Codul penal al Republicii Cehe

Tudorel TOADER

Codul penal a fost adoptat prin Legea din 8 ianuarie 2009 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

Codul este structurat pe trei părţi: Partea I. Partea generală, art. 1-139; Partea a II-a. Partea specială, art. 140-418 şi Partea a III-a, art. 419-421, cuprinzând dispoziţii finale şi tranzitorii.

Partea întâi. Partea generală (art. 1-139)

Particularităţi în raport de Codul penal român.

Principiile generale au conţinut asemănător celor din legislaţia penală română.

Principiul înmatriculării face ca natura penală a unei fapte săvârşite în afara teritoriului Republicii Cehe, la bordul unei nave, aeronave sau al altui mijloc de transport aerian, sub pavilion ceh sau înregistrată în Republica Cehă, să se judece în conformitate cu legea Republicii Cehe.

Infracţiunile se împart în contravenţii şi delicte. Contravenţiile sunt toate infracţiunile săvârşite din neglijenţă şi infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care Codul penal stipulează o pedeapsă cu închisoarea de maximum cinci ani. Delictele sunt toate infracţiunile care nu sunt clasificate drept contravenţii de Codul penal.

Conduita care conduce în mod iminent la săvârşirea unei infracţiuni, pusă în aplicare de făptuitor cu intenţia de a comite respectiva infracţiune, se consideră tentativă de săvârşire a infracţiunii, cu excepţia cazului în care infracţiunea este săvârşită.

Persoana care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani la momentul săvârşirii unei infracţiuni nu răspunde penal.

Nu constituie infracţiune fapta săvârşită de către cei care acţionează cu acordul persoanei vătămate, care este pe deplin capabilă să decidă în privinţa intereselor sale afectate de o astfel de faptă. Consimţământul trebuie acordat înaintea sau în timpul executării faptei.

Nu constituie infracţiune fapta săvârşită de către cei care, în conformitate cu informaţiile pe care le au la dispoziţie la momentul deciziei privind modul în care vor acţiona, execută o activitate benefică social, în îndeplinirea atribuţiilor pe care le au conform contractului de muncă, profesiei, postului sau funcţiei deţinute, prin care periclitează sau încalcă un interes protejat de Codul penal, cu excepţia cazului în care rezultatul benefic social ar fi putut fi obţinut altfel.

În cazul în care instanţa condamnă un infractor pentru două sau mai multe infracţiuni concurente, instanţa poate impune o pedeapsă a cărei durată se extinde cu o treime, însă limita superioară a duratei pedepsei finale cu închisoarea nu poate depăşi douăzeci de ani, iar în cazul în care se dispune o pedeapsă cu închisoare excepţională, între douăzeci şi treizeci de ani, aceasta nu va depăşi treizeci de ani.

În cazul în care instanţa hotărăşte renunţarea la aplicarea pedepsei, se va considera că făptuitorul nu a fost condamnat.

Instanţa poate renunţa condiţionat la aplicarea pedepsei şi dispune supravegherea unui făptuitor, în cazul în care consideră că este necesară supravegherea conduitei acestuia pe durata termenului de supraveghere.

Supravegherea desemnează contactul personal periodic al făptuitorului cu un ofiţer al Serviciului de Probaţiune şi Mediere (denumit în continuare „ofiţer de probaţiune”), cooperarea la întocmirea şi punerea în aplicare a programului de supraveghere pe parcursul perioadei de probă şi monitorizarea respectării condiţiilor impuse făptuitorului de instanţă sau prevăzute prin lege.

Ofiţerul de probaţiune are obligaţia de a asigura supravegherea făptuitorului în conformitate cu programul de probaţiune, de a-l sprijini pe acesta şi de a urma instrucţiunile judecătorului privind supravegherea, şi de a se asigura că făptuitorul duce o viaţă cinstită. Ofiţerul de probaţiune are obligaţia de a actualiza periodic planul de probaţiune, în funcţie de rezultatele supravegherii şi de circumstanţele personale, familiale şi de altă natură ale făptuitorului.

Instanţa poate dispune următoarele pedepse pentru infracţiunile comise: pedeapsa cu închisoarea; arestul la domiciliu; serviciul în folosul comunităţii; confiscarea proprietăţii; pedeapsa pecuniară; confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare; interzicerea unei activităţi; interzicerea accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale; retragerea titlurilor de onoare sau a decoraţiilor; degradarea militară; expulzarea.

În cazul în care Codul penal prevede mai multe pedepse pentru o faptă penală, fiecare dintre aceste pedepse poate fi impusă separat sau se pot impune mai multe pedepse, concomitent.

Arestul la domiciliu, serviciul în folosul comunităţii, pedeapsa pecuniară, interzicerea accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, expulzarea şi interzicerea şederii pot fi impuse şi individual, chiar dacă Codul penal nu prevede o astfel de pedeapsă pentru o anumită infracţiune.

Instanţa va decide transferul condamnatului într-o închisoare cu regim mai uşor, în cazul în care conduita acestuia şi modul în care îşi duce la îndeplinire obligaţiile oferă temeiuri pentru a considera că transferul va contribui la îndreptarea acestuia.

Instanţa poate impune o pedeapsă de arest la domiciliu cu durata de până la doi ani atunci când condamnă făptuitorul unei infracţiuni minore, cu condiţia să se poată considera în mod rezonabil că o astfel de pedeapsă este suficientă, în raport cu infracţiunea săvârşită şi persoana şi împrejurările făptuitorului, eventual în paralel cu altă pedeapsă, şi ca făptuitorul să promită în scris că în perioada respectivă de timp nu va părăsi incinta adresei specificate şi va coopera pentru efectuarea controalelor.

Arestul la domiciliu poate fi impus ca pedeapsă unică, dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului nu se consideră necesară impunerea altei pedepse.

Atunci când condamnă făptuitorul pentru o infracţiune minoră, instanţa poate impune o pedeapsă presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii; serviciul în folosul comunităţii poate fi impus ca pedeapsă individuală, dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii şi cu persoana şi relaţiile făptuitorului, nu este necesară impunerea unei alte pedepse. Instanţa poate impune prestarea serviciilor în folosul comunităţii cu durata între 50 şi 300 de ore.

În raport cu împrejurările cauzei şi relaţiile făptuitorului, instanţa poate impune pedeapsa confiscării proprietăţii, în cazul pronunţării pedepsei excepţionale cu închisoarea sau al unui delict deosebit de grav prin care făptuitorul a dobândit sau a încercat să dobândească foloase patrimoniale.

Confiscarea proprietăţii afectează întreaga proprietate a unui făptuitor sau numai o proporţie a acesteia, desemnată de instanţă. Cu toate acestea, confiscarea nu se aplică mijloacelor şi bunurilor necesare satisfacerii necesităţilor de trai ale condamnatului şi persoanelor pe care acesta are obligaţia legală de a le sprijini.

Instanţa poate impune o pedeapsă pecuniară dacă făptuitorul a obţinut ori a încercat să obţină, pentru sine sau pentru altul, foloase materiale prin săvârşirea unei infracţiuni.

Pedeapsa pecuniară va fi impusă în tranşe zilnice, în cuantum de minimum 20 şi maximum 730 tranşe zilnice integrale. Cuantumul unei tranşe zilnice este de minimum 100 CZK şi maximum 50.000 CZK.

Instanţa poate impune pedeapsa interzicerii unei activităţi pentru o perioadă de unul până la zece ani, în cazul în care făptuitorul săvârşeşte o infracţiune legată de această activitate.

Instanţa poate impune pedeapsa interzicerii şederii de la unul la zece ani pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, dacă acest lucru este necesar pentru protejarea ordinii publice, vieţii de familie, sănătăţii, moralităţii sau proprietăţii, în raport cu modul de trai anterior al făptuitorului şi cu locul şi momentul săvârşirii faptei; interzicerea şederii nu se poate aplica pentru locul de reşedinţă permanentă al făptuitorului. Pedeapsa interzicerii şederii constă în interdicţia de a locui într-un anumit loc sau district pe parcursul duratei executării acestei pedepse; va fi necesară obţinerea unei autorizaţii pentru şederea temporară într-un astfel de loc sau district, pentru motive personale urgente.

Este de observat şi sfera de cuprindere a funcţionarului public, o sferă foarte cuprinzătoare.

Funcţionarul public este: un judecător; un procuror; preşedintele Republicii Cehe; un membru al Parlamentului sau un senator al Republicii Cehe, un membru al guvernului sau o altă persoană care deţine o funcţie într-un alt organism public; un membru al unui consiliu orăşenesc sau un reprezentant al autorităţilor locale, administraţiei publice sau al unui alt organism al unei autorităţi publice; un membru al forţelor armate sau al trupelor de securitate sau un agent de poliţie al poliţiei locale; un executor judecătoresc aflat în exerciţiul atribuţiilor profesionale rezultate conform unei măsuri dispuse de un judecător sau de un procuror; un notar public aflat în exerciţiul atribuţiilor profesionale în procedurile de moştenire sau de comisar judiciar; un arbitru financiar; o persoană fizică, desemnată de ocolul silvic, autoritatea însărcinată cu protecţia naturii, controlul vânătorii şi pescuitului, aflată în exerciţiul îndeplinirii sarcinilor încredinţate de stat sau de comunitate şi utilizând competenţele conferite în acest sens.

Partea a doua. Partea specială (art. 140-418)

Vătămarea sănătăţii din motive scuzabile constă în fapta persoanei care provoacă cu intenţie vătămarea sănătăţii altei persoane din cauza unei tulburări profunde cauzate de teamă, şoc, confuzie sau o altă stare mentală scuzabilă sau ca rezultat al unui comportament anterior condamnabil al victimei, şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea de până la un an.

Răspândirea bolilor umane contagioase constă în fapta persoanei care provoacă sau sporeşte pericolul de a importa ori răspândi o boală umană contagioasă şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea, la interzicerea activităţii sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Guvernul va stabili prin act normativ definiţia bolilor umane contagioase.

Întreruperea ilegală a cursului sarcinii este sancţionată de legea penală, indiferent dacă se săvârşeşte cu sau fără consimţământul femeii însărcinate.

Este sancţionată de legea penală fapta constând în prelevarea ţesuturilor sau organelor şi efectuarea unui transplant contra cost.

Încredinţarea unui copil altei persoane constă în fapta persoanei care, pentru o contraprestaţie, încredinţează un copil altcuiva cu scopul adopţiei sau alt scop asemănător.

Persecutarea constând în fapta persoanei care obligă pe o altă persoană, abuzând de suferinţa sau dependenţa acesteia, să acţioneze, să nu acţioneze sau să sufere ceva va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la interzicerea activităţii.

Utilizarea ilegală a datelor personale constă în fapta persoanei care, chiar şi din culpă, publică, comunică, pune la dispoziţie, prelucrează sau sustrage, în mod ilegal, date personale colectate despre o altă persoană în relaţie cu exercitarea unei competenţe publice şi, prin aceasta, aduce gravă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vizate de datele colectate şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la interzicerea activităţii.

Calomnia este fapta prevăzută de legea penală constând în fapta persoanei care face declaraţii false despre altcineva, capabile să ameninţe semnificativ reputaţia sa în rândul altor cetăţeni, în special să îi aducă prejudicii la locul de muncă, să îi tulbure relaţiile de familie sau să provoace alte prejudicii grave, şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea.

Calomnia este mai gravă dacă este comisă prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace.

Neglijarea obligaţiei de întreţinere constă în fapta persoanei care, chiar şi din culpă, nu îşi îndeplineşte obligaţia legală de întreţinere, pentru o perioadă care depăşeşte patru luni.

Impunitatea minorului pentru fapte privind viaţa sexuală. Minorul care solicită o recompensă financiară, beneficii sau avantaje pentru a întreţine un act sexual, masturbare, expunere indecentă sau alt comportament comparabil nu răspunde penal pentru o astfel de faptă, nici măcar în calitate de instigator şi co-autor.

Eludarea impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii asemănătoare constă în fapta persoanei care eludează plata unui impozit, a taxelor vamale, a contribuţiilor la asigurările sociale, la asigurările de şomaj, a contribuţiilor la asigurarea contra accidentelor, a contribuţiilor la asigurările de sănătate sau a altor contribuţii asemănătoare ori eludează plata oricăror astfel de obligaţii şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la interzicerea activităţii.

Încălcarea obligaţiei de informare în proceduri fiscale constă în fapta persoanei care nu respectă obligaţia legală de a informa administraţia fiscală şi astfel periclitează calcularea la timp şi periodică a cuantumului impozitelor datorate sau al accizelor cuvenite şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau interzicerea activităţii.

Încălcarea normelor privind etichetarea şi elementele etichetelor aplicate bunurilor constă în fapta persoanei care foloseşte etichete, elemente de siguranţă sau alte elemente pentru etichetarea bunurilor în scopuri fiscale de o manieră contrară altor acte normative, cu intenţia de a produce prejudicii altuia sau de a câştiga foloase necuvenite pentru sine sau altul, sau în fapta persoanei care, contrar altor acte normative, importă, stochează, transportă sau pune în circulaţie bunuri fără etichetă, elemente de siguranţă sau alte elemente pentru etichetarea bunurilor în scopuri fiscale, şi care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau interzicerea activităţii.

Maltratarea animalelor constă în fapta persoanei care maltratează un animal prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite, în mod public sau într-o zonă accesibilă publicului, persoană care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea, la interzicerea activităţii sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Omisiunea din culpă de îngrijire a animalelor constă în fapta persoanei care, din culpă gravă, omite să asigure îngrijirea necesară a unui animal pe care îl deţine sau îl are în îngrijire, provocând astfel consecinţe permanente asupra sănătăţii animalului sau moartea acestuia, persoană care va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea, la interzicerea activităţii sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

CODUL PENAL AL REPUBLICII CEHE 1)

PARTEA ÎNTÂI

PARTEA GENERALĂ

Capitolul I

Limitele de aplicare a legii penale

Diviziunea 1

Constituie infracţiune numai faptele prevăzute de legea penală

Secţiunea 1. Neretroactivitatea legii penale

Constituie infracţiune numai fapta astfel prevăzută de lege înaintea săvârşirii sale.

Diviziunea 2

Aplicarea legii penale în timp

Secţiunea 2. Natura penală a faptei şi momentul săvârşirii acesteia

(1) Natura penală a faptei se judecă potrivit legii în vigoare la momentul săvârşirii acesteia; fapta se va judeca în conformitate cu o lege ulterioară numai dacă aceasta este o lege mai favorabilă pentru făptuitor.

(2) În cazul în care legea se modifică pe parcursul săvârşirii faptei, se aplică legea în vigoare la momentul încetării conduitei prin care a fost săvârşită fapta.

(3) În cazul adoptării unor modificări ulterioare aduse legii în vigoare la momentul încetării conduitei prin care a fost săvârşită fapta, se aplică legea mai favorabilă.

(4) Fapta este săvârşită la momentul în care a acţionat făptuitorul sau complicele acestuia sau, în cazul neglijenţei, la momentul în care ar fi avut obligaţia să acţioneze. Nu este relevant când s-au materializat consecinţele sau când ar fi trebuit să se materializeze.

Secţiunea 3. Aplicabilitatea legii în vigoare la momentul pronunţării hotărârii

(1) Împotriva făptuitorului se poate pronunţa numai o pedeapsă prevăzută de legea în vigoare la momentul pronunţării hotărârii privind infracţiunea penală.

(2) Măsurile asigurătorii se dispun în conformitate cu legea în vigoare la momentul adoptării acelor măsuri asigurătorii.

Diviziunea 3

Aplicarea legii penale în spaţiu

Secţiunea 4. Principiul teritorialităţii

(1) Natura penală a faptei săvârşite pe teritoriul Republicii Cehe se judecă în conformitate cu legea Republicii Cehe.

(2) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul Republicii Cehe

a) dacă infractorul a săvârşit fapta, parţial sau total, pe acest teritoriu, chiar dacă încălcarea sau periclitarea unui interes protejat prin legea penală s-a produs ori ar fi trebuit să se producă, parţial sau total, în străinătate sau

b) dacă infractorul a încălcat ori a periclitat un interes protejat prin legea penală sau dacă o astfel de consecinţă ar fi trebuit să se producă, chiar şi numai parţial, pe acest teritoriu, chiar dacă fapta a fost săvârşită în străinătate.

(3) Participarea se consideră săvârşită pe teritoriul Republicii Cehe,

a) dacă fapta infractorului a fost săvârşită pe acest teritoriu; care va fi stabilit prin analogie cu prevederile sub-secţiunii (2), sau

b) dacă complicele la fapta săvârşită în străinătate a acţionat parţial pe teritoriul Republicii Cehe.

(4) Dacă complicele a acţionat pe teritoriul Republicii Cehe, pentru participarea sa se aplică legea Republicii Cehe, indiferent dacă fapta infractorului este considerată infracţiune sau nu în străinătate.

Secţiunea 5. Principiul înmatriculării

Natura penală a unei fapte săvârşite în afara teritoriului Republicii Cehe, la bordul unei nave, aeronave sau al altui mijloc de transport aerian, sub pavilion ceh sau înregistrată în Republica Cehă, se judecă în conformitate cu legea Republicii Cehe. Locul săvârşirii unei astfel de fapte se stabileşte conform prevederilor secţiunii 4 (2) şi (3).

Secţiunea 6. Principiul personalităţii

În judecarea naturii penale a unei fapte săvârşite în străinătate de un cetăţean al Republicii Cehe sau de un apatrid căruia i s-a acordat drept de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe se aplică legea Republicii Cehe.

Secţiunea 7. Principiul protecţiei şi principiul universalităţii

(1) Legea Republicii Cehe se aplică pentru judecarea naturii penale a faptelor de tortură şi alte tratamente crude şi inumane (Secţiunea 149), falsificare de monede (Secţiunea 233), punere în circulaţie de valori falsificate (Secţiunea 235), fabricarea şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori (Secţiunea 236), emiterea frauduloasă de monedă (Secţiunea 237), subminarea Republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), sabotaj (Secţiunea 314), spionaj (Secţiunea 316), utilizare a violenţei împotriva unei autorităţi publice (Secţiunea 323), violenţa împotriva unui funcţionar public (Secţiunea 325), falsificarea ori alterarea înscrisurilor oficiale (Secţiunea 348), participare la grupuri infracţionale conform secţiunii 361 (2) şi (3), genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), apartheid şi discriminare a unor categorii de persoane (Secţiunea 402), pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă (Secţiunea 411), cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutare a populaţiei (Secţiunea 413), jaf în zona de operaţii militare (Secţiunea 414), utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat (Secţiunea 415), utilizare fără drept a steagului şi a armistiţiului (Secţiunea 416) şi vătămare a unui conciliator (Secţiunea 417), chiar dacă o astfel de infracţiune a fost săvârşită în străinătate de către un resortisant al altui stat sau un apatrid, căruia nu i s-a acordat drept de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe.

(2) De asemenea, se aplică legea Republicii Cehe pentru judecarea naturii penale a faptelor săvârşite în străinătate împotriva unui resortisant ceh sau unui apatrid căruia i s-a acordat drept de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, dacă fapta constituie infracţiune în locul săvârşirii sale sau dacă locul săvârşirii nu este supus jurisdicţiei niciunui stat.

Secţiunea 8. Principiul subsidiar al universalităţii

(1) De asemenea, legea Republicii Cehe se aplică pentru stabilirea naturii penale a faptei săvârşite în străinătate de un resortisant străin sau de un apatrid căruia nu i s-a acordat drept de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, dacă

a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea ţării unde a fost săvârşită, şi

b) dacă făptuitorul a fost reţinut pe teritoriul Republicii Cehe şi nu a fost extrădat sau transferat în alt stat sau unei alte autorităţi cu atribuţii în domeniul urmăririi penale.

(2) De asemenea, legea Republicii Cehe se aplică pentru stabilirea naturii penale a faptei săvârşite în străinătate de un resortisant străin sau de un apatrid căruia nu i s-a acordat drept de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, atunci când fapta a fost săvârşită în folosul unei persoane juridice având sediul social sau o filială înregistrate pe teritoriul Republicii Cehe, sau în folosul unei persoane fizice autorizate avându-şi sediul social sau locul desfăşurării activităţii pe teritoriul Republicii Cehe.

(3) Cu toate acestea, nu se poate impune infractorului o pedeapsă mai grea decât pedeapsa prevăzută de legea statului pe teritoriul căruia a fost săvârşită infracţiunea.

Secţiunea 9. Competenţa prevăzută prin tratate internaţionale

(1) De asemenea, natura penală a unei fapte se stabileşte în conformitate cu legea Republicii Cehe în cazul în care este astfel prevăzut prin tratate internaţionale transpuse în sistemul de drept (numite în continuare „tratate internaţionale”).

(2) Dispoziţiile cuprinse în secţiunile 4-8 nu se aplică în cazul în care nu sunt admisibile conform unui tratat internaţional.

Secţiunea 10. Extrădarea şi transferul resortisanţilor Republicii Cehe

(1) Resortisanţii Republicii Cehe nu pot fi extrădaţi în scopul derulării urmăririi penale sau al executării unei pedepse într-un stat străin.

(2) Un resortisant al Republicii Cehe poate fi transferat către un alt stat membru al Uniunii Europene numai în baza unui mandat european de arestare.

Secţiunea 11. Executarea unei hotărâri judecătoreşti în materie penală emisă de alt stat

Hotărârea penală emisă într-un alt stat nu poate fi executată pe teritoriul Republicii Cehe ori produce alte efecte pe acest teritoriu, cu excepţia situaţiilor în care legea sau un tratat internaţional dispun altfel.

Capitolul II

Răspunderea penală

Diviziunea 1

Fundamentele răspunderii penale

Secţiunea 12. Principiul legalităţii şi principiul subsidiarităţii răspunderii penale

(1) Legea penală este singura care defineşte infracţiunile şi dispune pedepsele penale care pot fi impuse pentru săvârşirea acestora.

(2) Răspunderea penală a infractorului şi consecinţele penale asociate acesteia se aplică numai în cazuri care aduc atingere societăţii şi în care aplicarea răspunderii conform altor prevederi legale nu este suficientă.

Secţiunea 13. Infracţiunea

(1) Infracţiunea este o faptă ilegală identificată ca faptă penală de Codul penal, care prezintă trăsăturile prevăzute de acest Cod.

(2) Un element necesar al răspunderii penale este săvârşirea faptei cu intenţie, cu excepţia cazurilor în care prezentul Cod stipulează în mod expres că este suficientă culpa.

Secţiunea 14. Contravenţii şi delicte

(1) Infracţiunile se împart în contravenţii şi delicte.

(2) Contravenţiile sunt toate infracţiunile săvârşite din culpă şi infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care Codul penal stipulează o pedeapsă cu închisoarea de maximum cinci ani.

(3) Delictele sunt toate infracţiunile care nu sunt clasificate drept contravenţii de Codul penal; în special delictele grave sunt acele infracţiuni săvârşite cu intenţie pentru care Codul penal dispune pedeapsa cu închisoarea având durata maximă de cel puţin zece ani.

Diviziunea 2

Vinovăţia

Secţiunea 15. Intenţia

(1) Infracţiunea este săvârşită cu intenţie atunci când făptuitorul

a) a urmărit încălcarea sau periclitarea, într-o manieră prevăzută de legea penală, a oricărui interes protejat de prezentul Cod, sau

b) a fost conştient că fapta sa poate conduce la o astfel de încălcare sau periclitare şi a înţeles posibilitatea producerii acesteia.

(2) Această înţelegere presupune, de asemenea, faptul că făptuitorul acceptă faptul că poate încălca sau periclita un interes protejat de Codul penal, în maniera stipulată de prezentul Cod.

Secţiunea 16. Culpa

(1) Infracţiunea este săvârşită din culpă atunci când făptuitorul

a) este conştient că poate încălca sau periclita un interes protejat de Codul penal, în maniera stipulată de prezentul Cod, dar fără a avea motive temeinice a considerat că nu va produce o astfel de încălcare sau periclitare, sau

b) nu a prevăzut că fapta sa poate conduce la o astfel de încălcare sau periclitare, deşi ar fi trebuit să prevadă acest lucru, având în vedere circumstanţele şi relaţiile personale.

(2) Infracţiunea este comisă din culpă gravă dacă atitudinea făptuitorului faţă de obligaţia de a efectua demersurile necesare demonstrează iresponsabilitatea evidentă a făptuitorului faţă de interesele protejate de Codul penal.

Secţiunea 17. Culpa cu circumstanţe agravante speciale

Circumstanţele care condiţionează aplicarea unei pedepse mai severe vor fi luate în considerare,

a) în cazul în care este vorba despre o consecinţă mai gravă, chiar dacă făptuitorul a produs-o din culpă, cu excepţia situaţiilor pentru care Codul penal solicită săvârşirea cu intenţie sau

b) în cazul în care este implicată şi altă faptă, chiar dacă făptuitorul nu a fost conştient de această faptă, deşi ar fi putut fi, având în vedere circumstanţele şi relaţiile personale, cu excepţia cazurilor în care legea penală solicită ca făptuitorul să fi fost conştient de această faptă.

Secţiunea 18. Eroarea de fapt

(1) Persoana care nu are cunoştinţă de sau nu prevede, în cursul săvârşirii unei fapte, anumite circumstanţe factuale, care constituie o trăsătură a infracţiunii, nu acţionează cu intenţie; această împrejurare nu elimină răspunderea pentru o infracţiune săvârşită din culpă.

(2) Persoana care presupune în mod eronat, în cursul săvârşirii unei fapte, circumstanţe factuale care întrunesc trăsăturile unei infracţiuni mai puţin grave săvârşite cu intenţie va fi condamnată numai pentru această infracţiune mai puţin gravă, cu excepţia situaţiei în care este o faptă penală săvârşită din culpă.

(3) Persoana care presupune în mod eronat, în cursul săvârşirii unei fapte, circumstanţe factuale care întrunesc trăsăturile unei infracţiuni mai grave săvârşite cu intenţie va fi condamnată pentru tentativă de săvârşire a acestei infracţiuni mai grave.

(4) Persoana care presupune în mod eronat, în cursul săvârşirii unei fapte, circumstanţe factuale care exclud natura penală a faptei nu acţionează cu intenţie; aceasta nu afectează răspunderea pentru o infracţiune comisă din culpă.

Secţiunea 19. Eroarea de drept

(1) Persoana care nu realizează ilegalitatea conduitei sale în momentul săvârşirii faptei nu acţionează culpabil, cu condiţia să nu fi putut evita eroarea respectivă.

(2) Se consideră că eroarea ar fi putut fi evitată în cazul în care făptuitorul avea obligaţia de a cunoaşte prevederile legale relevante, conform legii sau altui act normativ, unei decizii administrative sau unor prevederi contractuale, locului de muncă ocupat, profesiei, postului sau funcţiei, sau în cazul în care făptuitorul ar fi putut identifica fără dificultate fapta ca fiind ilegală.

Diviziunea 3

Actele preparatorii şi tentativa de săvârşire a infracţiunii

Secţiunea 20. Actele preparatorii

(1) Conduita care constă în crearea cu intenţie a condiţiilor necesare pentru săvârşirea unui delict deosebit de grav [Secţiunea 14 (3)], în special prin organizarea, achiziţionarea sau adaptarea mijloacelor sau instrumentelor pentru săvârşirea acesteia, prin asociere, incitare sau sprijinire a unei astfel de infracţiuni, se consideră a fi acte preparatorii numai în cazurile în care Codul penal prevede în mod expres aceasta pentru unele infracţiuni şi nu a avut loc o tentativă de săvârşire sau nu a fost săvârşit un delict grav.

(2) Actele preparatorii constituie faptă penală în funcţie de durata pedepsei prevăzute pentru un delict deosebit de grav la care acestea au condus, cu excepţia cazului în care Codul penal prevede altfel.

(3) Răspunderea penală pentru actele preparatorii ale unui delict deosebit de grav se prescrie în cazul în care făptuitorul a renunţat de bunăvoie la conduita având ca scop săvârşirea acelui delict deosebit de grav şi

a) a înlăturat ameninţarea la adresa unui interes protejat de Codul penal, survenită ca urmare a premeditării, sau

b) a sesizat parchetul sau organele de poliţie în privinţa premeditării pentru săvârşirea unui delict deosebit de grav, la momentul la care ameninţarea la adresa unui interes protejat de Codul penal, survenită ca urmare a premeditării, încă putea fi înlăturată. Militarul poate raporta astfel de situaţii superiorului său ierarhic.

(4) În cazul în care sunt mai multe persoane implicate în săvârşirea faptei, răspunderea penală pentru premeditare nu este înlăturată în cazul făptuitorului care a acţionat de aşa manieră, dacă fapta este completată de alte infracţiuni, în ciuda faptului că a sesizat fapta sau a participat numai la etapele iniţiale ale unei astfel de fapte.

(5) Prevederile subsecţiunilor (3) şi (4) nu produc efecte asupra răspunderii penale a unui făptuitor privind orice altă infracţiune săvârşită de acesta prin conduita prevăzută la subsecţiunea (1).

Secţiunea 21. Tentativa

(1) Conduita care conduce în mod iminent la săvârşirea unei infracţiuni, pusă în aplicare de făptuitor cu intenţia de a săvârşi respectiva infracţiune, se consideră tentativă de săvârşire a infracţiunii, cu excepţia cazului în care infracţiunea este săvârşită.

(2) Tentativa de săvârşire a unei infracţiuni se pedepseşte în funcţie de durata pedepsei prevăzute pentru săvârşirea respectivei infracţiuni.

(3) Răspunderea penală pentru tentativă se prescrie în cazul în care făptuitorul a renunţat de bunăvoie la conduita având ca scop săvârşirea acelei infracţiuni şi

a) a înlăturat ameninţarea la adresa unui interes protejat de Codul penal, survenită ca urmare a tentativei, sau

b) a sesizat parchetul sau organele de poliţie în privinţa tentativei de săvârşire a unui delict deosebit de grav, la momentul la care ameninţarea la adresa unui interes protejat de Codul penal, survenită ca urmare a tentativei, încă putea fi înlăturată. Militarul poate raporta astfel de situaţii superiorului său ierarhic.

(4) În cazul în care sunt mai multe persoane implicate în săvârşirea faptei, răspunderea penală pentru tentativă nu este înlăturată în cazul făptuitorului care a acţionat de aşa manieră, dacă fapta este completată de alte infracţiuni, în ciuda faptului că a sesizat fapta sau a participat numai la etapele iniţiale ale unei astfel de fapte.

(5) Prevederile subsecţiunilor (3) şi (4) nu produc efecte asupra răspunderii penale a unui făptuitor privind orice altă infracţiune săvârşită de acesta prin conduita prevăzută la subsecţiunea (1).

Diviziunea 4

Autorul, coautorul şi complicele

Secţiunea 22. Autorul

(1) Autorul unei infracţiuni este persoana care întruneşte trăsăturile constituirii unei fapte în infracţiune, tentativă de săvârşire sau premeditare a acesteia, dacă acestea sunt de natură penală.

(2) De asemenea, autorul unei infracţiuni este persoana care se foloseşte pentru săvârşirea acesteia de o altă persoană care nu răspunde penal ca urmare a vârstei, iresponsabilităţii, erorii sau pentru că a acţionat în limitele legitimei apărări, stării de extremă necesitate sau altor circumstanţe care exclud răspunderea penală, sau care nu a acţionat singură sau nu a acţionat cu vinovăţie. De asemenea, autorul unei infracţiuni este persoana care se foloseşte pentru săvârşirea acesteia de o astfel de persoană, care nu a acţionat cu intenţie specială sau dintr-un motiv stipulat prin lege; în astfel de cazuri, nu se exclude răspunderea penală a unei astfel de persoane pentru o altă infracţiune comisă ca urmare a conduitei sale.

Secţiunea 23. Coautorul

În cazul infracţiunii comise prin conduita comună, cu intenţie, a două sau mai multe persoane, fiecare dintre acestea răspunde penal ca şi cum ar fi comis singură infracţiunea (coautori).

Secţiunea 24. Participantul

(1) Participantul la săvârşirea unei infracţiuni, sau la tentativa de săvârşire a unei infracţiuni, este persoana care, cu intenţie:

a) a plănuit sau controlat săvârşirea unei infracţiuni (organizator);

b) a instigat o altă persoană la săvârşirea unei infracţiuni (instigator), sau

c) a înlesnit sau a ajutat la săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană, în special prin punerea la dispoziţie a mijloacelor, îndepărtarea obstacolelor, atragerea părţii vătămate la locul infracţiunii, supraveghere în timpul săvârşirii faptei, sfaturi, încurajarea săvârşirii sau promisiunea de a participa la săvârşirea infracţiunii (complice).

(2) Răspunderea penală şi natura penală a unei fapte săvârşite de un participant sunt guvernate de prevederile privind răspunderea penală a unui făptuitor şi natura penală a unei fapte, cu excepţia cazurilor în care prezentul Cod prevede altfel.

(3) Răspunderea penală a participantului este înlăturată în cazul în care acesta renunţă de bunăvoie la conduita având ca scop săvârşirea acelei infracţiuni şi

a) înlătură ameninţarea la adresa unui interes protejat de Codul penal, survenită ca urmare a tentativei; sau

b) depune o sesizare în privinţa tentativei la momentul la care ameninţarea la adresa unui interes protejat de Codul penal, survenită ca urmare a participării sale la infracţiune, încă putea fi înlăturată. Sesizarea trebuie depusă la parchet sau la organele de poliţie. Militarul poate raporta astfel de situaţii superiorului său ierarhic.

(4) În cazul în care sunt mai multe persoane implicate în săvârşirea faptei, răspunderea penală pentru participare nu este înlăturată în cazul făptuitorului care a acţionat de aşa manieră, dacă fapta este completată de alte infracţiuni, în ciuda faptului că a sesizat fapta sau a participat numai la etapele iniţiale ale unei astfel de fapte.

(5) Prevederile subsecţiunilor (3) şi (4) nu produc efecte asupra răspunderii penale a unui făptuitor privind orice altă infracţiune săvârşită de acesta prin conduita prevăzută la subsecţiunea (1).

Secţiunea 25. Minoritatea făptuitorului

Persoana care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani la momentul săvârşirii unei infracţiuni nu răspunde penal.

Secţiunea 26. Iresponsabilitatea

Persoana care, din cauza unei boli psihice, nu îşi poate da seama de natura ilegală a unei fapte la momentul săvârşirii acesteia sau nu îşi poate controla comportamentul, nu răspunde penal pentru o astfel de faptă.

Secţiunea 27. Responsabilitatea redusă

Persoana care, din cauza unei boli psihice, are o capacitate substanţial diminuată de a identifica natura ilegală a unei fapte la momentul săvârşirii acesteia sau de a-şi controla comportamentul, se află în stare de responsabilitate redusă.

Capitolul III

Condiţii care exclud ilegalitatea unei fapte

Secţiunea 28. Starea de extremă necesitate

(1) Fapta prevăzută de legea penală, prin care o persoană înlătură un pericol iminent la adresa unui interes protejat prin prezentul Cod, nu este considerată infracţiune.

(2) Starea de extremă necesitate nu se aplică în cazul în care un astfel de pericol ar fi putut fi altfel înlăturat, în circumstanţele date, sau dacă urmările provocate sunt vădit echivalente sau mai grave decât cele ale pericolului iminent, sau dacă persoana ameninţată de acele urmări avea obligaţia de a le suporta.

Secţiunea 29. Legitima apărare

(1) Fapta prevăzută de legea penală, prin care o persoană înlătură un pericol iminent sau progresiv la adresa unui interes protejat prin prezentul Cod, nu este considerată infracţiune.

(2) Legitima apărare nu se aplică în cazul în care apărarea a fost vădit disproporţionată faţă de gravitatea atacului.

Secţiunea 30. Consimţământul persoanei vătămate

(1) Nu este infracţiune fapta săvârşită de către cei care acţionează cu acordul persoanei vătămate, care este pe deplin capabilă să decidă în privinţa intereselor sale afectate de o astfel de faptă.

(2) Consimţământul prevăzut la subsecţiunea (1) trebuie acordat înaintea sau în timpul executării faptei care altfel se încadrează ca faptă imputabilă, şi trebuie acordat în mod voluntar, cert, cu seriozitate şi înţelegerea situaţiei; în cazul în care consimţământul se acordă după săvârşirea faptei, făptuitorul nu răspunde penal dacă ar fi putut presupune în mod rezonabil că persoana la care se face referire la sub-secţiunea (1) şi-ar fi dat acordul, având în vedere circumstanţele cauzei şi relaţiile lor personale.

Secţiunea 31. Riscul admisibil

(1) Nu este infracţiune fapta săvârşită de către cei care, în conformitate cu informaţiile pe care le au la dispoziţie la momentul deciziei privind modul în care vor acţiona, execută o activitate benefică social, în îndeplinirea atribuţiilor pe care le au conform contractului de muncă, profesiei, postului sau funcţiei deţinute, prin care periclitează sau încalcă un interes protejat de Codul penal, cu excepţia cazului în care rezultatul benefic social ar fi putut fi obţinut altfel.

(2) Nu se aplică situaţia riscului admisibil dacă o astfel de activitate periclitează viaţa sau sănătatea unei persoane fără consimţământul acesteia, acordat în conformitate cu prevederile altui act normativ, sau dacă rezultatul la care conduce este vădit disproporţionat faţă de nivelul riscului, ori dacă executarea acelei activităţi contravine în mod vădit prevederilor unui alt act normativ, interesului public, principiului umanităţii sau bunelor moravuri.

Secţiunea 32. Uzul autorizat de armă

Nu constituie infracţiune uzul de armă în limitele prevederilor stipulate de alte acte normative.

Capitolul IV

Prescripţia răspunderii penale

Diviziunea 1

Prescripţia răspunderii penale prin regret efectiv

Secţiunea 33. Regretul efectiv

Răspunderea penală în cazul infracţiunilor de lăsare fără ajutor (Secţiunea 150), lăsare fără ajutor de către conducătorii vehiculelor motorizate (Secţiunea 151), răspândirea bolilor umane contagioase (Secţiunea 152), răspândire din culpă a bolilor umane contagioase (Secţiunea 153), periclitare a sănătăţii publice prin alimente nesănătoase şi altele asemenea (Secţiunea 156), periclitare din culpă a sănătăţii publice prin alimente nesănătoase şi altele asemenea (Secţiunea 157), încredinţare a minorului unei alte persoane (Secţiunea 169), răpire (Secţiunea 172), luare de ostatici (Secţiunea 174), abandonare a unui minor sau a unei persoane încredinţate (Secţiunea 195), încălcare a atribuţiilor în administrarea proprietăţii altei persoane (Secţiunea 220), încălcare din culpă a atribuţiilor în administrarea proprietăţii altei persoane (Secţiunea 221), încălcare a atribuţiilor în procedura de insolvenţă (Secţiunea 225), încălcare a obligaţiei de a da declaraţii reale privind proprietatea (Secţiunea 227), prejudiciere a proprietăţii altuia (Secţiunea 228), evitare a plătirii impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii asemănătoare (Secţiunea 240), încălcare a obligaţiei de informare în proceduri fiscale (Secţiunea 243), încălcare a interdicţiilor stabilite pentru situaţiile de urgenţă pe piaţa valutară (Secţiunea 247), încălcare a reglementărilor privind circulaţia bunurilor în relaţia cu alte state (Secţiunea 261), încălcare a reglementărilor privind exportul bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă (Secţiunea 262), încălcare a reglementărilor privind controlul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă (Secţiunea 263), efectuare de activităţi de comerţ exterior cu materiale militare fără autorizaţie sau licenţă (Secţiunea 265), denaturare a datelor şi neţinere a evidenţelor privind comerţul exterior cu materiale militare (Secţiunea 266), pericol public (Secţiunea 272), pericol public din culpă (Secţiunea 273), încălcare a atribuţiilor în caz de primejdie iminentă (Secţiunea 275), prejudiciere şi compromitere a operaţiunilor de interes public (Secţiunea 276), prejudiciere şi compromitere din culpă a operaţiunilor de interes public (Secţiunea 277), prejudiciere a punctului trigonometric (Secţiunea 278), daune aduse mediului şi pericole pentru mediu (Secţiunea 293), daune aduse mediului şi pericole pentru mediu produse din culpă (Secţiunea 294), distrugere a pădurilor (Secţiunea 295), eliminare neautorizată a deşeurilor (Secţiunea 298), utilizare neautorizată a animalelor sălbatice şi plantelor protejate (Secţiunea 299), Utilizare neautorizată din culpă a animalelor sălbatice şi plantelor protejate (Secţiunea 300), răspândire a bolilor contagioase la animale (Secţiunea 306), răspândire a bolilor contagioase la animale şi plante (Secţiunea 307), trădare (Secţiunea 309), subminarea Republicii Cehe (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), sabotaj (Secţiunea 314), abuz de putere ca reprezentant al statului sau al unei organizaţii internaţionale (Secţiunea 315), spionaj (Secţiunea 316), periclitare a informaţiilor clasificate (Secţiunea 317), periclitare din culpă a informaţiilor clasificate (Secţiunea 318), revoltă a deţinuţilor (Secţiunea 344), răspândire de ştiri alarmante (Secţiunea 357), neprevenire a unei infracţiuni (Secţiunea 367), nesesizare a unei infracţiuni (Secţiunea 368) se prescrie în cazul în care făptuitorul, în mod voluntar

a) a prevenit sau a corectat consecinţa vătămătoare a infracţiunii, sau

b) a sesizat parchetul sau organele de poliţie privind o infracţiune la momentul în care consecinţele vătămătoare ale infracţiunii încă putea fi prevenite. Militarul poate raporta astfel de situaţii superiorului său ierarhic.

Diviziunea 2

Limitarea răspunderii penale

Secţiunea 34. Termenul de prescripţie

(1) Răspunderea penală pentru o infracţiune se prescrie la împlinirea termenului de prescripţie, şi anume

a) douăzeci de ani, în cazul unei infracţiuni pentru care Codul penal prevede pedeapsa excepţională cu închisoarea şi al unei infracţiuni săvârşite ca parte a elaborării ori aprobării unui proiect de privatizare conform prevederilor altui act normativ,

b) cincisprezece ani, atunci când limita maximă a unei pedepse cu închisoarea este de minimum zece ani,

c) zece ani, atunci când limita maximă a unei pedepse cu închisoarea este de minimum cinci ani,

d) cinci ani, atunci când limita maximă a unei pedepse cu închisoarea este de minimum trei ani,

e) trei ani, pentru alte infracţiuni.

(2) Termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor având ca trăsătură un efect sau al celor al căror efect este o trăsătură a constituirii infracţiunii, curge de la momentul producerii acelui efect; pentru alte infracţiuni, termenul de prescripţie curge de la săvârşirea faptei. Termenul de prescripţie pentru un participant curge de la săvârşirea infracţiunii principale de către autorul acesteia.

(3) Următoarele nu sunt luate în considerare în calcularea termenului de prescripţie

a) perioada de timp în care infractorul nu a putut fi adus înaintea instanţei din cauza unor piedici legale,

b) perioada de timp în care a fost suspendată urmărirea penală,

c) perioada de timp până când victima unei infracţiuni de trafic de persoane (Secţiunea 168) sau a oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de Capitolul III al Părţii speciale a prezentei legi privind infracţiunile sexuale împotriva demnităţii umane împlineşte 18 ani,

d) perioada de supraveghere care se aplică suspendării condiţionate a urmăririi penale.

(4) Termenul de prescripţie îşi întrerupe cursul

a) la momentul declanşării urmăririi penale pentru infracţiunea pentru care se aplică termenul de prescripţie, precum şi în urma plasării în arest, emiterii unui ordin de arestare, a unui mandat de arestare sau a unui mandat european de arestare, prin punerea sub acuzare, propunerea unei pedepse, pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru săvârşirea acestei infracţiuni sau prin emiterea unei ordonanţe penale pentru acea infracţiune, sau

b) dacă făptuitorul a săvârşit o nouă infracţiune în cursul termenului de prescripţie, pentru care legea penală prevede o pedeapsă egală sau mai aspră.

(5) Orice suspendare a curgerii termenului de prescripţie presupune curgerea de la început a unui nou termen de prescripţie.

Secţiunea 35. Excepţii de la prescripţie

Împlinirea termenului de prescripţie nu atrage prescripţia răspunderii penale

a) pentru infracţiunile prevăzute de Capitolul XIII al Părţii Speciale a prezentei legi, cu excepţia infracţiunilor de înfiinţare, sprijinire şi promovare a unei mişcări vizând suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Secţiunea 403), exprimarea simpatiilor pentru mişcări vizând suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Secţiunea 404), negarea, contestarea, aprobarea şi justificarea genocidului (Secţiunea 405), inclusiv astfel de acte săvârşite în trecut care întrunesc acum criteriile de constituire ale acestor infracţiuni,

b) pentru infracţiunile de subminare a Republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311) şi terorism (Secţiunea 312), dacă au fost săvârşite în astfel de circumstanţe încât constituie crime de război sau crime împotriva umanităţii, conform prevederilor dreptului internaţional,

c) pentru orice alte infracţiuni săvârşite între 25 februarie 1948 şi 29 decembrie 1989, pentru care limita superioară a pedepsei cu închisoarea este de minimum zece ani, dacă, din motive incompatibile cu principiile fundamentale ale ordinii de drept ale unui stat democratic, pentru care nu s-a pronunţat o hotărâre finală de condamnare sau achitare, şi pentru infracţiunile săvârşite de funcţionari publici sau asociate cu persecutarea unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive politice, rasiale sau religioase.

