Codul penal al Republicii Bulgaria 1)

Tudorel TOADER

Codul penal este structurat pe două părţi: Partea generală, cuprinzând art. 1-94, şi Partea specială, cuprinzând art. 95-426.

Partea generală (art. 1-94). Particularităţi în raport de Codul penal român.

Principiile generale sunt asemănătoare celor din Codul penal român. Se prevede în mod explicit recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene. Astfel, hotărârea de condamnare penală rămasă definitivă, pronunţată într-un alt stat membru al Uniunii Europene pentru o faptă care constituie infracţiune potrivit Codului penal bulgar, va fi luată în considerare în toate procesele penale desfăşurate împotriva respectivei persoane în Republica Bulgaria.

În definiţia infracţiunii este consacrată în mod explicit cerinţa ca fapta să prezinte pericol social. Astfel, infracţiunea este o faptă ce prezintă pericol social (printr-o acţiune sau o inacţiune), săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de lege ca fiind pasibilă de pedeapsă.

În cazul tentativei, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea executată, ţinându-se seama de gradul de realizare a rezoluţiei infracţionale şi de motivele pentru care infracţiunea a rămas nefinalizată.

În cazul concursului de infracţiuni instanţa poate majora pedeapsa cea mai grea cu cel mult jumătate, însă pedeapsa astfel majorată nu poate depăşi totalul pedepselor individuale şi nici cuantumul maxim prevăzut pentru tipul respectiv de pedeapsă.

Pedepsele sunt: detenţiunea pe viaţă, închisoarea, probaţiunea, confiscarea patrimoniului existent, amenda, mustrarea publică.

Pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără comutare, prevăzută în partea specială pentru un anumit tip de infracţiune, se aplică numai dacă infracţiunea concretă este extrem de gravă, iar scopurile acesteia nu pot fi realizate printr-o pedeapsă mai mică.

Pedeapsa închisorii (privarea de libertate) poate fi de la trei luni la douăzeci de ani.

Executarea pedepsei privative de libertate este însoţită de o muncă adecvată, retribuită corespunzător, utilă din punct de vedere social, în scopul reeducării persoanelor condamnate, precum şi al formării şi perfecţionării calificării lor profesionale. Munca prestată va fi dedusă prin reducerea termenului de pedeapsă, astfel două zile lucrate fiind considerate trei zile de detenţie.

Probaţiunea reprezintă un ansamblu de măsuri de control şi influenţare neprivative de libertate, care se aplică împreună sau separat. Măsurile de probaţiune sunt: înregistrarea obligatorie la domiciliul actual; întâlniri periodice obligatorii cu funcţionarul serviciului de probaţiune; limitarea libertăţii de mişcare; includerea în cursuri de calificare profesională, programe de reintegrare socială; muncă de reeducare; muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Confiscarea reprezintă înstrăinarea forţată, neremunerată, în beneficiul statului, a patrimoniului aparţinând vinovatului sau a unei părţi a acestuia, a anumitor proprietăţi ale vinovatului ori a unor părţi ale acestora.

Confiscarea nu va fi dispusă dacă persoana vinovată nu deţine un patrimoniu care poate face obiectul acestei sancţiuni.

Pedeapsa mustrării publice constă în mustrarea publică a vinovatului, făcută public în cadrul respectivului colectiv, prin intermediul presei sau într-un alt mod corespunzător, conform dispozitivului sentinţei.

Minorilor le pot fi dispuse doar următoarele pedepse: pedeapsa închisorii, probaţiunea, mustrarea publică, interzicerea dreptului de a exercita o anumită profesie sau activitate.

În cazul amânării executării pedepsei, instanţa poate încredinţa organizaţiei publice ori colectivului de muncă respectiv, cu consimţământul acestora, sarcina oferirii de asistenţă în scop educativ privind condamnatul pe perioada termenului de încercare.

Amnistia înlătură caracterul infracţional al unui anumit tip de fapte săvârşite sau eliberează de răspundere penală şi de consecinţele unei condamnări pentru anumite infracţiuni.

Reabilitarea de drept nu intervine pentru o infracţiune săvârşită de o persoană majoră care a mai beneficiat o dată de reabilitare.

Instanţa poate să-l reabiliteze pe condamnat şi fără repararea prejudiciului cauzat atunci când există motive întemeiate în acest sens.

Prevederile părţii generale a prezentului Cod se aplică şi infracţiunilor prevăzute de alte legi.

Partea specială (art. 95-art. 426).

Capitolul I este consacrat infracţiunilor contra siguranţei naţionale, similar modului de sistematizare a Codului penal român din 1968.

Persoana care propagă ideologii fasciste sau o altă ideologie antidemocratică, ori schimbarea prin forţă a ordinii sociale şi de stat instituite prin Constituţia Republicii Bulgaria, se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Oricine necinsteşte în orice fel stema, drapelul sau imnul Republicii Bulgaria se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Actele preparatorii pentru omucidere se pedepsesc cu pedeapsa închisorii de la unu la şase ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care instigă o altă persoană să ucidă.

Persoana care pricinuieşte moartea altuia din culpă se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Persoana care în orice mod ajută sau determină pe altul la sinucidere, iar aceasta se produce ori doar tentativa, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Cel care îl determină pe altul să săvârşească sau să sufere ceva împotriva voinţei sale, pentru aceasta folosind forţa, ameninţând sau abuzând de autoritatea sa, se pedepseşte cu închisoarea.

Sunt incriminate faptele de insultă şi calomnie. Astfel, se pedepseşte acela ce spune sau săvârşeşte o faptă înjositoare pentru onoarea ori demnitatea altuia în prezenţa sa, caz în care instanţa poate impune şi mustrare publică. Dacă persoana insultată răspunde imediat cu o insultă, instanţa îi poate exonera pe amândoi de pedeapsă.

Pentru insulta: afirmată în public, răspândită printr-o publicaţie tipărită ori în alt mod, adresată unui funcţionar ori unui reprezentant al societăţii civile în legătură cu sau în exercitarea serviciului ori a funcţiei sale şi din partea unui funcţionar ori din partea reprezentantului societăţii civile în timpul sau în exercitarea serviciului ori a funcţiei sale, pedeapsa este amenda şi o mustrare publică.

Persoana care dezvăluie o împrejurare ruşinoasă pentru altă persoană sau îi impută o infracţiune este pedepsit pentru calomnie cu amendă şi cu mustrare publică. Fapta nu va fi pedepsită dacă se dovedeşte că împrejurările dezvăluite ori infracţiunile imputate sunt adevărate.

Persoana care dezvăluie verbal, printr-o publicaţie tipărită sau în alt mod, circumstanţe ori afirmaţii despre o altă persoană, pe baza informaţiilor obţinute în mod ilegal din arhivele Ministerului de Interne, se pedepseşte cu amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve.

Persoana care pentru a lua legătura cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani pentru a săvârşi fapte de desfrânare, acte sexuale, relaţii sexuale ori prostituţie, difuzează pe internet sau în alt mod informaţii în acest sens, se pedepseşte cu închisoarea şi o amendă.

Părintele sau o altă rudă care primeşte o compensaţie pentru a permite fiicei sale sau unei rude să încheie căsătoria se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă, precum şi cu o mustrare publică. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care dă ori care mijloceşte darea şi primirea unei astfel de răscumpărări.

Acela care în mod deliberat înlocuieşte, ascunde sau părăseşte un copil mic ori ascunde sau înlocuieşte în alt mod starea civilă a altei persoane, se pedepseşte cu închisoarea.

Cel care, abuzând de autoritatea sa părintească, îşi obligă propriul copil minor cu vârsta sub 16 ani să convieţuiască cu altcineva în regim de căsătorie, se pedepseşte cu închisoare sau cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

Persoana care, fără permisiunea corespunzătoare, primeşte la muncă o persoană cu vârsta sub 18 ani, se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă.

Persoana care îmbată cu băuturi alcoolice o persoană cu vârsta mai mică de 18 ani sau iresponsabilă se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Pentru actele preparatorii în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pedeapsa constă în închisoare.

Persoana care primeşte la muncă simultan cinci sau mai mulţi străini aflaţi ilegal pe teritoriul Republicii Bulgaria se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă.

Actele preparatorii pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani ori asocierea în acest scop se pedepsesc.

Persoana care foloseşte forţa sau ameninţările pentru a determina o autoritate, un reprezentant al societăţii civile, un executor judecătoresc privat sau un ajutor de executor judecătoresc privat să săvârşească ori să permită un anumit lucru în legătură cu serviciul sau funcţia sa, se pedepseşte cu închisoare.

Persoana care săvârşeşte voluntar o faptă ce intră în sfera atribuţiilor de serviciu ale unui funcţionar, pe care el nu-l ocupă sau de care este lipsit, se pedepseşte cu închisoarea sau cu probaţiune.

Nu se pedepseşte cel care intră în ţară spre a beneficia de dreptul la azil, potrivit Constituţiei.

Persoana care, după ce a fost condamnat să îndeplinească o obligaţie bănească în temeiul unui act judiciar intrat în vigoare şi timp de un an de la intrarea sa în vigoare, nu-şi îndeplineşte obligaţia faţă de creditor, deşi dispune de fonduri băneşti sau de bunuri pentru aceasta, se pedepseşte cu închisoarea ori cu probaţiune.

Persoana care, prin violenţă, înşelăciune, ameninţare sau în altă modalitate ilegală, îl determină pe altul să influenţeze evoluţia sau rezultatul unui eveniment sportiv, administrat de o organizaţie sportivă, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare şi o amendă.

Medicul care eliberează unei persoane un certificat mincinos privind starea de sănătate a acelei persoane, atunci când nu acţionează ca funcţionar, se pedepseşte cu închisoare sau cu probaţiune.

Persoana care introduce un virus informatic într-un sistem informatic sau într-o reţea de calculatoare se pedepseşte cu amendă.

Persoana care dezvăluie parole ori coduri de acces într-un sistem informatic sau la date informatice, iar de aici rezultă divulgarea unor date sau informaţii cu caracter personal, care constituie secret de stat sau alt secret protejat prin lege, se pedepseşte cu închisoare.

Cel care provoacă o inundaţie punând astfel în pericol viaţa sau proprietatea altuia se pedepseşte cu închisoare.

Cel care conduce un autovehicul cu o concentraţie de alcool în sânge care depăşeşte 1,2 la mie, măsurată în mod corespunzător, se pedepseşte cu închisoare.

Cel care conduce un autovehicul cu o concentraţie de alcool în sânge care depăşeşte 0,5 la mie, măsurată în mod corespunzător, după ce a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă, se pedepseşte cu închisoare şi cu amendă.

Cel care pătrunde ilegal într-un autovehicul al altuia, fără acordul proprietarului, se pedepseşte cu închisoare sau amendă.

Cel care seamănă ori cultivă mac de opiu şi arbust de cocaină sau plante de tipul cânepei, cu încălcarea reglementărilor stabilite prin Legea privind substanţele narcotice şi precursorii lor, se pedepseşte cu închisoare şi amendă.

Codul penal al Republicii Bulgaria 2)

Partea Generală

Capitolul I

Obiectivul şi limitele acţiunii Codului penal

Secţiunea I

Obiectivul Codului penal

Art. 1. (1) (Modificat Monitorul Oficial nr. 1 din 1991) Codul penal are ca obiectiv protejarea persoanelor şi a drepturilor cetăţenilor împotriva actelor infracţionale, precum şi a ordinii de drept stabilite în ţară în integralitatea sa.

(2) În scopul îndeplinirii acestui obiectiv, Codul penal stabileşte faptele periculoase pentru societate care constituie infracţiuni şi ce pedepse li se aplică acestora, stabilind cazurile în care măsurile de reintegrare socială şi reeducare pot fi impuse în locul pedepselor.

Secţiunea II

Limitele de acţiune a Codului penal

Art. 2. (1) Pentru orice infracţiune se aplică legea aflată în vigoare la data comiterii sale.

(2) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti intervin legi diferite, se aplică legea mai favorabilă făptuitorului.

Art. 3 (1) Codul penal se aplică tuturor infracţiunilor săvârşite pe teritoriul Republicii Bulgaria.

(2) Răspunderea străinilor care se bucură de imunitate faţă de jurisdicţia penală a Republicii Bulgaria se soluţionează în conformitate cu normele de drept internaţional pe care aceasta le-a adoptat.

Art. 4 (1) Codul penal se aplică cetăţenilor bulgari şi pentru infracţiunile comise de aceştia în străinătate.

(2) (Modificat de Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Un cetăţean al Republicii Bulgaria nu poate fi predat unui alt stat ori unei alte instanţe internaţionale în scopul urmăririi penale, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut într-un tratat internaţional, ratificat, promulgat şi intrat în vigoare în Republica Bulgaria.

Art. 5. Codul penal se aplică şi cetăţenilor străini care au săvârşit în străinătate infracţiuni cu caracter general ce aduc atingere intereselor Republicii Bulgaria ori ale unui cetăţean bulgar.

Art. 6. (1) Codul penal se aplică şi cetăţenilor străini care au săvârşit în străinătate infracţiuni împotriva păcii şi umanităţii, ce aduc atingere intereselor unui alt stat ori ale unui cetăţean străin.

(2) Codul penal se aplică şi în cazul altor infracţiuni, comise de cetăţeni străini în străinătate, atunci când acest fapt se prevede într-un acord internaţional, la care Republica Bulgaria este parte.

Art. 7. În situaţiile prevăzute la art. 4 şi art. 5, arestul preventiv şi pedeapsa executată în străinătate se deduc din pedeapsă. Atunci când cele două pedepse nu sunt de aceeaşi natură, pedeapsa aplicată în străinătate va fi luată în considerare la stabilirea pedepsei de către instanţă.

Art. 8. (1) (Textul anterior al art. 8 – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27 mai 2011) Hotărârea de condamnare dată de o instanţă străină pentru o infracţiune, căreia i se aplică Codul penal bulgar, va fi luată în considerare în cazurile stabilite printr-un acord internaţional la care Republica Bulgaria este parte.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27 mai 2011) Hotărârea de condamnare penală rămasă definitivă, pronunţată într-un alt stat membru al Uniunii Europene, pentru o faptă care constituie infracţiune potrivit Codului penal bulgar, va fi luată în considerare în toate procesele penale desfăşurate împotriva respectivei persoane în Republica Bulgaria.

Capitolul II

Infracţiunea

Secţiunea I

Dispoziţii generale

Art. 9. (1) Infracţiunea este o faptă ce prezintă pericol social (printr-o acţiune sau o inacţiune), săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de lege ca fiind pasibilă de pedeapsă.

(2) Nu constituie infracţiune fapta care, deşi în mod formal întruneşte caracteristicile infracţiunii prevăzute de lege, nu este periculoasă din punct de vedere social ca urmare a întinderii sale reduse ori prezintă un pericol social vădit nesemnificativ.

Art. 10. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Prezintă pericol social fapta ce ameninţă ori aduce atingere persoanei, drepturilor cetăţenilor, proprietăţii, ordinii de drept stabilite prin Constituţie în Republica Bulgaria sau altor interese protejate prin lege.

Art. 11. (1) Fapta care prezintă pericol social se consideră a fi săvârşită cu vinovăţie, atunci când se comite cu intenţie ori din culpă.

(2) Fapta este săvârşită cu intenţie dacă făptuitorul a fost conştient de pericolul social presupus de aceasta, a prevăzut consecinţele de pericol social ale faptei şi a dorit sau a permis producerea acestor consecinţe.

(3) Fapta este săvârşită din culpă atunci când făptuitorul nu a prevăzut apariţia consecinţelor ce constituie pericol social, dar era obligat şi putea să le prevadă, sau în cazul în care a prevăzut apariţia acestor consecinţe, dar a intenţionat să le împiedice.

(4) Faptele săvârşite din culpă sunt pedepsite numai în cazurile prevăzute de lege.

(5) În cazul în care legea califică fapta drept o infracţiune mai gravă în urma apariţiei unor consecinţe suplimentare de pericol social, dacă pentru apariţia unor asemenea consecinţe nu este cerută intenţia, atunci făptuitorul va răspunde pentru infracţiunea mai gravă, atunci când a acţionat din culpă în privinţa acestora.

Art. 12. (1) Nu constituie pericol social fapta săvârşită printr-o acţiune inevitabilă de apărare – în scopul protejării faţă de un atac ilegal nemijlocit îndreptat asupra intereselor statului sau publice, persoanei ori drepturilor persoanei aflate în legitimă apărare sau ale altcuiva, dacă sunt cauzate atacatorului prejudicii în limitele proporţionale.

(2) Depăşirea limitelor legitimei apărări are loc atunci când apărarea nu corespunde în mod vădit naturii şi periculozităţii atacului.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat, nr. 120 din 1997, nr. 75 din 2006) Nu va exista o depăşire a limitelor legitimei apărări dacă atacul este comis prin pătrundere cu violenţă ori efracţie într-o locuinţă.

(4) (Anterior alin. 3, Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare din anul 1982) Făptuitorul nu va fi pedepsit în cazul comiterii faptei cu depăşirea limitelor legitimei apărări, dacă acest lucru se datorează fricii ori tulburării.

Art. 12a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) Nu constituie pericol social producerea de daune unei persoane care a săvârşit o infracţiune cu prilejul reţinerii sale spre a fi predată autorităţilor şi pentru a preîntâmpina posibilitatea săvârşirii unei alte infracţiuni, dacă nu există alt mod pentru reţinerea acesteia şi dacă la reţinere măsurilor necesare şi legale nu au fost depăşite.

(2) Măsurile necesare pentru reţinerea persoanei care a comis o infracţiune se consideră a fi depăşite atunci când există o neconcordanţă vădită între caracterul şi dimensiunea pericolului social al infracţiunii săvârşite de către persoana reţinută şi circumstanţele reţinerii, precum şi atunci când persoanei i-au fost pricinuite, fără a fi necesar, în mod evident daune excesive. În aceste cazuri, răspunderea penală subzistă numai în cazurile în care pagubele au fost produse cu intenţie.

Art. 12b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 32 din 2010, în vigoare de la data de 28 mai 2010) Nu prezintă pericol social fapta săvârşită de persoana ce a acţionat ca lucrător sub acoperire în limitele atribuţiilor sale stabilite prin lege.

Art. 13. (1) Nu constituie pericol social fapta săvârşită în stare de necesitate extremă – pentru a ocrotirea unor interese de stat sau publice, precum şi a bunurilor patrimoniale personale ori ale altei persoane, de la un pericol iminent pe care făptuitorul nu l-ar fi putut evita în alt mod, dacă urmările faptei sunt mai puţin importante decât cele prevenite.

(2) Nu constituie stare de necesitate atunci când însăşi evitarea pericolului constituie infracţiune.

Art. 13a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din anul 1982) (1) Nu prezintă pericol social fapta săvârşită cu un risc economic justificat – pentru obţinerea unui rezultat social favorabil ori pentru a evita daune semnificative, dacă nu contravine unei interdicţii explicite, stabilite printr-un act normativ, corespunde celor mai recente realizări ştiinţifice şi tehnice, precum şi experienţei, nu pune în pericol viaţa şi sănătatea celorlalţi, iar făptuitorul a făcut tot ce a depins de el pentru a preveni efectele dăunătoare survenite.

(2) Pentru a stabili dacă riscul este justificat, se va lua în considerare raportul dintre rezultatul pozitiv preconizat şi posibilele consecinţe negative, precum şi posibilitatea apariţiei acestora.

Art. 14. (1) Necunoaşterea circumstanţelor de fapt, care aparţin elementelor constitutive ale infracţiunii, exclude intenţia în ceea ce priveşte această infracţiune.

(2) Această dispoziţie se aplică şi faptelor săvârşite din culpă, atunci când însăşi necunoaşterea circumstanţelor de fapt nu se datorează culpei.

Art. 15. Fapta nu este săvârşită cu vinovăţie dacă făptuitorul nu a avut obligaţia sau nu a putut să prevadă apariţia consecinţelor ce prezintă pericol social (acţiune accidentală).

Art. 16. Fapta nu este săvârşită cu vinovăţie, dacă a constat în îndeplinirea unui ordin nelegal impus pe linie de serviciu, în forma prevăzută de lege, dacă ordinul nu impune, în mod evident, săvârşirea unei infracţiuni de către făptuitor.

Art. 16a. (1) (Nou – Monitorul Oficial nr. 84 din 2013, text anterior al art. 16a – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Fapta unei persoane victimă a traficului de persoane nu este săvârşită cu vinovăţie, atunci când aceasta a fost constrânsă să o comită în legătură directă cu această calitate a sa.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Fapta unei persoane este săvârşită fără vinovăţie, atunci când aceasta a fost comisă de către un minor, victimă a uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 155, 156, 158a şi art. 188, alin. 2 sau de către un minor care a fost folosit pentru crearea unui material pornografic, atunci când acesta a fost constrâns să o săvârşească în legătură directă cu această calitate a sa.

Secţiunea II

Actele preparatorii şi tentativa

Art. 17. (1) Actele preparatorii reprezintă pregătirea mijloacelor, găsirea complicilor şi, în general, crearea condiţiilor de săvârşire a unei infracţiuni premeditate, înainte să fi început efectiv realizarea acesteia.

(2) Actele preparatorii sunt pedepsite doar în cazurile prevăzute de lege.

(3) Făptuitorul nu este pedepsit, atunci când din proprie iniţiativă a renunţat să comită infracţiunea.

Art. 18. (1) Tentativa reprezintă începerea executării unei infracţiuni intenţionate, în care actul de executare nu a fost încheiat ori, chiar dacă a fost încheiat, nu s-au produs consecinţele periculoase social prevăzute de lege şi urmărite de făptuitor ale acestei infracţiuni.

(2) În cazul tentativei, făptuitorul se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea executată, ţinându-se seama de gradul de realizare a rezoluţiei infracţionale şi de motivele pentru care infracţiunea a rămas nefinalizată.

(3) În cazul tentativei, făptuitorul nu va fi pedepsit, dacă din proprie iniţiativă:

a) a refuzat să finalizeze executarea infracţiunii ori

b) a împiedicat apariţia consecinţelor penale.

Art. 19. În cazurile prevăzute la art. 17, alin. 3 şi 18, alin. 3, dacă fapta prin care s-au realizat actele preparatorii sau tentativa întrunesc elementele constitutive ale altei infracţiuni, făptuitorul va răspunde pentru acea infracţiune.

Secţiunea III

Coparticipare

Art. 20. (1) Coparticipanţii la săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni sunt autorii, instigatorii şi complicii.

(2) Autorul este cel care participă la executarea efectivă a infracţiunii.

(3) Instigatorul este cel care, cu intenţie, l-a determinat pe altul să comită infracţiunea.

(4) Complicele este cel care a înlesnit, cu intenţie, comiterea infracţiunii prin sfaturi, explicaţii, promisiunea de a acorda ajutor după comiterea faptei, înlăturarea obstacolelor, strângerea de mijloace sau în altă modalitate.

Art. 21. (1) Toţi coparticipanţii vor fi pedepsiţi cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, ţinându-se seama de caracterul şi gradul de participare al acestora.

(2) Instigatorul şi complicele răspund doar pentru actele de instigare ori pentru ajutorul acordat făptuitorului săvârşite cu intenţie.

(3) În cazul în care din cauza unei anumite calităţi sau raport personal al făptuitorului, legea califică fapta săvârşită drept infracţiune, pentru această infracţiune vor răspunde şi instigatorul şi complicele, pentru care respectivele circumstanţe nu există.

(4) Circumstanţele speciale în temeiul cărora legea exclude, diminuează sau majorează pedeapsa pentru unul dintre coparticipanţi, nu vor fi luate în considerare în cazul celorlalţi coparticipanţi, pentru care aceste circumstanţe nu există.

Art. 22. (1) Instigatorul şi complicele nu vor fi pedepsiţi dacă, din proprie iniţiativă, renunţă la continuarea participării şi împiedică săvârşirea faptei ori evită producerea consecinţelor infracţionale.

(2) În aceste cazuri se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 19.

Secţiunea IV

Concursul de infracţiuni

Art. 23. (1) În cazul în care printr-o singură faptă au fost săvârşite mai multe infracţiuni sau dacă o persoană a săvârşit mai multe infracţiuni distincte, înaintea rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare cu privire la oricare dintre acestea, instanţa, după ce va stabili separat câte o pedeapsă pentru fiecare dintre infracţiuni, o va dispune pe cea mai grea dintre acestea.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, Modificat Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005). Pedepsele de mustrare publică şi de interzicere a unor drepturi dispuse conform art. 37, alin. 1, art. 6, 7 şi 9, se adaugă celei mai grele pedepse stabilite. Dacă s-a dispus interzicerea aceloraşi drepturi, atunci se dispune dintre acestea pedeapsa cu cel mai îndelungat termen de aplicare.

(3) În cazul în care pedepsele sunt de tipuri diferite, iar una dintre acestea este amenda sau confiscarea, atunci instanţa o poate adăuga în tot ori în parte la pedeapsa cea mai grea.

Art. 24. În cazul în care sancţiunile aplicate sunt de acelaşi tip, instanţa poate majora pedeapsa cea mai grea cu cel mult jumătate, însă pedeapsa astfel majorată nu poate depăşi totalul pedepselor individuale şi nici cuantumul maxim prevăzut pentru tipul respectiv de pedeapsă.

Art. 25. (1) Dispoziţiile art. 23 şi 24 se aplică şi atunci când persoana este condamnată prin hotărâri de condamnare diferite.

(2) În astfel de cazuri, dacă pedeapsa prevăzută de una dintre condamnări a fost executată integral sau parţial, ea va fi dedusă, dacă aceasta este de tipul pedepsei generale stabilite.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004) Pedeapsa probaţiunii executată se va deduce în integralitatea sa din durata pedepsei cu închisoarea şi invers, astfel că două zile de pedeapsă cu probaţiune se vor considera o zi de pedeapsă cu închisoare.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) În cazul în care, în urma uneia sau mai multor hotărâri de condamnare, persoana a fost scutită de executarea sentinţei impuse în modul descris la art. 64, alin. 1 sau art. 66, chestiunea executării pedepsei generale se soluţionează la momentul stabilirii acesteia.

Art. 26. (Modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002). (1) Prevederile art. 23-25 nu se aplică în cazul unei infracţiuni în formă continuată – atunci când două sau mai multe fapte ce întrunesc separat una sau mai multe componente ale uneia şi aceleiaşi infracţiuni sunt săvârşite la intervale diferite de timp, în aceleaşi împrejurări şi cu aceeaşi formă de vinovăţie, în care faptele ulterioare întrunesc, atât din perspectivă obiectivă, cât şi din cea subiectivă, conţinutul faptei precedente.

(2) În cazul unei infracţiuni în formă continuată, făptuitorul va fi pedepsit conform faptelor ce compun infracţiunea, luate în ansamblul lor, precum şi cu rezultatul infracţional general produs de acestea.

(3) În cazul în care faptele distincte compun elemente diferite, infracţiunea în formă continuată va fi pedepsită în raport de cea mai gravă dintre acestea, ţinându-se seama de importanţa faptelor săvârşite în formă calificată, precum şi circumstanţele formei calificate în sine în raport de activitatea infracţională în integralitatea sa.

(4) În cazul în care forma calificată nu influenţează în mod semnificativ gravitatea activităţii infracţionale în integralitatea sa, atunci cea din urmă va fi urmărită conform elementelor constitutive celor mai uşoare, iar la stabilirea pedepsei se va ţine seama de forma calificată.

(5) Atunci când unele dintre fapte au fost executate, iar altele constituie tentativă, iar faptele executate nu influenţează semnificativ caracterul activităţii infracţionale în integralitatea sa, atunci făptuitorul va fi pedepsit pentru tentativă.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul unei infracţiuni comise împotriva unor persoane diferite, nici al unor infracţiuni comise după sesizarea instanţei prin rechizitoriu cu privire la aceste fapte, precum şi nici al infracţiunilor săvârşite înainte de sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dar care nu au fost incluse în acesta.

Art. 27. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Atunci când o persoană a săvârşit o infracţiune, după ce a fost condamnată cu o pedeapsă privativă de libertate, dar mai înainte ca această pedeapsă să fi fost executată, instanţa va adăuga la restul de pedeapsă rămas neexecutat, în tot sau în parte, pedeapsă stabilită prin cea de-a doua sentinţă, dacă aceasta este tot o pedeapsă privativă de libertate. Pedeapsa rezultantă stabilită nu poate fi mai mică decât pedeapsa aplicată prin cea de-a doua sentinţă.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Pedeapsa conform celei de-a doua sentinţe se va adăuga integral, dacă se referă la închisoarea mai mare de cinci ani sau dacă a fost aplicată pentru o infracţiune repetată sau care reprezintă o recidivă periculoasă.

(3) În cazul în care persoana a săvârşit o infracţiune după executarea pedepsei aplicate printr-o sentinţă anterioară, atunci pedeapsa aplicată pentru această infracţiune va fi executată integral.

Art. 28. (1) Pedeapsa prevăzută în partea specială a prezentului Cod pentru o infracţiune repetată se aplică dacă făptuitorul a săvârşit o infracţiune, după ce a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru o altă asemenea infracţiune.

(2) Prevederea de faţă se aplică şi atunci când se referă la infracţiunile de acelaşi tip împotriva proprietăţii publice şi private.

Art. 29. (1) Pedepsele prevăzute în partea specială a prezentului Cod pentru infracţiuni ce constituie recidivă periculoasă se aplică atunci când făptuitorul:

a) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) comite infracţiunea după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin un an pentru săvârşirea, cu intenţie, a unei infracţiuni grave, a cărei executare nu este amânată în temeiul art. 66;

b) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) comite infracţiunea după ce a fost condamnat de două sau mai multe ori la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârşirea, cu intenţie, a unor infracţiuni cu caracter general, dacă la cel puţin una dintre ele executarea pedepsei nu este amânată în temeiul art. 66;

c) (abrogat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982)

(2) În aplicarea dispoziţiilor alineatului precedent nu se va ţine seama de infracţiunile comise de făptuitor ca minor.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Dacă pentru o infracţiune dată se prevăd concomitent elemente constitutive atât privind săvârşirea repetată, cât şi recidiva periculoasă, iar fapta întruneşte caracteristicile pentru ambele aspecte, se aplică dispoziţiile privind recidiva periculoasă.

Art. 30. (1) Normele prevăzute la art. 28 şi 29 nu se aplică dacă au trecut cinci ani de la executarea pedepsei dispuse prin hotărârile de condamnare anterioare. Reabilitarea înlăuntrul acestui termen nu exclude aplicarea acestora.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) În cazul condamnării condiţionate şi în cazul eliberării condiţionate înainte de termen, termenul prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data expirării perioadei de încercare.

Capitolul III

Persoane responsabile penal

Art. 31. (1) Este responsabilă penal persoana de vârstă majoră – care a împlinit vârsta de 18 ani care, cu discernământ, a săvârşit o infracţiune.

(2) Minorul – cu vârsta de 14 ani împliniţi, dar care nu a împlinit vârsta de 18 ani – răspunde penal dacă ar fi putut înţelege natura şi semnificaţia faptei sale şi ar fi putut să-şi controleze propriile acţiuni.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996)

Minorii, cărora nu le pot fi imputate faptele lor, vor fi plasaţi prin hotărâre judecătorească într-o şcoală - internat de corecţie ori într-o altă unitate adecvată, în cazul când circumstanţele cazului o impun.

(4) În ceea ce priveşte răspunderea penală a minorilor, se aplică normele speciale prevăzute în prezentul Cod.

Art. 32. (1) Persoana minoră cu vârsta sub 14 ani nu este responsabilă penal.

(2) Minorilor care au comis acte prezentând pericol social li se pot aplica măsuri educative corespunzătoare.

Art. 33. (1) Nu este responsabilă penal persoana care acţionează într-o stare de lipsă de discernământ (iresponsabilitate) – atunci când din cauza subdezvoltării mintale sau a tulburării de conştiinţă de lungă sau de scurtă durată nu a putut înţelege natura sau semnificaţia faptelor comise ori n-a putut să-şi controleze propriile acţiuni.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Nu se aplică nicio pedeapsă unei persoane care a săvârşit o infracţiune, dacă până la pronunţarea sentinţei suferă o tulburare de conştiinţă, în urma căreia nu poate înţelege natura sau semnificaţia acţiunilor sale sau să le gestioneze. În cazul în care se vindecă, această persoană este pasibilă de pedeapsă.

Art. 34. Persoanelor indicate în articolul precedent, în cazurile prevăzute de prezentul Cod, le pot fi aplicate măsuri medicale corespunzătoare obligatorii.

Capitolul IV

Pedeapsa

Secţiunea I

Dispoziţii generale

Art. 35 (1) Răspunderea penală este personală.

(2) Se poate aplica o pedeapsă numai persoanei care a săvârşit o infracţiune prevăzută de lege.

(3) Pedeapsa corespunde infracţiunii.

(4) Pedepsele pentru infracţiuni se aplică numai de către instanţele judecătoreşti.

Art. 36. (1) Pedepsele se aplică pentru: 1. Îndreptarea şi reeducarea condamnatului în vederea respectării legilor şi a bunelor moravuri; 2. Exercitarea unei influenţe de avertizare a acestuia şi înlăturarea posibilităţii sale de a săvârşi alte infracţiuni şi 3. Producerea unui efect educativ şi de descurajare asupra celorlalţi membri ai societăţii.

(2) Pedeapsa nu poate avea drept scop producerea unei suferinţe fizice sau încălcarea demnităţii umane.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) În Republica Bulgaria nu există pedeapsa cu moartea.

Art. 37. (1) Pedepsele sunt:

1. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) detenţiunea pe viaţă;

1a. (anterior punctul 1. – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) închisoarea (privarea de libertate);

2. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004) probaţiunea;

2a. (anterior punctul 2 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 01.01.2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004, abrogat, Monitorul Oficial nr. 102 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005);

3. confiscarea patrimoniului existent;

4. amenda;

5. (abrogat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 01.01.2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004);

6. interzicerea dreptului de a ocupa o anumită funcţie în stat ori publică;

7. interzicerea dreptului de a exercita o anumită profesie ori activitate;

8. (abrogat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 01.01.2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004);

9. interzicerea dreptului conferit prin ordine, medalii, titluri onorifice şi distincţii;

10. retragerea gradului militar;

11. mustrarea publică.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Pentru infracţiunile cele mai grave care ameninţă bazele Republicii (statului), precum şi pentru alte infracţiuni premeditate deosebit de periculoase, ca măsură temporară şi excepţională va fi aplicată pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea comutării.

Secţiunea II

Tipurile de pedeapsă

Art. 38. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998)

(1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea comutării, prevăzută în partea specială pentru un anumit tip de infracţiune, se aplică numai dacă infracţiunea concretă este extrem de gravă, iar scopurile prevăzute la art. 36 nu pot fi realizate printr-o pedeapsă mai mică.

(2) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea comutării, nu se poate aplica unei persoane care, la momentul săvârşirii infracţiunii, nu împlinise vârsta de douăzeci de ani, iar în privinţa militarilor, precum şi pe timp de război – optsprezece ani. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără posibilitatea comutării, nu poate fi aplicată unei femei care era gravidă la momentul săvârşirii infracţiunii sau al pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare.

Art. 38a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995)

(1) Detenţiunea pe viaţă reprezintă izolarea forţată a persoanei condamnate pentru tot restul vieţii sale, în locurile unde se execută pedeapsa cu închisoarea.

(2) Detenţiunea pe viaţă se aplică atunci când infracţiunea săvârşită este de o gravitate excepţională.

(3) Detenţiunea pe viaţă poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe o perioadă de treizeci de ani, dacă persoana condamnată a executat cel puţin douăzeci de ani.

(4) În timpul executării pedepsei detenţiunii pe viaţă nu se deduc zilele lucrate.

(5) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă executată este considerată pedeapsă cu închisoarea.

Art. 39. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Pedeapsă închisorii (privarea de libertate) poate fi de la trei luni la douăzeci de ani.

(2) (Alin. 2 abrogat, anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, completat, Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat, Monitorul Oficial nr. 153 din 1998)

Prin excepţie, pedeapsa închisorii poate dura până la treizeci de ani prin comutarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, în cazul concursului de infracţiuni, prevăzut de art. 24 şi 27 alin. 1, precum şi pentru unele infracţiuni intenţionate deosebit de grave, în cazurile indicate în mod expres în partea specială a prezentului Cod.

Art. 40. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pedeapsa închisorii se execută în penitenciare şi centre de reeducare, precum şi în căminele penitenciare aferente acestora.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat, nr. 92 din 2002).

(3) O atenţie deosebită va fi acordată tinerilor majori.

(4) (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoanelor condamnate, care prezintă psihopatie severă ori care suferă de o tulburare a conştiinţei, dar care nu exclude existenţa discernământului, precum şi persoanelor condamnate dependente de substanţe narcotice, le vor fi acordate îngrijirile medicale corespunzătoare.

Art. 41. (1) Executarea pedepsei privative de libertate este însoţită de o muncă adecvată, retribuită corespunzător, utilă din punct de vedere social, în scopul reeducării persoanelor condamnate, precum al formării şi perfecţionării calificării lor profesionale.

(2) Odată cu acestea vor fi aplicate şi alte măsuri de reeducare şi învăţare.

(3) Munca prestată va fi dedusă prin reducerea termenului de pedeapsă, astfel două zile lucrate fiind considerate trei zile de detenţie.

(4) (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Atunci când pe parcursul executării pedepsei închisorii persoana condamnată se abate sistematic de la munca în folosul comunităţii, săvârşeşte o infracţiune intenţionată sau încălcări grave ale ordinii stabilite şi astfel dovedeşte că nu se îndreaptă, atunci instanţa poate anula în tot sau în parte deducerea zilelor lucrătoare din ultimii doi ani dinaintea săvârşirii ultimei abateri.

(5) (Abrogat, fostul alin. 6 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Ordinea şi modul de executare a pedepsei închisorii, inclusiv îngrijirile speciale prevăzute de art. 40, alin. 3, remunerarea muncii condamnaţilor, precum şi plasarea lor la locul de muncă după eliberarea lor, se reglementează prin lege.

(6) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1974, anterior alineatul 7, nr. 89 din 1986, modificat nr. 27 din 2009, în vigoare de la 01.06.2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 13 din 2017, în vigoare de la 07.02.2017) Regimul iniţial de executare a pedepsei închisorii se stabileşte de către instanţă conform prevederilor prezentului Cod şi ale legii speciale.

Art. 42. (1) În timp de război, instanţa militară poate amâna executarea pedepsei închisorii până la sfârşitul acţiunilor militare, prin trimiterea persoanei condamnate în corpul de armată activ. Amânarea executării pedepsei poate fi anulată în cazul în care condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune.

(2) La propunerea superiorului acestuia, instanţa poate să-l scutească pe condamnatul trimis în corpul de armată activ, în tot sau în parte, în conformitate cu alin. 1, de obligaţia executării pedepsei dacă acesta se dovedeşte a fi un bun apărător al patriei.

(3) Instanţa poate, chiar şi fără propunerea superiorului, să-l scutească pe condamnat, în tot ori în parte, de executarea pedepsei aplicate pe cel eliberat din armata activă în caz de invaliditate.

Art. 42a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare la 01.01.2005) Probaţiunea reprezintă un ansamblu de măsuri de control şi influenţare neprivative de libertate, care se aplică împreună sau separat.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Măsurile de probaţiune sunt:

1. înregistrarea obligatorie la domiciliul actual;

2. întâlniri periodice obligatorii cu funcţionarul serviciului de probaţiune;

3. limitarea libertăţii de mişcare;

4. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) includerea în cursuri de calificare profesională, programe de reintegrare socială;

5. muncă de reeducare;

6. muncă neremunerată în folosul comunităţii.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

Măsurile de probaţiune au următoarele durate:

1. de la şase luni la trei ani – pentru măsurile de la alin. 2, pct. 1–4;

2. de la trei luni la doi ani – pentru munca de reeducare;

3. de la 100 la 320 de ore anual pe o perioadă nu mai mare de trei ani consecutiv – pentru munca neremunerată în folosul comunităţii.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Măsurile prevăzute la alin. 2, pct. 1 şi 2, se vor aplica în mod obligatoriu tuturor celor condamnaţi la pedeapsa cu probaţiune, iar măsurile prevăzute la alin. 2, pct. 5 şi 6, nu se aplică minorilor care nu au împlinit vârsta de 16 ani.

(5) Probaţiunea se execută potrivit modului stabilit prin lege.

Art. 42b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

(1) (completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare de la 01.06.2009) Măsura de probaţiune a înregistrării obligatorii la domiciliul actual constă în prezentarea şi semnarea de către cel condamnat în faţa funcţionarului de probaţiune sau a unui funcţionar desemnat de acesta, în conformitate cu periodicitatea stabilită de către instanţă, dar nu mai puţin de două ori pe săptămână.

(2) Măsura de probaţiune constând în întâlniri periodice obligatorii cu un funcţionar de probaţiune se desfăşoară la serviciul de probaţiune pe teritoriul căruia se află domiciliul actual al persoanei condamnate. Prin excepţie, acestea se pot desfăşura într-un alt loc adecvat, stabilit de funcţionarul de probaţiune, dacă acest lucru se impune din motive temeinice. Şedinţele sunt fie planificate, fie extraordinare, la cererea funcţionarului de probaţiune sau a condamnatului.

(3) Măsura de probaţiune a limitării liberei circulaţii constă în una sau mai multe din următoarele restricţii:

1. de a nu vizita locuri, zone şi unităţi precis definite în sentinţă;

2. de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă mai mare de 24 de ore, fără permisiunea funcţionarului de probaţiune sau a procurorului;

3. de a nu părăsi într-o anumită perioadă a zilei locuinţa.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Măsura de probaţiune a includerii în cursuri de formare profesională, programe de integrare socială vizând integrarea forţei de muncă sau formarea de deprinderi şi abilităţi sociale pentru o conduită legală a persoanei condamnate.

(5) Măsura de probaţiune a muncii neremunerate reprezintă prestarea de muncă în folosul comunităţii, fără limitarea libertăţii condamnatului.

Art. 43. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat şi completat, nr. 28 din 1982, modificat, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, nr. 92 din 2002, nr. 26 din 2004, nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

(1) Măsura de probaţiune a muncii de reeducare va fi îndeplinită la locul de muncă al condamnatului şi include reţineri din salariul acestuia de 10 până la 25%, în beneficiul statului. Durata în care această măsură se execută, nu va fi considerată vechime în muncă.

(2) În cazul în care persoana condamnată rămâne fără loc de muncă, instanţa va înlocui restul perioadei de muncă de reeducare cu măsura muncii neremunerate în folosul comunităţii, astfel că pentru o zi din perioada rămasă se deduce o oră de muncă neremunerată. În acest caz, durata muncii neremunerate poate fi şi sub nivelul minim prevăzut la art. 42a, alin. 3, pct. 3.

(3) Prevederile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana condamnată părăseşte locul de muncă unde execută pedeapsa, iar în termen de o lună îi comunică funcţionarului de probaţiune noul său loc de muncă.

(4) Perioada de timp în care nu s-au făcut reţinerile prevăzute la alin. 1, nu va fi dedusă din perioada de executare a muncii de reeducare în cadrul măsurii de probaţiune.

Art. 43a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

În cazul în care persoana condamnată nu execută măsura de probaţiune fără motive întemeiate, instanţa, la propunerea consiliului de probaţiune competent, poate:

1. să impună o altă măsură de probaţiune;

2. (completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 01.06.2009) să înlocuiască în tot sau în parte suspendarea pedepsei cu pedeapsa închisorii, astfel încât două zile de probaţiune se înlocuiesc cu o zi de închisoare; într-un asemenea caz, durata executării pedepsei cu închisoarea poate să coboare şi sub minimul prevăzut la art. 39, alin. 1.

Art. 44. (1) Confiscarea reprezintă înstrăinarea forţată, neremunerată, în beneficiul statului, a patrimoniului aparţinând vinovatului sau a unei părţi a acestuia, a anumitor proprietăţi ale vinovatului ori a unor părţi ale acestora.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997).

Art. 45. (1) Confiscarea nu va fi dispusă dacă persoana vinovată nu deţine un patrimoniu care poate face obiectul acestei sancţiuni.

(2) Nu sunt supuse confiscării obiectele necesare condamnatului şi familiei acestuia pentru uzul personal şi casnic, obiectele necesare exercitării profesiei sale, indicate într-o listă adoptată de Consiliul de Miniştri, precum şi mijloacele de subzistenţă a familiei sale pentru un an.

Art. 46. La confiscare, statul va fi ţinut responsabil până la valoarea bunurilor confiscate în scopul recuperării prejudiciului produs prin infracţiune, iar ulterior şi pentru obligaţiile persoanei condamnate, intervenite până la declanşarea urmăririi penale, dacă restul patrimoniului disponibil al acestuia nu este suficient pentru acoperirea prejudiciului şi plata obligaţiilor.

Art. 47. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Amenzile trebuie să fie corespunzătoare situaţiei patrimoniale, veniturilor şi responsabilităţilor familiale ale făptuitorului, iar la stabilirea cuantumului acesteia se vor aplica dispoziţiile capitolului al cincilea. Amenda nu poate fi mai mică de 100 de leve.

(2) Amenda se va percepe din patrimoniul rămas după decesul condamnatului, dacă sentinţa rămăsese definitivă înainte de moartea acestuia.

(3) Obiectele care nu sunt supuse confiscării nu pot fi vândute în cadrul executării silite a amenzii.

Art. 48. (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat, nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004).

Art. 49. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu probaţiune – modificat, nr. 26 din 2004, intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2004) Pedepsele privind interzicerea unor drepturi, conform prevederilor art. 37, alin. 1, pct. (6) şi (7), atunci când sunt aplicate de sine stătător sau împreună cu o altă pedeapsă, fără legătură cu pedeapsa privativă de libertate, se dispun pentru o perioadă fixă de până la trei ani, în limitele stabilite de partea specială a prezentului Cod.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 54 din 1978) În cazul în care interzicerea unui astfel de drept se dispune împreună cu pedeapsa cu închisoarea, termenul acesteia poate depăşi cu cel mult trei ani termenul maxim al celei din urmă, cu excepţia cazului în care a fost prevăzut în mod diferit în Partea specială a prezentului Cod.

(3) Termenul începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei, însă persoana condamnată nu se poate bucura de drepturile de care a fost lipsită înainte de executarea pedepsei privative de libertate.

(4) Perioada de interzicere a drepturilor se reduce pentru atât timp cu cât este redusă durata privării de libertate, ca urmare a graţierii, muncii prestate sau a deducerii duratei detenţiei provizorii.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoanei condamnate la pedeapsa închisorii pe viaţă, fără comutare, îi vor fi interzise definitiv drepturile indicate în sentinţă.

Art. 50. (1) Pedepsele privind interzicerea dreptului de a ocupa o anumită funcţie în stat sau publică, precum şi interzicerea dreptului de a exercita o anumită profesie sau activitate vor fi aplicate în cazurile prevăzute de lege, dacă ocuparea unei anumite funcţii ori exercitarea unei anumite profesii ori activităţi este incompatibilă cu caracterul infracţiunii săvârşite.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat, nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005 – modificat, nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004).

(3) (Anterior alineatul 2 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Pedepsele privind interzicerea dreptului de a primi ordine, medalii, titluri onorifice şi distincţii, precum şi retragerea gradului militar pot fi aplicate numai în cazul condamnării pentru infracţiuni grave.

Art. 51. La expirarea perioadei, persoana condamnată îşi va putea exercita din nou drepturile de care a fost lipsită prin sentinţă. Aceasta nu se aplică drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, punctele 9 şi 10, care pot fi redobândite doar în conformitate cu procedura stabilită în aceasta.

Art. 52. Pedeapsa mustrării publice constă în mustrarea publică a vinovatului, făcută publică în cadrul respectivului colectiv prin intermediul presei sau într-un alt mod corespunzător, conform dispozitivului sentinţei.

Art. 53. (1) (Anterior textul art. 53 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Pe lângă atragerea răspunderii penale, vor fi confiscate în beneficiul statului:

a) bunurile aparţinând persoanei vinovate şi care au fost destinate ori utilizate pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate;

b) bunurile aparţinând vinovatului şi care au făcut obiectul unei infracţiuni intenţionate – în cazurile prevăzute în mod expres în partea specială a prezentului Cod.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Se vor confisca în beneficiul statului şi:

a) bunurile care fac obiectul ori sunt mijloacele infracţiunii a căror deţinere este interzisă, şi

b) produsul infracţional, dacă nu este supus returnării sau recuperării. În cazul în care produsul infracţional este inexistent ori a fost înstrăinat, va fi percepută contravaloarea sa.

Capitolul V

Stabilirea pedepsei

Art. 54. (1) Instanţa stabileşte pedeapsa, în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, în conformitate cu prevederile părţii generale a prezentului Cod, ţinând seama de:

gradul de pericol social reprezentat de faptă şi de făptuitor,

motivaţia comiterii faptei, respectiv alte circumstanţe atenuante şi agravante.

(2) Circumstanţele atenuante determină aplicarea unei pedepse mai reduse, iar cele agravante, o pedeapsă mai mare.

Art. 55. (1) În cazul unor circumstanţe atenuante excepţionale sau multiple, dacă pedeapsa cea mai uşoară prevăzută de lege se dovedeşte a fi disproporţionat de severă, atunci instanţa:

1. aplică o pedeapsă sub limita inferioară;

2. înlocuieşte:

a) (modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Detenţiunea pe viaţă – cu pedeapsa cu închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

b) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, modificat şi completat, nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, în ceea ce priveşte pedeapsa cu probaţiune – modificat, nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004, în vigoare la 1 ianuarie 2005), pedeapsa cu închisoarea, atunci când nu este prevăzută un minim special – cu probaţiune, iar pentru minori – cu probaţiune sau mustrare publică;

c) (modificat Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, nr. 92 din 2002, în vigoare de la 01.01.2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 01.01.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) măsura probaţiunii – cu amendă de la o sută la cinci sute de leve.

(2) În cazurile prevăzute la pct. 1 din alineatul precedent, atunci când pedeapsa dispusă este amenda, instanţa poate decide să coboare sub minimul special cu cel mult o jumătate din aceasta.

(3) În acest caz, instanţa poate să nu dispună o pedeapsă mai uşoară prevăzută de lege alături de pedeapsa cu închisoarea.

(4) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982).

Art. 56. Nu constituie circumstanţe atenuante şi agravante cele avute în vedere de lege la definirea infracţiunii.

Art. 57. (1) Atunci când în Partea specială a prezentului Cod a fost prevăzută posibilitatea aplicării pentru infracţiunea comisă a uneia dintre două sau mai multe pedepse, instanţa va determina tipul şi cuantumul pedepsei celei mai potrivite, ghidându-se după normele din articolele precedente.

(2) Dacă în partea specială a prezentului Cod a fost prevăzută posibilitatea aplicării simultane a uneia sau mai multor sancţiuni pentru o anumită infracţiune, instanţa va determina, în conformitate cu normele articolelor precedente, cuantumul fiecăreia, astfel încât acestea, în ansamblul lor, să corespundă obiectivelor stabilite de art. 36.

Art. 58. Instanţa poate aplica prevederile art. 55 şi în următoarele cazuri:

a) tentativă – ca urmare a nefinalizării infracţiunii, luând în considerare circumstanţele prevăzute la art. 18, alin. 2;

b) complicitate – dacă gradul de implicare în infracţiune al făptuitorului este redus.

Art. 58a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din anul 2009, modificat, nr. 26 din 2010) (1) în cazul unei sentinţe de condamnare dispuse în cazurile prevăzute la art. 373, alin. 2 din Codul de procedură penală, instanţa va stabili pedeapsa cu închisoarea, ghidându-se după dispoziţiile din Partea Specială a prezentului Cod şi va diminua pedeapsa dispusă în acest mod cu o treime.

(2) În cazurile prevăzute la art. 57, alin. 1, atunci când instanţa va stabili ca fiind cea mai adecvată ca tip pedeapsa închisorii pe viaţă fără posibilitatea comutării, nu o va dispune, iar pedeapsa cu închisoarea pe viaţă va fi înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea de la douăzeci la treizeci de ani.

(3) Instanţa stabileşte cuantumul pedepsei cu închisoarea în limitele minimului special şi maximului special prevăzute pentru pedeapsa cu închisoarea, stabilită în condiţiile alin. 2 şi a pedepsei cu închisoarea prevăzute în partea specială a prezentului cod.

(4) În cazurile în care sunt prezente simultan condiţiile prevăzute la alin. 1-3 şi condiţiile de la art. 55, atunci instanţa va aplica doar art. 55, în cazul în care acesta îi este mai favorabil făptuitorului.

(5) Normele prevăzute la alin. 1-4 nu se aplică pedepselor prevăzute în Partea Specială a prezentului Cod la art. 37, alin. 1, pct. 2-11.

Art. 59. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu suspendare – modificat, nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Perioada în care condamnatul a fost reţinut sau împotriva sa a fost luată măsura preventivă a arestului la domiciliu va fi dedusă din termenul de executare a pedepsei privative de libertate sau a pedepsei cu suspendare şi termen de încercare (probaţiune), după cum urmează:

  1. 1.o zi de reţinere va fi considerată o zi pedeapsă privativă de libertate ori trei zile de probaţiune;
  2. 2.două zile de arest la domiciliu vor fi considerate o zi de pedeapsă privativă de libertate sau două zile de probaţiune.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Reţinere în sensul alin. 1, cu excepţia măsurii preventive a arestului preventiv, este considerată orice reţinere în temeiul Codului de procedură penală, Legii de funcţionare a Ministerului Afacerilor Interne ori a altei legi, în legătură cu infracţiunea pentru care persoana a fost condamnată ori reţinută în executarea pedepsei.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior alin. 2, nr. 27 din anul 2009) Dispoziţia alineatului precedent se aplică şi atunci când condamnatul a fost reţinut în urma învinuirii pentru o altă infracţiune, în privinţa căreia procesul penal a fost clasat ori finalizat printr-o sentinţă de achitare, dacă în ceea ce priveşte fapta respectivă ar putea fi aplicată dispoziţia prevăzută la art. 23 alin. 1.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din anul 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, completat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) În cazul executării pedepsei interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 37 alin. 1, pct. 6 şi 7, se va deduce perioada în care, pentru aceeaşi infracţiune, condamnatul a fost privat pe cale administrativă sau în temeiul art. 69a din Codul de procedură penală de posibilitatea exercitării acestor drepturi.

Capitolul VI

Norme speciale privind minorii

Art. 60. Minorilor li se aplică pedepse înainte de toate în scopul reeducării şi pregătirii acestora pentru a munci în folosul comunităţii.

