Codul penal al Regatului Belgiei 1)

Tudorel TOADER

Codul penal cuprinde Cartea I. Partea generală, art. 1-100ter, şi Cartea a II-a. Partea specială, art. 101-566.

Cartea I. Partea generală (art. 1-100ter). Prezentăm câteva particularităţi în raport cu legislaţia penală română.

Infracţiunile sunt împărţite în trei categorii: crime, delicte şi contravenţii. Pentru crimă se aplică o pedeapsă penală, pentru delict se aplică o pedeapsă corecţională de la opt zile la cinci ani, iar pentru contravenţie se aplică o pedeapsă de poliţie cuprinsă între o zi şi şapte zile.

Este consacrată răspunderea persoanei fizice, dar şi a persoanei juridice.

Nu pot fi considerate persoane juridice responsabile din punct de vedere penal statul federal, regiunile, comunităţile, provinciile zonele de siguranţă, zona metropolitană bruxelleză, comunele, organele teritoriale din interiorul comunelor, Comisia comunitară franceză, Comisia comunitară flamandă, Comisia comunitară comună şi centrele publice de asistenţă socială.

Persoanelor fizice le este aplicabilă şi pedeapsa constând în recluziune, care poate fi pe viaţă sau pe termen limitat.

Publicarea hotărârii de condamnare. Hotărârea prin care este pronunţată pedeapsa de privare de libertate pe viaţă sau de detenţie pe viaţă, de privare de libertate sau de detenţie de la douăzeci la treizeci de ani sau de la treizeci la patruzeci de ani va fi editată în extras şi afişată în comuna în care a fost comisă fapta şi în cea în care a fost pronunţată hotărârea.

Pedeapsa complementară constând în punerea la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor trebuie sau poate să fie pronunţată în cazurile prevăzute de lege cu scopul de a proteja societatea de persoanele care au comis anumite fapte grave de natura celor ce aduc atingere integrităţii persoanelor. Aplicarea acestei pedepse complementare începe din momentul în care încetează pedeapsa principală cu închisoarea sau cu recluziunea.

Supravegherea electronică poate fi aplicată cu titlu de pedeapsă principală, pe baza consimţământului făptuitorului, atunci când o faptă este de natură să atragă o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an.

Pedeapsa constând în obligaţia de a munci. Atunci când o faptă este de natură să atragă după sine o pedeapsă aplicată de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate pronunţa, cu titlul de pedeapsă principală, o pedeapsă constând în obligaţia de a presta o anumită muncă.

Durata unei pedepse cu munca nu poate fi mai mică de douăzeci de ore, nici mai mare de trei sute de ore.

Pedeapsa de probaţiune autonomă. Când fapta este de natură să atragă o pedeapsă de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate condamna, cu titlu de pedeapsă principală, la o pedeapsă de probaţiune autonomă, constând în obligaţia de a respecta anumite condiţii particulare în decursul unei perioade determinate, stabilite de către judecător.

Durata pedepsei de probaţiune autonomă nu poate fi mai mică de şase luni, nici mai mare de doi ani.

Recunoaşterea hotărârilor din străinătate. Condamnările pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt luate în calcul în aceleaşi condiţii ca şi condamnările pronunţate de către instanţele penale belgiene şi vor produce aceleaşi efecte juridice ca şi aceste condamnări.

Partea specială (art. 101-566). Particularităţi în raport cu abuzul în serviciu din Codul penal român.

Orice act arbitrar care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau ofiţer public, de un funcţionar public sau de un agent al autorităţii sau al puterii publice, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Falsul în înscrisuri oficiale este mai grav atunci când este comis de către un medic, chirurg sau funcţionar din domeniul sănătăţii. Astfel, orice medic, chirurg sau alt funcţionar din domeniul sănătăţii care, pentru a favoriza pe cineva, certifică în mod fals că persoana respectivă suferă de boli sau prezintă infirmităţi de natură să o scutească de un serviciu pe care este datoare să îl presteze în baza legii sau de orice altă obligaţie impusă de lege este pedepsit cu închisoarea.

Tot astfel, este mai gravă luarea de mită de către un medic, chirurg sau func­ţionar din domeniul sănătăţii, dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile de mai sus.

Mărturia mincinoasă este mai gravă atunci când este săvârşită în cauzele penale. Mărturia mincinoasă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Atribuirea publică a titlului de avocat constituie infracţiune. Cel care îşi atribuie public, fie titlul de avocat, fără să fie înscris în tabelul Ordinului sau pe o listă a stagiarilor, fie titlul de avocat onorific, fără să deţină autorizaţia prevăzută la art. 436 din Codul judiciar, este pedepsit cu amendă.

Constituie infracţiune fapta constând în coalizarea funcţionarilor, atunci când măsuri contrare legilor sau deciziilor regale sunt aplicate fie într-o reuniune de persoane sau de organe depozitare ale oricărei forme de autoritate publică, fie prin delegaţie sau corespondenţă între acestea.

Fapta este mai gravă atunci când decizia de comun acord intervine între autorităţile civile şi organismele militare sau conducătorii acestora, situaţie în care cei care au provocat-o sunt pedepsiţi mai sever.

Corupţia pasivă are drept element constitutiv fapta persoanei care exercită o funcţie publică, de a solicita, de a accepta sau de a primi, direct sau prin mijlocirea unor persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, pentru a adopta unul din acele comportamente solicitate.

Corupţia activă are drept element constitutiv fapta de a propune, direct sau prin mijlocirea unor persoane, unei persoane care exercită o funcţie publică, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, pentru a adopta unul din acele comportamente vizate.

Faptele de corupţie pot fi imputate şi oricărei persoane care se prezintă drept candidat la o asemenea funcţie, care face să se creadă că va exercita o asemenea funcţie sau care, făcând uz de false calităţi, lasă să se creadă că exercită o asemenea funcţie.

Refuzul de serviciu legalmente datorat în domeniul justiţiei. Constituie infrac­ţiune fapta oricărui judecător, administrator sau membru într-un organism administrativ, care sub orice pretext, chiar sub pretextul lipsei de prevederi legale sau al neclarităţii legii, refuză să facă dreptatea cuvenită părţilor.

Constituie infracţiune fapta oricărui slujitor al unui cult care procedează la încheierea căsătoriei religioase înainte de celebrarea căsătoriei civile, precum şi fapta slujitorilor unui cult care, aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor religioase, prin discursurile pronunţate în adunare publică, atacă direct Guvernul, o lege, o hotărâre regală sau orice act al autorităţii publice.

Infracţiunea de ultraj are o altă configuraţie juridică. Astfel, va fi pedepsit cel care va comite un ultraj prin fapte, cuvinte, gesturi sau ameninţări împotriva unui membru al Camerelor legislative aflat în exerciţiul funcţiei sau cu ocazia exercitării mandatului său, împotriva unui Ministru, unui membru al Curţii Constituţionale sau împotriva unui magistrat sau membru al autorităţii judiciare sau împotriva unui ofiţer activ al forţei publice, în exercitarea funcţiilor lor.

Constituie infracţiune fapta celui care, fără a fi obţinut în prealabil autorizaţia din partea ofiţerului public, a efectuat sau a determinat efectuarea unei înhumări, precum şi fapta celui care încalcă, indiferent în ce mod, reglementările relative la locul de înmormântare şi la înhumare.

Constituie infracţiune fapta comisă de către juratul care nu este scutit şi nu se prezintă la curtea cu juri în ziua şi la ora indicate pentru deschiderea dezbaterilor, pe baza citaţiei care i-a fost comunicată sau a convocării pe care a primit-o sau care, după ce a dat curs citaţiei sau convocării, se retrage, fără permisiunea preşedintelui, înainte de expirarea funcţiilor sale.

Unele particularităţi prezintă şi infracţiunea de ameninţare, constând în fapta celui care ameninţă, fie verbal, fie prin act anonim sau semnat, la ordin sau condiţionat, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau a proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă penală.

În cazul evadării deţinuţilor, persoanele responsabile de coordonarea şi supravegherea lor vor fi pedepsite diferit, în funcţie de gravitatea faptei comise de către cel deţinut.

Avortul constituie infracţiune, indiferent de calitatea făptuitorului, dacă se comite fără consimţământul femeii însărcinate.

Constituie infracţiune fapta oricărei persoane care, găsind un copil nou-născut, nu îl predă în termen de trei zile ofiţerului de stare civilă.

Infracţiunea de viol constă în orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi şi prin orice mijloc, comis asupra unei persoane care nu l-a acceptat.

Constituie infracţiune fapta persoanei care, prin violenţă sau ameninţări, constrânge o altă persoană să contracteze o căsătorie, precum şi fapta persoanei care, prin violenţe sau ameninţări, constrânge o altă persoană să contracteze o coabitare legală.

Patricidul constă în uciderea tatălui, a mamei sau a altor ascendenţi.

Constituie infracţiune fapta constând în mutilarea organelor genitale ale unei persoane de sex feminin. Astfel infracţiunea constă în fapta oricărei persoane care efectuează, facilitează sau favorizează orice formă de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex femeiesc, cu sau fără consimţământul acesteia din urmă.

Calomnia şi insulta constituie infracţiuni. Astfel, cel care a imputat cu răutate unei persoane un fapt precis, de natură să aducă atingere onoarei acesteia sau să o expună dispreţului public, fapt a cărui dovadă legală nu este raportată, este vinovat de calomnie, dacă legea admite proba faptului imputat, şi de defăimare, dacă legea nu admite această probă.

Sunt incriminate faptele de corupţie privată pasivă, constând în fapta persoanei care are calitatea de administrator sau de garant al unei persoane juridice, de mandatar sau de reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, de a solicita, de a accepta sau de a primi, direct sau prin intermediul unei alte persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce ţine de funcţia sa ori pe care trebuie să îl faciliteze în virtutea acelei funcţii ori de a facilita prin funcţia sa fără ştirea sau autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

Actele de corupţie privată activă constau în fapta de a propune, direct sau prin intermediul altei persoane, unei persoane care are calitatea de administrator sau de garant al unei persoane juridice, de mandatar sau de reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, o ofertă, o promisiune, un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce ţine de funcţia sa ori pe care trebuie să îl faciliteze în virtutea acelei funcţii, de a facilita prin funcţia sa, fără ştirea sau fără autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

Codul penal al Regatului Belgiei 2)

Cartea 1

Despre infracţiuni şi pedepse, în general

Capitolul I

Despre infracţiuni

Art. 1. Infracţiunea pentru care legea prevede o pedeapsă penală este o crimă.

Infracţiunea pentru care legea prevede o pedeapsă corecţională este un delict.

Infracţiunea pentru care legea prevede o pedeapsă de poliţie este o contravenţie.

Art. 2. Nicio infracţiune nu poate fi pedepsită prin aplicarea unor pedepse ce nu erau prevăzute de lege înainte de comiterea sa.

Dacă pedeapsa stabilită în momentul judecăţii diferă de cea prevăzută de lege la data comiterii infracţiunii, se va aplica pedeapsa cea mai uşoară dintre cele două.

Art. 3. Infracţiunea comisă pe teritoriul regatului, de către belgieni sau de către străini, este pedepsită conform dispoziţiilor legilor belgiene.

Art. 4. Infracţiunea comisă în afara teritoriului regatului, de către belgieni sau de către străini, nu este pedepsită în Belgia decât în cazurile stabilite de lege.

Art. 5. <L 1999-05-04/60, art. 2, 024; În vigoare: 02-07-1999> Orice persoană juridică este responsabilă din punct de vedere penal pentru infracţiunile legate în mod intrinsec de îndeplinirea obiectului ei de activitate sau de apărarea intereselor sale, sau de acelea despre care se dovedeşte prin fapte concrete că au fost comise în numele său.

Atunci când răspunderea persoanei juridice este angajată în mod exclusiv prin intervenţia unei persoane fizice identificate, doar persoana care a comis fapta cea mai gravă poate fi condamnată. În cazul în care persoana fizică identificată a comis fapta în mod conştient şi voluntar, ea poate fi condamnată în acelaşi timp cu persoana juridică responsabilă.

Sunt asimilate persoanelor juridice:

1° asocierile temporare şi asocierile în participaţiune;

2° societăţile menţionate la articolul 2, alineatul 3, din legea privind societăţile comerciale, precum şi societăţile comerciale în curs de constituire;

3° societăţile civile care nu au luat forma unei societăţi comerciale.

Nu pot fi considerate persoane juridice responsabile din punct de vedere penal, în sensul aplicării prezentului articol: Statul federal, regiunile, comunităţile, provinciile [1, zonele de siguranţă,]1 [2 pre-zonele]2 zona metropolitană bruxelleză, comunele, (zonele pluricomunale), organele teritoriale din interiorul comunelor, Comisia comunitară franceză, Comisia comunitară flamandă, Comisia comunitară comună şi centrele publice de asistenţă socială. <L 2002-04-26/30, art. 133, 034; În vigoare: 30-04-2002>

----------

(1) <L 2007-05-15/61, art. 188, 070; În vigoare: 01-01-2015 (a se vedea AR 2014-08-04/15, art. 11, §1, 1°; a se vedea, de asemenea, prevederile tranzitorii (ED ultima oară la 01-01-2016) în articolul 11, §1, 2°, L2 et L3)>

(2) <L 2012-08-03/44, art. 7, 087; În vigoare: 05-10-2012 (a se vedea AR 2012-09-20/26, art. 12, 1°)>

Art. 6. Judecătoriile şi tribunalele vor continua să aplice legile şi regulamentele speciale în toate chestiunile nereglementate de prezentul Cod penal.

Capitolul II

Despre pedepse

Secţiunea I

Despre diversele tipuri de pedepse

Art. 7. Pedepsele aplicabile în cazul infracţiunilor (comise de persoanele fizice) sunt: <L 1999-05-04/60, art. 3, 024; În vigoare: 02-07-1999>

În materie criminală:

(1° recluziunea;

2° detenţia.) <L 1996-07-10/42, art. 4, 018; În vigoare: 11-08-1996>

[2 În materie corecţională şi de poliţie:

1° închisoarea;

2° pedeapsa punerii sub supraveghere electronică;

3° pedeapsa cu munca în folosul comunităţii;

4° pedeapsa de probaţiune autonomă.

Pedepsele prevăzute la punctele 1° la 4° de mai sus nu pot fi aplicate cumulativ.]2

În materie criminală şi corecţională:

1° Interzicerea anumitor drepturi politice şi civile;

2° [1 punerea la dispoziţia instanţei de executare a pedepselor;]1

În materie criminală, corecţională sau poliţienească:

1° Amenda;

2° Confiscarea specială.

----------

(1) <L 2007-04-26/89, art. 2, 069; În vigoare: 01-01-2012>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 2, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat la rândul lui prin L 2015-11-23/02, art. 13), modificat în acelaşi sens prin L 2016-02-05/11, art. 48, 114>

Art. 7bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 4; În vigoare: 02-07-1999> Pedepsele aplicabile pentru infracţiunile comise de persoanele juridice sunt:

În materie criminală, corecţională şi de poliţie:

1° amenda;

2° confiscarea specială; confiscarea specială prevăzută la art. 42, punctul 1°, pronunţată împotriva persoanelor juridice de interes public, nu se poate referi decât la bunurile civilmente confiscabile;

În materie criminală şi corecţională:

1° dizolvarea; aceasta nu poate fi pronunţată împotriva persoanelor fizice de drept public;

2° interdicţia de a exercita o activitate ce face parte din obiectul social al societăţii, cu excepţia activităţilor care privesc o misiune de interes public;

3° închiderea unuia sau mai multor sedii, cu excepţia acelor sedii unde se desfăşoară activităţi ce ţin de îndeplinirea unor misiuni de interes public;

4° publicarea sau difuzarea deciziei.

Secţiunea II

Despre pedepsele penale

Art. 8. <L 1996-07-10/42, art. 5, 018; În vigoare: 11-08-1996> Recluziunea este pe viaţă sau pe durată limitată.

Art. 9. <L 1996-07-10/42, art. 6, 018; În vigoare: 11-08-1996> Recluziunea pe durată limitată este pronunţată pentru un termen:

1° de la cinci la zece ani;

2° de la zece la cincisprezece ani;

3° de la cincisprezece la douăzeci de ani;

4° de la douăzeci la treizeci de ani.

[1 5° de la treizeci la patruzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 2, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 10. <L 1996-07-10/42, art. 7, 018; În vigoare: 11-08-1996> Detenţia este pe viaţă sau pe termen limitat.

Art. 11. <L 1996-07-10/42, art. 8, 018; În vigoare: 11-08-1996> Detenţia pe termen limitat este pronunţată pentru un termen de:

1° de la cinci la zece ani;

2° de la zece la cincisprezece ani;

3° de la cincisprezece la douăzeci de ani;

4° de la douăzeci la treizeci de ani.

[1 5° de la treizeci la patruzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 3, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 12. <restabilit prin L 2006-05-15/35, art. 19, 056; În vigoare: 16-10-2006> Recluziunea pe durată determinată sau detenţiunea pe viaţă nu pot fi dispuse împotriva unei persoane care nu împlinise optsprezece ani în momentul săvârşirii faptei.

Art. 13. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 14. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 15. (Abrogat) <L 18-03-1970, art. 3>

Art. 16. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 17. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 18. <L 2003-01-23/42, art. 7, 040; În vigoare: 13-03-2003> Hotărârea de condamnare la recluziune pe viaţă, la detenţiune pe viaţă sau la recluziune sau detenţie de la douăzeci la treizeci de ani [1 sau de la treizeci la patruzeci de ani]1 va afişată în extras în localitatea în care a fost comisă fapta şi în cea în care a fost pronunţată hotărârea.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 4, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 19. <L 2003-01-23/42, art. 8, 040; În vigoare: 13-03-2003> Toate hotărârile de condamnare la recluziune pe viaţă, la detenţiune pe viaţă, la recluziune sau detenţie pe termen limitat [1 sau la detenţie de la cincisprezece la douăzeci de ani sau mai mare]1 vor pronunţa împotriva persoanelor condamnate măsura de retragere a titlurilor, gradelor, funcţiilor, însărcinărilor sau numirilor publice ce le-au fost conferite sau cu care au fost învestiţi.

Curtea cu juraţi poate pronunţa această măsură împotriva persoanelor condamnate la detenţie de la zece la cincisprezece ani sau de la cinci la zece ani.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 5, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 20. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 21. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Art. 22. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007)

Art. 23. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2004>)

Art. 24. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Secţiunea III

Despre închisoarea corecţională

Art. 25. [1 Măsura închisorii corecţionale se aplică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, pentru un termen de la opt zile la cinci ani.

Durata este până la cinci ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la cinci la zece ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la zece ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la zece la cincisprezece ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la cincisprezece ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la cincisprezece la douăzeci de ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

[2 Durata este până la douăzeci şi opt de ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de la douăzeci la treizeci de ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la treizeci şi opt de ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă de privare de libertate de la treizeci la patruzeci de ani, care a fost transformată în închisoare corecţională.

Durata este până la patruzeci de ani dacă este vorba despre o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa de privare de libertate pe viaţă, care a fost transformată în închisoare corecţională.]2]1

Durata unei zile de închisoare este de douăzeci şi patru de ore.

Durata unei luni de închisoare este de treizeci de zile.

----------

(1) <L 2009-12-21/14, art. 2, 075; În vigoare: 21-01-2010>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 6, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 26. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 27. (Abrogat) <L 18-03-1970, art. 3>

Secţiunea IV

Despre plasarea în arestul poliţiei

Art. 28. Perioada de plasare în arestul poliţiei pentru comiterea unei contravenţii nu poate fi mai scurtă de o zi şi nu poate depăşi şapte zile, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 29. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996> (PREVEDERI COMUNE SECŢIUNILOR II, III ŞI IV). <L 18-03-1970, art. 1>

Art. 30. Orice perioadă petrecută în detenţie înainte ca sentinţa să devină irevocabilă, ca urmare a infracţiunii ce dă naştere acestei condamnări, va fi dedusă din durata pedepsei privative de libertate aplicate.

(Orice măsură provizorie de plasare în regim închis prevăzută la articolul 52quater din legea din 8 aprilie 1965 cu privire la protecţia tinerilor, la preluarea minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune şi la repararea daunelor provocate prin fapta respectivă, sau de legea din 1 martie 2002 cu privire la plasarea provizorie a minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune este dedusă în aceleaşi condiţii din durata pedepselor privative de libertate la care persoana reţinută conform articolului 57bis din legea din 8 aprilie 1965 sus-menţionată este condamnată.) <L 2006-05-15/35, art. 20, 056; În vigoare: 01-10-2007>

Art. 30bis. <Introdus prin L 1996-07-10/42, art. 13; În vigoare: 11-08-1996> Persoanele condamnate la o pedeapsă privativă de libertate îşi vor ispăşi pedepsele în unităţile de detenţie desemnate de Rege.

Art. 30ter. (fostul articol 30bis) (Abrogat) <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>

Secţiunea V

Despre pedepsele comune aplicate în cazul crimelor şi delictelor

Sub-secţiunea I

Despre pedepsele comune pentru crime şi delicte aplicabile persoanelor fizice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 5, 024; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 31. [3 Toate sentinţele sau hotărârile de condamnare la recluziune sau la detenţie pe viaţă sau la recluziune sau la detenţie pentru o perioadă egală sau mai mare de zece ani, sau la douăzeci de ani sau peste douăzeci de ani închisoare]3 vor institui împotriva persoanelor condamnate interdicţia perpetuă a dreptului:

1° de a ocupa funcţii, servicii sau posturi publice;

2° (...) de a fi ales; <L 12-04-1894, art. 130>

3° De a purta vreo decoraţie sau vreun titlu de nobleţe;

4° De a fi jurat, expert, martor instrumentator sau certificator în întocmirea actelor; de a depune mărturie în justiţie altfel decât pentru simpla oferire de informaţii;

(5° De a fi desemnat în funcţiile de tutore, tutore substituent sau curator, dacă nu este vorba despre proprii lor copii; precum şi de a ocupa funcţiile de [2 ...]2 (de administrator judiciar al bunurilor unei persoane presupuse a fi absente) sau [2 de administrator al unei persoane care este protejată în temeiul articolului 492/1 din Codul civil]2.) <L 2001-04-29/39, art. 73, 030; În vigoare: 01-08-2001>

<L 2007-05-09/44, art. 48, 067; În vigoare: 01-07-2007>

6° (de a fabrica, de a modifica, de a repara, de a ceda unei alte persoane, de a deţine, de a purta, de a transporta, de a importa, de a exporta o armă sau muniţie, sau de a facilita tranzitul armelor şi muniţiilor, precum şi de a fi încadrat în Forţele armate.) <L 2006-06-08/30, art. 38, 057; În vigoare: 09-06-2006>

[1 Hotărârile [3 sau sentinţele]3 de condamnare menţionate în alineatul precedent pot institui în plus, împotriva persoanelor condamnate, interdicţia dreptului la vot, fie cu caracter permanent, fie pentru o perioadă de la douăzeci la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 2, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2013-03-17/14, art. 150, 101; În vigoare: 01-09-2014 (L 2014-05-12/02, art. 22)>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 7, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 32. [1 Judecătoriile şi tribunalele pot dispune interdicţia de exercitare, în totalitate sau în parte, pentru totdeauna sau pentru o perioadă de la zece la douăzeci de ani, a drepturilor menţionate la articolul 31, pentru persoanele condamnate la o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de cinci ani, însă mai mică de zece ani, la detenţie sau la închisoare pe o durată egală sau mai mare de zece ani, însă mai mică de douăzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 8, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 33. [2 Sub rezerva aplicării articolelor 31 şi 32, judecătoriile şi tribunalele]2 vor putea, în cazurile prevăzute de lege, să interzică în totalitate sau în parte, condamnaţilor la pedepse corecţionale, exercitarea drepturilor menţionate la [1 articolul 31, alineatul 1]1, pe o perioadă de la cinci la zece ani.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 4, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 9, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 33bis. [1 [2 Sub rezerva aplicării articolelor 31 şi 32, judecătoriile şi tribunalele]2 vor putea interzice condamnaţilor la pedepse corecţionale exercitarea drepturilor menţionate la articolul 31, alineatul 2, pe o perioadă de la cinci la zece ani.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2009-04-14/01, art. 5, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 10, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 34. Durata interdicţiei, stabilită prin sentinţa sau hotărârea de condamnare, va începe să curgă de la data executării de către condamnat a pedepsei sau de la data prescrierii pedepsei. În plus, interdicţia îşi va produce, efectele cu începere de la data la care condamnarea pronunţată în contradictoriu sau în absenţă va deveni irevocabilă.

(Interdicţia pronunţată împotriva unui condamnat care beneficiază de amânarea totală sau parţială a executării pedepsei, în temeiul legii din 29 iunie 1964 cu privire la suspendare, amânare sau probaţiune, va curge de la data la care amânarea începe, până la data la care aceasta este revocată.) <L 2003-12-22/42, art. 380, 047; În vigoare: 10-01-2004, se aplică de la data intrării sale în vigoare, în ceea ce priveşte persoanele condamnate care beneficiază sau care au beneficiat de o amânare)

Sub-secţiunea 1bis

Despre punerea la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor <Introdusă prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012>

Art. 34bis. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012> Punerea la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor este o pedeapsă complementară ce trebuie sau poate să fie pronunţată în cazurile prevăzute de lege cu scopul de a proteja societatea de persoanele care au comis anumite fapte grave de natura celor ce aduc atingere integrităţii persoanelor. Executarea acestei pedepse complementare începe după executarea pedepsei principale cu închisoarea [1 ...]1 sau cu recluziunea.

----------

(1) <L 2014-04-25/23, art. 31, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Art. 34ter. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012> Judecătoriile şi tribunalele dispun măsura de punere la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor pentru o perioadă de minimum cinci ani şi de cel mult cincisprezece ani, care începe să curgă o dată cu termenul pedepsei principale [1 ...]1, în cadrul următoarelor condamnări:

1° condamnările pronunţate [2 în baza articolelor 54 şi 57bis]2, cu excepţia cazului în care pedeapsa anterioară a fost pronunţată pentru o crimă politică gravă;

2° condamnările care, [2 pronunţate în baza articolelor 57 şi 57bis]2, constată recidiva unei crime comisă după altă crimă, cu excepţia cazului în care pedeapsa anterioară a fost pronunţată pentru o infracţiune politică gravă;

3° condamnările [3 la o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin cinci ani]3 pronunţată pe baza articolelor 137, în cazul unei infracţiuni cauzatoare de moarte, 376, alineatul 1, 417ter, alineatul 3, 2°, şi 428, § 5.

----------

(1) <L 2014-04-25/23, art. 32, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(2) <L 2014-04-25/23, art. 57, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 11, 114; En vigoare: 29-02-2016>

Art. 34quater. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012> Judecătoriile şi tribunalele pot dispune măsura de punere la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor pentru o perioadă de minimum cinci ani şi de cel mult cincisprezece ani, care începe să curgă de la data expirării pedepsei principale [2 ...]2, în cadrul următoarelor condamnări:

1° condamnările pronunţate împotriva persoanelor care, după ce au fost condamnate la o pedeapsă de cel puţin cinci ani de închisoare [3 sau la o pedeapsă echivalentă considerată conform articolului 99bis,]3 pentru fapte care au provocat în mod intenţionat suferinţe mari sau au adus atingeri grave integrităţii fizice sau sănătăţii fizice sau mentale, sunt condamnate din nou pentru fapte similare în interval de zece ani de la data la care condamnarea pronunţată a căpătat forţa lucrului judecat;

2° condamnările pronunţate în baza articolelor 136bis la 136septies, 347bis, § 4,

1°, in fine, 393 la 397, 417quater, alineatul 3, 2°, 433octies, 1°, 475, 518, alineatul 3, şi 532;

3° [4 condamnările pronunţate în baza articolelor 371/1, alineatele 2 şi 3, 372, 373, alineatele 2 şi 3,]4 375, 376, alineatele 2 şi 3, 377, alineatele 1, 2, 4 şi 6.

[1 4° în cazul aplicării articolelor 61, 62 sau 65, condamnările pronunţate pe baza infracţiunilor concurente ce nu sunt vizate la punctele 1° la 3°.]1

----------

(1) <L 2011-11-30/28, art. 10, 083; În vigoare: 30-01-2012>

(2) <L 2014-04-25/23, art. 33, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(3) <L 2014-04-25/23, art. 58, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(4) <L 2016-02-01/09, art. 6, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 34quinquies. <Introdus prin L 2007-04-26/89, art. 3; În vigoare: 01-01-2012>

În cazul în care măsura punerii la dispoziţia tribunalului de aplicare a pedepselor nu este obligatorie potrivit legii, procedurile relative la infracţiunile ce constituie primul termen al recidivei sunt ataşate la dosarul de urmărire, iar motivele deciziei sunt specificate în dosar.

[1 Dacă infracţiunile care formează primul termen al recidivei sunt constatate în cadrul unei condamnări pronunţate într-un alt Stat membru al Uniunii Europene, la dosarul de urmărire va fi ataşată, în toate cazurile, copie certificată conformă a hotărârii.]1

----------

(1) <L 2014-04-25/23, art. 59, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Sub-secţiunea II

Despre pedepsele comune în cazul crimelor şi delictelor aplicabile persoanelor juridice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 6; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 35. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare: 02-07-1999> Dizolvarea poate fi decisă de către judecător atunci când persoana juridică a fost înfiinţată în mod intenţionat cu scopul de a derula activităţile pedepsite de lege pentru care aceasta este condamnată sau atunci când obiectul ei de activitate a fost deturnat în mod intenţionat în scopul desfăşurării cu scopul desfăşurării unor astfel de activităţi.

Atunci când hotărăşte dizolvarea, judecătorul trimite cauza în faţa instanţei competente, pentru ca aceasta să ia cunoştinţă de lichidarea persoanei juridice.

Art. 36. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare: 02-07-1999> Interdicţia temporară sau definitivă de a desfăşura o activitate ce ţine de obiectul social al persoanei juridice poate fi dispusă de judecător în cazurile prevăzute de lege.

Art. 37. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare: 02-07-1999> În cazurile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune închiderea temporară sau definitivă a uneia sau mai multor puncte de lucru aparţinând persoanei juridice.

Art. 37bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 6; În vigoare: 02-07-1999> În cazurile stabilite de lege, judecătorul poate dispune publicarea şi difuzarea hotărârii pe cheltuiala persoanei condamnate.

Secţiunea Vbis

([2 fosta secţiune Vter renumerotată ca noua secţiune Vbis]2) [1 Despre pedeapsa supravegherii electronice]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-02-07/15, art. 6, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 3, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37ter. [1 § 1. Atunci când o faptă este de natură să atragă o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an, judecătorul poate condamna, cu titlu de pedeapsă principală, la o pedeapsă cu supraveghere electronică pe o durată egală cu pedeapsa cu închisoarea pe care ar fi pronunţat-o şi care poate fi aplicată în cazul ne-executării pedepsei cu supravegherea electronică. Pentru stabilirea duratei acestei pedepse subsidiare cu închisoarea, o zi din această pedeapsă de supraveghere electronică aplicată corespunde unei zile de pedeapsă cu închisoarea.

Pedeapsa de supraveghere electronică constă în obligaţia de a fi prezent la o adresă determinată, excepţie făcând deplasările sau absenţele autorizate, pe parcursul unei perioade stabilite de către judecător în conformitate cu prevederile paragrafului 2.

Controlul prezenţei este asigurat în special prin intermediul mijloacelor electronice şi, conform paragrafului 5, această obligaţie este însoţită de anumite condiţii.

Pedeapsa de supraveghere electronică nu poate fi dispusă pentru faptele:

1° prevăzute la articolele 375 la 377;

2° prevăzute la articolele 379 la 387, dacă faptele au fost comise asupra minorilor sau cu ajutorul minorilor;

3° prevăzute la articolele 393 la 397.

§ 2. Durata perioadei de supraveghere electronică nu poate fi mai mică de o lună, nici mai mare de un an. Conform articolului 85, judecătorul care pronunţă pedeapsa poate ţine cont de anumite circumstanţe atenuante, fără însă ca durata stabilită de punere sub supraveghere electronică, ca pedeapsă autonomă, să poată fi mai mică de o lună.

Pedeapsa cu supravegherea electronică trebuie să fie executată într-un interval de şase luni de la data la care hotărârea de condamnare a dobândit autoritate de lucru judecat. Dacă depăşirea acestui termen îi este imputabilă persoanei condamnate, ministerul public poate decide fie prelungirea duratei executării pedepsei cu supraveghere electronică, fie trecerea la executarea pedeapsa subsidiare cu închisoarea. Dacă depăşirea acestui termen nu îi este imputabilă persoanei condamnate, pedeapsa trebuie să fie executată în perioada de şase luni ce urmează expirării primului termen, iar dacă nu este pusă în executare, ea va fi prescrisă.

§ 3. În vederea aplicării unei pedepse de supraveghere electronică, ministerul public, judecătorul de instrucţie, instanţele însărcinate cu instrucţia sau cele în competenţa cărora intră judecarea cauzelor pot însărcina serviciul competent cu organizarea şi controlul supravegherii electronice, numit în cele ce urmează „serviciul competent pentru supraveghere electronică”, din circumscripţia judiciară pe raza căreia se află reşedinţa inculpatului, acuzatului sau condamnatului, să întocmească un raport informativ succint şi/sau o anchetă socială.

Acest raport sau această anchetă nu trebuie să conţină decât elementele relevante necesare pentru ca autoritatea care a adresat cererea serviciului competent pentru supravegherea electronică să se lămurească în ceea ce priveşte oportunitatea aplicării pedepsei avute în vedere.

În cadrul acestei anchete sociale, sunt notate şi punctele de vedere ale tuturor persoanelor majore care locuiesc împreună cu persoana învinuită. Raportul informativ succint sau raportul de anchetă socială este depus la dosar în aceeaşi lună în care a fost formulată cererea.

§ 4. Atunci când pedeapsa cu supravegherea electronică este avută în vedere de judecător, cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de încheierea dezbaterilor, în ce constă o astfel de pedeapsă, îi furnizează eventuale indicaţii cu privire la conţinutul concret pe care poate să îl aibă şi la condiţiile individuale pe care poate să le impună conform paragrafului 5 şi ascultă punctul de vedere al acestuia. Totodată, judecătorul poate să ţină cont, în acest sens, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate dispune pedeapsa cu supravegherea electronică decât dacă acuzatul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce acesta şi-a exprimat consimţământul, fie personal, fie prin reprezentant. În cazul în care există persoane majore care locuiesc împreună cu inculpatul şi care nu au fost audiate în cadrul anchetei sociale, sau în cazul care o astfel de anchetă socială nu a fost efectuată, judecătorul poate asculta punctele de vedere ale oricăreia dintre ele.

Judecătorul care refuză să pronunţe pedeapsa de supraveghere electronică cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat trebuie să îşi motiveze decizia.

§ 5. Judecătorul stabileşte durata pedepsei cu supravegherea electronică şi poate da indicaţii cu privire la modalităţile concrete de aplicare a acesteia.

Pedeapsa cu supravegherea electronică este condiţionată întotdeauna de respectarea următoarelor condiţii generale:

1° să nu mai comită infracţiuni;

2° să aibă o adresă stabilă şi, în cazul schimbării adresei, să comunice fără întârziere noua adresă oficialilor ministerului public sau serviciului competent pentru supravegherea electronică;

3° să răspundă la convocările serviciului competent cu supravegherea electronică şi să respecte modalităţile concrete stabilite de acesta serviciu.

În plus, judecătorul poate impune persoanei condamnate condiţii particulare individualizate în interesul victimelor. Aceste condiţii pot viza interdicţia de a frecventa anumite locuri sau de a lua legătura victima şi/sau acordarea de despăgubiri acesteia din urmă.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-02-07/15, art. 7, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat şi acesta prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 7 reformulat prin L 2016-02-05/11, art. 44>

Art. 37quater. [1 § 1. Din momentul în care condamnarea la o pedeapsă de supraveghere electronică dobândeşte autoritatea de lucru judecat, grefierul informează serviciul competent de supraveghere electronică, în vederea punerii în executare a acestei pedepse. În acest scop, serviciul în cauză ia legătura cu persoana condamnată în termen de şapte zile lucrătoare de la data informării, stabileşte modalităţile concrete de executare a pedepsei, după ce a stat de vorbă cu condamnatul şi ţinând cont de observaţiile acestuia, aducând imediat toate aceste aspecte la cunoştinţa ministerului public competent.

§ 2. Fără a aduce atingere aplicării articolului 20 din legea din 5 august 1992 privind funcţionarea poliţiei, ministerul public este însărcinat cu controlul persoanei condamnate. Funcţionarii serviciului competent pentru supravegherea electronică controlează executarea pedepsei cu supravegherea electronică şi asigură monitorizarea şi îndrumarea condamnatului.

§ 3. Dacă pedeapsa cu supravegherea electronică nu este executată în totalitate sau în parte, conform prevederilor articolului 37ter, § 5, funcţionarul serviciului competent pentru supravegherea electronică aduce imediat acest fapt la cunoştinţa ministerului public competent. Într-o astfel de situaţie acesta din urmă poate decide trecerea la executarea pedepsei cu închisoarea stabilită prin hotărârea judecătorească, ţinând în acest scop cont de partea din pedeapsa cu supravegherea electronică pe care persoana condamnată a executat-o deja. În acest caz, o zi de pedeapsă cu supravegherea electronică echivalează cu o zi de închisoare. În cazul în care ne-executarea totală sau parţială are legătură cu comiterea unor noi infracţiuni, trebuie stabilit printr-o hotărâre ce capătă autoritatea de lucru judecat că persoana condamnată a comis un delict sau o crimă, sau o infracţiune echivalentă luată în calcul conform articolului 99bis, în timpul executării pedepsei cu supravegherea electronică.

Ministerul public competent îşi motivează decizia şi o comunică în scris, în timpul cel mai scurt:

- persoanei condamnate;

- şefului unităţii de poliţie locală din comunitatea în care locuieşte condamnatul;

- băncii naţionale de date la cere se face referire la articolul 44/2 din legea din 5 august 1992 privind funcţionarea poliţiei;

- serviciului competent cu supravegherea electronică.

§ 4. În cazul în care pedeapsa de supraveghere electronică atinge sau depăşeşte durata de trei luni, persoana condamnată poate solicita suspendarea controlului efectuat prin mijloace electronice după ce a ispăşit o treime din durata pedepsei. Persoana condamnată este informată despre această posibilitate de către serviciul competent cu supravegherea electronică încă din momentul punerii în executare a pedepsei. Începând din momentul în care îndeplineşte condiţia de timp menţionată, persoana condamnată poate adresa ministerului public competent o cerere scrisă în vederea obţinerii acestei suspendări. Persoana condamnată trimite o copie a acestei cereri scrise serviciului competent cu supravegherea electronică.

În termen de cincisprezece zile, serviciul competent cu supravegherea electronică transmite un aviz ministerului public competent cu privire la respectarea programului, la conţinutul concret al măsurii de supraveghere electronică şi, după caz, la condiţiile particulare individualizate impuse persoanei condamnate. În acest aviz se precizează dacă persoana condamnată a comis noi infracţiuni în timpul perioadei de executare a pedepsei cu supravegherea electronică. În plus, avizul va conţine o propunere motivată de admitere sau de respingere a cererii de suspendare a controlului efectuat prin mijloace electronice şi menţionează încă o dată, dacă este cazul, condiţiile particulare pe care serviciul competent cu supravegherea electronică consideră că este necesar să fie impuse persoanei condamnate.

În interval de o lună de la data primirii avizului, ministerul public competent acordă suspendarea controlului efectuat prin mijloace electronice, dacă persoana condamnată nu a comis alte infracţiuni şi a respectat programul şi conţinutul concret al măsurii de supraveghere electronică şi, atunci când este cazul, măsurile particulare individualizate care i-au fost impuse.

Atunci când este acordată suspendarea controlului efectuat prin mijloace electronice, persoana condamnată este supusă unei perioade de probă egală cu partea de pedeapsă cu supravegherea electronică rămasă neexecutată. În acest caz, o zi de termen de probă este echivalentă cu o zi de pedeapsă cu supravegherea electronică impusă. Persoana condamnată este supusă condiţiilor generale precum şi, dacă este cazul, condiţiilor particulare ce i-au fost impuse.

Ministerul public competent comunică decizia prin modalitatea cea mai rapidă de comunicare în scris:

- persoanei condamnate;

- şefului unităţii de poliţie locală din comunitatea în care locuieşte condamnatul;

- băncii naţionale de date la cere se face referire la articolul 44/2 din legea din 5 august 1992 privind funcţionarea poliţiei;

- serviciului competent cu supravegherea electronică.

În cazul în care cererea de suspendare este respinsă, nu poate fi formulată o nouă cerere decât după expirarea unui termen de două luni de la data respingerii.

În cazul nerespectării condiţiilor generale şi, după caz, a condiţiilor particulare impuse persoanei condamnate, măsura suspendării controlului efectuat prin mijloace electronice poate fi revocată.

Ministerul public procedează la audierea condamnatului, pentru a asculta şi punctul lui de vedere. În cazul în care condamnatul cu dă curs convocării pentru a fi audiat, ministerul public poate decide revocarea măsurii de suspendare a controlului efectuat prin mijloace electronice sau de a proceda la executarea pedepsei subsidiare cu închisoarea. În cazul în care nerespectarea priveşte condiţia generală de interzice a comiterii de noi infracţiuni, trebuie stabilit printr-o hotărâre ce are autoritatea lucrului judecat că persoana condamnată a comis un delict sau o crimă, sau o infracţiune ce intră sub incidenţa articolului 99bis, în timpul executării pedepsei cu supravegherea electronică sau în timpul perioadei de suspendare a controlului efectuat prin mijloace electronice.

Prin hotărârea de revocare a suspendării controlului efectuat prin mijloace electronice se decide asupra următoarelor aspecte:

- condiţiile particulare legate de suspendare, impuse de către ministerul public;

- executarea măsurii cu supravegherea electronică pentru durata rămasă din termenul de probă;

- reinstaurarea condiţiilor particulare impuse, dacă este cazul, de către instanţa de judecată.

Ministerul public competent comunică decizia prin modalitatea cea mai rapidă de comunicare în scris:

- persoanei condamnate;

- şefului unităţii de poliţie locală din comunitatea în care locuieşte condamnatul;

- băncii naţionale de date la cere se face referire la articolul 44/2 din legea din 5 august 1992 privind rolul poliţiei;

- serviciului competent pentru supravegherea electronică.

§ 5. Organul ministerului public menţionat în paragrafele 1 la 4 este organul ministerului public de pe lângă instanţa de judecată care a pronunţat condamnarea la pedeapsa cu punere sub supraveghere electronică.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-02-07/15, art. 8, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 8, reformulat prin L 2016-02-05/11, art. 45>

Secţiunea Vter

([1 fosta secţiune Vbis devenită prin renumerotare secţiunea Vter]1) Despre pedeapsa cu munca <Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002>

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

Art. 37quinquies. ([1 fostul art. 37ter care în noua numerotare a devenit art. 37quinquies]1)

<Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002> § 1. Atunci când o faptă este de natură sa atragă după sine o pedeapsă aplicată de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate pronunţa cu titlul de pedeapsă principală o pedeapsă constând în obligaţia de a presta o anumită muncă. Judecătorul prevede, în limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă, în funcţie de actul de sesizare, o pedeapsă cu închisoarea sau o amendă ce poate fi aplicată în cazul în care pedeapsa cu munca nu este executată.

[3 Pedeapsa cu munca nu poate fi dispusă pentru faptele:

1° care ar fi pedepsibile, dacă nu ar transformate în delicte, cu o pedeapsă cu recluziunea a cărei limită maximă superioară este de douăzeci de ani;

2° prevăzute de articolele 375 la 377;

3° prevăzute de articolele 379 la 387, dacă faptele au fost comise asupra unor minori sau cu ajutorul minorilor;

4° prevăzute de articolele 393 la 397.]3

§ 2. Durata unei pedepse cu munca nu poate fi mai mică de douăzeci de ore, nici mai mare de trei sute de ore. O pedeapsă cu munca egală cu sau mai mică de patruzeci şi cinci de ore este o pedeapsă aplicată de poliţie. O pedeapsă cu munca ce depăşeşte patruzeci şi cinci de ore constituie o pedeapsă corecţională.

Pedeapsa cu munca trebuie executată în termen de douăsprezece luni de la data la care hotărârea judecătorească a căpătat autoritate de lucru judecat. Comisia de probaţiune poate prelungi acest termen, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate.

§ 3. Atunci când pedeapsa cu munca este avută în vedere de judecător, este cerută de către ministerul public sau de către persoana acuzată, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de încheierea dezbaterilor, în ce constă o astfel de pedeapsă şi ascultă punctul său de vedere. Totodată, judecătorul poate să ţină cont, în acest sens, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate dispune pedeapsa cu munca decât dacă acuzatul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce acesta şi-a exprimat consimţământul, fie personal, fie prin reprezentant.

[2 Judecătorul care refuză să pronunţe pedeapsa cu munca cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat trebuie să îşi motiveze decizia.]2

§ 4. Judecătorul stabileşte durata pedepsei cu munca şi poate da indicaţii cu privire la conţinutul concret al pedepsei cu munca.

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 4, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 12, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 37sexies. ([1 vechiul art. 37quater care prin renumerotare a devenit noul art. 37sexies]1)

<Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002> § 1. Pedeapsa cu munca este executată fără remuneraţie de către condamnat în timpul lăsat liber de eventualele activităţi şcolare sau profesionale ale acestuia.

Pedeapsa cu munca nu poate fi executată decât în cadrul serviciilor publice ale Statului, localităţilor, provinciilor, comunităţilor şi regiunilor sau pe lângă asociaţiile fără scop lucrativ sau fundaţiilor cu scop social, ştiinţific sau cultural.

Pedeapsa cu munca nu poate consta dintr-o activitate care, în cadrul serviciului public sau asociaţiei desemnate, este în general executată de către muncitori remuneraţi.

§ 2. În vederea aplicării articolului 37ter, ministerul public, judecătorul de instrucţie, instanţele de instrucţie şi instanţele de judecată pot însărcina secţia Serviciului de centre de asistenţă judiciară (SPF Justice) din circumscripţia judiciară pe raza căreia se află domiciliul inculpatului, acuzatului sau condamnatului să întocmească un raport informativ succint şi/sau o anchetă socială. <L 2006-12-27/33, art. 35, 1°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

(Regele precizează regulile referitoare la raportul informativ succint şi la ancheta socială.

Aceste rapoarte şi aceste anchete trebuie să conţină doar elemente relevante de natură să lămurească autoritatea care a adresat cererea serviciului centrelor de asistenţă judiciară cu privire la oportunitatea măsurii sau pedepsei vizate.) <L 2006-12- 27/33, art. 35, 2°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

§ 3. (Fiecare secţie departamentală din cadrul Serviciului centrelor de asistenţă judiciară al SPF Justice întocmeşte de două ori pe an un raport al activităţilor existente ce se pretează pentru îndeplinirea pedepsei cu munca.) Secţia respectivă înaintează o copie a acestui raport preşedintelui tribunalului de primă instanţă şi procurorului Regelui din arondismentul respectiv şi, în baza unei simple solicitări, oricărei persoane ce poate să justifice un interes în acest sens. <L 2006-12-27/33, art. 35, 3°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

(§ 4. La nivel federal şi local sunt create structuri de concertare cu privire la aplicarea [2 pedepsei cu munca şi pedepsei de probaţiune autonomă]2. Misiunea acestor structuri de concertare este de a reuni într-o bază regulată instanţele interesate de executarea [2 pedepsei de muncă şi a pedepsei de probaţiune autonomă]2 cu scopul de a evalua colaborarea dintre acestea. Modalităţile de alcătuire şi funcţionare a acestor structuri de concertare sunt stabilite prin hotărâre regală). <L 2006-12-27/33, art. 35, 4°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 5, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (A se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37septies. ([1 vechiul art. 37quinquies care prin renumerotare a devenit noul art. 37septies)]1) <Introdus prin L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare: 07-05-2002> § 1.

Condamnatul căruia i-a fost impusă o condamnare cu munca în baza articolului 37ter este urmărit de către un asistent de justiţie din cadrul Serviciului centrelor de asistenţă judiciară (SPF Justice) din circumscripţia judiciară pe raza căreia domiciliază persoana condamnată.

<L 2006-12-27/33, art. 36, 1°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

Executarea pedepsei cu munca este controlată de comisia de probaţiune a localităţii în care domiciliază condamnatul, căreia asistentul de justiţie îi înaintează un raport.

§ 2. Atunci când hotărârea judecătorească prin care este dispusă o pedeapsă cu munca dobândeşte autoritate de lucru judecat, grefierul transmite în termen de douăzeci şi patru de ore o copie comisiei de probaţiune competente, precum şi (secţiei competente din arondismentul respectiv a Serviciului de centre de asistenţă judiciară din cadrul Serviciului Public Federal de Justiţie SPF Justice), care desemnează fără întârziere asistentul de justiţie menţionat la § 1 [2 ...]2

(Competenţa teritorială a comisiei de probaţiune este stabilită în funcţie de locul de reşedinţă a persoanei condamnate la data la care sentinţa sau hotărârea capătă autoritate de lucru judecat. Atunci când persoana în cauză locuieşte în afara teritoriului Regatului, comisia de probaţiune competentă teritorial este cea a locului în care a fost pronunţată condamnarea în primă instanţă.

Atunci când, în cazuri excepţionale, comisia consideră că pentru un condamnat la pedeapsa cu munca, ce a făcut o cerere motivată în acest sens, este oportun să fie transferată competenţa către comisia din locul unde acesta îşi are noua reşedinţă, ea adoptă o decizie motivată după ce această a doua comisie a emis un aviz conform în termen de două luni. Pentru o persoană ce nu are reşedinţa pe teritoriul Regatului, competenţa poate fi transferată, potrivit aceleiaşi proceduri, unei alte comisii de probaţiune, fără ca în acest caz să fie vorba în mod necesar de comisia din locul în care aceasta îşi are noua reşedinţă.) <L 2006-12-27/33, art. 36, 4°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

§ 3. După ce a audiat condamnatul şi a ţinut cont de observaţiile acestuia, asistentul judiciar stabileşte conţinutul concret al pedepsei, respectând indicaţiile menţionate la articolul 37ter, § 4, sub controlul comisiei de probaţiune care, din oficiu, la cererea ministerului public sau la solicitarea condamnatului poate, în orice moment şi tot respectarea indicaţiilor vizate la art. 37ter, § 4, să o precizeze şi să o adapteze.

(Conţinutul concret al pedepsei cu munca este notificat într-o convenţie ce trebuie semnată de către condamnat, căruia îi va fi înmânat un exemplar de către asistentul judiciar.

Totodată, în termen de trei zile lucrătoare, asistentul judiciar comunică o copie a convenţiei semnate şi comisiei de probaţiune.) <L 2006-12-27/33, art. 36, 5°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

§ 4. În caz de neexecutare totală sau parţială a pedepsei cu munca, asistentul judiciar informează imediat comisia de probaţiune. Comisia convoacă persoana condamnată prin scrisoare recomandată [2 sau pe o cale de comunicare electronică ce urmează să fie stabilită prin decizie regală]2 cu mai mult de zece zile înainte de data fixată pentru examinarea cazului şi îl informează şi pe avocatul condamnatului. Dosarul comisiei este pus timp de cinci zile la dispoziţia condamnatului şi a avocatului acestuia.

Comisia, care se întruneşte fără participarea ministerului public, întocmeşte un raport [2 motivat]2 în vederea aplicării pedepsei înlocuitoare.

(Raportul este expediat prin scrisoare simplă condamnatului, ministerului public .) şi asistentului judiciar.) <L 2006-12-27/33, art. 36, 6°, 061; În vigoare: 07-01-2007>

În acest caz, ministerul public poate decide executarea pedepsei cu închisoarea sau cu amendă prevăzută în hotărârea judecătorească, ţinând cont de pedeapsa cu munca ce a fost deja executată de către condamnat.

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 9, 110; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 6, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Secţiunea Vquater

[1 Despre pedeapsa de probaţiune autonomă]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 7, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37octies. [1 § 1. Atunci când fapta este de natură să atragă o pedeapsă de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate condamna, cu titlu de pedeapsă principală, la o pedeapsă de probaţiune autonomă.

Pedeapsa de probaţiune autonomă constă în obligaţia de a respecta anumite condiţii particulare în decursul unei perioade determinate, stabilite de către judecător conform § 2.

Judecătorul stabileşte, în limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă, în funcţie de actul de sesizare, o pedeapsă cu închisoarea sau o amendă ce poate fi aplicată în cazul în care pedeapsa de probaţiune autonomă nu este executată.

Pedeapsa de probaţiune autonomă nu poate fi pronunţată pentru fapte:

1° care ar fi pedepsibile, dacă nu ar transformate în delicte, cu o pedeapsă cu recluziunea a cărei limită maximă superioară este de douăzeci de ani;

2° prevăzute de articolele 375 la 377;

3° prevăzute de articolele 379 la 387, dacă faptele au fost comise asupra unor minori sau cu ajutorul minorilor;

4° prevăzute de articolele 393 la 397.

§ 2. Durata pedepsei de probaţiune autonomă nu poate fi mai mică de şase luni, nici mai mare de doi ani. Pedeapsa de probaţiune autonomă de douăsprezece luni sau mai mică de douăsprezece luni constituie o pedeapsă de poliţie. Pedeapsa de probaţiune autonomă de un an sau mai mare de un an constituie o pedeapsă corecţională.

§ 3. Atunci când pedeapsa de probaţiune autonomă este avută în vedere de judecător, este cerută de către ministerul public sau solicitată de acuzat, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de încheierea dezbaterilor, în ce constă o astfel de pedeapsă şi ascultă punctul de vedere al acestuia. Totodată, judecătorul poate să ţină cont, în acest sens, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate dispune pedeapsa de probaţiune autonomă decât dacă acuzatul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce acesta şi-a exprimat consimţământul, fie personal, fie prin reprezentant.

Judecătorul care refuză să pronunţe o pedeapsă de probaţiune autonomă cerută de ministerul public sau solicitată de acuzat, trebuie să îşi motiveze decizia.

§ 4. Judecătorul stabileşte durata perioadei de probaţiune autonomă şi dă indicaţii privind conţinutul pedepsei de probaţiune autonomă.

§ 5. La nivel federal şi local există structuri de concertare cu privire la aplicarea pedepsei de probaţiune autonomă care funcţionează conform dispoziţiilor articolului 37sexies, § 4.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 8, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 8 modificat prin L 2016-02-05/11, art. 51, 114>

Art. 37novies. [1 § 1. Orice persoană care a fost condamnată la o pedeapsă de probaţiune autonomă conform articolului 37octies va fi supusă unei îndrumări exercitate de către un asistent pentru al Serviciului de centre de consiliere judiciară din cadrul Serviciului public federal de Justiţie din circumscripţia judiciară pe raza căreia persoana respectivă are reşedinţa.

Executarea pedepsei de probaţiune autonomă este controlată de către comisia de probaţiune a locului de reşedinţă a condamnatului, căreia asistentul judiciar îi înaintează un raport.

Atunci când decizia prin care este dispusă o pedeapsă de probaţiune autonomă intră în autoritate de lucru judecat, grefierul transmite în termen de douăzeci şi patru de ore o copie comisiei de probaţiune competente, precum şi (secţiei competente din arondismentul respectiv a Serviciului de centre de consiliere judiciară din cadrul Serviciului Public Federal de Justiţie), care desemnează fără întârziere asistentul judiciar.

În luna următoare desemnării asistentului judiciar şi apoi ori de câte ori acesta apreciază că este util sau ori de câte ori comisia îi cere acest lucru, şi cel puţin din şase în şase luni, acesta înaintează comisiei de probaţiune un raport cu privire la respectarea condiţiilor. El propune, dacă este cazul, măsurile pe care le consideră utile.

§ 2. Competenţa teritorială a comisiei de probaţiune este stabilită în funcţie de locul de reşedinţă a persoanei condamnate la data la care sentinţa sau hotărârea dobândeşte autoritate de lucru judecat. Atunci când persoana în cauză locuieşte în afara teritoriului Regatului, comisia de probaţiune competentă teritorial este cea a locului în care a fost pronunţată condamnarea în primă instanţă.

Atunci când, în cazuri excepţionale, comisia consideră că pentru un condamnat la pedeapsa de probaţiune autonomă, ce a făcut o cerere motivată în acest sens, este oportun să fie transferată competenţa către comisia din locul unde acesta îşi are noua reşedinţă, ea adoptă o decizie motivată după ce această a doua comisie a emis un aviz conform în termen de două luni. Pentru o persoană ce nu are reşedinţa pe teritoriul Regatului, competenţa poate fi transferată, potrivit aceleiaşi proceduri, unei alte comisii de probaţiune, fără ca în acest caz să fie vorba în mod necesar de comisia din locul în care aceasta îşi are noua reşedinţă.

§ 3. Comisia de probaţiune stabileşte conţinutul concret al pedepsei de probaţiune autonomă, pe baza raportului asistentului judiciar care l-a audiat pe condamnat şi cu respectarea indicaţiilor prevăzute de articolul 37octies, § 4.

Conţinutul concret al pedepsei cu munca este notificat într-o convenţie ce trebuie semnată de către condamnat, căruia îi va fi înmânat un exemplar de către asistentul judiciar.

Totodată, în termen de trei zile lucrătoare, asistentul judiciar comunică o copie a convenţiei semnate şi comisiei de probaţiune.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 9, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>

Art. 37decies. [1 § 1. Comisia de probaţiune poate suspenda în totalitate sau în parte conţinutul concret al pedepsei de probaţiune autonomă, îl poate preciza sau adapta împrejurărilor, fie din oficiu, fie la cererea ministerului public sau la solicitarea persoanei condamnate. În cazul în care una dintre condiţiile pedepsei de probaţiune autonomă nu a putut fi îndeplinită în termenul de probaţiune iniţial, din motive independente de voinţa condamnatului, comisia de probaţiune poate prelungi o dată termenul de probaţiune cu cel mult un an, pentru ca persoana condamnată să poată îndeplini condiţia respectivă.

