Codul penal al Republicii Austria1)

Tudorel TOADER

Codul penal al Republicii Austria a fost adoptat prin Legea federală din 23 ianuarie 1974, cuprinde 324 de articole, dintre care 74 articole în Partea generală şi 250 de articole în Partea specială.

Partea generală a Codului penal (art. 1-74) este structurată pe un număr de VIII titluri.

Principiile generale au caracteristici mult asemănătoare celor din partea generală a Codului penal român.

După particularizarea principiilor generale, potrivit cărora, nulla poena sine lege, respectiv, nulla poena sine culpa, se prevede faptul că răspunderea penală este antrenată şi faţă de persoana care omite să împiedice producerea unui rezultat, deşi există o obligaţie legală de a acţiona şi omisiunea împiedicării rezultatului este asimilată îndeplinirii conţinutului acţiunii respective.

O particularitate este dată de caracteristicile şi circumstanţele făptuitorului. Astfel, dacă legiuitorul condiţionează răspunderea penală sau cuantumul pedepsei de anumite caracteristici sau circumstanţe personale ale făptuitorului, care au legătură cu caracterul penal al faptei, legea va fi aplicabilă tuturor participanţilor dacă aceste caracteristici şi circumstanţe se regăsesc fie şi doar la unul dintre aceştia.

Faptele penale sunt împărţite în două categorii – infracţiuni şi delicte. Constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală şi pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau cu mai mult de 3 ani închisoare, în timp ce toate celelalte fapte penale sunt delicte.

Pedeapsa cu închisoarea poate fi pe viaţă sau pe o durată determinată cuprinsă între o zi şi maximum 20 de ani.

Amenda se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă, cu o durată minimă de două zile-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între minimum 4 euro şi maximum 5.000 euro, iar cuantumul acesteia se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului la momentul pronunţării sentinţei în prima instanţă.

Este de observat sfera de cuprindere a confiscării extinse. Vor face obiectul confiscării extinse bunurile care se află în stăpânirea unui grup infracţional organizat sau a unei organizaţii teroriste sau care au fost folosite sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism.

Regimul sancţionator pentru concursul de infracţiuni nu prevede vreun spor aplicabil. Potrivit art. 28, pedeapsa va fi individualizată în baza normei de incriminare care prevede pedeapsa cea mai mare, însă, potrivit art. 30, depăşirea limitei maxime legale de pedeapsă cu jumătate este posibilă doar o singură dată, chiar dacă intervin diverse cauze care indică admisibilitatea depăşirii.

Pentru existenţa recidivei este necesar ca făptuitorul să fi fost condamnat deja de două ori pentru fapte care au la bază aceeaşi înclinaţie nocivă la pedeapsa cu închisoarea şi să fi executat deja aceste pedepse măcar în parte. Pedeapsa anterioară va fi luată în considerare numai dacă de la executarea ei şi până la următoarea faptă nu au trecut mai mult de 5 ani.

În cazul condamnărilor cu închisoarea, care nu depăşesc 2 ani, instanţa va dispune suspendarea executării pe o perioadă de încercare de minimum 1 an şi maximum 3 ani, dacă este îndreptăţită presupunerea că simpla suspendare a executării pedepsei sau aceasta împreună cu alte măsuri ar fi suficientă pentru a preveni săvârşirea altor fapte penale şi că nu este necesară executarea pedepsei pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane.

Este reglementată prescripţia răspunderii penale, dar şi posibilitatea de prelungire a termenului de prescripţie, precum şi prescripţia executării pedepsei, dar şi posibilitatea de prelungire a termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, soluţie consacrată de către Curtea Constituţională şi pentru Codul penal din România, în condiţiile în care instanţa supremă statuase în sensul aplicării pe instituţii autonome.

Codul penal enumeră infracţiunile pentru care dispoziţiile de drept penal austriac se aplică independent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii faptelor.

Fapta penală este săvârşită de făptuitor la ora la care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze. Momentul la care se produce rezultatul nu este relevant.

Fapta penală este săvârşită de făptuitor în fiecare loc în care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze sau în care s-a produs în întregime sau parţial un rezultat care corespunde elementelor infracţiunii respective sau ar fi trebui să se producă conform reprezentărilor făptuitorului.

Înclinaţia nocivă caracterizează faptele penale care sunt îndreptate împotriva aceleiaşi valori ocrotite sau care se reduc la aceleaşi motive reprobabile sau la aceeaşi lipsă de caracter.

Definiţia funcţionarului public prezintă anumite particularităţi. Astfel, funcţionarul public este persoana mandatată să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act în numele Federaţiei, a landului, al unei organizaţii, al unei comune sau al unei alte persoane de drept public, cu excepţia bisericii sau comunităţii religioase, în calitate de organ al acestora, singură sau împreună cu o altă persoană, sau care este învestită cu prerogative în domeniul administraţiei federale, de land sau locale. Funcţionar public este şi persoana care, în conformitate cu o altă lege federală sau în temeiul unui acord interstatal în cazul unei misiuni în Austria, este asimilată unui funcţionar public austriac.

Partea specială a Codului penal (art. 75-324) este structurată pe un număr de XXV titluri.

Multe dintre faptele penale consacrate prin Codul penal austriac au un conţinut asemănător celor din Codul penal român.

Se observă faptul că limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Astfel, uciderea din neglijenţă se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Nu există un prag minim necesar zilelor de îngrijiri medicale pentru ca fapta să constituie infracţiunea de vătămare corporală din neglijenţă. Astfel, abuzul corporal asupra unei alte persoane şi care are ca urmare vătămarea corporală sau a sănătăţii săvârşită din neglijenţă se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

În caz de vătămare corporală, răspunderea penală este înlăturată prin acordul persoanei vătămate. Vătămarea corporală sau punerea în pericol a siguranţei fizice nu este ilegală dacă persoana vătămată este de acord cu acestea şi dacă vătămarea sau punerea în pericol în sine nu contravin bunelor moravuri.

Sterilizarea persoanei, cu acordul acesteia, nu constituie infracţiune. Sterilizarea efectuată de către un medic asupra unei persoane cu acordul acesteia nu este ilegală dacă fie persoana a împlinit deja vârsta de 25 de ani, fie intervenţia nu contravine din alte motive bunelor moravuri.

Este incriminată fapta constând în chinuirea sau neglijarea persoanelor minore, tinere sau lipsite de apărare.

Suprasolicitarea persoanelor minore, tinere sau care necesită menajare este incriminată, precum şi abandonarea unei persoane rănite.

Întreruperea de sarcină constituie infracţiune chiar şi atunci când se săvârşeşte cu acordul femeii gravide, dar şi atunci când acest acord lipseşte. Regimul sancţionator diferă în funcţie de calitatea subiectului activ, în sensul că acesta are sau nu are calitatea de medic.

Predare la o putere străină constituie infracţiune, aceasta constă în fapta persoanei care predă o altă persoană, fără acordul acesteia, prin uz de violenţă sau după ce a obţinut acordul acesteia prin ameninţare periculoasă sau prin viclenie, precum şi fapta persoanei care predă un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află unei puteri străine se pedepseşte dacă făptuitorul sau persoana predată este cetăţean austriac sau dacă persoana predată se afla în Austria la data săvârşirii faptei.

Căsătoria cu forţa, constând în fapta persoanei care constrânge, prin uz de violenţă sau prin ameninţare periculoasă sau prin ameninţare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie, o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil se pedepseşte.

Urmărirea constantă, constând în fapta persoanei care urmăreşte o altă persoană în mod constant, se pedepseşte.

Tratamentul neautorizat, constând în fapta persoanei care tratează o persoană, fără acordul acesteia, fie chiar conform regulilor medicinii ştiinţifice, se pedepseşte cu închisoarea sau cu amendă.

Demnitatea şi onoarea sunt ocrotite prin normele de incriminare a faptelor de calomnie, insultă, reproşul privind o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, precum şi insulta publică a unui corp constituţional, a armatei sau a unei autorităţi, spre deosebire de legiuitorul penal român care a procedat la dezincriminarea faptelor de insultă şi calomnie.

Calomnia constă în fapta persoanei care acuză o altă persoană într-un mod care poate fi perceput de un terţ drept o însuşire sau o atitudine condamnabilă sau drept un comportament neonorabil sau care contravine bunelor moravuri, faptă care este de natură să stârnească dispreţul altor persoane faţă de respectiva persoană şi să-i prejudicieze imaginea se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Este incriminată inclusiv fapta constând în reproşul privind o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, constând în fapta persoanei care face un reproş altei persoane într-un mod care poate fi perceput de un terţ în legătură cu o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, fie şi doar cu suspendarea executării sau cu renunţarea la executarea pedepsei sau pentru care instanţa a dispus amânarea executării pedepsei se pedepseşte cu închisoare sau cu zile-amendă.

Insulta constă în fapta persoanei care în mod public sau în faţa mai multor persoane înjură, batjocoreşte, abuzează fizic sau ameninţă o altă persoană cu abuzul fizic, se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare amendă.

Este incriminată şi fapta constând în insulta publică a unui corp constituţional, a armatei sau a unei autorităţi.

Ca particularitate, sunt de reţinut faptele constând în spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial, constând în fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a-l valorifica, de a-l transmite unei alte persoane în vederea valorificării sau de a-l face public se pedepseşte cu închisoare, precum şi spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial în favoarea străinătăţii, constând în fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a fi valorificat, utilizat sau valorificat în orice alt mod în străinătate se pedepseşte cu închisoare.