Capitolul V

Pedepse penale

Diviziunea 1

Categoriile pedepselor şi principii generale aplicabile impunerii acestora

Secţiunea 36. Categoriile pedepselor

Sancţiunile şi pedepsele penale sunt măsuri protective.

Secţiunea 37. Dispoziţii generale aplicabile în cazul impunerii pedepselor penale

(1) Pedepsele penale se pot impune numai în conformitate cu Codul penal.

(2) Făptuitorul nu poate fi condamnat la pedepse penale cu cruzime sau disproporţionate. Executarea pedepsei penale nu aduce atingere demnităţii umane.

Secţiunea 38. Proporţionalitatea pedepselor penale

(1) Pedepsele penale se impun în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi situaţia personală a făptuitorului.

(2) În cazurile în care este suficientă impunerea unei pedepse penale mai puţin severe, nu se poate impune o pedeapsă mai severă.

(3) Impunerea pedepselor penale se face cu luarea în considerare a intereselor protejate prin lege ale părţilor vătămate prin săvârşirea infracţiunii.

Diviziunea 2

Pedepsele

Sub-diviziunea 1

Principii generale aplicabile impunerii pedepselor

Secţiunea 39. Individualizarea pedepsei

(1) În stabilirea categoriei şi duratei sau cuantumului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de relaţiile personale, familiale, patrimoniale şi de altă natură ale făptuitorului şi de modul de viaţă anterior al acestuia şi de posibilitatea corijării sale personale; mai mult, se ţine cont, de asemenea, de conduita făptuitorului după săvârşirea faptei, în special de eforturile depuse de acesta pentru a compensa orice pagubă sau de a diminua orice alte efecte dăunătoare ale faptei, precum şi de calitatea făptuitorului de coautor; mai mult, se ţine cont de măsura în care făptuitorul a contribuit la soluţionarea unui delict deosebit de grav comis de membrii unui grup infracţional organizat, în legătură cu un grup infracţional organizat, sau în folosul unui grup infracţional organizat, sau măsura în care acesta a contribuit la prevenirea unei tentative de săvârşire sau a săvârşirii unei infracţiuni, conform celor descrise mai sus. De asemenea, instanţa de judecată ţine cont de posibilele efecte şi consecinţe ale pedepsei asupra vieţii făptuitorului.

(2) Natura şi gravitatea infracţiunii sunt în particular stabilite în funcţie de importanţa interesului protejat, afectat de faptă, de metoda prin care a fost săvârşită fapta şi de circumstanţele comiterii acesteia, şi de făptuitorul însuşi, de nivelul participării sale, de motivele, intenţiile şi obiectivele sale.

(3) În stabilirea categoriei şi duratei sau cuantumului pedepsei, instanţa de judecată va ţine cont de circumstanţele atenuante şi agravante (Secţiunile 41 şi 42), perioada scursă de la săvârşirea infracţiunii, orice modificare a situaţiei şi durata procedurilor penale, în cazul în care aceasta acoperă o perioadă disproporţionat de lungă. În evaluarea proporţionalităţii duratei procedurilor penale, instanţa de judecată ţine cont de complexitatea cauzei, de demersurile întreprinse de autorităţile implicate în procedurile penale, de importanţa procedurilor penale pentru făptuitor şi de conduita acestuia, prin care ar fi putut contribui la amânarea procedurilor penale.

(4) Circumstanţele care reprezintă elemente constitutive ale unei infracţiuni, inclusiv circumstanţele care condiţionează impunerea unei pedepse mai grave, nu pot fi considerate circumstanţe atenuante sau agravante. Circumstanţele care justifică o reducere substanţială a duratei pedepsei cu închisoarea nu pot fi luate în calcul ca circumstanţe atenuante.

(5) Circumstanţele agravante se iau în considerare

a) în evaluarea unei consecinţe mai grave, inclusiv în cazurile în care făptuitorul a acţionat din culpă, cu excepţia cazurilor în care legea penală prevede culpa cu prevedere,

b) atunci când este implicată şi altă faptă, inclusiv fapte de care făptuitorul nu avea cunoştinţă, chiar dacă, având în vedere circumstanţele sau situaţia sa personală, acesta ar fi trebuit sau ar fi putut să aibă cunoştinţă de acestea, cu excepţia cazului în care Codul penal prevede că era necesar ca făptuitorul să aibă cunoştinţă de astfel de fapte.

(6) În stabilirea categoriei şi duratei sau cuantumului pedepsei, instanţa ţine cont de următoarele

a) în cazul coautorilor, măsura în care activitatea fiecărui coautor a contribuit la săvârşirea infracţiunii,

b) în cazul organizatorului, instigatorului sau contribuitorului, semnificaţia şi natura participării acestora la săvârşirea infracţiunii,

c) în cazul premeditării unui delict deosebit de grav sau a tentativei, măsura în care activitatea făptuitorului ar fi contribuit la săvârşirea infracţiunii, precum şi circumstanţele şi motivele pentru care infracţiunea nu a fost comisă.

(7) În stabilirea categoriei şi duratei sau cuantumului pedepsei, instanţa analizează dacă făptuitorul a obţinut sau a intenţionat să obţină foloase materiale; dacă situaţia patrimonială şi personală a făptuitorului îngăduie acest lucru, instanţa analizează cuantumul foloaselor materiale şi dispune o pedeapsă contopită sau majorarea altei pedepse pentru a afecta proprietatea făptuitorului (Secţiunea 66-72).

Secţiunea 40. Impunerea pedepselor în cazul făptuitorului cu capacitate redusă

(1) În cazul în care făptuitorul a săvârşit infracţiunea într-o stare de capacitate redusă, pe care nu şi-a indus-o, chiar şi din culpă, prin consumul de substanţe cauzatoare de dependenţă, instanţa va lua acest aspect în considerare în stabilirea categoriei şi cuantumului pedepsei.

(2) În cazul în care instanţa consideră că, având în vedere starea medicală a făptuitorului la care se face referire în sub-secţiunea (1), este posibilă îndreptarea acestuia prin impunerea unei pedepse mai scurte, în paralel cu impunerea unui tratament adecvat (Secţiunea 99), instanţa va reduce pedeapsa cu închisoarea sub limita minimă prevăzută pentru acea infracţiune; în aceste cazuri, instanţa nu este limitată de restricţiile prevăzute de Secţiunea 58 (3) şi va impune, de asemenea, măsuri privind impunerea tratamentului ca măsură de siguranţă.

Secţiunea 41. Circumstanţe atenuante

Instanţa poate considera ca atenuante următoarele circumstanţe mai ales atunci când făptuitorul:

a) a săvârşit o infracţiune pentru prima dată, în condiţii care nu depind de el,

b) a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, din compasiune sau din lipsă de experienţă de viaţă,

c) a săvârşit infracţiunea sub imperiul unei dependenţe sau ca urmare a unei situaţii de subordonare,

d) a săvârşit infracţiunea sub imperiul constrângerii sau violenţei,

e) a săvârşit infracţiunea sub imperiul unei situaţii de opresiune pentru sine ori familia sa, pe care nu acesta le-a determinat,

f) la momentul săvârşirii infracţiunii avea vârsta apropiată minoratului,

g) a săvârşit infracţiunea pentru a evita un atac sau un pericol, care nu întruneşte elementele constitutive ale legitimei apărări sau ale stării de extremă necesitate sau care depăşeşte limitele riscului admisibil sau limitele altor circumstanţe care constituie cauze de neimputabilitate,

h) a săvârşit infracţiunea în eroare de drept, care putea fi evitată,

i) prin săvârşirea infracţiunii, a cauzat pagube mai mici sau consecinţe mai puţin dăunătoare,

j) a participat la înlăturarea consecinţelor dăunătoare ale infracţiunii sau a compensat în mod voluntar pagubele produse,

k) s-a autodenunţat,

l) a contribuit la clarificarea activităţii sale infracţionale sau a contribuit semnificativ la soluţionarea unei infracţiuni comise de alţii,

m) a contribuit, în calitate de acuzat, la clarificarea activităţii infracţionale comise de membrii unui grup infracţional organizat, în legătură cu un grup infracţional organizat sau în folosul unui grup infracţional organizat,

n) a regretat sincer infracţiunea,

o) a dus o viaţă cinstită înainte de săvârşirea infracţiunii.

Secţiunea 42. Circumstanţe agravante

Instanţa poate considera ca agravante următoarele circumstanţe mai ales atunci când făptuitorul:

a) a săvârşit infracţiunea cu premeditare, sau ca urmare a unui plan,

b) a săvârşit infracţiunea din interes material, în scopul răzbunării, din ură pe temei de naţionalitate, origine etnică, rasă, religie, clasă socială sau alte motive similare sau dintr-un alt motiv condamnabil,

c) a săvârşit infracţiunea prin metode brutale sau chinuitoare, cu viclenie, folosind mijloace speciale de înşelătorie, sau de o manieră asemănătoare,

d) a săvârşit infracţiunea profitând de suferinţa altora sau aplicând mijloace de constrângere a altora, profitând de vulnerabilitatea, dependenţa sau situaţia de subordonare a altora,

e) a încălcat o atribuţie specială prin săvârşirea infracţiunii,

f) în comiterea infracţiunii, a abuzat de profesia, postul sau funcţia sa,

g) a săvârşit infracţiunea împotriva unei persoane care participa la salvarea vieţii şi sănătăţii sau la protejarea proprietăţii,

h) a săvârşit infracţiunea în detrimentul unui minor, unei persoane apropiate, unei femei însărcinate, unei persoane bolnave, handicapate, vârstnice sau neputincioase,

i) a determinat o altă persoană, în special un minor care încă nu a împlinit cincisprezece ani, un adolescent sau o persoană apropiată de vârsta minoratului, să comită o faptă prevăzută de legea penală, să aibă un comportament necorespunzător sau să comită o infracţiune,

j) a săvârşit infracţiunea în timpul unei situaţii de urgenţă, al unei calamităţi naturale sau a altui eveniment care constituie o ameninţare la adresa vieţii, ordinii publice sau proprietăţii, sau pe teritoriul unde are sau a avut loc evacuarea,

k) prin săvârşirea infracţiunii, a provocat pagube sau efecte dăunătoare mai mari,

l) prin săvârşirea infracţiunii, a dobândit foloase mai mari,

m) a săvârşit infracţiunea de o amploare mai mare, implicând mai multe aspecte sau persoane, sau a săvârşit infracţiunea în formă continuată sau pentru o perioadă mai îndelungată,

n) a săvârşit mai multe infracţiuni,

o) a săvârşit infracţiunea având calitatea de organizator, membru al unui grup infracţional organizat sau în cârdăşie, sau

p) a fost deja condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni; instanţa poate să nu considere o astfel de faptă ca circumstanţă agravantă, în funcţie de natura condamnării anterioare, mai ales de semnificaţia interesului protejat afectat de o astfel de faptă, de maniera săvârşirii faptei şi de consecinţele acesteia, de împrejurările săvârşirii sale, de personalitatea făptuitorului, de nivelul vinovăţiei sale, de motivele sale şi de perioada care a trecut de la condamnarea anterioară; în ceea ce priveşte făptuitorul unei infracţiuni săvârşite într-o stare indusă de o tulburare psihică, sau făptuitorul care abuzează de substanţe cauzatoare de dependenţă şi care a săvârşit infracţiunea sub influenţa acestora sau în legătură cu acest abuz, de asemenea, momentul în care a început tratamentul sau a luat alte măsuri necesare pentru începerea acestuia.

Secţiunea 43. Contopirea pedepselor

(1) În cazul în care instanţa condamnă un infractor pentru două sau mai multe infracţiuni concurente, îi impune acestuia o pedeapsă contopită, în funcţie de prevederile aplicabile pentru infracţiunea având prevăzută pedeapsa cea mai gravă; în cazul unui număr mare de infracţiuni concurente, instanţa poate impune o pedeapsă a cărei durată se sporeşte cu o treime; cu toate acestea, limita superioară a duratei pedepsei finale cu închisoarea nu poate depăşi douăzeci de ani, iar în cazul în care se dispune o pedeapsă cu închisoare excepţională, între douăzeci şi treizeci de ani, aceasta nu va depăşi treizeci de ani. În afară de cazul în care se poate încadra pedeapsa admisibilă pronunţată în conformitate cu o astfel de prevedere, se poate impune o pedeapsă rezultantă sau alt tip de pedeapsă, dacă impunerea acesteia se justifică prin oricare dintre tentativele de săvârşire a unei infracţiuni. În cazul în care limitele inferioare ale pedepselor diferă, se alege limita inferioară cea mai mare. În cazul în care Codul penal stipulează numai o pedeapsă cu închisoarea pentru oricare dintre aceste infracţiuni, pedeapsa contopită poate fi numai o pedeapsă cu închisoarea ca pedeapsă individuală.

(2) Instanţa impune o pedeapsă contopită conform principiilor prevăzute de sub-secţiunea (1) atunci când dispune condamnarea unui făptuitor pentru o infracţiune comisă înainte ca un tribunal de primă instanţă să pronunţe o hotărâre de condamnare pentru o altă infracţiune comisă de acesta.

Prin impunerea unei pedepse contopite, instanţa descontopeşte pedeapsa aplicată făptuitorului prin hotărârea anterioară, precum şi orice alte hotărâri al căror conţinut înrâureşte acest verdict, dacă acele hotărâri şi-au pierdut temeiul prin raportare la modificarea produsă prin decontopire. Pedeapsa contopită nu poate fi mai mică decât pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară. Instanţa va include în pedeapsa contopită retragerea unor titluri de onoare şi decoraţii, degradarea militară sau confiscarea unui bun sau a altor valori, în cazul în care acestea sunt prevăzute prin hotărârea anterioară.

(3) O hotărâre de condamnare pronunţată conform prevederilor sub-secţiunii (2) va fi interpretată, de asemenea, ca o hotărâre judecătorească prin care se dispune suspendarea executării pedepsei, conform Secţiunii 48 (1). Prin impunerea unei pedepse contopite, instanţa desfiinţează dispoziţia privind suspendarea condiţionată sub supraveghere, precum şi orice alte hotărâri al căror conţinut înrâureşte acest verdict, dacă acele hotărâri şi-au pierdut temeiul prin raportare la modificarea produsă prin decontopire.

(4) Nu se aplică prevederile privind contopirea pedepselor, în cazul în care condamnarea anterioară este de aşa natură încât făptuitorul va fi considerat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat.

Secţiunea 44. Neaplicarea contopirii pedepsei

Instanţa nu va dispune pedepse contopite, conform prevederilor Secţiunii 43 (2), atunci când consideră că pedeapsa stabilită printr-o hotărâre anterior pronunţată este adecvată.

Secţiunea 45. Impunerea unei pedepse comune pentru infracţiuni în formă continuată

(1) În cazul în care instanţa condamnă un făptuitor pentru un element constitutiv al unei infracţiuni în formă continuată (Secţiunea 116), atunci când făptuitorul a fost deja condamnat pentru celelalte elemente constitutive ale infracţiunii printr-o hotărâre judecătorească pronunţată anterior, instanţa va revoca verdictul de vinovăţie pronunţat pentru infracţiunea în formă continuată şi pentru infracţiunile individuale care au constituit concurs de infracţiuni prevăzute în hotărârea anterioară, verdictul integral în legătură cu care a fost dispusă pedeapsa anterioară, precum şi orice alte dispoziţii aferente şi va pronunţa, încă o dată, în temeiul faptelor care au fundamentat hotărârea revocată, o nouă hotărâre privind infracţiunea în formă continuată, inclusiv noua infracţiune, acoperind toate infracţiunile individuale care au constituit concursul de infracţiuni, şi pedeapsa aferentă săvârşirii infracţiunii în formă continuată,care nu poate fi mai uşoară decât pedeapsa impusă prin verdictul anterior, precum şi toate celelalte hotărâri aferente verdictului prin care se constată vinovăţia. În cadrul acestei pedepse comune pentru infracţiunea în formă continuată, instanţa va include retragerea unor titluri de onoare şi decoraţii, degradarea militară sau confiscarea unui bun sau a altor valori, în cazul în care acestea sunt prevăzute prin hotărârea anterioară.

(2) În cazul în care se impune simultan o pedeapsă pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, se aplică, după caz, prevederile secţiunilor 43 şi 44.

(3) Prevederile privind pedeapsa comună pronunţată pentru infracţiunea în formă continuată se aplică şi în cazurile în care condamnarea anterioară este de aşa natură încât făptuitorul va fi considerat ca şi cum nu ar fi fost niciodată condamnat.

Sub-diviziunea 2

Renunţarea la aplicarea pedepsei

Secţiunea 46. Dispoziţii generale

(1) În cazul unui făptuitor care a săvârşit o infracţiune minoră şi care regretă săvârşirea acelei fapte şi demonstrează eforturi reale de îndreptare, se poate renunţa la aplicarea pedepsei, în cazul în care natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi modul actual de viaţă al făptuitorului oferă temeiuri rezonabile pentru a considera că simpla deferire în instanţă este suficientă pentru a asigura îndreptarea acestora şi protejarea societăţii.

(2) De asemenea, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul în care făptuitorul găsit vinovat de actele preparatorii ale unei infracţiuni sau tentativă de săvârşire a unei infracţiuni nu a înţeles, în raport cu natura sau tipul subiectului împotriva căruia urma să se comită infracţiunea, ori cu natura sau tipul mijloacelor prin care urma să se comită infracţiunea, că actele preparatorii sau tentativa nu ar fi putut conduce la săvârşirea faptei.

(3) În cazul în care instanţa hotărăşte renunţarea la aplicarea pedepsei, se va considera că făptuitorul nu a fost condamnat.

Secţiunea 47. Renunţarea la aplicarea pedepsei şi impunerea măsurilor de siguranţă sau măsura de siguranţă privativă de libertate

(1) De asemenea, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul în care făptuitorul a săvârşit infracţiunea într-o stare de responsabilitate redusă sau sub imperiul unei tulburări psihice, iar instanţa consideră că măsura de siguranţă (Secţiunea 99) pe care o impune concomitent va asigura îndreptarea făptuitorului şi protejarea societăţii în mai mare măsură decât aplicarea pedepsei. Această prevedere nu se aplică în cazul în care făptuitorul şi-a indus starea de responsabilitate redusă sau tulburare psihică, prin ingerarea unor substanţe care provoacă dependenţă, chiar şi din culpă.

(2) De asemenea, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul în care făptuitorul a săvârşit infracţiunea într-o stare de responsabilitate redusă sau sub imperiul unei tulburări psihice şi, în raport cu natura tulburării psihice şi cu posibilităţile de a influenţa făptuitorul, este improbabil ca măsurile de siguranţă să asigure în suficientă măsură protejarea societăţii, dacă instanţa consideră că măsura de siguranţă privativă de libertate (Secţiunea 100) pe care o impune făptuitorului ar asigura protejarea societăţii mai bine decât pedeapsa.

Secţiunea 48. Renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei, sub supraveghere

(1) În conformitate cu condiţiile prevăzute de Secţiunea 46 (1) sau (2), instanţa poate renunţa condiţionat la aplicarea pedepsei şi dispune măsura supravegherii asupra unui făptuitor, în cazul în care consideră că este necesară supravegherea conduitei acestuia pe durata termenului de supraveghere.

(2) În cazul renunţării condiţionate la aplicarea pedepsei, instanţa dispune un termen de încercare cu durata de maximum un an şi supravegherea făptuitorului (Secţiunile 49-51).

(3) Instanţa poate impune făptuitorului în cazul căruia s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei anumite restricţii şi obligaţii pentru a-l determina să ducă o viaţă cinstită; în general, instanţa va dispune şi ca acesta să asigure compensarea pagubelor produse, în funcţie de posibilităţile sale.

(4) Instanţa poate impune ca restricţii şi obligaţii adecvate următoarele:

a) să participe la un program de formare profesională pentru a dobândi o calificare profesională adecvată,

b) să participe la un program adecvat de educaţie civică şi reeducare,

c) să efectueze un tratament pentru dependenţă de substanţe, care nu constituie măsură de siguranţă, conform prezentului Cod,

d) să participe la programe adecvate de consiliere psihologică,

e) să se abţină de la frecventarea unor spaţii necorespunzătoare, a unor evenimente sportive, culturale sau a altor evenimente sociale şi de la contactul cu anumite persoane,

f) să se abţină de la ingerinţe nelegale în raport cu drepturile sau interesele protejate prin lege ale altor persoane,

g) să se abţină de la practicarea jocurilor de noroc, de la utilizarea aparatelor de joc şi de la plasarea pariurilor,

h) să se abţină de la consumul de băuturi alcoolice sau alte substanţe care provoacă dependenţă,

i) să plătească pensia alimentară datorată şi alte plăţi datorate,

j) să ceară scuze public persoanei vătămate, sau

k) să ofer persoanei vătămate despăgubirile cuvenite.

(5) În cazul în care este vorba despre un făptuitor cu vârsta apropiată de vârsta minoratului, în interesul utilizării influenţei educative a familiei, a şcolii şi a altor instituţii, instanţa poate impune, în paralel cu restricţiile şi obligaţiile prevăzute la sub-secţiunea (4), şi anumite măsuri educative prevăzute de Legea privind justiţia pentru minori, utilizând condiţiile corespunzătoare stipulate pentru delincvenţii juvenili.

(6) Dacă făptuitorul în cazul căruia s-a dispus renunţarea condiţionată la aplicarea pedepsei a dus o viaţă cinstită pe parcursul perioadei de probaţiune şi a respectat condiţiile impuse, instanţa va confirma îndreptarea acestuia; în caz contrar, va dispune aplicarea pedepsei.

(7) În cazul în care instanţa nu dispune conform prevederilor sub-secţiunii (6), din motive neimputabile persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendare condiţionată, aceasta va fi considerată îndreptată.

(8) În cazul în care instanţa confirmă îndreptarea persoanei în cauză, se va considera că aceasta nu a fost condamnată.

Sub-diviziunea 3

Supravegherea

Secţiunea 49. Definiţia şi scopul supravegherii

(1) Supravegherea desemnează contactul personal periodic al făptuitorului cu un ofiţer al Serviciului de Probaţiune şi Mediere (denumit în continuare „ofiţer de probaţiune”), cooperarea la întocmirea şi punerea în aplicare a programului de supraveghere pe parcursul termenului de încercare şi monitorizarea respectării condiţiilor impuse făptuitorului de instanţă sau prevăzute prin lege.

(2) Scopul supravegherii constă în:

a) observarea şi monitorizarea comportamentului făptuitorului, prin care se asigură protejarea societăţii şi reducerea posibilităţii repetării activităţii infracţionale,

b) consilierea şi sprijinirea făptuitorului, în scopul asigurării că acesta va duce o viaţă cinstită în viitor.

(3) Supravegherea este dusă la îndeplinire de un ofiţer de probaţiune.

Secţiunea 50. Obligaţiile făptuitorului

(1) Făptuitorul plasat sub supraveghere are obligaţia de a:

a) coopera cu ofiţerul de probaţiune, de maniera stabilită de ofiţerul de probaţiune, şi de a duce la îndeplinire planul de supraveghere,

b) se prezenta la ofiţerul de probaţiune la data stabilită de acesta,

c) informa ofiţerul de probaţiune în legătură cu domiciliul, locul de muncă, mijloacele de sprijin, respectarea restricţiilor şi obligaţiilor impuse şi alte aspecte importante privind supravegherea, stabilite de ofiţerul de probaţiune,

d) permite ofiţerului de probaţiune accesul la domiciliul unde locuieşte.

Secţiunea 51. Drepturile şi obligaţiile ofiţerului de probaţiune

(1) Ofiţerul de probaţiune are obligaţia de a asigura supravegherea făptuitorului în conformitate cu programul de probaţiune, de a-l sprijini pe acesta şi de a urma instrucţiunile judecătorului privind supravegherea, şi de a se asigura că făptuitorul duce o viaţă cinstită. Ofiţerul de probaţiune are obligaţia de a actualiza periodic planul de probaţiune, în funcţie de rezultatele supravegherii şi de circumstanţele personale, familiale şi de altă natură ale făptuitorului.

(2) În cazul în care făptuitorul plasat sub supraveghere încalcă în mod semnificativ sau repetat condiţiile probaţiunii, programul de probaţiune sau restricţiile ori obligaţiile impuse, ofiţerul de probaţiune va sesiza fără întârziere judecătorul care a impus măsura supravegherii. În cazul unor încălcări mai puţin grave ale condiţiilor, planului de probaţiune sau restricţiilor ori obligaţiilor impuse, ofiţerul de probaţiune va aduce la cunoştinţa făptuitorului aceste deficienţe şi îl va avertiza că, în caz de repetare sau de încălcări mai grave ale condiţiilor, planului de probaţiune sau restricţiilor ori obligaţiilor impuse, va sesiza judecătorul în acest sens.

(3) Cu excepţia cazului în care judecătorul dispune altfel, cel puţin o dată la şase luni, ofiţerul de probaţiune va întocmi un raport de informare a judecătorului care a impus măsura probaţiunii în privinţa procesului de supraveghere a făptuitorului, a respectării condiţiilor, programului de probaţiune şi restricţiilor ori obligaţiilor impuse făptuitorului şi a situaţiei acestuia.

Sub-diviziunea 4

Categoriile pedepselor şi pedeapsa excepţională cu închisoarea

Secţiunea 52. Categoriile pedepselor

(1) Instanţa poate dispune următoarele pedepse pentru infracţiunile comise

a) pedeapsa cu închisoarea,

b) arestul la domiciliu,

c) serviciul în folosul comunităţii,

d) confiscarea proprietăţii,

e) pedeapsa pecuniară,

f) confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare,

g) interzicerea exercitării unei activităţi,

h) interzicerea şederii,

i) interzicerea accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale,

j) retragerea titlurilor de onoare sau a decoraţiilor,

k) degradarea militară,

l) expulzarea.

(2) Cu excepţia cazului în care Codul penal prevede altfel, pedeapsa cu închisoarea înseamnă

a) o pedeapsă cu închisoarea fără suspendare,

b) o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare,

c) o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare, sub supraveghere.

(3) Pedeapsa excepţională cu închisoarea (Secţiunea 54) reprezintă o categorie specială a pedepsei cu închisoarea.

Secţiunea 53. Impunerea mai multor pedepse individual şi în paralel

(1) În cazul în care Codul penal prevede mai multe pedepse pentru o faptă penală, fiecare dintre aceste pedepse poate fi impusă separat, sau se pot impune mai multe pedepse, concomitent. În afara unei pedepse prevăzute de Codul penal pentru o infracţiune, se pot impune şi alte pedepse, prevăzute de Secţiunea 52. Cu toate acestea, arestul la domiciliu nu se poate impune în paralel cu pedeapsa cu închisoarea şi serviciul în folosul comunităţii, serviciul în folosul comunităţii în paralel cu pedeapsa cu închisoarea, pedeapsa pecuniară în paralel cu confiscarea proprietăţii şi interdicţia şederii şi expulzarea.

(2) Arestul la domiciliu, serviciul în folosul comunităţii, pedeapsa pecuniară, interzicerea accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, expulzarea şi interzicerea şederii pot fi impuse şi individual, chiar dacă Codul penal nu prevede o astfel de pedeapsă pentru o anumită infracţiune.

Secţiunea 54. Pedeapsa excepţională cu închisoarea

(1) Pedeapsa excepţională cu închisoarea reprezintă pedeapsa cu închisoarea între douăzeci şi treizeci de ani şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Pedeapsa excepţională cu închisoarea poate fi impusă numai pentru un delict deosebit de grav, în cazurile permise de Codul penal.

(2) Instanţa poate impune o pedeapsă cu închisoarea între douăzeci şi treizeci de ani numai în cazul unui delict foarte grav sau în cazul în care posibilitatea îndreptării făptuitorului este deosebit de dificilă.

(3) Instanţa poate impune o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă numai în cazul unui făptuitor care a săvârşit un delict deosebit de grav, precum cel de omor, prevăzut de Secţiunea 140 (3) sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni deosebit de grave constituind un pericol public, conform secţiunii 272 (3), sau a infracţiunii de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist - Secţiunea 311 (3), terorism (Secţiunea 312), genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă - Secţiunea 411 (3), cruzimi de război - Secţiunea 412 (3), persecutare a populaţiei - Secţiunea 413 (3) sau utilizarea fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat - Secţiunea 415 (3), omorul cu premeditare, în condiţiile în care

a) o astfel de infracţiune este extrem de gravă în raport cu maniera condamnabilă a săvârşirii faptei sau cu motivul condamnabil şi consecinţa deosebit de gravă şi dificil de remediat şi

b) este necesară impunerea unei astfel de pedepse în scopul protejării efective a societăţii sau în cazul în care nu exisă speranţa că făptuitorul s-ar putea îndrepta printr-o pedeapsă cu închisoarea între douăzeci şi treizeci de ani.

(4) În cazul în care instanţa impune pedeapsa detenţiunii pe viaţă, poate hotărî, de asemenea, că perioada executării pedepsei într-o închisoare de maximă securitate nu va fi luată în calcul în perioada de executare a pedepsei pentru liberarea condiţionată.

Sub-diviziunea 5

Impunerea şi executarea pedepselor individuale

Secţiunea 55. Pedeapsa cu închisoarea

(1) Pedeapsa cu închisoarea cu executare poate fi impusă pentru maximum douăzeci de ani, cu excepţia majorării extraordinare a unei pedepse cu închisoarea (Secţiunea 59), impunerii pedepsei cu închisoarea pentru autorul unei infracţiuni săvârşite în folosul unui grup infracţional organizat (Secţiunea 108) sau a unei pedepse extraordinare cu închisoarea.

(2) În cazul infracţiunilor pentru care limita superioară a pedepsei cu închisoarea nu depăşeşte cinci ani se poate impune o pedeapsă cu închisoarea fără suspendare numai cu condiţia ca, în raport cu persoana făptuitorului, impunerea unei alte pedepse nu l-ar determina pe acesta să ducă o viaţă cinstită.

(3) Pedeapsa cu închisoarea cu executare va fi executată într-o închisoare, în conformitate cu alte reglementări legale.

Secţiunea 56. Executarea pedepsei cu închisoarea

(1) Pedeapsa cu închisoarea cu executare va fi executată în mod diferenţiat în închisori

a) cu măsuri de supraveghere,

b) cu supraveghere,

c) cu nivel de securitate, sau

d) cu nivel sporit de securitate.

(2) În general, instanţa va plasa într-o închisoare

a) cu măsuri de supraveghere persoana condamnată pentru o infracţiune minoră comisă din culpă, care încă nu a executat o pedeapsă pentru o infracţiune comisă cu intenţie,

b) cu supraveghere persoana condamnată pentru o infracţiune minoră comisă din culpă, care deja a executat o pedeapsă pentru o infracţiune comisă cu intenţie, sau persoana condamnată la o pedeapsă cu închisoarea mai mică de trei ani pentru o infracţiune comisă cu intenţie, care încă nu a executat o pedeapsă pentru o infracţiune comisă cu intenţie,

c) cu supraveghere persoana condamnată pentru o infracţiune comisă cu intenţie, atunci când nu sunt întrunite condiţiile pentru plasarea într-o închisoare cu supraveghere sau cu nivel sporit de securitate,

şi persoana condamnată pentru o infracţiune minoră comisă din culpă, care nu a fost plasată într-o închisoare cu măsuri de supraveghere sau cu supraveghere,

d) cu nivel sporit de securitate persoana condamnată la o pedeapsă excepţională cu închisoarea (Secţiunea 54), care a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru o infracţiune săvârşită în folosul unui grup infracţional organizat (Secţiunea 108), persoana condamnată pentru un delict deosebit de grav [Secţiunea 14 (3)] la pedeapsa cu închisoarea de minimum opt ani, sau persoana condamnată pentru o infracţiune comisă cu intenţie, care s-a sustras măsurii privative de libertate sau executării pedepsei în ultimii cinci ani.

(3) Instanţa poate plasa persoana condamnată într-o închisoare de alt tip decât cea în care ar trebui plasată conform prevederilor sub-secţiunii (2), atunci când instanţa consideră că, în raport cu gravitatea infracţiunii şi cu persoana condamnatului, plasarea sa într-o închisoare de alt tip l-ar determina mai bine să ducă o viaţă cinstită; însă persoana condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă va fi întotdeauna plasată într-o închisoare cu nivel sporit de securitate.

(4) Maniera executării pedepsei cu închisoarea pe categorii de închisori este reglementată printr-o lege specială.

Secţiunea 57. Transferul unui condamnat la o închisoare de alt tip

(1) În cursul executării unei pedepse cu închisoarea, instanţa poate decide transferarea persoanei condamnate la altă închisoare, care poate fi diferită cu un nivel faţă de cea în care îşi execută deja pedeapsa condamnatul.

(2) Instanţa va decide transferul condamnatului într-o închisoare cu regim mai uşor, în cazul în care conduita acestuia şi modul în care îşi duce la îndeplinire obligaţiile oferă temeiuri pentru a considera că transferul va contribui la îndreptarea acestuia.

(3) Instanţa va decide transferul condamnatului într-o închisoare cu regim mai strict în cazul în care

a) condamnatul a încălcat în mod semnificativ sau repetat normele de ordine şi disciplină, sau

b) condamnatul a fost găsit vinovat de o infracţiune comisă în cursul executării pedepsei, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(4) Din închisoarea cu nivel sporit de securitate nu poate fi transferată

a) persoana condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă care nu a executat cel puţin zece ani din pedeapsă,

b) persoana care execută pedeapsa într-o închisoare cu nivel sporit de securitate, înainte de a executa cel puţin un sfert din pedeapsa impusă.

(5) Nu poate fi transferat într-o închisoare cu supraveghere sau cu măsuri de supraveghere condamnatul supus unui tratament impus ca măsură de siguranţă în baza unei hotărâri judecătoreşti, sau persoana condamnată la expulzare.

(6) În baza cererii formulate de un condamnat care a executat cel puţin un sfert din pedeapsa impusă într-o închisoare de o anumită categorie, dar o perioadă de minimum şase luni, instanţa poate decide transferul acestuia într-o închisoare cu regim mai blând; aceasta nu se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoare pe viaţă, care îşi execută pedeapsa într-o închisoare cu nivel sporit de securitate.

(7) În cazul respingerii cererii prevăzute la sub-secţiunea (6), condamnatul o poate înainta din nou, dar nu mai devreme de şase luni după emiterea concluziei privind cererea anterioară.

Secţiunea 58. Diminuarea extraordinară a unei pedepse cu închisoarea

(1) În cazul în care instanţa consideră că, în raport cu împrejurările cauzei sau cu situaţia unui făptuitor, impunerea duratei obişnuite a pedepsei stipulate de Codul penal ar fi nerezonabil de strictă şi că persoana respectivă se poate îndrepta şi prin executarea unei pedepse cu închisoarea mai scurte, poate reduce durata pedepsei cu închisoarea sub termenul prevăzut de prezentul Cod.

(2) Instanţa poate reduce durata unei pedepse cu închisoarea sub limita inferioară a termenului şi dacă condamnă o persoană care a contribuit la prevenirea săvârşirii de către altă persoană a unei infracţiuni rămase în faza actelor preparatorii sau a tentativei, dacă, în raport cu situaţia personală a făptuitorului şi cu natura activităţii infracţionale comise de acesta, instanţa consideră că acesta se poate îndrepta şi prin executarea unei pedepse cu închisoarea reduse.

(3) Prin reducerea duratei pedepsei cu închisoarea conform sub-secţiunilor (1) şi (2), instanţa nu poate impune o pedeapsă

a) mai mică de cinci ani, dacă limita inferioară a duratei pedepsei este de cel puţin doisprezece ani,

b) mai mică de trei ani, dacă limita inferioară a duratei pedepsei este de cel puţin opt ani,

c) mai mică de un an, dacă limita inferioară a duratei pedepsei este de cel puţin cinci ani.

(4) De asemenea, instanţa poate reduce o pedeapsă cu închisoarea sub limita inferioară a termenului în cazul unui făptuitor declarat acuzat cooperant, care a întrunit condiţiile stipulate de alt act normativ; în astfel de cazuri, instanţa analizează natura infracţiunii specificate în mărturia acestuia, comparativ cu un delict deosebit de grav comis de membrii unui grup infracţional organizat, în legătură cu un grup infracţional organizat, sau în folosul unui grup infracţional organizat, la prevenirea sau soluţionarea căruia a contribuit; suplimentar, instanţa ia în considerare semnificaţia unei astfel de conduite, persoana făptuitorului şi împrejurările cauzei, în special dacă şi în ce mod a participat acesta la un delict deosebit de grav, la prevenirea sau soluţionarea căruia a contribuit, şi consecinţele provocate de acţiunile sale. În această privinţă, instanţa nu este ţinută de restricţiile prevăzute la sub-secţiunea (3).

(5) Instanţa poate reduce o pedeapsă cu închisoarea sub limita inferioară a duratei pedepsei şi atunci când condamnă un făptuitor pentru actele preparatorii unei infracţiuni, pentru tentativă de săvârşire a unei infracţiuni sau pentru ajutarea la săvârşirea unei infracţiuni, atunci când consideră că, în raport cu natura şi gravitatea premeditării, tentativei sau ajutorului, impunerea duratei obişnuite a pedepsei stipulate de prezentul Cod ar fi nerezonabil de strictă şi că persoana respectivă se poate îndrepta şi prin executarea unei pedepse cu închisoarea mai scurte. În această privinţă, instanţa nu este ţinută de restricţiile prevăzute la sub-secţiunea (3).

(6) Instanţa poate reduce o pedeapsă cu închisoarea sub limita inferioară a duratei pedepsei şi atunci când făptuitorul a acţionat în baza unei erori de drept, însă ar fi putut evita această eroare [Secţiunea 19 (2)], dacă a comis infracţiunea în timp ce încerca să prevină alt atac sau pericol, fără a întruni integral condiţiile pentru starea de extremă necesitate (Secţiunea 28) sau legitimă apărare (Secţiunea 29), sau dacă a depăşit limitele riscului admisibil (Secţiunea 31) sau limitele altor cauze de neimputabilitate. În această privinţă, instanţa nu este ţinută de restricţiile prevăzute la sub-secţiunea (3).

Secţiunea 59. Majorarea extraordinară a unei pedepse cu închisoarea

(1) În cazul persoanei care a săvârşit în mod repetat un delict deosebit de grav [Secţiunea 14 (3)], deşi fusese deja condamnată pentru săvârşirea unui delict deosebit de grav, instanţa poate impune o pedeapsă care depăşeşte jumătate din durata pedepsei prevăzute de Codul penal, a cărei limită superioară poate fi majorată cu o treime, dacă gravitatea delictului deosebit de grav, este dată de starea de recidivă şi de alte împrejurări ale cauzei sau în raport cu care posibilitatea îndreptării făptuitorului apare ca fiind redusă.

(2) Limita superioară a duratei pedepsei cu închisoarea poate depăşi douăzeci de ani în urma suplimentării prevăzute de sub-secţiunea (1). Atunci când se impune o pedeapsă excepţională cu închisoarea care depăşeşte douăzeci de ani, limita superioară a acesteia nu poate depăşi treizeci de ani.

Secţiunea 60. Arestul la domiciliu

(1) Instanţa poate impune o pedeapsă de arest la domiciliu cu durata de până la doi ani atunci când condamnă făptuitorul unei infracţiuni minore, cu condiţia

a) să se poată considera în mod rezonabil că o astfel de pedeapsă este suficientă, în raport cu infracţiunea săvârşită şi persoana şi împrejurările făptuitorului, eventual în paralel cu altă pedeapsă, şi

b) ca făptuitorul să promită în scris că în perioada respectivă de timp nu va părăsi incinta adresei specificate şi va coopera pentru efectuarea controalelor.

(2) Arestul la domiciliu poate fi impus ca pedeapsă unică dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului nu se consideră necesară impunerea altei pedepse.

(3) Pedeapsa arestului la domiciliu constă în obligaţia condamnatului de a nu depăşi incinta stabilită pe parcursul unei perioade de timp determinate, cu excepţia situaţiei în care acest lucru nu este posibil din motive importante, în special legate de obligaţii profesionale sau de un tratament într-o instituţie medicală, impus de starea sa de sănătate; instituţia medicală are obligaţia de a furniza informaţii privind tratamentul, la solicitarea autorităţilor însărcinate cu derularea procedurilor penale.

(4) Instanţa va stabili perioada de timp pe parcursul căreia condamnatul are obligaţia de a nu părăsi incinta stabilită, atât în zile lucrătoare, cât şi în zile nelucrătoare sau de sărbătoare legală, luând în considerare în special programul de lucru al acestuia şi timpul necesar pentru a ajunge la locul de muncă, a avea grijă de copiii minori şi a gestiona afacerile personale şi de familie, pentru a-i limita în mod adecvat libertatea, permiţând, în acelaşi timp, gestionarea nevoilor condamnatului şi familiei sale. Instanţa poate permite condamnatului să participe periodic la slujbe sau întruniri religioase şi în zile lucrătoare, cât şi în zile nelucrătoare sau de sărbătoare legală.

(5) Instanţa poate impune restricţiile sau obligaţiile prevăzute de Secţiunea 48 (4) pentru perioada executării pedepsei pentru a-l determina pe condamnat să ducă o viaţă cinstită; în general, îi va impune, de asemenea, să compenseze pagubele provocate, după posibilităţile sale.

(6) În cazul în care este vorba despre un făptuitor cu vârsta apropiată de vârsta minoratului, în interesul utilizării influenţei educative a familiei, a şcolii şi a altor instituţii, instanţa poate impune, în paralel cu restricţiile şi obligaţiile prevăzute la sub-secţiunea (4), şi anumite măsuri educative prevăzute de Legea privind justiţia pentru minori, utilizând condiţiile corespunzătoare stipulate pentru delincvenţii juvenili.

Secţiunea 61. Înlocuirea pedepsei arestului la domiciliu

În cazul în care făptuitorul evită executarea pedepsei de arest la domiciliu între momentul pronunţării condamnării şi termenul pedepsei, sau încalcă, fără un motiv întemeiat, condiţiile executării pedepsei, obstrucţionează în alt fel executarea pedepsei sau nu execută pedeapsa impusă în perioada stabilită, în mod culpabil, instanţa poate înlocui pedeapsa arestului la domiciliu sau perioada rămasă din executarea acesteia cu pedeapsa cu închisoarea cu executare; astfel, fiecare zi de arest la domiciliu neexecutat va conta ca o zi de pedeapsă cu închisoarea.

Secţiunea 62. Serviciul în folosul comunităţii

(1) Atunci când condamnă făptuitorul pentru o infracţiune minoră, instanţa poate impune o pedeapsă presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii; serviciul în folosul comunităţii poate fi impus ca pedeapsă individuală, dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii şi cu persoana şi relaţiile făptuitorului, nu este necesară impunerea unei alte pedepse.

(2) În general, instanţa nu va impune o pedeapsă presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii în cazul unui făptuitor a cărui pedeapsă presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii a fost înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea, conform secţiunii 65 (2), într-un interval de trei ani anterior impunerii acestui tip de pedeapsă.

(3) Pedeapsa presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii constă în obligaţia făptuitorului de a presta anumite servicii în folos public, constând în întreţinerea spaţiilor publice, asigurarea curăţeniei şi întreţinerii clădirilor publice şi drumurilor sau alte activităţi în folosul comunităţii sau al statului ori al altor instituţii publice implicate în activităţi educaţionale, ştiinţifice, protejarea sănătăţii, a mediului, sprijinirea şi protecţia tinerilor, protecţia animalelor, activităţi umanitare, sociale, caritabile, religioase sau sportive. Serviciul nu va servi intereselor patrimoniale ale condamnatului.

Secţiunea 63. Durata executării serviciului în folosul comunităţii

(1) Instanţa poate impune prestarea serviciilor în folosul comunităţii cu durata între 50 şi 300 de ore.

(2) De asemenea, instanţa poate impune restricţiile şi obligaţiile prevăzute de secţiunea 48 (4), pentru a determina făptuitorul să ducă o viaţă cinstită; în general, va impune făptuitorului compensarea pagubelor provocate, după posibilităţile acestuia.

(3) În cazul în care este vorba despre un făptuitor cu vârsta apropiată de vârsta minoratului, în interesul utilizării influenţei educative a familiei, a şcolii şi a altor instituţii, instanţa poate impune, individual sau în paralel cu restricţiile şi obligaţiile prevăzute la sub-secţiunea (4), şi anumite măsuri educative prevăzute de Legea privind justiţia pentru minori, utilizând condiţiile corespunzătoare stipulate pentru delincvenţii juvenili.