În cazul în care comisia de probaţiune estimează că trebuie să ia una din măsurile menţionate la alineatul 1, preşedintele convoacă persoana interesată prin scrisoare recomandată sau printr-un mijloc de comunicare electronică ce urmează să fie definit prin decizie regală, cu mai mult de zece zile înainte de data stabilită pentru examinarea cazului. Dosarul comisiei este pus la dispoziţia persoanei interesate şi a eventualului său avocat timp de zece zile.

În cazul în care comisia de probaţiune estimează că pedeapsa de probaţiune autonomă a fost executată, ea poate decide ca aceasta să ia sfârşit, chiar dacă perioada stabilită de către judecător nu a expirat încă.

Decizia comisiei de probaţiune prevăzută la alineatul 1 sau la alineatul 3 este motivată. Această decizie este comunicată ministerului public şi persoanei în cauză. Comunicarea către ministerul public se face prin scrisoare simplă, iar către persoana în cauză prin scrisoare recomandată sau printr-un mijloc de comunicare electronică ce urmează să fie stabilit prin decizie regală, în termen de trei zile, exceptând sâmbetele, duminicile şi zilele de sărbătoare.

§ 2. Ministerul public şi condamnatul la o pedeapsă de probaţiune autonomă pot, primul prin cerere cu precizare de poziţie iar cel de-al doilea printr-o cerere ordinară, înaintată către tribunalul de primă instanţă pe lângă care este instituită comisia, să formuleze recurs împotriva deciziilor luate de comisie în baza § 1 sau în baza articolului 37novies, § 3.

Cererea cu precizare de poziţie şi cererea ordinară trebuie să fie formulate în scris şi motivate. Recursul trebuie introdus în termen de zece zile de la comunicarea deciziei luate de comisie. În cazul în care comisia nu decide altfel, recursul este suspensiv.

Preşedintele instanţei chemate să judece cauza indică cu mai mult de zece zile înainte, într-un registru special păstrat la grefa instanţei, data, locul şi ora prezentării în vederea judecării recursului. Grefierul aduce acest termen la cunoştinţa persoanei condamnate la pedeapsa de probaţiune autonomă prin scrisoare recomandată sau printr-o modalitate de comunicare electronică ce urmează a fi stabilită prin decizie regală, cu cel puţin zece zile înainte de termenul de judecată stabilit. În această perioadă, dosarul se este depus în arhiva instanţei şi este pus la dispoziţia condamnatului şi eventualul a avocatului său. Instanţa se întruneşte şi judecă recursul în cameră de consiliu. În cazul în care instanţa admite recursul, ea poate modifica decizia comisiei. Hotărârea pronunţată în acest recurs nu poate fi apelată sau contestată.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 10, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>>

Art. 37undecies. [1 În caz de neexecutare totală sau parţială a pedepsei de probaţiune autonomă, asistentul judiciar informează imediat comisia de probaţiune. Comisia convoacă persoana condamnată prin scrisoare recomandată sau pe o cale de comunicare electronică ce urmează să fie stabilită prin decizie regală cu mai mult de zece zile înainte de data fixată pentru examinarea cazului şi îl informează şi pe avocatul condamnatului. Dosarul comisiei este pus timp de cinci zile la dispoziţia condamnatului şi, eventualul, a avocatului acestuia.

Comisia, care se întruneşte fără participarea ministerului public, întocmeşte un raport motivat în vederea aplicării pedepsei înlocuitoare.

Raportul este expediat prin scrisoare simplă condamnatului, ministerului public şi asistentului judiciar.

În acest caz, ministerul public poate decide executarea pedepsei cu închisoarea sau cu amendă prevăzută în hotărârea judiciară, şi aceasta ţinând cont de pedeapsa de probaţiune autonomă ce a fost deja executată de către condamnat.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/80, art. 11, 111; În vigoare: termen nedeterminat, dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13)>>

Secţiunea VI

Despre pedepsele comune celor trei tipuri de infracţiuni

Sub-secţiunea I

Despre amenda aplicabilă persoanelor fizice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 7; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 38. Amenda pentru contravenţie este de cel puţin un [euro] şi de cel mult douăzeci şi cinci de [euro], mai puţin în cazurile exceptate de lege. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Amenda pentru crimă sau delict este de cel puţin douăzeci şi şase de [euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Amenzile percepute intră în contul Statului.

Art. 39. Amenda este dispusă în mod individual, împotriva fiecăreia din persoanele condamnate pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni.

Art. 40. În cazul neefectuării plăţii în termen de două luni de la data hotărârii sau sentinţei, dacă aceasta este pronunţată ca urmare a unei proceduri contradictorii, sau de la data comunicării acesteia, dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsă, amenda poate fi înlocuită de pedeapsa cu închisoarea, a cărei durată este stabilită prin hotărârea sau sentinţa de condamnare şi care nu poate fi mai mare de şase luni în cazul persoanelor condamnate pentru săvârşirea unei fapte criminale, trei luni pentru persoanele condamnate pentru săvârşirea unui delict şi trei zile pentru persoanele condamnate pentru săvârşirea unei contravenţii.

Condamnaţii supuşi pedepsei de închisoare subsidiară pot fi reţinuţi în locul în care au suportat pedeapsa principală.

În cazul în care amenda este singura pedeapsă ce a fost pronunţată, închisoarea ce trebuie executată în caz de neplată a amenzii este asimilată închisorii corecţionale sau de poliţie, în funcţie de natura condamnării.

Art. 41. În toate cazurile, condamnatul poate obţine eliberarea din închisoare plătind amenda; el nu se poate sustrage urmăririi la care sunt supuse bunurile sale oferindu-se să execute pedeapsa cu închisoarea.

Sub-secţiunea II

Despre amenda aplicată persoanelor juridice <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 41bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare: 02-07-1999> § 1.

Amenzile aplicabile pentru infracţiunile comise de persoanele juridice sunt:

în materie criminală şi corecţională:

- atunci când legea prevede pentru fapta comisă o pedeapsă privativă de libertate pe viaţă:

o amendă de două sute patruzeci de mii [de euro] la şapte sute douăzeci de mii [de euro]

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>;

- atunci când legea prevede pentru fapta comisă o pedeapsă privativă de libertate şi o amendă, sau doar una din aceste două pedepse: o amendă de cel puţin cinci sute [de euro] înmulţită cu numărul de luni corespunzătoare pedepsei privative de libertate, suma astfel rezultată neputând să fie mai mică decât dublul maximului amenzii prevăzut pentru fapta respectivă <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>;

- atunci când legea prevede pentru faptă doar o amendă: minimul şi maximul acesteia sunt cele prevăzute de lege pentru acea faptă;

În materie de poliţie:

- o amendă de douăzeci şi cinci [de euro] la două sute cincizeci [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§ 2. Pentru stabilirea pedepsei prevăzute la § 1, sunt aplicabile dispoziţiile Cărţii 1.

Sub-secţiunea III

Despre confiscarea specială <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 9; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 42. Confiscarea specială se aplică:

1° Lucrurilor ce formează obiectul infracţiunii şi celor ce au servit sau au fost destinate comiterii acesteia, atunci când proprietatea asupra acestora este a condamnatului;

2° Lucrurilor care au rezultat din comiterea infracţiunii.

(3° Avantajelor patrimoniale trase în mod direct din infracţiune, bunurilor şi valorilor ce le-au fost substituite şi altor venituri rezultate din investirea acestor avantaje.) <L 1990-07-17/30, art. 1, 004; În vigoare: 25-08-1990>

Art. 43. Confiscarea specială (aplicată în cazul lucrurilor menţionate la punctele 1° şi 2° ale articolului 42) este pronunţată întotdeauna pentru crimă sau delict. <L 1990-07-17/30, art. 2, 004; În vigoare: 25-08-1990>

Aceasta nu este pronunţată pentru contravenţie decât în cazurile stabilite de lege.

Art. 43bis. <Introdus prin L 1990-07-17/30, art. 3, 004; În vigoare: 25-08-1990> (Confiscarea specială aplicată lucrurilor menţionate la articolul 42, 3°, va putea fi pronunţată de judecător, însă doar în măsura în care ea este cerută în scris de către procurorul Regelui.) <L 2002-12-19/86, art. 1, 039; În vigoare: 24-02-2003>

Dacă lucrurile nu pot fi găsite în patrimoniul condamnatului, judecătorul va proceda la evaluarea lor în bani iar confiscarea va fi aplicată asupra unei sume de bani echivalente valorii lucrurilor respective.

Atunci când lucrurile confiscate aparţin părţii civile, ele îi vor fi restituite. Lucrurile confiscate îi vor fi atribuite, de asemenea, şi atunci când judecătorul pronunţă confiscarea pe motiv că acestea constituie bunuri sau valori substituite de către condamnat lucrurilor aparţinând părţii civile sau pentru că ele constituie echivalentul unor astfel de lucruri în sensul alineatului 2 din prezentul articol.

Orice terţ ce pretinde că are un drept asupra lucrului confiscat poate să îşi valorifice acest drept în termenul şi urmând modalităţile stabilite prin decizie regală.

[1 Confiscarea specială a bunurilor imobile trebuie sau poate fi pronunţată de către judecător, conform bazei juridice aplicabile, însă numai în măsura în care ea a fost cerută în scris de către ministerul public.

Solicitarea scrisă a ministerului public ce vizează confiscarea unui bun imobil care nu a fost sechestrat penal conform formalităţilor aplicabile este, sub sancţiunea inadmisibilităţii, înscrisă gratuit în marja ultimului titlu transcris sau a sentinţei vizate la articolul 1, alineatele 1 şi 2, din legea ipotecară din 16 decembrie 1851. Ministerul public anexează proba menţiunii marginale la dosarul de confiscare înainte de închiderea dezbaterilor. Ministerul public cere, dacă este cazul, radierea gratuită a menţiunii marginale.]1

[2 Dacă este necesar, judecătorul diminuează valoarea avantajelor patrimoniale vizate la articolul 42, 3°, sau a evaluării monetare vizate la alineatul 2 cu scopul de a nu supune persoana condamnată la o pedeapsă nerezonabil de grea.]2

----------

(1) <L 2013-11-27/05, art. 2, 099; În vigoare: 01-03-2014>

(2) <L 2014-02-11/12, art. 55, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 43ter. <Introdus prin L 1997-05-20/50, art. 12, În vigoare: 13-07-1997> Confiscarea specială ce se aplică lucrurilor vizate (la articolele 42, 43bis şi 43quater) va putea totodată să fie pronunţată atunci când lucrurile se găsesc în afara teritoriului Belgiei. <L 2002-12-19/86, art. 3, 039; În vigoare: 24-02-2003>

Art. 43quater. <Introdus prin L 2002-12-19/86, art. 4; În vigoare: 24-02-2003> § 1.

Fără a prejudicia dispoziţiile articolului 43bis, alineatele 3 şi 4, avantajele patrimoniale vizate la § 2, bunurile şi valorile ce le-au fost substituite şi veniturile provenind din avantajele investite aflate în patrimoniul sau în posesia unei persoane pot, la cererea procurorului Regelui, să fie confiscate sau această persoană poate fi condamnată la plata unei sume pe care judecătorul o consideră corespunzătoare valorii acestor lucruri, dacă aceasta a fost găsită vinovată:

(a) fie de una sau mai multe infracţiuni prevăzute:

1° de articolele 136sexies şi la punctul 1° al articolului 136septies;

(1°bis din articolul 137, în măsura în care aceste infracţiuni sunt pedepsite prin aplicarea uneia sau mai multora din pedepsele prevăzute de articolele 138, § 1, 4° la 10°, şi în măsura în care acestea sunt de natură să genereze beneficii, precum şi articolul 140, în măsura în care fapta criminală sau delictul respectiv este de natură să genereze beneficii;) <L 2006-12-27/32, art. 390, 062; În vigoare: 07-01-2007>

2° de articolele 246 la 251 şi de articolul 323;

[2°bis. de articolele 433sexies, 433septies (, 433octies 433undecies şi 433duodecies;)] <L 2005-08-10/61, art. 3, 053; În vigoare: 12-09-2005> <L 2006-02-09/33, art. 1, 055; În vigoare: 10-03-2006>

3° de articolele 504bis şi 504ter şi de articolul 323;

4° de articolul 2bis, § 1, din legea din 24 februarie 1921 privind traficul de substanţe otrăvitoare, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice, în măsura în care faptele implică importul, exportul, fabricarea, vânzarea sau punerea în vânzare a substanţelor vizate în prezentul articol, sau la § 3, b) sau la § 4, b) din aceeaşi lege;

5° (de articolele 77ter, 77quater şi 77quinquies) din legea din 15 decembrie 1980 privind accesul pe teritoriul naţional, şederea, stabilirea şi îndepărtarea străinilor; <L 2005-08-10/61, art. 3, 053; În vigoare: 12-09-2005>

6° articolul 10, § 1, 2°, din legea din 15 iulie 1985 privind utilizarea substanţelor cu efect hormonal, cu efect anti-hormonal, cu efect beta-adrenergic sau cu efect stimulator de creştere a producţiei la animale.

b) fie infracţiunile prevăzute la articolul 324ter, fie una sau mai multe infracţiuni menţionate mai jos, atunci când acestea au fost comise în cadrul unei organizaţii criminale, aşa cum este aceasta definită la articolul 324bis:

(1° de articolele 162, 163, 173, 180 şi 186;) <L 2006-12-27/32, art. 391, 062; În vigoare: 07-01-2007>

(1°bis) articolele 379 sau 380 (şi 383bis, § 1); <L 2006-12-27/32, art. 391, 062; În vigoare: 07-01-2007>

2° articolele 468, 469, 470, 471 sau 472;

3° articolul 475;

4° articolele 477, 477bis, 477ter, 47quater, 477quinquies, 477sexies sau 488bis;

5° articolul 505, cu excepţia lucrurilor acoperite de articolul 42, 1°;

(5°bis al articolului 2quater, 4°, din legea din 24 februarie 1921 privind traficul de substanţe veninoase, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice şi a substanţelor ce pot servi la fabricarea ilicită a substanţelor stupefiante şi psihotrope;) <L 2006-12-27/32, art. 391, 062; În vigoare: 07-01-2007>

6° articolul 10 din legea din 5 august 1991 cu privire la importul, exportul şi tranzitul armelor, muniţiilor şi materialelor destinate în special uzului militar şi a tehnologiei aferente;

7° articolul 1 din decizia regală din 12 aprilie 1974 referitoare la anumite operaţii cu privire la substanţele cu acţiune hormonală, anti hormonală, anabolizantă, beta-adrenergică, anti-infecţioasă, antiparazitară şi anti-inflamatorie, cu privire la infracţiunile pedepsite prin aplicarea legii din 24 februarie 1921 referitoare la traficul de substanţe veninoase, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice;

8° articolele 3 şi 5 din decizia regală din data de 5 februarie 1990 referitoare la anumite substanţe beta-adrenergice privind infracţiunile pedepsite în aplicarea legii din 25 martie 1964 privind medicamentele.

c) fie de mai multe infracţiuni urmărite în manieră colectivă şi a căror gravitate, finalitate şi raport reciproc permit instanţei să decidă în mod sigur şi necesar că aceste fapte au fost comise în cadrul [1 unei fraude fiscale grave, organizate sau nu]1.

§ 2. Confiscarea prevăzută la § 1 poate fi pronunţată împotriva autorilor, coautorilor şi complicilor condamnaţi pentru una sau mai multe din infracţiunile enumerate în prezentul articol şi în condiţiile definite la § 1 dacă persoana condamnată a dobândit în timpul unei perioade relevante avantaje patrimoniale suplimentare, în condiţiile în care există indicii serioase şi concrete că acestea provin din infracţiunea pentru care a fost pronunţată condamnarea sau din fapte identice şi că persoana condamnată nu a putut demonstra contrariul.

Această demonstraţie contrară poate fi făcută şi de către orice terţ care pretinde că are un drept asupra acestor avantaje.

§ 3. În sensul prezentului articol, perioada considerată relevantă începe cu cinci ani înainte de inculparea persoanei şi curge până la data pronunţării.

Indiciile serioase şi concrete menţionate în § 2 pot fi extrase din toate elementele credibile ce au fost prezentate instanţei în maniera obişnuită prevăzută de lege şi care indică un dezechilibru de un anume interes între, pe de o parte, creşterea temporară sau constantă a patrimoniului şi cheltuielilor persoanei condamnate în cursul perioadei relevante, pe care ministerul public o demonstrează cu probe, iar, pe de altă parte, creşterea temporară sau constantă a patrimoniului şi cheltuielilor condamnatului în cursul acestei perioade, pentru care acesta poate prezenta dovezi plauzibile că nu provin din faptele pentru care a fost condamnat sau din fapte identice.

Prin fapte identice trebuie să se înţeleagă acele fapte care corespund calificărilor vizate la § 1 şi care intră:

a) fie sub aceeaşi calificare precum infracţiunea ce face obiectul condamnării;

b) fie sub o calificare conexă, în măsura în care aceasta figurează sub aceeaşi rubrică, prevăzută la § 1, a), la care figurează şi delictul ce face obiectul condamnării.

Atunci când instanţa dispune confiscarea specială în sensul prezentului articol, ea poate decide să nu ţină cont de o parte din perioada relevantă sau de veniturile, bunurile sau valorile pe care le stabileşte, dacă estimează că o astfel de măsură este oportună pentru a nu supune persoana condamnată la o pedeapsă nejustificat de severă.

§ 4. Patrimoniul de care dispune o organizaţie criminală trebuie confiscat, sub rezerva respectării drepturilor terţilor de bună credinţă.

----------

(1) <L 2013-07-15/02, art. 14, 094; În vigoare: 29-07-2013>

Capitolul III

Alte condamnări ce pot fi pronunţate pentru crime, delicte sau contravenţii

Art. 44. Condamnarea la pedepsele stabilite de lege va fi pronunţată întotdeauna fără a afecta restituirile sau daunele-interese ce li se pot cuveni părţilor.

Art. 45. Atunci când problema daunelor-interese nu este reglementată de lege, instanţa va stabili cuantumul acestora, fără a putea însă să dispună aplicarea acestora într-un cuantum nedeterminat, nici chiar cu consimţământul părţii vătămate.

Art. 46. [1 Judecătoria sau tribunalul ce admite că o persoană este vinovată de comiterea uneia din infracţiunile prevăzute de articolele 375, 398 la 400, 402, 403, 405, 409, §§ 1 la 3 şi 5, şi 422bis, atunci când acea persoană este susceptibilă de a fi chemată ca moştenitor legal la succesiunea victimei, poate totodată să pronunţe nedemnitatea succesorală a autorului, a coautorului sau a complicelui, care va fi înlăturat, din acel moment, de la succesiunea victimei.]1

----------

(1) <reactivat prin L 2012-12-10/14, art. 42, 088; În vigoare: 21-01-2013>

Art. 47. (Abrogat) <L 31-01-1980, art. 4, 1°>

Art. 48. (Abrogat) <L 31-01-1980, art. 4, 1°>

Art. 49. Atunci când bunurile persoanei condamnate sunt insuficiente pentru a acoperi condamnările la plata unei amenzi, la restituire şi la plata de daune-interese, vor avea prioritate ultimele două din aceste condamnări.

În cazul concurenţei dintre amendă şi cheltuielile de judecată datorate Statului, plăţile efectuate de persoanele condamnate vor fi imputate, în primul rând, în contul acestor cheltuieli de judecată.

(Aceste plăţi întrerup termenul de prescripţie atât a amenzii, cât şi a cheltuielilor de judecată.) <L 2006-12-27/32, art. 302, 062; În vigoare: 07-01-2007>

Art. 50. Toate persoanele condamnate pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni sunt considerate responsabile în solidar pentru restituirile şi daunele-interese cuvenite.

Ele trebuie să achite în solidar şi cheltuielile de judecată, atunci când au fost condamnate prin aceeaşi sentinţă sau decizie.

Cu toate acestea, judecătorul poate scuti toate persoanele condamnate sau doar pe unele din acestea de această obligaţie de solidaritate, indicând motivele acestei dispense şi stabilind valoarea proporţională a cheltuielilor de judecată ce trebuie suportată de fiecare din persoanele respective.

Persoanele condamnate prin sentinţe sau decizii distincte nu au obligaţia achitării în solidar a cheltuielilor judiciare decât în măsura în care acestea se referă la actele de urmărire de care au fost vizate toate persoanele respective, în comun.

Art. 50bis. <Introdus prin L 1999-05-04/60, art. 10; În vigoarea: 02-07-1999> Nimeni nu poate fi considerat civilmente responsabil de plata unei amenzi la care este condamnată o altă persoană, chiar dacă el este condamnat pentru aceleaşi fapte.

Capitolul IV

Tentativa de comitere a unei crime sau a unui delict

Art. 51. Există tentativă pedepsibilă atunci când rezoluţia de comitere a unei crime sau a unui delict a fost manifestată prin acte exterioare ce constituie un început de punere în executare a acelei crime sau a acelui delict, şi care nu au fost întrerupte sau nu şi-au produs efectul decât datorită unor împrejurări independente de voinţa autorului.

Art. 52. Tentativa de crimă este pedepsită cu pedeapsa imediat inferioară celei aplicate pentru comiterea efectivă a crimei respective, conform dispoziţiilor articolelor 80 şi 81.

[1 Cu toate acestea, tentativele de comitere a crimelor pentru care se aplică pedeapsa cu recluziunea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă sunt pedepsite cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, respectiv cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 13, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Capitolul V

Despre recidivă

Art. 53. Legea stabileşte care sunt cazurile în care sunt pedepsite tentativele de delict, precum şi care sunt pedepsele aplicabile în aceste cazuri.

Art. 54. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 12, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Orice persoană care, fiind condamnată la o pedeapsă penală, comite o faptă criminală pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani, poate fi condamnată la recluziune de la zece la cincisprezece ani.

Dacă pentru fapta criminală comisă legea prevede pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, vinovatul poate fi condamnat la recluziune de la cincisprezece la douăzeci de ani.

El va fi condamnat la cel puţin şaptesprezece ani de recluziune, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta criminală comisă este recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art. 55. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice persoană care, fiind condamnată la o pedeapsă penală, comite o faptă criminală pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani, poate fi condamnată la detenţie de la zece la cincisprezece ani.

Dacă pentru fapta criminală comisă legea prevede pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, vinovatul poate fi condamnat la (detenţie de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 13, 040; În vigoare: 13-03-2003>

El va fi condamnat la cel puţin şaptesprezece ani de detenţie, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta criminală comisă este (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 13, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 56. Orice persoană care, după ce a fost condamnată la o pedeapsă penală, comite un delict poate fi condamnată la o pedeapsă reprezentând dublul pedepsei maxime prevăzute de lege pentru delictul respectiv.

Aceeaşi pedeapsă poate fi pronunţată în cazul unei condamnării anterioare la cel puţin un an închisoare, dacă persoana condamnată a comis noul delict înainte de expirarea termenului de cinci ani de la data ispăşirii sau prescrierii pedepsei sale.

[1 Chiar şi în cazurile menţionate la alineatele 1 şi 2, dacă noul delict este o faptă criminală care a fost corecţionalizată sau pentru care curtea cu juri a admis existenţa unor circumstanţe atenuante, durata pedepsei cu închisoarea nu poate fi mai mare decât durata maximă a pedepsei cu recluziunea prevăzută de lege pentru acea faptă criminală sau de patruzeci de ani, dacă pedeapsa amintită este recluziunea pe viaţă.]1

[1 Pedeapsa pronunţată nu poate depăşi în niciun caz un an de pedeapsă cu supraveghere electronică, trei sute de ore de pedeapsă cu munca sau doi ani de pedeapsă de probaţiune autonomă.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 14, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 57. Regulile stabilite pentru recidivă sunt aplicabile, conform articolelor precedente, în cazul unei condamnări anterioare pronunţată de un tribunal militar pentru o faptă calificată drept crimă sau delict de către legile penale ordinare, şi la o pedeapsă prevăzută de aceleaşi legi.

Dacă pentru această faptă a fost pronunţată o pedeapsă prevăzută de legile militare, în aprecierea stării de recidivă, instanţele nu vor avea în vedere decât durata minimă a pedepsei pe care fapta sancţionată prin prima hotărâre ar fi putut-o atrage în baza legilor penale ordinare.

Art. 57bis. [1 Regulile stabilite pentru recidivă, prevăzute la articolele 54 la 56, sunt aplicabile în cazul unei condamnări anterioare luate în calcul conform articolului 99bis.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-25/23, art. 60, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Capitolul VI

Despre concursul de infracţiuni

Art. 58. Orice persoană dovedită vinovată de comiterea mai multor contravenţii urmează să fie pedepsită pentru fiecare din acestea.

(Atunci când sunt pronunţate pedepse cu munca, durata acestora poate fi cumulată până la limita maximă de trei sute de ore) <L 2002-04-17/33, art. 4, 035; În vigoare: 07-05-2002>

[1 [2 Atunci când sunt pronunţate pedepse cu supraveghere electronică, durata acestora nu poate fi mai mare de un an.]2]1

[2 Atunci când sunt pronunţate pedepse de probaţiune autonome, durata acestora nu poate fi mai mare de doi ani.]2

----------

(1) <L 2014-02-07/15, art. 10, 110; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016, abrogat la 29-02-2014, înainte de a intra în vigoare prin L 2016-06-05/11, art. 42>

(2) <L 2014-04-10/80, art. 12, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 12 modificat prin L 2016-02-05/11, art. 52, 114>

Art. 59. În caz de concurs al unuia sau mai multor delicte cu una sau mai multe contravenţii, [1 toate amenzile, pedepsele de probaţiune autonomă, pedepsele cu munca, pedepsele cu supraveghere electronică]1 şi pedepsele cu închisoarea corecţională vor fi cumulate, în limitele stabilite de articolul următor. <L 2002-04-17/33, art. 5, 035; În vigoare: 07-05-2002>

----------

(1) <L 2014-04-10/80, art. 13, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 13, modificat prin L 2016-02-05/11, art. 53, 114>

Art. 60. <L 01-02-1977, art. 5> În caz de concurs de delicte, pedepsele vor fi cumulate, fără ca ele să poată totuşi depăşi dublul duratei maxime a celei mai grele din pedepsele aplicabile. [3 Pedeapsa pronunţată nu poate depăşi fie douăzeci de ani de închisoare, fie cea mai grea pedeapsă cu închisoarea, dacă aceasta este mai mare de douăzeci de ani de închisoare.]3 [2 Această pedeapsă nu poate fi mai mare, în niciun caz, [3 ...]3 de un an de supraveghere electronică, trei sute de ore de pedeapsă cu munca sau doi ani de pedeapsă de probaţiune autonomă]2

----------

(2) <L 2014-04-10/80, art. 14, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 14 modificat prin L 2016-02-05/11, art. 54, 114>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 15, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 61. În cazul concursului dintre o crimă şi unul sau mai multe delicte, ori una sau mai multe contravenţii, se va pronunţa doar pedeapsa pentru crimă..

Art. 62. (A se vedea NOTA de sub TITLU) În caz de concurs de crime, va fi aplicată doar pedeapsa cea mai grea. La această pedeapsă se poate adăuga şi un spor de cinci ani peste maximum pedepsei, dacă aceasta constă din (recluziunea sau detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani sau pe un termen inferior). <L 2003-01-23/42, art. 14, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 63. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 15, 040; În vigoare: 13-03-2003> Pedeapsa cea mai grea este cea a cărei durată este cea mai lungă. Dacă pedepsele au aceeaşi durată, recluziunea este considerată o pedeapsă mai grea decât detenţia.

Art. 64. Pedepsele de confiscare specială, aplicate pentru mai multe fapte criminale, delicte sau contravenţii, sunt cumulate întotdeauna.

Art. 65. <L 1994-07-11/33, art. 45, 012; În vigoare: 31-07-1994> Atunci când aceeaşi faptă constituie mai multe infracţiuni sau când diferite infracţiuni supuse în mod simultan judecăţii aceluiaşi judecător de fond constituie manifestarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenţii delictuale, instanţa va aplica doar pedeapsa cea mai grea.

Atunci când judecătorul instanţei de fond constată că unele dintre infracţiunile ce au făcut anterior obiectul unei hotărâri definitive şi alte fapte cu care este sesizat şi care, presupunând că au fost stabilite, sunt anterioare hotărârii respective şi constituie împreună cu primele manifestarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenţii delictuale, el ţine cont, în stabilirea pedepsei, de pedepsele deja pronunţate. Dacă acestea i se par suficiente pentru a sancţiona ansamblul infracţiunilor comise, el se pronunţă asupra vinovăţiei şi face trimitere în decizia sa la pedepsele deja pronunţate. Totalul pedepselor pronunţate în aplicarea prezentului articol nu poate depăşi maximul prevăzut de lege pentru pedeapsa cea mai grea dintre ele.

Capitolul VII

Despre participarea mai multor persoane la aceeaşi crimă sau la acelaşi delict

Art. 66. Sunt pedepsiţi ca autori ai unei crime sau ai unui delict:

Cei care au comis crima sau delictul precum şi cei care au cooperat în mod direct la comiterea faptei;

Cei care, prin orice fel de faptă, acordă pentru comiterea crimei sau delictului un sprijin fără de care acestea nu ar fi putut fi comise;

Cei care, prin cadouri, promisiuni, ameninţări, abuz de autoritate sau de putere, maşinaţiuni sau artificii culpabile, au provocat comiterea acestei crime sau acestui delict;

(Cei care, fie prin discursuri susţinute în cadrul unor adunări sau în locuri publice, fie prin înscrisuri, materiale tipărite, prin orice fel de imagini sau embleme, care sunt afişate, distribuite sau vândute, puse în vânzare sau expuse privirilor publicului, provoacă direct la comiterea unor astfel de fapte, fără a prejudicia pedepsele aplicate de lege împotriva instigatorilor la comiterea unor crime sau delicte, chiar şi în cazul în care aceste instigări nu au produs efecte.) <L 28-07-1934, art. 1, I>

Art. 67. Sunt pedepsiţi în calitate de complici la comiterea unei crime sau unui delict:

Cei care dau instrucţiuni pentru comiterea unor astfel de fapte;

Cei care procură arme, instrumente sau orice alte mijloace ce servesc la comiterea crimei sau delictului, cunoscând scopul în care urmează să fie utilizate acestea;

Cei care, cu excepţia cazului prevăzut la § 3 al articolului 66, acordă ajutor sau asistenţă autorului sau autorilor crimei sau delictului în acţiunile legate de pregătirea sau facilitarea faptelor, sau în cele privind comiterea efectivă a acestora.

Art. 68. Cei care, cunoscând conduita criminală a răufăcătorilor ce comit acte de tâlhărie sau violenţe contra siguranţei Statului, liniştii publice, persoanelor sau proprietăţilor, le asigură acestora găzduire, loc de refugiu sau de întâlnire, vor fi pedepsiţi ca şi complici ai acestora.

Art. 69. Complicii la o crimă sunt pedepsiţi cu pedeapsa imediat inferioară celei care le-ar fi aplicate dacă ar fi autorii crimei, conform articolelor 80 şi 81 din prezentul cod. [1 Acestora li se va aplica însă pedeapsa cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani sau cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani dacă sunt complici la o crimă pentru care legea prevede pedeapsa de recluziune pe viaţă sau detenţia pe viaţă.]1

Pedeapsa pronunţată împotriva complicilor la săvârşirea unui delict nu poate fi mai mare de două treimi din pedeapsa care le-ar fi aplicată în cazul în care aceştia ar fi autorii delictului respectiv.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 16, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Capitolul VIII

Despre cauzele de justificare sau de scuză

Art. 70. (Cu excepţia celor privitoare la infracţiunile definite în volumul II, titlul I bis, nu există infracţiune) atunci când fapta a fost ordonată de lege şi comandată de autoritate. <L 2003-08-05/32, art. 3, 044; În vigoare: 07-08-2003>

Art. 71. [1 Nu există infracţiune atunci când acuzatul sau inculpatul este atins, în momentul comiterii faptelor, de o tulburare mentală ce i-a abolit sau afectat grav capacitatea de discernământ sau de control asupra propriilor acte sau când a fost constrâns de o forţă căreia nu i-a putut rezista.]1

----------

(1) <L 2014-05-05/11, art. 87, 109; În vigoare: 01-10-2016 (a se vedea art. 136).

Dispoziţii tranzitorii art. 134 şi 135)>

Art. 72. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 73. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 74. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 75. (Abrogat) <L 15-05-1912, art. 64>

Art. 76. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 77. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 78. Nicio crimă sau niciun delict nu pot fi scuzate decât în situaţia acestor cazuri prevăzute de lege.

Capitolul IX

Despre circumstanţele atenuante

Art. 79. Dacă există circumstanţe atenuante, pedepsele penale sunt reduse sau modificate conform dispoziţiilor ce urmează.

Art. 80. <L 2001-12-11/50, art. 2, 033; În vigoare: 17-02-2002> Recluziunea pe viaţă este înlocuită cu recluziunea pe o anumită perioadă de timp sau cu închisoarea de cel puţin trei ani [1 şi de cel mult patruzeci de ani]1.

[1 Recluziunea de la treizeci la patruzeci de ani este înlocuită cu recluziunea de treizeci şi opt de ani sau recluziunea pentru un termen inferior acestuia, sau cu închisoare de cel puţin trei ani şi de cel mult treizeci şi opt de ani.

Recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani este înlocuită cu recluziunea de douăzeci şi opt de ani sau recluziunea pe un termen inferior acestuia, sau cu închisoare de cel puţin trei ani şi cel mult douăzeci şi opt de ani.]1

Recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani este înlocuită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sau de la cinci la zece ani, sau cu închisoare de cel puţin un an [1 şi de cel mult cincisprezece ani]1.

Recluziunea de la zece la cincisprezece ani este înlocuită cu recluziunea de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin şase luni [1 şi de cel mult zece ani]1.

Recluziunea de la cinci la zece ani este înlocuită cu închisoarea de cel puţin o lună [1 şi de cel mult cinci ani]1.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 17, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 81. <L 2003-01-23/42, art. 16, 040; În vigoare: 13-03-2003> Pedeapsa cu detenţia pe viaţă aplicată pentru o crimă împotriva siguranţei Statului este înlocuită cu detenţia pe un anumit termen sau cu închisoarea de la un an [1 la patruzeci de ani]1.

[1 Pedeapsa cu detenţia de la treizeci la patruzeci de ani este înlocuită cu detenţia de treizeci şi opt de ani sau pentru un termen inferior, sau cu închisoarea de la un an la douăzeci şi opt de ani.]1

Pedeapsa cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani este înlocuită cu detenţia de douăzeci şi opt de ani sau pentru un termen inferior, sau cu închisoarea de la un an la douăzeci şi opt de ani]1.

Pedeapsa cu detenţia de la cincisprezece ani la douăzeci de ani este înlocuită cu pedeapsa cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani, sau de la cinci ani la zece ani, sau cu închisoarea de cel puţin un an [1 şi de cel mult cincisprezece ani]1.

Pedeapsa cu detenţia de la zece la cincisprezece ani este înlocuită cu detenţia de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin şase luni [1 şi de cel mult zece ani]1.

Pedeapsa cu detenţia de cinci la zece ani este înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea de cel o lună [1 şi de cel mult cinci ani]1.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 18, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 82. <L 23-08-1919, art. 2> În cazul concursului de infracţiuni prevăzut la articolele 61 şi 62 din Codul penal, dacă, determinat de existenţa unor circumstanţe atenuante, pedepsele criminale sunt reduse la cuantumul pedepselor corecţionale, instanţa de judecată nu va putea pronunţa totuşi decât o singură pedeapsă.

Art. 83. Amenda în materie penală poate fi redusă, însă ea nu poate fi în niciun caz mai mică de douăzeci şi şase [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 84. Persoanele vinovate a căror pedeapsă penală este comutată în pedeapsa cu închisoarea pot fi condamnate la plata unei amenzi cuprinse între douăzeci şi şase [de euro] şi o mie [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare 01-01-2002>.

[1 Ele pot fi condamnate la interzicerea în totalitate sau în parte a drepturilor menţionate la articolul 31, alineatul 1, pe o perioadă de cel puţin zece ani şi de cel mult douăzeci de ani pentru crimele pentru care legea prevedea pedeapsa cu recluziunea de peste douăzeci de ani, şi pe o perioadă de cel puţin cinci ani şi cel mult zece ani pentru celelalte crime.]1

(Alineatul 3 abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

----------

(1) <L 2009-12-21/14, art. 3, 075; În vigoare: 21-01-2010>

Art. 85. (Dacă există circumstanţe atenuante, [3 pedepsele cu închisoarea, pedepsele cu supraveghere electronică, pedepsele cu munca, pedepsele de probaţiune autonomă şi pedepsele cu amendă pot fi reduse sub nivelul de opt zile, respectiv de o lună, de patruzeci şi cinci de ore, de douăsprezece luni şi de douăzeci şi şase de euro]3, fără ca ele să poată fi mai mici decât pedepsele de poliţie.) <L 2002-04-17/33, art. 7, 035; În vigoare: 07-05-2002>

Totodată, judecătorii pot să aplice separat oricare din aceste pedepse.

Dacă pedeapsa cu închisoarea este singura pedeapsă aplicată, judecătorii o pot înlocui cu o amendă ce nu poate fi mai mare de cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În cazul în care este ordonată sau autorizată interdicţia drepturilor enumerate la [1 articolul 31, alineatul1]1 (...), judecătorii pot dispune aceste pedepse pentru un termen de la unu la cinci ani, sau o pot anula integral. <L 09-04-1930, art. 32>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 7, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2014-02-07/15, art. 13, 110; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016, abrogat la data de 29-02-2014, înainte de intrarea sa în vigoare prin L 2016-06-05/11, art. 42>

(3) <L 2014-04-10/80, art. 15, 111; În vigoare: termen nedeterminat dar nu mai târziu de 01-05-2016 (a se vedea L 2014-05-08/55, art. 6, modificat, la rândul lui, prin L 2015-11-23/02, art. 13), art. 15 modificat prin L 2016-06-05/11, art. 55, 114>

Capitolul X

Despre stingerea pedepselor

Art. 86. Pedepsele pronunţate prin hotărâri sau sentinţe irevocabile se sting o dată cu moartea persoanei condamnate. (Pierderea personalităţii juridice a persoanei juridice condamnate nu duce la stingerea pedepsei.) <L 1999-05-04/60, art. 11, 024; În vigoare: 02-07-1999>

Art. 87. Incapacităţile pronunţate de instanţă sau ataşate de lege anumitor condamnări încetează prin absolvirea pe care o poate face Regele, în virtutea dreptului său de graţiere.

Art. 88. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 89. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Art. 90. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTĂ: Confirmat prin <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare: 15-01-2007>)

Art. 91. (Cu excepţia pedepselor aplicate pentru infracţiunile prevăzute de articolele 136bis, 136ter et 136quater, pedepsele pentru faptele calificate drept crimă se prescriu) la împlinirea a douăzeci de ani de la data hotărârilor sau sentinţelor prin care au fost pronunţate. <L 2003-08-05/32, art., 044; În vigoare: 07-08-2003>

Art. 92. [1 Cu excepţia pedepselor aplicate pentru infracţiunile imprescriptibile prevăzute de articolele 136bis, 136ter et 136quater, pedepsele corecţionale se prescriu la împlinirea a cinci ani]1 de la data hotărârii sau sentinţei pronunţate de instanţa de ultim grad de jurisdicţie, sau începând de la data la care sentinţa pronunţată de prima instanţă nu mai poate fi atacată cu apel.

Dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de trei ani, perioada de prescripţie a acesteia este de zece ani.

[1 Dacă a fost pronunţată o pedeapsă de peste douăzeci de ani de închisoare, termenul de prescripţie al acesteia este de douăzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 19, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 93. Pedepsele de poliţie se prescriu la împlinirea unui an de la termenele stabilite în articolul precedent.

Art. 94. [1 Amenzile se prescriu în termenele stabilite la articolele precedente, în funcţie de tipul de amendă pronunţat de instanţă, respectiv pentru crimă, delict sau contravenţie.

Confiscările speciale se prescriu în termenele stabilite prin articolele precedente, în funcţie de motivul pentru care au fost pronunţate, respectiv pentru contravenţii sau crime.

Confiscările speciale pronunţate pentru delicte se prescriu la împlinirea a zece ani, termen calculat începând de la datele stabilite la articolul 92.]1

----------

(1) <L 2014-02-11/12, art. 48, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 95. În cazul în care persoana condamnată a reuşit să evadeze, termenul de prescripţie începe să curgă din ziua evadării.

Cu toate acestea, în acest caz, se impută din durata prescripţiei perioada ce depăşeşte cinci ani de pedeapsă executată, dacă este vorba despre o pedeapsă criminală temporară, respectiv perioada ce depăşeşte doi ani de pedeapsă ispăşită, dacă este vorba despre o pedeapsă corecţională.

Art. 96. Prescripţia pedepsei este întreruptă de arestarea condamnatului.

Art. 97. [1 § 1. Prescripţia confiscării este suspendată atunci când este prevăzută de lege sau când există o piedică legală în calea executării imediate a acestei pedepse.

§ 2. Prescripţia se suspendă în orice caz în următoarele situaţii:

1° în perioada în care condamnatul face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă legală;

2° în timpul analizării cererii de graţiere privind confiscarea suferită, cerere formulată de condamnat sau de terţi în baza articolelor 100 şi 111 din Constituţie;

3° în perioada de derulare a planului de reglare a datoriilor acordată condamnatului de către funcţionarul competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor sau/şi valorilor supuse confiscării, a amenzii sau a cheltuielilor de judecată.]1

----------

(1) <reintrodus prin L 2014-02-11/12, art. 49, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 98. [1 § 1. Prescripţia confiscării este întreruptă de orice act executoriu de emană de la instanţele competente din punct de vedere legal.

§ 2. Prescripţia se suspendă în orice caz, în următoarele situaţii:

1° orice plată parţială efectuată de către un condamnat către funcţionarul competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor sau/şi valorilor supuse confiscării, plată care nu se înscrie în planul de efectuare a plăţii acordat de primitor;

2° orice cere de plată sau orice punere în întârziere adresată persoanei condamnate, prin scrisoare recomandată sau prin act comunicat de un agent executor, şi care emană de la un funcţionar competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor/valorilor supuse confiscării;

3° orice sechestru practicat de către sau la cererea funcţionarului competent al Serviciului public federal de finanţe însărcinat cu recuperarea bunurilor sau/şi valorilor supuse confiscării;

4° decizia directorului Organului central responsabil de sechestru sau confiscare de a ancheta solvabilitatea persoanei condamnate;

5° decizia ministerului public de a deschide o anchetă penală de executare, conform articolului 464/1 din Codul de instrucţie criminală;

6° toate actele de executare întocmite în cadrul anchetei penale de executare conform articolului 464/1 din Codul de instrucţie criminală.]1

----------

(1) <L 2014-02-11/12, art. 50, 100; În vigoare: 18-04-2014>

Art. 99. Condamnările civile pronunţate prin hotărârile sau sentinţele date în materie criminală, corecţională sau de poliţie se prescriu conform regulilor de drept civil, termenele corespunzătoare fiind calculate cu începere de la data la care acestea devin irevocabile.

[1 Nedemnitate succesorală pronunţată de judecător pe baza articolului 46 este imprescriptibilă. Ea poate fi ridicată prin iertarea acordată de victimă în condiţiile prevăzute de articolul 728 din Codul civil.]1

----------

(1) <reintrodus prin L 2012-12-10/14, art. 43, 088; În vigoare: 21-01-2013>

Capitolul XI

[1 Despre luarea în calcul a condamnărilor pronunţate de instanţele penale ale altor state]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-25/23, art. 61, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Art. 99bis. [1 Condamnările pronunţate de instanţele penale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt luate în calcul în aceleaşi condiţii ca şi condamnările pronunţate de către instanţele pronunţate de către instanţele penale belgiene şi vor produce aceleaşi efecte juridice ca şi aceste condamnări.

Regula menţionată la alineatul 1 nu este aplicabilă în ipoteza formulată la articolul 65, alineatul 2.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-25/23, art. 62, 104; În vigoare: 24-05-2014>

(DISPOZIŢII GENERALE) <L 2000-11-28/35, art. 2; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 100. (În lipsa unor dispoziţii contrare în legile şi regulamentele particulare, dispoziţiile primei cărţi din prezentul cod se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute de aceste legi şi regulamente., cu excepţia capitolului VII (...), şi a articolului 85.) <L 09-04-1930, art. 32>

(Alineatul 2 abrogat) <L 04-08-1986, art. 105>

Art. 100bis. <L 28-07-1934, art. 1, II> Acestea se aplică fără excepţie persoanelor care, nefiind supuse legilor penale militare, au participat la o crimă sau la un delict pedepsit de Codul penal militar. Cu toate acestea, închisoarea militară este înlocuită de pedeapsa cu închisoarea pentru aceeaşi durată iar destituirea, aplicată ca pedeapsă principală, cu închisoarea de la două luni la trei ani.

Art. 100ter. <Introdus prin L 2000-11-28/35, art. 3, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Atunci când termenul „minor” este folosit în dispoziţiile celei de-a II-a cărţi a prezentului cod, această noţiune desemnează persoana care nu a împlinit încă optsprezece ani.

Cartea a 2-a

Despre infracţiuni şi despre pedepsirea acestora, în special

Titlul I

Crime şi delicte împotriva siguranţei statului

Capitolul I

Atentate şi comploturi împotriva regelui, împotriva familiei regale şi împotriva formei de guvernământ

Art. 101. Atentatul împotriva vieţii sau persoanei Regelui este pedepsit (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 3, 018; În vigoare: 11-08-1996>

În cazul în care, prin rezultatul său, acesta nu a adus atingere libertăţii Regelui şi dacă nu i-a provocat acestuia pierderi de sânge, răni sau boală, atentatul contra persoanei Regelui este pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 17, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 102. <L 2003-01-23/42, art. 18, 040; În vigoare: 13-03-2003> Atentatul împotriva vieţii moştenitorului prezumtiv al coroanei este pedepsit cu recluziunea pe viaţă.

Atentatul împotriva persoanei sale este pedepsit cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.

În cazul în care, prin rezultatul său, acesta nu a adus atingere libertăţii moştenitorului prezumtiv al coroanei şi nu i-a provocat acestuia pierderi de sânge, răni sau boală, atentatul împotriva persoanei sale se pedepseşte cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art. 103. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Atentatul împotriva vieţii reginei, a părinţilor şi rudelor regelui în linie directă, a fraţilor regelui, care au calitatea de cetăţeni belgieni, împotriva vieţii regentului sau împotriva vieţii miniştrilor care exercită, în cazurile prevăzute de Constituţie, puterile constituţionale ale Regelui, este pedepsit întotdeauna ca şi fapta consumată.

(Atentatul contra persoanei lor se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani; atentatul se pedepseşte cu recluziunea de la cinci la zece ani dacă rezultatul nu s-a produs atingerea libertăţii lor şi dacă nu le-a cauzat acestora pierderi de sânge, răni sau boală) <L 2003-01-23/42, art. 19, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 104. (A se vedea NOTA de sub TITLU)

Atentatul al cărui scop este, fie de a distruge, fie de schimba forma de guvernământ sau ordinea de succesiune la tron, fie de a pregăti de luptă cetăţenii sau locuitorii împotriva autorităţii regale, a camerelor legislative sau a uneia dintre acestea, este pedepsit cu detenţia (de la douăzeci la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 20, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 105. Atentatul există din chiar momentul în care există tentativa pasibilă de pedeapsă.

Art. 106. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Complotul împotriva Regelui se pedepseşte cu (recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani, dacă fost urmat de un act comis pentru pregătirea punerii în executare a acestuia, şi cu aceeaşi pedeapsă pe o durată de la zece la cincisprezece ani, în caz contrar. <L 2003-01-23/42, art. 21, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 107. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 22, 040; În vigoare: 13-

03-2003> Complotul împotriva vieţii sau împotriva persoanei moştenitorului prezumtiv al coroanei este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, dacă a fost urmat de un act comis pentru pregătirea punerii în executare a acestuia, şi cu recluziunea de la cinci la zece ani în caz contrar.

Art. 108. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Complotul împotriva vieţii sau persoanei fie membrilor familiei regale enumerate în articolul 103, fie a regentului, fie a miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale Regelui, este pedepsit (cu recluziunea de la cinci la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 23, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 109. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Complotul constituit pentru atingerea unuia din scopurile menţionate la articolul 104 se pedepseşte cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, dacă a fost comis orice act pentru a pregăti punerea în executare a acestuia, şi cu aceeaşi tip de pedeapsă pe o durată de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 110. Există complot din chiar momentul în care mai multe persoane iau hotărârea de a acţiona în acest sens.

Art. 111. Propunerea făcută şi neagreată de a constitui un complot împotriva vieţii sau persoanei Regelui, moştenitorului prezumtiv al coroanei, membrilor familiei regale enumeraţi în articolul 103, regentului, sau miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Mai mult, vinovatul (…) poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33. <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 112. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice persoană care ia singură hotărârea de a comite un atentat împotriva vieţii sau persoanei Regelui, moştenitorului prezumtiv al coroanei, membrilor familiei regale enumeraţi în articolul 103, regentului, sau miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsită (cu recluziunea de la cinci la zece ani), când a comis un act pentru pregătirea punerii în executare a acestuia. <L 2003-01-23/42, art. 23, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Capitolul II

Crime şi delicte împotriva securităţii externe a statului

Art. 113. [Orice cetăţean belgian care a luptat ca soldat împotriva Belgiei este pedepsit (cu detenţia pe viaţă)] <AL 11-10-1916, art. 1> <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

(În vederea aplicării prezentei dispoziţii, se consideră că a ridicat armele împotriva Belgiei cel care, acţionând cu bună ştiinţă, a îndeplinit o sarcină de luptă, de transport, de muncă sau de supraveghere, ce revin în mod normal armatelor inamice sau serviciilor acestora) <AL 17-12-1942, art. 1>

Art. 114. <L 2003-01-23/42, art. 24, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cel care a uneltit sau a întreţinut relaţii de schimb de informaţii cu o putere străină sau cu orice persoană care acţionează în interesul unei puteri străine, pentru a determina această putere să întreprindă acte de război împotriva Belgiei, sau pentru a-i procura mijloacele de a face aceasta, este pedepsit cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani. Dacă acest acţiuni sunt urmate de ostilităţi, el este pedepsit cu detenţiunea pe viaţă.

Art. 115. § 1. [Este pedepsit (cu detenţiunea pe viaţă): <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Cel care facilitează inamicilor Statului intrarea pe teritoriul regatului;

Cel care le cedează oraşele, fortăreţele, magazinele, arsenalele, navele sau clădirile care aparţin Belgiei;

Cel care le furnizează ajutoare în soldaţi, oameni, bani, alimente, arme sau muniţii;

Cel care sprijină înaintarea trupelor inamicului pe teritoriul regatului sau împotriva forţelor belgiene terestre sau maritime, zdruncinând fidelitatea fată de Rege şi faţă de Stat a ofiţerilor, soldaţilor, marinarilor sau altor cetăţeni.

În cazul de mai sus, tentativa pedepsibilă este asimilată crimei consumate.

Complotul care are drept scop una dintre aceste crime este pedepsit (cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani), dacă a fost urmată de un act premergător, şi cu detenţia de la cinci la zece ani, în cazul contrar.] <L 10-12-1937, art. unic, 2°> <L 1996-07-10/42, art. 3, 018; În vigoare: 11-08-1996> <L 2003-01-23/42, art. 25, 040; În vigoare: 13-03-2003>

§ 2. (Dispoziţia de la alineatul 4 al paragrafului 1 nu este aplicabilă persoanei care are reşedinţa pe teritoriul ocupat de inamic, decât:

1° dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această din urmă calitate, a furnizat inamicilor Statului ajutoare în soldaţi, oameni, alimente destinate aprovizionării inamicului, materiale de război ofensive sau defensive, muniţii propriu-zise de război, piese separate destinate fabricării acestor materiale sau acestor muniţii, articole de îmbrăcăminte sau echipamente despre care avea cunoştinţă că sunt de uz militar, sau dacă, pentru ei, a organizat o serie de lucrări pentru înfiinţarea, amenajarea sau camuflarea fortificaţiilor, aerodromurilor sau a oricăror alte construcţii sau instalaţii cu destinaţie militară;

2° dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această din urmă calitate, le-a furnizat materii prime, materiale sau produse despre care ştia că sunt destinate fabricării acestor materiale, muniţii sau efecte, ori la executarea acestor lucrări, exceptând cazul în care a furnizat toate acestea pentru a se opune executării comenzilor inamicilor Statului;

3° dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această din urmă calitate, le-a furnizat materii prime sau manufacturate, produse, alimente sau animale, dacă furnizarea acestora a fost efectuată ca urmare a solicitărilor sau demersurilor făcute de ei sau de intermediarii care acţionează în contul lor sau când a necesitat crearea, transformarea sau mărirea întreprinderii ori modificarea naturii acesteia sau a metodelor sale de exploatare, sau când producţia a fost menţinută sau adusă la un nivel anormal pentru a satisface comenzile acestora, sau când un furnizor a recurs la ajutorul lor pentru a soluţiona conflictele sociale sau când a organizat servicii de contra-sabotaj;

4° dacă şi-a pus activitatea în serviciul lor, cu scopul de a aduna, în contul lor, materiile prime sau manufacturate, produsele articolele de consum sau animalele vizate la punctele 1º, 2º şi 3º de mai sus) <AL 25-05-1945, art. 1>

Art. 116. <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care livrează sau comunică în mod conştient, în totalitate sau parţial, în original sau în reproducere, unei puteri inamice sau oricărei persoane care acţionează în interesul unei puteri inamice, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret faţă de inamic vizează apărarea teritoriului sau siguranţa Statului, este pedepsită (cu detenţiunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 117. (Pedepsele exprimate la articolele 113, 115 şi 116 vor fi aceleaşi, chiar dacă crimele prevăzute la aceste articole au fost comise împotriva Belgiei, sau dacă au fost comise împotriva aliaţilor Belgiei acţionând împotriva unui inamic comun) <AL 11-10-1916, art. 1>

(În vederea aplicării prezentei, este considerat al Belgiei orice Stat care, chiar independent de un tratat de alianţă, luptă împotriva unui Stat cu care Belgia se află în război) <AL 17-12-1942, art. 2>

Art. 118. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care, cu ştiinţă, livrează sau comunică în totalitate sau parţial, în original sau în reproducere, unei puteri străine sau oricărei persoane care acţionează în interesul unei puteri străine, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret faţă de inamic vizează apărarea teritoriului sau siguranţa Statului, este pedepsit (cu detenţia de la zece la cincisprezece ani).

Dacă vinovatul este învestit cu o funcţie sau cu un mandat public sau dacă îndeplinea o misiune sau executa o muncă încredinţată de Guvern, este pedepsită (cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 26, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 118bis. <L 17-12-1942, art. 3> Este pedepsită (cu detenţiunea pe viaţă) orice persoană care participă la transformarea de către inamic a instituţiilor sau a organizaţiilor legale, care acţionează astfel încât să submineze, pe timp de război, fidelitatea cetăţenilor faţă de Rege şi faţă de Stat, sau care serveşte cu ştiinţă, politica sau scopurile inamicului. <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

De asemenea este pedepsită (cu detenţiunea pe viaţă), orice persoană care, acţionând cu ştiinţă, dirijează, practică prin orice mijloc, provoacă, susţine sau favorizează o propagandă îndreptată împotriva rezistenţei în faţa inamicului sau a aliaţilor acestuia sau dacă se încadrează în faptele enumerate la alineatul precedent. <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 119. <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care, acţionând cu bună ştiinţă, livrează sau comunică, total sau parţial, în original sau în reproducere, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii din categoria celor vizate la articolul 118, oricărei persoane neautorizate pentru primirea sau cunoaşterea acestora, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Este pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care, fără a fi autorizată de către autoritatea competentă, reproduce, publică sau divulgă, total sau parţial, prin orice procedeu, obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile vizate la articolul 118.

Art. 120. <L 19-07-1934, art. 1> Orice persoană care, fără a avea calitatea de a primi sau de a cunoaşte, îşi procură, total sau parţial, în original sau în reproducere, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii vizate la articolul 118 sau le primeşte voluntar, este pedepsită cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la 100 la 5000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 120bis. <L 19-07-1934, art. 1> Este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5 000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>:

1° Orice persoană care, deghizată sau disimulându-şi identitatea, profesia, calitatea sau naţionalitatea, sau cu ajutorul unei manevre ce are drept scop înşelarea agenţilor însărcinaţi cu paza sau dejucarea supravegherii acestora, intră fie într-un fort, o construcţie oarecare de apărare, un post, o navă a Statului, sau o navă rechiziţionată sau navlosită de Stat, o instituţie militară, maritimă sau aeronautică, un depozit, un magazin sau un parc militar, fie într-un atelier, un şantier sau un laborator unde se execută pentru Stat lucrări ce vizează apărarea teritoriului;

2° Orice persoană care, făcând uz de unul din mijloacele prevăzute la alineatul precedent, întocmeşte un plan, procedează la recunoaşterea căilor de comunicaţie, a mijloacelor de corespondenţă sau de transmisie la distanţă sau culege informaţii ce vizează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a Statului;

3° Orice persoană care, în vederea culegerii sau transmiterii de informaţii ce vizează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a Statului şi, acţionând fără a avea calitatea necesară, organizează şi foloseşte orice mijloc de corespondenţă sau de transmitere la distanţă;

Art. 120ter. <L 19-07-1934, art. 1> Este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la (un an) şi cu amendă de la 26 [de euro] la 100 [de euro]: <L 10-12-1937, art. unic, 4°> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° Orice persoană care, fără a avea autorizaţia autorităţii militare, maritime sau aeronautice, execută, prin orice procedeu, relevee sau lucrări de topografie în zona unui poligon de tragere sau în orice altă zonă stabilită ulterior de Ministrul Apărării Naţionale, în jurul unui loc consolidat, al unei construcţii de apărare, al unui post, al unei clădiri militare sau maritime, al unei clădiri aeronautice, altele decât un aerodrom sau aerogară, unui depozit sau magazin militar, folosind mijloace avansate, sau care fotografiază unul din aceste locuri, construcţii sau edificii, care editează, expune, vinde sau distribuie reproduceri ale acestor imagini;

2° Orice persoană care, fără a avea autorizaţie în acest sens, escaladează sau trece dincolo de acoperişurile sau taluzurile fortificaţiilor, de zidurile, barierele, grilajele, palisadele, gardurile vii sau alte delimitări aflate pe un teren militar sau care intră într-un fort sau într-una din celelalte clădiri vizate la articolul 120 bis, 1º.