Cu referire la furt, este de remarcat incriminarea furtului ca îndeletnicire şi furtul în grup infracţional, dar şi incriminarea distinctă a sustragerii de energie, precum şi ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit sau uzul de violenţă de către braconier.

Neplata unui serviciu constă în fapta persoanei care beneficiază de transport public sau de acces la un spectacol, expoziţie sau altă manifestare sau la o instituţie prin inducere în eroare, fără să achite taxa stabilită, se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă.

Distinct de incriminarea faptelor de calomnie şi înşelăciune, este incriminată şi defăimarea, constând în fapta persoanei care susţine lucruri neadevărate şi aduce astfel prejudicii sau pune în pericol reputaţia sau evoluţia profesională a altei persoane.

Abuzul de subvenţii constă în fapta persoanei care utilizează o subvenţie care i-a fost acordată în mod abuziv pentru alte scopuri decât cele pentru care i-a fost acordată.

Nevirarea contribuţiilor angajaţilor la fondul asigurărilor sociale constă în fapta persoanei care, în calitate de angajator, nu virează asigurătorului contribuţiile unui angajat datorate la fondul asigurărilor sociale.

Codul penal incriminează incendierea, constând în fapta persoanei care, fără acordul proprietarului, pune foc la un bun care nu îi aparţine.

Este sancţionată penal crearea unei stări de pericol cu intenţie sau din neglijenţă. Respectiva stare poate fi creată prin energie nucleară sau radiaţii ionizante sau prin materiale explozive. Tot astfel, este sancţionată penal periclitarea siguranţei publice cu intenţie sau din neglijenţă.

Manipularea neautorizată a materialului nuclear, a materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii este prevăzută de legea penală, fie că se săvârşeşte cu intenţie, fie din neglijenţă.

Tot astfel, degradarea efectivului de animale sau plante este sancţionată de legea penală, fie că se săvârşeşte cu intenţie, fie că se săvârşeşte din gravă neglijenţă.

Libertatea de credinţă este protejată şi prin normele de drept penal, prin incriminarea faptelor constând în: denigrarea preceptelor religioase; tulburarea exercitării libertăţii religioase; tulburarea liniştii persoanelor decedate, respectiv, tulburarea unei ceremonii funerare.

În condiţiile în care legea civilă recunoaşte pe lângă căsătorie şi parteneriatul civil, legea penală sancţionează bigamia sau parteneriatul civil multiplu, constând în fapta persoanei care încheie o nouă căsătorie sau intră într-un nou parteneriat civil, deşi este căsătorită sau se află deja într-un parteneriat civil, sau fapta persoanei care încheie o căsătorie sau intră într-un parteneriat civil cu o persoană căsătorită sau cu o persoană care se află deja într-un parteneriat civil.

În egală măsură sunt sancţionate şi faptele constând în ascunderea cauzelor de nulitate absolută a căsătoriei sau inducerea în eroare cu privire la intrarea într-un parteneriat civil.

Este incriminată şi fapta de substituire a unui copil, constând în fapta persoanei care substituie un copil.

Cu unele particularităţi, incriminările referitoare la libertatea şi integritatea sexuală au conţinut similar celor din Codul penal român.

Este de observat incriminarea anunţului care are drept urmare manifestările obscene, constând în fapta persoanei care face un anunţ public menit să provoace manifestări obscene şi care conform conţinutului său este de natură a provoca o revoltă legitimă.

O incriminare care nu are corespondent în Codul penal român, chinuirea animalelor, constă în fapta persoanei care: maltratează un animal sau îi provoacă chinuri inutile; îl abandonează, deşi nu este capabil să trăiască în libertate; sau întărâtă un animal cu intenţia de a provoca chinuri unui alt animal.

O particularitate prezintă incriminarea falsificării de încheieri de legalizare, constând în fapta persoanei care imită sau falsifică o încheiere de legalizare aferentă unui înscris, care schimbă înscrisul aferent unei încheieri de legalizare sau modifică un înscris prevăzut cu o încheiere de legalizare.

Înalta trădare constă în fapta persoanei care atentează să modifice prin violenţă sau prin ameninţarea cu violenţă Constituţia Republicii Austria sau a unuia dintre landurile federale sau să separe un teritoriu care aparţine Republicii Austria.

Defăimarea statului şi simbolurilor acestuia constau în fapta persoanei care jigneşte sau îşi manifestă dispreţul într-un mod care îl face cunoscut publicului larg şi plin de ură faţă de Republica Austria sau faţă de unul din landurile federale ale acesteia.

Violenţă şi ameninţare periculoasă împotriva Preşedintelui federal, constând în fapta persoanei care atentează să schimbe Preşedintele federal prin violenţă sau prin ameninţare periculoasă sau, prin utilizarea acestor mijloace, să îl constrângă sau să îl împiedice să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod, sunt pedepsite.

Constrângerea unui organ constituţional de reprezentare, a unui guvern, a Curţii Constituţionale, a Curţii de Justiţie Administrative Supreme sau a Curţii Supreme constă în fapta persoanei care atentează să constrângă sau să împiedice Camera Deputaţilor, Senatul, Adunarea Federală, Guvernul Federal, un Landtag, un guvern de land, Curtea Constituţională, Curtea de Justiţie Administrativă Supremă sau Curtea Supremă, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă, să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod.

Este incriminată şi fapta persoanei care prin fraudă cu privire la organizarea alegerilor sau referendumului determină sau încearcă să determine ca o altă persoană să nu voteze.

Ultrajul există dacă subiectul pasiv are calitatea de funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii. Astfel, ultrajul constă în fapta persoanei care agresează un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii.

Sustragerea de sub sechestru are o altă configuraţie juridică, constând în fapta persoanei care distruge, deteriorează, deformează, aduce în stare de neîntrebuinţare sau chiar sustrage de sub sechestru un bun care a fost poprit sau confiscat.

Încălcarea anunţurilor oficiale constă în fapta persoanei care distruge, deteriorează, îndepărtează, alterează sau face irecognoscibil conţinutul unui înscris despre care cunoaşte că a fost afişat sau expus public de o autoritate în scop de anunţ, zădărnicind sau limitând astfel scopul anunţului.

Abuzul în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, acţionând cu intenţia de a cauza o vătămare a drepturilor unei alte persoane, în mod conştient abuzează de prerogativa de a îndeplini un act în numele Federaţiei, landului federal, al unei asociaţii de comune, al unei comune sau al unei persoane juridice de drept public în calitate de organ de punere în aplicare a legii.

Constituie infracţiune şi fapta persoanei comisă în legătură cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală.

Clauza de punere în aplicare: Ministrul Justiţiei răspunde de aplicarea prezentului cod.

Codul penal al Republicii Austria 2)

Partea generală

Titlul I

Principii generale

Nicio pedeapsă fără lege

§ 1. (1) Nicio pedeapsă sau măsură de siguranţă nu poate fi aplicată decât pentru o faptă care este în mod explicit sancţionată de legea penală şi care era prevăzută şi sancţionată de legea penală la data când a fost săvârşită.

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută de legea penală la data săvârşirii faptei. O măsură de siguranţă sau pedeapsă nu se pot aplica decât dacă la data săvârşirii faptei respectiva pedeapsă sau măsură de siguranţă similară era prevăzută de legea penală. Prin aplicarea unei măsuri de siguranţă cu caracter similar făptuitorul nu va putea fi supus unui tratament mai nefavorabil decât cel prevăzut de legea aplicabilă la data săvârşirii faptei.

Săvârşirea prin omisiune

§ 2. Dacă legea penală sancţionează producerea unui rezultat, atunci răspunde penal şi persoana care omite să îl împiedice, deşi există o obligaţie legală de a acţiona, omisiunea împiedicării rezultatului fiind asimilată îndeplinirii conţinutului acţiunii respective.

Legitima apărare

§ 3. (1) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta doar în scop de apărare, necesară pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa sau a altuia, sănătatea, integritatea fizică, libertatea sau patrimoniul acesteia sau ale altei persoane. Nu este justificată fapta atunci când este evident că persoana este ameninţată doar cu producerea unui mic dezavantaj şi apărarea este disproporţionată, având în vedere în special gravitatea prejudiciilor aduse atacatorului în scopul apărării.

(2) Fapta persoanei care depăşeşte limita justificată de apărare sau foloseşte o apărare în mod evident disproporţionată (alin. 1), din cauza panicii, fricii sau groazei, este pedepsită doar dacă depăşirea limitei s-a făcut din culpă şi fapta săvârşită din culpă este sancţionată de legea penală.

Nicio pedeapsă fără vinovăţie

§ 4. Este pedepsită doar persoana care a săvârşit fapta cu vinovăţie.

Intenţia

§ 5. (1) Acţionează cu intenţie cel care doreşte să realizeze un fapt care corespunde cu o faptă prevăzută de legea penală; în acest sens, este suficient ca făptuitorul să considere în mod serios că această realizare este posibilă şi să fie de acord cu aceasta.

(2) Făptuitorul acţionează în mod intenţionat atunci când este important pentru el să realizeze circumstanţa sau rezultatul pentru care legea presupune o acţiune săvârşită cu intenţie.

(3) Făptuitorul acţionează în cunoştinţă de cauză atunci când împrejurarea sau rezultatul pentru care legea presupune o acţiune săvârşită în cunoştinţă de cauză nu sunt considerate de el ca fiind posibile, dar consideră existenţa sau producerea acţiunii ca fiind sigură.