Art. 61. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, nr. 75 din 2006) În ceea ce priveşte pe un minor care a săvârşit o infracţiune, ce nu reprezintă un pericol social însemnat, ca urmare a ispitirii sale ori a lipsei sale de judecată, procurorul poate decide să nu iniţieze sau să înceteze urmărirea penală începută, iar instanţa poate decide ca acesta să nu fie judecat sau condamnat, dacă împotriva acestuia este posibilă aplicarea eficientă a măsurilor de reeducare prevăzute de Legea privind manifestările antisociale ale minorilor de până la şi peste 16 ani.

(2) În aceste cazuri, instanţa poate impune din oficiu o măsură de reeducare, informând despre acesta Comisia locală de combatere a delincvenţei juvenile sau trimiţându-i dosarul pentru dispunerea unei astfel de măsuri.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Atunci când procurorul hotărăşte să nu iniţieze urmărirea penală sau să înceteze urmărirea penală, acesta va trimite Comisiei dosarul privind dispunerea unei măsuri educative.

Art. 62. Minorilor le pot fi dispuse doar următoarele pedepse:

1. pedeapsa închisorii;

1a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la – 1 ianuarie 2005 – modificat nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) probaţiune;

2. mustrare publică;

(3) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Interzicerea dreptului de a exercita o anumită profesie sau activitate, potrivit art. 37, alin. 1, pct. 7.

Art. 63. (1) În privinţa minorilor, pedepsele prevăzute în Partea specială a prezentului Cod se vor înlocui cu:

1. (completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – nr. 153 din 1998) pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără comutare, şi detenţiunea pe viaţă – cu pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani;

2. pedeapsa cu închisoarea mai mare de zece ani – cu pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani;

3. pedeapsa cu închisoarea mai mare de cinci ani – cu pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani;

4. pedeapsa cu închisoare de până la cinci ani inclusiv – cu pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani, dar fără a depăşi cuantumul prevăzut de lege;

5. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la – 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) amenda – cu mustrarea publică;

6. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004) probaţiunea, pentru minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani – cu mustrarea publică.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Pentru minorii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani, pedepsele prevăzute în Partea specială a prezentului Cod se înlocuiesc cu:

1. (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Detenţiunea pe viaţă, fără comutare, detenţiunea pe viaţă şi pedeapsa cu închisoarea mai mare de cincisprezece ani – cu pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani;

2. pedeapsa cu închisoarea mai mare de zece ani – cu pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 8 ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) În limitele alineatelor precedente, instanţa stabileşte pedeapsa în conformitate cu regulile prevăzute la capitolul al cincilea.

Art. 64. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) În cazul în care pedeapsa stabilită este pedeapsa cu închisoare mai mică de un an, iar executarea acesteia nu a fost amânată în temeiul art. 66, minorului va fi eliberat de executarea pedepsei, iar instanţa îl va plasa într-un centru de reeducare – internat ori îi va impune o altă măsură educativă, prevăzută de Legea privind combaterea manifestărilor de delincvenţă juvenilă.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) La propunerea procurorului sau a comisiei locale competente pentru combaterea delincvenţei juvenile, instanţa poate, şi după condamnare, să înlocuiască plasarea minorului într-un centru de reeducare-internat cu o altă măsură educativă.

(3) Dispoziţia prevăzută la alin. 1 nu se aplică: a) dacă minorul a săvârşit infracţiunea în timpul executării pedepsei privative de libertate şi

b) dacă a fost condamnat după ce a împlinit vârsta majoratului.

(4) Dispoziţia prevăzută la alin. 1 nu se aplică şi în cazul unei condamnări noi, dacă instanţa constată că, în scopul corectării şi reeducării făptuitorului, se impune executarea de către acesta a pedepsei cu închisoare şi atunci când: a) termenul său nu este mai mic de şase luni sau b) dacă făptuitorul a executat deja o pedeapsă privativă de libertate.

Art. 65. (1) Minorii, până la vârsta majoratului, trebuie să execute pedeapsa privativă de libertate într-un centru de reeducare.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) La împlinirea vârstei majoratului, minorii vor fi transferaţi într-un penitenciar sau într-un cămin-penitenciar. Pentru finalizarea educaţiei sau calificării acestora, la propunerea consiliului pedagogic, cu permisiunea procurorului, aceştia pot fi menţinuţi în centrul de reeducare până la împlinirea vârstei de douăzeci de ani.

Capitolul VII

Liberarea de executare a pedepsei aplicate

Secţiunea I

Condamnarea cu suspendare

Art. 66. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 31 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004)

În cazul în care instanţa aplică o pedeapsă cu închisoare de până la trei ani, aceasta poate suspenda executarea pedepsei dispuse timp de trei până la cinci ani dacă persoana nu a mai fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru o infracţiune de drept comun şi dacă instanţa constată că pentru a realizarea scopului pedepsei şi, mai ales, pentru reeducarea condamnatului, nu este necesară executarea pedepsei.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004)

Termenul de încercare nu poate depăşi termenul pedepsei cu închisoarea cu o perioadă mai mare de trei ani.

(3) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004).

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din anul 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pe parcursul termenului de încercare, condamnatul este obligat să muncească sau să studieze, cu excepţia cazului în care acesta este obligat la tratament medical.

Art. 67. (1) În cazul amânării executării pedepsei, instanţa poate încredinţa organizaţiei publice ori colectivului de muncă respectiv, cu consimţământul acestora, sarcina oferirii de asistenţă în scop educativ privind condamnatul pe perioada termenului de încercare.

(2) În lipsa acestui consimţământ sau atunci când instanţa va considera necesar, aceasta va încredinţa unei anumite persoane grija reeducării condamnatului cu suspendare. În cazul în care condamnatul cu suspendare are domiciliul în altă localitate, atunci persoana respectivă va fi desemnată de către instanţa raională competentă.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din anul 2009) Atunci când pedeapsa cu închisoarea ce a fost amânată este mai mare de şase luni, instanţa poate dispune în perioada termenului de încercare una dintre măsurile de supraveghere prevăzute la art. 42a, alin. 2, pct. 1-4.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat, anterior alineat 3, nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004) Atunci când executarea pedepsei aplicată minorului a fost amânată, instanţa va informa comisia locală competentă în privinţa aplicării de măsuri educative.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, anterior alineatul 4 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Controlul general asupra măsurilor educative şi a comportamentului persoanelor condamnate condiţionat se realizează de către instanţa raională competentă după locul de domiciliu.

(6) (Anterior alineatul 5 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Ordinea şi modul de aplicare a prevederilor din alineatele precedente se reglementează prin lege.

Art. 68. (1) Dacă până la împlinirea termenului de încercare dispus de instanţă, condamnatul săvârşeşte o altă infracţiune de drept comun intenţionată pentru care, chiar şi după acea perioadă, i se aplică o pedeapsă privativă de libertate, acesta va executa şi pedeapsa amânată.

(2) Dacă în condiţiile prevăzute la alin. 1 condamnatul săvârşeşte o infracţiune din culpă, instanţa poate dispune fie ca pedeapsa amânată să nu fie executată, fie să fie executată în tot ori în parte.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazul în care persoana condamnată condiţionat nu îndeplineşte, fără un motiv întemeiat, oricare dintre măsurile de probaţiune stabilite conform art. 67, alin. 3, instanţa de judecată poate, la propunerea consiliului de probaţiune, să o înlocuiască cu o altă măsură sau să dispună executarea în tot sau în parte a pedepsei privative de libertate.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă persoana condamnată condiţionat întrerupe tratamentul, fără un motiv justificat, instanţa va dispune executarea integrală a pedepsei privative de libertate aplicate.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, anterior alin. 4 – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele precedente, pedeapsa amânată nu va fi executată.

Art. 69. (1) În ceea ce priveşte o persoană condamnată condiţionat pentru o infracţiune săvârşită ca minor, termenul de încercare este de la un an la trei ani.

(2) În privinţa acestei persoane, în cazurile prevăzute la alin. (1) al articolului precedent, instanţa poate dispune liberarea în tot sau în parte de la executarea pedepsei amânate.

Art. 69a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile prevăzute la art. 68, alin. 2, 3 şi 5 şi art. 69, alin. 2, dacă persoana condamnată a săvârşit o nouă infracţiune de drept comun, în termenul de încercare, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa lipsirii de libertate, ori continuă să nu îndeplinească, fără un motiv întemeiat, oricare dintre măsurile de supraveghere ce i s-au stabilit potrivit art. 67 alin. 3, atunci acesta va executa tot restul pedepsei.

Secţiunea II

Liberarea înainte de termen

Art. 70. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, completat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 13 din 2017, în vigoare de la 07.02.2017) Instanţa poate dispune liberarea condiţionată înainte de termen de la executarea restului de pedeapsă cu închisoarea faţă de un condamnat, care a dat dovadă de îndreptare şi a executat efectiv:

  1. 1.cel puţin o jumătate din pedeapsa dispusă;
  2. 2.cel puţin două treimi din pedeapsa dispusă, în cazul recidivei.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, abrogat – Monitorul Oficial nr. 13 din 2017, în vigoare de la 07.02.2017)

(3) (abrogat – Monitorul Oficial nr. 13 din 2017, în vigoare de la 07.02.2017)

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004) Liberarea condiţionată înainte de termen priveşte şi durata pedepselor de interzicere a unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004) În cazul liberării condiţionate înainte de termen, instanţa îl poate scuti pe condamnat de executarea pedepsei privind interzicerea unor drepturi în temeiul art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(6) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, completat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 13 din 2017, în vigoare de la 07.02.2017) La liberarea condiţionată înainte de termen, condamnatului i se stabileşte un termen de încercare egal cu partea rămasă neexecutată din pedeapsă. În limitele termenului de încercare, dar fără a depăşi trei ani, instanţa poate dispune una din măsurile de probaţiune prevăzute la art. 42a, alin. 2, pct. 1–4, ţinând seama de raportul efectuat de funcţionarii serviciului de probaţiune.

(7) (Completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004) Condamnatul liberat înainte de termen trebuie să execute separat şi partea din pedeapsă rămasă neexecutată dacă în termenul de încercare comite o nouă infracţiune intenţionată care se pedepseşte cu închisoare sau nu îndeplineşte măsurile de supraveghere. Dacă în respectiva perioadă persoana eliberată înainte de termen săvârşeşte o infracţiune din culpă, instanţa poate dispune ca sentinţa cu suspendare sau să nu fie executată sau să fie executată în tot sau în parte.

(8) (Corectat – Monitorul Oficial nr. 29 din 1968) În cazurile prevăzute la alineatul anterior, persoana condamnată trebuie să execute integral pedeapsa de la care a fost liberată în condiţiile alin. 5 al prezentului articol.

(9) Termenul de reabilitare prevăzut la art. 86 în cazul liberării condiţionate înainte de termen începe să curgă de la data împlinirii termenului de încercare.

Art. 71. (1) Instanţa poate libera înainte de termen un minor de la executarea pedepsei cu închisoare dacă acesta s-a îndreptat, după ce acesta a executat efectiv cel puţin o treime din pedeapsa aplicată.

(2) Persoanei, care a fost condamnată pentru o infracţiune, pe care aceasta a săvârşit-o ca minor, după împlinirea vârstei majoratului, i se vor aplica prevederile art. 70, cu privire la liberarea înainte de termen.

Art. 72. (abrogat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004).

Art. 73. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) În privinţa condamnaţilor liberaţi înainte de termen, instanţa atribuie Comisiei competente organizarea supravegherii şi a măsurilor de reeducare a acestora în timpul perioadei de încercare, iar în cazul minorilor – Comisiei locale competente pentru combaterea delincvenţei juvenile.

(2) Dacă este necesar, instanţa atribuie supravegherea şi măsurile de reeducare, cu acordul acesteia, unei anumite organizaţii publice ori unei anumite persoane, informând în acest sens Comisia de supraveghere sau Comisia locală.

(3) Controlul general şi gestionarea privind măsurile de reeducare şi conduita persoanelor liberate înainte de termen se realizează de către instanţa raională de domiciliu.

(4) Normele şi modalitatea de aplicare a dispoziţiilor din alineatele precedente se reglementează prin lege.

Secţiunea III

Graţierea

Art. 74. (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Prin graţiere, preşedintele poate înlătura, în tot sau în parte, pedeapsa dispusă şi poate să înlăture sau să înlocuiască pedeapsa cu moartea, detenţiunea pe viaţă fără posibilitatea comutării şi detenţiunea pe viaţă.

Capitolul VIII

Liberarea de răspundere penală

Secţiunea I

Liberarea condiţionată de răspundere penală cu acordare de garanţii publice

(Abrogat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997)

Art. 75. (modificat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat Monitorul Oficial nr. 62 din 1997).

Art. 76. (modificat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat Monitorul Oficial nr. 62 din 1997).

Secţiunea II

Liberarea de răspundere penală cu dispunerea de măsuri de reintegrare socială din partea tribunalului tovărăşesc

(Abrogat – Monitorul Oficial nr. 105 din 1991)

Art. 77. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 105 din 1991)

Secţiunea III

Liberarea de răspundere penală a minorilor cu aplicarea de măsuri de educative

Art. 78. În cazurile prevăzute la art. 61, minorul poate fi liberat de răspundere penală prin aplicarea unei măsuri educative adecvate.

Secţiunea IV

Liberarea de răspunderea penalăprin impunerea unei sancţiuni administrative

Art. 78a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982)

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) O persoană majoră se eliberează de răspundere penală de către instanţa de judecată şi i se aplică o amendă de la o mie de leve la cinci mii de leve, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

a) (modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006) cu privire la infracţiunea pedepsită cu închisoare de până la trei ani sau cu o pedeapsă mai uşoară, atunci când este săvârşită cu intenţie, sau pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani sau printr-o pedeapsă mai uşoară, în cazul când este săvârşită din culpă;

(b) făptuitorul nu a fost condamnat pentru o infracţiune de drept comun şi nu a fost liberat de răspunderea penală în temeiul dispoziţiilor prezentei secţiuni;

(c) prejudiciul material cauzat de infracţiune a fost recuperat.

(2) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000).

(3) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000).

(4) Instanţa, care aplică amenda în temeiul alin. 1, poate dispune şi o pedeapsă administrativă de interzicere a dreptului de a exercita o anumită profesie ori activitate pe o perioadă de până la trei ani, dacă pentru infracţiunea respectivă este prevăzută interzicerea respectivului drept.

(5) Dacă pentru infracţiune este prevăzută doar amenda sau amenda şi o pedeapsă mai uşoară, atunci sancţiunea administrativă nu poate depăşi cuantumul respectivei amenzi.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, cu modificat, nr. 75 din 2006) În cazul în care sunt prezente temeiurile prevăzute la alin. 1, iar fapta e săvârşită de un minor, instanţa îl va libera de răspundere penală, aplicându-i acestuia sancţiunea administrativă mustrare publică ori o măsură de reeducare. Instanţa poate dispune şi sancţiunea administrativă a interzicerii dreptului de a exercita o anumită profesie sau activitate pentru o perioadă de până la trei ani, dacă interzicerea unui asemenea drept a fost prevăzută pentru respectiva infracţiune.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din anul 2006, în vigoare de la 13.10.2006, completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, anterior alin. 6 – Monitorul Oficial nr. 26 din anul 2010, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016, completat – Monitorul Oficial nr. 54 din 2017) Alineatele 1-6 nu se aplică în cazul în care urmările constau în vătămarea corporală gravă sau moartea, ori dacă făptuitorul se afla în stare de ebrietate, ori după consumul substanţelor narcotice sau a analogilor acestora, precum şi în cazul concursului de infracţiuni şi atunci când infracţiunea a fost săvârşită faţă de o autoritate în timpul ori cu prilejul exerciţiului funcţiunii acesteia.

Secţiunea V

Determinarea tipului de liberare de răspundere penală

Art. 78b. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1979)

Capitolul IX

Încetarea urmăririi penale şi a pedepsei aplicate

Art. 79. (1) Urmărirea penală şi executarea pedepsei încetează:

1. dacă făptuitorul a decedat;

2. atunci când a intervenit prescripţia prevăzută de lege;

3. atunci când a intervenit amnistia.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015 (*)) Nu intervine prescripţia privind urmărirea penală şi a executării pedepsei cu privire la:

1. infracţiuni împotriva păcii şi umanităţii.

2. (declarat neconstituţional prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 12 din 2016 – Monitorul Oficial nr. 83 din 2016) infracţiuni grave prevăzute la capitolul doi, secţiunea I, secţiunea II, secţiunea IV şi secţiunea V, capitolul trei, secţiunea I, secţiunea II şi secţiunea III, capitolul unsprezece, secţiunea III din partea specială a Codului penal, săvârşite în perioada 9 septembrie 1944 până la 10 noiembrie 1989 de către membrii organelor de conducere ai Partidului Comunist Bulgar, precum şi de către terţi, cărora le-au fost atribuite funcţii de răspundere sau de partid.

Art. 80. (1) Urmărirea penală se exclude prin prescripţie atunci când nu a fost declanşată într-un termen de:

1. (modificat – Monitorul Oficial nr. 31 din 1990, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) douăzeci de ani, pentru fapte pedepsite cu detenţiune pe viaţă, fără comutare, detenţiune pe viaţă şi 35 de ani pentru uciderea a două sau mai multe persoane;

2. cincisprezece ani, pentru fapte pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de zece ani;

3. zece ani, pentru fapte pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de trei ani;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) cinci ani, pentru fapte pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de un an;

5. (modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) doi ani în toate celelalte cazuri.

(2) Termenele de prescripţie prevăzute de alineatul precedent pentru infracţiunile comise de minori se stabilesc după punerea în acord a înlocuirii pedepsei potrivit art. 63.

(3) Termenul de prescripţie pentru urmărire curge de la finalizarea infracţiunii, în cazul tentativei, iar al actelor preparatorii – din ziua săvârşirii ultimului act material, iar pentru infracţiunile continue, precum şi pentru cele în formă continuată – de la încetarea lor.

Art. 81 (1) Termenul de prescripţie se suspendă atunci când începerea sau continuarea urmăririi penale depind de soluţionarea unei chestiuni preliminare cu un act judiciar intrat în vigoare.

(2) Termenul de prescripţie se întrerupe prin orice acţiune a autorităţilor competente, întreprinsă pentru urmărirea penală şi aceasta doar în privinţa persoanei împotriva căreia este îndreptată urmărirea penală. După aducerea la îndeplinire a acţiunii în urma căreia s-a întrerupt prescripţia, va începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(3) Independent de suspendarea sau întreruperea termenului de prescripţie, urmărirea penală încetează dacă s-a scurs o perioadă ce depăşeşte cu jumătate perioada prevăzută la articolul precedent.

Art. 82. (1) Pedeapsa aplicată nu va fi executată, atunci când s-au scurs:

1. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) douăzeci de ani, dacă pedeapsa este detenţiunea pe viaţă, fără comutare, ori detenţiunea pe viaţă;

2. cincisprezece ani, dacă pedeapsa este închisoarea mai mult de zece ani;

3. zece ani, dacă pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani;

4. cinci ani, dacă pedeapsa este închisoarea de până la trei ani;

5. doi ani, pentru toate celelalte situaţii.

(2) Termenul de prescripţie pentru executarea pedepsei începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei penale, iar în cazul pedepsei a cărei executare a fost suspendată conform art. 66 – de la data rămânerii definitive a sentinţei penale ori a dispoziţiilor prevăzute la art. 68.

(3) Termenul de prescripţie se întrerupe prin orice act al autorităţilor competente efectuat împotriva condamnatului privind executarea sentinţei. După încheierea acţiunii prin care se întrerupe prescripţia, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(4) Independent de suspendarea sau întreruperea termenului de prescripţie, pedeapsa nu se mai execută dacă s-a scurs o perioadă ce depăşeşte cu jumătate perioada prevăzută în alineatul 1.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Dispoziţia prevăzută la alineatul precedent nu se aplică amenzii, dacă pentru colectarea acesteia s-a pus în mişcare o procedură de executare.

Art. 83. Amnistia înlătură caracterul infracţional al unui anumit tip de fapte săvârşite sau eliberează de răspundere penală şi de consecinţele unei condamnări pentru anumite infracţiuni.

Art. 84. (1) În cazul infracţiunilor pentru care urmărirea penală se pune în mişcare în urma unei plângeri a părţii vătămate, aceasta nu va fi declanşată, chiar dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie, decât dacă plângerea penală a fost depusă într-un termen de şase luni de la data la care victima a constatat că infracţiunea a fost săvârşită.

(2) Dacă partea vătămată decedează înainte de împlinirea acestui termen, plângerea poate fi depusă de către moştenitorii victimei până la împlinirea termenului de prescripţie.

(3) În cazul acestor infracţiuni, pedeapsa nu se execută dacă reclamantul a solicitat acest lucru înainte de începerea executării.

Capitolul X

Reabilitarea

Art. 85. (1) (Anterior textul art. 85 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Reabilitarea înlătură condamnarea şi anulează în viitor consecinţele pe care legile le asociază condamnării însăşi, dacă nu se prevede altfel prin lege ori prin decret.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Dispoziţia din paragraful precedent nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni împotriva păcii şi umanităţii.

Art. 86. (1) Reabilitarea are loc de drept în următoarele cazuri:

1. atunci când persoana a fost condamnată cu suspendare, dacă nu a comis o altă infracţiune în termenul de încercare şi, prin urmare, urmează să execute pedeapsa amânată;

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) atunci când a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru o perioadă de până la trei ani ori cu suspendare executării pedepsei sub probaţiune, dacă într-o perioadă de trei ani de la împlinirea termenului pedepsei dispuse prin sentinţă ori redusă prin muncă ori graţiate, nu a săvârşit o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ori o pedeapsă mai grea;

3. atunci când a fost condamnat în solidar sau individual la pedeapsa amenzii, mustrare publică sau interzicerea unor drepturi, dacă în termen de un an de la executarea pedepsei nu a comis o altă infracţiune de drept comun, precum şi

4. când este condamnat ca minor, în cazul în care, în termen de doi ani de la executarea pedepsei, nu a comis o altă infracţiune de drept comun, pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Reabilitarea de drept nu intervine pentru o infracţiune săvârşită de o persoană majoră care a mai beneficiat odată de reabilitare.

Art. 87. (1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul precedent, orice persoană condamnată poate fi reabilitată de către instanţa care a pronunţat sentinţa în primă instanţă, dacă în termen de trei ani de la împlinirea termenului pedepsei impuse prin sentinţă sau redusă prin muncă ori graţiată nu a comis o altă infracţiune pedepsită cu închisoare sau cu o pedeapsă mai grea:

1. dacă a avut comportare bună şi

2. dacă în cazul unei infracţiuni cu intenţie a reparat prejudiciul pricinuit.

(2) Instanţa poate să-l reabiliteze pe condamnat şi fără să repararea prejudiciului cauzat atunci când există motive întemeiate în acest sens.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Atunci când, odată cu pedeapsa cu închisoarea, se aplică şi pedeapsa interzicerii unor drepturi în temeiul art. 37, alin. (1), pct. (6) şi (7) sau măsurile de supraveghere, pentru a fi dispusă reabilitarea trebuie să se fi împlinit termenul privind respectiva pedeapsă. Când se aplică pedeapsa amenzii, aceasta trebuie să fi fost achitată.

Art. 88. Reabilitarea poate fi solicitată şi de urmaşii condamnatului după moartea acestuia, dacă acesta ar fi avut dreptul la aceasta.

Art. 88a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986)

În cazul în care de la executarea pedepsei a trecut o perioadă egală cu cea prevăzută la art. 82, alin. 1, iar condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune intenţionată de drept comun, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea, condamnarea şi consecinţele acesteia se înlătură, independent de prevederile din orice altă lege sau decret.

(2) În cazul în care pedeapsa cu închisoarea este mai mare de un an, iar persoana nu este liberată de executarea acesteia în temeiul art. 66, termenul prevăzut la alin. 1 nu poate fi mai mic de zece ani.

(3) În cazul condamnării cu suspendare şi liberării condiţionate înainte de termen, termenul prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data împlinirii termenului de încercare.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) În cazul în care condamnatul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni pentru care nu a fost reabilitat, condamnarea şi consecinţele acesteia se înlătură după împlinirea termenelor prevăzute la alineatele precedente pentru toate condamnările.

(5) (Anterior alin. 4 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni grave împotriva Republicii (statului) şi pentru infracţiuni împotriva păcii şi umanităţii.

Capitolul XI

Măsuri medicale obligatorii

Art. 89. În ceea ce priveşte o persoană ce a săvârşit o faptă ce prezintă pericol social, aflându-se într-o stare de iresponsabilitate sau care a intrat într-o astfel de stare înainte de pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei, instanţa poate dispune:

(a) încredinţarea acesteia rudelor, dacă acestea se angajează să-l trateze sub supravegherea unui dispensar de neuropsihiatrie;

b) tratament obligatoriu într-o unitate de neuropsihiatrie;

c) tratament obligatoriu într-un spital specializat de psihiatrie sau într-o secţie specializată dintr-o unitate obişnuită de neuropsihiatrie.

Art. 90. (1) Tratamentul obligatoriu într-o unitate de neuropsihiatrie obişnuită poate fi dispus de o instanţă judecătorească pentru un bolnav psihic care are nevoie de îngrijiri spitaliceşti şi de tratament obligatoriu, având în vedere starea sa psihică şi caracterul faptei de pericol social săvârşite.

(2) Tratamentul obligatoriu într-un spital specializat de psihiatrie sau într-o secţie specializată poate fi dispus de instanţa judecătorească pentru un bolnav psihic care, având în vedere starea sa psihică şi caracterul faptei de pericol social comise, se dovedeşte a fi deosebit de periculos pentru societate sau pentru apropiaţii săi. În aceste cazuri, persoana este ţinută sub supraveghere strictă, fiindu-i exclusă posibilitatea de a comite un nou act periculos din punct de vedere social.

Art. 91. (1) Încetarea şi modificarea măsurii medicale obligatorii dispuse se efectuează de către instanţă atunci când acestea se impun datorită intervenirii unei schimbări în starea pacientului ori a nevoilor tratamentului său.

(2) În toate cazurile, la împlinirea unui termen de şase luni de la plasarea în unitatea medicală, instanţa decide cu privire la încetarea, continuarea sau înlocuirea tratamentului obligatoriu.

Art. 92. (1) În cazul în care infracţiunea este comisă de o persoană ce suferă de alcoolism sau de un alt tip de narcomanie, instanţa poate, complementar pedepsei, să dispună şi un tratament obligatoriu.

(2) În cazul în care se aplică o pedeapsă neprivativă de libertate, tratamentul obligatoriu se va efectua în unităţi medicale cu regim special de tratament şi muncă.

(3) Tratamentul obligatoriu al persoanelor condamnate se efectuează pe perioada executării pedepsei. Perioada de tratament obligatoriu se deduce din durata pedepsei cu închisoare.

(4) Dacă este necesar, instanţa poate dispune continuarea tratamentului şi după eliberarea persoanei condamnate din locul de detenţie – în unităţile medicale menţionate la alineatul al doilea.

(5) Instanţa va înceta tratamentul obligatoriu atunci când continuarea acestuia nu mai este necesară.

Dispoziţie suplimentară

Explicarea unor termeni

Art. 93. Termenii şi expresiile menţionate mai jos sunt utilizate în prezentul Cod, cu următorul înţeles:

1. „Funcţionar” este persoana căreia i-a fost încredinţată, fie remunerat, fie neremunerat, temporar sau permanent, sarcina de a efectua:

(a) serviciul într-o unitate de stat, cu excepţia celor care efectuează o activitate exclusiv privind execuţia materială;

(b) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat, Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, completat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din anul 2010) muncă de conducere ori muncă privind conservarea sau gestionarea unui patrimoniu străin într-o întreprindere de stat, cooperativă, organizaţie socială, altă persoană juridică sau în cadrul unui comerciant cu asociat unic, precum şi la un notar şi notar asistent, executor judecătoresc şi executor judecătoresc asistent;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

„Autoritate” înseamnă organele puterii de stat, organele conducerii de stat, organele puterii judecătoreşti, precum şi funcţionarii din cadrul acestora care sunt însărcinaţi cu exercitarea funcţiilor lor ca autoritate;

3. „Reprezentant al societăţii civile” reprezintă persoana desemnată de o organizaţie publică care exercită, în virtutea legii sau a altor acte normative, o funcţie specifică;

4. (Completat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000)

„Proprietate publică” înseamnă proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, cooperativelor, a organizaţiilor publice şi a altor persoane juridice la care aceştia participă;

5. „Document oficial” este documentul emis în modul şi forma stabilite de către un funcţionar în cadrul sarcinilor sale sau de către un reprezentant al societăţii civile în limitele atribuţiilor sale;

6. „Document fals” este cel căruia i s-a dat aparenţa că ar constitui o declaraţie scrisă concretă a unei alte persoane, iar nu a aceleia care a întocmit-o în mod real;

7. (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998)

„Infracţiune gravă” este cea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare;

8. „Caz deosebit de grav” este cel în care infracţiunea comisă, ţinând seama de consecinţele dăunătoare produse şi de alte circumstanţe agravante, prezintă un grad extrem de ridicat de periculozitate socială a faptei şi făptuitorului;

9. „Caz de importanţă redusă” este acel caz în care infracţiunea săvârşită, ţinând seama de absenţa sau importanţa redusă a consecinţelor sau a altor circumstanţe atenuante, prezintă un grad mai redus de periculozitate socială, în comparaţie cu situaţiile obişnuite de infracţiuni de acest tip;

10. „Rude” sunt soţii, ascendenţii, descendenţii (inclusiv cei adoptaţi şi vitregi), fraţii, surorile, soţii şi soţiile lor, rudele colaterale până la gradul IV;

11. Prin „timp de război” se înţelege intervalul de la declararea războiului sau de la începerea în fapt a ostilităţilor şi până la anunţarea încetării lor;

12. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Infracţiunea a fost săvârşită „de două sau mai multe persoane” atunci când la săvârşirea acesteia au participat cel puţin două persoane;

13. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) De protecţie internaţională beneficiază persoanele pentru care o astfel de protecţie este prevăzută într-un tratat internaţional la care Republica Bulgaria este parte;

14. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) „Impozitele în cuantum mare” sunt cele de peste trei mii de leve, iar “impozite în cuantum deosebit de mare” sunt cele care depăşesc douăsprezece mii de leve;

15. (Nou – Monitorul Oficial nr. 7 din 1999) „Funcţionar străin” este persoana care îndeplineşte:

a) serviciul într-o instituţie a unui stat străin;

b) funcţiile încredinţate de un stat străin, inclusiv de către o întreprindere sau o organizaţie de stat străină;

c) (Completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) serviciul sau mandatul încredinţat de o organizaţie internaţională, precum şi serviciul într-o adunare parlamentară internaţională ori într-un tribunal internaţional;

d) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) funcţii de arbitru atribuite în conformitate cu legile unui stat străin.

16. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, abrogat Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006);

17. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, abrogat Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006);

18. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, abrogat Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006);

19. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, abrogat Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006);

20. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial din 2009) „Grupul infracţional organizat” este o asociere structurată stabilă a trei sau mai multe persoane, în scopul săvârşirii în mod coordonat, în ţară sau în străinătate, de infracţiuni pentru care este prevăzută o pedeapsă cu închisoarea mai mare de trei ani. Asocierea se va considera a fi structurată chiar şi în absenţa unei distribuiri formale a funcţiilor între participanţi, durata participării ori dezvoltării structurii;

21. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din anul 2007, modificat şi completate – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) „Sistem informatic” este orice dispozitiv independent sau ansamblu de dispozitive interconectate ori similare care, în executarea unui anumit program, asigură – sau numai unul dintre elementele sale asigură – prelucrarea automată a datelor, precum şi a datelor informatice stocate, prelucrate, extrase sau transferate, protejarea şi mentenanţa acestora;

22. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) „Date informatice” reprezintă orice reprezentare a faptelor, informaţiilor sau conceptelor într-o formă ce poate fi supusă prelucrării în sisteme informaţionale, inclusiv un program care este capabil să determine un sistem informaţional să execute o anumită funcţie;

23. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) „Furnizor de servicii informatice” este orice persoană fizică sau juridică care oferă posibilitatea de a comunica printr-un sistem informatic sau care procesează ori stochează date informatice pentru acest serviciu informatic sau pentru utilizatorii săi;

24. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) „Instrument de plată” este un mijloc material ce permite transferul banilor sau a valorilor băneşti, în mod independent sau în conexiune cu alte mijloace;

25. (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) „Reţea informatică” este un ansamblu de sisteme informaţionale sau echipamente interconectate care oferă posibilitatea realizării unui schimb de date informatice;

26. (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) „Program de calculator” reprezintă o serie de instrucţiuni informatice, capabile să determine un sistem informatic să realizeze anumite funcţii;

27. (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) „Virus informatic este un program de calculator care se răspândeşte automat, împotriva voinţei sau fără cunoştinţa utilizatorilor sistemelor informatice şi care este conceput pentru a pune sistemele informatice sau reţelele de calculatoare în situaţii nedorite de către utilizatorii acestora ori de a produce rezultate nedorite;

28. (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) „Materialul pornografic” este acel material obscen, inacceptabil sau incompatibil cu morala publică, realizat în orice mod, al cărui conţinut înfăţişează un comportament real sau simulat de desfrânare, interacţiune sexuală, inclusiv sodomie, masturbare, sadism sexual sau masochism, precum şi prezentarea obscenă a organelor sexuale ale unei persoane.

29. (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 2014, în vigoare de la 01.01.2015) „Plăţi pentru asigurările obligatorii pentru asigurările sociale de stat sau pentru asigurări de sănătate în cuantum mare” sunt cele care depăşesc trei mii de leva, iar „plăţile pentru asigurările obligatorii pentru asigurările sociale de stat sau pentru asigurările de sănătate în cuantum deosebit de mare” sunt cele care depăşesc douăsprezece mii de leva.

30. (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Spectacol pornografic” este expunerea pe viu sau în timp real în faţa altor persoane a prezentării obscene a organelor sexuale ale unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani, ori participarea unei asemenea persoane la o activitate de desfrânare reală sau simulată, raport sexual, inclusiv sodomie, masturbare, sadism sexual sau masochism, precum şi expunerea obscenă a organelor sexuale ale unei persoane.

Dispoziţie specială

Art. 94. Prevederile părţii generale a prezentului Cod se aplică şi infracţiunilor prevăzute de alte legi.

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul I

Infracţiuni împotriva Republicii

Secţiunea I

Trădarea

Art. 95. (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana care, pentru a distruge, a submina sau a slăbi puterea în republică (stat), participă la o tentativă de lovitură de stat, în scopul preluării prin forţă a puterii centrale sau la nivel local, ori la o rebeliune sau la o revoltă armată, se pedepseşte cu închisoarea de la zece până la douăzeci de ani, cu detenţiunea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă, fără comutare.

Art. 96. (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Acela care, pentru a submina sau a slăbi puterea republicii sau pentru a-i produce dificultăţi, ia viaţa unui om de stat sau unei persoane publice, se pedepseşte cu închisoare de douăzeci de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă, fără comutare.

(2) Persoana care, din acelaşi motiv, produce o vătămare corporală gravă unei astfel de persoane, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana care, în scopul menţionat la alin. 1, prin incendiere, explozie, inundaţie sau o altă faptă, care prezintă pericol social, pricinuieşte moartea uneia sau mai multor persoane, se pedepseşte cu privare de libertate de la cincisprezece la douăzeci de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă, fără comutare.

Art. 97. (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana care, cu scopul menţionat la articolul precedent, a săvârşit o infracţiune de pericol general, prevăzută de art. 349 sau 350, se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă, fără comutare.

Art. 97a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985) (1) Persoana care, cu scopul menţionat la art. 96 ţine pe cineva ca ostatic, a cărui eliberare depinde de îndeplinirea unei anumite condiţii de către stat, de către o organizaţie de stat sau publică ori de o terţă parte se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) Atunci când, în cazurile menţionate la alineatul precedent, făptuitorul ameninţă că, în cazul în care condiţia impusă de acesta nu va fi îndeplinită, va provoca moartea sau vătămarea corporală gravă a ostaticului, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea II

Trădarea şi spionajul

Art. 98. (1) Persoana care instigă un stat străin sau un grup social din străinătate la război sau la o altă acţiune duşmănoasă împotriva republicii se pedepseşte cu privare de libertate de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei ce acţionează pentru a provoca război sau alte acţiuni ostile împotriva republicii.

Art. 99. (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana care ia viaţa unui reprezentant al unei ţări străine pentru a provoca război sau tensiuni internaţionale împotriva republicii se pedepseşte cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă fără comutare.

(2) Pentru vătămarea corporală gravă a unei astfel de persoane, în acelaşi scop, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

Art. 100. (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Cetăţeanul bulgar care, pe timp de război declarat ori declanşat, intră voluntar în rândurile unei armate inamice sau al unui grup armat ori a participat la acţiuni ostile împotriva republicii sau sub orice formă trece de partea inamicului, se pedepseşte cu închisoare de la zece până la douăzeci de ani, cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă fără comutare.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi unui cetăţean bulgar care ajută în orice mod un stat străin sau un grup social din străinătate în desfăşurarea de acţiuni militare ori a altor acţiuni ostile împotriva republicii.

Art. 101. (1) Cetăţeanul bulgar care părăseşte ţara ori care refuză să se întoarcă în ţară în scopul de a se pune în slujba unui stat străin sau a unei organizaţii străine, spre a-i servi în dauna republicii se pedepseşte cu închisoare de la trei până la zece ani.

(2) În cazul în care fapta este comisă de un militar, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

Art. 102. (1) Persoana care, pentru diminuarea capacităţii de apărare a republicii, provoacă revoltă sau nesupunere în armata bulgară sau dezertarea din aceasta, ori în acelaşi scop împiedică pregătirea sau înzestrarea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Dacă fapta a avut consecinţe grave sau dacă a fost comisă pe timp de război, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiune pe viaţă, fără comutare.

Art. 103 (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care, în exercitarea unui funcţiuni de stat sau a unei misiuni pe lângă un guvern străin sau o organizaţie internaţională, în mod deliberat le conduce în dauna republicii, se pedepseşte cu privare de libertate de la zece la cincisprezece ani, precum şi cu interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 9.

Art. 104. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care transmite sau colectează cu scopul de a le transmite unui stat străin sau unei organizaţii străine informaţii ce constituie secret de stat se pedepseşte pentru spionaj cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă, fără comutare.

(2) În cazul în care făptuitorul dezvăluie în faţa autorităţilor, în mod voluntar, infracţiunea săvârşită, la pedeapsă se aplică circumstanţe atenuante.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Informaţia ce constituie secret de stat se stabileşte prin lege.

Art. 105. (1) Cel care s-a pus în slujba unui stat străin sau unei organizaţii străine, spre a-i servi drept spion, dacă nu a săvârşit o faptă prevăzută de articolul precedent se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă se predă voluntar autorităţilor.

Secţiunea III

Diversiune şi sabotaj

Art. 106. (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana care, pentru a slăbi puterea de stat sau pentru a-i produce dificultăţi, distruge sau deteriorează clădirile publice, construcţiile, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport sau de comunicare ori alte proprietăţi publice importante, se pedepseşte pentru diversiune cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani, iar în cazuri grave – cu închisoare la 20 de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă fără posibilitatea comutării.

Art. 107. Persoana care, cu scopul de a slăbi puterea de stat sau de a-i crea dificultăţi, perturbă sau subminează industria, transporturile, agricultura, sistemul monetar şi de credit, alte sectoare economice sau agenţi economici individuali, precum şi care utilizează entităţi guvernamentale, agenţi economici sau organizaţii publice, le împiedică activitatea sau care nu-şi îndeplineşte activităţi economice importante ce i-au fost atribuite, se pedepseşte pentru sabotaj cu închisoare de la trei până la zece ani, iar în cazurile deosebit de grave – cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea IV

Alte infracţiuni

(Modificat titulatură, Monitorul Oficial nr. 99 din 1989)

Art. 108. (Completat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, modificat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din anul 2007) Persoana care propagă ideologii fasciste sau o altă ideologie antidemocratică, ori schimbarea prin forţă a ordinii sociale şi de stat instituite prin Constituţia Republicii Bulgaria, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă de până la cinci mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, completat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) Persoana care în orice mod necinsteşte stema, drapelul sau imnul Republicii Bulgaria ori drapelul sau imnul Uniunii Europene se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu amendă de până la trei mii de leve.

Art. 108a. (Nou – Monitorul Oficial 92 din 2002) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare la 27.05.2011, completat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care, în scopul de a crea confuzie şi teamă în rândul populaţiei sau de a ameninţa sau de a obliga un organ al puterii de stat, un reprezentant al societăţii civile sau un reprezentant al unui stat străin sau al unei organizaţii internaţionale, pentru a face sau pentru a omite să facă ceva, săvârşeşte o infracţiune potrivit prevederilor art. 115, art. 128, art. 142, art. 142a alin 3, pct.2, art. 143, art. 143a, art. 144 alin. 2, art. 170 alin. 3, art. 216, alin. 1 şi 5, art. 319b – 319 d, art. 326, art. 330, art. 333, art. 334, art. 336a, art. 337, art. 339, art. 340, art. 341a, art. 341b, art. 341c, art. 344, art. 347, alin. 1, art. 348, art. 349, art. 350, art. 352, alin. 1, 2 şi 3, art. 354, art. 356(f), art. 356(h), art. 356k, art. 356l şi art. 356m, se pedepseşte pentru terorism cu pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani, iar dacă a fost pricinuită moartea cuiva – cu pedeapsa închisorii de la cincisprezece la treizeci de ani, detenţiunea pe viaţă ori detenţiunea pe viaţă, fără comutare.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare 27 mai 2011, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care, în orice mod, direct sau indirect, colectează sau pune la dispoziţie mijloace financiare ori de altă natură, ştiind sau presupunând că acestea vor fi utilizate, în tot sau în parte:

1. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) în scopul săvârşirii uneia dintre faptele prevăzute la alineatele 1, 3, 4, 6 sau 7;

2. de către o organizaţie sau grupare, care are ca scop săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la alineatele 1 sau 3;

3. (modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) de către o persoană care a săvârşit o faptă prevăzută la alineatele 1, 3, 4, 6 sau 7,

se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27 mai 2011)

Persoana care recrutează sau instruieşte indivizi ori grupuri de persoane în scopul săvârşirii unei infracţiuni prevăzută la alin. 1, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

(4) (nou – Monitorul Oficial nr. 74 din anul 2015) Persoana care se instruieşte în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alineatul 1 se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la opt ani;

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Făptuitorul de la alineatul 4 nu se pedepseşte, dacă se predă voluntar autorităţilor, înainte de săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatul 1;

(6) Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Cetăţeanul bulgar, care trece frontiera de stat a ţării în scopul participării la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la alineatele 1-4, inclusiv împotriva altui stat, se pedepseşte cu închisoarea de până la zece ani;

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedeapsa prevăzută la alineatul 6 se aplică şi unui străin, care în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alineatele 1-4, inclusiv împotriva altui stat, intră pe la frontiera de stat a Bulgariei sau stă ilegal pe teritoriul acesteia.

(8) (Anterior alineatul 3 – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011, anterior alineatul 4 – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Obiectul infracţiunii prevăzute la alin. 2 se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Art. 109. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care constituie sau conduce o organizaţie ori un grup ce intenţionează să săvârşească infracţiuni menţionate în prezentul capitol, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii până la doisprezece ani, dar nu mai mult decât pedeapsa prevăzută pentru respectiva infracţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care este membru al unei astfel de organizaţii sau al unui astfel de grup se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de până la zece ani, dar nu mai mult decât pedeapsa prevăzută pentru respectiva infracţiune.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din anul 2011, în vigoare de la 27.05.2011)

Atunci când organizaţia sau grupul intenţionează să comită o infracţiune prevăzută la art. 108a, pedeapsa este:

1. potrivit alin. 1 – pedeapsa închisorii de la zece la douăzeci de ani;

2. potrivit alin. 2 – pedeapsa închisorii de la doi la douăzeci de ani;

(4) (Completat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, anterior alineat 3, nr. 33 din 2011 , în vigoare de la 27.05.2011) Participantul într-o organizaţie sau grup care se predă de bunăvoie autorităţilor, dezvăluie tot ceea ce ştie despre organizaţie sau grup şi care facilitează astfel în mod substanţial descoperirea şi dovedirea infracţiunilor săvârşite de acesta prevăzute în acest capitol, se pedepseşte în condiţiile art. 55.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, anterior alineat 4, numărul 33 din 2011, în vigoare la data de 27.05.2011) Nu se pedepseşte participantul la o organizaţie sau grup, care de bunăvoie se predă autorităţii şi denunţă organizaţia ori grupul, mai înainte ca aceasta ori participantul să fi săvârşit o altă infracţiune prevăzută la prezentul capitol.

Art. 110. (1)(modificat, Monitorul Oficial nr. 99 din 1989, nr. 92 din 2002, anterior textul art. 110 – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015, completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017)

Pentru actele preparatorii în vederea săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 95, 96, 99, 106, 107 şi art. 108a, alin. 1,, 6 sau 7 pedeapsa este închisoarea de până la şase ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Străinul care se pregăteşte pe teritoriul ţării pentru a săvârşirea în străinătate a infracţiunii prevăzute de art. 108a, alin. 1, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani, dar nu mai mult decât pedeapsa prevăzută la art. 108a alin. 1.

Art. 111. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989).

Art. 112. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, abrogat, nr. 99 din 1989).

Art. 112a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, abrogat, nr. 99 din 1989).

Art. 113. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989).

Dispoziţii suplimentare

Art. 114. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu suspendare şi măsuri de supraveghere – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004)

Pentru infracţiunile prevăzute de prezentul capitol, instanţa poate dispune interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1 pct. 6–10.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

Pentru infracţiunile prevăzute la art. 95–107, art. 108a şi 109, instanţa poate dispune confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului.

Capitolul II

Infracţiuni împotriva persoanei

Secţiunea I

Omuciderea

Art. 115. Persoana care cu intenţie ucide pe altul este pedepsită pentru omucidere cu pedeapsa închisorii de la zece la douăzeci de ani.

Art. 116. (1) (Anterior textul articolului 116 – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Pentru uciderea:

1. (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 62 din 1997) unui funcţionar, a unui reprezentant al societăţii civile, precum şi a unui cadru militar, inclusiv dintr-o ţară sau armată aliată ori prietenă, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului sau atribuţiunilor sale, ori a unei persoane care beneficiază de protecţie internaţională;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) de către un funcţionar, precum şi de către o persoană publică, de către un membru al forţei de poliţie în timpul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului sau funcţiei sale;

3. tatălui ori a mamei, precum şi a unui fiu născut sau a unei fiice născute;

4. (completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) a unei femei însărcinate, a unui minor sau a mai mult de o persoană;

5. a unei persoane lipsite de posibilitatea de a se apăra;

6. într-un mod sau cu mijloace periculoase pentru viaţa mai multor persoane, în mod deosebit de chinuitor pentru persoana ucisă ori cu o cruzime extremă;

7. din interes material;

8. cu scopul de înlesni ori a ascunde o altă infracţiune;

8a. (Nou – Monitorul Oficial – 2013) în scopul furtului unui organ, ţesut sau celule sau lichid al corpului victimei;

9. săvârşită cu premeditare;

10. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) săvârşită de o persoană ce acţionează la comanda sau în îndeplinirea deciziei unui grup infracţional organizat;

11. (anterior punctul 10 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27 mai 2011) săvârşită prin urmărirea de acte de huliganism, rasism sau xenofobe şi

12. (anterior punctul 11 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) reprezentând o recidivă periculoasă sau fiind săvârşită de o persoană care a săvârşit o altă infracţiune cu intenţie prevăzută de articolul precedent sau de cel prezent, pentru care nu s-a pronunţat o condamnare,

(completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu probaţiune – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) pedeapsa este închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă ori detenţiunea pe viaţă, fără comutare.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat, nr. 153 din 1998, modificat şi completat nr. 103 din 2004, completat, nr. 43 din 2005, modificat, nr. 27 din 2009, nr. 33 din 2011, în vigoare la data de 27.05.2011, completat – Monitorul Oficial nr. 61 din 2013) Pentru uciderea unui judecător, procuror, anchetator, organ de poliţie, poliţist de investigaţie, executor judecătoresc de stat, executor judecătoresc privat şi executor judecătoresc ajutor privat, precum şi a unui funcţionar vamal, a unui funcţionar fiscal, a unui funcţionar de la Agenţia executivă pentru păduri, a unui funcţionar din cadrul Ministerului mediului şi al apelor, aflaţi în desfăşurarea activităţii de control ori a unui specialist medical, a unui profesor (educator) în cursul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului sau funcţiunilor lor, pedeapsa este închisoarea de la douăzeci la treizeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă, fără comutare.

Art. 117. (1) Actele preparatorii pentru omucidere se pedepsesc cu pedeapsa închisorii de la unu la şase ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care instigă o altă persoană să ucidă.

Art. 118. (modificat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 26 din anul 2010)

Pentru omorul săvârşit în urma unei stări de puternică tulburare, provocată de victimă prin violenţă, insulte grave ori calomnie sau altă acţiune ce contravine legii, urmare a căreia persoana vinovată sau rudele acesteia ar fi suferit sau ar fi putut suferi consecinţe grave, pedeapsa este: în cazurile prevăzute la art. 115 – pedeapsa închisorii de la unu la opt ani, iar în cazurile prevăzute la art. 116, alin. 1, pct. 1-6 – pedeapsa închisorii de la trei la zece ani.

Art. 119. Pentru omorul săvârşit cu depăşirea limitelor legitimei apărări, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 120. Pentru omorul comis de o mamă asupra copilului pe timpul naşterii sau imediat după aceea, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 121. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Pentru uciderea unui copil nou-născut cu aspect de monstru, părintele vinovat se pedepseşte cu privarea de libertate de până la un an sau aplicarea măsurilor de probaţiune.

Art. 122. (1) Persoana care pricinuieşte moartea altuia din culpă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Dacă moartea este produsă cu o armă de foc sau cu o substanţă otrăvitoare foarte toxică sau dacă a fost provocată moartea a două sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 123. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care pricinuieşte moartea altuia din ignoranţă sau prin exercitarea cu neglijenţă a unei profesii sau a unei alte activităţi reglementate prin lege, ce constituie o sursă de pericol ridicat, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care, din culpă, pricinuieşte moartea altuia prin acţiuni care se încadrează într-o profesie sau unei alte activităţi conform alineatului precedent pe care respectivul nu are dreptul să le exercite, se pedepseşte cu închisoare de la doi la cinci ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Dacă în cazurile de la alineatele precedente făptuitorul se afla în stare de ebrietate ori dacă a fost cauzată moartea a mai mult de o persoană, pedeapsa este închisoarea de la trei la opt ani, iar în cazuri deosebit de grave – închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(4) Dacă după săvârşirea faptei, făptuitorul a întreprins tot ce depinde de el pentru salvarea victimei, pedeapsa este următoarea: conform alin. 1 şi 2 – pedeapsa închisorii de până la trei ani; conform alin. 3 – pedeapsa închisorii de până la cinci ani, iar în cazuri deosebit de grave – pedeapsa închisorii de la trei la zece ani.

Art. 124. (1) Persoana care provoacă altuia moartea din culpă, în urma unei vătămări corporale intenţionate, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la doisprezece ani în caz de vătămare corporală gravă, de la doi la opt ani în caz de vătămare corporală moderată şi de până la cinci ani pentru vătămare corporală redusă.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat– Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat– Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dacă fapta prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită într-o stare de iritare puternică cauzată de victimă prin violenţă, insulte grave ori calomnie sau altă acţiune contrară legii, ca urmare a căreia persoana vinovată sau rudele ei au avut sau pot avea consecinţe grave, pedeapsa este: în caz de vătămare corporală gravă – privare de libertate de până la cinci ani; cu vătămare corporală moderată – închisoare de până la trei ani; pentru vătămare corporală redusă – privare de libertate de până la doi ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat– Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă vătămarea corporală în urma căreia a survenit moartea constituie recidivă periculoasă, pedeapsa este: în cazul vătămării corporale grave – pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani, iar în caz de vătămare corporală moderată – pedeapsa închisorii de la trei la zece ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dacă fapta prevăzută de alineatele 1 sau 3 este săvârşită cu depăşirea limitelor legitimei apărări, pedeapsa este: în cazul vătămării corporale grave, pedeapsa închisorii de până la cinci ani, al vătămării corporale medii, pedeapsa închisorii de până la patru ani, iar în caz de vătămare corporală uşoară, pedeapsa închisorii de până la doi ani.

Art. 125. Nu se pedepseşte mama care din culpă provoacă moartea copilului său nenăscut sau nou-născut.

Art. 126. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care, cu consimţământul unei femei gravide, îi ucide fătul în afara unei unităţi medicale acreditate sau cu încălcarea standardelor medicale stabilite şi a bunelor practici medicale, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă vinovatul nu are studii superioare medicale sau a ucis fătul a două sau mai multe femei, pedeapsa este privarea de libertate de până la opt ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente e săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani.

(4) Femeia însărcinată nu răspunde penal cu privire la alineatele precedente, inclusiv pentru instigare şi complicitate.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă uciderea fătului se face fără consimţământul femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la trei la opt ani.

(6) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă în ultimul caz a survenit moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

Art. 127. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) (1) Persoana care, în orice mod, ajută sau determină pe altul la sinucidere, iar aceasta se produce sau se produce doar tentativa de sinucidere, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) În cazul aceleiaşi infracţiuni, comise împotriva unui minor sau împotriva unei persoane despre care vinovatul cunoaşte că nu este în măsură să-şi conducă acţiunile ori nu înţelege esenţa sau semnificaţia faptei, pedeapsa este închisoare de la trei la zece ani.

(3) Cel care, acţionând cu cruzime sau umilind sistematic demnitatea unei persoane care are o dependenţă materială sau de altă natură faţă de acesta, îl aduce la sinucidere sau la tentativa de a se sinucide, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(4) Dacă fapta prevăzută la alineatul precedent este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la 3 ani.

Secţiunea II

Vătămarea corporală

Art. 128. (1) Persoana care îi provoacă altuia o vătămare corporală gravă, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) Vătămarea corporală este gravă dacă s-a pricinuit: tulburarea prelungită a conştiinţei; orbirea permanentă a unuia sau a ambilor ochi; surzenie permanentă; pierderea vorbirii; pierderea fertilităţii; desfigurarea care provoacă tulburarea definitivă a vorbirii sau a unui organ de simţ; pierderea unui rinichi, a splinei sau a unui lob al plămânului; pierderea ori mutilarea piciorului sau a mâinii; o tulburare generală permanentă a sănătăţii care pune în primejdie viaţa.