Secţiunea 64. Atitudinea făptuitorului şi starea sa de sănătate

Atunci când impune prestarea serviciilor în folosul comunităţii, instanţa va lua în considerare atitudinea făptuitorului, starea de sănătate a acestuia şi posibilitatea impunerii acestei categorii de pedeapsă. Nu se va impune prestarea serviciilor în folosul comunităţii dacă făptuitorul este incapabil de prestarea sistematică a unor activităţi lucrative.

Secţiunea 65. Prestarea serviciului în folosul comunităţii

(1) Condamnatul are obligaţia de a presta serviciul în folosul comunităţii personal, gratuit, în timpul său liber, în termen de maximum doi ani de la data la care instanţa a dispus executarea pedepsei. Nu vor fi incluse în acest interval de timp perioadele în care condamnatul

a) nu a putut presta servicii în folosul comunităţii din cauza unor impedimente legale sau care ţin de starea sa de sănătate, sau

b) a executat o măsură privativă de libertate sau o pedeapsă cu închisoarea.

(2) În cazul în care făptuitorul nu duce o viaţă cinstită în interval scurs de la condamnare până la executarea întregii pedepse presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii, sau încalcă, fără un motiv întemeiat, condiţiile executării pedepsei, obstrucţionează în alt fel executarea pedepsei sau nu execută pedeapsa impusă în perioada stabilită, în mod culpabil, instanţa poate înlocui pedeapsa presupunând prestarea de servicii în folosul comunităţii sau perioada rămasă din executarea acesteia

a) cu respectarea condiţiilor prevăzute de Secţiunea 60 (1) cu pedeapsa arestului la domiciliu şi, în cazul în care nu respectă condiţiile executării acestei pedepse, instanţa o poate înlocui cu pedeapsa cu închisoarea, care nu poate fi mai aspră decât pedeapsa care ar fi fost impusă în cazul înlocuirii pedepsei cu prestarea de servicii în folosul comunităţii cu pedeapsa cu închisoarea; astfel, fiecare oră de serviciu în folosul comunităţii neexecutat va conta ca o zi de pedeapsă cu arestul la domiciliu, sau

b) cu o pedeapsă cu închisoare, hotărând, în acelaşi timp, asupra modului de executare; astfel, fiecare oră de serviciu în folosul comunităţii neexecutat va conta ca o zi de pedeapsă cu închisoarea.

(3) În mod excepţional, în raport cu împrejurările cauzei şi cu persoana condamnatului, instanţa poate menţine pedeapsa cu serviciul în folosul comunităţii sau poate prelungi durata executării acestei pedepse cu maximum şase luni, chiar dacă persoana condamnată a oferit un motiv de înlocuire a pedepsei, conform prevederilor sub-secţiunii (2), şi

a) va dispune supravegherea condamnatului pentru perioada executării pedepsei sau a porţiunii rămase neexecutată din aceasta,

b) va impune aplicarea restricţiilor sau obligaţiilor prevăzute de Secţiunea 48 (4), care nu fuseseră impuse în cursul executării pedepsei sau a porţiunii rămase neexecutată din aceasta, sau

c) va impune măsuri educative, conform prevederilor Secţiunii 63 (3) pentru perioada executării pedepsei sau a porţiunii rămase neexecutată din aceasta, dacă condamnatul are vârsta apropiată de cea a minoratului.

Secţiunile 49-51 se aplică şi măsurilor de supraveghere, după caz.

(4) Făptuitorul condamnat la servicii în folosul comunităţii va fi considerat ca şi cum nu a fost niciodată condamnat, odată executată pedeapsa sau odată ce se renunţă la executarea unei porţiuni rămase din aceasta.

Secţiunea 66. Confiscarea proprietăţii

(1) În raport cu împrejurările cauzei şi relaţiile făptuitorului, instanţa poate impune pedeapsa confiscării proprietăţii, în cazul pronunţării pedepsei excepţionale cu închisoarea sau a unui delict deosebit de grav prin care făptuitorul a dobândit sau a încercat să dobândească foloase patrimoniale.

(2) În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de sub-secţiunea (1), instanţa poate impune pedeapsa confiscării proprietăţii numai atunci când Codul penal permite impunerea acestei pedepse pentru o anumită infracţiune; ca pedeapsă unică, confiscarea proprietăţii poate fi impusă dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului, nu se consideră necesară impunerea unei alte pedepse.

(3) Confiscarea proprietăţii afectează întreaga proprietate a unui făptuitor, sau numai o proporţie a acesteia, desemnată de instanţă; cu toate acestea, confiscarea nu se aplică mijloacelor şi bunurilor necesare satisfacerii necesităţilor de trai ale condamnatului şi persoanelor pe care acesta are obligaţia legală de a le sprijini.

(4) Hotărârea de confiscarea a proprietăţii pune capăt proprietăţi comune a soţilor.

(5) Proprietatea confiscată devine proprietatea statului.

Secţiunea 67. Pedeapsa pecuniară

(1) Instanţa poate impune o pedeapsă pecuniară, dacă făptuitorul a obţinut ori a încercat să obţină, pentru sine sau pentru altul, foloase materiale prin săvârşirea unei infracţiuni.

(2) În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de sub-secţiunea (1) instanţa poate impune pedeapsa pecuniară numai dacă

a) Codul penal permite impunerea acestei pedepse pentru infracţiunea comisă, sau

b) impune această pedeapsă pentru o infracţiune minoră şi, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului, nu este impusă, concomitent, o pedeapsă cu închisoarea cu executare.

(3) Ca pedeapsă individuală, pedeapsa pecuniară poate fi impusă dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului, nu se consideră necesară impunerea unei alte pedepse.

Secţiunea 68. Cuantumul pedepsei pecuniare

(1) Pedeapsa pecuniară va fi impusă în tranşe zilnice, în cuantum de minimum 20 şi maximum 730 tranşe zilnice integrale.

(2) Cuantumul unei tranşe zilnice este de minimum 100 CZK şi maximum 50 000 CZK.

(3) Instanţa va stabili numărul tranşelor zilnice în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise. Instanţa va stabili cuantumul tranşei zilnice în raport cu împrejurările personale şi patrimoniale ale făptuitorului. În acest scop, în general se va lua în considerare venitul net pe care îl obţine sau l-ar putea obţine făptuitorul pe zi, în medie.

(4) Venitul unui făptuitor, bunurile sau veniturile care derivă din acestea, precum şi alte informaţii pentru stabilirea cuantumului unei tranşe zilnice pot fi stabilite estimativ, de către instanţă.

(5) În motivarea hotărârii, instanţa va preciza modul de calculare şi cuantumul tranşei zilnice. În cazul în care, având în vedere împrejurările sale personale sau patrimoniale, făptuitorul nu poate plăti imediat pedeapsa pecuniară, instanţa poate decide plata pedepsei pecuniare în tranşe lunare; în acest scop, poate dispune reţinerea tranşelor unei pedepse pecuniare, dacă făptuitorul nu efectuează plata la timp.

(6) Nu se va impune o pedeapsă pecuniară care, în mod evident, nu poate fi plătită.

(7) Sumele colectate în urma achitării pedepsei pecuniare devin proprietatea statului.

Secţiunea 69. Înlocuirea pedepsei cu închisoarea

(1) În cazul în care instanţa impune o pedeapsă pecuniară, va stabili şi o pedeapsă înlocuitoare cu închisoarea de până la patru ani, în cazul în care aceasta nu este executată în termenul stabilit. Cu toate acestea, pedeapsa înlocuitoare nu poate depăşi limita superioară a pedepsei cu închisoarea, chiar împreună cu o pedeapsă cu închisoarea impusă.

(2) Odată executată pedeapsa sau odată ce se renunţă la executarea porţiunii rămase a acesteia, făptuitorul condamnat pentru o infracţiune minoră va fi considerat ca şi cum nu ar fi fost condamnat niciodată.

Secţiunea 70. Confiscarea unui obiect sau a unui alt bun de valoare

(1) Instanţa poate impune pedeapsa confiscării unui obiect sau a altui bun de valoare dacă

a) acesta a fost utilizat pentru săvârşirea unei fapte penale,

b) a fost destinat a fi folosit la săvârşirea unei fapte penale,

c) dacă a fost dobândit printr-o faptă penală sau ca răsplată pentru săvârşirea acesteia, sau

d) dacă a fost dobândit de făptuitor, chiar şi numai parţial, în schimbul unui obiect sau al unui alt bun de valoare prevăzut la litera c), cu condiţia ca valoarea obiectului sau bunului respectiv să nu fie nesemnificativă în raport cu valoarea obiectului sau bunului de valoare dobândit.

(2) Pedeapsa confiscării unui obiect sau bun de valoare poate fi impusă numai dacă vizează un obiect sau un alt bun de valoare care aparţine făptuitorului.

(3) În cazul în care deţinerea obiectului sau bunului de valoare prevăzut de sub-secţiunile (1) şi (2) contravine altor acte normative, în raport cu care se poate impune pedeapsa confiscării unui obiect sau bun de valoare, instanţa va impune oricum această pedeapsă.

(4) Interzicerea înstrăinării obiectului sau bunului de valoare confiscat va prevala faţă de această decizie, incluzând alte modalităţi de a dispune de obiectul sau bunul de valoare care conduc la obstrucţionarea confiscării obiectului sau a altui bun de valoare.

(5) Obiectul sau bunul de valoare confiscat devine proprietatea statului.

Secţiunea 71. Confiscarea unei valori echivalente

(1) În cazul în care făptuitorul care deţine un obiect sau alt bun de valoare care ar putea fi confiscat conform prevederilor secţiunii 70, sub-secţiunea (1) sau (2), distruge, deteriorează sau devalorizează în alt mod, înstrăinează, aduce în stare de neîntrebuinţare, elimină sau utilizează, în mod particular consumă sau, prin orice alte mijloace, sustrage confiscării un astfel de obiect sau bun de valoare, sau obstrucţionează executarea pedepsei confiscării unui obiect sau bun de valoare, înainte ca instanţa să fi putut dispune confiscarea, instanţa poate dispune confiscarea unei valori echivalente, până la concurenţa valorii obiectului sau bunului de valoare, însă fără a o depăşi. Valoarea unui obiect sau bun a cărui confiscare ar putea fi dispusă de instanţă va fi stabilită conform expertizei întocmite de un expert în domeniu.

(2) În cazul în care obiectul sau bunul de valoare este distrus, deteriorat sau devalorizat în alt mod, ori eliminat, chiar şi parţial, instanţa poate dispune confiscarea unei valori echivalente, împreună cu confiscarea altor bunuri de valoare, conform prevederilor secţiunii 70 (1).

(3) Valoarea echivalentă confiscată devine proprietatea statului.

Secţiunea 72. Pedeapsa separată de confiscare a unui obiect sau a altui bun de valoare

Pedeapsa confiscării unui obiect sau a altui bun de valoare poate fi impusă separat numai în cazurile în care Codul penal permite impunerea unei astfel de pedepse dacă, în raport cu natura şi gravitatea faptei penale săvârşite şi cu persoana şi situaţia personală a făptuitorului, nu se consideră necesară impunerea altei pedepse.

Secţiunea 73. Interzicerea exercitării unei activităţi

(1) Instanţa poate impune pedeapsa interzicerii exercitării unei activităţi pentru o perioadă de unu până la zece ani, în cazul în care făptuitorul săvârşeşte o infracţiune legată de această activitate.

(2) Pedeapsa interzicerii exercitării unei activităţi poate fi impusă ca pedeapsă individuală, în cazul în care Codul penal permite impunerea unei astfel de pedepse pentru infracţiunea săvârşită şi dacă, în raport cu natura şi gravitatea faptei penale săvârşite şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului, nu se consideră necesară impunerea altei pedepse.

(3) Pedeapsa interzicerii exercitării unei activităţi constă în interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei anumite ocupaţii sau profesii ori a unei activităţi care necesită o autorizaţie specială sau a cărei exercitare este reglementată prin alt act normativ.

Secţiunea 74. Executarea pedepsei interzicerii exercitării unei activităţi

(1) Perioada executării pedepsei cu închisoarea nu este luată în calcul ca perioadă de executare a pedepsei interzicerii exercitării unei activităţi; cu toate acestea, perioada scursă înainte de intrarea în vigoare a hotărârii judecătoreşti, pe parcursul căreia autorizaţia de a exercita activitatea interzisă a fost retrasă, conform altui act normativ, sau perioada în care persoana respectivă nu a putut exercita acea activitate ca urmare a unei măsuri adoptate de o autoritate publică va fi luată în calcul ca perioadă de executare a pedepsei interzicerii exercitării unei activităţi.

(2) Odată executată pedeapsa interzicerii executării unei activităţi, făptuitorul va fi considerat ca şi cum nu ar fi fost condamnat niciodată.

Secţiunea 75. Interzicerea şederii

(1) Instanţa poate impune pedeapsa interzicerii şederii de la unu la zece ani pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, dacă acest lucru este necesar pentru protejarea ordinii publice, vieţii de familie, sănătăţii, moralităţii sau proprietăţii, în raport cu modul de trai anterior al făptuitorului şi cu locul şi momentul săvârşirii faptei; interzicerea şederii nu se poate aplica pentru locul de reşedinţă permanentă al făptuitorului.

(2) Pedeapsa de interzicere a şederii poate fi impusă ca pedeapsă individuală pentru o infracţiune pentru care Codul penal stipulează pedeapsa cu închisoarea a cărei limită superioară nu depăşeşte trei ani dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului nu se consideră necesară impunerea altei pedepse.

(3) Instanţa poate impune restricţiile sau obligaţiile prevăzute de Secţiunea 48 (4) pentru perioada executării pedepsei pentru a-l determina pe condamnat să ducă o viaţă cinstită; în general, îi va impune, de asemenea, să compenseze pagubele provocate, după posibilităţile sale.

(4) În cazul în care este vorba despre un făptuitor cu vârsta apropiată de vârsta minoratului, în interesul utilizării influenţei educative a familiei, a şcolii şi a altor instituţii, instanţa poate impune, în paralel cu restricţiile şi obligaţiile prevăzute la sub-secţiunea (4), şi anumite măsuri educative prevăzute de Legea privind justiţia pentru minori, utilizând condiţiile corespunzătoare stipulate pentru delincvenţii juvenili.

(5) Perioada executării pedepsei cu închisoarea nu este luată în calcul ca perioadă de executare a pedepsei interzicerii şederii; instanţa va impune o hotărâre în conformitate cu prevederile sub-secţiunilor (3) şi (4) numai după executarea pedepsei cu închisoarea sau după liberarea condiţionată.

(6) Pedeapsa interzicerii şederii constă în interdicţia de a locui într-un anumit loc sau district pe parcursul duratei executării acestei pedepse; va fi necesară obţinerea unei autorizaţii pentru şederea temporară într-un astfel de loc sau district, pentru motive personale urgente.

Secţiunea 76. Interzicerea accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale

(1) Instanţa poate impune pedeapsa interzicerii accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale pentru o perioadă de până la zece ani, dacă făptuitorul a săvârşit o infracţiune cu intenţie în legătură cu un astfel de eveniment.

(2) Ca pedeapsă individuală, pedeapsa interzicerii accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale poate fi impusă dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului, nu se consideră necesară impunerea unei alte pedepse.

(3) Interzicerea accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale constă în interzicerea participării unui făptuitor la respectivele evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale pe durata executării acestei pedepse.

Secţiunea 77. Executarea pedepsei interzicerii accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale

(1) Pe durata executării pedepsei interzicerii accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, condamnatul are obligaţia de a coopera cu un ofiţer de probaţiune în modalităţile stabilite, în special să se conformeze planului de probaţiune, să participe la programele de educaţie civică şi reeducare stabilite, la programe de consiliere psihologică şi, dacă ofiţerul de probaţiune consideră că este necesar, să se prezinte, conform instrucţiunilor acestuia, la unitatea de poliţie indicată pe perioada aferentă evenimentului la care îi este interzis accesul.

(2) Perioada executării pedepsei cu închisoarea nu este luată în calcul ca perioadă de executare a pedepsei interzicerii accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale.

Secţiunea 78. Retragerea unor titluri de onoare sau decoraţii

(1) Instanţa poate impune pedeapsa retragerii unor titluri de onoare şi decoraţii în cazul condamnării unei persoane pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, dintr-un motiv deosebit de condamnabil, la o pedeapsă cu închisoarea fără suspendare de minimum doi ani.

(2) Această pedeapsă constă în retragerea decoraţiilor, menţiunilor şi a altor titluri de onoare conferite conform prevederilor legislaţiei naţionale.

Secţiunea 79. Degradarea militară

(1) Instanţa poate impune pedeapsa degradării militare în cazul condamnării unei persoane pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, dintr-un motiv deosebit de condamnabil, la o pedeapsă cu închisoarea fără suspendare de minimum doi ani.

(2) Instanţa poate impune această pedeapsă în paralel cu o altă pedeapsă, dacă acest lucru este necesar din raţiuni de ordine şi disciplină în rândul forţelor militare, în raport cu natura infracţiunii săvârşite.

(3) Degradarea militară constă în degradarea condamnatului până la rangul de soldat.

Secţiunea 80. Expulzarea

(1) Instanţa poate condamna un făptuitor care nu este resortisant al Republicii Cehe la expulzarea de pe teritoriul Republicii Cehe, care poate fi impusă ca pedeapsă individuală sau în paralel cu altă pedeapsă, dacă acest lucru este necesar pentru siguranţa persoanei sau proprietăţii sau pentru alt interes public; expulzarea poate fi impusă ca pedeapsă unică dacă, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise şi cu persoana şi împrejurările făptuitorului, nu se consideră necesară impunerea unei alte pedepse.

(2) În raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise, posibilităţile de îndreptare şi împrejurările făptuitorului şi gradul de ameninţare la adresa siguranţei persoanei, proprietăţii sau a unui alt interes public, instanţa poate impune pedeapsa expulzării pentru o perioadă de unu până la zece ani sau pe perioadă nedeterminată.

(3) Instanţa nu va impune expulzarea, dacă

a) a fost imposibilă stabilirea naţionalităţii făptuitorului,

b) făptuitorului i s-a acordat azil sau protecţie suplimentară, conform unei legi speciale,

c) făptuitorului i s-a acordat drept de rezidenţă permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, acesta are un loc de muncă şi relaţii sociale aici, iar impunerea unei astfel de pedepse ar fi împotriva interesului integrării familiei,

d) există pericolul persecutării făptuitorului în statul în care va fi expulzat, pe motive de rasă, apartenenţă la un grup etnic, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social, convingeri politice sau religioase, sau dacă expulzarea l-ar expune la tortură sau alte tratamente sau pedepse inumane,

e) făptuitorul este cetăţean al Uniunii Europene sau membru al familiei unui astfel de cetăţean, indiferent de naţionalitate, şi are drept de rezidenţă permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, sau este un străin având statutul legal recunoscut de rezident pe termen lung pe teritoriul Republicii Cehe, conform unei legi speciale, cu excepţia situaţiei în care instanţa constată existenţa unor temeiuri substanţiale de a fi considerat o ameninţare la adresa securităţii statului sau ordinii publice,

f) făptuitorul este cetăţean al Uniunii Europene şi în ultimii 10 ani a locuit fără întrerupere pe teritoriul Republicii Cehe, cu excepţia situaţiei în care instanţa constată existenţa unor temeiuri substanţiale de a fi considerat o ameninţare la adresa securităţii statului, sau

g) făptuitorul este un minor care are calitatea de cetăţean al Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care expulzarea serveşte interesului superior al minorului.

Sub-diviziunea 6

Suspendarea condiţionată a pedepsei cu închisoarea

Secţiunea 81. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea

(1) Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării unei pedepse cu închisoarea care nu depăşeşte trei ani dacă, în raport cu persoana şi împrejurările făptuitorului, în special cu modul său de viaţă anterior şi cu mediul în care lucrează/locuieşte acesta, şi cu circumstanţele cauzei, instanţa consideră în mod rezonabil că executarea pedepsei nu este necesară pentru a-l determina pe făptuitor să ducă o viaţă cinstită.

(2) Suspendarea condiţionată a executării unei pedepse nu se aplică executării altor pedepse impuse în paralel cu această pedeapsă.

Secţiunea 82. Termenul de încercare, restricţii şi obligaţii

(1) La impunerea unei pedepse cu suspendare, instanţa va dispune o un termen de încercare de unu până la cinci ani; termenul de încercare curge de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti.

(2) Instanţa poate impune persoanei condamnate, a cărei pedeapsă a fost suspendată condiţionat, restricţiile sau obligaţiile prevăzute de Secţiunea 48 sub-secţiunea (4), pentru a o determina să ducă o viaţă cinstită; în general, îi va impune, de asemenea, să compenseze pagubele provocate, după posibilităţile sale.

(3) În cazul în care este vorba despre un făptuitor cu vârsta apropiată de vârsta minoratului, în interesul utilizării influenţei educative a familiei, a şcolii şi a altor instituţii, instanţa poate impune, individual sau în paralel cu restricţiile şi obligaţiile prevăzute la sub-secţiunea (4), şi anumite măsuri educative prevăzute de Legea privind justiţia pentru minori, utilizând condiţiile corespunzătoare stipulate pentru delincvenţii juvenili.

(4) Perioada de timp în care persoana condamnată la o pedeapsă cu suspendare a dus o viaţă cinstită în cursul termenului de încercare şi s-a conformat condiţiilor impuse va fi luată în calcul în cadrul termenului de încercare nou stabilit la suspendarea unei pedepse pentru aceeaşi faptă sau al termenului de încercare impus în cazul unei pedepse cumulative sau contopite sau al unei pedepse comune pentru infracţiune în formă continuată.

Secţiunea 83. Hotărârea de suspendare a pedepsei

(1) Dacă o persoană condamnată la o pedeapsă cu suspendare a dus o viaţă cinstită în cursul termenului de încercare şi s-a conformat condiţiilor impuse, instanţa va constata îndreptarea acesteia; în caz contrar, va dispune, eventual tot în cursul termenului de încercare, executarea pedepsei impuse. În cazuri excepţionale, în raport cu circumstanţele cauzei şi cu persoana condamnatului, instanţa poate menţine pedeapsa suspendată, chiar dacă condamnatul a oferit temeiuri pentru a dispune executarea pedepsei, şi

a) va dispune supravegherea condamnatului,

b) va prelungi în consecinţă perioada de probă, însă pentru o perioadă ce nu va depăşi doi ani, fără a se depăşi limita superioară a termenului de încercare prevăzut la Secţiunea 82 (1), sau

c) va impune aplicarea restricţiilor sau obligaţiilor prevăzute de Secţiunea 48 (4), care nu fuseseră impuse condamnatului, pentru a-l determina pe acesta să ducă o viaţă cinstită.

(2) Pentru instituirea supravegherii, se aplică prevederile secţiunilor 49-51.

(3) În cazul în care instanţa nu dispune conform prevederilor sub-secţiunii (1), din motive neimputabile persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendare condiţionată, aceasta va fi considerată îndreptată.

(4) În cazul în care instanţa confirmă îndreptarea persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendare condiţionată, sau în care aceasta este considerată îndreptată, se va considera că aceasta nu a fost niciodată condamnată.

(5) În cazul în care instanţa dispune executarea pedepsei, conform prevederilor sub-secţiunii (1), va dispune şi asupra modalităţii executării acesteia.

Secţiunea 84. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea cu supraveghere

În cazul în care sunt necesare monitorizarea şi controlul treptate ale comportamentului unui făptuitor şi asigurarea asistenţei şi îngrijirilor necesare acestuia în perioada de probă, în condiţiile prevăzute de Secţiunea 81 (1), instanţa poate suspenda condiţionat executarea unei pedepse cu închisoarea care nu depăşeşte trei ani, impunând, în acelaşi timp, supravegherea făptuitorului. Instituirea măsurii supravegherii se face potrivit prevederilor secţiunilor 49-51.

Secţiunea 85. Perioada de probă, restricţii şi obligaţii

(1) La impunerea unei pedepse cu suspendare cu supraveghere, instanţa va dispune un termen de încercare de unu până la cinci ani; perioada de probă curge de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti.

(2) Instanţa poate impune persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendare în cazul căreia s-a dispus supravegherea restricţiile sau obligaţiile prevăzute de Secţiunea 48 (4), pentru a o determina să ducă o viaţă cinstită; în general, îi va impune, de asemenea, să compenseze pagubele provocate, după posibilităţile sale.

(3) În cazul în care este vorba despre un făptuitor cu vârsta apropiată de vârsta minoratului, în interesul utilizării influenţei educative a familiei, a şcolii şi a altor instituţii, instanţa poate impune, în paralel cu restricţiile şi obligaţiile prevăzute la Secţiunea 48 (4), şi anumite măsuri educative prevăzute de Legea privind justiţia pentru minori, utilizând condiţiile corespunzătoare stipulate pentru delincvenţii juvenili.

Secţiunea 86. Hotărârea de suspendare a pedepsei sub supraveghere

(1) Dacă persoana condamnată, a cărei pedeapsă a fost suspendată condiţionat, în cazul căreia s-a dispus măsura supravegherii a dus o viaţă cinstită în cursul termenului de încercare şi s-a conformat condiţiilor impuse, instanţa va constata îndreptarea acesteia; în caz contrar, va dispune, eventual tot în cursul termenului de încercare, executarea pedepsei impuse. În cazuri excepţionale, în raport cu circumstanţele cauzei şi cu persoana condamnatului, instanţa poate menţine pedeapsa suspendată, chiar dacă condamnatul a oferit temeiuri pentru a dispune executarea pedepsei, şi

a) impune obligaţii suplimentare condamnatului în cazul căreia s-a dispus supravegherea,

b) prelungi în consecinţă perioada de probă, însă pentru o perioadă ce nu va depăşi doi ani, fără a se depăşi limita superioară a termenului de încercare prevăzut la Secţiunea 85 (1), sau

c) impune aplicarea restricţiilor sau obligaţiilor prevăzute de Secţiunea 48 (4), care nu fuseseră impuse condamnatului, pentru a-l determina pe acesta să ducă o viaţă cinstită.

(2) În cazul în care instanţa nu dispune conform prevederilor sub-secţiunii (1), din motive neimputabile persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată, aceasta va fi considerată îndreptată.

(3) În cazul în care instanţa confirmă îndreptarea persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată sau în care aceasta este considerată îndreptată, se va considera că aceasta nu a fost niciodată condamnată.

(4) În cazul în care instanţa dispune executarea pedepsei, conform prevederilor sub-secţiunii (1), va dispune şi asupra modalităţii executării acesteia.

Secţiunea 87. Utilizarea prin analogie a prevederilor privind suspendarea pedepsei

Relaţia dintre suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea cu alte pedepse impuse în paralel cu aceasta, conform Secţiunii 81 (2), şi cu includerea perioadei de timp în care persoana condamnată la o pedeapsă cu suspendare condiţionată sub supraveghere a dus o viaţă cinstită în perioada de probă, în cadrul unei noi perioade de probă, conform Secţiunii 82 (4), se va supune dispoziţiilor privitoare la suspendarea pedepsei, în mod corespunzător.

Sub-diviziunea 7

Liberarea condiţionată din închisoare şi renunţarea condiţionată la executarea perioadei rămase dintr-o pedeapsă de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale

Secţiunea 88. Liberarea condiţionată din închisoare

(1) După executarea unei jumătăţi din pedeapsa impusă sau, în conformitate cu o decizie a preşedintelui Republicii Cehe, pedeapsa redusă cu închisoarea, instanţa poate dispune liberarea condamnatului din închisoare dacă, în urma punerii în aplicare a hotărârii judecătoreşti, în special în cursul executării pedepsei, condamnatul a demonstrat că s-a îndreptat prin conduita sa şi prin îndeplinirea obligaţiilor sale şi

a) exisă premisele că acesta va duce o viaţă cinstită în viitor, sau

b) instanţa acceptă o garanţie privind îndreptarea completă a condamnatului.

(2) În cazul în care o persoană condamnată pentru o infracţiune minoră demonstrează prin conduita sa şi prin îndeplinirea obligaţiilor sale că nu este necesară executarea restului pedepsei, instanţa poate dispune liberarea condiţionată a acesteia, chiar înainte de a executa jumătate din pedeapsa impusă sau, în conformitate cu o decizie a preşedintelui Republicii Cehe, pedeapsa redusă a închisorii.

(3) În luarea hotărârii conform sub-secţiunilor (1) şi (2), instanţa va analiza şi dacă condamnatul a început la timp executarea pedepsei şi dacă acesta a compensat, parţial sau integral, pagubele sau alte daune provocate prin infracţiune. În cazul în care condamnatul a făcut obiectul unor tratamente dispuse ca măsuri de siguranţă înainte de începerea executării pedepsei cu închisoarea sau în cursul acesteia, instanţa va lua în considerare şi atitudinea condamnatului faţă de tratamentul aplicat ca măsură de siguranţă.

(4) Persoana condamnată pentru o infracţiune de omor (Secţiunea 140), ucidere din culpă - Secţiunea 141 (2), vătămare corporală gravă - Secţiunea 145 (3), tortură şi alte tratamente inumane şi crude - Secţiunea 149 (4), întrerupere ilegală a cursului sarcinii fără consimţământul femeii însărcinate - Secţiunea 159 (3), (4), prelevare neautorizată de ţesuturi şi organe - Secţiunea 164 (3), (4), trafic de persoane - Secţiunea 168 (4), (5), lipsire de libertate în mod ilegal - Secţiunea 170 (2), (3), răpire - Secţiunea 172 (3), (4), tâlhărie - Secţiunea 173 (3), (4), agresiune sexuală - Secţiunea 187 (3), (4), pericol public - Secţiunea 272 (2), (3), producere neautorizată şi alte utilizări ale substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe otrăvitoare - Secţiunea 283 (4), preluare a controlului asupra unei aeronave, nave civile sau platforme fixe (Secţiunea 290), deturnare a unei aeronave - Secţiunea 292 (3), trădare (Secţiunea 309), subminare a republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), sabotaj (Secţiunea 314), spionaj - Secţiunea 316 (3), (4), trădare militară (Secţiunea 320), traversare a frontierei de stat cu uz de violenţă - Secţiunea 339 (3), organizare şi înlesnire a traversării ilegale a frontierei de stat - Secţiunea 340 (4), genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), apartheid şi discriminare a unor categorii de persoane (Secţiunea 402) pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), relaţii care ameninţă pacea (Secţiunea 409), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă [Secţiunea 411 (3)], cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutare a civililor (Secţiunea 413), jaf în zona de operaţii militare (Secţiunea 414) sau utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat - Secţiunea 415 (3), precum şi persoana condamnată la pedeapsa excepţională cu închisoarea între douăzeci şi treizeci de ani [Secţiunea 54 (2)], poate fi eliberată condiţionat numai după executarea a două treimi din pedeapsa impusă, dacă, în raport cu circumstanţele faptei pentru care a fost condamnată şi cu natura caracterului său nu există pericolul repetării delictului deosebit de grav comis sau a comiterii unui alt delict asemănător.

(5) Persoana condamnată la pedeapsa excepţională cu închisoarea pe viaţă poate fi eliberată condiţionat numai după executarea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani din pedeapsă, dacă, în raport cu circumstanţele faptei pentru care a fost condamnată şi cu natura caracterului său nu există pericolul repetării delictului deosebit de grav comis sau a comiterii unui alt delict asemănător.

Secţiunea 89. Perioada de probă, restricţii şi obligaţii în cazul liberării condiţionate

(1) În cazul liberării condiţionate, instanţa va dispune un termen de încercare între unu şi şapte ani; perioada de probă curge de la data liberării condiţionate a condamnatului. De asemenea, instanţa poate impune măsuri de supraveghere făptuitorului şi, în acelaşi timp, poate dispune ca acesta să nu îşi părăsească domiciliul pentru o perioadă determinată a termenului de încercare, după începerea acestuia. Pentru instituirea supravegherii, se aplică prevederile secţiunilor 49-51.

(2) Instanţa poate impune persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendare restricţiile sau obligaţiile prevăzute de Secţiunea 48 (4), pentru a o determina să ducă o viaţă cinstită; de asemenea, îi poate impune să compenseze pagubele provocate în urma infracţiunii. Instanţa va impune persoanei liberate condiţionat conform Secţiunii 88 (2) să nu îşi părăsească domiciliul pentru o perioadă determinată a termenului de încercare, sau să presteze servicii în folosul municipalităţii, al statului sau al altor instituţii publice, sau să depună o sumă de bani stabilită în folosul victimelor infracţiunii, într-un cont indicat de instanţă.

(3) Durata totală a perioadei în care persoana eliberată condiţionat nu are voie să îşi părăsească locuinţa conform sub-secţiunilor (1) şi (2) nu poate depăşi un an, nici în cazul impunerii unei durate mai lungi a termenului de încercare. Prestarea serviciilor prevăzută la sub-secţiunea (2) se poate dispune pentru o durată între 50 şi 200 de ore. Suma de bani în folosul victimelor infracţiunii conform sub-secţiunii (2) va fi stabilită în cuantum de 2.000 CZK până la 10.000.000 CZK; la stabilirea acestei sume, instanţa va lua în considerare împrejurările personale şi patrimoniale ale condamnatului şi, în funcţie de acestea, instanţa poate dispune plata sumei stabilite în tranşe lunare corespunzătoare.

Secţiunea 90. Renunţarea condiţionată la executarea perioadei rămase dintr-o pedeapsă de interzicere a exercitării unei activităţi, sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale

(1) După executarea unei jumătăţi din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, instanţa poate dispune renunţarea condiţionată la executarea perioadei rămase din acea pedeapsă dacă pe parcursul executării pedepsei, condamnatul a demonstrat, prin modul său de viaţă, că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei, sau dacă instanţa acceptă o garanţie privind îndreptarea completă a condamnatului.

(2) În cazul renunţării condiţionate la executarea perioadei rămase dintr-o pedeapsă de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, instanţa va dispune un termen de încercare de maximum cinci ani, care însă nu va fi mai scurt decât perioada rămasă din executarea acelei pedepse; termenul de încercare curge de la data intrării în vigoare a deciziei de renunţare la executarea acelei pedepse.

Secţiunea 91. Dispoziţii comune

(1) Dacă persoana eliberată condiţionat sau persoana faţă de care s-a renunţat la executarea perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, duce o viaţă cinstită în timpul termenului de încercare şi respectă condiţiile impuse, instanţa va constata îndreptarea acesteia; în caz contrar, va dispune, eventual tot în cursul termenului de încercare, executarea perioadei rămase din pedeapsa impusă.

(2) În cazul în care instanţa constată îndreptarea persoanei eliberate condiţionat sau a persoanei în cazul căreia s-a renunţat la executarea perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, pedeapsa va fi considerată executată în ziua liberării condiţionate sau în ziua intrării în vigoare a hotărârii de renunţare condiţionată la executarea perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale.

(3) În cazul persoanei liberate condiţionat sau a persoanei în cazul căreia s-a renunţat la executarea perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, pedeapsa va fi considerată executată în ziua liberării condiţionate sau în ziua intrării în vigoare a hotărârii de renunţare condiţionată la executarea perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, dacă instanţa nu a pronunţat o hotărâre în conformitate cu prevederile sub-secţiunii (1) în termen de un an de la împlinirea termenului de încercare, din motive neimputabile persoanei în cauză.

(4) Liberarea condiţionată repetată în timpul executării aceleiaşi pedepse este posibilă după executarea unei jumătăţi din perioada rămasă a pedepsei şi, în cazurile prevăzute la Secţiunea 88 (4), după executarea a două treimi din perioada rămasă a pedepsei. Nu este posibilă liberarea condiţionată repetată în timpul executării unei pedepse excepţionale cu închisoarea pe viaţă.

(5) În cazul în care garanţia pentru îndreptare a fost retrasă de persoana care a depus-o, instanţa va analiza conduita persoanei condamnate în cursul termenului de încercare şi, în cazul în care constată că liberarea condiţionată sau renunţarea condiţionată a executării perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale nu îşi atinge scopurile, va dispune executarea perioadei rămase din pedeapsă; în caz contrar, instanţa va menţine în vigoare liberarea condiţionată sau renunţarea condiţionată a executării perioadei rămase din pedeapsa de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii sau interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale.

Sub-diviziunea 8

Deducerea perioadei arestului preventiv şi a pedepsei

Secţiunea 92. Deducerea perioadei arestului preventiv şi a pedepsei executate

(1) În cazul instrumentării acţiunii penale împotriva unei persoane plasate în arest preventiv, atunci când procedura penală se finalizează prin condamnarea acesteia pentru săvârşirea faptei respective, perioada petrecută de aceasta în arest va fi avută în vedere la aplicarea pedepsei, eventual printr-o pedeapsă cumulativă sau contopită, dacă este posibil prin raportare la tipul de pedeapsă aplicată.

(2) În cazul în care o persoană a fost condamnată de către o instanţă judecătorească sau de altă autoritate şi ulterior a fost condamnată din nou pentru aceeaşi faptă, pedeapsa executată va fi avută în vedere la aplicarea pedepsei, dacă este posibil prin raportare la tipul de pedeapsă aplicată. Instanţa va proceda în mod corespunzător dacă va dispune aplicarea unei pedepse cumulative sau contopite (Secţiunea 43) sau a unei pedepse comune pentru o infracţiune în formă continuată (Secţiunea 45).

(3) În cazul în care nu este posibilă deducerea perioadei petrecute în arest preventiv sau a perioadei executate din pedeapsă, instanţa va lua în considerare acest aspect atunci când va stabili tipul şi durata pedepsei aplicate.

Secţiunea 93. Deducerea perioadei arestului preventiv şi a pedepsei executate în străinătate

(1) În cazul în care un făptuitor a fost plasat în arest în străinătate sau condamnat de o autoritate a unui alt stat sau de o instanţă internaţională, perioada petrecută de aceasta în arest preventiv sau pedeapsa executată va fi inclusă în calcularea pedepsei aplicate de către o instanţă a Republicii Cehe, dacă este posibil, în raport cu categoria pedepsei impuse. Instanţa va proceda în mod corespunzător dacă va dispune aplicarea unei pedepse cumulative sau contopite (Secţiunea 43) sau o pedeapsă comună pentru o infracţiune în formă continuată (Secţiunea 45).

(2) În cazul în care nu este posibilă deducerea perioadei petrecute în arest sau a perioadei executate din pedeapsă în străinătate [sub-secţiunea (1)], în special din cauză că modalitatea de executare a pedepsei executate parţial sau integral în străinătate nu este prevăzută de Codul de procedură penală, instanţa va lua în considerare acest aspect atunci când stabileşte categoria şi durata pedepsei.

Sub-diviziunea 9

Prescripţia executării pedepsei

Secţiunea 94. Împlinirea termenului de prescripţie

(1) O pedeapsă aplicată nu poate fi executată după împlinirea termenului de prescripţie, care este de

a) treizeci de ani, în cazul unei pedepse excepţionale,

b) douăzeci de ani, în cazul unei pedepse cu închisoarea de peste zece ani,

c) zece ani, în cazul unei pedepse cu închisoarea de minimum cinci ani,

d) cinci ani, în cazul altei pedepse.

(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei, iar în cazul unei pedepse a cărei executare a fost suspendată sau al eliberării condiţionate, de la data rămânerii definitive a deciziei privind executarea pedepsei.

(3) Perioada în care pedeapsa nu a putut fi executată din cauză că persoana condamnată se afla în străinătate, a făcut obiectul unei măsuri de tratament de siguranţă sau a unei măsuri de arest preventiv, ori executa o altă pedeapsă cu închisoarea, nu va fi inclusă la calcularea termenului de prescripţie. În cazul unei pedepse pecuniare, al unei pedepse de interzicere a exercitării unei activităţi, interzicere a şederii, interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, sau al expulzării, perioada petrecută de condamnat în închisoare nu va fi inclusă la calcularea împlinirii termenului de prescripţie.

(4) Termenul de prescripţie îşi întrerupe cursul dacă

a) instanţa a adoptat măsuri vizând executarea pedepsei în cauză, sau

b) condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, pentru care Codul penal prevede o pedeapsă asemănătoare sau mai aspră.

(5) După fiecare întrerupere a cursului termenului de prescripţie începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Secţiunea 95. Excluderea de la aplicarea termenului de prescripţie

Prescripţia nu se aplică în cazul executării pedepselor aplicate pentru faptele prevăzute de Secţiunea 35.

Diviziunea 3

Măsurile de siguranţă

Sub-diviziunea 1

Principii generale privind impunerea măsurilor de siguranţă

Secţiunea 96. Principiul proporţionalităţii

(1) Nu se poate impune o măsură de siguranţă disproporţionată în raport cu natura şi gravitatea faptei comise şi ameninţarea pe care o reprezintă făptuitorul în viitor pentru interesele protejate de Codul penal, precum şi în raport cu persoana şi împrejurările făptuitorului.

(2) Prejudiciile cauzate de o măsură de siguranţă impusă şi executată nu pot depăşi efectele necesare atingerii scopurilor acesteia.

Secţiunea 97. Impunerea măsurilor de siguranţă

(1) Măsurile de siguranţă pot fi impuse în condiţiile legii, individual sau în paralel cu o pedeapsă.

(2) Măsura de siguranţă poate fi impusă în paralel cu o pedeapsă de natură asemănătoare numai dacă impunerea în mod individual a acesteia nu ar fi suficientă în raport cu persoana căreia îi este impusă şi cu protejarea societăţii.

(3) În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru impunerea mai multor măsuri de siguranţă, acestea pot fi impuse în paralel, cu excepţia cazului în care Codul penal prevede altfel. Cu toate acestea, în cazul în care efectul scontat asupra persoanei căreia îi este impusă şi protejarea societăţii pot fi realizate prin impunerea unei singure măsuri, instanţa va impune numai această unică măsură de siguranţă.

(4) În cazul în care instanţa impune mai multe măsuri de siguranţă în paralel, care nu pot fi executate simultan, instanţa va stabili ordinea în care acestea vor fi executate.

Sub-diviziunea 2

Măsurile de siguranţă şi impunerea acestora

Secţiunea 98. Categoriile măsurilor de siguranţă

(1) Măsurile de siguranţă sunt obligarea la tratament, măsuri de siguranţă privative de libertate, confiscarea unui obiect sau bun de valoare şi măsuri educative.

(2) Impunerea unei măsuri de siguranţă este reglementată de Legea privind justiţia pentru minori.

(3) Obligarea la tratament nu poate fi impusă în paralel cu o măsură de siguranţă privativă de libertate.

Secţiunea 99. Obligarea la tratament

(1) Obligarea la tratament poate fi impusă în unul dintre cazurile prevăzute de Secţiunea 40 (2) şi de Secţiunea 47 (1), sau în cazul în care o persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală nu răspunde penal din motive de iresponsabilitate şi poate fi periculoasă dacă este lăsată în libertate.

(2) Instanţa poate impune obligarea la tratament dacă

a) făptuitorul a săvârşit fapta sub impulsul unei stări induse de o tulburare psihică şi poate fi periculos dacă este lăsat în libertate,

b) făptuitorul care utilizează substanţe ce provoacă dependenţă a săvârşit fapta sub influenţa acestora sau în legătură cu utilizarea acestora; cu toate acestea, instanţa nu va impune obligarea la tratament dacă este evident, în raport cu persoana făptuitorului, că scopul acesteia nu poate fi atins.

(3) Instanţa poate impune obligarea la tratament în paralel cu o pedeapsă sau cu renunţarea condiţionată a executării unei pedepse.

(4) În funcţie de natura bolii şi de posibilităţile medicale, instanţa va impune obligarea la tratament sub forma internării sau ambulator. În cazul în care s-a impus o pedeapsă cu închisoarea, în paralel cu tratamentul sub forma internării, tratamentul va fi efectuat, în general, după începerea executării pedepsei în închisoare. În cazul în care tratamentul nu poate fi efectuat în închisoare după începerea executării pedepsei, acesta va fi efectuat într-o unitate sanitară după executarea pedepsei sau imediat după încetarea pedepsei cu închisoarea. În general, tratamentul ambulator se va efectua după începerea executării pedepsei în închisoare; în cazul în care tratamentul nu poate fi efectuat în închisoare, acesta va fi efectuat după executarea pedepsei cu închisoarea. În cazul în care durata pedepsei cu închisoarea nu este suficientă pentru atingerea scopurilor obligării la tratament, instanţa poate dispune continuarea acesteia într-o unitate sanitară care asigură tratament sub forma internării sau ambulator.