Culpa

§ 6. (1) Acţionează din culpă cel care neglijează diligenţa la care este obligat în funcţie de împrejurări şi de capacitatea sa mentală şi fizică, care este de aşteptat de la el şi care, prin urmare, nu realizează că poate comite un fapt care corespunde unei fapte prevăzute de legea penală.

(2) Acţionează tot din culpă şi cel care consideră că este posibil să realizeze o faptă prevăzută de lege, deşi nu urmăreşte realizarea acesteia.

(3) Acţionează din culpă gravă cel care acţionează în mod neobişnuit şi neglijent într-un mod evident, astfel încât producerea unei fapte prevăzute lege a fost aproape previzibilă.

Săvârşirea cu intenţie şi din culpă

§ 7. (1) Dacă legea nu prevede altceva, doar săvârşirea cu intenţie a faptei penale este pedepsită.

(2) O pedeapsă severă în legătură cu o consecinţă a faptei poate fi aplicată făptuitorului doar dacă acesta a cauzat acea consecinţă cel puţin din culpă.

Presupunerea eronată a unei cauze de neimputabilitate

§ 8. Persoana care în mod eronat presupune că există o cauză de natură să excludă caracterul ilegal al faptei nu poate fi pedepsită pentru săvârşirea cu intenţie a faptei respective. Persoana va fi pedepsită pentru săvârşirea din culpă a faptei dacă eroarea este din culpă, iar săvârşirea din culpă este sancţionată de legea penală.

Eroarea de drept

§ 9. (1) Persoana care din cauza unei erori de drept nu realizează caracterul penal al unei fapte nu acţionează cu vinovăţie dacă eroarea nu îi este imputabilă.

(2) Eroarea este imputabilă atunci când caracterul penal era uşor de observat atât de către făptuitor, cât şi de către orice terţ sau atunci când făptuitorul nu s-a familiarizat cu normele relevante, deşi conform profesiei, ocupaţiei sale sau altor împrejurări ar fi avut această obligaţie.

(3) Dacă eroarea îi este imputabilă, se va aplica pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârşită cu intenţie, dacă făptuitorul acţionează cu intenţie, iar dacă acţionează din culpă, se va aplica pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârşită din culpă.

Starea de necesitate justificată

§ 10. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă penală în scopul de a se apăra pe sine sau pe un altul de un pericol grav şi iminent este justificată dacă prejudiciile rezultate din săvârşirea faptei nu sunt disproporţionat mai mari decât pericolul de care se apără şi dacă, în locul făptuitorului, comportamentul aşteptat ar fi fost acelaşi şi din partea unei persoane care respectă valorile ocrotite.

(2) Fapta persoanei nu este justificată dacă făptuitorul s-a expus pericolului fără o cauză legală. Făptuitorul va fi pedepsit pentru săvârşirea faptei din culpă dacă a presupus circumstanţele în care fapta sa ar fi justificată în mod eronat, eroare care s-a produs din culpă, iar săvârşirea din culpă se pedepseşte.

Iresponsabilitatea

§ 11. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze din cauza unei boli psihice, a unui handicap psihic, a unei grave tulburări de cunoştinţă sau din cauza unei alte tulburări afective grave similară acestor stări.

Considerarea tuturor participanţilor ca făptuitori

§ 12. Se pedepseşte nu doar fapta autorului nemijlocit, ci şi a oricărei persoane care determină o altă persoană să săvârşească o faptă penală sau care contribuie în alt fel la săvârşirea acesteia.

Răspunderea penală individuală a participanţilor

§ 13. Dacă la săvârşirea faptei participă mai multe persoane, fiecare dintre acestea va fi pedepsită corespunzător vinovăţiei sale.

Caracteristicile şi circumstanţele făptuitorului

§ 14. (1) Dacă legiuitorul condiţionează răspunderea penală sau cuantumul pedepsei de anumite caracteristici sau circumstanţe personale ale făptuitorului care au legătură cu caracterul penal al faptei, legea va fi aplicabilă tuturor participanţilor dacă aceste caracteristici şi circumstanţe se regăsesc fie şi doar la unul dintre aceştia. Dacă însă caracterul penal al faptei depinde de faptul că titularul caracteristicilor sau circumstanţelor personale săvârşeşte fapta în mod nemijlocit sau participă la săvârşirea acesteia în alt mod, atunci va trebui ca şi această condiţie să fie îndeplinită.

(2) Dacă caracteristicile sau circumstanţele personale au legătură doar cu vinovăţia, legea va fi aplicabilă doar participanţilor la care pot fi regăsite aceste caracteristici sau circumstanţe.

Tentativa

§ 15. (1) Pedepsele pentru săvârşirea cu intenţie nu se aplică doar pentru fapta consumată, ci şi pentru tentativă şi pentru orice participare la o tentativă.

(2) Tentativa există de îndată ce făptuitorul îşi pune în executare intenţia de a săvârşi fapta sau de a determina o altă persoană (§ 12) în acest sens, printr-o acţiune imediat premergătoare săvârşirii.

(3) Nu se pedepseşte tentativa şi participarea la aceasta dacă consumarea faptei nu a fost posibilă ca urmare a lipsei caracteristicilor sau circumstanţelor personale prevăzute de lege la persoana care acţionează sau ca urmare a tipului de acţiune sau obiect al infracţiunii.

Desistarea de la tentativă

§ 16. (1) Făptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativă sau participare la tentativă dacă renunţă de bunăvoie la săvârşire sau, dacă participă mai multe persoane, împiedică săvârşirea sau dacă împiedică de bunăvoie producerea rezultatului.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte nici dacă săvârşirea sau rezultatul nu se produc fără implicarea sa, dar, fără să aibă cunoştinţă de această situaţie, încearcă de bunăvoie şi serios să împiedice săvârşirea sau producerea rezultatului.

Titlul II

Categorii de fapte penale

Categorii de fapte penale

§ 17. (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală şi pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau cu mai mult de 3 ani de închisoare.

(2) Toate celelalte fapte penale sunt delicte.

Titlul III

Pedepsele, confiscarea specială şi măsurile de siguranţă

Pedeapsa cu închisoarea

§ 18. (1) Pedepsele cu închisoarea sunt dispuse pe viaţă sau pe o durată determinată.

(2) Pedeapsa privativă de libertate pe durată determinată este cuprinsă între o zi şi maximum 20 de ani.

Amenda

§ 19. (1) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Amenda constă din minimum două zile-amendă.

(2) Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului la momentul pronunţării sentinţei în primă instanţă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă este stabilită la minimum 4 euro şi maximum 5.000 euro.

(3) În cazul în care amenda nu poate fi colectată se va dispune o pedeapsă privativă de libertate înlocuitoare. O zi de pedeapsă privativă de libertate înlocuitoare corespunde unui număr de două zile-amendă.

(Observaţie: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. nr. 762/1996).

Confiscarea

§ 19a. (1) Bunurile folosite de făptuitor la săvârşirea cu intenţie a unei fapte penale, care au fost alese de către acesta în scopul săvârşirii faptei sau care au fost obţinute prin săvârşirea acestei fapte, vor fi confiscate dacă, la data pronunţării hotărârii în primă instanţă, se aflau în proprietatea făptuitorului.

(1a) Confiscarea se întinde şi asupra bunurilor în echivalent aflate în proprietatea făptuitorului la data pronunţării hotărârii în primă instanţă şi prevăzute la alin. 1.

(2) Nu vor face obiectul confiscării bunurile care sunt irelevante din punctul de vedere al faptei sau din punctul de vedere al acuzaţiilor reţinute în sarcina făptuitorului.

Indisponibilizarea

§ 20. (1) Instanţa va dispune indisponibilizarea bunurilor dobândite în vederea săvârşirii unei fapte penale sau prin săvârşirea unei fapte penale.

(2) Vor face obiectul măsurii indisponibilizării şi utilizarea bunurilor prevăzute la alin. 1 şi bunurile în echivalent ale acestora.

(3) Dacă bunurile supuse indisponibilizării conform alin. 1 sau 2 nu au fost indisponibilizate sau confiscate (§§ 110 alin. 1 punctul 3, 115 alin. 1 punctul 3 CPP), instanţa va dispune confiscarea unei sume de bani echivalente valorii bunurilor dobândite conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2.

(4) În măsura în care valoarea bunurilor supuse indisponibilizării nu poate fi stabilită sau poate fi stabilită doar prin eforturi disproporţionat de mari, instanţa va proceda la stabilirea acesteia conform propriilor convingeri.

Nedispunerea indisponibilizării

§ 20a. (1) Măsura indisponibilizării faţă de un terţ, conform dispoziţiilor § 20 alin. 2 şi 3, este exclusă atunci când terţul a dobândit bunurile fără a avea cunoştinţă de săvârşirea faptei penale.

(2) De asemenea, indisponibilizarea este exclusă:

1. faţă de un terţ care a dobândit prin cumpărare bunurile, fără a avea cunoştinţă de săvârşirea faptei penale;

2. dacă persoana în cauză a îndestulat pretenţii de natură civilă izvorâte din faptă sau le-a garantat sau

3. dacă scopul său poate fi atins prin alte măsuri legale.

(3) Nu se va dispune indisponibilizarea dacă valoarea bunului supus indisponibilizării sau perspectiva de executare sunt disproporţionate faţă de efortul de procedură pe care l-ar presupune indisponibilizarea sau punerea în executare.

Confiscarea extinsă

§ 20b. (1) Bunurile care se află în stăpânirea unui grup infracţional organizat (§ 278a) sau a unei organizaţii teroriste (§ 278b) sau care au fost folosite sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism vor face obiectul confiscării extinse.

