor, fie de către un terţ în cazul în care cerinţa nu este respectată, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

288. Tentativa de extorcare prin ameninţări

Persoana care cu scopul de a sustrage sau de a obţine orice de la o altă persoană:

(a) învinuieşte sau ameninţă cu învinuirea o persoană cu privire la săvârşirea unei crime sau a unui delict sau cu privire la o propunere pe care aceasta ar fi făcut-o unei alte persoane sau cu privire la o ameninţare a unei persoane pentru a instiga sau pentru a permite să comită o crimă sau un delict,

(b) ameninţă că o altă persoană că va fi acuzată de altcineva de săvârşirea unei crime sau a unui delict sau cu orice acţiuni similare,

(c) cunoscând conţinutul, contribuie la preluarea de la o persoană a înscrisului conţinând acuzaţia sau ameninţarea menţionată mai sus,

săvârşeşte o crimă, şi în cazul în care acuzaţia sau ameninţarea este legată de:

(i) o faptă penală pentru care se poate dispune pedeapsa cu moartea sau detenţiunea pe viaţă,

(ii) oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 144-177 (inclusiv) sau tentativa de a comite aceste infracţiuni,

(iii) atacul cu intenţia de a întreţine un act sexual nenatural cu altcineva sau săvârşeşte o agresiune sexuală asupra unui bărbat,

(iv) instigarea sau ameninţarea cu instigarea unei persoane să comită sau să permită comiterea oricăreia dintre infracţiunile menţionate mai sus,

făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

În orice alt caz, făptuitorul se pedepseşte cu trei ani de închisoare.

Este irelevant în ce măsură persoana acuzată sau ameninţată cu acuzarea a săvârşit sau nu infracţiunea sau fapta pentru care este acuzat sau cu care este ameninţat că va fi acuzat.

289. Determinarea prin ameninţări la realizarea unor înscrisuri etc.

Persoana care, în scop fraudulos şi folosind fără drept violenţa împotriva ori în scopul îngrădirii libertăţii altei persoane sau sub ameninţarea cu violenţă sau îngrădirea libertăţii sau formularea ori ameninţarea cu formularea de acuzaţii împotriva altei persoane cu privire la comiterea unei crime sau a unui delict sau cu instigarea unei persoane sau ameninţarea cu instigarea unei persoane să comită sau să permită comiterea unei infracţiuni, forţează sau instigă o persoană:

(a) să redacteze, editeze, accepte, să andoseze, modifice sau să distrugă în întregime sau parţial un titlu de valoare sau

(b) să scrie, imprime sau să semneze şi ştampileze un înscris cu scopul de a crea altele după el sau a-l transforma în titlu de valoare sau de a beneficia de utilizarea sau exploatarea titlului de valoare,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

290. Revendicarea proprietăţii sub ameninţare în scopul furtului

Persoana care cere de la alte persoane obiecte de valoare sub ameninţări sau exercitând violenţe cu intenţia de a fura săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

290 a. Şantajul

(1) Persoana care, cu scopul de a dobândi pentru sine sau pentru altul un beneficiu patrimonial ilegal, forţează o persoană prin violenţă sau ameninţări la o acţiune, inacţiune sau să tolereze ceva, producându-se astfel daune asupra averii persoanei silite sau a altei persoane, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim paisprezece (14) ani.

(2) Persoana care încearcă să comită infracţiunea prevăzută şa alin. (1) din prezentul articol se săvârşeşte o tentativă de comitere a unei crime şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci (5) ani.

Intrarea prin efracţie pe timp de noapte, pătrunderea
prin efracţie şi infracţiuni similare

291. Definiţii

Persoana care pătrunde prin efracţie în orice parte dintr-o clădire, în exterior sau interior sau descuie prin deblocare, trage, împinge, ridică sau deschide prin alte mijloace o uşă, fereastră, oblon, intrare, beci sau un alt obiect al cărui scop este închiderea sau acoperirea deschiderii într-o clădire sau a deschiderii care permite trecerea dintr-o parte a clădirii într-alta, se consideră că a pătruns în clădire prin efracţie.

Se consideră că o persoană a intrat într-o clădire imediat ce orice parte a corpului său sau orice membru folosit în acest scop se află în interiorul clădirii.

Dacă o persoană reuşeşte să intre în clădire folosind în acest scop ameninţări sau prin înşelăciune ori prin complot cu altă persoană aflată în clădire sau cel care intră prin horn sau prin alt orificiu al clădirii care rămâne deschis în permanenţă în orice scop necesar, nefiind totuşi menit să fie folosit în mod normal ca mijloc de intrare, se consideră că a pătruns prin efracţie şi că a intrat în clădire.

292. Spargerea şi tâlhăria pe timpul nopţii

Persoana care:

(a) pătrunde prin efracţie şi intră într-o clădire, cort sau ambarcaţiune care este folosită ca locuinţă sau o clădire folosită ca lăcaş de cult cu intenţia de a comite o infracţiune în locul respectiv sau

(b) intră într-o clădire, cort sau ambarcaţiune care este folosită ca locuinţă sau o clădire folosită ca lăcaş de cult cu intenţia de a comite o infracţiune în locul respectiv sau dacă a săvârşit o infracţiune în oricare din cele de mai sus, şi iese din aceasta prin efracţie,

săvârşeşte o crimă denumită spargere şi se pedepseşte cu şapte ani de închisoare.

Dacă fapta penală este săvârşită în timpul nopţii, se numeşte spargere pe timp de noapte, iar făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de zece ani.

293. Accesul într-o locuinţă cu intenţia de a comite o infracţiune

Persoana care intră sau locuieşte într-o clădire, cort sau ambarcaţiune folosită ca locuinţă sau clădire folosită ca lăcaş de cult cu intenţia de a comite o infracţiune în locul respectiv, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

Dacă fapta penală este săvârşită în timpul nopţii, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea şapte ani.

294. Spargerea unei clădiri şi comiterea unei infracţiuni

Persoana care:

(a) pătrunde prin efracţie şi intră într-o şcoală, magazin, depozit, birou sau birou contabil sau o clădire anexată unei locuinţe şi care este alăturată locuinţei dar nu face parte din aceasta şi săvârşeşte o crimă în acest loc sau

(b) dacă a săvârşit o crimă în oricare dintre locurile menţionate, şi iese din acesta, din aceasta prin efracţie

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

295. Spargerea unei clădiri cu intenţia de a comite o infracţiune

Persoana care pătrunde prin efracţie şi intră într-o şcoală, magazin, depozit, birou sau birou contabil sau o clădire anexată unei locuinţe şi care este alăturată locuinţei dar nu face parte din aceasta, cu intenţia de a comite o infracţiune în acest loc, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

296. Persoana prinsă înarmată etc. în scopul comiterii unei infracţiuni

Persoana care este găsită în oricare dintre circumstanţele următoare:

(a) înarmată cu o armă sau cu un instrument periculos sau ofensiv cu scopul de a săvârşi o spargere sau de a intra într-o clădire şi a comite o crimă în acel loc,

(b) înarmată conform menţiunilor de mai sus, pe timpul nopţii, cu scopul de a săvârşi o spargere sau de a intra într-o clădire şi a comite o crimă acolo,

(c) are în posesie un instrument de intrare prin efracţie pe timpul nopţii, fără să aibă o justificare legală, având în acest sens sarcina probei,

d) are în posesie un astfel de instrument pe timpul zilei cu scopul de a comite o crimă,

(e) are faţa acoperită cu o mască sau este înnegrit sau deghizat în alt fel cu scopul de a comite o crimă,

(f) pătrunde în orice clădire pe timpul nopţii cu scopul de a comite o crimă în acel loc sau

(g) pătrunde în orice clădire pe timpul zilei cu scopul de a comite o crimă în acel loc, având grijă să îşi ascundă prezenţa,

săvârşeşte o crimă care se pedepseşte:

(i) în cazul săvârşirii faptei prevăzute la lit. (a), (b), (c), (e) sau (f) cu închisoarea de cinci ani;

(ii) în cazul săvârşirii faptei prevăzute la lit. (d) sau (g), cu închisoarea de trei ani.

Dacă făptuitorul are o condamnare anterioară pentru o crimă în legătură cu proprietatea imobiliară, pedeapsa va fi de şapte ani de închisoare.