Art. 129. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care provoacă vătămarea corporală medie a altuia, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani.

(2) Vătămarea corporală este medie dacă s-a pricinuit: slăbirea permanentă a vederii sau a auzului; îngreunarea permanentă a vorbirii, a mişcării membrelor, a corpului sau a gâtului, a funcţiilor organelor genitale, fără a provoca probleme de fertilitate; spargerea maxilarului sau a dinţilor, ducând la dificultăţi de masticaţie sau de vorbire; desfigurarea feţei sau a altor părţi ale corpului; tulburări permanente ale sănătăţii, care nu pun în primejdie viaţa, ori tulburarea sănătăţii, care pune temporar viaţa în pericol; leziuni prin penetrarea cavităţilor craniene, toracice şi abdominale.

Art. 130. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care îi provoacă altuia o tulburare a sănătăţii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 128 şi 129, se pedepseşte pentru vătămări corporale minore cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu măsuri de supraveghere.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 31 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Pentru vătămări corporale uşoare, constând în provocarea de durere sau de suferinţă fără tulburări de sănătate, pedeapsa este închisoarea de până la şase luni sau cu suspendare sub supraveghere ori amendă de la o sută la trei sute de leve.

(3) Dacă în cazurile prevăzute la alineatele precedente, victima a răspuns imediat făptuitorului cu aceeaşi vătămare corporală, instanţa îi poate absolvi pe amândoi de pedeapsă.

Art. 131. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) Pentru provocarea de vătămări corporale:

1. (modificat, Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) unui funcţionar, unei persoane publice, precum şi unui cadru militar, inclusiv dintr-o ţară sau armată aliată ori prietenă, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului sau funcţiei sale, ori unei persoane care beneficiază de protecţie internaţională;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) de către un funcţionar, precum şi de către un reprezentant al societăţii civile, de către un membru al forţelor de poliţie în timpul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului sau funcţiei sale;

3. tatălui ori mamei;

4. (completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) unei femei însărcinate, unui minor sau a mai mult de o persoană;

5. în mod deosebit de chinuitor pentru victimă;

6. de către o persoană ce a săvârşit cu intenţie infracţiunea de vătămare corporală gravă sau moderată, prevăzută de art. 128 şi 129 sau la articolul de faţă pentru care nu s-a dispus condamnarea;

7. în mod repetat, dacă vătămarea corporală este gravă sau moderată;

8. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) comisă de o persoană ce acţionează la comanda sau îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat;

9. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) într-un mod sau cu mijloace periculoase pentru viaţa mai multor persoane, ori cu o cruzime extremă;

10. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) din interes material;

11. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) cu scopul de înlesni ori a ascunde o altă infracţiune;

12. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, nr. 26 din 2010, completat– Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) săvârşite din motive de huliganism, rasism sau xenofobie,

(Exprimare nouă – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) pedeapsa este închisoarea: de la trei la cincisprezece ani pentru vătămarea corporală gravă; de la doi ani la cinci ani pentru vătămarea corporală moderată; de până la trei ani pentru vătămarea corporală uşoară prevăzută la art. 130 alin. 1, şi de până la un an sau cu probaţiune conform art. 130 alin. 2.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, completat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011, completat – Monitorul Oficial nr. 61 din 2013)

Pentru provocarea vătămării corporale a unui judecător, procuror, anchetator, organ de poliţie, poliţist de investigaţie, executor judecătoresc de stat, executor judecătoresc privat şi executor judecătoresc ajutor privat, precum şi a unui funcţionar vamal, a unui funcţionar fiscal, a unui funcţionar de la agenţia executivă pentru păduri, a unui funcţionar din Ministerul mediului şi al apelor aflaţi în desfăşurarea activităţii de control sau a unui specialist medical, a unui profesor (educator) în cursul sau în legătură cu îndeplinirea sarcinilor sau funcţiilor acestora, pedeapsa este închisoarea:

1. de la cinci până la cincisprezece ani în caz de vătămare corporală gravă;

2. de la trei la zece ani în cazul unei vătămări corporale medii;

3. de la un an la cinci ani în caz de vătămare corporală minoră, conform art. 130 alin. 1;

4. până la trei ani în caz de vătămare corporală minoră, conform art. 130 alin. 2.

Art. 131a. (Anterior alin. 2, art. 131 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la de la 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu suspendare sub supraveghere – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 în 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazurile de recidivă periculoasă, pedeapsa este: în caz de vătămare corporală gravă, pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani, iar în caz de vătămare corporală moderată, pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

Art. 132. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986)

Pentru vătămări corporale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 131a, pricinuite altcuiva într-o stare de tulburare extremă, pricinuită de victimă prin violenţă, insulte grave ori calomnie sau altă acţiune ce contravine legii, în urma căreia persoana vinovată sau rudele ei au suferit sau ar fi putut suferi consecinţe grave, pedeapsa este:

1. pedeapsa închisorii de până la trei ani pentru vătămare corporală gravă;

2. pedeapsa închisorii de până la un an pentru vătămare corporală moderată;

3. pedeapsa închisorii de trei luni sau pedeapsa cu suspendare sub supraveghere de până la şase luni, pentru vătămare corporală minoră, conform art. 130 alin. 1;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 în 2004, în vigoare de la 01.01.2005) pedeapsa sub supraveghere de până la şase luni sau amendă de până la trei sute de leve, conform art. 130 alin. 2.

(2) Pedepsele prevăzute la alineatele anterioare se aplică şi în cazurile de vătămare corporală cu depăşirea limitelor legitimei apărări.

Art. 133. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 în 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care produce din culpă vătămarea corporală gravă sau moderată a altuia se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

Art. 134. (1) Persoana care pricinuieşte altuia o vătămare corporală gravă sau moderată ca urmare a necunoaşterii ori din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor profesionale sau a altei activităţi reglementate din punct de vedere legal, constituind o sursă de pericol sporit se pedepseşte:

1. cu pedeapsa închisorii de până la trei ani în cazul vătămării grave şi

2. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 în 2006, în vigoare de la 01.01.2006) cu pedeapsa închisorii de până la doi ani sau cu suspendare sub supraveghere în cazul vătămării corporale medii.

(2) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006)

Persoana care din culpă pricinuieşte altuia o vătămare corporală gravă sau moderată prin acţiuni ce intră sub incidenţa unei profesii sau a unei activităţi prevăzute la alineatul precedent, pe care nu avea dreptul s-o exercite, se pedepseşte pentru vătămare gravă cu pedeapsa închisorii de până la cinci ani, iar pentru vătămare corporală moderată – cu pedeapsa închisorii de până la trei ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006)

Dacă în cazurile de la alineatele precedente, făptuitorul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau dacă s-a produs rănirea a mai mult de o persoană, pedeapsa este închisoarea de la unu la şase ani, în caz de vătămare corporală gravă şi închisoarea de până la cinci ani în caz de vătămare corporală moderată.

(4) În cazul în care făptuitorul a făcut tot ceea ce a depins de el pentru a acorda ajutor victimei, de aceasta se va ţine seama ca circumstanţă atenuantă la stabilirea pedepsei.

Art. 135. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, infectează o altă persoană cu aceeaşi boală, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi cu amendă de până la două sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997) Dacă, în cazul alineatului precedent, persoanele infectate sunt minori cu vârsta sub 16 ani sau sunt infectate mai mult de două persoane, pedeapsa este privarea de libertate de până la cinci ani ori amendă de până la cinci sute de leve.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, infectează din culpă o altă persoană cu aceeaşi boală, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de până la două sute de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997) Persoana care, prin relaţii sexuale sau în alt mod, pune o altă persoană în pericol de a fi infectată cu o boală venerică, se pedepseşte cu închisoarea până la şase luni sau cu amendă de până la două sute de leve.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997) Persoana suferind de o boală venerică, care refuză să primească tratament sau se abate de la tratamentul obligatoriu obişnuit, se pedepseşte cu amendă de până la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

(6) Dacă fapta prevăzută la alineatul precedent este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de până la 6 luni.

Secţiunea III

Punerea în primejdie

Art. 136. (1) (Anterior texul art. 136 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care încalcă regulile stabilite pentru a proteja securitatea muncii şi care astfel pune în primejdie viaţa sau sănătatea lucrătorilor se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazul în care, ca urmare a unei fapte menţionate la alineatul precedent, viaţa sau sănătatea lucrătorilor este pusă în primejdie din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

Art. 137. Se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani persoana care pune în primejdie o persoană lipsită de posibilitatea de a se proteja singură, din cauza vârstei minore, a vârstei înaintate, a bolii sau, în general, din cauza neputinţei, astfel încât viaţa acesteia să se fi aflat în pericol, şi, cunoscând acest lucru, nu îi acordă ajutor.

Art. 138. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, în mod deliberat, nu acordă ajutor unei persoane pe care era obligat s-o îngrijească şi a cărei viaţă se află în primejdie şi este lipsită de posibilitatea de a se proteja singură, din cauza vârstei minore, a vârstei înaintate, a bolii sau, în general, din neputinţă, atunci când i-ar fi putut acorda ajutor, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

Art. 139. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, în caz de pericol iminent pentru viaţa altuia, nu acordă ajutorul pe care l-ar putea da, fără a-şi pune propria viaţă în pericol ori a altei persoane, se pedepseşte cu suspendare sub supraveghere de până la şase luni sau cu amendă de la o sută până la trei sute de leve.

Art. 140. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Conducătorul unui mijloc de transport care, după un accident rutier în care a fost implicat, nu acordă ajutorul necesar victimei, ajutor pe care ar fi putut să-l acorde, fără a-şi pune propria viaţă în pericol ori a altei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

Art. 141. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care exercită o profesie medicală în cazul în care, după ce a fost solicitată, nu acordă ajutor unui pacient sau al unei femei aflate în timpul naşterii, fără un motiv întemeiat, se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazul în care persoana vinovată cunoştea că bolnavul ori femeia care năştea se afla într-o situaţie periculoasă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, obligată fiind să acorde ajutor unui pacient, nu-i acordă ajutorul respectiv, fără motive întemeiate, se pedepseşte cu probaţiune de până la şase luni ori cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

Secţiunea IV

Răpirea şi lipsirea ilegală de libertate

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995)

Art. 142. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Cel care răpeşte o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la trei la şase ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pedeapsa este închisoarea de la şapte la cincisprezece ani, atunci când:

1. făptuitorul era înarmat;

2. fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane;

3. (modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) persoana răpită este o femeie gravidă sau care nu a împlinit 18 ani;

4. persoana răpită beneficiază de protecţie internaţională;

5. fapta a fost săvârşită împotriva a două sau mai multe persoane;

6. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) fapta este săvârşită de o persoană care se ocupă cu activităţi de pază, de către un angajat dintr-o organizaţie ce desfăşoară activităţi de securitate sau de asigurare, de către o persoană ce acţionează la dispoziţiile unei astfel de organizaţii sau care se prezintă ca acţionând în baza unei astfel de dispoziţii, de către o persoană din cadrul Ministerului de Interne sau de către orice persoană ce se prezintă ca atare;

7. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) răpirea este săvârşită în scopul obţinerii unui câştig material ori pentru ca persoana să fie scoasă din ţară;

8. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, amendat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) fapta este săvârşită de o persoană la comanda sau pentru punerea în aplicare a unei decizii a unei organizaţii ori a unui grup, indicat la art. 321a sau a unui grup infracţional organizat.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă, precum şi confiscarea în tot sau în parte a averii persoanei vinovate, atunci când:

1. fapta a fost săvârşită în mod repetat sau constituie recidivă periculoasă;

2. în urma săvârşirii faptei au rezultat consecinţe deosebit de grave;

3. faţă de persoana răpită s-a manifestat o cruzime deosebită;

4. fapta a fost săvârşită într-un mod deosebit de chinuitor sau primejdios pentru sănătatea persoanei răpite;

5. eliberarea persoanei răpite este pusă în relaţie de dependenţă cu îndeplinirea unei condiţii stabilite din partea unei terţe părţi;

(4) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010).

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Actele preparatorii, instigarea ori asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute la prezentul articol se pedepsesc cu închisoarea de la un la şase ani.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazurile prevăzute la alin. 1-5, făptuitorul se pedepseşte în condiţiile art. 55, dacă se predă voluntar organelor autorităţii de stat, dezvăluie toate informaţiile cunoscute cu privire la infracţiunile săvârşite, înlesnind în acest fel descoperirea şi dovedirea infracţiunilor.

Art. 142a. (Anterior articolul 142 – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, nr. 26 din 2010) Persoana care lipseşte de libertate în mod ilegal pe cineva, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă fapta a fost săvârşită de către un funcţionar sau de un reprezentant societăţii civile, cu încălcarea mandatului său sau a funcţiei sale ori de către o persoană, conform art. 142, alin. 2, pct. 6 şi 8, pedeapsa este privare de libertate de la doi la opt ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente a fost comisă faţă de o gravidă sau faţă de un minor, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

(4) (Anterior alineat 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) În cazul în care fapta menţionată la alineatele precedente a fost comisă într-un mod chinuitor ori care pune în primejdie sănătatea persoanei vătămate sau dacă lipsirea de libertate a durat mai mult de două zile, pedeapsa este privarea de libertate de la trei la doisprezece ani.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat, nr. 50 din 1995, anterior alin. 4, nr. 62 din 1997, modificat nr. 26 din 2010) Pedeapsa prevăzută în alineatul precedent se aplică şi persoanei care plasează în mod conştient sau reţine o persoană sănătoasă într-o unitate de boli psihice.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat, nr. 50 din 1995).

Secţiunea V

Constrângerea

Art. 143. (modificat, Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Anterior text al articolului 143 – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Cel care îl constrânge pe altul să săvârşească sau să sufere ceva împotriva voinţei sale, pentru aceasta folosind forţa, ameninţând sau abuzând de autoritatea sa, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă fapta este comisă de o persoană menţionată în art. 142, alin. 2, pct. 6 şi 8, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat şi completat nr. 103 din 2004, completat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, modificat, nr. 27 din 2009, nr. 33 din 2011, în vigoare la data de 27.05.2011)

Atunci când constrângerea se exercită asupra unui judecător, procuror, anchetator, organ de poliţie, poliţist de investigaţie, executor judecătoresc de stat, executor judecătoresc privat şi executor judecătoresc ajutor privat, precum şi a unui funcţionar vamal, a unui funcţionar fiscal, a unui funcţionar de la agenţia executivă pentru păduri, a unui funcţionar din Ministerul mediului şi al apelor, aflaţi în desfăşurarea activităţii de control ori în legătură cu îndeplinirea sarcinilor sau funcţiilor sale, pedeapsa este:

1. în cazurile de la alin. 1: pedeapsa închisorii de la doi la opt ani;

2. în cazurile de la alin. 2: pedeapsa închisorii de la cinci la cincisprezece ani.

Art. 143a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985)

(1) Persoana care reţine pe cineva ca ostatic, a cărui eliberare se pune în stare de dependenţă de îndeplinirea unei anumite condiţii de către stat, de către o organizaţie de stat sau publică ori de către un terţ, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la opt ani.

(2) Dacă în cazurile menţionate la alineatul precedent, făptuitorul ameninţă că, în cazul în care condiţia impusă de acesta nu este îndeplinită, va provoca moartea sau vătămarea corporală gravă ori moderată a deţinutului, pedeapsa este închisoarea de la doi la zece ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente a fost comisă de o persoană menţionată la articolul 142, alin. 2, pct. 6 şi 8, pedeapsa este:

1. la alin. 1: pedeapsa cu închisoarea de la doi la zece ani;

2. la alin. 2: pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani.

Art. 144. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 25 din 2010) Persoana care ameninţă pe altul cu o infracţiune împotriva persoanei ori proprietăţii sale sau împotriva persoanei sau proprietăţii rudelor sale şi această ameninţare ar putea să provoace o teamă justificată că s-ar putea realiza, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pentru o ameninţare adresată unui funcţionar sau unui reprezentant al societăţii civile cu ocazia exercitării serviciului ori funcţiei sale sau împotriva unei persoane care beneficiază de protecţie internaţională, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare – 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu probaţiune – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Dacă făptuitorul a ameninţat cu moartea sau dacă fapta a fost săvârşită de o persoană menţionată la art. 142 alin. 2 pct. 6 şi 8, pedeapsa este închisoarea de până la şase ani.

Secţiunea VI

Divulgarea unui secret străin

Art. 145. (1) (Textul precedent al art. 145, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care divulgă în mod ilegal un secret străin, periculos pentru bunul renume al cuiva, care i-a fost încredinţat lui sau care i-a devenit cunoscut în legătură cu profesia sa, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de o sută până la trei sute de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Persoana care dezvăluie secretul adopţiei cu intenţia de a provoca consecinţe dăunătoare persoanei adoptate, adoptatorului sau familiei acestora, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase luni sau cu probaţiune, iar în cazul în care faptele au avut consecinţe grave – la pedeapsa cu închisoarea de până la un an.

Art. 145a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) Persoana care utilizează informaţiile culese prin folosirea unor mijloace specifice, în alt scop decât acela pentru care a fost destinată de a proteja siguranţa naţională sau în scopul procesului penal, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi amendă de până la cinci sute de leve.

(2) În cazul în care infracţiunea este comisă de un funcţionar care a dobândit informaţia sau i-a fost dezvăluită în cadrul serviciului său, pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani şi amendă de până la cinci mii de leve.

(3) În cazurile prevăzute la alineatul precedent, instanţa poate dispune interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

Secţiunea VII

Insulta şi calomnia

Art. 146. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 21 din 2000) Acela ce spune sau săvârşeşte o faptă înjositoare pentru onoarea ori demnitatea altuia în prezenţa sa, se pedepseşte pentru insultă cu o amendă de la o mie la trei mii de leve. În acest caz, instanţa poate impune şi mustrare publică.

(2) Dacă persoana insultată răspunde imediat cu o insultă, instanţa îi poate exonera pe amândoi de pedeapsă.

Art. 147. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 21 din 2000) Persoana care dezvăluie o împrejurare ruşinoasă pentru altă persoană sau îi impută o infracţiune este pedepsit pentru calomnie cu amendă de la trei mii la şapte mii de leve şi cu mustrare publică.

(2) Fapta nu va fi pedepsită dacă se dovedeşte că împrejurările dezvăluite ori infracţiunile imputate sunt adevărate.

Art. 148. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 21 din 2000) Pentru insulta:

1. făcută în public;

2. răspândită printr-o publicaţie tipărită ori în alt mod;

3. adresată unui funcţionar ori unui reprezentant al societăţii civile în legătură cu sau în exercitarea serviciului ori a funcţiei sale şi

4. din partea unui funcţionar ori din partea unui reprezentant societăţii civile în timpul sau în exercitarea serviciului ori a funcţiei sale;

pedeapsa este amenda de la trei mii la zece mii de leve şi o mustrare publică.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 21 din 2000)

Pentru calomnie, săvârşită în condiţiile alineatului precedent, precum şi pentru calomnia în urma căreia s-au produs consecinţe grave, pedeapsa este amendă de la cinci mii la cincisprezece mii de leve şi mustrare publică.

(3) În cazurile prevăzute la alin. 1 pct. 1, îşi poate găsi aplicare art. 146 alin. 2.

Art. 148a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat, nr. 21 din 2000) Persoana care dezvăluie verbal, printr-o publicaţie tipărită sau în alt mod, circumstanţe ori afirmaţii despre o altă persoană, pe baza informaţiilor obţinute ilegal din arhivele Ministerului de Interne, se pedepseşte cu amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve.

Secţiunea VIII

Desfrânarea

Art. 149. (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996, nr. 75 din 2006)

Persoana care acţionează pentru a incita sau pentru a satisface o dorinţă sexuală fără copulaţie faţă de o persoană cu vârsta sub 14 ani se pedepseşte pentru desfrânare cu închisoarea de la unu la şase ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996, completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedeapsa pentru desfrânare este închisoarea de la doi la opt ani, atunci când este săvârşită:

1. prin utilizarea forţei sau ameninţărilor;

2. prin aducerea victimei într-o stare de neajutorare;

3. prin utilizarea stării de neajutorare a victimei;

4. prin utilizarea unei situaţii de dependenţă ori de supraveghere;

5. cu privire la o persoană a cărei îndeletnicire este prostituţia.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996, nr. 38 din 2007) Dacă fapta de la alineatele precedente este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) Pentru desfrânare pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani:

1. dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane;

2. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) dacă este săvârşită cu privire la o persoană care nu înţelege esenţa ori importanţa celor săvârşite;

3. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997);

4. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997);

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997)

Pentru desfrânare pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani:

1. dacă desfrânarea s-a produs cu două sau mai multe persoane minore;

2. dacă a fost produsă o vătămare corporală gravă sau dacă a urmat o tentativă de sinucidere;

3. dacă reprezintă o recidivă periculoasă;

4. (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) în situaţia în care constituie un caz deosebit de grav.

Art. 150. (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 89 din 1976, nr. 107 din 1996, nr. 75 din 2006)

(1) (Anterior textul art. 150, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat, nr. 26 din 2010) Persoana care acţionează pentru a incita sau pentru a satisface o dorinţă sexuală fără copulaţie faţă de o persoană de peste 14 ani, prin uz de forţă ori ameninţări, sau folosind starea de neajutorare a victimei ori prin aducerea ei într-o asemenea stare sau prin utilizarea unei situaţii de dependenţă ori tutelă, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat, nr. 26 din 2010) Cazurile deosebit de grave se pedepsesc cu închisoarea de la trei la zece ani.

Art. 151. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006)

Persoana care întreţine un act sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani, în măsura în care fapta nu constituie o infracţiune conform art. 152 se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şase ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 1 a fost săvârşită:

1.cu un minor prin folosirea unei situaţii de dependenţă ori tutelă,

2. cu privire la o persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi care se ocupă cu prostituţia;

3. de către două sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani.

(3) (Anterior alin. 2 – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat, nr. 26 din 2010, anterior textul alineatului 3 – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care întreţine un raport sexual cu o persoană care a împlinit vârsta de 14 ani, dar care nu înţelege esenţa sau semnificaţia celor săvârşite, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

Art. 152. (1) Persoana care întreţine un act sexual cu o persoană de sex feminin:

1. lipsită de posibilitatea de a se apăra şi fără consimţământul ei;

2. pe care o determină în acest sens prin forţă ori ameninţări;

3. pe care o aduce într-o stare de neajutorare,

se pedepseşte pentru viol la pedeapsa închisorii de la doi la opt ani.

(2) Violul se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani:

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) dacă persoana violată nu a împlinit optsprezece ani;

2. dacă este rudă descendentă;

3. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) dacă este săvârşit în mod repetat.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Violul se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani:

1. dacă este săvârşit de două sau mai multe persoane;

2. dacă a fost produsă o vătămare corporală moderată;

3. dacă a fost urmat de o tentativă de sinucidere;

4. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

dacă este săvârşit cu scopul atragerii în acţiuni ulterioare de desfrânare ori prostituţie;

5. (fostul punct 4 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

dacă reprezintă o recidivă periculoasă.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Violul se pedepseşte cu închisoarea de la zece la douăzeci de ani:

1. dacă persoana violată nu a împlinit paisprezece ani;

2. dacă a fost pricinuită o vătămare corporală gravă;

3. dacă a urmat sinuciderea;

4. dacă reprezintă un caz deosebit de grav.

Art. 153. (modificat, Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Persoana care întreţine un raport sexual cu o persoană, obligând-o la acesta prin utilizarea dependenţei materiale sau de serviciu faţă de el, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 154. Actul sexual între ascendenţi şi descendenţi, între fraţi şi surori şi între adoptatori şi adoptaţi se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 154а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, anterior textul art. 154a, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care săvârşeşte acte de desfrânare sau întreţine un raport sexual cu un minor care se ocupă cu prostituţia, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 1 este săvârşită în mod repetat sau de către două sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani.

Art. 155. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, nr. 92 din 2002, nr. 26 din 2004, nr. 75 din 2006) Persoana care determină o altă persoană să se prostitueze sau să comită un act de desfrânare ori act sexual se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 62 din 1997, nr. 75 din 2006) Persoana care oferă sistematic spaţiu diferitelor persoane pentru raporturi sexuale sau pentru desfrânare, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani şi cu amendă de la o mie la cinci mii de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, nr. 75 din 2006) În cazul în care faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 sunt săvârşite din interes material, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amenda de la cinci mii la cincisprezece mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Persoana care determină sau forţează o altă persoană să utilizeze substanţe narcotice sau similare acestora în scopul prostituţiei, al actelor sexuale sau a desfrânării ori a realizării de raporturi sexuale sau acte de satisfacere sexuală cu o persoană de acelaşi sex, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi cu amendă de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat, nr. 75 din 2006, modificat, nr. 38 din 2007) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1-4 a fost comisă:

1. de către o persoană ce acţionează la comanda sau îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat;

2. faţă de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau fără discernământ;

3. faţă de două ori mai multe persoane;

4. în mod repetat;

5. în condiţiile unei recidive periculoase,

pedeapsa în cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2 este închisoarea de la doi la opt ani şi amenda de la cinci mii la cincisprezece mii de leve, în cazurile prevăzute la alin. 3, închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la zece mii la douăzeci şi cinci de mii de leve, iar în cazurile prevăzute la alin. 4, închisoarea de zece până la douăzeci de ani şi amendă de la o sută la trei sute de mii de leve.

(6) (Anterior alineatul 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alineatul 4, nr. 21 din 2000, abrogat, nr. 75 din 2006).

(7) (Anterior alin. 4 – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, fostul alin. 5, nr. 21 din 2000, modificat, nr. 92 din 2002, în vigoare de la – 1 ianuarie 2005, cu privire la pedeapsa cu probaţiune – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004, abrogat, nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005).

Art. 155a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015)

(1) Persoana care prin orice tehnologie informaţională sau de comunicaţii furnizează sau colectează date cu privire la o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, în scopul contactării acesteia pentru a săvârşi acte de desfrânare, acte sexuale, relaţii sexuale ori prostituţie, pentru crearea de materiale pornografice sau pentru participarea la spectacole pornografice, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani şi o amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanelor care, în scopul săvârşirii de acte de desfrânare, copulaţie sau raporturi sexuale, intră în contact cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani, prin folosirea utilizarea tehnologiei informaţionale sau de comunicaţii sau în alt mod.

Art. 155b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, anterior textul art. 155b, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) (1) Persoana care înduplecă o persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani să ia parte sau să observe acte sexuale reale, virtuale sau simulate între persoane de acelaşi sau de sexe diferite, ori expunerea obscenă a organelor sexuale umane, sodomie, masturbare, sadism sexual sau masochism, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşiră:

1. prin folosirea forţei sau ameninţări;

2. prin utilizarea unei situaţii de dependenţă sau supraveghere;

3. de către două sau mai multe persoane.

Art. 155c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care prin utilizarea forţei sau prin ameninţări, ori prin utilizarea unei situaţii de dependenţă sau de supraveghere înduplecă o persoană minoră să participe la o acţiune reală, virtuală sau simulată de desfrânare, copulaţie, raport sexual, inclusiv de sodomie, masturbare, sadism sau masochism sexual, precum şi de expunere obscenă a organelor sexuale umane, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

Art. 156. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) (1) (Textul fostului art. 156, modificat – Monitorul Oficial, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care răpeşte o altă persoană în scopul de a fi oferită pentru fapte de desfrânare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi cu amendă de până la o mie de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006)

Pedeapsa este închisoarea de la cinci la doisprezece ani atunci când:

1. persoana răpită nu a împlinit 18 ani;

2. persoana răpită a fost oferită pentru fapte de desfrânare, sau

3. răpirea persoanei are drept scop oferirea acesteia pentru fapte de desfrânare în afara graniţelor ţării.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi amenda de la cinci mii la douăzeci de mii de leve, atunci când:

1. fapta este comisă de o persoană ce acţionează la comanda sau îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat;

2. persoana răpită a fost oferită în scopul săvârşirii de fapte de desfrânare în afara graniţelor ţării;

3. fapta reprezintă recidivă periculoasă.

Art. 157. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care întreţine relaţii sexuale sau acţiuni de satisfacere sexuală cu o persoană de acelaşi sex, făcând în acest sens uz de forţă ori ameninţări, sau utilizând o situaţie de dependenţă ori de tutelă, precum şi cu o persoană care nu are posibilitatea de a se autoapăra, se pedepseşte cu închisoarea de la doi până la opt ani.

(2) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 este comisă cu privire la o persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani, pedeapsa este privarea de libertate de la trei la doisprezece ani.

(3) Persoana care întreţine acte sexuale sau relaţii de satisfacere sexuală cu o persoană de acelaşi sex care nu a împlinit vârsta de 14 ani se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şase ani.

(4) Persoana care întreţine raporturi sexuale sau acte de satisfacere sexuală cu o persoană de acelaşi sex, care a împlinit vârsta de 14 ani dar care nu înţelege esenţa sau semnificaţia celor săvârşite, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şase ani.

(5)Atunci când fapta prevăzută la alin. 4 este comisă împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 14 ani, care se ocupă cu prostituţia, pedeapsa este de la doi ani la opt ani.

(6) Persoana care săvârşeşte un raport sexual sau acţiuni de satisfacere sexuală cu o persoană de acelaşi sex, care nu a împlinit 14 ani, dar care nu înţelege natura ori importanţa celor comise se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şase ani.

(7)Atunci când faptele prevăzute la alineatele 1-6 constituie un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani.

Art. 158. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015)

Art. 158а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) (1) Persoana care în orice mod racolează, ajută sau foloseşte o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani ori grupuri de asemenea persoane să participe la spectacole pornografice, se pedepseşte cu închisoarea până la şase ani.

(2) Persoana care obligă o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani ori un grup format din asemenea persoane să participe la un spectacol pornografic, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani.

(3) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 este săvârşită împotriva unei persoane care nu a împlinit 14 ani, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani.

(4) Dacă în urma faptei a rezultat un beneficiu material, pedeapsa este:

1. în cazurile de la alin. 1 şi 2 – închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la zece mii la douăzeci de mii de leve

2. în cazurile de la alin. 3 – închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la douăzeci de mii la cincizeci de mii de leve.

(5) Persoana care observă un spectacol pornografic, în cadrul căruia participă o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea până la trei ani.

Art. 158b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Cu privire la infracţiunile prevăzute la articolele 149-157 sau art. 158a, instanţa poate impune şi pedeapsa interzicerii unor drepturi prevăzută la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

Art. 159. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Persoana care creează, expune, prezintă, difuzează, oferă, vinde, închiriază sau distribuie în alt mod materiale pornografice se pedepseşte cu închisoare de până la un an şi cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care distribuie prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau de comunicaţii sau printr-un alt mod similar un material pornografic se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani şi cu amendă de la una mie la trei mii de leve.

(3) (Fostul alin. 2, modificat Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Persoana care expune, prezintă, oferă, vinde, închiriază sau distribuie în alt mod material pornografic unei persoane care nu a împlinit vârsta de 16 ani se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pentru faptele prevăzute la alin. 1–3, pedeapsa este închisoarea de până la şase ani şi amenda de până la opt mii de leve, dacă:

1. pentru crearea materialului pornografic este folosită o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau o persoană care arată în acest fel.

2. la crearea unui material pornografic este utilizată o persoană care nu înţelege natura sau semnificaţia celor săvârşite;

3. este săvârşită de două sau mai multe persoane;

4. este săvârşită în mod repetat.

(5) (Fostul alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1-4 este săvârşită de către o persoană ce acţionează la comanda sau îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amenda de până la zece mii de leve, iar instanţa poate dispune şi confiscarea în tot sau în parte a averii făptuitorului.

(6) (Anterior alin. 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care păstrează sau dobândeşte pentru sine sau pentru altul prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau de comunicaţii sau în alt mod, material pornografic la crearea căruia a fost folosită o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, sau o persoană care arată în acest fel, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la două mii de leve.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedeapsa prevăzută la alin. 6 i se aplică şi persoanei care, în mod conştient, prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau de comunicaţii realizează accesează un material pornografic, la crearea căruia a fost utilizată o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau a unei persoane care arată similar.

(8) Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) În cazurile prevăzute la alineatele 1–7, instanţa poate impune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(9) (Anterior alin. 6 – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, anterior alin. 7 – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori este înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Secţiunea IX

Traficul de persoane

(Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

Art. 159a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 84 din 2013) Persoana care recrutează, transportă, ascunde sau primeşte persoane singure sau grupuri de persoane în scopul de a fi folosite pentru acte de desfrânare, pentru muncă forţată, pentru prelevarea de organe sau pentru a fi ţinute în supunere forţată, indiferent de consimţământul lor, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani şi cu amendă de la trei mii la doisprezece mii de leve.

(2) Atunci când fapta prevăzută de alin. 1 este săvârşită:

1. împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

2. prin constrângerea sau inducerea în eroare a persoanei;

3. prin răpire sau lipsire ilegală de libertate;

4. făcând uz de starea de dependenţă;

5. prin abuz de putere;

6. prin promiterea, acordarea sau primirea de beneficii,

(Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de până la zece mii de leve.

(3) (Nou, Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat nr. 27 din 2009) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită împotriva unei femei însărcinate în scopul vânzării copilului, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani şi amendă de la douăzeci de mii la cincizeci mii de leve.

Art. 159b. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Cel care recrutează, transportă, ascunde sau primeşte persoane singure sau grupuri de persoane şi le trece peste graniţa ţării, în scopul menţionat de art. 159a alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la trei la doisprezece ani şi cu amendă de la zece mii la douăzeci de mii de leve.

(2) (Completat, Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat nr. 27 din 2009) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a fost săvârşită în condiţiile art. 159a alin. 2 şi 3, pedeapsa este închisoarea de la cinci la doisprezece ani şi amenda de la douăzeci de mii la cincizeci de mii de leve.

Art. 159c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 84 din 2013) Persoana care foloseşte o persoană, care a fost victimă a infracţiunii de trafic de persoane, pentru a săvârşi acte de desfrânare, muncă silnică, prelevarea de organe sau pentru menţinerea acesteia într-o stare de supunere forţată, indiferent de consimţimântul acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la zece mii la douăzeci de mii de leve.

Art. 159d. (Anterior texul art. 159, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Atunci când fapta prevăzută la art. 159a – 159c constituie recidivă periculoasă ori este săvârşită la comanda sau în îndeplinirea deciziei unui grup infracţional organizat, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi amendă de la douăzeci de mii la o sută de mii de leve, iar instanţa poate dispune şi confiscarea totală sau parţială a averii făptuitorului.

Dispoziţie suplimentară

Art. 160. (1) (Anterior textul art. 160 – Monitorul Oficial nr. 54 din 1978, modificat, nr. 26 din 2010) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 116, alin. 1, pct. 2, art. 123, art. 126, art. 131, alin. 1, pct. 2, art. 134, art. 142, alin. 2 şi 3, instanţa poate dispune interzicerea unor drepturi în temeiul art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 54 din 1978, abrogat, nr. 28 din 1982).

Dispoziţie specială

Art. 161. (1) (modificat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat, nr. 89 din 1986, modificat, nr. 50 din 1995, nr. 21 din 2000, textul fostului art. 161, nr. 92 din 2002, modificat, nr. 26 din 2004) Pentru vătămare corporală uşoară prevăzută de art. 130 şi 131, alin. 1, pct. 3–5, pentru vătămare corporală uşoară şi moderată, prevăzută de art. 132, pentru infracţiunile prevăzute la art. 144, alin. 1, art. 145, art. 146–148a, precum şi pentru vătămarea corporală prevăzută de art. 129, 132, 133 şi 134, pricinuită unui ascendent, descendent, soţ, frate sau soră, urmărirea penală este pusă în mişcare în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 133, art. 135, alin. 1, 3 şi 4 şi la art. 139–141, urmărirea penală pe dreptul comun se declanşează urmare a plângerii prealabile a persoanei vătămate la parchet şi nu poate fi oprită la cererea acesteia.

Capitolul III

Infracţiuni împotriva drepturilor cetăţenilor

Secţiunea I

Infracţiuni împotriva egalităţii cetăţenilor

(Titlu modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011)

Art. 162. (1) (modificat, Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) Persoana care, prin cuvântări, presă ori alte mijloace de informare în masă, prin sisteme electronice de informare sau în alt mod face propagandă sau instigă la discriminare, violenţă sau ură pe motive de rasă, naţionalitate sau apartenenţă etnică, se pedepseşte cu închisoare de la un an la patru ani şi amendă de la cinci mii la zece mii de leve, precum şi cu mustrare publică.

(2) (modificat, Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, nr. 33 din 2011, în vigoare la data de 27.05.2011) Cel care foloseşte violenţa împotriva altuia ori îi distruge proprietatea pe motiv de rasă, cetăţenie, naţionalitate, religie sau convingeri politice, se pedepseşte cu închisoare de la un an la patru ani şi cu amendă de la cinci mii la zece mii de leve, precum şi cu mustrare publică .

(3) (modificat, Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Cel care constituie sau conduce o organizaţie ori un grup ce-şi propune să săvârşească faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 ori permite sistematic săvârşirea unor astfel de fapte, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani şi cu amendă de la zece mii la treizeci de mii de leve, precum şi cu mustrare publică.

(4) Cel care este membru într-o astfel de organizaţie sau grup se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi mustrare publică.

(5) (Nou, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, în ceea ce priveşte pedeapsa cu probaţiune – modificat, Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la – 1 ianuarie 2004, abrogat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004).

Art. 163. (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Persoanele care participă la o mulţime adunată în scopul atacării unor grupuri din populaţie, cetăţeni sau proprietăţi ale acestora în legătură cu cetăţenia, naţionalitatea sau rasa, se pedepsesc astfel:

1. instigatorii şi conducătorii – cu închisoarea de până la cinci ani;

2. toţi ceilalţi, cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

(2) Dacă mulţimea sau unii dintre participanţi sunt înarmaţi, pedeapsa este:

1. pentru instigatori şi conducători – închisoarea de la un an la şase ani;

2. toţi ceilalţi, închisoarea de până la trei ani.

(3) Dacă s-a săvârşit un atac şi ca urmare a acestuia s-au produs vătămări corporale grave sau moartea, instigatorii şi conducătorii se pedepsesc cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani, iar toţi ceilalţi – cu închisoarea de până la cinci ani, dacă nu se impune o pedeapsă mai grea.

Secţiunea II

Infracţiuni împotriva credinţei religioase

Art. 164. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care predică sau instigă la discriminare, violenţă sau ură pe baze religioase prin cuvântări, presă sau alte mijloace de informare în masă, prin sisteme de informare electronică ori în alt fel, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani sau cu probaţiune, precum şi cu amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) Persoana care profanează, distruge sau produce daune unui lăcaş de cult, unei case de rugăciune, unui sanctuar ori unei clădiri anexe acestora, simbolurilor acestora sau monumentelor funerare se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu amendă de la trei mii la zece mii de leve.

Art. 165. (1) Persoana care, prin violenţă ori ameninţare, împiedică cetăţenii să-şi mărturisească liber credinţa sau să-şi îndeplinească ritualurile şi serviciile religioase, dacă nu încalcă legile ţării, ordinea publică şi bunele moravuri, se pedepsesc cu închisoare de până la un an.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei care, în acelaşi mod, îl obligă pe altul să participe la ritualuri şi slujbe religioase.

(3) Pentru faptele prevăzute la art. 163 săvârşite împotriva unor grupuri ale populaţiei, cetăţenilor individual sau a proprietăţilor lor în legătură cu apartenenţa lor religioasă, se aplică pedepsele prevăzute de acesta.

Art. 166. (Completat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat în ceea ce priveşte intrarea în vigoare, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 în 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Persoana care constituie o organizaţie politică pe bază religioasă sau care, prin cuvântări, presă, faptă ori în alt mod, foloseşte biserica ori religia pentru propagandă împotriva puterii de stat sau a acţiunilor acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, dacă nu fapta nu este supusă unei pedepse mai grele.

Secţiunea III

Infracţiuni împotriva drepturilor politice ale cetăţenilor

(Titlu modificat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991)

Art. 167. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, textul fostului articol 167, Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care prin violenţă, fraudă, ameninţare sau în alt mod ilegal îl împiedică pe altul să-şi exercite dreptul de vot sau dreptul de a fi ales sau să voteze la un referendum ori să participe la strângerea de semnături pentru desfăşurarea unui referendum se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani şi o amendă de la o mie la zece mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, modificat şi completat, Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care oferă sau îi dă altuia un folos patrimonial cu scopul de a-l determina să-şi exercite dreptul de a vot în favoarea unui anumit candidat, partid politic sau a unei anumite coaliţii sau să voteze la un referendum într-un anume mod, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani şi cu o amendă de la zece mii la douăzeci de mii de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 85 din 2007, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat Monitorul Oficial nr. 17 din 2013, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care organizează oferirea sau darea pentru altul a unui folos patrimonial cu scopul de a-l determina să-şi exercite dreptul de vot în favoarea unui anumit candidat, partid politic sau a unei anumite coaliţii ori să voteze la un referendum într-un anumit mod, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şapte ani şi o amendă de la zece mii la douăzeci şi cinci de mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) Pedeapsa prevăzută la alin. 3 se aplică şi persoanei care pune la dispoziţie foloasele patrimoniale persoanelor prevăzute la alin. 2 şi 3 spre a fi oferite sau date altcuiva pentru a-l determina să-şi exercite dreptul de vot în favoarea unui anumit candidat, partid politic sau a unei anumite coaliţii ori să voteze la un referendum într-un anumit mod.

(5) (Nou, Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1-4 este săvârşită de un funcţionar sau în cursul sau în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor sale de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la doi la şapte ani şi amendă de la zece mii la treizeci de mii de leva.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, anterior textul alin. 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) În cazurile prevăzute la alineatele 2, 3, 4 şi 5, instanţa dispune şi pedeapsa interzicerii unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 19 din 2008, anterior alineatul 4, completat, Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, anterior alin. 6 – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) Făptuitorul menţionat la alin. (2) nu se pedepseşte, în cazul în care comunică de bunăvoie organului autorităţii competente infracţiunea săvârşită conform alin. 3 şi 4.

Art. 167a. (1) (Nou – Monitorul Oficial nr. 85 din 2007, în vigoare de la 23.10.2007, anterior textul art. 167a –. Monitorul Oficial nr. 19 din 2008, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) Persoana care, pentru a-şi exercita dreptul de vot în favoarea unui anumit candidat sau pentru a vota la un referendum într-un anumit mod, cere sau primeşte un folos patrimonial, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi cu amendă de la o mie la cinci mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 19 din 2008, modificat, nr. 27 din 2009) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă va comunica de bunăvoie unei autorităţi competente infracţiunea săvârşită conform art. 167, alin. 2, 3 sau 4.

Art. 168. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, anterior textul art. 168 – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) Persoana care exercită un drept electoral sau votează la un referendum, fără a avea acest drept, se pedepseşte cu probaţiune de până la şase luni sau cu amendă de la una sută la trei sute de leve.

(2) (Nou, Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) Persoana care exercită dreptul său electoral de două sau mai multe ori în cadrul unui singur tur de scrutin, ori care votează de două sau mai multe ori la un singur referendum, se pedepseşte cu probaţiune şi cu amendă de la cinci sute la două mii de leve.

Art. 168a. Nou – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care prin încălcarea reglementărilor stabilite tipăreşte buletine de vot, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani şi cu amendă de la o mie la trei mii de leva.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se pedepseşte şi persoana care deţine sau răspândeşte ilegal buletine de vot.

Art. 169. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, completat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Funcţionarul, precum şi membrul unei comisii electorale, care încalcă secretul votului sau falsifică în orice mod rezultatul alegerilor, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Art. 169a. (Nou, Monitorul Oficial nr. 1 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care, prin violenţă, ameninţări sau în alt mod ilegal îl obligă pe altul, contrar convingerilor sau voinţei sale, să participe sau să părăsească un partid, o organizaţie, o mişcare sau o coaliţie politică, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 169b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care, prin violenţă, ameninţări sau în alt mod ilegal îl împiedică pe altul să-şi exercite drepturile politice constituţionale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 169c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991) Dacă faptele prevăzute de art. 169a şi 169b au fost săvârşite de un funcţionar în legătură cu sau în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 169d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) (1) Persoana care constituie sau conduce un grup care îşi propune să săvârşească infracţiunile prevăzute de această secţiune se pedepseşte cu închisoarea de la un an la opt ani.

(2) Membrul unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani.

(3) Participantul la grup care s-a predat de bunăvoie autorităţilor, dezvăluie tot ceea ce ştie despre grup, ajutând astfel în mod semnificativ la descoperirea şi dovedirea infracţiunilor săvârşite de acesta se pedepseşte în conformitate cu art. 55.

(4) Nu se pedepseşte participantul la grup care se predă de bunăvoie autorităţilor şi denunţă grupul, înainte ca acesta să fi comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta secţiune.

Secţiunea IV

Încălcarea inviolabilităţii unei locuinţe, a unui spaţiu ori a unui vehicul

(Titlu modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982)

Art. 170. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) (1) Persoana care pătrunde într-o locuinţă străină, folosindu-se în acest scop de forţă, ameninţări, înşelăciune, viclenie, abuz de putere ori mijloace tehnice speciale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu probaţiune de până la şase luni.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită pe timpul nopţii sau de către o persoană înarmată ori de două sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă faptele prevăzute la alineatele precedente sunt îndreptate împotriva unei locuinţe, a unui mijloc de transport sau al unui sediu de serviciu al unei persoane care beneficiază de protecţie internaţională, pedeapsa este: conform alin. 1 – închisoarea de la un an la cinci ani, iar conform alin. 2 – închisoarea de la doi la opt ani.

(4) (Anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care rămâne în mod ilegal într-o locuinţă străină, în pofida invitaţiei explicite de a o părăsi, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Secţiunea V

Încălcarea inviolabilităţiicorespondenţei

Art. 171. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Persoana, care în mod ilegal:

1. deschide, falsifică, ascunde sau distruge o scrisoare care nu-i aparţine, o telegramă, un pachet sigilat cu documente sau alte asemenea;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) ia o scrisoare străină, fie ea şi deschisă, ori o telegramă, pentru a lua la cunoştinţă de conţinutul acestora, ori care cu acelaşi scop, transmite altcuiva o scrisoare sau o telegramă ce nu-i aparţin;

3. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) ia la cunoştinţă un mesaj care nu i-a fost adresat, transmis pe cale electronică ori deviază de la destinatarul său un asemenea mesaj,

se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de la una sută la trei sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă fapta a fost săvârşită de un funcţionar care s-a folosit de funcţia sa, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani, iar instanţa poate să aplice şi pedeapsa închisorii prevăzută la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(3) (Completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care, prin folosirea mijloacelor tehnice speciale, accesează sau ia la cunoştinţă în mod ilegal conţinutul unui mesaj care nu îi este adresat, transmis prin intermediul telefonului, telegrafului, reţelei de calculatoare sau prin alte mijloace de telecomunicaţii, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Pedeapsa de la alineatul 3 se aplică şi atunci când obiectul infracţiunii sunt datele informatice transmise către unul sau mai multe sisteme informatice, inclusiv emisiile electromagnetice ale unui sistem informatic.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, anterior textul alineatului 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Atunci când fapta prevăzută la alin. 3 şi 4 este săvârşită din interes material sau atunci când au fost pricinuite pagube însemnate, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de până la cinci mii de leve.

Art. 171а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) (1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 24 din 2015, în vigoare de la 31.03.2015) Persoana care în mod ilegal dobândeşte, dezvăluie sau distribuie date informatice, de tipul celor care se colectează, prelucrează, stochează ori se utilizează conform Legii privind comunicaţiile electronice, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau probaţiune.

(2) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 1 a fost săvârşită din interes material, pedeapsa este închisoarea de la unu la şase ani.

Secţiunea VI

Infracţiuni împotriva drepturilor în muncă ale cetăţenilor

Art. 172. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care împiedică în mod deliberat pe altul să meargă la muncă ori îl forţează să plece pe motiv de naţionalitate, rasă, religie, origine socială, apartenenţă sau neapartenenţă la o organizaţie de tip sindical sau de alt tip, la un partid politic, organizaţie, mişcare sau coaliţie cu scopuri politice ori ca urmare a unor convingeri politice sau de altă natură, ale sale ori ale rudelor sale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă de până la cinci mii de leve.

(2) Funcţionarul care nu execută o dispoziţie sau o hotărâre judecătorească rămasă definitivă privind reîncadrarea în muncă a unui angajat sau funcţionar concediat în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Secţiunea VII

Infracţiuni împotriva proprietăţii intelectuale

(Modificat titulatura, Monitorul Oficial nr. 50 din 1995)

Art. 172a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care înregistrează, reproduce, difuzează, transmite sau dă mai departe ori foloseşte în alt mod un obiect străin asociat cu drepturi de autor sau cu drepturi conexe, ori copii ale acestuia, fără consimţământul cerut de lege din partea titularului acelui drept, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani şi o amendă de până la cinci mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care, fără consimţământul cerut de lege, deţine pe suport material ce stochează un obiect străin asociat cu drepturi de autor sau cu drepturi conexe de mare valoare, ori care deţine o matriţă pentru reproducerea pe astfel de suporturi, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani şi cu amendă de la două mii la cinci mii de leve.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 a fost săvârşită în mod repetat sau dacă s-au produs consecinţe negative însemnate, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de la trei mii la zece mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă în cazul faptei prevăzute la alin. 2 prejudiciul este deosebit de mare, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

(5) (Fostul alineat 4 – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile cu o importanţă redusă, făptuitorul se sancţionează pe cale administrativă în temeiul Legii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

(6) (Fostul alineat 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, indiferent în proprietatea cui se află şi se distruge.

Art. 172b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) Persoana care, fără consimţământul titularului dreptului exclusiv, utilizează în comerţ o marcă, un proiect industrial, un soi de plante sau o rasă de animale ce face obiectul acelui drept exclusiv, sau care utilizează fără temei juridic o indicaţie geografică ori o imitaţie a sa, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

(2) Dacă fapta prevăzută la alineatul 1 este săvârşită în mod repetat sau au intervenit consecinţe negative semnificative, pedeapsa este închisoarea de la cinci la opt ani şi amendă de la cinci mii la opt mii de leve.

(3) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, indiferent în proprietatea cui se află şi se distruge.

Art. 173. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care publică sau utilizează sub numele său sau sub un pseudonim o lucrare de ştiinţă, literatură sau artă sau o parte semnificativă a unei astfel de opere aparţinând altuia, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu amendă de la una sută la 300 de leve, precum şi cu mustrare publică.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1999, în vigoare de la 14.12.1999) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei care a prezentat spre înregistrare sau a înregistrat în nume propriu o invenţie, un model de utilitate sau un model industrial care nu îi aparţine.

Art. 174. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1999, în vigoare de la 14.12.1999) Persoana, care abuzând de serviciul său, se pretinde drept coautor al unei invenţii, al unui model de utilitate sau al unui model industrial ori al unei lucrări de ştiinţă, literatură sau artă, fără să fi luat parte la munca de creaţie depusă la realizarea acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau o amendă de o sută la trei sute de leve, precum şi cu mustrare publică.

Secţiunea VIII

Infracţiuni împotriva libertăţii de întrunire, a mitingurilor şi a manifestaţiilor

Art. 174a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1990) (1) Persoana care prin violenţă, înşelăciune, ameninţări sau în alt mod împrăştie sau împiedică ţinerea unei întruniri, a unui miting sau a unei manifestaţii autorizate conform Legii întrunirilor, mitingurilor şi manifestaţiilor, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Organizatorul care, cu încălcarea art. 12 alin. 3 şi art. 13 alin. 1, din Legea întrunirilor, mitingurilor şi manifestaţiilor, desfăşoară o întrunire, un miting şi o manifestaţie interzise ori continuă să le desfăşoare chiar dacă au fost întrerupte, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.

Dispoziţie specială

Art. 175. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat, nr. 62 din 1997, modificat, nr. 92 din 2002)

(1) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 170, alin. 1 şi 4, art. 171, alin. 1, art. 172, alin. 2 şi art. 173 urmărirea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

(2) (modificat, Monitorul Oficial nr. 19 din 2008) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 172, alin. 1 şi art. 174 urmărirea penală cu caracter general se pune în mişcare la plângerea prealabilă a victimei la parchet şi nu încetează la cererea sa.

Capitolul IV

Infracţiuni împotriva căsătoriei, familiei şi tineretului

Secţiunea I

Infracţiuni împotriva căsătoriei şi familiei

Art. 176. (1) Cel care la căsătorie ascunde în mod conştient faţă de un funcţionar al stării civile un obstacol legal pentru încheierea căsătoriei se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Funcţionarul stării civile care oficiază o căsătorie, ştiind că există un obstacol legal privind încheierea căsătoriei, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, iar instanţa poate să aplice şi pedeapsa închisorii prevăzută la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(3) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000)

Art. 177. (1) Persoana care determină prin violenţă pe cineva să încheie o căsătorie, iar ca urmare a acestui fapt căsătoria va fi declarată nulă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) Persoana care răpeşte o persoană de sex feminin pentru a o obliga să se căsătorească se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, iar dacă partea vătămată este minoră, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 178. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Părintele sau o altă rudă care primeşte o recompensă pentru a permite fiicei sale sau unei rude să încheie căsătoria se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de o sută până la trei sute de leve, precum şi cu o mustrare publică.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care dă ori care mijloceşte darea şi primirea unei astfel de recompense.

Art. 179. (1) Cel care, fiind legal căsătorit, încheie o altă căsătorie, se pedepseşte pentru bigamie cu închisoare de până la trei ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă i se aplică şi celui care încheie o căsătorie cu o persoană despre care ştie că mai este căsătorită legal.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă prima căsătorie este declarată nulă sau desfăcută dintr-un alt motiv, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiunea.

Art. 180. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991).

Art. 181. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care îşi încalcă obligaţia faţă de soţ, de un ascendent sau descendent, aflat în imposibilitatea de a se îngriji de sine, punându-l astfel într-o situaţie de deosebită dificultate, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

Art. 182. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) (1) Părintele sau tutorele care lasă fără supraveghere şi îngrijire suficientă o persoană aflată în grija părintească sau sub tutelă, punând astfel în pericol dezvoltarea sa fizică, emoţională sau morală, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, precum şi cu mustrare publică.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Părintele sau altă rudă care nu pune în executare sau împiedică în orice mod punerea în executare a unei hotărâri privind exercitarea drepturilor părinteşti sau relaţiile personale cu un copil se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve, iar în cazuri deosebit de grave cu închisoarea de până la şase luni sau cu amendă până la trei mii de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă, în urma unei notificări din partea unei autorităţi competente, pune în executare hotărârea sau îndepărtează piedicile din calea punerii în executare a acesteia. Această dispoziţie nu se aplică în mod repetat.