Art. 120quater. <L 19-07-1934, art. 1> Tentativa de comitere a uneia din infracţiunile prevăzute la 116, 119, 120 la 120ter este considerată ea însăşi infracţiune.

Art. 120quinquies. <L 19-07-1934, art. 1> Este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la 100 la 1.000 [de euro], orice persoană care, contrar reglementărilor, deplasează sau deţine obiecte, planuri, înscrisuri sau documente vizate la articolul 118, sau orice persoană care, prin neglijenţă sau prin nerespectarea reglementărilor permite distrugerea, sustragerea sau furtul, chiar momentan, total sau parţial, al acestor obiecte, planuri, înscrisuri sau documente care i-au fost încredinţate sau despre care are cunoştinţă, în virtutea funcţiilor sale, a poziţiei sale, a profesiei sale, a misiunii sau a mandatului, sau care a permis luarea la cunoştinţă, copierea sau reproducerea acestora printr-un procedeu oarecare, total sau parţial. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 120sexies. <L 19-07-1934, art. 1> Dacă sunt comise în timp de război: Dacă acestea sunt comise pe timp de război:

Infracţiunile prevăzute la articolele 118, 119, 120 şi 120 bis sunt pedepsite (cu detenţia pe viaţă); <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Infracţiunile prevăzute la articolul 120 trei sunt pedepsite cu (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani); <L 2003-01-23/42, art. 27, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Infracţiunile prevăzute la articolul 120 cinci sunt pedepsite cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 120septies. <L 19-07-1934, art. 1> Fără a prejudicia în vreun fel aplicarea articolelor 66 şi 67, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la 26 la 500 [de euro] orice persoană care, cunoscând intenţiile autorilor uneia din aceste infracţiuni, le pune la dispoziţie locuinţa, un loc de retragere sau de întrunire, fie primeşte sau transmite corespondenţa acestora, sau tăinuieşte obiectele sau instrumentele care au servit sau trebuie să servească la comiterea infracţiunii. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 120octies. <L 19-03-1956, articol unic> Pedepsele menţionate la articolele 118, 119, de la 120 până la 120 şapte sunt aceleaşi, fie că infracţiunile prevăzute la aceste articole au fost comise împotriva Belgiei, fie că au fost comise împotriva unui Stat de care Belgia este legată printr-un acord regional în vederea apărării comune.

Art. 121. <L 2003-01-23/42, art. 28, 040; În vigoare: 13-03-2003> Persoana care ascunde sau care ajută la ascunderea spionilor sau a soldaţilor inamici trimişi în acţiuni de spionaj, cunoscând care este calitatea acestora, este pedepsită cu recluziunea pe viaţă.

Orice persoană care ascunde sau ajută la ascunderea agenţilor sau soldaţilor inamici, sănătoşi sau răniţi, sau care le vine în ajutor pentru a le permite să se sustragă autorităţilor este pedepsită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. În stare de asediu, infracţiunea este pedepsită cu recluziunea pe viaţă.

Orice persoană care ascunde sau ajută la ascunderea unui supus al unei puteri inamice sau aliate unei puteri inamice sau care vine în ajutorul unei astfel de persoane cu scopul de a-i permite să se sustragă urmăriri de către autorităţi este pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani. În stare de asediu, infracţiunea este pedepsită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

Orice persoană care ascunde sau ajută la ascunderea persoanelor pe care le ştie urmărite sau condamnate pentru pe motivul uneia dintre infracţiunile prevăzute la Capitolul II al primului Titlu din Volumul II al Codului penal şi la articolele 17 şi 18 ale legii din 27 mai 1870 cuprinzând Codul penal militar, sau care le vine în ajutor pentru a le permite să se sustragă acţiunii justiţiei, este pedepsit cu pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune, fără însă ca pedeapsa pronunţată să poată depăşi cincisprezece ani de recluziune sau detenţie.

Sunt exceptaţi de la dispoziţia prevăzută la alineatul precedent, ascendenţii sau descendenţii, soţii sau soţiile, chiar divorţaţi, fraţii sau surorile şi afinii de acelaşi grad ai autorilor sau complicilor la infracţiunile vizate.

Art. 121bis. <L 2003-01-23/42, art. 29, 040; În vigoare: 13-03-2003> Este pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani, oricine expune cu bună ştiinţă, prin denunţul unui fapt real sau imaginar, orice altă persoană la cercetările, urmăririle şi rigorile inamicului.

El este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani dacă din denunţ rezultă pentru acea persoană oarecare, şi fără intervenţia unui alt denunţ, o privare de libertate mai mare de o lună.

El este pedepsit cu recluziunea pe viaţă dacă, în urma detenţiei sau tratamentelor la care a fost supusă, denunţul a avut drept consecinţă pentru o persoană oarecare, şi fără intervenţia unui alt denunţ, fie decesul acesteia, fie o boală incurabilă, fie [1 incapacitatea de muncă a persoanei respective timp de peste patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 122. <L 2003-01-23/42, art. 30, 040; În vigoare: 13-03-2003> În cazul incendierii sau distrugerii de obiecte, prin orice mijloc, cu intenţia de a favoriza inamicul, pedepsele prevăzute la Capitolul III al Titlului IX sunt înlocuite astfel:

închisoarea este înlocuită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

recluziunea de la cinci la zece ani este înlocuită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

recluziunea de la zece la cincisprezece ani este înlocuită cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani;

recluziunea de la cincisprezece ani şi mai mult este înlocuită cu recluziunea pe viaţă;

tentativa de incendiu sau de distrugere este considerată ea însăşi o crimă.

Art. 122bis. <AL 31-12-1939, art. 1> Fără a prejudicia aplicarea unor dispoziţii mai severe, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la o sută la cinci mii de franci, cel care înfiinţează sau care asigura un serviciu de informaţii militare care funcţionează pe teritoriul regatului în interesul şi în prejudiciul puterilor străine, oricine exercită o activitate oarecare într-un asemenea serviciu, acţionând îndeosebi fie prin recrutarea pentru acesta de colaboratori sau agenţi, fie livrându-i sau comunicându-i cu bună ştiinţă, total sau parţial, în original sau în reproduceri, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii ce nu sunt publice cu referire la organizarea militară sau la dispozitivul de apărare ale unei puteri străine, aprovizionarea cu alimente, arme sau muniţii a forţelor sale terestre, maritime sau aeriene, sau materialul care este în uz, fie transmiţând obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii unei alte puteri străine sau unei persoane care acţionează în interesul acesteia.

<L 2000-06-26/42, art. 2,În vigoare: 01-01-2002>

Art. 123. Orice persoană care, prin acţiuni ostile neaprobate de guvern expune Statul unor ostilităţi din partea unei puteri străine, este pedepsită cu detenţia de la cinci la zece ani, şi dacă ostilităţile au loc, cu detenţia de la zece la cincisprezece ani.

Art. 123bis. <L 19-07-1934, art. 1> Fără a prejudicia aplicarea articolului 1 din legea din 7 iulie, articolele 66 şi 67 ale prezentului Cod, sunt pedepsite cu închisoarea de la opt zile la (trei ani) şi cu amendă de la 50 la 1000 [de euro]: <L 10-12-1937, art. unic, 5°> <L 2000-06-26/42, art. 2, în vigoare: 01-01-2002>

1° Oferta sau propunerea de a comite una din infracţiunile prevăzute la articolele 113 la 120 bis, 121 – 123;

2° Acceptarea acestei oferte sau propuneri.

Art. 123ter. (Dacă infracţiunile prevăzute la articolele 115 până la 120quater, 120 sexies până la 123bis, sunt comise în vederea obţinerii unui profit, (orice sume, bunuri, avantaje directe sau indirecte care constituie profitul ce rezultă din activitatea vinovatului, sau când acestea nu sunt sechestrate, suma valorii lor) sunt declarate bunuri de Trezorerie. <L 19-07-1934, art. 1> <L 07-06-1948, art. 1>

(În acelaşi caz, pedepsele cu închisoarea prevăzute la articolele 119 şi 120 sunt înlocuite cu recluziunea de la cinci la zece ani, iar detenţia pe durată determinată este înlocuită cu recluziunea pe aceeaşi durată). <L 2003-01-23/42, art. 31, 040; În vigoare: 13-03-2003>

(Dacă există circumstanţe atenuante, (recluziunea pe viaţă) este înlocuită conform articolului 80.) <L 19-07-1934, art. 1> <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 123quater. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 19-07-1934, art. 1> Fără a prejudicia aplicarea unor dispoziţii mai severe, este sancţionat cu pedepsele prevăzute la articolul 123bis, complotul constând în comiterea unei crime sau a unui delict împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pus la cale cu scopul de a împiedica, pe timp de război, fie apărarea teritoriului, fie mobilizarea, fie aprovizionarea cu alimente, arme sau muniţii a armatei.

În cazul în care complotul este format în timp de război, se pedepseşte cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani.) <L 2003-01-23/42, art. 31, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 123quinquies. <L 19-07-1934, art. 1> Instanţa dispune întotdeauna confiscarea lucrurilor care au servit la sau care au fost destinate comiterii infracţiunii, precum şi confiscarea planurilor, hârţilor, înscrisurilor, documentelor, copiilor, releveelor, fotografiilor, vederilor, reproducerilor şi a oricăror altor lucruri procurate prin infracţiune.

(În cazurile prevăzute la articolele 119, 120, 120bis, 121bis, 122bis şi 123quater, vinovaţii condamnaţi la închisoare pot fi condamnaţi la interdicţia pe viaţă sau pe o perioadă de timp a drepturilor enumerate la [1 articolul 31, alineatul 1]1) <AL 31-12-1939, art. 2>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 8, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 123sexies. <L 30-06-1961, art. 1> § 1. (Prin derogare de la articolele 31 şi 32, hotărârile de condamnare cu recluziunea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă, cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani sau pe un termen mai îndelungat sau cu detenţia de la douăzeci de ani la treizeci de ani sau de la cincisprezece ani la douăzeci de ani pentru infracţiunea sau tentativa de infracţiune prevăzută la Capitolul II, al primului Titlu, al Volumului II al Codului penal, comise în timp de război nu dispun împotriva persoanelor condamnate interdicţia drepturilor prevăzute, dar antrenează de drept, pe viaţă decăderea:) <L 2003-01-23/42, art. 33, 040; În vigoare: 13-03-2003>

1° din drepturile menţionate la sus-menţionatul articol 31 în ceea ce priveşte dreptul de a vota, de a participa la alegeri, de a fi ales;

2° din dreptul de a fi înscris pe unul din tabelele avocaţilor activi, pe o listă a avocaţilor onorifici sau pe o listă a avocaţilor stagiari;

3° din dreptul de a face parte sub indiferent ce titlu din corpul profesoral al unei instituţii de învăţământ public sau privat;

4° din dreptul de a fi remunerat de Stat în calitate de ministru al unui cult;

5° din dreptul de a fi lider al unei formaţiuni politice;

6° din dreptul de a participa în indiferent ce calitate la exploatarea, la administrarea, la redactarea, la editarea sau la difuzarea unui ziar sau a oricărei publicaţii în cazul în care această participare are un caracter politic;

7° din dreptul de a participa la conducerea sau administrarea oricărei manifestări culturale, filantropice şi sportive sau a oricărei manifestări de divertisment public, în cazul în care această participare are un caracter politic;

8° din dreptul de a participa la exploatarea, administrarea sau în indiferent ce alt mod la activitatea oricărei întreprinderi care are drept obiect spectacolele de teatru, cinematografie sau radiodifuziune, în cazul în care această participare are un caracter politic;

9° din dreptul de a participa în indiferent ce calitate la administrarea sau la conducerea unei asociaţii profesionale sau unei asociaţii fără scop lucrativ.

§ 2. Prin derogare de la articolele 32 şi 33, hotărârile sau sentinţele de condamnare la alte pedepse penale sau la pedepse corecţionale pentru infracţiunea sau tentativa de infracţiune prevăzută la Capitolul II, al primului titlu, al volumului II al Codului penal, comise în timp de război, pot să nu privească interzicerea drepturilor prevăzute la articolele precizate, ci decăderea temporară din drepturile enumerate la paragraful precedent.

Situaţiile de decădere din drepturi prevăzute de legile electorale, inclusiv (articolele 6 şi 7 din Codul electoral), sunt totuşi aplicabile. <L 05-07-1976, art. 145>

(Decăderile din drepturi pot fi pronunţate pentru o durată de la zece la douăzeci de ani dacă pedeapsa este recluziunea de la cinci la zece ani sau detenţia de la cinci la zece ani sau de la zece la cincisprezece ani şi pentru o durata de la cinci la zece ani dacă pedeapsa este corecţională). Durata decăderilor din drepturi stabilită prin hotărârea sau sentinţa de condamnare începe în ziua în care condamnarea pronunţată în prezenţa părţilor sau în absenţa acestora dobândeşte autoritate de lucru judecat. <L 2003-01-23/42, art. 33, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 123septies. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 30-06-1961, art. 1> § 1. Cei decăzuţi din drepturi prin aplicarea articolului 123sexies pot cere să fie repuse în drepturile enumerate la punctele 6° la 9° cu condiţia:

1° ca ei să nu fie în executarea pedepsei în detenţie, să nu fie fugari sau în situaţia de persoane care se sustrag urmăririi;

2° ca ei să fi achitat de pedepsele pecuniare pronunţate împotriva lor şi să fi îndeplinit obligaţiile de restituire, de plata daunelor-interese şi a cheltuielilor la care au fost condamnaţi; cu toate acestea, instanţa îl poate exonera de îndeplinirea acestei condiţii pe condamnatul care dovedeşte că s-a aflat în imposibilitatea de a achita, fie din motiv de sărăcie, fie din orice alt motiv care nu îi poate fi imputat;

3° ca de la momentul intrării în vigoare a decăderii din drepturi să fi trecut un termen de douăzeci de ani, în cazul în care decăderea din drepturi a fost aplicată condamnatului pe viaţă, de zece ani, dacă acesta a fost decăzut din drepturi pentru o perioadă de la zece la douăzeci de ani (ca urmare a unei condamnări cu recluziunea de la cinci ani la zece ani sau cu detenţia de la cinci ani la zece ani sau de la zece ani la cincisprezece ani), şi de cinci ani dacă acesta a suferit o decădere din drepturi de la cinci ani la zece ani, în urma condamnării la o pedeapsă corecţională. <L 2003-01-23/42, art. 34, 040; În vigoare: 13-03-2003>

§ 2. Cererea este adresată prin scrisoare recomandată procurorului Regelui în raza de competenţă a căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa cel interesat şi, dacă acesta nu are în Belgia nici domiciliul, nici rezidenţa sigură, procurorului Regelui din circumscripţia din Bruxelles.

Procurorul Regelui culege toate informaţiile pe care le consideră necesare şi înaintează cererea Tribunalului de primă instanţă.

Cel interesat se prezintă în faţa instanţei întrunită în camera de consiliu, fie personal, fie prin avocat pledant sau avocat împuternicit să prezinte înscrisuri,prin convocare simplă care îi este comunicată la adresa sa prin scrisoare recomandată expediată prin poştă de către procurorul regelui.

În această convocare sunt precizate Completul căruia urmează să îi fie înaintată cererea, precum şi ziua şi ora la care urmează să aibă loc înfăţişarea. Între data notificării şi data înfăţişării trebuie să fie un termen de cel puţin opt zile. Predarea scrisorii recomandate la poştă are valoare de notificare.

Dacă, în urma notificării, persoana interesată nu se prezintă nici personal, nici prin avocat pledant sau avocat împuternicit să prezinte înscrisuri, instanţa poate, înainte de a se pronunţa asupra cererii, să amâne cauza pentru a permite ministerului public să adreseze persoanei interesate o nouă convocare.

Dosarul ministerului public este depus la grefa tribunalului cu cel puţin opt zile înainte de audierea stabilită. Procedura urmată în cadrul audierii este cea aplicată în materie corecţională.

Hotărârea pronunţată asupra cererii nu poate fi apelată.

Dacă cererea este respinsă integral sau parţial, ea nu poate fi reînnoită decât după doi ani de la data deciziei judiciare.

În cazul decesului celui interesat, recursurile şi cererile prevăzute în prezenta lege pot fi formulate de soţul său/soţia sa, de către descendenţii săi, de către ascendenţii săi sau de către fraţii săi/surorile acestuia.

De asemenea, acestea pot fi formulate de unul sau mai mulţi succesori cu titlu universal sau particular care justifică un interes pecuniar.

§ 3. Repunerea în drepturile din care condamnaţii au fost decăzuţi prin aplicarea precedentului articol nu are efecte decât în viitor.

Art. 123octies. <L 30-06-1961, art. 1> Când hotărârea sau sentinţa care stabileşte decăderea din drepturi pe viaţă sau pe o perioadă de timp prin aplicarea articolului 123sexies dobândeşte autoritate de lucru judecat, Ministerul public dispune publicarea acesteia în extras în „Monitorul belgian”, cu menţiunea decăderii din drepturi pronunţate sau care decurge din aceasta. În plus, el notifică în extras ofiţerul stării civile de la ultimul domiciliu, în vederea înscrierii acestei menţiuni în registrul de stare civilă. Această menţiune este reprodusă în registrul de stare civilă de la orice nou domiciliu.

Art. 123nonies. <L 30-06-1961, art. 1> Cel care, în pofida decăderii din drepturi care rezultă din aplicarea prevederilor §§ 1 sau 2 ale articolului 123sexies face, fie direct fie prin intermediul unui terţ, uz de unul din drepturile enumerate la acest articol, este pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu amendă de la zece mii de [euro] la o sută de mii de [euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 123decies. <AL 20-09-1945, art. 2> <L 01-06-1949, art. 1, 4°> Societăţile sunt responsabile civilmente de condamnările la orice daune-interese, amenzi, cheltuieli, confiscări, restituiri şi sancţiuni pecuniare pronunţate pentru infracţiuni conform dispoziţiilor prezentului capitol împotriva organelor şi prepuşilor lor.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul membrilor oricăror asociaţii comerciale lipsite de personalitate civilă, atunci când infracţiunea a fost comisă de un asociat, un administrator sau prepus cu prilejul unei operaţiuni care intră în cadrul activităţii asociaţiei. Totuşi, asociatul responsabil civilmente nu este considerat responsabil decât până la concurenţa sumelor sau a valorilor pe care le-a retras în urma faptelor constatate.

Aceste societăţi şi asociaţii pot să fie citate direct în faţa instanţei competente de ministerul public sau de partea civilă.

Capitolul III

Crime împotriva securităţii interne a statului

Art. 124. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Atentatul al cărui scop este de a provoca război civil, prin înarmarea sau prin determinarea cetăţenilor sau locuitorilor să se înarmeze unii împotriva altora este pedepsit cu (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 35, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Complotul format în acelaşi scop este pedepsit cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, în cazul în care a fost comis orice act de pregătire a executării; şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 125. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 36, 040; În vigoare: 13-03-2003> Atentatul al cărui scop este de a provoca devastarea, masacrul sau jaful într-una sau în mai multe localităţi este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Complotul organizat în acelaşi scop este pedepsit cu aceeaşi pedeapsă de la zece la cincisprezece ani, în cazul în care a fost comis orice act în pregătirea şi executarea acestuia; şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 126. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu detenţia de la cinci la zece ani, cei care au ridicat sau au determinat să se ridice trupele armate, angajate sau înrolate, au angajat şi au înrolat soldaţi, sau care le-a furnizat ori procurat acestora fie arme, fie muniţii fără a ca în acest sens să existe un ordin sau o autorizaţie din partea guvernului.

Art. 127. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu detenţia de la cinci la zece ani:

Cei care, fără drept sau motiv legitim, au preluat conducerea unui corp de armată, a unei trupe, a unei construcţii militare, a unei locaţii fortificate, a unui post, a unui port, a unui oraş;

Cei care au reţinut, contrar ordinului guvernului, orice comandament militar;

Comandanţii care au ţinut armata sau trupa adunată după ce au fost ordonate concedierea sau separarea.

Art. 128. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cel care, fie pentru a intra în posesia banilor publici, fie pentru a invada domenii, proprietăţi, pieţe, oraşe, fortăreţe, magazine, arsenale, porturi, nave sau clădiri ce aparţin Statului, fie pentru a ataca sau a se opune forţei publice şi care acţionează împotriva autorilor acestor crime, se pune în fruntea unor bande armate sau exercită orice funcţie sau orice rol de conducere în cadrul acestora, este pedepsit (cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 37, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 129. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă aceste bande au drept scop, fie jefuirea sau împărţirea proprietăţilor publice sau naţionale, sau cele aparţinând unui grup de cetăţeni, fie atacarea, fie rezistenţa în faţa forţei publice care acţionează împotriva autorilor acestor crime, cei care au condus aceste bande, şi care au exercitat orice funcţie sau rol de conducere în cadrul acestora, sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 38, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 130. Pedepsele respective stabilite în cele două articole precedente sunt aplicabile celor care au condus asocierea, au constituit sau au determinat constituirea, au organizat sau au determinat organizarea bandelor.

Art. 131. În cazul în care una dintre crimele menţionate la articolele 101, 102, 103 şi 104 este comisă de o bandă, pedepsele stabilite la aceste articole sunt aplicate, fără distincţie de grade, tuturor indivizilor care fac parte din bandă şi care au fost arestaţi la locul asocierii infracţionale.

Aceleaşi pedepse se aplică oricărei persoane care, chiar dacă nu a fost reţinută la faţa locului, a dirijat activitatea de asociere sau a exercitat în cadrul bandei orice funcţie sau însărcinare .

Art. 132. În afară de cazul în care asocierea infracţională a avut drept obiect sau rezultat una din crimele enunţate la articolele 101, 102, 103 şi 104, persoanele care fac parte din bandele precizate mai sus, fără a exercita în cadrul acestora vreun rol de conducere sau vreo funcţie, şi care au fost arestaţi la faţa locului, sunt pedepsiţi cu pedeapsa imediat inferioară celei care este pronunţată împotriva conducătorilor sau comandanţilor acestor bande.

Art. 133. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cei care, cunoscând scopul sau caracterul acestor bande, au furnizat acestora sau diviziunilor acestora, locuinţe, locuri de retragere sau locuri de reuniune, sunt pedepsiţi în cazul incidenţei 101, 102, 103 şi 128 cu (recluziunea de la cinci la zece ani), şi în cazurile prevăzute la articolele 104 şi 127 cu detenţia de cinci la zece ani. <L 2003-01-23/42, art. 39, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 134. Nu este pronunţată nicio pedeapsă pentru fapta de răzvrătire, împotriva celor care, făcând parte din aceste bande, fără a exercita vreo funcţie de conducere şi fără a avea rol anume sau vreo însărcinare în cadrul acestora, s-au retras la primul avertisment al autorităţilor civile sau militare, sau chiar atunci când, fiind reţinuţi la locul comiterii faptei, s-au predat fără a opune rezistenţă sau fără a face uz de arme.

Totuşi, aceştia sunt pedepsiţi pentru alte crime sau delicte pe care le-au comis personal.

Art. 135. Sunt incluse în termenul „arme” orice maşini, instrumente, ustensile sau alte obiecte ascuţite, ce pot fi folosite pentru a tăia sau a înţepa, sau orice obiecte contondente de care posesorii s-ar putea folosi pentru a ucide, a răni sau a lovi, chiar dacă nu s-a făcut uz de acestea.

Art. 135bis. <L 20-07-1939, art. unic> Cel care, direct sau indirect, primeşte de la o persoană sau de la o organizaţie străină şi sub orice formă, donaţii, cadouri, împrumuturi sau alte avantaje, destinate sau folosite total sau parţial pentru a efectua sau a remunera în Belgia o activitate sau o propagandă de natură să aducă atingere integrităţii, suveranităţii sau independenţei, sau pentru a zdruncina fidelitatea pe care cetăţenii o datorează Statului şi instituţiilor poporului belgian, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, şi cu o amendă de la o mie [de euro] la douăzeci de mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În toate cazurile de infracţiune, lucrurile primite sunt confiscate [2 ...]2.

Interdicţia de exercitare a drepturilor enumerate la [1 articolul 31, alineatul 1]1 sau a unora din acestea poate fi dispusă pentru un termen de la cinci a zece ani.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 9, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2014-05-05/09, art. 10, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 135ter. (Abrogat) <L 01-08-1979, art. 7>

Art. 135quater. <L 23-06-1961, art. unic> Este pedepsit cu închisoarea (de la trei luni la doi ani) cel care obţine un angajament de a servi într-o armată sau trupă străină pentru un minor, fără a fi autorizat în acest sens de către părinţii minorului, de tutorele sau curatorul acestuia. <L 01-08-1979, art. 6>

Art. 135quinquies. <L 23-06-1961, art. unic> Tentativa de a comite delictele prevăzute [1 la articolul 135quater]1 este pedepsită cu aceleaşi pedepse.

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 11, 106; În vigoare: 18-07-2014>

DISPOZIŢIA COMUNĂ PREZENTULUI TITLU

Art. 136. Sunt scutiţi de pedepsele prevăzute pentru comploturile pedepsite de lege conform, şi de cele aplicate pentru infracţiunile prevăzute la articolul 111, aceia dintre vinovaţi care, înaintea oricărui atentat şi înaintea începerii urmăriri penale, au adus la cunoştinţa autorităţii aceste comploturi sau aceste infracţiuni, precum şi care sunt autorii şi complicii lor.

Titlul Ibis

Încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 6; În vigoare: 07-08-2003>

Art. 136bis. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 6; În vigoare: 07-08-2003> Constituie o crimă de drept internaţional şi este pedepsită conform dispoziţiilor prezentului titlu, crima de genocid, aşa cum este definită în continuare, comisă în timp de pace sau de război. Conform Convenţiei pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid din 9 decembrie 1948, şi fără prejudicia dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise din neglijenţă, crima de genocid se defineşte ca fiind unul din actele următoare, comis cu intenţia de a distruge, total sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios precum:

1° asasinarea membrilor grupului;

2° atentatul grav la integritatea fizică sau mentală a membrilor grupului;

3° supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă de natură să îi distrugă total sau parţial existenţa fizică;

4° măsuri care vizează împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;

5° transferarea forţată a copiilor din cadrul grupului într-un alt grup.

Art. 136ter. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 7; În vigoare: 07-08-2003>

Constituie o crimă de drept internaţional şi este pedepsită conform dispoziţiilor prezentului titlu, crima împotriva umanităţii, aşa cum este definită în cele ce urmează, comisă în timp de pace sau de război. Conform Statutului Curţii penale internaţionale, crima împotriva umanităţii este înţeleasă ca fiind unul din actele de mai jos, comis în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva populaţiei civile şi în mod conştient:

1º asasinatul;

2º exterminarea;

3º punere în stare de sclavie;

4º deportarea sau transferul forţat al populaţiei;

5º închisoarea sau altă formă de privare gravă de libertate fizică ce încalcă dispoziţiile fundamentale ale dreptului internaţional;

6º tortura;

7º violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată şi orice altă formă de violenţă sexuală de gravitate comparabilă;

8º persecuţia oricărui grup sau oricărei colectivităţi identificabile pe motive de ordin politic, rasial, naţional etic, cultural, religios sau sexual în funcţie de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în drept internaţional, în corelaţie cu orice act vizat în articolele 136 bis, 136 trei şi 136 patru;

9º dispariţia forţată de persoane;

10º crima de apartheid;

11º alte asemenea acte inumane ce cauzează intenţionat suferinţe mari sau atingeri grave la integritatea fizică sau la sănătatea fizică sau mentală.

Art. 136quater. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 8; În vigoare: 07-08-2003>

(NOTA: paragraful trei al articolului 136quater intră în vigoare în ziua intrării în vigoare pentru Belgia al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999; a se vedea L 2003-08-05/32, art. 29, §2) §1. Constituie crime de drept internaţional şi sunt pedepsite conform dispoziţiilor prezentului titlu, crimele de război vizate de Convenţiile adoptate la Geneva pe 12 august 1949 şi de Protocoalele I şi II adiţionale la aceste Convenţii, adoptate la Geneva pe 8 iunie 1977, de legile şi uzanţele aplicabile conflictelor armate, aşa cum sunt definite la articolul 2 al Convenţiilor adoptate la Geneva pe 12 august 1949, la articolul 1 al Protocoalelor I şi II adoptate la Geneva pe 8 iunie 1977 adiţionale la aceste Convenţii, precum şi la articolul 8, §2, f) al Statutului Curţii penale internaţionale, şi enumerate mai jos, când aceste crime se referă la atingerea, prin acţiune sau inacţiune, la protecţia persoanelor şi a bunurilor garantate respectiv de aceste Convenţii, protocoale, legi şi uzanţe, fără prejudiciu fată de dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise prin neglijenţă:

1° omucidere cu intenţie;

2° tortura sau alte tratamente inumane, inclusiv experimente biologice;

3° provocarea intenţionată de suferinţe mari sau afectarea intenţionată, în mod grav, a integrităţii fizice sau sănătăţii;

4º violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată şi orice altă formă de violenţă sexuală ce constituie o infracţiune gravă conform Convenţiilor de la Geneva sau o violare gravă a articolului 3 comun acestor Convenţii;

5º celelalte atentate la demnitatea umană, mai ales tratamentele umilitoare şi degradante;

6 constrângerea de a servi în forţele armate sau în grupurile armate ale puterii inamice sau ale părţii adverse impusă unui prizonier de război, unei persoane civile protejate de Convenţia asupra protecţiei persoanelor civile pe timp de război sau a unei persoane protejate din acelaşi punct de vedere conform Protocoalelor I şi II adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;

7º faptul de a proceda la recrutarea sau înrolarea copiilor sub cincisprezece ani în forţele armate sau în grupurile armate, sau de a-i forţa pe aceştia să participe la ostilităţi;

8º privarea unui prizonier de război, a unei persoane civile protejate de Convenţia privind protecţia persoanelor civile pe timp de război sau a unei persoane protejate din acest punct de vedere, de către Protocoalele I şi II adiţionale Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949, de dreptul său de a fi judecat corect şi imparţial conform prevederilor acestor instrumente;

9º deportarea, transferul sau deplasarea ilegală, detenţia ilegală a unei persoane protejate în conformitate cu Convenţia privind protecţia persoanelor civile pe timp de război sau unei persoane protejate din acest punct de vedere conform Protocoalelor I şi II adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;

10º înfometarea deliberată a civililor ca metodă de război, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuirii lor, inclusiv împiedicarea intenţionată a expedierii de ajutoare prevăzute în Convenţiile de la Geneva;

11º luarea de ostatici;

12º distrugerea sau confiscarea bunurilor inamicului, în caz de conflict armat internaţional, sau ale unui adversar, în caz de conflict armat fără caracter internaţional, exceptând cazurile de distrugeri sau confiscări determinate în mod necesar de nevoile militare;

13º distrugerea şi însuşirea bunurilor, nejustificate de necesităţi militare admise de jus gentium şi executate pe scară largă într-o manieră ilicită şi arbitrară;

14º lansarea de atacuri deliberate împotriva bunurilor cu caracter civil, adică a bunurilor care nu sunt obiective militare;

15º lansarea de atacuri deliberate împotriva clădirilor, materialelor, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare, şi asupra personalului care le utilizează, conform dreptului internaţional, asupra însemnelor distinctive prevăzute de dreptul internaţional umanitar;

16º utilizarea prezenţei unui civil sau a altei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să fie ţinta operaţiunilor militare;

17º lansarea de atacuri deliberate împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor utilizate în cadrul unei misiuni umanitare sau de menţinere a păcii conform Cartei Naţiunilor Unite, atât timp cât au dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional privind conflictele armate îl garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;

18º acţiunile şi inacţiunile, nejustificate legal, care sunt susceptibile de a compromite sănătatea şi integritatea fizică sau mintală a persoanelor protejate de dreptul internaţional umanitar, cu precădere orice act medical care nu se justifică având în vedere starea de sănătate a acestor persoane sau care nu este conform cu regulile ştiinţei medicale general recunoscute;

19º dacă nu se justifică în condiţiile prevăzute la punctul 18º, actele ce constau în practicarea asupra persoanelor vizate la 18º, chiar cu consimţământul lor, de mutilări fizice, experimente medicale sau ştiinţifice sau prelevări de ţesuturi sau de organe pentru transplanturi, decât dacă este vorba de donarea de sânge pentru transfuzii sau de donarea de piele în vederea realizării unor grefe, cu condiţia ca aceste acte de donare să fie voluntare, consimţite şi destinate unor scopuri terapeutice;

20º supunerea la un atac deliberat a populaţiei civile sau a persoanelor civile care nu participă în mod direct la ostilităţi;

21º lansarea unui atac deliberat împotriva locurilor în care bolnavii şi răniţii sunt adunaţi, în măsura în care astfel de locuri nu sunt obiective militare;

22º lansarea unui atac deliberat ştiind că acesta va cauza pierderi de vieţi omeneşti, răniri ale unor persoane civile sau daune cauzate bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, durabile şi grave cauzate mediului înconjurător natural şi care sunt excesive faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat, fără a prejudicia caracterul infracţional al atacului ale cărui efecte dăunătoare, chiar proporţionale cu avantajul militar aşteptat, sunt incompatibile cu principiile jus gentium, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi din cerinţele opiniei publice;

23º lansarea unui atac împotriva construcţiilor sau instalaţiilor conţinând forţe periculoase, ştiind că acest atac cauzează pierderi de vieţi omeneşti, răniri ale persoanelor civile sau distrugeri ale bunurilor cu caracter civil, care sunt prea mari faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat, fără a prejudicia latura ce ţine de caracterul infracţional al atacului ale cărui efecte dăunătoare chiar proporţionale cu avantajul militar aşteptat sunt incompatibile cu principiile dreptului războiului, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi ale exigentelor opiniei publice;

24º faptul de a supune unui atac sau bombardament, prin orice mijloc, zonele demilitarizate sau oraşele, satele, locuinţele sau clădirile fără apărare care nu sunt obiective militare;

25º jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar dacă aceasta au fost luate cu asalt;

26º atacarea unei persoane, ştiind că aceasta nu este angajată în luptă, dacă acest atac provoacă moartea sau rănirea persoanei respective;

27º uciderea sau rănirea prin viclenie a indivizilor ce aparţin naţiunii sau armatei inamice sau unui adversar combatant;

28º faptul de a declara că nu va exista îndurare pentru învinşi;

29º faptul de a utiliza în mod înşelător însemnele distinctive ale crucii roşii sau alte însemne protectoare recunoscute de dreptul internaţional umanitar, dacă această faptă provoacă moartea sau răniri grave;

30º faptul de a utiliza în mod injust pavilionul parlamentar, drapelul sau însemnele militare şi uniforma inamicului sau a Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă această faptă provoacă pierderea de vieţi omeneşti sau răniri grave;

31º transferul, direct sau indirect, într-un teritoriu ocupat, al unei părţi a populaţiei civile a puterii ocupante, în cazul unui conflict armat internaţional, sau a autorităţii ocupante în cazul uni conflict armat neinternaţional;

32º faptul de a întârzia, în mod nejustificat, repatrierea prizonierilor de război sau a civililor;

33º dedarea la practici de apartheid sau la alte practici inumane sau degradante bazate pe discriminarea rasială şi care duc la atingeri demnităţii umane;

34º faptul de a îndrepta atacuri împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau altor locuri de cult ce sunt bine recunoscute ca atare, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al umanităţii şi cărora le-a fost acordată o protecţie specială în virtutea unui aranjament particular, când nu există nicio dovadă de încălcare de către partea adversă a interdicţiei de utilizare a acestor bunuri în sprijinul efortului militar, şi care nu sunt situate în imediata apropierea a obiectivelor militare;

35º faptul de a lansa atacuri deliberate împotriva clădirilor destinate cultelor religioase, învăţământului, artei, ştiinţei sau unei acţiuni de caritate, a monumentelor istorice, a spitalelor, cu condiţia ca aceste clădiri să nu fie obiective militare;

36º utilizarea otrăvii sau a armelor otrăvitoare;

37º utilizarea gazelor asfixiante, toxice sau asimilate şi a tuturor lichidelor, materiilor sau echipamentelor cu efect analog;

38º utilizarea gloanţelor care se dilată sau se aplatizează uşor în corpul uman, cum ar fi gloanţele al căror înveliş dur nu acoperă în întregime centrul sau care are tăieturi;

39º faptul de a declara drept stinse, suspendate sau nerevendicabile în justiţie a drepturilor şi acţiunilor persoanelor aparţinând părţii adverse;

40º faptul de a utiliza arme, proiectile, materiale şi metode de război de natură să cauzeze dureri inutile şi suferinţe inutile sau să lovească fără discriminare, contrar normelor de drept internaţional privind conflictele armate, dacă aceste arme, proiectile, materiale şi metode de război fac obiectul unei interdicţii generale şi sunt înscrise într-o anexă la Statutul Curţii penale internaţionale.

§2. Constituie crime de drept internaţional şi sunt sancţionate conform dispoziţiilor prezentului titlu, încălcările grave ale articolului 3 comun Convenţiilor semnate la Geneva pe 12 august 1949, în caz de conflict armat definit la acest articol 3 comun şi enumerate mai jos, când aceste violări duc la atingerea, prin acţiune sau inacţiune, adusă protecţiei persoanelor protejate de aceste Convenţii, fără ca aceasta să prejudicieze în vreun fel dispoziţiile legii penale aplicabile pentru infracţiunile comise din neglijenţă:

1º atingerea adusă vieţii şi integrităţii corporale, în special uciderea sub toate aspectele sale, mutilările, cruzimile şi tortura;

2º atingerea adusă demnităţii persoanei, în special tratamentele umilitoare şi degradante;

3º luarea de ostatici;

4º condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o hotărâre prealabilă, pronunţată de un tribunal constituit legal, ce prezintă garanţiile judiciare general recunoscute ca fiind indispensabile.

§3. Constituie crime de drept internaţional şi sunt reprimate conform dispoziţiilor prezentului titlu, încălcările grave definite la articolul 15 al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 cu referire la protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999, comise în caz de conflict armat, aşa cum este acesta definit la articolul 18, §§ 1 şi 2, ale Convenţiei de la Haga din 1954 şi la articolul 22 al celui de-al Doilea Protocol citat mai sus, şi enumerate mai jos, când aceste infracţiuni aduc atingere, prin acţiune sau inacţiune, protecţiei bunurilor garantată de Convenţie şi de Protocol, fără ca aceasta să prejudicieze dispoziţiile legi penale aplicabile în cazul infracţiunilor comise din culpă:

1º atacarea unui bun cultural sub protecţie consolidată;

2º utilizarea unui bun cultural sub protecţie consolidată sau a căilor sale de acces imediate în sprijinul unei acţiuni militare;

3º distrugerea sau aproprierea pe scară largă a bunurilor culturale protejate de Convenţie şi cel de-al Doilea Protocol.

Art. 136quinquies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 9; În vigoare: 07-08-2003> (NOTA: ultimul alineat al articolului 136quinquies intră în vigoare la data intrării în vigoare pentru Belgia a celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999; a se vedea L 2003-08-05/32, art. 29, §2) Infracţiunile enumerate la articolele 136bis şi 136ter se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la 1º, 2º, 15º, 17º, 20º la 24º şi 26º ale paragrafului 1 ale articolului 136quater se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la 3º, 4º, 10º, 16º, 19º, 36º la 38º şi 40º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani. Ele se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane.

Infracţiunile enumerate de la 12º la 14º şi 25º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. Aceeaşi infracţiune precum şi cea vizată la 29º şi 30º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani dacă au avut drept consecinţă fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate personală de a munci mai mare de patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă. Aceste infracţiuni sunt pedepsite cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane.

Infracţiunile enumerate de la 6º la 9º, 11º şi 31º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. În cazul existenţei circumstanţelor agravante prevăzute la alineatul precedent, ele se pedepsesc, după caz, cu pedepsele prevăzute la acest alineat.

Infracţiunile enumerate la punctele 5º şi 32º la 35º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sub rezerva aplicării dispoziţiilor penale cele mai severe care sancţionează atingerile grave aduse demnităţii persoanei.

Infracţiunea prevăzută la punctul 18º al aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Aceasta este pedepsită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani atunci când provoacă grave consecinţe pentru sănătatea publică.

Infracţiunea enumerată la punctul 39° al aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol este pedepsită cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.

Infracţiunea enumerată la punctul 1º al paragrafului 2 al articolului 136quater se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă.

Infracţiunile enumerate la punctele 2º şi 4º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sub rezerva aplicării dispoziţiilor penale mai severe care sancţionează atingerile grave aduse demnităţii persoanei. Infracţiunea enumerată la punctul 3º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Aceeaşi infracţiune se pedepseşte cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani dacă au avut drept consecinţă fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate de muncă pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă. Ea este pedepsită cu recluziunea pe viaţă dacă a avut drept consecinţă moartea uneia sau mai multor persoane.

Infracţiunile enumerate la punctele 1º la 3º ale paragrafului 3 al articolului 136quater se pedepsesc cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 136sexies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 10; În vigoare: 07-08-2003> Cei care fabrică, deţin sau transportă un instrument, o maşină sau un obiect oarecare, ridică o construcţie sau transformă o construcţie existentă, ştiind că instrumentul, maşina, construcţia sau transformarea este destinată comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 136bis, 136ter şi 136quater sau la facilitarea săvârşirii acestora, sunt pedepsiţi cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea a cărei comitere a permis-o sau facilitat-o.

Art. 136septies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 11; În vigoare: 07-08-2003> Sunt pedepsite cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată:

1º ordinul, chiar neurmat de consecinţe, de a comite una dintre infracţiunile prevăzute la articolele 136bis, 136ter şi 136quater;

2º propunerea sau oferta de a comite o asemenea infracţiune şi acceptarea unei asemenea propuneri sau oferte;

3º instigarea de a comite o asemenea infracţiune, chiar neurmată de efect;

4º participarea, în sensul articolelor 66 şi 67, la o asemenea infracţiune, chiar neurmată de efect;

5º omisiunea de a acţiona în limitele posibilităţii lor de acţiune din partea acelora care aveau cunoştinţă de ordinele date în vederea comiterii unei asemenea infracţiuni sau de fapte care încep comiterea acesteia, şi ar fi putut împiedica consumarea acesteia sau ar fi putut să-i pună capăt;

6º tentativa, în sensul articolelor de la 51 la 53, de a comite o asemenea infracţiune.

Art. 136octies. <Introdus prin L 2003-08-05/32, art. 12; În vigoare: 07-08-2003> § 1. Fără a prejudicia excepţiile enunţate la punctele 18º, 22º şi 23º ale articolului 136quater, §1, nici un interes, nici o necesitate de natură politică, militară sau naţională nu poate justifica infracţiunile definite la articolele 136bis, 136ter, 136quater, 136sexies şi 136septies, chiar dacă acestea sunt comise cu titlul de represalii.

§2. Faptul că acuzatul a acţionat la un ordin al guvernului său sau al unui superior nu-l exonerează de responsabilitate dacă, în împrejurările date, ordinul putea să determine în mod evident comiterea uneia dintre infracţiunile vizate la articolele 136bis, 136ter şi 136quater.

Titlul Iter

Infracţiuni de terorism <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 2; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 137. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 3, 046; În vigoare: 08-01-2004> § 1.

Constituie o infracţiune de terorism, infracţiunea prevăzută la §§ 2 şi 3 care, prin natura sa sau prin modul de comitere, poate aduce o gravă atingere unei ţări sau unei organizaţii internaţionale şi este comisă intenţionat cu scopul de a intimida grav o populaţie sau de a constrânge fără drept autorităţile publice sau o organizaţie internaţională să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act, sau de a destabiliza grav ori de a distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări sau ale unei organizaţii internaţionale.

§2. Constituie, în condiţiile prevăzute la §1, o infracţiune de terorism:

1º omuciderea voluntară sau loviturile sau rănirile vizate la articolele de la 393 la 404, 405bis, 405ter în măsura în care face trimitere la articolele precizate, 409, alineatul §1, şi §§ de la 2 la 5, 410 în măsura în care face trimitere la articolele precizate, 417ter şi 417quater;

2º luarea de ostateci reglementată de articolul 347bis;

3º răpirea definită de articolele de la 428 la 430, şi de la 434 la 437;

4º distrugerea sau degradarea masivă prevăzută de articolele 521, alineatele 1 şi 3, 522, 523, 525, 526, 550bis, §3, punctul 3º din articolul 15 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim, precum şi de articolul 114, §4, al legii din 21 martie 1991 referitor la reforma anumitor întreprinderi publice economice, având drept efect punerea în pericol a vieţilor omeneşti sau producerea de pierderi economice considerabile;

5º capturarea de aeronave prevăzută de la articolul 30, §1, punctul 2º al legii din 27 iunie 1937 referitor la revizuirea legii din 16 noiembrie 1919 referitor la reglementarea navigării aeriene;

6º fapta de a prelua controlul unei nave prin fraudă, violenţă sau ameninţări adresate căpitanului acesteia, prevăzută de articolul 33 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim [1 precum şi actele de piraterie prevăzute de articolul 3 al legii din 30 decembrie 2009 cu privire la pirateria maritimă]1.

7º infracţiunile prevăzute de hotărârea regală din 23 septembrie 1958 referitoare la regimul general al fabricării, înmagazinării, deţinerii, circulaţiei, transportului şi folosirii produselor explozive, modificată prin hotărârea regală din 1 februarie 2000, şi pedepsite de articolele de la 5 la 7 ale legii din 28 mai 1956 referitoare la substanţele şi amestecurile explozive sau susceptibile de deflagraţie şi la echipamentele de război care sunt încărcate;

8º infracţiunile prevăzute de articolele de la 510 la 513, 516 la 518, 520, 547 la 549, precum şi la articolul 14 al legii din 5 iunie 1928 referitoare la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim, având drept efect punerea în pericol a vieţilor omeneşti;

9º infracţiunile prevăzute de legea din [28 iunie 2006 ce reglementează activităţile economice şi individuale ce au ca obiect armele]2;

10° infracţiunile prevăzute de la articolul 2, alineatul unu, punctul 2º, al legii din 10 iulie 1978 referitoare la aprobarea Convenţiei privind interdicţia de creare, fabricare şi stocare a armelor bacteriologice (biologice) sau toxinelor, precum şi distrugerea acestora, încheiate la Londra, Moscova şi Washington din 10 aprilie 1972.

[2 11° tentativa, în sensul articolelor 51 la 53, de a comite delictele vizate în prezentul paragraf.]2

§3. De asemenea, constituie, în condiţiile prevăzute la §1, o infracţiune de terorism:

1º distrugerea sau degradarea masivă, sau provocarea unei inundaţii a unei infrastructuri, a unui sistem de transport, a unei proprietăţi publice sau private, având ca efect punerea în pericol de vieţi omeneşti sau producerea de pierderi economice considerabile, altele decât cele vizate la §2;

2º capturarea altor mijloace de transport decât cele vizate la punctele 5º şi 6º ale §2;

3º fabricarea, posesia, achiziţionarea, transportul sau furnizarea de arme nucleare sau chimice, utilizarea de arme nucleare, biologice sau chimice, precum şi derularea de activităţi de cercetare în domeniu şi dezvoltarea de arme chimice;

4º eliberarea de substanţe periculoase având drept efect punerea în pericol de vieţi omeneşti;

5º perturbarea sau întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau cu orice altă resursă naturală fundamentală având drept efect punerea în pericol de vieţi omeneşti;

6º ameninţarea cu comiterea uneia dintre infracţiunile enumerate la § 2 sau la prezentul paragraf.

----------

(1) <L 2009-12-30/12, art. 7, 076; În vigoare: 14-01-2010>

(2) <L 2013-02-18/01, art. 2, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 138. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 4, 046; În vigoare: 08-01-2004> § 1. Pedepsele prevăzute pentru infracţiunile enumerate la articolul 137, § 2, sunt înlocuite după cum urmează, dacă aceste infracţiuni constituie infracţiuni teroriste:

1º amenda este înlocuită cu pedeapsa cu închisoarea de la un an la trei ani;

2º pedeapsa cu închisoarea de şase luni în sus, cu pedeapsa cu închisoarea de trei ani în sus;

3º pedeapsa cu închisoarea de an în sus, cu pedeapsa cu închisoarea de trei ani în sus;

4º pedeapsa cu închisoarea de trei ani în sus, cu pedeapsa cu închisoarea de la cinci ani în sus;

5º pedeapsa cu închisoarea de la cinci ani în sus, cu recluziunea de la cinci la zece ani;

6º recluziunea de la cinci la zece ani, cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

7º recluziunea de la zece la cincisprezece ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

8º recluziunea de la zece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

9º recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani;

10º recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, cu recluziunea pe viaţă.

[1 În cazurile vizate la articolul 137, § 2, punctul 11°, maximul pedepsei prevăzute pentru infracţiunea consumată va fi redus cu un an.]1

§2. Infracţiunile de terorism vizate la articolele 137, § 3, se pedepsesc cu:

1º în cazul vizat la punctul 6º, cu închisoarea de la trei luni la cinci ani când ameninţarea are ca obiect o infracţiune pasibilă de pedeapsă corecţională, şi cu recluziunea de la cinci la zece ani când ameninţarea are ca obiect o infracţiune pasibilă de o pedeapsă penală;

2º recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani în cazurile vizate la 1º, 2º şi 5º;

3º recluziunea pe viaţă în cazurile vizate la 3º şi 4º.

----------

(1) <L 2013-02-18/01, art. 3, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 139. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 5, 046; În vigoare: 08-01-2004> Este un grup terorist asociaţia formată din mai mult de două persoane, constituită pentru o anumită perioadă de timp, şi care acţionează în manieră concertată cu scopul de a comite infracţiunile de terorism vizate la articolul 137.

O organizaţie al cărei obiect real este exclusiv de ordin politic, sindical, filantropic, filozofic sau religios sau care are exclusiv un scop legitim nu poate fi considerată ca fiind un grup terorist în sensul alineatului 1.

Art. 140. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 6, 046; În vigoare: 08-01-2004> § 1. Orice persoană care participă la o activitate a unui grup terorist, inclusiv prin furnizarea de informaţii sau de mijloace materiale grupului terorist, sau prin orice formă de finanţare a unei activităţi a grupului terorist, având cunoştinţă că această participare contribuie la comiterea unei crime sau a unui delict, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro.

§2. Orice conducător al grupului terorist este pasibil de recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro.

Art. 140bis. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care difuzează sau pune la dispoziţia publicului în orice altă manieră un mesaj, cu intenţia de a incita [2 în mod direct sau indirect]2 la comiterea uneia din infracţiunile vizate [2 la articolele 137 la 140sexies]2, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro [2 ...]2.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 4, 091; În vigoare: 14-03-2013>

(2) <L 2016-08-03/15, art. 2, 119; În vigoare: 21-08-2016>

Art. 140ter. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care recrutează o altă persoană cu scopul comiterii uneia din infracţiunile vizate [2 la articolele 137, 140 la 140sexies]2, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 5, 091; În vigoare: 14-03-2013>

(2) <L 2016-08-03/15, art. 3, 119; În vigoare: 21-08-2016>

Art. 140quater. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care dă instrucţiuni sau instruieşte o altă persoană pentru fabricarea sau utilizarea de explozivi, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase, sau pentru alte metode şi tehnice specifice în vederea comiterii uneia din infracţiunile vizate le articolul 137, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 6, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 140quinquies. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, orice persoană care, în Belgia sau în străinătate, solicită şi primeşte instrucţiuni sau beneficiază de pregătirea vizată la articolul 140quater, în vederea comiterii uneia din infracţiunile vizate le articolul 137, cu excepţia celei vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-02-18/01, art. 7, 091; În vigoare: 14-03-2013>

Art. 140sexies. [1 Fără a prejudicia aplicarea articolului 140, este pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cinci mii de euro:

1° orice persoană care părăseşte teritoriul naţional cu scopul de a comite, în Belgia sau în străinătate, una din infracţiunile vizate la articolele 137, 140 la 140quinquies şi 141, cu excepţia infracţiunii vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°;

2° orice persoană care pătrunde pe teritoriul naţional, cu scopul de a comite, în Belgia sau în străinătate, una din infracţiunile vizate la articolele 137, 140 la 140quinquies şi 141, cu excepţia infracţiunii vizate la articolul 137, § 3, punctul 6°.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2015-07-20/08, art. 2, 112; În vigoare: 15-08-2015>

Art. 141. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 7, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Orice persoană care, exceptând cazurile prevăzute la articolul 140, furnizează mijloace materiale, inclusiv un ajutor financiar, în vederea comiterii unei infracţiuni teroriste vizate la articolul 137, este pedepsită cu recluziunea de cinci la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de euro.

Art. 141bis. <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 8; În vigoare: 08-01-2004> Prezentul titlu nu se aplică activităţilor forţelor armate în perioada de conflict armat, aşa cum este acesta definit şi reglementat de dreptul internaţional umanitar, nici activităţilor întreprinse de forţele armate ale unui Stat în exerciţiul funcţiilor lor oficiale, în măsura în care acestea sunt reglementate de alte reguli ale dreptului internaţional.

Art. 141ter. [1 Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu poate fi interpretată ca vizând reducerea sau împiedicarea [2 ...]2 exercitării drepturilor sau libertăţilor fundamentale precum dreptul la grevă, libertatea de reuniune, de asociere sau de exprimare, inclusiv dreptul de a fonda împreună cu alţii sindicate şi de a se afilia acestora pentru apărarea intereselor sale, şi dreptul de a manifesta care decurge din acestea, libertatea de expresie, în special libertatea presei şi libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă, aşa cum acestea consfinţite, cu precădere, la articolele de la 8 la 11 ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.]1

----------

(1) <L 2013-02-18/01, art. 8, 091; În vigoare: 14-03-2013>

(2) <L 2014-04-25/23, art. 2, 104; În vigoare: 24-05-2014>

Titlul II

Crime şi alte delicte care aduc atingere drepturilor garantate de Constituţie

Capitolul I

Delicte referitoare la exercitarea drepturilor politice <Abrogat de L 2003-12-19/34, art. 10, 046; În vigoare:08-01-2004>

Capitolul I

Delictele referitoare la libera funcţionare a cultelor <Introdus prin L 2003-12-19/34, art. 11, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 142. Orice persoană care, prin violente sau ameninţări, constrânge sau împiedică una sau mai multe persoane de a exercita un cult, de a asista la exercitarea acestui cult, de a celebra anumite sărbători religioase, de a respecta anumite zile de odihnă, şi, în consecinţă, de a deschide sau de a închide atelierele sau magazinele lor, şi de a părăsi înceta anumite lucrări, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

[1 Dacă infracţiunea a fost comisă împotriva unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de sarcină, de boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală era vizibilă sau cunoscută autorului faptei, acesta este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la cinci sute de.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 2, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 143. Cei care, prin tulburare sau dezordine, împiedică, amână sau întrerup manifestările unui cult care se derulează într-un loc destinat sau care fac parte în mod obişnuit din manifestările acestui cult sau din ceremoniile publice ale acestuia, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 144. Orice persoană care, prin fapte, vorbe, gesturi sau ameninţări, ultragiază obiectele unui cult, fie în locurile destinate sau care servesc de obicei la exercitarea sa, fie în ceremoniile publice ale acestui cult, este pedepsită cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 145. Cu aceeaşi pedeapsă este pedepsit cel care ultragiază oficiantul unui cult, aflat în exerciţiul funcţiunii. În cazul lovirii acestuia, agresorul este pedepsit cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute de [euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 146. Dacă loviturile au cauzat vărsare de sânge, rănire sau boală, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de o sută [de euro] la o mie [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Capitolul II

Despre atingerile aduse de funcţionarii publici drepturilor garantate de Constituţie <L 2003-12-19/34, art. 12, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 147. Orice funcţionar sau ofiţer public, orice deţinător sau agent al autorităţii şi puterii publice, care a arestat ilegal şi arbitrar sau a determinat arestarea, reţinerea sau a determinat reţinerea uneia sau mai multor persoane, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la doi ani.

Pedeapsa cu închisoarea este de la şase luni la trei ani, dacă detenţia ilegală şi arbitrară a durat mai mult de zece zile.

Dacă a durat mai mult de o lună, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la un an la cinci ani.

În plus, el este pedepsit şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro] şi poate fi condamnat la interzicerea drepturilor indicate la punctele 1, 2 şi 3 de la [1 articolul 31, alineatul 1]1. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 10, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 148. Orice funcţionar al autorităţii administrative sau judiciare, orice ofiţer de justiţie sau de poliţie, orice comandant sau agent al forţei publice care, acţionând în această calitate, intră în domiciliul unui locuitor împotriva voinţei acestuia, exceptând cazurile prevăzute şi fără îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 149. (Abrogat) <L 26-12-1956, art. 36>

Art. 150. (Abrogat) <L 13-10-1930, art. 31>

Art. 151. Orice act arbitrar şi care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau ofiţer public, de un funcţionar public sau de agent al autorităţii sau al puterii publice, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Art. 152. Dacă inculpatul justifică faptul că a acţionat la ordinul superiorilor săi, pentru îndeplinirea unor sarcini ce intră în atribuţiile lor şi în virtutea cărora le datorează acestora supunere ierarhică, pedepsele stabilite la articolele precedente sunt aplicate doar superiorilor care au dat ordinul.