Înşelăciunea

297. Definiţia înşelăciunii

Înşelăciunea reprezintă exprimarea unui eveniment, trecut sau prezent, în cuvinte, în scris sau prin comportament, care este fals în realitate şi care este înfăţişat ştiind că este fals sau pe care persoana care îl exprimă nu îl consideră adevărat.

298. Obţinerea bunurilor prin înşelăciune

(1) Persoana care obţine, prin înşelăciune, în scopuri frauduloase, de la o altă persoană orice ar putea face obiectul unui furt sau care este obiectul unui furt ori determină o altă persoană să predea altuia un astfel de bun, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

(2) Persoana care încearcă să comită infracţiunea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol este săvârşeşte tentativă la comiterea unei crime şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

299. Garantarea realizării unui instrument prin înşelăciune

Persoana care determină o altă persoană prin înşelăciune, în scopuri frauduloase, să redacteze, să editeze, să accepte, să andoseze, să modifice sau să distrugă în întregime ori în parte, sau să scrie, să imprime sau să semneze şi să ştampileze o hârtie sau un pergament cu scopul de a-l face sau de a-l transforma într-un titlu de valoare sau de a beneficia de utilizarea sau exploatarea titlului de valoare, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

300. Escrocheria

Persoana care obţine de la altcineva prin subterfugii sau manopere dolosive un bun care poate face obiectul unui furt sau determină pe cineva să predea unei alte persoane bani sau bunuri sau o sumă mai mare decât ar fi fost plătită sau o cantitate mai mare de bunuri decât ar fi fost remisă dacă nu s-ar fi folosit astfel de manopere dolosive sau şiretlicuri, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

300 a. Planul piramidal de promovare

(1) O persoană care:

(a) organizează, administrează, operează sau promovează un plan piramidal de promovare sau

(b) determină ori încearcă să determine pe altcineva să participe la un plan piramidal de promovare sau

(c) deşi ştie că este un plan piramidal de promovare, participă la acesta,

săvârşeşte o faptă penală şi în se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci (5)
ani sau cu amenda de maxim două sute de mii euro (200.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(2) În scopul determinării infracţiunii prevăzute în alin. (1) nu se va lua în considerare în ce măsură:

(a) suma de bani a fost prevăzută în planul de promovare piramidală sau valoarea bunului a fost estimată,

(b) schimbul ar avea sau a avut loc în afara sau înăuntrul graniţelor Republicii, sau

(c) o înţelegere sau un acord de participare la un plan piramidal de promovare are loc verbal sau în scris.

(3) În cazul în care în planul de promovare piramidal prevede furnizarea de produse, în procedura penală desfăşurată în legătură cu o infracţiune comisă, conform prevederilor prezentului articol, pentru a stabili dacă posibilitatea de a primi compensare derivă în primul rând din introducerea unor persoane noi în plan, pot fi luaţi în considerare următorii factori:

(a) accentul pus pe obţinerea produsului în planul piramidal de promovare în comparaţie cu accentul pus pe câştigul rezultat din introducerea unor noi persoane în plan;

(b) dacă suma de bani sau bunul a cărui valoare a fost estimată care a fost sau urmează a fi plătită pentru produs este rezonabilă în raport cu valoarea aceluiaşi produs sau a unui produs similar disponibil în altă parte.

Pentru a stabili dacă suma de bani sau bunul a cărui valoare a fost estimată care a fost sau urmează a fi plătită pentru produs este rezonabilă în raport cu valoarea aceluiaşi produs sau a unui produs similar disponibil în altă parte, poate fi luată în calcul, inter alia, calitatea produselor şi a oricăror servicii conexe.

(4) Dacă în timpul procedurii penale nu a fost demonstrat adevărul efectiv al afirmaţiilor acuzatului interogat şi dacă acesta nu a demonstrat, prin verificarea probabilităţilor că aceste afirmaţii sunt adevărate, instanţa le poate considera false.

(5) O înţelegere între o persoană care promovează un plan piramidal şi o altă persoană este nul şi neavenit şi nu produce niciun efect juridic în măsura în care implică plata unor sume de bani sau a unui bunul a cărui valoare a fost estimată.

(6) În sensul prezentului articol:

- „plan piramidal de promovare” înseamnă un plan prin care o persoană plăteşte o sumă de bani sau un bun a cărei valoare a fost estimată pentru oportunitatea de a obţine o contravaloare care rezultă în principal din introducerea unor noi persoane în plan, mai degrabă decât din furnizarea sau consumul produsului, indiferent de existenţa sau nu a unei prevederi în acest plan care menţionează furnizarea produsului sau primirea sau nu a contravalorii de la persoana de mai sus.

301. Obţinerea unui credit etc. prin înşelăciune

Persoana care:

(a) obţine un credit prin declaraţii false sau alte mijloace frauduloase când contractează sau îşi asumă o datorie,

(b) donează, predă sau transmite ori grevează un bun cu sarcini sau provoacă executarea oricărora dintre acestea în scopul fraudării creditorilor săi,

(c) ascunde sau deplasează orice parte a bunurilor sale cu scopul de a-şi frauda creditorii, în urma emiterii sau în termen de două luni de la emiterea împotriva sa a unei sentinţe judecătoreşti defavorabile sau a unei ordonanţe de plată,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

302. Conspiraţia pentru săvârşirea unei fraude

Persoana care conspiră cu o altă persoană pentru a afecta prin fraudă sau mijloace frauduloase valoarea de piaţă a obiectului vândut public sau pentru a frauda publicul sau orice persoană, specifică sau nu sau pentru a sustrage prin şantaj orice bun aparţinând altei persoane, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

303. Escrocheria în vânzarea sau ipotecarea proprietăţii

(1) Vânzătorul unui bun, debitorul ipotecar sau un avocat ori un reprezentant al acestora care, pentru a determina cumpărătorul sau creditorul ipotecar să accepte titlul care i-a fost acordat sau care i-a fost prezentat în scop fraudulos:

(a) ascunde de cumpărător sau de creditorul ipotecar un document esenţial pentru titlu sau pentru orice sarcină reală,

(b) îşi falsifică provenienţa genealogică de care depinde sau poate depinde titlul,

(c) face o declaraţie falsă privitoare la titlul oferit sau ascunde fapte esenţiale privitoare la titlu,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de patru ani.

(2) Se consideră că o persoană ascunde un document esenţial în scopurile menţionate la alin. (a) lit. (a) sau ascunde un fapt esenţial în scopurile menţionate în alin. (1) lit. (c) dacă nu reuşeşte să indice existenţa unui document esenţial pentru titlul de proprietate sau un fapt material care este corespunzător titlului de proprietate.

(3) Persoana care încearcă să comită infracţiunea prevăzută la alin. (1)
din prezentul articol săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

303 a. Tranzacţii frauduloase cu proprietate imobiliară aparţinând altcuiva

(1) O persoană care tranzacţionează un bun imobil care aparţine altcuiva în scopuri frauduloase săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

(2) În sensul prezentului articol o persoană tranzacţionează un bun imobil dacă:

(a) vinde sau închiriază altcuiva sau ipotechează ori grevează în alt fel sau dă în folosinţă către altă persoană bunul imobil,

(b) publică un anunţ sau promovează în alt fel vânzarea sau închirierea sau ipotecarea sau grevarea bunului imobil,

(c) încheie un contract de vânzare sau de închiriere cu altă persoană sau ipotechează sau grevează în orice fel în beneficiul altcuiva sau pentru folosirea unui bun imobil,

(d) acceptă bunul imobil care face obiectul tranzacţiei menţionate în acest alineat.

(3) În sensul prezentului articol, o persoană acţionează în scopuri frauduloase dacă săvârşeşte oricare dintre faptele indicate în alineatul (2) ştiind sau trebuind să ştie în circumstanţele respective că nu are consimţământul proprietarului înregistrat al bunului imobil sau al oricărei persoane care are autoritatea legală să ofere acest consimţământ.

(4) Tentativa de comitere a infracţiunii prevăzute la alin. (1) din prezentul articol constituie crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

(5) Dispoziţiile prezentului articol nu afectează în niciun fel dreptul proprietarului unei părţi sociale sau a altui interes legal asupra imobilului de a încheia tranzacţii în legătură cu aceasta conform legii.