Art. 182a. (Nou, Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

(1) (Modificat, Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care urmărind un interes material patrimonial determină un părinte printr-o donaţie, promisiune, ameninţare sau abuz în serviciu să-şi abandoneze copilul sau să consimtă la adoptarea sa, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi cu amendă de până la două mii de leve.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi aceluia care determină un minor să-şi dea consimţământul pentru adoptarea sa, atunci când legea îi cere acest lucru.

(3) Cel care, în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite, intermediază între o persoană sau o familie care doreşte să adopte un copil şi un părinte care doreşte să abandoneze un copil sau o femeie care acceptă să poarte un copil în uterul său, în scopul de a-l da spre adopţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani şi cu amendă de până la trei mii de leve.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. 3 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de până la patru mii de leve.

Art. 182b. (Nou, Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006)

(1) O persoană de sex feminin care acceptă să-şi vândă copilul în ţară sau în străinătate se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi cu amendă de la cinci mii la cincisprezece mii de leve.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi femeii însărcinate care înainte de naştere îşi dă consimţământul cu privire la vânzarea copilului său.

Art. 183. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, completat – Monitorul Oficial nr. 47 din 2009, în vigoare de la data de 1.10.2009) Persoana, care obligată fiind să-şi întreţină soţul, ascendentul, descendentul, fratele sau sora, nu-şi îndeplineşte conştient această obligaţie, timp de două sau mai multe luni, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, în mod intenţionat, se plasează în incapacitate de a asigura întreţinerea, fie prin transferarea patrimoniului său, fie prin neexercitarea drepturilor sale ori în alt mod.

(3) (modificat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă, înainte de pronunţarea sentinţei în primă instanţă, îşi îndeplineşte obligaţiile, iar partea vătămată nu a suferit alte daune. Această dispoziţie nu se aplică în mod repetat.

(4) (modificat, Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare 1 ianuarie 2005, cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau probaţiune, precum şi mustrarea publică.

Art. 184. (1) Persoana care în mod deliberat înlocuieşte, ascunde sau abandonează un copil mic ori ascunde sau înlocuieşte în alt mod starea civilă a altei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă prin săvârşirea faptei se urmăreşte un interes material, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 185. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care în mod samavolnic ia la ea sau reţine pe copilul altuia care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani şi nu informează de îndată autorităţile sau nu-l înapoiază părinţilor ori tutorelui său se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr.92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Dacă fapta a fost săvârşită cu violenţă, ameninţări sau înşelăciune ori cu intenţia de a folosi copilul în scopul câştigului material sau imoral, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amenda de până la cinci mii de leve.

Art. 186. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care ia un copil dezorientat sau abandonat, cu o vârstă mai mică de şapte ani şi nu comunică imediat acest lucru autorităţilor, părinţilor sau tutorelui acestuia, se pedepseşte cu închisoarea până la un an sau cu probaţiune.

Secţiunea II

Infracţiuni împotriva tineretului

Art. 187. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care torturează un minor aflat în îngrijirea sa ori căruia i-a fost încredinţată educaţia acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă.

Art. 188. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) (1) Persoana care determină o persoană, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, să comită o infracţiune prin constrângere sau prin utilizarea unei situaţii de dependenţă sau tutelă, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi persoanei care determină o persoană, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, să se prostitueze, prin constrângere sau prin utilizarea unei situaţii de dependenţă sau tutelă.

(3) Atunci când în urma faptei prevăzute la a alineatele 1 sau 2 au intervenit consecinţe deosebite privind dezvoltarea fizică, mentală sau morală a victimei, atunci când fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, pedeapsa este închisoare de la un an la şase ani şi mustrare publică.

(4) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 2 este săvârşită împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 14 ani, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani.

(5) În cazurile prevăzute la alineatele 1 - 4 instanţa poate impune şi interzicerea dreptului prevăzut de art. 37 alin. 1, pct. 6 sau 7.

Art. 189. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Persoana care foloseşte, în mod sistematic, pentru cerşetorie o persoană aflată în îngrijirea sa se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă făptuitorul este părintele sau tutorele victimei, pedeapsa este privarea de libertate de până la doi ani sau probaţiune, precum şi mustrare publică.

Art. 190. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01. 2005) Persoana, care abuzând de autoritatea sa părintească, îşi obligă propriul copil minor cu vârsta sub 16 ani să convieţuiască cu altcineva în regim de căsătorie, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

Art. 191. (Modificat şi completat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982)

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01. 2005) Persoana de vârstă majoră, care fără să fi încheiat o căsătorie valabilă, trăieşte în regim marital cu o persoană de sex feminin care nu a împlinit vârsta de 16 ani, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana de vârstă majoră care determină sau înlesneşte unui minor de sex masculin şi unei persoane de sex feminin care nu a împlinit vârsta de 16 ani să trăiască în regim marital, fără a fi căsătoriţi, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(3) (Anterior alin. 2 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente a fost comisă cu o persoană a cărei vârsta este sub 14 ani, pedeapsa este închisoare de la doi la cinci ani.

(4) (Anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) În cazurile prevăzute la alin. 1, făptuitorul nu se pedepseşte, iar pedeapsa aplicată nu va fi executată, dacă până aducerea la punerea în executare a sentinţei are loc căsătoria între bărbatul şi femeia respectivă.

Art. 192. (Anterior textul art. 192, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Părintele sau o altă rudă care primeşte o recompensă în schimbul permisiunii acordate fiicei sale ori unei rude, cu vârsta mai mică de 16 ani să trăiască în regim marital cu o altă persoană, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă de până la trei mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care dă sau intermediază o asemenea compensaţie.

Art. 192a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Persoana, care fără a deţine acordul corespunzător, primeşte la muncă o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni şi cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este comisă împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 16 ani, pedeapsa este închisoarea de până la un an şi amendă de la trei mii la cinci mii de leve.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de până la un an şi amendă de la două mii la cinci mii de leve, iar potrivit alin. 2 – închisoare de până la trei ani şi amendă de la trei mii la opt mii de leve.

Art. 193. (modificat, Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 89 din 1986, nr. 10 din 1993) (1) (modificat, Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care îmbată cu băuturi alcoolice o persoană cu vârsta mai mică de 18 ani sau iresponsabilă se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni sau cu amendă de până la cinci sute de leve.

(2) (modificat, Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, nr. 27 din 2009) Persoana care vinde băuturi alcoolice unei persoane cu vârsta sub 18 ani sau unei persoane fără discernământ, pentru uz personal, se pedepseşte cu amendă de până la o mie de leve şi cu probaţiune, iar dacă face acest lucru în mod sistematic – cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de până la trei mii de leve.

Dispoziţie specială

Art. 193a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010)

Capitolul V

Infracţiunii împotriva proprietăţii

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993)

Secţiunea I

Furtul

Art. 194. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Persoana care ia un bun mobil din posesia altcuiva, fără consimţământul său, cu intenţia de a şi-l însuşi ilegal, se pedepseşte pentru furt cu închisoare de până la opt ani.

(2) Se consideră a fi furt şi atunci când o parte din bun aparţine vinovatului.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de importanţă redusă, pedeapsa este închisoarea de până la un an, probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 195. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Se pedepseşte cu închisoarea de la unu la zece ani, furtul:

1. dacă este săvârşit pe timp de incendiu, inundaţii, naufragiu, calamitate, război sau alt dezastru social;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) dacă bunul furat nu este sub supraveghere constantă;

3. dacă este săvârşit prin distrugerea, deteriorarea sau subtraversarea unei îngrădiri, construite trainic şi destinate protejării persoanelor sau bunurilor;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) dacă la comiterea furtului a fost utilizat un mijloc de transport, un mijloc tehnic sau o modalitate specială;

5. dacă este efectuat de două sau mai multe persoane ce au convenit în prealabil asupra punerii sale în aplicare, atunci când nu este un caz nesemnificativ;

6. dacă a fost săvârşit de un funcţionar care s-a folosit de funcţia sa oficială, şi

7. în cazuri care nu sunt de importanţă redusă, dacă s-a săvârşit repetat;

8. (nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) dacă furtul e săvârşit dintr-un mormânt;

9. (nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) dacă furtul a fost comis de o persoană conform art. 142, alin. 2, pct. 6 şi 8;

10. (nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) dacă obiectul furtului sunt explozivi, articole pirotehnice, arme sau muniţii pentru arme de foc.

11. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) dacă furtul are ca scop obţinerea de mijloace financiare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 108a, alin. 1, 2, 6 sau 7.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 în 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Pentru furtul săvârşit în proporţii mari, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani, iar instanţa poate dispune confiscarea până la jumătate din averea persoanei vinovate.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 102 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 102 din 2008, modificat – Monitorul Oficial nr. 93 din 2009, în vigoare de la 25 decembrie 2009, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare la 27 mai 2011, modificat – Monitorul Oficial nr. 79 din 2015, în vigoare de la 01.11.2015) Pedeapsa prevăzută la alin. 2 se aplică şi pentru furtul de explozivi, arme de foc sau muniţie pentru arme de foc, de la unităţile aflate în structurile Ministerului de Interne, Ministerului Apărării, de la Armata bulgară şi structurile subordonate ministrului apărării, de la Agenţia de Stat „Rezerva de stat şi rezervele temporare militare” de la către Agenţia de stat „Siguranţa naţională”, de la Direcţia generală „Securitate” şi Direcţia generală „Executarea pedepselor” din cadrul Ministerului Justiţiei, Agenţia Naţională „Informaţii” şi Serviciul naţional de securitate.

(4) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, anterior alineatul 3 – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de importanţă redusă de la alin. 1, pct. 2 şi 6, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(5) (Anterior alineatul 4 – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Pentru actele preparatorii ale infracţiunii de furt conform alin. 1 pct. 3 şi 4, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani sau probaţiunea.

Art. 196. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Pentru furtul ce constituie recidivă periculoasă, pedeapsa este:

1. în cazurile de la art. 194, alin. 1, închisoarea de la doi la zece ani;

2. (Completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) în cazurile prevăzute la art. 195, alin. 1 şi 2 – închisoarea de la trei la cincisprezece ani, iar în cazurile prevăzute la art. 195, alin. 3 – închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 în 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Instanţa poate dispune confiscarea a până la jumătate din averea persoanei vinovate.

Art. 196a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Pentru furtul în proporţii deosebit de mari, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani şi confiscarea întregii averi a vinovatului ori a unei părţi din aceasta.

Art. 197. Dacă până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, obiectul furat este înapoiat sau înlocuit, pedeapsa este:

1. în cazurile de la art. 194, alin. 1, închisoarea de până la cinci ani;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993 nr. 26 din 2004) în cazurile de la art. 194, alin. 3 şi art. 195, alin. 4 – probaţiune ori amendă de la o sută la trei sute de leve;

3. (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) în cazurile de la art. 195, alin. 1, punctele 2–6 – închisoarea de până la opt ani;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) în cazurile prevăzute la art. 195, alin. 2, coroborat cu art. 194 sau cu art. 195 alin. 1, punctele 2–6 – închisoarea de până la opt ani;

5. (nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) în cazurile prevăzute la art. 196а – închisoarea de la opt la douăzeci de ani de ani.

Art. 197а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Secţiunea II

Tâlhăria

Art. 198. (1) (modificatMonitorul Oficial nr. 10 din 1993) Persoana care ia un bun mobil din posesia altcuiva cu intenţia de a şi-l însuşi, folosind pentru aceasta violenţa sau ameninţările, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) Prin ameninţare se înţelege ameninţarea cu acea faptă imediată ce pune în pericol grav viaţa, sănătatea, onoarea sau proprietatea persoanei ameninţate sau a oricărei alte persoane prezente.

(3) Reprezintă tâlhărie şi orice furt în care persoana surprinsă la locul infracţiunii utilizează forţa sau ameninţarea pentru a menţine posesia asupra bunului furat.

(4) De asemenea, constituie tâlhărie şi atunci când pentru luarea bunului persoana a fost adusă în stare de inconştienţă sau în incapacitate de a se apăra.

Art. 199. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Pentru tâlhărie de bunuri:

1. de mari proporţii;

2. săvârşită de două sau mai multe persoane, care s-au înţeles în prealabil să comită furturi sau tâlhării;

3. însoţită de vătămare corporală gravă sau moderată;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) constituind recidivă periculoasă;

5. (nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) săvârşită de o persoană ce acţionează la comanda sau îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat;

(modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, instanţa putând, totodată, să dispună confiscarea a până la jumătate din averea persoanei vinovate.

(2) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Pentru tâlhărie de bunuri mobile:

1. însoţită de vătămare corporală gravă sau moderată, în urma căreia intervine decesul victimei;

2. însoţit de omor sau de tentativă de omor;

3. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) de o amploare deosebit de mare, dacă făptuitorul era înarmat, pedeapsa este închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare. Instanţa poate, de asemenea, să dispună confiscarea integrală sau parţială a averii vinovatului.

Art. 200. Pentru actele preparatorii în scopul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie conform art. 198 pedeapsa este închisoarea până la doi ani, iar potrivit art. 199 – închisoarea până la trei ani.

Secţiunea III

Delapidarea

Art. 201. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995; Declarat neconstituţional prin Decizia nr. 19 a Curţii Constituţionale a Republicii Bulgaria – Monitorul Oficial nr. 97 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Funcţionarul care îşi însuşeşte bani, bunuri sau alte valori care nu-i aparţin, înmânate sau încredinţate lui în virtutea acestei calităţi deţinute spre a le păstra ori spre a le administra, se pedepseşte cu închisoarea până la opt ani. Instanţa poate dispune, totodată, şi confiscarea a până la jumătate din averea vinovatului şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 202. (1) În cazul însuşirii în virtutea funcţiei, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani:

1. dacă pentru înlesnirea sa a fost săvârşită şi o altă infracţiune, pentru care nu se prevede prin lege o pedeapsă mai grea;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane, care s-au înţeles în prealabil.

(2) În cazul însuşirii în virtutea funcţiei, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani:

1. (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) dacă infracţiunea e săvârşită în proporţii deosebit de mari,

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) dacă fapta reprezintă recidivă periculoasă ori

3. (nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) dacă mijloacele însuşite provin din fonduri aparţinând Uniunii Europene sau puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană statului bulgar.

(3) (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat– Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005 cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat– Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile menţionate la alineatele precedente instanţa îi va interzice vinovatului drepturile de la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7. Instanţa poate dispune şi confiscarea conform alin. 1 a până la jumătate, iar conform alin. 2 a unei părţi sau în totalitate a averii vinovatului.

Art. 203. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru delapidare de mari proporţii, săvârşită în virtutea funcţiei, constituind un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004) Instanţa va dispune confiscarea în tot ori în parte a averii vinovatului şi interzicerea unor drepturi de la art. 37 alin. 1 punctele 6 şi 7.

Art. 204. În cazurile de importanţă redusă ale delapidării săvârşite de un funcţionar, pedeapsa este:

а) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) potrivit art. 201 – închisoarea de până la un an ori probaţiune, ori amendă de la una sută la trei sute de leve;

b) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) conform art. 202, alin. 1 – închisoarea de până la doi ani sau probaţiune.

Art. 205. (1) Dacă banii, obiectele sau valorile însuşite sunt depuse sau înlocuite până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, pedeapsa este:

1. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) în cazurile prevăzute la art. 201 – închisoarea de până la cinci ani;

2. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) în cazurile prevăzute la art. 202, alin. 1 – închisoarea de la un an până la şapte ani;

3. în cazurile prevăzute la art. 202, alin. 2 – închisoarea de la trei la zece ani;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) în cazurile prevăzute la art. 203 – închisoarea de la opt la douăzeci de ani;

5. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) în cazurile prevăzute la art. 204, litera „а” – probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve;

6. (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) în cazurile prevăzute la art. 204, litera „b” – închisoarea până la şase luni sau probaţiune.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile prevăzute la punctele 2, 3 şi 4 ale alineatului precedent instanţa va dispune şi închisoarea conform art. 37, alin. 1, punctele 6 şi 7, iar în cazurile de la punctul 3 poate dispune confiscarea de până la jumătate din averea vinovatului, iar în cazurile de la punctul 4 va dispune confiscarea în tot sau în parte a averii.

Art. 206. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care îşi însuşeşte ilegal un bun mobil care nu-i aparţine, pe care îl are în păstrare ori pază, se pedepseşte pentru delapidare cu închisoare de până la şase ani.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) De asemenea, se consideră delapidare şi atunci când o parte din bun aparţine făptuitorului, precum şi atunci când bunul aparţine făptuitorului, dar este grevat de un gaj iar făptuitorul dispune de acesta în mod ilegal, fără a rezerva drepturile creditorului gajist, ori atunci când făptuitorul gajează un obiect ce nu-i aparţine, fapt prin care se îngreunează îndestularea creditorului.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă delapidarea este săvârşită în proporţii deosebit de mari sau reprezintă o recidivă periculoasă, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani, iar instanţa îi interzice vinovatului drepturile prevăzute la art. 37, alin. (1) pct. (6) şi (7) şi poate dispune confiscarea averii sale, în tot sau în parte.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă delapidarea este săvârşită în proporţii deosebit de mari, constituind un caz grav, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, iar instanţa îi interzice vinovatului drepturile prevăzute la art. 37, alin. (1) pct. (6) şi (7) şi dispune confiscarea averii, în tot sau în parte.

(5) (Anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de importanţă redusă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune ori amenda de la o sută la trei sute de leve.

(6) (Anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) În cazul în care bunul însuşit este predat sau înlocuit până la sfârşitul procesului în primă instanţă, pedeapsa este:

1. conform alin. 1 – închisoarea de până la trei ani;

2. conform alin. 3 – închisoarea de la doi la opt ani;

3. conform alin. 4 – închisoarea de la trei la doisprezece ani;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) conform alin. 5 – probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile de la pct. 2 al alineatului precedent, instanţa poate dispune confiscarea a cel mult o jumătate din averea vinovatului şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7, iar în cazurile prevăzute la pct. 3, dispune confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului şi interzicerea drepturilor sale conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 207. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 31 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993)

  1. (1)(modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Cel care găseşte un bun mobil care nu-i aparţine, iar în răstimp de o săptămână nu comunică acest lucru proprietarului, autorităţilor ori celui care l-a pierdut, se pedepseşte cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care în mod ilegal îşi însuşeşte un lucru ce nu-i aparţine, care i-a parvenit din întâmplare sau dintr-o eroare.

Art. 208. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, nr. 26 din 2004, modificat şi completat, nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) Persoana care găseşte o comoară şi în termen de şapte zile nu comunică acest lucru autorităţilor, se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la cinci sute la o mie de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat, nr. 26 din 2004, nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) Persoana care caută şi găseşte o comoară şi în termen de două săptămâni nu comunică acest lucru autorităţilor se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de la o mie la cinci mii de leve.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 26 din 2004) În cazul în care comoara este de dimensiuni deosebit de mari pedeapsa este: conform alin. 1, închisoarea de până la doi ani, iar conform alin. 2, închisoarea de până la cinci ani sau amendă de la cinci mii de la zece mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) În cazul în care comoara conţine o valoare culturală ori dacă fapta conform alin. 1–3 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este conform alin. 1 – închisoarea până la doi ani şi amenda până la cinci mii de leve, conform alin. 2 – închisoarea până la cinci ani şi amenda de la cinci mii până la zece mii de leve, iar conform alin. 3 – închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de la zece mii la douăzeci de mii de leve.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) Atunci când fapta conform alin. 2-4 e săvârşită la comandă sau îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat ori reprezintă recidivă periculoasă, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amenda de la zece mii la treizeci de mii de leve.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, anterior alin. 4, nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) Obiectul infracţiunii se ridică în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori este înstrăinat, se percepe contravaloarea acestuia.

Secţiunea IV

Înşelăciunea

Art. 209. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana, care pentru a obţine pentru el însuşi sau pentru altul beneficii patrimoniale, induce şi menţine în eroare pe altcineva şi, din acest motiv, îi pricinuieşte aceluia ori altuia un prejudiciu material, se pedepseşte pentru înşelăciune cu închisoare de la un an la şase ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care, în acelaşi scop, foloseşte confuzia, lipsa de experienţă ori necunoaşterea manifestate de o persoană şi, prin urmare, îi pricinuieşte aceluia ori altuia un prejudiciu material, se pedepseşte cu închisoare până la cinci ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de importanţă redusă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

Art. 210. (1) Pentru înşelăciune pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani:

1. dacă făptuitorul s-a prezentat drept funcţionar ori persoană care acţionează fiind mandatată de autorităţi;

2. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) dacă este săvârşită de două sau mai multe persoane, înţelese în prealabil spre a o comite;

3. (Completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) dacă înşelăciunea este săvârşită de un funcţionar sau de o persoană împuternicită în cadrul atribuţiilor sale de serviciu sau în limitele mandatului ori de o persoană care are ca sarcină executarea de tranzacţii cu valută în numerar;

4. dacă e săvârşită în mod repetat în cazuri frecvente;

5. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) dacă prejudiciul produs este de proporţii deosebit de mari.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) În cazurile de la pct. 4 şi 5 instanţa poate să dispună confiscarea de până la jumătate din averea vinovatului.

Art. 211. (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005 cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004) Atunci când înşelăciunea conform art. 209 alin. 1 şi 2 şi conform art. 210 este de proporţii deosebit de mari, constituind un caz deosebit de grav ori reprezintă recidivă periculoasă pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani. Instanţa poate dispune confiscarea de până la jumătate din averea vinovatului.

Art. 212. (Completat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat, nr. 28 din 1982)

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care prin folosirea unui document având conţinut neadevărat sau pe baza unui document neadevărat sau falsificat primeşte fără temei legal un bun mobil ce nu-i aparţine, cu intenţia de a şi-l însuşi, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

  1. (2)(Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi celui care, prin întocmirea unui document având conţinut neadevărat sau pe baza unui document fals sau falsificat dă posibilitatea, în mod deliberat, ca o altă persoană fizică ori o persoană juridică să primească, fără temei legal o astfel de proprietate.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Atunci când proprietatea provine din fonduri aparţinând Uniunii Europene sau puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană statului bulgar, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

(4) (Anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă proprietatea prevăzută la alineatele precedente este de proporţii deosebit de mari ori fapta reprezintă recidivă periculoasă, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(5) (Anterior alineatul 4 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Pentru o înşelăciune prin documente de proporţii deosebit de mare, care reprezintă un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani.

(6) (Anterior alin. 5 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazurile de o importanţă redusă prevăzute la alineatele 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea până la doi ani sau probaţiune.

(7) (Anterior alin. 6 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat, nr. 27 din 2009) În cazurile prevăzute la alin. 1, instanţa poate dispune confiscarea a cel mult o jumătate din averea vinovatului şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7, iar în cazurile prevăzute la pct. 3, 4 şi 5 dispune confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 212а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Persoana care, pentru a obţine pentru el însuşi sau pentru altul beneficii, induce şi menţine în eroare pe altcineva, introducând, modificând, ştergând ori eliminând date informatice sau foloseşte o semnătură electronică ce nu-i aparţine, pricinuindu-i în acest fel aceluia ori altuia un prejudiciu, se pedepseşte pentru fraudă informatică cu închisoare de la un an la şase ani şi amendă de până la şase mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei care, fără drept, introduce, modifică, şterge sau elimină date informatice pentru a obţine foloase necuvenite.

Art. 212b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior art. 212а, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) Dacă proprietatea dobândită conform art. 212 este restituită ori înlocuită până la încheierea cercetării judecătoreşti, pedeapsa este:

1. conform alin. 1 şi 2 – închisoarea până la cinci ani;

2. conform alin l. 3 – închisoarea de la doi la opt ani;

3. (completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) conform alin. 4 şi 5 – închisoarea de la cinci la cincisprezece ani;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) conform alin. 6 – probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) În cazurile de la pct. 2 al alineatului precedent, instanţa poate dispune confiscarea a cel mult o jumătate din averea vinovatului şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7, iar în cazurile prevăzute la pct. 3, dispune confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului şi interzicerea drepturilor sale conform art. 37 alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 213. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993) Persoana care îşi distruge, deteriorează sau scoate din uz în scop de înşelăciune proprietatea asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi cu amenda de la o sută până la trei sute de leve.

Secţiunea V

Şantajul

Art. 213а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997)

(1) Persoana care, în scopul de a constrânge pe altul să dispună cu privire la un bun sau de un drept al său ori de a-şi asuma o obligaţie patrimonială, o ameninţă cu violenţa, cu dezvăluirea unor circumstanţe supărătoare, cu pierderea proprietăţii ori cu o altă faptă ilegală, având consecinţe grave asupra sa ori a rudelor sale, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani şi cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la trei mii la cinci mii de leve, în cazul în care fapta este:

1. însoţită de o ameninţare cu moartea sau de vătămare corporală gravă;

2. însoţită de o vătămare corporală gravă;

3. însoţită de pierderea, distrugerea sau deteriorarea bunurilor;

4. săvârşită de două sau mai multe persoane;

5. săvârşită de o persoană conform art. 142, alin. 2, punctele 6 şi 8;

6. săvârşită de o persoană înarmată;

7. săvârşită în mod repetat în cazuri deosebite.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi amendă de la cinci mii la zece mii de leve, instanţa putând dispune confiscarea a până la jumătate din averea făptuitorului atunci când:

1. a fost pricinuită o vătămare corporală moderată sau gravă, dacă pentru infracţiunea săvârşită nu se prevede o pedeapsă mai grea;

2. au fost produse pagube materiale însemnate;

3. fapta a fost comisă de o organizaţie sau de un grup ori la comanda unei persoane, organizaţii sau a unui grup;

4. fapta a fost însoţită de explozii sau incendii;

5. fapta a fost săvârşită de către un funcţionar sau cu participarea acestuia;

6. fapta a fost săvârşită împotriva unui funcţionar sau în legătură cu serviciul acestuia;

7. fapta reprezintă recidivă periculoasă.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Pedeapsa este închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă ori detenţiunea pe viaţă, fără comutare, iar instanţa poate dispune confiscarea parţială sau totală a făptuitorului, dacă fapta este:

1. însoţită de vătămare corporală gravă sau moderată, cauzatoare de moarte;

2. însoţită de omor sau tentativă de omor.

Art. 214. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997)

Persoana care, pentru a obţine pentru sine sau pentru altul beneficii materiale, constrânge pe altul prin forţă sau ameninţări să facă, să nu facă ori să acţioneze contrar voinţei sale, producând în acest fel daune materiale pentru el sau pentru altul, se pedepseşte pentru şantaj cu închisoare de la un an la şase ani şi amendă de la o mie la trei mii de leve, iar instanţa poate impune o confiscare de până la jumătate din averea făptuitorului.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Pentru şantajul săvârşit în condiţiile art. 213a, alin. 2, 3 şi 4, pedeapsa este:

1. conform alin. 2 – închisoare de la doi la zece ani şi amendă de la patru mii la şase mii de leve, iar instanţa poate dispune confiscarea a până la jumătate din averea făptuitorului;

2. conform alin. 3 – închisoare de la cinci la cincisprezece ani, amendă de la cinci mii la zece mii de leve şi confiscarea de până la jumătate din averea făptuitorului;

3. (modificat, Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) conform alin. 4 – închisoare de la cincisprezece la douăzeci de ani, detenţiune pe viaţă sau detenţiune pe viaţă, fără comutare, şi confiscarea a cel puţin jumătate din averea făptuitorului.

(3) Pentru extorcare pedeapsa este închisoare de la cinci la cincisprezece ani şi cu amendă de până la cinci sute de leve, iar instanţa poate dispune confiscarea de până la jumătate din averea vinovatului, dacă:

1. este însoţit de o vătămare corporală gravă sau moderată;

2. fapta constituie recidivă periculoasă.

Art. 214а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Pentru actele preparatorii pentru săvârşirea infracţiunii conform art. 213 „а” şi 214 pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani.

Secţiunea VI

Tăinuirea bunurilor

Art. 215. (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care pentru a obţine foloase patrimoniale, pentru el sau pentru altul ascunde, dobândeşte sau înlesneşte înstrăinarea bunurilor mobile străine, despre care ştie sau presupune că au fost dobândite de la altcineva printr-o infracţiune sau printr-o altă faptă ce constituie pericol social, se pedepseşte cu închisoarea de la un an până la şase ani, dar cu o pedeapsă care nu poate fi mai grea decât cea prevăzută pentru infracţiunea în sine.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la o mie la trei mii de leve, dacă tăinuirea:

1. este de proporţii deosebit de mari;

2. s-a făcut cu obiecte supuse unui regim special;

3. este săvârşită ca o profesie;

4. a fost săvârşită în mod repetat sau constituie recidivă periculoasă.

Secţiunea VII

Distrugerea şi deteriorarea

Art. 216. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Persoana care distruge sau deteriorează în mod ilegal bunuri mobile sau imobile se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

Persoana care distruge, deteriorează sau aduce daune propriei sale proprietăţi ipotecate sau gajate se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de până la două mii de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017)

Persoana care, accesând în mod neautorizat un sistem informatic de importanţă pentru o întreprindere, instituţie, persoană juridică sau persoană fizică, distruge sau deteriorează în acest fel patrimoniul altuia, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi amendă de până la zece mii de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazurile de importanţă redusă pedeapsa este închisoarea de până la şase luni sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

Dacă au fost cauzate daune semnificative sau au apărut alte consecinţe grave, ori dacă fapta a fost comisă de o persoană prevăzută la art. 142, alin. 2, pct. 6 şi 8, sau dacă fapta implică distrugerea sau deteriorarea elementelor reţelei de telecomunicaţii, pedeapsa este închisoarea de până la zece ani, iar instanţa poate dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(6) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă fapta prevăzută la alin. 1, 2, 3 şi 5 a fost comisă cu neglijenţă, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 216а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

(1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care, singură sau prin altul, a încălcat ilegal integritatea instalaţiilor sau a obiectivelor din reţeaua de transport şi distribuţie a energiei electrice, a sistemului de transport al gazelor sau al căldurii, a sistemului de transport al combustibilului lichid sau a sistemului de alimentare cu apă sau de canalizare, creând astfel condiţii de deturnare a energiei electrice, a gazului natural, combustibili lichizi, energie termică sau apă ori evacuarea apelor uzate se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de până la douăzeci de mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011)

Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani şi amendă de până la treizeci de mii de leve.

Secţiunea II

Abuz de încredere

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993)

Art. 217. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care, în mod conştient, provoacă daune unei proprietăţi străine care i-a fost încredinţată pentru a fi gestionată ori păzită se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte un reprezentant ori un împuternicit ce acţionează în mod deliberat împotriva intereselor legitime ale mandantului.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se pedepseşte şi persoana care face acte de dispoziţie cu privire la un bun asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător sau a fost gajat, care i-a fost încredinţat spre păstrare.

(4) (Anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă în urma faptelor de mai sus s-au produs daune semnificative sau ireparabile, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani şi amendă de la o sută la trei sute de leve.

Dispoziţie specială

Art. 218. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Dispoziţii suplimentare

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982)

Art. 218а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1979, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 218b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pentru faptele prevăzute la art. 194 alin. 3, art. 195 alin. 4 , art. 204 litera „а” , art. 206 alin. 1 şi 5 şi art. 207 şi pentru tăinuirea de bunuri în legătură cu acestea, atunci când valoarea obiectului este de până la 150 de leve, pedeapsa este amenda de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă, dacă obiectul infracţiunii este recuperat sau înlocuit.

(2) Dispoziţia de la alineatul precedent nu se aplică atunci când :

1. (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) făptuitorul a comis două sau mai multe fapte pe parcursul unui an, iar valoarea totală a fiecărui obiect este de peste 150 de leve;

2. făptuitorul a fost condamnat pentru o astfel de infracţiune, precum şi dacă a fost impusă o sancţiune administrativă pentru un astfel de act şi nu a trecut un an de la comiterea acestuia;

3. (modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) obiectul faptei îl constituie armele, muniţia pentru arme de foc, explozivii, substanţele otrăvitoare sau narcotice, articolele pirotehnice, echipamentele de luptă şi alte echipamente speciale.

Art. 218c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Urmărirea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în următoarele cazuri:

  1. 1.pentru infracţiunile prevăzute la art. 216 alin. 4 şi 6, art. 217 alin. 1 şi 2, atunci când obiect al infracţiunii este o proprietate privată;
  2. 2.pentru furt, delapidare, înşelăciune şi şantaj, atunci când obiectul infracţiunii este proprietatea privată, dacă persoana vătămată este soţ, ascendent, descendent sau rudă în linia colaterală până la gradul al doilea al vinovatului ori locuieşte împreună cu el într-o gospodărie comună sau dacă partea vătămată este tutore sau mandatar al vinovatului.

Capitolul VI

Infracţiuni împotriva economiei

Secţiunea I

nfracţiuni economice generale

Art. 219. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Funcţionarul care nu acţionează cu suficientă grijă faţă de conducerea, administrarea, gestionarea, întreţinerea sau păstrarea bunurilor ce i-au fost încredinţate ori faţă de sarcinile ce i-au fost trasate, iar urmare a acestui fapt se produc daune semnificative, distrugerea sau pierderea proprietăţii ori alte pagube însemnate întreprinderii sau exploataţiei se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana, care în pofida îndatoririlor sale, nu a exercitat un control suficient asupra muncii persoanelor cărora le-a fost încredinţată administrarea, gestionarea sau raportările asupra proprietăţii publice, pricinuind daune semnificative întreprinderii sau exploataţiei, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi amendă de până la cinci mii de leve.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită cu intenţie şi nu întruneşte elementele unei infracţiuni mai grave, pedeapsa este închisoarea de până la opt ani, iar instanţa poate dispune închisoarea conform art. 37, alin. 1, pct. 6.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alineatele precedente, cu o amploare deosebit de mare, reprezentând un caz deosebit de grav, pedeapsa este: pentru alin. 1 şi 2 – închisoarea de la trei până la zece ani, iar pentru alin. 3 – închisoarea de la trei la doisprezece ani, caz în care instanţa va dispune şi interzicerea unor drepturi, conform art. 37 alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 220. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Funcţionarul care încheie în mod conştient o tranzacţie neprofitabilă, care atrage după sine prejudicii semnificative exploataţiei sau unităţii, întreprinderii sau organizaţiei pe care o reprezintă se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani, iar instanţa poate dispune interzicerea unor drepturi, potrivit art. 37, alin. 1, pct. 6.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazurile deosebit de grave, conform prevederilor alineatului precedent, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani, iar instanţa dispune şi interzicerea drepturilor, conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, abrogat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2001).

Art. 221. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991).

Art. 221а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 31 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 90 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

(1) Persoana care ordonă sau, cu încălcarea îndatoririlor sale, acceptă să se preia şi să se folosească pentru construcţii şi alte nevoi neagricole terenuri arabile sau păşuni neînstrăinate sau nepredate în conformitate cu reglementările stabilite, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care continuă, ordonă sau, cu încălcarea obligaţiilor ce-i revin, permite continuarea construcţiei sau a altei utilizări neagricole pe terenuri prevăzute la alineatul precedent, după ce construcţia şi alte utilizări au fost oprite de organele competente conform reglementărilor, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de o sută la trei sute de leve.

Art. 221b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 44 din 1984, abrogat – Monitorul nr. 1 din 1991).

Art. 222. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991).

Art. 223. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care oferă date neadevărate privind cantitatea, calitatea sau tipul produsului realizat sau al muncii efectuate, în vederea obţinerii unui folos material necuvenit, dacă aceasta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, pentru produsul realizat sau pentru munca prestată, primeşte o remuneraţie necuvenită, ştiind că este determinată pe baza unor astfel de date nereale, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(3) Beneficiul făptuitorului ca urmare a infracţiunilor prevăzute la alineatele precedente se restituie organizaţiei respective.

Art. 224. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care primeşte un dar sau alt folos material pentru a furniza sau pentru că a furnizat unui stat străin, unei organizaţii străine ori unei societăţi sau unui cetăţean străin informaţii, în urma cărora economia a suferit sau ar putea suferi un prejudiciu semnificativ, dacă cele săvârşite nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care a dat darul ori folosul material.

(3) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului.

Art. 225. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care vinde mărfuri la un preţ mai mare decât cel fixat sau înainte ca acesta să fie stabilit ori aprobat în conformitate cu reglementările în vigoare sau primeşte pentru servicii o remuneraţie mai mare decât cea legal admisă, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu amendă de la una sută la trei sute de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă fapta de la alineatul precedent este săvârşită în mod repetat şi nu constituie un caz neînsemnat sau dacă suma obţinută suplimentar este semnificativă, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la o sută la trei sute de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990, nou – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990) Persoana care, după ce a fost pedepsită pentru o infracţiune potrivit art. 3 din Legea împotriva speculei, a comis aceeaşi infracţiune mai înainte de expirarea unui an de la intrarea în vigoare a sentinţei penale, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(4) (Abrogat, anterior alin. 5, Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care întocmeşte în mod deliberat raportări false sau prezintă date false pentru determinarea preţului mărfii sau servicii, iar ca urmare a acestui fapt au fost produse ori ar fi putut fi produse daune unei instituţii de stat sau unei întreprinderi, unei organizaţii publice sau cetăţenilor, se pedepsesc cu închisoare de până la un an sau cu probaţiune.

(5) (Anterior alin. 7 – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile în care, în temeiul alineatelor precedente, instanţa stabileşte o pedeapsă cu închisoarea, aceasta poate dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(6) (Abrogat, anterior alin. 5 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990).

Art. 225а. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991).

Art. 225b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care, pentru munca prestată sau pentru serviciul prestat primeşte un folos patrimonial necuvenit, dacă cele comise nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani şi cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Dacă fapta de la alineatul precedent este săvârşită în mod repetat ori dacă respectivul folos este de proporţii deosebit de mari, pedeapsa este închisoarea de până la 3 ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazurile de o importanţă redusă de la alin. 1, pedeapsa este amenda de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

(4) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului.

Art. 225c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) Persoana care, prestând muncă pentru o persoană juridică ori pentru o persoană fizică autorizată, cere sau primeşte un dar ori foloase de orice fel, necuvenite, ori primeşte o ofertă sau o promisiune privind un dar ori foloase pentru a efectua, respectiv a nu efectua o acţiune, cu încălcarea obligaţiilor sale în cadrul desfăşurării activităţii comerciale, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani sau amendă de până la douăzeci de mii de leve.

(2) Persoana care, în cursul unei activităţi comerciale, oferă, promite sau dă un dar sau foloase de orice fel unei persoane ce desfăşoară activitate în cadrul unei persoane juridice sau persoane fizice autorizate, atât pentru o acţiune, cât şi pentru o inacţiune, cu încălcarea obligaţiilor sale în cadrul desfăşurării activităţii comerciale, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau amendă de până la cincisprezece mii de leve.

(3) Pedepsele prevăzute la alineatele precedente se aplică şi atunci când, cu consimţământul persoanei prevăzute la alin. 1, darul ori foloasele sunt oferite, promise sau date altuia.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Cel care intermediază efectuarea oricăreia dintre faptele prevăzute la alineatele precedente, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la cinci mii de leve.

(5) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar dacă lipseşte sau a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea acestuia.

Art. 226. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care, folosind o organizaţie de stat, cooperatistă ori o altă organizaţie publică, desfăşoară o activitate economică privată cu încălcarea prevederilor stabilite şi în acest fel obţine venituri ilegale semnificative, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de la una sută la trei sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care desfăşoară o activitate economică privată, mascând-o printr-o organizaţie de stat, cooperatistă ori o altă organizaţie publică, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de la una sută la trei sute de leve.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Funcţionarul unei organizaţii de stat, cooperatiste ori a unei alte organizaţii publice, care permite săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alineatele precedente se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazul unei infracţiuni săvârşite în mod repetat, menţionată la alineatele precedente, ori în cazul în care veniturile ilegale sunt de mari proporţii, pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani.

(5) (Anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004) Dacă veniturile ilegale de la alineatele precedente sunt de mari proporţii şi atunci când cazul este deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani.

Art. 227. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1999, abrogat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, nou – Monitorul Oficial nr. 19 din 2012). (1) Persoana care primeşte la muncă simultan cinci sau mai mulţi străini aflaţi ilegal pe teritoriul Republicii Bulgaria, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi cu amenda de la două mii la zece mii de leve.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi persoanei care angajează la muncă un străin aflat ilegal pe teritoriul Republicii Bulgaria, despre care făptuitorul cunoaşte că este victimă a traficului de persoane.

(3) Persoana care primeşte la muncă un străin aflat ilegal pe teritoriul Republicii Bulgaria, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani şi cu amendă de la trei mii la treizeci de mii de leve.

(4) Persoana care, în mod sistematic, angajează la muncă străini aflaţi ilegal pe teritoriul Republicii Bulgaria, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani şi amendă de la cinci mii la cincizeci de mii de leve.

(5) Pedeapsa prevăzută la alineatul 4 se aplică şi în cazul unei persoane care angajează la muncă un străin aflat ilegal pe teritoriul Republicii Bulgaria, în condiţii de muncă ce diferă semnificativ faţă de cele din cazul persoanelor angajate legal şi ştirbesc demnitatea umană.

(6) În cazurile cu o importanţă redusă în condiţiile alineatelor 2–4, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau probaţiunea, precum şi amenda de la o mie la zece mii de leve.

Art. 227а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, abrogat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006).

Secţiunea I „a”

Infracţiuni împotriva creditorilor

(Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996)

Art. 227b. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Comerciantul care a intrat în incapacitate de plată şi care în termen de 30 de zile de la suspendarea plăţilor nu declară acest fapt în faţa instanţei, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau amendă de până la cinci mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanelor ce administrează şi reprezintă societatea comercială sau cooperativa, dacă în termen de 30 de zile de la sistarea plăţilor nu au cerut instanţei să deschidă procedura de insolvenţă.

(3) Pedeapsa de la alineatul 1 se aplică şi mandatarului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform art. 626, alin. 3, din Legea comerţului.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 59 din 2006, în vigoare de la 01.01.2007, completat – Monitorul Oficial nr. 102 din 2015, în vigoare de la 01.01.2016) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanelor, care având obligaţia să notifice Banca Naţională a Bulgariei cu privire la intrarea în incapacitate de plată a unei bănci conform Legii cu privire la instituţiile de credit, precum şi persoanelor, care deşi erau obligate să notifice Comisia de Supraveghere Financiară cu privire la intrarea unui asigurător sau reasigurător în incapacitate de plată, nu au făcut acest lucru.

Art. 227c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) (1) Agentul economic care, după deschiderea procedurii de insolvenţă:

1. ascunde, distruge, deteriorează sau înstrăinează cu titlu gratuit bani, bunuri, hârtii de valoare ori alte valori ce pot servi pentru îndestularea creditorilor;

2. înstrăinează bani, obiecte, hârtii de valoare ori alte valori, ce pot servi la îndestularea creditorilor săi, atunci când suma acordată depăşeşte în mod substanţial suma primită şi care a fost realizată în contradicţie cu desfăşurarea normală a activităţii;

3. renunţă sau ascunde o creanţă de recuperat;

4. recunoaşte sau preia în orice fel ori îndeplineşte o obligaţie inexistentă;

5. ia un împrumut, cunoscând faptul că nu îl poate restitui;

6. acordă credit cu mărfuri, bani, obiecte, hârtii de valoare sau alte valori ce-i aparţin, într-un mod contrar exercitării normale a activităţii economice;

7. îndestulează în mod ilegal doar un singur creditor sau câţiva dintre aceştia sau îi îndestulează în detrimentul celorlalţi creditori;

8. distruge, ascunde sau falsifică registrele sau documentele comerciale sau le ţine cu încălcarea legii, într-un mod ce face dificilă identificarea activelor şi a pasivelor întreprinderii sau activităţii sale,

dacă urmare faptelor enumerate au rezultat pagube semnificative, se pedepseşte pentru bancrută frauduloasă cu închisoare de până la trei ani.

(2) Atunci când, în urma unei fapte prevăzute de alin. 1 au fost pricinuite daune în proporţii deosebit de mari, constituind un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani. Instanţa dispune, de asemenea, şi interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

Art. 227d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) Pedepsele prevăzute la art. 227c se aplică şi persoanelor care administrează şi reprezintă societatea comercială sau cooperativa, în cazul în care săvârşesc ori permit săvârşirea faptelor indicate la acelaşi articol, iar în cazurile prevăzute la alin. 1, instanţa poate impune şi o amendă de până la 500 leve, iar la cele de la alin. 2 – confiscarea totală sau parţială a averii vinovatului.

Art. 227e. (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) (1) Comerciantul care:

1. nu şi-a condus afacerea cu diligenţa unui bun comerciant sau care a participat la tranzacţii în mod evident riscante, care nu se încadrează în sfera activităţilor sale obişnuite;

2. a făcut cheltuieli personale, familiale sau de altă natură, în mod clar fără legătură şi străine de activitatea şi în neconcordanţă cu situaţia sa patrimonială;

3. a omis să întocmească sau a întocmit o situaţie financiară anuală şi un bilanţ anual incorecte, fiind obligat să facă acest lucru şi,

urmare acestui fapt a fost declarat în insolvenţă, pricinuind astfel pierderi creditorilor, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani pentru bancrută din culpă, iar instanţa poate dispune, de asemenea, interzicerea unor drepturi potrivit art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(2) Pedepsele prevăzute la alin. 1 i se aplică şi comerciantului care a fost declarat în stare de faliment, fără a-şi fi îndeplinit obligaţiile în baza unui plan de însănătoşire anterior.

(3) Pedepsele prevăzute la alin. 1 se aplică şi persoanelor ce administrează şi reprezintă societatea comercială sau cooperativa, dacă săvârşesc sau permit săvârşirea faptelor indicate la acelaşi alineat.

(4) Persoanele prevăzute la alin. 1–3 nu se pedepsesc dacă, înainte de pronunţarea sentinţei de condamnare în primă instanţă, îşi îndestulează creditorii. Această dispoziţie nu se aplică în mod repetat.

Art. 227f. (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) (1) Comerciantul care are obligaţii faţă de un alt comerciant, împotriva căruia a fost deschisă procedura insolvenţei, şi care ştiind acest lucru nu îşi îndeplineşte obligaţia în termenul convenit sau obişnuit, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la două sute de leve.

(2) Comerciantul, care cu ştiinţa şi aprobarea unui creditor ori în interesul acestuia, ascunde total sau parţial o obligaţie către acesta , pricinuind, astfel, prejudicii unui creditor al acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani şi cu amendă de până la trei sute de leve.

(3) Persoana, care cunoscând că împotriva unui comerciant a fost deschisă procedura insolvenţei, ascunde ori distruge, cu consimţământul aceluia, bunuri care aparţin sau care ar fi aparţinut masei credale, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani şi amendă de până la trei sute de leve.

Secţiunea II

Infracţiuni în diferite sectoare economice

Art. 228. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) (1) Persoana care, în calitate de organ de conducere şi control dispune sau permite realizarea unor produse industriale de slabă calitate, în afara standardelor ori incomplete, sau produse care nu corespund cerinţelor stabilite de calitate, tip ori caracteristici, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, prin nerespectarea atribuţiilor sale de serviciu, etichetează ca fiind conform standardului ori nu etichetează mărfuri care nu îndeplinesc cerinţele corespunzătoare, atunci când acest lucru este obligatoriu, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu probaţiune.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Atunci când lucrările sau mărfurile menţionate la alineatele precedente nu sunt în cantităţi semnificative sau nu au o valoare semnificativă, pedeapsa conform alin. 1 este amenda de la o sută la trei sute de leve, iar conform alin. 2 – amendă de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

Art. 229. (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, la acceptarea de produse agricole în contul unei organizaţii de compensare sau comerciale, îl înşeală pe furnizor cu privire la calitatea sau cantitatea acestor produse, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau prin probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

Art. 230. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care încalcă o dispoziţie pentru combaterea împotriva răspândirii sau apariţiei unei boli contagioase la animalele domestice se pedepseşte cu probaţiune pe o perioadă de până la şase luni sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă fapta este urmată de contagiune, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

(3) Dacă boala contagioasă s-a răspândit pe scară largă, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

(4) Ţinând seama de deosebirile dintre alineatele precedente, se pedepseşte şi persoana ce încalcă o dispoziţie emisă pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor plantelor.

Art. 231. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care vinde bunuri industriale ori agricole în cantităţi însemnate sau de valoare semnificativă, neîndeplinind cerinţele prevăzute de art. 228 alin. 1, fără a declara expres aceste deficienţe, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, cu amendă de la una mie la trei mii de leve şi cu interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazurile de importanţă redusă conform alineatului precedent, pedeapsa este amenda de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

Art. 232. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Vânzătorul care înşeală un cumpărător la cântărirea ori măsurarea unei mărfi sau care foloseşte măsuri şi greutăţi falsificate se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică:

a) aceluia care îl înşeală pe cumpărător prin adăugarea de substanţe străine ori prin deteriorarea calităţii mărfurilor în alt mod;

b) aceluia care îl înşeală pe client în ceea ce priveşte calitatea mărfurilor, materialelor şi serviciilor.

(3) (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) În cazul în care, prin una sau mai multe fapte prevăzute la alineatele precedente, este pricinuită o pagubă de până la 100 leve, pedeapsa este amenda de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită după ce persoana a fost sancţionată cu o pedeapsă administrativă conform aceluiaşi alineat printr-o dispoziţie rămasă definitivă şi încă nu a trecut un an de la săvârşirea primei infracţiuni, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune, ori amendă de la o sută până la trei sute de leve.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile în care, potrivit alineatelor precedente, a fost pronunţată o pedeapsă cu închisoarea, instanţa poate, de asemenea, să dispună interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

Art. 233. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 81 din 1990, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 102 din 1995) (1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Persoana care, fără licenţă, înregistrare sau permis corespunzătoare, exportă, importă, transferă, transportă, tranzitează, realizează activitate brokeraj cu arme sau produse ori tehnologii cu dublă utilizare, precum şi atunci când astfel de activităţi sunt efectuate cu încălcarea unor interdicţii, restricţii sau sancţiuni impuse de Consiliul de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa sau de Uniunea Europeană, indicate într-un act emis de Consiliul de Miniştri sau care decurgând din tratatele internaţionale la care Republica Bulgaria este parte, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi amendă de până la două sute de mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Pentru cazurile deosebit de grave, prevăzute la alin. 1 pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani şi amendă de până la cinci sute de mii de leve.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazurile de importanţă redusă, prevăzute la alin. 1 pedeapsa este amenda de până la douăzeci de mii de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Armele sau dispozitivele ori tehnologiile cu dublă utilizare ce fac obiectul infracţiunii se confiscă în favoarea statului, indiferent de proprietarul lor, iar dacă acestea lipsesc ori au fost înstrăinate, se percepe contravaloarea lor, stabilită în conformitate cu tratatul de comerţ exterior.

Art. 234. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991, nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care vinde sau deţine mărfuri accizabile fără banderolă, atunci când aceasta este cerută prin lege, în cazurile de a căror importanţă nu este redusă, se pedepseşte cu închisoare de la un an până la şase ani şi cu amendă de până la 10 ori mai mare decât preţul de piaţă al mărfurilor vândute, instanţa putând dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, instanţa putând să dispună şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7, atunci când fapta:

1. a fost săvârşită în mod repetat;

2. a fost săvârşită de două sau mai multe persoane, care s-au înţeles în prealabil;

3. dacă obiectul infracţiunii este de proporţii deosebit de mari.

(3) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului.

Art. 234a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care exercită o activitate de comerţ exterior fără autorizaţia prevăzută de lege sau de o hotărâre a Consiliului de Miniştri, ori care încalcă o astfel de autorizaţie, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, cu amendă de la cinci la zece mii de leve şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

Art. 234b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care cumpără sau efectuează comerţ cu deşeuri de metale feroase sau neferoase fără licenţa cerută de un act normativ sau cu încălcarea sa, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la două mii la cincizeci de mii leve, precum şi cu interzicerea unor drepturi potrivit art. 37, alin. 1, pct. 7.

(2) Deşeurile ce fac obiectul acţiunii prevăzute la alin. 1 se confiscă în beneficiul statului şi, dacă acestea lipsesc sau au fost înstrăinate, se percepe contravaloarea lor.

Art. 234c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care singură sau prin intermediul altuia realizează o conectare ilegală la reţeaua de furnizare sau de distribuţie a energiei electrice, ori la reţeaua de transport a gazelor, de distribuţie a căldurii, a apei sau la sistemul de canalizare, de transport al combustibililor lichizi, ori acţionează ilegal asupra aparatelor comerciale de măsurare a energiei electrice, a gazelor naturale, a combustibililor lichizi, a căldurii, a apei ori a apelor uzate, creând astfel condiţii pentru raportarea incompletă a consumului de energie electrică, gaze naturale, combustibil lichid, căldură şi gaze naturale, apă sau ape uzate, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de până la cincisprezece mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la unu la opt ani şi amendă de până la douăzeci de mii de leve.

Art. 235. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care fără a deţine un permis corespunzător scris sau care deţinând un permis corespunzător, dar în afara locurilor, termenelor, cantităţilor şi a copacilor specificate în aceasta, taie, strânge, recoltează, culege sau transportă din fondul forestier copaci sau părţi din aceştia, inclusiv tăiaţi sau căzuţi la pământ, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi amendă de la o mie la douăzeci de mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei ce ascunde, transportă, descarcă, depozitează sau prelucrează materialul lemnos obţinut ilegal de la altul.

(3) Pentru infracţiunea de la alin. 1 şi 2 pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani şi amendă de la cinci mii la cincisprezece mii de leve, dacă:

1. a fost săvârşită de două sau mai multe persoane, care s-au înţeles în prealabil pentru comiterea lor;

2. a fost săvârşită cu participarea unui funcţionar silvic, ce s-a folosit de funcţia sa;

3. a fost săvârşită prin folosirea unui document fals sau falsificat sau a unui document având un conţinut neadevărat;

4. a fost săvârşită în mod repetat,

5. obiectul infracţiunii este de mare amploare;

(4) Dacă infracţiunile prevăzute la alin. 1–3 sunt săvârşite de o persoană care acţionează la comanda ori îndeplinind decizia unui grup criminal organizat sau care reprezintă o recidivă periculoasă, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la zece mii la o sută de mii de leve.