(5) Instanţa poate transforma post facto tratamentul sub forma internării în tratament ambulator şi viceversa. Instanţa poate înlocui obligarea la tratament sub forma internării în măsură de siguranţă privativă de libertate, în condiţiile prevăzute la Secţiunea 100 (1) sau (2). Instanţa poate înlocui obligarea la tratament sub forma internării în măsură de siguranţă privativă de libertate, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la Secţiunea 100 (1) sau (2), dacă tratamentul impus şi efectuat nu îşi atinge scopurile sau nu oferă un nivel suficient de protecţie a societăţii, în special în cazul în care făptuitorul a evadat din unitatea sanitară, a făcut uz de violenţă împotriva personalului unităţii sanitare sau a altor persoane în timpul tratamentului sau a refuzat în mod repetat procedurile de examinare şi tratament ori a demonstrat prin alte modalităţi o atitudine negativă faţă de tratamentul instituit ca măsură de siguranţă.

(6) Obligarea la tratament va dura cât este necesar pentru atingerea scopurilor acesteia, însă nu va depăşi termenul de doi ani; în cazul în care tratamentul nu este finalizat în această perioadă, instanţa va decide asupra prelungirii acestei perioade înainte de expirarea sa, tot în mod repetat, de fiecare dată pentru o perioadă de maximum doi ani; în caz contrar, va dispune ridicarea măsurii obligării la tratament. Termenul tratamentului impus conform sub-secţiunii (2) (b) poate înceta în cazul în care, pe parcursul aplicării măsurii, se constată că nu pot fi atinse scopurile acesteia; dacă există riscul ca persoana condamnată să comită o altă infracţiune, instanţa va impune măsura supravegherii sale pentru o perioadă de până la cinci ani, în hotărârea privind ridicarea măsurii obligării la tratament; executarea măsurii supravegherii este reglementată de Secţiunile 49-51, după caz. Instanţa dispune ridicarea măsurii obligării la tratament.

(7) Instanţa poate renunţa la aplicarea măsurii obligării la tratament, în cazul în care împrejurările impunerii acesteia încetează înainte de începerea aplicării sale.

Secţiunea 100. Măsura de siguranţă privativă de libertate

(1) Instanţa va impune o măsură de siguranţă privativă de libertate într-unul dintre cazurile prevăzute de Secţiunea 47 (2), sau în cazul în care făptuitorul unei fapte prevăzute de legea penală care îndeplineşte elementele constitutive ale unui delict nu răspunde penal, ar putea fi periculos dacă rămâne în libertate şi nu se poate presupune că impunerea măsurii de obligare la tratament ar asigura un nivel de protecţie a societăţii suficient în raport cu natura tulburării psihice şi cu posibilităţile de influenţare a făptuitorului.

(2) Instanţa poate impune o măsură de siguranţă privativă de libertate dacă, în raport cu persoana făptuitorului şi cu viaţa şi împrejurările anterioare ale acestuia

a) făptuitorul a comis un delict într-o stare într-o stare indusă de o tulburare psihică, ar putea fi periculos dacă rămâne în libertate şi nu se poate presupune că impunerea măsurii de obligare la tratament ar asigura un nivel de protecţie a societăţii suficient în raport cu natura tulburării psihice şi cu posibilităţile de influenţare a făptuitorului, or

b) făptuitorul, care utilizează substanţe care provoacă dependenţă, a săvârşit în mod repetat un delict, chiar dacă a fost condamnat anterior pentru un delict deosebit de grav comis sub influenţa unei substanţe care provoacă dependenţă sau în legătură cu utilizarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea fără suspendare de minimum doi ani, şi dacă nu se poate presupune că impunerea măsurii de obligare la tratament ar asigura un nivel de protecţie a societăţii suficient, şi în raport cu atitudinea anterior exprimată a făptuitorului faţă de tratamentul impus.

(3) Instanţa poate impune măsura de siguranţă privativă de libertate individual, în cazul renunţării la pedeapsă, sau în paralel cu o pedeapsă. În cazul în care măsura de siguranţă privativă de libertate a fost impusă în paralel cu o pedeapsă cu închisoarea fără suspendare, aceasta va fi executat după executarea pedepsei cu închisoarea sau după finalizarea prin alte mijloace a acesteia. În cazul impunerii unei pedepse cu închisoarea fără suspendare în timpul executării măsurii de siguranţă privative de libertate, executarea acesteia se va suspenda pe durata executării pedepsei cu închisoarea. Executarea măsurii de siguranţă privative de libertate va fi reluată după executarea pedepsei cu închisoarea.

(4) Măsura de siguranţă privativă de libertate va fi executată într-o instituţie pentru executarea măsurilor de siguranţă privative de libertate cu regim special de securitate şi cu programe medicale, psihologice, educative, pedagogice, de reabilitare şi de activitate.

(5) Măsura de siguranţă privativă de libertate rămâne în vigoare atât cât este necesar pentru protejarea societăţii. Cel puţin o dată la douăsprezece luni şi, în cazul minorilor, o dată la şase luni, instanţa va analiza dacă încă există motive pentru continuarea aplicării măsurii.

(6) Instanţa poate comuta măsura de siguranţă privativă de libertate într-o măsură de obligare la tratament sub forma internării, în cazul în care motivele impunerii acesteia nu mai există şi, în acelaşi timp, sunt întrunite condiţiile pentru impunerea obligării la tratament sub forma internării.

(7) Instanţa va renunţa la aplicarea măsurii de siguranţă privativă de libertate dacă motivele impunerii acesteia încetează înainte de începerea aplicării sale.

Secţiunea 101. Sechestrul aplicat asupra unui obiect sau a altui bun de valoare

(1) Cu excepţia cazurilor în care s-a impus o pedeapsă de confiscare a unui obiect sau a altui bun de valoare conform Secţiunii 70 (1), instanţa poate dispune aplicarea sechestrului asupra unui astfel de obiect sau a altui bun de valoare,

a) dacă acesta aparţine unui făptuitor care nu poate fi pus sub acuzare sau condamnat,

b) dacă acesta aparţine unui făptuitor a cărui pedeapsă a fost revocată de instanţă, sau

c) dacă pune în pericol siguranţa persoanei sau proprietăţii sau siguranţa societăţii, sau dacă există riscul utilizării acestuia în vederea săvârşirii unei infracţiuni.

(2) În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de sub-secţiunea (1), instanţa poate dispune aplicarea sechestrului pentru un obiect sau alt bun de valoare numai dacă acesta reprezintă, chiar şi indirect, produsul infracţiunii, în special dacă

a) obiectul sau alt bun de valoare a fost obţinut printr-o faptă penală sau ca recompensă pentru o astfel de faptă şi nu îi aparţine făptuitorului;

b) obiectul sau alt bun de valoare a fost dobândit, chiar şi parţial, de o persoană, alta decât făptuitorul, pentru un alt obiect sau bun de valoare care a fost obţinut printr-o faptă penală sau ca recompensă pentru o astfel de faptă, dacă valoarea obiectului sau a altui bun de valoare obţinut printr-o astfel de faptă penală sau ca recompensă pentru o astfel de faptă nu este nesemnificativă în raport cu valoarea obiectului sau a altui bun de valoare dobândit; sau

c) obiectul sau alt bun de valoare a fost dobândit, chiar şi parţial, de o persoană, alta decât făptuitorul, pentru un alt obiect sau bun de valoare pe care făptuitorul l-a dobândit, chiar şi parţial, pentru un obiect sau bun de valoare care a fost obţinut printr-o faptă penală sau ca recompensă pentru o astfel de faptă, dacă valoarea obiectului sau a altui bun de valoare obţinut printr-o astfel de faptă penală sau ca recompensă pentru o astfel de faptă nu este nesemnificativă în raport cu valoarea obiectului sau a altui bun de valoare dobândit.

(3) În cazul în care făptuitorul sau o altă persoană deţine în mod nelegal sau contrar altei prevederi legale un obiect sau alt bun de valoare prevăzut la sub-secţiunea (1) sau (3), în raport cu care se poate impune sechestrul unui obiect sau al altui bun de valoare, instanţa va impune întotdeauna această măsură de siguranţă.

(4) În locul impunerii sechestrului asupra unui obiect sau a altui bun de valoare, instanţa poate impune obligaţia

a) de a modifica obiectul sau alt bun de valoare de aşa manieră încât să nu poată fi utilizat în scopuri care prezintă pericol pentru societate;

b) de a elimina un anumit dispozitiv;

c) de a elimina un marcaj sau a-i aduce modificări; sau

d) de a restricţiona accesul la un astfel de obiect sau bun de valoare;

şi poate stabili un termen rezonabil pentru aceasta.

(5) În cazul neîndepliniri obligaţiei prevăzute la sub-secţiunea (4) conform termenului stabilit, instanţa va dispune aplicarea sechestrului asupra obiectului sau bunului de valoare respectiv.

Secţiunea 102. Instituirea sechestrului asupra unei valori echivalente

În cazul în care, înainte de a se dispune măsura sechestrului, o persoană căreia îi aparţine un obiect sau alt bun de valoare care ar putea face obiectul sechestrului, conform Secţiunii 101 sub-secţiunile (1) sau (2), distruge, deteriorează sau devalorizează în alt mod, înstrăinează, aduce în stare de neîntrebuinţare, elimină sau utilizează, în mod particular consumă sau, prin orice alte mijloace, sustrage sechestrului un astfel de obiect sau bun de valoare, sau obstrucţionează executarea hotărârii de instituire a sechestrului asupra unui obiect sau bun de valoare, printr-o conduită ce contravine interdicţiilor impuse prin Secţiunea 70 (4), eventual în cazul în care obstrucţionează sechestrarea unui obiect sau bun de valoare, printr-o conduită ce contravine interdicţiilor impuse prin Secţiunea 104 (2), instanţa poate dispune indisponibilizarea unei valori echivalente, până la concurenţa valorii obiectului sau bunului de valoare, însă fără a o depăşi. Valoarea unui obiect sau bun a cărui indisponibilizare ar putea fi dispusă de instanţă va fi stabilită printr-o expertiză întocmită de un expert în domeniu.

Secţiunea 103. Instituirea sechestrului asupra dosarelor şi echipamentelor

(1) Se instituie sechestrul asupra unui dosar al cărui conţinut sau a cărui distribuire intenţionată, cunoscându-i-se conţinutul, întruneşte elementele unei infracţiuni, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, conform Secţiunii 101 (1), dacă cel puţin o copie a dosarului a fost distribuită, sau a existat intenţia distribuirii acestuia, ori s-a pregătit distribuirea sa. În acelaşi timp, se va institui sechestru şi asupra echipamentelor utilizate pentru crearea unui astfel de dosar, în special imprimante, plăci, forme de tipar, negative, vopsele, programe de calculator sau echipamente; se vor aplica, după caz, prevederile Secţiunii 101 sub-secţiunile (4) şi (5).

(2) Sechestrul se va institui numai asupra dosarului sau dosarelor aflate în posesia persoanelor care cooperează pentru distribuirea şi pregătirea acestora în vederea distribuirii, sau care au fost făcute publice prin expunere, publicitate, prezentare sau printr-o altă metodă asemănătoare, sau prin expediere şi care nu au fost predate destinatarului lor.

(3) Sechestrul asupra unuia sau mai multor dosare conform sub-secţiunilor (1) şi (2) se instituie, după caz, în situaţia în care distribuirea cu intenţie a acestora, cunoscându-li-se conţinutul, ar putea constitui o faptă penală, dacă ar fi survenit şi alte circumstanţe, care însă nu au survenit în cauza dedusă judecăţii, însă tot este necesară instituirea sechestrului pentru a preveni distribuirea ilicită a acestora.

Secţiunea 104. Efectele sechestrului

(1) Obiectele sau bunurile sechestrate, valorile echivalente sechestrate, documentele sau echipamentele sechestrate devin proprietatea statului.

(2) Se aplică prevederile Secţiunii 70 (4) în cazul instituirii sechestrului asupra unui obiect sau a altui bun de valoare şi, în vederea impunerii unei obligaţii conform Secţiunii 101 (4), se interzice înstrăinarea până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute de Secţiunea 101 (4) şi, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, până la data la care intră în vigoare hotărârea privind instituirea sechestrului unui obiect sau a altui bun de valoare [Secţiunea 101 (5)].

Capitolul VI

Reabilitarea

Secţiunea 105. Condiţiile reabilitării

(1) Instanţa va dispune reabilitarea în urma unei condamnări dacă, după executarea sau renunţarea la executarea pedepsei sau după împlinirea termenului de prescripţie pentru executarea pedepsei, condamnatul a dus o viaţă cinstită, fără întrerupere, timp de cel puţin

a) cincisprezece ani, în cazul condamnării la o pedeapsă excepţională cu închisoarea,

b) zece ani, în cazul condamnării la o pedeapsă cu închisoarea care nu depăşeşte cinci ani,

c) cinci ani, în cazul condamnării la o pedeapsă cu închisoarea care nu depăşeşte un an,

d) trei ani, în cazul condamnării la o pedeapsă cu închisoarea care nu depăşeşte un an sau la pedeapsa expulzării,

e) un an, în cazul condamnării la o pedeapsă de arest la domiciliu, instituire a sechestrului asupra proprietăţii, asupra unui obiect sau a altui bun de valoare, interzicere a şederii, interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale sau la o pedeapsă pecuniară pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni.

(2) În cazul condamnării la retragerea unor titluri de onoare şi decoraţii sau la degradarea militară, perioada menţionată la sub-secţiunea (1) va fi determinată în funcţie de durata pedepsei cu închisoarea, cu care a fost impusă pedeapsa respectivă în paralel.

(3) În cazul în care, prin conduita sa, condamnatul a demonstrat că s-a îndreptat după executarea sau renunţarea la executarea pedepsei sau după împlinirea termenului de prescripţie al pedepsei, instanţa poate dispune, în raport cu interesele protejate de Codul penal, reabilitarea pentru această condamnare, în baza unei cereri formulate de persoana condamnată sau de o persoană îndreptăţită să ofere garanţii privind îndreptarea persoanei condamnate, şi înainte de împlinirea perioadei prevăzute de sub-secţiunea (1).

(4) Perioada menţionată la sub-secţiunea (1) va fi determinată, în cazul în care pedeapsa aplicată unei persoane liberate condiţionat este considerată executată în ziua liberării condiţionate a persoanei condamnate, în funcţie de durata reală a executării pedepsei; în cazul în care pedeapsa a fost redusă prin decizie a preşedintelui Republicii Cehe, aceasta va fi determinată în funcţie de durata acestei pedepse reduse.

(5) În cazul în care condamnatului i-au fost impuse mai multe pedepse în paralel, nu se poate dispune reabilitarea în urma condamnării, decât după împlinirea perioadei de reabilitare prevăzute pentru pedeapsa pentru care Codul penal stipulează perioada de reabilitare cea mai lungă.

(6) Prevederile sub-secţiunii (5) se aplică şi în cazul în care condamnatului i-au fost impuse mai multe pedepse în paralel, şi, în conformitate cu prezentul Cod, intervine efectul prin care făptuitorul este considerat ca şi cum nu ar fi fost condamnat niciodată.

(7) Nu se poate dispune reabilitarea în cazul condamnării pentru care, chiar dacă s-a împlinit perioada de reabilitare prevăzută de sub-secţiunea (1), nu s-a executat sau ridicat o măsură de siguranţă impusă; această prevedere se aplică şi în cazurile în care Codul penal stipulează că făptuitorul este considerat ca şi cum nu ar fi fost condamnat niciodată.

Secţiunea 106. Efectele reabilitării

În cazul reabilitării pentru o condamnare, făptuitorul este considerat ca şi cum nu ar fi fost condamnat niciodată.

Capitolul VII

Dispoziţii speciale privind anumiţi făptuitori

Secţiunea 107. Autorul unei infracţiuni comise în folosul unui grup infracţional organizat

(1) Autorul unei infracţiuni comise în folosul unui grup infracţional organizat (Secţiunea 129) este persoana care săvârşeşte o infracţiune în calitate de membru al unui grup infracţional organizat, sau persoana care a săvârşit o astfel de infracţiune în mod conştient, împreună cu un membru al unui grup infracţional organizat sau cu intenţia de a sprijini un grup infracţional organizat.

(2) Faptul că autorul infracţiunii a săvârşit infracţiunea în calitate de membru al unui grup infracţional organizat sau în legătură cu un grup infracţional organizat nu împiedică pedepsirea concomitentă a acestuia ca autor al unei infracţiuni comise în folosul unui grup infracţional organizat, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor stipulate de prezentul Cod penal.

Secţiunea 108. Condamnarea autorului unei infracţiuni comise în folosul unui grup infracţional organizat la pedeapsa cu închisoarea

(1) Limita superioară a pedepsei cu închisoarea prevăzute de Codul penal va fi extinsă cu o treime în cazul autorului unei infracţiuni comise în folosul unui grup infracţional organizat. Instanţa va condamna un astfel de făptuitor la o pedeapsă care depăşeşte jumătate din durata pedepsei prevăzute de Codul penal, cu excepţia cazului în care sunt întrunite condiţiile pentru reducerea extraordinară a pedepsei, conform Secţiunii 58.

(2) Limita superioară a termenului pedepsei cu închisoarea după extinderea aplicată conform sub-secţiunii (1) poate depăşi douăzeci de ani. În cazul impunerii unei pedepse excepţionale cu închisoarea între douăzeci şi treizeci de ani, limita superioară a pedepsei nu poate depăşi treizeci de ani.

Secţiunea 109. Delincvenţii juvenili

Răspunderea penală a minorilor şi pedepsele impuse acestora sunt reglementate prin Legea privind justiţia pentru minori. Cu excepţia situaţiilor în care Legea privind justiţia pentru minori prevede altfel, se va proceda conform prevederilor prezentului Cod.

Capitolul VIII

Explicarea unor termeni sau expresii

Secţiunea 110. Codul penal

Prin Codul penal se înţelege prezentul Cod şi, în funcţie de natura materiei, şi Legea privind justiţia pentru minori.

Secţiunea 111. Conceptul de faptă penală

Prin faptă penală se înţelege numai fapta pasibilă de pedeapsă per curiam, şi, cu excepţia cazului în care prevederile Codului penal stipulează altceva, şi actele preparatorii unei fapte penale, tentativa de săvârşire a unei fapte penale, organizarea, instigarea şi înlesnirea săvârşirii acesteia.

Secţiunea 112. Omisiunea

Prin conduită se înţelege inclusiv omisiunea de a acţiona, atunci când făptuitorul avea obligaţia de a acţiona, potrivit unui act normativ, unei hotărâri oficiale sau unui contract, sau ca rezultat al acceptării voluntare a unei obligaţii de a acţiona, sau în cazul în care o astfel de obligaţie specială derivă dintr-o conduită anterioară periculoasă a acestuia sau când era obligat să acţioneze, din alte motive, prin raportare la circumstanţe.

Secţiunea 113. Conceptul de făptuitor

Prin făptuitor se înţelege complicele şi participantul, cu excepţia cazului în care Codul penal prevede altfel.

Secţiunea 114. Subiect specific şi special

(1) În cazul în care Codul penal prevede o caracteristică, calitate sau funcţie specială a făptuitorului pentru săvârşirea unei infracţiuni, autorul acestei infracţiuni sau complicele poate fi numai persoana care deţine caracteristica, calitatea sau funcţia respectivă. Autorul sau complicele în cazul unei infracţiuni militare prevăzute de Capitolul 12 al părţii speciale a prezentului Cod poate fi numai un militar.

(2) În cazul în care Codul penal prevede o caracteristică, calitate sau funcţie specială a făptuitorului, este suficient ca acea caracteristică, calitate sau funcţie specială să fie prezentă la persoana juridică în numele căreia acţionează făptuitorul. Această prevedere se aplică şi dacă

a) conduita făptuitorului s-a produs anterior înfiinţării persoanei juridice,

b) persoana juridică a fost creată, însă înfiinţarea sa nu întruneşte condiţiile de validitate, sau

c) actul legal prin care se autorizează dreptul de a acţiona în numele persoanei juridice nu este valabil sau nu produce efecte.

(3) Organizatorul, instigatorul sau persoana care înlesneşte săvârşirea infracţiunii conform prevederilor sub-secţiunilor (1) şi (2) poate fi şi o persoană care nu deţine caracteristica, calitatea sau funcţia respectivă.

(4) În cazurile în care prezentul Cod face referire la un militar, acesta va fi înţeles ca

a) un militar în activitate,

b) un militar care nu este în exerciţiul funcţiunii, dacă poartă uniforma,

c) un membru al trupelor de securitate pentru infracţiunile de insubordonare (Secţiunea 375), insubordonare din culpă (Secţiunea 376), insultarea unui militar (Secţiunea 378), insultarea unui militar cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa (Secţiunea 379), insultarea unui militar de acelaşi grad cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa (Secţiunea 380), lovire a superiorului (Secţiunea 381), încălcare a consemnului de către santinelă (Secţiunea 381), încălcare a consemnului de pază sau a altor atribuţii (Secţiunea 390) şi identificarea, sprijinire şi promovare a unei mişcări vizând suprimarea drepturilor omului şi libertăţilor - Secţiunea 403 (2) (c), sau

d) un prizonier de război.

(5) În cazurile în care prezentul Cod face referire la serviciul militar sau la o îndatorire militară, prin acestea se înţelege serviciul sau îndatorirea persoanelor prevăzute la sub-secţiunea (4).

Secţiunea 115. Dezertarea

Dezertarea este săvârşită de persoana care

a) nu se prezintă la serviciu la ora precizată,

b) părăseşte serviciul fără permisiune,

c) nu se află la postul său într-o situaţie de luptă şi, după ce trece cauza pentru care nu s-a prezentat la post, nu se prezintă la raport înaintea unui superior sau a altei formaţiuni militare; aceasta se aplică şi în cazul întoarcerii din captivitate sau al eliberării din captivitate.

Secţiunea 116. Infracţiunea în formă continuată

Prin infracţiune în formă continuată se înţelege conduita, infracţiunile individuale care, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, întrunesc, chiar şi însumat, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni, sunt legate prin acelaşi mod de operare şi printr-o strânsă coincidenţă a momentului şi obiectului unui atac.

Secţiunea 117. Săvârşirea în mod public a unei infracţiuni

Infracţiunea este comisă în mod public atunci când este comisă

a) prin conţinutul unei lucrări publicate sau al unui document, film, unei emisiuni, unei producţii televizate, unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau de o altă manieră cu efecte asemănătoare, sau

b) în faţa a cel puţin trei persoane prezente în acelaşi timp.

Secţiunea 118. Săvârşirea unei infracţiuni cu uz de armă

O infracţiune este săvârşită cu uz de armă atunci când autorul sau, cu ştiinţa acestuia, unul dintre complicii săi, face uz de armă pentru a ataca, a înfrânge sau a elimina rezistenţa sau dacă deţine o armă în acest scop; prin armă se înţelege orice instrument care poate contribui la atacarea unei persoane mai puternice fizic, cu excepţia cazului în care Codul penal include alte prevederi specifice.

Secţiunea 119. Săvârşirea unei infracţiuni cu violenţă

O infracţiune este considerată a fi săvârşită cu violenţă şi în cazul în care a fost comisă împotriva unei persoane lăsate fără apărare prin înşelăciune sau printr-o altă metodă asemănătoare de către autor.

Secţiunea 120. Inducerea în eroare a unor persoane şi utilizarea erorii acestora prin intermediul unui dispozitiv tehnic

Inducerea în eroare a unor persoane sau folosirea stării de eroare a acestora se poate săvârşi şi prin intervenţia asupra datelor sau informaţiilor dintr-un calculator, asupra a unui echipament software al unui calculator sau prin efectuarea altor operaţiuni pe un calculator, intervenţia asupra unui dispozitiv electronic sau a altui dispozitiv tehnic, inclusiv intervenţia asupra unor obiecte destinate controlării unor astfel de dispozitive, sau folosirea unei astfel de operaţiuni sau intervenţii efectuate de o altă persoană.

Secţiunea 121. Spargerea

Spargerea reprezintă intrarea prin efracţie într-o incintă prin înşelăciune, deschiderea neautorizată a unui dispozitiv de blocare sau îndepărtarea altui obstacol de securitate, prin utilizarea forţei.

Secţiunea 122. Vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă

(1) Prin vătămare corporală se înţelege starea de tulburare a sănătăţii sau boala care, prin afectarea funcţiilor fizice şi psihice obişnuite, nu doar pe termen scurt, afectează modul obişnuit de viaţă al persoanei vătămate, şi care necesită îngrijire medicală.

Prin vătămare corporală gravă se înţelege o tulburare gravă a sănătăţii sau o boală gravă. În aceste condiţii, vătămarea corporală gravă este considerată

a) o infirmitate,

b) pierderea sau limitarea substanţială a capacităţii de muncă,

c) paralizia unui membru,

d) pierderea sau limitarea substanţială a funcţiei senzoriale,

e) lezarea unui organ vital,

f) mutilarea,

g) inducerea unui avort sau uciderea fătului,

h) suferinţa chinuitoare, sau

i) o tulburare de sănătate de lungă durată.

Secţiunea 123. Tulburarea psihică

Prin tulburare psihică se înţelege, pe lângă tulburarea psihică provocată de o boală psihică, o tulburare profundă a conştiinţei, retard mintal, tulburare gravă de personalitate asocială sau o altă deviaţie sexuală sau psihică gravă.

Secţiunea 124. Obligaţia de a păstra confidenţialitatea impusă şi recunoscută de stat

Prin obligaţia impusă sau recunoscută de stat de a păstra confidenţialitatea se înţelege obligaţia de a păstra confidenţialitatea, impusă sau recunoscută printr-o altă reglementare legală. Obligaţia recunoscută de stat de a păstra confidenţialitatea conform Codului penal, nu trebuie considerată a fi o astfel de obligaţie, în măsura în care nu este prevăzută de o altă reglementare legală, ci derivă dintr-o acţiune legală îndeplinită în baza altei reglementări legale.

Secţiunea 125. Ruda apropiată

Prin rudă apropiată se înţelege o rudă în linie dreaptă, un părinte adoptiv, un copil adoptiv, un frate/o soră, soţul/soţia şi partenerul; alte persoane din familie sau rude pot fi considerate apropiate numai dacă un prejudiciu suferit de una dintre ele ar fi resimţit de cealaltă rudă, în mod rezonabil, ca unul propriu.

Secţiunea 126. Minorul

Prin minor se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor în care Codul penal prevede altfel.

Secţiunea 127. Funcţionarul public

(1) Funcţionarul public este

a) un judecător,

b) un procuror,

c) preşedintele Republici Cehe, un membru al Parlamentului sau un senator al Republicii Cehe, un membru al guvernului sau o altă persoană care deţine o funcţie într-un alt organism public,

d) un membru al unui consiliu orăşenesc sau un reprezentant al autorităţilor locale, administraţiei publice sau al unui alt organism al unei autorităţi publice,

e) un membru al forţelor armate sau al trupelor de securitate sau un agent de poliţie al poliţiei locale,

f) un executor judecătoresc aflat în exerciţiul atribuţiilor profesionale rezultate conform unei măsuri dispuse de un judecător sau de un procuror,

g) un notar public aflat în exerciţiul atribuţiilor profesionale în procedurile de moştenire sau de comisar judiciar,

h) un arbitru financiar,

i) o persoană fizică, desemnată de ocolul silvic, autoritatea însărcinată cu protecţia naturii, controlul vânătorii şi pescuitului, aflată în exerciţiul îndeplinirii sarcinilor încredinţate de stat sau de comunitate, şi utilizând competenţele conferite în acest sens.

(2) Pentru invocarea răspunderii penale şi protejarea unui funcţionar public conform prevederilor Codului penal, este necesar ca infracţiunea să fie săvârşită în legătură cu sfera sa de competenţă sau responsabilitate.

(3) Funcţionarul public al unui alt stat sau al unei organizaţii internaţionale va fi considerat, în condiţiile prevăzute de sub-secţiunile (1) şi (2), funcţionar public în sensul Codului penal, în cazul în care este astfel prevăzut printr-un tratat internaţional.

Secţiunea 128. Administratorul judiciar şi procedurile de insolvenţă

(1) Prin administrator judiciar se înţelege şi administratorul judiciar provizoriu, locţiitorul administratorului judiciar, administratorul judiciar separat, administratorul judiciar special; lichidatorul judiciar, lichidatorul judiciar provizoriu, administratorul special, şi locţiitorul administratorului special au aceeaşi poziţie ca şi administratorul judiciar. Prin administrator judiciar se înţelege şi persoana desemnată de administratorul judiciar pentru a-l înlocui pe acesta în îndeplinirea atribuţiilor sale conform altui act normativ, pe teritoriul altui stat, şi administratorul judiciar străin, administratorul judiciar străin al unei companii de asigurare şi reasigurare şi o persoană desemnată de administratorul judiciar străin, administratorul judiciar străin al unei companii de asigurare şi reasigurare pentru a-l sprijini sau înlocui.

(2) Prin procedurile de insolvenţă se înţeleg şi falimentul şi procedurile de compensare.

Secţiunea 129. Grupul infracţional organizat

Grupul infracţional organizat este comunitatea formată din mai multe persoane având o structură organizaţională internă, o diviziune a funcţiilor şi activităţilor, în scopul săvârşirii sistematice de infracţiuni.

Secţiunea 130. Substanţa care provoacă dependenţă

Prin substanţă care provoacă dependenţă se înţelege alcoolul, substanţele narcotice, substanţele psihotrope şi alte substanţe capabile să producă efecte adverse asupra psihicului uman, capacităţii de recunoaştere şi control sau comportamentului social.

Secţiunea 131. Document public

(1) Prin document public se înţelege un document emis de o instanţă a Republicii Cehe, de o altă autoritate publică sau persoană astfel împuternicită prin alt act normativ, în limitele competenţelor alocate, prin care se confirmă un ordin sau o declaraţie a unei autorităţi sau a persoanei care a emis documentul, sau se certifică un aspect legal semnificativ. Documentul public este, de asemenea, un document declarat ca public de alt act normativ.

(2) Protecţia acordată conform prevederilor Secţiunii 348 se acordă şi documentului public emis de o autoritate publică sau de altă persoană autorizată a unui alt stat sau al unei autorităţi a unei organizaţii internaţionale, care produce efecte pe teritoriul Republicii Cehe în conformitate cu un tratat internaţional.

Secţiunea 132. Dispozitiv de interes public

Prin dispozitiv de interes public se înţelege un dispozitiv public de protecţie împotriva incendiilor, inundaţiilor sau altor forţe ale naturii, un dispozitiv defensiv sau de protecţie împotriva atacurilor aeriene şi a consecinţelor acestora, un dispozitiv de protecţie împotriva scurgerilor de substanţe poluante, un dispozitiv energetic sau acvatic, un cablu submarin sau o conductă submarină, dispozitive şi reţele de comunicaţii electronice şi telecomunicaţii şi dispozitive radio, un dispozitiv al deţinătorului unei licenţe de servicii poştale, un dispozitiv pentru transport public, inclusiv componente de căi ferate şi vehicule feroviare în transportul feroviar public şi semne verticale de restricţie şi semne obligatorii de trafic, precum şi semne de prioritate în trafic.

Secţiunea 133. Domiciliu

Prin domiciliu se înţelege o casă sau o altă clădire utilizată în scopul locuirii şi anexele acesteia.

Secţiunea 134. Obiecte şi alte bunuri de valoare

(1) Prin bunuri se înţeleg şi forţele controlabile ale naturii. Prevederile privind obiectele se aplică şi în cazul animalelor vii, diferitelor părţi ale corpului uman, mijloacelor financiare şi obligaţiunilor, cu excepţia cazului în care Codul penal prevede altfel.

(2) Prin alte bunuri de valoare se înţelege un titlu de proprietate sau alte valori care nu pot fi considerate obiecte, şi cărora nu li se aplică prevederile privind obiectele ale sub-secţiunii (1).

Secţiunea 135. Obiecte şi alte bunuri de valoare care aparţin unui făptuitor

Un obiect sau a alt bun de valoare aparţine unui făptuitor dacă, la momentul luării acestei decizii făptuitorul îl deţine, este parte a proprietăţii sale şi dispune de acesta ca şi cum ar fi proprietarul său, iar proprietarul sau deţinătorul de drept al unui astfel de obiect sau bun de valoare nu este cunoscut.

Secţiunea 136. Fişiere

Prin fişiere se înţeleg date, înregistrări audio şi vizuale, ilustraţii şi alte elemente vizuale, cu excepţia cazului în care Codul penal prevede altfel.

Secţiunea 137. Calculul cuantumului pagubelor

La determinarea cuantumului pagubelor, se ia în considerare valoarea cu care se comercializează în mod obişnuit obiectul infracţiunii la momentul şi locul faptei penale. În cazul în care cuantumul pagubelor nu poate fi stabilit astfel, se vor lua în considerare costurile rezonabile necesare pentru a obţine acelaşi obiect sau unul asemănător sau revenirea la starea iniţială. În mod asemănător se va proceda şi pentru calculul cuantumului pagubelor provocate altui bun de valoare.

Secţiunea 138. Praguri ale pagubelor, profitului, costurilor pentru eliminarea daunelor aduse mediului, valorii unui obiect şi a altor bunuri

(1) Pagube care nu sunt nesemnificative reprezintă daune în cuantum de minimum 5 000 CZK, pagube care nu sunt mici reprezintă pagube în cuantum de minimum 25 000 CZK, pagube mai mari reprezintă pagube în cuantum de minimum 50 000 CZK, pagube substanţiale reprezintă pagube în cuantum de minimum 500.000 CZK şi pagube considerabile reprezintă pagube în cuantum de minimum 5.000.000 CZK.

(2) Sumele specificate la sub-secţiunea (1) se aplică mutatis mutandis pentru evaluarea cuantumului profitului, costurilor pentru eliminarea daunelor aduse mediului, valorii unui obiect şi a altor bunuri.

Secţiunea 139. Calcularea duratei

Atunci când prezentul Cod stabileşte o legătură cu împlinirea unei anumite perioade, ziua în care s-a produs evenimentul care a determinat curgerea acestei perioade nu va fi luată în calcul.

PARTEA A DOUA

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul I

Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii

Diviziunea 1

Infracţiuni contra vieţii

Secţiunea 140. Omorul calificat

(1) Fapta persoanei care ucide cu intenţie o altă persoană se pedepseşte cu închisoarea de la zece la optsprezece ani.

(2) Fapta persoanei care ucide cu intenţie o altă persoană, cu premeditare şi după o analiză preliminară, se pedepseşte cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) asupra a două sau mai multor persoane,

b) asupra unei femei însărcinate,

c) asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani,

d) asupra unui funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii sale,

e) asupra unui martor, expert sau interpret, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale,

f) asupra personalului medical, în timpul exercitării actului medical sau al efectuării unei manevre în scopul salvării vieţii sau sănătăţii, sau asupra unei persoane care îndeplinea o obligaţie asemănătoare de salvare a vieţii, sănătăţii sau proprietăţii, prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege,

g) sau asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

h) în mod repetat,

i) prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite, sau

j) cu intenţia de a obţine pentru sine sau altul un folos material sau pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni, sau din alte motive condamnabile.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 141. Omorul

(1) Fapta persoanei care ucide cu intenţie o altă persoană, aflată în stare de tulburare profundă cauzată de teamă, şoc, confuzie sau o altă stare mentală scuzabilă sau ca rezultat al unui comportament anterior condamnabil al persoanei vătămate, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între cinci şi cincisprezece ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) asupra a două sau mai multor persoane,

b) asupra unei femei însărcinate, sau

c) asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

Secţiunea 142. Uciderea nou-născutului săvârşită de către mamă

Fapta mamei care, aflată într-o stare de tulburare psihică provocată de naşterea copilului, îşi ucide cu intenţie copilul în timpul naşterii sau imediat după aceea, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la opt ani.

Secţiunea 143. Uciderea din culpă

(1) Fapta persoanei care provoacă moartea altei persoane din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin încălcarea unei obligaţii importante prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin încălcarea gravă a legislaţiei privind protecţia mediului, sănătatea şi securitatea în muncă sau normele sanitare.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane.

Secţiunea 144. Complicitatea la sinucidere

(1) Fapta persoanei care încurajează pe altcineva să se sinucidă sau ajută o altă persoană să se sinucidă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, dacă a avut loc cel puţin o tentativă de sinucidere.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unui minor sau a unei femei însărcinate.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani sau a unei persoane care suferă de o tulburare psihică.

Diviziunea 2

Infracţiuni contra sănătăţii

Secţiunea 145. Vătămarea corporală gravă

(1) Fapta persoanei care provoacă cu intenţie vătămarea gravă a sănătăţii altei persoane se pedepseşte cu închisoarea între trei şi cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) asupra a două sau mai multor persoane,

b) asupra unei femei însărcinate,

c) asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani,

d) asupra unui martor, expert sau interpret, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale,

e) asupra personalului medical, în timpul exercitării actului medical sau al efectuării unei manevre în scopul salvării vieţii sau sănătăţii, sau asupra unei persoane care îndeplinea o obligaţie asemănătoare de salvare a vieţii, sănătăţii sau proprietăţii, prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege,

f) asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

g) în mod repetat sau după comiterea unui alt delict deosebit de grav având legătură cu provocarea cu intenţie a vătămării corporale grave sau a tentativei de a o comite, sau

h) dintr-un motiv condamnabil.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 146. Vătămarea corporală

(1) Fapta persoanei care provoacă cu intenţie vătămarea sănătăţii altei persoane se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) asupra unei femei însărcinate,

b) asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani,

c) asupra unui martor, expert sau interpret, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale,

d) asupra personalului medical, în timpul exercitării actului medical sau al efectuării unei manevre în scopul salvării vieţii sau sănătăţii, sau asupra unei persoane care îndeplinea o obligaţie asemănătoare de salvare a vieţii, sănătăţii sau proprietăţii, prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

e) sau asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă vătămarea gravă a sănătăţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

Secţiunea 146a. Vătămarea sănătăţii din motive scuzabile

(1) Fapta persoanei care provoacă cu intenţie vătămarea sănătăţii altei persoane din cauza unei tulburări profunde cauzate de teamă, şoc, confuzie sau o altă stare mentală scuzabilă sau ca rezultat al unui comportament anterior condamnabil al victimei, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Fapta persoanei care provoacă cu intenţie vătămarea gravă a sănătăţii altei persoane din cauza unei tulburări profunde cauzate de teamă, şoc, confuzie sau o altă stare mentală scuzabilă sau ca rezultat al unui comportament anterior condamnabil al victimei, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi şase ani, în cazul în care

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (3) asupra a două sau mai multe persoane,

b) comite o astfel de faptă asupra unei femei însărcinate, sau

c) comite o astfel de faptă asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (3), a provocat decesul cuiva.

Secţiunea 147. Vătămarea corporală gravă din culpă

(1) Fapta persoanei care provoacă vătămarea corporală gravă a altei persoane din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la patru ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin încălcarea unei obligaţii importante prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege.

(3) Fapta persoanei care provoacă vătămarea corporală gravă din culpă a cel puţin două persoane prin încălcarea gravă a legislaţiei privind protecţia mediului, sănătatea şi securitatea în muncă sau normele sanitare se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

Secţiunea 148. Vătămarea corporală din culpă

(1) Fapta persoanei care provoacă vătămarea corporală a altei persoane din culpă prin încălcarea unei atribuţii importante prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care provoacă vătămarea corporală din culpă a cel puţin două persoane prin încălcarea gravă a legislaţiei privind protecţia mediului, sănătatea şi securitatea în muncă, legile privind siguranţa traficului sau normele sanitare se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Diviziunea 3

Infracţiuni care pun în pericol viaţa sau sănătatea

Secţiunea 149. Tortura şi alte tratamente crude şi inumane

(1) Fapta persoanei care provoacă suferinţe fizice şi psihice prin tortură sau alte tratamente inumane sau crude unei alte persoane, în legătură cu exercitarea competenţelor unei autorităţi publice, unei autorităţi locale, unei instanţe, sau a unei alte autorităţi publice se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite o faptă prevăzută de sub-secţiunea (1), în calitate de funcţionar public,

b) comite o astfel de faptă asupra unui martor, expert sau interpret, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale,

c) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă, sau

d) comite o astfel de faptă în mod repetat.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite o faptă prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unei femei însărcinate,

b) comite o astfel de faptă asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani,

c) comite o astfel de faptă prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite, sau

d) provoacă vătămarea corporală gravă printr-o astfel de faptă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 150. Lăsarea fără ajutor

(1) Fapta persoanei care nu asigură ajutorul necesar unei alte persoane aflate în pericol sau care prezintă simptome ale unei tulburări grave a sănătăţii sau ale unei boli grave, chiar dacă acordarea acestui ajutor nu presupune expunerea sa ori a altuia la un pericol, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care nu asigură ajutorul necesar unei alte persoane aflate în pericol sau care prezintă simptome ale unei tulburări grave a sănătăţii sau ale unei boli grave, chiar dacă are obligaţia de a acorda acest ajutor prin natura profesiei sale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 151. Lăsarea fără ajutor de către conducătorii vehiculelor motorizate

Conducătorul unui vehicul motorizat care nu asigură ajutorul necesar unei persoane rănite în urma unui accident rutier în care acesta a fost implicat, dacă acordarea acestui ajutor nu presupune expunerea sa ori a altuia la un pericol, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 152. Răspândirea bolilor umane contagioase

(1) Fapta persoanei care provoacă sau sporeşte pericolul de introducere sau răspândire a unei boli umane contagioase se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii,

c) prin comiterea unei astfel de fapte încalcă o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă sau decesul a două sau mai multe persoane.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 153. Răspândirea din culpă a bolilor umane contagioase

(1) Fapta persoanei care provoacă sau sporeşte pericolul de introducere sau răspândire a unei boli umane contagioase din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii,

b) prin comiterea unei astfel de fapte încalcă o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul, sau

b) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (2) b) provoacă vătămarea corporală gravă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă a comis fapta prevăzută de sub-secţiunea (3) prin încălcarea flagrantă a Legii privind protejarea sănătăţii publice.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane prin încălcarea flagrantă a Legii privind protejarea sănătăţii publice.

Secţiunea 154. Dispoziţii comune

Guvernul va stabili prin act normativ definiţia bolilor umane contagioase.

Secţiunea 155. Contaminarea venerică

Fapta persoanei care expune o altă persoană, chiar şi din culpă, la riscul contaminării cu o boală venerică se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Secţiunea 156. Periclitarea sănătăţii publice prin alimente nesănătoase şi altele asemenea

(1) Fapta persoanei care, contrar prevederilor legale, deţine sau produce ori obţine pentru sine sau altul, în scopul comercializării, alimente sau produse al căror consum sau a căror utilizare constituie un pericol pentru sănătatea umană se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii,

c) prin comiterea unei astfel de fapte încalcă o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă sau decesul a două sau mai multe persoane.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 157. Periclitarea din culpă a sănătăţii publice prin alimente nesănătoase şi altele asemenea

(1) Fapta persoanei care, contrar prevederilor legale, deţine sau produce ori obţine din culpă, pentru sine sau altul, în scopul comercializării, alimente sau produse al căror consum sau a căror utilizare constituie un pericol pentru sănătatea umană se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani dacă

a) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii,

b) prin comiterea unei astfel de fapte încalcă o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani dacă, prin

a) fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

b) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (2) b) provoacă vătămarea corporală gravă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a) a încălcat flagrant normele sanitare sau Legea privind astfel de alimente.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane, prin încălcarea flagrantă a normelor sanitare sau a Legii privind astfel de alimente.

Secţiunea 158. Încăierarea

(1) Fapta persoanei care pune în pericol cu intenţie viaţa sau sănătatea altei persoane prin participarea la o încăierare se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) a provocat vătămarea corporală gravă a altei persoane.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

Diviziunea 4

Infracţiuni contra femeilor însărcinate

Secţiunea 159. Întreruperea ilegală a cursului sarcinii fără consimţământul femeii însărcinate

(1) Fapta persoanei care efectuează o întrerupere a cursului sarcinii fără consimţământul femeii însărcinate se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unei femei care nu a împlinit optsprezece ani,

b) comite o astfel de faptă cu uz de violenţă, ameninţare cu violenţa, sau ameninţare cu alte vătămări grave,

c) comite o astfel de faptă abuzând de suferinţa sau dependenţa femeii însărcinate,

d) comite o astfel de faptă în mod repetat, sau

e) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă a două sau mai multe persoane.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 160. Întreruperea ilegală a cursului sarcinii cu consimţământul femeii însărcinate

(1) Fapta persoanei care efectuează o întrerupere a cursului sarcinii cu consimţământul femeii însărcinate, altfel decât în una dintre modalităţile prevăzute de Codul privind întreruperea cursului sarcinii, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unei femei care nu a împlinit optsprezece ani,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

c) comite o astfel de faptă în mod sistematic.