(2) Dacă a fost săvârşită o faptă penală prevăzută la §§ 165, 278, 278c pentru săvârşirea căreia sau prin care au fost obţinute bunuri sau dacă a fost săvârşită o astfel de infracţiune, vor face obiectul măsurii confiscării extinse şi acele bunuri care au fost obţinute în acelaşi timp cu săvârşirea faptei, în măsura în care există presupunerea rezonabilă că aceste bunuri provin din săvârşirea unei fapte penale şi nu se poate face dovada originii licite a acestora.

(3) Dispoziţiile § 20 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

Nedispunerea confiscării extinse

§ 20c. (1) Confiscarea extinsă conform § 20b alin. 1 este exclusă în măsura în care persoane care nu sunt membre în grupul infracţional organizat sau în asociaţia teroristă sau care nu participă la finanţarea actelor de terorism emit pretenţii legale cu privire la bunurile respective.

(2) Dispoziţiile § 20a se aplică în mod corespunzător.

Internarea într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă

§ 21. (1) Persoana care săvârşeşte o faptă sancţionată cu pedeapsa închisorii de peste un an şi care nu poate fi sancţionată doar pe motiv că a săvârşit fapta sub imperiul unei stări de iresponsabilitate (§ 11) cauzate de o anormalitate mintală sau afectivă gravă, va fi internată de către instanţă într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă, dacă, având în vedere starea persoanei şi tipul faptei, există temerea că va săvârşi din cauza anormalităţii sale mintale sau afective o faptă penală cu consecinţe grave.

(2) În cazul în care există o asemenea temere, va fi internată într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă şi persoana care, fără să fie iresponsabilă din cauza anormalităţii sale mintale sau afective grave, săvârşeşte o faptă sancţionată cu pedeapsa închisorii de peste un an. Într-un astfel de caz internarea va fi dispusă în acelaşi timp cu pronunţarea hotărârii.

(3) Ca fapte în înţelesul dispoziţiilor alin. 1 şi 2 nu se califică faptele penale contra patrimoniului, cu excepţia cazului în care au fost săvârşite prin uz de violenţă împotriva unei persoane sau prin ameninţarea cu un pericol iminent pentru integritatea sau viaţa unei persoane (§ 89).

Internarea într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi

§ 22. (1) Persoana care abuzează de consumul de substanţe euforizante şi stupefiante şi este condamnată pentru o faptă săvârşită sub influenţa acestor substanţe sau stupefiante sau pentru o faptă săvârşită în legătură cu dependenţa sa sau pentru săvârşirea unei fapte penale în stare de intoxicaţie (§ 287) va fi internată de către instanţă într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi, dacă, având în vedere persoana şi tipul faptei, există temerea că va săvârşi din cauza dependenţei sale de substanţe euforizante sau stupefiante o faptă penală cu consecinţe grave sau fapte penale cu consecinţe deloc de neglijat.

(2) Internarea nu va fi dispusă dacă infractorul are de executat mai mult de 2 ani în regim de detenţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru internarea sa într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă sau dacă încercarea de vindecare a dependenţei pare de la bun început lipsită de perspectivă.

Internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi

§ 23. (1) Persoana care a împlinit vârsta de 24 de ani şi a fost condamnată la minimum 2 ani de închisoare va fi internată de către instanţă într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi:

1. dacă condamnarea s-a produs în mod exclusiv sau predominant pentru una sau mai multe fapte penale contra integrităţii corporale şi a vieţii, libertăţii, patrimoniului prin utilizarea sau ameninţarea cu violenţa împotriva unei persoane, contra libertăţii şi integrităţii sexuale, conform § 28a din Legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sau pentru una sau mai multe fapte penale săvârşite cu intenţie la adresa siguranţei publice,

2. dacă persoana a fost condamnată deja de două ori în mod exclusiv sau predominant pentru fapte de tipul celor prevăzute la punctul 1 la pedepse cu închisoarea de mai mult de 6 luni fiecare şi din acest motiv, anterior săvârşirii faptelor deduse judecăţii instanţei, a petrecut minimum 18 luni în închisoare, dar după împlinirea vârstei de 19 ani şi

3. când există temerea că, din cauza predilecţiei sale pentru săvârşirea de fapte penale de tipul celor prevăzute la punctul 1 sau din cauza faptului că obişnuieşte să-şi câştige existenţa preponderent prin săvârşirea de astfel de fapte, persoana va continua să săvârşească astfel de fapte penale cu consecinţe grave.

(2) Instanţa nu va dispune măsura internării într-o unitate pentru infractori periculoşi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru internarea persoanei într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă.

(3) Deţinerea într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă conform § 21 alin. 2 sau într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi este asimilată executării în regim de detenţie (alin. 1 punctul 2) în sensul că perioada deţinerii în aceste unităţi va fi dedusă din pedeapsă.

(4) Pedeapsa anterioară nu va fi luată în considerare dacă de la executarea ei şi până la următoarea faptă au trecut mai mult de 5 ani. În acest termen nu sunt avute în vedere perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial. Dacă pedeapsa a fost executată doar prin deducerea unei perioade anterioare de detenţie, termenul începe abia de la data la care sentinţa de condamnare a început să producă efecte juridice.

(5) Condamnările pronunţate în străinătate vor fi avute în vedere dacă sunt întrunite condiţiile de la § 73 şi se prezumă că făptuitorul ar fi fost condamnat şi de către o instanţă naţională la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni şi ar fi petrecut în regim de detenţie perioada prevăzută la alin. 1 punctul 2.

Succesiunea executării pedepselor cu închisoarea şi a măsurilor de siguranţă privative de libertate

§ 24. (1) Internarea într-o unitate de psihiatrie si pentru măsuri de siguranţă sau într-o unitate de terapie pentru infractorii dependenţi se execută anterior pedepsei cu închisoarea. Perioada deţinerii în aceste unităţi se deduce din durata pedepsei cu închisoarea. Dacă măsura internării este revocată anterior expirării duratei pedepsei cu închisoarea, infractorul va fi transferat într-un penitenciar, cu excepţia cazului în care executarea restului de pedeapsă a fost suspendată condiţionat sau regimul de executare a fost relaxat.

(2) Internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi se execută după executarea pedepsei cu închisoarea. Anterior transferării infractorului în unitatea pentru infractori recidivişti periculoşi, instanţa verifică din oficiu dacă internarea mai este necesară.

Durata măsurilor de siguranţă privative de libertate

§ 25. (1) Măsurile de siguranţă se dispun pe durată nedeterminată. Acestea se execută atâta timp cât scopul lor o impune. Internarea într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi nu poate însă să depăşească 2 ani, iar internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi nu poate să depăşească 10 ani.

(2) Instanţa dispune cu privire la revocarea măsurii de siguranţă.

(3) Instanţa verifică din oficiu cel puţin o dată pe an dacă măsura internării într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă sau într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi mai este necesară.

(4) Instanţa verifică din oficiu cel puţin o dată la 6 luni dacă măsura internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi trebuie menţinută.

Sechestrul asigurător

§ 26. (1) Bunurile utilizate de făptuitor în scopul săvârşirii faptei penale, alese de către acesta în scopul de a fi utilizate la săvârşirea acesteia, sau care au fost obţinute prin săvârşirea faptei penale, fac obiectul măsurii sechestrului asigurător dacă caracterul special al acestora face măsura oportună în scopul de a preîntâmpina săvârşirea de fapte penale.

(2) Nu se va dispune măsura sechestrului asigurător dacă persoana îndreptăţită îndepărtează caracterul special al bunurilor, în special prin îndepărtarea dispozitivelor sau mărcilor sau aducându-le în stare de neîntrebuinţare, care facilitează săvârşirea de fapte penale. Bunurile în legătură cu care o persoană care nu a participat la săvârşirea faptei penale emite pretenţii legale pot face obiectul măsurii sechestrului asigurător doar dacă persoana în cauză nu garantează că bunurile nu vor fi utilizate la săvârşirea de infracţiuni.

(3) În cazul în care condiţiile sechestrului asigurător sunt îndeplinite, bunurile vor face obiectul sechestrului asigurător şi atunci când nici o persoană nu poate fi urmărită sau condamnată pentru fapta penală respectivă.

Pierderea calităţii de funcţionar şi alte urmări ale condamnării

§ 27. (1) În urma condamnării la o pedeapsă cu închisoarea de către o instanţă naţională pentru una sau mai multe fapte penale săvârşite cu intenţie, funcţionarul îşi va pierde funcţia dacă

1. pedeapsa dispusă este mai mare de un an de închisoare,

2. pedeapsa cu închisoarea cu executare în regim de detenţie este mai mare de 6 luni sau

3. condamnarea s-a produs şi sau exclusiv pentru comiterea delictului de abuz de autoritate (§ 212).

(2) Dacă o condamnare în temeiul unei legi federale atrage după sine o altă urmare legală decât cea prevăzută la alin. 1, urmarea legală încetează a mai produce efecte, în lipsa unei prevederi contrare şi dacă nu constă în pierderea unor drepturi speciale de a alege, de a dispune sau de a desemna, în termen de 5 ani. Termenul începe imediat ce pedeapsa a fost executată şi măsurile de siguranţă au fost executate sau revocate; dacă pedeapsa a fost executată doar prin deducerea din pedeapsă a unor zile, termenul începe o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii.