(5) Dacă obiectul infracţiunii este de mari dimensiuni, iar cazul este deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi amendă de la cincizeci de mii la cinci sute de mii de leve.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile de importanţă redusă, pedeapsa este închisoarea de până la un an ori probaţiune sau amenda de la o sută la trei sute de leve.

(7) (Anterior alin. 6 – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar dacă lipseşte ori a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Art. 236. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care distruge ori deteriorează în orice fel copacii, puieţii, lujerii, culturile silvice ori pepinierele silvice se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune, precum şi cu amendă de la o sută la trei sute de leve, iar în cazuri deosebit de grave – cu închisoare de până la cinci ani.

Art. 237. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care ucide sau capturează vânat mare, fără permisul corespunzător se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve, precum şi cu interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 7.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care fără a deţine un bilet de vânătoare, ucide sau prinde vânatul mic prevăzut în mod expres în Legea vânătorii, precum şi persoana, care deşi deţine un bilet de vânătoare, ucide sau prinde un astfel de vânat într-o perioadă de prohibiţie, într-o locaţie interzisă sau cu mijloace interzise, se pedepseşte cu probaţiune de până la şase luni sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve, precum şi cu interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 7.

(3) Vânatul ucis sau capturat se ridică în beneficiul statului, iar dacă lipseşte ori a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Art. 238. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 55 din 2018) (1) Persoana care pescuieşte, capturează peşte şi/sau alte organisme acvatice prin utilizarea de substanţe explozive, otrăvitoare sau stupefiante se pedepseşte cu închisoarea de până la un an şi cu amendă de la zece mii la cincisprezece mii de leve sau cu probaţiune.

(2) Persoana care pescuieşte, capturează peşte sau alte organisme acvatice:

1. cu sisteme tehnice şi echipamente de capturare cu curent electric fără a deţine un permis valabil;

2. cu plase de pescuit în locaţii, diferite de Marea Neagră, fluviul Dunărea şi locaţiile pentru care respectiva persoană este înregistrată potrivit art. 25 din Legea pescuitului şi acvaculturilor şi pe numele său au fost emise mai mult de două ordonanţe de contravenţie în baza Legii pescuitului şi acvaculturilor;

3. în locuri interzise sau în ape mici;

4. în ape neindustriale în perioadele de reproducere;

5. specii pentru care există interdicţie de capturare,

Se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani şi amendă de la cinci mii la zece mii de leva sau cu probaţiune.

(3) În cazul infracţiunii prevăzute la alineatele 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani şi amendă de cincisprezece mii la douăzeci de mii de leva, atunci când:

1. a fost săvârşită de către două sau mai multe persoane, care au premeditat comiterea acesteia;

2. a fost săvârşită în complicitate cu un funcţionar al Agenţiei executive pentru pescuit şi acvaculturi, care a utilizat în acest sens funcţia deţinută;

3. a fost săvârşită în mod repetat;

4. obiectul infracţiunii este de proporţii însemnate.

(4) Peştele şi celelalte organisme acvatice capturate, precum şi instrumentele şi mijloacele prin care a fost săvârşită infracţiunea se confiscă în beneficiul statului.

Art. 239. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Conducătorul unei întreprinderi, firme, instituţii, organizaţii sau un alt funcţionar ce încalcă ori permite să se comită o încălcare a regulilor instituite prin legea specială privind protecţia peştelui şi a altor organisme acvatice şi pentru dezvoltarea corespunzătoare a pisciculturii în ţară se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care deversează ori aruncă în apele de pescuit ape poluate sau substanţe care, prin cantitatea sau proprietăţile lor, pot dăuna peştilor şi altor organisme acvatice.

Art. 240. (1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Cetăţeanul străin care pătrunde cu o ambarcaţiune în apele teritoriale ale Republicii Bulgaria în Marea Neagră şi efectuează pescuit comercial, fără permisiunea autorităţilor de frontieră corespunzătoare, dacă nu este susceptibil de o pedeapsă mai grea, în temeiul altei legi, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, indiferent de responsabilitatea ce decurge din Legea privind pescuitul şi acvaculturile.

(2) Dacă fapta este săvârşită de un grup de cetăţeni străini, care sunt înarmaţi, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Peştele şi celelalte organisme acvatice capturate, precum şi instrumentele şi mijloacele prin care a fost săvârşită infracţiunea, se vor confisca în beneficiul statului.

Art. 240a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care extrage bogăţii ale subsolului fără să-i fi fost acordată concesiunea sau atunci când zona de acoperire a concesiunii acordate pentru extracţie este sistată în temeiul dispoziţiilor art. 68 din Legea privind bogăţiile subsolului sau în temeiul contractului încheiat, se pedepseşte cu închisoarea până la şase ani şi cu amendă de la o mie la zece mii de leve.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se pedepseşte şi persoana care deţine, stochează, transportă, prelucrează sau înstrăinează ilegal bogăţii ale subsolului.

(3) Se va aplică pedeapsa cu închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la cinci mii la cincizeci de mii de leva, atunci când:

1. obiectul infracţiunii este în cuantum mare;

2. fapta a fost săvârşită într-o zonă protejată sau pe un teritoriu protejat în sensul Legii biodiversităţii;

3. la săvârşirea faptei a fost utilizat un mijloc tehnic sau un vehicul;

4. fapta a fost săvârşită prin utilizarea unui document cu un conţinut fals, neadevărat sau falsificat;

5. fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane, cu premeditare;

6. fapta a fost săvârşită cu participarea unui funcţionar, care s-a folosit de funcţia sa;

7. fapta a fost săvârşită de o persoană, care practică în mod sistematic această activitate;

8. fapta a fost săvârşită în mod repetat;

(4) Se aplică pedeapsa cu închisoarea de la trei ani la zece ani şi amendă de la zece mii la o sută de mii de leve, atunci când:

1. obiectul infracţiunii este în cuantum deosebit de mare, iar cazul este deosebit de grav;

2. fapta a fost săvârşită de către o persoană, care acţionează la comandă sau în îndeplinirea hotărârii unui grup infracţional organizat;

3. fapta a fost săvârşită în condiţiile unei recidive periculoase.

(5) În cazuri de o importanţă redusă raportat la infracţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiunea, sau amenda de la o sută la trei sute de leve.

(6) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori a fost înstrăinat, se va impune contravaloarea acestuia.

(7) Mijlocul de transport sau tracţiune, care a fost utilizat pentru transportarea sau cărăuşia obiectului infracţiunii se confiscă în beneficiul statului şi atunci când acesta nu este proprietatea făptuitorului, cu excepţia cazului în care contravaloarea acestuia este vădit disproporţionată cu gravitatea infracţiunii.

(8) Persoana care produce, dobândeşte, protejează sau ascunde obiecte, materiale sau arme, despre care are cunoştinţă că sunt destinate sau că au servit la extragerea de bogăţii ale subsolului fără concesiune valabilă, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

Secţiunea III

Infracţiuni faţă de regimul vamal

(Titlu modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995)

Art. 241. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995).

Art. 242. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care transportă mărfuri peste frontiera de stat fără cunoştinţa şi permisiunea organelor vamale, dacă acest lucru este săvârşit:

a) de către o persoană ce se ocupă în mod sistematic de o astfel de activitate;

b) (modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) prin folosirea unui document cu conţinut neadevărat, a unui document străin, neadevărat ori falsificat;

c) de către o persoană care are legături nemijlocite cu serviciul vamal;

d) (modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) atunci când sunt trecute substanţe deosebit de puternice sau otrăvuri, explozibili, arme sau muniţie pentru arme de foc, articole pirotehnice, material nuclear, echipamente nucleare sau alte surse de radiaţii ionizante ori componente sau precursori ai acestora, stabilite prin lege sau printr-un act al Consiliului de Miniştri;

e) (modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) mărfuri ori obiecte cu destinaţie comercială sau industrială în volume mari;

f) (nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) de către două sau mai multe persoane care, în prealabil, s-au înţeles între ele;

g) (nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) de către o persoană ce acţionează la comanda ori îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat;

h) (nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) prin tranzitarea unui exemplar dintr-o specie protejată din flora sau fauna sălbatică ori o parte a acesteia sau a unui produs,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) se pedepseşte pentru contrabandă calificată cu închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la douăzeci de mii la o sută de mii de leve.

(2) (nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Persoana care, fără a deţine permisul corespunzător, trece peste frontiera ţării substanţe stupefiante şi/sau similare ale acestora, se pedepseşte pentru traficul de droguri de mare risc cu închisoarea de la zece la cincisprezece ani şi o amendă de la o sută la două sute de mii de leve, iar pentru droguri de risc cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani şi amendă de la zece mii la o sută de mii de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Persoana care, fără a deţine permisul corespunzător, trece peste frontiera de stat precursori sau echipamente şi materiale pentru producerea de substanţe stupefiante se pedepseşte cu închisoarea de la doi la zece ani şi amendă de la cincizeci de mii la una sută de mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Atunci când obiectul contrabandei, în conformitate cu alineatele precedente este în volume deosebit de mari, iar cazul este deosebit de grav sau atunci când una dintre persoanele menţionate la litera „f” din alin. 1 este funcţionar vamal, pedeapsa este: în cazurile prevăzute la alin. 1 – închisoare de la cinci la cincisprezece ani şi amendă de la cincizeci de mii la două sute de mii de leve, iar în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3 – închisoare de la cincisprezece la douăzeci de ani şi amendă de la două sute de mii la trei sute de mii de leve.

(5) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior alin. 4, modificat, nr. 89 din 1986, anterior alin. 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005 referitor la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de la alin. 1, literele „а”, „d” şi „e”, precum şi în cele prevăzute la alin. 2, 3 şi 4, instanţa poate dispune în locul amenzii confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului.

(6) (Anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior alin. 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, anterior alin. 6, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alin. 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) În cazurile de importanţă redusă prevăzute la alin. 1, 2 şi 3 pedeapsa este amenda de până la o mie de leve, dispusă pe cale administrativă.

(7) (Anterior alin. 4 – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, anterior alin. 6, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, anterior alin. 7, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, anterior alin. 6, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Obiectul contrabandei se confiscă în beneficiul statului, indiferent de proprietarul acestuia, iar dacă lipseşte sau a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea acestuia în echivalentul preţurilor de stat corespunzătoare vânzării cu amănuntul.

(8) (Anterior alin. 5 – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, anterior alin. 7, modificat, nr. 89 din 1986, anterior alin. 8, nr. 50 din 1995, anterior alin. 7, nr. 21 din 2000) Mijloacele de transport sau de cărăuşie utilizate la transportul ori cărăuşia mărfurilor de contrabandă se confiscă în beneficiul statului chiar şi atunci când nu sunt proprietatea făptuitorului, cu excepţia cazului în care valoarea lor nu corespunde vădit gravităţii infracţiunii.

(9) (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, anterior alin. 8, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, anterior alin. 9, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, anterior alin. 8, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Pentru actele preparatorii în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani. În aceste de cazuri se aplică alin. 7.

Art. 242а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care transportă peste frontiera de stat mărfuri cu documente de transport în regim de tranzit şi prin încălcarea prevederilor stabilite descarcă mărfurile pe teritoriul ţării se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani şi amendă de la cincizeci de mii la cinci sute de mii de leve. Mărfurile, precum şi mijlocul de transport utilizat pentru transportul acestora se confiscă în beneficiul statului, indiferent cine este proprietarul acestora.

Secţiunea IV

Infracţiuni împotriva sistemului monetar şi de credit

Art. 243. (1) Persoana care confecţionează însemne băneşti neadevărate ori falsifică însemne băneşti autentice, cu valabilitate de circulaţie în ţară sau în străinătate, se pedepseşte pentru contrafacerea de însemne băneşti cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care falsifică:

1. timbre fiscale şi mărci poştale şi

2. obligaţiuni, emise de stat, ori alte hârtii de valoare, emise de stat;

3. (nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) instrumente de plată.

Art. 244. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 24 din 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, completat – Monitorul Oficial nr, 101 din 2017) Persoana care pune în circulaţie însemne băneşti sau alte însemne ori instrumente de plată falsificate, potrivit art. 243, alin. 2, primeşte, dobândeşte ori se foloseşte de acestea, ştiind că sunt falsificate sau le trece peste frontiera de stat ori le transportă, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei care deţine astfel de însemne ori instrumente de plată prevăzute de art. 243, alin. 2 în cantităţi mari.

Art. 244а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 24 din 2005) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care, cu încălcarea normelor stabilite, confecţionează, primeşte, dobândeşte, transportă peste frontiera de stat însemne băneşti aflate circulaţie în ţară sau în străinătate, ori însemne băneşti, care nu au fost emise încă, dar sunt destinate punerii în circulaţie ca mijloace de plată legale, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Persoana care, în mod conştient, pune în circulaţie astfel de însemne băneşti, se pedepseşte cu închisoare de până la opt ani.

Art. 245. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial) Persoana care primeşte un însemn bănesc ori un alt însemn falsificat, prevăzute de art. 243, iar după ce află că sunt falsificate le pune cu bună ştiinţă în circulaţie ca fiind autentice, se pedepseşte cu închisoare de la un an la trei ani şi amendă de până la o mie de leve.

Art. 246. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Actele preparatorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 243 sau asocierea în acest scop ori pentru distribuirea însemnelor monetare sau a altor însemne ori a instrumentelor de plată falsificate prevăzute de art. 243, alin. 2 se pedepsesc cu închisoare de până la şase ani.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 24 din 2005) Nu se pedepseşte acel coparticipant la asociere care, înainte de terminarea falsificării (dacă asocierea a fost constituită în acest scop), ori înainte să înceapă distribuirea însemnelor falsificate (atunci când asociaţia este constituită în acest scop) sau înainte de încheierea confecţionării mijloacelor prevăzute la alin. 3, renunţă la această participare şi o denunţă autorităţilor.

(3) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 24 din 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care confecţionează, dobândeşte, deţine ori ascunde obiecte, materiale sau instrumentar, programe de calculator ori elemente de protecţie ale însemnelor monetare despre care cunoaşte că sunt destinate sau au fost utilizate în scopul contrafacerii de bani sau altor însemne sau instrumente de plată prevăzute de art. 243 alin. 2, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani.

Art. 247. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 31 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010)

Art. 248. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care are cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 243 şi 244 şi nu comunică acest lucru autorităţilor, se pedepseşte cu probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Prevederile alineatului anterior nu se aplică în privinţa soţului, descendenţilor, ascendenţilor, fraţilor şi surorilor făptuitorului şi nici soţilor acestora.

Art. 248а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care, pentru a obţine un credit, furnizează informaţii neadevărate, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă până la cinci mii de leve.

(2) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei care oferă informaţii neadevărate ori tăinuieşte informaţii, încălcând obligaţia furnizării acestor informaţii, în scopul de a obţine sume de bani din fonduri aparţinând Uniunii Europene sau acordate de Uniunea Europeană statului bulgar, precum şi fonduri aparţinând statului bulgar, prin care se cofinanţează proiecte, finanţate cu bani din cadrul acestor fonduri.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă fapta prevăzută de alin. 1 şi 2 este săvârşită de o persoană ce administrează şi reprezintă o persoană juridică, o asociaţie sau un comerciant, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de la două mii la zece mii de leve.

(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. 3 se pedepseşte şi oficialul care a acordat împrumutul sau a aprobat fondurile prevăzute la alin. 2, dacă avea cunoştinţă că informaţiile furnizate erau neadevărate.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) În cazul în care, în urma săvârşirii faptei prevăzute la alineatul 2 se obţin sume din fondurile aparţinând Uniunii Europene sau furnizate de către Uniunea Europeană statului bulgar, precum şi fonduri aparţinând statului bulgar, prin care se finanţează proiecte, finanţate cu bani din aceste fonduri, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani.

Art. 249. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Persoana care foloseşte un instrument de plată sau datele dintr-un instrument de plată fără consimţământul titularului, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani şi cu amendă de până dublul sumei primite.

(2) Persoana care utilizează un instrument de plată emis în Republica Bulgaria sau în străinătate, fără a avea acoperire pentru suma pentru care se utilizează instrumentul, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi cu amendă de până la dublul sumei primite.

(3) Persoana care confecţionează, montează sau utilizează mijloace tehnice pentru a obţine informaţii cu privire la conţinutul unui instrument de plată se pedepseşte cu închisoare la unu la opt ani şi cu amendă de până la dublul sumei primite.

(4) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei ce deţine ori îi oferă altuia informaţia prevăzută la alin. 3.

Art. 250. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, Anterior textul art. 250, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Persoana care transferă sume de bani în afara ţării prin intermediul băncilor folosind un document fals, contrafăcut sau un document cu un conţinut neadevărat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani şi cu amendă de până la dublul sumei transferate.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, abrogat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006)

(Capitolul VII „Infracţiuni împotriva proprietăţii private” cu articolele de la 251 – 268, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993)

Art. 251. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care nu îndeplineşte obligaţia de declarare a mijloacelor băneşti, metalelor preţioase, pietrelor preţioase, precum şi a obiectelor produse din acestea, transportate peste frontiera de stat, care este şi frontieră externă a Uniunii Europene, iar valoarea obiectului infracţiunii este în cuantum deosebit de mare, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani sau cu amendă în cuantum de o cincime din obiectul infracţiunii.

(2) Obiectul infracţiunii se confiscă în folosul statului, iar dacă lipseşte ori a fost înstrăinat se percepe contravaloarea sa.

Art. 252. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, completat – Monitorul Oficial nr. 23 din 2009, în vigoare de la 01.11.2009) Persoana care fără să deţină autorizaţia necesară, efectuează sub forma unei profesii tranzacţii bancare, de asigurări sau alte tranzacţii financiare pentru care este necesară deţinerea unei asemenea autorizaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani şi cu confiscarea a până la jumătate din averea făptuitorului.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Atunci când activitatea prevăzută la alin. 1 a pricinuit altuia daune semnificative ori a atras după sine obţinerea de venituri ilegale semnificative, pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani şi amendă de la cinci mii la zece mii de leve, iar instanţa poate dispune şi confiscarea parţială sau totală a averii făptuitorului.

(3) Pedeapsa prevăzută la alin. (2) se aplică şi celui care, în desfăşurarea activităţii bancare autorizată, utilizează fonduri dobândite cu încălcarea normelor stabilite.

Capitolul VII

Infracţiuni împotriva sistemelor financiar, fiscal şi de asigurări

(Titlu modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, nr. 51 din 2000)

Art. 253. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care efectuează o operaţie financiară sau o tranzacţie cu o proprietate sau care ascunde provenienţa, amplasarea, mişcarea sau drepturile reale asupra proprietăţii despre care ştie sau presupune că a fost dobândită printr-o infracţiune sau prin alt act reprezentând pericol public, se pedepseşte pentru spălare de bani cu închisoare de la un an la şase ani şi cu amendă de la trei mii la cinci mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei care dobândeşte, primeşte, deţine, utilizează, transformă sau ajută în orice fel transformarea bunurilor despre care ştia sau presupunea la momentul primirii lor, că au fost dobândite prin infracţiune sau prin altă faptă care prezintă pericol public.

(3) (Anterior alin. 2, completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Se va dispune pedeapsa cu închisoarea de la un an la opt ani şi amendă de la cinci la douăzeci de mii de leve, atunci când fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 a fost săvârşită:

1. (modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) de două sau mai multe persoane care s-au înţeles în prealabil sau de o persoană care acţionează la comanda ori îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat;

2. de două sau mai multe ori;

3. de un funcţionar în cadrul serviciului său;

4. (nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) prin deschiderea ori menţinerea unui cont într-o instituţie financiară sub un nume fictiv ori sub numele unei persoane care nu şi-a dat acordul pentru aceasta.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, anterior alin. 3, completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani şi amendă de la douăzeci de mii la două sute de mii de leve, atunci când fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 este comisă cu mijloace ori sau bunuri despre care făptuitorul cunoştea sau presupunea că au fost dobândite printr-o infracţiune gravă, săvârşită cu intenţie.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 85 din 1998, anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă mijloacele sau proprietăţile sunt în cuantum deosebit de mare, iar cazul este unul deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi amenda de la zece la treizeci de mii de leve, instanţa putând dispune interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 85 din 1998, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, anterior alin. 5, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Obiectul infracţiunii sau bunurile în care acesta a fost convertit se confiscă în beneficiul statului, iar dacă lipsesc ori au fost înstrăinate, se percepe contravaloarea acestora.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Prevederile alin. 1-6 se aplică şi în cazul în care infracţiunea prin care a fost dobândit bunul nu se află sub jurisdicţia penală a Republicii Bulgaria.

Art. 253а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) Actele preparatorii pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani ori asocierea în acest scop se pedepsesc cu închisoare de până la doi ani sau amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care îl instigă pe altul la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

(3) Bunurile destinate spălării banilor se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acestea lipsesc sau au fost înstrăinate, se percepe contravaloarea lor.

(4) Nu se pedepseşte participantul la asocierea prevăzută de alin. 1 care, înainte de finalizarea infracţiunii de spălare de bani, îşi întrerupe participarea la asociere şi comunică autorităţilor acest lucru.

Art. 253b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 85 din 1998, anterior art. 253а, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Funcţionarul care încalcă ori nu respectă prevederile Legii privind măsurile împotriva spălării banilor, dacă faptele comise nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi amendă de la o mie la trei mii de leve.

Art. 254. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 24 din 2005, abrogat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006).

Art. 254а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Funcţionarul care, cu încălcarea unei legi a bugetului ori a unui act infralegal de executare a acestuia, face acte de dispoziţie cu fonduri bugetare sau mijloace ce au o altă destinaţie, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(2) Dacă urmare a faptei prevăzute la alin. 1 au survenit prejudicii pentru stat ori pentru municipalitate, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(3) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006).

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile prevăzute la alin. 1 făptuitorul nu se pedepseşte dacă, până la sfârşitul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, actul ilegal de ordonanţare este anulat, iar fondurile cheltuite ilegal sunt restituite integral. Această dispoziţie nu se aplică în mod repetat.

Art. 254b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 24 din 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) (1) Persoana care nu utilizează conform destinaţiei stabilite mijloacele financiare primite din fonduri aparţinând Uniunii Europene sau acordate de Uniunea Europeană statului bulgar se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazul în care un funcţionar dispune să fie săvârşită fapta prevăzută la alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, iar instanţa îi poate interzice celui vinovat unele drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 255. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, în vigoare din 5 noiembrie 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) Persoana care evită stabilirea sau plata datoriilor fiscale în cuantum mare, prin:

1. nedepunerea declaraţiei;

2. confirmarea unui neadevăr sau tăinuirea unui adevăr într-o declaraţie depusă;

3. neemiterea unei facturi ori unui alt document contabil;

4. distrugerea, ascunderea ori nepăstrarea în termenele stabilite de lege a documentelor contabile sau a registrelor contabile;

5. ţinerea sau permiterea ţinerii evidenţei contabile în contradicţie cu cerinţele legislaţiei contabile;

6. întocmirea sau utilizarea unui document având conţinut neadevărat, a unui document fals sau falsificat în exercitarea activităţii economice, în ţinerea evidenţei contabile sau la prezentarea de informaţii către autorităţile fiscale sau către executorii publici;

7. operarea unor deduceri fiscale necorespunzătoare,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani şi cu amendă de până la două mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 67 din 2008, modificat – Monitorul Oficial nr. 12 din 2009, în vigoare de la 1 ianuarie 2010, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 32 din 2009) Atunci când fapta prevăzută de alin. 1 a fost săvârşită cu complicitatea unui funcţionar al poliţiei de frontieră, al administraţiei vamale, al Agenţiei Naţionale pentru venituri sau al unui auditor înregistrat, pedeapsa este închisoarea de la doi la şase ani şi amenda de până la cinci mii de leve, şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(3) Atunci când obligaţiile fiscale sunt în cuantum deosebit de mare, pedeapsa este închisoarea de la trei la opt ani şi confiscarea parţială sau a totală a averii vinovatului.

(4) Dacă până la încheierea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, obligaţia fiscală nedeclarată sau neachitată a fost vărsată la buget, împreună cu dobânda, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 este închisoarea de până la doi ani şi amendă de până la cinci sute de leve, iar pentru faptele prevăzute la alin. 3 – închisoare de până la trei ani şi amendă de până la o mie de leve.

Art. 255а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) Persoana care se sustrage de la stabilirea ori plata unor obligaţii fiscale de mari dimensiuni prin transformarea unei societăţi comerciale sau a unei alte persoane juridice, printr-o tranzacţie cu o întreprindere comercială sau printr-o tranzacţie cu părţi afiliate în sensul Codului de procedură fiscală şi de asigurări se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de până la zece mii de leve.

(2) Atunci când obligaţiile fiscale sunt de proporţii deosebit de mari, pedeapsa este închisoarea de la trei la opt ani şi confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului.

(3) În cazul în care până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, obligaţia fiscală nedeclarată sau neachitată este vărsată la buget, împreună cu dobânda, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de până la o mie de leve.

Art. 255b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 107 din 2014, în vigoare de la 01.01.2015) (1) Persoana care ascunde contribuţiile de asigurări obligatorii sau de asigurări de sănătate, în cuantum mare, prin:

  1. 1.declararea unui venit asigurat într-un cuantum mai mic decât cel real pentru persoana asigurată;
  2. 2.nedepunerea declaraţiei;
  3. 3.confirmarea unui neadevăr ori tăinuirea unui adevăr într-o declaraţie depusă;
  4. 4.întocmirea şi utilizarea unui document cu conţinut neadevărat, fals sau falsificat în exercitarea activităţii economice, în conducerea contabilităţii sau la prezentarea informaţiilor organelor pentru venituri;
  5. 5.distrugerea sau ascunderea în termenele stabilite prin lege a documentelor contabile, a registrelor contabile sau a ştatelor de plată;

se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani şi cu amendă de până la două mii de leva.

(2) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 1 a fost săvârşită cu participarea unui organ pentru venituri sau a unui auditor înregistrat, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de până la cinci mii de leve, precum şi interzicerea unor drepturi potrivit art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

(3) Atunci când obligaţiile cu privire la contribuţiile obligatorii aferente asigurărilor obligatorii publice de stat sau asigurărilor de sănătate sunt în cuantum deosebit de mare, pedeapsa este închisoarea de la doi ani la opt ani şi confiscarea în tot sau în parte a averii celui vinovat.

(4) Dacă până la finalizarea cercetării judecătoreşti la instanţa de fond contribuţiile obligatorii aferente asigurărilor sociale obligatorii sau asigurărilor de sănătate au fost achitate către buget, împreună cu dobânzile datorate, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alineatele 1 şi 2 este închisoarea de până la doi ani şi amendă de cinci sute de leve, iar pentru cele prevăzute la alineatul 3 – închisoarea de până la trei ani şi amendă de până la o mie de leve.

(5) Angajatul sau funcţionarul, supus asigurării obligatorii, nu poartă răspundere penală pentru faptele de la alineatele 1-4, inclusiv şi pentru instigare sau complicitate.

Art. 256. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) Persoana care prin utilizarea unui document având conţinut neadevărat ori a unui document fals sau falsificat, primeşte de la bugetul de stat o sumă de bani necuvenită, sau care oferă posibilitatea altuia să primească o astfel de sumă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani şi amendă de o mie până la cinci mii de leve.

(2) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 a fost comisă cu participarea unei persoane prevăzută la art. 255, alin. 2, sau de către o persoană care acţionează la comanda ori îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat, sau dacă suma de bani primită este în cuantum deosebit de mare, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi confiscarea parţială sau totală a averii vinovatului, precum şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(3) Dacă până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, suma primită este vărsată la buget, împreună cu dobânzile, pedeapsa pentru fapta prevăzută la alin. 1 este închisoarea de până la trei ani şi amendă de până la o mie de leve, iar pentru fapta prevăzută la alin. 2 – închisoarea de până la cinci ani şi amendă de până la trei mii de leve.

Art. 257. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, în vigoare din 5 noiembrie 1997, abrogat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006).

Art. 258. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care împiedică, în mod ilegal, un organ fiscal să-şi îndeplinească obligaţia legală se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu o amendă de la o mie la două mii de leve.

(2) În cazul în care fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită prin utilizarea forţei sau ameninţării, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de la două mii la cinci mii de leve.

Art. 259. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care înfiinţează o persoană juridică fără scop lucrativ ori sau o fundaţie, care nu desfăşoară ori desfăşoară doar aparent obiectul de activitate şi scopul declarate la momentul înregistrării, cu scopul de a primi împrumuturi sub această acoperire, să beneficieze de eliberarea de la plata impozitelor, de a beneficia de facilităţi fiscale ori de a obţine un alt folos patrimonial, precum şi de a efectua o activitate interzisă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, cu amendă de la trei mii la cinci mii de leve şi interzicerea drepturilor conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 259а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 14 a Curţii Constituţionale a Republicii Bulgaria – nr. 98 din 2000)

(1) Funcţionarul care autorizează plata remuneraţiei fără să fi fost plătite toate contribuţiile datorate pentru asigurări obligatorii, în cazul în care suma neplătită este în cuantum deosebit de mare, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(2) În cazurile prevăzute la alin. 1 făptuitorul nu se pedepseşte dacă până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă îşi îndeplineşte integral obligaţia fiscală, împreună cu dobânzile datorate.

Art. 260. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) Evaluatorul autorizat care emite o evaluare ori pune o concluzie neadevărată cu privire la valoarea bunului evaluat şi, în consecinţă, pricinuieşte pagube în cazuri importante, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi interzicerea drepturilor conform art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 67 din 2008) Auditorul înregistrat care certifică raporturile anuale neadevărate ale unui comerciant, cunoscând acest fapt, se pedepseşte cu închisoare de până la un an şi cu amendă de până la cinci sute de leve, precum şi interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

Art. 260a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care dobândeşte sau dispune pe seama sa sau pe seama unui terţ, direct sau indirect, de instrumente financiare, utilizând în mod ilegal informaţii interne referitoare la acestea, iar ca o consecinţă a acestei fapte se produc prejudicii însemnate, atunci când este săvârşită de către o persoană care dispune de informaţii interne, datorită faptului că:

  1. 1.este membrul unui organ administrativ, de conducere sau de supraveghere a emitentului sau participantului la piaţa cotelor de emisii, sau
  2. 2.este deţinătorul unui procent din capitalul unui emitent sau a unui participant la piaţa cotelor de emisii, sau
  3. 3.are acces la respectiva informaţie în cursul îndeplinirii unei activităţi, profesii sau a obligaţiilor de serviciu, se pedepseşte pentru abuz de informaţii interne cu închisoarea de până la patru ani şi cu o amendă de la o mie la trei mii de leve, instanţa putând dispune interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi aceluia care dobândeşte sau dispune pe seama sa sau pe seama unui terţ, direct sau indirect, de instrumente financiare, utilizând în acest sens în mod ilegal informaţii interne referitoare la acestea, obţinută altfel decât în cazurile menţionate la alineatul 1, despre care cunoaşte că este sunt informaţii interne, iar ca o consecinţă a săvârşirii faptei se produc prejudicii însemnate.

(3) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi celui, care după ce a transmis un ordin pentru un instrument financiar obţine informaţii interne referitoare la respectivul instrument, iar în baza acesteia îl anulează sau modifică, iar în urma acestui fapt se produc prejudicii însemnate.

(4) Pedeapsa de la alineatul 1 se aplică şi persoanei, care după ce a transmis un ordin sau o ofertă pe seama sa sau pe seama unui terţ, cu privire la vânzări în cadrul unei licitaţii pentru certificate de emisie sau pentru alte produse derivate pe baza acestora, care se desfăşoară potrivit Regulamentului (UE) 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010, cu privire la calendarul, administrarea şi alte aspecte privind licitarea certificatelor de emisii de gaze de seră, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului pentru stabilirea sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (JO, L 302/1 din 18 noiembrie 2010), obţine informaţii interne referitoare la acestea şi, în baza acestora, modifică sau anulează ordinul sau modifică sau anulează oferta, iar în urma acestui fapt intervin ca o consecinţă prejudicii însemnate.

(5) Persoana, care în temeiul informaţiilor interne, instigă pe altul să dobândească sau să dispună de instrumente financiare, să modifice sau să anuleze un ordin pentru un instrument financiar, la care se referă respectivele informaţii interne, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani.

(6) Pedeapsa de la alineatul 5 se aplică şi persoanei care ştie că a fost determinat în baza unei informaţii interne să transmită, modifice sau anuleze un ordin privind un instrument financiar, la care se referă respectiva informaţiei internă, iar în urma acestui fapt s-au produs consecinţe însemnate.

(7) Dacă faptele prevăzute la alineatele 1–6 sunt săvârşite:

1. de către două sau mai multe persoane, cu premeditare;

2. de către o persoană, care acţionează la comanda sau în executarea rezoluţiei unui grup infracţional organizat;

3. în mod repetat,

Pedeapsa este închisoarea de la doi la cinci ani şi amendă de la o mie la trei mii de leve.

(8) În cazurile prevăzute la alineatele 1–7, obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar atunci când acesta lipseşte sau a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Art. 260b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care, în mod ilegal, dezvăluie altei persoane informaţii interne de care dispune cu privire la un instrument financiar, cu excepţia cazului în care dezvăluirea se face în îndeplinirea obişnuită a activităţii, profesiei sau a obligaţiilor de serviciu, sau constituie sondarea pieţei, iar în urma acestei fapte intervin consecinţe prejudiciabile însemnate, se pedepseşte pentru dezvăluire ilegală de informaţii interne cu închisoarea de până la doi ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi persoanei, care afirmă public o convingere, cunoscând faptul că acesta se bazează pe o informaţiei internă, iar în urma acestor declaraţii publice se produc consecinţe prejudiciabile însemnate.

Art. 260c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care încheie tranzacţii sau transmite un ordin comercial, oferind informaţii neadevărate sau înşelătoare cu privire la ofertă, cerere sau preţul unui instrument financiar sau la un contract spot conex de mărfuri sau stabileşte respectivul preţ la un nivel neobişnuit sau fictiv, iar în urma acestei fapte intervin consecinţe prejudiciabile însemnate, se pedepseşte pentru manipularea pieţei cu închisoarea de până la patru ani şi cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) Persoana care prin utilizarea unui mijloc fictiv sau prin inducerea în eroare încheie tranzacţii sau transmite ordine comerciale sau efectuează un alt tip de activitate sau acţiuni, care influenţează preţul unuia sau mai multor instrumente financiare sau unui contract spot conex de mărfuri, iar în urma acestui fapt intervin consecinţe prejudiciabile însemnate, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la patru ani.

(3) Persoana care în scopul obţinerii unui avantaj sau a unui beneficiu pentru sine sau pentru altul, difuzează informaţii prin intermediul media sau în alt mod, care transmite date neadevărate cu privire la ofertă, cerere sau preţul unui instrument financiar sau a unui contract spot conex de mărfuri sau stabileşte pentru unul sau mai multe instrumente financiare sau pentru un contract spot de mărfuri un preţ la un nivel neobişnuit sau fictiv, iar în urma acestui fapt intervin consecinţe prejudiciabile însemnate, se pedepseşte cu închisoarea de până la patru ani şi cu amendă de la trei la cinci mii se leve.

(4) Persoana care furnizează informaţii neadevărate sau înşelătoare sau date de intrare sau manipulează în orice mod calculul unui benchmark, iar în urma acestui fapt intervin consecinţe prejudiciabile însemnate, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la patru ani.

(5) În cazurile prevăzute la alineatele 1-4, obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar atunci când acesta lipseşte, se percepe contravaloarea sa.

Art. 261. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 262. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 263. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1992, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 264. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 265. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 266. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1992, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 267. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1992, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Art. 268. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

Capitolul VIII

Infracţiuni împotriva activităţii organelor de stat, a organizaţiilor obşteşti şi a persoanelor ce îndeplinesc funcţii publice

(Titlu modificat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005)

Secţiunea I

Infracţiuni împotriva ordinii de guvernare

Art. 269. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care foloseşte forţa sau ameninţările pentru a determina un organ al statului, un reprezentant al societăţii civile, un executor judecătoresc privat sau un asistent de executor judecătoresc privat să săvârşească ori să omită un anumit lucru în legătură cu serviciul sau funcţia sa, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani.

(2) Atunci când infracţiunea prevăzută la alin. 1 este săvârşită de participanţii la o mulţime, instigatorii şi liderii se pedepsesc cu închisoare de la doi la opt ani.

Art. 270. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, Anterior textul alin. 270, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, completat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care împiedică în mod ilegal un organ al statului, un executor judecătoresc privat sau un executor judecătoresc asistent privat să-şi îndeplinească atribuţiile, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu o amendă de la cinci sute la două mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazul în care obligaţiile organului statului sunt în legătură cu controlul asupra traficului de substanţe narcotice, analogi sau precursori, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani şi amendă de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

Art. 270а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 1973, abrogat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986).

Art. 271. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989).

Art. 272. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004) Persoana care în mod voluntar părăseşte localitatea, prin nerespectarea interdicţiei impuse printr-o măsură administrativă în mod corespunzător, se pedepseşte cu închisoare de până la şase luni sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat, nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004) Persoana, care după primirea unui avertisment corespunzător, continuă să încalce sistematic măsurile de supraveghere administrativă stabilite prin lege, se pedepseşte cu probaţiune pe o perioadă de un an.

Art. 273. (Nou – Monitorul Oficial nr. 102 din 2006) Persoana care dezvăluie informaţii privind apartenenţa la Securitatea de stat ori la serviciile de informaţii ale Armatei populare bulgare, cu încălcarea Legii privind accesul şi dezvăluirea documentelor şi declararea apartenenţei cetăţenilor bulgari la Securitatea de stat şi la Serviciile de informaţii ale Armatei naţionale bulgare, se pedepseşte cu închisoare de la trei la şase ani şi o amendă de la cincisprezece mii la treizeci de mii de leve.

Art. 274. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care în mod voluntar efectuează o acţiune care intră în sfera atribuţiilor de serviciu ale unui funcţionar, serviciu pe care acesta nu-l îndeplineşte sau care îi este interzis, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care efectuează în mod voluntar, o acţiune care intră în sfera atribuţiilor funcţiei unui reprezentant al societăţii civile, cu care nu este însărcinat sau care îi este interzisă şi care afectează în mod ilegal, interese publice sau personale.

(3) Persoana care, fără drept, poartă o uniformă sau un însemn oficial, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

Art. 274а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care deţine sau poartă uniforme, însemne oficiale sau inscripţii, cu încălcarea Legii Ministerului de Interne, Legii apărării şi a forţelor armate ale Republicii Bulgaria, Legii executării pedepselor şi a arestului preventiv sau a Legii puterii judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau probaţiune

(2) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Dacă fapta prevăzută de alin. 1 a fost săvârşită în scopul comiterii altei infracţiuni, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care în orice mod defăimează, distruge ilegal sau deteriorează uniforma, însemnele oficiale ori inscripţii, purtate ori depuse potrivit Legii Ministerului de Interne, Legii apărării şi forţelor armate ale Republicii Bulgaria, Legii de executare a pedepselor şi a arestului preventiv ori a Legii puterii judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Art. 275. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, completat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, în vigoare de la 01.09.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 64 din 2007) Persoana, care obligată fiind prin lege să coopereze cu un organ al statului, cu un executor judecătoresc privat ori cu un ajutor de executor judecătoresc privat nu procedează astfel, fiind corespunzător citat, se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Persoana, care citată fiind de către un funcţionar ce are competenţă într-un caz care pune în pericol viaţa, sănătatea sau averea unei persoane, refuză să-i acorde ajutorul, fără risc însă pentru el sau pentru altul, se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 276. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care confecţionează sau pune în circulaţie însemne de certificare contrafăcute, cum ar fi ştampile, însemne de calitate pentru metale preţioase, bilete de intrare, bilete de călătorie şi altele asemenea lor, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care se foloseşte cu bună ştiinţă de un astfel de însemn fals se pedepseşte cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(3) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, în mod ilegal, îndepărtează, distruge sau ascunde însemne oficiale de identificare destinate stabilirii, plăţii sau raportării valorilor, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(4) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, fără să deţină acordul corespunzător, confecţionează ştampila unei organizaţii de stat sau obşteşti, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

(5) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei care ia o ştampilă a unei organizaţii de stat sau obşteşti cu scopul de a o utiliza în mod ilegal.

Art. 277. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) (1) (completat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, în vigoare de la 01.09.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 64 din 2007) Persoana care îndepărtează sau deteriorează în mod conştient un sigiliu plasat legal de către o autoritate, de un executor judecătoresc privat sau de un asistent de executor judecătoresc privat, pe un bun mobil sau imobile, ca semn că accesul sau dispoziţia asupra acestuia este limitat, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu amendă de la o sută până la trei sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care dispune de un lucru pus sub sechestru sau care i-a fost încredinţat în pază.

Art. 277а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) (1) Cel care, fără a deţine autorizaţia corespunzătoare, caută situri arheologice se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

(2) Cel care, fără a deţine autorizaţia corespunzătoare, face săpături ori dispune să se facă în teren săpături, studii geofizice sau subacvatice ori nu execută lucrări de excavare potrivit normelor legale pe teritoriul unui imobil cu valoare culturală sau în zona acesteia de securitate, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi amendă de la două mii la douăzeci de mii de leve.

(3) Dacă la săvârşirea faptelor vizate de alin. 1 şi 2 se utilizează mijloace tehnice sau autovehicule, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de la cinci mii la cincizeci de mii de leve.

(4) Cel care dispune sau permite desfăşurarea unei activităţi ilegale pe un teritoriu protejat al patrimoniului cultural se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de la două mii la zece mii de leve.

(5) Cel care dispune ori permite continuarea activităţii prevăzute la alin. 4, după ce aceasta a fost sistată de către organele competente, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi amendă de la trei mii la douăzeci de mii de leve.

(6) Pedepsele prevăzute la alin. (4) şi (5) se aplică şi celui care organizează ori conduce activitatea, dacă cunoştea sau a presupus că aceasta a avut loc cu încălcarea Legii patrimoniului cultural.

(7) Cel care în mod ilegal confecţionează, deţine sau ascunde obiecte, materiale, instrumentar ori programe informatice despre care ştie sau presupune că sunt proiectate sau folosite pentru căutarea, păstrarea, modificarea ori transferul obiectelor arheologice se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani, iar instanţa poate impune şi interzicerea drepturilor conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(8) În cazurile prevăzute la alin. 1-6, instanţa poate dispune confiscarea de până la o jumătate din averea vinovatului, iar pentru cele prevăzute la alin. 7 – o parte sau toată averea vinovatului.

Art. 278. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 57 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009) (1) Persoana care descoperă o valoare culturală şi care în termen de şapte zile nu comunică autorităţilor despre aceasta, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de la cinci sute la trei mii de leve.

(2) În cazul în care valoarea culturală are o importanţă ştiinţifică sau artistică deosebit de mare, pedeapsa este închisoare de până la patru ani sau amendă de la o mie la cinci mii de leve.

(3) În cazul în care a survenit distrugerea sau deteriorarea valorii culturale, atunci când făptuitorul nu a dorit sau nu a permis acest lucru, pedeapsa este: în cazurile prevăzute la alin. 1 – închisoare de până la patru ani şi amendă de la o mie la cinci mii de leve, iar în cazurile prevăzute la alin. 2 – închisoare de până la cinci ani şi amendă de la două mii la zece mii de leve.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte atunci când comunică despre descoperirea valorii culturale şi după termenul prevăzut la alin. 1, dacă nu au survenit consecinţele prevăzute la alin. 3.

(5) Funcţionarul care nu solicită identificarea şi înregistrarea bunurilor cu valoare culturală se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani, iar instanţa poate dispune interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6.

(6) Persoana care deţine un obiect arheologic ce nu este identificat şi înregistrat în mod corespunzător se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani şi amendă de la două mii la zece mii de leve, iar atunci când obiectul infracţiunii reprezintă o bogăţie naţională, precum şi atunci când sunt deţinute mai mult de trei obiecte arheologice – cu închisoare de până la şase ani şi amendă de la trei mii la cincisprezece mii leve. Instanţa poate, de asemenea, să impună confiscarea de până la jumătate din averea vinovatului, precum şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(7) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului.

Art. 278а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009)

(1) Persoana care oferă spre înstrăinare ori înstrăinează un bun de valoare culturală care nu este identificat şi înregistrat, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi cu amendă de la o mie la douăzeci de mii de leve.

(2) Pedeapsa de la alin. 1 aplică şi aceluia care dobândeşte o astfel de valoare culturală.

(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au fost comise în mod repetat sau constituie recidivă periculoasă ori sunt săvârşite la comanda ori îndeplinind decizia unui grup infracţional organizat, precum şi atunci când sunt comise în scopul trecerii peste frontiera de stat a obiectului infracţiunii, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la cinci mii la cincizeci de mii de leve.

(4) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care, fără a deţine autorizaţia corespunzătoare, scoate din ţară un bun de valoare culturală.

(5) Pedeapsa prevăzută la alin. 1–4 se aplică şi atunci când obiectul infracţiunii este un document din Fondul naţional de arhivă.

(6) Obiectul infracţiunii se confiscă în folosul statului, iar dacă lipseşte ori a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Art. 278b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, în vigoare din 10 aprilie 2009)

(1) Persoana care distruge ori deteriorează în mod ilegal bunul propriu cu valoare culturală ori un document din Fondul naţional de arhivă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de la cinci sute la două mii de leve, precum şi cu mustrare publică.

(2) Funcţionarul care acordă în mod ilegal autorizarea pentru distrugerea, demolarea, deteriorarea, modificarea aspectului sau exportul unui bun de valoare culturală sau a unui document din Fondul naţional de arhivă se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani ori cu amendă de la o mie la cinci mii leve, iar instanţa poate impune şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6.

(3) În cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. 2 are ca urmare distrugerea, dezmembrarea, deteriorarea, modificarea aspectului sau exportul unui bun cu valoare culturală, pedeapsa este închisoarea de la unu la şase ani, amenda de la o mie la cinci mii de leve şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6.

Art. 278c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, anterior art. 278а, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 133 din 1998, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 88 din 2005, completat – Monitorul Oficial nr. 94 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care distruge sau deteriorează în mod ilegal un teritoriu protejat ori un spaţiu ce face obiectul pazei într-o zonă protejată, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi amendă de la două mii la zece mii de leve.

(2) Persoana care distruge sau deteriorează formaţiuni extrem de valoroase, unice şi de neînlocuit, din sol şi stânci, precum şi peşteri declarate ca protejate, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la două mii la douăzeci de mii de leve.

(3) În cazul în care fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 a fost comisă din culpă, pedeapsa este probaţiunea şi amenda de la o mie la cinci mii de leve.

Art. 278d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care în mod ilegal distruge, deteriorează, dobândeşte, deţine ori înstrăinează un exemplar dintr-o specie protejată din flora sau fauna sălbatică, atunci când nu se referă la un caz de o importanţă redusă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune, precum şi cu amendă de la două mii la zece mii de leve.

(2) Cel care comercializează exemplare din specii protejate ale florei sau faunei sălbatice sau părţi ori produse provenite din acestea, dacă nu constituie un caz cu importanţă redusă, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de la două mii la douăzeci de mii de leve.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este probaţiune şi amendă de la o mie la cinci mii de leve.

Art. 278e. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care în mod ilegal distruge, deteriorează, deţine, obţine ori înstrăinează un exemplar din rândul animalelor sălbatice vertebrate protejate ori un exemplar din rasele prevăzute în anexa nr. 3 la Legea diversităţii biologice, marcat cu semnul (*), ameninţate cu dispariţia la scară europeană ori la scară mondială, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani, precum şi cu amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve.

Art. 279. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat, nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care intră sau iese peste frontiera de stat fără permisiunea autorităţilor competente sau, chiar dacă deţine permisiunea, însă nu prin locurile stabilite în acest sens, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amendă de la o sută la trei sute de leve.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) În cazurile prevăzute la alineatele precedente, instanţa poate impune, în locul amenzii, confiscarea parţială sau integrală a averii vinovatului.

(4) (Anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Actele preparatorii în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. 1 şi 2 se pedepsesc cu închisoarea de până la doi ani sau probaţiune.

(5) (Anterior alin. 4 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Nu se pedepseşte cel care intră în ţară spre a beneficia de dreptul la azil, potrivit Constituţiei.

Art. 280. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 37 din 1989, nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care trece peste frontiera de stat persoane individuale ori grupuri de persoane fără permisiunea autorităţilor competente sau, chiar dacă are această permisiune, dar nu prin locurile special stabilite, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani şi cu amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani, amenda de la zece mii la treizeci de mii de leve şi confiscarea parţială sau totală a averii a făptuitorului dacă:

1. a fost trecută peste frontiera de stat o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani;

2. trecerea s-a făcut fără cunoştinţa persoanei;

3. persoana trecută peste frontiera de stat nu este cetăţean bulgar;

4. s-a folosit un autovehicul, o aeronavă sau alt mijloc de transport;

5. (modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) trecerea este organizată de către un grup sau de o organizaţie;

6. (nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) trecerea a fost realizată printr-o modalitate care a pus în primejdie vieţile celor trecuţi peste frontiera de stat.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani, amendă de la zece mii la treizeci de mii de leve şi confiscarea în tot sau în parte a averii făptuitorului, atunci când fapta a fost săvârşită cu participarea unui funcţionar, care s-a folosit de serviciul său.

(4) (Anterior alineatul 3, completat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) În cazurile prevăzute la alin. 2, pct. 4 mijlocul de transport se confiscă în beneficiul statului, în cazul în care acesta aparţinea făptuitorului sau i-a fost pus la dispoziţie de bunăvoie.

Art. 281. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 37 din 1989, nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, anterior textul art. 281, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care, în scopul obţinerii pentru el sau pentru altul a unui folos material ilicit, ajută un cetăţean străin să locuiască sau să traverseze teritoriul ţării cu încălcarea legii, se pedepseşte cu închisoarea până la cinci ani şi cu amendă de la trei mii la zece mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedeapsa închisorii de la un an la şase ani şi amendă de la cinci mii la zece mii de leve, se aplică atunci când fapta este:

1. săvârşită prin utilizarea unui vehicul motorizat, aeropurtat sau alt tip de vehicul de transport;

2. organizată de către un grup sau organizaţie;

3. săvârşită într-un mod periculos pentru viaţa respectivei persoane;

4. săvârşită împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 16 ani;

5. săvârşită împotriva a mai mult de o persoană.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) În cazurile prevăzute de alin. 2, pct. 1, mijlocul de transport se confiscă în beneficiul statului, dacă acesta aparţinea făptuitorului sau i-a fost pus la dispoziţie de bunăvoie.

Secţiunea II

Infracţiuni de serviciu

Art. 282. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Funcţionarul care îşi încalcă sau nu îşi îndeplineşte sarcinile de serviciu ori îşi depăşeşte autoritatea sau drepturile în scopul obţinerii de foloase pentru sine ori pentru altul sau pentru a provoca un prejudiciu altuia, iar urmare a acestui fapt putând interveni consecinţe dăunătoare semnificative, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani, instanţa putând să dispună şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7, sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă în urma săvârşirii faptei s-au produs consecinţe dăunătoare semnificative sau dacă aceasta a fost săvârşită de o persoană care ocupă o funcţie de răspundere, pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani, iar instanţa poate dispune şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile deosebit de grave de la alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani, iar instanţa poate dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Pedeapsa prevăzută la |alin. 3 se aplică şi funcţionarului care a comis infracţiunea cu participarea unei persoane menţionate la art. 142, alin. 2, pct. 6 şi 8.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) În cazul în care fapta prevăzută la alineatele precedente este în legătură cu exercitarea unei acţiuni de control cu privire la producerea, prelucrarea, depozitarea, comerţul în ţară, importul, exportul, tranzitul şi evidenţa privind substanţele narcotice şi precursorii acestora, pedeapsa este închisoarea de până la zece ani – conform alin. 1 şi de la trei la cincisprezece ani – conform alin. 2.

Art. 282а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Funcţionarul care, în situaţia existenţei condiţiilor prevăzute într-un act normativ, necesare eliberării unui permis special pentru desfăşurarea unei anumite activităţi, refuză sau întârzie emiterea actului în afara termenelor prevăzute de lege pentru emiterea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani, amendă de până la cinci sute de leve şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 7.

Art. 283. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Funcţionarul care utilizează funcţia sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos ilicit se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Art. 283а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă infracţiunile prevăzute de art. 282 şi 283 sunt în legătură cu privatizarea, vânzarea, închirierea sau arenda, precum şi cu aportul la societăţi comerciale a unei proprietăţi a statului sau a unei proprietăţi publice sau a unei cooperative, precum şi a proprietăţii unor persoane juridice, pedeapsa este:

1. pentru infracţiunile prevăzute la art. 282 – închisoare de la trei la zece ani, amendă de la trei mii la cinci mii de leve şi interzicerea drepturilor conform art. 37, alin. 1, alin. 6 şi 7;

2. pentru infracţiunile prevăzute la art. 283 – închisoare de la unu la trei ani, amendă de la o mie la trei mii de leve şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 283b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Funcţionarul care împiedică ori îngreunează exercitarea de către proprietari ai drepturilor redobândite în temeiul Legii privind redobândirea dreptului de proprietate asupra unor imobile naţionalizate, în temeiul Legii privind redobândirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri înstrăinate, în temeiul Legii privind dezvoltare teritorială şi comunală, în temeiul Legii privind lucrările publice în aşezările urbane, Legii privind proprietăţile de stat, Legii proprietăţii, Legii privind dreptul de proprietate şi de utilizare a terenurilor agricole şi Legii acordării de despăgubiri proprietarilor de averi naţionalizate, Legii privind privatizarea şi controlul post-privatizare ori prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive potrivit altor legi, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani.

Art. 284. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) Funcţionarul care, în dauna statului, a unei întreprinderi, a unei organizaţii sau a unei persoane private, comunică altei persoane ori dă publicităţii informaţiile ce i-au fost încredinţate sau la care are acces în virtutea serviciului şi despre care se ştie că sunt secret de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) Pedeapsa pentru fapta prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei care nu este funcţionar, care lucrează într-o instituţie de stat, întreprindere sau o organizaţie publică, care în legătură cu activitatea sa a intrat în posesia unei informaţii ce constituie secret de serviciu.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită de un expert, traducător sau interpret cu privire la informaţiile care le-au devenit cunoscute în legătură cu sarcinile ce le-au fost atribuite, despre care sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu probaţiune.