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă sau decesul a două sau mai multe persoane.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat moartea a două sau mai multe persoane.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 161. Înlesnirea întreruperii cursului sarcinii

(1) Fapta persoanei care ajută o femeie însărcinată

a) să întrerupă singură cursul sarcinii, sau

b) să solicite sau înlesnească altcuiva să întrerupă cursul sarcinii altfel decât în una dintre modalităţile prevăzute de Codul privind întreruperea cursului sarcinii,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unei femei care nu a împlinit optsprezece ani,

b) prin comiterea unei astfel de fapte contribuie la vătămarea corporală gravă a unei femei însărcinate.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), contribuie la decesul unei femei însărcinate.

Secţiunea 162. Îndemnarea unei femei însărcinate să întrerupă cursul sarcinii

(1) Fapta persoanei care îndeamnă o femeie însărcinată:

a) să întrerupă cursul sarcinii singură sau

b) să solicite sau înlesnească altcuiva să întrerupă cursul sarcinii altfel decât în una dintre modalităţile prevăzute de Legea privind întreruperea cursului sarcinii

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între şase luni şi cinci ani, în cazul în care

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) împotriva unei femei care nu a împlinit vârsta de optsprezece ani,

b) comite o astfel de faptă abuzând de suferinţa sau dependenţa femeii însărcinate, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte contribuie la vătămarea corporală gravă a unei femei însărcinate.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), contribuie la decesul unei femei însărcinate.

Secţiunea 163. Dispoziţie comună

Femeia însărcinată care întrerupe singură cursul sarcinii sau care solicită sau permite altei persoane să întrerupă cursul sarcinii nu răspunde penal pentru o astfel de faptă, nici măcar în calitate de instigator sau complice.

Diviziunea 5

Infracţiuni legate de utilizarea ilegală a ţesuturilor şi organelor umane, a embrionilor umani şi a genomului uman

Secţiunea 164. Prelevarea neautorizată de ţesuturi şi organe

(1) Fapta persoanei care efectuează prelevarea ilegală de ţesuturi, celule sau organe din organismul altei persoane contrar altor prevederi legale se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă oricărei persoane care, contrar altor prevederi legale, obţine, intermediază, oferă, importă, exportă sau tranzitează, pentru sine sau pentru altul, ţesuturi, celule sau organe umane prelevate din organismul unei persoane aflate în viaţă sau utilizează în alte moduri astfel de ţesuturi, celule sau organe.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) asupra unui minor,

b) comite o astfel de faptă cu uz de violenţă, ameninţare cu violenţa, sau ameninţare cu alte vătămări grave,

c) comite o astfel de faptă abuzând de suferinţa sau dependenţa altora,

d) comite o astfel de faptă asupra a cel puţin două persoane,

e) comite o astfel de faptă în mod repetat,

f) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat,

g) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

h) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani,

b) comite o astfel de faptă în legătură cu un grup organizat activ în mai multe state,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă decesul cuiva, sau

d) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 165. Utilizarea ilegală a ţesuturilor şi organelor umane

(1) Fapta persoanei care efectuează prelevarea ilegală de ţesuturi, celule sau organe din organismul altei persoane decedate, contrar altor prevederi legale, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă oricărei persoane care, contrar altor prevederi legale, utilizează ţesuturi, celule sau organe umane cu intenţia de a obţine foloase pentru sine sau pentru altul.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani sau confiscarea proprietăţii dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în mod repetat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2), sau

b) comite o astfel de faptă în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state.

Secţiunea 166. Prelevarea ţesuturilor sau organelor şi efectuarea unui transplant contra cost

(1) Fapta persoanei care, contrar altor prevederi legale, oferă, promite sau furnizează altcuiva un onorariu pentru prelevarea de ţesuturi, celule sau organe din organismul său, sau pentru efectuarea unui transplant, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă oricărei persoane care, singură sau printr-un interpus, contrar altor prevederi legale, solicită, acceptă sau acceptă promisiunea unui onorariu în legătură cu prelevarea de ţesuturi sau organe sau cu efectuarea unui transplant pentru sine sau pentru altul.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) se produce o vătămare corporală gravă în legătură cu o astfel de faptă, sau

c) o astfel de faptă este comisă asupra unui minor.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) se produce un deces în legătură cu o astfel de faptă, sau

c) o astfel de faptă este comisă asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

Secţiunea 167. Utilizarea ilegală a embrionilor umani şi a genomului uman

(1) Fapta persoanei care, contrar altor prevederi legale

a) utilizează un embrion uman sau un volum mai mare de celule stem embrionare umane sau linii ale acestora,

b) importă sau exportă un embrion uman sau un volum mai mare de celule stem embrionare umane sau linii ale acestora,

c) transferă un genom uman în celule ale altor specii sau viceversa,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care

a) efectuează activităţi de inginerie genetică asupra unui embrion uman în alte scopuri decât transferul în organismul unei femei,

b) transferă un embrion uman prelucrat genetic în uterul altor specii, sau

c) în cursul cercetării celulelor stem embrionare umane manipulează aceste celule în vederea creării unei noi fiinţe umane (clonare reproductivă).

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în mod repetat, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în legătură cu un grup organizat,

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Capitolul II

Infracţiuni contra libertăţii, vieţii private şi confidenţialităţii corespondenţei

Diviziunea 1

Infracţiuni contra libertăţii

Secţiunea 168. Traficul de persoane

(1) Fapta persoanei care obligă, achiziţionează, angajează, instigă, ademeneşte, transportă, ascunde, reţine sau expediază un minor spre a fi utilizat de alţii pentru

a) raporturi sexuale sau alte forme de abuz sau hărţuire sexuală, sau pentru producerea de materiale pornografice,

b) prelevarea de ţesuturi, celule sau organe din organismul acestuia,

c) serviciu militar,

d) sclavie sau servitute, sau

e) muncă forţată şi alte forme de exploatare, sau

care profită de pe urma unor astfel de fapte

se pedepseşte cu închisoarea între doi şi zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care obligă, achiziţionează, angajează, instigă, ademeneşte, transportă, ascunde, reţine sau expediază o persoană, alta decât cea prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de violenţă, ameninţare cu violenţa sau alte vătămări corporale grave sau amăgire, sau abuzând de greşeala, suferinţa sau dependenţa acesteia, pentru a o folosi pentru

a) raporturi sexuale sau alte forme de abuz sau hărţuire sexuală, sau pentru producerea de materiale pornografice,

b) prelevarea de ţesuturi, celule sau organe din organismul acesteia,

c) serviciu militar,

d) sclavie sau servitute, sau

e) muncă forţată şi alte forme de exploatare, sau

care profită de pe urma unor astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) expune o altă persoană la riscul de vătămare corporală gravă sau deces printr-o astfel de faptă,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a folosi o altă persoană în scopul prostituţiei.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă:

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă vătămare corporală gravă,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

c) comite o astfel de faptă în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat decesul cuiva.

(6) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 169. Încredinţarea unui copil altei persoane

(1) Fapta persoanei care, pentru o contraprestaţie, încredinţează un copil altcuiva cu scopul adopţiei sau alt scop asemănător se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

c) comite o astfel de faptă în mod repetat, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii, sau

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă decesul cuiva,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

c) comite o astfel de faptă în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state.

Secţiunea 170. Lipsirea de libertate în mod ilegal

(1) Fapta persoanei care reţine sau lipseşte de libertate prin alte mijloace o persoană, fără a fi autorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă suferinţe fizice sau psihice, d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 171. Constrângerea ilegală

(1) Fapta persoanei care constrânge o altă persoană, împiedicând-o astfel să se bucure de libertatea sa se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a înlesni săvârşirea altei infracţiuni.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă suferinţe fizice sau psihice,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

e) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 172. Răpirea

(1) Fapta persoanei care răpeşte o altă persoană pentru a o duce în altă ţară, prin amăgire sau violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa sau alte prejudicii, sau care determină o astfel de persoană să plece către o altă ţară sau o împiedică să se întoarcă dintr-o altă ţară se pedepseşte cu închisoarea între doi şi opt ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune oricărei persoane care răpeşte o altă persoană dintr-o ţară străină pentru a o aduce pe teritoriul Republicii Cehe, prin amăgire sau violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa sau alte prejudicii, sau care determină o astfel de persoană să vină în Republica Cehă sau o împiedică să părăsească Republica Cehă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă suferinţe fizice sau psihice,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

e) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat decesul cuiva, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 173. Tâlhăria

(1) Fapta persoanei care face uz de violenţă sau ameninţă cu violenţa iminentă împotriva altei persoane, cu intenţia de a prelua posesia asupra proprietăţii altcuiva se pedepseşte cu închisoarea între doi şi zece ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă pagube considerabile.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 174. Luarea de ostatici

(1) Fapta persoanei care ia ostatici şi ameninţă că îi va ucide sau vătăma corporal or le va cauza alte prejudicii grave pentru a determina acţiunea, inacţiunea sau suferinţa altcuiva se pedepseşte cu închisoarea între doi şi zece ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) ostaticul este minor,

c) sunt luate ostatice mai multe persoane,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

e) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani dacă comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 175. şantajul

(1) Fapta persoanei care obligă pe altcineva, prin violenţă ori ameninţare cu violenţa sau cu un alt prejudiciu grav, să acţioneze, să omită sau să sufere ceva se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi patru ani sau cu o pedeapsă pecuniară.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă cu cel puţin două persoane,

c) comite o astfel de faptă cu uz de armă,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale,

e) comite o astfel de faptă asupra unui martor, expert sau interpret, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale, sau

f) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312), sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 176. Împiedicarea exercitării libertăţii religioase

(1) Fapta persoanei care utilizează violenţa, ameninţarea cu violenţa sau alte prejudicii pentru

a) a obliga o altă persoană să participe la un act religios,

b) a împiedica fără autorizaţie o altă persoană să participe la un astfel de act religios, sau

c) a constrânge prin alte mijloace o persoană pentru a o împiedica să îşi exercite libertatea religioasă

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) asupra a cel puţin trei persoane, sau

b) cu uz de armă.

Secţiunea 177. Persecutarea

(1) Fapta persoanei care obligă pe o altă persoană, abuzând de suferinţa sau dependenţa acesteia, să acţioneze, să nu acţioneze sau să sufere ceva, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube substanţiale, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă pagube considerabile,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 178. Intrarea prin efracţie

(1) Fapta persoanei care intră sau rămâne fără drept într-o locuinţă se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă în săvârşirea faptei prevăzute de sub-secţiunea (1) face uz de violenţă sau ameninţă cu violenţa iminentă sau depăşeşte un obstacol destinat a-i împiedica intrarea.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa iminentă şi comite o astfel de faptă cu uz de armă cu cel puţin două persoane.

Secţiunea 179. Încălcarea libertăţii de reuniune şi adunare

(1) Fapta persoanei care limitează prin violenţă, ameninţarea cu violenţa sau alte prejudicii grave exercitarea drepturilor la reuniune şi adunare se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care, în legătură cu o reuniune care face obiectul obligaţiei de notificare, se împotriveşte măsurilor de menţinere a disciplinei impuse de organizator sau de organizatorii desemnaţi ai unei astfel de reuniuni prin uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa iminentă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Diviziunea 2

Infracţiuni ce aduc atingere drepturilor personalităţii, vieţii private şi secretului corespondenţei

Secţiunea 180. Utilizarea ilegală a datelor personale

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, publică, comunică, pune la dispoziţie, prelucrează sau sustrage, în mod ilegal, date personale colectate despre o altă persoană în legătură cu exercitarea unei competenţe publice şi, prin aceasta, aduce gravă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vizate de datele colectate se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă persoanei care, chiar şi din culpă, încalcă o obligaţie impusă de stat de a păstra confidenţialitatea prin publicarea ilegală a datelor personale obţinute prin exercitarea ocupaţiei, profesiei sau funcţiei sale şi, prin aceasta, aduce gravă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vizate de datele personale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă pagube considerabile,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 181. Încălcarea drepturilor altei persoane

(1) Fapta persoanei care prejudiciază grav drepturile altuia

a) inducând în eroare o altă persoană, sau

b) folosindu-se de eroarea altei persoane,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) prejudiciază substanţial drepturile altcuiva,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

c) comite o astfel de faptă prin uzurpare de calităţi oficiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a prejudiciat considerabil drepturile altcuiva, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 182. Violarea secretului corespondenţei

(1) Fapta persoanei care violează cu intenţie secretul

a) unei scrisori sigilate sau al altui document în prestarea serviciilor poştale sau în timpul transferului de la un alt serviciu de transport sau dispozitiv de transport,

b) datelor, textelor, mesajelor vocale, audio sau vizuale trimise prin intermediul unei reţele de comunicaţii electronice şi atribuite unui utilizator sau participant identificat care primeşte mesajul, sau al

c) unui transfer nepublic de date către un sistem informatic, dinspre şi către acesta, incluzând radiaţiile electromagnetice ale unui sistem informatic care transferă date,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, cu intenţia de a produce prejudicii altcuiva sau de a câştiga foloase ilegale pentru sine sau alţii

a) divulgă un secret pe care l-a aflat din corespondenţă, telegramă, apel telefonic sau transfer printr-o reţea de comunicaţii electronice, care nu îi fuseseră adresate, sau

b) utilizează un astfel de secret.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă dintr-un motiv condamnabil,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de funcţionar public,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

(5) Angajatul sau furnizorul de servicii poştale, servicii de telecomunicaţii, sisteme informatice sau orice altă persoană care lucrează în domeniul comunicaţiilor şi

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2),

b) înlesneşte comiterea unei astfel de fapte de către o altă persoană, sau

c) modifică sau sustrage un document inclus într-un transport poştal sau transmis printr-un dispozitiv de transport sau un mesaj transmis prin transfer de date nepublic, prin telefon, telegraf sau prin alt mijloc asemănător,

va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii.

(6) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (5), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 183. Încălcarea confidenţialităţii fişierelor sau altor documente private

(1) Fapta persoanei care, fără a fi autorizată, încalcă confidenţialitatea fişierelor sau a altor documente, fotografii, filme sau înregistrări, date informatice sau a altor documente private ale altei persoane prin publicarea or punerea acestor la dispoziţia unor terţi, ori folosirea lor în alte scopuri, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unor obiecte şi a altor bunuri de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unor obiecte şi a altor bunuri de valoare dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a obţine foloase materiale sau de altă natură pentru sine sau alţii, de a produce prejudicii sau alte pagube grave altora, sau de a ameninţa statutul social al altcuiva.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă împotriva altei persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

Secţiunea 184. Calomnia

(1) Fapta persoanei care face declaraţii false despre altcineva, capabile să ameninţe semnificativ reputaţia sa în rândul altor cetăţeni, în special să îi aducă prejudicii la locul de muncă, să îi tulbure relaţiile de familie sau să provoace alte prejudicii grave, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii, dacă comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace.

Capitolul III

Infracţiuni contra demnităţii umane în sfera sexuală

Secţiunea 185. Violul

(1) Fapta persoanei care obligă pe altcineva să întreţină acte sexuale prin violenţă sau ameninţare cu violenţa, ori ameninţare cu un alt prejudiciu grav, sau care exploatează vulnerabilitatea persoanei pentru o astfel de faptă se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) prin act sexual sau alt contact sexual săvârşit de o manieră comparabilă cu actul sexual,

b) asupra unui minor, sau

c) cu uz de armă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani,

b) comite o astfel de faptă asupra unei persoane private de libertate, care execută o pedeapsă cu închisoarea, efectuează un tratament ca măsură de siguranţă, execută o măsură de siguranţă privativă de libertate, este internată pentru tratament sau se află într-un alt loc în care libertatea sa este limitată, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 186. Agresiunea sexuală

(1) Fapta persoanei care obligă pe altcineva la masturbare, expunere indecentă sau alt comportament comparabil prin ameninţare cu violenţa, ori ameninţare cu un alt prejudiciu grav, sau care exploatează vulnerabilitatea altcuiva pentru un astfel de comportament se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi patru ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă persoanei care determină o altă persoană să întreţină raporturi sexuale, să se masturbeze, să se expună indecent sau să aibă un alt comportament comparabil, profitând de dependenţa acesteia sau de poziţia sa şi de credibilitatea şi influenţa conferite de aceasta.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) asupra unui minor, sau

b) cu cel puţin două persoane.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de armă,

b) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) asupra unei persoane private de libertate, care execută o pedeapsă cu închisoarea, efectuează un tratament ca măsură de siguranţă, execută o măsură de siguranţă privativă de libertate, este internată pentru tratament sau se află într-un alt loc în care libertatea sa este limitată, sau

c) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani, sau b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(6) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat decesul cuiva.

(7) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 187. Abuzul sexual

(1) Fapta persoanei care întreţine acte sexuale cu un minor care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani, sau care abuzează sexual de un minor prin alte mijloace, se pedepseşte cu închisoarea între unu şi opt ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de cincisprezece ani, care i-a fost încredinţat spre supraveghere, abuzând de dependenţa acestuia sau de poziţia sa şi de credibilitatea şi influenţa conferite de aceasta.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 188. Actul sexual între rude

Fapta persoanei care participă la un act sexual cu o rudă în linie directă sau cu un frate/soră se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Secţiunea 189. Proxenetismul

(1) Fapta persoanei care instigă, organizează, angajează, atrage sau ademeneşte o altă persoană în scopul practicării prostituţiei, sau persoana care obţine foloase de pe urma prostituţiei practicate de alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la patru ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii, sau

b) în calitate de membru al unui grup organizat.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani sau la confiscarea proprietăţii dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

Secţiunea 190. Prostituţia care ameninţă dezvoltarea morală a minorilor

(1) Fapta persoanei care practică prostituţia lângă o unitate şcolară, instituţie educaţională sau altă unitate sau incintă asemănătoare, rezervată sau destinată pentru a fi locuită sau vizitată de minori, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care organizează, păzeşte sau oferă servicii de prostituţie lângă o unitate şcolară, instituţie educaţională sau altă unitate sau incintă asemănătoare, rezervată sau destinată pentru a fi locuită sau vizitată de minori, prin orice alte mijloace, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la confiscarea proprietăţii, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în cel puţin două astfel de locuri sau

b) în mod repetat.

Secţiunea 191. Distribuirea de materiale pornografice

(1) Fapta persoanei care produce, importă, exportă, transportă, oferă, pune la dispoziţie în mod public, organizează, pune în circulaţie, vinde sau achiziţionează în alte moduri materiale pornografice fotografice, video, informatice, electronice sau în alt format, care cuprind elemente de violenţă sau lipsă de respect pentru fiinţe umane sau care descriu ori ilustrează sau prezintă prin alte mijloace acte sexuale cu un animal, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Fapta persoanei care

a) oferă, pune la dispoziţia, sau înlesneşte accesul minorilor, sau

b) expune sau pune la dispoziţia minorilor prin alte mijloace materiale pornografice scrise, fotografice, video, informatice, electronice sau în alt format,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace, sau

c) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state, sau

b) cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 192. Producerea şi utilizarea de pornografie infantilă

(1) Fapta persoanei care manipulează materiale pornografice fotografice, video, informatice, electronice sau în alt format, care includ sau folosesc un minor sau o persoană care pare a fi un minor, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care produce, importă, exportă, transportă, oferă, pune la dispoziţie în mod public, furnizează, pune în circulaţie, vinde sau achiziţionează în alte moduri materiale pornografice fotografice, video, informatice, electronice sau în alt format, care includ sau folosesc un minor sau o persoană care pare a fi un minor, sau care exploatează astfel de materiale pornografice, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la şase ani sau confiscarea proprietăţii dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace, sau

c) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state, sau

b) cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 193. Abuzul asupra minorului pentru producerea de pornografie infantilă

(1) Fapta persoanei care convinge, organizează, angajează, atrage, amăgeşte sau exploatează un minor în scopul producerii de materiale pornografice şi exploatează participarea minorului la astfel de materiale pornografice se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la şase ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state, sau

b) cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Capitolul IV

Infracţiuni contra familiei şi copiilor

Secţiunea 194. Bigamia

(1) Fapta persoanei care încheie o nouă căsătorie fiind căsătorită deja se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Aceeaşi se pedeapsă va impune persoanei care încheie o căsătorie cu o persoană deja căsătorită.

Secţiunea 195. Abandonarea unui minor sau a unei persoane încredinţate

(1) Fapta persoanei care abandonează un minor sau altă persoană care i-a fost încredinţată, pe care are obligaţia să o întreţină şi care nu poate obţine ajutor singură, expunând-o astfel riscului de deces sau vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

Secţiunea 196. Neglijarea obligaţiei de întreţinere

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, nu îşi îndeplineşte obligaţia legală de întreţinere, pentru o perioadă care depăşeşte patru luni, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care nu îşi îndeplineşte în mod intenţionat obligaţia legală de întreţinere pentru o perioadă care depăşeşte patru luni, se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi trei ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2) expune persoana îndreptăţită la întreţinere la riscul sărăciei sau

b) a fost condamnată şi pedepsită pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

Secţiunea 197. Dispoziţie specială privind regretul efectiv

Răspunderea penală pentru o infracţiune de neglijare a obligaţiei de întreţinere (Secţiunea 196) se prescrie, dacă infracţiunea nu a produs consecinţe negative, iar făptuitorul şi-a îndeplinit obligaţia post facto înainte ca un tribunal de primă instanţă să pronunţe hotărârea.

Secţiunea 198. Maltratarea persoanei încredinţate

(1) Fapta persoanei care maltratează o persoană aflată sub îngrijirea sau tutela sa se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

c) comite o astfel de faptă asupra a două sau mai multor persoane, sau

d) comite o astfel de faptă pentru o perioadă îndelungată de timp.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat

a) vătămarea corporală gravă a cel puţin două persoane, sau

b) decesul.

Secţiunea 199. Maltratarea unei persoane care locuieşte într-o reşedinţă comună

(1) Fapta persoanei care maltratează o rudă apropiată sau o altă persoană cu care locuieşte împreună într-o reşedinţă comună se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la patru ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

c) comite o astfel de faptă asupra a două sau mai multor persoane, sau

d) comite o astfel de faptă pentru o perioadă îndelungată de timp.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat

a) vătămarea corporală gravă a cel puţin două persoane, sau

b) decesul.

Secţiunea 200. Răpirea unui minor şi a unei persoane care suferă de o tulburare psihică

(1) Fapta persoanei care ia un minor sau o persoană care suferă de o tulburare psihică de sub grija persoanei care, conform unei alte prevederi legale sau unei hotărâri oficiale, are obligaţia de a îngriji minorul sau persoana care suferă de o tulburare psihică se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau la o pedeapsă pecuniară.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a câştiga foloase materiale pentru sine sau alţii, sau

b) printr-o astfel de faptă ameninţă dezvoltarea morală a persoanei răpite.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 201. Periclitarea îngrijirii unui minor

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, periclitează dezvoltarea intelectuală, emoţională sau morală a unui minor

a) atrăgându-l către o viaţă indolentă sau imorală,

b) permiţându-i să ducă o viaţă indolentă sau imorală,

c) permiţându-i să obţină foloase pentru sine sau pentru alţii prin activităţi infracţionale sau prin alte mijloace condamnabile, sau

d) încălcându-şi grav obligaţia de a-l îngriji sau o altă obligaţie importantă care derivă din răspunderea părintească,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, permite unui minor să se joace la maşini automate echipate cu un dispozitiv tehnic care afectează rezultatul jocului şi oferă posibilitatea unor câştiguri financiare se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) dintr-un motiv condamnabil,

b) persistă în săvârşirea unei astfel de fapte pentru o perioadă îndelungată,

c) comite o astfel de faptă în mod repetat, sau

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 202. Coruperea în scopul întreţinerii unui act sexual

(1) Fapta persoanei care oferă, promite sau furnizează recompense financiare, beneficii sau avantaje unui minor sau unei alte persoane în scopul întreţinerii unui act sexual cu un minor, masturbării unui minor, expunerii indecente sau altui comportament comparabil în scopul obţinerii de satisfacţii sexuale se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau la o pedeapsă pecuniară.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani,

b) comite o astfel de faptă dintr-un motiv condamnabil,

c) persistă în săvârşirea unei astfel de fapte pentru o perioadă îndelungată, sau

d) comite o astfel de faptă în mod repetat.

Secţiunea 203. Impunitatea minorului

Minorul care solicită o recompensă financiară, beneficii sau avantaje pentru a întreţine un act sexual, masturbare, expunere indecentă, sau alt comportament comparabil nu răspunde penal pentru o astfel de faptă, nici măcar în calitate de instigator şi co-autor.

Secţiunea 204. Servirea minorilor cu băuturi alcoolice

Fapta persoanei care serveşte sau furnizează minorului băuturi alcoolice, în cantităţi mai mari şi în mod repetat, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Capitolul V

Infracţiuni contra patrimoniului

Secţiunea 205. Furtul

(1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte ceva preluând posesia asupra sa şi

a) astfel provoacă prejudicii nu lipsite de însemnătate asupra proprietăţii altuia,

b) comite fapta prin intrare prin efracţie,

c) imediat după comiterea faptei încearcă să păstreze acel lucru prin violenţă sau ameninţarea cu violenţa,

d) comite fapta asupra unui lucru care se află asupra altei persoane sau în posesia acesteia, sau

e) comite fapta într-o zonă în care s-a efectuat sau este în curs evaluarea populaţiei,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Fapta persoanei care îşi însuşeşte ceva preluând posesia asupra sa şi a fost condamnată sau pedepsită pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), provoacă prejudicii mai mari.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(6) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 206. Delapidarea

(1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte un obiect sau a alt bun de valoare al altcuiva, care i-a fost încredinţat, şi astfel provoacă prejudicii nu lipsite de însemnătate asupra proprietăţii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, la interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) şi dacă a fost condamnat sau pedepsit pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă prejudicii mai mari.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate,

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(6) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 207. Folosirea fără drept a bunului altuia

(1) Fapta persoanei care preia posesia asupra unui bun care nu are o valoare mică sau a unui vehicul motorizat cu intenţia de a-l folosi temporar, sau

care provoacă pagube care nu sunt mici asupra proprietăţii altcuiva, prin folosirea temporară neautorizată a unui astfel de bun care i-a fost încredinţat

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate,

b) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă pagube considerabile, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

Secţiunea 208. Tulburarea dreptului asupra unei locuinţe, unui apartament sau spaţiu nerezidenţial

(1) Fapta persoanei care ocupă sau foloseşte ilegal o locuinţă, un apartament sau un spaţiu nerezidenţial al altcuiva se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau la o pedeapsă pecuniară.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care împiedică persoana îndreptăţită să folosească locuinţa, apartamentul sau spaţiul nerezidenţial.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

Secţiunea 209. Înşelăciunea

(1) Fapta persoanei care se îmbogăţeşte pe sine sau pe altul inducând în eroare pe cineva, folosindu-se de eroarea cuiva sau ascunzând fapte materiale şi provoacă astfel pagube care nu sunt nesemnificative proprietăţii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) şi dacă a mai fost condamnat sau pedepsit pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat o pagubă mai mare.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate,

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(6) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 210. Înşelăciunea privind asigurările

(1) Fapta persoanei care prezintă date false sau în mod evident denaturate sau ascunde informaţii materiale

a) în legătură cu încheierea sau modificarea unui contract de asigurări,

b) în legătură cu plata creanţelor de asigurări, sau

c) în exercitarea dreptului la despăgubire care decurge din asigurare sau dintr-un contract asemănător,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, cu intenţia de a obţine foloase pentru sine sau altul, iniţiază sau simulează un eveniment în legătură cu dreptul de a solicita despăgubiri care decurge din asigurare sau dintr-un contract asemănător, sau menţine o stare cauzată de un eveniment de asigurări şi astfel provoacă pagube care nu sunt nesemnificative proprietăţii altcuiva.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) şi dacă a fost condamnat sau pedepsit pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), provoacă prejudicii mai mari.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(6) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(7) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 211. Fraude în legătură cu acordarea unor credite

(1) Fapta persoanei care prezintă informaţii false sau în mod evident denaturate sau ascunde informaţii materiale atunci când încheie un contract de creditare sau când trage un credit se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, fără acordul creditorului, foloseşte fonduri obţinute printr-un împrumut cu scop precizat în alte scopuri decât cele declarate.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) şi dacă a fost condamnat sau pedepsit pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), provoacă prejudicii mai mari.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(6) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă pagube considerabile, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(7) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 212. Fraude în legătură cu acordarea unor subvenţii

(1) Fapta persoanei care prezintă informaţii false sau în mod evident denaturate sau ascunde informaţii materiale atunci când solicită un împrumut nerambursabil, o subvenţie sau sprijin financiar rambursabil se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care foloseşte fonduri obţinute printr-un împrumut nerambursabil, o subvenţie sau sprijin financiar rambursabil cu scop precizat în alte scopuri decât cele declarate.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) şi dacă a fost condamnat sau pedepsit pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), provoacă prejudicii mai mari.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(6) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(7) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 213. Practicarea jocurilor necinstite şi pariurilor

(1) Fapta persoanei care practică jocuri financiare sau pariuri, ale căror reguli nu garantează posibilităţi egale de câştig pentru toţi participanţii se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) şi dacă a fost condamnat sau pedepsit pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani dacă, prin

a) fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă pagube mai mari.

b) câştigă foloase mai mari pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul.

Secţiunea 214. Participaţia improprie

(1) Fapta persoanei care ascunde, transferă către sine sau altul, sau foloseşte

a) un obiect sau alt bun de valoare obţinut printr-o infracţiune săvârşită pe teritoriul Republicii Cehe sau în străinătate de către altă persoană sau ca recompensă pentru o astfel de infracţiune, sau

b) un obiect sau a alt bun de valoare obţinut pentru un obiect sau a altui bun de valoare prevăzut la alineatul a),

se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare; cu toate acesta, dacă săvârşeşte fapta în legătură cu un bun care provine dintr-o infracţiune pentru care legea stipulează o pedeapsă mai blândă, va fi condamnată la această pedeapsă mai blândă.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare care are o valoare mai mare, sau

b) câştigă foloase mai mari pentru sine sau altul.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la şase ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare provenit dintr-un delict deosebit de grav,

c) comite o astfel de faptă în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare substanţială, sau

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare considerabilă, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 215. Participarea din culpă

(1) Fapta persoanei care ascunde ori transferă către sine sau altul, chiar şi din culpă, un obiect sau alt bun de valoare obţinut printr-o infracţiune săvârşită pe teritoriul Republicii Cehe sau în străinătate de către altă persoană sau ca recompensă pentru o astfel de faptă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin încălcarea unei obligaţii importante prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare provenit dintr-un delict deosebit de grav, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 216. Spălarea banilor

(1) Fapta persoanei care ascunde provenienţa sau încearcă prin alte mijloace să complice substanţial sau să zădărnicească orice posibilitate de a stabili provenienţa

a) unui obiect sau altui bun de valoare obţinut printr-o infracţiune săvârşită pe teritoriul Republicii Cehe sau în străinătate, sau ca recompensă pentru o astfel de infracţiune, sau

b) unor obiecte sau a altor bunuri de valoare obţinute pentru un obiect sau alt bun de valoare prevăzut la alineatul a), sau

fapta persoanei care a permis altei persoane să comită o astfel de faptă,

se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani, cu o pedeapsă pecuniară, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare; cu toate acesta, dacă săvârşeşte fapta în legătură cu un bun care provine dintr-o infracţiune pentru care legea stipulează o pedeapsă mai blândă, va fi condamnată la această pedeapsă mai blândă.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare care are o valoare mai mare, sau

b) câştigă foloase mai mari pentru sine sau altul.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la şase ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare provenit dintr-un delict deosebit de grav,

c) comite o astfel de faptă în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare substanţială, sau d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

d) se foloseşte de statutul său profesional sau de funcţia pe care o ocupă pentru a comite o astfel de faptă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare considerabilă, sau

c) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 217. Spălarea banilor din culpă

(1) Fapta persoanei care permite altuia, chiar şi din culpă, să ascundă provenienţa sau să zădărnicească orice posibilitate de a stabili provenienţa unui obiect sau a altui bun de valoare mai mare, obţinut printr-o infracţiune săvârşită pe teritoriul Republicii Cehe sau în străinătate, sau ca recompensă pentru o astfel de infracţiune, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin încălcarea unei obligaţii importante prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un obiect sau un alt bun de valoare provenit dintr-un delict deosebit de grav, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 218. Camăta

(1) Fapta persoanei care, profitând de slăbiciunea psihică, suferinţa, lipsa de experienţă, nepăsarea sau neatenţia altuia, oferă o contravaloare evident disproporţionată, sau

fapta persoanei care pretinde achitarea unei astfel de datorii sau şi-o transferă în scopul de a pretinde achitarea sa,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă o stare de suferinţă gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 219. Tăinuirea

(1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte un obiect sau alt bun de valoare care a intrat în posesia sa pentru că l-a găsit, dintr-o eroare sau prin alte mijloace, fără acordul proprietarului de drept, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 220. Încălcarea atribuţiilor în administrarea proprietăţii altei persoane

(1) Fapta persoanei care încalcă obligaţia de a achiziţiona sau administra proprietatea altei persoane, impusă prin lege sau asumată print-un contract, şi astfel provoacă prejudicii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile.

Secţiunea 221. Încălcarea din culpă a atribuţiilor în administrarea proprietăţii altei persoane

(1) Fapta persoanei care încalcă din culpă gravă obligaţia de a achiziţiona sau administra proprietatea altei persoane, impusă prin lege sau asumată printr-un contract, şi astfel provoacă prejudicii substanţiale altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele persoanei vătămate,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile.

Secţiunea 222. Prejudicierea creditorilor

(1) Fapta persoanei care, chiar şi parţial, împiedică satisfacerea creanţelor creditorilor săi prin

a) distrugerea, degradarea, tăinuirea, înstrăinarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, chiar şi numai a unei părţi a proprietăţii sale

b) transferul creanţei sale sau asumarea unei datorii către altcineva,

c) grevarea bunului care face obiectul obligaţiei, sau închirierea acestuia,

d) invocarea sau recunoaşterea unui drept sau a unei pretenţii inexistente,

e) invocarea sau recunoaşterea unui drept sau a unei pretenţii în cuantum mai mare decât valoarea sa reală,

f) solicitarea onorării unei obligaţii, sau

g) invocarea falimentului, sau pretinde că proprietatea i-ar fi fost diminuată sau distrusă,

provocând astfel prejudicii proprietăţii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi se pedeapsă va impune persoanei care, chiar şi parţial, împiedică satisfacerea creanţelor creditorilor unei altei persoane prin

a) distrugerea, degradarea, tăinuirea, înstrăinarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, chiar şi numai a unei părţi a proprietăţii datornicului, sau

b) invocarea unui drept sau unei pretenţii inexistente asupra proprietăţii datornicului, sau a unui drept ori a unei pretenţii existente, în valoare mai mare sau în altă ordine decât cea reală,

provocând astfel prejudicii proprietăţii altuia.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube substanţiale, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

c) provoacă falimentul altuia prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 223. Favorizarea creditorilor

(1) Fapta persoanei care, în calitate de debitor în procedura de faliment, împiedică, chiar şi parţial, satisfacerea creanţelor creditorului său prin favorizarea unui alt creditor şi provoacă astfel prejudicii proprietăţii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube substanţiale, sau

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) provoacă falimentul altuia prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 224. Bancruta

(1) Fapta persoanei care, chiar din culpă gravă, îşi provoacă propriul faliment

a) efectuând cheltuieli evident disproporţionate faţă de mijloacele sale patrimoniale,

b) administrându-şi proprietatea de o manieră contrară obligaţiilor legal asumate contractual sau evident disproporţionată,

c) folosind un credit acordat în scopuri contrare sau evident disproporţionate faţă de cele pentru care a fost acordat,

d) acordând împrumuturi sau credite altor persoane, de o manieră evident disproporţionată faţă de mijloacele sale patrimoniale,

e) făcând, prin depăşirea riscului antreprenorial obişnuit, o tranzacţie sau o afacere care nu face parte din activităţile obişnuite întreprinderii sale sau de o manieră evident disproporţionată faţă de mijloacele sale patrimoniale,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, chiar din culpă gravă, îşi asumă o nouă obligaţie sau constituie o garanţie, chiar dacă ştie că este în faliment, agravând astfel situaţia creditorilor existenţi.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube substanţiale, sau

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile.

Secţiunea 225. Încălcarea atribuţiilor în procedura de insolvenţă

Fapta persoanei care împiedică sau se opune în mod evident îndeplinirii atribuţiilor administratorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei, periclitând astfel scopul procedurilor de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 226. Manipularea procedurii insolvenţei

(1) Fapta persoanei care, în calitate de creditor, primeşte sau acceptă să i se promită foloase materiale sau de altă natură, contrar principiilor şi normelor procedurii insolvenţei, în legătură cu votul său în calitate de creditor, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care furnizează, oferă sau promite unui creditor foloase materiale, contrar principiilor şi normelor procedurilor de insolvenţă, în legătură cu un vot în cadrul procedurilor de insolvenţă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani dacă, în calitate de administrator judiciar, creditor înscris la masa credală sau reprezentant al creditorilor în procedura de insolvenţă primeşte, acceptă să i se promită, pentru sine sau altul, foloase materiale sau de altă natură care nu i se cuvin, în detrimentul celorlalţi creditori.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), (2) sau (3), a provocat pagube substanţiale, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

c) comite o astfel de faptă în calitate de funcţionar public.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la şase ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), (2) sau (3) provoacă pagube considerabile, sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 227. Încălcarea obligaţiei de a da declaraţii reale privind proprietatea

Fapta persoanei care, în derularea procedurilor înaintea unei instanţe de judecată sau a unei alte autorităţi publice, refuză îndeplinirea obligaţiei legale de a-şi declara averea sau averea unei persoane juridice în numele căreia este împuternicită să acţioneze, sau eludează această obligaţie ori declară date false sau evident denaturate, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 228. Deteriorarea proprietăţii altuia

(1) Fapta persoanei care distruge, degradează sau aduce în stare de neîntrebuinţare un bun ce aparţine altei persoane, provocând astfel prejudicii proprietăţii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care aduce prejudicii unui bun ce aparţine altuia prin pulverizarea sau acoperirea cu desene sau texte folosind vopsea ori alte substanţe.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) asupra unui bun al unui martor, expert sau interpret pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora,

b) comite o astfel de faptă asupra bunului altei persoane,

pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

c) comite o astfel de faptă asupra unui bun care se bucură de protecţie specială conform altui act normativ,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la şase ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile.

Secţiunea 229. Utilizarea abuzivă a proprietăţii

Fapta persoanei care vatămă un interes cultural, ştiinţific, de mediu, un interes pentru protejarea naturii sau peisajului, sau un interes protejat prin alt act normativ, prin distrugerea, aducerea în stare de neîntrebuinţare sau deplasarea unui bun propriu de valoare mare, care se bucură de protecţie specială conform altui act normativ, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Secţiunea 230. Accesul neautorizat la sisteme şi medii informatice

(1) Fapta persoanei care elimină măsurile de securitate şi astfel dobândeşte acces neautorizat la un sistem informatic sau la o parte a acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care dobândeşte acces la sisteme sau medii informatice şi

a) foloseşte în mod neautorizat datele stocate în acele sisteme sau medii informatice,

b) şterge sau distruge, degradează, modifică sau corupe calitatea datelor stocate în acele sisteme sau medii informatice, sau le aduce în stare de neîntrebuinţare fără a fi autorizată,

c) falsifică sau modifică datele stocate în acele sisteme sau medii informatice astfel încât să fie considerate autentice, sau să fie tratate ca fiind autentice, indiferent dacă acele date pot fi accesate sau înţelese direct, sau

d) introduce date în sisteme sau medii informatice sau efectuează orice altă intervenţie asupra componentelor software sau hardware ale calculatorului sau ale altui echipament tehnic de prelucrare a datelor, fără a fi autorizată,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii, dacă săvârşeşte fapta prevăzută în sub-secţiunea (1) sau (2)

a) cu intenţia de a produce prejudicii altcuiva sau de a câştiga foloase ilegale pentru sine sau alţii, sau

b) cu intenţia de a limita funcţionalitatea unui sistem informatic sau a altui echipament tehnic de prelucrare a datelor, fără a fi autorizată.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale,

c) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unui organ al administraţiei publice centrale, al administraţiei publice locale, ale unei instanţe de judecată sau ale unei alte autorităţi publice prin săvârşirea unei astfel de fapte,

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

e) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unei persoane juridice sau ale unei persoane fizice autorizate, prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 231. Obţinerea şi deţinerea unui dispozitiv de acces şi a parolelor sistemelor informatice şi a altor astfel de date

(1) Fapta persoanei care, cu intenţia săvârşirii infracţiunii de violare a secretului corespondenţei prevăzute de Secţiunea 182 (1) b), c) sau a infracţiunii de acces neautorizat la sisteme şi medii informatice prevăzute de secţiunea 230 (1), (2), produce, pune în circulaţie, importă, exportă, transportă, oferă, furnizează, comercializează sau pune la dispoziţie, obţine pentru sine sau altul sau manipulează, prin alte mijloace

a) un dispozitiv sau componente ale acestuia, procese, instrumente sau orice alte mijloace, inclusiv un program informatic conceput sau adaptat pentru a asigura accesul neautorizat la reţele de comunicaţii, sisteme informatice sau componente ale acestora, sau

b) o parolă, un cod de acces la un calculator, date, procese sau orice alte mijloace asemănătoare prin care se poate dobândi acces la un sistem informatic sau la o componentă a acestuia,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani, interzicerea exercitării activităţii, sau confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

Secţiunea 232. Deteriorarea înregistrărilor sistemelor şi mediilor informatice şi perturbarea echipamentelor informatice din culpă

(1) Fapta persoanei care, din culpă gravă, cu încălcarea unei obligaţii prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impuse prin lege, sau asumate printr-un contract,

a) distruge, degradează, modifică sau aduce în stare de neîntrebuinţare date stocate într-un sistem sau mediu informatic, sau

b) perturbă componentele hardware sau software ale unui calculator sau ale altui echipament tehnic de prelucrare a datelor,

provocând astfel prejudicii substanţiale proprietăţii altuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani, interzicerea exercitării activităţii, sau confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare, dacă, prin săvârşirea faptei prevăzute de sub-secţiunea (1), provoacă pagube considerabile.

Capitolul VI

Infracţiuni economice

Diviziunea 1

Infracţiuni contra monedei şi instrumentelor de plată

Secţiunea 233. Falsificarea de monede

(1) Fapta persoanei care dobândeşte pentru altul sau păstrează monede falsificate sau componente ale monedelor concepute pentru protejarea acestora împotriva falsificării, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care falsifică monede cu intenţia de a le pune în circulaţie ca fiind autentice sau valabile, sau ca având valoare mai mare, sau

fapta persoanei care prezintă monede falsificate ca fiind autentice sau valabile, sau ca având valoare mai mare,

se pedepseşte cu închisoarea de la trei la opt ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani sau cu confiscarea proprietăţii, în cazul în care

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 234. Obţinerea neautorizată şi falsificarea de instrumente de plată

(1) Fapta persoanei care, fără consimţământul celor în drept, obţine, accesează, acceptă sau păstrează pentru sine sau pentru altul instrumente de plată aparţinând altcuiva, în special un card de plăţi netransferabil identificabil după număr sau cod, monede electronice, ordine de plată, cecuri de călătorie sau carduri de credit, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Fapta persoanei care obţine, accesează, acceptă sau păstrează pentru sine sau pentru altul instrumente de plată aparţinând altcuiva, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(3) Fapta persoanei care falsifică instrumente de plată cu intenţia de a le utiliza ca fiind autentice sau valabile, sau

fapta persoanei care utilizează instrumente de plată falsificate ca fiind autentice sau valabile,

se pedepseşte cu închisoarea de la trei la opt ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), (2) sau (3) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), (2) sau (3) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare.

(6) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 235. Punerea în circulaţie de valori falsificate

Fapta persoanei care pune în circulaţie ca şi cum ar fi autentice valori falsificate care i-au fost plătite ca fiind autentice, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Secţiunea 236. Fabricarea şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

(1) Fapta persoanei care fabrică, oferă, comercializează, intermediază sau accesează prin alte metode şi păstrează pentru sine sau altul echipamente, dispozitive sau componente ale acestora, proceduri, instrumente sau orice alte mijloace, inclusiv echipament software conceput sau adaptat pentru falsificarea de monede sau componente ale acestora concepute pentru protejarea monedei împotriva falsificării, sau falsificarea ori modificarea instrumentelor de plată, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în exercitarea profesiei sale.

Secţiunea 237. Emiterea frauduloasă de monedă

(1) Fapta persoanei care produce monede sau componente ale acestora concepute pentru protejarea monedei împotriva falsificării, fără a fi autorizată în acest sens, utilizând echipamente sau materiale concepute şi păstrate pentru producerea de monedă, în condiţii legii, sau

fapta persoanei care obţine pentru sine sau altul monede sau componente ale acestora concepute pentru protejarea monedei împotriva falsificării, produse fără autorizare, sau pune în circulaţie ori păstrează astfel de elemente,

se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de o mare amploare.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 238. Dispoziţii comune

Protecţia prevăzută de prevederile secţiunilor 233-237 se aplică şi monedelor şi instrumentelor de plată străine şi titlurilor de valoare naţionale şi străine.