Concursul de infracţiuni

§ 28. (1) Dacă prin una sau prin mai multe fapte individuale au fost săvârşite mai multe infracţiuni de acelaşi tip sau de tipuri diferite şi care au fost identificate în acelaşi timp, se va dispune, dacă normele de încriminare concurente prevăd doar pedepse cu închisoarea sau doar amenzi, o singură pedeapsă cu închisoarea sau o singură amendă. Această pedeapsă va fi individualizată în baza normei de încriminare care prevede pedeapsa cea mai mare. Cu excepţia reducerii extraordinare a pedepsei, nu poate fi dispusă o pedeapsă mai mică decât cea mai mare pedeapsă minimă prevăzută în legile concurente.

(2) Dacă în una dintre normele de încriminare concurente este prevăzută pedeapsa cu închisoarea şi în cealaltă normă de încriminare amenda sau dacă doar într-una dintre ele este prevăzută atât pedeapsa închisorii, cât şi pedeapsa amenzii, instanţa va dispune, dacă ambele pedepse sunt obligatorii, o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda. Dacă una dintre ele nu este obligatorie, ea poate fi dispusă. Acelaşi principiu este valabil şi pentru pedepsele de altă natură prevăzute pe lângă pedeapsa cu închisoarea sau amenda. Pentru individualizarea pedepsei cu închisoarea şi a amenzii se aplică dispoziţiile alin. 1.

(3) În cazul în care conform dispoziţiilor alin. 2 s-ar impune dispunerea pedepsei cu închisoarea şi a pedepsei amenzii, se va dispune, dacă în locul pedepsei cu închisoarea se impune pedeapsa amenzii (§ 37), conform alin. 1 doar pedeapsa amenzii.

(4) Măsurile de siguranţă se dispun dacă sunt îndeplinite condiţiile existenţei uneia sau mai multor fapte penale deduse judecăţii în acelaşi timp.

Cumularea valorilor şi cuantumurilor prejudiciilor

§ 29. Dacă cuantumul pedepsei depinde de valoarea exprimată în cifre a unui bun aflat în legătură cu fapta sau de cuantumul exprimat în cifre al prejudiciilor pe care le cauzează sau asupra cărora se întinde intenţia făptuitorului, relevantă va fi, dacă făptuitorul a săvârşit mai multe fapte de acelaşi tip, suma valorilor sau a cuantumului prejudiciilor.

Inadmisibilitatea măririi repetate a limitei maxime legale a pedepsei

§ 30. Depăşirea limitei maxime legale de pedeapsă cu jumătate este admisibilă doar o singură dată, chiar dacă intervin diverse cauze care indică posibilitatea depăşirii (§§ 39, 313).

Pedeapsa în cazul condamnării ulterioare

§ 31. (1) Persoana care a fost deja condamnată la o pedeapsă şi care este condamnată pentru o altă faptă care ar fi trebuit judecată după săvârşirea ei în cadrul procesului anterior, va fi condamnată la o pedeapsă suplimentară. Aceasta nu va putea depăşi limita maximă a pedepsei prevăzute pentru fapta dedusă acum judecăţii. Suma pedepselor nu poate depăşi pedeapsa care ar fi admisibilă conform criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi conform cumulării valorilor şi cuantumurilor prejudiciilor.

(2) O condamnare anterioară de către o instanţă naţională este asimilată unei condamnări anterioare de către o instanţă străină şi atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la § 73.

Reducerea ulterioară a pedepsei şi a măsurii indisponibilizării

§ 31a. Dacă ulterior condamnării intervin sau apar circumstanţe care ar fi condus la individualizarea unei pedepse mai mici, instanţa va proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei.

(2) Dacă ulterior situaţia personală sau posibilităţile materiale ale persoanei condamnate la pedeapsa amenzii se înrăutăţesc în mod semnificativ, instanţa va proceda la reindividualizarea cuantumului zilelor-amendă privitor la restul de amendă în limitele prevăzute la § 19 alin. 2, cu excepţia cazului în care persoana condamnată a cauzat înrăutăţirea cu intenţie, fie şi doar prin refuzul de a presta activităţi lucrative.

(3) Dacă ulterior intervin sau apar circumstanţe care, dacă ar fi existat la momentul pronunţării sentinţei, instanţa nu ar fi dispus măsura indisponibilizării sau ar fi dispus doar indisponibilizarea unor bunuri de o valoare mai mică, instanţa va proceda la actualizarea hotărârii.

Titlul IV

Individualizarea pedepselor

Principii generale

§ 32. (1) Stabilirea pedepsei se face în raport de vinovăţia făptuitorului.

(2) La individualizarea pedepsei instanţa are în vedere circumstanţele agravante şi atenuante, în măsura în care acestea nu au fost avute în vedere la determinarea limitelor speciale ale pedepsei, precum şi efectele pedepsei şi alte urmări probabile ale faptei asupra vieţii viitoare a făptuitorului în societate. În acest scop instanţa va avea în vedere în special în ce măsură fapta poate fi explicată printr-o atitudine a făptuitorului de respingere a valorilor ocrotite sau de indiferenţă faţă de acestea şi în ce măsură fapta poate fi pusă în legătură cu circumstanţe sau cauze exterioare care ar putea justifica săvârşirea faptei şi de către o persoană care respectă valorile ocrotite.

(3) În general pedeapsa va fi cu atât mai severă, cu cât este mai mare prejudiciul sau pericolul social creat de către făptuitor sau pe care acesta nu l-a creat, dar asupra căruia s-a întins vinovăţia sa, cu cât a încălcat prin acţiunea sa mai multe obligaţii, cu cât a premeditat mai mult fapta, cu cât a acordat mai multă grijă pregătirii acesteia sau cu câtă lipsă de consideraţie a săvârşit-o şi cu cât a dat dovadă de mai puţină precauţie la săvârşirea acesteia.

Circumstanţe agravante speciale

§ 33. (1) Circumstanţa agravantă există în special dacă făptuitorul

1. a săvârşit mai multe fapte penale de acelaşi tip sau de tipuri diferite sau dacă fapta penală a subzistat pe o perioadă mai lungă de timp;

2. a mai fost condamnat pentru o faptă care are la bază aceeaşi înclinaţie infracţională;

3. a determinat o altă persoană să săvârşească fapta penală;

4. a fost autorul sau instigatorul unei fapte penale săvârşite de una sau mai multe persoane sau la săvârşirea căreia a participat în mod hotărâtor;

5. a acţionat pe motive de rasă, xenofobie sau alte motive deosebit de reprobabile, în special de tipul celor care vizează grupurile de persoane sau un membru al unui astfel de grup menţionate la § 283 alin. 1 punctul 1 în mod expres ca urmare a apartenenţei la acest grup;

6. a acţionat cu viclenie, cruzime sau într-un mod chinuitor pentru victimă;

7. la săvârşirea faptei a profitat de lipsa de apărare şi starea de neajutorare a unei alte persoane;

8. a săvârşit fapta prin utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal ale unei alte persoane pentru a câştiga încrederea unui terţ, producând respectivei persoane un prejudiciu.

(2) O circumstanţă agravantă este, în plus faţă de cazurile prevăzute la § 39a alin. 1, şi atunci când un făptuitor major a săvârşit cu intenţie o faptă penală prin uz de violenţă sau ameninţare cu un pericol grav îndreptată împotriva unui minor iresponsabil sau împotriva unei persoane apropiate acestuia.

(3) O circumstanţă agravantă este, de asemenea, şi atunci când făptuitorul a săvârşit cu intenţie o faptă penală prevăzută de dispoziţiile prezentului Cod Titlul I-III sau Titlul III din Partea Specială

1. împotriva unei rude (§ 72), inclusiv împotriva unei foste soţii, partenere sau concubine sau împotriva unui fost soţ, partener sau concubin în calitate de persoană care trăia împreună cu victima sau persoană care a abuzat de poziţia sa de autoritate;

2. împotriva unei persoane care, în baza unor împrejurări speciale, necesită protecţie, profitând de nevoia de protecţie a acesteia;

3. prin utilizarea unei violenţe extreme sau după ce fapta a fost precedată de utilizarea unei astfel de violenţe extreme;

4. prin ameninţarea cu o armă.

Circumstanţe atenuante speciale

§ 34. (1) Circumstanţa atenuantă există în special dacă făptuitorul

1. a săvârşit fapta după împlinirea vârstei de 18 ani, dar anterior împlinirii vârstei de 21 ani sau dacă a săvârşit fapta sub influenţa unei stări mentale anormale, dacă înţelege greu sau dacă educaţia sa a fost foarte neglijată;

2. a dus până acum o viaţă normală şi fapta se află în evidentă contradicţie cu conduita sa uzuală;

3. a săvârşit fapta din motive onorabile;

4. a săvârşit fapta sub influenţa unui terţ sau de frică sau din supunere;

5. se face vinovat doar de faptul că, într-o anumită situaţie pentru care legea sancţionează producerea unui rezultat, a omis să împiedice acel rezultat;

6. a participat la o faptă penală săvârşită de mai multe persoane, având însă un rol secundar;

7. a săvârşit fapta doar din imprudenţă;

8. s-a lăsat antrenat în săvârşirea faptei aflându-se într-o puternică stare emoţională de înţeles;

9. a săvârşit fapta mai mult atras de o oportunitate deosebit de tentantă decât cu intenţie premeditată;

10. a fost forţat la săvârşirea faptei ca urmare a unei stări de necesitate stringente care nu are legătură cu refuzul de a presta activităţi lucrative;

11. a săvârşit fapta în împrejurări similare unei cauze de neimputabilitate sau de justificare;

12. a săvârşit fapta într-o eroare de drept care nu exclude vinovăţia (§ 9), în special dacă este pedepsit pentru săvârşirea cu intenţie a faptei;

13. în ciuda consumării faptei nu a cauzat un prejudiciu sau fapta a rămas la stadiul de tentativă;

14. s-a abţinut în mod deliberat de la producerea unui prejudiciu mai mare, deşi ar fi avut această posibilitate, sau dacă prejudiciul a fost reparat de către făptuitor sau un terţ în numele acestuia;

15. s-a străduit în mod onest să repare prejudiciul produs sau să împiedice producerea altor urmări nefavorabile;

16. s-a predat de bunăvoie, deşi ar fi putut dispărea cu uşurinţă sau deşi era probabil că va rămâne neidentificat;

17. a recunoscut şi regretă săvârşirea faptei sau a contribuit în mod esenţial la aflarea adevărului;

18. a săvârşit fapta cu mult timp în urmă şi de atunci a avut un comportament corespunzător;

19. este afectat prin aceea că el însuşi sau o persoană apropiată acestuia a suferit în urma săvârşirii faptei sau ca urmare a acesteia o gravă vătămare corporală sau deteriorare a stării de sănătate sau alte dezavantaje considerabile de natură faptică sau juridică.