(6) Prevederile din articolul 8 nu se aplică procedurilor penale iniţiate pentru faptele prevăzute de prezentul articol.

304. Practicarea vrăjitoriei sau a prezicerii pentru remuneraţie sau profit

Persoana care susţine pentru profit sau contra cost că deţine sau foloseşte orice fel de magie, vrajă, farmece sau incantaţie sau se angajează să ghicească norocul ori susţine că are abilitatea sau cunoştinţe de utilizare a practicii oculte pentru a dezvălui un loc sau o metodă de a găsi ceva considerat a fi fost furat sau pierdut, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

305. Asigurarea înregistrării etc. prin declaraţii false

Persoana care asigură sau încearcă să asigure pentru sine sau pentru altul înregistrarea, autorizaţia sau certificatul în baza oricărei legi sau a oricărui regulament prin declaraţii false, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

Cecuri fără acoperire

305 a. Emiterea de cecuri fără acoperire

(1) O persoană care emite un cec care, la data sau după data la care devine exigibil, este folosit într-o instituţie de credit pentru care a fost emis şi nu poate fi onorat din lipsă de fonduri pentru emitent sau din cauza faptului că respectivul cont al emitentului era închis la momentul prezentării cecului, rămânând astfel neplătit pentru o perioadă de cincisprezece (15) zile de la prezentare, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei (3) ani sau cu amenda de maxim zece mii de euro (10.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), o persoană care cauzează fără motiv justificat orice act de neplată a cecurilor pe care le-a emis oricând înainte sau la data la care cecul devine exigibil, săvârşeşte o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim trei (3) ani sau cu amenda de maxim zece mii de euro (10.000 euro) sau cu ambele pedepse:

În sensul prezentului alineat invocarea motivului justificat ca apărare poate fi făcută de către acuzat dacă la momentul prezentării sau înainte de prezentarea cecului pentru plată acuzatul în calitate de emitent a scris instituţiei de credit unde cecul a fost emis motivul sau motivele pentru care s-a ordonat sistarea plăţii.

(3) În cazul unui cec neplătit, instituţia de credit unde a fost emis trebuie să semneze şi să ştampileze adnotarea privind motivul de neplată, precum lipsa de fonduri disponibile, închiderea contului sau ordinul de neplată, data prezentării pentru plată şi ştampilare, cât şi motivul rambursării de către instituţia de credit privitor la cec, acesta fiind acceptate ca dovadă în instanţă.

Ştampila şi adnotarea instituţiei de credit unde a fost emis cecul potrivit prezentului alineat, cât şi includerea datei prezentării cecului pentru plată este o prezumpţie a conţinutul autentic care poate fi respinsă.

Pentru instituţia de credit, respectarea obligaţiei din acest alineat nu reprezintă şi nu trebuie considerată o violare a vieţii private sau a confidenţialităţii informaţiilor pe care le deţine privitor la conturile clienţilor.

(4) (a) În cazul unui cec prezentat prin mijloace electronice, instituţia de creditare pentru care a fost emis trebuie să ofere informaţii în format electronic instituţiei de credit unde a fost prezentat cecul cu motivul real de neplată a cecului, precum lipsa de fonduri disponibile, închiderea contului sau ordinul de neplată şi data de prezentare a cecului pentru plată.

(b) La primirea informaţiilor transmise conform lit. (a), instituţia de credit în faţa căreia s-a prezentat cecul trebuie să semneze şi să ştampileze, notând pe originalul cecului motivul real de neplată a cecului conform informaţiilor de mai sus cât şi data de prezentare a cecului pentru plată.

(c) ştampilarea şi motivul returnării notat de instituţia de credit în faţa căreia s-a prezentat cecul sunt acceptate ca dovadă în instanţă:

- înseamnă că ştampila şi adnotarea instituţiei de credit în faţa căreia s-a prezentat cecul privitor la motivul real de neplată şi data prezentării cecului pentru plată reprezintă o prezumpţie a conţinutul autentic care poate fi respinsă.

- înseamnă în plus că pentru instituţia de credit respectarea obligaţiei prevăzute de prezentul alineat nu reprezintă şi nu trebuie considerată o violare a vieţii private sau a confidenţialităţii informaţiilor pe care le deţine privitor la conturile clienţilor.

(5) Încălcarea obligaţiilor prevăzute în alin. (3) şi (4) de către un funcţionar sau angajat al instituţiei de credit care a autorizat sau care a permis sau participat cu bună-ştiinţă la încălcare, cu excepţia cazului în care încălcarea a avut loc din cauza unei erori de bună-credinţă, reprezintă o faptă penală şi se pedepseşte închisoarea de maxim trei (3) luni sau cu amenda de maxim două mii de euro (2.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(6) Prezentul articol nu se aplică în cazurile de acceptare a cecului, când a fost emis pentru a plăti o datorie privitoare la o tranzacţie sau faptă care contravine legii sau bunelor moravuri.

(7) În sensul prezentului articol „instituţie de credit”, înseamnă:

(a) bancă, cu înţelesul acordat termenului de Legea bancară,

(b) instituţie cooperativă de credit, cu înţelesul acordat termenului de Legea societăţilor cooperative,

(c) orice altă instituţie sau organizaţie financiară înfiinţată în baza oricărei legi şi emiţând cecuri către clienţii săi.

(8) În sensul prezentului articol, prezentarea cecului include atât prezentarea fizică a cecului cât şi prezentarea prin mijloace electronice, potrivit procedurilor adoptate de Banca Centrală din Cipru în baza autorităţii acordate prin articolul 74 lit. (a) din Legea valorilor mobiliare.

Persoanele care acceptă bunuri furate

306. Acceptarea de bunuri furate etc.

Persoana care acceptă sau reţine un bun, ştiind că acesta a fost furat sau obţinut în orice mod, în circumstanţe care constituie o crimă sau un delict, săvârşeşte o faptă penală de acelaşi grad (crimă sau delict) care se pedepseşte:

(a) în cazul unei crime cu închisoarea de cinci ani;

b) în cazul unui delict cu închisoarea de doi ani.

307.

[abrogat]

308. Acceptarea de bunuri furate după schimbarea proprietarului

Dacă un terţ obţine titlul de proprietate legal asupra unui bun dobândit printr-o faptă care constituie o crimă sau un delict sau în baza unei tranzacţii desfăşurate în afara graniţelor Republicii, care constituie o faptă penală conform legii locului în care a avut loc tranzacţia, neconstituind însă o faptă penală dacă s-ar fi săvârşit pe teritoriul Republicii Cipru, orice acceptare ulterioară a bunului nu reprezintă infracţiune, chiar dacă beneficiarul cunoştea faptul că bunul a fost dobândit în acest fel.

309. Deţinerea ilegală a unui bun

Persoana care se află în posesia unui bun mobil, a unor sume de bani, titlu de valoare sau a unui alt bun despre care există motive justificate să se creadă că este furat, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de şase luni, cu excepţia cazului în care se poate demonstra spre satisfacţia instanţei că a fost dobândit prin mijloace legale.

Fraude ale legatarilor fiduciari şi ale altor persoane
în poziţii de încredere şi conturi false

310. Plasarea frauduloasă a patrimoniului fiduciar administrate de către legatarul fiduciar

Legatarul fiduciar care are sarcina administrării oricărui patrimoniu, distruge bunuri în scopuri frauduloase sau le dă în folosinţă în scopuri neautorizate prin împuternicire, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

În sensul prezentului articol termenul „legatar fiduciar” include numai următoarele, respectiv:

(a) administratori fiduciari împuterniciţi explicit, prin contract, testament sau un înscris în scop public, privat sau caritabil,

(b) administratori fiduciari desemnaţi în orice asemenea sens de sau în baza legii,

(c) persoana căreia îi revin sarcinile prin orice asemenea împuternicire menţionată mai sus,

(d) executori şi administratori.