Secţiunea 239. Împiedicarea circulaţiei monedei naţionale

(1) Fapta persoanei care produce sau emite imitaţii ale monedei naţionale fără autorizare, sau care pune în circulaţie astfel de imitaţii fără autorizare,

se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care

a) fără temei legal, refuză moneda naţională sau

b) degradează moneda naţională.

Diviziunea 2

Infracţiuni privind impozitele, taxele şi moneda străină

Secţiunea 240. Eludarea impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii asemănătoare

(1) Fapta persoanei care eludează plata unor impozite, a taxelor vamale, a contribuţiilor la asigurările sociale, la asigurările de şomaj, a contribuţiilor la asigurarea contra accidentelor, a contribuţiilor la asigurările de sănătate sau a altor contribuţii asemănătoare ori eludează plata oricăror astfel de obligaţii se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu cel puţin două persoane,

b) intră neautorizat în incinta unei instituţii oficiale pentru a înlesni săvârşirea unei astfel de fapte sau

c) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între cinci şi cincisprezece ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin operaţiuni de mare amploare.

Secţiunea 241. Eludarea impozitelor, contribuţiilor la asigurările sociale şi a altor obligaţii de plată asemănătoare

(1) Fapta persoanei care nu îşi îndeplineşte

a) în calitate de angajator sau contribuabil obligaţia legală de a plăti impozite, contribuţii la asigurările sociale, contribuţii la asigurările de şomaj sau contribuţii la asigurările de sănătate pentru un angajat sau pentru o altă persoană, sau

b) în calitate de angajator obligaţia legală de a plăti contribuţii la asigurarea contra accidentelor pentru angajaţii săi

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă (1)

prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2),

câştigă foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 242. Dispoziţie specială privind regretul efectiv

Răspunderea penală pentru o infracţiune de eludare a impozitelor, contribuţiilor la asigurările sociale şi a altor obligaţii de plată asemănătoare (Secţiunea 241) se prescrie, dacă făptuitorul şi-a îndeplinit obligaţia înainte ca un tribunal de primă instanţă să pronunţe o hotărâre.

Secţiunea 243. Încălcarea obligaţiei de informare în proceduri fiscale

(1) Fapta persoanei care nu respectă obligaţia legală de a informa administraţia fiscală şi astfel periclitează calcularea la timp şi periodică a cuantumului impozitelor datorate sau al accizelor cuvenite se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi patru ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin operaţiuni de amploare considerabilă.

Secţiunea 244. Încălcarea normelor privind etichetarea şi elementele etichetelor aplicate bunurilor

(1) Fapta persoanei care foloseşte etichete, elemente de siguranţă sau alte elemente pentru etichetarea bunurilor în scopuri fiscale de o manieră contrară altor acte normative, cu intenţia de a produce prejudicii altuia sau de a câştiga foloase necuvenite pentru sine sau altul, sau

Fapta persoanei care, contrar altor acte normative, importă, stochează, transportă sau pune în circulaţie bunuri fără etichetă, elemente de siguranţă sau alte elemente pentru etichetarea bunurilor în scopuri fiscale,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu cel puţin două persoane, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 245. Falsificarea şi modificarea elementelor pentru etichetarea bunurilor în scopuri fiscale şi a elementelor care dovedesc achitarea obligaţiilor de plată

(1) Fapta persoanei care falsifică sau modifică timbre poştale sau fiscale cu intenţia de a produce prejudicii altuia sau de a câştiga foloase necuvenite pentru sine sau altul, sau

care pune în circulaţie cu intenţie astfel de timbre sau le foloseşte ca fiind autentice,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin operaţiuni de amploare considerabilă,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 246. Falsificarea de timbre

(1) Fapta persoanei care falsifică timbre poştale sau timbre fiscale cu intenţia de a produce prejudicii altuia sau de a câştiga foloase necuvenite pentru sine sau altul, sau

care pune în circulaţie cu intenţie astfel de timbre sau le foloseşte ca fiind autentice,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin operaţiuni de mare amploare, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 247. Încălcarea interdicţiilor stabilite pentru situaţiile de urgenţă pe piaţa valutară

Fapta persoanei care, în timpul unei situaţii de urgenţă pe piaţa valutară, încalcă interdicţiile prevăzute de Legea privind cursul de schimb pentru situaţii de urgenţă pe piaţa valutară aplicabile în situaţia de urgenţă declarată se pedepseşte cu închisoarea între unu şi cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii.

Diviziunea 3

Fapte penale contra regulilor obligatorii ale economiei de piaţă şi circulaţiei mărfurilor în relaţia cu alte state

Secţiunea 248. Încălcarea regulilor concurenţei

(1) Fapta persoanei care încalcă un alt act normativ privind concurenţa neloială prin

a) falsă publicitate,

b) etichetarea falsă a bunurilor şi serviciilor,

c) crearea unei confuzii,

d) exploatarea reputaţiei unei întreprinderi, unor produse sau servicii ale unui competitor,

e) dare de mită,

f) degradare,

g) publicitate comparativă,

h) încălcarea secretului de afaceri, sau

i) periclitarea sănătăţii consumatorilor şi a mediului,

în cadrul participării la concurenţa economică, provocând astfel în mai mare măsură prejudicii consumatorilor altor competitori sau dobândind în mai mare măsură foloase necuvenite pentru sine sau altul,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care:

contrar prevederilor legale privind protejarea concurenţei economice participă la un acord pentru stabilirea preţului, împărţirea pieţei sau la alt acord împiedică concurenţa economică cu alt competitor,

contrar altor acte normative privind contractele de achiziţii publice încalcă regulile obligatorii de procedură, sau

contrar altor acte normative privind îndeplinirea funcţiilor băncilor sau altor persoane juridice care au dreptul să deruleze activităţi financiare, instrumentele de investiţii, investiţiile colective, asigurările suplimentare de pensii şi asigurările, încalcă regulile prudenţiale obligatorii, regulile privind administrarea proprietăţii, depunerea tuturor eforturilor rezonabile sau interdicţia de a desfăşura activităţi sau servicii prevăzute prin lege sau printr-o decizie administrativă,

provocând astfel în mai mare măsură prejudicii consumatorilor altor competitori, prestatori sau furnizori sau dobândind în mai mare măsură foloase necuvenite pentru sine sau altul.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în mod repetat, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

c) provoacă falimentul altuia prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 249. Emiterea neautorizată de titluri de valoare

(1) Fapta persoanei care pune în circulaţie un document ca titlu de valoare cu intenţia de a produce prejudicii altuia sau de a câştiga foloase ori avantaje necuvenite pentru sine sau altul, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru astfel de emisiuni, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, cu intenţia prevăzută de sub-secţiunea (1), reînregistrează titlurile de valoare incluse într-un registru prevăzut de lege, fără îndeplinirea condiţiilor legale privind o astfel de înregistrare.

Secţiunea 250. Manipularea cursului de schimb valutar

(1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a afecta preţul sau cursul de schimb al instrumentelor de investiţii acceptate pentru tranzacţionare pe piaţa reglementată sau propuse spre acceptare pentru tranzacţionare pe piaţa reglementată,

a) diseminează informaţii false sau evident denaturate care afectează semnificativ preţul sau cursul unor astfel de instrumente de investiţii, sau

b) efectuează o tranzacţie sau emite o instrucţiune care ar putea induce o idee falsă privind oferta, cererea, preţul sau cursul de schimb pentru acel instrument de investiţii,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 251. Activităţi economice neautorizate

(1) Fapta persoanei care prestează servicii sau produce, tranzacţionează sau desfăşoară alte activităţi pentru care nu este autorizată, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă:

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube substanţiale, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 252. Desfăşurarea neautorizată de activităţi de loterie sau alte jocuri de noroc asemănătoare

(1) Fapta persoanei care desfăşoară, organizează, promovează sau aranjează activităţi de loterie sau alte jocuri de noroc asemănătoare fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 253. Prejudicierea consumatorilor

(1) Fapta persoanei care provoacă prejudicii proprietăţii altuia prin prejudicierea consumatorilor, în special prin înşelătorie cu privire la cantitatea sau greutate produselor, sau

care introduce pe piaţa bunuri, servicii sau forţă de muncă şi ascunde deficienţe substanţiale ale acestora,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

c) a fost condamnat pentru o astfel de faptă sau i s-a revocat executarea pedepsei cu închisoarea pentru o astfel de faptă în ultimii cinci ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 254. Denaturarea datelor privind gestiunea

(1) Fapta persoanei care nu întocmeşte evidenţele contabile şi alte documentaţii în scopul de prezentării gestiunii sau auditării, chiar dacă are obligaţia legală de a proceda astfel,

care introduce date false sau evident denaturate în astfel de registre contabile sau documentaţii, sau

care modifică, distruge, degradează sau aduce în stare de neîntrebuinţare astfel de evidenţe contabile sau documentaţii,

periclitând astfel drepturile materiale ale altuia sau întocmirea la timp şi periodică a declaraţiilor de impunere, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care

declară date false sau evident denaturate în documente întocmite în scopul înregistrării la registrul comerţului, registrul fundaţiilor, registrul companiilor de interes public sau registrul asociaţiei de proprietari, sau ascunde date importate în astfel de documente,

declară date false sau evident denaturate în documente întocmite în scopul elaborării unei expertize care va fi ataşată unei cereri de înregistrare la registrul comerţului, registrul fundaţiilor, registrul companiilor de interes public sau registrul asociaţiei de proprietari, sau ascunde date importate în astfel de documente, sau

periclitează sau limitează exercitarea drepturilor altuia prin netrimiterea în termen a unei cereri de înregistrare prevăzute de lege la registrul comerţului, registrul fundaţiilor, registrul companiilor de interes public sau registrul asociaţiei de proprietari, sau care nu depune un document la arhivă, deşi este obligată prin lege sau prin contract să procedeze astfel.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), provoacă prejudicii substanţiale.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile.

Secţiunea 255. Utilizarea abuzivă a informaţiilor şi statutului în relaţiile economice

(1) Fapta persoanei care, în scopul de a obţine pentru sine sau altul un avantaj sau un folos, utilizează fără autorizare informaţii care încă nu au fost puse la dispoziţia publicului, pe care le-a obţinut în legătură cu condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa şi a căror publicare afectează semnificativ procesele decizionale în cadrul relaţiilor economice, şi realizează sau oferă stimulente pentru realizarea unui contract sau a unei operaţiuni pe piaţa reglementată cu instrumente de investiţii sau pe pieţele organizate cu mărfuri, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, în calitate de antreprenor, partener, membru al unui consiliu, angajat sau participant la activităţile economice desfăşurate de doi sau mai mulţi antreprenori având obiect de activitate identic sau asemănător, cu intenţia prevăzută de sub-secţiunea (1) participă sau oferă stimulente pentru participarea la un contract în detrimentul unuia sau mai multor antreprenori sau a întreprinderilor acestora.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 256. Organizarea de avantaje în atribuirea unui contract de achiziţie publică, concurs de soluţii sau licitaţii publice

(1) Fapta persoanei care organizează, în legătură cu atribuirea unui contract de achiziţie publică, concurs de soluţii sau licitaţii publice un avantaj de prioritate sau condiţii preferenţiale pentru un furnizor, sau participant la concurs sau la licitaţie în detrimentul altor furnizori sau participanţi cu intenţia de a produce prejudicii altcuiva sau de a câştiga foloase pentru sine sau alţii, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unei comisii de evaluare, promotor sau organizator al concursului de soluţii sau licitaţiei publice, ofertant sau membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Pedeapsa prevăzută la sub-secţiunea (2) va fi impusă persoanei care, în împrejurările prevăzute de sub-secţiunea (1), solicită, primeşte sau acceptă să i se promită foloase materiale sau de altă natură.

(4) Fapta persoanei care în împrejurările prevăzute de sub-secţiunea (1), solicită, primeşte sau acceptă să i se promită bunuri patrimoniale sau alte avantaje şi comite o astfel de faptă în calitate de funcţionar public, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani.

Secţiunea 257. Manipularea atribuirii contractelor de achiziţii publice şi concursurilor de soluţii

(1) Fapta persoanei care manipulează atribuirea contractelor de achiziţii publice şi concursurilor de soluţii

a) determinând o altă persoană să se abţină de la trimiterea unei oferte în cadrul procedurii de licitaţie, prin înşelăciune sau ameninţarea cu violenţa sau alt prejudiciu grav,

b) furnizând, oferind sau promiţând foloase materiale sau de altă natură pentru abţinerea de la trimiterea unei oferte în cadrul procedurii de licitaţie, sau

c) solicitând sau acceptând foloase materiale sau de altă natură pentru abţinerea de la trimiterea unei oferte în cadrul procedurii de licitaţie,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii, sau

b) în calitate de funcţionar public.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

b) în calitate de funcţionar public, cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

Secţiunea 258. Manipularea licitaţiilor publice

(1) Fapta persoanei care manipulează o licitaţie publică

a) determinând o altă persoană să se abţină de la trimiterea unei oferte în cadrul procedurii de licitaţie, prin înşelăciune sau ameninţarea cu violenţa sau alt prejudiciu grav,

b) furnizând, oferind sau promiţând foloase materiale sau de altă natură pentru abţinerea de la trimiterea unei oferte în cadrul procedurii de licitaţie, sau

c) solicitând sau acceptând foloase materiale sau de altă natură pentru abţinerea de la trimiterea unei oferte în cadrul procedurii de licitaţie,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii, sau

b) în calitate de funcţionar public.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

b) în calitate de funcţionar public, cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

Secţiunea 259. Emiterea unui certificat fals şi a declaraţiilor false

Fapta persoanei care, în numele unei bănci sau al altui antreprenor îndreptăţit să desfăşoare activităţi financiare în conformitate cu alte acte normative, emite către altă persoană un certificat fals privind situaţia sa financiară sau patrimonială, sau

Fapta persoanei care, în calitate de auditor emite către altă persoană un raport de audit fals sau o declaraţie falsă privind o situaţie financiară sau patrimonială,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 260. Prejudicierea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

(1) Fapta persoanei care întocmeşte, utilizează sau prezintă documentaţii false, incorecte sau incomplete sau care declară în astfel de documentaţii date false sau evident denaturate privind veniturile sau cheltuielile din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de Comunităţile Europene ori în numele lor, sau care ascunde astfel de documentaţii sau date, înlesnind astfel deturnarea sau reţinerea unor resurse financiare dintr-un astfel de buget sau diminuarea fondurilor unui astfel de buget, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care diminuează ori utilizează neautorizat resursele financiare care constituie venituri sau cheltuieli la bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de Comunităţile Europene ori în numele lor.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), provoacă prejudicii mai mari.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja interesele Comunităţilor Europene, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile.

Secţiunea 261. Încălcarea reglementărilor privind circulaţia bunurilor în relaţia cu alte state

(1) Fapta persoanei care prejudiciază grav un interes public încălcând o interdicţie, restricţie sau altă obligaţie importantă privind importul, exportul sau transportul mărfurilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă (1)

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu cel puţin două persoane, sau b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

c) provoacă sau sporeşte riscul de a importa sau răspândi o boală contagioasă

în rândul animalelor domestice sau sălbatice sau boli contagioase ori parazitare la vegetaţia productivă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) provoacă sau sporeşte riscul de a importa sau răspândi o boală contagioasă umane.

Secţiunea 262. Încălcarea reglementărilor privind controlul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă

Fapta persoanei care exportă bunuri sau tehnologii cu întrebuinţare dublă fără o autorizaţie valabilă se pedepseşte cu închisoarea între trei şi opt ani, cu o pedeapsă pecuniară sau cu confiscarea proprietăţii.

Secţiunea 263. Încălcarea atribuţiilor în domeniul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă

(1) Fapta persoanei care încalcă sau nu îndeplineşte o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, conducând astfel la emiterea ilegală a unui permis de export de bunuri sau tehnologii, sau la evitarea înregistrării unor astfel de bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă

a) bunurile au fost exportate datorită faptei prevăzute de sub-secţiunea (1),

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile.

Secţiunea 264. Denaturarea datelor şi neînregistrarea exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă

(1) Fapta persoanei care obţine emiterea unui permis de export de bunuri sau tehnologii cu întrebuinţare dublă în baza unor informaţii false sau incomplete se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care distruge, degradează, aduce în stare de neîntrebuinţare sau ascunde documentaţia necesară pentru menţinerea evidenţelor sau nu menţine evidenţa, sau manipulează echipamentul tehnic sau software al unui calculator în care se păstrează evidenţa acestor bunuri şi tehnologii.

Secţiunea 265. Efectuarea de activităţi de comerţ exterior cu materiale militare fără autorizaţie sau licenţă

(1) Fapta persoanei care efectuează activităţi de comerţ exterior cu materiale militare fără autorizaţie sau licenţă se pedepseşte cu închisoarea între unu şi opt ani, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) determină prin fapta sa furnizarea materialului militar în străinătate,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

e) comite o astfel de faptă în legătură cu materiale militare importante.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte determină furnizarea materialului militar într-o zonă de război sau în altă zonă de conflict armat sau într-un stat în care există un pericol sporit de război sau alt conflict armat.

Secţiunea 266. Încălcarea obligaţiilor privind emiterea autorizaţiilor şi licenţelor pentru comerţul exterior cu materiale militare

(1) Fapta persoanei care încalcă sau nu îndeplineşte o obligaţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, conducând astfel la emiterea neautorizată a unei autorizaţii de comerţ exterior cu materiale militare sau a unei licenţe pentru activităţi specifice de comercializare a materialelor militare, care emite un document fals sau incomplet în baza căruia este emisă ilegal o astfel de autorizaţie sau licenţă, se pedepseşte cu închisoarea între şase luni şi trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între doi şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în legătură cu un grup organizat,

b) determină prin fapta sa furnizarea materialului militar în străinătate,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

e) comite o astfel de faptă în legătură cu materiale militare importante.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte determină furnizarea materialului militar într-o zonă de război sau în altă zonă de conflict armat sau într-un stat în care există un pericol sporit de război sau alt conflict armat.

Secţiunea 267. Denaturarea datelor şi neţinerea evidenţelor privind comerţul exterior cu materiale militare

(1) Fapta persoanei care fundamentează o cerere de obţinere a unei autorizaţii sau licenţe pentru comerţul exterior cu materiale militare prin documentaţie falsă sau incompletă sau care ascunde aspecte importante pentru emiterea unei autorizaţii sau licenţe, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care

distruge, degradează, aduce în stare de neîntrebuinţare, ascunde sau nu păstrează evidenţa privind înregistrarea activităţilor de comerţ exterior cu materiale militare, sau

manipulează echipamentul tehnic sau software al unui calculator în care este păstrată evidenţa activităţilor de comerţ exterior cu materiale militare.

Diviziunea 4

Infracţiuni contra drepturilor industriale şi drepturilor de autor

Secţiunea 268. Încălcarea drepturilor asupra mărcii comerciale şi drepturilor asupra altor mărci

(1) Fapta persoanei care pune în circulaţie produse sau oferă servicii etichetate în mod ilegal cu o marcă comercială, asupra căreia deţine drepturi exclusive o altă persoană, sau cu o marcă comercială care poate fi confundată cu aceasta, sau fapta persoanei care oferă, intermediază, produce, importă, exportă sau obţine prin alte mijloace sau foloseşte pentru sine sau pentru altul în acest scop, sau oferă organizarea unui astfel de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă va fi impusă persoanei care, în scopul dobândirii unor foloase economice, utilizează în mod ilegal numele unei mărci comerciale sau orice marcă comercială care poate fi confundată cu aceasta, sau care pune în circulaţie produse sau servicii care poartă ilegal o marcă de origine sau o marcă geografică sau o marcă care poate fi confundată cu aceasta sau foloseşte pentru sine sau pentru altul astfel de produse sau servicii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare dacă

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2), sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2), sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare.

Secţiunea 269. Încălcarea unor drepturi economice protejate

(1) Fapta persoanei care afectează drepturile privind invenţiile protejate, modelele şi desenele industriale, sau topografia semiconductoarelor, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare dacă

a) fapta prevăzut de sub-secţiunea (1) are caracteristici de activitate economică sau alt tip de întreprindere,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

c) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1),

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare.

Secţiunea 270. Încălcarea drepturilor de autor, drepturilor conexe acestora şi drepturilor privind bazele de date

(1) Fapta persoanei care afectează drepturile protejate prin lege privind lucrările unui autor, spectacolele artistice, înregistrările audio sau audiovizuale, transmisiunile radio sau televizate sau bazele de date, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare dacă

a) fapta prevăzut de sub-secţiunea (1) are caracteristici de activitate economică sau alt tip de întreprindere,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte sau prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

c) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte sau prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile, sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare.

Secţiunea 271. Falsificarea şi imitarea unei opere de artă

(1) Fapta persoanei care falsifică o operă de artă sau imită exprimarea creativă a altui autor cu intenţia de a crea o operă nouă, care să fie considerată opera originală a acestui autor, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, la interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

c) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare.

Capitolul VII

Fapte penale care reprezintă un pericol general

Diviziunea 1

Fapte penale care constituie o ameninţare la adresa publicului

Secţiunea 272. Pericolul public

(1) Fapta persoanei care cauzează cu intenţie un pericol public expunând cetăţenii la pericolul de deces sau vătămare corporală gravă sau proprietatea altcuiva la pericolul unor pagube considerabile prin provocarea unui incendiu sau unei inundaţii sau prin efectele nocive ale substanţelor explozibile, gazelor, energiei electrice sau ale altor substanţe periculoase sau care controlează ori pune în aplicare alte comportamente periculoase asemănătoare, sau sporeşte un astfel de pericol public sau îngreunează evitarea sau atenuarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la opt ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în mod repetat, într-o perioadă de timp scurtă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care

a) provoacă în mod intenţionat decesul prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), sau

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 273. Pericolul public din culpă

(1) Fapta persoanei care cauzează din culpă un pericol public expunând cetăţenii la pericolul de deces sau vătămare corporală gravă sau proprietatea altcuiva la pericolul unor pagube considerabile prin provocarea unui incendiu sau unei inundaţii sau prin efectele nocive ale substanţelor explozibile, gazelor, energiei electrice sau ale altor substanţe periculoase sau care controlează ori pune în aplicare alte comportamente periculoase asemănătoare, sau sporeşte un astfel de pericol public sau îngreunează evitarea sau atenuarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă,

b) prin comiterea unei astfel de fapte încalcă o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă decesul cuiva,

b) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (2) b) provoacă pagube considerabile sau vătămarea corporală gravă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (2) b), a provocat decesul cuiva.

Secţiunea 274. Punerea în pericol sub influenţa unei substanţe care provoacă dependenţă

(1) Fapta persoanei care îşi exercită profesia sau o altă activitate care ar putea periclita viaţa sau sănătatea oamenilor sau ar putea provoca pagube substanţiale asupra proprietăţii, într-o stare care exclude capacitatea, pe care şi-a indus-o prin utilizarea unei substanţe care provoacă dependenţă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, la o pedeapsă pecuniară sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) provoacă o coliziune, un accident în trafic sau alt tip de accident, vătămarea corporală a altcuiva sau pagube asupra proprietăţii altcuiva sau alte consecinţe grave,

b) comite o astfel de faptă în exercitarea profesiei sau unei alte activităţi în care influenţa unei substanţe care provoacă dependenţa este deosebit de periculoasă, în special conducerea unui vehicul sau

c) a fost condamnat pentru o astfel de faptă sau i s-a revocat executarea pedepsei cu închisoarea pentru o astfel de faptă în ultimii doi ani.

Secţiunea 275. Încălcarea atribuţiilor în caz de primejdie iminentă

Fapta persoanei care îngreunează evitarea sau atenuarea unei primejdii iminente care afectează în mod direct un grup de persoane prin faptul că, fără a avea vreun motiv imperios,

a) nu acordă ajutorul pe care are obligaţia legală sau şi-a asumat să îl acorde, sau

b) împiedică acordarea acestui ajutor de către o altă persoană,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 276. Prejudicierea şi compromiterea funcţionării unei întreprinderi de utilităţi publice

(1) Fapta persoanei care prejudiciază cu intenţie o întreprindere de utilităţi publice sau compromite funcţionarea sau utilizarea acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi şase ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă

a) distruge, elimină sau aduce în stare de neîntrebuinţare o întreprindere de utilităţi publice

b) provoacă funcţionarea necorespunzătoare a unei întreprinderi de utilităţi publice prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile sau

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 277. Prejudicierea şi compromiterea din culpă a funcţionării unei întreprinderi de utilităţi publice

(1) Fapta persoanei care distruge, elimină sau aduce în stare de neîntrebuinţare o întreprindere de utilităţi publice sau periclitează funcţionarea unei întreprinderi de utilităţi publice din culpă gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile, sau

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 278. Punctul trigonometric

(1) Fapta persoanei care distruge, elimină sau aduce în stare de neîntrebuinţare cu intenţie un marcaj al unui

a) punct trigonometric al unei reţele geodinamice de bază,

b) punct trigonometric al reţelei de referinţă de nivel zero,

c) punct trigonometric al reţelei de referinţă de nivel zero completat,

d) punct geodezic de bază sau

e) punct gravitaţional trigonometric absolut,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau o pedeapsă pecuniară.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care distruge, degradează sau aduce în stare de neîntrebuinţare cu intenţie un echipament al unei staţii de recepţie a semnalelor sistemelor de poziţionare globală ale reţelei cehe de staţii permanente de poziţionare globală.

Secţiunea 279. Înarmarea neautorizată

(1) Fapta persoanei care produce, obţine pentru sine sau pentru altul sau manipulează o armă de foc sau componentele ori piesele sale principale sau muniţie în cantităţi mai mari sau un accesoriu interzis al unei arme de foc, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care

readuce în stare de funcţionare o armă dezactivată sau efectuează modificări constructive pentru a o readuce la starea de funcţionare sau efectuează modificări constructive asupra unei arme pentru a o face mai eficientă, sau

falsifică, modifică, şterge sau elimină marcajele unice ale unei arme de foc care permit identificarea acesteia.

(3) Fapta persoanei care, fără a fi autorizată în acest sens

a) produce, obţine pentru sine sau pentru altul sau manipulează explozibili în cantităţi mai mari, o armă de distrugere în masă sau componente necesare pentru utilizarea unei astfel de arme, sau

b) acumulează, produce sau obţine pentru sine sau altul arme sau muniţie în cantităţi considerabile,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (3) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare mai mare, sau

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 280. Proiectarea, fabricarea şi deţinerea unor mijloace de luptă interzise

(1) Fapta persoanei care fabrică, importă, exportă, transportă, proiectează, gestionează sau acumulează arme, mijloace de luptă sau explozibili interzişi prin lege sau prin tratate internaţionale sau se foloseşte de acestea prin alte metode, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani sau confiscarea proprietăţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care proiectează, construieşte sau utilizează unităţi de producţie destinate proiectării, fabricaţiei sau depozitării armelor, mijloacelor de luptă sau explozibililor prevăzuţi de sub-secţiunea (1).

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare sau

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 281. Fabricarea şi deţinerea neautorizată a substanţelor radioactive şi substanţelor extrem de periculoase

(1) Fapta persoanei care fabrică, importă, exportă, transportă, manipulează sau obţine pentru altă persoană substanţe puternic radioactive sau substanţe periculoase ori obiecte destinate fabricării acestora, se pedepseşte cu închisoarea între unu şi cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani sau la confiscarea proprietăţii dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane,

b) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

c) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat, sau

d) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 282. Fabricarea şi deţinerea neautorizată a materialelor nucleare şi a materialelor fisionabile speciale

(1) Fapta persoanei care fabrică, importă, exportă, transportă, manipulează sau obţine pentru altă persoană materiale nucleare de bază sau articole destinate fabricării acestora, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea între doi şi zece ani.

(2) Fapta persoanei care fabrică, importă, exportă, transportă, manipulează sau obţine pentru altă persoană materiale nucleare speciale sau articole destinate fabricării acestora, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea între opt şi cincisprezece ani.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 283. Producerea neautorizată şi alte utilizări ale substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe toxice

(1) Fapta persoanei care produce, importă, exportă, transportă, furnizează, pune la dispoziţie sau comercializează sau, prin alte mijloace, pune la dispoziţia altcuiva sau manipulează pentru altcineva substanţe narcotice sau psihotrope, produse care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, precursori sau substanţe toxice, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) chiar dacă a fost condamnat sau a executat o pedeapsă pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani,

c) într-o măsură considerabilă, sau

d) într-o măsură mai mare faţă de un minor, ori într-o cantitate mai mare faţă de un minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii,

c) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de mare amploare, sau

d) comite o astfel de faptă în mai mare măsură asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

c) comite o astfel de faptă în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 284. Deţinerea de substanţe narcotice şi psihotrope şi substanţe toxice

(1) Fapta persoanei care deţine pentru consum propriu o substanţă narcotică din canabis, răşină de canabis sau orice substanţă psihotropă care conţine tetrahidrocanabinol, izomer, sau varianta stereochimică a acestuia (THC) într-o cantitate mai mare, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care deţine pentru consum propriu substanţe narcotice sau psihotrope, altele decât cele prevăzute la sub-secţiunea (1) sau o substanţă toxică într-o cantitate mai mare, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între şase luni şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) prin operaţiuni de mare amploare.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) prin operaţiuni de amploare considerabilă.

Secţiunea 285. Cultivarea neautorizată de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope

(1) Fapta persoanei care cultivă canabis pentru uz propriu într-o cantitate mai mare, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, la o pedeapsă pecuniară sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Fapta persoanei care cultivă pentru uz propriu, fără a fi autorizată în acest sens, într-o cantitate mai mare, o ciupercă sau o altă plantă decât cea prevăzută la sub-secţiunea (1), care cuprinde substanţe narcotice sau psihotrope, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, la o pedeapsă pecuniară sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) prin operaţiuni de mare amploare.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) prin operaţiuni de amploare considerabilă.

Secţiunea 286. Fabricarea şi deţinerea unor articole pentru producerea ilegală a substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe toxice

(1) Fapta persoanei care produce, obţine pentru sine sau altul sau manipulează un precursor sau un alt articol destinat producerii ilegale de substanţe narcotice sau psihotrope, produse care conţin substanţe narcotice sau psihotrope sau substanţe toxice se pedepseşte cu închisoarea între unu şi cinci ani, cu o pedeapsă pecuniară sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

c) comite o astfel de faptă în mai mare măsură împotriva unui minor, sau

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 287. Răspândirea dependenţei de droguri

(1) Fapta persoanei care ademeneşte o altă persoană să utilizeze substanţe care provoacă dependenţă, altele decât alcoolul, şi o sprijină în acest sens, sau încurajează prin alte metode utilizarea unor astfel de substanţe sau le distribuie, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) împotriva unui minor, sau

c) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) împotriva unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

Secţiunea 288. Fabricarea şi alte utilizări ale substanţelor cu efect hormonal

(1) Fapta persoanei care fabrică, manipulează, importă, exportă, transportă, furnizează, comercializează, pune la dispoziţie sau administrează altei persoane, în cantităţi mai mari, o substanţă cu efect anabolizant sau alt efect hormonal, în alte scopuri decât cele medicale, sau care aplică altcuiva o metodă constând în creşterea transferului de oxigen în organismul uman sau o altă metodă cu efect de dopaj, în alte scopuri decât cele medicale, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la trei ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat, sau

b) comite o astfel de faptă împotriva unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani, sau

c) comite o astfel de faptă într-o mai mare măsură asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă vătămarea gravă a sănătăţii,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii,

c) comite o astfel de faptă într-o mai mare măsură asupra unui minor care nu a împlinit cincisprezece ani,

d) comite o astfel de faptă în calitate de medic sau altă categorie de personal medical competent.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

c) comite o astfel de faptă în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state.

Secţiunea 289. Dispoziţii comune

(1) Legea va stipula substanţele considerate narcotice şi psihotrope, produsele care conţin substanţe narcotice şi psihotrope şi precursori utilizate pentru producerea ilegală a stupefiantelor sau a substanţelor psihotrope.

(2) Guvernul va stipula printr-un act normativ definiţia substanţelor toxice, în sensul secţiunilor 283, 284 şi 286, şi ce înseamnă o cantitate mai mare de substanţe narcotice, psihotrope şi produse care conţin substanţe toxice.

(3) Guvernul va stipula printr-un act normativ care sunt plantele şi ciupercile considerate plante şi ciuperci care conţin substanţe narcotice sau psihotrope şi ce înseamnă o cantitate mai mare de astfel de substanţe, în sensul Secţiunii 285.

(4) Guvernul va stipula printr-un act normativ care sunt substanţele considerate a avea efecte anabolizante şi alte efecte hormonale şi ce înseamnă o cantitate mai mare de astfel de substanţe, în sensul Secţiunii 288, şi care sunt metodele considerate a creşte transferul de oxigen în organismul uman şi alte metode cu efect de dopaj, conform prevederilor Secţiunii 288.

Diviziunea 2

Infracţiuni care pun în pericol o aeronavă, o navă civilă şi o platformă fixă

Secţiunea 290. Dobândirea controlului asupra unei aeronave, unei nave civile şi unei platforme fixe

(1) Fapta persoanei aflată la bordul unei aeronave, nave civile sau platforme fixe de pe o platformă continentală care, în intenţia de a dobândi sau exercita controlul asupra aeronavei, navei civile sau platformei fixe

a) utilizează violenţa împotriva altor persoane sau ameninţarea cu violenţa iminentă,

b) ameninţă o altă persoană cu moartea, vătămarea corporală sau provocarea unor pagube considerabile, sau

c) profită de vulnerabilitatea altei persoane,

se pedepseşte cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani sau confiscarea proprietăţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 291. Periclitarea siguranţei unei aeronave şi a unei nave civile

Fapta persoanei care comunică informaţii false care pot periclita siguranţa sau funcţionarea unei aeronave aflate în zbor sau a unei nave civile care navighează, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 292. Zborul neautorizat al unei aeronave în spaţiul aerian străin

(1) Fapta persoanei care deturnează sau utilizează ilegal o aeronavă care i-a fost încredinţată, în scopul de a o folosi ilegal în spaţiu aerian străin, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani, eventual în paralel cu pedeapsa confiscării proprietăţii, sau la o pedeapsă excepţională cu închisoarea dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Capitolul VIII

Infracţiuni contra mediului

Secţiunea 293. Daune aduse mediului şi pericole pentru mediu

(1) Fapta persoanei care, contrar altor acte normative, periclitează sau aduce în mod intenţionat daune solului, apelor, aerului, pădurilor sau altor componente de mediu în măsură mai mare sau într-o zonă mai extinsă, sau de aşa manieră încât poate cauza prejudicii grave sănătăţii sau decesul, sau necesită costuri considerabile pentru eliminarea efectelor unei astfel de conduite, sau care intensifică în mod intenţionat astfel de prejudicii sau ameninţări la adresa unei componente de mediu sau împiedică evitarea sau atenuarea acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în mod repetat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte încalcă o atribuţie importantă prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege,

c) provoacă daune permanente sau pe termen lung asupra unei componente de mediu,

d) eliminarea efectelor unei astfel de fapte impune costuri considerabile, sau

e) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 294. Daune aduse mediului şi pericole pentru mediu produse din culpă

(1) Fapta persoanei care, contrar altor acte normative, periclitează sau aduce daune solului, apelor, aerului, pădurilor sau altor componente de mediu din culpă gravă, în măsură mai mare sau într-o zonă mai extinsă, sau de aşa manieră încât poate cauza prejudicii grave sănătăţii sau decesul, sau necesită costuri considerabile pentru eliminarea efectelor unei astfel de conduite, sau fapta persoanei care intensifică din culpă gravă astfel de prejudicii sau ameninţări la adresa unei componente de mediu sau împiedică evitarea sau atenuarea acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani sau la interzicerea exercitării activităţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin încălcarea unei obligaţii importante prevăzute de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege,

b) provoacă daune permanente sau pe termen lung asupra unei componente de mediu, sau

c) eliminarea efectelor unei astfel de fapte impune costuri considerabile.

Secţiunea 294a. Daune aduse surselor de apă

Fapta persoanei care, chiar şi din culpă gravă, aduce daune unei surse de apă, aflată într-o zonă care a fost instituită ca zonă protejată, de aşa manieră încât motivul instituirii protecţiei speciale dispare sau este substanţial afectat, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Secţiunea 295. Daune aduse pădurilor

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, provoacă, prin tăieri de păduri sau alte activităţi contrare altor acte normative, zone defrişate, chiar prin extinderea unei zone defrişate existente, sau provoacă daune serioase în zone împădurite mai mari sau răriri dincolo de limita densităţii arborilor, prevăzută prin alt act normativ, în zone împădurite mai mari, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la patru ani sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în mod repetat, sau

b) creează, prin tăieri de păduri sau altă activitate prevăzută de sub-secţiunea (1), defrişări sau răriri ale arborilor pe zone considerabile.

Secţiunea 296. Dispoziţii comune

(1) Prin zonă mai mare, în sensul secţiunilor 293 şi 294, se înţelege un teritoriu acoperind o suprafaţă totală de cel puţin trei hectare şi, în cazul apelor de suprafaţă, în corpuri de apă, cu excepţia apelor curgătoare, cel puţin un hectar de suprafaţă de apă şi, în cazul unei ape curgătoare, cel puţin doi km din lungimea acesteia; zonele individuale şi lungimile apelor curgătoare vor fi centralizate.

(2) Prin zonă împădurită mai mare, în sensul secţiunii 295, se înţelege o zonă mai mare de un hectar şi jumătate, iar prin zonă împădurită considerabilă se înţelege o zonă cu o suprafaţă mai mare de trei hectare.

(3) Prin provocarea de daune sau periclitarea solului, apelor, aerului, pădurilor sau altor componente de mediu se înţelege şi funcţionarea unei întreprinderi în care se desfăşoară activităţi periculoase sau se depozitează sau folosesc substanţe periculoase sau compuşi periculoşi, fără autorizaţie, conform altor acte normative.

Secţiunea 297. Deversarea ilicită de substanţe poluante

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, deversează sau nu împiedică deversarea de petrol, lichide toxice sau substanţe poluante asemănătoare de pe un vas sau altă navă a marinei militare, contrar prevederilor unui tratat internaţional, se pedepseşte cu închisoarea de la şase la trei ani, interzicerea exercitării activităţii sau confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) în mod repetat.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă,

b) daune grave sau extinse asupra calităţii apelor, unor specii ale faunei şi florei sau unor componente ale acestora, sau

c) daune asupra mediului pentru a căror eliminare sunt necesare costuri considerabile.

Secţiunea 298. Eliminarea neautorizată a deşeurilor

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, încalcă un alt act normativ privind eliminarea deşeurilor prin transportarea deşeurilor peste frontiera de stat fără notificarea sau solicitarea consimţământului sau care declară informaţii false sau în mod evident denaturate sau ascunde informaţii substanţiale, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, contrar altor acte normative, depozitează deşeuri sau le depozitează, transportă sau utilizează de o altă manieră şi astfel provoacă daune asupra mediului sau pericole, pentru a căror eliminare sunt necesare costuri considerabile, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

c) comite o astfel de faptă în mod repetat.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2), sau

b) o astfel de infracţiune implică deşeuri periculoase.

Secţiunea 298a. Producerea şi utilizarea neautorizată de substanţe care diminuează stratul de ozon

(1) Fapta persoanei care, contrar altor acte normative, într-o măsură mare, produce, importă, exportă, introduce pe piaţă sau utilizează de altă manieră o substanţă care diminuează stratul de ozon, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în mod intenţionat

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii,

c) comite o astfel de faptă prin operaţiuni de amploare considerabilă.

Secţiunea 299. Utilizarea neautorizată a animalelor sălbatice şi plantelor protejate

(1) Fapta persoanei care, cu încălcarea altor acte normative, omoară, distruge, prelucrează, importă, exportă, transportă, manipulează, furnizează, intermediază, obţine pentru sine sau altul un exemplar dintr-o specie de animale sau plante dintr-o arie de protecţie specială sau un exemplar dintr-o specie protejată şi comit o astfel de faptă asupra a peste douăzeci şi cinci de exemplare de animale sau plante, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care cu încălcarea altor acte normative, omoară, distruge, prelucrează, importă, exportă, transportă, manipulează, furnizează, intermediază, obţine pentru sine sau altul un exemplar dintr-o specie de animale sau plante grav ameninţată sau un exemplar dintr-o specie pe cale de dispariţie sau exterminare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau la confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii,

c) provoacă daune pe termen lung sau ireversibile asupra populaţiei unei specii de animale sau plante sălbatice sau asupra populaţiei locale sau biotopului unei specii protejate de animale sau plante.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii,

c) provoacă daune pe termen lung sau ireversibile asupra populaţiei unei specii de animale sau plante sălbatice sau asupra populaţiei locale sau biotopului unei specii protejate de animale sau plante.

Secţiunea 300. Utilizarea neautorizată din culpă a animalelor sălbatice şi plantelor protejate

Fapta persoanei care, din culpă, încalcă alte acte normative, prin uciderea, distrugerea, importul repetat, exportul sau tranzitul sau obţinerea pentru sine a unui animal sau a unor specii de plante protejate în mod special sau a unui exemplar al unei specii protejate, depăşind douăzeci şi cinci de exemplare sau un exemplar al unei specii direct ameninţate de dispariţie sau exterminare, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Secţiunea 301. Daune aduse componentelor protejate ale naturii

Fapta persoanei care, chiar şi din culpă gravă, încalcă alte acte normative, degradând sau distrugând un copac comemorativ, un element semnificativ al peisajului, o peşteră, o arie de protecţie specială, un sit de importanţă comunitară sau o arie de importanţă avifaunistică astfel încât motivul de instituire a protecţiei speciale pentru o astfel de componentă a naturii dispare sau este substanţial redus, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Secţiunea 302. Maltratarea animalelor

(1) Fapta persoanei care maltratează un animal

a) prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite, sau

b) prin cruzimi sau metode cauzatoare de suferinţe deosebite, în mod public sau într-o zonă accesibilă publicului,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) a fost pedepsit sau condamnat pentru fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în ultimii trei ani, sau

b) provoacă consecinţe permanente asupra sănătăţii animalului maltratat sau moartea acestuia.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra mai multor animale.

Secţiunea 303. Omisiunea de îngrijire a animalelor săvârşită din culpă

(1) Fapta persoanei care, din culpă gravă, omite să asigure îngrijirea necesară a unui animal pe care îl deţine sau îl are în îngrijire, provocând astfel consecinţe permanente asupra sănătăţii animalului sau moartea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, la interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat consecinţe permanente asupra sănătăţii sau moartea mai multor animale.

Secţiunea 304. Braconajul

(1) Fapta persoanei care vânează sau pescuieşte exemplare de valoare sau ascunde, transportă sau utilizează exemplarele de valoare vânate sau pescuite fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la o pedeapsă pecuniară sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) câştigă foloase mai mari pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

c) comite o astfel de faptă în calitate de persoană care avea obligaţia specială de a proteja mediul,

d) comite o astfel de faptă într-un mod extrem de condamnabil, folosind metode de omorâre în masă sau acţionând în afara sezonului de vânătoare sau pescuit, sau

e) a fost condamnat sau a executat o pedeapsă pentru o astfel de faptă în ultimii trei ani.

Secţiunea 305. Fabricarea, deţinerea şi utilizarea ilegală a produselor farmaceutice şi a altor substanţe care afectează eficienţa efectivului de animale

(1) Fapta persoanei care fabrică, importă, exportă, transportă, furnizează, intermediază, comercializează, sau obţine ori manipulează prin alte metode o substanţă cu efect tireostatic, gestagenic, androgenic, estrogenic sau alte efecte hormonale, substanţe beta-agoniste sau alte substanţe concepute pentru stimularea eficienţei efectivelor de animale ori un produs care conţine o astfel de substanţă, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, contrar altor acte normative, utilizează produse farmaceutice în scopul creşterii eficienţei efectivelor de animale, fabrică, importă, exportă, transportă, furnizează, intermediază, comercializează, sau obţine ori manipulează prin alte metode o substanţă în acest scop.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) în mod repetat,

c) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii sau

d) în cadrul unei activităţi mai extinse.

Secţiunea 306. Răspândirea bolilor contagioase la animale

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, provoacă sau sporeşte pericolul de a contacta ori răspândi o boală contagioasă la animale domestice sau sălbatice, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă, provoacă răspândirea unei astfel de boli printr-o faptă prevăzută de sub-secţiunea (1).

Secţiunea 307. Răspândirea bolilor contagioase şi parazitare la plante

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, provoacă sau sporeşte pericolul de a contacta ori răspândi o boală contagioasă sau parazitară la plante, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă, provoacă răspândirea unei astfel de boli contagioase sau parazitare printr-o faptă prevăzută de sub-secţiunea (1).