Art. 153. Dacă funcţionarii sau ofiţerii publici, învinuiţi de a fi ordonat, autorizat sau facilitat unul din actele menţionate în articolele de la 148 la 151, pretind că semnătura lor a fost obţinută prin inducere în eroare, ei vor fi trebui să procedeze, dacă este cazul, la desfiinţarea actului respectiv, şi totodată vor fi obligaţi să denunţe persoana vinovată; în caz contrar vor fi urmăriţi personal.

Art. 154. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă unul din actele arbitrare menţionate la articolele de la 148 la 151 a fost comis prin modalitatea falsificării semnăturii unui funcţionar public, autorii falsurilor şi cei care, cu rea credinţă sau în mod fraudulos, au făcut uz de aceasta, sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 40, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 155. Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi cu funcţii de poliţie administrativă sau judiciară, care, având această putere, au neglijat sau au refuzat încetarea detenţiei ilegale aduse la cunoştinţa lor, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 156. Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi cu funcţii de poliţie administrativă sau judiciară, care, neavând puterea de a dispune încetarea unei detenţii ilegale, au neglijat sau au refuzat să constate o astfel de situaţie ce le-a fost adusă la cunoştinţă şi să o denunţe la autoritatea competentă, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 157. Directorii, comandanţii, gardienii şi portarii centrelor de reţinere, de arest, (….) sau penitenciarelor care au primit un deţinut fără ordin sau mandat legal sau fără hotărâre judecătorească; În vigoare: 01-07-1999>

Cei care l-au reţinut sau au refuzat să-l prezinte ofiţerului de poliţie sau celui care transmite ordinele acestuia, fără a avea drept justificare o dispoziţie a procurorului regelui sau a judecătorului;

Cei care refuză să prezinte registrele lor ofiţerului de poliţie;

Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase la două sute de franci.

Art. 158. Sunt pedepsiţi cu amendă de la două sute [de euro] la două mii [de euro] şi pot fi condamnaţi la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, poziţii sau oficii publice, toţi judecătorii, toţi ofiţerii ministerului public sau ai poliţiei judiciare, toţi ceilalţi ofiţeri publici care, fără autorizările prevăzute de lege, au provocat, dat şi semnat fie o hotărâre împotriva unui ministru, senator sau reprezentant, fie o ordonanţă sau un mandat, având drept scop urmărirea sau punerea sub acuzare a acestora, sau, care, în lipsa aceloraşi autorizări, au dat şi semnat ordinul sau mandatul de ridicare sau de arestare fie a unui ministru, fie a unui senator sau a unui membru al camerei reprezentanţilor, exceptând, în ceea ce-i priveşte pe ultimii doi, cazul infracţiunii flagrante. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 159. Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă ofiţerii ministerului public, judecătorii sau ofiţerii publici care reţin sau dispun reţinerea unei persoane în afara locurilor stabilite de guvern sau de administraţia publică.

Titlul III

Crimele şi delictele împotriva încrederii publice

Capitolul I

Falsul de monedă

Art. 160. (A se vedea NOTA sub TITLU) <L 12-07-1932, art. 1, punctul 1º> Cel care contraface monede de aur sau de argint ce sunt folosite în mod legal în Belgia sau în străinătate este pedepsit (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 41, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 161. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Este pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani cel care a alterat aceleaşi monede. <L 2003-01-23/42, art. 42, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 162. <L 2001-04-04/39, art. 2, 031; În vigoare: 03-07-2001> Cel care contraface monedele din alt metal ce sunt folosite în mod legal în Belgia sau în străinătate sau cel care contraface monedele Euro este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

De asemenea, vinovatul poate fi condamnat la interdicţia unor drepturi, conform articolului 33.

Art. 163. <L 2001-04-04/39, art. 3, 031; În vigoare: 03-07-2001> Alterarea aceloraşi monede se pedepseşte cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Art. 164. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 165. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 166. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 167. (Abrogat) <L 12-07-1932, art. 1, 3°>

Art. 168. Sunt pedepsiţi ca falsificatori sau ca şi complici ai acestora, cu distincţiile stabilite la articolele precedente, cei care, de conivenţă cu aceştia, au participat fie la emiterea sau la tentativa de emitere a acelor monede contrafăcute sau alterate, fie la introducerea lor pe teritoriul belgian sau la tentativa de realizare a acestei introduceri.

Art. 169. Cel care, fără a fi vinovat de participarea enunţată la articolul precedent, şi-a procurat cu bună ştiinţă, monedele contrafăcute sau alterate şi le-a pus în circulaţie, sau a încercat să le pună în circulaţie, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la trei ani.

(Cel care, în scopul de a le pune în circulaţie, a primit sau şi-a procurat aceste monede contrafăcute sau alterate este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an) <L 12-07-1932, art. 1, 4º>

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni) <L 12-07-1932, art. 1, 4º>

Art. 170. Cel care, primind monedele contrafăcute sau alterate ca fiind bune, le-a pus în circulaţie, după ce a verificat sau a dispus verificarea viciilor acestora, este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro].) <L 2001-04-04/39, art. 4, 031; În vigoare: 03-07-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

DISPOZIŢII SPECIALE

Art. 171. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cei care se fac vinovaţi de fraudă atunci când, punând în executare prevederile legii monetare aleg eşantioanele destinate verificării titlului şi greutăţii monedelor de aur şi de argint, sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 43, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 172. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Cei care comit această fraudă în alegerea eşantioanelor de monedă din alt metal sunt pedepsiţi cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 44, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Capitolul II

Contrafacerea sau falsificarea efectelor publice a acţiunilor, a obligaţiunilor, a cupoanelor cu dobândă şi a biletelor de bancă autorizate de lege

Art. 173. <L 2001-04-04/39, art. 5, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani, cei care au contrafăcut sau au falsificat obligaţiuni emise de Trezoreria publică, cupoane cu dobândă aferente acestor obligaţiuni, bonuri, cecuri sau viramente emise de trezorerie, bilete la purtător emise de Trezoreria publică sau bilete de bancă la purtător care circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau sunt emise în Euro.

Sunt pedepsiţi cu aceleaşi pedepse, cei care au contrafăcut sau au falsificat bilete la purtător care circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege a unei ţări străine sau în virtutea unei dispoziţii ce are forţă de lege.

Art. 174. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani, cei care au contrafăcut sau au falsificat fie obligaţiuni la purtător ale datoriei publice a unei ţări străine, fie cupoanele cu dobânda aferente acestor titluri (…)

<L 12-07-1932, art. 1, 6°> <L 2003-01-23/42, art. 45, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 175. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 46, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cei care au contrafăcut sau au falsificat fie acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri, emise legal de către provincii, comune, administraţii sau instituţii publice, sub orice denumire, de către societăţi sau particulari, fie cupoane de dobândă sau cu dividende aferente acestor diferite titluri, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă emiterea a avut loc în Belgia şi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani, dacă emiterea a avut loc în străinătate.

Art. 176. Sunt pedepsiţi ca falsificatorii sau complicii acestora, conform distincţiilor stabilite la articolele precedente, cei care, de conivenţă cu aceştia, participă fie la emiterea sau la tentativa de emitere a acestor acţiuni, obligaţiuni, cupoane sau bilete contrafăcute sau falsificate, fie la introducerea lor în Belgia, sau la încercarea de comitere a acestei introduceri.

Art. 177. Cel care, fără să se fi făcut vinovat de participarea enunţată la precedentul articol, îşi procură, cu ştiinţă, aceste acţiuni, obligaţiuni, cupoane, bilete contrafăcute sau falsificate şi le pune în circulaţie sau le emite sau încearcă să le emită, este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani.

(Cel care, în scopul de a le pune în circulaţie, primeşte sau îşi procură bilete contrafăcute sau falsificate este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani.) <L 12-07-1932, art. 1, 7°>

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la trei luni la un an.) <L 12-07-1932, art. 1, 7°>

Art. 178. Cel care, primind acţiuni, obligaţiuni, cupoane sau bilete contrafăcute sau falsificate ca fiind bune, le pune în circulaţie după ce le-a verificat sau după ce a dispus verificarea viciilor acestora, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Tentativa e comitere a delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse.) <L 2001-04-04/39, art. 6, 031; În vigoare: 03-07-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul IIbis

Protecţia însemnelor monetare cu putere legală de circulaţie <Introdus prin L 2001-12-10/31, art. 19; În vigoare: 01-01-2002>

Art. 178bis. <Introdus prin L 2001-12-10/31, art. 20; În vigoare: 01-01-2002>

Cel care emite un însemn monetar destinat să circule public ca mijloc de plată, fără să fi fost abilitat de o autoritate competentă, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la 50 la 10 000 Euro, sau doar cu una dintre aceste pedepse.

Art. 178ter. <Introdus prin L 2001-12-10/31, art. 21; În vigoare: 01-01-2002>

Cel care utilizează cu bună ştiinţă un însemn monetar cu putere de circulaţie în Belgia sau în străinătate ca suport al unui mesaj, publicitar sau de altă natură, sau care a îngreunează, cu bună ştiinţă, folosirea acestuia ca mijloc de plată, prin deteriorarea, ştergerea sau suprascrierea sa sau făcându-l impropriu utilizării de orice fel, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la 26 la 1000 Euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

Capitolul III

Contrafacerea sau falsificarea sigiliilor, timbrelor, instrumentelor de marcare, mărcilor etc.

Art. 179. (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani, cei care au contrafăcut sigiliul Statului, sau au făcut uz de un sigiliu contrafăcut. <L 2003-01-23/42, art. 47, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 180. <L 2001-04-04/39, art. 7, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci la zece ani:

Cei care au contrafăcut sau falsificat fie timbre naţionale, fie dispozitive de marcare ce servesc la marcarea obiectelor din aur şi din argint.

Cei care au făcut uz de aceste timbre sau instrumente de marcare contrafăcute sau falsificate.

Cei care au contrafăcut sau falsificat instrumente de marcare, chenare sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede.

Cei care au contrafăcut sau falsificat, dispozitive de marcare, matriţe, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea fie a timbrelor, fie a acţiunilor, obligaţiunilor, cupoanelor de dobândă sau de dividende, fie a biletelor la purtător emise de Trezoreria publică sau bilete de bancă care circulă în mod legal sau a căror emisiune a fost autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau emise în Euro.

Art. 181. Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă cei care, cu ştiinţă, expun spre vânzare hârtii sau obiecte din aur sau din argint marcate cu un timbru sau cu un dispozitiv de marcare contrafăcut sau falsificat.

Art. 182. Dacă mărcile aplicate de biroul de garanţie au fost aplicate fraudulos pe alte obiecte sau dacă aceste mărci sau amprente ale unui timbru au fost contrafăcute fără utilizarea unui dispozitiv de marcare sau a unui timbru contrafăcut, vinovaţii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 183. Cel care, cu bună ştiinţă, şi-a procurat o hârtie marcată cu un timbru contrafăcut sau falsificat şi a făcut uz de aceasta, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 184. Este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la trei ani, şi poate fi condamnat la interzicerea unor drepturi, conform articolului 33:

Cel care contraface cupoane pentru transportul de persoane sau de bunuri sau cel care face uz de cuponul contrafăcut;

Cel care contraface sigiliul, timbrul sau marca ce aparţine fie oricărei autorităţi, fie unei instituţii private, bancare, industriale, sau comerciale, fie unei persoane fizice, sau cel care face uz de sigilii, timbre sau mărci contrafăcute.

Tentativa de comitere a acestor delicte se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 185. Este pedepsit cu închisoarea de la două luni la trei ani, cel care procurându-şi pe nedrept sigiliile, timbrele, dispozitivele de marcare sau mărcile adevărate care au una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180, le aplică sau face uz de acestea într-un mod ce aduce prejudicii drepturilor şi intereselor Statului, ale oricărei autorităţi sau chiar ale unei persoane particulare.

Tentativa de comitere a acestui delict se pedepseşte cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Art. 185bis. <L 2001-04-04/39, art. 8, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an:

Cei care, cu intenţie frauduloasă, fie au primit, fie şi-au procurat dispozitivele de marcare, peceţile, careurile sau celelalte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate, vizate la antepenultimul alineat al articolului 180, fie dispozitivele de marcare, peceţile, canturile autentice sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede.

Cei care, cu intenţie frauduloasă, fie au primit sau şi-au procurat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate, destinate prin natura lor la fabricarea biletelor la purtător emise de Trezoreria publică sau a biletelor de bancă care circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau emise în Euro, fie şi-au procurat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace autentice destinate fabricării acestor bilete.

Art. 186. <L 2001-04-04/39, art. 9, 031; În vigoare: 03-07-2001> Cei care au contrafăcut sau falsificat sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci având una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180 şi care aparţin ţărilor străine, sau care au făcut uz de aceste sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci contrafăcute sau falsificate, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă:

Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, peceţi, matriţe sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede străine.

Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea biletelor la purtător emise de un Stat străin sau a biletelor de bancă care circulă în mod legal sau a căror emitere este autorizată de o lege a unei ţări străine sau printr-o dispoziţie având forţă de lege.

Cei care au contrafăcut sau falsificat sigiliul, timbrul sau marca oricărei autorităţi străine sau care au făcut uz de sigilii, timbre sau mărci contrafăcute, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi pot fi condamnaţi la interdicţia anumitor drepturi, conform articolului 33.

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 187. (Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani cel care, procurându-şi pe nedrept sigiliile, timbrele, dispozitivele de marcare sau mărcile care au una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180 şi care aparţin ţărilor străine, le-a aplicat sau a făcut uz de acestea într-un mod ce prejudiciază drepturile şi interesele acestei ţări, a unei anumite autorităţi sau chiar a unei persoane particulare.) <L 22-06-1896, art. 2>

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 187bis. <L 2001-04-04/39, art. 10, 031; În vigoare: 03-07-2001> Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la un an:

Ce care, cu intenţie frauduloasă, a primit sau şi-a procurat fie dispozitivele de marcare, peceţile, chenarele ori alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate vizate la articolul 186, alineatul 3, fie dispozitive de marcare, peceţi, matriţe sau alte obiecte sau mijloace adevărate, destinate fabricării de monedă străină.

Cel care, cu intenţie frauduloasă, a primit sau şi-a procurat fie dispozitivele de marcare, matricele, clişeele, planşele ori alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate vizate la articolul 186, alineatul 4, fie dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace adevărate care servesc la fabricarea biletelor la purtător emise de un Stat străin sau a biletelor de bancă ce circulă în mod legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege a unei ţări străine sau printr-o dispoziţie având forţă de lege.

Art. 188. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la două luni la trei ani şi pot fi condamnaţi la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33, cei care au contrafăcut timbre poştale sau alte timbre adezive naţionale sau străine, sau care au expus spre vânzare sau pus în circulaţie timbre contrafăcute.

Tentativa de contrafacere este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 189. Cei care, procurându-şi timbre poştale sau alte timbre adezive contrafăcute, au făcut uz de acestea, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună.

Art. 190. Sunt pedepsiţi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute [de euro]:

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care au contribuit la dispariţia, fie a unui timbru poştal sau a unui alt timbru adeziv, fie a unui cupon pentru transportul persoanelor sau bunurilor, şi care sunt marcate ca fiind deja folosite;

Cei care au făcut uz de un timbru sau de un cupon de pe care a fost înlăturată marca aplicată.

Art. 190bis. <Introdus prin L 1991-03-21/30, art. 150, 006; În vigoare: 01-10-1992>

Dispoziţiile articolelor de la 188 la 190 nu se aplică doar timbrelor poştale adezive, ci şi celor care sunt imprimate pe documentele emise de [1 poşta belgiană]1, precum şi valorilor de timbrare reprezentate prin amprente aplicate de maşini sau de simboluri acceptate de [1 poşta belgiană]1

------------------

(1) <L 2010-12-13/07, art. 4, 081; În vigoare: 17-01-2011>

Art. 191. Cel care, fie aplică, fie dispune aplicarea prin adăugare, înlăturare sau prin orice modificare, pe obiectele fabricate, a numelui unui fabricant, altul decât autorul acestora, sau a denumirii comerciale a unei fabrici în afara celei în care acestea au fost fabricate, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni.

Aceeaşi pedeapsă este pronunţată împotriva oricărui vânzător, comisionar sau oricărui negustor cu amănuntul care a expus, cu bună ştiinţă, spre vânzare sau a pus în circulaţie obiectele marcate cu nume presupuse sau alterate.

[Dispoziţie specială] <L 2014-05-05/09, art. 12, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 192. <L 12-07-1932, art. 1, 11°> Persoanele vinovate de infracţiunile menţionate la articolele 160 la 168, 169, alineatul 2, 171 la 176, 177 alineatul 2, la ultimele două alineate ale articolului 180, la articolele 185bis, 186, alineatele 2 la 4, 187bis, 497, alineatul 2 şi la articolul 497bis, alineatul 1, nu sunt pedepsite dacă, înainte de orice emitere de monede contrafăcute sau modificate, de înscrisuri contrafăcute sau falsificate, şi înainte de începerea oricăror proceduri de urmărire în justiţie, au adus aceste infracţiuni la cunoştinţa autorităţilor şi au dezvăluit care sunt autorii acestora.

Art. 192bis. <Introdus prin L 2001-04-04/39, art. 11; În vigoare: 03-07-2001> Faptele calificate drept infracţiuni în legătură cu moneda euro, descrise la capitolele I, II şi III ale prezentului titlu, sunt pedepsite cu pedepsele prevăzute la aceleaşi dispoziţii dacă au fost comise în legătură cu monede sau bilete de bancă belgiene sau ale unui Stat membru al Uniunii Europene care nu mai sunt în circulaţie sau a căror emisiune nu mai este autorizată ca urmare a introducerii sau adoptării monedei euro.

Art. 192ter. <Introdus prin L 2005-01-10/38, art. 2, În vigoare: 20-02-2005> § 1.

Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani de către o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 la 170, 173, 176 la 178, 180, şi 185 la 187bis, a comis din nou una din aceste fapte, poate fi condamnat la recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. Dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, el poate fi condamnat cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. El este condamnat cu recluziunea de cel puţin şaptesprezece ani, dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani.

§2. Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani de către o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 la 170, 173, 176 la 178, 180 şi 185 la 187bis, comite din nou una dintre aceste fapte, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul stabilit de lege împotriva acestei fapte, dacă această faptă este un delict.

§3. Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe cel puţin un an de către o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 la 170, 173, 176 la 178, 180 şi 185 la 187bis, comite din nou una dintre aceste fapte, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă faţă de maximul stabilit de lege împotriva acestei fapte, dacă această faptă este un delict.

Capitolul IV

Falsurile comise în înscrisuri, în sistemul informatic şi în expedierile telegrafice <L 2000-11-28/34, art. 2, 028; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 193. Falsurile comise în înscrisuri, (în sistem informatic) sau în telegrame, cu intenţie frauduloasă sau în scopul de a face rău, sunt pedepsite conform articolelor următoare. <L 2000-11-28/34, art. 3, 028; În vigoare: 13-02-2001>

Secţiunea I

Falsuri în înscrisuri autentice şi publice, în înscrisuri comerciale sau bancare şi în înscrisuri private

Art. 194. (A se vedea NOTA sub TITLU) orice funcţionar sau ofiţer public care, aflat în exerciţiul funcţiilor, comite un fals,

Fie prin semnături false,

Fie prin alterarea actelor, înscrisurilor sau a semnăturilor,

Fie prin substituirea frauduloasă de persoane,

Fie prin înscrisuri efectuate sau intercalate în registre sau în alte acte publice după ce acestea au fost emise sau închise,

Este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 48, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 195. (A se vedea NOTA sub TITLU) Este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani orice funcţionar sau ofiţer public care, redactând actele ministerului său, denaturează conţinutul sau împrejurările acestora, <L 2003-01-23/42, art. 48, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Fie scriind alte convenţii decât cele care au fost trasate sau dictate de părţi.

Fie constatând ca fiind adevărate fapte care nu sunt adevărate.

Art. 196. (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsite cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani) celelalte persoane care au comis falsuri în înscrisuri autentice şi publice, şi toate persoanele care au comis un fals în înscrisuri comerciale, bancare sau în înscrisuri private, <L 2003-01-23/42, art. 49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Fie prin semnături false,

Fie prin contrafacerea sau alterarea scrierii sau a subscrierii,

Fie prin fabricarea de convenţii, dispoziţii, obligaţii sau de acte de descărcare de obligaţii, sau prin inserarea lor după înregistrarea în acte,

Fie prin adăugarea sau modificarea de clauze, declaraţii sau fapte pe care aceste acte aveau drept obiect să le primească sau să le constate.

Art. 197. În toate cazurile prevăzute în prezenta secţiune, cel care face uz de un act fals sau de un document fals este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsurilor.

Secţiunea II

Falsurile comise în paşapoarte, permise de port armă, livrete, foi de parcurs şi certificate

Art. 198. Cel care contraface sau falsifică un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme) sau un livret, sau face uz de un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme) sau livret contrafăcut sau falsificat, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an. <L 2006-06-08/30, art. 39, 057; În vigoare: 09-06-2006>

Art. 199. Cel care a luat într-un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme) sau un livret un alt nume decât cel real, sau care a participat ca martor la eliberarea acestor documente, cu numele fals, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni. <L 2006-06-08/30, art. 39, 057; În vigoare: 09-06-2006>

Art. 199bis. <L 14-08-1974, art. 15> Este pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 26 [de euro] la 500 [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1º cel care, cu scop fraudulos, utilizează, cedează unui terţ sau acceptă de la un terţ, un paşaport, un titlu de călătorie, o carte de identitate sau un document înlocuitor al acestora, precum şi formularele care servesc la eliberarea lor, sau care nu respectă interdicţiile şi restricţiile care sunt impuse de actele respective;

2º cel care nu se supune, în termenul stabilit, unei decizii de retragere a unui paşaport sau a unui document înlocuitor, emisă de o autoritate competentă.

Art. 200. Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani cel care confecţionează, contraface, sau falsifică o foaie de drum sau care face uz de o foaie de drum confecţionată, contrafăcută sau falsificată.

Art. 201. Orice persoană care solicită şi îi este eliberată de către un funcţionar public o foaie de drum sub un nume fals sau arogându-şi o calitate falsă, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Art. 202. Funcţionarul public care eliberează un paşaport, (un document prevăzut de legea pentru deţinerea de arme), un livret, o foaie de drum unei persoane pe care nu o cunoaşte, fără a proceda la atestarea numelui şi calităţii acesteia de către doi cetăţeni care o cunosc, este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro].]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2006-06-08/30, art. 39, 057; În vigoare: 09-06-2006>

Dacă în momentul în care a eliberat aceste documente, funcţionarul public cunoştea faptul că numele şi calitatea nu sunt cele reale, el este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

El este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani dacă a fost mituit prin oferirea de cadouri sau promisiuni.

În plus, în aceste ultime două cazuri, el poate fi condamnat la interzicerea unor drepturi, conform articolului 33.

Art. 203. Este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an orice persoană care, pentru a răscumpăra sau efectua altuia un serviciu datorat legal, sau orice altă obligaţie impusă de lege, a confecţionat un certificat de boală sau de infirmitate, fie în numele unui medic, chirurg sau oricărui funcţionar din domeniul sănătăţii, fie în numele unei alte persoane, folosind în mod fals una dintre aceste calităţi.

Art. 204. Orice medic, chirurg sau alt funcţionar din domeniul sănătăţii care, pentru a favoriza pe cineva, certifică în mod fals că persoana respectivă suferă de boli sau prezintă infirmităţi de natură să o scutească de un serviciu pe care este datoare să îl presteze în baza legii sau de orice altă obligaţie impusă de lege, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Dacă a fost mituit prin oferirea sau promisiunea de cadouri, acesta este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani; în plus, el poate fi condamnat la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 205. Cel care întocmeşte, sub numele unui funcţionar sau ofiţer public, un certificat care atestă buna purtare, starea materială precară sau orice altă circumstanţă proprie pentru a apela la bunăvoinţa autorităţii publice sau a particularilor asupra persoanei aici desemnate, sau pentru a-i procura locuri, credit sau ajutoare, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an.

Dacă certificatul a fost întocmit sub numele unui particular, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 206. Cei care întocmesc, în numele unui funcţionar sau ofiţer public, certificate de orice natură care pot compromite interese publice sau private, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, şi, în plus, pot fi condamnaţi la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Dacă certificatul a fost confecţionat în numele unui particular, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la două luni la un an.

Art. 207. Cel care falsifică un certificat şi cel care face uz de un certificat falsificat, fals sau confecţionat în circumstanţele enumerate la articolele 203, 204, 205 şi 206, este pedepsit cu pedepsele stabilite la articolele menţionate şi în funcţie de distincţiile făcute de acestea.

Art. 208. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice funcţionar sau ofiţer public care, în exerciţiul funcţiei sale, eliberează un certificat fals, falsifică un certificat sau face uz de un certificat fals sau falsificat, este pedepsit cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 209. Cei care participă ca martori la eliberarea unui certificat fals de către o autoritate publică sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Dacă aceştia se lasă corupţi prin primirea sau promisiunea de daruri, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani, şi pot fi condamnaţi la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 210. <L 17-12-1963, art. 3> Cel care, fiind învestit prin lege sau în virtutea acesteia deţine un registru sau fişe referitoare la cazarea călătorilor, înscrie cu bună ştiinţă aceste persoane sub nume false, sau care falsifică în orice fel acest registru sau aceste fişe, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni.

Secţiunea IIbis

Falsuri în sisteme informatice <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 4; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 210bis. <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 4; În vigoare: 13-02-2001>

§1. Cel care comite un fals, introducând într-un sistem informatic, modificând sau ştergând date care sunt stocate, prelucrate sau transmise de un sistem informatic, sau modificând prin orice mijloc tehnologic utilizarea posibilă a datelor într-un sistem informatic, şi prin aceasta modifică sensul juridic al datelor, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§2. Cel care face uz de datele astfel obţinute, ştiind că acestea sunt false, este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsului.

§3. Tentativa de a comite infracţiunea prevăzută la §1 este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cincizeci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse.

§4. Pedepsele prevăzute la paragrafele 1 la 3 sunt dublate dacă infracţiunea constând în încălcarea uneia din aceste dispoziţii este comisă într-un termen de cinci ani de la pronunţarea uneia dintre condamnările pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile prevăzute la articolele 259bis, 314bis, 504quater sau la titlul IXbis.

Secţiunea III

Falsuri comise în telegrame

Art. 211. Funcţionarii, angajaţii şi reprezentanţii unui serviciu telegrafic care comit falsuri în exercitarea funcţiei lor, confecţionând sau falsificând telegrame, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani.

Art. 212. Cel care face uz de o telegramă falsă este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsului.

[Dispoziţii comune celor cinci capitole precedente]<L 2014-05-05/09, art. 13, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 213. Aplicarea pedepselor stabilite împotriva celor care fac uz de monede, efecte, cupoane, bilete, sigilii, timbre, dispozitive de marcare, mărci, telegrame şi înscrisuri contrafăcute, confecţionate sau falsificate nu are loc decât în măsura în care aceste persoane fac uz de obiectul falsificat, cu intenţia de a comite o fraudă sau cu scopul de a produce un prejudiciu.

Art. 214. În cazurile prevăzute [1 la capitolele I la IV din prezentul titlu]1 şi pentru care nu este stabilită în mod special nicio amendă, va fi dispusă o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 14, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Capitolul V

Mărturia mincinoasă şi jurământul fals

Art. 215. (A se vedea NOTA sub TITLU) Mărturia mincinoasă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia, este pedepsită cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 216. <L 2003-01-23/42, art. 50, 040; În vigoare: 13-03-2003> În cazul în care acuzatul a fost condamnat, fie la o detenţie mai mare zece ani, fie la recluziune de peste zece ani, martorul mincinos care a depus mărturie împotriva sa, va fi condamnat la recluziune de la zece ani la cincisprezece ani.

El va suporta pedeapsa de recluziune de la douăzeci de ani la treizeci de ani, dacă acuzatul a fost condamnat la recluziune pe viaţă.

Art. 217. Pedepsele stabilite de cele două articole precedente sunt reduse cu un grad, conform articolului 80, când persoanele chemate în justiţie pentru a da simple informaţii se fac vinovate de declaraţii mincinoase, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia.

Art. 218. Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie corecţională, fie împotriva învinuitului, fie în favoarea sa, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 219. Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie de poliţie, fie împotriva învinuitului, fie în favoarea acestuia, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an.

Art. 220. Mărturia mincinoasă în materie civilă este pedepsită cu închisoarea de la două luni la trei ani.

Art. 221. Interpretul şi expertul care se fac vinovaţi de declaraţii false, fie în materie penală împotriva acuzatului sau în favoarea acestuia, fie în materie corecţională sau de poliţie împotriva învinuitului sau în favoarea acestuia, fie în materie civilă, sunt pedepsiţi ca martori mincinoşi conform articolelor 215, 216, 218, 219 şi 220.

Expertul în materie penală care a fost audiat fără prestare de jurământ este pedepsit conform articolului 217.

Art. 221bis. <L 10-10-1967, art. 132> Cel care, fiind însărcinat să procedeze la consemnarea literală a unei anchete în materie civilă, omite, cu ştiinţă, o întrebare, o declaraţie, o interpelare sau un răspuns, modifică în mod intenţionat conţinutul acesteia prin adăugiri, suprimări sau modificări de cuvinte sau de fraze, denaturează, sustrage sau determină dispariţia, integral sau parţial, a notelor sau a aparaturii utilizate pentru înregistrarea cuvintelor, face uz de aceste note sau aparatură, reproduce sau divulgă conţinutul acestora unor destinatari străini de anchetă, sau retranscrie cu ştiinţă în mod inexact cuvintele înregistrate, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

El este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] dacă a neglijat să ia măsurile necesare pentru a evita fie dispariţia sau deteriorarea notelor sau a aparaturii care a servit la înregistrarea cuvintelor, fie la utilizarea acestor note sau aparate la reproducerea sau la divulgarea conţinutului acestora în scopuri străine anchetei. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 222. <L 10-10-1967, art. 133> În plus, în cazurile prevăzute la articolele 217, 218, 219, 220, 221 şi 221bis, alineatul 1, vinovatul poate fi condamnat la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 223. <L 10-10-1967, art. 134> Cel care este vinovat de coruperea martorilor, experţilor, interpreţilor sau a persoanelor vizate la articolul 221bis este pasibil de aceleaşi pedepse ca şi martorul mincinos, conform distincţiilor stabilite la articolele 215 la 221.

Art. 223bis. <L 10-10-1967, art. 135> Cel care, exceptând cazul prevăzut la articolul 221bis, a denaturat, a sustras sau a făcut să dispară, integral sau parţial, note sau aparate care au servit la fixarea cuvintelor înregistrate în cursul unei anchete în materie civilă, sau care a făcut uz de aceste note sau aparate, a reprodus sau divulgat conţinutul acestora în scopuri străine de anchetă, este pedepsit cu pedepsele prevăzute la articolele 220 şi 222.

Art. 224. (Mai mult, vinovatul de mărturie mincinoasă, de declaraţii false sau de una din faptele prevăzute la articolele 221bis şi 223bis, care a primit bani, orice recompensă sau promisiuni, este condamnat la amendă de la cincizeci [de euro] la trei mii [de euro].) <L 10-10-1967, art. 136> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Aceeaşi pedeapsă este aplicată celui care corupe, fără a prejudicia aplicarea altor pedepse.

Art. 225. Dispoziţiile precedente referitoare la falsul în declaraţii nu sunt aplicabile copiilor sub şaisprezece ani, nici persoanelor care au fost audiate fără prestare de jurământ, pe motiv de rudenie sau de alianţă care îi uneşte cu acuzaţii sau cu suspecţilor, când aceste declaraţii au fost făcute în favoarea acuzaţilor sau a suspecţilor.

Art. 226. Cel căruia i s-a cerut o mărturie sub jurământ în materie civilă, şi care a depus un jurământ fals, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani, şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la zece mii [de euro]; mai mult, el poate fi condamnat la interzicerea anumitor drepturi, conform articolului 33. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Este pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care a depus un jurământ fals în timpul unei opoziţii la aplicarea de sigilii sau la efectuarea unui inventar.) <L 10-10-1967, art. 167>

Capitolul VI

Uzurparea de funcţii, de titluri sau de nume

Art. 227. Cel care îşi arogă fără drept o funcţie publică, civilă sau militară este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani.

Art. 227bis. <L 07-05-1947, art. unic> §1. Este pedepsit cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro] cel care, fără drept, îşi atribuie în mod public titlul sau gradul care aparţine, ca titular sau suplinitor, altor persoane care participă la exercitarea unei puteri publice sau care exercită o funcţie publică, civilă sau militară. <L 01-02-1977, art. Unic> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§2. Sunt pedepsiţi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro], ofiţerii în rezervă, ofiţerii pensionaţi, ofiţerii şi ofiţerii în rezervă titulari ai unui grad onorific, care au purtat public titlul de ofiţer sau cel al gradului lor fără să urmeze acest titlu sau grad, după caz, de menţiunea „în rezerva”, „pensionat”, „onorific”, „în rezervă, onorific”. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 227ter. <L 10-10-1967, art. 138> Cel care îşi atribuie public, fie titlul de avocat, fără să fie înscris în tabelul Ordinului, sau pe o listă a stagiarilor, fie titlul de avocat onorific, fără să deţină autorizaţia prevăzută la articolul 436 din Codul judiciar, este pedepsit cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 228. Orice persoană care poartă public un costum, o uniformă, o decoraţie, o panglică sau alte însemne ale unui ordin ce nu îi aparţin este pedepsită cu amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 229. Cetăţeanul belgian care a purtat public o decoraţie, o panglică sau alte însemne ale unui ordin străin, fără ca în prealabil să fi fost autorizat de Rege în acest sens, este pedepsit cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 230. Este pedepsită cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro], orice persoană care îşi atribuie în mod public titluri de nobleţe care nu-i aparţin. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 231. Cel care ia în mod public un nume care nu-i aparţine este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni, şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 232. Orice funcţionar, orice ofiţer public care, în actele întocmite de el, atribuie persoanelor denumite în actele respective nume sau titluri de nobleţe ce nu le aparţin, este pedepsit, în caz de complicitate, cu amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Titlul IV

Crime şi delicte împotriva ordinii publice, comise de persoane care exercită o funcţie publică sau de miniştrii cultelor în exerciţiul misiunii lor <L 1999-02-10/39 art. 2, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Capitolul I

Coalizarea funcţionarilor

Art. 233. Atunci când măsuri contrare legilor sau deciziilor regale sunt aplicate, fie într-o reuniune de persoane sau de organe depozitare ale oricărei forme de autoritate publică, fie prin delegaţie sau corespondenţa între acestea, vinovaţii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la şase luni.

Art. 234. (A se vedea NOTA de sub TITLU). Dacă prin unul din mijloacele indicate la articolul precedent, au fost luate de comun acord decizii împotriva aplicării unei legi sau a unei decizii regale, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Mai mult, vinovaţii vor putea fi condamnaţi la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1.

Dacă decizia de comun acord intervine între autorităţile civile şi organismele militare sau conducătorii acestora, cei care au provocat-o sunt pedepsiţi cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani; ceilalţi, cu detenţia de la cinci ani la zece ani.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 11, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 235. (A se vedea NOTA de sub TITLU). În cazul în care autorităţile civile organizează împreună cu organismele militare sau cu conducătorii acestora un complot ce atentează la siguranţa Statului, iniţiatorii sunt pedepsiţi cu (detenţia de la cincisprezece ani la douăzeci de ani); ceilalţi, cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 51, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 236. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro], funcţionarii care, ca urmare a unei decizii luate de comun acord, îşi dau demisia cu scopul de a împiedica sau de a suspenda, fie administrarea justiţiei, fie îndeplinirea unui serviciu legal. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Mai mult, ei pot fi condamnaţi la interzicerea dreptului de a îndeplini funcţii, servicii sau însărcinări publice.

Capitolul II

Uzurparea autorităţilor administrative şi judiciare

Art. 237. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani, cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], şi pot fi condamnaţi la interzicerea, pe o perioadă de la cinci la zece ani, a drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Membrii şi membrii asesori ai judecătoriilor şi tribunalelor, ofiţerii de poliţie judiciară) care s-au intervenit în exercitarea puterii legislative, fie prin reglementări care conţin dispoziţii legislative, fie oprind sau suspendând aplicarea uneia sau a mai multor legi, fie deliberând asupra necesităţii aplicării acestor legi;

(Membrii şi membrii asesori ai judecătoriilor şi tribunalelor, ofiţerii de poliţie judiciară) care şi-au depăşit atribuţiile amestecându-se în activităţi atribuite autorităţilor administrative, fie adoptând reglementări referitoare la aceste materii, fie interzicând executarea ordinelor emise de administraţie. <L 10-10-1967, art. 139>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 12, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 238. (Judecătorii sau asesorii sociali sau consulari) care, în momentul în care se află în faţa unei cauze ce priveşte autoritatea administrativă, procedează totuşi la judecarea cauzei, în pofida conflictului invocat în mod legal de această autoritate şi înainte de decizia Curţii de casaţie, sunt pedepsiţi fiecare cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 10-10-1967, art. 139, § 2> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Oficialii ministerului public care au întocmit rechizitorii sau care au pus concluzii în sensul adoptării deciziei respective sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă.

Art. 239. Guvernatorii, comisarii de arondisment, primarii şi membrii organelor administrative care intervin în exercitarea puterii legislative, aşa cum se precizează la paragraful 2 al articolului 237, sau care intervin prin luarea unor decizii care încearcă să transmită ordine sau apărări unor curţi sau tribunale sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro].] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În plus, ei pot fi condamnaţi, pe o perioadă de la cinci ani la zece ani, la interzicerea drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 13, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Capitolul III

Deturnarea, extorcarea de fonduri şi obţinerea de foloase comise de persoane care exercită o funcţie publică <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 240. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100 000 [de euro] orice persoană care exercită o funcţie publică şi care deturnează fonduri publice sau private, titluri înlocuitoare ale acestora, înscrisuri, titluri, acte, titluri mobiliare care sunt în posesia sa, în virtutea funcţiei pe care o ocupă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 241. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100 000 [de euro] orice persoană care exercită o funcţie publică şi care, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, distruge sau suprimă acte sau titluri care se află în posesia sa în această calitate, care i-au fost comunicate sau la care a avut acces în baza funcţiei sale. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 242. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Când sunt sustrase sau distruse documente sau acte de procedură judiciară, ori alte hârtii, registre, suporturi informatice sau magnetice, acte sau efecte conţinute în arhive, grefe sau depozite publice, sau remise unui funcţionar public în această calitate, funcţionarul public vinovat de neglijenţă este pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni şi cu amendă de la 100 [de euro] la 10.000 [de euro] sau cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 243. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care este vinovată de extorcare de fonduri, ordonând să se perceapă, pretinzând sau primind ceea ce ştie că nu este datorat, sau că depăşeşte ceea ce se datora referitor la drepturi, taxe, contribuţii, venituri, fonduri sau dobânzi pentru salarii sau retribuţii, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro] sau cu una din cele două pedepse, şi, mai mult, poate fi condamnată la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice, conform articolului 33.

Se aplică pedeapsa cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro], dacă extorcarea a fost comisă cu violenţe sau cu ameninţări.

Art. 244. (Abrogat) <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

(…) <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 245. <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care, fie direct, fie prin interpunerea de persoane sau prin acte simulate, a luat sau a primit orice interes în înscrisuri, acte de adjudecare, întreprinderi sau regii a căror administrare sau supraveghere o deţinea, integral sau parţial, pe perioada actului, sau care, având misiunea de a ordona plăţile sau de a lichida o afacere, şi-a însuşit un interes oarecare în aceasta, este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro] sau cu una din aceste pedepse, putând fi condamnată, în plus, şi la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, posturi sau oficii publice, conform articolului 33. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dispoziţia de mai sus nu este aplicabilă celui care nu putea, având în vedere circumstanţele, să favorizeze prin poziţia sa interesele sale private, şi care a acţionat în mod deschis.

Capitolul IV

Corupţia persoanelor care exercită o funcţie publică <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 246. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> § 1. Constituie corupţie pasivă fapta persoanei care exercită o funcţie publică [1 de a solicita, de a accepta sau de a primi]1, direct sau prin mijlocirea unor persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură pentru ea sau pentru un terţ în scopul de a adopta unul din acele comportamente vizate la articolul 247.

§2. Constituie corupţie activă fapta de a propune, direct sau prin intermediul altora, unei persoane care exercită o funcţie publică, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură pentru ea însăşi sau pentru un terţ pentru a adopta unul din acele comportamente vizate la articolul 247.

§3. Este asimilată persoanei care exercită o funcţie publică în sensul prezentului articol orice persoană care se prezintă drept candidată la o asemenea funcţie, care face să creadă că va exercita o asemenea funcţie sau care, făcând uz de false calităţi, lasă să se creadă că exercită o asemenea funcţie.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 21, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 247. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publică a unui act al funcţiei sale, just dar care nu face obiectul remunerării, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la un an şi amendă de la 100 [de euro] la 10.000 [de euro] sau una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amendă de la 100 [de euro] la 25.000 [de euro] sau una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§2. Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publică a unui act injust cu prilejul exercitării funcţiei sale sau abţinerea de a face un act ce intră în îndatoririle sale, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amenda de la 100 [de euro] la 25.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

În cazul în care o persoană coruptă a efectuat un act injust sau s-a abţinut de la a face un act ce intra în îndatoririle sale, ea va fi pedepsită cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la 100 [de euro] la 75.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>..

§3. Când corupţia are drept obiect comiterea de către persoana care exercită o funcţie publică a unei crime sau a unui delict cu ocazia exercitării funcţiei sale, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la doi ani la cinci ani şi amenda de la 500 [de euro]. la 10.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§4. Când corupţia are drept obiect utilizarea de către persoana care exercită o funcţie publică a influenţei sale reale sau pe care se presupune că o are datorită funcţiei sale, pentru a obţine un act al unei autorităţi sau al unei administraţii publice sau abţinerea de la efectuarea unui asemenea act, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la un an şi amenda de la 100 [de euro] la 10.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amenda de la 100 [de euro] la 25.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Dacă persoana coruptă a făcut efectiv uz de influenţa de care dispunea prin natura funcţiei deţinute, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 248. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> Când faptele prevăzute la articolele 246 şi 247, §§ de la 1 la 3, vizează un funcţionar de poliţie, o persoană cu calitatea de ofiţer de poliţie judiciară sau membru al ministerului public, maximul pedepsei este fixat la dublul maximului pedepsei prevăzute la articolul 247 pentru aceste fapte.

Art. 249. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când actul de corupţie prevăzut la articolul 246 se referă la un arbitru şi are drept obiect un act ce ţine din funcţia sa jurisdicţională, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani şi amendă de la 100 [de euro] la 50.000 [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa este închisoarea de la doi la cinci ani şi amendă de la 500 [de euro] la 10.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§2 Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un judecător asesor sau la un jurat şi are drept obiect un act ce ţine de funcţia sa jurisdicţională, pedeapsa aplicată este închisoarea de la doi ani la cinci ani şi o amendă de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa aplicată este recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

§3. Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un judecător şi are drept obiect o faptă ce ţine de funcţia sa jurisdicţională, pedeapsa aplicată este recluziunea de la cinci ani la zece ani şi amenda de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, pedeapsa aplicată este recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani şi amenda de la 500 [de euro] la 100.000 [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 250 [1 Când corupţia prevăzută la articolele de la 246 la 249 se referă la o persoană care exercită o funcţie publică intr-un Stat străin sau într-o organizaţie de drept public internaţional, minimul pedepselor cu amenda se triplează iar maximul pedepselor cu amenda devine de cinci ori mai mare.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 22, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 251. (Abrogat) <L 2007-05-11/42, art. 6, 066; În vigoare: 08-06/2007>

Art. 252. <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999> Fără a afecta aplicarea articolelor 31 şi 32, persoanele pedepsite în virtutea prevederilor prezentului capitol pot fi condamnate, totodată, şi la interdicţia anumitor drepturi, conform articolului 33.

Art. 253. (Abrogat) <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Capitolul V

Abuzul de autoritate

Art. 254. Se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani, orice funcţionar public, agent sau prepus al guvernului, indiferent de nivel sau grad, care a solicitat sau ordonat, a dispus să se solicite sau să se ordone acţionarea sau folosirea forţei publice împotriva executării unei legi sau a unei decizii regale, sau împotriva perceperii unui impozit stabilit legal, sau împotriva executării oricărei ordonanţe sau mandat de justiţie, sau a oricărui alt ordin care emană de la o autoritate.

În plus, vinovatul poate fi condamnat la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale [1 articolului 31, alineatul 1]1.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 14, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 255. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă această solicitare sau acest ordin au fost urmate de consecinţe, vinovatul este pedepsit cu detenţia de la cinci ani la zece ani.

Art. 256. Dacă ordinele sau solicitările au fost cauza directă a altor crime pasibile de pedepse mai severe decât cele prevăzute la articolele 254 şi 255, aceste pedepse mai severe se aplică funcţionarilor, agenţilor sau prepuşilor vinovaţi de a fi dat ordinele în cauză sau de a fi făcut rechiziţiile.

(Cu toate acestea, pedeapsa cu recluziunea pe viaţă este înlocuită, în acest caz, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.) <L 2003-01-23/42, art. 52, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 257. Când un funcţionar sau un ofiţer public, un administrator, agent sau prepus al guvernului sau al poliţiei, un executor de mandante de justiţie sau de sentinţe, un comandant şef sau aflat în subordinea forţei publice, fără un motiv legitim, a făcut uz sau a dispus utilizarea violenţei faţă de persoane, în exercitarea sau cu prilejul exercitării funcţiilor sale, minimul pedepsei prevăzut de lege pentru aceste fapte este majorat conform articolului 266.

Art. 258. Orice judecător, administrator sau membru într-un organism administrativ, care sub orice pretext, chiar sub pretextul lipsei de prevederi legale sau a neclarităţii legii, refuză să facă dreptatea cuvenită părţilor, este pedepsit cu amendă de la două sute [de euro] la cinci sute [de euro] şi poate fi condamnat la interdicţia drepturilor de a ocupa funcţii, posturi sau oficii publice. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 259. Orice comandant, ofiţer, subofiţer al forţei publice care, după primirea unei solicitări legale din partea unei autorităţi publice, refuză să dispună intervenţia forţelor aflate sub ordinele sale, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la trei luni.

Capitolul Vbis

Ascultarea, aflarea conţinutului şi înregistrarea comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 1; În vigoare: 03-02-1995>

Art. 259bis. <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 1; În vigoare: 03-02-1995> § 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi o amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, sau agent al ordinii publice care în timpul exercitării funcţiei sale, în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără să respecte formalităţile prevăzute: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° fie în mod intenţionat, cu ajutorul oricărui aparat, ascultă sau dispune ascultarea de către altcineva, ia cunoştinţă sau dispune luarea la cunoştinţă, înregistrează sau dispune înregistrarea, în timpul derulării lor, a comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, la care el nu participă, fără consimţământul tuturor participanţilor la aceste comunicaţii sau telecomunicaţii;

2° fie, având intenţia de a comite una dintre infracţiunile menţionate mai sus, instalează sau dispune să fie instalat orice aparat electronic;

3° fie, cu ştiinţă, deţine, dezvăluie sau divulgă unei alte persoane conţinutul comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, ascultate sau înregistrate în mod ilegal sau de care a luat cunoştinţă în mod ilegal, sau utilizează în mod conştient şi în orice fel o informaţie obţinută în acest fel.

§2. Va fi pedepsit cu închisoarea la trei ani şi la amendă de la cinci sute [de euro] la treizeci de mii [de euro] sau numai cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, deţinător sau agent al forţei publice care, aflat în exerciţiul funcţiunii şi acţionând în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără respectarea formalităţilor prevăzute de lege, cu intenţie frauduloasă sau scopul de a produce daune, utilizează o înregistrare, efectuată în mod legal, a unor comunicaţii sau telecomunicaţii private. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[§2bis. Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la cinci sute de euro la douăzeci de mii de euro sau numai cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, deţinător sau agent al forţei publice care, aflat în exerciţiul funcţiunii, în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără respectarea formalităţilor prevăzute de lege, fără drept, deţine, produce, vinde, obţine în vederea utilizării, importă, difuzează sau pune la dispoziţie sub orice formă un dispozitiv, inclusiv date informatice, conceput sau adaptat în principal pentru a permite comiterea infracţiunii prevăzute la au § 1.] <L 2006-05-15/46, art. 2, 1°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§3. Tentativa de a comite una dintre infracţiunile vizate la §§ 1 sau 2 este pedepsită ca şi infracţiune ea însăşi.

§4. Pedepsele [prevăzute la §§ 1 la 3] sunt dublate dacă o faptă de încălcare a uneia din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la pronunţarea unei sentinţe sau a unei hotărâri ce dobândeşte autoritate de lucru judecat, de condamnare pentru una din infracţiunile vizate [la art. 314bis, §§ 1 la 3]. <L 2006-05-15/46, art. 2, 3°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§5. [Dispoziţiile § 1, 1 şi 2 nu se aplică în cazul [1 cercetării]1, captării, ascultării, luării la cunoştinţă sau înregistrării efectuate de Serviciul General de Informaţii şi Securitate al Forţelor Armate, a oricărei forme de comunicări emise în străinătate atât în scopuri militare în cadrul misiunilor indicate la art. 11, § 2,1 şi 2 din legea organică din 30 noiembrie 1998 a serviciilor de informaţie şi securitate, cât şi din motive de securitate şi de protecţie a trupelor proprii şi ale aliaţilor lor în cadrul misiunilor în străinătate şi a cetăţenilor proprii stabiliţi în străinătate, după cum se menţionează la acelaşi art. 11, § 2, 3° şi 4°]. <L 2003-04-03/52, art. 2, 043; În vigoare: 12.05.2003>

----------

(1) <L 2010-02-04/26, art. 38, 079; în vigoare: 01-09-2010>

DISPOZIŢIE COMUNĂ CAPITOLELOR PRECEDENTE

Art. 260. În cazul în care un funcţionar sau un ofiţer public, un deţinător sau agent al forţei publice ordonă sau face un act contrar legii sau unei dispoziţii regale, dacă a justificat faptul că a acţionat din ordinul superiorilor, în cadrul domeniului lor de competenta şi că s-a supus acestora pe linie ierarhică, el va fi exonerat de pedeapsa care, în acest caz, nu va fi aplicată decât superiorilor care i-au dat ordinul.

Capitolul VI

Exercitarea autorităţii publice în mod ilegal anticipat sau prelungit

Art. 261. Funcţionarul public care îşi exercită funcţiile fără a-şi depune jurământul prevăzut de lege, este condamnat la plata unui amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 262. Orice funcţionar public revocat, destituit, suspendat sau pus sub interdicţie legală, care, după ce a luat la cunoştinţă în mod oficial e această situaţie, continuă să-şi exercite funcţia, este pedepsit cu închisoare de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro].

Este pedepsit cu aceeaşi pedeapsă orice funcţionar public care ocupă o poziţie electivă sau temporară şi care continuă să-şi exercite funcţiile, după încetarea legală a acestora. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul VII

Delicte referitoare la păstrarea actelor de stare civilă

Art. 263. <L 31-03-1987, art. 88> Va fi pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro] ofiţerul de stare civilă care încalcă una din dispoziţiile articolelor 34 la 44, 49, 50 şi 334 din Codul civil. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 264. <L 31-03-1987, art. 89> Vor fi pedepsiţi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro], ofiţerul de stare civilă sau agentul delegat în mod special de către acesta, care încalcă una din dispoziţiile articolului 45, § 1, din Codul civil. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 265. <L 31-03-1987, art. 90> Va fi pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], ofiţerul de stare civilă care procedează la oficierea unei căsătorii fără să fi solicitat în prealabil exprimarea consimţămintelor prevăzute de lege. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

DISPOZIŢII PARTICULARE

Art. 266. (A se vedea NOTA de sub TITLU) În afara cazului în care legea prevede în mod special pedepsele aplicate pentru crime sau delicte comise de către funcţionarii sau ofiţerii publici, aceia dintre ei care se vor dovedi vinovaţi pentru alte crime sau alte delicte pe care trebuiau se la prevină, să le constate, să le urmărească sau să le reprime, vor fi condamnaţi la pedepse pentru aceste crime sau aceste delicte, pedepse a căror minim va fi dublat, dacă este vorba de închisoare şi mărit cu doi ani, dacă este vorba (de recluziune sau de detenţie de la cincisprezece ani la douăzeci de ani sau la un termen inferior). <L 2003-01-23/42, art. 53, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Capitolul VIII

Infracţiuni comise de slujitorii diferitelor culte aflaţi în exerciţiul funcţiunii

Art. 267. (Va fi pedepsit cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] orice slujitor al unui cult care procedează la încheierea căsătoriei religioase înainte de oficierea căsătoriei civile.) <L 03-08-1909, art. unic> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Această dispoziţie nu va fi aplicabilă dacă una dintre persoanele care au primit binecuvântarea nupţială era în pericol de moarte şi orice întârziere adusă acestei ceremonii ar fi făcut-o imposibilă) <L 03-08-1909, art. unic>

În cazul comiterii unei noi infracţiuni de acelaşi tip, autorul poate fi condamnat, în plus, la închisoare de la opt zile la trei luni..

Art. 268. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] slujitorii unui cult care, aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor religioase, prin discursurile pronunţate în adunare publică, atacă direct guvernul, o lege, o hotărâre regală sau orice act al autorităţii publice. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Titlul V

Crime şi delicte împotriva ordinii publice comise de particulari

Capitolul I

Rebeliunea

Art. 269. Este calificat ca rebeliune orice atac, orice rezistenţă comisă cu violenţă sau ameninţări împotriva ofiţerilor ministeriali, paznicilor de plantaţii sau forestieri, deţinătorii sau agenţii ordinii publice, funcţionarilor însărcinaţi cu perceperea taxelor şi contribuţiilor, agenţilor ce pun în aplicare forţa de constrângere a statului, agenţilor vamali, agenţilor însărcinaţi cu aplicarea sechestrelor, ofiţerilor sau agenţilor de poliţie administrativă sau judiciară, care acţionează pentru punerea în aplicare a legii, ordinelor sau ordonanţelor date de autoritatea publică, sau a mandatelor sau hotărârilor emise de instanţă.

Art. 270. (Abrogat) <L 13-10-1930, art. 31>

Art. 271. Rebeliunea comisă de o singură persoană, care este înarmată, va fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani; dacă persoana vinovată de rebeliune nu a fost înarmată, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 272. (A se vedea NOTA de sub TITLU). Dacă rebeliunea a fost comisă de mai multe persoane şi în urma unor înţelegeri prealabile, rebelii înarmaţi vor fi condamnaţi la (recluziune de la cinci la zece ani), iar ceilalţi la închisoare de la un an la cinci ani. <L2003-01-23/42, art. 54, 040; În vigoare: 13.03.2003>

Dacă rebeliunea nu a fost rezultatul unei înţelegeri prealabile, vinovaţii înarmaţi vor fi condamnaţi la închisoare de la de la un an la cinci ani, iar ceilalţi, la închisoare de la trei luni la doi ani.

Art. 273. În cazul rebeliunii organizate în bandă sau în mulţime, articolul 134 din prezentul Cod va fi aplicabil rebelilor fără funcţii sau care nu ocupă posturi în cadrul bandei şi care se retrag la primul avertisment al autorităţii publice, sau chiar ulterior, dacă aceştia au fost reţinuţi în afara locului rebeliunii, dacă nu au opus o nouă rezistenţă şi nu au avut arme.

Art. 274. În toate cazurile în care va fi pronunţată pentru rebeliune pedeapsa cu închisoarea, vinovaţii vor putea fi condamnaţi, în plus, la plata unei amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Şefii rebeliunii şi cei care au provocat-o vor putea, în plus, să fie condamnaţi (...) la interdicţie conf. art. 33 <L 09-04-1930, art. 32>

Capitolul II

Ultrajul şi violenţele împotriva miniştrilor, membrilor camerelor legislative, deţinătorilor autorităţii sau forţei publice

Art. 275. (Va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi amendă de la cincizeci la trei sute [de euro], cel care va comite un ultraj prin fapte, cuvinte, gesturi sau ameninţări împotriva unui membru al Camerelor legislative în aflat în exerciţiul funcţiei sau cu ocazia exercitării mandatului său, unui Ministru (, unui membru al [1 Curţii Constituţionale]1) sau unui (magistrat al autorităţii administrative sau unui membru al autorităţii judiciare) sau unui ofiţer activ al forţei publice, în exercitarea funcţiilor lor). <L 27-07-1934, art. 1> <L 10-10-1967, art. 139, § 5> <L 02-02-1984, art. 6> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă ultrajul se produce în cadrul şedinţei uneia dintre Camere sau al unei audieri desfăşurate într-o judecătorie sau tribunal, închisoarea va fi de la două luni la doi ani şi amenda va fi de la două sute [de euro] la o mie [de euro].

Cu excepţia cazurilor de flagrant delict, ultrajul îndreptat împotriva unui membru al uneia din cele două Camere nu poate fi urmărit penal decât la plângerea persoanei ultragiate sau la denunţul făcut de Camera din care aceasta face parte.

----------

(1) <L 2010-02-21/03, art. 6, 078; În vigoare: 08-03-2010>

Art. 276. Ultrajul comis prin cuvinte, fapte, gesturi sau ameninţări, dirijat, împotriva unui ofiţer ministerial, unui funcţionar public sau unui agent de ordine publică, sau împotriva oricărei alte persoane deţinând o funcţie publică, aflate în exerciţiul funcţiunii sau cu ocazia exercitării funcţiilor lor, va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la o lună şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art.277. Ultrajul comise împotriva corpurilor constituite vor fi pedepsite în acelaşi fel ca şi ultrajul comis împotriva membrilor acestor corpuri, după diferenţele stabilite în cele două articole precedente.