311. Însuşirea frauduloasă, deţinerea de conturi false sau falsificarea registrelor contabile ori a conturilor de către administratori sau membri în conducerea organizaţiilor sau societăţilor

Persoana care:

(a) acţionând ca administrator sau membru de conducere al unei organizaţii sau al unei societăţi, primeşte sau deţine bunuri ale organizaţiei sau ale societăţii cu orice titlu sau pentru plata unei datorii sau a unei pretenţii întemeiate şi, în scopuri frauduloase, omite să înregistreze corect şi integral bunurile respective în registrele contabile ale organizaţiei sau ale societăţii sau să determine ori să ceară această înregistrare, sau

(b) acţionând ca administrator, membru de conducere sau membru al organizaţiei sau societăţii, comite, în scopuri frauduloase, oricare dintre următoarele fapte:

(i) distruge, modifică, schimbă sau falsifică registre contabile, documente, titluri sau rapoarte care aparţin organizaţiei sau societăţii sau orice înregistrare într-un astfel de registru, raport sau document sau în legătură cu acestea sau

(ii) face o înregistrare falsă în orice registru, document sau raport sau în legătură cu aceasta sau

(iii) omite să înregistreze un element esenţial în orice registru, document sau raport, sau în legătură cu o astfel de inacţiune,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

312. Rapoarte false făcute de membrii de conducere ai societăţii

Persoana care, acţionând ca fondator, administrator, membru de conducere sau auditor al unei organizaţii sau societăţi existente sau care urmează a fi înfiinţate, emite, pune în circulaţie sau publică sau permite emiterea sau publicarea unei declaraţii scrise sau a unui raport, ştiind că un element esenţial al acestuia este fals, în următoarele scopuri:

(a) să înşele sau să fraudeze un membru, acţionar sau creditor, determinat sau nu, al organizaţiei sau al societăţii sau

(b) să determine orice persoană, determinată sau nu, să devină membru al organizaţiei sau al societăţii sau să acorde credit sau să transmită orice bun organizaţiei sau societăţii sau să facă orice garanţie în folosul acesteia,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

313. Rapoarte false cu scop fraudulos

Persoana care, fiind secretar sau funcţionar sau acţionând ca funcţionar sau angajat comite oricare dintre următoarele acte cu scop fraudulos, anume:

(a) distruge, modifică, schimbă sau falsifică registre contabile, documente, titluri sau rapoarte care aparţin sau se află în posesia angajatorului său sau orice înregistrare existentă într-un astfel de registru, raport sau document sau în legătură cu acestea sau

(b) face o înregistrare falsă în orice registru, document sau raport sau în legătură cu o astfel de înregistrare sau

(c) omite să înregistreze un element esenţial în orice registru, document sau raport sau în legătură cu o astfel de omisiune,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

314. Rapoarte false făcute de funcţionarii publici

Funcţionarul responsabil cu recepţionarea, depozitarea sau administrarea oricărei părţi din venitul sau capitalul public care dă o declaraţie falsă sau întocmeşte un raport fals privind bani sau bunuri pe care le-a primit sau care i-au fost încredinţate sau pentru orice sumă de bani sau bun care rămâne în posesia sau sub controlul său, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

Camăta şi specula

314 a. Camăta

(1) Persoana care în acordarea unui împrumut, în stabilirea sau prelungirea termenului de plată, la reînnoirea sau scontarea împrumutului, primeşte, încasează, cere, acceptă sau ia pentru sine sau pentru un terţ beneficii financiare sau bunuri care depăşesc rata de referinţă, comite o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci (5) ani sau amenda de maxim treizeci de mii de euro (30.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(2) În sensul prezentului articol „rata de referinţă” înseamnă rata medie anuală a dobânzii, inclusiv comisioane, costul serviciului sau orice cheltuieli facturate de instituţiile de credit pentru împrumuturi către consumatori, mărite cu jumătate, cu o mărire minimă de cinci puncte procentuale şi o mărire maximă de până la zece puncte procentuale. Rata de referinţă este calculată trimestrial de Banca Centrală din Cipru şi este publicată în Monitorul Oficial.

314 b. Excepţie pentru credite şi împrumuturi, situaţii speciale

(1) Prevederile din articolul 314 a. nu se aplică:

(a) instituţiilor de credit,

(b) în cazul unui împrumut unde creditorul şi debitorul sunt persoane juridice care în sensul aplicării articolului 33 din Legea impozitului pe venit sunt considerate părţi afiliate,

(c) în cazul unui împrumut către o persoană juridică când creditul provine direct sau indirect din străinătate, cu condiţia ca suma împrumutată să fie mai mare de 1 milion de euro şi ca debursarea minimă să fie de 500.000 de euro,

(d) în cazul unui împrumut către o persoană juridică când suma este plătită în străinătate cu condiţia ca suma împrumutată să fie mai mare de 1 milion de euro şi ca debursarea minimă să fie de 500.000 de euro.

(2) În sensul prezentului articol termenul „instituţie de credit” are sensul acordat termenului în legea bancară.

314 c. Specula

(1) O persoană care, fiind conştientă de nevoia, slăbiciunea psihică sau tulburarea mintală a altcuiva profită de situaţie luând, primind, facturând, încheind sau acceptând pentru sine sau pentru un terţ bunuri sau beneficii care depăşesc valoarea a ceea ce ea însăşi a furnizat, astfel încât, în funcţie de circumstanţele specifice, se află într-o disproporţie evidentă, comite o infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim cinci (5) ani sau amenda de maxim treizeci de mii de euro (30.000 euro) sau cu ambele pedepse.

(2) În sensul prezentului articol:

(a) „nevoie” înseamnă situaţia dificilă şi presantă în care o persoană trebuie să obţină bani pentru a evita daune importante vieţii, sănătăţii sau onoarei;

(b) „slăbiciunea psihică” înseamnă dezvoltarea mintală redusă a persoanei, care nu îi permite să înţeleagă efectele negative ale termenilor tranzacţiei; şi

(c) „tulburarea mintală” este tulburarea emoţională care împiedică înţelegerea completă a condiţiilor negative ale tranzacţiei.

VII. PROVOCAREA DE DAUNE PATRIMONIULUI

Infracţiuni care provoacă daune patrimoniului

315. Incendiul

Persoana care incendiază cu premeditare:

(a) orice vehicul mecanic, clădire sau construcţie finalizată sau nu;

(b) orice ambarcaţiune finalizată sau nu;

(c) pădurea care aparţine unor persoane fizice sau guvernului sau se află sub protecţia, controlul sau în administrarea guvernului;

(d) o mină sau o zonă minieră, incinta sau dispozitivele din mină,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

316. Tentativa de incendiu

Persoana care:

(a) încearcă fără drept să incendieze oricare dintre bunurile menţionate în articolul 315, sau

(b) porneşte cu premeditare şi fără drept un foc asupra unui bun, fiind poziţionat într-un mod care face posibilă răspândirea focului către oricare dintre bunurile menţionate în articolul 315,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

317. Incendierea culturilor şi a plantaţiilor

Persoana care incendiază cu premeditare:

(a) o plantaţie de grâne, cereale sau plante cultivate, tăiate sau nu, sau

(b) fân sau iarbă dintr-o plantaţie cultivată, răsărită natural sau nu, sau

(c) copaci netăiaţi, puieţi sau tufişuri, cultivaţi artificial sau proveniţi din natură,

(d) o grămadă de grâne, fân, paie sau plante cultivate sau materiale minerale sau combustibil vegetal,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

318. Tentativa de incendiere a culturilor etc.

Persoana care:

(a) încearcă fără drept să incendieze oricare dintre bunurile menţionate în art. 317, sau

(b) porneşte cu premeditare şi fără drept un foc poziţionat într-un mod care face posibilă răspândirea focului către oricare dintre bunurile menţionate în art. 317,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

319. Incendierea clădirilor

Persoana care aprinde cu premeditare şi fără drept o substanţă sau bun aflat în, sub sau pe orice clădire, indiferent dacă provoacă un incendiu în clădire sau nu, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

320. Tentativa de incendiere a bunurilor din clădiri

Persoana care aprinde cu premeditare şi fără drept o substanţă sau un bun dintre cele prevăzute la art. 319, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei.