Art. 284а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 2001, abrogat – Monitorul Oficial nr. 45 din 2002, nou – Monitorul Oficial nr. 102 din 2006) Funcţionarul din cadrul Comisiei pentru dezvăluirea documentelor şi publicarea apartenenţei cetăţenilor bulgari la Siguranţa de stat şi la Serviciile de informaţii ale Armatei Populare Bulgare sau la administraţia acesteia, care divulgă informaţii ori distribuie un document, cu încălcarea Legii privind accesul şi dezvăluirea documentelor şi publicarea apartenenţei cetăţenilor bulgari la Securitatea de stat şi la serviciile de informaţii ale Armatei Populare bulgare, aspecte aflate de acesta în calitatea deţinută, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la şase ani şi o amendă de la cincisprezece mii la treizeci de mii de leve.

Art. 284b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 2001, abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, nou – Monitorul Oficial nr. 102 din 2006) Funcţionarul care nu scoate din evidenţă un colaborator sau un agent sub acoperire, care deţine funcţii publice sau desfăşoară o activitate publică în sensul Legii privind accesul şi dezvăluirea documentelor şi declararea apartenenţei cetăţenilor bulgari la Securitatea de stat şi la Serviciile de informaţii ale Armatei naţionale bulgare, se pedepseşte cu închisoare de la trei la şase ani şi cu amendă de la cincisprezece mii la treizeci de mii de leve.

Art. 284c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Funcţionarul care, în mod ilegal, permite ori dispune utilizarea mijloacelor speciale de informaţii sau le aplică ori păstrează informaţiile obţinute cu ajutorul acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

Art. 285. Funcţionarul care în mod conştient permite unei persoane subordonate să săvârşească o infracţiune în legătură cu serviciul ori cu munca acestuia, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită.

Secţiunea III

Infracţiuni împotriva justiţiei

Art. 286. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care în faţa unei autorităţi competente acuză pe nedrept pe altul că a săvârşit o infracţiune, ştiind că este nevinovat sau care prezintă dovezi neadevărate împotriva aceluia, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani şi cu mustrare publică.

(2) (anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Dacă împotriva persoanei pretins a fi vinovată se porneşte urmărirea penală, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 287. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Un funcţionar care, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea serviciului său, singur ori prin intermediul altuia, săvârşeşte acte de constrângere ilegale împotriva unui inculpat, a unui martor sau a unui expert, pentru a obţine recunoaşterea faptei, o declaraţie, o concluzie sau o informaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani şi cu interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 287а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care cu scopul de a induce în eroare autoritatea judecătorească:

1. confecţionează înregistrări tehnice neadevărate sau falsifică unele autentice;

2. distruge o înregistrare sau o parte din ea, colectează sau aranjează datele din înregistrare şi astfel creează o imagine neadevărată a acelei împrejurări;

3. face uz de înregistrări tehnice contrafăcute;

4. utilizează în mod necorespunzător informaţiile, obţinute cu mijloace speciale de informaţii,

se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani şi amendă de la cinci sute la o mie de leve.

Art. 288. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Organul autorităţii de stat, care omite să-şi îndeplinească la timp obligaţiile de serviciu ce-i revin cu privire la urmărirea penală, ori zădărniceşte în vreun fel urmărirea penală în scopul de a scăpa pe altul de o pedeapsă care i s-ar cuveni prin lege, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la şase ani şi cu interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6.

Art. 289. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Orice persoană care determină un funcţionar din cadrul organelor de cercetare sau din cadrul organelor de parchet sau din cadrul autorităţii judiciare să-şi încalce îndatoririle de serviciu cu privire la administrarea justiţiei se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.

Art. 290. (1) Persoana care, în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unei alte organ competent al autorităţii statului, în calitate de martor, fie verbal, fie în scris, confirmă în mod conştient un neadevăr sau tăinuieşte un adevăr, se pedepseşte pentru mărturie mincinoasă cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi traducătorului ori interpretului, care în faţa instanţei sau a altui organ competent, fie în scris, fie verbal, cu bună ştiinţă, face o traducere neadevărată ori prestează o traducere sau o interpretare neadevărată.

Art. 290а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Orice persoană care confirmă un neadevăr sau păstrează tăcerea despre un adevăr într-o declaraţie scrisă înaintată instanţei se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

Art. 291. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana, care în calitate de expert, în cunoştinţă de cauză, în scris sau verbal, face o declaraţie falsă în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a altei autorităţi competente, se pedepseşte cu închisoare de la un an până la cinci ani şi cu interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 7.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazul în care fapta prevăzută la alineatul precedent a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune. Instanţa poate dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 7.

Art. 292. (1) (Anterior textul art. 292 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 290 şi 291 pedeapsa nu se aplică:

1. atunci când persoana, dacă ar spune adevărul, s-ar acuza pe sine de comiterea infracţiunii şi

2. atunci când persoana îşi retrage în faţa organului competent mărturia mincinoasă, traducerea, interpretarea ori concluzia neadevărată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a deciziei şi mai înainte să se fi început urmărirea penală pentru aceasta.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Prevederea de la pct. 2 al alineatului precedent se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 290a, în cazul în care persoana îşi retrage declaraţia înainte de data pronunţării hotărârii în cauza în care a fost dată.

Art. 293. (1) (Anterior textul alin. 293, completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Persoana care îl instigă pe altul să comită o infracţiune prevăzută de art. 290, 290a şi 291 se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu probaţiune.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dacă au fost instigate două sau mai multe persoane, iar cazul este deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 293а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care, după ce a fost condamnată să îndeplinească o obligaţie bănească în temeiul unui act judiciar intrat în vigoare şi timp de un an de la intrarea sa în vigoare nu-şi îndeplineşte obligaţia faţă de creditor, deşi dispune de fonduri băneşti sau de bunuri pentru aceasta, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an ori cu probaţiune.

Art. 294. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care acordă ajutor unei persoane care a săvârşit o infracţiune pentru a evita sau pentru a zădărnici urmărirea penală împotriva acesteia sau pentru a rămâne nepedepsită, fără să se fi înţeles cu acea persoană înainte de a comite respectiva infracţiune, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani, dar nu cu o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută pentru tăinuire.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită din interes material, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani, dar nu mai grea decât cea prevăzută pentru tăinuire.

(3) Dispoziţiile de mai sus nu se aplică împotriva soţului, descendenţilor, ascendenţilor, fraţilor şi surorilor persoanei tăinuite şi nici soţilor acestora.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Dacă făptuitorul este judecător, procuror, investigator sau organ de poliţie, poliţist anchetator, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani.

Art. 295. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Un organ al autorităţii statului, care pentru a absolvi o persoană de pedeapsă sau pentru a zădărnici executarea pedepsei, nu pune în executare o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, dacă potrivit serviciului ar fi trebuit să efectueze demersurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani, iar instanţa poate dispune interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1, pct. 6 sau cu probaţiune.

Art. 296. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 102 din 2009, în vigoare din 22.12.2009, completat – Monitorul Oficial nr. 41 din 2015, în vigoare de la 06.07.2015) Persoana care obstrucţionează ori zădărniceşte în orice mod punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti sau nu execută un ordin de protecţie împotriva violenţei domestice ori un Ordin European de Protecţie, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă de până la cinci mii de leve.

(2) Persoana, care în scopul obstrucţionării ori zădărnicirii punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti, distruge, deteriorează, tăinuieşte sau înstrăinează bunurile la care se referă respectiva hotărâre, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă de la o mie la zece mii de leve, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) Persoana, care încalcă interdicţia de a asista la evenimente sportive în ţară sau în străinătate, în termenul prevăzut pentru interdicţia impusă prin Legea menţinerii ordinii publice pe perioada desfăşurării evenimentelor sportive, după ce a fost sancţionat pentru aceeaşi faptă pe cale administrativă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune.

Art. 297. (1) Deţinutul care evadează se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Dacă pentru evadare deţinutul a procedat la săparea şi demolarea zidurilor, la distrugerea uşilor, ferestrelor etc. pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

(3) Deţinut este orice persoană reţinută sub pază, în condiţiile stabilite prin lege.

Art. 298. (1) Deţinuţii, care s-au înţeles să evadeze prin eforturi comune se pedepsesc cu închisoare de până la doi ani.

(2) Dacă deţinuţii trec la executarea unei evadări premeditate, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 299. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Funcţionarul care, în mod samavolnic, pune în libertate un deţinut ori îi permite să evadeze, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani, instanţa putând să îi interzică şi unele drepturi celui vinovat potrivit art. 37, alin. 1, pct. 6.

Art. 300. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, abrogat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

Secţiunea IV

Mita

Art. 301. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Funcţionarul care solicită ori acceptă un cadou sau un folos de orice fel, care nu i se cuvine, ori acceptă o propunere sau promisiune privind un cadou sau un folos, pentru a îndeplini, respectiv pentru a nu îndeplini un act de serviciu sau pentru că a îndeplinit deja ori nu a îndeplinit un asemenea act, se pedepseşte pentru luare de mită cu închisoare de până la şase ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazul în care funcţionarul a săvârşit una dintre faptele menţionate la alineatul 1 pentru a-şi încălca sau pentru că şi-a încălcat deja îndatoririle de serviciu, atunci când respectiva faptă nu constituie infracţiune, pedeapsa este închisoarea de până la opt ani şi amendă de până la zece mii de leve.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă funcţionarul a comis oricare dintre faptele menţionate la alineatul 1, pentru a săvârşi sau deja a săvârşit o altă infracţiune în legătură cu serviciul, pedeapsa este închisoarea de până la zece ani şi amendă de până la cincisprezece mii de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile prevăzute de alineatele precedente instanţa va dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6 sau 7.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi unui funcţionar străin care solicită sau acceptă o mită ori acceptă o propunere sau o promisiune de luare de mită.

Art. 302. Pentru luarea şi darea de mită, săvârşite:

1. (completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) de către o persoană, care ocupă o funcţie de răspundere, inclusiv judecător, jurat, procuror sau investigator, ori organ de poliţie, ori poliţist anchetator;

2. prin şantaj, săvârşind un abuz în serviciu;

3. (modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) în mod repetat şi

4. în cuantum ridicat, pedeapsa este:

а) (completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) în cazurile prevăzute la art. 301 alin. 1 şi 2 – închisoarea de la trei la zece ani, amendă de până la douăzeci de mii de leve şi interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1, pct. 6 şi 7;

б) (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) în cazurile prevăzute la art. 301 alin. 3 – închisoare de la trei la cincisprezece ani, amendă de până la douăzeci şi cinci de mii de leve şi confiscarea a până la jumătate din averea vinovatului, instanţa judecătorească urmând să dispună şi interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

Art. 302а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru mită în cuantum deosebit de mare, care constituie un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la zece la treizeci de ani, amendă de până la treizeci de mii de leve, confiscarea în tot sau în parte a averii vinovatului şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 303. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, abrogat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015)

Art. 304. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) Persoana care oferă, promite ori dă un cadou sau orice alt folos unui funcţionar pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act de serviciu sau pentru că deja a îndeplinit sau nu a îndeplinit actul respectiv, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi amendă cinci mii de leve.

(2) Dacă în legătură cu mita, funcţionarul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, pedeapsa este închisoare de până la opt ani şi amendă de până la şapte mii de leve, atunci când respectiva încălcare nu constituie o infracţiune supusă unei pedepse mai mari.

(3) Pedeapsa prevăzută de alin. 1 se aplică şi celui care oferă, promite sau dă mită unui funcţionar străin.

Art. 304а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care oferă, promite sau dă mită unui funcţionar aflat într-o funcţie de răspundere, inclusiv judecător, jurat, procuror sau investigator, ori organ de poliţie sau poliţist anchetator, se pedepseşte cu închisoare de până la zece ani şi amendă de până la cincisprezece mii de leve.

Art. 304b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) Persoana care solicită ori acceptă un cadou sau foloase necuvenite de orice fel, ori acceptă oferta sau promisiunea privind un cadou ori foloase pentru a exercita o influenţă legată de o decizie a unui funcţionar ori a unui funcţionar străin privind serviciul său se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani ori amendă de până la cinci mii de leve.

(2) Persoana care oferă, promite sau dă un cadou sau orice fel de foloase necuvenite unei persoane ce pretinde că poate exercita o influenţă în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau amendă de până la trei mii de leve.

Art. 304c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pedepsele prevăzute la articolele precedente se aplică şi cazurilor în care cu acordul funcţionarului, funcţionarului străin sau al persoanei care pretinde că poate exercita o influenţă, cadoul sau folosul sunt oferite, promise sau date unui terţ.

Art. 305. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) Pedeapsa pentru luare de mită în temeiul articolelor precedente se aplică şi unui arbitru ori expert desemnat de o instanţă, instituţie, întreprindere sau organizaţie atunci când aceştia săvârşesc astfel de fapte în legătură cu activităţile lor, precum şi celui ce oferă, promite sau dă o astfel de mită.

(2) Pedepsele pentru mită prevăzute la articolele precedente se aplică şi unui apărător ori mandatar atunci săvârşesc astfel de fapte pentru a ajuta la soluţionarea în favoarea părţii adverse sau în detrimentul mandantului unei cauze penale sau civile, precum şi persoanei care oferă, promite sau dă o astfel de mită.

Art. 305а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Cel care mijloceşte săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la articolele precedente, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

Art. 306. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 92 din 2002) Nu se pedepseşte cel care a oferit, a promis sau a dat mită dacă a fost şantajat de către un funcţionar, arbitru sau expert pentru a face acest lucru şi dacă a comunicat autorităţii de îndată, din proprie voinţă.

Art. 307. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000) Persoana care creează în mod premeditat împrejurări ori condiţii pentru a provoca oferirea, primirea sau primirea de mită cu scopul de a-i dăuna persoanei care dă sau acceptă mita, se pedepseşte pentru provocare de luare sau dare de mită cu închisoarea până la trei ani.

Art. 307а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Capitolul VII „a”

Infracţiuni împotriva sportului

(Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011)

Art. 307b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) Persoana care prin violenţă, înşelăciune, ameninţare sau în altă modalitate ilegală, îl determină pe altul ca să influenţeze evoluţia sau rezultatul unui eveniment sportiv, administrat de o organizaţie sportivă, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani şi o amendă de la o mie la zece mii de leve.

Art. 307c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) (1) Persoana care promite, oferă sau dă altuia un folos necuvenit că să influenţeze sau pentru că deja a influenţat evoluţia ori rezultatul unui eveniment sportiv, administrat de o organizaţie sportivă, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi o amendă de cinci mii până la cincisprezece mii de leve.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi aceluia care solicită ori acceptă orice fel de folos necuvenit sau acceptă o ofertă ori o promisiune privind un folos în scopul influenţării sau pentru că deja şi-a exercitat influenţa asupra evoluţiei sau rezultatului unui eveniment sportiv, precum şi atunci când cu acordul său folosul este oferit, promis sau dat altuia.

(3) Persoana care mijloceşte oricare dintre faptele prevăzute la alin. 1 şi 2, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

(4) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei ce asigură sau organizează oferirea ori darea de mită.

(5) Făptuitorul se pedepseşte în condiţiile de la art. 55, dacă din proprie voinţă comunică autorităţilor cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. 1-4.

Art. 307d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) (1) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la zece mii până la douăzeci de mii de leve, dacă fapta prevăzută la art. 307b sau art. 307c a fost săvârşită:

1. cu privire la un participant la un eveniment sportiv care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

2. cu privire la doi ori mai mulţi participanţi la un eveniment sportiv;

3. cu privire la ori de către o persoană dintr-un organ de conducere sau de control al unei organizaţii sportive, arbitru sportiv, delegat sau altă persoană, în legătură cu îndeplinirea sau cu prilejul îndeplinirii serviciului ori funcţiei sale;

4. în mod repetat.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi amenda de la cincisprezece mii la treizeci de mii de leve, atunci când fapta prevăzută la art. 307b sau art. 307c:

1. este săvârşită la comanda ori în îndeplinirea deciziei unui grup infracţional organizat;

2. a fost săvârşită în condiţiile unei recidive periculoase;

3. constituie un caz deosebit de grav;

4. se referă la un eveniment sportiv, inclus într-un joc de noroc cu pariuri asupra evoluţiei sau rezultatelor evenimentului.

Art. 307e. (Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) (1) În cazurile prevăzute de art. 307b, 307c şi 307d instanţa poate dispune şi interzicerea unor drepturi conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(2) În cazurile menţionate la art. 307d instanţa poate dispune confiscarea a până la jumătate din averea vinovatului.

Art. 307f. (Nou – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) Obiectul infracţiunii prevăzute la acest capitol se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori a fost înstrăinat, se percepe contravaloarea sa.

Capitolul IX

Infracţiuni în legătură cu documentele

Art. 308. (1) Persoana care întocmeşte un document oficial neadevărat ori alterează conţinutul unui document oficial cu scopul de a fi utilizat, se pedepseşte pentru falsificare de documente cu închisoarea de până la trei ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat, nr. 27 din 2009) Dacă obiectul faptei prevăzute la alin. 1 îl reprezintă certificatele de moştenitor sau actele de stare civilă, actele notariale sau certificatele notariale, documentele de identitate bulgare sau străine, documentele de studii absolvite sau calificări obţinute, permise de conducere a mijloacelor de transport, documente de înregistrare a mijloacelor de transport, autocolante de vize, alte documente ce atestă transferul sau instituirea unui drept de proprietate ori alte drepturi materiale, capacitate juridică, date personale ori de înregistrare, pedeapsa este închisoarea de până la opt ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Pedeapsa este închisoarea de până la zece ani, atunci când:

1. fapta de la alin. 1 este săvârşită în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 108a, alin. 1 sau 2;

2. fapta de la alin. 2 este săvârşită în scopul obţinerii unui folos patrimonial.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) În cazuri de o importanţă redusă pedeapsa este:

1. pentru faptele prevăzute la alin. 1 – închisoarea de până la şase luni sau probaţiune;

2. pentru faptele prevăzute la alin. 2 – închisoarea de până la doi ani,

3. pentru faptele prevăzute la alin. 3 – închisoarea de până la trei ani,

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Actele preparatorii în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. 1 se pedepsesc cu închisoarea de până la un an. Pentru actele preparatorii în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. 2 şi 3 ori pentru asociere în scopul comiterii oricăror infracţiuni prevăzute în acestea, pedeapsa este închisoarea de până la şase ani.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Nu se pedepseşte participantul la o asociere care, înainte de finalizarea întocmirii unui document oficial neadevărat ori falsificării conţinutului unui document oficial (dacă asocierea este constituită în acest scop) sau înaintea distribuirii unor documente neadevărate ori falsificate (dacă asocierea este constituită în acest scop), renunţă la săvârşirea faptei şi o comunică autorităţilor.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care confecţionează, deţine ori ascunde obiecte, materiale sau echipamente, despre care ştie sau presupune că sunt destinate ori utilizate pentru întocmirea sau falsificarea unui document conform alin. 2 şi 3, se pedepseşte cu închisoare până la şase ani.

Art. 309. (1) Persoana care singură ori prin intermediul altcuiva, întocmeşte un document sub semnătură privată neadevărat sau falsifică conţinutul unui document sub semnătură privată şi-l foloseşte pentru a dovedi existenţa sau inexistenţa unui drept, a unei obligaţii ori a unui raport juridic, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani pentru falsificare de documente.

(2) Dacă infracţiunea are ca obiect titlurile de valoare, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 1 a fost săvârşită pentru a se dovedi existenţa sau inexistenţa ori încetarea sau modificarea unor drepturi asupra unor acţiuni, părţi sociale într-o societate comercială ori asupra unei părţi sau integral a unei societăţi comerciale, ca ansamblu de drepturi, obligaţii şi raporturi, pedeapsa închisoarea de la un an la şase ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Atunci când prin fapta prevăzută la alineatul 3 s-au produs prejudicii în cuantum deosebit de mare, reprezentând un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani. Instanţa poate impune confiscarea în tot sau în parte a întregii averi a persoanei vinovate şi privarea acesteia de drepturile prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) În cazurile de importanţă redusă prevăzute la alineatele 1 şi 1, pedeapsa este probaţiune ori amenda de la o sută la trei sute de leve, iar pentru cel prevăzut la alin. 3 – Închisoarea de până la un an sau probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 310. (1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Dacă infracţiunea prevăzută de art. 308, alin. 1, şi art. 309, alin. 1 şi 2 este săvârşită de un funcţionar în cadrul serviciului său, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani, iar în cazurile de la art. 308 alin. 2 şi 3 – închisoarea de până la doisprezece ani, iar instanţa poate să dispună şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de o importanţă redusă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiunea.

Art. 311. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Funcţionarul care, în cadrul funcţiei sale, întocmeşte un document oficial prin care se atestă circumstanţe sau declaraţii neadevărate, în scopul utilizării respectivului document în dovedirea acelor circumstanţe ori declaraţii se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani, iar instanţa poate să dispună şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de importanţă redusă pedeapsa este închisoarea de până la un an sau măsurile de probaţiune.

Art. 312. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Medicul care eliberează unei persoane un certificat mincinos privind starea de sănătate a acelei persoane, atunci când nu acţionează ca funcţionar, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În aceleaşi condiţii, un medic veterinar, care eliberează un document al cărui conţinut este neadevărat privind starea de sănătate a unui animal, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu probaţiune.

Art. 313. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care confirmă un neadevăr sau tăinuieşte adevărul într-o declaraţie scrisă sau într-un mesaj transmis pe cale electronică, care în virtutea unei legi, decret sau hotărâre a Consiliului de Miniştri, se dau în faţa unei autorităţi în vederea certificării autenticităţii anumitor circumstanţe, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Atunci când fapta prevăzută de alin. 1 este comisă pentru a evita plata impozitelor datorate, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani sau amendă de până la o mie de leve.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei care confirmă un neadevăr sau trece sub tăcere un adevăr într-un document privat sau într-un mesaj trimis pe cale electronică în care, prin prevederea expresă a unei legi, decret sau hotărâre a Consiliului de Miniştri, este în mod expres obligat să certifice adevărul şi foloseşte acest document ca dovadă pentru circumstanţe ori declaraţii certificate în mod neadevărat.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana, care în legătură cu o ofertă publică de valori mobiliare dintr-un prospect sau printr-o prezentare privind situaţia economică, utilizează informaţii neadevărate favorizante sau tăinuieşte asemenea informaţii nefavorabile, acestea fiind esenţiale în luarea unei decizii privind dobândirea titlurilor de valoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi cu amendă de până la cinci sute de leve.

Art. 313а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1989, abrogat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993; anterior art. 313b – nr. 10 din 1993) (1) Persoana care în declaraţia conform art. 4 alin. 2 din Legea privind averea Partidului comunist bulgar, Uniunii populare agricole bulgare, a Frontului patriotic, a Uniunii tineretului comunist dimitrovist, a Uniunii luptătorilor activi împotriva fascismului şi capitalismului şi a Sindicatelor bulgare, confirmă un neadevăr ori tăinuieşte un adevăr în scopul de a împiedica, total sau parţial, confiscarea unei proprietăţi de stat deţinută ilegal, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(2) Persoana care, urmare solicitării, refuză să dea declaraţia conform art. 4, alin. 2 din legea menţionată la alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şase ani.

(3) În cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2 instanţa poate dispune şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 sau 7.

(4) Făptuitorul de la alin. 1 şi 2 nu se pedepseşte dacă prin dezvăluirea adevărului s-ar învinui cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pe sine, soţia, descendenţii, ascendenţii, fraţii şi surorile sale.

Art. 313b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 102 din 2006) (1) Persoana care distruge, ascunde, falsifică sau deteriorează un document al Securităţii de stat sau al Serviciilor de informaţii ale Armatei naţionale bulgare se pedepseşte cu închisoare de la trei la şase ani şi cu amendă de la cincisprezece mii la treizeci de mii de leve.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care deţine un document cu încălcarea Legii privind accesul şi dezvăluirea documentelor şi declararea apartenenţei cetăţenilor bulgari la Securitatea de stat şi la Serviciile de informaţii ale Armatei naţionale bulgare.

Art. 314. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 – 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care, în mod intenţionat, determină introducerea de împrejurări sau declaraţii false într-un document oficial, întocmit conform normelor stabilite în temeiul unei cereri din partea unei persoane private, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

Art. 315. (1) Persoana care întocmeşte un document prin completarea unei file ce poartă semnătura emitentului, cu un conţinut care nu corespunde voinţei semnatarului, se pedepseşte – ţinând seama de diferenţe – conform prevederilor art. 308 şi 309.

(2) În conformitate cu aceleaşi diferenţe se pedepseşte şi cel care prin înşelăciune îl determină pe altul să semneze un document care nu corespunde voinţei semnatarului.

Art. 316. Pedeapsa prevăzută la articolele precedente ale prezentului capitol se aplică şi persoanei care se foloseşte în mod conştient de un document neadevărat sau falsificat, de un document cu conţinut fals sau de un document conform articolului precedent, atunci când respectivei persoane nu-i poate fi atrasă răspunderea penală pentru întocmirea în sine a documentului.

Art. 317. Persoana care, în mod ilegal, se foloseşte de un document, ştiind că emitentul l-a semnat fără intenţia de a-şi crea o obligaţie, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

Art. 318. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care pentru a induce în eroare un organ al autorităţii statului sau un reprezentant al societăţii civile, se foloseşte în mod ilegal de un document oficial eliberat altei persoane, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu probaţiune ori cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 319. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care distruge, ascunde ori deteriorează un document străin sau care nu-i aparţine în mod exclusiv, pentru a provoca daune altuia ori în scopul obţinerii de foloase pentru el sau pentru altul se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune.

Capitolul IX „a”

Infracţiuni informatice

(Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002)

Art. 319a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care copiază, foloseşte sau accesează date informatice dintr-un sistem informatic, în mod neautorizat, în cazurile care nu sunt de o importanţă minoră, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită de două sau mai multe persoane care s-au înţeles între ele în prealabil pentru comiterea faptei pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau amendă de până la trei mii de leve.

(3) (Completat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este comisă în mod repetat ori în privinţa datelor pentru crearea unei semnături electronice, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amenda de până la cinci mii de leve.

(4) (Completat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007) Dacă faptele prevăzute la alin. 1-3 sunt săvârşite cu privire la informaţii ce constituie secret de stat sau un alt secret protejat prin lege, pedeapsa este închisoarea de la un an până la trei ani, dacă nu se impune o pedeapsă mai grea.

(5) Dacă din fapta prevăzută la alin. 4 decurg consecinţe grave, pedeapsa este de la un an la opt ani.

Art. 319b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care în mod neautorizat, adaugă, copiază, utilizează, modifică, transferă, şterge, strică, înrăutăţeşte, ascunde, distruge date informatice conţinute într-un sistem informatic ori opreşte accesul la asemenea date, în cazurile care nu sunt de o importanţă minoră, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani şi amendă de până la trei mii de leve.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 au fost pricinuite daune semnificative sau au avut loc alte consecinţe grave, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amenda de până la cinci mii de leve.

(3) Dacă fapta de la alin. 1 s-a săvârşit în scopul obţinerii unui folos patrimonial, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani şi amendă de până la cinci mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă fapta de la alineatul 1 a fost săvârşită prin intermediul unui program informatic, parolă, cod de acces sau alte date de acces la un sistem informatic sau la o parte a acestuia, destinate afectării a mai mult de un sistem informatic, iar consecinţele menţionate la alin. 2 s-au produs, pedeapsa este închisoarea de la un an la patru ani şi amendă de până la şase mii de leve.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Pedeapsa este închisoare de la cinci la opt ani şi amendă de până la zece mii de leve, atunci când fapta prevăzută la alin. 1:

1. a fost săvârşită de o persoană, care acţionează la comanda sau în îndeplinirea deciziei unui grup infracţional organizat;

2. a fost săvârşită împotriva unui sistem informatic care este parte integrantă a unei infrastructuri critice.

Art. 319c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017)) Persoana care comite o faptă prevăzută de art. 319b cu privire la date, care prin lege sunt transmise pe cale electronică sau pe suport electronic sau alt tip de suport, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de până la trei mii de leve.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă fapta prevăzută de alin. 1 este săvârşită în scopul zădărnicirii îndeplinirii unei obligaţii, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani şi amendă de până la cinci mii de leve.

Art. 319d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care introduce un virus informatic într-un sistem informatic sau într-o reţea de calculatoare, se pedepseşte cu amendă de până la trei mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei, care a introdus un alt sistem informatic, destinat să perturbe activitatea unui sistem informatic sau a unei reţele de sisteme informatice, ori destinat să recunoască, să şteargă, să elimine, să modifice sau să copieze neautorizat date informatice, atunci când acesta este necesar, în măsura în care fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă în urma săvârşirii faptei prevăzute la alin. 1 şi 2 s-au produs daune semnificative sau aceasta a fost comisă în mod repetat, pedeapsa este închisoarea până la cinci ani şi amendă până la trei mii de leve.

Art. 319e. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care creează, obţine pentru sine sau pentru altul, introduce sau distribuie în alt mod programe informatice, parole, coduri de acces sau alte asemenea date de acces într-un sistem informatic sau la o parte a acestuia, în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 171 alin. 1, art. 319a, art. 319b, art. 319c sau 319d, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Atunci când prin săvârşirea faptei prevăzute la alin.1 au fost dezvăluite date cu caracter personal, informaţii clasificate sau alte secrete apărate prin lege, în măsura în care fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Pentru fapta prevăzută de alin. 1, săvârşită în scopul obţinerii unui câştig material sau de către o persoană care acţionează la comanda sau în îndeplinirea rezoluţiei unui grup infracţional organizat, sau dacă prin aceasta au fost provocate daune semnificative sau alte consecinţe grave, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 319f. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 2017) Persoana care la furnizarea serviciilor informatice, încalcă prevederile art. 6, alin. 2, pct. 5, din Legea privind documentul electronic şi semnătura electronică, se pedepseşte cu amendă de până la cinci mii de leve, dacă nu se impune o pedeapsă mai grea.

Capitolul X

Infracţiuni împotriva ordinii şi liniştii publice

Art. 320. (1) (Anterior textul alin. 320 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care instigă la săvârşirea unei infracţiuni prin propagandă în faţa unei mulţimi de oameni, prin răspândirea de materiale tipărite ori prin orice alt mijloc similar, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani, dar nu cu o pedeapsă mai severă decât cea prevăzută pentru infracţiunea în sine.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Pedeapsa pentru instigare publică la săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la art. 108а, alin. 1, este închisoarea de la doi la zece ani.

Art. 320а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005 modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care ameninţă cu săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 108a, alin. 1, art. 330, 333, 334, 340, 341a, 341b, 342, alin. 3, 344, 349, 350 sau 352, alin. 1, art. 356f, art. 356k, art. 356l sau art. 356m, iar o asemenea ameninţare ar putea provoca motive întemeiate de îngrijorare cu privire la săvârşirea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

Art. 321. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care constituie ori conduce un grup infracţional organizat, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care participă la un astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, completat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Atunci când grupul este înarmat sau constituit în scopul obţinerii de câştiguri materiale sau în scopul comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 142, art. 142a, art. 143a, art. 243, art. 244, art. 253, art. 280, art. 337, art. 339, alin. 1–4, art. 354a, alin. 1 şi 2, art. 354b, alin. 1–4 sau dacă din el face parte un funcţionar, pedeapsa este:

1. pentru cele prevăzute la alin. 1 – închisoarea de la cinci la cincisprezece ani;

2. pentru cele prevăzute la alin. 2 – închisoarea de la trei la zece ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Nu se pedepseşte participantul la grup, dacă de se predă de bunăvoie autorităţilor şi dezvăluie tot ceea ce cunoaşte despre grup, mai înainte ca el sau respectivul grup să fi comis o infracţiune.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Participantul la grup, care se predă de bunăvoie autorităţilor, dezvăluie tot ceea ce ştie despre grup şi astfel înlesneşte în mod semnificativ descoperirea şi dovedirea infracţiunilor săvârşite de acesta, se pedepseşte în condiţiile art. 55.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Cel care s-a înţeles cu una sau mai multe persoane pentru a săvârşi infracţiuni în ţară ori în străinătate, pentru care este prevăzută o pedeapsă cu închisoarea mai mare de trei ani şi prin care urmăreşte obţinerea de foloase patrimoniale ori exercitarea unei influenţe ilegale asupra activităţii unui organ al autorităţii sau guvernării locale, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani.

Art. 321а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care participă la conducerea unei organizaţii sau a unui grup care, prin uz de forţă sau inducerea fricii încheie tranzacţii sau obţine foloase, se pedepseşte cu închisoare de la trei la opt ani.

(2) Persoana care participă la o astfel de organizaţie sau grup se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

(3) Bunurile dobândite de către organizaţie, de către grup ori de către participanţii la acestea, se confiscă în folosul statului, dacă persoanele de la care au fost obţinute sau urmaşii lor nu sunt cunoscuţi.

(4) În cazurile prevăzute de alineatele precedente se aplică dispoziţiile art. 321, alin. 4 şi 5

Art. 322. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Cel care nu împiedică comiterea unei infracţiuni vădit grave, dacă ar fi putut face acest lucru fără dificultăţi semnificative şi fără pericol pentru el sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu probaţiune.

Art. 323. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care în mod samavolnic, fără a respecta forma stabilită prin lege, exercită un drept al său ori al altcuiva, real ori presupus, contestat de altul, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de până la o mie de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Persoana care ocupă abuziv un imobil, din a cărui posesie a fost înlăturat în mod corespunzător, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani şi cu amendă de până la cinci sute de leve.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte, dacă după ce a fost avertizat de către organul de stat competent, restabileşte de îndată situaţia de fapt iniţială.

(4) Dispoziţia prevăzută de alineatul precedent nu se aplică, dacă după restabilirea situaţiei, făptuitorul săvârşeşte din nou aceeaşi faptă.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Atunci când fapta de la alin. 1 este săvârşită prin forţă sau ameninţare, pedeapsa este închisoarea de până la şase ani.

Art. 323а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 1973, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 31 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) Cel care construieşte o clădire pe un teren arabil, teren agricol sau păşune fără a avea acest drept, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani şi cu amendă de la o mie la trei mii de leve.

(2) Dacă infracţiunea prevăzută de alin. 1 se repetă, precum şi în cazul continuării lucrărilor de construcţie după suspendarea lor de către autorităţile competente, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani şi amenda de la două mii la cinci mii de leve, precum şi mustrarea publică.

Art. 324. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) (1) Persoana care exercită o profesie sau o ocupaţie, fără a avea capacitatea legală corespunzătoare, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 83 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 76 din 2005, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare din 16.09.2006) În cazul în care profesia ori ocupaţia au legătură cu serviciile de sănătate destinate populaţiei, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amenda de la o sută la trei sute de leve. Aceeaşi sancţiune se impune şi unui medic, unui medic dentist sau unui farmacist care-şi exercită profesia, cu încălcarea procedurii stabilite în acest sens.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă fapta prevăzută la alineatul precedent este săvârşită în mod repetat pedeapsa este închisoarea de la un an până la cinci ani şi amendă de la o sută până la trei sute de leve, iar instanţa poate dispune şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6 sau 7.

Art. 325. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care comite fapte indecente, ce încalcă grav ordinea publică şi care denotă o vădită lipsă de respect faţă de societate, se pedepseşte pentru huliganism cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune, precum şi cu mustrare publică.

(2) Dacă fapta este însoţită de împotrivirea faţă de un organ al autorităţii sau faţă de un reprezentant al societăţii care îşi îndeplineşte obligaţiile de apărare a ordinii publice sau dacă fapta, prin conţinutul său, se face remarcată prin cinism ori îndrăzneală excepţionale, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) Atunci când fapta prevăzută la alineatele 1 şi 2 este săvârşită în timpul conducerii unui autovehicul, pedeapsa este: potrivit alin. 1 – închisoare de până la trei ani şi interzicerea unui drept prevăzut la art. 37 alin. 1 pct. 7, iar potrivit alin. 2 – închisoarea de până la cinci ani şi interzicerea unui drept prevăzut la art. 37 alin. 1 pct. 7.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 01.01.2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, anterior alineatul 3, completat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) Atunci când fapta prevăzută de alineatele precedente este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este: pentru faptele prevăzute la alin. 1 – închisoare de până la trei ani; pentru faptele prevăzute la alin. 2 şi 3 – închisoare de la un an la cinci ani.

(5) (Anterior alineatul 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la 01.01.2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, anterior alineatul 4 – modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) Atunci când fapta prevăzută la alineatele 1–3 constituie o recidivă periculoasă, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani.

Art. 325а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care organizează sau ia parte la lupte cu animale, creşte, antrenează sau oferă animale de luptă, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la una mie la zece mii de leve.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani şi amendă de la cinci mii la cincizeci de mii de leve, atunci când:

1. fapta este săvârşită în mod repetat;

2. fapta este săvârşită de un medic sau tehnician veterinar, de către o persoană ce desfăşoară o activitate ori o profesie legată de creşterea sau îngrijirea animalelor;

3. dacă la lupte asistă o persoană care nu a împlinit 18 ani;

4. luptele sunt filmate cu scopul de a fi difuzate.

(3) Pedeapsa conform alin. 2 se aplică şi celui care organizează ori ia parte la pariuri pe luptele cu animale.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă de bunăvoie comunică organului competent despre săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. 1 şi 3.

Art. 325b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27 iulie 2011)

(1) Persoana care manifestând cruzime împotriva unui animal vertebrat, îi pricinuieşte în mod ilegal moartea, vătămarea gravă sau de durată, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amendă de la o mie la cinci mii de leve.

(2) Pedeapsa este de la un an la trei ani şi amendă de la două mii la cinci mii de leve, atunci când fapta de la alin. 1 a fost săvârşită:

1. de către o persoană care exercită o activitate ori o profesie legată de creşterea şi îngrijirea animalelor;

2. printr-o modalitate ori cu mijloace periculoase pentru viaţa oamenilor sau a animalelor, într-un mod deosebit de chinuitor pentru animal ori cu deosebită cruzime;

3. într-un loc public sau în prezenţa unei persoane ce nu a împlinit vârsta de 18 ani;

4. în mod repetat.

Art. 325c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27 iulie 2011)

(1) Persoana care nu manifestă suficientă grijă faţă de un animal vertebrat aflat sub supravegherea sa, iar ca rezultat acestuia i se pricinuieşte o vătămare corporală moderată sau gravă unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu probaţiune şi amendă de până la cinci mii de leve.

(2) În cazurile prevăzute la alin. 1, dacă a survenit moartea, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani şi amendă de până la zece mii de leve.

Art. 326. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, anterior textul art. 326, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care transmite prin radio, telefon sau în alt mod apeluri neadevărate sau semnale înşelătoare de ajutor, accident sau alarmă, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Dacă în urma săvârşirii faptei prevăzute la alin. 1 au survenit consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani şi amendă de la cinci sute la două mii de leve.

Art. 327. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 60 din 2011) (1) Persoana care organizează un joc de noroc prin nerespectarea normelor legale, se pedepseşte cu închisoare de până la şase ani şi cu o amendă de la o mie la zece mii de leve.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani şi amendă de la două mii la cincizeci de mii de leve, atunci când fapta prevăzută la alin. 1:

1. este săvârşită în condiţii de recidivă periculoasă;

2. constituie un caz deosebit de grav;

3. se desfăşoară cu pariuri pe evoluţia sau rezultatul unui eveniment sportiv administrat de o organizaţie sportivă.

(3) Cel care participă la jocuri de noroc care nu se desfăşoară potrivit normelor stabilite prin lege se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu probaţiune.

(4) În cazul în care fapta prevăzută la alin. 3 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de la cinci sute la cinci mii de leve.

(5) Banii sau bunurile care fac obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acestea lipsesc ori au fost înstrăinate, se percepe contravaloarea lor.

(6) Făptuitorul prevăzut la alin. (3) nu se pedepseşte dacă de bunăvoie denunţă autorităţii competente săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. 1 şi 2.

Art. 328. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010)

Art. 329. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana majoră aptă de muncă, care pe o perioadă îndelungată de timp nu se angajează în muncă utilă societăţii, şi care obţine venituri ce nu provin din muncă, într-un mod nepermis sau imoral, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare din 1 ianuarie 2005, modificat cu privire la intrarea în vigoare – modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare din 1 ianuarie 2004) Persoana care se ocupă în mod sistematic cu cerşetoria se pedepseşte cu probaţiune de până la doi ani.

Capitolul XI

Infracţiuni de pericol general

Secţiunea I

Infracţiuni săvârşite printr-o modalitate ce prezintă pericol general sau cu mijloace ce prezintă pericol general

Art. 330. (1) Persoana care incendiază o clădire, bunuri mobile, mărfuri, produse agricole sau altfel de produse, păduri, maşini, mine ori alte proprietăţi cu valoare însemnată se pedepseşte pentru incendiere cu închisoare de la un an la opt ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani:

1. dacă incendiul a prezentat pericol pentru viaţa cuiva;

2. dacă a existat pericolul ca acesta să se fi extins şi la alte proprietăţi, de tipul celor menţionate mai sus;

3. dacă proprietatea incendiată are o valoare istorică, ştiinţifică sau artistică ori dacă în spaţiile incendiate se păstrează obiecte care au o valoare istorică, ştiinţifică sau artistică;

4. (nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) dacă incendierea a fost săvârşită la comanda ori în îndeplinirea deciziei unei organizaţii sau a unui grup prevăzut la art. 321a sau a unui grup infracţional organizat;

5. (nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) dacă pădurea sau o altă proprietate de valoare deosebită incendiate se găsesc într-o zonă protejată.

(3) Dacă în cazurile prevăzute de alin. 1 au survenit daune semnificative, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani, iar dacă s-a produs moartea cuiva, atunci când făptuitorul nu a dorit şi nu a permis acest lucru, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

Art. 331. (1) Persoana, care din culpă, incendiază un bun al altuia în condiţiile alineatului precedent se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care dă foc miriştii, provocând astfel un incendiu al fondului forestier, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi amendă de la cinci sute la cinci mii de leve.

(3) (Anterior alin. 2 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă a survenit un deces ori pagube însemnate, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 332. Pentru incendiere făptuitorul nu se pedepseşte dacă, din proprie iniţiativă, a stins de îndată focul, mai înainte de producerea de pagube însemnate.

Art. 333. Atunci când obiectivele indicate la art. 330 au fost deteriorate ori distruse prin explozie, se aplică în mod corespunzător pedepsele prevăzute la respectivul articol.

Art. 334. (1) Persoana care provoacă o inundaţie punând astfel în pericol viaţa sau proprietatea altuia se pedepseşte cu închisoare de la trei la doisprezece ani.

(2) Dacă în acest caz s-au produs prejudicii însemnate, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, iar dacă s-a produs moartea cuiva, în cazul în care făptaşul nu a urmărit şi nu a permis producerea acesteia, pedeapsa este închisoarea de la zece la cincisprezece ani.

Art. 335. (1) Cel care provoacă o inundaţie prin imprudenţă punând în primejdie viaţa sau proprietatea altuia se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(5) Dacă a survenit moartea ori s-au produs pagube însemnate, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 336. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985).

Art. 336a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care pune în primejdie viaţa altuia sau îi pricinuieşte vătămarea corporală gravă sau medie, ori o pagubă însemnată a imobilului, încălcând reglementările stabilite prin:

  1. 1.utilizarea unei substanţe explozive, a unui material radioactiv, biologic, chimic sau a unei arme nucleare ori a altui echipament nuclear într-o aeronavă, împotriva sau pe o navă sau pe o platformă fixă, amplasată pe platoul continental;
  2. 2.scurgerea, deversarea, aruncarea sau descărcarea dintr-o aeronavă, de pe o navă sau de pe o platformă fixă, amplasată pe platoul continental, o substanţă explozivă, material radioactiv, biologic, chimic sau arme nucleare ori a alt echipament nuclear;
  3. 3.scurgerea, deversarea, aruncarea sau descărcarea dintr-o aeronavă, de pe o navă sau de pe o platformă fixă, amplasată pe platoul continental, de petrol, gaz natural lichefiat, o altă substanţă periculoasă, cu excepţia cazurilor de la alineatul 2;
  4. 4.utilizarea unei aeronave sau nave,
  5. 5.se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul 1 se pedepseşte şi persoana care transportă în mod ilegal pe o aeronavă sau navă armament, substanţe periculoase, materiale, tehnologii informaţionale sau alt obiect prevăzut de un contract internaţional în vigoare în Republica Bulgaria.

(3) Atunci când prin fapta prevăzută la alineatele 1 şi 2 a fost pricinuită vătămarea gravă sau medie a altei persoane, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani.

(4) Atunci când în urma săvârşirii faptei prevăzută la alineatele 1 şi 2 este pricinuită moartea altei persoane, pedeapsa este închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă.

(5) În cazurile prevăzute la alineatele 1–4, instanţa va aplica şi interzicerea drepturilor în conformitate cu art. 37 alin. 1 pct. 7.

Art. 337. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985) (1) (Anterior textul alin. 337, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011, completat – Monitorul Oficial nr. 47 din 2016) Persoana care produce, prelucrează, modifică aspectul, repară, confecţionează, depozitează, comercializează, transportă, importă sau exportă substanţe explozive, arme de foc, arme albe, arme chimice, biologice sau nucleare, muniţii şi articole pirotehnice sau distruge muniţii cu dispersie, mine anti-personal, precum şi alte articole potrivit Legii privind aplicarea Convenţiei referitoare la muniţiile cu dispersie şi Convenţia pentru interzicerea utilizării, depozitării, producerii şi transferului de mine anti-personal şi distrugerea acestora, fără a avea acest drept conform legii sau fără a deţine un permis eliberat de autoritatea competentă, atunci când acesta este necesar, sau săvârşeşte aceste fapte fără a respecta autorizaţia acordată, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, dacă fapta a fost săvârşită:

1. de un funcţionar care s-a folosit de poziţia sa de serviciu;

2. în mod repetat, în cazurile care nu au o importanţă redusă.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Atunci când obiectul infracţiunii este în cuantum mare, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Atunci când obiectul infracţiunii este în cuantum mare, iar cazul e deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Actele preparatorii în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. 1–4 se pedepsesc cu închisoarea de până la doi ani.

Art. 338. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) Persoana care deţine, transferă, expediază sau lucrează cu explozivi, arme de foc, muniţie pentru arme de foc sau articole pirotehnice şi nu ia măsurile necesare de securitate, în special măsurile prevăzute în regulamentele, ordonanţele sau instrucţiunile corespunzătoare, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani sau cu amendă de la cinci sute la trei mii de leve.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care livrează explozivi, arme, muniţii pentru arme de foc sau articole pirotehnice unei persoane cu vârsta sub 18 ani se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Dacă faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 au condus la vătămarea moderată sau gravă a una sau mai multor persoane, ori la moartea acestora sau daune semnificative asupra unei proprietăţi, atunci când făptuitorul nu a dorit şi nu a permis acest lucru, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani, iar în cazuri deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 47 din 2016) Atunci când obiect al infracţiunii sunt muniţiile cu dispersie, minele anti-personal sau alte articole potrivit Legii privind aplicarea Convenţiei referitoare la muniţiile cu dispersie şi Convenţia pentru interzicerea utilizării, depozitării, producerii şi transferului de mine anti-personal şi distrugerea acestora, pedeapsa este:

1. în cazurile de la alin. 1 – închisoarea de la doi la opt ani;

2. în cazurile de la alin. 2 – închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de până la zece mii de leve;

3. în cazurile de la alin. 3 – închisoarea de la cinci la doisprezece ani, iar în cazurile deosebit de grave – închisoarea de la şase la cincisprezece ani.

Art. 339. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care dobândeşte în orice fel, deţine ori dă altuia substanţe explozive, arme de foc, arme chimice, biologice sau nucleare, muniţie pentru arme de foc sau articole pirotehnice, fără a avea autorizaţia corespunzătoare, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani.

(2) În cazul substanţelor explozive, armelor de foc, armelor chimice, biologice sau nucleare, al muniţiilor pentru arme de foc sau al articolelor pirotehnice în mari cantităţi, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

(3) Persoana care înstrăinează ori livrează substanţe explozive, arme de foc, arme chimice, biologice sau nucleare ori articole pirotehnice către o persoană care nu are autorizarea de a le achiziţiona se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(4) Pedeapsa prevăzută la alin. 3 se aplică şi celui ce înstrăinează sau predă altuia muniţie de arme de foc, fără ca aceasta din urmă să aibă permisiunea de a purta arma de foc respectivă.

(5) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică, de asemenea, persoanei care, fără a avea autorizaţia corespunzătoare, ia substanţele explozive, armele de foc, armele chimice, biologice sau nucleare, muniţiile pentru arme de foc sau articolele pirotehnice pe care le-a găsit.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 47 din 2016) Atunci când obiect al infracţiunii sunt muniţiile cu dispersie, minele anti-personal sau alte articole potrivit Legii privind aplicarea Convenţiei referitoare la muniţiile cu dispersie şi Convenţia pentru interzicerea utilizării, depozitării, producerii şi transferului de mine anti-personal şi distrugerea acestora, pedeapsa este:

1. în cazurile de la alin. 1 – închisoarea de la trei la opt ani;

2. în cazurile de la alin. 2 – închisoarea de la cinci la doisprezece ani;

3. în cazurile de la alin. 3, 4 şi 5 – închisoarea de la trei la zece ani.

Art. 339а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care fără a deţine autorizaţia corespunzătoare cerută de lege, produce, utilizează, vinde sau deţine mijloace tehnice speciale destinate culegerii de informaţii sub acoperire, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.

(2) (Anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, nr. 26 din 2010) Dacă fapta prevăzută la alineatul 1 este comisă de un funcţionar în legătură cu serviciul său, pedeapsa este închisoarea de la doi ani la opt ani.

(3) (Anterior alin. 2 – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009) Mijlocul tehnic special se confiscă în beneficiul statului.

Art. 339b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care produce, transportă, deţine, dobândeşte sau predă altei persoane articole sau tehnologie cu dublă utilizare, considerate prin lege sau printr-un act al Consiliului de Miniştri, ca fiind utilizate la efectuarea de tranzacţii cu încălcarea unor interdicţii, restricţii sau sancţiuni impuse de Consiliul de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru securitate şi cooperare din Europa ori de Uniunea Europeană, sau care decurg dintr-un tratat internaţional la care Republica Bulgaria este parte, se pedepseşte cu închisoare de la trei ani la zece ani şi amendă de până la două sute de mii de leve.

Secţiunea II

Infracţiuni în domeniul transportului şi al comunicaţiilor

Art. 340. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Persoana care deteriorează un material rulant sau calea ferată, un aparat de zbor, un automobil, un vehicul electric de transport (troleibuz, tramvai şi alte mijloace de transport în masă) ori echipamentele şi accesoriile acestora; un tunel, un pod sau un zid de susţinere a drumului, ori deteriorează sau permite să se deterioreze, eşuează sau scufundă o navă, iar prin aceasta pune în pericol viaţa altuia ori produce daune grave proprietăţii altcuiva, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Persoana care distruge un aparat de zbor aflat în exploatare ori îi produce o avarie care îl face inapt de zbor sau care este de natură să pună în pericol siguranţa sa în zbor, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la douăzeci de ani.

(3) Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul 2 se pedepseşte şi persoana care distruge o navă sau îi pricinuieşte o defecţiune, sau distruge o platformă fixă, inclusiv atunci când aceasta este amplasată pe platoul continental, sau dacă îi produce o avarie de natură să pună în pericol securitatea acesteia.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul 2 se pedepseşte şi persoana care prin utilizarea unui instrument, substanţă sau armă distruge sau produce pagube materiale însemnate echipamentelor unui aeroport sau a unei aeronave aflată pe teritoriul acestuia, care nu se află în exploatare sau dacă întrerupe astfel activitatea serviciilor aeroportului, fiind ameninţată sau fiind de natură să ameninţe securitatea aeroportului;

(5) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, anterior alineatul 3 – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Dacă în urma cazurilor prevăzute la alineatele precedente a fost provocată:

a) vătămarea corporală gravă sau moderată a uneia sau a mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la opt la cincisprezece ani;

b) (completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat, nr. 153 din 1998) moartea uneia sau a mai multor persoane, indiferent dacă au avut loc consecinţele prevăzute la litera „a”, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare.

Art. 341. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Atunci când fapta prevăzută la art. 340, alin. 1-4 este săvârşită din culpă şi a avut ca rezultat:

a) pagube materiale însemnate;

b) vătămarea corporală moderată sau gravă a uneia sau mai multor persoane, indiferent dacă s-au produs consecinţele menţionate la litera precedentă;

c) moartea uneia sau a mai multor persoane, indiferent dacă s-au produs consecinţele de la literele „a” şi „b”,

pedeapsa este: pentru cele prevăzute la lit. „a” – închisoarea de până la trei ani; pentru cele prevăzute la lit. „b” – închisoarea de până la şase ani; pentru cele prevăzute la lit. „c” – închisoarea de la un an la zece ani.

Art. 341а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) (1) Cel care plasează într-un aparat de zbor un dispozitiv sau o substanţă capabile să-l distrugă sau să-i producă daune care îl fac impropriu pentru zbor ori pun în pericol siguranţa zborului, dacă nu se impune o pedeapsă mai grea, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) Persoana care ameninţă securitatea unei aeronave aflată în zbor, prin:

(a) distrugerea sau deteriorarea unei instalaţii ori a unui echipament de aeronavigaţie;

(b) comunicarea de informaţii sau semnale, despre care ştie că sunt înşelătoare, introduce un semn înşelător ori înlătură sau transferă un semnal conceput pentru a asigura siguranţa traficului,

se pedepseşte cu închisoare de la trei la cincisprezece ani.

(3) Persoana care exercită violenţă asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave în zbor, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa aeronavei respective şi nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul 3 se pedepseşte şi persoana care prin utilizarea unui instrument, substanţă sau armă săvârşeşte acte de violenţă asupra unei persoane aflate pe teritoriul unui aeroport, dacă fapta este de natură să ameninţe sănătatea sau viaţa celor din jur şi nu constituie o infracţiune mai gravă.

(5) (Anterior alineatul 4 – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Atunci când, în cazurile prevăzute la alineatele precedente, a survenit o vătămare corporală moderată sau gravă sau moartea uneia sau a mai multor persoane, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 340 alin. 5.

(6) (Anterior alineatul 5 – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) În cazul în care fapta prevăzută la alin. 1 a fost săvârşită din culpă şi au survenit consecinţele prevăzute de art. 341, se aplică în mod corespunzător pedepsele prevăzute de acel articol.

Art. 341b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975).