Art. 278. (Va fi pedepsit cu închisoare de la două luni la doi ani şi amendă de la cincizeci la cinci sute [de euro] cel care loveşte un membru al Camerei legislative în exerciţiu sau cu ocazia exercitării mandatului sau, un Ministru (un membru al [1 Curţii Constituţionale]1,) un magistrat sau un ofiţer al forţei publice în serviciu activ, în exerciţiu sau cu ocazia exercitării funcţiei sale). <L 27-07-1934, art. 2> <L 02-02-1984, art. 7> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă loviturile au fost date în şedinţa uneia dintre Camere sau în cadrul unei şedinţe de judecată în instanţă, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la trei ani şi amendă de la două sute [de euro] o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2010-02-21/03, art. 7, 078; În vigoare: 08-03-2010>

Art. 279. Dacă loviturile au cauzat sângerări, răniri sau boli, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la şase luni la cinci ani şi amendă de la două sute [de euro] la o mie cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, în vigoare: 01-01-2002>

Art. 279bis. <Introdus prin L 2006-12-20/41, art. 2; În vigoare: 22-02-2007>

În cazul în care loviturile aplicate fără intenţia de a ucide au provocat totuşi moartea, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la şapte ani la zece ani.

El va fi pedepsit cu recluziunea de la doisprezece la cincisprezece ani dacă a comis aceste acte de violenţă cu premeditare.

Art. 280. [1 În cazul în care fapta a fost comisă împotriva unui ofiţer ministerial, unui agent deţinător de autoritate sau forţă publică ori împotriva oricărei alte persoane ce deţine o calitate publică aflată în exerciţiu sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale, pedepsele aplicate sunt următoarele:

1° în cazurile prevăzute la articolul 398, alineatul 1, pedepsele sunt închisoarea până la un an şi amenda de la cincizeci de euro la trei sute de euro;

2° în cazurile prevăzute la articolul 398, alineatul 2, pedepsele sunt închisoarea de la două luni la doi ani şi amenda de la cincizeci de euro la trei sute de les euro;

3° în cazurile prevăzute la articolul 399, alienatul 1, pedepsele sunt închisoarea de la patru luni la patru ani şi amenda de la o sută de euro la cinci sute de euro;

4° în cazurile prevăzute la articolul 399, alineatul 2, pedepsele sunt închisoarea de la un an la cinci ani şi amenda de la o sută de euro la cinci sute de euro;

5° în cazurile prevăzute la articolul 400, alineatul 1, pedeapsa este recluziunea de la cinci la zece ani;

6° în cazurile prevăzute la articolul 400, alineatul 2, pedeapsa este recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

7° în cazurile prevăzute la articolul 401, alineatul 1, pedeapsa este recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

8° în cazurile prevăzute la articolul 401, alienatul 2, pedeapsa este recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.]1

----------

(1) <L 2010-03-08/08, art. 2, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 281. <Abrogat prin L 2010-03-08/08, art. 3, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 281bis. <Abrogat prin L 2010-03-08/08, art. 4, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 281ter. <Abrogat prin L 2010-03-08/08, art. 5, 080; În vigoare: 09-04-2010>

Art. 282. Pedepsele prevăzute la art. 275, 278, 279 vor fi aplicabile în cazul de ultraj sau lovire a juraţilor ca urmare a funcţiilor lor, sau a martorilor, ca urmare a depoziţiilor acestora.

Capitolul III

Ruperea de sigiliu

Art. 283. Dacă sigiliile aplicate din ordinul autorităţii publice au fost rupte, cei însărcinaţi cu paza acestora vor fi pedepsiţi, pentru neglijenţă, cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 284. Cel care rupe sigilii în mod intenţionat este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani, iar dacă vinovatul este chiar persoana însărcinată cu paza sigiliului sau de funcţionarul public care a ordonat aplicarea acestuia, pedeapsa este închisoarea de la un an la trei ani.

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită, în primul caz din prezentul articol, cu închisoarea de la trei luni la un an şi în al doilea caz cu închisoarea de la şase luni la doi ani.

Art. 285. <L 2003-01-23/42, art. 55, 040; În vigoare: 13.03.2003 > Dacă sigiliile rupte erau aplicate pe hârtii sau efecte aparţinând unui inculpat, cercetat sau acuzat de comiterea unei fapte pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea pe viaţă sau cu detenţiunea pe viaţă, cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani sau cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani, sau unei persoane condamnate la una din aceste pedepse, cel însărcinat cu paza sigiliului, care se face vinovat de neglijenţă, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an.

Art. 286. Cel care, cu intenţie, rupe sigilii aplicate pe documentele sau efectele menţionate în articolul precedent, este fi pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani, iar dacă acesta este chiar persoana însărcinată cu paza sigiliului sau funcţionarul public care a ordonat aplicarea acestuia, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la doi ani la cinci ani.

Tentativa de comitere a acestui delict este pedepsită, în primul caz prevăzut de prezentul articol, cu închisoare de la şase luni la doi ani, iar în cel deal doilea caz, cu închisoare de la un an la trei ani.

Art. 287. Dacă ruperea ce sigilii este comisă cu violenţă împotriva persoanelor, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la doi ani la cinci ani.

Tentativa de rupere de sigilii este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Art. 288. În cazul articolelor 284, 286, 287, vinovatul va putea să fie condamnat şi la plata unei amenzi de la cincizeci [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul IV

Împiedicarea executării de lucrări publice

Art. 289. Orice persoană care, prin faptele sale, se opune executării lucrărilor ordonate sau autorizate de autoritatea competentă, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei luni.

Art. 290. Cei care prin adunare în grup şi violenţă, agresiuni sau ameninţări se opun acestor lucrări, vor fi condamnaţi la închisoare de la trei luni la doi ani.

Şefii sau iniţiatorii acţiunii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani.

Art. 291. În cazurile prevăzute în articolele precedente, vinovaţii vor putea să fie condamnaţi şi la o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, în vigoare: 01-01-2002>

Capitolul V

Crime şi delicte comise de furnizori

Art. 292. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Persoanele însărcinate cu furnizarea de mărfuri, întreprinderi sau regii care prestează servicii în contul armatei sau al marinei şi care împiedică în mod voluntar prestaţiile de care sunt răspunzători sunt pedepsite cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani) şi cu o amendă de la două sute [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2003-01-23/42, art. 56, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Aceleaşi pedepse sunt aplicate agenţilor sau furnizorilor, în cazul în care aceştia au împiedicat în mod voluntar prestaţiile respective.

Art. 293. (Vezi NOTA de sub TITLU) Funcţionarii publici sau agenţii sau salariaţii guvernului care au provocat sau ajutat vinovaţii să provoace neefectuarea prestaţiilor, vor fi condamnaţi la recluziune (de la şapte ani la zece ani) şi la o amendă de la trei sute [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2003-01-23/42, art. 57, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 294. Dacă încetarea prestaţiei este rezultatul unei neglijenţe din partea furnizorilor, agenţilor acestora, funcţionarilor publici sau agenţilor, reprezentanţilor sau salariaţilor guvernului, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 295. Chiar şi atunci când prestaţiile au fost efectuate, dacă livrările sau lucrările au fost întârziate în mod voluntar, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare:01-01-2002>

Pedeapsa aplicată vinovaţilor va fi închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] dacă întârzierea este rezultatul unei neglijenţe. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 296. În diversele cazuri prevăzute de art. 294 şi 295, § 2, urmărirea nu va putea fi efectuată decât dacă problema este denunţată de către ministrul de resort.

Art. 297. Dacă au existat fraude referitoare la natura, calitatea, cantitatea lucrărilor sau manoperelor sau a lucrurilor furnizate, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la şase luni la trei ani şi amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, ei vor putea fi condamnaţi la interdicţia prevăzută de art. 33.

Art. 298. Funcţionarii publici sau agenţii prepuşi sau salariaţii guvernului care au participat la această fraudă vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la doi ani la cinci ani şi cu amenda de la două sute [de euro] la zece mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, ei vor fi condamnaţi la interdicţia prevăzută de art. 33.

Capitolul VI

Publicarea sau distribuirea de înscrisuri fără indicarea numelui şi domiciliului autorului sau a tipografului

Art. 299. Orice persoană care contribuie cu bună ştiinţă la publicarea sau la distribuirea de materiale tipărite de orice fel în care nu sunt indicate numele real şi domiciliul autorului sau tipografului, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau numai cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cu toate acestea, nu va putea fi pronunţată pedeapsa cu închisoarea în cazul în care materialul tipărit, publicat fără indicaţiile solicitate, face parte dintr-o publicaţie a cărei origine este cunoscută prin apariţia sa anterioară.

Art. 300. Sunt scutiţi de pedeapsa prevăzută la articolul precedent:

Cei care indică cine a tipărit materialul;

Curatorii, cei care afişează, vânzătorii sau distribuitorii care fac cunoscută persoana de la care au materialul tipărit.

Capitolul VII

Infracţiuni la legile şi regulamentele loteriei, caselor de jocuri şi caselor de amanet

Art. 301. Sunt considerate loterii orice operaţiuni oferite publicului în vederea obţinerii unui câştig prin voia hazardului.

Art. 302. Autorii, antreprenorii, administratorii, agenţii de loterie care nu sunt autorizaţi legal vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Vor fi confiscate bunurile mobile ce fac obiectul câştigurilor oferite la loterie şi cele care sunt folosite sau destinate acestui serviciu.

Dacă un imobil a fost pus în joc la loterie, nu va fi dispusă confiscarea acestuia; în locul confiscării, va fi aplicată o amendă de la o sută [de euro] la zece mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 303. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse:

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care plasează, colportează, distribuie bilete de loterie care nu sunt autorizate legal;

Cei care, prin avize, anunţuri, afişe sau orice alt mijloc de publicare, fac cunoscută existenţa acestor loterii sau facilitează emiterea acestor bilete.

În toate cazurile, biletele ca şi avizele, anunţurile sau afişele vor fi confiscate şi distruse.

Art. 304. Sunt scutiţi de pedepsele prevăzute la articolul precedent deţinătorii şi cei care le prezintă şi care fac cunoscută persoana de la care au obţinut biletele sau înscrisurile menţionate mai sus.

Art. 305. (Abrogat) <L 1999-05-07/77, art. 73, 027; În vigoare: 30-12-2000>

Art. 306. Cei care, fără autorizaţie legală, deschid case de împrumut cu gaj sau amanet, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie de euro [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 307. Cei care, având o autorizaţie, nu ţin un registru conform reglementărilor legale, care să aibă toate rubricile completat, fără spaţii albe sau rânduri libere, care să conţină sumele sau obiectele împrumutate, numele, domiciliile şi profesiile împrumutătorilor, natura, calitatea, valoarea obiectelor amanetate, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 308. Sunt pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie de euro [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Persoanele care aduc în mod obişnuit lucruri la birourile caselor de împrumut şi amanet pentru alţii, fiind retribuiţi în acest scop;

Cei care cumpără, în mod obişnuit, dreptul de gaj de la casele de amanet;

Cei care cedează sau cumpără drepturi de gaj, prin efectuarea de împrumuturi pe baza unor bunuri noi.

Capitolul VIII

Infracţiuni referitoare la industrie, comerţ şi licitaţii publice

Art. 309. Cel care, acţionând în mod răuvoitor sau fraudulos, comunică secretele fabricii în care a fost sau este angajat, va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 310. (Abrogat) <L 24-05-1921, art. unic>

Art. 311. Persoanele care, prin orice mijloace frauduloase, operează mărirea sau micşorarea preţului bunurilor de consum sau mărfurilor sau al actelor şi efectelor publice, vor fi pedepsite cu închisoare de la o lună la doi ani şi cu amendă de la trei sute [de euro] la zece mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 312. Orice comandant al unei unităţi militare, al unei provincii sau al unui loc şi al unei localităţi, orice guvernator sau comisar de arondisment care procedează, în zona sau locul în care are dreptul să-şi exercite autoritatea, la practicarea unor astfel de manevre sau care participă la ele, fie în mod deschis, fie prin acte simulate sau prin persoane interpuse, va fi pedepsit, independent de pedepsele prevăzute la articolul precedent, cu interdicţia exercitării drepturilor enunţate la primele trei numere din [1 articolul 31, alineatul 1]1.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 15, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 313. Cei care, prin acţiune în grup şi recurgere la violenţă sau ameninţări, tulbură ordinea publică în pieţe sau în halele de cereale, cu intenţia de a provoca jaful sau numai de a forţa vânzătorii să renunţe la marfă pentru un preţ inferior celui care ar rezulta din concurenţa liberă, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani.

Şefii sau iniţiatorii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani (...). <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 314. <L 1993-12-24/37, art. 66, 011; În vigoare: 01.05.1997> Persoanele care, în cadrul procedurilor de adjudecare a proprietăţii, a uzufructului sau a închirierii bunurilor mobile sau imobile a unei întreprinderi, a unei furnituri, a unei exploataţii ori ale unui serviciu oarecare, împiedică sau tulbură derularea liberă a licitaţiei sau de prezentare a ofertelor, prin violenţă sau ameninţări, prin oferirea de daruri sau prin promisiuni, sau prin orice alt mijloc fraudulos, vor fi pedepsite cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu amendă de la o sută [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01- 2002>

Capitolul VIIIbis

Infracţiuni referitoare la secretul comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 2; În vigoare: 03-02-1995>

Art. 314bis. <Introdus prin L 1994-06-30/49, art. 2; În vigoare: 03-02-1995> § 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la un an şi amendă de la două sute [de euro] la zece mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse cel care:

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

fie în mod intenţionat, cu ajutorul oricărui aparat, ascultă sau dispune ascultarea de către altcineva, ia cunoştinţă sau dispune luarea la cunoştinţă, înregistrează sau dispune înregistrarea, în timpul derulării lor, a comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, la care el nu participă, fără consimţământul tuturor participanţilor la aceste comunicaţii sau telecomunicaţii;

2° fie, având intenţia de a comite una dintre infracţiunile menţionate mai sus, instalează sau dispune să fie instalat orice aparat electronic;

§ 2. Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la doi ani şi amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci de mii [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse, oricine va deţine, va face cunoscută sau va divulga cu bună ştiinţă unei alte persoane conţinutul comunicaţiilor sau al telecomunicaţiilor private, ascultate sau înregistrate ilegal sau de care a luat la cunoştinţă în mod ilegal, sau foloseşte cu ştiinţă o informaţie obţinută în acest mod.

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care, având o intenţie frauduloasă sau scopul de a face rău altora, foloseşte înregistrări, efectuate în mod legal, ale unor comunicaţii sau telecomunicaţii private.

(§2bis. Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la un an şi cu amendă de la două sute de euro la zece mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, în mod necuvenit, posedă, produce, vinde, obţine în vederea utilizării, importă, difuzează sau pune la dispoziţie sub o altă formă un dispozitiv, inclusiv date informatice, conceput sau adaptat în principal pentru a permite comiterea infracţiunii prevăzute la au § 1.) <L 2006-05-15/46, art. 3, 1°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§3. Tentativa de a comite una dintre infracţiunile vizate la (§§ 1, 2 sau 2bis) este pedepsită ca infracţiune consumată. <L 2006-05-15/46, art. 3, 2°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§4. Pedepsele [prevăzute la §§ 1 la 3] sunt dublate dacă o faptă de încălcare a uneia din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la pronunţarea unei sentinţe sau a unei hotărâri definitive, prin care este impusă o condamnare pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile vizate (la art. 259bis, §§ 1 la 3). <L 2006-05-15/46, art. 3, 3°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

Capitolul IX

Alte infracţiuni împotriva ordinii publice

Secţiunea I

Despre infracţiunile la legea înhumării

Art. 315. Vor fi pedepsiţi cu pedepse de la opt zile la două luni de închisoare sau amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care, fără a fi obţinut în prealabil autorizaţia din partea ofiţerului public, au efectuat sau au determinat efectuarea unei înhumări.

Cei care încalcă, în orice mod, reglementările relative la locul de înmormântare şi la înhumare.

Secţiunea II

Împiedicarea exercitării funcţiei jurisdicţionale <L 10-10-1967, art. 140>

Art. 316. <L 10-10-1967, art. 140> Este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro] cel care se abţine să răspundă la anchetele ordonate de autoritate în vederea stabilirii listei juraţilor sau care, pentru a fi scutit de îndeplinirea funcţiei de jurat face o declaraţie inexactă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 316bis. <L 10-10-1967, art. 140> Este pedepsit cu amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1o Juratul care nu este scutit şi nu se prezintă la curtea cu juri în ziua şi la ora indicate pentru deschiderea dezbaterilor, pe baza citaţiei care i-a fost comunicată sau a convocării pe care a primit-o;

2o Juratul care, după ce a dat curs citaţiei sau convocării, se retrage fără permisiunea preşedintelui înainte de expirarea funcţiilor sale.

Art. 317. (Abrogat) <L 03-03-1933, art. 28>

Art. 318. (Abrogat) <L 03-03-1933, art. 28>

Secţiunea III

Infracţiuni relative la epizootie

Art. 319. (Abrogat) <L 24-03-1987, art. 32, § 1>

Art. 320. (Abrogat) <L 24-03-1987, art. 32, § 1>

Art. 321. (Abrogat) <L 24-03-1987, art. 32, § 1>

Titlul VI

Crime şi delicte împotriva siguranţei publice

Capitolul I

Asocierea constituită cu scopul de a atenta la persoane sau proprietăţi şi organizaţia criminală <L 1999-01-10, art. 2, 022; în vigoare: 08.03.1999>

Art. 322. Orice asociere constituită cu scopul de a atenta la persoane sau la proprietăţi este o crimă sau un delict, care există prin însuşi faptul de organizare a bandei.

Art. 323. (Dacă asocierea are ca scop comiterea unor crime pentru care legea prevede pedeapsa cu recluziunea pe viaţă sau recluziunea de la zece la cincisprezece ani sau la un termen mai mare, cei care au provocat această asociere, şefii acestei bande şi cei care au deţinut orice funcţie de comandă în cadrul acesteia vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cinci la zece ani.) <L 2003-01-23/42, art. 58, 040; în vigoare: 13.03.2003> În vigoare: 13-03-2003>

Ei vor fi pedepsiţi cu închisoare de la doi ani la cinci ani dacă asocierea a fost constituită pentru a comite alte crime şi cu închisoare de la şase luni la trei ani dacă asocierea a fost constituită pentru a comite delicte.

Art. 324. Orice alte persoane care fac parte din asociere şi cei care cu bună ştiinţă furnizează bandei sau diviziunilor ei arme, muniţii, instrumente pentru comiterea de infracţiuni, crimă, cazare, loc retragere sau loc de adunare, vor fi pedepsiţi:

În primul caz prevăzut de articolul precedent, cu închisoare de la şase luni la cinci ani;

În al doilea caz, cu închisoare de la două luni la trei ani;

În cel de-al treilea caz, cu închisoare de la o lună la doi ani.

Art. 324bis. (introdus de <L 1999-01-10/49, art. 3, În vigoare: 08-03-1999>) Constituie o organizaţie criminală asocierea constituită din mai mult de două persoane, creată în timp, în vederea comiterii, în manieră concertată, de crime, delicte care sunt pedepsite cu închisoare de trei ani sau cu o pedeapsă mai gravă, pentru a obţine, direct sau indirect avantaje patrimoniale, (...) <L 2005-08-10/61, art. 4, 053; În vigoare: 12-09-2005>

O organizaţie al cărei obiect real este exclusiv cel de ordin politic, sindical, filantropic, filozofic sau religios sau care urmează exclusiv orice alt scop legitim nu poate să fie considerată o organizaţie criminală în sensul alineatului 1.

Art. 324ter. (Introdus prin <L 1999-01-10/49, art. 3, În vigoare: 08-03-1999> § 1. (Atunci când organizaţia criminală foloseşte intimidarea, ameninţarea, violenţa, manevrele frauduloase sau corupţia sau recurge la structuri comerciale sau de altă natură pentru a disimula sau facilita comiterea infracţiunilor, orice persoană care, cu ştiinţă şi în mod voluntar face parte din aceasta este pedepsită cu închisoare de la un an la trei ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cinci mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse, chiar dacă ea nu are intenţia de a comite o infracţiune în cadrul acestei organizaţii şi nici să se asocieze acesteia într-una din modalităţile prevăzute de art. 66 la 69.) <L 2005-08-10/61, art. 5, 053; În vigoare: 12-09-2005>

§2. Orice persoană care participă la pregătirea sau la realizarea oricărei activităţi licite a acestei organizaţii criminale, când ştie că participarea să contribuie la atingerea obiectivelor acesteia, aşa cum sunt prevăzute la art. 324bis, este pedepsită cu închisoare de la un an la trei ani şi amendă de la o sută [de euro] la cinci mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§3. Orice persoană care participă la luare oricăror decizii în cadrul activităţilor organizaţiei criminale, când ştie că participarea sa contribuie la atingerea obiectivelor acesteia, aşa cum sunt prevăzute la art. 324bis, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la cinci sute [de euro] la cinci mii [de euro], sau numai cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§4. Orice conducător al organizaţiei criminale este pedepsit cu închisoare de la zece ani la cincisprezece ani şi o amendă de la o mie [de euro] la două sute de mii [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 325. Vinovaţii condamnaţi, pe baza art. 323 (, 324 şi 324ter) la pedeapsa cu închisoarea, vor putea fi condamnaţi şi la pedeapsa cu interdicţia prevăzută de art. 33 (...) <L 09-04-1930, art. 32> <L 1999-01-10/49, art. 4, 022; În vigoare: 08-03-1999>

Art. 326. Vor fi scutiţi de pedepsele pronunţate în prezentul capitol aceia dintre vinovaţi care, înainte de orice tentativă de comitere a crimelor sau delictelor ce fac obiectul asociaţiei şi înainte de efectuarea oricărui act de urmărire penală, dezvăluie autorităţii existenţa acestor bande şi numele comandanţilor lor principali şi a celor aflaţi în subordinea acestora.

(Alineat 2 abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Capitolul II

Ameninţarea cu comiterea de atentate împotriva persoanelor sau împotriva proprietăţilor şi răspândirea de informaţii false referitoare la atentate grave <L 04-07-1972, art. 5>

Art. 327. <L 04-07-1972, art. 1> Oricine ameninţă, fie verbal, fie prin act anonim sau semnat, la ordin sau condiţionat, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor pentru care legea prevede o pedeapsă penală, va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Ameninţarea adresată în scris, anonimă sau semnată, cu un atentat împotriva persoanelor sau a proprietăţilor pentru care legea prevede o pedeapsă penală, ameninţarea nefiind însoţită de un ordin sau de o condiţie, va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 328. <L 04-07-1972, art. 2> Orice persoană care dă, verbal sau în scris, anonim sau semnat, (fie acţionând în orice alt mod,) cu bună ştiinţă o informaţie falsă referitoare la existenţa unui pericol de atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor pentru care legea prevede o pedeapsă penală, va fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2003-04-04/59, art. 2, 042; În vigoare: 15-05-2003>

Art. 328bis <Introdus prin L 2003-04-04/59, art. 3; În vigoare: 15-05-2003>

Orice persoană care răspândeşte, în orice fel, substanţe care, neprezentând în sine niciun pericol, dau impresia a fi periculoase şi despre care ştie sau trebuie să ştie că pot inspira o mare teamă de atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de până la doi ani, va fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la cincizeci de euro la trei sute de euro.

Art. 329. <L 04-07-1972, art. 3> Ameninţarea, prin gesturi sau embleme, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă penală, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 330. <L 04-07-1972, art. 4> Ameninţarea, adresată verbal sau în scris, anonimă sau semnată, la ordin sau în mod condiţionat, cu comiterea unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea până la trei luni, va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 330bis. [1 În cazurile vizate de articolele 327 la 330, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole se dublează atunci când persoană căreia îi sunt adresate ameninţările cu comiterea unui atentat sau căreia îi sunt furnizate informaţii false cu privire la un atentat este o persoană a cărei stare de vulnerabilitate cauzată de vârstă, de sarcină, de boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-11-26/19, art. 3, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 331. În cazurile prevăzute de art. 327, vinovatului i se va putea aplica şi pedeapsa cu interdicţia prevăzută de art. 33 (...). <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 331bis. (Vezi NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986 art. 1> Este pedepsit cu (recluziunea de cinci ani la zece ani): <L 2003-01-23/42, art. 59, 040; În vigoare: 13.03.2003>

1° [1 cel care, cu scopul de a provoca moartea sau rănirea gravă a altuia, sau deteriorarea gravă a bunurilor sau a mediului înconjurător, ameninţă cu folosirea de materiale sau instalaţii radioactive sau ameninţă să comită un act îndreptat împotriva unei instalaţii nucleare sau să perturbe funcţionarea unei astfel de instalaţii;]1

2° cel care ameninţă cu comiterea unui furt de materii nucleare cu scopul de a constrânge o persoană fizică sau juridică, o organizaţie internaţională sau un Stat să facă un anumit act sau să se abţină de la a face un anumit act.

(3° cel care ameninţă să folosească arme sau produse biologice sau chimice pentru a comite un atentat împotriva persoanelor fizice, proprietăţilor sau persoanelor juridice, organizaţiilor internaţionale sau unui Stat.) <L 2003-04-04/59, art. 4, 042; În vigoare: 15-05-2003>

----------

(1) <L 2013-05-23/09, art. 2, 093; În vigoare: 16-06-2013>

Capitolul III

Evadarea deţinuţilor

Art. 332. În cazul evadării deţinuţilor, persoanele responsabile de coordonarea şi supravegherea lor vor fi pedepsite după cum urmează.

Art. 333. <L 29-08-1945, art. 1> Dacă evadatul era urmărit sau condamnat pentru un delict, dacă era prizonier de război, dacă era deţinut la dispoziţia Ministrului justiţiei, responsabilii sus-menţionaţi vor fi pedepsiţi, în caz de neglijenţă, cu închisoare de la opt zile la trei luni şi în caz de complicitate, cu închisoare de la şase luni la doi ani.

Aceleaşi pedepse vor fi aplicabile în cazul evadărilor oricărui individ internat prin aplicarea legii protecţiei sociale din 9 aprilie 1930.

Art. 334. Dacă evadatul era urmărit sau condamnat pentru comiterea unei crime, sau era arestat pe baza legii privind extrădarea persoanelor, [1 în baza legii privind extrădarea persoanelor]1 persoanele responsabile vor fi pedepsite cu închisoare de la cincisprezece zile la un an, în caz de neglijenţă, şi la închisoare de la un an la cinci ani, în caz de complicitate.

----------

(1) <L 2015-07-20/19, art. 2, 113; În vigoare: 05-09-2015>

Art. 335. Cei care, nefiind însărcinaţi cu paza sau cu controlul conduitei deţinutului, asigură sau facilitează evadarea acestuia, vor fi pedepsiţi, în situaţiile prevăzute de art. 333, cu închisoare de la cincisprezece zile la un an şi, în situaţiile prevăzute de art. 334, cu închisoare de la trei luni la doi ani.

(Alineatul 2 abrogat) <L 1993-06-29/31, art. 1, 010; În vigoare: 05-09-1993>

Art. 336. Dacă evadarea a avut loc sau a fost încercată prin recurgere la violenţă, ameninţări sau spargerea închisorii, pedepsele împotriva celor l-au favorizat pe autor, au favorizat furnizându-i instrumentele adecvate pentru evadare vor fi:

În circumstanţele enunţate la art. 333, închisoarea de la doi ani la cinci ani, în cazul persoanelor responsabile, şi de la trei luni la doi ani, împotriva altor persoane;

În circumstanţele enunţate la art. 334, (închisoarea de la 5 ani la 10 ani) împotriva responsabililor şi închisoarea de la şase luni la trei ani, împotriva celorlalte persoane. <L 2003-01-23/42, art. 60, 040; în vigoare: 13.03.2003>

Art. 337. (Vezi NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 61, 040; în vigoare: 13.03.2003> Dacă evadarea a avut loc sau a fost încercată prin recurgerea la violenţă, ameninţări sau spargerea închisorii, pedepsele împotriva celor care au favorizat-o prin transmiterea de arme vor fi:

În circumstanţele enunţate la art. 333, închisoarea de la cinci la zece ani, împotriva responsabililor, şi închisoarea de la doi ani la cinci ani, împotriva celorlalte persoane.

În circumstanţele enunţate la art. 334, închisoarea de zece ani la cincisprezece ani, împotriva responsabililor, şi închisoarea de la cinci la zece ani, împotriva celorlalte persoane.

Capitolul IV

Tăinuiri

Art. 338. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 339. Cei care ascund ei înşişi sau pun pe alţii să ascundă persoane despre care ştiau că sunt urmărite sau condamnate pentru comiterea unei crime sunt pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 340. Orice persoană care ascunde sau pune pe alţii să ascundă cadavrul unei persoane care a fost ucisă sau a murit în urma loviturilor sau rănilor primite, va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 341. Sunt exceptaţi/exceptate de la cele două dispoziţii precedente ascendenţii sau descendenţii, soţii sau soţiile chiar şi divorţaţi/divorţate, fraţii şi surorile şi aliaţii având aceleaşi grade de rudenie cu criminalii ascunşi, autorii sau complicii crimei, loviturilor sau rănilor.

Capitolul V

Delicte împotriva siguranţei publice comise de vagabonzi sau cerşetori

Art. 342. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 343. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 344. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 345. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Art. 346. (Abrogat<L 09-04-1930, art. 32>

Art. 347. (Abrogat) <L 1993-01-12/34, art. 28, 007; În vigoare: 01-03-1993>

Titlul VIbis

Crime referitoare la luarea de ostatici <L 02-07-1975, art. 1>

Art. 347bis. <L 2000-11-28/35, art. 4, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1er.

Constituie luare de ostateci, arestarea, deţinerea sau răpirea de persoane pentru a răspunde de executarea unui ordin sau îndeplinirea unei condiţii, cum ar fi pregătirea sau facilitarea executării unei crime sau a unui delict, favorizarea fugii, evadării, obţinerea eliberării sau asigurarea impunităţii autorilor sau a complicilor la săvârşirea crime sau unui delict.

§2 Luarea de ostateci se pedepseşte cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani. [1 Pedeapsa va fi recluziunea pe viaţă dacă persoană luată ostatic este un minor sau o persoană a cărei stare de vulnerabilitate cauzată de vârstă, de sarcină, de boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1

§3 Cu excepţia cazurilor prevăzute la § 4, pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani dacă în termen de cinci zile de la arestare, de la deţinere sau de la răpire, persoana luată ostatic a fost eliberată, fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executat/executată.

§4. Se aplică pedeapsa cu recluziunea pe viaţă în următoarele cazuri:

1° dacă arestarea, deţinerea sau răpirea persoanei luată ostatic a cauzat fie o boală ce pare incurabilă, fie o [2 incapacitate de muncă a persoanei pe o perioadă mai mare de patru luni]2, fie pierderea completă a funcţionării unui organ, mutilarea gravă, sau moartea;

2° dacă persoana luată ostatic a fost supusă actelor vizate la art. 417 trei, alineat 1). <L 2002-06-14/42, art. 2, 036; În vigoare: 24-08-2002>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 4, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Titlul VII

Crime şi delicte împotriva familiei şi împotriva moralei publice

Capitolul I

Avortul

Art. 348. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 1990-04-03/30, art. 1, 002; În vigoare: 15-04-1990> Cel care, medic sau nu, prin orice mijloc, provoacă în mod intenţionat avortul unei femei care nu a consimţit la aceasta, va fi pedepsit cu (recluziunea de la cinci la zece ani). În cazul în care mijloacele folosite nu şi-au făcut efectul, se aplică prevederile art. 52. <L 2003-01-23/42, art. 62, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 349. Când avortul a fost provocat de violenţe exercitate în mod voluntar, dar fără intenţia de a-l produce, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă violenţele au fost comise cu premeditare sau având cunoştinţă despre starea femeii, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 350. <L 1990-04-03/30, art. 2, 002; În vigoare: 15.04.1990> Cel care, prin anumite alimente, băuturi, medicamente sau prin orice alt mijloc provoacă avortul unei femei care a consimţit la aceasta, va fi condamnat cu închisoare de la trei luni la un an şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cu toate acestea, nu există infracţiune în situaţia în care femeia însărcinată, pe care starea în care se află o pune în situaţie de risc, solicită unui medic să-i întrerupă sarcina, iar întreruperea este efectuată în condiţiile următoare: 

1° a) întreruperea de sarcină trebuie să intervină înainte de sfârşitul celei de a douăsprezecea săptămâni scurse din momentul conceperii;

b) ea trebuie să fie efectuată în bune condiţii medicale, de către un medic, intr-o instituţie unde există un serviciu sanitar care o ia în primire pe femeia însărcinată şi îi dă informaţiile necesare, mai ales asupra drepturilor, ajutorului şi avantajelor garantate de lege şi decretele privitoare la familie, la mamele celibatare sau nu şi la copiii lor, ca şi asupra posibilităţilor oferite prin adopţia copilului care urmează să se nască şi care, fie la cererea medicului, fie la propria sa solicitate, primeşte asistenţă şi sfaturi asupra mijloacelor la care ar putea recurge pentru a-şi rezolva problemele psihologice şi sociale cauzate de situaţia sa.

2° Medicul solicitat de o femeie în vederea întreruperii sarcinii trebuie:

a) să informeze femeia despre riscurile medicale actuale sau viitoare la cere se expune prin întreruperea sarcinii;

b) să-i amintească despre diversele posibilităţi de primire a copilului care urmează să se nască şi să apeleze, în caz de nevoie, la personalul de serviciu vizat la 1°, b) din prezentul articol, în vederea acordării asistenţei şi consilierii la cere se face referire la punctul menţionat;

c) să se asigure dacă femeia este hotărâtă să procedeze la întreruperea sarcinii.

Concluzia la care ajunge medicul cu privire la determinarea şi situaţia de risc a femeii însărcinate, şi care conduce la acceptarea de către acesta a intervenţiei, este suverană dacă sunt respectate condiţiile prevăzute de prezentul articol.

3° Medicul nu va putea să efectueze întreruperea sarcinii decât la şase zile după prima consultaţie prevăzută şi după ce femeia interesată a precizat în scris ziua intervenţiei şi faptul că e hotărâtă sa se supună unei astfel de intervenţii.

Această declaraţie va fi depusă la dosarul medical.

4° După depăşirea termenului de douăsprezece săptămâni, în condiţiile prevăzute la 1o,b), 2o şi 3o, întreruperea voluntară a sarcinii nu va putea fi efectuată decât dacă sarcina periclitează în mod grav sănătatea femeii sau este sigur că, copilul care urmează să se nască va fi atins de o boală de o gravitate deosebită şi recunoscută drept incurabilă în momentul diagnosticării. În acest caz medicul solicitat va apela la opinia unui al doilea medic, opinie care va fi ataşată la dosar.

5° Medicul sau orice altă persoană calificată din cadrul unităţii medicale unde a fost efectuată intervenţia trebuie să asigure informarea femeii cu privire la contracepţie.

6° Niciun medic, asistent, sau membru al personalului medical auxiliar nu poate fi obligat să participe la efectuarea unei întreruperi de sarcină.

Medicul solicitat trebuie să aducă la cunoştinţa gravidei în cauză, încă de la prima vizită a acesteia, refuzul lui de a efectua intervenţia.

Art. 351. <L 1990-04-03/30, art. 3, 002; În vigoare: 15.04.1990> Femeia care, de bunăvoie a făcut un avort în afara condiţiilor prevăzute de art. 350 va fi pedepsită cu închisoare de cel puţin un an şi o amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 352. (Vezi NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 63, 041; În vigoare: 13.03.2003> Dacă mijloacele folosite în scopul efectuării avortului cauzează moartea femeii, cel care le-a administrat sau indicat în acest scop va fi condamnat la recluziune de la cinci la zece ani, în cazul în care femeia a consimţit la efectuarea avortului dar intervenţia a fost efectuată în afara condiţiilor prevăzute la art. 350, şi la închisoare de la zece la cincisprezece ani, în cazul în care femeia nu a consimţit la efectuarea avortului.

Art. 353. (Abrogat) <L 1990-04-03/30, art. 5, 002; În vigoare: 15-04-1990>

Capitolul II

(Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 51; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 354. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 355. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 356. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 357. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 358. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 359. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 360. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 360bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Capitolul III

Crime şi delicte ce urmăresc împiedicarea sau distrugerea probei statutului civil al copilului

Art. 361. <L 30-03-1984, art. 4> Va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de 26 [de euro] la 200 [de euro], sau doar cu una din aceste două pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° orice persoană care, având obligaţia de a declara naşterea unui copil în baza art. 56, § 1, alineatul 1, §2, alineatul 1 şi § 3 din Codul civil, nu face această declaraţie conform dispoziţiilor articolelor 55 şi 56 din acelaşi cod;

2o orice persoană care, având obligaţia de a-l informa pe ofiţerul de stare civilă despre o naştere, în baza art. 56, §1, alineatul 2 şi § 2, alineatul 2 din Codul civil, nu a făcut informarea conform acestor dispoziţii.

Art. 362. Va fi pedepsită cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la articolul precedent orice persoană care, găsind un copil nou-născut, nu îl predă în termen de trei zile ofiţerului de stare civilă, aşa cum este menţionat de art. 58 din Codul civil.

Prezenta dispoziţie nu este aplicabilă celui care a consimţit să păstreze copilul şi care a făcut declaraţia în acest sens în faţa autorităţii comunale a locului în care a fost găsit copilul.

Art. 363. <L 2000-11-28/35, art. 5, 029; În vigoare: 27-03-2001> Va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani cel care înlocuieşte un copil cu un altul sau care atribuie unei femei un copil pe care aceasta nu l-a născut.

Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la cinci ani cel care distruge dovada situaţiei civile a copilului sau împiedică stabilirea acesteia.

Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celor care au încredinţat altor persoane misiunea de a comite faptele menţionate la alineatele precedente, dacă această misiune a fost îndeplinită.

Art. 364. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 365. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 366. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 367. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Capitolul IV

(Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 368. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 369. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 369bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 370. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 371. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Capitolul V

[1 Voyeurismul, atentatul la pudoare şi violul]1

----------

(1) <L 2016-02-01/09, art. 7, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 371/1. [1 Va fi pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani orice persoană care:

1° priveşte o persoană sau pune pe alţii să privească o persoană, ori realizează personal sau pune pe alţii să realizeze o înregistrare video sau audio,

- în mod direct, printr-un mijloc tehnic sau în orice alt mod,

- fără permisiunea persoanei în cauză sau fără ştirea acesteia,

- atunci când aceasta este dezbrăcată sau este implicată într-o activitate sexuală explicită, şi

- atunci când, ţinând cont de împrejurările în care se găsea, persoana în cauză avea toate motivele rezonabile să considere că nu va fi adusă nicio atingere vieţii sale private;

2° arată, face accesibilă sau difuzează înregistrarea video sau audio a unei persoane dezbrăcate sau care este angajată într-un act sexual explicit, fără acordul sau fără ştiinţa acesteia, chiar dacă respectiva persoană a consimţit la realizarea înregistrării.

Dacă aceste fapte au fost comise asupra unui minor sau cu ajutorul unui minor care a împlinit şaisprezece ani, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă minorul nu împlinise încă şaisprezece ani la data comiterii faptei.

Voyeurismul există din momentul care marchează începutul punerii în executare.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-02-01/09, art. 8, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 372. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 15-05-1912, art. 48> Orice atentat la pudoare, comis fără violenţe sau ameninţări asupra unui copil sau cu ajutorul unui copil de orice sex, care nu a împlinit încă 16 ani, va fi pedepsit cu recluziunea (de la cinci la zece ani).

<L 2000-11-28/35, art. 6, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Va fi pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani atentatul la pudoare comis, fără violenţe sau ameninţări, de orice ascendent sau de către cel care a adoptat-o asupra unui minor sau cu ajutorul unui minor, chiar dacă a împlinit vârstă de 16 ani [1 ...]1. (Aceeaşi pedeapsă se va aplica dacă vinovatul este fie fratele sau sora victimei minore sau orice altă persoană care are o poziţie similară în cadrul familiei, fie orice altă persoană care coabitează în mod obişnuit sau ocazional cu persoana minoră în cauză şi care are autoritate asupra ei.). <L 2000-11-28/35, art. 6, 029; În vigoare 27.03.2001>

----------

(1) <L 2016-05-31/02, art. 3, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 372bis. (Abrogat) <L 18-06-1985, art. 1>

Art. 373. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 15-05-1912, art. 49> [1 Va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani atentatul la pudoare comis asupra persoanelor sau cu ajutorul persoanelor de orice sex, prin violenţă, constrângere, ameninţare, luare prin surprindere sau viclenie, sau care a fost făcut posibil ca urmare a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mentale a victimei.]1

Dacă atentatul a fost comis asupra unui minor [1 sau cu ajutorul]1 unui minor care a împlinit vârsta de şaisprezece ani, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea (de la cinci ani la zece ani). <L 2000-11-28/35, art. 7, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Pedeapsa aplicată va fi (recluziunea) de la zece la cincisprezece ani, dacă minorul nu împlinise încă vârsta de şaisprezece ani. <L 2000-11-28/35, art. 7, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2016-02-01/09, art. 9, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 374. Atentatul există din momentul începerii punerii în executare a faptei.

Art. 375. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi şi prin orice mijloc, comis asupra unei persoane care nu l-a consimţit, constituie crimă de viol.

Nu există un consimţământ mai ales dacă actul a fost impus prin violenţă, constrângere [1, ameninţare, luare prin surprindere]1 sau viclenie, sau s-a produs din cauza infirmităţii sau a deficienţei fizice sau mintale a victimei). <L 04-07-1989, art. 1, 1°>

(Oricine comite crima de viol este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; În vigoare 27.03.2001>

(În cazul în care crima a fost comisă asupra unui minor care are şaisprezece ani împliniţi, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani) <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; În vigoare 27.03.2001>

(În cazul în care crima a fost comisă asupra unui copil care are a împlinit paisprezece ani dar nu a împlinit încă şaisprezece ani, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001>

(Este considerat viol comis prin violenţă orice act de penetrare sexuală, de orice natură şi prin orice mijloc, comis asupra unui copil care nu a împlinit încă paisprezece ani. În acest caz pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001>

(Pedeapsa aplicată va fi recluziunea de la douăzeci ani la treizeci ani dacă minorul nu împlinise încă vârsta de zece ani). <L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001>

----------

(1) <L 2016-02-01/09, art. 10, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 376. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 04-07-1989, art. 2> Dacă violul sau atentatul la pudoare a cauzat moartea persoanei asupra căreia a fost comis, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci ani la treizeci ani). <L 2000-11-28/35, art. 9, 029; în vigoare 27.03.2001>

(Dacă violul sau atentatul la pudoare a fost precedat sau însoţit de actele vizate la art. 417 trei, alineatul, sau de sechestrare, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci ani). <L 2002-06-14/42, art. 3, 036; În vigoare 24.08.2002>

Dacă violul sau atentatul la pudoare a fost comis fie asupra unei persoane [1 a cărei vulnerabilitate, cauzată de sarcină, de o boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală, era vizibilă sau cunoscută autorului faptelor]1, fie prin ameninţarea cu arma sau cu un obiect asemănător, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea) de la zece la cincisprezece ani. <L 2000-11-28/35, art. 9, 029; în vigoare 27.03.2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 5, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 377. (A se vedea NOTA de sub TITLU) [1 Pedepsele vor fi stabilite conform prevederilor de la alineatele 2 la 6:

- dacă vinovatul este ascendentul sau adoptatorul victimei, un descendent în linie directă al victimei sau un descendent în linie directă al unui frate sau al unei surori a victimei;

- dacă vinovatul este fie fratele sau sora victimei minore sau orice altă persoană care ocupă o poziţie similară în cadrul familiei, fie orice altă persoană care locuieşte în mod obişnuit sau ocazional cu victima şi care are autoritate asupra acesteia;

- dacă vinovatul este o persoană ce are autoritate asupra victimei; dacă acesta abuzează de autoritatea sau de facilităţile pe care i le conferă funcţiile; dacă vinovatul este medic, chirurg, obstetrician sau funcţionar al sistemului de sănătate şi dacă minorul sau orice altă persoană vulnerabilă vizată la art. 376, alineatul 3, i-a fost dat(ă) în grijă;

- dacă în cazurile [2 prevăzute de articolele 371/1, 373, 375 şi 376]2, vinovatul, oricare ar fi el, a fost ajutat în executarea unei crime sau unui delict de către una sau mai multe persoane.]1

(În cazurile prevăzute la [2 alineatul 2 al articolului 371/1, alineatul 1 al articolului 372, şi la alineatul 2 al articolului 373]2, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.) <L 2000-11-28/35, art. 10, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(...) <L 18-06-1985, art. 2>

([2 În cazurile prevăzute la alienatul 1 al articolului 371/1 şi la alineatul 1 al articolului 373]2, minimul pedepsei cu închisoarea va fi dublat.

(În cazurile prevăzute la [2 alineatul 3 al articolului 371/1, la alineatul 3 al articolului 373]2, la alineatul 4 al articolului 375 şi la alineatul 3 al articolului 376, pedeapsa cu recluziunea va fi de cel puţin doisprezece ani;) <L 2000-11-28/35, art. 10, 029; În vigoare: 27-03-2001>

În cazurile prevăzute la [2 alineatul 3 al articolului 375]2, pedeapsa cu recluziunea va fi de cel puţin şapte ani.

(În cazurile prevăzute la alienatele 5 şi 6 de ale articolului 375 şi la alineatul 2 al articolului 376, pedeapsa cu recluziunea va fi de cel puţin şaptesprezece ani). <L 2000-11-28/35, art. 10, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(...)

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 6, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-01/09, art. 11, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 377bis. <L 2007-05-10/35, art. 33, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de prezentul capitol, minimul pedepselor aduse de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de închisoare şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul dintre mobilele crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendenţei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice, de starea sa de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba sa, de convingerile sale politice, [1 de apartenenţa sa sindicală,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea sa socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 109, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Art. 377ter. [1 În cazurile prevăzute de prezentul capitol sau de capitolele VI şi VII din prezentul titlu, minimul pedepselor prevăzute de articolele respective este dublat dacă este vorba despre închisoare, şi mărit cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când crima sau delictul a fost comis împotriva unui minor ce nu a împlinit încă vârsta de şaisprezece ani şi dacă, anterior comiterii acestei crime sau acestui delict, autorul solicitase minorul cu intenţia de a comite ulterior faptele vizate în prezentul capitol sau în capitolele VI şi VII ale prezentului titlu.

În cazurile prevăzute la articolul 377, alineatele 4 la 6, majorarea minimului pedepsei prevăzută la alineatul 1 este limitată în asemenea mod încât, combinată cu majorările pedepselor prevăzute la articolul 377bis, să nu depăşească maximul pedepsei prevăzute.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/24, art. 2, 102; În vigoare: 10-05-2014>

Art. 377quater. [1 Persoana majoră care, prin intermediul tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor, îi propune o întâlnire unui minor ce nu a împlinit încă şaisprezece ani, cu intenţia de a comite una din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol sau în capitolele VI şi VII ale prezentului titlu, va fi pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani, dacă această propunere a fost urmată de acte materiale ce conduc la întâlnirea menţionată.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/24, art. 3, 102; În vigoare: 10-05-2014>

Art. 378. <L 2000-11-28/35, art. 11, 029; În vigoare: 27-03-2001> În cazurile prevăzute de prezentul capitol, vinovaţii vor fi condamnaţi la interzicerea drepturilor enunţate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

[2 În plus, instanţele pot să impună condamnatului interdicţia, pe termen determinat sau pe viaţă, de a exploata direct sau indirect o casă de odihnă, un cămin, un azil de bătrâni sau orice altă structură de cazare colectivă a persoanei vizate la articolul 376, alineatul 3, sau interdicţia de a face parte, ca membru voluntar, membru al personalului statutar sau contractual sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune, al oricărei instituţii sau asociaţii a cărei activitate priveşte în special persoane vulnerabile de genul celor menţionate la articolul 376, alineatul 3. Aplicarea acestei interdicţii se va face în conformitate cu articolul 389.]2

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 16, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2011-11-26/19, art. 7, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 378bis. <L 2000-11-28/35, art. 12, 029; În vigoare: 27-03-2001> Publicarea şi difuzarea prin carte, presă, cinematograf, radio, televiziune sau prin alte mijloace, a textelor; desenelor, fotografiilor, imaginilor sau a mesajelor sonore de natură să releve identitatea victimei unei infracţiuni vizate de prezentul capitol, sunt interzise, cu excepţia cazului în care aceasta din urmă şi-a dat acordul scris sau dacă Procurorul Regelui sau magistratul şi-a dat acordul în acest sens din raţiuni ce ţin de informare sau de instrumentarea cazului.

Infracţiunile prevăzute în prezentul articol sunt pedepsite cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la trei sute [de euro] la trei mii [de euro] sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul VI

Coruperea tinerilor şi prostituţia <L 26-05-1914, art. 4>

Art. 379. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 1995-04-13/32, art. 2, 014; În vigoare: 05-05-1995> Orice persoană care atentează la moravuri excitând, favorizând sau facilitând, pentru a satisface pasiunile altuia, dezmăţul, corupţia sau prostituţia unui minor de orice sex, va fi pedepsită cu recluziune (de la cinci ani la zece ani) şi cu o amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci şi cinci de mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 13, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la cincizeci de mii [de euro] dacă minorul nu a împlinit vârsta de şaisprezece ani. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 13, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi amenda de la o mie [de euro] la o sută de mii de euro dacă minorul nu a împlinit vârsta de paisprezece ani). <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 13, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 380. (A se vedea NOTA de sub TITLU) (Anterior art. 380bis.) § 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la unu la cinci ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la douăzeci de mii [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° orice persoană care, pentru a satisface pasiunile altuia, angajează, antrenează, deturnează sau reţine, pentru a se deda desfrâului sau prostituţiei, chiar şi cu acordul său, o persoană majoră (...);

2° orice persoană care deţine o casă de desfrâu sau de prostituţie;

3° orice persoană care vinde, închiriază sau pune la dispoziţie, în scop de prostituţie, camere sau orice alt local în scopul realizării unui profit nefiresc;

4° orice persoană care, indiferent de maniera în care acţionează, exploatează desfrâul sau prostituţia altuia.

§ 2. Tentativa de a comite infracţiunile vizate la § 1 este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. Vor fi pedepsite (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la cincizeci de mii [de euro] infracţiunile vizate la § 1, în măsura în care autorul lor: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

1° face uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de orice formă de constrângere;

2° sau abuzează de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se găseşte o persoană având în vedere situaţia sa administrativă ilegală sau precară, vârsta, starea de graviditate, de boală sau infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală]1.

§ 4. Va fi pedepsit (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani şi cu amendă de la o mie [de euro] o sută de mii [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

1° orice persoană care, pentru a satisface pasiunile altuia, angajează, antrenează, deturnează sau reţine, fie direct, fie prin intermediar, un minor (...), chiar şi cu consimţământul acestuia, cu scopul de a se deda desfrâului sau prostituţiei; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

2° orice persoană care deţine o casă de desfrâu sau de prostituţie unde minorii se dedau prostituţiei sau desfrâului;

3° orice persoană care vinde, închiriază sau pune la dispoziţia unui minor, în scop de prostituţie, camere sau orice alt local în scopul realizării unui profit nefiresc;

4° orice persoană care, indiferent de maniera în care acţionează, exploatează desfrâul sau prostituţia unui minor (...). <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(5° orice persoană care, prin acordarea directă, prin oferirea sau promiterea unui avantaj material sau financiar, determină un minor să se destrăbăleze sau prostitueze.) <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

§ 5. (Infracţiunile vizate la § 4 sunt pedepsite cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de o mie [de euro] la cinci mii [de euro] franci dacă au fost comise faţă de un minor sub şaisprezece ani.) <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(§ 6. Orice persoană care asistă [3, în direct, inclusiv prin intermediul mijloacelor de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor,]3 la acte de desfrâu sau prostituţie ale unui minor, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de o sută [de euro] la două mii [de euro].) <L 2000-11-28/35, art. 14, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[2 § 7. Amenda se aplică în funcţie de numărul de victime, mai exact o dată pentru fiecare victimă.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 8, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 2, 097; În vigoare: 02-08-2013>

(3) <L 2016-05-31/02, art. 4, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 380bis. <L 2000-11-28/35, art. 15, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Anterior art. 380quater) Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] oricine, orice persoană care provoacă, într-un loc public, prin vorbe, gesturi, semne, o altă persoană la desfrâu. Pedeapsa va fi dublată dacă delictul a fost comis împotriva unui minor. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 380ter. <L 2000-11-28/35, art. 16, 029; În vigoare: 27-03-2001> (Anterior art. 380quinquies) § 1. Va fi pedepsit cu închisoare de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la două sute [de euro] la două mii [de euro], cel care a publică, distribuie sau dă publicităţii, direct sau indirect, chiar şi disimulând natura mesajului prin artificii de exprimare, o ofertă de servicii cu caracter sexual, dacă această publicitate se adresează în mod specific minorilor sau dacă face vorbire despre faptul că serviciile propuse sunt prestate de către minori, fie de persoane care pretind a fi minore. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Pedeapsa va fi închisoarea de la trei luni la trei ani şi amendă de la trei sute [de euro] la trei mii [de euro] dacă publicitatea vizată la art. 1 are ca obiect sau ca efect, direct sau indirect, facilitarea dedării unui minor la acte de prostituţie sau obscene sau exploatarea acestuia în scopuri sexuale. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 2. Va fi pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] orice persoană care, indiferent de mijlocul utilizat, publică, distribuie sau difuzează materiale publicitare, direct sau indirect, chiar şi disimulând natura mesajului prin artificii de exprimare, prin care sunt oferite servicii cu caracter sexual, atunci când aceste servicii sunt furnizate printr-un mijloc de telecomunicaţie. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. În cazurile care nu sunt vizate la §§ 1 şi 2, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro], orice persoană care, printr-un mijloc oarecare de publicitate, chiar disimulând natura ofertei sau cererii sale prin artificii de exprimare, face cunoscut faptul că se dedă la acte de prostituţie, că facilitează prostituţia altuia sau că doreşte să intre în relaţie cu o persoană care se dedă desfrâului. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare 01-01-2002>

Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care, prin orice mijloc de publicitate, incită la exploatarea minorilor în scopuri sexuale, sau foloseşte o astfel de publicitate cu ocazia unei oferte de servicii.

Art. 380quater. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 15, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 380quinquies. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 16, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 381. <L 2000-11-28/35, art. 17, 029; În vigoare: 27-03-2001> Infracţiunile vizate la articolele 379 şi 380, §§ 3 şi 4 vor fi pedepsite cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie [de euro] la o sută de mii [de euro], iar infracţiunile vizate la art. 380, §5 vor fi pedepsite cu recluziunea de la şaptesprezece ani la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie [de euro] la o sută de mii [de euro], dacă ele constituie acte de participaţie la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri, şi aceasta, indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător al asocierii respective. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 381bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 17, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 382. <L 2000-11-28/35, art. 18, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. În cazurile vizate la articolele 379 şi 380, vinovaţilor li se va aplica şi pedeapsa de interzicere a drepturilor menţionate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

§ 2. Instanţele vor putea interzice persoanelor condamnate pentru infracţiunea prevăzută la art. 380, §§ 1 la 3, pentru un termen de la un an la trei ani, dreptul de a exploata, fie ele însele, fie prin persoane interpuse, un magazin de băuturi, un birou de plasament, o întreprindere de spectacole, o agenţie de vânzare sau de închiriere de suporturi video, un hotel, o agenţie de închiriere de mobilier, o agenţie de voiaj, o agenţie matrimonială, o instituţie de adopţie, o instituţie căreia îi sunt încredinţaţi minori, o întreprindere care asigură transportul elevilor şi grupurilor de tineri, un stabiliment de petrecere a timpului liber sau de vacanţă, sau orice instituţie care propune îngrijiri corporale sau psihologice, sau dreptul de a fi angajate şi de a deţine orice funcţie în oricare din acestea.

În cazul celei de-a doua condamnări pentru o infracţiune prevăzută la art. 380, §§ 1 la 3, interdicţia va putea fi dispusă pentru un termen de la un an la douăzeci de ani.

În cazul condamnării pentru o infracţiune prevăzută la art. 379 şi 380 §§ 4 şi 5, interdicţia va putea fi dispusă pentru un termen de un an la douăzeci de ani.

§ 3. Fără a ţine cont de calitatea persoanei fizice sau juridice a celui care exploatează, a proprietarului, locatarului sau administratorului, instanţa poate dispune închiderea instituţiei în care infracţiunile au fost comise, pentru o durată de la o lună la trei ani.

Atunci când condamnatul nu este nici proprietarul, nici cel care exploatează, nici locatarul, nici administratorul instituţiei, închiderea acesteia nu poate fi dispusă decât dacă gravitatea circumstanţelor concrete o cere, şi aceasta pentru o durată de cel mult doi ani, după citarea la cererea ministerului public, a proprietarului, a celui care exploatează, a locatarului sau a administratorului instituţiei.

Citaţia de prezentare în faţa instanţei este transcrisă în registrul de evidenţă ipotecilor şi de conservare a bunurilor prin diligenţele efectuate în acest sens de executorul emitent al citaţiei.

Citaţia trebuie să conţină denumirea cadastrală a imobilului şi să identifice proprietarul în forma şi sub sancţiunea prevăzut de art. 12 din legea din 10 octombrie 1913, prin care au fost aduse modificări legii ipotecilor şi legii privind exproprierea forţată şi care aduce noi reglementări în ceea ce priveşte organizarea conservării ipotecilor.