321. Provocarea naufragiului

Persoana care:

(a) cauzează intenţionat şi fără drept scufundarea sau distrugerea unei ambarcaţiuni finalizate sau nu, sau

(b) comite intenţionat şi fără drept o faptă care poate duce la pierderea sau distrugerea unei ambarcaţiuni aflate în pericol, sau

(c) cu scopul de a pune în pericol o ambarcaţiune, intervine asupra oricărui semnal luminos, far, geamandură, semn sau marcaj folosit pentru navigaţie sau expune un semnal luminos sau marcaj înşelător,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

322. Tentativa de provocare a naufragiului

Persoana care încearcă fără drept să provoace scufundarea sau distrugerea unei ambarcaţiuni finalizate sau nu sau încearcă să comită fără drept o faptă care poate duce la pierderea sau distrugerea unei ambarcaţiuni aflate în pericol, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

323. Vătămarea animalelor

Persoana care omoară, schilodeşte sau răneşte intenţionat şi fără drept un animal care poate face obiectul unui furt, săvârşeşte o faptă penală.

Dacă animalul este cal, iapă, ţap, măgar, catâr, cămilă, taur, vacă, bou, berbec, miel, miel castrat, capră sau porc sau puiul oricăruia dintre aceştia, fapta constituie crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de cinci ani.

În toate celelalte situaţii făptuitorul săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

324. Pedeapsa pentru daune provocate cu premeditare în cazuri generale şi specifice

(1) Persoana care distruge sau cauzează daune proprietăţii intenţionat şi fără drept, săvârşeşte o faptă penală, care în afara cazului în care se prevede altfel, este considerată delict, şi, dacă nu este prevăzută o altă pedeapsă, se pedepseşte cu închisoarea de doi ani sau cu amenda de maxim o mie cinci sute de euro sau cu ambele pedepse.

Prevederile art. 8 al prezentului Cod se aplică urmăririi penale începute pentru faptele prevăzute de prezentul articol, cu condiţia ca acuzatul să dovedească spre satisfacţia instanţei că pretinsa exercitare onestă a unui drept de revendicare existent s-a realizat în mod rezonabil în circumstanţele existente.

(2) Dacă bunul distrus sau deteriorat este o maşină de treierat, un utilaj agricol, o fântână sau o sursă de apă sau dacă s-a produs perforarea unui baraj, dig, perete sau uşă pentru umplerea rezervorului sau a lacului sau a morii, o plantaţie unde se află plantate, tăiate sau nu, copaci sau arbuşti cultivaţi, puieţi sau arbuşti de cultură, sau un pod, viaduct, apeduct sau o îndiguire, fapta constituie crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

(3) Dacă bunul distrus sau deteriorat este o casă sau o ambarcaţiune, in situaţia în care daunele sunt cauzate de explozia substanţei explozive, dacă:

(a) în locuinţă sau în ambarcaţiune se află vreo persoană, ori

(b) distrugerea sau vătămarea pune în pericol viaţa oricărei persoane,

făptuitorul săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă

(4) Dacă bunul distrus sau deteriorat este un testament, indiferent dacă testatorul este în viaţă sau nu, sau un registru sau un dosar autorizat sau impus conform legii pentru atestarea sau înregistrarea unui titlu de proprietate sau pentru înregistrarea naşterilor, botezurilor, căsătoriilor, deceselor sau a înmormântărilor, sau o copie a unei părţi dintr-un astfel de registru sau dosar care conform legii trebuie transmisă unui funcţionar public, făptuitorul săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

(5) În cazul unei ambarcaţiuni aflate în pericol sau naufragiate sau eşuate sau în cazul unui bun care aparţine unei astfel de ambarcaţiuni, făptuitorul săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

(6) În cazul căilor ferate sau al unei fapte în legătură cu calea ferată, făptuitorul săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

(7) În cazul documentelor îndosariate sau păstrate într-un birou public făptuitorul săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

325. Tentativa de distrugere a proprietăţii cu substanţe explozive

Persoana care plasează substanţe explozive în orice loc fără drept şi cu scopul de a distruge sau de a produce daune proprietăţii, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

326. Răspândirea bolilor infecţioase la animale

Persoana care cauzează intenţionat şi ilegal sau are legătură cu producerea sau încearcă să cauzeze răspândirea bolilor infecţioase la animale sau între animale care pot face obiectul unui furt, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

327. Mutarea pietrelor de hotar în scop fraudulos

Persoana care deplasează sau deformează intenţionat şi fără drept un obiect sau un jalon amplasat sau construit legal pentru a indica limitele oricărui teren, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

328. Daune premeditate etc. aduse jaloanelor şi bornelor de hotar topografice

Persoana care:

(a) deplasează, extinde sau strică intenţionat un jalon sau o bornă de hotar construită sau amplasată de către sau la ordinul unui departament guvernamental sau în scopurile topografiei de stat, sau

(b) având obligaţia de a repara reperul construit sau amplasat conform indicaţiilor de mai sus, omite sau refuză să îl repare, sau

(c) deformează ori deteriorează intenţionat, deplasează jalonul amplasat de persoane care intenţionează să ceară o concesiune, autorizaţie sau drept în baza legislaţiei privitoare la mine şi minerale,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei luni, instanţa putând dispune în plus plata costurilor reparaţiilor sau înlocuirii jaloanelor sau bornelor de hotar topografice şi orice topografiere necesară rezultând din acţiunea sau omisiunea persoanei culpabile.

329. Pedeapsa pentru daune etc. asupra proiectelor de cale ferată

Persoana care:

(a) provoacă intenţionat daune sau deteriorări sau împiedică orice lucrare, trecere, stradă, clădire, poartă turnantă sau de alt tip, parapet pasaj trecere, gard, maşină de cântărit, utilaj, transportator de mărfuri, remorcă, vagon, cărucior de marfă, material sau instalaţii achiziţionate pentru proiecte de cale ferată sau aparţinând acestora, sau

(b) dezrădăcinează, deplasează, strâmbă, distruge sau intervine altfel asupra unei coloane, stâlp, steag, ţăruş, linie, jalon, sau orice este înfipt înăuntru sau amplasat pe pământ, copac, piatră sau clădire sau orice alt material care aparţine proiectelor de cale ferată, sau

(c) cauzează orice tulburare sau pătrunde ilegal pe un teren, clădire sau într-un spaţiu achiziţionat pentru proiecte de cale ferată sau aparţinând acestora, sau

(d) deranjează intenţionat, intervine în sau împiedică administratorul de cale ferată sau asistenţii sau lucrătorii acestuia să îşi desfăşoare activitatea privind construcţia sau întreţinerea unei staţii,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de trei luni.

330. Ameninţarea cu incendiul etc.

Persoana care, având cunoştinţă despre conţinutul acesteia, expediază, trimite, pune în circulaţie ori participă direct sau indirect la preluarea oricărei scrisori ori document scris care ameninţă să incendieze sau să distrugă depozitul de cereale, alte clădiri, căpiţe sau o grămadă de cereale, fân, paie ori alte produse agricole, fie înăuntrul, ori sub clădire, sau o ambarcaţiune sau aeronavă ori ameninţă să găsească şi să omoare sau să schilodească ori să vatăme orice animal domestic, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

VIII. FALSUL ÎN DOCUMENTE, FALSIFICAREA DE MONEDE, CONTRAFACEREA, FAPTE PENALE SIMILARE ŞI UZURPAREA IDENTITĂŢII

Definiţii

331. Definiţia falsificării

Falsificarea reprezintă redactarea unui document contrafăcut în scop fraudulos.

332. Document

Termenul de „document” folosit în prezenta secţiune nu include referirea la marca comercială sau orice altă marcă folosită în legătură cu activităţile comerciale, chiar dacă este scrisă sau tipărită.

333. Redactarea documentelor contrafăcute

Se consideră că o persoană redactează un document contrafăcut dacă:

(a) realizează un document diferit faţă de original,

(b) modifică un document fără autorizaţie în aşa fel încât dacă modificarea ar fi fost autorizată ar schimba consecinţele documentului,

(c) în redactarea documentului include în acesta ceva fără autorizaţie care, dacă ar fi autorizat, ar schimba consecinţele documentului,

(d) semnează un document:

(i) cu numele unei persoane fără să aibă autorizaţie, indiferent dacă acest nume este acelaşi cu al celui care semnează,

(ii) cu numele unei persoane fictive pretinzând că aceasta există, indiferent dacă persoana fictivă are acelaşi nume cu cel care semnează ori nu, sau

(iii) cu numele persoanei care se prezintă ca care aparţinând altcuiva decât persoanei care semnează sau care se urmăreşte a se considera că este numele persoanei respective,

(iv) cu numele unei persoane, a cărei identitate este uzurpată de cel care semnează documentul, cu condiţia ca consecinţele documentului să depindă de identificarea persoanei care semnează documentul cu persoana care pretinde că este.