(1) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana care, în mod ilegal, ocupă cu forţa o aeronave aflată la sol sau în zbor, sau o navă aflată în apele teritoriale maritime sau pe canalele navigabile interne ale Republicii Bulgaria sau în largul apelor maritime, sau o platformă fixă amplasată pe platoul continental, ori instituie controlul asupra unor astfel de mijloace, se pedepseşte cu închisoare de până la zece ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alineatul precedent este săvârşită prin forţă sau cu ameninţări, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente este urmată de:

a) (completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) deteriorarea semnificativă a aeronavei, navei sau platformei;

b) vătămarea corporală moderată sau gravă a uneia sau a mai multor persoane indiferent dacă au intervenit consecinţele menţionate la litera precedentă,

c) (modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) moartea uneia sau a mai multor persoane indiferent dacă au survenit consecinţele de la lit. „a” şi „b”,

pedeapsa este: pentru cele prevăzute la lit. „a” şi „b” – închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi pentru cele prevăzute la lit. „c” – închisoarea de zece până la douăzeci de ani ori detenţiunea pe viaţă fără comutare, iar instanţa poate să impună şi interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6–10.

Art. 341c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, abrogat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care pune la bordul unei nave aflate în zona economică exclusivă a Republicii Bulgaria sau în largul apelor maritime, un instrument sau o substanţă, care ar putea să o distrugă sau deterioreze sau să deterioreze încărcătura navei, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea navigaţiei navei, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la doisprezece ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul 1 se pedepseşte şi persoana care pune pe o platformă fixă, amplasată pe platoul continental, un instrument sau o substanţă care poate să o distrugă sau este de natură să îi ameninţe securitatea.

(3) Persoana care atentează la securitatea navigaţiei unei nave, prin:

1. distrugerea, deteriorarea sau perturbarea funcţionării echipamentelor de navigaţie fluvială sau maritime;

2. transmite informaţii sau semnale, despre care cunoaşte că sunt înşelătoare, pune un semn fals sau înlătură, sau mută un semn destinat asigurării siguranţei circulaţiei,

se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

(4) Persoana care săvârşeşte acte de violenţă asupra unei persoane aflate la bordul unei nave, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea navigaţiei şi nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de la cinci la zece ani.

(5) Cu aceeaşi pedeapsă de la alineatul 4 se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte acte de violenţă asupra unei persoane aflate la bordul unei platforme fixe, amplasată pe platoul continental, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea platformei şi nu constituie o infracţiune mai gravă.

(6) Dacă în cazurile prevăzute la alineatele 1-5 survine:

1. vătămarea corporală medie sau gravă a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la opt la cincisprezece ani;

2. moartea uneia sau a mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare.

(7) Atunci când fapta prevăzută la alineatul 1 a fost săvârşită prin neglijenţă şi a fost urmată de:

1. pagube materiale însemnate;

2. vătămări corporale medii sau grave a uneia sau mai multor persoane, independent de producerea urmărilor de la punctul 1;

3. moartea uneia sau mai multor persoane, independent de producerea urmărilor de la punctele 1 şi 2, pedeapsa este:

Conform punctului 1 – închisoarea de la cinci la zece ani;

Conform punctului 2 – închisoarea de la opt la cincisprezece ani;

Conform punctului 3 – închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără posibilitatea comutării.

Art. 342. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care încalcă regulile de circulaţie atunci când conduce un ansamblu rulant pe calea ferată, o aeronavă, un autovehicul, un vas, un vehicul de luptă sau o maşină specială, permiţând producerea vătămării corporale sau decesul altuia, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi unui lucrător sau funcţionar din transporturi care încalcă regulile de exploatare ori cerinţele de calitate privind repararea materialului rulant, a drumurilor sau a echipamentelor, permiţând producerea vătămării corporale ori moartea cuiva.

(3) (Anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Dacă în urma săvârşirii faptei prevăzute la alineatele precedente a fost pricinuită altei persoane, în mod intenţionat, moartea, vătămarea corporală sau daune materiale însemnate, pedeapsa este:

a) în cazul producerii de pagube materiale însemnate – închisoarea de la un an la zece ani;

(b) în caz de vătămare corporală moderată sau gravă a uneia sau mai multor persoane, cu sau fără pagube materiale, închisoarea de la trei la doisprezece ani;

c) (modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1998) în cazul provocării decesului uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele menţionate la lit. „a” şi „b”, închisoarea de la zece la douăzeci de ani, iar în cazuri deosebit de grave – de la cincisprezece la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă.

(4) (Anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 89 din 1986) În cazurile prevăzute la lit. a) şi b), instanţa îi va impune vinovatului interzicerea unor drepturi prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7. În cazurile de la lit. „c”, interzicerea acestor drepturi este definitivă.

Art. 343. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 29 din 1968, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 54 din 1978, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) Atunci când în urma săvârşirii faptei de la articolul precedent, din culpă, sunt pricinuite:

(a) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) pagube materiale semnificative, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune;

(b) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) vătămare corporală gravă sau moderată, indiferent dacă sunt sau nu prezente consecinţele menţionate la litera (a), pedeapsa este închisoarea de până la patru ani pentru vătămare corporală gravă şi până la trei ani sau probaţiune pentru vătămarea corporală moderată;

(c) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 60 din 2012, în vigoare de la 8.09.2012) moartea, indiferent dacă s-au produs sau nu consecinţele prevăzute la litera (a), pedeapsa este închisoarea de la doi ani la şase ani, iar în cazurile deosebit de grave – închisoarea de la trei la zece ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) Procesul penal încetează la cererea persoanei vătămate:

1. pentru infracţiunile prevăzute la alin. 1 lit. „a”

2. pentru infracţiunile prevăzute la litera „b”, atunci când împotriva făptuitorului nu a fost încetată urmărirea penală în acest temei, în ultimii cinci ani.

(3) (Completat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, anterior alin. 2, nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, completat – Monitorul Oficial nr. 60 din 2012, în vigoare de la 8.09.2012) Dacă fapta a fost săvârşită în stare de ebrietate sau ca urmare a consumului de substanţe narcotice sau de analogi ai acestora ori dacă a avut loc vătămarea corporală sau decesul a mai mult de o persoană ori dacă făptuitorul a fugit de la faţa locului, ori a condus autovehiculul fără a deţine capacitatea necesară potrivit legii, ori dacă s-a produs prin locul marcat ca trecere pentru pietoni pedeapsa este:

a) (modificat – Monitorul Oficial nr. 60 din 2012, în vigoare de la 8.09.2012, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) în caz de vătămare corporală gravă sau medie – închisoare de la un an la şase ani, iar în cazuri deosebit de grave – de la doi ani la zece ani;

b) (modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) în caz de deces – închisoarea de la trei la cincisprezece ani, iar în cazuri deosebit de grave – închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, iar în cazuri deosebit de grave – închisoarea de la doi la zece ani;

(4) (Anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Pedeapsa prevăzută la lit. „b” de la alineatul precedent se aplică şi în cazul în care au survenit moartea uneia una sau a mai multor persoane sau vătămarea corporală a uneia ori a mai multor persoane.

Art. 343а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (Anterior textul art. 343а – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Dacă făptuitorul, după săvârşirea faptei prevăzute la articolul precedent, a făcut tot ce a depins de el pentru a acorda ajutor victimei sau victimelor, pedeapsa este:

a) pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. „b” – închisoarea de până la trei ani în caz de vătămare corporală gravă şi închisoare de până la doi ani sau probaţiune în caz de vătămare corporală moderată;

b) pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. „c” – închisoare de până la patru ani;

c) pentru faptele prevăzute la alin. (2) lit. „a”, în caz de vătămare corporală moderată sau gravă la mai mult de o persoană – închisoare de până la patru ani şi în cazuri deosebit de grave de până la şase ani;

d) pentru faptele prevăzute la alin. (2) lit. „b” în cazul în care pentru mai mult de o persoană a survenit moartea – închisoare de la doi şi zece ani, şi în cazuri deosebit de grave – de la trei la doisprezece ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat, nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006) Pentru infracţiunea prevăzută la alin. (1) litera „a”, procesul penal încetează la cererea persoanei vătămate.

Art. 343b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care conduce un autovehicul cu o concentraţie de alcool în sânge care depăşeşte 1,2 la mie, stabilită în mod corespunzător, se pedepseşte cu închisoare de la un an la trei ani şi cu amendă de la două sute la o mie de leve.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care conduce un autovehicul cu o concentraţie de alcool în sânge care depăşeşte 0,5 la mie, stabilită în mod corespunzător, după ce a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru fapta prevăzută la alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la un an la cinci ani şi cu amendă de la cinci sute la o mie cinci sute de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care conduce un autovehicul după ce a consumat substanţe narcotice sau analoage ale acestora se pedepseşte cu închisoare de la un an la trei ani şi cu o amendă de până la o mie de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Dacă fapta prevăzută la alineatul 3 este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani şi amendă de la cinci sute la o mie cinci sute de leve.

Art. 343c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care conduce un autovehicul în perioada executării sancţiunii privind interzicerea dreptului de a conduce un autovehicul, după ce a fost pedepsit pentru aceeaşi faptă pe cale administrativă, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi amendă de la două sute la o mie de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana, care în termen de un an de la sancţionarea sa pe cale administrativă pentru conducerea unui autovehicul fără a deţine permisul corespunzător de conducere săvârşeşte o astfel de faptă, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu amendă de la cinci sute la o mie două sute de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi persoanei care, în termen de un an de la aplicarea unei sancţiuni pe cale administrativă privind conducerea unui autovehicul fără a deţine permis de conducere corespunzător, comite o astfel de faptă.

Art. 343d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În toate cazurile prevăzute la art. 343, 343a, 343b şi art. 343 c, alin. 1, instanţa de judecată va dispune şi interzicerea unor drepturi conform art. 37 alin. 1 pct. 7, putând dispune şi interzicerea unor drepturi conform pct. 6.

Art. 344. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Persoana care înlătură ori mută un semn sau un semnal destinate asigurării siguranţei circulaţiei transportului feroviar, pe apă şi electric, montează un semn mincinos ori dă un semnal mincinos, punând astfel în pericol viaţa sau proprietatea cuiva, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şapte ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015) Pentru fapta prevăzută la alin. 1, cu privire la semnele din cadrul transportului rutier, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 345. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 2016) (1) Persoana care utilizează plăcile cu numărul de înmatriculare, emise pentru un alt autovehicul sau plăci, care nu au fost emise de către organele corespunzătoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă până la cinci sute de leve.

(2) Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică şi persoanei care conduce un autovehicul, care nu a fost înmatriculat corespunzător.

Art. 345а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) (1) Persoana care, încălcând procedura legală stabilită, şterge sau falsifică numărul de identificare al unui vehicul, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani şi cu amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) În cazul săvârşirii în mod repetat a faptei prevăzute la alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani şi amendă de la cinci mii la cincisprezece mii de leve.

(3) Pedeapsa este închisoarea de până la trei ani sau amendă de până la trei mii de leve dacă se şterg ori se falsifică numerele de serie înscrise pe părţile componente ale unui autovehicul.

Art. 346. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996, nr. 62 din 1997) Persoana care ia, în mod ilegal, din posesia altuia, un autovehicul care nu îi aparţine, fără a avea consimţământul acelei persoane, cu intenţia de a-l utiliza, se pedepseşte cu închisoare de la un an la opt ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 90 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 107 din 1996, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Pedeapsa este închisoarea de la un an la zece ani, dacă:

1. s-a produs o deteriorare a vehiculului ori dacă acesta a fost abandonat fără supraveghere, sau

2. fapta este săvârşită în stare de ebrietate sau de mai mult de două ori sau în mod repetat, sau

3. deposedarea se realizează în condiţiile art. 195, alin. 1, pct. 1-6;

4. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) deposedarea a fost săvârşită în scopul obţinerii de foloase patrimoniale la momentul înapoierii autovehiculului.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Pedeapsa prevăzută la alin. 2 se aplică şi unei persoane ce oferă sprijin la restituirea vehiculului luat în vederea obţinerii de foloase patrimoniale.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 62 din 1997, anterior alin. 3, nr. 26 din 2004) În cazurile menţionate la alineatele precedente, instanţa aplică interzicerea dreptului de a conduce un autovehicul.

(5) (Anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 62 din 1997, anterior alin. 4, nr. 26 din 2004) Dacă pentru a lua vehiculul sau pentru a păstra posesia asupra acestuia, s-a folosit forţa sau ameninţările, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani şi interzicerea dreptului de a conduce un autovehicul, iar instanţa de judecată va dispune şi confiscarea a nu mai puţin de jumătate din averea făptuitorului.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alin. 5, nr. 26 din 2004) Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplică, de asemenea, atunci când fapta este comisă de o persoană menţionată la art. 142, alin. 2, pct. 6 şi 8, sau la comanda unei organizaţii ori a unui grup sau atunci când se încearcă exportarea autovehiculului peste graniţă ori când numerele sale de serie şi de înmatriculare au fost modificate.

Art. 346а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Dacă până la sfârşitul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, vehiculul luat a fost returnat, pedeapsa este:

1. în cazurile menţionate la art. 346, alin. 1 – închisoarea de până la cinci ani;

2. în cazurile prevăzute la art. 346, alin. 2, pct. 4, dacă restituirea se face înainte de primirea foloaselor patrimoniale – pedeapsa este închisoarea de până la opt ani.

Art. 346b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, anterior art. 346а – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care pătrunde ilegal într-un autovehicul aparţinând altuia, fără acordul proprietarului, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau amendă de până la trei mii de leve.

Art. 347. (1) Persoana care deteriorează o instalaţie sau linie telegrafică, telefonică sau de telex, o instalaţie de televiziune sau de radio ori o instalaţie sau linie de electrificare şi astfel întrerupe sau perturbă comunicaţiile, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă fapta este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune ori amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 348. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Persoana, care:

(a) construieşte, deţine sau utilizează un mijloc radio ce emite în eter, fără a avea autorizaţia scrisă în acest sens;

(b) utilizează un mijloc radio ce emite în eter, fără să-l fi înregistrat în prealabil cu datele complete de instalare sau care îl utilizează în scopuri neautorizate conform sub autorizaţiei primite;

(c) fără autorizare prealabilă scrisă, modifică din proprie iniţiativă datele de înregistrare ale mijlocului radio care emite în eter;

(d) (modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) împiedică ori perturbă funcţionarea unei staţii de radiocomunicaţie, radiodifuziune, de televiziune sau radioreleu ori a unei centrale de radio translaţie,

se pedepseşte cu închisoarea până la cinci ani şi amendă de la o sută la trei sute de leve, iar echipamentul radio se confiscă în beneficiul statului.

Art. 348a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) Persoana, care prin înşelăciune ori în alt mod ilegal utilizează o reţea de telecomunicaţii, echipament sau serviciu, în scopul de a genera sau a redirecţiona, în interes propriu ori al altuia, o transmisiune direcţionată de semnal, text scris, imagini, sunet, date sau mesaje de orice fel printr-un conductor, unde radio, mijloc optic sau prin orice alt mijloc de transmitere, se pedepseşte cu închisoarea de până la şase ani şi amendă de până la zece mii de leve.

(2) Atunci când fapta menţionată la alin. 1 a fost săvârşită:

1. de către două sau mai multe persoane care s-au înţeles în prealabil cu privire la săvârşirea faptei, atunci când aceasta nu constituie un caz de o importanţă redusă;

2. prin folosirea unui mijloc neînregistrat de telecomunicaţii;

3. în mod repetat,

pedeapsa este închisoarea până la opt ani şi amendă de la una mie la cinci mii de leve.

(3) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazurile de importanţă redusă prevăzute la alin. 1 pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

Art. 348b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, anterior art. 348а, Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Atunci când daunele materiale şi vătămarea corporală, conform art. 343, sunt pricinuite unui soţ, ascendent, descendent, frate sau soră, urmărirea penală este declanşată la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În aceste cazuri, făptuitorului i se poate interzice pe cale administrativă dreptul de a conduce un autovehicul şi atunci când nu s-a depus nicio plângere sau dacă aceasta a fost retrasă.

Secţiunea III

Infracţiuni împotriva sănătăţii publice şi a mediului înconjurător

(Completat titulatura – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

Art. 349. (1) Persoana care introduce în mod deliberat un obiect periculos pentru viaţă sau sănătate într-un puţ, într-o fântână, izvor, conductă de apă ori în alte mijloace destinate uzului public, de unde se aduce apă potabilă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat, nr. 153 din 1998) Dacă infracţiunea este urmată de o vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani, iar dacă a survenit moartea, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985) Având în vedere diferenţele prevăzute la alineatele precedente, se pedepseşte şi persoana care, pentru a infecta oamenii, răspândeşte agenţi cauzatori de boli epidemice.

Art. 349а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) (1) Persoana care încalcă regulile stabilite pentru prelevarea şi tratarea organelor ori ţesuturilor umane pentru transplant se pedepseşte cu închisoare de la un an la trei ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la trei la cinci ani, dacă fapta este săvârşită din interes material.

Art. 350. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) Persoana care prepară alimente ori băuturi destinate publicului larg în aşa fel încât în acestea să se formeze sau să pătrundă substanţe periculoase pentru sănătate, precum şi persoana care vinde, oferă spre vânzare sau introduce în circulaţie în alt mod asemenea de alimente ori băuturi, se pedepseşte cu închisoarea până la cinci ani.

(2) Persoana care încalcă reglementările în materie privind creşterea, producerea, prelucrarea, depozitarea sau comerţul cu animale, materii prime, produse alimentare sau băuturi destinate uzului public, punând astfel în pericol sănătatea sau viaţa altuia, se pedepsesc cu închisoarea de până la trei ani.

(3) Dacă infracţiunea prevăzută la alin. 1 şi 2 a avut drept urmare vătămarea corporală medie a altei persoane – pedeapsa este închisoarea de până la şase ani, dacă a fost urmată o vătămare corporală gravă a altuia – închisoarea de la unu la opt ani, iar dacă a survenit moartea – închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 350а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care cu încălcarea legii, produce ori oferă pe piaţă alimente, hrană pentru animale sau produse medicamentoase de uz veterinar sau băuturi, punând astfel în pericol viaţa sau sănătatea altuia, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

Art. 351. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Pentru faptele prevăzute la art. 349 şi 350, săvârşite din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau probaţiune.

(2) Dacă în acest caz a survenit moartea cuiva, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 352. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care poluează sau permite să se polueze solul, aerul, cursurile de apă, bazinele, apele subterane, apele teritoriale sau fluviale ori apele maritime interioare, apele maritime în zonele stabilite prin acord internaţional la care Republica Bulgaria este parte, făcându-le periculoase pentru oameni, animale sau plante, ori necorespunzătoare pentru utilizarea lor în scopul cultivării pentru gospodărie, sanitar, agricol şi în alte scopuri economice, se pedepseşte cu închisoare de la un an la cinci ani şi cu amendă de la cinci mii la treizeci de mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Aceeaşi sancţiune se aplică şi unui funcţionar care la proiectarea, construcţia sau exploatarea sistemelor de drenaj sau de irigare a permis să nu se ia măsurile necesare spre a preveni poluarea periculoasă a zonelor cu surse de apă destinate alimentării cu apă potabilă ori creşterea nivelului apelor subterane în zonele populate şi în staţiunile turistice.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Atunci când prin faptele menţionate la alin. 1 sau alin. 2 s-a pricinuit:

1. moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este de la cinci la cincisprezece ani şi amendă de la zece mii la cincizeci de mii leve;

2. deteriorarea semnificativă a mediului înconjurător, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 sau alin. 2 a fost comisă din culpă, pedeapsa este închisoarea până la trei ani şi amendă de la două mii la douăzeci de mii de leve.

Art. 352а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care poluează ori care permite poluarea cu produse petroliere sau cu derivate ale acestora a apelor teritoriale sau apelor maritime interioare ori apelor maritime din zone stabilite prin acord internaţional la care Republica Bulgaria este parte, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani şi cu amendă de la zece mii la cincizeci de mii de leve. Dacă fapta este comisă de un comandant de navă, instanţa dispune şi interzicerea dreptului prevăzut la art. 37, alin. 1, pct. 7.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică şi persoanei ce poluează ori permite să fie poluate apele menţionate la alin. 1 cu substanţe lichide dăunătoare vărsate, aşa cum sunt definite prin acordurile internaţionale la care Republica Bulgaria este parte.

(3) (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 10 din 1993, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amenda de la două mii la cincisprezece mii de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Comandantul unei nave ori al unui alt mijloc navigant care nu notifică imediat cel mai apropiat port de descărcare cu privire la deversarea în apele menţionate la alineatul 1 de produse petroliere sau derivate ale acestora ori a altor substanţe periculoase pentru om, animale sau plante, se pedepseşte cu amendă de până la cinci sute de leve.

(5) (Completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat, nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Comandantul sau altă persoană din conducerea unei nave, care nu respectă obligaţia de a înscrie în documentele de transport ale navei a operaţiunii cu substanţe periculoase pentru om, animale sau plante, ori înregistrează date neadevărate cu privire la această operaţiune, sau refuză să prezinte aceste documente funcţionarilor competenţi, se pedepseşte cu amendă de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

Art. 353. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Funcţionarul care pune în exploatare ori dispune punerea în exploatare a unei întreprinderi ori a unei centrale termice înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor necesare de epurare se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani şi cu amenda de la o sută la trei sute de leve.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi unui funcţionar care nu-şi îndeplineşte obligaţiile de a construi instalaţii de epurare, precum şi de a asigura buna funcţionare şi neîntreruptă a acestor instalaţii, motiv pentru care acestea n-au putut intra în funcţiune, total sau parţial, ori au încetat să mai funcţioneze.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă fapta prevăzută de alineatele precedente este săvârşită din culpă, pedeapsa este probaţiunea sau amenda de la o sută la trei sute de leve.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat şi completat, nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazurile de importanţă redusă, pedeapsa este: pentru cele prevăzute la alin. 1 şi 2 – amendă de la o sută la trei sute de leve, iar pentru cele prevăzute la alin. 3 – amendă de la o sută la trei sute de leve, dispusă pe cale administrativă.

Art. 353а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 86 din 1991, modificat – Monitorul Oficial nr. 85 din 1997) Funcţionarul care, în cadrul obligaţiilor sale de serviciu, ascunde sau dezvăluie informaţii neadevărate despre starea mediului şi a componentelor sale – aerul, apa, solul, spaţiile maritime – iar ca urmare intervin consecinţe negative semnificative asupra mediului înconjurător, a vieţii şi sănătăţii oamenilor, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la o sută la o mie de leve.

Art. 353b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, completat, nr. 92 din 2002, modificat, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care nu gestionează deşeurile potrivit normelor stabilite şi prin aceasta creează un pericol pentru viaţa sau sănătatea altuia sau pentru pricinuirea de pagube semnificative asupra mediului înconjurător se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani şi cu amendă de la cinci mii la treizeci de mii de leve.

(2) Atunci când o dată cu fapta de la alin. 1 au fost pricinuite:

1. moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoare de la cinci până la douăzeci de ani şi amenda de zece mii până la cincizeci de mii de leve;

2. daune importante mediului, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amenda de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

(3) Persoana care încalcă sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile de a asigura funcţionarea corectă şi buna funcţionare a unei instalaţii ori a unui echipament pentru neutralizarea sau recuperarea deşeurilor, în acest mod provocând moartea ori vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoarea de la cinci până la douăzeci de ani şi o amendă de zece mii până la cincizeci de mii de leve, iar dacă s-a produs o pagubă importantă asupra mediului, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi amenda de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

(4) Dacă faptele prevăzute la alin. 1–3 au fost săvârşite din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amenda de la două mii la cincisprezece mii de leve.

Art. 353c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care nu gestionează deşeuri periculoase potrivit normelor stabilite se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de la două mii la douăzeci de mii de leve.

(2) Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-a creat un pericol pentru viaţa sau sănătatea altuia ori s-au pricinuit pagube însemnate pentru mediul înconjurător, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani şi amenda de la zece mii la treizeci de mii de leve.

(3) Atunci când prin fapta prevăzută la alin. 1 s-a pricinuit moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de zece la douăzeci de ani şi o amendă de la cincisprezece mii la cincizeci de mii de leve, iar dacă este cauzată o pagubă semnificativă pentru mediu, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi o amendă de la douăzeci de mii la cincizeci de mii de leve.

(4) Funcţionarul care-şi încalcă sau nu-şi îndeplineşte obligaţiile cu privire la gestionarea deşeurilor periculoase se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(5) Atunci când faptele prevăzute la alin. 1–3 sunt săvârşite din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de la trei mii la douăzeci de mii de leve.

Art. 353d. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care prin încălcarea normelor stabilite, transportă deşeuri peste frontiera de stat, atunci când faptele săvârşite nu reprezintă un caz de importanţă redusă, se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani şi cu amendă de la două mii la cinci mii de leve.

(2) Persoana, care cu încălcarea tratatelor internaţionale la care Republica Bulgaria este parte, transportă peste frontiera de stat deşeuri periculoase, substanţe chimice toxice, agenţi biologici, toxine şi substanţe radioactive, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani şi amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve.

(3) Atunci când faptele prevăzute la alin. 1 sau 2 sunt comise din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau probaţiune.

Art. 353e. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care nu conservă substanţe sau amestecuri periculoase în modalitatea stabilită şi care creează astfel un pericol pentru viaţa sau sănătatea altuia ori produce un prejudiciu semnificativ mediului ambiant se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani şi amendă de la două mii la cinci mii de leve.

(2) Persoana care cu nerespectarea normelor stabilite, pune în exploatare ori dispune punerea în exploatare a unei întreprinderi sau a unei instalaţii pentru funcţionarea căreia se folosesc substanţe sau amestecuri periculoase, punând astfel în pericol viaţa sau sănătatea altuia ori provocând daune notabile mediului ambiant se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani şi cu amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve.

(3) Pedeapsa prevăzută la alin. 2 se aplică şi celui care, cu nerespectarea modalităţilor stabilite, pune în exploatare ori dispune punerea în exploatare a unei întreprinderi sau a unei instalaţii, a cărei funcţionare poate constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea altuia sau produce daune semnificative mediului ambiant.

(4) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3 a survenit moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la opt la cincisprezece ani şi amenda de la zece mii la treizeci de mii de leve, iar dacă este pricinuită o pagubă semnificativă pentru mediu, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani şi o amendă de la cincisprezece mii la treizeci de mii de leve.

(5) Atunci când faptele prevăzute la alin. 1–2 sunt comise din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani sau probaţiune.

Art. 353f. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care, cu încălcarea normelor stabilite, produce, foloseşte, distribuie, importă sau exportă peste frontiera de stat substanţe ce distrug stratul de ozon, se pedepseşte cu închisoare de până la patru ani şi cu amendă de la o mie la cinci mii de leve.

(2) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 este comisă din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

Art. 353g. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, anterior textul alin. 353d, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care, cu încălcarea legii, construieşte o instalaţie de captare a apei sau o instalaţie de utilizare a apelor de suprafaţă sau subterane se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani şi cu amendă de la cinci mii la cincisprezece mii de leve.

Art. 353h. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, anterior textul alin. 353e, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Persoana care utilizează apele minerale pentru activităţi economice, cu încălcarea legii, se pedepseşte cu închisoare de până la un an şi cu amendă de până la cinci mii de leve.

Art. 354. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) (1) Persoana care fără a deţine o autorizaţie corespunzătoare produce, prelucrează, dobândeşte, deţine, înstrăinează sau predă altuia o substanţă cu un efect puternic sau otrăvitoare, care nu este substanţă narcotică, supusă regimului de autorizare, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă infracţiunea prevăzută la alin. 1 este săvârşită în mod sistematic, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani şi amendă de la o sută până la trei sute de leve.

(3) Obiectul infracţiunii se confiscă în beneficiul statului.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care încalcă normele stabilite prin lege privind producerea, achiziţia, păstrarea, contabilizarea, eliberarea, transportul sau cărăuşia substanţelor prevăzute la alin. 1, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani sau cu probaţiune ori amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 354а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) (1) Persoana care fără a deţine o autorizaţie corespunzătoare produce, prelucrează, dobândeşte ori deţine substanţe narcotice sau analogi ai acestora în vederea distribuirii sau care distribuie substanţe narcotice ori analogi ai acestora se pedepseşte în cazul substanţelor narcotice de mare risc sau analogilor acestora – cu închisoarea de la doi la opt ani şi amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve, iar în cazul substanţe narcotice de risc sau analogilor acestora – cu închisoarea de la un an la şase ani şi cu amendă de la două mii la zece mii de leve. Atunci când obiectul infracţiunii îl constituie precursorii sau echipamentele sau materialele destinate producerii substanţelor narcotice sau a analogilor acestora, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani şi o amendă de douăzeci de mii la una sută de mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) În cazul în care substanţele narcotice sau analogii acestora sunt în cantităţi mari, pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani şi amendă de la zece mii la cincizeci de mii de leve.

Persoana care, fără a deţine o autorizaţie corespunzătoare, într-un loc public, dobândeşte sau deţine în scopul distribuirii sau distribuie substanţe narcotice sau analogi ai acestora, precum şi atunci când substanţele narcotice sau analogii lor se află într-o cantitate deosebit de mare ori fapta este săvârşită:

1. de către o persoană care acţionează la comanda ori în îndeplinirea deciziei unui grup infracţional organizat;

2. de către un medic ori farmacist;

3. de către un tutore, cadru didactic, şef al unei unităţi de învăţământ ori funcţionar, în legătură cu exercitarea funcţiei sale;

4. în condiţiile unei recidive periculoase,

pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani şi amendă de la douăzeci de mii la o sută de mii de leve.

(3) Persoana care, fără autorizaţie corespunzătoare, dobândeşte sau deţine substanţe narcotice sau analogi ai acestora, se pedepseşte:

1. în cazul substanţelor narcotice de mare risc sau analogilor acestora – cu închisoare de la un an la şase ani şi amendă de la două mii la zece mii de leve;

2. în cazul substanţelor narcotice de risc sau analogilor acestora – cu închisoare de până la cinci ani şi amendă de la o mie la cinci mii de leve;

(4) Persoana care încalcă normele stabilite pentru fabricarea, achiziţionarea, conservarea, raportarea, livrarea, transportul sau transferul de substanţe narcotice se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de până la cinci mii de leve, iar instanţa poate dispune, de asemenea, interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(5) În cazurile de o importanţă redusă prevăzute la alin. 3 şi 4 pedeapsa este amenda de până la o mie de leve.

(6) În cazurile de alin. 1–5 obiectul şi mijloacele infracţiunii se confiscă în beneficiul statului.

Art. 354b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care determină ori ajută pe altul să folosească substanţe narcotice sau analogi ai acestora se pedepseşte cu închisoare de la un an la opt ani şi cu amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) Atunci când fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită:

1. cu privire la un minor sau iresponsabil;

2. cu privire la mai mult de două persoane;

3. (completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) de către un medic, farmacist, educator, învăţător, profesor, şef de unitate de învăţământ ori funcţionar în locuri de detenţie, în legătură sau cu prilejul exercitării funcţiei sale;

4. (modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) într-un loc public;

5. (modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) prin mijloacele de informare în masă;

6. (modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) în condiţii de recidivă periculoasă,

pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani şi amendă de la douăzeci de mii la cincizeci de mii de leve, iar instanţa de judecată, în cazurile prevăzute la pct. 3, dispune şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care dă altuia o substanţă narcotică sau un analog al acesteia în cantităţi care pot provoca moartea şi dacă survine moartea, se pedepseşte cu închisoare de la cincisprezece la douăzeci de ani şi cu amendă de la o sută la trei sute de mii de leve.

(4) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alin. 3, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care pune la dispoziţie în mod sistematic spaţii pentru diverse persoane în vederea consumului de droguri sau care organizează utilizarea unor astfel de substanţe, se pedepseşte cu închisoare de la un an la zece ani şi cu amendă de la cinci mii la douăzeci de mii de leve.

(5) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Medicul care îi prescrie altuia, cu încălcarea normelor stabilite, în mod conştient, substanţe narcotice sau analogi ai acestora sau medicamente care conţin astfel de substanţe, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani şi cu amendă de până la trei mii de leve, iar instanţa poate dispune şi interzicerea drepturilor conform art. 37, alin. 1, pct. 6 şi 7.

(6) (Anterior alin. 5 – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, modificat, nr. 26 din 2004) Dacă fapta menţionată la alineatul precedent este săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani, amendă de până la cinci mii de leve şi interzicerea drepturilor conform art. 37 alin. 1, pct. 6 şi 7.

Art. 354c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care seamănă ori cultivă mac de opiu şi arbust de cocaină sau plante de tipul cânepei, cu încălcarea reglementărilor stabilite prin Legea privind substanţele narcotice şi precursorii lor, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la cinci ani şi amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care organizează, conduce sau finanţează un grup infracţional organizat care se ocupă de cultivarea plantelor prevăzute la alin. 1 ori pentru achiziţia, producerea sau prelucrarea substanţelor narcotice se pedepseşte cu închisoare de la zece la douăzeci de ani şi cu amendă de la cincizeci de mii la două sute de mii de leve.

(3) (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care face parte dintr-un grup infracţional organizat, menţionat la alineatul precedent, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani şi cu amendă de la cinci mii la zece mii de leve.

(4) (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Nu se pedepseşte participantul la un grup infracţional organizat care a comunicat de bunăvoie autorităţilor toate faptele şi circumstanţele pe care le cunoaşte despre activitatea grupului infracţional.

(5) În cazurile de importanţă redusă prevăzute la alin. 1 pedeapsa este închisoarea de până la un an şi amenda de până la o mie de leve.

Art. 355. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care încalcă o dispoziţie emisă împotriva răspândirii sau apariţiei unei boli infecţioase la om se pedepseşte cu probaţiune sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) (modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) În cazul în care fapta este săvârşită în timpul unei epidemii, în legătură cu cazuri de deces, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care încalcă o ordonanţă emisă pentru prevenirea intoxicaţiei cu alimente se pedepseşte cu probaţiune sau cu amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 356. (1) Persoana care încalcă normele stabilite privind construcţiile, cele sanitare sau cele împotriva incendiilor, stabilite pentru proiectarea, administrarea sau executarea lucrărilor, punând astfel în pericol viaţa altuia, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Dacă încălcarea normelor prevăzute la alineatul precedent a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la un an sau probaţiune.

Secţiunea IV

Alte infracţiuni de pericol general

(Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985)

Art. 356a. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000, completat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Pentru actele preparatorii în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 330, 333, 334, 340, 341а, 341b, art. 342, alin. 3, art. 344, 349, 350, art. 352, alin. 1, art. 353g, 353h, art. 354, 354а şi 354c, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, pedeapsa este închisoarea de la trei la opt ani, dar nu mai mare decât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă.

Art. 356b. (1) Cetăţeanul străin care, pe teritoriul Republicii, se pregăteşte să săvârşească o infracţiune conform art. 242, alin. 2 şi 3, sau oricare dintre faptele prevăzute la art. 356a, se pedepseşte cu închisoarea până la cinci ani, dar nu mai mult decât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă.

(2) Dacă în acelaşi scop a fost creată o organizaţie sau un grup, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase ani, iar pentru organizatori şi conducători – închisoarea de la trei la opt ani, dar nu mai mare decât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă.

Art. 356c. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 1985, Abrogat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000).

Secţiunea V

Infracţiuni legate de utilizarea energiei nucleare în scopuri paşnice

(Nou – Monitorul Oficial nr. 79 din 1985, corectat nr. 80 din 1985)

Art. 356d. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Funcţionarul care dispune sau permite începerea sau desfăşurarea unei activităţi, fără a se fi emis sau mai înainte de a se fi emis autorizaţia prevăzută în Legea privind utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice sau cu abatere de la prevederile autorizaţiei, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau probaţiune ori amendă de la o sută la trei sute de leve.

(2) Dacă fapta de la alineatul precedent se repetă sau se creează o ameninţare iminentă la adresa vieţii ori a sănătăţii altuia, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 356e. (Nou – Monitorul Oficial nr. 79 din 1985, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Funcţionarul care numeşte o persoană fără capacitatea legală necesară ori permite ca aceasta să lucreze cu materiale nucleare, instalaţii nucleare sau alte surse de radiaţii ionizante, se pedepseşte cu închisoarea până la un an sau probaţiune ori amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 356f. (Nou – Monitorul Oficial nr. 79 din 1985) (1) Persoana care deteriorează un material nuclear, o instalaţie nucleară ori o altă sursă de radiaţii ionizante, provocând altfel daune materiale semnificative sau asupra mediului natural ori creează un pericol pentru viaţa sau sănătatea altuia se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) Dacă în cazurile de la alineatul precedent a survenit:

a) (nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) o pagubă împotriva mediului înconjurător sau o pagubă materială semnificativă, pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani;

(b) (anterior litera „a” – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) vătămarea corporală moderată sau gravă a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la opt la cincisprezece ani;

b) (completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, anterior litera „b” – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) decesul uneia sau mai multor persoane cu sau fără consecinţele prevăzute la lit. „a”, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare.

Art. 356g. (Nou – Monitorul Oficial nr. 79 din 1985) Atunci când, din culpă, odată cu săvârşirea faptei prevăzute de alineatul precedent s-au pricinuit:

a) pagube materiale semnificative;

b) vătămare corporală moderată sau gravă a uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele prevăzute la litera „a”;

c) moartea uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele prevăzute la lit. „a” şi „b”;

pedeapsa este: conform lit. „a” – închisoarea de până la cinci ani; conform lit. „b” – închisoarea de până la opt ani; conform lit. „c” – închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 356h. (Nou – Monitorul Oficial nr. 79 din 1985) (1) Persoana care încalcă normele de securitate nucleară sau privind radiaţiile, permiţând să survină vătămarea corporală sau moartea altuia, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Persoana care încalcă normele privind siguranţa nucleară sau privind radiaţiile şi pricinuieşte în mod intenţionat pagube materiale însemnate, vătămarea corporală sau moartea altuia se pedepseşte:

(a) în cazul daunelor materiale însemnate – cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani;

(b) în caz de vătămare corporală moderată sau gravă a uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele menţionate la litera (a) – cu închisoare de la cinci la douăzeci de ani;

(c) (completat – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) în cazul decesului uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele menţionate la lit. „a” şi „b” – cu închisoare de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără posibilitatea comutării.

Art. 356i. Atunci când, din culpă, odată cu săvârşirea faptei prevăzute de alineatul precedent, s-au pricinuit:

a) pagube materiale importante;

b) vătămare corporală moderată sau gravă uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele de la lit. „a”;

c) moartea uneia sau mai multor persoane, cu sau fără consecinţele de la literele „a” şi „b”;

pedeapsa este: conform lit. „a” – închisoarea de până la cinci ani; conform literei „b” – închisoarea de până la opt ani; conform literei „c” – închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 356j. (Nou – Monitorul Oficial nr. 79 din 1985, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) În cazurile de la art. 356f alin. 2, art. 356g, lit. „b” şi „c”, art. 356h alin. 2 şi art. 356i, lit. „b” şi „c” instanţa urmează să interzică vinovatului drepturile prevăzute la art. 37 alin. 1 pct. 6 şi 7.

Art. 356k. (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011, modificat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) Persoana, care fără a deţine autorizaţia corespunzătoare, produce, prelucrează, modifică aspectul, dezafectează, primeşte, dobândeşte, deţine, transportă sau deplasează, trimite sau transmite altei persoane materiale nucleare, surse de radiaţii ionizante sau componente ale acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani .

(2) Dacă în cazurile de la alin. 1 a survenit:

1. (nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011, completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) pericolul de a pricinui o pagubă mediului înconjurător sau de pagube materiale semnificative, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani;

2. (nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011, completat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) o pagubă mediului înconjurător sau pagube materiale semnificative, pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani;

3. (anterior punctul 1 – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) un pericol pentru viaţa sau sănătatea altuia, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani;

4. (anterior punctul 2 – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) vătămarea corporală moderată sau gravă a uneia sau mai multor persoane, atunci când făptuitorul nu a dorit şi nu a permis acest lucru, pedeapsa este închisoarea de la cinci la zece ani;

5. (anterior punctul 3 – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27.05.2011) moartea uneia sau mai multor persoane, atunci când făptuitorul nu a dorit şi nu a permis acest lucru, pedeapsa este închisoarea de la opt la cincisprezece ani şi amenda de la zece mii la douăzeci de mii de leve.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Atunci când fapta de la alin. 1 a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 356l. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care, în mod ilegal, săvârşeşte un act îndreptat împotriva unei instalaţii nucleare sau un act care reprezintă o intervenţie în activitatea unei instalaţii nucleare, urmărind sau acceptând că ar putea avea drept consecinţă decesul, vătămarea corporală gravă sau medie, pagube materiale semnificative sau o pagubă a mediului înconjurător, prin expunerea la radiaţii radioactive sau la deversarea de substanţe radioactive, se pedepseşte cu închisoarea până la cinci ani.

(2) Dacă prin fapta prevăzută la alineatul 1 sunt provocate:

1. pagube materiale semnificative sau pagube ale mediului înconjurător, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani;

2. vătămarea corporală gravă sau medie a unei sau a mai multor persoane cu sau fără existenţa urmărilor prevăzute la punctul 1, pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani;

3. moartea uneia sau a mai multor persoane cu sau fără existenţa urmărilor prevăzute la punctul 1, pedeapsa este închisoarea de la zece la douăzeci de ani, detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea pe viaţă fără comutare;

(3) Atunci când prin săvârşirea faptei prevăzută la alineatul 2, din culpă, au fost provocate:

1. pagube materiale însemnate sau o pagubă asupra mediului înconjurător;

2. vătămarea corporală gravă a unei sau mai multor persoane, cu sau fără existenţa urmărilor prevăzute la punctul 1;

3. decesul uneia sau mai multor persoane cu sau fără existenţa urmărilor prevăzute la punctul 1 şi 2,

pedeapsa este:

Conform pct. 1 – închisoarea până la cinci ani;

Conform pct. 2 – închisoarea până la opt ani;

Conform pct. 3 – închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 356m. (Nou – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017) (1) Persoana care prin utilizarea forţei sau prin ameninţări, solicită să îi fie pus la dispoziţie material nuclear sau o altă sursă de radiaţii ionizante, dacă fapta săvârşită nu constituie o infracţiune mai gravă, pedeapsa este închisoarea de la doi la zece ani şi confiscarea a până la jumătate din averea celui vinovat.

(2) Dacă în cazurile prevăzute la alineatul 1, făptuitorul ameninţă că:

1. va folosi material nuclear sau o altă sursă de radiaţii ionizante pentru:

a) a provoca moartea, vătămarea corporală gravă sau medie;

b) a provoca o pagubă materială semnificativă sau o pagubă asupra mediului înconjurător;

2. va sustrage material nuclear prin furt sau tâlhărie;

3. va săvârşi o infracţiune prevăzută de art. 356l, în scopul obligării altei persoane de a săvârşi, de a omite sau de a suferi ceva împotriva voinţei sale,

pedeapsa este închisoarea de la trei la doisprezece ani şi confiscarea a până la o jumătate din averea celui vinovat.

Capitolul XII

Infracţiuni împotriva capacităţii de apărare a republicii, cu privire la informaţiile reprezentând secret de stat şi cu privire la informaţiile străine clasificate

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

Secţiunea I

Infracţiuni cu privire la informaţiile reprezentând secret de stat şi cu privire la informaţiile străine clasificate

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

Art. 357. (1) (Abrogat, anterior alin. 2, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2010) Persoana care dezvăluie informaţii reprezentând secret de stat, care i-au fost încredinţate sau care i-au devenit cunoscute în cadrul serviciului sau locului său de muncă, precum şi acela care dezvăluie astfel de informaţii, fiind conştient de faptul că ar putea surveni prejudicierea intereselor Republicii Bulgaria, dacă fapta nu este supusă unei pedepse mai mari, se pedepseşte cu închisoare de la doi ani la cinci ani.

(2) (Anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat, nr. 26 din 2010) Dacă urmare săvârşirii faptei au survenit sau ar fi putut surveni consecinţe deosebit de grave pentru securitatea statului, pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004)

Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 şi 2 se pedepseşte şi persoana care dezvăluie informaţii clasificate străine, obţinute în baza unui tratat internaţional la care Republica Bulgaria este parte.

Art. 357а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004).

Art. 357b. (Nou – Monitorul Oficial nr. 41 din 2001, abrogat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004).

Art. 358. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care pierde documente, publicaţii sau materiale ce conţin informaţii clasificate ca secret de stat sau informaţii clasificate străine, obţinute în baza unui tratat internaţional la care Republica Bulgaria este parte, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) Dacă urmare săvârşirii faptei au avut loc sau ar fi putut avea loc consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Art. 359. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana din cauza căreia sunt divulgate informaţii clasificate ca secret de stat ori informaţii clasificate străine obţinute în baza unui tratat internaţional la care Republica Bulgaria este parte, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani sau cu probaţiune.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Dacă acest lucru se datorează nerespectării cerinţelor legale privind protecţia informaţiilor clasificate, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 360. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Persoana care dezvăluie informaţii militare, economice sau de altă natură, care nu constituie secret de stat, dar a căror divulgare este interzisă prin lege, decret sau prin altă dispoziţie administrativă, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu probaţiune.

Secţiunea II

Infracţiuni faţă de executarea serviciului militar

Art. 361. (1) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

(2) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 20 din 2012, în vigoare de la 10.06.2012)

Art. 362. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 1.12.2007 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 363. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 1.12.2007 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 364. (1) Persoana care în caz de mobilizare se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la un an la cinci ani.

(2) (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 1.12.2007 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, nr. 38 din 2007, în vigoare din 1.12.2007 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007)

Dacă fapta prevăzută la alin. 1 este săvârşită pe timp de război, pedeapsa este închisoarea de la cinci până la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă, fără comutare.

Art. 365. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005, Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 1.12.2007 – modificat cu privire la intrarea în vigoare – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 366. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 20 din 2012, în vigoare din 10.06.2012) Persoana care îşi încalcă obligaţiile cu privire la înregistrarea militară a cetăţenilor bulgari şi a echipamentelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legile speciale privind raportarea militară, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani şi cu amendă de la o sută la trei sute de leve, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, iar pe timp de război – cu închisoare de la trei la zece ani şi amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 367. (1) Persoana care nu respectă ordinele privind pregătirea şi desfăşurarea mobilizării ori împiedică desfăşurarea normală a acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la opt ani, iar în cazuri deosebit de grave, cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005) Dacă fapta de la alineatul precedent a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este probaţiunea sau amendă de la o sută la trei sute de leve.

Art. 368. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007, completat şi modificat – Monitorul Oficial nr. 20 din 2012, în vigoare de la 10.06.2012) Persoana care îşi încalcă, în mod intenţionat, îndatoririle în cadrul examinării medicale a personalului militar, a rezerviştilor şi a rezerviştilor mobilizaţi sau la inspecţia mijloacelor tehnice şi de transport în legătură cu raportarea militară, se pedepseşte cu închisoare de până la opt ani, iar pe timp de război cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

Secţiunea II „a”

Infracţiuni privind executarea serviciului alternativ pe timp de pace

(Nou – Monitorul Oficial nr. 132 din 1998, abrogat, nr. 38 din 2007,în vigoare din 1.12.2007 – modificat, nr. 89 din 2007)

Art. 368а. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 368b. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 368c. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 368d. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 368e. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 368f. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Art. 368g. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, în vigoare din 01.12.2007 – modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007).

Secţiunea III

Alte infracţiuni

Art. 369. (1) Persoana care pe timp de război, nu-şi îndeplineşte obligaţiile privind protecţia antiaeriană, antiatomică şi antichimică se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Dacă în urma săvârşirii faptei au survenit consecinţe grave, pedeapsa este închisoarea de până la opt ani.

Art. 370. Persoana care pe timp de război, fiind mobilizată pentru muncă, se sustrage ori nu-şi îndeplineşte obligaţiile în legătură cu locul de muncă atribuit, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

Capitolul XIII

Infracţiuni în domeniul militar

Art. 371. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006) Pentru infracţiunile din acest capitol, poartă răspunderea:

a) militarii conform Legii apărării şi forţelor armate ale Republicii Bulgaria;

b) generalii, ofiţerii şi persoanele din corpul subofiţerilor de la sergent şi personalul curent din alte ministere şi agenţii;

c) (modificat – Monitorul Oficial nr. 27 din 2009, modificat – Monitorul Oficial nr. 53 din 2014) funcţionarii de stat din structura Ministerului Afacerilor Interne, atunci când sunt săvârşite pe timp de război sau în stare de luptă sau în cadrul participării în misiune sau la o operaţiune în afara ţării sau în legătură cu acţiuni de luptă;

d) (modificat – Monitorul Oficial nr. 20 din 2012, în vigoare de la 10.06.2012) rezerviştii în îndeplinirea serviciului activ din rezerva de voluntari şi persoanele aflate în serviciul militar temporar;

e) persoanele care nu au fost menţionate în cadrul acestui articol, în cazurile de complicitate la comiterea infracţiunilor prevăzute la prezentul capitol.

Secţiunea I

Infracţiuni privind subordonarea militară şi onoarea militară

Art. 372. (1) Persoana care nu îndeplineşte sau refuză executarea ordinului dat de superiorul său, se pedepseşte cu închisoare de până la doi ani.

(2) Dacă fapta este comisă de un grup de persoane, fie în faţa formaţiei aliniate, fie într-o manieră demonstrativă, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani.

(3) Pentru infracţiunile prevăzute la alineatele precedente, în cazuri extrem de grave, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

Art. 373. Pedeapsa prevăzută de alineatele respective ale articolului precedent se aplică şi pentru neîndeplinirea sau refuzul de a îndeplini o cerere legală a unui funcţionar militar care îndeplineşte o obligaţie în cadrul serviciului militar.

Art. 374. Persoana care în mod vădit îşi exprimă nemulţumirea faţă de ordinul sau dispoziţia superiorului său, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

Art. 375. Persoana care îşi ameninţă şeful sau pe un funcţionar care îndeplineşte atribuţii militare cu vătămarea corporală sau cu moartea, se pedepseşte cu închisoare până la trei ani.

Art. 376. (1) Persoana care se opune şefului său sau unui funcţionar militar, aflat în îndeplinirea atribuţiunilor sale în cadrul serviciului militar, se pedepseşte cu închisoarea de până la cinci ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care constrânge o astfel de persoană să-şi încalce îndatoririle.

(3) Dacă fapta prevăzută la alineatele precedente a fost comisă prin uz de armă ori de către un grup de persoane, pedeapsa este închisoarea de la doi la opt ani, iar în cazuri deosebit de grave – închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 377. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) Persoana care săvârşeşte un act de violenţă asupra superiorului său, precum şi împotriva unui funcţionar militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea unei îndatoriri din serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la un an la zece ani.

(2) Dacă infracţiunea a avut consecinţe grave, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 378. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care insultă sau calomniază o persoană menţionată la art. 371 lit. „a”, „b”, „c” şi „d” se pedepseşte cu închisoare de până la un an şi mustrare publică.

(2) În cazul în care fapta menţionată la alin. (1) a fost comisă de un subordonat împotriva unui superior, de un superior împotriva unui subordonat, precum şi de către un funcţionar militar sau faţă de un funcţionar militar în legătură cu sau în îndeplinirea unei îndatoriri în serviciul militar, pedeapsa este închisoarea până la trei ani şi mustrare publică.

(3) Pedeapsa prevăzută la alin. 2 se aplică şi celui care, în absenţa superiorului său, spune sau face ceva de natură să ştirbească onoarea sau demnitatea aceluia.

Art. 379. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care a pricinuit o vătămare corporală uşoară unei persoane menţionate la art. 371, literele „a”, „b”, „c” şi „d”, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Pentru vătămare corporală uşoară comisă de către un superior asupra unui subordonat, de către un funcţionar militar în legătură cu sau în îndeplinirea unei îndatoriri în serviciul militar ori faţă de mai mult de o persoană, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 379а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Persoana care săvârşeşte un act de violenţă ori indecent, încălcând grav ordinea militară şi manifestând o lipsă de respect vădită faţă de onoarea militară şi demnitatea unui cadru militar, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la şase ani.

Secţiunea II

Dezertarea din serviciul militar

Art. 380. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) Persoana care, fără permisiune, părăseşte unitatea militară sau locul de desfăşurare a serviciului său ori nu se prezintă la serviciu la repartizare, transfer, deplasare, din concediu, de la unitatea medicală sau corecţională în termen de una până la trei zile, se pedepseşte pentru dezertare din serviciul militar cu închisoare de până la doi ani.

(2) Pedeapsa prevăzută de alineatul precedent se aplică şi celui care absentează pentru mai puţin de o zi, dacă fapta a fost săvârşită în mod sistematic, în grup ori dacă persoana a mai fost condamnată pentru dezertare din serviciul militar.

Art. 381. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Persoana care absentează din serviciul militar timp de peste trei zile ori dacă fapta prevăzută la alin. (1) din articolul precedent se săvârşeşte sistematic, în mod repetat sau în grup, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

Art. 382. Persoana care absentează cu intenţia de a evita permanent îndeplinirea îndatoririlor sale în serviciul militar se pedepseşte cu închisoare de la un an la opt ani.

Art. 383. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Persoana care se sustrage de la serviciul militar prin simularea unei boli, prin folosirea unui document falsificat sau printr-o altă modalitate înşelătoare, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de un an la cinci ani.

(2) Persoana care se sustrage de la serviciul militar prin provocarea unei tulburări a stării de sănătate, se pedepseşte cu închisoare de la un an la opt ani.

(3) Dacă fapta prevăzută de alineatele precedente constituie un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

Art. 384. (Abrogat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982).

Art. 385. Persoana care refuză să îndeplinească sarcini în cadrul serviciului militar ori se sustrage sistematic de la executarea lor, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

Art. 386. (1) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Persoana care se sustrage din serviciul militar cu intenţia de a părăsi ţara, fără permisiunea autorităţilor competente, se pedepseşte cu închisoare de la un an la opt ani.

(2) (Anterior alin. 1 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Persoana care se sustrage din serviciul militar şi fără a avea permisiunea autorităţilor competente părăseşte graniţele ţării sau nu se întoarce în termenul dat, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(3) (Anterior alin. 2, completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Actele preparatorii în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alineatele precedente se pedepsesc cu închisoarea de până la cinci ani.

Secţiunea III

Infracţiuni de serviciu

Art. 387. (1) Persoana care face abuz de puterea sau de funcţia sa oficială, care nu-şi îndeplineşte îndatoririle de serviciu ori îşi depăşeşte puterile, iar de aici rezultă consecinţe dăunătoare, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Dacă în urma săvârşirii faptei au intervenit consecinţe grave sau aceasta este săvârşită, în mod sistematic, de un superior faţă de un subordonat, pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani.