Secţiunea 308. Dispoziţii comune

Guvernul va stabili printr-un act normativ care sunt bolile la animale şi plante considerate contagioase în sensul secţiunilor 306 şi 307 şi paraziţii cărora li se aplică prevederile Secţiunii 307.

Capitolul IX

Infracţiuni contra Republicii Cehe, altor state şi organizaţiilor internaţionale

Diviziunea 1

Infracţiuni contra Republicii Cehe, statelor străine şi organizaţiilor internaţionale

Secţiunea 309. Înalta trădare

(1) Cetăţeanul Republicii Cehe care, în legătură cu o putere străină sau cu un agent străin, comite o faptă penală de subminare a republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312) sau sabotaj (Secţiunea 314), va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, sau la pedeapsa excepţională.

(2) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 310. Subminarea Republicii

(1) Fapta persoanei care participă la acţiuni violente împotriva Republici Cehe sau a autorităţilor acesteia cu intenţia de a submina sistemul constituţional, integritatea teritorială sau capacitatea de apărare a Republicii Cehe sau de suprima suveranitatea acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de la opt la doisprezece ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a două sau mai multe persoane,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile,

d) prin comiterea unei astfel de fapte cauzează o ameninţare gravă la adresa poziţiei internaţionale a Republicii Cehe, sau

e) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 311. Atentatul terorist

(1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a ştirbi sistemul constituţional sau capacitatea de apărare a Republicii Cehe, de a degrada sau distruge structura politică, economică sau socială de bază a Republicii Cehe sau o organizaţie internaţională, de a îngrozi populaţia sau de a determina în mod ilegal guvernul sau altă autoritate publică sau o organizaţie internaţională să facă, să omită sau să tolereze ceva,

a) comite un atentat care ameninţă viaţa sau sănătatea umană, cu intenţia de a provoca moartea sau vătămarea corporală gravă,

b) reţine ostatici sau răpeşte,

c) distruge sau degradează în mare măsură un sistem de utilitate publică, de transport sau comunicaţii, inclusiv un sistem informatic, o platformă fixă de pe platoul continental, un sistem energetic sau acvatic, o unitate medicală, un spaţiu public sau o proprietate publică importantă, cu intenţia de a pune în pericol vieţi omeneşti, securitatea unor astfel de sisteme, instituţii sau spaţii sau de a expune proprietatea la riscul de pagube considerabile,

d) perturbă sau întrerupe furnizarea de apă, electricitate sau altă resursă naturală fundamentală, cu intenţia de a pune în pericol vieţi omeneşti sau de a expune proprietatea la riscul de pagube considerabile,

e) deturnează o aeronavă, o navă sau alte mijloace de transport de persoane sau mărfuri sau exercită controlul asupra acestora, sau distruge ori degradează grav dispozitivul de navigaţie sau perturbă în măsură mai mare funcţionarea acestuia sau comunică o informaţie importantă falsă prin care pune în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor, securitatea acelor mijloace de transport, sau expune proprietatea la riscul de pagube considerabile,

f) fabrică ilegal sau obţine prin alte mijloace, manipulează, importă, transportă, exportă sau furnizează prin alte mijloace sau utilizează explozibili, arme nucleare, biologice, chimice sau de altă natură sau mijloace de luptă sau explozibili interzişi prin lege sau tratate internaţionale, sau

g) expune oamenii la un risc general de deces sau vătămare corporală gravă ori proprietatea altcuiva la riscul de pagube considerabile prin provocarea unui incendiu sau unei inundaţii sau prin efectele nocive ale substanţelor explozibile, gazelor, energiei electrice sau ale altor substanţe periculoase sau controlează ori pune în aplicare alte comportamente periculoase asemănătoare, sau sporeşte un astfel de risc ori împiedică evitarea sau atenuarea acestuia,

se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care ameninţă cu comportamentul descris la sub-secţiunea (1), care instigă public la comiterea unor astfel de fapte sau care sprijină financiar, material sau prin alte mijloace un terorist sau un membru al unei grupări teroriste.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul,

c) prin săvârşirea unei astfel de fapte lasă fără adăpost un număr mare de persoane,

d) prin săvârşirea unei astfel de fapte provoacă perturbarea transportului în măsură mai mare,

e) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile,

f) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

g) prin comiterea unei astfel de fapte periclitează grav poziţia internaţională a Republicii Cehe sau poziţia unei organizaţii internaţionale în care Republica Cehă este membră, sau

h) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 312. Terorismul

(1) Fapta persoanei care ucide o altă persoană cu intenţia de a ştirbi ordinea constituţională a Republicii Cehe se pedepseşte cu închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea.

(2) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 313. Dispoziţii comune

Protecţia prevăzută de Secţiunile 311 şi 312 va fi asigurată şi unui stat străin.

Secţiunea 314. Sabotajul

(1) Fapta persoanei care face abuz de ocupaţia, profesia, postul sau funcţia sa cu intenţia de a ştirbi ordinea constituţională a Republicii Cehe sau capacitatea de apărare a Republicii Cehe sau de a prejudicia o organizaţie internaţională sau comite o altfel de acţiune pentru

a) a împiedica sau zădărnici îndeplinirea unui obiectiv important al unei organizaţii internaţionale, al autorităţii publice, ar forţelor armate sau al trupelor de securitate, al unei organizaţii economice sau al unei alte instituţii, sau

b) a provoca funcţionarea defectuoasă a unei astfel de autorităţi, organizaţii sau instituţii sau alte prejudicii grave,

se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la doisprezece ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă

a) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă vătămarea corporală gravă sau decesul a cel puţin două persoane,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile,

c) prin comiterea unei astfel de fapte periclitează grav poziţia internaţională a Republicii Cehe sau poziţia unei organizaţii internaţionale în care Republica Cehă este membră, sau

d) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 315. Abuzul de putere ca reprezentant al statului sau al unei organizaţii internaţionale

(1) Fapta persoanei care abuzează de puterea de a acţiona în numele Republicii Cehe sau al unei organizaţii internaţionale, în relaţiile cu o persoană care reprezintă interesele unei puteri străine, cu intenţia de a ştirbi sistemul constituţional, integritatea teritorială sau capacitatea de apărare, sau de a a-i suprima suveranitatea ori de a prejudicia o organizaţie internaţională, chiar dacă este autorizată să reprezinte Republica Cehă sau o organizaţie internaţională la care Republica Cehă este membră, sau să negocieze cu o putere străină sau să protejeze interesele Republicii Cehe sau ale unei organizaţii internaţionale la care Republica Cehă este membră, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, cu aceste intenţii, pretinde că este o persoană autorizată şi participă la negocieri privind o problemă importantă pentru Republica Cehă sau pentru o organizaţie internaţională la care Republica Cehă este membră cu o persoană care reprezintă interesele unei puteri străine.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la doisprezece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte periclitează grav poziţia internaţională a Republicii Cehe sau poziţia unei organizaţii internaţionale în care Republica Cehă este membră, sau

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Diviziunea 2

Infracţiuni contra securităţii Republicii Cehe, a unui stat străin sau a unei organizaţii internaţionale

Secţiunea 316. Spionajul

(1) Fapta persoanei care spionează informaţii secrete clasificate conform altui act normativ, a căror utilizare neautorizată poate periclita grav sau ştirbi sistemul constituţional, suveranitatea, integritatea teritorială, capacitatea de apărare şi securitatea Republicii Cehe sau ale altui stat sau capacitatea de apărare şi securitatea unei organizaţii internaţionale, ale cărei interese în domeniu Republica Cehă s-a angajat să le protejeze, cu intenţia de a le divulga unei puteri străine,

care colectează date care includ informaţii secrete în acest scop, sau

care dezvăluie în mod intenţionat astfel de informaţii confidenţiale,

se pedepseşte cu închisoarea între doi şi opt ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care sprijină sau înlesneşte activitatea făptuitorului care săvârşeşte fapta la care se face referire în sub-secţiunea (1) sau organizaţiei având ca obiect spionarea unor astfel de informaţii secrete.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în calitate de membru al unei organizaţii al cărei obiectiv este să spioneze informaţii secrete,

b) comite o astfel de faptă deşi avea obligaţia protejării informaţiilor secrete,

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte, sau

d) o astfel de faptă priveşte informaţii secrete clasificate ca „Strict secrete” printr-un alt act normativ.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 317. Periclitarea informaţiilor clasificate

(1) Fapta persoanei care spionează informaţii clasificate conform prevederilor altui act normativ cu intenţia de a le divulga unei persoane neautorizate, care colectează date cuprinzând informaţii ascunse cu o astfel de intenţie sau care divulgă în mod intenţionat informaţii confidenţiale unei persoane neautorizate, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) divulgă în mod intenţionat unei persoane neautorizate informaţii clasificate, conform altui act normativ, ca „Top secrete” sau „Secrete”.

b) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), deşi avea obligaţia protejării informaţiilor clasificate, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte sau prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă

a) fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) vizează informaţii din domeniul asigurării capacităţii de apărare a Republici Cehe, clasificate ca „Strict secrete”, conform prevederilor altui act normativ, sau

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 318. Periclitarea din culpă a informaţiilor clasificate

Fapta persoanei care divulgă din culpă informaţii clasificate ca „Strict secrete” sau „Secrete”, conform prevederilor altui act normativ, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii.

Diviziunea 3

Infracţiuni contra apărării statului

Secţiunea 319. Pactizarea cu inamicul

Fapta persoanei care oferă foloase inamicului sau îl sprijină, indiferent prin ce mijloace, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani, cu excepţia cazurilor în care este vorba despre o infracţiune care se pedepseşte cu o pedeapsă mai gravă.

Secţiunea 320. Trădarea pe timp de război

(1) Cetăţeanul Republicii Cehe care, în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, deserveşte forţe militare inamice, va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea.

(2) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 321. Serviciul în slujba forţelor armate străine

(1) Cetăţeanul Republicii Cehe care, contrar prevederilor altui act normativ, desfăşoară activităţi în armata sau forţele armate ale altui stat va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 322. Încălcarea obligaţiei personale şi materiale de a apăra statul

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, nu îşi îndeplineşte obligaţia personală sau materială de a apăra statul,

care evită în mod intenţionat îndeplinirea unei astfel de obligaţii, sau

care, chiar şi din culpă, îngreunează sau împiedică îndeplinirea unei astfel de obligaţii de către o altă persoană,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă pune în pericol în mod substanţial interesele de apărare ale statului, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1).

Capitolul X

Infracţiuni contra ordinii publice

Diviziunea 1

Infracţiuni contra autorităţii

Secţiunea 323. Utilizarea violenţei împotriva unei autorităţi publice

(1) Fapta persoanei care utilizează violenţa cu intenţia de a afecta exercitarea competenţelor de către un organ al administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, o instanţă de judecată sau o altă autoritate publică, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de armă,

b) prejudiciază sănătatea altei persoane, sau

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la patru la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat

a) vătămarea corporală gravă,

b) pagube considerabile, sau

c) perturbarea activităţii unei astfel de autorităţi.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 324. Ameninţarea cu intenţia de a intimida autoritatea publică

(1) Fapta persoanei care ameninţă altă persoană cu moartea, vătămarea corporală sau prejudicii considerabile

a) cu intenţia de a afecta exercitarea competenţelor de către un organ al administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, o instanţă de judecată sau o altă autoritate publică,

b) ca urmare a exercitării competenţelor unei astfel de autorităţi,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin uz de armă.

Secţiunea 325. Violenţa împotriva unui funcţionar public

(1) Fapta persoanei care face uz de violenţă

a) cu intenţia de a afecta exercitarea competenţelor de către un funcţionar public sau

b) ca urmare a exercitării competenţelor de către un funcţionar public,

se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la şase ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de armă,

b) prin comiterea unei astfel de fapte prejudiciază sănătatea altei persoane, sau c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la doisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat

a) vătămarea corporală gravă, sau

b) pagube considerabile.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 326. Ameninţarea cu intenţia de a intimida un funcţionar public

(1) Fapta persoanei care ameninţă altă persoană cu moartea, vătămarea corporală sau prejudicii considerabile

a) cu intenţia de a afecta exercitarea competenţelor de către un funcţionar public, sau

b) ca urmare a exercitării competenţelor de către un funcţionar public, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin uz de armă.

Secţiunea 327. Dispoziţii comune

(1) Protecţia prevăzută de secţiunile 323-326 se va asigura şi persoanei care a intervenit în sprijinul sau pentru a proteja un organ al administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, o instanţă de judecată sau altă autoritate publică sau un funcţionar oficial.

(2) Protecţia prevăzută de secţiunile 323-326 se va asigura şi persoanei care beneficiază de protecţie internaţională, definită ca funcţionarul public al unui alt stat sau al unei organizaţii internaţionale care se bucură de statut diplomatic sau de alte privilegii şi imunităţi conform dreptului internaţional, sau persoana care deţine o funcţie ori lucrează pentru o un organism judiciar internaţional.

Secţiunea 328. Uzurparea de calităţi oficiale

Fapta persoanei care îndeplineşte fără drept acte rezervate unui organ al administraţiei publice centrale, al administraţiei publice locale, ale unei instanţe de judecată sau ale unei alte autorităţi publice, sau

care îndeplineşte un act care poate fi îndeplinit numai din oficiu de un organ al administraţiei publice centrale, al administraţiei publice locale, ale unei instanţe de judecată sau ale unei alte autorităţi publice,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Diviziunea 2

Infracţiuni săvârşite de funcţionari publici

Secţiunea 329. Abuzul în serviciu

(1) Funcţionarul public care, cu intenţia de a produce pagube sau a crea alte prejudicii grave sau de a obţine pentru sine sau altul foloase necuvenite,

a) îşi exercită atribuţiile de serviciu de o manieră contrară prevederilor altui act normativ,

b) îşi depăşeşte atribuţiile sau

c) nu îşi îndeplineşte atribuţiile,

se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe motivul rasei reale sau presupuse a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă,

c) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unui organ al administraţiei publice centrale, al administraţiei publice locale, ale unei instanţe de judecată sau ale unei alte autorităţi publice prin săvârşirea unei astfel de fapte,

d) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unei persoane juridice sau ale unei persoane fizice autorizate, prin săvârşirea unei astfel de fapte,

e) comite o astfel de faptă profitând de lipsa de apărare, dependenţa, suferinţa, slăbiciunea psihică sau lipsa de experienţă a altei persoane, sau

f) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile,

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 330. Obstrucţionarea din culpă a îndeplinirii atribuţiilor unui funcţionar public

(1) Funcţionarul public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, obstrucţionează sau îngreunează considerabil îndeplinirea unei atribuţii de serviciu importante, din culpă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii dacă

a) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unui organ al administraţiei publice centrale, al administraţiei publice locale, ale unei instanţe de judecată sau ale unei alte autorităţi publice prin săvârşirea unei astfel de fapte,

b) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unei persoane juridice sau ale unei persoane fizice autorizate, prin săvârşirea unei astfel de fapte,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

d) asigură foloase substanţiale pentru o altă persoană prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani dacă, prin

a) fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube considerabile sau

b) asigură foloase considerabile pentru o altă persoană prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Diviziunea 3

Corupţia

Secţiunea 331. Luare de mită

(1) Fapta persoanei care, direct sau prin interpuşi, acceptă mită sau promisiunea unei mite pentru sine sau altul în legătură cu achiziţii publice de interes general, sau

care, direct sau prin interpuşi, acceptă mită sau promisiunea unei mite pentru sine sau altul în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, proprii sau ale altcuiva,

se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care, în condiţiile prevăzute de sub-secţiunea (1), solicită mită, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a câştiga foloase materiale pentru sine sau alţii, sau

b) comite o astfel de faptă în calitate de funcţionar public.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

Secţiunea 332. Darea de mită

(1) Fapta persoanei care furnizează, oferă sau promite mită altei persoane în legătură cu achiziţii publice de interes general, sau

care furnizează, oferă sau promite mită altei persoane în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, proprii sau ale altcuiva,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau o pedeapsă pecuniară.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi şase ani sau la o pedeapsă pecuniară, dacă (1)

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a câştiga foloase substanţiale pentru sine sau alţii, sau de a provoca pagube substanţiale altcuiva, sau alte consecinţe deosebit de grave, sau

b) comite o astfel de faptă împotriva unui funcţionar public.

Secţiunea 333. Traficul de influenţă

(1) Fapta persoanei care solicită sau acceptă mită pentru a folosi influenţa proprie sau influenţa altuia în scopul afectării exercitării competenţelor unui funcţionar public, sau pentru că şi-a folosit deja influenţa în acest scop, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care oferă sau promite mită altei persoane pentru motivele precizate la sub-secţiunea (1), se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Secţiunea 334. Dispoziţii comune

(1) Prin mită se înţelege un avantaj ilegal şi necuvenit constând în sume de bani, bunuri sau alte foloase date persoanei mituite sau, cu acordul acesteia, unei alte persoane.

(2) Prin funcţionar public, în sensul prevederilor secţiunilor 331-333, se înţelege, suplimentar faţă de persoanele stipulate de Secţiunea 127, persoana care

a) deţine o funcţie în cadrul legislativului, sistemului judiciar sau altei autorităţi publice a altui stat,

b) deţine o funcţie sau lucrează în cadrul unui organism judiciar internaţional,

c) deţine o funcţie sau este angajată de ori lucrează pentru o organizaţie internaţională sau multinaţională înfiinţată de state sau alte persoane de drept public internaţional, sau în cadrul unui organism sau instituţii a acestora, sau

d) deţine o funcţie în cadrul unei societăţi comerciale în care Republica Cehă sau un stat străin deţine controlul majoritar,

dacă îndeplinirea acestor atribuţii de serviciu este legată de o competenţă în materia achiziţiilor publice de interes, iar infracţiunea a fost săvârşită în legătură cu o astfel de competenţă.

(3) Prin achiziţii publice de interes general se înţelege şi menţinerea unei obligaţii impuse printr-un act normativ sau asumate printr-un contract, având scopul de a asigura că se evită în astfel de relaţii producerea unor prejudicii sau îmbogăţirea necuvenită a părţilor la relaţiile economice.

Diviziunea 4

Alte imixtiuni în activitatea unei autorităţi publice

Secţiunea 335. Imixtiuni privind independenţa instanţei

(1) Fapta persoanei care influenţează un judecător pentru a-şi încălca atribuţiile profesionale în instanţă, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a

a) câştiga foloase substanţiale pentru sine sau altul,

b) provoca pagube substanţiale, sau

(c) aduce prejudicii grave altcuiva la locul de muncă, a-i tulbura relaţiile de familie sau a-i provoca alte pagube serioase.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu intenţia de a

a) câştiga profituri considerabile pentru sine sau altul,

b) provoca pagube considerabile.

Secţiunea 336. Sfidarea instanţei

Fapta persoanei care, în mod repetat

a) tulbură desfăşurarea procedurilor în instanţă,

b) are un comportament insultător sau lipsit de respect faţă de instanţă, în cursul unor astfel de proceduri, sau

c) nu respectă un ordin sau o notificare emisă de instanţă, fără temei solid, sau împiedică desfăşurarea procedurilor în instanţă,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani, sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

Secţiunea 337. Obstrucţionarea justiţiei şi obstrucţionarea unei pedepse de expulzare

(1) Fapta persoanei care împiedică sau îngreunează considerabil executarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de judecată sau de altă autoritate publică prin

a) exercitarea unei activităţi interzise printr-o astfel de hotărâre sau a unei activităţi pentru care s-a retras autorizaţia necesară, conform unui act normativ special, sau pentru care a pierdut autorizaţia,

b) rămânerea pe teritoriul Republicii Cehe, în ciuda condamnării la expulzare sau a deciziei de expulzare administrativă dispuse împotriva sa,

c) rămânerea neautorizată şi fără motiv temeinic într-un loc în care se aplică interzicerea şederii, sau nerespectarea restricţiilor impuse de instanţă în legătură cu executarea acestei pedepse,

d) participarea la un eveniment care intră sub incidenţa unei sentinţe de interzicere a accesului la evenimente sportive, culturale sau la alte evenimente sociale, sau săvârşirea altor fapte care zădărnicesc executarea acestei pedepse,

e) neprezentarea, fără un motiv întemeiat, pentru a începe executarea pedepsei cu închisoarea, la data comunicată de instanţă, sau împotrivirea la începerea executării pedepsei prin alte metode.

f) săvârşirea unor acţiuni în scopul de a zădărnici executarea sau scopurile pedepsei,

g) săvârşirea unor acţiuni în scopul de a zădărnici executarea sau scopurile măsurilor privative de libertate,

h) săvârşirea unor acţiuni în scopul de a zădărnici executarea sau scopurile măsurilor privative de libertate în scop de siguranţă, sau

i) săvârşirea unor acţiuni în scopul de a zădărnici executarea sau scopurile măsurilor de siguranţă sub forma unui tratament sau a unei măsuri educative impuse de instanţă, sau prin alte metode, în special prin evadarea din instituţie sau înlesnirea evadării, pentru a eluda supravegherea impusă la terminarea tratamentului dispus ca măsură de siguranţă,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care săvârşeşte în mod repetat acţiuni având scopul de a împiedica executarea măsurii expulzării dispuse în conformitate cu alte acte normative sau a unei hotărâri emise de o instanţă pentru instituirea unei măsuri preliminare prin care se impune obligaţia de a părăsi temporar domiciliul comun şi împrejurimile acestuia şi de a nu intra în spaţiul respectiv sau de a se abţine de la contactul cu reclamantul şi de la orice comunicare cu acesta.

(3) Fapta persoanei care împiedică sau îngreunează considerabil executarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de judecată sau de altă autoritate publică prin

a) distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea, înstrăinarea sau eliminarea unui obiect sau a altui bun de valoare face obiectul acelei hotărâri, sau

b) evadează de sub paza unui gardian, din detenţie, se sustrage de la executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau o pedeapsă pecuniară.

(4) Fapta persoanei care, în urma utilizării fără rezultat a măsurilor dispuse în urma procedurilor civile intentate împotriva sa vizând executarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui acord aprobat de instanţă privind educaţia copiilor minori, inclusiv drepturile de vizitare, împiedică executarea unei astfel de hotărâri sau acord, sau

fapta persoanei care săvârşeşte acţiuni vizând împiedicarea executării unei hotărâri emise de o altă instituţie publică în legătură cu educaţia copiilor minori,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Secţiunea 338. Eliberarea deţinuţilor

(1) Fapta persoanei care eliberează un deţinut care execută o măsură de siguranţă privativă de libertate, organizează evadarea acestuia, îl instigă la evadare sau îi înlesneşte evadarea, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu uz de armă, sau

b) în calitate de funcţionar public.

Secţiunea 339. Trecerea frontierei de stat cu uz de violenţă

(1) Fapta persoanei care traversează frontiera de stat folosindu-se de violenţă sau ameninţând cu violenţa iminentă, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) organizează fapta prevăzută de sub-secţiunea (1),

b) comite o astfel de faptă cu uz de armă sau împreună cu cel puţin două persoane,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a ascunde sau înlesni săvârşirea unei alte fapte penale,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

e) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

f) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la cincisprezece ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă decesul cuiva,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă a cel puţin două persoane,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile, sau

d) comite o astfel de faptă în calitate de militar în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 340. Organizarea şi înlesnirea trecerii neautorizate a frontierei de stat

(1) Fapta persoanei care organizează trecerea neautorizată a frontierei de stat de către alte persoane sau care înlesneşte ori face posibilă trecerea neautorizată a frontierei sau înlesneşte transportul unei persoane pe teritoriul Republicii Cehe după ce a trecut frontiera sau care organizează un astfel de transport, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la confiscarea proprietăţii sau la o pedeapsă pecuniară dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) expune o altă persoană la tratamente inumane sau degradante prin săvârşirea unei astfel de fapte sau,

c) comite o astfel de faptă contra unei sume de bani,

d) comite o astfel de faptă în mod repetat, sau

e) comite o astfel de faptă cu intenţia de a ascunde sau înlesni săvârşirea unei alte fapte penale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani sau confiscarea proprietăţii dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat şi contra unei sume de bani,

b) expune o altă persoană la risc de deces printr-o astfel de faptă,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

e) comite o astfel de faptă cu uz de armă, sau

f) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă decesul cuiva,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă a cel puţin două persoane,

c) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte,

d) comite o astfel de faptă în calitate de militar în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 341. Înlesnirea şederii neautorizate pe teritoriul Republicii Cehe

(1) Fapta persoanei care înlesneşte şederea neautorizată a altei persoane pe teritoriul Republicii Cehe cu intenţia de a câştiga foloase materiale sau de altă natură, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă

a) organizează fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

b) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat,

c) comite o astfel de faptă în mod repetat sau

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a ascunde sau înlesni săvârşirea unei alte fapte penale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, la confiscarea proprietăţii sau la o pedeapsă pecuniară dacă

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) comite o astfel de faptă în calitate de militar în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 342. Angajarea ilegală a unui cetăţean străin

(1) Fapta persoanei care angajează sau aranjează angajarea unor cetăţeni străini aflaţi ilegal pe teritoriul Republicii Cehe sau a unor cetăţeni străini care nu deţin un permis de muncă valabil, dacă acesta este impus printr-un act normativ special, în mod sistematic, repetat, în condiţii de muncă extrem de abuzive sau în cadrul unei activităţi mai extinse, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni, cu confiscarea obiect sau a altui bun de valoare sau cu interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care angajează sau aranjează angajarea unui cetăţean străin minor aflat ilegal pe teritoriul Republicii Cehe sau care nu deţine un permis de muncă valabil, conform prevederilor unui act normativ special.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la un an dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) contra unei sume de bani sau

c) în mod repetat.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), câştigă foloase substanţiale pentru sine sau alţii.

(5) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, eventual în paralel cu confiscarea proprietăţii, dacă prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), câştigă foloase considerabile pentru sine sau alţii.

Secţiunea 343. Încălcarea reglementărilor privind zborurile internaţionale

Fapta persoanei care încalcă legislaţia privind zborurile internaţionale, pătrunzând pe teritoriul Republicii Cehe la bordul unei aeronave, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Secţiunea 344. Revolta deţinuţilor

(1) Fapta persoanei care participă la o revoltă sau la o acţiune de rezistenţă a unui grup de deţinuţi care execută o măsură de siguranţă privativă de libertate împotriva autorităţii de supraveghere, a unui ordin impus de aceasta, a regulilor închisorii sau a regulilor privind executarea unei măsuri de siguranţă privative de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) organizează fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

b) comite o astfel de faptă cu uz de armă,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a ascunde sau înlesni săvârşirea unei alte fapte penale,

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă,

e) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

f) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat

a) decesul cuiva,

b) vătămarea corporală gravă a cel puţin două persoane, sau

c) pagube considerabile.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 345. Inducerea în eroare a organelor judiciare

(1) Fapta persoanei care acuză în mod fals o altă persoană de săvârşirea unei fapte penale se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Fapta persoanei care acuză în mod fals o altă persoană de săvârşirea unei fapte penale cu intenţia de a pune în mişcare urmărirea penală a acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube substanţiale sau

b) comite o astfel de faptă prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace,

c) comite o astfel de faptă cu intenţia de a aduce prejudicii grave altcuiva la locul de muncă, a-i tulbura relaţiile de familie sau a-i provoca alte pagube serioase,

d) comite o astfel de faptă cu intenţia de a ascunde sau minimaliza propria faptă penală, sau

e) comite o astfel de faptă în legătură cu altă persoană care şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de profesia, postul sau funcţia sa, ori impuse prin lege.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile.

Secţiunea 346. Mărturia mincinoasă

(1) Fapta persoanei care, în calitate de expert, prezintă un raport de expertiză mincinos, evident denaturat sau incomplet, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care, în calitate de martor în faţa instanţei sau a unei autorităţi judiciare internaţionale, în faţa unui notar public sau în calitate de procuror sau reprezentant al forţelor de poliţie care efectuează o investigaţie în cadrul procedurilor judiciare preliminare, conform prevederilor Codului de procedură penală, sau în faţa unei comisii de investigaţie a Camerei Deputaţilor a Parlamentului Republicii Cehe

a) dă declaraţii neadevărate despre o împrejurare esenţială pentru pronunţarea unei hotărâri sau pentru concluziile comisiei de investigaţie a Camerei Deputaţilor a Parlamentului Republicii Cehe,

b) ascunde o astfel de împrejurare,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă pagube considerabile, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a aduce prejudicii grave altcuiva la locul de muncă, a-i tulbura relaţiile de familie sau a-i provoca alte pagube serioase,

Secţiunea 347. Traducerea eronată

(1) Fapta persoanei care, în calitate de interpret, interpretează sau traduce în scris în mod eronat, evident denaturat sau incomplet anumite elemente factuale sau împrejurări de o importanţă esenţială pentru pronunţarea unei hotărâri, în cadrul unor proceduri derulate înaintea unei autorităţi publice sau în legătură cu astfel de proceduri, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care, în calitate de interpret în faţa instanţei sau a unei autorităţi judiciare internaţionale, a unui procuror sau reprezentant al forţelor de poliţie care efectuează o investigaţie în cadrul procedurilor judiciare preliminare, conform prevederilor Codului de procedură penală, sau în faţa unei comisii de investigaţie a Camerei Deputaţilor a Parlamentului Republicii Cehe, interpretează sau traduce în scris în mod eronat, evident denaturat sau incomplet, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă pagube considerabile, sau

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a aduce prejudicii grave altcuiva la locul de muncă, a-i tulbura relaţiile de familie sau a-i provoca alte pagube serioase.

Secţiunea 348. Falsificarea ori alterarea înscrisurilor oficiale

(1) Fapta persoanei care falsifică un înscris public sau alterează substanţial conţinutul acestuia în scopul de a-l utiliza ca pe un înscris autentic, sau care foloseşte un astfel de înscris ca fiind autentic,

care obţine un astfel de înscris pentru sine sau altul sau îl manipulează cu intenţia de a-l utiliza ca pe un înscris autentic, sau

care produce, oferă, comercializează, intermediază sau pune la dispoziţie prin alte metode, obţine pentru sine sau altul sau manipulează instrument, dispozitiv sau o componentă a acestuia, o procedură, funcţie sau orice alte mijloace, inclusiv un program informatic conceput sau adaptat pentru falsificarea sau alterarea înscrisurilor oficiale,

se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la şase ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale, sau

c) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a facilita sau înlesni comiterea unei infracţiuni de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312),

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile, sau

d) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

Secţiunea 349. Fabricarea şi deţinerea neautorizată a sigiliului de stat şi a ştampilei oficiale

Fapta persoanei care fabrică, obţine pentru sine sau altul ori foloseşte un sigiliu de stat sau o ştampilă a unei autorităţi publice purtând stema naţională sau o ştampilă a cărei aplicare este obligatorie pe înscrisuri oficiale, sau un element care poate îndeplini această funcţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

Secţiunea 350. Falsificarea şi emiterea unui raport de expertiză medicală, a unui diagnostic sau a unei adeverinţe medicale false

(1) Fapta persoanei care falsifică un raport medical, un diagnostic sau o adeverinţă medicală sau alterează substanţial conţinutul acestora cu intenţia de a le folosi în cadrul unor proceduri în faţa unei autorităţi din domeniul asigurărilor sociale sau în faţa altei autorităţi publice, în proceduri penale, civile sau în alte proceduri în instanţă, sau

care foloseşte în cadrul unor proceduri în faţa unei autorităţi din domeniul asigurărilor sociale sau în faţa altei autorităţi publice, în proceduri penale, civile sau în alte proceduri în instanţă un astfel de raport, diagnostic sau adeverinţă ca fiind autentice,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care

în calitate de medic sau de membru al personalului medical competent emite un raport, un diagnostic sau o adeverinţă false sau evident denaturate ori ascunde în conţinutul acestora aspecte importante privind situaţia medicală proprie ori a altuia, în scopul folosirii acestora în cadrul unor proceduri în faţa unei autorităţi din domeniul asigurărilor sociale sau în faţa altei autorităţi publice, în proceduri penale, civile sau în alte proceduri în instanţă, sau

oricui foloseşte un astfel de raport, diagnostic sau adeverinţă în cadrul unor proceduri în faţa unei autorităţi din domeniul asigurărilor sociale sau în faţa altei autorităţi publice, în proceduri penale, civile sau în alte proceduri în instanţă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani sau la o pedeapsă pecuniară dacă:

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2), sau

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) câştigă foloase considerabile pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2), sau

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile.

Secţiunea 351. Obstrucţionarea pregătirii şi desfăşurării alegerilor sau referendumului

Fapta persoanei care împiedică pe altcineva prin ameninţarea cu violenţa sau prin înşelăciune să îşi exercite dreptul de a alege sau dreptul la vot prin referendum, sau care obligă pe altcineva prin astfel de metode să îşi exercite dreptul de a alege sau de a vota prin referendum,

care furnizează, oferă sau promite altei persoane sau pentru alţii un folos financiar, material sau de altă natură, în legătură cu exercitarea dreptului de a alege prin referendum, pentru o determina să voteze contrar exprimării independente şi libere a propriei voinţe,

care falsifică informaţii în evidenţa numărului de membri ai unui partid politic sau într-o petiţie în scopuri electorale sau în alt înscris legat de alegeri sau care utilizează cu bună ştiinţă un astfel de înscris ca fiind autentic,

care, cu bună ştiinţă, numără incorect voturile sau încalcă secretul votului, sau

care obstrucţionează în mod evident pregătirea sau desfăşurarea alegerilor pentru un organism legislativ sau un reprezentant al autorităţilor locale sau pregătirea ori desfăşurarea unui referendum, până la anunţarea rezultatelor acestora,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Diviziunea 5

Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială

Secţiunea 352. Violenţa împotriva unei categorii de persoane sau a unor persoane

(1) Fapta persoanei care ameninţă un grup de persoane cu moartea, vătămarea corporală gravă sau provocarea unor prejudicii considerabile, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Fapta persoanei face uz de violenţă împotriva unui grup de persoane sau a unei persoane sau îi ameninţă cu moartea, vătămarea corporală gravă sau provocarea unor prejudicii considerabile pe temei de rasă reală sau presupusă a acestora, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei lor reale ori percepute de credinţă religioasă, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(3) Pedeapsa prevăzută la sub-secţiunea (2) va fi impusă persoanei care,

a) pune la cale sau se asociază cu alţii în scopul comiterii unei astfel de fapte, sau

b) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace.

Secţiunea 353. Ameninţarea periculoasă

(1) Fapta persoanei care ameninţă pe altcineva cu moartea, vătămarea corporală gravă sau provocarea unor prejudicii considerabile de aşa manieră încât poate trezi o temere rezonabilă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani sau interzicerea exercitării activităţii, dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) asupra unui minor sau unei femei însărcinate

c) cu uz de armă,

d) asupra unui martor, expert sau interpret, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale, sau

e) asupra unui cadru medical, în timpul exercitării actului medical sau al efectuării unei manevre în scopul salvării vieţii sau sănătăţii, sau asupra unei persoane care îndeplinea o obligaţie asemănătoare de salvare a vieţii, sănătăţii sau proprietăţii, prevăzută de condiţiile angajării sale, de profesia, postul sau funcţia sa, ori impusă prin lege.

Secţiunea 354. Hărţuirea

(1) Fapta persoanei care urmăreşte un timp îndelungat o altă persoană

a) ameninţând-o cu vătămarea corporală sau cu alte prejudicii grave pentru sine sau pentru o persoană apropiată acesteia,

b) caută să se afle în prezenţa sa ori o urmăreşte,

c) o contactează insistent prin mijloace de comunicare electronică, în scris sau prin alte metode,

d) îi foloseşte neautorizat datele personale în scopul dobândirii de contacte personale,

cauzându-i astfel o stare de temere rezonabilă pentru viaţa proprie sau a unor persoane apropiate, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) asupra unui minor sau unei femei însărcinate,

b) cu uz de armă, sau

c) cu cel puţin două persoane.

Secţiunea 355. Defăimarea unei naţiuni, rase, origini etnice sau a altor categorii de persoane

(1) Fapta persoanei care defăimează public

a) o naţiune, limba acesteia, orice rasă ori grup etnic, sau

b) categorie de persoane pe temei de rasă reală sau presupusă a acestora, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei lor reale ori percepute de credinţă religioasă,

se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) cu cel puţin două persoane.

b) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace.

Secţiunea 356. Incitarea la ură faţă de o categorie de persoane sau la suprimarea drepturilor şi libertăţilor acestora

(1) Fapta persoanei care instigă public la ură împotriva oricărei naţiuni, rase, grupări etnice, religii, clase sau a altei categorii de persoane sau instigă la suprimarea drepturilor şi libertăţilor membrilor acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care conspiră sau se asociază în scopul săvârşirii faptei prevăzute de sub-secţiunea (1).

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la trei ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace, sau

b) participând activ la activităţile unui grup, unei organizaţii sau asociaţii care promovează discriminarea, violenţa sau ura pe motive de rasă, origine etnică, clasă, religie sau alte motive.

Diviziunea 6

Alte tulburări ale ordinii publice

Secţiunea 357. Răspândirea de ştiri alarmante

(1) Fapta persoanei care în mod intenţionat generează o ameninţare care afectează cel puţin o parte a populaţiei dintr-o anumită zonă prin răspândirea de ştiri alarmante neadevărate, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care comunică unei instanţe sau autorităţi a poliţiei Republicii Cehe, sau unei autorităţi a administraţiei centrale, administraţiei locale sau altei autorităţi publice, unei persoane juridice, sau persoane fizice autorizate sau mass media ştirile la care se face referire în sub-secţiunea (1) sau alte ştiri neadevărate capabile să capabile să genereze precauţii care creează îngrijorări semnificative pentru cel puţin o parte a populaţiei dintr-o anumită zonă sau o operaţiune inutilă de salvare a sistemului integrat de urgenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani sau la interzicerea exercitării activităţii.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani sau la interzicerea exercitării activităţii, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în mod repetat,

b) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube substanţiale,

d) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unui organ al administraţiei publice centrale, al administraţiei publice locale, ale unei instanţe de judecată sau ale unei alte autorităţi publice prin săvârşirea unei astfel de fapte,

e) provoacă tulburarea gravă a activităţilor unei persoane juridice sau ale unei persoane fizice autorizate, prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, al unei calamităţi naturale sau al altui eveniment care constituie o ameninţare gravă la adresa vieţii şi sănătăţii persoanelor, ordinii publice sau proprietăţii, sau

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile.

Secţiunea 358. Tulburarea ordinii şi liniştii publice

(1) Fapta persoanei care comite în mod public sau într-un loc accesibil publicului larg acte indecente sau necontrolate în special prin agresarea altora, profanarea unui mormânt, a unui monument istoric sau cultural sau perturbă major pregătirea sau desfăşurarea unui eveniment sportiv organizat, unei reuniune sau ceremonii, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1)

a) în mod repetat, sau

b) în calitate de membru al unui grup organizat.

Secţiunea 359. Profanarea de cadavre sau morminte

(1) Fapta persoanei care deschide un mormânt sau o criptă în care există rămăşiţe umane, fără a fi autorizată în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care sustrage cu intenţie rămăşiţe umane dintr-un mormânt sau care tratează rămăşiţele umane contrar prevederilor legale.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2)

a) în calitate de membru al unui grup organizat,

b) cu intenţia de a obţine pentru sine sau altul un folos material sau c) de a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei fapte penale.

Secţiunea 360. Intoxicaţia

(1) Fapta persoanei care îşi induce, chiar şi din culpă, o stare de intoxicaţie prin ingerarea sau aplicarea de substanţe care provoacă dependenţă, în care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani; cu toate acestea, dacă săvârşeşte o faptă penală pentru care legea prevede o pedeapsă mai blândă, va fi condamnată la această pedeapsă mai blândă.

(2) Prevederile sub-secţiunii (1), precum şi cele ale secţiunii 26 nu se aplică dacă făptuitorul intră îşi induce starea de intoxicaţie cu intenţia de a comite o infracţiune sau dacă a comis o infracţiune din culpă constând în autoinducerea unei stări de intoxicaţie.

Diviziunea 7

Grupul infracţional organizat

Secţiunea 361. Participarea la grupuri infracţionale

(1) Fapta persoanei care înfiinţează un grup infracţional organizat,

care este co-autor la activităţile unui grup infracţional sau

care sprijină un grup infracţional organizat,

se pedepseşte cu închisoarea de la doi la zece ani sau confiscarea proprietăţii.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la doisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un grup infracţional organizat care vizează săvârşirea infracţiunii de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311), sau terorism (Secţiunea 312).

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani sau confiscarea proprietăţii dacă este liderul sau reprezentantul unui grup infracţional organizat care vizează săvârşirea infracţiunii de trădare (Secţiunea 309), atentat terorist (Secţiunea 311) sau terorism (Secţiunea 312).

(4) Secţiunile 107 şi 108 nu se aplică făptuitorului faptei prevăzute de sub-secţiunile (1)-(3).

Secţiunea 362. Dispoziţie specială privind regretul efectiv

Fapta persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută de Secţiunea 361 nu răspunde penal dacă a sesizat procurorul sau poliţia cu privire la grupul infracţional organizat la o dată când pericolul la adresa unui interes protejat prin prezentul Cod reprezentat de un grup infracţional organizat, altul decât cel prevăzut de secţiunea 361, încă putea fi eliminat. Militarul poate raporta astfel de situaţii superiorului său ierarhic.

Secţiunea 363. Impunitatea agentului

(1) Un agent de poliţie aflat în exerciţiul funcţiunii conform altor acte normative (denumit în continuare „agent”), care participă la activităţi ale unui grup infracţional organizat sau sprijină un grup infracţional organizat, nu răspunde penal pentru calitatea sa de complice al unui grup infracţional organizat, conform Secţiunii 361 (1) şi (2), dacă a săvârşit o a astfel de faptă în scopul de a identifica făptuitorul unei activităţi infracţionale comise în folosul unui grup organizat.

(2) Un agent de poliţie aflat în exerciţiul funcţiunii care este participant la activităţile unui grup infracţional organizat sau sprijină activităţile unui astfel de grup infracţional organizat nu răspunde penal pentru infracţiuni de trafic de persoane (Secţiunea 168), încredinţare a minorului unei alte persoane (Secţiunea 169), violare a secretului corespondenţei (Secţiunea 182), proxenetism (Secţiunea 189), distribuire de materiale pornografice (Secţiunea 191), producere şi utilizare de pornografie infantilă (Secţiunea 192), abuz asupra minorului pentru producerea de pornografie infantilă (Secţiunea 193), practicare a jocurilor necinstite şi pariurilor (Secţiunea 213), participaţie improprie (Secţiunea 214), spălare a banilor (Secţiunea 216), manipulare a procedurilor de insolvenţă (Secţiunea 226), încălcare a obligaţiei de a da declaraţii reale privind proprietatea (Secţiunea 227), falsificare de monede (Secţiunea 233), obţinere neautorizată şi falsificare de instrumente de plată (Secţiunea 234), punere în circulaţie de valori falsificate (Secţiunea 235), fabricarea şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori (Secţiunea 236), emiterea frauduloasă de monedă (Secţiunea 237), încălcare a normelor privind etichetarea şi elementele etichetelor aplicate bunurilor (Secţiunea 244), falsificare şi modificare a elementelor pentru etichetarea bunurilor în scopuri fiscale şi a elementelor care dovedesc achitarea obligaţiilor de plată (Secţiunea 245), încălcare a interdicţiilor stabilite pentru situaţiile de urgenţă pe piaţa valutară (Secţiunea 247), activităţi economice neautorizate (Secţiunea 251), desfăşurare neautorizată de activităţi de loterie sau alte jocuri de noroc asemănătoare (Secţiunea 252), organizare de avantaje în atribuirea unui contract de achiziţie publică, concurs de soluţii sau licitaţii publice (Secţiunea 256), manipulare a atribuirii contractelor de achiziţii publice şi concursurilor de soluţii, manipulare a licitaţiilor publice (Secţiunea 257), (Secţiunea 258), încălcare a reglementărilor privind circulaţia bunurilor în relaţia cu alte state (Secţiunea 261), încălcare a reglementărilor privind controlul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă (Secţiunea 262), încălcare a reglementărilor privind circulaţia bunurilor în relaţia cu alte state (Secţiunea 263), efectuare de activităţi de comerţ exterior cu materiale militare fără autorizaţie sau licenţă (Secţiunea 265), încălcare a obligaţiilor privind emiterea autorizaţiilor şi licenţelor pentru comerţul exterior cu materiale militare (Secţiunea 266), denaturare a datelor şi neţinere a evidenţelor privind comerţul exterior cu materiale militare (Secţiunea 267), înarmare neautorizată (Secţiunea 279), proiectare, fabricare şi deţinere a unor mijloace de luptă interzise (Secţiunea 280), fabricare şi deţinere neautorizată a substanţelor radioactive şi substanţelor extrem de periculoase (Secţiunea 281), fabricare şi deţinere neautorizată a materialelor nucleare şi a materialelor fisionabile speciale (Secţiunea 282), producere neautorizată şi alte utilizări ale substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe toxice (Secţiunea 283), deţinere de substanţe narcotice şi psihotrope şi substanţe toxice (Secţiunea 284), cultivare neautorizată de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope (Secţiunea 285), fabricare şi deţinere a unor articole pentru producerea ilegală a substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe toxice (Secţiunea 286), eliminare neautorizată a deşeurilor (Secţiunea 298), utilizare neautorizată a animalelor sălbatice şi plantelor protejate (Secţiunea 299), abuz în serviciu (Secţiunea 329), acceptarea mitei (Secţiunea 331), dare de mită (Secţiunea 332), trafic de influenţă - Secţiunea 333 (2), organizare şi înlesnire a trecerii neautorizate a frontierei de stat (Secţiunea 340), înlesnire a şederii neautorizate pe teritoriul Republicii Cehe (Secţiunea 341), falsificarea ori alterarea înscrisurilor oficiale (Secţiunea 348), dacă a comis o astfel de faptă în scopul identificării activităţii infracţionale comise de membrii unui grup infracţional organizat, în legătură cu un grup infracţional organizat, sau în folosul unui grup infracţional organizat.