Orice decizie luată în cauză este menţionată în marginea textului citaţiei, conform procedurii prevăzute de art. 84 din legea ipotecară. Grefierul va trimite către registrul de evidenţă a ipotecilor extrasele şi declaraţia conform căreia nu a fost formulat niciun recurs.

§ 4. Prevederile articolului 389 sunt aplicabile prezentei dispoziţii.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 17, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 382bis. <L 2000-11-28/35, art. 20, 029; În vigoare: 27-03-2001> Fără a prejudicia aplicarea art. 382, orice condamnare pentru fapte vizate [3 la articolele 371/1]3 la 377, [2 377quater,]2 379 la 380ter, 381 şi 383 la 387, comise asupra unui minor sau care implică participarea unui minor, poate conduce, pentru o durată de la un an la douăzeci de ani, la interdicţia de exercitare a dreptului:

de a participa, în orice calitate, la activităţi didactice în cadrul unei instituţii publice sau private care primeşte minori;

2° de a face parte, ca membru voluntar, membru al personalului statutar sau contractual, sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune, din orice asociaţie a cărei activitate priveşte, în principal, la minorii;

3° de a fi desemnat să participe la o activitate care plasează condamnatul în relaţie de încredere sau de autoritate faţă de minori, ca membru voluntar, membru al personalului statutar sau contractual sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune al oricărei persoane juridice sau asociaţii;

[1 4° de a locui, de a avea reşedinţa sau de a rămâne în zona indicată de către instanţa competentă. Impunerea acestei măsuri trebuie să fie motivată în mod special, ţinând cont de gravitatea faptelor şi de capacitatea de reinserţie a condamnatului.]1

Prevederile art. 389 sunt aplicabile prezentei dispoziţii.

----------

(1) <L 2012-12-14/52, art. 5, 092; În vigoare: 02-05-2013>

(2) <L 2014-04-10/24, art. 4, 102; În vigoare: 10-05-2014>

(3) <L 2016-02-01/09, art. 12, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 382ter. [1 Confiscarea specială prevăzută la 42, 1°, se aplică chiar dacă dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse acestei măsuri nu aparţine condamnatului, fără însă ca această confiscare să poată prejudicia drepturile terţilor asupra bunurilor ce fac obiectul confiscării. Ea trebuie totodată să fie aplicată, în aceleaşi circumstanţe, asupra bunului mobil, a unei părţi din acesta, asupra bunului imobil, camerei sau oricărui alt spaţiu.

Totodată, măsura poate fi aplicată şi contravalorii acestor bunuri mobile sau imobile înstrăinate între momentul comiterii infracţiunii şi hotărârea judecătorească definitivă.

În cazul confiscării unui bun imobil, se procedează conform formalităţilor prevăzute de articolul 35bis din Codul de urmărire penală.]1

----------

(1) <L 2013-11-27/05, art. 3, 099; În vigoare: 01-03-2014>

Art. 382quater. [1 Atunci când un autor care este condamnat pentru fapte prevăzute [3 la articolele 371/1]3 la 377, [2 377quater,]2 379 la 380ter şi 381 este în contact, în virtutea statutului sau profesiei sale, cu minori, cunoscându-se şi angajatorul, persoană juridică sau autoritate ce exercită puterea disciplinară, instanţa poate dispune transmiterea părţii penale a dispozitivului hotărârii judecătoreşti angajatorului, persoanei juridice sau organului disciplinar în cauză. Această măsură va fi luată fie din oficiu, fie la cererea părţii civile sau a ministerului public, prin hotărâre judecătorească special motivată în ceea ce priveşte gravitatea faptelor, capacitatea de reinserţie sau de risc de recidivă.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2012-12-14/52, art. 4, 092; În vigoare: 02-05-2013>

(2) <L 2014-04-10/24, art. 5, 102; În vigoare: 10-05-2014>

(3) <L 2016-02-01/09, art. 13, 115; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 382quinquies. [1 Sunt interzise şi pedepsite conform articolului 378bis publicarea şi difuzarea de texte, de desene,de fotografii, de orice fel de imagini sau de mesaje sonore de natură să releve identitatea victimei oricăreia din infracţiunile prevăzute în prezentul capitol, cu excepţia cazului în care victima şi-a dat acordul în scris sau dacă procurorul Regal sau magistratul însărcinat cu cercetarea faptei şi-a dat acordul din raţiuni ce ţin de necesitatea transmiterii de informaţii sau de instrumentare a cazului.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-31/02, art. 5, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Capitolul VII

Ultrajul public împotriva bunelor moravuri

Art. 383. Orice persoană care expune, vinde sau distribuie cântece, pamflete sau alte înscrisuri tipărite sau nu, cu figuri sau imagini contrare bunelor moravuri, va fi condamnată la închisoare de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Aceleaşi pedepse se aplică oricărei persoane care cântă, citeşte, recită, face posibilă audierea sau proferează obscenităţi în cadrul reuniunilor sau în locurile publice la care se face referire în § 2 al articolului 444.) <L 29-01-1905, art. 1>

(Aceleaşi pedepse se aplică:

Oricărei persoane care, în vederea comercializării sau distribuirii, fabrică, deţine, importă sau dispune ca alţii să importe, transportă sau dispune ca alţii să transporte, remite unui agent de transport sau de distribuţie, face cunoscute prin orice mijloc de publicitate, cântece, pamflete, înscrisuri, figuri sau imagini contrare bunelor moravuri;) <L 14-06-1926, art. 1>

Oricărei persoane care expune, vinde sau distribuie embleme sau obiecte ce contravin bunelor moravuri, care, sau care, scopul de a le comercializa sau distribui, fabrică sau deţine astfel de embleme sau obiecte, le importă sau dispune să fie importate, le transportă sau dispune să fie transportate, le remite unui agent de transport sau de distribuţie, făcuţi cunoscuţi prin orice mijloace de publicitate.) <L 14-06-1926, art. 1>

(Oricărei persoane care, fie prin expunere, vânzare sau distribuţie de înscrisuri tipărite sau nu, fie prin orice alt mijloc de publicitate, preconizează utilizare oricăror mijloace menite să provoace avortul, care furnizează indicaţii despre modul în care astfel de mijloace pot fi obţinute sau folosite, sau care face cunoscute, cu scopul de a le recomanda, persoanele care le aplică.

Oricărei persoane care expune, vinde, distribuie, fabrică sau dispune să fie fabricate, dispune să fie importate, dispune să fie transportate, remite unui agent de transport sau de distribuţie, făcut cunoscut prin indiferent ce formă de publicitate, droguri sau dispozitive a căror destinaţie specială este de a provoca avortul, şi care sunt prezentate ca atare.) <L 20-06-1923, art. 1>

(Alineatele 8 la 10 au fost abrogate) <L 09-07-1973, articol unic>

Art. 383bis. § 1. [2 Fără a prejudicia aplicarea articolelor 379 şi 380, orice persoană expunere, oferiră, vinde, închiriază, transmite, furnizează, distribuie, difuzează, pune la dispoziţie sau remite, fără drept, material pedopornografic, sau care produce sau dispune producerea, importă sau dispune importul unor astfel de materiale, va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu o amendă de la cinci sute la zece mii de euro.]2

§ 2. [2 Orice persoană care achiziţionează sau posedă, cu ştiinţă şi fără drept, material pedopornografic, sau accesează în cunoştinţă de cauză astfel de materiale prin intermediul tehnologiei informaţiei şi comunicării, va fi pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la o sută de euro la o mie de euro.]2

§ 3. Infracţiunea prevăzută la § 1 este pedepsită (cu recluziunea) de la zece la cincisprezece ani şi cu amendă de la cinci sute [de euro] la cincizeci de mii [de euro], dacă ea constituie un act de participare la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri, şi asta indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător. <L 2000-11-28/35, art. 21, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 4. [2 În vederea aplicării prezentului articol, prin „material pedopornografic” se înţelege:

1° orice material care reprezintă, în manieră vizuală, indiferent prin ce mijloc, un minor care are un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice material care reprezintă organele sexuale ale minorului, pentru scopuri în principal sexuale;

2° orice material care reprezintă, în manieră vizuală, indiferent prin ce mijloc, o persoană care pare să fie un minor şi care are un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice material care reprezintă organele sexuale ale persoanei respective, pentru scopuri în principal sexuale;

3° imagini realiste reprezentând un minor care nu există, dedându-se unui comportament sexual explicit, sau reprezentând organele sexuale ale acestui minor, pentru scopuri în principal sexuale.]2

§ 5. [2 Articolele 382, 382ter, 382quater, 382quinquies şi 389 se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute la paragrafele 1 la 3.]2

----------

(1) <L 2011-11-30/28, art. 7, 083; În vigoare: 30-01-2012>

(2) <L 2016-05-31/02, art. 6, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 383bis/1. [1 O organizaţie agreată de Rege este abilitată de drept să primească semnalmentele cu privire la imaginile susceptibile de a se încadra în categoria celor prevăzute la articolul 383bis, de a analiza conţinutul şi originea acestora şi de a le transmite serviciilor de poliţie şi autorităţilor judiciare.

În acest scop, această organizaţie execută misiunea care îi este încredinţată, în conformitate cu modalităţile prevăzute de Rege şi urmărind în mod special:

1° obligaţia de a fi membru al unei asociaţii internaţionale de hotline Internet ce luptă împotriva pedopornografiei;

2° transmiterea semnalmentelor indicate anterior către serviciile de poliţie şi autorităţile judiciare;

3° transmiterea semnalmentelor indicate anterior care se referă la imagini găzduite în străinătate, la asociaţia internaţională menţionată anterior;

4° controlul persoanelor care răspund de recepţionarea semnalmentelor, de analiza conţinutului acestora şi de originea şi transmiterea acestora, şi al persoanelor care răspund de controlul acestor sarcini în cadrul organizaţiei, în aplicarea legii din 11 decembrie 1988 cu privire la clasificarea şi la abilitările, atestările şi avizele de securitate;

5° transmiterea anuală către ministrul justiţiei a unui raport al activităţilor desfăşurate;

6° interzicerea constituirii unei bănci de date, plecând de la imaginile care i-au fost semnalate.

Regele stabileşte procedura de acordare şi de retragere a aprobării.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-31/02, art. 7, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 384. <L 14-06-1926, art. 2> (În cazurile prevăzute la articolul 383), autorul înscrisului, figurii, imaginii sau obiectului va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-11-28/35, art. 22, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 385. Orice persoană ce se face vinovată de ultraj public la bunele moravuri, prin acţiuni care aduc atingere la pudoare, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Dacă ultrajul a fost comis în prezenţa unui minor ce nu a împlinit încă şaisprezece ani, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la o lună la trei ani şi amenda de la o sută [de euro] la o mie [de euro].) <L 2000-11-28/35, art. 23, 029; În vigoare: 27-03-2001> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 386. <L 28-07-1962, art. 2> Dacă delictele prevăzute la articolul 383 au fost comise împotriva minorilor, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi o amendă de la o mie [de euro] la cinci mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În acelaşi caz şi fără a prejudicia aplicarea alineatului 2 al articolului 385, pedepsele prevăzute la primul alineat al acestui articol pot fi mărite până la dublul lor.

Art. 386bis. (suprimat prin modificarea numerotării) <L 2000-11-28/35, art. 24, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 386ter. (suprimat prin modificarea numerotării) L 2000-11-28/35, art. 24, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 387. <L 2000-11-28/35, art. 24, 029; În vigoare: 27-03-2001>

(Anterior art. 386bis) Va fi pedepsit cu închisoarea de şase luni la doi ani şi cu amendă de la o mie [de euro] la cinci mii [de euro] orice persoană care vinde sau distribuie minorilor, sau care expune pe drumurile publice imagini, figuri sau obiecte indecente de natură a tulbura imaginaţia acestora. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 388. <L 2000-11-28/35, art. 25, 029; în vigoare: 27.03.2001> În cazurile prevăzute în prezentul capitol, vinovaţilor li se va putea aplica, în plus, interdicţia drepturilor enunţate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

În cazul condamnării prin aplicarea art. 386, alineatul 1, sau 387 şi dacă infracţiunea a fost comisă în cadrul unei activităţi comerciale de tip librărie, anticariat sau de vânzare produse fotografice sau de material necesar realizării oricărui tip de suport vizual, sau în cadrul unei firme organizatoare de spectacole, poate fi dispusă închiderea activităţii acesteia pentru o perioadă de la o lună la trei luni.

În cazul celei de-a doua condamnări pentru săvârşirea uneia din faptele prevăzute la alineatul 2, comisă în interval de trei ani de la prima condamnare, închiderea va putea fi dispusă pentru o perioadă de la trei luni la şase luni.

În cazul celei de-a treia condamnări pentru săvârşirea aceloraşi fapte, comise în interval de cinci ani de la data celor de-a doua condamnări, va putea fi dispusă închiderea definitivă. În acest din urmă caz, judecătoriile şi tribunalele vor putea, în plus, să interzică condamnaţilor dreptul de a exploata, fie ei înşişi, fie prin persoane interpuse, un anticariat, un magazin de produse fotografice sau de materiale necesare realizării oricărui tip de suport vizual, o firmă organizatoare de spectacole sau una sau mai multe astfel de activităţi sau întreprinderi comerciale, sau de a fi angajaţi ai unor astfel de firme sau întreprinderi indiferent sub ce titlu şi în indiferent pe ce funcţie.

Când condamnatul nu este nici proprietar, nici cel care exploatează, nici locatar, nici administrator, închiderea activităţii nu poate fi ordonată decât dacă gravitatea împrejurărilor o cere. În acest caz se aplică art. 382, §3, alineatele 2 la 5.

Articolul 389 este aplicabil prezentei dispoziţii.

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 18, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 389. <L 2000-11-28/35, art. 26, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Durata interdicţiei pronunţată în aplicarea art. 378, 382 § 1, 382 bis şi 388, alineatul 1, începe să curgă din ziua condamnării cu suspendare sau din ziua în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executare a executat pedeapsa sau aceasta s-a prescris şi, în cazul liberării condiţionate, începând din ziua punerii sale în libertate, în cazul în care liberarea nu este revocată.

Totuşi, interdicţia pronunţată în aplicarea art. 382, §2, îşi va produce efectele începând din ziua în care condamnarea contradictorie sau în lipsă devine irevocabilă.

§ 2. Orice infracţiune din dispozitivul sentinţei sau a hotărârii care stabileşte o interdicţie în aplicarea articolelor vizate la § 1 va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la şase luni şi cu o amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] sau doar cu una din aceste două pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3 Închiderea dispusă în temeiul art. 382, §3 şi 388 îşi produce efectele începând din ziua în care condamnarea contradictorie sau în lipsă devine irevocabilă.

§ 4 Orice infracţiune din dispozitivul sentinţei sau hotărârii prin care este dispusă închiderea unei instituţii în aplicarea articolelor menţionate la § 3 va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi cu o amendă de la o mie [de euro] la cinci mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul VIII

Bigamia <L 2000-11-28/35, art. 27; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 390. (Abrogat) <L 20-05-1987, art. 1>

Art. 391. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Orice persoană care, fiind deja căsătorită, încheie o altă căsătorie înainte de desfacerea celei precedente va fi pedepsită cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, rt. 64, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Capitolul IX

Abandonul familiei

Art. 391bis. <L 05-07-1963, art. 1> Va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, fără a prejudicia, dacă este cazul, aplicarea unor sancţiuni penale mai severe, orice persoană care, fiind condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, să plătească o pensie alimentară soţului, descendenţilor sau ascendenţilor, întârzie în mod voluntar cu mai mult de două luni să îşi achite obligaţiile stabilite de instanţă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse, ne-executarea în condiţiile prevăzute la alineatul 1, a obligaţiilor stabilite de articolele 203bis, 206, 207, 301, 303, (...) 336 şi (şi 353-14 din Codul civil) şi de articolele 1288, 3° şi 4°, (...) din Codul judiciar.) <L 31-03-1987, art. 93> <L 2003-04-24/32, art. 6; 045; În vigoare: 01-09-2005> <L 2007-04-27/00, art. 40, 1°, 065; În vigoare: 01-09-2007>

Aceleaşi pedepse vor fi aplicate soţului care se va sustrage voluntar, total sau în parte, de la efectele autorizaţiei acordate de judecător pe baza (articolelor 203ter, 221 şi (301, § 11) din Codul civil, şi [3 1253ter/5 et 6]3, (...) din Codul judiciar), atunci când aceasta este definitivă. <L 31-03-1987, art. 93> <L 2007-04-27/00, art. 40, 2° şi 3°, 065; În vigoare: 01-09-2007>

La fel se va proceda şi în cazul soţului care, condamnat fie la una din obligaţiile ale căror ne-executare este sancţionată de primele două alineate din prezentul articol, fie în temeiul (articolelor 203ter, 221 şi (301, § 11) din Codul civil, şi [3 1253ter/5 et 6]3, (...) din Codul judiciar), se abţine voluntar să îndeplinească formalităţile prevăzute de legislaţia socială şi îşi privează astfel soţul sau copiii de avantajele pe care aceştia le-ar putea pretinde. <L 31-03-1987, art. 93> <L 2007-04-27/00, art. 40, 2° şi 3°, 065; În vigoare: 01-09-2007>

[1 Aceleaşi pedepse sunt aplicabile oricărui descendent în linie directă care, condamnat fiind la plata unei pensii alimentare, se abţine voluntar să îndeplinească formalităţile prevăzute de legislaţia socială şi îşi privează astfel un ascendent de avantajele pe care acesta le-ar putea pretinde.]1

(Aceleaşi pedepse se aplică oricărei persoane care pune piedici, în mod voluntar, în stabilirea tutelei asupra prestaţilor familiale sau altor alocaţii sociale, neglijând să furnizeze documentele necesare organelor ce răspund de lichidarea acestor alocaţii, făcând declaraţii false sau incomplete, sau modificând rolul care le-a fost dat de către persoana sau autoritatea desemnată conform articolului 29 din legea din 8 aprilie 1965 privind protecţia tinerilor (, luarea în primire a minorilor care au comis un delict calificat drept infracţiune şi repararea daunelor provocate prin comiterea faptei)). <L 2005-08-10/62, art. 2, 054; În vigoare: 02-09-2005> <L 2006-05-15/35, art. 21; 056; În vigoare: 16-10-2006>

În cazul în care intervine o a doua condamnare pentru una din infracţiunile prevăzute de prezentul articol, comisă în interval de cinci ani de la data primei condamnări, pedepsele aplicate pot fi dublate.

[2 În cazul condamnării pentru una din infracţiunile prevăzute în prezentul articol, judecătorul va putea dispune, totodată, şi anularea dreptului de a conduce un vehicul cu motor, conform articolelor 38 la 41 din legea din 16 martie 1968 privind poliţia şi circulaţia rutieră.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 9, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2014-05-12/07, art. 12, 107; În vigoare: 01-08-2014>

(3) <L 2013-07-30/23, art. 239, 108; În vigoare: 01-09-2014>

Art. 391ter. <L 05-07-1963, art. 2> Dacă o persoană nu îşi îndeplineşte timp de mai mult de două luni una dintre obligaţiile a căror ne-executare este sancţionată de art. 391 bis, ea va putea fi chemată în faţa judecătorului de pace la cererea oricărei persoane interesate sau a ministerului public. Convocarea este făcută prin scrisoare recomandată, semnată şi adresată de grefier, cu confirmare de primire.

Judecătorul de pace primeşte explicaţiile părţilor şi întocmeşte pe baza acestora un proces-verbal pe care îl transmite procurorului.

Capitolul X

Crime şi delicte în materie de adopţie <Introdus prin L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare: nedeterminat>

Art. 391quater. <Introdus prin L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare: 01-09-2005>

Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la douăzeci şi şase de euro la cinci sute de euro sau doar cu una dintre aceste pedepse cel care, cu intenţie frauduloasă, obţine sau încearcă să obţină pentru el însuşi o adopţie care contravine dispoziţiilor legii.

În caz de recidivă în interval de trei ani de la data la care hotărârea de condamnare a dobândit autoritate de lucru judecat, pronunţată pentru una din infracţiunile prevăzute la alineatul 1, aceste pedepse pot fi dublate.

Art. 391quinquies. <introdus prin L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare: 01-09-2005> Este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi amendă de la cinci sute de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, orice persoană care intervine ca intermediar şi care obţine sau încearcă să obţină o adopţie pentru un altul, fără a fi membră a unui organism agreat în prealabil în acest scop de către comunitatea competentă sau care, fiind membră a unui organism agreat, obţine sau încearcă să obţină pentru altcineva o adopţie care contravine dispoziţiilor legii.

Capitolul XI

Căsătoria forţată [1 şi despre coabitarea legală forţată]1 <L 2007-04-25/76, art. 2; În vigoare: 25-06-2007>

----------

(1) <L 2013-06-02/08, art. 13, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Art. 391sexies. <L 2007-04-25/76, art. 2, 005; În vigoare: 25-06-2007> Orice persoană care, prin violenţă sau ameninţări, constrânge o altă persoană să încheie o căsătorie va fi pedepsită cu închisoarea [1 de la trei luni la cinci ani şi cu o amendă de la două sute cincizeci de euro la cinci mii de euro]1.

Tentativa este pedepsită cu închisoarea [1 de la două luni la trei ani şi cu amenda de la o sută douăzeci şi cinci de euro la două mii cinci sute de euro]1.

----------

(1) <L 2013-06-02/08, art. 14, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Art. 391septies. [1 Orice persoană care, prin violenţe sau ameninţări, constrânge o altă persoană să contracteze o coabitare recunoscută de lege va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la cinci ani şi cu amenda de la două sute cincizeci de euro la cinci mii de euro.

Tentativa este pedepsită cu închisoarea de la două luni la trei ani şi cu amenda de la două sute cincizeci de euro la două mii cinci sute de euro.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-06-02/08, art. 15, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Art. 391octies. [1 § 1. Judecătorul care pronunţă o condamnare pe baza articolelor 391sexies sau 391septies sau care constată vinovăţia pentru o infracţiune la aceste dispoziţii poate totodată să dispună anularea căsătoriei sau coabitării legale, la cererea procurorului Regelui sau a oricărei părţi care are un interes în respectiva cauză.

§ 2. Hotărârea judecătorească nu este opozabilă soţilor sau coabitanţilor legali decât dacă aceştia au fost părţi sau persoane apelate în cauză.

Ministerul public poate apela în intervenţie forţată soţul sau soţii sau coabitantul legal sau coabitanţii legali care nu sunt părţi în cauză.

Intervenţia le conferă acestora calitatea de părţi în cauză. Aceste părţi pot exercita căile de atac prevăzute de lege.

Intervenţia este efectuată de la începutul analizării cauzei în instanţă, în aşa fel încât părţile să îşi poată valorifica drepturile privind anularea căsătoriei sau coabitării legale.

§ 3. Orice act de comunicare a unei sentinţe sau hotărâri prin care este dispusă anularea unei căsătorii sau unei coabitări legale este comunicată imediat în copie de către executorul judecătoresc instrumentator către grefa instanţei care a pronunţat decizia.

§ 4. Atunci când nulitatea căsătoriei a fost pronunţată printr-o sentinţă sau hotărâre ce a dobândit autoritate de lucru judecat, un extras ce conţine dispozitivul sentinţei sau hotărârii şi menţiunea privitoare la ziua în care aceasta a dobândit autoritatea lucrului judecat este expediat, fără întârziere, de către grefier ofiţerului de stare civilă al locului unde a fost oficiată căsătoria şi Oficiului pentru străini sau, în cazul în care căsătoria nu a fost oficiată în Belgia, ofiţerului de stare civilă din Bruxelles şi Oficiului pentru străini.

Grefierul comunică acest lucru părţilor.

Ofiţerul de stare civilă procedează, fără întârziere, la transcrierea dispozitivului în registrele sale de stare civilă; o menţiune va fi făcută, în acest sens, pe marginea actului de căsătorie şi a actelor de stare civilă referitoare la copii, dacă acestea au fost emise sau transcrise în Belgia.

§ 5. Atunci când nulitatea coabitării legale a fost pronunţată printr-o sentinţă sau hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat, un extras ce conţine dispozitivul sentinţei sau hotărârii şi menţiunea privitoare la ziua în care aceasta a dobândit autoritatea lucrului judecat este expediat, fără întârziere, de către grefier ofiţerului de stare civilă al locului unde a fost făcută declaraţia de coabitare legală şi Oficiului pentru străini.

Grefierul comunică acest lucru părţilor.

Ofiţerul de stare civilă va face imediat menţiunea privitoare la anularea coabitării legale în registrul de evidenţă a populaţiei.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-06-02/08, art. 16, 098; În vigoare: 03-10-2013>

Titlul VIII

Crime şi delicte contra persoanelor

Capitolul I

Omorul şi leziunile corporale voluntare, tortura, tratamentul inuman şi tratamentul degradant < L 2002-06-14/42, art. 4, 036; În vigoare: 24.08.2002>

Art. 392. Sunt calificate ca intenţionate omorul comis şi leziunile cauzate cu intenţia de a atenta la persoana unui anumit individ, sau a celui care va fi găsit sau întâlnit întâmplător, chiar şi atunci când această intenţie depinde de anumite circumstanţe sau de o anumită condiţie ce trebuie întrunită, şi chiar şi atunci când autorul se înşeală în ceea ce priveşte persoana celui care a fost victima atentatului.

Art. 392bis. <L 31-03-1987, art. 94> Pentru aplicarea prezentului capitol, cuvintele „tata” „mama” şi „ascendent” denumesc şi adoptatorii şi, în cazul adopţiei şi a adopţiei cu efecte depline, ascendenţii adoptatorilor.

Secţiunea I

Omorul şi diferitele sale variante

Art. 393. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Fapta comisă cu intenţia de a provoca moartea este calificată drept omor. Ea este pedepsită (cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci). <L 2003-01-23/42, art. 65, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 394. Omorul comis cu premeditare este calificat drept asasinat. El este pedepsit (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996>

Art. 395. <L 31-03-1987, art. 95> Este calificată drept paricid şi este pedepsită (cu recluziunea pe viaţă) uciderea tatălui, mamei sau a altor ascendenţi. <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996>

Art. 396. Este calificat drept pruncucidere omorul comis asupra unui copil în momentul naşterii sale sau imediat după.

Pruncuciderea va fi pedepsită ca omor sau asasinat, în funcţie de circumstanţe.

(Alineatele 3 şi 4 abrogate) <L 12-07-1984, articol unic >

Art. 397. Este calificat drept otrăvire omorul comis prin folosirea de substanţe care pot cauza moartea mai mult sau mai puţin rapidă, indiferent de maniera în care aceste substanţe au fost folosite sau administrate. Fapta de omor prin otrăvire este pedepsită (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996>

Secţiunea II

Uciderea voluntară necalificată drept omor şi leziunile corporale voluntare

Art. 398. Orice persoană care, acţionând în mod voluntar, provoacă răni sau aplică lovituri, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În caz de premeditare, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la o lună la un an şi la plata unei amenzi de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 399. Dacă loviturile sau rănile au cauzat o boală sau o incapacitate personală de muncă, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În cazul în care a acţionat cu premeditare, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 400. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Pedepsele vor fi închisoarea de la doi ani la cinci ani şi o amendă de la două sute [de euro] la cinci sute [de euro] dacă au existat lovituri sau răniri, fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate personală de lucru pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea absolută a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În cazul în care a existat premeditare, pedeapsa aplicată va fi (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 66, 041; În vigoare: 13-03-2003>

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 401. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 67, 041; În vigoare: 13.03.2003> Dacă loviturile aplicate sau rănile provocate în mod intenţionat, dar fără intenţia de a cauza moartea, au cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

În cazul în care a comis aceste acte de violenţă cu premeditare, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.

Art. 401bis. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 402. Va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la cinci ani şi cu amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] orice persoană care îi provoacă altuia o boală sau o incapacitate personală de muncă, administrându-i voluntar, dar fără să aibă intenţia de a-l omorî, substanţe care pot cauza moartea, sau substanţe care, fără să fie de natură a cauza moartea, pot provoca totuşi deteriorarea gravă a sănătăţii acestuia. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01- 01-2002>

Art. 403. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Pedeapsa va fi (recluziunea de la cinci la zece ani), dacă aceste substanţe au cauzat fie o boală incurabilă, fie o [1 incapacitate personală de a munci pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea totală a funcţionării unui organ.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 404. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă substanţele administrate voluntar, dar fără intenţia de a cauza moartea, au cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 69, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Art. 405. Tentativa de a administra altuia, fără a avea intenţia de a cauza moartea, substanţe de natura celor menţionate la art. 402, va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 405bis. <Introdus prin L 2000-11-28/35, art. 28, 029; În vigoare: 27-03-2001>

În cazurile vizate mai jos, dacă crima sau delictul a fost comis(ă) împotriva unui minor sau împotriva unei persoane [1 a cărei situaţie de vulnerabilitate cauzată de vârstă, de graviditate, de o boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mentală era vizibilă sau cunoscută autorului faptei]1, pedepsele aplicate vor fi următoarele:

1o în cazurile vizate la art. 398, alineatul 1, pedepsele vor fi închisoarea de la o lună la un an şi amenda de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

2o în cazurile vizate la art. 398, alineatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la două luni la doi ani şi amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

3o în cazurile vizate la art. 399, alineatul 1, pedepsele vor fi închisoarea de la patru luni la patru ani şi amenda de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

4o în cazurile vizate la art. 399, alineatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la un an la cinci ani şi amenda de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

5o în cazurile vizate la art. 400, alineatul 1, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani;

6o în cazurile vizate la art. 400, alineatul 2, pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani;

7o în cazurile vizate la art. 401, alineatul 1, pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani;

8o în cazurile vizate la art. 401, alineatul 2, pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani;

9o în cazurile vizate la art. 402, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani;

10o în cazurile vizate la art. 403, pedeapsa va fi recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani;

11o în cazurile vizate la art. 404, pedeapsa va fi recluziunea de la şaptesprezece ani la douăzeci de ani;

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 10, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 405ter. <Introdus prin L 2000-11-28/35, art. 28, 029; În vigoare: 27-03-2001>

În cazurile prevăzute la art. 398 la 405 bis dacă crima sau delictul a fost comis(ă) împotriva unui minor sau a unei persoane care [1 din cauza vârstei, a gravidităţii, a unei boli, a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mentale şi care]1, nu era capabilă să se întreţină, de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi [1 sau colaterali până la gradul patru]1, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau [1 a persoanei vulnerabile]1 sau care are grijă de aceasta, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole va fi dublat dacă este vorba de pedeapsa cu închisoarea, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de recluziune.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 11, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 405quater. [1 Atunci când unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de schimbarea de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, de convingerile ei sindicale, de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială, pedepsele aplicate vor fi următoarele:

1° în cazurile prevăzute de articolul 393, pedeapsa va fi recluziunea pe viaţă;

2° în cazurile prevăzute de articolele 398, 399, 405 şi 405bis, 1° la 3°, maximul pedepsei cu închisoarea prevăzut de articolele respective va fi dublat, putând ajunge până la limita superioară de cinci ani, iar maximul pedepsei cu amenda va fi dublat, putând ajunge până la limita maximă de cinci sute de euro;

3° în cazurile prevăzute de articolele 400, alienatul 1, 402 şi 405bis, 4°, pedeapsa este recluziunea de la cinci ani la zece ani;

4° în cazurile prevăzute la articolele 400, alienatul 2, 401, alineatul 1, 403, 405bis, 5° şi 9°, pedeapsa este recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

5° în cazurile prevăzute de articolele 401, alienatul 2, 405bis, 6°, 7° şi 10°, pedeapsa este recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;

6° în cazurile prevăzute de articolele 404, 405bis, 8° şi 11°, pedeapsa este recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2013-01-14/06, art. 2, 089; În vigoare: 10-02-2013>

Art. 406. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 07-06-1963, art. 2> Va fi pedepsit cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani) cel care întrerupe circulaţia feroviară, rutieră, fluvială sau maritimă prin orice acţiune care aduce atingere căilor de comunicaţie, lucrărilor de artă din domeniul infrastructurii de transport sau materialului, sau prin orice acţiune de natură să pună în pericol circulaţia sau folosirea mijloacelor de transport sau să provoace accidente de circulaţie < L 2003-01-23/42, art. 70, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Independent de cazurile prevăzute la alineatul precedent, va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro] cel care îngreunează circulaţia feroviară, fluvială, maritimă prin orice obstacol de natură să împiedice circulaţia sau folosirea mijloacelor de transport. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Va fi pedepsit cu o pedeapsă de la opt zile la două luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] cel care, prin orice altă acţiune, împiedică cu rea voinţă circulaţia pe calea ferată sau rutieră. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 407. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 71, 041; În vigoare: 13-03-2003> Dacă fapta a cauzat vătămări de natura celor prevăzute la art. 399, vinovatul va fi condamnat la recluziune de la zece ani la cincisprezece ani. El va fi condamnat la recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani dacă vătămările sunt de natura celor prevăzute la art. 400.

Art. 408. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă fapta a cauzat moartea unei persoane, vinovatul va fi pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art. 72, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 409. < L 2000-11-28/35, art. 29, 029; În vigoare: 27.03.2003> § 1. Orice persoană care efectuează, facilitează sau favorizează orice formă de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex feminin, cu sau fără consimţământul acesteia din urmă, va fi pedepsită cu închisoare de la trei la cinci ani.

Tentativa va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la un an. [1 Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată oricărei persoane care incită la efectuarea oricărei forme de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex feminin sau care, direct sau indirect, în scris sau verbal, face sau dispune să fie făcută publicitate, publică sau distribuie materiale publicitare în favoarea unei astfel de practici.]1

§2 Dacă mutilarea este practicată asupra unei persoane minore sau cu scopul obţinerii unui profit, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci la şapte ani.

§ 3 Dacă mutilarea a cauzat o boală ce pare incurabilă sau o [2 incapacitate personală de muncă pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani.

§ 4 Dacă mutilarea făcută fără intenţia de a provoca moartea a cauzat-o totuşi, pedeapsa va fi recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

§ 5 Dacă mutilarea menţionată la § 1 este practicată asupra unui minor sau unei persoane care, din cauza stării ei fizice sau mintale, nu este capabilă să se întreţină, de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau persoanei incapabile sau care are grijă de aceasta, sau de orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima, minimul pedepsei de la §§ 1 la 4 va fi dublat, dacă este vorba de pedeapsa cu închisoarea, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de pedeapsa cu recluziunea.

----------

(1) <L 2014-05-05/07, art. 2, 105; În vigoare: 12-07-2014>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 24, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 410. < L 2000-11-28/35, art. 30, 029; În vigoare: 27.03.2003> În cazurile menţionate la articolele 398 la 405, dacă vinovatul a comis crima sau delictul împotriva propriului său tată sau propriei sale mame sau altor ascendenţi [1 în linie directă sau colaterală până la gradul patru]1, minimul pedepsei prevăzut de aceste articole va fi dublat, dacă este vorba de închisoare, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de recluziune.

La fel se va proceda dacă vinovatul a comis crima sau delictul împotriva soţiei sau persoanei cu care coabitează sau a coabitat şi cu care întreţine sau a întreţinut o relaţie afectivă şi sexuală de durată.

(În plus, în cazul prevăzut de art. 398, alineatul 1, maximul de pedeapsă este stabilit la un an de închisoare). < L 2003-01-28/33, art. 2, 038; În vigoare: 22.02.2003>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 12, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 410bis. <Introdus prin L 2006-12-20/41, art. 6; În vigoare: 22-02-2007> În cazurile menţionate la articolele 398 la 405, dacă vinovatul a comis crima împotriva unui conducător, însoţitor, controlor sau vânzător de bilete din cadrul unei întreprinderi din cadrul reţelei de transport în comun, [1 unui membru al personalului angajat de către SPF Justice într-o unitate penitenciară sau în cadrul corpului de securitate,]1 unui factor poştal, unui pompier, unui membru al protecţiei civile, unui lucrător pe ambulanţă, unui medic, unui farmacist, unui kinetoterapeut, unui infirmier, unui membru al personalului care asigură primirea în cadrul serviciilor de urgenţă din instituţiile de îngrijire medicală, unui asistent social, unui psiholog din cadrul unui serviciu public, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor, [1 vor fi aplicate pedepsele prevăzute la alineatul 3]1.

[1 Dacă]1 vinovatul, fiind elev sau student înscris într-o instituţie de învăţământ sau care a fost înscris la cursuri cu şase luni înainte de comiterea faptelor, sau tatăl sau mama sau un membru al familiei acestui elev sau student, sau orice altă persoană care are autoritate asupra acestui elev sau student sau în grija căruia se află acesta, comite o crimă sau un delict împotriva unui membru al personalului sau al conducerii acestei instituţii de învăţământ, împotriva persoanelor responsabile de luarea în primire a elevilor într-un institut medico-pedagogic organizat sau subvenţionat de către comunitate, sau împotriva unui intervenient din exterior însărcinat de către autorităţile comunitare să prevină şi să rezolve problemele de violenţă şcolară, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor [1, se vor aplica pedepsele prevăzute la alineatul 3]1.

[1 Pedepsele sunt următoarele:

1° în cazurile prevăzute la articolele 398, 399 şi 405, maximul pedepsei cu închisoarea prevăzut de aceste articole va fi dublat, putându-se astfel ajunge până la limita maximă de cinci ani;

2° în cazurile prevăzute la articolele 400, alineatul 1, şi 402, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la cinci ani la zece ani;

3° în cazurile prevăzute la articolele 400, alienatul 2, 401, alineatul 1, şi 403, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;

4° în cazurile prevăzute la articolul 401, alineatul 2, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani;

5° în cazurile prevăzute la articolul 404, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani.]1

----------

(1) <L 2012-12-27/29, art. 20, 090; În vigoare: 10-02-2013>

Art. 410ter. [1 În cazurile prevăzute la articolele 398 la 405, dacă vinovatul a comis o crimă sau un delict împotriva unui arbitru al unei întreceri sportive, minimul pedepsei prevăzut de aceste articole va fi mărit până la concurenţa unei jumătăţi din pedeapsa prevăzută, dacă este vorba de închisoare, şi mărit cu un an, dacă este vorba de recluziune.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2012-07-05/07, art. 2, 086; În vigoare: 29-07-2012>

Secţiunea III

Omuciderea, vătămările şi loviturile scuzabile

Art. 411. Omuciderea, rănile şi loviturile sunt scuzabile dacă au fost provocate imediat prin violenţe grave împotriva persoanelor.

Art. 412. Crimele şi delictele menţionate la precedentul articol sunt de asemenea scuzabile dacă sunt comise respingând, în timpul zilei, acte de escaladare şi pătrundere prin efracţie în incinte împrejmuite de garduri, în interiorul unor ziduri sau al unei case sau apartament locuit sau al dependinţelor acestora, dacă se stabileşte că agentul a avut motive să se teamă de un atentat împotriva persoanelor, fie ca scop direct al celui care încearcă să pătrundă prin escaladă sau efracţie, fie ca o consecinţă a rezistenţei pe care acesta ar fi urmat să o întâmpine în încercarea lui de a-şi atinge scopurile.

Art. 413. (Abrogat) <L 1997-11-24/51, art. 3, 020; În vigoare: 16-02-1998>

Art. 414. [1 Când natura scuzabilă a faptei este dovedită, pedeapsa va fi redusă:

- la închisoare de la un an la cinci ani şi la plata unei amenzi de la o sută de euro la cinci sute de euro, dacă este vorba de o crimă pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim depăşeşte douăzeci de ani de recluziune, indiferent dacă a fost corecţionalizată sau nu;

- la închisoare de la şase luni la doi ani şi la plata unei amenzi de la cincizeci de euro la două sute de euro, dacă este vorba despre orice altă crimă, corecţionalizată sau nu;

- la închisoare de la opt zile la trei luni şi la plata unei amenzi de douăzeci şi şase de euro la o sută de euro, dacă este vorba despre orice alt delict.]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 25, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 415. (Abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27-03-2001>-03-1987, art. 97>

Secţiunea IV

Omuciderea, vătămările şi loviturile justificate

Art. 416. Nu există nici crimă, nici delict dacă omuciderea, vătămările şi loviturile sunt consecinţa unei nevoi actuale legitime de autoapărare sau de apărare a unei alte persoane.

Art. 417. Sunt cuprinse, în cazurile de necesitate actuală de apărare, următoarele două cauze:

Dacă omuciderea a fost comisă, dacă vătămările au fost provocate, dacă loviturile au fost aplicate în timpul respingerii, în timpul nopţii, a unei acţiuni de pătrundere prin escaladare sau efracţie în interiorul unei împrejmuiri, unor ziduri sau al unei case sau apartament locuit sau al dependinţelor acestora, dacă se stabileşte că agentul a avut motive să se teamă de un atentat împotriva persoanelor, fie ca scop direct al celui care încearcă să pătrundă prin escaladă sau efracţie, fie ca o consecinţă a rezistenţei pe care acesta ar fi urmat să o întâmpine în încercarea lui de a-şi atinge scopurile

Dacă fapta s-a produs în timp ce agentul se apăra împotriva autorilor unui furt sau unei tâlhării înfăptuite cu violenţă împotriva persoanelor.

Secţiunea V

Tortura, tratamentele inumane şi tratamentele degradante <Introdusă prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare 24-08-2002>

Art. 417bis. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002> În scopul aplicării prezentei secţiuni, se înţelege prin:

1o tortură: orice tratament inuman deliberat care provoacă o durere acută sau suferinţe foarte mari şi crude, fizice şi mintale,

2o tratament inuman: orice tratament prin care suferinţe mintale sau fizice mari sunt aplicate intenţionat unei persoane, mai ales în scopul de a obţine de la ea informaţii, de a o pedepsi, de a face presiune asupra ei sau a intimida persoana în cauză sau terţe persoane;

3o tratament degradant: orice tratament care cauzează celui căruia i se aplică, în ochii altuia sau ai săi, o umilire sau o degradare gravă.

Art. 417ter. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002>

Oricine supune o persoană la tortură va fi pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

Infracţiunea prevăzută la alineatul 1 va fi pedepsită cu închisoare de la cincisprezece ani la douăzeci de ani în cazurile următoare:

1o dacă a fost comisă:

  1. a) fie de un ofiţer sau un funcţionar public, un factor deţinător sau un agent al autorităţii publice care acţionează cu ocazia exercitării funcţiilor sale;
  2. b) fie împotriva unei persoane [1 a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală sau din cauza situaţiei sale precare erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1;
  3. c) fie împotriva unui minor;

2° sau dacă actul a cauzat o boală ce pare incurabilă, o [2 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pierderea completă a unui organ sau a funcţionării unui organ sau o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută vizată la alineatul 1 va fi pedepsită cu recluziune de la douăzeci la treizeci de ani:

1° dacă a fost comisă împotriva unui minor sau unei persoane care, din cauza stării ei fizice sau mintale, nu este capabilă să se întreţină, de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau persoanei incapabile sau care are grijă de aceasta, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima,

2° sau dacă a provocat moartea şi a fost comisă fără intenţia de a o cauza.

Ordinul unui superior sau unei autorităţi nu poate justifica infracţiunea prevăzută la alineatul 1.

(Starea de necesitate nu poate justifica infracţiunea prevăzută la alineatul 1.) <L 2006-05-18/53, art. 2, 060; În vigoare: 11-12-2006>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 13, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 417quater. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002>

Oricine supune o persoană la un tratament inuman va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Infracţiunea vizată la alineatul 1 va fi pedepsită cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani în următoarele cazuri:

1° dacă a fost comisă:

a) fie de un ofiţer sau funcţionar public, de un factor deţinător sau agent al autorităţii publice cu ocazia exercitării funcţiilor sale;

b) fie împotriva unei persoane [1 a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală sau din cauza situaţiei sale precare erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1;

c) fie împotriva unui minor;

2° sau dacă actul a cauzat o boală ce pare incurabilă, o [2 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pierderea completă a unui organ sau a funcţionării unui organ sau o mutilare gravă.

Infracţiunea prevăzută la alineatul 1 va fi pedepsită cu recluziune de la cincisprezece la douăzeci de ani:

1° dacă a fost îndreptată împotriva unui minor sau unei persoane care, din cauza stării sale fizice sau mintale, nu este capabil(ă) să se întreţină, fiind comisă de către tatăl, mama sau alţi ascendenţi, sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau persoanei incapabile sau care are grijă de aceasta, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima,

2° sau dacă a provocat moartea şi a fost comisă fără intenţia de a o cauza.

Ordinul unui superior sau unei autorităţi nu poate justifica infracţiunea prevăzută la alineatul 1.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 14, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 417quinquies. <Introdus prin L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare: 24-08-2002>

Oricine supune o persoană la un tratament degradant va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu amendă de la cincizeci de euro la trei sute de euro, sau doar cu una din aceste două pedepse.

[1 În cazul în care tratamentul degradant a fost comis împotriva unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibilă sau cunoscută autorului faptelor, pedeapsa minimă prevăzută la alineatul 1 va fi dublată.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 15, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Capitolul II

Omuciderea şi vătămările corporale involuntare

Art. 418. Este vinovat de omucidere sau vătămare involuntară cel care a cauzat acest rezultat din lipsă de prevedere sau precauţie, dar fără intenţia de a atenta la persoana celuilalt.

Art. 419. Cel care cauzează involuntar moartea unei persoane va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Dacă moartea este consecinţa unui accident de circulaţie, pedeapsa cu închisoarea este de la trei luni la cinci ani şi amenda de la cincizeci de euro la două mii de euro.) <L 2005-07-20/52, art. 28, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 419bis. (Abrogat) <L 2005-07-20/52, art. 30, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 420. Dacă, din lipsă de prevedere sau precauţie, nu au rezultat decât lovituri şi răniri, vinovatul (va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la şase luni) şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 31-03-1936, art. 1> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Dacă loviturile sau rănile sunt consecinţa unui accident de circulaţie, pedeapsa cu închisoarea este de la opt zile la un an şi amenda de la cincizeci de euro la o mie de euro.) <L 2005-07-20/52, art. 29, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 420bis. (Abrogat) <L 2005-07-20/52, art. 30, 052; În vigoare: 31-03-2006>

Art. 421. Va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la un an şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care provoacă în mod involuntar unei alte persoane o boală sau incapacitate de muncă personală, administrându-i substanţe care sunt de natură a-i provoca moartea sau a-i afecta grav sănătatea. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 422. Dacă un convoi de cale ferată suferă un accident care pune în pericol persoanele care se găsesc în vagoanele care compun trenul, cel care involuntar a cauzat accidentul va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la două luni şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste două pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă din accident au rezultat vătămări corporale, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă accidentul a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa va fi închisoarea de la şase luni la cinci ani şi amenda de la o sută [de euro] la şase sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

INACŢIUNI CU SEMNIFICAŢIE PENALĂ

Art. 422bis. < L 06-01-1961, art. 1> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la (un an) şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care se abţine să vină în ajutor sau să procure ajutor unei persoane expuse unui grav pericol, fie că a constatat el însuşi situaţia acestei persoane, fie că această situaţie i-a fost descrisă de cei care au solicitat intervenţia. <L 1995-04-13/33, art. 4, 1°, 015; În vigoare: 05-05-1995> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Condiţia pentru ca fapta să fie considerată delict este ca cel care s-a abţinut să fi putut interveni fără a crea un pericol serios pentru el însuşi sau pentru alţii. Dacă el nu a constatat personal pericolul în care se găsea persoana, omisiunea nu va fi pedepsită atunci când împrejurările în care a fost invitat să intervină l-ar fi putut face să creadă că apelul era lipsit de seriozitate sau că nu existau riscuri.

(Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 este mărită la doi ani dacă persoana expusă pericolului grav este minoră [1 sau este o persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1.) <L 1995-04-13/33, art. 4, 2°, 015; În vigoare: 05-05-1995>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 16, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 422ter. < L 06-01-1961, art. 1> Va fi pedepsit prin aplicarea pedepselor prevăzute la articolul precedent cel care, fiind în măsură să intervină, fără un pericol serios pentru el sau pentru alţii, refuză sau neglijează să acorde unei persoane aflate în pericol ajutorul pe care în mod legal este dator să îl acorde; cel care, fiind în măsură să o facă, refuză sau omite să facă lucrările, să presteze serviciul, sau să acorde ajutor în situaţii de accident, naufragiu, tulburări, inundaţii, incendiu sau alte calamităţi, precum şi în caz de tâlhărie, jaf, protest public sau execuţie judiciară.

Art. 422quater. <L 2007-05-10/35, art. 35, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de art. 422 bis şi 422ter, minimul pedepselor corecţionale prevăzute de aceste articole poate fi dublat, dacă unul din mobilurile crimei sau a delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de schimbarea de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 111, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Capitolul III

Atentate asupra minorilor, [1 persoanelor vulnerabile]1 şi familiei <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 17, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea I

Părăsirea şi abandonarea copiilor sau [1 persoanelor vulnerabile] 1 care au nevoie de ajutor <L 2000-11-28/35, art. 31; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 17, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 423. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cei care părăsesc într-un loc oarecare un minor sau [1 o persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor]1. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 2 Dacă în urma părăsirii, persoana vizată la § 1 rămâne grav mutilată, contactează o boală ce pare incurabilă sau îşi pierde total funcţionalitatea unui organ, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3 Dacă abandonul a cauzat moartea persoanei vizate la § 1, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 18, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 424. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau numai cu una dintre aceste pedepse, fără a duce atingere, dacă este cazul, aplicării unor dispoziţii penale mai severe: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Tatăl sau mama sau adoptatorii care îşi abandonează copilul aflat în situaţie de nevoie, chiar şi atunci când nu l-au lăsat singur, care refuză să-l ia înapoi sau care refuză să plătească pentru întreţinerea acestuia până când îl încredinţează unui terţ sau până când acesta este încredinţat unui terţ prin hotărâre judecătorească.

[1 Descendenţii în linie directă care îşi abandonează tatăl, mama, adoptatorul sau alt ascendent aflat în situaţie de nevoie, chiar şi atunci când nu l-au lăsat singur, care refuză să-l ia înapoi sau care refuză să plătească pentru întreţinerea acestuia până când îl încredinţează unui terţ sau până când acesta este încredinţat unui terţ prin hotărâre judecătorească.]1

În cazul unei a doua condamnări pentru una din infracţiunile prevăzute la prezentul articol, comisă în interval de cinci ani de la data comiterii primei infracţiuni, pedepsele vor putea fi dublate.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 19, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea II

Privarea de alimente sau de îngrijire a minorilor sau [1 a persoanelor vulnerabile]1<L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 20, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 425. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse, cel care în mod voluntar privează de alimente sau de îngrijire, de natură să compromită sănătatea unui minor sau [1 a unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor, şi care]1 nu este în măsură să se întreţină singur(ă). <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§2 Dacă privarea de alimente sau de îngrijire provoacă fie o boală ce pare incurabilă, fie pierderea totală a funcţionării unui organ, fie o mutilare gravă, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani.

§3 Dacă privarea de alimente sau de îngrijire acordată în mod voluntar, fără intenţia de a cauza moartea, a cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 21, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 426. < L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27.03.2001> §1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse, fără a duce atingere, dacă este cazul, aplicării unor dispoziţii penale mai severe, orice persoană care având în îngrijire un minor sau o persoană [1 vulnerabilă din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală care erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor, şi care nu este capabilă să se întreţină singur(ă)]1, neglijează întreţinerea acestui minor sau acestei persoane vulnerabile până în punctul de a compromite sănătatea acestuia/acesteia. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§2 Dacă neglijenţele au cauzat moartea minorului sau [1 a persoanei vulnerabile menţionate la § 1 şi care nu era capabil(ă) să se întreţină singur(ă)]1, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 22, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea III

Dispoziţie comună secţiunilor I şi II <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 427. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> În cazurile prevăzute la articolele 423, 425 şi 426 dacă vinovatul a comis faptele împotriva tatălui său sau mamei sale, adoptatorilor altor ascendenţi ai săi, minimul de pedeapsă prevăzut de aceste articole va fi dublat, dacă este vorba de pedeapsa cu închisoarea, şi mărit cu doi ani, dacă este vorba de pedeapsa cu recluziunea.

La fel se va proceda dacă vinovatul este tatăl, mama sau adoptatorul victimei, sau orice altă persoană care are autoritate asupra victimei sau care o are în grijă.

[1 În plus, va putea fi aplicată pedeapsa prevăzută la articolul 33.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 23, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea IV

Răpirea şi ascunderea minorilor [1 şi a persoanelor vulnerabile] 1<L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 24, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 428. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Oricine răpeşte sau dispune răpirea unui minor în vârstă de sub doisprezece ani, va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani, chiar şi în cazul în care minorul l-a urmat voluntar pe răpitorul său.

§ 2 Oricine răpeşte sau dispune să fie răpit, prin violenţă, şiretenie, ameninţare, un minor în vârstă de peste doisprezece ani [1 sau orice altă persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală erau vizibile sau cunoscute autorului faptelor,]1 va fi pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

§ 3 (...)< L 2002-06-14/42, art. 6, 036; În vigoare: 24.08.2002>

§ 4 Pedeapsa va fi recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani dacă detenţia minorului răpit [1 sau a persoanei la care se face referire la § 2]1 a provocat fie o boală ce pare incurabilă, fie o [2 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, fie pierderea totală a funcţionării unui organ, fie o mutilare gravă.

§ 5 Dacă răpirea sau detenţia au cauzat moartea, pedeapsa va fi recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 25, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 429. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse ca şi autorul răpirii cel care va păstra în grija sa un minor [1 sau o persoană vulnerabilă, la care se face referire în articolul 428, § 2, despre care ştie că a fost răpit(ă)]1.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 26, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 430. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> În cazurile prevăzute de articolele 428 şi 429, cu excepţia cazurilor prevăzute de [2 articolul 428, §§ 4 şi 5]2, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la doi la cinci ani şi cu amendă de la două sute [de euro] la cinci sute [de euro], dacă în termen de cinci zile de la răpire, răpitorul sau persoana vizată la articolul 429 înapoiază în mod voluntar minorul răpit [1 sau persoana vulnerabilă răpită]1. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 27, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2014-05-05/09, art. 15, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Secţiunea V

Nereprezentarea copiilor <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001>

Art. 431. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cei care, fiind însărcinaţi cu îngrijirea unui minor în vârstă de sub doisprezece ani, nu îl reprezintă pe acesta în faţa persoanelor care au dreptul să îl revendice. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă vinovatul ascunde acest minor timp de mai mult de cinci zile de cei care au dreptul să îl revendice sau dacă îl reţine în mod necuvenit pe minor în afara teritoriului Regatului, el va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 432. <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare: 27-03-2001> § 1. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

tatăl sau mama care îşi sustrage sau încearcă să îşi sustragă copilul minor de la procedura intentată împotriva lui pe baza legilor privitoare la protecţia tinerilor sau la ajutorul acordat tinerilor, care îl sustrag sau încearcă să îl sustragă de sub îngrijirea persoanelor cărora acesta le-a fost încredinţat de către autoritatea competentă, care nu-l prezintă celor care au dreptul de a-l revendica, care îl răpeşte sau dispune ca acesta să fie răpit, chiar şi cu consimţământul acestuia.

Dacă vinovatul a fost decăzut, total sau în parte, din drepturile părinteşti, pedeapsa cu închisoarea va putea fi mărită până la trei ani.

§ 2 Dacă vinovatul ascunde copilul minor timp de mai mult de cinci zile de cei care au dreptul să îl revendice sau dacă reţine în mod necuvenit copilul minor în afara teritoriului Regatului, el va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă vinovatul a fost decăzut, total sau în parte, din drepturile părinteşti, pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin trei ani.

§ 3 În cazul în care se va hotărî încredinţarea minorului fie în timpul, fie în urma divorţului sau separării cuplului, sau în alte împrejurări prevăzute de lege, pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 vor fi aplicate tatălui şi mamei care sustrag sau caută să sustragă copilul minor de la cei cărora acesta a fost încredinţat pe baza deciziei, celor care nu prezintă copilul persoanelor care au dreptul să îl revendice, celor care răpesc copilul sau dispun răpirea lui, chiar şi cu consimţământul acestuia.

§ 4 Dacă încredinţarea copilului minor a făcut obiectul unei i tranzacţii prealabile unei proceduri, la care s-a ajuns prin consimţământul ambelor părţi, pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 vor fi aplicate tatălui şi mamei care, începând de la data transcrierii divorţului la care s-a ajuns prin consimţământ mutual, vor sustrage sau vor încerca să sustragă copilul minor de la cei cărora le-a fost încredinţat pe baza deciziei sau acordului convenit de părţi, celor care nu prezintă copilul persoanelor care au dreptul să îl revendice, celor care răpesc copilul sau dispun răpirea lui, chiar şi cu consimţământul acestuia.

Secţiunea VI

Folosirea minorilor [1 şi persoanelor vulnerabile]>1 în scopuri criminale sau delictuale <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 3; În vigoare: 02-09-2005>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 28, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 433. <L 2005-08-10/62, art. 4, 054; În vigoare: 02-09-2005> Sub rezerva aplicării articolului 433quinquies, orice persoană care, în mod direct sau prin intermediar, atrage sau foloseşte un minor [1 sau o persoană a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală era vizibilă sau cunoscută autorului faptelor,]1 cu scopul de a comite, într-una din manierele prevăzute de articolul 66, o crimă sau un delict, va fi pedepsită cu pedepsele prevăzute pentru crima sau delictul respectiv, pentru care minimul pedepsei privative de libertate va fi mărit cu o lună atunci când pedeapsa maximă prevăzută este închisoarea de un an, cu două luni, atunci când aceasta este de doi ani, cu trei luni, atunci când aceasta este de trei ani, cu cinci luni, atunci când aceasta este de cinci ani, şi cu doi ani în caz de recluziune cu durată determinată, iar acolo unde este aplicată şi pedeapsa cu amenda, minimul acesteia va fi dublat.