(3) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Dacă fapta prevăzută de alineatele precedente a fost săvârşită în scopul dobândirii de către făptuitor, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material sau pentru a pricinui altuia o pagubă, pedeapsa este: închisoarea de la un an la cinci ani – în condiţiile alin. 1, de la trei ani la opt ani – în condiţiile alin. 2, iar în cazuri deosebit de grave – de la trei la zece ani, instanţa urmând să interzică şi unele drepturi, conform art. 37, alin. 1, pct. 6.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, anterior alin. 3 – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Atunci când consecinţele dăunătoare sunt pricinuite din culpă, pedeapsa este: în condiţiile alin. 1 – închisoarea de până la doi ani, în condiţiile alin. 2 – închisoarea de până la cinci ani.

Art. 388. (Anterior textul art. 388, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) Persoana, care din culpă, încalcă ori nu-şi îndeplineşte obligaţiile de serviciu şi, drept urmare, produce consecinţe dăunătoare, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

(2) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) Dacă în urma săvârşirii faptei s-au produs consecinţe grave, pedeapsa este închisoarea de până la cinci ani.

Secţiunea IV

Infracţiuni privind serviciul de gardă, santinelă, patrulare, serviciul interior şi de frontieră

Art. 389. (1) Persoana care încalcă, în mod intenţionat ori din culpă, normele statutare ale serviciului de gardă, de santinelă sau de patrulare sau a ordinelor emise în temeiul prezentelor norme se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

(2) Dacă infracţiunea este săvârşită la un obiectiv de importanţă deosebită, de stat sau militară, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

(3) Dacă infracţiunea a fost însoţită de producerea unor consecinţe dăunătoare, pentru prevenirea cărora a fost instituită garda, santinela sau patrularea, pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. 2 şi 3 constituie un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani.

Art. 390. Pedeapsa prevăzută la alineatele respective ale articolului precedent se aplică şi persoanei responsabile care încalcă regulile stabilite de observaţie sau avertizare în legătură cu asigurarea apărării antiaeriene, antiatomice, anti-chimice sau sanitare, precum şi apărarea spaţiului acvatic.

Art. 391. (1) Persoana care, aflată în cadrul serviciului de 24 de ore, încalcă în mod intenţionat sau din culpă normele statutare ale serviciului intern, se pedepseşte, în cazurile care nu sunt de o importanţă redusă, cu închisoare de până la şase luni.

(2) Dacă infracţiunea este urmată de apariţia unor consecinţe dăunătoare, pentru prevenirea căreia au fost stabilite îndatoririle, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani.

(3) Dacă fapta constituie un caz deosebit de grav, pedeapsa este închisoarea de până la trei ani.

Art. 392. (1) Persoana din cadrul serviciului de frontieră care încalcă, în mod intenţionat sau din culpă, normele privind apărarea frontierei de stat, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

(2) Dacă fapta s-a manifestat prin părăsirea neautorizată ori prin nepreluarea obiectivului aflat în pază ori a tronsonului aflat în pază din frontiera de stat, pedeapsa este închisoarea de la un an la opt ani.

(3) Pentru infracţiunile prevăzute la alineatele precedente, în cazuri deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Secţiunea V

Alte infracţiuni în domeniul militar

Art. 393. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004) Persoana care dezvăluie în orice mod informaţii cu caracter militar care constituie secret de stat ori informaţii clasificate străine, obţinute în baza unui tratat internaţional la care Republica Bulgaria este parte, dacă nu este pasibil de o pedeapsă mai grea, se pedepseşte cu închisoarea de la trei la zece ani.

Art. 394. (Radiat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982).

Art. 395. Persoana care abandonează sau pierde bunuri care i-au fost date în folosinţă personală în cadrul serviciului, se pedepseşte, în cazurile care nu sunt de o importanţă redusă, cu închisoare de până la un an.

Secţiunea VI

Infracţiuni în domeniul militar săvârşite pe timp de război ori în situaţii de luptă sau în misiuni ori operaţiuni în afara ţării

(Modificat titulatura, – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006)

Art. 396. (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru infracţiuni cu caracter militar săvârşite pe timp de război sau în luptă ori în timpul unei misiuni sau operaţiuni în afara ţării, pedeapsa este:

1. în condiţiile art. 387 alin. 3, prima teză, art. 388 alin. 1 şi art. 391 – închisoarea de până la cinci ani;

2. în condiţiile art. 372 alin. 1, art. 373 raportat la art. 372 alin. 1, art. 374, 375, 380 şi art. 387 alin. 3 , a doua teză, art. 388, alin. 2 – închisoarea de până la opt ani;

3. în condiţiile art. 381 , art. 385 , art. 386 alin. 2, art. 387 alin. 1 – închisoarea de la trei la zece ani;

4. în condiţiile art. 373 , raportat la art. 372 alin. 2 şi 3, art. 387 alin. 2, art. 389 alin. 2 şi 3, şi art. 390 – închisoarea de la trei la cincisprezece ani.

Art. 397. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 372 alin. 2 şi 3, art. 376, art. 377 alin. 2, art. 382, 383 alin. 3, săvârşite pe timp de război sau în luptă ori în timpul unei misiuni sau operaţiuni în afara ţării, pedeapsa este închisoarea de la cinci la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă, fără comutare.

(2) (Modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 101 alin. 2 şi art. 386 alin. 1, săvârşite pe timp de război sau în luptă ori în timpul unei misiuni sau operaţiuni în afara ţării, pedeapsa este închisoarea de douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă fără comutare.

Art. 397а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982) (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care pe timp de război sau în condiţii de luptă sau de participare la misiuni sau operaţiuni în afara ţării, părăseşte fără permisiune locul desfăşurării serviciului sau nu se prezintă în serviciu pentru nu mai mult de o zi, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

(2) (Completat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Persoana care pe timp de război sau în condiţii de luptă sau de participare la misiuni sau operaţiuni în afara ţării, nu se prezintă la serviciu din culpă pentru mai mult de 24 de ore, se pedepseşte cu închisoare de până la cinci ani.

Secţiunea VII

Infracţiuni în legătură cu acţiuni militare

Art. 398. (1) Superiorul, care:

(a) nu distruge sau nu scoate din funcţiune mijloacele de război care i-au fost încredinţate sau nu ia măsurile corespunzătoare pentru a le distruge sau a le face neconforme pentru utilizare, atunci când există un pericol iminent de capturare din partea inamicului;

(b) chiar dacă nu a primit un ordin pentru a desfăşura acţiuni militare, dar dacă ar fi fost necesar să acţioneze, nu emite cu promptitudine un astfel de ordin ori, în împrejurări ce impun urgenţa, nu acţionează din proprie iniţiativă, se pedepseşte cu închisoare de la trei la cincisprezece ani, în măsura în care fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(2) Dacă fapta este comisă din culpă, pedeapsa este închisoarea de până la 5 ani.

Art. 399. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Comandantul unei nave de război naufragiate care, fără să-şi fi îndeplinit până la capăt îndatorirea de serviciu, abandonează nava, precum şi membrul echipajului unei nave, care părăseşte nava fără permisiunea comandantului său, se pedepsesc cu închisoare de la zece la douăzeci de ani sau detenţiune pe viaţă, fără comutare.

Art. 400. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana, care fără permisiune, părăseşte câmpul de luptă în timpul acesteia sau se lasă luat prizonier din teamă sau laşitate ori refuză în timpul bătăliei să acţioneze cu arma, se pedepseşte cu închisoarea de douăzeci de ani sau detenţiune pe viaţă fără comutare.

Art. 401. Persoana care, aflată în captivitate, participă voluntar la o lucrare de importanţă militară imediată, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

Art. 402. Persoana care, aflată în captivitate, având grad superior, tratează cu cruzime un alt prizonier de război, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

Art. 403. Persoana, care aflată în captivitate, în scopul obţinerii unui folos ori pentru a-şi asigura o atitudine de clemenţă din partea inamicului, acţionează în dauna altui prizonier de război, se pedepseşte cu închisoare de la un an la cinci ani.

Art. 404. Persoana care jefuieşte, fură, îşi însuşeşte, distruge, deteriorează sau deposedează, în mod ilegal, de proprietatea sa o populaţie situată în zona operaţiunilor militare, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la trei la cincisprezece ani, iar în cazuri deosebit de grave – cu închisoare de la zece la cincisprezece ani.

Art. 405. Persoana care, pe câmpul de luptă, deposedează de bunuri un rănit, un prizonier sau un mort, cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte pentru jefuire cu închisoare de la trei la cincisprezece ani, iar în cazuri deosebit de grave – cu închisoare de la zece la cincisprezece ani.

Dispoziţie suplimentară

Art. 406. (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol, în cazul cărora se aplică o pedeapsă cu închisoarea mai mare de zece ani sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă fără comutare, instanţa va dispune şi interzicerea drepturilor indicate la art. 37, alin. 1, pct. 6, 7, 9 şi 10.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) Pentru infracţiunile prevăzute la art. 386 şi 393, instanţa poate dispune şi interzicerea drepturilor conform art. 37, alin. 1, pct. 9 şi 10.

(3) (Alineatul 3 – radiat, anterior alin. 4, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006)

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006)

Capitolul XIV

Infracţiuni împotriva păcii şi a umanităţii

Secţiunea I

Infracţiuni împotriva păcii

Art. 407. Persoana care, în orice mod, face propagandă pentru război se pedepseşte cu închisoare de până la opt ani.

Art. 408. Persoana, care, direct sau indirect, prin presă, cuvântări, radio, ori în alt mod încearcă să determine un atac armat din partea unui stat asupra altui stat, se pedepseşte pentru instigare la război cu închisoare de la trei la zece ani.

Art. 409. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Persoana care planifică, pregăteşte ori duce un război de agresiune, va fi pedepsit cu închisoare la cincisprezece la douăzeci de ani sau cu detenţiune pe viaţă fără comutare.

Secţiunea II

Infracţiuni împotriva legilor şi uzanţelor de ducere a războiului

Art. 410. Persoana care, cu încălcarea regulamentelor dreptului internaţional privind desfăşurarea războiului:

a) săvârşeşte sau ordonă să se comită omorârea, tortura sau tratamente inumane, inclusiv experimente biologice faţă de răniţi, bolnavi, persoane naufragiate ori personal sanitar, pricinuieşte ori ordonă să se pricinuiască acestora suferinţe grele, mutilare sau alte modalităţi de deteriorare a sănătăţii;

b) săvârşeşte ori ordonă distrugerea sau însuşirea semnificativă a materialelor ori a instalaţiilor sanitare,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) se pedepseşte cu închisoare de la cinci la douăzeci de ani sau cu detenţiune pe viaţă fără comutare.

Art. 411. Persoana, care cu încălcarea normelor dreptului internaţional de ducere a războiului:

(a) săvârşeşte sau ordonă să fie săvârşite uciderea, tortura sau tratamente inumane, inclusiv experimente biologice, faţă de prizonierii de război, pricinuieşte ori ordonă să se pricinuiască acestora suferinţe grave, mutilare sau alte modalităţi de deteriorare a sănătăţii;

(b) obligă un prizonier să servească în forţele armate ale unui stat inamic sau

(c) privează un prizonier de dreptul său de a fi judecat de o instanţă corespunzătoare şi după o procedură corespunzătoare,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) se pedepseşte cu închisoare de la cinci până la douăzeci de ani sau cu detenţiune pe viaţă, fără comutare.

Art. 412. Persoana care, prin încălcarea normelor dreptului internaţional de ducere a războiului:

a) săvârşeşte sau ordonă să fie săvârşite uciderea, tortura sau tratamente inumane, inclusiv experimente biologice, asupra populaţiei civile, pricinuieşte ori ordonă să i se pricinuiască acesteia suferinţe grave, mutilarea sau alte modalităţi de deteriorare a sănătăţii;

b) ia sau ordonă luarea de ostatici;

c) comite sau ordonă să se comită deportări, urmăriri ori reţineri ilegale;

d) constrânge o persoană civilă să servească în cadrul forţelor armate ale unui stat inamic;

e) privează o persoană civilă de dreptul său de a fi judecată de o instanţă corespunzătoare şi potrivit procedurilor corespunzătoare,

f) comite sau ordonă să se comită ilegal sau arbitrar distrugerea sau însuşirea bunurilor, în proporţii mari,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) se pedepseşte cu închisoare de la cinci la douăzeci de ani sau cu detenţiune pe viaţă fără comutare.

Art. 413. Persoana care, fără drept, poartă însemnul Crucii Roşii sau al Semilunii Roşii ori care abuzează de steagul sau de însemnul Crucii Roşii sau al Semilunii Roşii sau de culoarea atribuită vehiculelor de evacuare sanitară, se pedepseşte cu închisoare până la doi ani.

Art. 414. (1) Persoana care, încălcând normele dreptului internaţional de ducere a războiului, distruge, deteriorează sau face inutilizabile monumente şi obiecte culturale sau istorice, opere de artă, clădiri şi echipamente cu destinaţie culturală, ştiinţifică sau cu alte scopuri umanitare, se pedepseşte cu închisoare de la un an la zece ani.

(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi persoanei ce fură, însuşeşte ilegal sau ascunde obiectele prevăzute de alineatele precedente sau impune o despăgubire sau confiscarea cu privire la astfel de obiecte.

Art. 415. (1) (Completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care, cu încălcarea normelor dreptului internaţional de ducere a războiului, foloseşte sau ordonă folosirea de arme nucleare, chimice, bacteriologice, biologice sau toxice ori mijloace de război nepermise sau încalcă regulile dreptului internaţional de ducere a războiului, se pedepseşte cu închisoare de la trei la zece ani.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) Dacă în urma săvârşirii faptei decurg consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la zece ani la douăzeci de ani sau detenţiunea pe viaţă fără posibilitatea comutării.

Art. 415а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) Persoana care face pregătiri militare pentru folosirea armelor nucleare, chimice, bacteriologice, biologice sau toxice ca metodă de a purta un război, se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.

Secţiunea III

Distrugerea unor grupuri de populaţie (genocid) şi apartheid

(Titlu completat – Monitorul Oficial nr. 99 din 1975)

Art. 416. (1) Persoana care pentru a distruge integral sau parţial un anumit grup naţional, etnic, rasial sau religios:

a) pricinuieşte moartea, vătămarea corporală gravă sau tulburarea permanentă mintală unei persoane aparţinând unui astfel de grup;

b) supune grupul la condiţii de viaţă care conduc la distrugerea sa fizică, totală sau parţială;

c) adoptă măsuri vizând împiedicarea naşterilor într-un asemenea grup;

d) transferul forţat de copii aparţinând unui grup în alt grup,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) se pedepseşte pentru genocid cu închisoare de la zece la douăzeci de ani sau cu detenţiune pe viaţă fără posibilitatea comutării.

(2) (Anterior art. 417 – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Persoana care efectuează acte pregătitoare în scopul săvârşirii infracţiunii de genocid, se pedepseşte cu închisoare de la doi la opt ani.

(3) (Articolul anterior 418 – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Persoana care incită explicit şi direct la genocid, se pedepseşte cu închisoare de la un an la opt ani.

Art. 417. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Persoana care pentru a se institui sau a se menţine dominarea ori oprimarea sistematică a unui grup rasial de oameni asupra unui alt grup rasial de oameni:

a) pricinuieşte moartea ori vătămarea corporală gravă a uneia sau mai multor persoane din acest grup de persoane sau

b) impune condiţii de viaţă de natură să provoace distrugerea fizică totală sau parţială a unui grup rasial de persoane,

(modificat – Monitorul Oficial nr. 153 din 1998) se pedepseşte pentru apartheid cu închisoare de la zece la douăzeci de ani sau cu detenţiune pe viaţă fără posibilitatea comutării.

Art. 418. (Nou – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975) Persoana care în scopul menţionat la articolul precedent:

a) privează în mod ilegal de libertate membrii unui grup rasial sau îi supune la muncă forţată;

b) pune în mişcare măsuri de împiedicare a participării unui grup rasial la viaţa politică, socială, economică şi culturală a ţării şi creează în mod deliberat condiţii care împiedică dezvoltarea completă a unui astfel de grup, în special, prin privarea membrilor săi de exercitarea libertăţilor fundamentale şi a drepturilor cetăţeneşti;

c) pune în practică măsuri de divizare a populaţiei pe criterii de rasă prin crearea de rezervaţii şi ghetouri, prin interzicerea căsătoriilor mixte între membrii diferitelor grupuri rasiale sau prin exproprierea terenurilor care le aparţin;

d) privează de drepturile şi libertăţile fundamentale organizaţii sau persoane, deoarece se opun apartheidului,

se pedepseşte cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani.

DISPOZIŢII SUPLIMENTARE

(Modificat titulatura – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011)

Art. 419. Ţinând seama de diferenţele prevăzute la articolele precedente, se pedepseşte şi persoana care, în mod deliberat, permite subordonatului său să comită o infracţiune prevăzută în acest capitol.

Art. 419а. (Nou – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) (1) Persoana care justifică, respinge sau minimalizează grosolan o infracţiune comisă împotriva păcii şi a umanităţii, creând astfel pericolul de a se exercita violenţă ori ură împotriva anumitor persoane sau grupuri de persoane reunite prin rasă, culoarea pielii, religie, origine, naţionalitate sau etnie, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

(2) Persoana care îl instigă pe altul să comită infracţiunea prevăzută la alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de până la un an.

DISPOZIŢII TRANZITORII

Art. 420. Prezentul cod intră în vigoare pe data de 1 mai 1968 şi abrogă:

1. Codul penal din anul 1951;

2. Legea pentru apărarea păcii din anul 1951;

3. Decretul privind intensificarea luptei împotriva celor care se sustrag de la munca socială utilă şi duc un mod de viaţă anti-social, parazitar.

Art. 421. Persoanelor cărora li s-a interzis dreptul de a alege sau de a fi alese ori dreptul de a primi o anumită pensie (articolul 28 alineatele (1) şi (4) din Codul penal din 1951), se eliberează de această pedeapsă la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Art. 422. Pedeapsa cu moartea aplicată unor persoane condamnate pentru infracţiuni pentru care în prezentul cod nu se prevede o astfel de pedeapsă, se înlocuieşte cu pedeapsa cu închisoarea de douăzeci de ani. Prezenta dispoziţie intră în vigoare la data promulgării prezentului cod.

Art. 423. Măsurile dispuse până la intrarea în vigoare a prezentului cod, în temeiul Decretului privind intensificarea luptei împotriva celor care se sustrag de la munca utilă socială şi care duc un mod de viaţă anti-social, parazitar, vor fi puse în aplicare în conformitate cu normele stabilite prin acesta, iar termenul maxim al acestor măsuri, conform art. 1 alin. 1 lit. b) se reduce la trei ani.

Art. 424. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 1969, modificat – Monitorul Oficial nr. 95 din 1975, modificat – Monitorul Oficial nr. 3 din 1977, completat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1979, modificat şi completat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991) (1) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) Pentru faptele prevăzute la art. 135, alin. 5, art. 218b, art. 225b, alin. 3, art. 228, alin. 3, art. 231, alin. 2, art. 232, alin. 3, art. 242, alin. 6, art. 352а, alin. 5 şi art. 353, alin. 4, se aplică dispoziţiile Legii privind contravenţiile şi sancţiunile administrative.

(2) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 3 din 1977, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1979, modificat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, completat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997) Ordinele de sancţionare se emit:

a) (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) conform art. 135, alin. 5 – de către ministrul sănătăţii;

b) (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011, modificat – Monitorul Oficial nr. 14 din 2015) potrivit art. 225b, alin. 3 – de către ministrul finanţelor; potrivit art. 228, alin. 3 şi art. 231, alin. 2 – de către ministrul economiei sau de către preşedintele Agenţiei de stat pentru supraveghere metrologică şi tehnică;

c) (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011, modificat – Monitorul Oficial nr. 14 din 2015) potrivit art. 232, alin. 3 – de către ministrul economiei sau de către preşedintele Agenţiei de stat pentru supraveghere metrologică şi tehnică;

d) (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, completat – Monitorul Oficial nr. 51 din 2000, modificat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13.10.2006) potrivit art. 242, alin. 6 – de către ministrul finanţelor;

e) (modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 93 din 2009, în vigoare din 25.12.2009, nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011) potrivit art. 352а, alin. 5 şi art. 353, alin. 4 – de către ministrul mediului şi apelor, iar atunci când infracţiunea se referă la poluarea apelor maritime – de către ministrul mediului şi apelor sau de către ministrul transporturilor, tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

f) (modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, radiat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993)

g) (nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 1 din 1991)

(3) (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) În cazurile la care se face referire la alineatul precedent, ordinele sancţionatorii pot fi emise şi de către funcţionari desemnaţi de către conducătorii departamentelor respective.

(4) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, abrogat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare din 27.05.2011).

(5) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993) Sancţiunea administrativă cu amenda prevăzută la art. 218b se aplică prin ordonanţă a primarului pe baza materialelor care i-au fost transmise de către procuror sau în temeiul unui proces-verbal al administraţiei întreprinderii, al unităţii sau al organelor de control. Atunci când contravenţia se constată de către autorităţile Ministerului afacerilor interne, ordinul de sancţionare se emite de către ministrul de interne sau de către o persoană autorizată de acesta.

(6) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006) În ceea ce priveşte militarii, precum şi ofiţerii, subofiţerii şi personalul uzual din alte departamente, sancţiunile administrative prevăzute în prezentul cod se dispun de către comandanţii şi superiorii care au dreptul de a dispune sancţiuni disciplinare. În acest caz, contestaţiile împotriva dispoziţiilor sancţionatorii se soluţionează de către o instanţă militară.

(7) (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982, abrogat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006)

(8) (Nou – Monitorul Oficial nr. 89 din 1986, modificat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002) În cazul faptelor contravenţionale cu o importantă redusă, prevăzute la art. 225b, alin. 3, stabilite în flagrant, organele de control împuternicite pot aplica pe loc amenzi de la o sută la trei sute de leve, în conformitate cu art. 39 alin. 2 din Legea privind contravenţiile şi sancţiunile administrative.

Art. 425. (Nou – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993, abrogat – Monitorul Oficial nr. 51 din 1999).

Art. 426. (Nou – Monitorul Oficial nr. 50 din 1995) Persoanele care, în temeiul art. 343b, forma prezentă, teza a doua, sunt private definitiv de dreptul de a conduce un autovehicul, îşi pot recăpăta acest drept nu mai devreme de trei ani de la executarea pedepsei cu închisoarea şi după promovarea examenului pentru obţinerea dreptului de a conduce un autovehicul.

MODIFICĂRI ÎN ALTE LEGI

§ 1. În legea pentru cetăţenia bulgară:

În art. 26 cuvintele „iar în cazurile deosebit de importante – cu închisoarea” se va elimina.

§ 2. În legea pădurilor:

1. În art. 42, par. 1 după cuvintele „tăiat sau căzut” se adaugă cuvintele „atunci când valoarea pagubei este sub o sută de leve”.

Alin. (2) al aceluiaşi articol se abrogă.

2. În art. 43 cuvintele „alineatul 1” şi cuvintele de la final „iar în cazurile prevăzute la alineatul 2 al aceluiaşi articol – cu închisoare de până la trei ani sau prin muncă de tip corecţional” se elimină.

3. În art. 45, alin. 1, după cuvintele „pepinieră forestieră” se adaugă cuvintele „atunci când valoarea pagubei este sub o sută de leve”.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol se abrogă.

4. În art. 52, alin. 2 cuvintele „cu închisoare de până la trei ani sau prin muncă de tip corecţional” se înlocuiesc cu cuvintele „până la cinci sute de leve”.

§ 3. În Legea privind protecţia plantelor împotriva bolilor şi a dăunătorilor:

În art. 10, alin. 1, după cuvintele „carantină vegetală”, cuvintele „în măsura în care fapta comisă nu constituie infracţiune”, iar cuvintele „cu închisoare de până la cinci ani şi în cazuri de importanţă redusă” se elimină.

§ 4. În legea vămilor:

1. În art. 51, alin. 1, după cuvintele „în ordinea stabilită” se adaugă cuvintele „în măsura în care fapta comisă nu constituie infracţiune”.

2. Alineatul 2 din art. 51 se modifică astfel:

„Mărfurile care fac obiectul contrabandei, precum şi mijloacele de transport şi deplasare utilizate în principal pentru a le transporta sau deplasa peste graniţă, indiferent în proprietatea cui se află, se ridică în beneficiul statului, iar dacă acestea lipsesc ori sunt înstrăinate, se va imputa contravaloarea lor la preţurile de stat cu amănuntul, respective.”

3. La articolele 52, 53, 54 şi 59, cuvintele „se confiscă” se înlocuiesc cu „se confiscă în beneficiul statului”, iar la art. 61 cuvintele „a confiscării” se înlocuiesc cu cuvintele „de confiscare în beneficiul statului”.

4. Art. 55 şi 57 se abrogă.

§ 5. În Legea privind operaţiunile cu valori valutare şi control valutar:

1. În art. 37 şi 38, alin. 2, se înlocuiesc cuvintele „la articolul 240” cu „la articolul 250”.

2. Articolul 39 se modifică astfel:

„Pentru faptele menţionate la articolul 250, alin. 3, din Codul penal, se aplică dispoziţiile capitolului XXVIII din Codul de procedură penală.

Ordonanţele de sancţionare se emit de către ministrul de finanţe sau de funcţionarii desemnaţi de acesta.

În cazul în care valoarea obiectului faptei este de până la douăzeci de leve, se aplică o amendă dublă de către organul care a constatat contravenţia sau de către o altă persoană împuternicită în mod corespunzător. Aplicarea amenzii poate fi atacată cu contestaţie la Ministerul Finanţelor”.

§ 6. În Legea privind închirierea:

În art. 37 cuvintele „cu închisoare de până la un an sau” se elimină.

§ 7. Legea privind protecţia aerului, apei şi a solului împotriva poluării:

Articolele 18 şi 19 se abrogă.

§ 8. Legea privind acţiunea de construire planificată în localităţi:

În art. 67 alin. 1, cuvintele „cu închisoare de până la un an” se înlocuiesc cu cuvintele „cu amendă de până la o mie de leve”.

§ 9. În legea vânătorii:

Art. 21 se modifică astfel :

„Persoana care ucide sau capturează fără autorizaţie corespunzătoare animale sălbatice, precum cerbul, căpriorul, capra neagră, cerbul lopătar, căprioara, ursul, porcul mistreţ, se pedepseşte potrivit art. 237 alin. 1 din Codul penal.

Persoana care, fără a avea un permis de vânătoare, ucide sau prinde un iepure, un jder, o hermină, un cocoş de munte, un fazan, o prepeliţă sau o potârniche, precum şi acela care, deşi deţine un permis de vânătoare, ucide sau prinde o astfel de vieţuitoare într-o perioadă de interdicţie, într-un loc nepermis sau cu mijloace interzise, se pedepseşte conform art. 237 alin. 2 din Codul penal.

Persoana care, fără a avea permis de vânătoare, ucide sau prinde o gâscă sălbatică, o raţă sălbatică, o dropie, o ieruncă, o veveriţă, un porumbel, o turturică, un pitpalac, ca şi orice alt vânat util, se pedepseşte cu amendă de până la cincizeci de leve.

Pedeapsa prevăzută în paragraful precedent se va aplica şi acelora care, chiar dacă deţin permis vânătoare, ucid sau prind un astfel de vânat într-o perioadă de interdicţie, într-un loc nepermis sau cu mijloace interzise.

Vânatul ucis sau capturat se confiscă în beneficiul statului, iar dacă acesta lipseşte ori a fost înstrăinat, se impută contravaloarea sa”.

§ 10. Legea privind pescuitul:

1. Alin. 2 al art. 23 se elimină.

2. Articolele 24 şi 35 se elimină.

§ 11. În Legea privind controlul substanţelor explozive, al armelor şi muniţiilor:

În art. 14 se elimină cuvintele „cu închisoarea”.

Punerea în aplicare a prezentului Cod este în sarcina Ministrului justiţiei.

Dispoziţii finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982, în vigoare de la 01.07.1982)

§ 151. Pentru infracţiunile care, în conformitate cu prezenta lege se urmăresc în urma plângerii părţii vătămate, termenele prevăzute la art. 84 alin. 1 şi 2 încep să curgă de la intrarea în vigoare a legii. Procedurile pendinte în faţa instanţelor judecătoreşti se vor finaliza potrivit normelor de până acum.

§ 159 Această lege intră în vigoare de la 1 iulie 1982.

Dispoziţii Tranzitorii şi Finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 10 din 1993).

§ 43. Peste tot, în textul Codului penal, cuvintele „Republica Populară Bulgaria” se înlocuiesc cu „Republica Bulgaria”, cuvintele „Republica Populară” se înlocuiesc cu „Republica”, cuvintele „miliţia populară” se înlocuiesc cu „poliţia”, „economia socialistă” şi „economia populară” se înlocuiesc cu „economia naţională”, cuvintele „normele de convieţuire socialiste” se înlocuiesc cu „bunele moravuri” iar cuvintele” Consiliul de Stat” se înlocuiesc cu „preşedintele”.

Dispoziţii Tranzitorii şi Finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 62 din 1997)

§ 75. Prevederile art. 255 şi 257 vor intra în vigoare la trei luni de la data promulgării prezentei legi în Monitorul Oficial. Dacă în această perioadă, obligaţiile fiscale nedeclarate şi neplătite, împreună cu dobânzile datorate, se depun la buget, nu se va declanşa nicio procedură preliminară.

Dispoziţii Tranzitorii şi Finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 21 din 2000)

§ 26. Dosarele pendinte la data intrării în vigoare a legii cu privire la infracţiunile de la art. 146 – 148a se vor finaliza conform legii de până acum, dacă partea vătămată solicită acest lucru, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a legii.

Dispoziţii suplimentare

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 23.11.2004)

§ 87. Peste tot, în Partea Specială, pedeapsa amenzii cu o sută de leve se înlocuieşte cu „amendă de la o sută la trei sute de leve”.

(Nota red. – În acest caz este vorba despre introducerea unui cuantum minim al pedepsei amenzii, în cuantum de la o sută la trei sute de leve, iar nu despre o înlocuire a cuvintelor „amendă de până la o sută de leve”. Aceasta este opinia celor care au participat la elaborarea modificării şi cărora redacţia le-a solicitat opinia, urmare a formulării neclare a modificării).

§ 88. Peste tot, în Partea Specială, cuvintele „strămutare obligatorie”, „strămutarea obligatorie”, „interzicerea unui drept de a domicilia într-o anumită localitate” şi „interzicerea dreptului de a domicilia într-o anumită localitate” se radiază, iar în Partea Specială, cuvintele „strămutare obligatorie” şi „strămutarea obligatorie” se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu „probaţiune” şi „probaţiunea”.

Dispoziţii suplimentare

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, modificat – Monitorul Oficial nr. 26 din 2004, în vigoare de la 01.01.2004, modificat – Monitorul Oficial nr.103 din 2004, în vigoare de la 23.11.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006)

§ 89. (Modificat – Monitorul Oficial din 2004, în vigoare de la 01.01.2004) Paragrafele 1, 3, 5, 8, 9, 10, 11, 12 – cu privire la pedeapsa probaţiunii, § 13 – 17, § 18, pct. 2 – 5, § 19, 20, 21, § 42, pct. 4, § 43 şi 88 intră în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

§ 90. (Completat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 23.11.2004, modificat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006) Recidiviştii, condamnaţi prin hotărâri rămase definitive în condiţiile art. 26 (în vigoare de la 8 august 1997) din legea de până la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor executa o pedeapsă pentru fiecare condamnare, dar nu mai mult decât cuantum maxim prevăzut pentru cea mai gravă dintre infracţiunile pentru care au fost condamnaţi. Pedeapsa se stabileşte în temeiul art. 306 din Codul de procedură penală.

§ 91. Dosarele pendinte la data intrării în vigoare a legii privind infracţiunile de la art. 172 alin. 2, art. 182 alin. 2 şi art. 183 se vor finaliza potrivit legii de până acum, dacă partea vătămată solicită acest lucru, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a legii.

Dispoziţii finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 103 din 2004, în vigoare de la 01.01.2005)

§ 43. Peste tot, în Partea specială cuvintele „muncă corecţională” se înlocuiesc cu „probaţiune”.

§ 46. Această Lege intră în vigoare de la 1 ianuarie 2005, iar § 44 intră în vigoare din ziua publicării legii în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND EXECUTORII JUDECĂTOREŞTI PRIVAŢI

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 43 din 2005, în vigoare de la 01.09.2005)

§ 23. Legea intră în vigoare de la 1 septembrie 2005

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA LEGII ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE ALE MEDICILOR ŞI STOMATOLOGILOR

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 76 din 2005, în vigoare de la 01.01.2007)

§ 15. Legea intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 86 din 2005, în vigoare de la 29.04.2006)

§ 18. Codul intră în vigoare la şase luni de la publicarea sa în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND INSTITUŢIILE DE CREDIT

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 59 din 2006, în vigoare de la 01.01.2007)

§ 36. Legea intră în vigoare în ziua intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană, cu excepţia § 35 pct. 2, care va intra în vigoare din ziua publicării legii in Monitorul Oficial.

Dispoziţii Tranzitorii şi Finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 75 din 2006, în vigoare de la 13 octombrie 2006)

§73 Peste tot în Partea specială cuvintele „la articolul 37, pct.” şi „la articolul 37, pct.” acestea se înlocuiesc cu „la articolul 37 alineatul 1, pct.” şi „la articolul 37, alineatul, 1, pct.”. De asemenea, cuvintele „de rezervă”, „cel de rezervă” şi „cei de rezervă”, se înlocuiesc cu cuvintele „rezervist”, „rezervişti” şi „rezerviştii”. Tot astfel, cuvintele „de formare, de verificare sau sesiune practică se înlocuiesc cu „activităţi de formare-mobilizare”.

§ 77. Prezenta lege intră în vigoare la o lună de la data publicării în Monitorul Oficial.

DISPOZIŢII FINALE

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 38 din 2007, modificat, nr. 89 din 2007)

§ 23. (Modificat – Monitorul Oficial nr. 89 din 2007) Paragrafele 16-21 intră în vigoare de la 1 decembrie 2007.

Dispoziţii Tranzitorii şi Finale

LA LEGEA PRIVIND FONDUL NAŢIONAL DE ARHIVĂ

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 57 din 2007, în vigoare de la 13.07.2007)

§ 23. Legea intră în vigoare în ziua publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 64 din 2007)

§ 20. În Codul penal (publicat – Monitorul Oficial nr. 26 din 1968; corectat – Monitorul Oficial nr. 29 din 1968; modificat – Monitorul Oficial nr. 92 din 1969, nr. 26 şi 27 din 1973, nr. 89 din 1974, nr. 95 din 1975, nr. 3 din 1977, nr. 54 din 1978, nr. 89 din 1979, nr. 28 din 1982; corectat, nr. 31 din 1982; modificat, nr. 44 din 1984, nr. 41 şi 79 din 1985; corectat, nr. 80 din 1985; modificat, nr. 89 din 1986; corectat, nr. 90 din 1986; modificat, nr. 37, 91 şi 99 din 1989, nr. 10, 31 şi 81 din 1990, nr. 1 şi 86 din 1991; corectat, nr. 90 din 1991; modificat, nr. 105 din 1991, nr. 54 din 1992, nr. 10 din 1993, nr. 50 din 1995, nr. 97 din 1995 – Decizia nr. 19 a Curţii Constituţionale din 1995; modificat, nr. 102 din 1995, nr. 107 din 1996, nr. 62 şi 85 din 1997, nr. 120 din 1997 – Decizia nr. 19 a Curţii Constituţionale din 1997; modificat, nr. 83, 85, 132, 133 şi 153 din 1998, nr. 7, 51 şi 81 din 1999, nr. 21 şi 51 din 2000, nr. 98 din 2000 – Decizia nr. 14 a Curţii Constituţionale din 2000; modificat, nr. 41 şi 101 din 2001, nr. 45 şi 92 din 2002, nr. 26 şi 103 din 2004, nr. 24, 43, 76, 86 şi 88 din 2005, nr. 59, 75 şi 102 din 2006, nr. 38 şi 57 din 2007) peste tot cuvintele „executor-asistent” se înlocuiesc cu „executor – asistent judecătoresc privat”.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 85 din 2007, în vigoare de la 23.10.2007)

§ 4. Legea intră în vigoare în ziua publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI DE PROCEDURĂ FISCAL ŞI DE ASIGURĂRI

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 12 din 2009, în vigoare de la 01.1005.2009, Completat – Monitorul Oficial nr. 32 din 2009)

§ 68. (Completat – Monitorul Oficial nr. 32 din 2009) Legea intră în vigoare de la 1 mai 2009, cu excepţia § 65, 66 şi 67, care intră în vigoare în ziua publicării legii în Monitorul Oficial, iar § 2 – 10, § 12, pct. 1 şi 2 – cu privire la alin. 3, § 13 – 22, § 24 – 35, § 36, alin. 1 – 4, § 37 – 51, § 52, pct. 1 – 3, pct. 4, litera “а”, pct. 7, litera “е” – cu privire la alin. 10 şi 11, pct. 8, litera “а”, pct. 9 şi 12 şi § 53 – 64, care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2010.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND SERVICIILE ŞI SISTEMELE DE PLATĂ

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 23 din 2009, în vigoare de la 01.11.2009)

§ 21. Legea intră în vigoare la 1 noiembrie 2009, cu excepţia §10, care intră în vigoare în ziua publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Monitorul Oficial nr. 27 din 2009)

§ 70. Paragrafele 36, 50, 51, 52, 53 şi § 64, pct. 1, intră în vigoare la 10 aprilie 2009 şi la § 1, 2, 3 şi § 64, pct. 2, 3, 4, 7 şi 8 intră în vigoare la 1 iunie 2009.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA CODUL FAMILIEI

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 47 din 2009, în vigoare de la 01.10.2009)

§ 18. Prezentul cod intră în vigoare de la 1 octombrie 2009.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA LEGII PĂDURILOR

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 80 din 2009)

§ 60. În Codul penal (promulgat, Monitorul Oficial nr. 26 din 1968; corectat, nr. 29 din 1968; modificat, nr. 92 din 1969, nr. 26 şi 27 din 1973, nr. 89 din 1974, nr. 95 din 1975, nr. 3 din 1977, nr. 54 din 1978, nr. 89 din 1979, nr. 28 din 1982; corectat, nr. 31 din 1982; modificat, nr. 44 din 1984, nr. 41 şi 79 din 1985; corectat, nr. 80 din 1985; modificat, nr. 89 din 1986; corectat, nr. 90 din 1986; modificat, nr. 37, 91 şi 99 din 1989, nr. 10, 31 şi 81 din 1990, nr. 1 şi 86 din 1991; corectat, nr. 90 din 1991; modificat, nr. 105 din 1991, nr. 54 din 1992, nr. 10 din 1993, nr. 50, 97 şi 102 din 1995, nr. 107 din 1996, nr. 62, 85 şi 120 din 1997, nr. 83, 85, 132, 133 şi 153 din 1998, nr. 7, 51 şi 81 din 1999, nr. 21, 51 şi 98 din 2000, nr. 41 şi 101 din 2001, nr. 45 şi 92 din 2002, nr. 26 şi 103 din 2004, nr. 24, 43, 76, 86 şi 88 din 2005, nr. 59, 75 şi 102 din 2006, nr. 38, 57, 64, 85, 89 şi 94 din 2007, nr. 19, 67 şi 102 din 2008, nr. 12, 23, 27, 32 şi 47 din 2009) peste tot cuvintele „Agenţia de stat pentru păduri” se înlocuiesc cu „Agenţia executivă pentru păduri”.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA CODUL FAMILIEI

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 93 din 2009, în vigoare de la 25.12.2010)

§ 100. Legea intră în vigoare la o lună de la data publicării ei în Monitorul Oficial, cu excepţia § 1, 2, 21, 36, 39, 41, 44, 45, 49, 50, 51, 53, 55, 56, 57, 59, 62, 63, 64, 65, 70 şi 91, care intră în vigoare din ziua publicării.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A LEGII MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 93 din 2009, în vigoare de la 25.12.2009)

§ 100. Legea intră în vigoare la o lună de la data publicării ei în Monitorul Oficial, cu excepţia § 1, 2, 21, 36, 39, 41, 44, 45, 49, 50, 51, 53, 55, 56, 57, 59, 62, 63, 64, 65, 70 şi 91, care intră în vigoare din ziua publicării sale.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A LEGII MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 102 din 2009, în vigoare de la 22.12.2009)

§ 27. Legea intră în vigoare de la data publicării ei în Monitorul Oficial, cu excepţia § 7, pct. 2 referitor la art. 6, alin. 5, 6, 7 şi 8, care intră în vigoare de la 01.01.2010.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 32 din 2010, în vigoare de la 28.05.2010)

§ 72. Legea intră în vigoare la o lună de la data publicării ei în Monitorul Oficial, cu excepţia dispoziţiei § 5, care intră în vigoare la un an de la data publicării legii în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27 mai 2011)

§ 38. Prezenta lege introduce cerinţele:

1. Directivei 2009/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave şi introducerea sancţiunilor pentru încălcări (JO L 280/52 din 27 octombrie 2009);

2. Directiva 2008/99 / CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328/28 din 6 decembrie 2008);

3. Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 privind recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene în cursul procedurilor penale nou constituite (JO L 220/32 din 15 august 2008)

4. Decizia-cadru 2008 din 1919/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei-cadru 2002/475/JAI, privind combaterea terorismului (JO L 330/21 din 9 decembrie 2008);

5. Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008, privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal (JO L 328/55 din – 6 decembrie 2008).

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 33 din 2011, în vigoare de la 27 mai 2011)

§ 45. În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul de Miniştri prezintă Adunării Naţionale proiecte de lege de modificare şi completare a legilor ale căror prevederi trebuie să fie puse în acord cu prezenta lege.

§ 46. Legea intră în vigoare la o lună de la data publicării în Monitorul Oficial, cu excepţia § 21 şi § 22 care intră în vigoare la trei luni de la data publicării în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND REZERVELE FORŢELOR ARMATE ALE REPUBLICII BULGARIA

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 20 din 2012, în vigoare de la 10.06.2012)

§ 72. Legea intră în vigoare la trei luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial, cu excepţia dispoziţiilor art. 56, 58 şi 59, care intră în vigoare la 01.09.2013.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 60 din 2012, în vigoare de la 08.09.2012)

§ 3. Legea intră în vigoare la o lună de la data publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 84 din 2013)

§ 6. Această lege introduce cerinţele Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de la 5 aprilie 2011 cu privire la evitarea şi combaterea traficului de persoane şi protecţiei victimelor traficului de persoane şi modificarea Deciziei-cadru 2002/629/PEE a Consiliului (JE, L 101/1 din 15 aprilie 2011)

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA CODUL ELECTORAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 19 din 2014, în vigoare de la 05.03.2014)

§ 30.Codul intră în vigoare din ziua publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT 2015

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 107 din 2014, în vigoare de la 01.01.2015)

§ 10.Legea intră în vigoare de la 1 ianuarie 2015, cu excepţia § 3, pct. 5, litera “b”, pct. 18 şi 31 care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2016.

Dispoziţii finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A LEGII PRIVIND COMUNCAŢIILE ELECTRONICE

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 24 din 2015, în vigoare de la 06.03.2016)

§ 6.Legea intră în vigoare la o lună de la data publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii finale

LA LEGEA PRIVIND ORDINUL EUROPEAN DE PROTECŢIE

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 41 din 2015, în vigoare de la 31.07.2015)

§ 9.Legea intră în vigoare de la data publicării sale în Monitorul Oficial.

Dispoziţii suplimentare

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015, modificat – Monitorul Oficial nr. 83 din 2016)

§ 32. Această lege introduce cerinţele Directivei 2011/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de la 13 decembrie 2011 cu privire la lupta împotriva violenţei sexuale şi exploatării sexuale a copiilor, precum şi cu pornografia juvenilă şi înlocuieşte Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JE, L 335/1 din 17 decembrie 2011, corectat – JE, L18/7 din 21 ianuarie 2012)

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 74 din 2015, modificat – Monitorul Oficial nr. 83 din 2016)

§ 33. Procedurile pendinte cu privire la infracţiunile conform articolelor 167, alin. 2, art. 168а, art. 343, alin. 3 şi 4 şi art. 344, alin. 1 se finalizează potrivit prevederilor de până acum.

§ 35. (Declarat neconstituţional prin Decizia Curţii de Casaţie nr. 12 din 2016 – Monitorul Oficial nr. 83 din 2016) Paragraful 2 se aplică şi cu privire la infracţiunile pentru care s-au împlinit termenele de prescripţie.

§ 36. (Declarat neconstituţional prin Decizia Curţii de Casaţie nr. 12 din 2016 – Monitorul Oficial nr. 83 din 2016) Dosarele penale cu privire la infracţiunile de la §2, încetate din cauza împlinirii termenului de prescripţie, se redeschid odată cu intrarea în vigoare a prezentei legi.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA PRIVIND AGENŢIA DE STAT „INFORMAŢII”

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 79 din 2015, în vigoare de la 01.11.2015)

§ 31. Legea intră în vigoare de la 1 noiembrie 2015, cu excepţia § 17, pct. 4 cu privire la art. 69 care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2016.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA CODUL DE ASIGURĂRI

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 102 din 2015, în vigoare de la 01.01.2016)

§ 50. (1) Prezentul cod intră în vigoare de la 1 ianuarie 2016, cu excepţia art. 574 alin. 8, care intră în vigoare de la 1 iulie 2016.

(2) până la 1 iulie 2016, schimbul de date în temeiul art. 574, alin. 3-7 se realizează săptămânal, în fiecare primă zi de lucru a săptămânii urmând ca:

1. Ministerul afacerilor interne şi Agenţia executivă „Administraţia auto” vor furniza Centrului de informaţii datele actualizate conform art. 574, alin. 3 şi 4;

2. Centrul de informaţii furnizează Ministerului afacerilor interne şi Agenţiei executive „Administraţia auto” datele actualizate conform art. 574, alin. 5-7.

Dispoziţii tranzitorii şi finale

LA LEGEA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A LEGII DE EXECUTARE A PEDEPSELOR ŞI A ARESTULUI PREVENTIV

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 13 din 2017, în vigoare de la 07.02.2017)

§ 53. Legea intră în vigoare din ziua publicării în Monitorul Oficial, cu excepţia:

1. paragrafele 3, 4, 5 şi 6 , cu privire la art. 35a şi art. 36 alin. 1 care vor intra în vigoare la 1 iulie 2017;

2. paragraful 45 cu privire la capitolul şase care va intra în vigoare de la 1 mai 2017.

Dispoziţii suplimentare

LA LEGEA PRIVIND MODIFICAREA CODULUI PENAL

(Publicat – Monitorul Oficial nr. 101 din 2017)

§ 33. Această lege introduce cerinţele:

1. Directivei 2013/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului (JE, L218/8 din 14 august 2013)

2. Directiva 2014/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecţia prin măsuri de drept penal a monedei euro şi a altor monede împotriva falsificării şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului (JE, L151/1 din 21 mai 2014)

3. Directiva 2014/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sancţiunile penale pentru abuzul de piaţă (directiva privind abuzul de piaţă) (JE, L173/179 din 12 iunie 2014)

1)În vigoare de la 1 mai 1968, cu modificările ulterioare.

2) Republicat în Monitorul Oficial nr. 26 din 2 aprilie 1968, în vigoare de la 1 mai 1968, îndreptat, nr. 29 din 12 aprilie 1968, modificat, nr. 92 din 28 noiembrie 1969, modificat şi completat, nr. 26 din 30 martie 1973, completat, nr. 27 din 3 aprilie 1973, modificat, nr. 89 din 15 noiembrie 1974, în vigoare de la – 1 martie 1975, modificat şi completat, nr. 95 din 12 decembrie 1975, modificat, nr. 3 din 11 ianuarie 1977, completat, nr. 54 din 11 iulie 1978, nr. 89 din 9 noiembrie 1979, modificat şi completat, nr. 28 din 9 aprilie 1982, în vigoare de la – 1 iulie 1982, îndreptat, nr. 31 din 20 aprilie 1982, completat, nr. 44 din 5 iunie 1984, modificat şi completat, nr. 41 din 28 mai 1985, completat, nr. 79 din 11 octombrie 1985, îndreptat, nr. 80 din 15 octombrie 1985, modificat şi completat, nr. 89 din 18 noiembrie 1986, îndreptat, nr. 90 din 21 noiembrie 1986, modificat, nr. 37 din 16 mai 1989, în vigoare de la -16 mai 1989, nr. 91 din 24 noiembrie 1989, în vigoare de la 24 noiembrie 1989, nr. 99 din 22 decembrie 1989, în vigoare de la 22 decembrie 1989, completat, nr. 10 din 2 februarie 1990, modificat, nr. 31 din 17 aprilie 1990, modificat şi completat, nr. 81 din 9 octombrie 1990, în vigoare de la 9 octombrie 1990, nr. 1 din 4 ianuarie 1991, nr. 86 din 18 octombrie 1991, îndreptat, nr. 90 din 1 noiembrie 1991, modificat, nr. 105 din 19 decembrie 1991, completat, nr. 54 din 3 iulie 1992, în vigoare de la 3 iulie 1992, modificat şi completat, nr. 10 din 5 februarie 1993, nr. 50 din 1 iunie 1995; Decizia nr. 19 din 12 octombrie 1995 a Curţii Constituţionale a Republicii Bulgaria – nr. 97 din 3 noiembrie 1995; completat, nr. 102 din 21 noiembrie 1995, în vigoare de la 21 ianuarie 1996, modificat şi completat, nr. 107 din 17 decembrie 1996, nr. 62 din 5 august 1997, modificat, nr. 85 din 26 septembrie 1997; Decizia nr. 19 din 21 noiembrie 1997 a Curţii Constituţionale a Republicii Bulgaria – nr. 120 din 16 decembrie 1997; completat, nr. 83 din 21 iulie 1998, modificat şi completat, nr. 85 din 24 iulie 1998, completat, nr. 132 din 10 noiembrie 1998, în vigoare de la – 1 ianuarie 1999, modificat, nr. 133 din 11 noiembrie 1998, modificat şi completat, nr. 153 din 23 decembrie 1998, nr. 7 din 26 ianuarie 1999, modificat, nr. 51 din 4 iunie 1999, nr. 81 din 14 septembrie 1999, în vigoare de la -15 decembrie 1999, modificat şi completat, nr. 21 din 17 martie 2000, nr. 51 din 23 iunie 2000; Decizia nr. 14 din 23 noiembrie 2000 a Curţii Constituţionale a Republicii Bulgaria – nr. 98 din 1 decembrie 2000; completat, nr. 41 din 24 aprilie 2001, modificat, nr. 101 din 23 noiembrie 2001, nr. 45 din 30 aprilie 2002, modificat şi completat, nr. 92 din 27 septembrie 2002, nr. 26 din 30 martie 2004, nr. 103 din 23 noiembrie 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, nr. 24 din 22 martie 2005, nr. 43 din 20 mai 2005, în vigoare de la – 1 septembrie 2005, modificat, nr. 76 din 20 septembrie 2005, în vigoare de la – 1 ianuarie 2007, modificat şi completat, nr. 86 din 28 octombrie 2005, în vigoare de la 29 aprilie 2006, nr. 88 din 4 noiembrie 2005, modificat, nr. 59 din 21 iulie 2006, în vigoare de la – 1 ianuarie 2007, modificat şi completat, nr. 75 din 12 septembrie 2006, în vigoare de la – 13 octombrie 2006, nr. 102 din 19 decembrie 2006, nr. 38 din 11 mai 2007, nr. 57 din 13 iulie 2007, în vigoare de la -13 iulie 2007, modificat, nr. 64 din 7 august 2007, completat, nr. 85 din 23 octombrie 2007, în vigoare de la 23 octombrie 2007, modificat, nr. 89 din 6 noiembrie 2007, completat, nr. 94 din 16 noiembrie 2007, modificat şi completat, nr. 19 din 22 februarie 2008, modificat, nr. 67 din 29 iulie 2008, nr. 102 din 28 noiembrie 2008, nr. 12 din 13 februarie 2009, în vigoare de la – 1 ianuarie 2010 (*) – modificat, nr. 32 din 28 aprilie 2009, completat, nr. 23 din 27 martie 2009, în vigoare de la – 1 noiembrie 2009, modificat şi completat, nr. 27 din 10 aprilie 2009, completat, nr. 47 din 23 iunie 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2009, modificat, nr. 80 din 9 octombrie 2009, nr. 93 din 24 noiembrie 2009, în vigoare de la 25 decembrie 2009, nr. 102 din 22 decembrie 2009, în vigoare de la 22 decembrie 2009, modificat şi completat, nr. 26 din 6 aprilie 2010, completat, nr. 32 din 27 aprilie 2010, în vigoare de la 28 mai 2010, modificat şi completat, nr. 33 din 26 aprilie 2011, în vigoare de la 27 mai 2011, nr. 60 din 5 august 2011, completat, nr. 19 din 6 martie 2012, modificat şi completat, nr. 20 din 9 martie 2012, în vigoare de la data de 10 iunie 2012, nr. 60 din 7 august 2012, în vigoare de la data de 8 septembrie 2012, modificat, nr. 17 din 21 februarie 2013, completat Monitorul Oficial nr. 61 din 9 iulie 2013, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 84 din 27 septembrie 2013, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 19 din 5 martie 2014, modificat Monitorul Oficial nr. 53 din 27 iunie 2014, completat Monitorul Oficial nr. 107 din 24 decembrie 2014, modificat Monitorul Oficial nr. 14 din 20 februarie 2015, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 24 din 31 martie 2015, completat Monitorul Oficial nr. 41 din 5 iunie 2015, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 74 din 26 septembrie 2015, modificat Monitorul Oficial din 13 octombrie 2015, completat Monitorul Oficial nr. 102 din 29 decembrie 2015, modificat Monitorul Oficial nr. 32 din 22 aprilie 2016, completat Monitorul Oficial nr. 47 din 21 iunie 2016, modificat Monitorul Oficial nr. 83 din 21 octombrie 2016, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 95 din 29 noiembrie 2016, modificat Monitorul Oficial nr. 13 din 7 februarie 2017, completat Monitorul Oficial nr. 54 din 5 iulie 2017, modificat Monitorul Oficial nr. 85 din 24 octombrie 2017, modificat şi completat Monitorul Oficial nr. 101 din 1 9 decembrie 2017, modificat Monitorul Oficial nr. 55 din 3 iulie 2018.