(2) Circumstanţa atenuantă există şi atunci când procedura penală îndreptată împotriva făptuitorului a durat disproporţionat de mult, nu din cauza făptuitorului sau apărătorului acestuia.

Intoxicaţia

§ 35. Dacă făptuitorul a acţionat într-o stare de intoxicaţie care nu exclude răspunderea acestuia, această circumstanţă este atenuantă doar în măsura în care scăderea gradului de responsabilitate produsă nu este compensată de acuzaţia privind consumul sau utilizarea substanţei euforizante.

Aplicarea pedepselor cu închisoarea împotriva persoanelor care nu au împlinit vârsta de 21 de ani

§ 36. Persoanei care la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 21 de ani îi sunt aplicabile pedepsele prevăzute la dispoziţiile § 19 din Legea penală a tinerilor şi minorilor.

Aplicarea pedepselor cu amenda în locul pedepselor cu închisoarea

§ 37. (1) Dacă o faptă nu este pedepsită cu o pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 5 ani, instanţa va aplica în locul pedepsei cu închisoarea de până la un an pedeapsa amenzii de maximum 720 zile-amendă, dacă nu se impune condamnarea la pedeapsa cu închisoarea în scopul de a-l împiedica pe făptuitor să săvârşească alte fapte penale.

(2) Dacă o faptă este pedepsită cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare decât cea prevăzută la alin. 1, dar nu mai mare de 10 ani de închisoare, aplicarea pedepsei amenzii de maximum 720 zile-amendă în locul pedepsei cu închisoarea de maximum un an este admisibilă doar dacă nu se impune condamnarea la pedeapsa cu închisoarea în scopul de a-l împiedica pe făptuitor să săvârşească alte fapte penale, iar aplicarea pedepsei amenzii este suficientă pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane.

Deducerea perioadei de deţinere anterioară

§ 38. (1) Perioada reţinerii dispuse de autorităţile administrative şi judiciare, precum şi a arestului preventiv se deduce din pedeapsa cu închisoarea şi cu amenda dacă făptuitorul s-a aflat în custodia organelor competente

1. în cadrul unui proces pentru fapta pentru care este sancţionat sau

2. după săvârşirea acestei fapte, ca urmare a suspiciunii legate de o altă faptă penală,

în ambele cazuri doar în măsura în care deţinerea nu a fost deja dedusă dintr-o altă pedeapsă sau persoana deţinută nu a fost despăgubită pentru aceasta.

(2) Deducerea perioadei de deţinere anterioare dintr-o pedeapsă cu amenda, se raportează la pedeapsa privativă de libertate înlocuitoare aplicată.

Înăsprirea pedepsei în caz de recidivă

§ 39. (1) Dacă făptuitorul a fost condamnat deja de două ori pentru fapte care au la bază aceeaşi înclinaţie infracţională la pedeapsa cu închisoarea şi dacă a executat aceste pedepse măcar în parte, chiar şi doar prin deducerea unei perioade anterioare de deţinere sau a unei măsuri asigurătorii privative de libertate, instanţa poate dispune, dacă făptuitorul a împlinit vârsta de 19 ani şi a săvârşit din nou o faptă penală care are la bază aceeaşi înclinaţie infracţională, majorarea cu jumătate a limitei maxime a pedepsei legale cu închisoarea sau cu amenda. Cu toate acestea, pedeapsa cu închisoarea sau cu amenda nu poate depăşi durata de 20 de ani.

(2) Pedeapsa anterioară nu va fi luată în considerare dacă de la executarea ei şi până la următoarea faptă au trecut mai mult de 5 ani. În acest termen nu sunt avute în vedere perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial. Dacă pedeapsa a fost executată doar prin deducerea unei perioade anterioare de detenţie, termenul începe abia de la data la care sentinţa de condamnare a început să producă efecte juridice.

Schimbarea pedepsei în cazul faptelor penale săvârşite împotriva minorului iresponsabil

§ 39a. (1) Dacă făptuitorul major a săvârşit cu intenţie o faptă penală prin uz de violenţă şi ameninţare cu un pericol grav împotriva unui minor iresponsabil, se dispune în locul

1. unei pedepse cu închisoarea de până la un an sau în locul unei astfel de pedepse cu închisoarea sau cu amenda, pedeapsa cu închisoarea între două luni şi un an;

2. unei pedepse cu închisoarea fără limită minimă şi a cărei limită maximă depăşeşte un an, pedeapsa de minimum 3 luni de închisoare;

3. unei pedepse cu închisoarea a cărei limită minimă este de 6 luni, pedeapsa de minimum un an de închisoare;

4. unei pedepse cu închisoarea a cărei limită minimă este de un an, pedeapsa de minimum 2 ani de închisoare.

(2) La aplicarea dispoziţiilor §§ 36 şi 41 se va porni de la pedepsele schimbate prevăzute la alin. 1.

Individualizarea pedepsei în cazul condamnării ulterioare

§ 40. În cazul condamnării ulterioare, pedeapsa suplimentară va fi stabilită în limitele prevăzute la § 31 în aşa fel încât suma pedepselor să corespundă acelei pedepse care ar fi aplicabile în cazul condamnării concomitente. Dacă în cazul condamnării concomitente nu s-ar aplica o pedeapsă mai mare decât cea dispusă în hotărârea anterioară, nu se va aplica pedeapsa suplimentară.

Reducerea extraordinară a pedepsei în cazul în care circumstanţele atenuante sunt predominante

§ 41. (1) Dacă circumstanţele atenuante sunt predominante în raport cu circumstanţele agravante şi dacă există perspectiva temeinică că făptuitorul nu va mai săvârşi fapte penale nici în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea sub minimul de pedeapsă legal, instanţa poate dispune:

1. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau dacă este sancţionată cu pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa cu închisoarea de peste un an;

2. dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar este sancţionată cu pedeapsa închisorii de minimum 10 ani, pedeapsa cu închisoarea de peste 6 luni;

3. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii de minimum 5 ani, pedeapsa cu închisoarea de peste 3 luni;

4. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii de minimum un an, pedeapsa cu închisoarea de peste o lună;

5. dacă fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mică, pedeapsa cu închisoarea de minimum o zi.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. 1 punctul 3 şi 4 instanţa va dispune pedeapsa închisorii de minimum 6 luni dacă fapta a avut drept urmare decesul unei persoane (§ 7 alin. 2), chiar dacă această împrejurare determină şi pedeapsa.

(3) Dispoziţiile §§ 43 şi 43a pot fi aplicate şi atunci când se dispune sau s-ar dispune pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 2, respectiv 3 ani, dar nu mai mult de 5 ani, în măsura în care circumstanţele atenuante sunt predominante în raport cu circumstanţele agravante şi dacă există perspectiva temeinică că făptuitorul nu va mai săvârşi fapte penale nici în cazul aplicării unei astfel de pedepse.

Reducerea extraordinară a pedepsei în cazul colaborării cu organele de urmărire penală

§ 41a. (1) Dacă făptuitorul unei fapte prevăzute la §§ 277, 278, 278a sau 278b sau al unei fapte penale aflate în legătură cu un astfel de grup, grupare sau organizaţie face declaraţii în faţa organelor de urmărire penală cu privire la informaţiile pe care le deţine cu privire la aspecte a căror cunoaştere are un rol esenţial la

1. îndepărtarea sau reducerea considerabilă a pericolului reprezentat de grup, grupare sau organizaţie;

2. clarificarea circumstanţelor săvârşirii faptei dincolo de propria participaţie sau

3. identificarea unei persoane care a participat în mod sistematic la activităţile grupului sau a avut o poziţie de conducere în cadrul unei astfel de grupări sau organizaţii,

instanţa poate dispune o pedeapsă situată sub minimul prevăzut la § 41, dacă aceasta corespunde importanţei informaţiilor furnizate în raport cu vinovăţia făptuitorului. Dispoziţiile § 41 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispoziţiile alin. 1 se aplică corespunzător persoanei care participă la activităţile unui grup, unei grupări sau organizaţii interzise prin lege, precum şi făptuitorului unei fapte penale aflate în legătură cu un astfel de grup, grupare sau organizaţie.

(3) Dacă informaţiile furnizate de făptuitor se referă la fapte penale cărora nu le sunt aplicabile legile austriece, se vor aplica dispoziţiile alin. 1 în măsura în care asistenţa judiciară reciprocă ar fi admisibilă.