(3) Nu beneficiază de impunitate agentul care a înfiinţat sau pus la cale un grup infracţional organizat.

Diviziunea 8

Alte forme de participare la activităţi infracţionale

Secţiunea 364. Instigarea la săvârşirea unei infracţiuni

Fapta persoanei care instigă public la săvârşirea unei infracţiuni se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Secţiunea 365. Aprobarea unei infracţiuni

(1) Fapta persoanei care îşi exprimă public aprobarea faţă de săvârşirea unei infracţiuni sau care laudă în public un făptuitor pentru infracţiunea comisă, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, în intenţia de a-şi exprima aprobarea faţă de o infracţiune

a) răsplăteşte sau despăgubeşte un făptuitor sau o rudă apropiată a acestuia pentru pedeapsa impusă, sau

b) organizează o colectă pentru o astfel de răsplată sau despăgubire.

Secţiunea 366. Favorizarea

(1) Fapta persoanei care ajută făptuitorul unei infracţiuni cu intenţia de a înlesni sustragerea acestuia de la urmărirea penală, condamnarea la o pedeapsă sau la o măsură de siguranţă sau de la executarea acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani; cu toate acesta, dacă ajută un făptuitor al unei infracţiuni pentru care legea stipulează o pedeapsă mai blândă, va fi condamnată la această pedeapsă mai blândă.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în favoarea unei rude apropiate nu răspunde penal, cu excepţia cazului în care a procedat astfel pentru a

a) ajuta o persoană care a comis infracţiunea de trădare (Secţiunea 309), subminare a republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), genocid (Secţiunea 400), atentate împotriva umanităţii (Secţiunea 401), apartheid şi discriminare împotriva unor categorii de persoane (Secţiunea 402), pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă (Secţiunea 411), cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutare a populaţiei (Secţiunea 413), jaf în zona de operaţii militare (Secţiunea 414) sau utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat (Secţiunea 415), sau

b) a câştiga foloase materiale pentru sine sau altul.

Secţiunea 367. Neprevenirea unei infracţiuni

(1) Fapta persoanei care obţine informaţii credibile că altă persoană se pregăteşte să comită sau comite o infracţiune de omor calificat (Secţiunea 140), omor (Secţiunea 141), vătămare corporală gravă (Secţiunea 145), tortură şi alte tratamente crude şi inumane (Secţiunea 149), întrerupere ilegală a cursului sarcinii fără consimţământul femeii însărcinate (Secţiunea 159), prelevare neautorizată de ţesuturi şi organe (Secţiunea 164), trafic de persoane (Secţiunea 168), lipsire de libertate în mod ilegal (Secţiunea 170), răpire - Secţiunea 172 (3) şi (4), tâlhărie (Secţiunea 173), luare de ostatici (Secţiunea 174), şantaj - Secţiunea 175 (3) şi (4), utilizare ilegală a datelor personale - Secţiunea 180 (4), viol (Secţiunea 185), agresiune sexuală (Secţiunea 187), abuz asupra minorului pentru producerea de pornografie infantilă (Secţiunea 193), maltratare a persoanei încredinţate (Secţiunea 198), furt - Secţiunea 205 (5), delapidare - Secţiunea 206 (5), înşelăciune - Secţiunea 209 (5), înşelăciune privind asigurările - Secţiunea 210 (6), fraude legate de acordarea unor credite - Secţiunea 211 (6), fraude legate de acordarea unor subvenţii - Secţiunea 212 (6), participaţie improprie - Secţiunea 214 (3) şi (4), spălare a banilor - Secţiunea 216 (4), falsificare de monede (Secţiunea 233), obţinere neautorizată şi falsificare de instrumente de plată (Secţiunea 234), emiterea frauduloasă de monedă (Secţiunea 237), eludare a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii asemănătoare - Secţiunea 240 (3), utilizare abuzivă a informaţiilor şi statutului în relaţiile economice - Secţiunea 255 (4), prejudiciere a intereselor financiare ale Comunităţilor Europene - Secţiunea 260 (5), încălcare a reglementărilor privind controlul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă (Secţiunea 262), încălcare a atribuţiilor în domeniul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă (Secţiunea 263), efectuare de activităţi de comerţ exterior cu materiale militare fără autorizaţie sau licenţă (Secţiunea 265), încălcare a obligaţiilor privind emiterea autorizaţiilor şi licenţelor pentru comerţul exterior cu materiale militare (Secţiunea 266), pericol public (Secţiunea 272), proiectare, fabricare şi deţinere a unor mijloace de luptă interzise (Secţiunea 280), fabricare şi deţinere neautorizată a substanţelor radioactive şi substanţelor extrem de periculoase (Secţiunea 281), fabricare şi deţinere neautorizată a materialelor nucleare şi a materialelor fisionabile speciale (Secţiunea 282), producere neautorizată şi alte utilizări ale substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe toxice (Secţiunea 283), preluare a controlului asupra unei aeronave, nave civile sau platforme fixe (Secţiunea 290), deturnare a unei aeronave (Secţiunea 292), trădare (Secţiunea 309), subminarea Republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), sabotaj (Secţiunea 314), spionaj (Secţiunea 316), periclitare a informaţiilor clasificate (Secţiunea 317), trădare militară (Secţiunea 320), utilizare a violenţei împotriva unei autorităţi publice - Secţiunea 323 (3) şi (4), utilizare a violenţei împotriva unui funcţionar public - Secţiunea 325 (3) şi (4), acceptarea mitei (Secţiunea 331), dare de mită (Secţiunea 332), trecere a frontierei de stat cu uz de violenţă - Secţiunea 339 (2) şi (3), organizare şi înlesnire a trecerii neautorizate a frontierei de stat - Secţiunea 340 (4), revoltă a deţinuţilor (Secţiunea 344), participare la un grup infracţional organizat - Secţiunea 361 (2) şi (3), insubordonare - Secţiunea 375 (2) şi (3), opunere de rezistenţă şi constrângere la încălcarea îndatoririlor de serviciu - Secţiunea 377 (2) şi (3), încălcare a drepturilor şi intereselor protejate ale militarilor egali în grad - Secţiunea 382 (3) şi (4), încălcare a drepturilor şi intereselor protejate ale militarilor subordonaţi sau mai mici în grad - Secţiunea 383 (3) şi (4), absenţa nejustificată (Secţiunea 386), subminare a moralei militarilor - Secţiunea 392 (2), genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), apartheid şi discriminare a unor categorii de persoane (Secţiunea 402), pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), relaţii care ameninţă pacea (Secţiunea 409), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă (Secţiunea 411), cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutare a populaţiei (Secţiunea 413), jaf în zona de operaţii militare (Secţiunea 414) sau utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat - Secţiunea 415 (3), şi nu încearcă să prevină comiterea unei astfel de infracţiuni se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani; dacă prezenta lege stipulează o pedeapsă mai blândă pentru oricare dintre aceste infracţiuni, va fi condamnată la această pedeapsă mai blândă.

(2) Fapta persoanei care comite fapta prevăzută la sub-secţiunea (1) nu răspunde penal dacă nu ar fi putut împiedica fapta penală fără a se expune pe sine sau pe o rudă apropiată pericolului de moarte, vătămare corporală sau alte prejudicii grave sau urmăririi penale. Cu toate acestea, prevederea privind ruda apropiată nu scuteşte făptuitorul de răspundere penală, dacă neprevenirea se referă la infracţiunea de trădare (Secţiunea 309), subminare a Republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), sabotaj (Secţiunea 314), spionaj (Secţiunea 316), genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), apartheid şi discriminare a unor categorii de persoane (Secţiunea 402), pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă (Secţiunea 411), cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutarea a populaţiei (Secţiunea 413), (Secţiunea 414) sau utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat - Secţiunea 415 (3).

(3) O infracţiune poate fi prevenită şi prin sesizarea în timp util a procurorului sau poliţiei; militarul poate raporta fapta ofiţerilor săi superiori.

Secţiunea 368. Omisiunea sesizării unei infracţiuni

(1) Fapta persoanei care obţine informaţii credibile că altă persoană a comis o infracţiune de omor calificat (Secţiunea 140), vătămare corporală gravă (Secţiunea 145), tortură şi alte tratamente crude şi inumane (Secţiunea 149), lipsire de libertate în mod ilegal (Secţiunea 170), luare de ostatici (Secţiunea 174), abuz asupra minorului pentru producerea de pornografie infantilă (Secţiunea 193), maltratare a persoanei încredinţate (Secţiunea 198), falsificare de monede (Secţiunea 233), obţinere neautorizată şi falsificare de instrumente de plată (Secţiunea 234), emitere a frauduloasă de monedă (Secţiunea 237), încălcare a reglementărilor privind controlul exportului bunurilor şi tehnologiilor cu întrebuinţare dublă (Secţiunea 262), încălcare a reglementărilor privind circulaţia bunurilor în relaţia cu alte state (Secţiunea 263), efectuare de activităţi de comerţ exterior cu materiale militare fără autorizaţie sau licenţă (Secţiunea 265), încălcare a obligaţiilor privind emiterea autorizaţiilor şi licenţelor pentru comerţul exterior cu materiale militare (Secţiunea 266), pericol public (Secţiunea 272), proiectare, fabricare şi deţinere a unor mijloace de luptă interzise (Secţiunea 280), fabricare şi deţinere neautorizată a substanţelor radioactive şi substanţelor extrem de periculoase (Secţiunea 281), fabricare şi deţinere neautorizată a materialelor nucleare şi a materialelor fisionabile speciale (Secţiunea 282), preluare a controlului asupra unei aeronave, nave civile sau platforme fixe (Secţiunea 290), deturnare a unei aeronave (Secţiunea 292), trădare (Secţiunea 309), subminare a Republicii (Secţiunea 310), atentat terorist (Secţiunea 311), terorism (Secţiunea 312), sabotaj (Secţiunea 314), spionaj (Secţiunea 316), periclitare a informaţiilor clasificate (Secţiunea 317), trădare militară (Secţiunea 320), acceptarea mitei (Secţiunea 331), darea de mită (Secţiunea 332), participare la un grup infracţional organizat - Secţiunea 361 (2) şi (3), genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), apartheid şi discriminare a unor categorii de persoane (Secţiunea 402), pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă (Secţiunea 411), cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutare a populaţiei (Secţiunea 413), (Secţiunea 414) sau utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat - Secţiunea 415 (3), şi nu sesizează fără întârziere procurorul sau poliţia sau, în cazul unui militar, superiorul ierarhic, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani; dacă prezenta lege stipulează o pedeapsă mai blândă pentru oricare dintre aceste infracţiuni, va fi condamnată la această pedeapsă mai blândă.

(2) Fapta persoanei care comite fapta prevăzută la sub-secţiunea (1) nu răspunde penal dacă nu ar fi putut sesiza fapta penală fără a se expune pe sine sau pe o rudă apropiată pericolului de moarte, vătămare corporală sau alte prejudicii grave sau urmăririi penale.

(3) Obligaţia de sesizare prevăzută de sub-secţiunea (1) nu se aplică unui avocat sau angajaţilor acestuia, care află de comiterea unei fapte penale în exercitarea atribuţiilor sale profesionale. De asemenea, obligaţia de sesizare a autorităţilor nu se aplică unui cleric, membru al unui cult religios sau al unei societăţi religioase recunoscute de stat, autorizat să exercite drepturi speciale, atunci când află despre comiterea unei fapte penale ca parte a confesiunii sau a unei practici care presupune secretul confesiunii. Obligaţia de a sesiza autorităţile în cazul unei infracţiuni de trafic de persoane conform Secţiunii 168 (2) şi lipsire de libertate în mod ilegal (Secţiunea 170) nu se aplică persoanelor care oferă asistenţă victimelor unor infracţiuni.

Capitolul XI

Infracţiuni privind serviciul militar

Secţiunea 369. Sustragerea de la luarea în evidenţa militară

(1) Fapta persoanei care pretinde despre sine sau despre altul că ar fi incapabil, temporar sau permanent, sau mai puţin capabil să efectueze stagiul militar obligatoriu, în timp de pace, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 370. Nerespectarea obligaţiei efectuării serviciului militar

Fapta persoanei care nu se prezintă la încorporare în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, cu intenţia de a nu-şi respecta obligaţia efectuării serviciului militar sau de a amâna îndeplinirea acestei obligaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Secţiunea 371. Sustragerea de la efectuarea serviciului militar

(1) Fapta persoanei care, în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, se foloseşte de diferite tertipuri cu intenţia de a fi scutită de efectuarea serviciului militar, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(2) Fapta persoanei care, în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război, se foloseşte de diferite tertipuri cu intenţia

a) de a evita, parţial sau integral, efectuarea serviciului militar, sau

b) de a scuti, parţial sau integral, pe altcineva de efectuarea serviciului militar,

se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani.

Secţiunea 372. Neprezentarea pentru efectuarea stagiului militar

Fapta persoanei care nu se prezintă pentru efectuarea stagiului militar la data comunicată în timpul unei stări de urgenţă sau al unei stări de război, în termen de 24 de ore după expirarea termenului stipulat în înştiinţarea de recrutare, deşi nu au existat motive asumate legal care să o împiedice, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Secţiunea 373. Neprezentarea la mobilizare

(1) Fapta persoanei care nu se prezintă pentru mobilizarea în forţele armate în urma primirii unei înştiinţări în acest sens, în timpul unei stări de urgenţă sau al unei stări de război, în termen de 24 de ore după expirarea termenului stipulat în înştiinţarea de mobilizare, deşi nu au existat motive asumate legal care să o împiedice, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care, deşi nu au existat motive asumate legal care să o împiedice, nu se prezintă pentru mobilizarea în forţele armate în cazul în care nu a primit înştiinţarea de mobilizare în timpul unei stări de urgenţă sau al unei stări de război, dar s-a efectuat o comunicare publică sau un apel la mobilizare, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Secţiunea 374. Neprezentarea la mobilizare din culpă

(1) Fapta persoanei care nu se prezintă din culpă pentru mobilizarea în forţele armate în urma primirii unei înştiinţări în acest sens, în timpul unei stări de urgenţă sau al unei stări de război, în termen de 24 de ore după expirarea termenului stipulat în înştiinţarea de mobilizare, deşi nu au existat motive asumate legal care să o împiedice, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Fapta persoanei care, deşi nu au existat motive asumate legal care să o împiedice, nu se prezintă din culpă pentru mobilizarea în forţele armate în cazul în care nu a primit înştiinţarea de mobilizare în timpul unei stări de urgenţă sau al unei stări de război, dar s-a efectuat o comunicare publică sau un apel la mobilizare, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Capitolul XII

Infracţiuni privind militarii

Diviziunea 1

Infracţiuni contra modului de subordonare şi onoarei militare

Secţiunea 375. Insubordonarea

(1) Fapta persoanei care refuză să îndeplinească un ordin sau nu îl duce la îndeplinire în mod intenţionat se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu un grup de soldaţi,

b) comite o astfel de faptă cu uz de armă,

c) comite o astfel de faptă în astfel de împrejurări încât poate împiedica ori îngreuna substanţial îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu importante,

d) prin săvârşirea unei astfel de fapte, afectează capacitatea de luptă a unei unităţi militare, baze militare, unităţi militare de salvare sau a unei alte structuri din cadrul Ministerului Apărării,

e) prin săvârşirea unei astfel de fapte provoacă daune considerabile asupra mediului pentru a căror eliminare sunt necesare costuri considerabile, cel puţin în mare măsură

f) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

g) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă decesul cuiva.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 376. Insubordonarea din culpă

(1) Fapta persoanei care nu duce la îndeplinire un ordin din culpă, prin aceasta împiedicând sau îngreunând substanţial îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu importante, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă, a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), provoacă:

a) compromiterea capacităţii de luptă a unei unităţi militare, baze militare, unităţi militare de salvare sau a unei alte structuri din cadrul Ministerul Apărării,

b) daune considerabile asupra mediului pentru a căror eliminare sunt necesare costuri considerabile, cel puţin în mare măsură,

c) vătămarea corporală gravă, sau

d) decesul.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 377. Opunerea de rezistenţă şi constrângerea la încălcarea îndatoririlor de serviciu

(1) Fapta persoanei care opune rezistenţă unui militar, care îşi îndeplineşte o îndatorire de serviciu, sau îl obligă să îşi încalce îndatoririle de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă

a) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu un grup de persoane,

b) comite o astfel de faptă cu uz de armă,

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de luptă, sau

d) provoacă vătămarea corporală gravă printr-o astfel de faptă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă decesul cuiva,

b) săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (2) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau a unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 378. Insultarea unui militar

(1) Fapta persoanei care insultă

a) un superior sau un militar cu grad mai înalt,

b) un subordonat sau un militar mai mic în grad, sau

c) un militar egal în rang în timp ce acesta sau militarul insultat se află în serviciu de gardă sau de pază sau în îndeplinirea altei îndatoriri,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă.

Secţiunea 379. Insultarea unui militar cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa

(1) Fapta persoanei care insultă cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa iminentă

a) un superior sau un militar cu grad mai înalt,

b) un subordonat sau un militar mai mic în grad,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timp ce acesta sau militarul insultat se afla în serviciu de gardă sau de pază sau în îndeplinirea altei îndatoriri,

b) comite o astfel de faptă împotriva unui membru al gărzii militare,

c) comite o astfel de faptă cu uz de armă sau cu cel puţin două persoane,

d) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă, sau

e) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

Secţiunea 380. Insultarea unui militar egal în rang cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa

(1) Fapta persoanei care insultă un militar egal în rang cu uz de violenţă sau cu ameninţarea cu violenţă iminentă, în timp ce aceasta sau militarul insultat se află în serviciu de gardă sau de pază sau în îndeplinirea altei îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă,

a) fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) împotriva unui membru al gărzii militare

b) comite o astfel de faptă cu uz de armă sau cu cel puţin două persoane,

c) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

Secţiunea 381. Violenţa împotriva unui ofiţer superior

(1) Fapta persoanei care face uz de violenţă împotriva unui ofiţer superior

a) cu intenţia de a afecta îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, sau

b) pentru îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă,

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat vătămare corporală gravă, sau

b) comite o astfel de faptă cu cel puţin două persoane.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care

a) prin comiterea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) provoacă decesul cuiva,

b) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 382. Încălcarea drepturilor şi intereselor protejate ale militarilor egali în grad

(1) Fapta persoanei care obligă un militar egal în grad să îi facă favoruri personale, îi limitează drepturile sau îi îngreunează în mod intenţionat îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă:

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa iminentă sau alt prejudiciu grav,

b) comite o astfel de faptă cu cel puţin două persoane,

c) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin cruzimi sau cu uz de armă,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război sau într-o situaţie de luptă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 383. Încălcarea drepturilor şi intereselor protejate ale militarilor subordonaţi sau mai mici în grad

(1) Fapta persoanei care obligă un militar subordonat sau mai mic în grad să îi facă favoruri personale, îi limitează drepturile sau îi îngreunează în mod intenţionat îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, sau îi impune o sancţiune disciplinară contrar prevederilor altui act normativ, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa iminentă sau alt prejudiciu grav,

b) comite o astfel de faptă cu cel puţin două persoane,

c) comite o astfel de faptă asupra unei alte persoane, pe temei de rasă reală sau presupusă a acesteia, apartenenţa la un grup etnic, naţionalitate, convingeri politice, religie sau din cauza lipsei sale reale ori percepute de credinţă religioasă, sau

d) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin cruzimi sau cu uz de armă,

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, sau

c) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război sau într-o situaţie de luptă.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la şaisprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat decesul cuiva.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Diviziunea 2

Infracţiuni privind obligaţia de a efectua serviciul militar

Secţiunea 384. Sustragerea de la efectuarea serviciului militar

(1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a se sustrage de la efectuarea serviciului militar în timpul unei stări de urgenţă, îşi provoacă vătămări sănătăţii, simulează o boală, falsifică un înscris, consumă substanţe care provoacă dependenţă sau foloseşte alte mijloace de înşelăciune, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

Secţiunea 385. Sustragerea din culpă de la efectuarea serviciului militar

Fapta persoanei care devine inaptă din culpă în timpul unei stări de urgenţă prin consumul de substanţe care provoacă dependenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Secţiunea 386. Absenţa nejustificată

(1) Fapta persoanei care absentează nejustificat cu intenţia de a se sustrage serviciului militar, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă săvârşeşte fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) cu uz de armă.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 387. Dezertarea

(1) Fapta persoanei care absentează nejustificat, neprezentându-se la timp pentru plecarea unui transport militar, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Fapta persoanei care absentează nejustificat timp de peste trei zile,

care absentează nejustificat timp de peste 24 de ore, deşi a fost pedepsită pentru o astfel de greşeală disciplinară în ultimul an,

care absentează nejustificat timp de peste două zile într-o perioadă în care se duc la îndeplinire îndatoriri de o importanţă deosebită, sau

care absentează nejustificat timp de peste 24 de ore în timpul unei misiuni în străinătate,

se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Fapta persoanei care absentează nejustificat timp de peste paisprezece zile,

care absentează nejustificat timp de peste şase zile într-o perioadă în care se duc la îndeplinire îndatoriri de o importanţă deosebită,

care absentează nejustificat timp de peste trei zile în timpul unei misiuni în străinătate,

se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Diviziunea 3

Infracţiuni privind serviciul de gardă, de pază şi alte îndatoriri

Secţiunea 388. Sustragerea de la efectuarea serviciului de gardă, de pază sau a altor îndatoriri

(1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a se sustrage de la efectuarea serviciului de gardă, de pază sau a altor îndatoriri, îşi provoacă vătămări sănătăţii, simulează o boală, falsifică un înscris, consumă substanţe care provoacă dependenţă sau foloseşte alte mijloace de înşelăciune, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la unu la zece ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului, al unei stări de război sau al unei situaţii de luptă.

Secţiunea 389. Încălcarea obligaţiilor privind serviciul de gardă

(1) Fapta persoanei care încalcă, chiar şi din culpă, regulamentele sau normele privind serviciul de gardă sau alte îndatoriri similare sau regulamentele speciale privind efectuarea acestui serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul efectuării unui serviciu de gardă de o deosebită importanţă militară sau de stat,

b) comite o astfel de faptă prin încălcarea gravă a îndatoririlor sale,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă prejudicii pentru a căror prevenire se instituise serviciul de gardă sau o îndatorire asemănătoare, sau

d) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite cu intenţie fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de luptă şi dacă este prezentă vreuna dintre împrejurările prevăzute de sub-secţiunea (2).

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 390. Încălcarea obligaţiilor privind serviciul de pază sau a altor îndatoriri

(1) Fapta persoanei care încalcă, chiar şi din culpă, regulamentele sau normele privind serviciul de pază sau altă îndatorire în timpul efectuării acestui serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani dacă, prin comiterea unei astfel de fapte, provoacă consecinţe deosebit de grave pentru a căror prevenire se instituise serviciul de pază.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între unu şi cinci ani, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de luptă.

Secţiunea 391. Încălcarea îndatoririlor de serviciu în timpul unei misiuni de apărare aeriană

(1) Fapta persoanei care încalcă, chiar şi din culpă, regulamentele privind serviciul în unităţi pentru asigurarea protecţiei spaţiului aerian, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea între doi şi zece ani dacă, prin comiterea unei astfel de fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), provoacă consecinţe deosebit de grave, pe care avea obligaţia să le prevină.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război şi dacă astfel cauzează o consecinţă deosebit de gravă, pe care avea obligaţia să o prevină.

Diviziunea 4

Infracţiuni care pun în pericol capacitatea de luptă sau forţele armate

Secţiunea 392. Subminarea moralei militarilor

(1) Fapta persoanei care determină militarii să se întoarcă împotriva serviciului militar sau a superiorilor lor, sau care perturbă grav şi sistematic disciplina militară, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în timpul unei stări de pericol la adresa statului, al unei stări de război sau în timpul unei stări de luptă.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 393. Încălcarea îndatoririlor de serviciu de către militari

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, reduce substanţial utilitatea efectelor militare prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu trasate, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, utilizează efecte militare de valoare mai mare fără a fi autorizată, în alte scopuri decât au fost acestea concepute, sau care aprobă o astfel de utilizare, sau care întrebuinţează inadecvat sau înlesneşte utilizarea necorespunzătoare a subordonaţilor prin trasarea unor sarcini care depăşesc îndatoririle de serviciu ale acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) prin comiterea unei astfel provoacă în mod intenţionat reducerea capacităţii de luptă a forţelor armate sau pagube substanţiale.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care

a) comite cu intenţie fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război sau

b) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 394. Laşitate în faţa inamicului

Fapta persoanei care se predă din laşitate sau deznădejde în timpul unei stări de luptă, se pedepseşte cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani.

Secţiunea 395. Neîndeplinirea misiunii de luptă

(1) Fapta persoanei care părăseşte fără permisiune un loc de luptă în timpul unei stări de luptă, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la douăzeci de ani.

(2) Fapta persoanei care se sustrage de la îndeplinirea unei misiuni de luptă în timpul unei stări de luptă sau refuză să folosească o armă, se pedepseşte cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 396. Abandonarea efectelor militare

(1) Fapta persoanei care aruncă, abandonează sau aduce în stare de neîntrebuinţare echipamente militare sau alte dispozitive militare, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat reducerea capacităţii de luptă a forţelor militare sau pagube considerabile.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 397. Capitularea

(1) Comandantul care predă în mâinile inamicului echipamente tehnice sau militare, chiar şi din culpă, fără ca această măsură să fi fost determinată de condiţiile de luptă, va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la cinci la douăzeci de ani, cu condiţia să nu fi acţionat cu intenţia de a ajuta inamicul.

(2) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Diviziunea 5

Infracţiuni privind îndatoririle membrilor forţelor de securitate

Secţiunea 398. Încălcarea îndatoririlor unui membru al forţelor de securitate

(1) Fapta persoanei care, chiar şi din culpă, reduce semnificativ posibilitatea de utilizare a echipamentului militar sau a altor mijloace materiale în detrimentul forţelor de securitate, prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu trasate, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau interzicerea exercitării activităţii.

(2) Fapta persoanei care utilizează neautorizat mijloace materiale din cele la care se face referire la sub-secţiunea (1) având o valoare mai mare, pentru alte scopuri decât au fost acestea concepute, sau care aprobă o astfel de utilizare, sau care întrebuinţează inadecvat sau înlesneşte utilizarea necorespunzătoare a subordonaţilor prin trasarea unor sarcini care depăşesc îndatoririle de serviciu ale acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu interzicerea exercitării activităţii sau cu confiscarea unui obiect sau a altui bun de valoare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani dacă

a) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1), sau

b) prin comiterea cu intenţie a unei fapte prevăzute de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă pagube substanţiale.

(4) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2), a provocat pagube considerabile.

(5) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 399. Dispoziţii comune

Dispoziţiile privind infracţiunile de insubordonare (Secţiunea 375), insubordonare din culpă (Secţiunea 376), insultarea unui militar (Secţiunea 378), insultarea unui militar cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa (Secţiunea 379), insultare a unui militar egal în rang cu uz de violenţă sau ameninţare cu violenţa (Secţiunea 380), lovire a superiorului (Secţiunea 381), încălcare a obligaţiilor privind serviciul de gardă (Secţiunea 389), încălcare a obligaţiilor privind serviciul de pază sau a altor îndatoriri (Secţiunea 390), se aplică şi membrilor serviciilor de securitate.

Capitolul XIII

Infracţiuni contra umanităţii, păcii şi infracţiuni de război

Diviziunea 1

Infracţiuni contra umanităţii

Secţiunea 400. Genocidul

(1) Fapta persoanei care, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios sau o altă categorie asemănătoare de persoane

a) supune grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia,

b) impune măsuri vizând împiedicarea naşterilor în cadrul grupului,

c) cauzează uciderea sau vătămarea corporală gravă a unui membru al grupului,

se pedepseşte cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care incită public la săvârşirea faptei prevăzute de sub-secţiunea (1).

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 401. Infracţiuni contra umanităţii

(1) Fapta persoanei care săvârşeşte, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile

a) exterminarea unor persoane,

b) sclavia,

c) deportarea sau transferarea forţată a unui grup de civili,

d) violul, sclavia sexuală, constrângerea la prostituţie, sarcina forţată, sterilizarea forţată sau alte forme de violenţă sexuală,

e) persecutarea unui grup de civili pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii asemănătoare,

f) apartheid sau alte metode asemănătoare de segregare sau discriminare,

g) reţinerea ilegală, răpirea într-un loc necunoscut sau orice alte limitări ale libertăţii personale, urmate de dispariţii involuntare ale unor persoane

h) tortură,

i) omor sau

j) alte tratamente inumane,

se pedepseşte cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea.

(2) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 402. Apartheid şi discriminare împotriva unei categorii de persoane

(1) Fapta persoanei care practică apartheidul sau segregarea ori discriminarea rasială, etnică, naţională, religioasă sau de clasă împotriva altor categorii asemănătoare de persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care

a) expune o astfel de categorie de persoane la condiţiile dificile de viaţă menţionate la sub-secţiunea (1),

b) printr-o astfel de faptă, expune o astfel de categorie de persoane la tratamente inumane sau degradante.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 403. Înfiinţarea, sprijinirea şi promovarea mişcărilor care vizează suprimarea drepturilor umane şi libertăţilor

(1) Fapta persoanei care înfiinţează, promovează sau sprijină mişcări al căror scop demonstrat este suprimarea drepturilor omului sau care proclamă ura pe temei de rasă, apartenenţă etnică, naţională şi religioasă sau ura de clasă ori ura împotriva altei categorii de persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace,

b) comite o astfel de faptă în calitate de membru al unui grup organizat,

c) comite o astfel de faptă în calitate de militar, sau

d) comite o astfel de faptă în timpul unei stări de pericol la adresa statului sau al unei stări de război.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 404. Exprimarea simpatiilor pentru mişcări vizând suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Fapta persoanei care îşi exprimă public simpatia pentru mişcările prevăzute la Secţiunea 403 (1) se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Secţiunea 405. Negarea, contestarea, aprobarea şi justificarea genocidului

Fapta persoanei care neagă, contestă, aprobă sau încearcă să justifice public genocidul nazist, comunist sau orice alt genocid, sau alte crime împotriva umanităţii ale naziştilor sau comuniştilor, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Diviziunea 2

Infracţiuni contra păcii şi crime de război

Secţiunea 406. Pregătire de război ofensiv

Fapta persoanei care pregăteşte un război ofensiv, în care ar participa şi Republica Cehă, expunând astfel Republica Cehă la riscul unui război, se pedepseşte cu închisoarea de la doisprezece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea.

Secţiunea 407. Incitarea la război ofensiv

(1) Fapta persoanei care incită public la război ofensiv, în care ar participa şi Republica Cehă, care promovează un astfel de război sau sprijină prin orice alte metode propaganda de război, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoare de la doi la zece ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în cadrul unei reuniuni care face obiectul obligaţiei de a sesiza, sau

b) comite o astfel de faptă prin intermediul presei, unui film, unui post de radio sau televiziune, al unei reţele de calculatoare accesibile publicului larg sau printr-o altă metodă la fel de eficace.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 408. Dispoziţii comune

Pregătirea şi incitarea la război ofensiv nu vor fi considerate drept conduită legată de

a) o declaraţie de război, dacă există riscul ca Republica Cehă să fie atacată sau dacă se impun pentru respectarea obligaţiilor asumate printr-un tratat internaţional privind apărarea comună împotriva agresiunilor,

b) participarea Republicii Cehe la mecanismele de apărare ale unei organizaţii internaţionale în care Republica Cehă este membră,

c) încetarea prezenţei forţelor armate ale Republicii Cehe în afara teritoriului Republicii Cehe sau staţionării forţelor militare străine pe teritoriul Republicii Cehe, aprobate în mod expres de Parlamentul Republicii Cehe sau de Guvernul Republicii Cehe.

Secţiunea 409. Relaţii care pun în pericol pacea

(1) cetăţeanul Republicii Cehe sau apatridul care îşi are reşedinţa permanentă pe teritoriul ceh, care, cu intenţia de a provoca un război sau o acţiune militară împotriva Republicii Cehe sau a altui stat, stabileşte sau menţine relaţii cu o putere străină, singur sau prin intermediul altei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care fapta comisă, prevăzută de sub-secţiunea (1), reprezintă

a) o ameninţare gravă la adresa statutului internaţional al Republicii Cehe sau al altui stat, sau

b) o ameninţare gravă la adresa existenţei Republicii Cehe sau a altui stat.

(3) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 410. Încălcarea sancţiunilor internaţionale

(1) Fapta persoanei care încalcă un ordin, o interdicţie sau restricţie prevăzute în scopul menţinerii sau restabilirii păcii şi securităţii internaţionale, protejării drepturilor omului sau combaterii terorismului, pe care Republica Cehă are obligaţia de a le respecta ca membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a Uniunii Europene, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu o pedeapsă pecuniară.

(2) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani dacă

a) prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1), a provocat pagube substanţiale, sau

b) câştigă foloase substanţiale pentru sine sau altul prin săvârşirea unei astfel de fapte.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la trei la opt ani dacă

a) comite fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) în legătură cu un grup organizat care acţionează în mai multe state,

b) comite o astfel de faptă cu intenţia de a câştiga foloase considerabile pentru sine sau alţii,

c) prin comiterea unei astfel de fapte provoacă pagube considerabile,

d) prin comiterea unei astfel de fapte cauzează o ameninţare gravă la adresa statutului internaţional al Republicii Cehe, sau

e) prin comiterea unei astfel de fapte contribuie în mod semnificativ la subminarea păcii şi securităţii internaţionale, măsurilor vizând protecţia drepturilor omului, sau combaterea terorismului.

Secţiunea 411. Utilizarea de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă

(1) Fapta persoanei care, în timp de război sau conflict armat, sau în timpul unei stări de luptă

a) ordonă utilizarea de mijloace de luptă sau de materiale de natură similară sau foloseşte astfel de mijloace sau materiale, sau

b) ordonă operaţiuni de luptă interzise sau se angajează în luptă folosind astfel de metode,

se pedepseşte cu închisoarea între doi şi zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, contrar prevederilor dreptului internaţional privind mijloacele şi metodele de luptă în război sau în alte conflicte armate, în mod intenţionat

a) aduce vătămări vieţii, sănătăţii sau proprietăţii populaţiei civile sau o atacă în scop represiv,

b) conduce un atac împotriva unui loc neprotejat sau a unei zone demilitarizate,

c) distruge un baraj, o centrală nucleară sau o unitate asemănătoare, care conţine substanţe periculoase, sau

d) distruge sau degradează un obiect destinat utilizării în scopuri umanitare sau un monument cultural sau natural recunoscut internaţional, sau exploatează un astfel de monument în scopuri militare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă

a) vătămarea corporală gravă, sau

b) decesul.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 412. Cruzimi de război

(1) Fapta persoanei care încalcă normele de drept internaţional prin tratamente inumane aplicate populaţiei civile, refugiaţilor, răniţilor, bolnavilor, membrilor forţelor armate care s-au predat sau prizonierilor de război în timpul unui război sau conflict armat, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care încalcă normele de drept internaţional în timpul unui război sau conflict armat prin

a) neaplicarea unor măsuri efective de protejare a persoanelor care au nevoie de astfel de asistenţă, în special a copiilor, femeilor, răniţilor şi bolnavilor sau împiedicarea aplicării unor astfel de măsuri, sau

b) prin împiedicarea organizaţiilor de apărare civilă ale inamicului, unui stat neutru sau a altui stat să îşi desfăşoare activităţile umanitare.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă

a) vătămarea corporală gravă, sau

b) decesul.

Secţiunea 413. Persecutarea populaţiei

(1) Fapta persoanei care se face responsabilă de apartheid în timpul unui război sau a unui conflict armat sau comite alte acte inumane ca urmare a discriminării pe motive rasiale, etnice, naţionale, religioase sau de clasă sau a altor motive asemănătoare, sau terorizează populaţia civilă prin acţiuni de violenţă sau ameninţare cu violenţa, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se va impune persoanei care, în timpul unui război sau conflict armat

a) distruge sau periclitează grav asigurarea nevoilor de trai fundamentale ale populaţiei civile în teritoriile ocupate sau în zona de contact, sau, cu bună ştiinţă, nu asigură populaţiei asistenţa necesară pentru a supravieţui,

b) amână nejustificat repatrierea populaţiei civile sau a prizonierilor de război,

c) strămută sau deportează nejustificat populaţia civilă din teritoriile ocupate,

d) populează teritoriile ocupate cu populaţie din propriul stat,

e) recrutează minori pentru servicii armate, sau

f) cu bună ştiinţă, face imposibilă judecarea populaţiei civile sau a prizonierilor de război de către un tribunal imparţial.

(3) Făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă

a) vătămarea corporală gravă, sau

b) decesul.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 414. Jaf în zona de operaţii militare

Fapta persoanei care, în zona de operaţii militare, pe câmpul de luptă, în locuri afectate de operaţii militare, de conflicte armate sau în teritoriile ocupate

a) fură de la morţi sau îşi însuşeşte obiecte şi alte bunuri ale unui străin, sau

b) cu bună ştiinţă, distruge, sustrage, ascunde sau foloseşte în mod abuziv proprietatea unui străin,

se pedepseşte cu închisoarea de la opt la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea.

Secţiunea 415. Utilizarea fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat

(1) Fapta persoanei care foloseşte fără drept emblema Crucea Roşie sau alte marcaje şi culori distinctive recunoscute prin dreptul internaţional, care marchează instituţiile medicale sau mijloacele de transport folosite în scopuri medicale sau în scopul evacuării, pe timpul unei stări de pericol la adresa statului, de război sau alt conflict armat, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică persoanei care foloseşte fără drept simbolul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau un steag ori simboluri, însemne sau uniforme militare ale unui stat neutru sau ale altui stat, care nu participă la conflict, în timpul războiului sau a altui conflict armat.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau la pedeapsa excepţională cu închisoarea, în cazul în care, prin fapta prevăzută de sub-secţiunea (1) sau (2) provoacă

a) deces sau vătămare corporală gravă,

b) pagube considerabile, sau

c) măsuri represive asupra celeilalte părţi participante la război sau la conflictul armat de aceeaşi natură sau asemănătoare.

(4) Actele preparatorii constituie infracţiune.

Secţiunea 416. Utilizarea fără drept a steagului şi a armistiţiului

(1) Fapta persoanei care foloseşte fără drept un steag ori simboluri de stat, însemne sau uniforme militare ale altui stat, care este parte la conflict în timpul războiului sau al altui conflict armat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

(2) Fapta persoanei care se foloseşte abuziv de armistiţiul declarat sau de un steag de armistiţiu în timpul războiului sau al altui conflict armat, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

Secţiunea 417. Vătămarea unui conciliator

Fapta persoanei care aduce vătămări unui conciliator sau unui membru al echipei acestuia, sau

care reţine fără drept o astfel de persoană,

se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

Diviziunea 3

Dispoziţii comune

Secţiunea 418. Răspunderea superiorului

(1) Superiorul militar sau alt conducător răspunde penal pentru infracţiunea de genocid (Secţiunea 400), infracţiuni contra umanităţii (Secţiunea 401), pregătire de război ofensiv (Secţiunea 406), incitare la război ofensiv (Secţiunea 407), utilizare de mijloace şi metode interzise în operaţiunile de luptă (Secţiunea 411), cruzimi de război (Secţiunea 412), persecutare a populaţiei (Secţiunea 413), jaf în zona de operaţii militare (Secţiunea 414), utilizare fără drept a emblemelor internaţionale şi recunoscute de stat (Secţiunea 415), utilizare fără drept a steagului şi a armistiţiului (Secţiunea 416) vătămare a unui conciliator (Secţiunea 417) săvârşite de subordonaţii lor, asupra cărora aceştia au exercitat autoritate şi control, chiar şi din culpă, dacă nu i-a împiedicat să comită o astfel de infracţiune, nu a prevenit comiterea unei astfel de infracţiuni, sau nu i-a pedepsit pentru comiterea unei astfel de infracţiuni, sau nu i-a deferit autorităţii competente să impună o astfel de pedeapsă.

(2) Prevederile care reglementează răspunderea penală şi vinovăţia unui subordonat se aplică şi răspunderii penale şi vinovăţiei unui superior militar sau a altui conducător.

PARTEA A TREIA

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Secţiunea 419. Dispoziţii tranzitorii

Pedeapsa impusă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru fapte care nu constituie infracţiuni conform prezentei legi, sau partea rămasă neexecutată din aceasta va rămâne neexecutată. În astfel de cazuri nu se vor aplica prevederile privind contopirea pedepselor. În cazul în care s-a dispus o pedeapsă cumulativă sau contopită pentru o astfel de faptă şi o infracţiune concurentă, instanţa va reduce pedeapsa în mod proporţional; în acest scop, va lua în considerare gravitatea fiecărei fapte care, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, nu constituie faptă penală şi infracţiunile concurente.

Secţiunea 420. Acte normative abrogate

Următoarele acte normative vor fi abrogate:

1. Legea nr. 140/1961 Coll., Cod penal.

2. Legea nr. 53/1963 Coll., privind modificarea secţiunii 203 a Codului penal.

3. Legea nr. 56/1965 Coll., privind modificarea şi completarea Codului penal.

4. Legea nr. 148/1969 Coll., privind modificarea şi completarea Codului penal, modificată prin Legea nr. 45/1973 Coll.

5. Legea nr. 45/1973 Coll., privind modificarea şi completarea Codului penal, modificată prin Legea nr. 175/1990 Coll., şi Legea nr. 290/1993 Coll.

6. Legea nr. 175/1990 Coll., privind modificarea şi completarea Codului penal, modificată prin Legea nr. 265/2001 Coll.

7. Legea nr. 545/1990 Coll., privind modificarea şi completarea Codului penal.

8. Legea nr. 557/1991 Coll., privind modificarea şi completarea Codului penal.

9. Legea nr. 253/1997 Coll., privind modificarea şi completarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

10. Legea nr. 92/1998 Coll., privind modificarea şi completarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

11. Legea nr. 96/1999 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

12. Legea nr. 327/1999 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

13. Legea nr. 405/2000 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

14. Legea nr. 139/2001 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

15. Legea nr. 134/2002 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

16. Legea nr. 91/2004 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

17. Legea nr. 692/2004 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

18. Legea nr. 320/2006 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

19. Legea nr. 343/2006 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

20. Legea nr. 271/2007 Coll., privind modificarea Legii nr. 140/1961 Coll., Cod penal, modificată.

21. Legea nr. 165/1950 Coll., privind protejarea păcii, modificată prin Legea nr. 265/2001 Coll.

22. Legea nr. 120/1962 Coll., privind combaterea alcoolismului, modificată prin Legea nr. 37/1989 Coll.

23. Legea nr. 482/2002 Coll., privind întărirea protecţiei spaţiului aerian al Republicii Cehe pentru summitul NATO de la Praga, şi modificarea Codului penal.

24. Hotărârea Guvernului nr. 72/1997 Coll., privind substanţele considerate anabolizante sau cu efect anabolizant, conform Codului penal.

25. Hotărârea Guvernului nr. 10/1999 Coll., privind abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 192/1988 Coll., privind substanţele toxice şi alte substanţe dăunătoare, modificată, care stipulează substanţele considerate toxice în sensul Codului penal, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 114/1999 Coll.

26. Hotărârea Guvernului nr. 114/1999 Coll., privind substanţele toxice, bolile contagioase şi parazitare, în sensul Codul penal, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 40/2002 Coll., şi Hotărârea Guvernului nr. 444/2003 Coll.

Secţiunea 421. Intrarea în vigoare

Prezenta lege intră în vigoare pe 1 ianuarie 2010.

1) Legea din 8 ianuarie 2009 privind Codul penal (40/2009 Coll.) modificată de: 306/2009 Coll.; 181/2011 Coll; 330/2011 Coll.