334. Intenţia de fraudă

Intenţia de fraudă poate fi presupusă, dacă la momentul redactării documentului contrafăcut a existat o persoană, confirmată sau nu, care poate fi înşelată prin documentul respectiv, şi această prezumţie nu este răsturnată de dovada că făptuitorul a luat sau intenţionează să ia măsuri pentru a împiedica frauda unei asemenea persoane în fapt sau de faptul că făptuitorul avea sau a crezut că are drepturi asupra bunului pe care îl va dobândi printr-un document contrafăcut.

Pedeapsa pentru falsificare

335. Pedeapsa generală pentru falsificare

Persoana care falsifică un document săvârşeşte o faptă penală care, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, constituie o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani, cu excepţia cazului în care, din cauza unor circumstanţe privitoare la modul de falsificare sau contrafacere, este prevăzută o altă pedeapsă.

336. Pedeapsa cu închisoarea de 14 ani

Persoana care falsifică testamente, titluri de proprietate ale unor terenuri, minute judiciare, împuterniciri, bilete bancare, cambii, bilete la ordin sau alte documente negociabile, poliţe de asigurare, cecuri bancare sau alte autorizaţii de plată a unor sume de bani de către o persoană care desfăşoară activităţi de bancher, inclusiv informaţii privind cardurile de credit, se pedepseşte cu închisoarea de paisprezece ani.

337. Pedeapsa cu închisoarea de zece ani

Persoana care falsifică documente legale sau oficiale este pasibil de zece ani de închisoare.

338. Pedeapsa cu închisoarea de şapte ani

Persoana care:

(a) falsifică timbre fiscale, sigilii sau mărci mobile, utilizate în scopuri legate de veniturile statului,

(b) fără justificare legală (pentru care îi revine sarcina probei) produce sau ştie că are în posesie tuş sau instrumente care pot fi folosite pentru a impregna acest timbru,

(c) taie, rupe sau desprinde în orice alt mod fraudulos timbrul folosită de guvernul Republicii Cipru în scopul legate de venituri pentru a o folosi în alt scop sau în altă parte,

(d) taie în mod fraudulos eticheta la care se face referire mai sus cu scopul de a o folosi în altă parte,

(e) pune în circulaţie ori plasează în mod fraudulos orice efect sau timbru menţionat mai sus, timbru fiscal sau o parte a acestuia, pe care le-a tăiat, rupt fraudulos sau nu ori l-a separat în alt fel, de orice alt efect sau de alt timbru,

(f) şterge fraudulos sau îndepărtează real sau aparent de pe un obiect timbrat numele, suma, data sau orice alt element scris pe ea, cu scopul de a folosi un alt timbru pe respectivul obiect, sau

(g) cu bună ştiinţă şi fără un motiv justificat (revenindu-i sarcina probei) se află în posesia timbrului ori a unei părţi din acesta care a fost îndepărtată fraudulos, ruptă sau desprinsă în alt mod de pe orice efect sau timbru pe care l-a desprins în mod fraudulos sau obiect timbrat de pe care a fost şters în mod fraudulos sau în alt mod, în realitate sau aparent, a fost îndepărtat orice nume, sumă, dată sau alt element sau obiect,

se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

339. Punerea în circulaţie a unor documente contrafăcute

Persoana care pune în circulaţie cu bună ştiinţă şi în mod fraudulos un document falsificat săvârşeşte o faptă penală de acelaşi fel şi supusă aceleiaşi pedepse ca şi cum ar fi falsificat documentul respectiv.

340. Punerea în circulaţie a unor documente anulate sau lipsite de autoritate

Persoana care pune în circulaţie cu bună ştiinţă în locul documentului care există şi este valabil, un document a cărei revocare, anulare sau suspendare a fost dispusă din cauza trecerii timpului sau a cărui validitate a încetat din cauza trecerii timpului, sau în urma unui deces sau a altui eveniment, săvârşeşte o faptă penală de acelaşi fel şi supusă aceleiaşi pedepse ca şi cum ar fi falsificat documentul respectiv.

341. Cauzarea validării unui document prin false aparenţe

Persoana care determină pe altcineva prin declaraţii false şi frauduloase privind natura, conţinutul sau valabilitatea documentului să semneze sau să valideze documentul, este vinovat de o faptă penală de acelaşi fel şi supusă aceleiaşi pedepse ca şi cum ar fi falsificat documentul respectiv.

342. Anularea barării cecului bancar

Persoana care:

(a) îndepărtează, modifică sau adaugă pe cecul bancar barat,

(b) cunoaşte că pune în circulaţie un cec bancar barat a cărei barare a fost ştearsă, a fost adăugată sau modificată,

cu intenţii frauduloase, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

343. Redactarea unor documente fără autoritate

Persoana care:

(a) redactează, semnează sau validează fără a avea autoritatea legală, pentru sau în numele altei persoane autorizate sau orice document sau înscris,

(b) pune în circulaţie cu bună ştiinţă orice document redactat, semnat sau validat de altcineva conform celor de mai sus,

cu intenţii frauduloase, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

344. Revendicarea unui bun pe baza unui testament fals

Persoana care asigură transmiterea proprietăţii sau plata pentru sine sau pentru altcineva a unei sume de bani în baza unui testament sau documente legalizate desemnând un legatar al moştenirii, care au fost acordate pe baza unui testament falsificat, ştiind că acel document este falsificat sau pe baza ori în funcţie de validarea testamentară sau a documentelor de desemnare a unui legatar al moştenirii, care s-a bazat pe dovezi false, cunoscând faptul că bunul transmis a fost obţinut în acest mod, săvârşeşte o faptă penală de acelaşi tip şi care se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca şi autorul falsificării documentului prin care s-a asigurat transmiterea moştenirii sau efectuarea plăţii.

345. Achiziţia de bilete bancare falsificate

Persoana care cumpără sau primeşte de la altcineva sau are în posesie fără autoritate legală sau justificare pentru care îi revine sarcina probei, bancnote falsificate, completate sau nu, ştiind că sunt falsificate, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

346. Falsificarea ordinelor de plată emise de o autoritate publică

Funcţionarul public care, cu bună-ştiinţă şi cu premeditare, emite sau transmite altcuiva un ordin de plată pentru a fi achitat de o autoritate publică pentru o sumă mai mare sau mai mică decât cea la care are dreptul persoana în numele căreia este emis ordinul, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

347. Falsificarea registrului sau arhivei

Persoana care are în păstrare faptică registrul sau arhiva, ţinute în baza unei autorităţi legale, cu bună ştiinţă permite înregistrarea care cu privire la un element esenţial ştie că este falsă, este vinovat de o infracţiune şi pasibil de şapte ani de închisoare.

Infracţiuni cu privire la monedă

348. Definiţie

În art. 348-356 (inclusiv):

- termenul „în circulaţie” privitor la monedă înseamnă că aceasta este folosită legal ca metodă de plată în cadrul Republicii Cipru,

- termenul „contrafăcută” defineşte o monedă falsă dar similară sau făcută special să semene sau să fie considerată autentică şi include monedă autentică fabricată sau modificată pentru a fi considerată de valoare mai mare.

349. Falsificarea banilor

Persoana care contraface sau încearcă să contrafacă monedă săvârşeşte o crimă.

Dacă fapta penală a fost comisă în legătură cu moneda aflată în circulaţie fapta se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Dacă fapta penală a fost comisă în legătură cu o monedă străină sau cu obligaţiuni emise de alt stat, fapta se pedepseşte cu şapte ani de închisoare.