Minimul pedepsei prevăzute la alineatul 1 este mărit din nou şi în aceeaşi proporţie, atunci când:

1° minorul nu a împlinit încă şaisprezece ani, sau

2° persoana vizată la alineatul 1 abuzează de poziţia deosebit de vulnerabilă în care se află minorul, sau

3° persoana vizată la alineatul 1 este tatăl, mama, un alt ascendent, adoptatorul, sau orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului sau care are minorul în îngrijire, sau

4° acţiunea de atragere de minori şi folosirea a acestora în vederea comiterii unei crime sau unui delict constituie o activitate obişnuită.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 29, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea VII

Atingeri aduse vieţii private a minorului <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 5; În vigoare: 02-09-2005>

Art. 433bis. <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 6; În vigoare 02-09-2005> Sunt interzise publicarea şi difuzarea prin intermediul cărţilor, mijloacelor de presă, cinematografiei, radiofoniei, televiziunii sau prin orice altă manieră a consemnărilor efectuate cu ocazia dezbaterilor desfăşurate în faţa instanţelor pentru minori, în faţa judecătorului de instrucţie şi în faţa camerelor curţii de apel competente să se pronunţe asupra apelului formulat împotriva hotărârilor lor.

Sunt exceptate de la această interdicţie doar motivarea şi dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronunţate în şedinţă publică, sub rezerva aplicării alineatului 3.

Sunt interzise, de asemenea, şi publicarea şi difuzarea, prin orice procedeu, de texte, desene, fotografii sau imagini de natură să dezvăluie identitatea unei persoane urmărite sau care face obiectul unei măsuri prevăzute (la articolele 37, 39, 43, 49, 52, 52quater et 57bis) ale legii din 8 aprilie 1965 cu privire la protecţia tinerilor sau în legea din 1 martie 2002 privitoare la plasamentul provizoriu al minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune.

Aceeaşi interdicţie este aplicabilă şi în cazul persoanei care face obiectul unei măsuri luate în cadrul procedurii vizate la articolul 63bis al legii din 8 aprilie 1965 privitoare la protecţia tinerilor (la preluarea minorilor care au comis o faptă calificată drept infracţiune şi la repararea daunelor cauzate de fapta comisă). <L 2006-05-15/35, art. 22, 056; În vigoare: 01-10-2007>

Infracţiunile prevăzute de prezentul articol sunt pedepsite cu închisoare de la două luni la doi ani şi cu amendă de la trei sute de euro la trei mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

Secţiunea VIII

[1 Ademenirea minorilor prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi comunicării, în scopuri criminale sau delictuale]1

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 26, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 433bis/1. [1 Va fi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la cinci ani persoana majoră care comunică prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor cu un minor dovedit sau presupus, şi aceasta în vederea facilitării sau consumării la adresa minorului a unei crime sau unui delict:

1° dacă aceasta a disimulat sau minţit în ceea ce priveşte identitatea sa, vârsta şi calitatea sa;

2° dacă acesta a insistat asupra discreţiei ce trebuie păstrate în legătură cu schimburile dintre ei;

3° dacă acesta a oferit sau a promis oferirea unui cadou sau unui avantaj oarecare;

4° dacă acesta a utilizat orice altă manevră.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2014-04-10/25, art. 3, 103; În vigoare: 10-05-2014>

Capitolul IIIbis

Exploatarea cerşetoriei <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 6; În vigoare: 12-09-2005>

Art. 433ter. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 7; În vigoare: 12-09-2005> Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro:

1° cel ce angajează, antrenează, deturnează sau reţine o persoană cu scopul de a o pune să cerşească, o instigă să cerşească sau să continue să facă acest lucru, sau o pune la dispoziţia unui cerşetor pentru ca acesta să se servească de ea pentru a stârni mila publică;

2° cel care, indiferent de maniera în care acţionează, exploatează cerşetoria practicată de altul.

Tentativa de a comite infracţiunile prevăzute la paragraful 1 este pedepsită cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la o sută de euro la două mii de euro.

[1 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]1

----------

(1) <L 2013-06-24/24, art. 3, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433quater. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 8; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433ter, alineatul 1, este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la cincizeci de mii de euro atunci când este comisă:

1° cu privire la un minor;

2° abuzând de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se găseşte o persoană ca urmare a situaţiei sale administrative ilegale sau precare, a situaţiei sale sociale precare, a vârstei sale, a unei stări de graviditate, de boală, de infirmitate sau a unei deficienţe fizice sau mintale]1, în aşa fel încât persoana nu are o altă alegere veritabilă şi acceptabilă decât să se supună acestui abuz;

3° făcând uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de o formă oarecare de constrângere.

[2 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 30, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 4, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Capitolul IIIter

Traficul de fiinţe umane <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 9; În vigoare: 12-09-2005>

Art. 433quinquies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 10; În vigoare: 12-09-2005> § 1.

[1 Constituie infracţiunea de trafic de fiinţe umane fapta de a transporta, transfera, găzdui, primi o persoană, de a prelua sau transfera controlul asupra acesteia:

1° cu scopul de a o exploata prin practicarea prostituţiei sau a altor forme de exploatare sexuală;

2° cu scopul de a o exploata prin practicarea cerşetoriei;

3° cu scopul de o pune să muncească sau să presteze servicii în condiţii ce încalcă demnitatea umană;

4° cu scopul prelevării de organe prin încălcarea prevederilor legii din 13 iunie 1986 cu privire la prelevarea şi transplantul de organe, sau de material biologic uman, contrar prevederilor legii din 19 decembrie 2008 cu privire la obţinerea şi utilizarea de material biologic uman destinat aplicaţiilor medicale umane sau folosit în scopul cercetărilor ştiinţifice;

5° sau cu scopul de a determina comiterea de către acea persoană a unei crime sau unui delict, împotriva voinţei acesteia.]1

Cu excepţia cazului vizat la 5, este indiferent dacă persoana vizată la alineatul 1 şi-a dat consimţământul pentru activitatea planificată sau derulată efectiv.

§ 2. Infracţiunea prevăzută la § 1 va fi pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la cincizeci de mii de euro.

§ 3. Tentativa de a comite infracţiunea prevăzută la § 1 va fi pedepsită cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu o amendă de la o sută de euro la zece mii de euro.

[2 § 4. Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]2

----------

(1) <L 2013-04-29/15, art. 2, 096; În vigoare: 02-08-2013>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 5, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433sexies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 11; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433quinquies, § 1, va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la şapte sute cincizeci de euro la şaptezeci şi cinci de mii de euro atunci când este comisă o infracţiune:

1° de către o persoană care are autoritate asupra victimei sau de către o persoană care a abuzat de autoritatea sau de facilităţile pe care i le conferă funcţia pe care o deţine;

2° de către un ofiţer sau funcţionar public, un deţinător sau agent al forţei publice aflat în exerciţiul funcţiunilor sale.

[1 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]1

----------

(1) <L 2013-06-24/24, art. 6, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433septies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 12; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433quinquies, § 1, va fi pedepsită cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani şi cu o amendă de la o mie de euro la o sută de mii de euro în următoarele cazuri:

1° atunci când infracţiunea a fost comisă asupra unui minor;

2° atunci când infracţiunea a fost comisă abuzând de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se află o persoană ca urmare a situaţiei sale administrative ilegale sau precare, a situaţiei sale sociale precare, a vârstei, stării de sarcină, a unei boli, a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mintale]1, în aşa fel încât persoana nu a avut altă o altă alegere veritabilă şi acceptabilă decât să se supună acestui abuz;

3° atunci când infracţiunea a fost comisă făcând uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de orice formă de constrângere [4, sau recurgând la răpire, la abuzul de autoritate sau la inducerea în eroare]4;

[4 3bis° atunci când infracţiunea a fost comisă prin oferirea sau acceptarea de sume de bani sau avantaje sub orice formă, pentru a obţine consimţământul unei persoane care are autoritate asupra victimei;]4

4° atunci când viaţa victimei este pusă în pericol, în mod deliberat sau prin neglijenţă gravă;

5° atunci când infracţiunea a cauzat o boală ce pare incurabilă, o [3 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]3, pierderea completă a unui organ sau a funcţionalităţii unui organ, sau o mutilare gravă;

6° atunci când activitatea în cauză constituie o activitate obişnuită;

7° atunci când aceasta constituie un act de participaţie la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asocierii respective.

[2 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 31, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-06-24/24, art. 7, 097; În vigoare: 02-08-2013>

(3) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

(4) <L 2016-05-31/02, art. 8, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 433octies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 13; În vigoare: 12-09-2005>

Infracţiunea prevăzută la articolul 433quinquies, § 1, este pedepsită cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie de euro la o sută cincizeci de mii de euro în următoarele cazuri:

1° atunci când infracţiunea a cauzat moartea victimei, intenţia nefiind aceea de a ucide;

2° atunci când infracţiunea constituie un act de participare la activitatea principală sau accesorie a unei asociaţii, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asociaţiei respective.

[1 Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.]1

----------

(1) <L 2013-06-24/24, art. 8, 097; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433novies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 14; În vigoare: 12-09-2005>

[3 § 1.]3 În cazurile vizate la articolele [3 433quinquies la 433octies]3, vinovaţilor le va fi aplicată şi pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor enunţate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

[3 § 2. Instanţele vor putea pronunţa interdicţiile vizate la articolele 382, § 2, şi 382bis împotriva persoanelor condamnate pentru faptele vizate la articolele 433quinquies la 433octies, pentru o durată de la un an la douăzeci de ani.]3

[3 § 3. Articolul 382quater se aplică persoanelor condamnate pentru faptele vizate la articolele 433quinquies la 433octies.

§ 4. Fără a ţine cont de calitatea de persoană fizică sau morală, de agent economic, proprietar, chiriaş sau gerant, instanţa poate dispune închiderea temporară sau definitivă, parţială sau totală a întreprinderii în care au fost comise infracţiunile vizate la articolele 433quinquies la 433octies, conform modalităţilor prevăzute la articolul 382, § 3, alineatele 2 la 5.

§ 5. Articolul 389 se aplică paragrafelor 1, 2 şi 4.]3

[3 § 6.]3 Confiscarea specială prevăzută la articolul 42, punctul 1°, este aplicată celor vinovaţi de comiterea infracţiunii vizate la articolul 433quinquies, chiar şi atunci când proprietatea asupra lucrurilor ce fac obiectul faptei nu aparţine condamnatului, fără ca această confiscare să poată totuşi aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile de a face obiectul confiscării. [2 Totodată, măsura trebuie aplicată, în aceleaşi circumstanţe, bunului mobil, unei părţi din acesta, bunului imobil, camerei sau oricărui alt spaţiu. Măsura poate fi totodată aplicată şi contravalorii acestor bunuri mobile sau imobile înstrăinate între momentul comiterii infracţiunii şi hotărârea judecătorească definitivă.]2

[3 § 7.]3 [2 În cazul sechestrului asupra unui bun imobil, se procedează conform formalităţilor prevăzute de articolul 35bis din Codul de instrucţie criminală.]2

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 19, 073; În vigoare: 15-04-2009>

(2) <L 2013-11-27/05, art. 4, 099; În vigoare: 01-03-2014>

(3) <L 2016-05-31/02, art. 9, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 433novies/1. [1 Publicarea şi difuzarea oricăror texte, desene, fotografii, imagini sau mesaje sonore de natură să dezvăluie identitatea victimei infracţiunii vizate la articolul 433quinquies, §1, alineatul 1, punctul 1°, sau tentativa de comitere a acestei infracţiuni, sunt interzise şi pedepsite conform articolului 378bis, cu excepţia cazului în care victima şi-a dat acordul scris sau dacă procurorul Regelui sau magistratul însărcinat cu instrucţia cazului şi-a dat acordul din raţiuni ce ţin de necesitatea obţinerii de informaţii sau de derularea instrucţiei.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-31/02, art. 10, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Capitolul IIIquater

Abuzul de vulnerabilitatea unei alte persoane prin vânzarea, închirierea sau punerea la dispoziţie a bunurilor în vederea realizării unui profit anormal <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 15; În vigoare: 12-09-2005>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 32, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 433decies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 15; În vigoare: 12-09-2005>

Va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la cinci sute de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro, cel care abuzează, fie direct, fie prin intermediar, de [1 situaţia de vulnerabilitate în care se află o persoană ca urmare a situaţiei sale administrative ilegale sau precare, a situaţiei sale sociale precare, a vârstei, stării de sarcină, a unei boli, a unei infirmităţi sau unei deficienţe fizice sau mintale]1, prin vânzarea, darea în chirie sau punerea la dispoziţie, cu intenţia de a realiza un profit anormal, a unui bun mobil, a unei părţi din acesta, a unui bun imobil, a unei camere sau a unui alt spaţiu din cele vizate la articolul 479 din Codul penal, în condiţii incompatibile cu demnitatea umană [2 ...]2. Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 33, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2013-04-29/14, art. 2, 095; În vigoare: 02-08-2013>

Art. 433undecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 17; În vigoare: 12-09-2005> Infracţiunea vizată la articolul 433decies va fi pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani şi cu o amendă de la o mie de euro la cinci mii de euro în următoarele cazuri:

1° atunci când activitatea în cauză constituie o activitate obişnuită;

2° atunci când infracţiunea constituie un act de participare la activitatea principală sau accesorie a unei asociaţii, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asociaţiei respective.

Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.

Art. 433duodecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 18; În vigoare: 12-09-2005>Infracţiunea vizată la articolul 433decies va fi pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu o amendă de la o mie de euro la cincizeci de mii de euro în cazul în care ea constituie un act de participaţie la activitatea principală sau accesorie a unei asocieri infracţionale, şi indiferent dacă vinovatul are sau nu calitatea de conducător în cadrul asociaţiei respective.

Amenda va fi aplicată de un număr de ori egal cu numărul de victime.

Art. 433terdecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 19; În vigoare: 12-09-2005> În cazurile vizate la articolele 433undecies şi 433duodecies, vinovaţilor li se va aplica, în plus, interdicţia drepturilor specificate la [1 articolul 31, alineatul 1]1.

Confiscarea specială prevăzută la articolul 42, punctul 1°, se aplică vinovaţilor de comiterea infracţiunii vizate la articolul 433decies, chiar şi atunci când proprietatea asupra lucrurilor ce fac obiectul faptei nu aparţine condamnatului, fără ca această confiscare să poată totuşi aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile de a face obiectul confiscării. Totodată, măsura trebuie aplicată, în aceleaşi circumstanţe, bunului mobil, unei părţi din acesta, bunului imobil, camerei sau oricărui alt spaţiu vizat de acest articol.

(Măsura poate fi totodată aplicată şi contravalorii acestor bunuri mobile sau imobile înstrăinate între momentul comiterii infracţiunii şi hotărârea judecătorească definitivă.) <L 2006-02-09/33, art. 2, 055; În vigoare: 10-03-2006>

----------

(1) <L 2009-04-14/01, art. 20, 073; În vigoare: 15-04-2009>

Art. 433quaterdecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 20; În vigoare: 12-09-2005> După caz, procurorul Regelui sau judecătorul de instrucţie poate dispune sechestru pe un bun mobil, pe o parte din acesta, pe un bun imobil, pe cameră sau pe orice alt spaţiu din cele vizate la articolul 433decies. Dacă acesta dispune sechestrul, bunul mobil, partea acestuia, bunul imobil, camera sau orice alt spaţiu vizat la articolul 433decies trebuie sigilat sau, cu acordul scris al proprietarului sau celui care îl închiriază, pus la dispoziţia C.P.A.S. pentru a fi renovat şi închiriat temporar. Decizia procurorului Regelui sau judecătorului de instrucţie, după caz, de a proceda la punerea sechestrului, este comunicată proprietarului sau celui care închiriază bunul respectiv. În plus, în cazul sechestrării unui bun imobil, decizia trebuie comunicată în termen de douăzeci şi patru de ore şi prezentată pentru transcriere la biroul de ipoteci al locului în care se află bunul respectiv. Este considerată data transcrierii data la care este comunicată decizia de sechestrare. Sechestrul rămâne valabil până în momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive prin care este pronunţată fie confiscarea, fie ridicarea sechestrului. Ridicarea sechestrului poate fi dispusă în orice moment şi anterior acestei date, după caz, de către procurorul Regelui sau de către judecătorul de instrucţie, după ce acesta din urmă a comunicat decizia sa procurorului Regelui. O persoană împotriva căreia a fost dispus sechestrul nu poate intenta recursul prevăzut la articolele 28sexies şi 61quater din Codul de instrucţie criminală decât după trecerea unui an de la data instituirii măsurii sechestrului..

Art. 433quinquiesdecies. <Introdus prin L 2005-08-10/61, art. 21; În vigoare: 12-09-2005> În cazurile vizate la articolele 433decies, victimele pot fi, dacă este nevoie, primite sau recazate, în baza deciziei luate, după caz, de ministrul competent, de autoritatea competentă sau de funcţionarii desemnaţi de către aceştia, toate acestea urmând a fi efectuate în colaborare cu serviciile competente în materie. Cheltuielile de cazare sunt suportate de către inculpat. În cazul în care inculpatul este achitat, cheltuielile vor fi suportate, după caz, de către Stat sau de către C.P.A.S. competent.

Capitolul IV

Atentate la libertatea individuală şi la inviolabilitatea domiciliului, comise de particulari

Art. 434. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], cei care, fără ordin din partea autorităţilor constituite şi în afara cazurilor în care legea permite sau ordonă arestarea sau detenţia particularilor, arestează orice persoană sau dispun arestarea acesteia, respectiv deţin orice persoană sau dispun ca aceasta să fie plasată în detenţie. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 435. Pedeapsa va fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi amenda de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro], dacă detenţia ilegală şi arbitrară a durat mai mult de zece zile. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 436. Dacă detenţia ilegală şi arbitrară a durat mai mult de o lună, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la un an la cinci ani şi la o amendă de la 100 [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 437. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Pedeapsa aplicată va fi (recluziunea de la cinci la zece ani) dacă arestarea a fost executată fie sub un ordin fals al autorităţii publice, fie purtând costumaţia sau sub numele unuia dintre agenţii autorităţii publice, sau dacă persoana arestată sau deţinută a fost ameninţată cu moartea. <L 2003-01-23/42, art. 74, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 438. (Abrogat) <L 2002-06-14/42, art. 7, 036; În vigoare: 24-08-2002>

Art. 438bis. <L 2007-05-10/35, art. 36, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de prezentul capitol, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de pedepse corecţionale şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de schimbarea de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 112, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Art. 439. Va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], cel care, fără ordin al autorităţii şi în afara cazurilor în care legea permite intrarea în domiciliul particularilor împotriva voinţei lor, intră într-o casă, un apartament, o cameră sau un spaţiu în care locuieşte altcineva, fie prin ameninţări sau violente împotriva persoanelor, fie prin efracţie, escaladare sau utilizare de chei false. L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 440. Pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la şase luni la cinci ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro] dacă fapta a fost comisă, fie sub un ordin fals al autorităţii publice, fie purtând costumaţia sau sub numele unuia dintre agenţii autorităţii publice, fie în următoarele trei împrejurări: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă fapta a fost comisă noaptea;

Dacă ea a fost executată de două sau mai multe persoane;

Dacă vinovaţii sau unul dintre ei era(u) purtător(i) de arme.

În plus, vinovaţilor li se va putea aplica şi interdicţia prevăzută de articolul 33 (...) < L 09-04-1930, art. 32>

Art. 441. Tentativa de delict prevăzută de art. precedent va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute[de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 442. Va fi pedepsită cu închisoare de la cincisprezece zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute[de euro] cel care intră, fără acordul proprietarului sau al chiriaşului, în locurile desemnate de art. 439 şi este găsit acolo noaptea. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul IVbis

Hărţuirea (Introdus prin <L 1998-10-30/34, art. 2, În vigoare: 27.12.1998 >

Art. 442bis. (introdus de <L 1998-10-30/34, art. 2, în vigoare: 27.12.1998> Oricine hărţuieşte o persoană, deşi ştie sau ar trebui să ştie că prin acest comportament poate afecta liniştea persoanei vizate, va fi pedepsit cu închisoare de la cincisprezece zile la doi ani şi cu o amendă de la amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[1 În cazul în care faptele vizate la alienatul 1 sunt comise în detrimentul unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală, pedeapsa minimă prevăzută la alineatul 1 va fi dublată.]1

[2 ...]2

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 34, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-03-25/07, art. 2, 116; În vigoare: 15-04-2016>

Art. 442ter. <L 2007-05-10/35, art. 37, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de art. 442bis, minimul pedepsei corecţionale prevăzut de aceste articole poate fi dublat dacă unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile ei religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 113, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Capitolul IVter

[1 Abuzul faţă de situaţia de slăbiciune a persoanelor]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-11-26/19, art. 35, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 442quater. [1 § 1. Cel care, cunoscând situaţia de slăbiciune fizică sau psihică a unei persoane, influenţând în mod grav capacitatea de discernământ a acelei persoane, abuzează în mod fraudulos de această slăbiciune pentru a conduce persoana în cauză la o acţiune sau la o inacţiune ce aduce o atingere gravă integrităţii ei fizice şi psihice sau patrimoniului acesteia, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la o sută de euro la o mie de euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

§ 2. Se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la o lună la patru ani şi o amendă de la două sute de euro la două mii de euro, sau doar una din aceste pedepse, în următoarele cazuri:

1° dacă acţiunea sau inacţiunea vizată la § 1 este rezultatul aducerii într-o stare de supunere fizică sau psihică prin exercitarea de presiuni grave sau repetate sau de tehnici menite să altereze capacitatea de discernământ;

2° dacă abuzul vizat la § 1 a fost comis asupra unui minor;

3° dacă din acţiunea sau inacţiunea vizată la § 1 rezultă fie o boală ce pare incurabilă, fie [2 o incapacitate de muncă personală pe o perioadă de peste patru luni]2, fie pierderea completă a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă;

4° dacă abuzul vizat la § 1 constituie o faptă de participaţie la activitatea principală sau secundară a unei asocieri infracţionale.

§ 3. Dacă acţiunea sau inacţiunea persoanei a cauzat moartea acesteia, pedeapsa aplicată va fi recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

§ 4. Instanţa poate, în aplicarea §§ 1 şi 2, să interzică persoanei condamnate, în totalitate sau în parte, drepturile enumerate la articolul 31, alineatul 1, pentru o perioadă de la cinci ani la zece ani.

§ 5. Instanţa poate dispune ca hotărârea sau un rezumat al acesteia să fie publicat(ă), pe cheltuiala condamnatului, într-unul sau mai multe jurnale cotidiene, sau sub orice altă formă.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-11-26/19, art. 36, 084; În vigoare: 02-02-2012>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Capitolul V

Atingeri aduse onoarei sau stimei de care se bucură persoanele

Art. 443. Cel care, în cazurile indicate în cale ce urmează, a imputat cu răutate unei persoane un fapt precis de natură să aducă atingere onoarei acesteia sau să o expună dispreţului public, fapt a cărui dovadă legală nu este raportată, este vinovat de calomnie, dacă legea admite proba faptului imputat, şi de defăimare, dacă legea nu admite această probă.

(Dacă faptul imputat este acela de a fi pactizat, în cursul ostilităţilor, cu duşmanul, fie furnizându-i ajutoare cu soldaţi, oameni, bani, alimente, arme, muniţii sau materiale oarecare, fie procurându-i sau facilitându-i, printr-un mijloc oarecare intrarea, menţinerea sau şederea pe teritoriu, fără să fi fost constrâns sau fără să i se fi cerut aceasta, dovada va fi întotdeauna acceptată şi ea va putea fi făcută prin toate mijloacele de drept. Dacă această dovadă este suficientă, imputarea nu va avea nicio urmare represivă). (L 11-10-1919, art. unic>

Art. 444. Vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la un an şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], dacă imputaţiile au fost făcute: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Fie în cadrul unor reuniuni sau în locuri publice;

Fie în prezenţa mai multor indivizi, într-un loc public, dar deschis unui număr de persoane care au dreptul să se adune acolo sau să îl frecventeze;

Fie într-un loc oarecare, în prezenţa persoanei ofensate şi în faţa martorilor;

Fie prin acte tipărite sau nu, imagini sau embleme, afişe, distribuite sau vândute, puse în vânzare sau expuse privirilor publice;

Fie prin scrieri care nu sunt date publicităţii, însă sunt trimise sau comunicate mai multor persoane.

Art. 445. Va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cel care adresează în scris autorităţilor un denunţ calomnios;

Cel care adresează în scris unei persoane imputaţii calomnioase împotriva subordonatului acesteia.

Art. 446. Calomnia şi defăimarea la adresa oricărei organizaţii sau instituţii vor fi pedepsite în acelaşi fel ca şi calomnia şi defăimarea îndreptată împotriva indivizilor.

Art. 447. Cel învinuit de comiterea unui delict de calomnie pentru imputaţii îndreptate, din motive ce ţin de funcţiile lor, fie împotriva funcţionarilor publici sau a agenţilor ce exercită autoritatea sau împotriva oricărei persoane cu caracter public, fie împotriva oricărui corp constituit, va putea face, pe toate căile ordinare, dovada faptelor imputate, cu excepţia dovezii contrare realizate pe aceleaşi căi.

Dacă este vorba de un fapt care ţine de domeniul vieţii private, autorul imputării nu va putea prezenta, în apărarea sa, nicio dovadă decât aceea care rezultă dintr-o sentinţă sau din orice alt act autentic.

Dacă faptul imputat este obiectul unei urmăriri represive sau al unui denunţ asupra căruia nu s-a luat nicio hotărâre, acţiunea în calomnie va fi suspendată până la pronunţarea unei sentinţe definitive, sau până la decizia definitivă a autorităţii competente.

(În cazul în care în care acţiunea publică sau acţiunea disciplinară referitoare la faptul imputat este stinsă, dosarul cu această acţiune este anexat dosarului acţiunii în calomnie şi acţiunea în calomnie este reluată.

În cazul unei decizii de clasare fără urmare sau de neurmărire referitor la faptul imputat, acţiunea referitoare la calomnie este reluată, fără vreun prejudiciu adus de această suspendare, dacă ancheta referitoare la faptul imputat cunoaşte noi dezvoltări judiciare). < L 2001-07-04-/55 art. 2, 032, în vigoare: 20.08.2001 >

Art. 448. Oricine insultă o persoană fie prin fapte, fie prin înscrisuri, imagini sau embleme, într-una din împrejurările indicate în articolul 344, va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care, într-una din împrejurările indicate la articolul 444, adresează cuvinte injurioase, unui reprezentant al autorităţii sau forţei publice, sau unui funcţionar public, în calitatea deţinută de acesta sau din cauza funcţiilor sale.) <L 27-07-1934, art. 3>

Art. 449. Dacă există, în momentul delictului, o dovadă legală a faptelor imputate, dacă s-a stabilit că învinuitul a făcut imputaţia fără niciun motiv de interes public sau privat şi numai cu scopul de al face rău, el va fi pedepsit pentru divulgare răutăcioasă, cu închisoare de la opt zile la două luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la patru sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 450. Delictele prevăzute în prezentul capitol, comise împotriva particularilor, cu excepţia denunţurilor calomnioase, nu vor putea fi urmărite decât dacă persoana care pretinde că a fost ofensată face plângere în acest sens.

În cazul în care persoana a decedat fără să depună plângere sau fără să renunţe la ea sau în cazul în care calomnia sau defăimarea a fost îndreptată împotriva unei persoane după ce aceasta a decedat, urmărirea nu va putea avea loc decât la plângerea soţului ori a descendenţilor sau moştenitorilor (legali) până la gradul trei inclusiv <L 31-03-1987, art. 98>

Art. 451. Nimeni nu va putea pretinde drept cauză de justificare sau de scuză, că înscrisurile, materialele tipărite, imaginile sau emblemele ce fac obiectul urmăririi, nu sunt decât reproduceri ale publicaţiilor făcute în Belgia sau în alte ţări.

Art. 452. <L 10.10.1967, art. 141> Nu vor duce la acte de urmărire represivă discursurile pronunţate sau actele prezentate produse în faţa instanţelor de judecată, când aceste discursuri sau aceste acte privesc cauza aflată pe rol sau părţile.

Imputaţiile calomnioase, injurioase sau defăimătoare străine cauzei sau părţilor vor putea da naştere fie unei acţiuni publice, fie unei acţiuni civile a părţilor sau a terţilor.

DISPOZIŢIE SPECIALĂ

Art. 453. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] cel care se face vinovat de profanarea de morminte au cavouri. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 453bis. <L 2007-05-10/35, art. 38, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute în prezentul capitol, minimul pedepselor corecţionale prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitate, de sex, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 114, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Capitolul VI

Alte delicte împotriva persoanelor

Art. 454. Cel care a amestecă sau dispune să fie amestecate, fie alimente sau băuturi, fie substanţe sau produse alimentare de orice tip, destinate comercializării prin vânzare cu ridicata sau cu amănuntul, cu materii care pot provoca moartea sau altera grav sănătatea, va fi pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la două sute [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 455. Va fi pedepsit cu pedepsele de la articolul precedent:

Cel care vinde cu ridicata sau cu amănuntul, sau expune spre vânzare alimente, băuturi, substanţe sau produse alimentar de indiferent ce tip, ştiind că acestea conţin materii de natură a cauza moartea sau a altera grav sănătatea;

Cel care vinde sau procură aceste materii, ştiind că va acestea urmează să servească la falsificarea substanţelor şi produselor alimentare.

Art. 456. Va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] cel care are în magazinul său, în prăvălia sa sau în orice alt loc, alimente, băuturi, produse şi substanţe alimentare destinate vânzării cu ridicata sau cu amănuntul, ştiind că acestea conţin materii de natură a cauza moartea sau a afecta grav sănătatea. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 457. Alimentele, băuturile, produsele sau substanţele alimentare vor fi confiscate şi scoase din uz.

(Alineatul 2 abrogat) < L 29-10-1919, art. 90>

În plus, vinovatul poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.

Instanţa va dispune ca sentinţa să fie afişată în locurile pe care le va desemna în acest sens, şi să fie publicată, în întregime sau în extras, în ziarele pe care le va indica; toate aceste operaţii vor fi efectuate pe cheltuiala condamnatului.

Art. 458. Medicii, chirurgii, ofiţerii de sănătate, farmaciştii, moaşele şi orice alte persoane care deţin, prin statut şi prin profesie, secrete încredinţate, care, în afara cazului în care sunt chemaţi să depună mărturie în faţa justiţiei (sau în faţa unei comisii de anchetă parlamentară) şi a cazului în care legea îi obligă să facă cunoscute aceste secrete, dezvăluie totuşi aceste secrete, sunt pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la o sută [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 1996-06-30/34, art. 10, 017; În vigoare: 26-07-1996> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 458bis. [1 Orice persoană care, prin statut sau prin profesie, deţine secrete şi ca urmare a acestui fapt are cunoştinţă de o infracţiune prevăzută [4 la articolele 371/1]4 [5 la 377, 377quater, 379, 380, 383bis, §§ 1 şi 2, 392 la 394, 396 la 405ter, 409, 423, 425, 426 şi 433quinquies]5, care a fost comisă asupra unui minor sau unei persoane vulnerabile din motive ce ţin de vârstă, de graviditate, [2 de violenţă între parteneri,]2 de boală, de infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală poate, fără ca obligaţiile pe care i le impune art. 422bis să fie prejudiciate, să informeze procurorul Regelui, fie atunci când există un pericol grav şi iminent pentru integritatea fizică sau mintală a minorului sau a persoanei vulnerabile vizate, iar ea nu este în măsură, singură sau cu ajutorul unor terţe persoane, să îşi protejeze integritatea, fie atunci când există indicii de pericol grav şi real că alţi minori sau alte persoane vulnerabile vizate sunt victime ale infracţiunilor prevăzute la articolele antemenţionate şi ea nu este în măsură singură sau cu ajutorul unor terţi, să protejeze această integritate.]1

(NOTĂ: prin hotărârea nr. 127/2013 du 26-09-2013, Curtea Constituţională a anulat articolul 6 din legea din 30 noiembrie 2011, în ceea ce priveşte aplicarea acestuia în cazul avocatului care deţine informaţii ca urmare a mărturisirilor făcute de clientul lui, autor al infracţiunii care a fost comisă, atunci când aceste informaţii pot duce la încriminarea clientului respectiv.)

----------

(1) <L 2011-11-30/28, art. 6, 083; În vigoare: 30-01-2012>

(2) <L 2012-02-23/08, art. 2, 085; În vigoare: 01-03-2013>

(3) <L 2014-04-10/24, art. 6, 102; În vigoare: 10-05-2014>

(4) <L 2016-02-01/09, art. 14, 115; În vigoare: 29-02-2016>

(5) <L 2016-05-31/02, art. 11, 118; În vigoare: 18-06-2016>

Art. 459. Vor fi pedepsiţi cu aceleaşi pedepse funcţionarii sau agenţii caselor de amanet care au dezvăluit altor persoane decât ofiţerilor de poliţie sau autorităţii judiciare numele persoanelor care au depus, personal sau prin intermediul altor persoane, obiecte la instituţia lor.

Art. 460. Cel care va fi dovedit vinovat de distrugerea unei scrisori încredinţate (unui operator poştal) sau de deschiderea acesteia pentru a-i viola secretul, va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la o lună şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, dacă vinovatul este un funcţionar sau un agent al guvernului (un membru al personalului unui operator poştal sau orice persoană care acţionează seama ei). <AR 1999-06-09/57, art. 27, 026; În vigoare: 18-08-1999> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 460bis. < L 14-01-1928, art. 4> (Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care distruge o copie a unui act de notificare pe care îl deţine în baza articolului 68 bis din Codul de procedură civilă, sau care, pentru a viola secretul, deschide plicul ce conţine această copie, exceptând situaţia în care, în acest din urmă caz, este vorba de tatăl, de mama unui copil minor sau de soţul, tutorele, administratorul, [1 sau curatorul]1 persoanei interesate.)

----------

(1) <L 2013-03-17/14, art. 151, 101; În vigoare: 01-09-2014 (L 2014-05-12/02, art. 22)>

Art. 460trei. < Introdus prin L 1998-03-12/39, art. 44; în vigoare: 1998-10602> Orice faptă de utilizare [1 ...]1 de informaţii obţinute prin [1 consultarea sau obţinerea unei copii]1 a dosarului, care are ca scop şi efect împiedicarea derulării instrumentării, atingeri aduse vieţii private, integrităţii fizice sau morale sau bunurilor unei persoane citate în dosar, este pedepsită cu închisoare de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euros]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

----------

(1) <L 2012-12-27/29, art. 27, 090; În vigoare: 10-02-2013>

Titlul IX

Crime şi delicte împotriva proprietăţilor

Capitolul I

Furturi şi extorcări

Art. 461. Cel care sustrage în mod fraudulos un lucru care nu îi aparţine este vinovat de furt.

(Este asimilat furtului faptul de a sustrage în mod fraudulos un lucru care aparţine altuia, în vederea folosirii temporare) < L 25-06-1964, art. 1>

Art. 462. Nu vor putea fi pretinse decât reparaţii civile în cazul furturilor comise de soţi prin prejudicierea soţilor lor; de un văduv sau de o văduvă, asupra lucrurilor care au aparţinut soţului decedat; de descendenţi în dauna ascendenţilor lor, de ascendenţi în dauna descendenţilor lor, sau de aliaţii de acelaşi grad.

[1 Alineatul 1 nu se aplică în cazul în care aceste furturi au fost comise în dauna unei persoane vulnerabile din motive ce ţin de vârstă, de starea de graviditate, de o boală, de o infirmitate sau de o deficienţă fizică sau mintală.]1

Orice altă persoană care a participat la aceste furturi sau a ascuns toate sau o parte din obiectele furate va fi pedepsită ca şi cum [1 alineatul 1]1 nu ar exista.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 37, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Secţiunea I

Furturi comise fără violenţe şi fără ameninţări

Art. 463. Furturile nespecificate în prezentul capitol vor fi pedepsite cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

(Cu toate acestea, în cazul prevăzut de art. 461, alineatul 2, pedeapsa cu închisoarea nu va fi mai mare de trei ani) < L 25- 06-1964, art. 2>

[1 Minimul pedepsei va fi de trei luni închisoare sau de cinci sute de euro amendă, dacă furtul a fost comis în dauna unei persoane a cărei situaţii deosebit de vulnerabile din cauza vârstei, a stării de graviditate, a unei boli sau a unei deficienţe sau infirmităţi fizice sau mintale era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 38, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 464. Pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin trei luni dacă hoţul este servitor sau om de serviciu angajat cu plată, chiar dacă a comis furtul împotriva unor persoane pe care acesta nu le servea, dar care se găseau fie în casa stăpânului, fie în casa celui pe care îi însoţea sau, dacă este vorba de un muncitor, însoţitor sau ucenic, în casa, atelierul sau magazinul stăpânului său, sau de un individ care lucrează în mod obişnuit în locuinţa în care a comis furtul.

Art. 465. În cazurile prevăzute de articolele precedente, vinovaţii vor putea, în plus, să fie condamnaţi la interdicţie, conform articolului 33 (…) <L 09 04 1930, art. 32>

Art. 466. Tentativele de furt menţionate la articolele precedente sunt pedepsite cu închisoare de la opt zile la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>.

Art. 467. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Furtul va fi pedepsit cu (recluziune de la cinci ani la zece ani): <L 2003-01-23/42, art. 72, 041; În vigoare 13.03.2003>

Dacă a fost comis prin pătrundere prin efracţie, escaladare sau folosire de chei false;

Dacă a fost comis de un funcţionar public care s-a folosit de funcţiile sale;

Dacă vinovaţii sau unul dintre ei a(u) luat titlul sau insignele unui funcţionar public, sau au pretins existenţa unui ordin al autorităţii publice, ordin care de fapt nu exista;

Secţiunea II

Furturi comise cu violenţă, ameninţări şi extorsiuni

Art. 468. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Oricine comite un furt prin violenţă sau ameninţări va fi pedepsit cu (recluziune de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 75, 041; În vigoare: 13.03.2003>

Art. 469. Este asimilat furtului comis prin violenţă sau ameninţări cazul în care hoţul surprins în flagrant delict a exercitat violenţe sau ameninţări, fie pentru a păstra în posesie obiecte sustrase, fie pentru a-şi asigura fuga.

Art. 470. Va fi pedepsit prin aplicarea pedepselor prevăzute la articolul 468, ca şi cum ar fi comis un furt cu violenţă sau ameninţări, cel care şi-a însuşit, cu violenţă sau ameninţări, fonduri, valori, bunuri mobiliare, obligaţiuni, bilete, promisiuni, chitanţe, semnături sau a predat un document care conţinea o obligaţie, o dispoziţie sau o descărcare de obligaţii.

Art. 471. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2001-12-11/50, art. 3, 033; În vigoare 17.02.2002>În cazurile prevăzute la art. 468, 469, 470 va fi aplicată pedeapsa cu recluziunea de la zece la cincisprezece:

dacă infracţiunea a fost comisă prin efracţie, escaladare sau folosire de chei false;

dacă infracţiunea a fost comisă de un funcţionar public care s-a folosit de poziţia sa;

dacă vinovaţii, sau unul dintre ei, şi-a(u) însuşit titlul sau insignele unui funcţionar public sau au invocat un ordin al autorităţii publice, care de fapt era inexistent;

dacă infracţiunea a fost comisă în timpul nopţii;

dacă infracţiunea a fost comisă de două sau mai multe persoane;

dacă vinovatul a folosit un vehicul sau orice alt tip de motor sau nu pentru a facilita infracţiunea sau pentru a-şi asigura fuga.

[1 dacă infracţiunea a fost comisă în dauna unei persoane a cărei situaţie deosebit de vulnerabilă din cauza vârstei, a unei stări de sarcină, a unei boli sau a unei deficienţe sau infirmităţi fizice sau mintale era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 39, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 472. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2001-12-11/50, art. 4, 033; În vigoare: 17-02-2002> În cazurile prevăzute la articolele 468, 469 şi 470, se va aplica pedeapsa cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani:

dacă infracţiunea a fost comisă cu două din circumstanţele menţionate la articolele la articolul 471;

dacă au fost folosite sau arătate arme sau obiecte care seamănă cu acestea, sau dacă vinovatul a făcut să se creadă că era înarmat;

dacă vinovatul a folosit substanţe inhibitive sau toxice pentru a comite infracţiunea sau a-şi asigura fuga;

dacă, pentru a facilita infracţiunea sau pentru a-şi asigura fuga, vinovatul a folosit un vehicul sau orice alt mijloc motorizat sau nu, obţinut prin comiterea unei crime sau unui delict;

dacă, pentru a facilita infracţiunea sau pentru a-şi asigura fuga vinovatul a folosit ca vehicul un automobil sau alt mijloc motorizat dotat cu însemne sau aparate susceptibile să creeze confuzie cu un automobil sau orice alt mijloc motorizat ce aparţine forţelor de ordine.

Art. 473. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 02-07-1975, art. 4> În cazurile prevăzute la articolele 468, 469, 470 şi 471, se aplică pedeapsa (cu recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani, dacă violenţele sau ameninţările au cauzat fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea completă a funcţionalităţii uni organ, fie o mutilare gravă. <L 2002-06-14/42, art. 8, 036; În vigoare: 24-08-2002>

Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată dacă făptuitorii au supus persoanele la (actele vizate la articolul 417ter, alineatul 1); <L 2002-06-14/42, art. 8, 036; În vigoare: 24-08-2002>

În cazurile prevăzute la articolul 472, pedeapsa aplicată va fi (recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani). <L 2002-06-14/42, art. 8, 036; În vigoare: 24-08-2002>

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 474. (A se vedea NOTA de sub TITLU) Dacă violenţele sau ameninţările exercitate fără intenţia de a cauza moartea au cauzat-o totuşi, vinovaţii vor fi condamnaţi (la muncă silnică pe viaţă). <L 2003-01-23/42, art. 76, 041; În vigoare: 13-03-2003>

(Alineatul 2 abrogat) <L 02-07-1975, art. 6>

Art. 475. Omorul comis pentru a facilita furtul sau tâlhăria, fie pentru a asigura impunitatea unor astfel de fapte, va fi pedepsit (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 476. Pedepsele prevăzute de [1 articolele 473 la 475]1 vor fi aplicate chiar şi atunci când furtul sau tâlhăria au fost împiedicate de împrejurări independente de voinţa vinovaţilor.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 28, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Secţiunea IIbis

Furtul şi tâlhăria de materiale nucleare <L 17-04-1986, art. 2>

Art. 477. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> Furtul de materiale nucleare se pedepseşte cu (recluziunea de la cinci la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 77, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 477bis. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> Furtul de materiale nucleare se pedepseşte (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani: <L 2003-01-23/42, art. 78, 041; În vigoare: 13-03-2003>

1° dacă a fost comis prin recurgerea la violenţă sau ameninţări;

2° dacă a fost comis prin efracţie, escaladare sau folosirea de chei false;

3° dacă a fost comis de către un funcţionar public care s-a folosit de poziţia sa;

4° dacă vinovaţii, sau unul dintre ei, şi-a(u) însuşit titlul sau insignele unui funcţionar public sau au invocat un ordin al autorităţii publice, care de fapt era inexistent;

Art. 477ter. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> Însuşirea de materiale nucleare comisă prin recurgerea la violenţă sau la ameninţări se pedepseşte (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art. 78, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 477quater. <L 17-04-1986, art. 2> Este asimilat furtului sau însuşirii având ca obiect materiale nucleare comise prin recurgerea la violenţă sau ameninţări, cazul în care hoţul sau cel care comite actul de însuşire, surprins în flagrant delict, este violent sau comite fapte de ameninţare, fie pentru a păstra materiile nucleare sustrase, fie pentru a-şi asigura fuga.

Art. 477quinquies. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> Furtul sau însuşirea de materiale nucleare comise prin recurgerea la violenţă sau la ameninţări, precum şi fapta prevăzută la articolul 477quater, sunt pedepsite (cu recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani: <L 2003-01-23/42, art. 78, 041; În vigoare: 13-03-2003>

1° dacă fapta a fost comisă prin efracţie, escaladare sau folosirea de chei false;

2° dacă fapta a fost comisă de un funcţionar public care s-a folosit de poziţia sa;

3° dacă vinovaţii, sau unul dintre ei, şi-a(u) însuşit titlul sau insignele unui funcţionar public sau au invocat un ordin al autorităţii publice, care de fapt era inexistent;

4° dacă fapta a fost comisă noaptea;

5° dacă fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane;

6° dacă vinovatul a folosit un vehicul sau orice alt mijloc motorizat sau nu pentru a facilita extorsiunea sau pentru a-şi asigura fuga.

Art. 477sexies. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> § 1. Furtul sau extorsiunea de materiale nucleare comise prin recurgerea la violenţă sau ameninţări, precum şi fapta prevăzută la articolul 477quater, sunt pedepsite (cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani): <L 2003-01-23/42, art. 79, 041; În vigoare: 13-03-2003>

1° dacă au fost comise în una din împrejurările menţionate la articolul 477quinquies;

2° dacă au fost folosite sau arătate arme sau obiecte care seamănă cu acestea, sau

dacă vinovatul a făcut să se creadă că era înarmat;

3° dacă vinovatul a folosit substanţe inhibitive sau toxice pentru a comite infracţiunea sau a-şi asigura fuga;

4° dacă, vinovatul a folosit un vehicul sau orice alt mijloc motorizat sau nu, care a fost furat pentru a facilita comiterea faptei sau pentru a-i asigura fuga;

5° dacă, pentru a facilita comiterea infracţiunii sau pentru a-şi asigura fuga, vinovatul a folosit ca vehicul un automobil sau alt mijloc motorizat dotat cu însemne sau aparate susceptibile să creeze confuzie cu un automobil sau orice alt mijloc motorizat ce aparţine forţelor de ordine.

§ 2. Aceleaşi fapte sunt pedepsite prin aplicarea aceleiaşi pedepse:

1° dacă violenţele sau ameninţările au provocat fie o boală ce pare incurabilă, fie o [1 incapacitate de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]1, fie pierderea completă a funcţionalităţii unui organ, fie o mutilare gravă;

2° dacă autorul (a exercitat asupra persoanelor faptele vizate la articolul 417ter, alineatul unu;) <L 2002-06-14/42, art. 9, 036; În vigoare: 24-08-2002>

3° dacă violenţele sau ameninţările exercitate fără intenţia de a provoca moartea, au cauzat-o totuşi.

§ 3. Pedeapsa prevăzută la § 2 se aplică şi în cazul în care consumarea faptei de furt sau însuşire a fost împiedicată de împrejurări independente de voinţa vinovaţilor.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 23, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Secţiunea III

Semnificaţia anumitor termeni folosiţi în prezentul cod <L 02-07-1975, art. 5>

Art. 478. Furtul comis noaptea este furtul comis cu o mai mult de o oră înainte de răsărit şi mai mult de o oră după apusul soarelui.

Art. 479. Este considerată casă locuită orice clădire, apartament, locuinţă, orice gheretă, cabană, chiar şi mobilă, sau alt loc care serveşte drept locuinţă.

Art. 480. Sunt considerate dependinţele unei case locuite, curţile, curţile de păsări, grădinile şi orice teren împrejmuit, ca şi garajele, grajdurile şi orice construcţie închisă, oricare ar fi utilizarea ei, chiar şi atunci când acestea formează un loc închis particular în acel loc închis general.

Art. 481. Ţarcurile mobile destinate adăpostirii de animalele domestice la ţară, indiferent de modul în care sunt făcute, sunt considerate dependinţele casei locuite dacă sunt plasate pe aceeaşi porţiune de teren, împreună cu cabanele mobile sau alte adăposturi destinate paznicilor.

Art. 482. Sunt incluse în termenul arme, obiectele desemnate la art. 135 din prezentul cod.

Art. 483. Prin violenţe, legea înţelege actele de constrângere fizică exercitate asupra persoanelor.

Prin ameninţări, legea înţelege orice mijloace de constrângere morală prin ameninţarea cu un rău iminent.

Art. 484. Efracţia constă în forţarea, ruperea, degradarea, demolarea, sau înlăturarea oricărei împrejmuiri exterioare sau interioare ale unei case, a unui edificiu, a unei construcţii de indiferent ce natură şi a dependinţelor acestora, a unui vapor, vagon sau automobil; forţarea unor dulapuri sau mobile închise, destinate să rămână pe poziţie şi să protejeze lucrurile închise în ele.

Art. 485. Sunt asimilate furtului cu efracţie:

Înlăturarea mobilei menţionate la articolul precedent;

Furtul comis prin ruperea unui sigiliu;

Art. 486. Este considerată escaladă:

Orice intrare în case, clădiri, curţi, curţi joase, edificii oarecare; grădini, ţarcuri, parcuri, locuri închise, executată peste ziduri, porţi, acoperişuri sau orice spaţiu închis;

Intrarea prin deschidere subterană în afara celei care a fost stabilită pentru a servi ca intrare;

Art. 487. Sunt considerate chei false:

Orice croşetă, şperaclu, paspartu, chei falsificate, contrafăcute sau modificate;

Orice chei care nu au fost destinate de proprietar, locatar, pentru broaşte sau încuietori şi pe care vinovatul le-a folosit;

Cheile pierdute, rătăcite sau sustrase care au servit la comiterea furtului.

Totuşi folosirea cheilor false nu va constitui o circumstanţă agravantă decât dacă s-au folosit pentru a deschide obiecte a căror efracţie ar fi determinat o agravare a pedepsei.

Art. 487bis. [1 § 1. Prin materiale nucleare se înţelege materialele nucleare vizate la art. 1, 8e tiret, din legea din 15 aprilie 1994 referitoare la protecţia populaţiei şi mediului împotriva pericolelor rezultate din radiaţiile ionizante şi relative la Agenţia Federală pentru Control Nuclear.

§ 2. Prin material radioactiv se înţelege orice material nuclear sau altă substanţă radioactivă ce conţine nuclide care se dezintegrează în mod spontan, proces însoţit de emisia uneia sau mai multor tipuri de radiaţii ionizante alfa, beta, gama şi neutroni şi care ar putea, din cauza proprietăţilor lor radiologice şi fisibile, să cauzeze moartea, vătămări corporale grave sau daune substanţiale bunurilor sau mediului.

§ 3. Prin instalaţie nucleară se înţelege:

a) orice reactor nuclear, inclusiv un reactor care se află la bordul unei nave, unui vehicul, unei aeronave sau unei nave spaţiale, sau unui orice alt mijloc de transport;

b) orice dispozitiv sau orice instalaţie de transport cu scopul de a produce, stoca, retrata sau transporta materiale radioactive.

§ 4. Prin maşină se înţelege:

a) orice dispozitiv exploziv nuclear; sau

b) orice instalaţie de dispersie de materiale radioactive sau orice instalaţie care emite radiaţii care, datorită proprietăţilor sale radioactive, cauzează moartea, vătămări corporale grave sau daune substanţiale bunurilor sau mediului.

§ 5. Prin persoană care exploatează o instalaţie în care sunt produse, tratate, utilizate, manipulate, depozitate provizoriu sau stocate definitiv materiale nucleare se înţelege orice persoană fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea unei astfel de instalaţii.

§ 6. Prin persoană externă unei instalaţii în care sunt produse, tratate, utilizate, manipulate, depozitate provizoriu sau stocate definitiv materiale nucleare se înţelege orice persoană fizică ce nu este legată, direct sau indirect, printr-un contract de muncă, o convenţie de efectuare a unui stagiu sau de formare profesională sau printr-un contract de prestare de lucrări sau de servicii, de o instalaţie în care sunt produse, tratate, utilizate, manipulate, depozitate provizoriu sau stocate definitiv materiale nucleare.]1

----------

(1) <L 2013-05-23/09, art. 3, 093; În vigoare: 16-06-2013>

DISPOZIŢIE SPECIALĂ.

Art. 488. Oricine contraface sau modifică în mod fraudulos chei va fi condamnat la închisoare de la trei luni la doi ani şi la plata unei amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă vinovatul este lăcătuş de profesie, el va fi pedepsit cu închisoare de la doi ani la cinci ani şi cu o amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Capitolul Ibis

[1 Protecţia fizică a materialelor nucleare şi a materialelor radioactive]1

----------

(1) <L 2013-05-23/09, art. 4, 093; În vigoare: 16-06-2013>

Art. 488bis. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 4> § 1. Oricine, intenţionat şi fără a fi abilitat de autoritatea competentă sau acţionând în afara condiţiilor prevăzute în conţinutul abilitării, obţine la cererea sa, cumpără, deţine, utilizează, alterează, cedează, abandonează, transportă sau dispersează materiale nucleare este pedepsit cu (recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 80, 041; În vigoare: 13-03-2003>

§ 2. Pedeapsa aplicată este (recluziunea) de zece ani la cincisprezece ani dacă fapta a provocat unei alte persoane: <L 2003-01-23/42, art. 80, 041; În vigoare: 13-03-2003>

1° fie o boală ce pare incurabilă, [2 o incapacitate permanentă de muncă personală pe o perioadă mai mare de patru luni]2, pierderea totală a funcţionalităţii unui organ sau o mutilare gravă;

2° distrugerea în totalitate sau în parte a edificiilor, podurilor, digurilor, şoselelor, căilor ferate, ecluzelor, magazinelor, şantierelor, hangarelor, navelor, vapoarelor, aeronavelor sau lucrărilor de artă din domeniul rutier, sau a construcţiilor care aparţin altuia.

3° dacă fapta comisă fără intenţia de a cauza moartea a cauzat-o totuşi, vinovatul este pedepsit (cu recluziunea) de la cincisprezece la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art. 80, 041; În vigoare: 13.03.2003>

[1 § 4. Este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani cel care, în mod intenţionat şi fără a fi abilitat de către autoritatea competentă sau acţionând în afara condiţiilor prevăzute prin abilitare, comite un act îndreptat împotriva unor materiale nucleare sau împotriva unei instalaţii în care sunt produse, tratate, utilizate, manipulate, depozitate provizoriu sau stocate definitiv materiale nucleare, sau un act care perturbă funcţionarea unei astfel de instalaţii, dacă, prin aceste acte sau în urma exploziei sau radiaţiilor sau scurgerilor de substanţe radioactive:

1° provoacă în mod intenţionat sau ştie că poate provoca moartea sau rănirea gravă a altor persoane sau daune substanţiale bunurilor şi mediului înconjurător; sau

2° constrânge în mod intenţionat o persoană fizică sau juridică, o organizaţie sau un guvern să îndeplinească un act sau să se abţină de la îndeplinirea unui act.]1

----------

(1) <L 2013-05-23/09, art. 5, 093; În vigoare: 16-06-2013>

(2) <L 2016-02-05/11, art. 20, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 488ter. [1 Este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani cel care, în mod intenţionat şi fără a fi abilitat de către autoritatea competentă sau acţionând în afara condiţiilor prevăzute de abilitare, deţine, fabrică, utilizează în indiferent ce mod materiale radioactive altele decât cele nucleare sau instalaţii radioactive sau comite un act îndreptat împotriva materialelor radioactive altele decât cele nucleare sau împotriva instalaţiilor radioactive, dacă, prin aceste acte:

1° provoacă în mod intenţionat sau ştie că poate provoca moartea sau rănirea gravă a altor persoane sau daune substanţiale bunurilor şi mediului înconjurător; sau

2° constrânge în mod intenţionat o persoană fizică sau juridică, o organizaţie sau un guvern să îndeplinească un act sau să se abţină de la îndeplinirea unui act.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-05-23/09, art. 6, 093; În vigoare: 16-06-2013>

Art. 488quater. [1 Este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani, cel care solicită, fără a fi abilitat de către autoritatea competentă sau acţionând în afara condiţiilor prevăzute de abilitare, să îi fie remise materiale sau instalaţii radioactive sau instalaţii nucleare recurgând în acest sens la ameninţări, în circumstanţe în care aceste ameninţări sunt credibile, sau la folosirea forţei.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-05-23/09, art. 7, 093; În vigoare: 16-06-2013>

Art. 488quinquies. [1 Este pedepsită cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la o sută de euro la cincizeci de mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, orice persoană străină de instalaţii în care sunt produse, tratate, utilizate, manipulate, depozitate provizoriu sau stocate definitiv materiale nucleare, fără a avea ordin din partea autorităţii şi în afara cazurilor în care legea permite, pătrunde sau încearcă să pătrundă în părţi ale unei astfel de instalaţii în care accesul le este permis doar persoanelor vizate la articolul 8bis, §§ 1 la 4 din legea din 11 decembrie 1998 privitoare la clasificarea şi la abilitarea, atestarea şi avizul de securitate, fie fără să fi fost autorizat de către cel care exploatează instalaţia sau de către reprezentatul acestuia, fie recurgând la manevre frauduloase de natură să îl inducă în eroare pe cel care exploatează instalaţia sau pe reprezentantul acestuia cu privire la legitimitatea intrării în aceste părţi ale instalaţiei.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2013-05-23/09, art. 8, 093; În vigoare: 16-06-2013>

Capitolul II

Fraudele

Secţiunea I

Infracţiuni legate de starea de faliment <L 1997-08-08/80, art. 117, În vigoare: 01-01-1998>

Art. 489. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 1997-08-08/80, art. 118, 019; În vigoare: 01-01-1998> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la o sută [de euro] la o sută de mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, comercianţii în stare de faliment în sensul articolului 2 din legea privind falimentul şi conducătorii, de drept sau de fapt, ai societăţilor comerciale în stare de faliment, care: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° contractează, în interesul terţilor, fără o contrapondere suficientă, angajamente considerabile faţă de situaţia financiara a întreprinderii;

2° în lipsa unor impedimente legitim, omit să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute la articolul 53 din legea asupra falimentului.