(Observaţie: § 42 este abrogat)

Titlul V

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi liberarea condiţionată, obligaţiile şi probaţiunea

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

§ 43. (1) Dacă un infractor este condamnat la o pedeapsă cu închisoarea care nu depăşeşte 2 ani, instanţa va dispune suspendarea executării pe o perioadă de încercare de minimum 1 an şi maximum 3 ani, dacă este îndreptăţită presupunerea că simpla suspendare a executării pedepsei sau aceasta împreună cu alte măsuri ar fi suficientă pentru a preveni săvârşirea altor fapte penale şi că nu este necesară executarea pedepsei pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane. În acest sens instanţa va avea în vedere în special tipul faptei, persoana infractorului, gradul său de vinovăţie, viaţa sa anterioară şi conduita sa după săvârşirea faptei.

(2) Dacă suspendarea executării pedepsei nu este revocată, pedeapsa nu mai este executată. Termenele care încep să curgă de la data executării pedepsei se vor calcula într-un astfel de caz de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Suspendarea executării unei părţi din pedeapsă

§ 43a. (1) Dacă instanţa dispune aplicarea pedepsei amenzii şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la § 43 cu privire la o parte din pedeapsă, instanţa va suspenda executarea acestei părţi din pedeapsă, dar nu mai mult de 3 sferturi din aceasta.

(2) Dacă pedeapsa care s-ar impune ar fi pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 6 luni, dar nu mai mult de 2 ani şi dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării întregii pedepse, în locul unei părţi din pedeapsa cu închisoarea se va aplica pedeapsa amenzii de maximum 720 zile-amendă dacă astfel executarea restului din pedeapsa cu închisoarea poate fi suspendată conform dispoziţiilor § 43.

(3) Dacă pedeapsa aplicată este pedeapsa cu închisoarea de mai mare de 6 luni, dar nu mai mult de 2 ani si dacă, în special având în vedere condamnările anterioare ale infractorului, nu este posibilă nici suspendarea întregii pedepse, nici procedura prevăzută de alin. 2, atunci instanţa va dispune suspendarea unei părţi din pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor § 43. Partea de pedeapsă cu executare va fi de minimum o lună şi nu va depăşi o treime din pedeapsă.

(4) Dacă pedeapsa aplicată este pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 2 ani, dar nu mai mare de 3 ani şi dacă există o probabilitate considerabilă ca infractorul să nu mai săvârşească alte fapte penale, atunci instanţa va dispune suspendarea unei părţi din pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor § 43. Se va face aplicarea dispoziţiilor alin. 3 ultima teză.

(Observaţie: Alin. 5 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 105/1997)

Suspendarea executării pedepsei în caz de concurs de infracţiuni

§ 44. (1) Dacă instanţa dispune o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda concomitent, executarea ambelor pedepse va fi suspendată dacă sunt îndeplinite condiţiile în acest sens. Dacă este îndreptăţită presupunerea că executarea doar a uneia dintre aceste pedepse sau a unei părţi dintr-o pedeapsă ar fi suficientă, instanţa poate face aplicarea dispoziţiilor §§ 43 şi 43a la ambele pedepse.

(2) Executarea pedepselor complementare şi consecinţele juridice ale condamnării pot fi suspendate independent de pedeapsa principală.

Suspendarea executării sub supraveghere a măsurilor de siguranţă

§ 45. (1) Executarea măsurii internării într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă va fi suspendată dacă este îndreptăţită presupunerea că, având în vedere persoana infractorului, starea sa de sănătate, viaţa sa anterioară, tipul faptei şi perspectivele de obţinere a unui venit cinstit, în special după efectuarea cu succes a unui tratament medical pe perioada deţinerii provizorii conform dispoziţiilor § 429 alin. 4 CPP sau a executării măsurii arestului preventiv prin internarea provizorie prevăzută la § 438 CPP, simplul avertisment cu internarea împreună cu un tratament în afara unităţii de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă şi eventuale alte măsuri prevăzute la §§ 50-52 ar fi suficientă pentru a preveni periculozitatea vizată de măsura de siguranţă. Executarea măsurii internării conform dispoziţiilor § 21 alin. 2 poate fi suspendată doar împreună cu pedeapsa. Termenul de încercare în cazul suspendării executării măsurii internării conform § 21 este de 10 ani, iar dacă fapta penală care a dus la aplicarea măsurii internării nu este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, termenul de încercare este de 5 ani.

(2) Executarea măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi poate fi dispusă doar împreună cu pedeapsa şi atunci doar dacă este îndreptăţită presupunerea că simpla avertisment cu internarea împreună cu una sau mai multe măsuri dintre cele prevăzute la § 50-52 ar fi suficientă pentru a vindeca dependenţa infractorului de substanţe euforizante sau stupefiante. Termenul de încercare pentru suspendarea executării pedepsei se aplică şi în ce priveşte suspendarea executării măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi.

(3) Dispoziţiile § 43 alin. 2 se aplică ad litteram.

(4) Suspendarea executării altor măsuri de siguranţă nu este admisibilă.

Liberarea condiţionată din penitenciar

§ 46. (1) În cazul în care o persoană condamnată a executat jumătate din pedeapsa cu închisoarea aplicată prin hotărârea de condamnare sau stabilită prin procedura de graţiere sau din partea de pedeapsă cu executarea în regim de detenţie a cărei executare nu a fost suspendată, dar cel puţin 3 luni, executarea restului de pedeapsă va fi suspendată condiţionat cu stabilirea unui termen de încercare de îndată ce, având în vedere efectul măsurilor conform dispoziţiilor §§ 50-52, este îndreptăţită presupunerea că prin liberarea condiţionată persoana condamnată nu se va abţine mai puţin decât prin continuarea executării pedepsei de la săvârşirea altor fapte penale.

(2) În cazul în care o persoană condamnată a executat jumătate, dar nu două treimi din pedeapsa cu închisoarea, aceasta nu va fi liberată condiţionat, în ciuda îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. 1, atâta vreme cât, având în vedere gravitatea faptei, continuarea executării pedepsei este necesară pentru a preveni săvârşirea de fapte penale de către alte persoane.

(Observaţie: Alin. 3 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 154/2015)

(4) În cazul hotărârilor date conform dispoziţiilor alin. 1 se va avea în vedere în ce măsură prin executarea deja consumată a pedepsei, în special şi printr-un tratament început în mod voluntar pe perioada executării în înţelesul dispoziţiilor § 51 alin. 3 pe care persoana condamnată este dispusă să îl continue în libertate, s-a produs o modificare a împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta sau în ce măsură prin măsurile prevăzute la §§ 50-51 aceasta poate fi atinsă.

(5) În cazul în care o persoană condamnată execută mai multe pedepse cu închisoarea, părţi de pedeapsă sau resturi de pedeapsă, durata totală a acestora este esenţială dacă acestea sunt executate imediat una după cealaltă sau sunt întrerupte de perioade în care persoana este deţinută în temeiul unui mandat oficial. Cel mai târziu după 15 ani se va analiza în fiecare caz în parte posibilitatea liberării condiţionate. Dacă a fost dispusă şi o pedeapsă complementară (§§ 31, 40), atunci sunt esenţiale şi în cazul executării neîntrerupte toate pedepsele avute în vedere la aplicarea pedepsei accesorii; dacă executarea uneia dintre aceste pedepse a fost suspendată, la calcularea datei de referinţă (§ 46 alin. 1 şi 2), precum şi a restului de pedeapsă de executat se va face deducerea timpului efectiv petrecut în detenţie. O eventuală pedeapsă anterioară alături de care s-a dispus şi o pedeapsă accesorie nu va fi luată în considerare dacă persoana condamnată a fost liberată condiţionat anterior executării a jumătate din durata pedepsei.

(6) Persoana condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă va putea fi liberată condiţionat doar dacă a executat cel puţin 15 ani şi este îndreptăţită presupunerea că nu va mai săvârşi alte fapte penale.

Suspendarea executării unei măsuri de siguranţă privative de libertate

§ 47. (1) Persoanele internate într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă vor putea fi externate doar după stabilirea unui termen de supraveghere în cadrul liberării condiţionate. Pentru persoanele internate într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi şi cele internate într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi, măsura încetează dacă perioada de deţinere (§ 25 alin. 1) a expirat sau dacă, în cazul deţinerii într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi, o continuare sau completare a tratamentului contra dependenţei nu ar aduce o ameliorare, în timp ce în toate celelalte situaţii doar după stabilirea unui termen de supraveghere în cadrul liberării condiţionate.

(2) Liberarea condiţionată dintr-o măsură de siguranţă privativă de libertate va fi dispusă atunci când, având în vedere conduita şi evoluţia persoanei internate în unitate, personalitatea acesteia, starea de sănătate, trecutul acesteia şi perspectivele de reintegrare socială, se poate presupune că starea de pericol avută în vedere de măsura de siguranţă nu mai există.

(3) Dacă infractorul este liberat condiţionat dintr-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă sau dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi sau măsura a încetat înainte de termen, se vor aplica dispoziţiile § 24 alin. 1 ultima teză.

(4) Hotărârea privind faptul că internarea infractorului în unitatea pentru infractori recidivişti periculoşi nu mai este necesară (§ 24 alin. 2) este asimilată liberării condiţionate dintr-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi.