350. Acte pregătitoare privind contrafacerea de monedă

Persoana care:

(a) poleieşte cu aur sau cu argint o bucată de metal de mărime sau formă potrivită pentru tăierea monedei, cu scopul de a fabrica monede de aur sau argint contrafăcute,

(b) dă unei bucăţi de metal forma sau mărimea potrivită pentru a fi tăiată cu uşurinţă din acesta o monedă falsificată în scopul realizării din aceasta a unei asemenea monede,

(c) fără autoritate sau justificare legală (pentru care îi revine sarcina probei):

(i) cumpără, vinde, primeşte, plăteşte sau deţine bani falşi la un preţ mai mic decât acesta sau evident intenţionează să sugereze sau să declare că a înfăptuit oricare din faptele de mai sus,

(ii) aduce pe teritoriul Republicii Cipru sau primeşte bani falşi, ştiind că sunt falşi,

(iii) produce sau repară sau începe sau se pregăteşte să producă sau să repare monede sau are în posesie o ştampilă sau o matriţă adaptată astfel încât să semene cu ambele sau cu fiecare sau cu o parte din fiecare faţă a monedei, ştiind că ştampila sau matriţa este adaptată în acest fel,

(iv) produce sau repară sau începe sau se pregăteşte să producă sau să repare sau are în posesie o unealtă, un instrument sau un utilaj care este adaptat şi proiectat pentru a fi utilizat în marcarea suprafeţei externe periferice a monedei cu puncte sau forme similare în mod evident circumferinţei unei monede, ştiind că este adaptat şi destinat a fi folosit astfel,

(v) produce sau repară sau începe ori se pregăteşte să producă sau să repare sau are în posesie un tipar de tăiere a monedei sau o unealtă, un instrument sau un utilaj care este adaptat pentru tăierea bucăţilor rotunjite din fâşii de aur, argint sau alt metal, ştiind că tiparul, unealta sau dispozitivul sunt folosite sau destinate folosirii la fabricarea de bani falşi,

săvârşeşte o crimă.

Dacă fapta penală a fost comisă în legătură cu moneda aflată în circulaţie fapta se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Dacă fapta penală a fost comisă în legătură cu moneda străină suverană sau emisă de un alt stat fapta se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

351. Reducerea dimensiunilor

Persoana care procesează monedele de aur sau de argint aflate în circulaţie în aşa fel încât să le reducă greutatea, cu scopul de a obţine un folos în urma acestui proces, astfel încât să fie posibil să fie considerată aceasta ca fiind din aur sau argint săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

352. Deţinerea de fragmente

Persoana care deţine sau dispune în mod ilegal de pilitură ori fragmente de aur sau de argint ori de aur sau argint sub formă de lingouri, praf, soluţie sau în orice altă formă obţinută din manipularea aurului sau a argintului în aşa fel încât să le scadă greutatea şi ştiind că au provenit din această procedură, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de maxim şapte ani.

353. Punerea monedelor contrafăcute în circulaţie

Persoana care pune în circulaţie bani falşi, ştiind că sunt falşi, săvârşeşte un delict.

Dacă fapta penală a fost comisă în legătură cu moneda aflată în circulaţie fapta se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Dacă fapta penală a fost comisă în legătură cu moneda străină suverană sau emisă de un alt stat, se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

354. Punerea repetată în circulaţie a monedelor false

Persoana care:

(a) pune în circulaţie bani falşi, ştiind că sunt falşi, şi în timpul acesta deţine orice altă monedă contrafăcută în circulaţie,

(b) pune în circulaţie bani falşi, ştiind că sunt falşi şi în aceeaşi zi sau într-una dintre următoarele zece zile pune în circulaţie orice altă monedă contrafăcută ştiind că este contrafăcută,

(c) deţine trei sau mai multe piese de monedă contrafăcută ştiind că sunt contrafăcute, pentru a pune în circulaţie oricare dintre acestea,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de trei ani.

355. Punerea în circulaţie a monedei străine sau a unui metal

Persoana care, în scopuri frauduloase, pune în circulaţie ca monedă aflată în circulaţie:

(a) o monedă care nu este în circulaţie, sau

(b) un metal sau o bucată de metal de forma monedei sau de o formă diferită, care are o valoare mai mică decât moneda aflată în circulaţie drept care este folosită,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

356. Exportul monedei contrafăcute

Persoana care scoate din Republica Cipru sau plasează într-o ambarcaţiune sau vehicul cu scopul de a exporta din Republica Cipru, fără autoritatea sau justificarea legală, pentru care îi revine sarcina probei, orice monedă falsă, ştiind că este contrafăcută, săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Timbre contrafăcute

357. Deţinerea tuşului utilizat în falsificarea timbrelor

Persoana care, fără a avea autoritatea sau justificarea legală, pentru care îi revine sarcina probei:

(a) produce, repară sau începe să ori iniţiază acte pregătitoare pentru a produce, repara sau folosi sau care ştie că are în posesie articole, vopsea, plăcuţe sau instrumente potrivite pentru a crea amprente care simulează obiectul creat cu vopsea, placă ori instrumente folosite în fabricarea timbrului, fix sau mobil, care au fost utilizate în scopuri legate de colectarea veniturilor publice ori pentru departamentul de comunicaţii poştale şi telefonice în interiorul Republicii Cipru sau într-o ţară străină sau astfel încât să producă pe hârtie cuvinte, numere sau forme, litere, semne sau linii similare celor folosite pe hârtia furnizată special pentru acest scop de către autoritatea competentă, sau

(b) ştie că deţine sau este în posesia hârtiei sau a altui material care au în conţinutul lor tipărituri efectuate cu vopseaua specifică, ori plăcuţe, instrumente sau hârtie care conţin cuvinte, numere sau forme, litere, semne sau linii ca cele menţionate mai sus,

săvârşeşte o crimă şi se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

358. Hârtie şi tuş pentru fabricarea timbrelor

Persoana care, fără a avea autoritatea sau justificarea legală pentru care îi revine sarcina probei:

(a) produce sau începe ori se pregăteşte să producă sau foloseşte în scopuri poştale ori are în posesie sau deţine imitaţii ori copii pe hârtie sau alt material al oricărui timbru folosit ca reprezentare a unei taxe poştale de orice valoare în Republica Cipru sau într-o ţară străină, sau

(b) produce sau repară sau începe ori se pregăteşte să producă, să repare sau să folosească sau are în posesie articole, vopsea, foi, instrumente sau materiale pentru fabricarea unei asemenea imitaţii sau reprezentări,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an sau cu amenda de o mie de euro, timbrele, însemnele şi orice alt obiect menţionat mai sus care sunt găsite în posesia sa fiind confiscate.

În sensul prezentului articol, sumele manifeste pentru titluri poştale ale oricărei ţări se presupune că sunt folosite oficial în scopuri poştale în această ţară până la proba contrară.

359. Deţinerea unei plăcuţe sau a instrumentelor folosite pentru realizarea de sigilii

Persoana care fără a avea autoritatea sau justificarea legală pentru care îi revine sarcina probei:

(a) produce sau repară sau începe sau se pregăteşte să producă, să repare sau ştie că are în posesie plăcuţa sau instrumentul potrivit pentru a crea amprente care simulează obiectul creat de placă sau instrumentul folosit în fabricarea sigiliului fix sau mobil, care au fost utilizate în scopuri legate de instituţia publică sau de şeful comunităţii din sat, de autoritatea publică, funcţionarul certificator sau de orice persoană desemnată în mod obişnuit conform legii să folosească un sigiliu, sau potrivite să producă în interiorul sau pe hârtie cuvinte, numere sau forme, semne sau linii similare celor folosite în interiorul sau pe hârtia furnizată special pentru acest scop de către autoritatea competentă, sau

(b) ştie că are în posesie sau deţine hârtie sau alt material care are imprimată placa sau instrumentul ori hârtia care conţine sau are pe ea astfel de cuvinte, numere sau forme, litere, semne sau linii menţionate mai sus,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an sau cu amenda de o mie de euro.

Uzurparea identităţii

360. Falsul privind identitatea

Persoana care, îşi arogă identitatea altei persoane, aflate sau nu în viaţă, cu scopul de a înşela pe cineva, săvârşeşte un delict.

Dacă făptuitorul este o persoană care are un drept cu privire la un anumit bun în baza unui testament sau în baza legii şi comite fapta penală în scopul de a obţine bunul sau posesia asupra acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

361. Recunoaşterea falsă a documentelor, obligaţiilor etc.

Persoana care identifică, fără a avea autoritatea sau justificarea legală (pentru care îi revine sarcina probei), orice fel de obligaţie sau document în numele unei alte persoane, în faţa instanţei sau a oricărei persoane autorizate legal să accepte o asemenea recunoaştere, săvârşeşte un delict.