Art. 489bis. <Introdus prin L 1997-08-08/80, art. 119, 019; În vigoare: 01-01-1998> Sunt pedepsite cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de o sută [de euro] la cinci sute de mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, persoanele vizate la articolul 489, care: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1o cu intenţia de a întârzia declaraţia de faliment, fac cumpărături pentru a vinde deasupra cursului sau care fac împrumuturi, acte de circulaţie a bunurilor sau utilizează alte mijloace ruinătoare pentru a-şi procura fonduri;

2° estimează cheltuieli sau pierderi sau nu pot justifica existenţa sau folosirea în totalitate sau în parte a activelor, aşa cum apar acestea în documentele şi registrele contabile la data încetării plăţii şi a tuturor bunurilor de orice natură obţinute ulterior;

3° cu intenţia de a întârzia declaraţia de faliment, plătesc sau favorizează un creditor în prejudiciul masei credale;

4o cu aceeaşi intenţie, omit să anunţe falimentul în termenul prescris de articolul 9 din legea falimentului; omit, cu ştiinţă, să furnizeze, cu ocazia anunţării falimentului, informaţiile solicitate de articolul 10 din aceeaşi lege; furnizează, cu ştiinţă, informaţii inexacte cu ocazia anunţării falimentului sau ulterior la cererile adresate de judecătorul-comisar sau de curatori.

Art. 489ter. <Introdus prin L 1997-08-08/80, art. 120, 019; În vigoare: 01-01-1998> Sunt pedepsite cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute de mii [de euro], persoanele vizate la articolul 489 care, având o intenţie frauduloasă sau scopul de a face rău:

1° deturnează sau disimulează o parte din active; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

2° sustrag, în totalitate sau în parte, registrele sau documente contabile vizate la Capitolul I al legii din 17 iulie 1975 privitoare la contabilitatea şi la conturile anuale ale întreprinderilor; tentativa de comitere a acestor delicte se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute de mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei vinovaţi de comiterea acestor delicte sau de tentativa de comitere a acestor delicte pot fi pedepsiţi, în plus, cu interdicţia, conform articolului 33.

Art. 489quater. <Introdus prin L 1997-08-08/80, art. 121, 019; În vigoare: 01-01-1998> Acţiunea publică privitoare la infracţiunile prevăzute de articolele 489, 489bis şi 489ter este întreprinsă independent de orice acţiune care ar putea fi derulată în faţa tribunalului de comerţ. Starea de faliment nu va putea însă contestată de judecătorul penal, dacă această stare a făcut obiectul unei decizii a tribunalului de comerţ sau curţii de apel, decizie ce a dobândit autoritate de lucru judecat, în cadrul unei proceduri la care inculpatul a participat, fie cu titlu personal, fie în calitate de reprezentant al societăţii intrate în faliment.

Art. 489quinquies. <Introdus prin L 1997-08-08/80, art. 122, 019; În vigoare: 01-01-1998> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse, cei care, procedând în mod fraudulos: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° în interesul comerciantului sau al unei societăţi comerciale declaraţi falimentari chiar în absenţa intervenţiei acestui comerciant sau a conducerii, de drept sau de fapt, acestei societăţi, sustrage, disimulează sau ascunde în totalitate sau în parte activul comerciantului sau societăţii;

2° se prezintă în cadrul procedurii de faliment şi declară, fie în nume propriu, fie prin interpunerea altor persoane, existenţa unor creanţe nereale sau exagerate.

Art. 489sexies. <Introdus prin L 1997-08-08/80, art. 123, 019; În vigoare: 01-01-1998> Este pedepsit cu închisoare de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la o sută [de euro] la cinci sute de mii [de euro], curatorul care s-a făcut vinovat de fraudă în gestiune. În plus, acesta este condamnat la restituirea valorilor însuşite şi la plata de daune interese datorate masei credale. În plus faţă de aceste pedepse, vinovatul poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 490. <L 1997-08-08/80, art. 124, 019; În vigoare: 01-01-1998> Instanţele care pronunţă o condamnare la pedeapsa cu închisoarea în baza articolelor 489, 489bis şi 489ter, vor dispune ca hotărârile lor să fie publicate în extras, pe cheltuiala condamnatului, în Monitorul belgian.

Acest extras va conţine:

1° numele, prenumele, data şi locul naşterii precum şi adresa şi numărul [1 întreprinderii]1 condamnaţilor şi în cele din urmă forma juridică de organizare sau denumirea şi sediul social al societăţilor comerciale declarate falimentare ale căror conducători de drept sau de fapt sunt aceştia;

2° data sentinţei sau hotărârii de condamnare şi instanţa care a pronunţat-o;

3° infracţiunile care au condus la condamnările şi la pedepsele pronunţate; atunci când, ca urmare a unităţii de rezoluţie infracţională, a fost pronunţată o pedeapsă unică pentru comiterea uneia din infracţiunile susmenţionate şi a altor infracţiuni, vor fi menţionate toate infracţiunile sancţionate prin această sentinţă unică.

----------

(1) <L 2009-12-30/14, art. 2, 077; În vigoare: 25-01-2010>

Art. 490bis. <L 1997-08-08/50, art. 141, 019; În vigoare: 01-01-1998> Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi amendă de la o sută [de euro] la cinci sute de mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care în mod fraudulos şi-a organizat intrarea în insolvenţă şi nu şi-a executat obligaţiile care îi revin în această situaţie. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Organizarea propriei insolvenţe de către debitor poate fi dedusă din orice împrejurare de natură să releve voinţa acestuia de a intra în insolvenţă.

Faţă de terţul coautor sau complice la comiterea delictului, acţiunea publică este stinsă dacă el restituie bunurile care i-au fost remise.

Secţiunea II

Abuzul de încredere

Art. 491. Cel care, procedând în mod fraudulos, fie deturnează, fie risipeşte în detrimentul altuia, bani, marfă, bilete, chitanţe, înscrisuri de orice natură care conţin sau operează obligaţia de descărcare şi care i-au fost remise cu condiţia de a le preda sau folosi în scop determinat, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, vinovatul va putea fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.

Art. 492. Dispoziţia de la articolul 462 este aplicabilă delictului prevăzut la articolul precedent.

Art. 492bis. <inserat L 1997-08-08/80, art. 142, în vigoare: 01.01.1998> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi amendă de la o sută [de euro] (la cinci sute de mii [de euro]), conducătorii de drept sau de fapt ai societăţilor comerciale şi civile ca şi ai asociaţiilor fără scop lucrativ care, acţionând cu intenţie frauduloasă şi în scopuri personale, direct sau indirect, au folosit bunurile sau creditul persoanei juridice într-un mod despre care cunoşteau că poate prejudicia semnificativ interesele patrimoniale ale acesteia şi ale creditorilor sau asociaţilor săi. <Erratum, a se vedea M.B. 07.02.2001, p. 3294> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, vinovaţii pot fi condamnaţi la interdicţie, conform articolului 33.

Art. 493. (Va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] ce care abuzează de nevoile, slăbiciunile (de pasiunile sau de ignoranţa) unui minor [1 sau ale unei persoane a cărei situaţie vulnerabilă din cauza vârstei, a unei stări de sarcină, a unei boli sau a unei deficienţe sau infirmităţi fizice sau mintale era vizibilă sau cunoscută de autorul faptelor.]1 pentru a-l determina, respective a o determina să semneze, în detrimentul său, obligaţiuni, chitanţe, descărcări, efecte de comerţ sau orice ale efecte obligatorii, sub orice formă ar fi făcută sau deghizată această negociere). <AR 148 18-03-1935, art. 1> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În plus, vinovatul va putea fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 40, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 494. <AR 148 18-03-1935, art. 2> Este pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi cu o amendă de la o mie [de euro] la zece mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, abuzând de slăbiciunile sau de pasiunile celui care acordă împrumutul, în scopul acordării unui împrumut în sume de bani, contractat sub orice formă ar fi, obţine pentru sine sau pentru altul, promisiunea unei dobânzi sau a altor avantaje ce depăşesc nivelul dobânzii legale. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Este pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care, abuzând în mod obişnuit de nevoile sau de ignoranţa celui care îi acordă un împrumut, în scopul acordării unui împrumut în sume de bani, contractat sub orice formă, obţine pentru sine sau pentru altul, promisiunea unei dobânzi sau a altor avantaje ce depăşesc în mod evident dobânda normală şi acoperirea riscurilor acestui împrumut.

În cazurile prevăzute la prezentul articol, judecătorul, la cererea oricărei părţi vătămate, reduce aceste obligaţii conform prevederilor articolului 1907ter din Codul civil.

Art. 495. Cel care, după ce a prezentat, într-o contestaţie judiciară, un titlu, act sau memoriu, îl deturnează în mod răuvoitor sau fraudulos, va fi pedepsit cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Această pedeapsă va fi pronunţată de instanţa sesizată cu contestaţia respectivă.

Art. 495 bis. <L 10-10-1967, art. 144> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una dintre aceste pedepse cel care, fiind deţinătorul unui document a cărui prezentare în justiţie a fost ordonată de un judecător, în mod fraudulos distruge, alterează sau disimulează documentul respectiv. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Secţiunea III

Frauda şi înşelăciunea

Art. 496. Cel care, în scopul de a-şi însuşi un lucru care aparţine altuia, determină pe alţii să îi remită sau livreze fonduri, bunuri mobile, obligaţiuni, chitanţe, acte de descărcare, fie folosind nume false sau calităţi false, fie folosind manevre frauduloase pentru a convinge pe alţii de existenţa unor întreprinderi false, de o împuternicire sau de un credit imaginar, pentru a crea speranţa sau teama de obţinerea unei reuşite, de producere a unui accident sau a oricărui eveniment imaginar pentru a abuza de încredere sau de naivitate, va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[1 Dacă faptele menţionate la alineatul precedent sunt comise în detrimentul unei persoane a cărei situaţie de vulnerabilitate din cauza vârstei, a unei stări de graviditate, a unei boli sau a unei deficienţe sau infirmităţi fizice sau mintale era vizibilă sau cunoscută de autorul lor, acesta va fi pedepsit cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la trei mii de euro.]1

(Tentativa de comitere a delictului prevăzut la alineatul 1 va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două mii [de euro].)

<L 1993-06-16/35, art. 1, 1°, 009; În vigoare: 03-08-1993> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(În cazurile prevăzute de alineatele precedente, vinovatul va putea, în plus, să fie condamnat la interdicţie, conform articolului 33.) <L 1993-06-16/35, art. 1, 2°, 009; În vigoare: 03-08-1993>

----------

(1) <L 2011-11-26/19, art. 41, 084; În vigoare: 02-02-2012>

Art. 497. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la trei ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

(Cei care, acţionând cu intenţie frauduloasă, dau sau încearcă să dea unei monede care circulă legal în Belgia sau în străinătate, aparenţa unei monede de valoare superioară;

Cei care emit sau încearcă să emită monezi cărora li s-a dat aparenţa de monezi cu o valoare superioară sau care, în scopul de a le pune în circulaţie, le introduce în ţară sau încearcă să le introducă în ţară.) <L 12-07-1932, art. 1, 12°>

Cei care emit sau încearcă să emită, sub formă de monezi din metal, bucăţi de metal care nu au imprimată nicio amprentă monetară.

Art. 497bis. <L 12-07-1932, art. 1, 13°> Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] cei care, cu scopul de a le pune în circulaţie, primesc sau îşi procură monezi cărora li s-a dat aparenţa unor monezi de valoare superioară. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Tentativa va fi pedepsită cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 498. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care înşeală cumpărătorul:

Cu privire la identitatea produsului vândut, livrând în mod fraudulos un alt produs decât cel stabilit, care a făcut obiectul tranzacţiei; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cu privire la natura sau originea produsului vândut, vânzând sau livrând un produs asemănător în aparenţă cu cel pe care el l-a cumpărat sau pe care a crezut că l-a cumpărat.

Art. 499. <L 17-06-1896, articol unic> Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cei care, prin manevre frauduloase, înşeală: <L 2000-06-26/42, art. 2,În vigoare: 01-01-2002>

1° Cumpărătorul sau vânzătorul cu privire la cantitatea produselor vândute;

2° Părţile angajate într-un contract de antrepriză de lucrări sau una dintre ele, fie cu privire la cantitatea, fie la calitatea lucrărilor furnizate, în acest al doilea caz, determinarea calităţii lucrării trebuind să servească la stabilirea cuantumului salariului.

Art. 500. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la o mie [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care falsifică sau determină pe alţii să falsifice (mărfuri alimentare) destinate vânzării cu amănuntul sau cu ridicata;

Cei care vând cu amănuntul sau cu ridicata sau expun spre vânzare astfel de produse, ştiind că acestea sunt falsificate; <L 24-01-1977, art. 24, 1°>

Cei care, prin afişe sau avize, tipărite sau nu, acţionând în mod răuvoitor sau fraudulos, propagă sau dezvăluie procedee de falsificare a acestor produse.

Art. 501. Este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel asupra căruia sunt găsite (mărfuri alimentare) destinate vânzării cu amănuntul sau cu ridicata şi care ştie că acestea sunt falsificate. <L 24-01-1977, art. 24, 2°> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 501bis. <L 20-06-1964, art. 15> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, fără intenţia frauduloasă prevăzută la articolul 500, vinde cu amănuntul sau cu ridicata, ori expune spre vânzare (mărfuri alimentare) falsificate. <L 24-01-1977, art. 24, 3°> <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 502. În cazurile prevăzute (de articolele 500 şi 501), instanţa poate dispune ca hotărârea să fie afişată în locuri stabilite de ea şi publicată, în integralitate sau parţial, în publicaţiile indicate de instanţă; cheltuielile aferente aplicării acestor măsuri intră în sarcina condamnatului. <L 24-01-1977, art. 24, 4°> (Alineatul 2 abrogat) <L 29-10-1919, art. 90>

Art. 503. <L 24-01-1977, art. 25> Mărfurile alimentare falsificate găsite în posesia vinovatului vor fi reţinute şi confiscate.

Totuşi, dacă falsificarea are ca efect introducerea acestor mărfuri improprii în alimentaţie şi din cauza naturii lor sau a stării lor, acestea nu pot fi conservate, ele vor fi distruse sau denaturate după luarea de eşantioane de către agentul care întocmeşte procesul-verbal, asistat de un funcţionar, conform prevederilor articolului 11 din legea referitoare la protecţia sănătăţii consumatorilor în ceea ce priveşte mărfurile alimentare şi alte produse, şi ei vor semna împreună procesele-verbale de distrugere sau de deformare a mărfurilor alimentare. Confiscarea se va pronunţa în orice situaţie.

Alimentele care, în pofida faptului că sunt falsificate, rămân adecvate pentru alimentaţie, vor putea fi date unei instituţii de ajutor social care depinde de o administraţie subordonată, fie imediat după prelevarea de eşantioane, dacă este vorba de mărfuri care nu pot fi supuse conservării, fie după decizia judiciară care a dispus confiscarea, dacă este vorba de produse care pot fi conservate.

Art. 504. Dispoziţia de la articolul 462 este aplicabilă în cazul delictelor prevăzute de articolele 496, 498 şi 499.

Secţiunea IIIbis

Corupţia privată <Introdusă prin L 1999-02-10/39, art. 5; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 504bis. <Introdus prin L 1999-02-10/39, art. 5; În vigoare: 02-04-1999> § 1. Constituie un act de corupţie privată pasivă fapta persoanei care are calitatea de administrator sau de director al unei persoane juridice, de mandatar sau de reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, [1 de a solicita, de a accepta sau de a primi]1, direct sau prin intermediul unei alte persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru sine sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce ţine de funcţia sa ori de a facilita prin funcţia sa, fără ştirea sau autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale, a mandantului sau a patronului.

§ 2. Constituie un act de corupţie privată activă fapta de a propune, direct sau prin intermediul altei persoane, unei persoane care are calitatea de administrator sau de director al unei persoane juridice, de mandatar sau de reprezentant al unei persoane juridice sau fizice, o ofertă, o promisiune, un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce ţine de funcţia sa ori de a facilita prin funcţia sa, fără ştirea sau fără autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

----------

(1) <L 2016-02-05/11, art. 29, 114; În vigoare: 29-02-2016>

Art. 504ter. <Introdus prin L 1999-02-10/39, art. 5; În vigoare: 02-04-1999> § 1.

În caz de corupţie privată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la doi ani şi o amendă de la o sută [de euro] la zece mii [de euro], sau una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 2. În cazul în care solicitarea menţionată la articolul 504bis, § 1 este urmată de o propunere menţionată la articolul 504bis, §, precum şi în cazul în care propunerea menţionată la articolul 504bis, § 2 este acceptată, pedeapsa aplicată este închisoarea de la şase luni la trei ani şi o amendă de la o sută [de euro] la cincizeci de mii [de euro], sau una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Secţiunea IIIbis

Frauda informatică <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 5; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 504quater. <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 5; În vigoare: 13-02-2001>§ 1. (Cel care caută să obţină, pentru sine sau pentru un altul, un avantaj economic fraudulos, introducând într-un sistem informatic, modificând sau ştergând date care sunt stocate, procesate sau transmise printr-un sistem informatic, sau modificând prin orice mijloc tehnologic (utilizarea normală) a datelor într-un sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută de mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2006-05-15/46, art. 4, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§ 2. Tentativa de a comite infracţiunea menţionată la § 1 este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cincizeci de mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. Pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 sunt dublate dacă o infracţiune constând în încălcarea uneia din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile menţionate la articolele 210bis, 259bis, 314bis sau la titlul IXbis.

Secţiunea IV

Tăinuirea şi alte operaţiuni legate de bunurile obţinute prin comiterea unei infracţiuni <L 1990-07-17/30, art. 4, 004; În vigoare: 25-08-1990>

Art. 505. <L 1995-04-07/57, art. 7, 004; În vigoare: 20-05-1995> Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la cincisprezece zile la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° cei care tăinuiesc, în totalitate sau în parte, bunurile furate, deturnate sau obţinute prin comiterea unei crime sau unui delict;

2° (cei care cumpără, primesc în schimb sau cu titlu gratuit, posedă, păstrează sau administrează bunurile vizate la articolul 42, 3°, în condiţiile în care cunosc sau ar trebui să cunoască originea acestor bunuri la începutul acestor operaţiuni;) <L 2007-05-10/63, art. 2, 071; În vigoare: 01-09-2007>

3° cei care convertesc sau transferă bunurile menţionate la articolul 42, 3°, cu scopul de a disimula sau de a masca originea lor ilicită sau de a ajuta orice persoană care este implicată în comiterea infracţiunii din care provin aceste bunuri să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale;

4° (cei care disimulează sau maschează natura, originea, amplasamentul, dispunerea, mişcarea sau proprietatea bunurilor menţionate la articolul 42, 3°, atunci când cunosc sau ar trebui să cunoască originea acestor bunuri la începutul acestor operaţii.) <L 2007-05-10/63, art. 2, 071; În vigoare: 01-09-2007>

(Infracţiunile menţionate la alineatul 1, 3° şi 4° din prezentul articol există chiar dacă autorul acestora este totodată şi autor, co-autor sau complice la infracţiunea din care provin bunurile menţionate la articolul 42, 3°. Infracţiunile menţionate la alineatul 1, 1° şi 2° există chiar dacă autorul acestora este autor, co-autor sau complice la infracţiunea din care provin bunurile menţionate la articolul 42, 3°, atunci când această infracţiune a fost comisă în străinătate şi nu poate fi urmărită în Belgia.) <L 2007-05-10/63, art. 2, 071; În vigoare: 01-09-2007>

(Cu excepţia aspectelor care îi privesc pe autorul, pe co-autorul sau complicele la infracţiunea din care provin bunurile vizate la articolul 42, 3°, infracţiunile vizate la alineatul 1, punctele 2° şi 4°, se referă în mod exclusiv, în materie fiscală, la fapte comise în cadrul [1 fraudei fiscale grave, organizate sau nu]1.

Organismele şi persoanele vizate la articolele 2, 2bis şi 2ter din legea din 11 ianuarie 1993 privind prevenţia şi utilizarea sistemului financiar în scopul spălării de bani şi finanţării terorismului se pot prevala de prevederile de la alineatul precedent în măsura în care, în ceea ce priveşte faptele vizate de acesta, au respectat obligaţia prevăzută la [1 articolul 28]1 din legea din 11 ianuarie 1993 ce reglementează modalităţile de comunicare a informaţiilor către Celula de procesare a informaţiilor financiare.) <L 2007-05-10/63, art. 2, 071; În vigoare: 01-09-2007>

Bunurile menţionate (la alineatul 1, punctul 1°) din prezentul articol constituie obiectul (infracţiunii prevăzute de această dispoziţie) în sensul articolului 42, punctual 1°, şi vor fi confiscate, chiar dacă proprietatea asupra acestora nu aparţine condamnatului, fără ca (această pedeapsă) să poată aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile să facă obiectul confiscării. <L 2007-05-10/63, art. 2, 071; În vigoare: 01-09-2007>

(Lucrurile vizate la alineatul 1, punctele 3° şi 4°, constituie obiectul infracţiunilor ce intră sub incidenţa acestor dispoziţii, în sensul articolului 42, punctul 1°, şi vor fi confiscate, în cazul în care oricare din autorii, co-autorii sau complicii la aceste infracţiuni este găsit vinovat, chiar dacă proprietatea nu aparţine condamnatului, fără ca această pedeapsă să poată aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile de a face obiectul confiscării. În cazul în care aceste bunuri nu pot fi găsite în patrimoniul condamnatului, judecătorul va proceda la evaluarea lor bănească, iar confiscarea va fi aplicată asupra unei sume de bani echivalente acestora. În acest caz, judecătorul va putea totuşi să reducă această sumă pentru a nu supune condamnatul unei pedepse de o severitate nerezonabilă.

Lucrurile vizate la alineatul 1, punctul 2° din prezentul articol constituie obiectul infracţiunilor ce intră sub incidenţa acestor dispoziţii, în sensul articolului 42, punctul 1°, şi vor fi confiscate, în cazul în care oricare din autorii, co-autorii sau complicii la aceste infracţiuni este găsit vinovat, chiar dacă proprietatea nu aparţine condamnatului, fără ca această pedeapsă să poată aduce atingere drepturilor terţilor asupra bunurilor susceptibile de a face obiectul confiscării. În cazul în care aceste bunuri nu pot fi găsite în patrimoniul condamnatului, judecătorul va proceda la evaluarea lor bănească, iar confiscarea va fi aplicată asupra unei sume de bani care va fi echivalentă cu gradul de participare a condamnatului la infracţiune.) <L 2007-05-10/63, art. 2, 071; În vigoare: 01-09-2007>

Tentativa de comitere a delictelor menţionate la punctele 2°, 3° şi 4° din prezentul articol va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu amendă de douăzeci şi şase [de euro] la cincizeci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Persoanele pedepsite în virtutea prezentelor dispoziţii vor putea fi condamnate şi la interdicţie, conform articolului 33.

----------

(1) <L 2013-07-15/02, art. 15, 094; În vigoare: 29-07-2013>

Art. 505bis. <Introdus prin L 2005-08-10/62, art. 7; În vigoare: 02-09-2005> Cei care tăinuiesc, în totalitate sau în parte, bunuri furate, deturnate sau obţinute prin comiterea unui delict sau unei crime vizate la articolul 433 vor fi pedepsiţi cu pedepsele prevăzute la articolul 505, alineatul 1, al căror cuantum minim va fi trei luni, în cazul pedepsei cu închisoarea, şi de o mie de euro, în cazul pedepsei cu amenda. <L 2003-01-23/42, art. 81, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 506. <L 2003-01-23/42, art. 81, 041; În vigoare: 13-03-2003> În cazul în care pedeapsa aplicabilă autorilor crimei este recluziunea pe viaţă sau recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, (tăinuitorii menţionaţi la articolele 505 şi 505bis) vor fi condamnaţi la recluziune de la cinci ani la zece ani, dacă se dovedeşte că aveau cunoştinţă, la data tăinuirii, de circumstanţele în care legea prevede lor fie recluziunea pe viaţă, fie recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani. <LW 2005-08-10/62, art. 8, 054; În vigoare: 02-09-2005>

Secţiunea V

Alte fraude

Art. 507. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], debitorul căruia i s-a pus sechestru şi toţi cei care distrug sau deturnează în mod fraudulos, în interesul său, bunurile care i-au fost sechestrate. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

[Aceeaşi dispoziţie este aplicabilă soţului sau celor care în interesul său distrug, deteriorează sau deturnează bunurile mobile care au făcut obiectul unei măsuri prevăzute (la articolul 223 din Codul Civil) (şi articolelor 1253septies, alineatul doi, şi 1280 din Codul Judiciar.)] <L 1990-04-09/35, art. 1, 003; În vigoare: 19-06-1990>

Art. 507bis. <Introdus prin L 1998-03-12/39, art. 45; În vigoare: 1998-10-02> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] cel care nu respectă condiţiile stabilite pentru obţinerea unui act de informare sau de instrucţie, conform prevederilor articolelor 28sexies şi 61quater din Codul de instrucţie penală. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 508. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la opt zile la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Cei care, găsind un bun mobil care aparţine altuia sau intrând întâmplător în posesia unui astfel de bun, îl cedează sau livrează în mod fraudulos unor terţi;

Cei care, descoperind o comoară, şi-o însuşesc în detrimentul persoanelor cărora legea le atribuie o parte.

Art. 508bis. <L 23-03-1936, articol unic> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, ştiind că este în imposibilitatea absolută de a plăti, solicită să fie servit, într-o unitate destinată acestui scop, cu băuturi sau cu alimente pe care le consumă în totalitate sau parţial, solicită şi beneficiază de cazare într-un hotel sau într-un han, sau închiriază un automobil. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În caz de recidivă, pedepsele pot fi dublate.

(Alineatul 3 abrogat) <L 17-12-1963, art. 2>

Art. 508ter. <L 17-12-1963, art. 1> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, după ce a procedat la alimentarea unui vehicul cu carburant sau cu lubrifiant, se sustrage în mod fraudulos de la plata imediată a acestora. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În caz de recidivă, pedepsele pot fi dublate.

Art. 509. Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei mii [de euro], cel care îşi procură în mod fraudulos fonduri, valori sau chitanţe de descărcare de obligaţii cu ajutorul unui titlu tras asupra unei persoane care nu există sau despre care ştia că nu este debitoarea sa sau că nu va trebui să fie debitoarea lui la scadenţă, şi care nu l-a autorizat să tragă din contul său. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Totuşi, nu va avea loc o urmărire penală, sau aceasta va înceta, dacă efectul a fost plătit sau dacă fondurile au fost efectuate în momentul în care frauda a fost descoperită, cu condiţia ca trasul să nu fi făcut plângere.

În acest caz, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la cincisprezece zile la trei luni şi la plata unei amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 509bis. <L 02-05-1956, art. 28> Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei mii [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° Cel care, procedând cu bună ştiinţă, fără a avea fonduri suficiente şi disponibile, emite un cec poştal sau efectuează un virament poştal;

2° Cel care cedează unul din aceste titluri, ştiind că acoperirea acestora nu este suficientă şi disponibilă;

3° Cel care, după ce a emis unul din aceste titluri, îşi retrage cu bună ştiinţă, în termen de şase luni de la emiterea acestora, toate fondurile sau parte din fondurile ce acoperă titlurile respective;

4° Cel care, după ce a emis un astfel de titlu, procedând cu intenţie frauduloasă sau cu scopul de a produce pagube, cedează altcuiva, în totalitate sau în parte, provizionul indisponibil.

Art. 509ter. <L 31-03-1958, art. 3> Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei mii [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° Cel care, după ce a andosat o factură, operează cu bună ştiinţă încasarea acesteia în profitul său;

2° Cel care, după ce a andosat originalul sau un duplicat al facturii, determină cu bună ştiinţă pe alţii să îi remită fonduri sau să îi ofere orice fel de avantaj prin andosarea unui alt exemplar original sau al unui alt duplicat al aceleiaşi facturi;

3° Cel care acţionează pentru a îi fi remise fonduri sau pentru a îi fi atribuit orice avantaj, andosând cu bună ştiinţă o factură referitoare la o obligaţie care din punct de vedere legal este stinsă.

Art. 509quater. <L 2007-05-15/62, art. 33, 072; În vigoare: 01-09-2007> Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la două sute [de euro] la o mie cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, expertul care, ştiind că o plată directă nu a fost autorizată, acceptă totuşi ca aceasta să-i fie efectuată de către una din părţile în cauză.

Capitolul III

Distrugeri, deteriorări, daune

Secţiunea I

Incendierea

Art. 510. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 07-06-1963, art. 3> Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la cincisprezece ani la douăzeci de ani cei care incendiază edificii, poduri, diguri, străzi, căi ferate, ecluze, magazine, şantiere, hangare, nave, bărci, maşini, vagoane, aeronave sau alte lucrări de construcţii, construcţii sau vehicule cu motor, dacă autorul trebuia să presupună că acolo se aflau una sau mai multe persoane în momentul incendiului. <L 2003-01-23/42, art. 82, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 511. <L 07-06-1963, art. 4> Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani, cei care dau foc proprietăţilor imobiliare desemnate la articolul 510, precum şi navelor, vapoarelor şi aeronavelor, însă cu excepţia cazurilor prevăzute la acest articol, sau pădurilor, crângurilor, recoltelor culese sau neculese. L 2003-01-23/42, art. 82, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Cu toate acestea, dacă aceste proprietăţi aparţin exclusiv celor care le-au incendiat, şi dacă focul a fost pus cu rea intenţie sau cu intenţie frauduloasă, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la două sute [de euro] la o mie [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 512. <L 07-06-1963, art. 5> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la o sută [de euro] la o mie [de euro] cei care dau foc în mod intenţionat bunurilor mobile ale altuia, cu excepţia navelor, vapoarelor şi aeronavelor, şi cu condiţia ca actul să fi fost de natură a-i cauza altuia un prejudiciu serios. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă bunurile mobile aparţin exclusiv celor care le-au incendiat şi dacă focul a fost pus cu rea credinţă sau cu intenţie frauduloasă, pedepsele aplicate vor fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 513. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 83, 041; În vigoare: 13-03-2003> Atunci când focul este pus în timpul nopţii, pedepsele prevăzute la articolele 510 la 512 sunt înlocuite astfel:

recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani, cu recluziunea de la douăzeci de ani la treizeci de ani;

recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani;

închisoarea şi amenda prevăzute la articolul 511, alineatul 2, şi la articolul 512, alineatul 1, cu recluziunea de la cinci ani la zece ani;

închisoarea şi amenda prevăzute la articolul 512, alineatul 2, cu închisoarea de la un an la patru ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 514. Atunci când incendiul atrage pedeapsa cu închisoarea, tentativa de comitere a unui incendiu se pedepseşte cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 514bis. <L 2007-05-10/35, art. 39, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute la articolele 510 la 514, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba despre pedepse corecţionale şi majorat cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitatea ei, de sexul ei, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 115, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Art. 515. În cazurile prevăzute la articolele precedente, vinovatul condamnat la pedeapsa cu închisoarea va putea fi condamnat, în plus, la pedeapsa cu interdicţia prevăzută de articolul 33 (...). <L 09-04-1930, art. 32>

Art. 516. Cel care, cu intenţia de a comite una din faptele prevăzute la articolele 510, 511 şi 512, dă foc oricăror obiecte, plasate în aşa fel încât să conducă focul la obiectul pe care vrea să-l distrugă, va fi pedepsit ca şi cum ar fi dat foc în mod direct sau ar fi încercat să dea foc în mod direct acestui din urmă obiect.

Art. 517. Atunci când focul este transmis de la obiectul pe care vinovatul dorea să-l ardă la un alt obiect a cărui distrugere implică o pedeapsă mai grea, această ultimă pedeapsă va fi pronunţată, dacă aceste două obiecte erau plasate în aşa fel încât incendiul s-a transmis în mod necesar de la unul la celălalt.

Art. 518. <L 07-06-1963, art. 7> Atunci când incendiul a provocat rănirea uneia sau mai multor persoane, şi când autorul faptei trebuia să presupună că acestea se găseau în locurile incendiate în momentul crimei sau a delictului, vinovatul va fi condamnat ca şi cum aceste răni ar fi fost făcute cu premeditare, iar vinovatului îi va fi aplicată pedeapsa pe care legea o prevede pentru această a doua situaţie, dacă aceasta este mai grea decât cea aplicată pentru provocarea incendiului.

În caz contrar, această din urmă pedeapsă va fi majorată cu doi ani faţă de maximul prevăzut de lege, dacă aceasta constă în recluziunea (de la cincisprezece ani la douăzeci de ani sau pentru termen mai mic). <L 2003-01-23/42, art. 84, 041; În vigoare: 13-03-2003>

Dacă fapta a cauzat moartea, pedeapsa va fi (recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 519. Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, incendierea proprietăţilor mobiliare sau imobiliare ale altuia care este cauzată fie de vechimea sau de ne-efectuarea reparaţiilor sau a curăţării coşurilor, căminelor, forjeriilor, caselor sau uzinelor din vecinătate, fie prin focuri aprinse pe câmp, la mai puţin de o sută de metri de case, edificii, păduri, tufişuri, crânguri, livezi, plantaţii, garduri vii, căpiţe, căpiţe de grâne, de paie, de fân, furaje sau de orice alt depozit de materii combustibile, fie prin focuri sau lumini aprinse sau lăsate, sau prin artificii aprinse sau trase fără suficientă precauţie. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 520. <L 07-06-1963, art. 8> Vor fi pedepsiţi cu pedepsele prevăzute la articolele precedente şi conform distincţiilor care sunt stabilite în acestea, cei care distrug sau încearcă să distrugă, prin declanşarea unei explozii, edificii, poduri, diguri, şosele, căi ferate, ecluze, magazine, şantiere, hangare, nave, vapoare, automobile, vagoane de călători, vagoane de marfă, aeronave sau alte lucrări de artă din domeniul infrastructurii de transporturi, construcţii sau vehicule cu motor.

Secţiunea II

Distrugerea de construcţii, maşini cu abur şi aparate telegrafice

Art. 521. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 07-06-1963, art. 9> Cel care, în afară de cazurile menţionate la articolele 510 la 520, distruge indiferent prin ce modalitate, integral sau parţial, edificii, poduri, diguri, şosele, căi ferate, ecluze, magazine, şantiere, hangare, nave, vapoare, aeronave sau alte lucrări de artă din domeniul infrastructurii de transport sau construcţii care aparţin altuia, va fi pedepsit (cu recluziunea de la cinci ani la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 85, 041; În vigoare: 13-03-2003>

În cazul scoaterii acestora din uz cu scopul de a produce o pagubă, pedeapsa va fi închisoarea de la cincisprezece zile la trei ani şi o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Pedeapsa prevăzută la alineatul 2 este aplicabilă în caz de distrugere, integrală sau parţială, sau de scoatere din uz cu scopul de a produce o pagubă, de vagoane de călători, vagoane de marfă şi vehicule cu motor.

Art. 522. Prevederile articolului 518 sunt aplicabile în cazul prevăzut la articolul precedent.

Art. 523. <L 07-06-1963, art. 10> Cel care distruge o maşină care aparţine altuia şi care este destinată să producă, să transforme sau să distribuie energie motrică sau să o consume în alte scopuri decât cele pur casnice, va fi condamnat la închisoare de la cincisprezece zile la trei ani şi la plata unei amenzi de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Există distrugere imediat ce efectele maşinii sunt împiedicate în totalitate sau în parte, fie că fapta se referă la aparate motoare, fie că se referă la aparate puse în mişcare.

Art. 524. (Abrogat) <L 13-10-1930, art. 31>

Art. 525. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 86, 041; În vigoare: 13-03-2003> Atunci când faptele prevăzute la cele două articole precedente sunt comise în grup sau în bandă şi prin recurgerea la violenţă, acte agresive sau ameninţări, cei vinovaţi vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Liderii şi provocatorii vor fi condamnaţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani şi cu o amendă de la cinci sute [de euro] la cinci mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 525bis. <Introdus prin L 2007-05-10/35, art. 40; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de articolele 521 la 525, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba despre pedepse corecţionale şi majorat cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitatea ei, de sexul ei, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 116, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Secţiunea III

Distrugerea sau deteriorarea de morminte, monumente, obiecte de artă, titluri, documente sau alte înscrisuri

Art. 526. Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] cel care distruge, dărâmă, mutilează sau deteriorează: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Morminte, însemne comemorative sau pietre funerare;

Monumente, statui sau alte obiecte de utilitate publică sau destinate decorării spaţiilor publice, care au fost ridicate de autoritatea competentă sau cu autorizaţia sa;

Monumente, statui, tablouri sau obiecte de artă de orice fel, amplasate în biserici, temple sau alte edificii publice.

Art. 527. Cel care distruge în orice manieră, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, registre, procese-verbale sau acte originale ale autorităţii publice, titluri, bilete, cambii, instrumente comerciale sau bancare care conţin sau care operează obligaţia, dispoziţia sau descărcarea, va fi pedepsit ca şi cum ar fi sustras aceste obiecte şi conform distincţiilor stabilite la primul capitol al prezentului titlu.

Secţiunea IV

Distrugerea sau deteriorarea de mărfuri sau alte bunuri mobile

Art. 528. Orice distrugere, orice daună adusă bunurilor mobile ce aparţin altuia, efectuată prin recurgerea la acte de violenţă sau ameninţări, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 529. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 87, 041; În vigoare: 13-03-2003> Dacă fapta a fost comisă în grup sau în bandă, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Liderii şi provocatorii vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.

Art. 530. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 88, 041; În vigoare: 13-03-2003> Distrugerea sau deteriorarea bunurilor mobile ce aparţin altuia, efectuată prin recurgerea la acte de violenţă sau de ameninţări, într-o casă locuită sau în dependinţele acesteia, şi cu una din circumstanţele prevăzute la articolul 471, va fi pedepsită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.

Pedeapsa nu va fi mai mică de doisprezece ani dacă delictul a fost comis în grup sau în bandă.

Liderii şi provocatorii vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art. 531. Dacă violenţele sau ameninţările cu ajutorul cărora distrugerea sau deteriorarea a fost comisă au provocat o boală sau o vătămare corporală de natura celor prevăzute la articolul 400, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu pedeapsa imediat superioară celei pe care ar fi primit-o conform celor două articole precedente.

Art. 532. Omorul comis, fie pentru a facilita distrugerea sau deteriorarea, fie pentru a asigura impunitatea în cazul comiterii acestora, va fi pedepsit (cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 532bis. <L 2007-05-10/35, art. 41, 064; În vigoare: 09-06-2007> În cazurile prevăzute de articolele 528 la 532, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba despre pedepse corecţionale şi majorat cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitatea ei, de sexul ei, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 117, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Art. 533. Cel care, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, deteriorează mărfuri sau materii care servesc la fabricarea acestora, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2,În vigoare: 01-01-2002>

Pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] dacă delictul a fost comis de o persoană angajată a fabricii, atelierului sau casei de comerţ. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 534. Cel care, acţionând cu rea credinţă, sustrage, taie sau distruge legăturile sau obstacolele care reţin o navă, un vagon de marfă sau vagon de călători, va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Secţiunea IVbis

Graffiti şi deteriorarea proprietăţilor imobiliare <Introdus prin L 2007-01-25/39, art. 3, În vigoare: 02-03-2007>

Art. 534bis. <Introdus prin L 2007-01-25/39, art. 3, În vigoare: 02-03-2007> § 1.

Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la două sute de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care realizează fără autorizaţie imagini tip graffitti pe bunuri mobile sau imobile.

§ 2. Maximul pedepsei cu închisoarea este majorat la un an de închisoare în caz de recidivă de comitere a uneia din infracţiunile vizate în primul paragraf, dacă recidiva survine în interval de cinci ani de la data hotărârii de condamnare anterioare care a dobândit forţa de lucru judecat.

Art. 534ter. <Introdus prin L 2007-01-25/39, art. 3, În vigoare: 02-03-2007> Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la două sute de euro, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care deteriorează în mod voluntar bunurile imobile care aparţin altuia.

Art. 534quater. <Introdus prin L 2007-05-10/35, art. 42, În vigoare: 09-06-2007>

În cazurile prevăzute de articolele 534bis şi 534ter, minimul pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba despre pedepse corecţionale şi majorat cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când unul din mobilurile crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea din motive ce ţin de rasa căreia i-ar aparţine aceasta, de culoarea pielii ei, de ascendenţa ei, de originea sa naţională sau etnică, de naţionalitatea ei, de sexul ei, de orientarea ei sexuală, de starea ei civilă, de naşterea ei, de vârsta ei, de averea pe care o are, de convingerile sale religioase sau filozofice, de starea ei de sănătate actuală sau viitoare, de un handicap, de limba ei, de convingerile ei politice, [1 de convingerile ei sindicale,]1 de o caracteristică fizică sau genetică sau de originea ei socială.

----------

(1) <L 2009-12-30/01, art. 118, 074; În vigoare: 31-12-2009>

Secţiunea V

Distrugerea şi devastarea recoltelor, plantelor, arborilor, altoiurilor, seminţelor şi furajelor, distrugerea instrumentelor agricole

Art. 535. Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro] cel care, acţionând cu rea credinţă, taie sau devastează recolte neculese sau plante crescute natural sau plantate de mâna omului. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 536. Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro] cel care, acţionând cu rea credinţă, devastează un câmp semănat, răspândeşte pe un câmp cultivat cu grâne neghină sau orice alte ierburi sau plante dăunătoare, deteriorează sau scoate din funcţiune instrumente agricole, ţarcuri pentru animale sau gherete pentru paznici. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 537. Cel care, acţionând cu rea credinţă, doboară unul sau mai mulţi arbori, taie, mutilează sau decojeşte aceşti arbori în aşa fel încât aceştia să dispară, sau distruge unul sau mai multe altoiuri, va fi pedepsit:

Pentru fiecare arbore, cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]; <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Pentru fiecare altoi, cu închisoarea de la opt zile la cincisprezece zile şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cincizeci [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

În niciun caz, totalul pedepsei aplicate nu va depăşi trei ani în cazul pedepsei cu închisoarea, nici suma de cinci sute [de euro], în cazul pedepsei cu amenda. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Secţiunea VI

Distrugerea animalelor

Art. 538. Cel care otrăveşte cai sau alte animale de tracţiune sau de povară, cornute, ovine, caprine sau porcine va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 539. Cel care aruncă într-un râu, canal, pârâu, lac, heleşteu sau rezervor, substanţe de natură să distrugă peştele şi cu scopul atingerii acestui rezultat, va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 540. Cei care, fără a fi nevoie, ucid unul din animalele menţionate la articolul 538, sau îi provoacă o vătămare, vor fi pedepsiţi după cum urmează:

Dacă delictul a fost comis în clădiri, într-un spaţiu închis şi în dependinţe, sau pe terenul pe care stăpânul animalului ucis sau rănit era proprietar, locatar, cultivator sau fermier, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la o lună la şase luni şi o amendă de la cincizeci [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă delictul a fost comis în locuri în care vinovatul era proprietar, locatar, cultivator sau fermier, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la opt zile la două luni şi o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă delictul a fost comis în orice alt loc, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la cincisprezece zile la trei luni şi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la două sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 541. Cel care, fără a fi nevoie, ucide un animal domestic în afara celor menţionate la articolul 538, sau îi provoacă o vătămare gravă, în locul în care cel căruia acest animal îi aparţine este proprietar, uzufructuar, utilizator, locatar, cultivator sau fermier, va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Aceleaşi pedepse sunt aplicate dacă aceste fapte au fost comise cu rea credinţă asupra unui animal dresat sau asupra unui animal care trăieşte în captivitate, în locurile în care astfel de animale sunt păstrate, sau asupra unui animal domestic atunci când era folosit în serviciul pentru care era destinat şi într-un loc în care stăpânul său avea dreptul de a se găsi.

Art. 542. În cazurile prevăzute la articolele precedente, dacă a avut loc o violare a unui spaţiu împrejmuit, minimum pedepsei va fi majorat conform articolului 266.

Secţiunea VII

Dispoziţii comune secţiunilor precedente

Art. 543. Dacă faptele prevăzute în secţiunile V şi VI ale prezentului CAPITOL au fost comise fie din ură faţă de un funcţionar public şi având în vedere funcţiile sale, fie pe timpul nopţii, minimul pedepsei va fi majorat conform articolului 266.

Art. 544. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

Secţiunea VIII

Distrugerea de spaţii împrejmuite, deplasarea sau desfiinţarea de borne kilometrice şi arbori cu rol de reper

Art. 545. Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la două sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, în totalitate sau parţial, acoperă şanţuri, taie garduri vii sau uscate, distruge împrejmuiri din zona rurală sau urbană, indiferent din ce materiale sunt făcute acestea; cel care deplasează sau desfiinţează borne kilometrice, arbori cu rol de reper şi alţi arbori plantaţi sau recunoscuţi pentru a stabili limitele dintre diferite proprietăţi moştenite. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 546. Atunci când faptele prevăzute la articolul precedent au fost executate în scopul de a comite o uzurpare de teren, pedeapsa va fi închisoarea de la o lună la un an şi o amendă de la cincizeci [de euro] la două mii [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Secţiunea VIIIbis

[1 Pătrunderea în zonele portuare]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-20/04, art. 2, 117; În vigoare: 12-06-2016>

Art. 546/1. [1 Va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cinci sute [de euro], sau doar cu una din aceste pedepse, cel care intră sau pătrunde, fără a fi abilitat sau autorizat în acest sens, într-o instalaţie portuară din cele menţionate la articolul 5, punctele 6° şi 7° din legea din 5 februarie 2007 referitoare la siguranţa maritimă, sau într-un bun imobil sau mobil situat în interiorul perimetrului unui port, în sensul aceleiaşi legi.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-20/04, art. 3, 117; În vigoare: 12-06-2016>

Art. 546/2. [1 § 1. Infracţiunea prevăzută de articolul 546/1 este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la o mie de euro, sau doar cu una din aceste pedepse:

1° atunci când activitatea vizată constituie o activitate obişnuită;

2° dacă a fost comisă în timpul nopţii;

3° dacă a fost comisă de două sau mai multe persoane;

4° dacă a fost comisă cu intenţie frauduloasă sau cu scopul de a produce o pagubă;

5° dacă a fost comisă prin recurgere la violenţe sau ameninţări;

6° dacă persoana a intrat sau a pătruns în mod abuziv într-o infrastructură critică în sensul legii din 1 iulie 2011 referitoare la siguranţa şi protecţia infrastructurilor critice.

§ 2. Tentativa de comitere a infracţiunii vizate la paragraful 1 al prezentului articol este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la cinci sute de euro, sau doar cu una din aceste pedepse.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-20/04, art. 4, 117; În vigoare: 12-06-2016>

Art. 546/3. [1 Pedepsele prevăzute la articolele 546/1 şi 546/2 sunt dublate dacă o infracţiune ce constă în încălcarea uneia din aceste dispoziţii este comisă în interval de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru una din aceste infracţiuni.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2016-05-20/04, art. 5, 117; În vigoare: 12-06-2016>

Secţiunea IX

Distrugeri şi daune provocate de inundaţii

Art. 547. (A se vedea NOTA de sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 89, 041; În vigoare: 13-03-2003> Vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani cei care, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, inundă în totalitate sau parţial lucrările efectuate într-o mină.

Dacă, în funcţie de circumstanţe, vinovatul trebuia să presupună că în mină erau una sau mai multe persoane în momentul inundaţiei, acesta va fi condamnat la recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani.

Art. 548. Dispoziţia articolului 518 este aplicabilă faptei prevăzute la articolul precedent.

Art. 549. Orice persoană care, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, inundă proprietatea altuia sau trimite înspre aceasta ape cu scopul de a provoca pagube, va fi condamnată la plata unei amenzi de la douăzeci şi şase [de euro] la trei sute [de euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Art. 550. Vor fi pedepsiţi cu o amendă de la cincizeci [de euro] la cinci sute [de euro] proprietarii, fermierii sau orice alte persoane care utilizează morile, uzine sau iazuri, care, prin înălţimea la care se află sistemul de deversare a apelor lor, ce depăşeşte înălţimea stabilită de autoritatea competentă, inundă drumurile sau proprietăţile altuia. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă din aceste fapte rezultă degradări de orice natură, pe lângă pedeapsa cu amenda se va aplica şi pedeapsa cu închisoarea de la opt zile la o lună.

Titlul IXbis

Infracţiunile contra confidenţialităţii şi disponibilităţii sistemelor informatice şi a datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise prin aceste sisteme <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 550bis. <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare: 13-02-2001> § 1. Cel care, ştiind că nu este autorizat, accesează un sistem informatic sau se menţine în acesta, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la douăzeci şi cinci de mii [de euro] sau doar la una din aceste pedepse.

<L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

Dacă infracţiunea menţionată la alineatul 1 este comisă cu intenţie frauduloasă, pedeapsa cu închisoarea este de la şase luni la doi ani.

§ 2. Cel care, acţionând cu intenţie frauduloasă sau cu scopul de a face rău, îşi depăşeşte nivelul de autorizare a accesului la un sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la douăzeci şi cinci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. Cel care se găseşte într-una din situaţiile menţionate la §§ 1 şi 2 şi care:1° fie reia indiferent prin ce mijloc, datele stocate, prelucrate sau transmise prin sisteme informatice;

2° fie foloseşte în orice mod un sistem informatic care aparţine unui terţ sau se foloseşte de un sistem informatic pentru a accesa sistemul informatic al unui terţ;

3° fie cauzează orice daună, chiar şi fără intenţie, unui sistem informatic sau datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise prin acest sistem ori sistemului informatic al unui terţ sau datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise de acest sistem;

este pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la cincizeci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 4. Tentativa de comitere a oricăreia din infracţiunile prevăzute la §§ 1 şi 2 este pedepsită cu aceleaşi pedepse.

§ 5. (Cel care, fără a avea dreptul, posedă, produce vinde, obţine în vederea utilizării, importă, difuzează sau pune la dispoziţie sub orice altă formă, orice dispozitiv, inclusiv date informatice, conceput în principal sau adaptat în principal pentru a permite comiterea infracţiunilor prevăzute la §§ 1 la 4, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la o sută de mii de euro sau doar cu una din aceste pedepse.) <L 2006-05-15/46, art. 5, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§ 6. Cel care ordonă comiterea uneia din infracţiunile prevăzute la §§ 1 la 5 sau care incită la comiterea acestora, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la o sută [de euro] la două sute de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 7. Cel care, ştiind că datele au fost obţinute prin comiterea uneia din infracţiunile menţionate la §§ 1 la 3, le deţine, le dezvăluie unei alte persoane sau le divulgă, sau foloseşte în orice mod datele astfel obţinute, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 8. Pedepsele prevăzute la §§ 1 la 7 sunt dublate dacă una din infracţiunile descrise în aceste dispoziţii este comisă într-un interval de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile prevăzute de articolele 210bis, 259bis, 314bis, 504quater sau 550ter.

Art. 550ter. <Introdus prin L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare: 13-02-2001> § 1. (Cel care, ştiind că nu este autorizat să facă asta, procedând în mod direct sau indirect, introduce într-un sistem informatic, modifică sau şterge date, sau care modifică prin orice mijloc tehnologic utilizarea normală a datelor dintr-un sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la douăzeci şi cinci de mii de euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

Dacă infracţiunea vizată la alineatul 1 este comisă cu intenţie frauduloasă sau cu scopul de a face rău, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.) <L 2006-05-15/46, art. 6, 1°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§ 2. Cel care, ca urmare a comiterii uneia din infracţiunile menţionate la § 1, provoacă o daună la nivelul datelor din sistemul informatic în cauză sau în orice alt sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la şaptezeci şi cinci de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 3. Cel care, ca urmare a comiterii uneia din infracţiunile prevăzute la § 1, împiedică, integral sau parţial, funcţionarea corectă a sistemului informatic în cauză sau a oricărui alt sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase [de euro] la o sută de mii [de euro] sau doar cu una din aceste pedepse. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

§ 4.(Cel care, fără a avea dreptul, posedă, produce vinde, obţine în vederea utilizării, importă, difuzează sau pune la dispoziţie sub orice altă formă, un dispozitiv oarecare, inclusiv date informatice, conceput în principal sau adaptat în principal pentru a permite comiterea infracţiunilor prevăzute la §§ 1 la 3, ştiind că aceste date pot fi folosite pentru a cauza o daună la nivelul datelor sau pentru a împiedica, integral sau parţial, funcţionarea corectă a unui sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de euro la o sută de mii de euro sau doar cu una din aceste pedepse.) <L 2006-05-15/46, art. 6, 2°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

§ 5. Pedepsele prevăzute la §§ 1 la 4 sunt dublate dacă una din infracţiunile la una din aceste dispoziţii este comisă în interval de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru comiterea uneia din infracţiunile prevăzute de articolele 210bis, 259bis, 314bis, 504quater sau 550bis.

(§ 6. Tentativa de comitere a infracţiunii vizate la § 1 este pedepsită cu aceleaşi pedepse.) <L 2006-05-15/46, art. 6, 3°, 059; În vigoare: 22-09-2006>

Titlul X

Despre contravenţii (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Capitolul I

Contravenţii de clasa întâi (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 551. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 552. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 553. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 554. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Capitolul II

Contravenţii de clasa a doua (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 555. (Abrogat) <AL 31-01-1946, art. 4>

Art. 556. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 557. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 558. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Capitolul III

Contravenţii de clasa a treia (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 559. (Vor fi pedepsiţi cu o amendă de la zece [euro] la douăzeci [de euro]: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° Ce care, în afara cazurilor prevăzute de capitolul III, titlul IX, volumul II din prezentul cod, procedează în mod voluntar la deteriorarea sau distrugerea bunurilor mobile care aparţin unei alte persoane;) <L 2005-07-20/41, art. 22, 051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)>

2° (...) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

3° (...) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

4° (...) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 560. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 561. (Vor fi pedepsiţi cu o amendă de la zece [euro] la douăzeci [de euro] şi cu închisoare de la o zi la cinci zile, sau doar cu una din aceste pedepse: <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

1° Cei care se fac vinovaţi de producerea de zgomote sau lovituri nocturne de natură să tulbure liniştea locuitorilor;) <L 2005-07-20/41, art. 22,

051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)>

2° (...). <L 20-06-1964, art. 17>

3° (...). <L 20-06-1964, art. 17>

4° (...). <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

5° (...). <L 22-03-1929, art. 9>

6° (...). <L 22-03-1929, art. 9>

7° (...). <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 562. <L 2005-07-20/41, art. 22, 051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)> În caz de recidivă, pentru contravenţiile prevăzute de [1 articolul 559]1, va putea fi aplicată pedeapsa de până la cinci zile de închisoare, independent de amendă.

În ceea ce priveşte contravenţiile prevăzute de articolul precedent, judecătorul poate, în caz de recidivă, să dispună, pe lângă amendă, pedeapsa de până la nouă zile de închisoare.

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 16, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Capitolul IV

Contravenţii de clasa a patra (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 563. (Vor fi pedepsiţi cu o amendă de la cincisprezece [euro] la douăzeci şi cinci [de euro] şi cu închisoare de la o zi la şapte zile, sau doar cu una din aceste pedepse:) <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002> <L 2005-07-20/41, art. 22,

051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)>

1° (...) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

(2° Cei care deteriorează în mod voluntar garduri/împrejmuiri din mediul urban sau rural, indiferent din ce materiale sunt făcute acestea;

3° Autorii unor agresiuni sau violenţe uşoare, cu condiţia să nu fi rănit sau lovit pe cineva, şi ca agresiunile comise să nu intre în clasa injuriilor; îndeosebi cei care în mod voluntar, dar fără intenţia de o injuria, aruncă asupra unei persoane un obiect oarecare de natură să îl incomodeze sau să îl murdărească;) <L 2005-07-20/41, art. 22, 051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)>

4° (...) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

5° (...) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 563bis. [1 Vor fi pedepsiţi cu o amendă de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de euro şi cu închisoare de la o zi la şapte zile, sau doar cu una din aceste pedepse, cei care, în lipsa unor dispoziţii legale contrare, apar în locuri accesibile publicului cu faţa mascată sau acoperită integral sau parţial în aşa fel încât să nu poată fi identificaţi.

Cu toate acestea, nu sunt vizaţi de articolul 1 cei care circulă în locuri accesibile publicului purtând mască sau cu faţa sau acoperită integral sau parţial pentru a nu putea fi identificaţi, dacă fac acest lucru în baza regulamentelor de muncă sau a unei ordonanţe de poliţie cu ocazia manifestărilor festive.]1

----------

(1) <Introdus prin L 2011-06-01/08, art. 2, 082; În vigoare: 23-07-2011>

Art. 564. <L 2005-07-20/41, art. 22, 051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)> În caz de recidivă, instanţa este autorizată să dispună, pe lângă amendă, şi pedeapsa cu închisoarea de cel mult douăsprezece zile.

DISPOZIŢII COMUNE ULTIMELOR PATRU CAPITOLE PRECEDENTE (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare: 01-04-2005>

Art. 565. <L 2005-07-20/41, art. 22, 051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)> Există recidivă în cazurile prevăzute de [1 prezentul titlu]1, atunci când contravenientul a fost deja condamnat în intervalul de douăsprezece luni precedent, pentru aceeaşi contravenţie (...). <AR 59 10-01-1935, art. 3>

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 17, 106; În vigoare: 18-07-2014>

Art. 566. <L 2005-07-20/41, art. 22, 051; În vigoare: 08-08-2005 (readus în forma în care era redactat înainte de abrogare)> Atunci când, în cazurile prevăzute de [1 prezentul titlu]1, există circumstanţe atenuante, amenda va putea fi redusă sub cinci [euro], aceasta neputând să fie însă, în niciun caz, mai mică de un [euro]. <L 2000-06-26/42, art. 2, În vigoare: 01-01-2002>

----------

(1) <L 2014-05-05/09, art. 18, 106; În vigoare: 18-07-2014>

1) Publicat la 9 iunie 1867, intrat în vigoare la data de 15 octombrie 1967, cu modificările ulterioare.

2) Codul penal a fost publicat la data de 9.06.1867, numărul 1867060850, pagina 3133, dosar numărul 1867-06-08/01. A intrat în vigoare: 15.10.1867 (Notă. Consultarea versiunilor an terioare cu începere de la data de 5.04.1990 a fost adusă la zi la data de 11.08.2016).