362. Uzurparea identităţii persoanei numite în certificat

Persoana care pune în circulaţie un document emis unei alte persoane în baza unei autorităţi legale şi care certifică faptul că persoana deţine calificările recunoscute în conformitate cu legea sau că deţine orice funcţie ori că are dreptul să practice o profesie sau o ocupaţie ori că deţine un drept sau privilegiu sau un anumit grad ori poziţie şi se prezintă în mod fals ca fiind persoana numită în document, săvârşeşte o faptă penală de acelaşi fel şi se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca şi cum ar fi falsificat documentul.

363. Împrumutarea etc. certificatului pentru uzurparea identităţii

Persoana căreia i-a fost emis în baza unei autorităţi legale documentul care certifică faptul că deţine calificările recunoscute în conformitate cu legea sau că deţine orice funcţie sau că are dreptul să practice o profesie sau o ocupaţie sau că are un drept sau privilegiu sau că deţine un anumit grad sau poziţie şi care vinde, dă sau împrumută documentul unei alte persoane cu intenţia ca aceasta sau altă persoană să se prezinte ca fiind persoana numită în document, săvârşeşte un delict.

364. Uzurparea identităţii persoanei numite în certificatul de bună purtare

Persoana care a primit un certificat de bună purtare şi îl dă altcuiva cu scopul de a obţine un loc de muncă, săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu închisoarea de un an.

365. Împrumutarea etc. unui certificat de bună purtare pentru uzurparea identităţii

Persoana căreia i-a fost înmânat documentul prevăzut în art. 364 şi care îl dă, îl vinde sau îl împrumută altei persoane cu scopul ca respectiva persoană să îl folosească pentru a obţine un loc de muncă, săvârşeşte un delict.

IX. TENTATIVA ŞI COMPLICITATEA
ÎN SĂVÂRŞIREA DE INFRACŢIUNI

Tentativa

366. Definiţia tentativei

Dacă o persoană care intenţionează să comită o faptă penală începe să îşi pună în aplicare intenţia prin mijloace care sunt necesare realizării respectivei infracţiuni şi îşi manifestă intenţia printr-o faptă evidentă dar nu într-o măsură în care să comită o faptă penală, fapta se consideră tentativă.

Este irelevant, cu excepţia pedepsei, dacă făptuitorul a înfăptuit orice acţiune necesară din partea sa pentru consumarea faptei penale sau dacă realizarea integrală a intenţiei sale a fost împiedicată de fapte independente de voinţa sa ori dacă a renunţat voluntar la realizarea intenţiei sale.

Este irelevant dacă din motive necunoscute făptuitorului realizarea infracţiunii a fost imposibilă obiectiv.

367. Tentativa de a comite infracţiuni

Tentativa de a comite o crimă sau un delict constituie un delict, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.

368. Pedeapsa pentru tentativa de comitere a anumitor crime

Persoana care încearcă să comită o crimă care se pedepseşte cu moartea sau cu închisoarea de zece ani sau mai mare, cu sau fără aplicarea unei alte pedepse, săvârşeşte o crimă şi, în cazul în care nu este prevăzută altă pedeapsă, se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani.

369. Omiterea împiedicării unei infracţiuni

Persoana care, ştiind că o altă persoană plănuieşte să comită sau comite o infracţiune şi care omite să folosească toate mijloacele necesare pentru a preveni comiterea sau finalizarea acesteia, săvârşeşte un delict.

370. Instigarea la comiterea unei infracţiuni

Persoana care determină sau încearcă să determine o altă persoană să comită o faptă penală, indiferent dacă cealaltă persoană acceptă sau nu comiterea acesteia, săvârşeşte:

(a) o crimă, dacă fapta penală la care s-a instigat constituie o crimă şi, în cazul în care nu este prevăzută altă pedeapsă, se pedepseşte cu închisoarea de şapte ani dacă pentru acea infracţiune se prevede pedeapsa maximă sau cu închisoarea de şapte ani dacă se prevede o pedeapsă mai mică;

(b) un delict, dacă fapta penală la care s-a instigat constituie un delict şi, în cazul în care nu este prevăzută altă pedeapsă, se pedepseşte cu închisoarea de doi ani dacă pentru acea infracţiune se prevede pedeapsa maximă sau cu închisoarea de doi ani dacă se prevede o pedeapsă mai mică.

Complotul

371. Complotul pentru comiterea unei crime

Persoana care complotează cu altă persoană pentru a comite o crimă sau a săvârşi o faptă în orice parte a lumii care, dacă ar fi fost săvârşită în Republica Cipru, ar constitui o crimă, şi care constituie o faptă pedepsită de legea penală conform legislaţiei în vigoare în locul în care se intenţionează a fi săvârşită, săvârşeşte o crimă şi, în cazul în care nu se prevede o
altă pedeapsă, se pedepseşte cu închisoarea de maxim şapte ani dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru acea faptă este închisoarea de şapte ani sau mai mică.

372. Complotul pentru comiterea unui delict

Persoana care complotează cu altcineva pentru a comite un delict sau care a săvârşi o faptă în orice parte a lumii care, dacă ar fi fost săvârşită în Republica Cipru, ar constitui un delict, şi care constituie o faptă pedepsită de legea penală conform legislaţiei în vigoare în locul în care se intenţionează a fi săvârşită, săvârşeşte un delict.

373. Alte forme de complot

Persoana care complotează cu altă persoană pentru a atinge oricare dintre următoarele scopuri:

(a) să prevină sau să împiedice intrarea în vigoare a oricărei legi sau a unui decret al Consiliului de Miniştri, sau

(b) să provoace prejudicii unei persoane sau reputaţiei sale sau să scadă valoarea bunurilor acesteia, sau

(c) să prevină sau să împiedice lichidarea liberă şi legală a proprietăţii de către proprietar la valoarea sa justă,

(d) să dăuneze profesiei sau ocupaţiei unei persoane,

(e) să prevină sau să împiedice activitatea liberă şi legitimă a unei persoane în afaceri, profesie sau ocupaţie cu fapte care, dacă ar fi săvârşite de o singură persoană, ar constitui o faptă penală, sau

(f) să atingă un scop legitim prin mijloace ilegale,

săvârşeşte un delict.

X. FAPTE PENALE DE GRAVITATE REDUSĂ

374. O varietate de fapte penale

Persoana care, cu intenţie:

(a) împiedică trecerea liberă într-un mijloc de transport în comun sau un spaţiu public prin amplasarea unor materiale sau altor obiecte,

(b) amplasează sau lasă într-un pasaj sau spaţiu public deşeuri sau gunoi care emană sau care au scopul de a emana mirosuri neplăcute,

(c) omite să instaleze pe timpul nopţii un felinar sau o lumină pe o ridicătură de pământ, pietre sau alte materiale sau într-o curte sau lângă ţeavă de drenaj sau alte excavaţii atunci când execută lucrări de reparaţii în mod legal într-un pasaj sau spaţiu public,

(d) aruncă gunoi sau alte obiecte într-un pasaj sau spaţiu public astfel încât să cauzeze daune sau neplăcere trecătorilor,

(e) dacă i se ordonă în scris de către Prefect să repare sau să demoleze o clădire sau construcţie de orice fel care este în ruine sau într-o situaţie periculoasă, neglijează sau omite să o facă,

(f) neglijează sau omite să cureţe sau să repare un furnal sau un horn într-un atelier sau într-o fabrică unde se foloseşte foc,

(g) aprinde artificii într-un pasaj sau un spaţiu public cu intenţia de a cauza prejudicii sau neplăcere altora,

(h) trage cu arma în oraş, sat sau altă zonă rezidenţială,

(i) refuză să accepte la valoare nominală monede de metal sau hârtie care circulă în Republica Cipru,

săvârşeşte o faptă care atrage răspunderea penală şi se pedepseşte cu amenda de maxim de două zeci şi cinci de euro.

Notă:

Intrarea în vigoare a legii curente

(1) Sub rezerva prevederilor alin. (2), prezenta lege intră în vigoare de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Cipru.

(2) Prevederile art. 2 lit. (b) se aplică de la data stabilită de Consiliul de Miniştri pentru comunicarea în Monitorul Oficial al Republicii Cipru.

Aplicarea prezentei legi

Prezenta lege nu se aplică infracţiunilor pentru care urmărirea penală a început înaintea intrării ei în vigoare.