Termenul de supraveghere

§ 48. (1) Termenul de supraveghere în cazul liberării condiţionate dintr-o pedeapsă cu închisoarea este de minimum un an şi maximum 3 ani. În cazul în care continuarea tratamentului în înţelesul dispoziţiilor § 51 alin. 3 pe care persoana condamnată a fost de acord să îl urmeze se dovedeşte a fi necesară în scopul justificării unei liberări condiţionate (§ 46 alin. 4), termenul de supraveghere este de minimum un an şi maximum 5 ani. Dacă restul de pedeapsă care face obiectul liberării condiţionate depăşeşte 3 ani sau dacă liberarea condiţionată se face în legătură cu executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru săvârşirea unei fapte penale contra libertăţii şi integrităţii sexuale de mai mult de un an, termenul de supraveghere este de 5 ani. În cazul liberării condiţionate din pedeapsa detenţiunii pe viaţă termenul de supraveghere este de 10 ani.

(2) Termenul de încercare în cazul liberării condiţionate dintr-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă şi dintr-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi este de 10 ani, iar dacă fapta penală în urma săvârşirii căreia a fost dispusă măsura internării nu este sancţionată cu o pedeapsă cu închisoarea de mai mult de 10 ani, doar 5 ani. În cazul liberării dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi termenul de supraveghere este de minimum un an şi maximum 5 ani.

(3) Dacă măsura supravegherii restului de pedeapsă sau liberarea condiţionată dintr-o măsură de siguranţă privativă de libertate nu este revocată, aceasta este considerată definitivă. Termenele care încep să curgă de îndată ce pedeapsa sau măsura de siguranţă a fost executată se vor calcula într-un astfel de caz începând de la data liberării condiţionate din executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă.

Modul de calcul al termenelor de supraveghere

§ 49. (1) Termenul de supraveghere începe la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere (§§ 43-45) sau liberarea condiţionată (§§ 46 şi 47). Perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial nu sunt avute în vedere la stabilirea termenului de supraveghere. Dacă o persoană condamnată este liberată condiţionat dintr-o parte de pedeapsă cu închisoarea a cărei executare nu a fost suspendată anterior expirării termenului de supraveghere dispus pentru partea de pedeapsă cu suspendarea executării, ambele termene de supraveghere vor expira doar împreună.

Măsurile de supraveghere şi obligaţiile

§ 50. (1) Dacă pedeapsa sau măsura de siguranţă privativă de libertate dispusă împotriva unui infractor este suspendată sub supraveghere sau dacă infractorul este liberat condiţionat din executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate, instanţa îi va impune anumite obligaţii sau îl va obliga să se prezinte la serviciul de probaţiune dacă aceste măsuri sunt necesare sau oportune în vederea prevenirii săvârşirii de alte fapte penale de către respectivul infractor. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când instanţa dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere (§ 13 Legea privind faptele penale săvârşite de tineri, 1988) sau atunci când începerea executării unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă penală săvârşită anterior împlinirii vârstei de 21 de ani este amânată în temeiul dispoziţiilor § 6 alin. 1 punctul 2 lit. a din Legea privind executarea pedepselor sau § 52 din Legea privind faptele penale săvârşite de tineri, 1988, pentru o perioadă de mai mult de 3 luni.

(2) Prezentarea în faţa serviciului de probaţiune se va dispune întotdeauna atunci când persoana condamnată este liberată condiţionat

1. anterior executării a două treimi din pedeapsa cu închisoarea (§ 46 alin. 1)

2. din executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă săvârşită anterior împlinirii vârstei de 21 de ani,

2a. din executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă contra libertăţii şi integrităţii sexuale,

3. din executarea unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 5 ani sau

4. din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.

În cazurile prevăzute la punctul 1 şi 2 se poate renunţa la obligarea infractorului de a se prezenta în faţa serviciului de probaţiune doar atunci când, având în vedere tipul infracţiunii, persoana infractorului şi evoluţia acestuia, se poate prezuma ca acesta nu va săvârşi alte fapte penale chiar dacă nu îi va fi impusă această măsură de supraveghere.

(3) Măsurile de supraveghere şi obligaţiile vor fi menţinute pe durata stabilită de instanţă, dar nu mai mult de finalul termenului de încercare, cu excepţia cazului în care sunt revocate sau rămân fără obiect mai devreme. În cazul prevăzut la alin. 2 punctul 3 se va dispune măsura de supraveghere a probaţiunii cel puţin pentru primul an, iar în cazul prevăzut la alin. 2 punctul 4 cel puţin pentru primii 3 ani după liberare.

Obligaţiile

§ 51. (1) Obligaţiile includ sarcini şi interdicţii a căror respectare este de natură să îl împiedice pe infractor să săvârşească alte fapte penale. Obligaţiile care contravin drepturilor persoanei sau constituie o imixtiune în modul de viaţă al infractorului nu sunt admisibile.

(2) Infractorul poate fi obligat în special să locuiască într-un anumit loc, la o anumită familie sau într-o anumită instituţie, să nu se apropie de o anumită locuinţă, un anumit loc sau anumite persoane, să nu consume băuturi alcoolice, să înveţe sau să exercite o meserie potrivită, corespunzător cunoştinţelor, abilităţilor şi înclinaţiilor sale, să anunţe orice schimbare a domiciliului sau locului de muncă şi să se prezinte la anumite intervale de timp în faţa instanţei sau a altei entităţi. Repararea prejudiciului produs prin săvârşirea faptei poate face de asemenea obiectul unei obligaţii dispuse de instanţă şi atunci când această obligaţie poate avea o influenţă asupra deciziei cu privire la necesitatea executării pedepsei în vederea prevenirii săvârşirii de fapte penale de către terţi.

(3) Cu acordul prealabil al infractorului, acestuia îi poate fi impusă, cu respectarea condiţiilor de la alin. 1, obligaţia de a se supune unei terapii împotriva dependenţei, unui tratament psihoterapeutic sau unui tratament medical. Nu poate fi impusă, nici măcar cu acordul infractorului, obligaţia de a se supune unui tratament medical care include o intervenţie chirurgicală.

(4) Instanţa poate impune obligaţii şi ulterior, pe parcursul termenului de supraveghere, sau poate modifica sau revoca obligaţii impuse, în măsura în care aceasta pare oportun în sensul dispoziţiilor § 50.

(5) Pentru obligaţiile care au legătură cu suspendarea executării unei măsuri de siguranţă în sensul dispoziţiilor § 45 se aplică mutatis mutandis dispoziţiile § 179a din Legea privind executarea pedepselor, publicată în BGBl. nr. 144/1969.

Măsurile de supraveghere

§ 52. (1) Atunci când instanţa dispune măsura de supraveghere a probaţiunii, conducătorul serviciului de probaţiune competent va aloca infractorului un consilier de probaţiune şi va anunţa instanţa în această privinţă. Consilierul de probaţiune se va strădui prin sfaturile şi acţiunile sale să îl ajute pe infractor să adopte un mod de viaţă şi o atitudine de natură să îl împiedice pe acesta ca în viitor să săvârşească alte fapte penale. Dacă este necesar, consilierul de probaţiune îl va sprijini pe acesta în mod corespunzător în eforturile sale de a-şi acoperi nevoile vitale, în special locuinţa şi munca.

(2) Consilierul de probaţiune va raporta instanţei cu privire la activitatea desfăşurată şi constatările sale

1. atunci când instanţa o solicită sau atunci când este necesar sau oportun în vederea îndeplinirii scopului probaţiunii,

2. atunci când măsura de supraveghere a probaţiunii poate fi eventual revocată,

3. în orice situaţie, dar la 6 luni de la dispunerea măsurii probaţiunii, precum şi la încetarea acesteia,

4. pe durata controlului judiciar (§ 52a alin. 2).

(3) Pe parcursul termenului de supraveghere instanţa va dispune sau va revoca şi ulterior măsura de supraveghere a probaţiunii în măsura în care acestea sunt considerate oportune în sensul dispoziţiilor § 50. În cazurile prevăzute la § 50 alin. 2 punctul 1-3, la expirarea unui an de la liberare, după depunerea unui raport întocmit de consilierul de probaţiune şi a unui punct de vedere emis de conducătorul serviciului de probaţiune competent, instanţa se va pronunţa cu privire la necesitatea sau oportunitatea menţinerii măsurii de supraveghere a probaţiunii.

Controlul judiciar în cazul autorilor de infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale şi agresiuni sexuale

§ 52a. (1) Atunci când un infractor care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru o faptă penală

1. contra libertăţii şi integrităţii sexuale sau

2. contra integrităţii corporale sau vieţii sau libertăţii, atunci când fapta a fost săvârşită în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale,

sau atunci când împotriva acestuia a fost dispusă pentru o astfel de faptă o măsură de siguranţă privativă de libertate este liberat condiţionat, acesta va fi supus pe parcursul termenului de încercare la măsura controlului judiciar, în măsura în care supravegherea comportamentului infractorului (alin. 2), în special în ce priveşte respectarea unei obligaţii în sensul dispoziţiilor § 51 alin. 3 sau a obligaţiei de a nu desfăşura anumite activităţi, este necesară sau oportună în scopul de a-l împiedica să săvârşească alte fapte penale similare.

(2) Pe parcursul controlului judiciar instanţa va supraveghea comportamentul infractorului şi respectarea obligaţiilor, apelând la sprijinul serviciului de probaţiune, iar in anumite cazuri cu sprijinul organelor de poliţie, al instituţiilor de protecţie a copiilor, al altor instituţii abilitate. Instituţiile abilitate cu supravegherea trebuie să raporteze instanţei cu privire la executarea măsurilor dispuse de către instanţă şi efectul acestora. La dispunerea controlului judiciar, consilierul de probaţiune va depune la instanţă, la cererea acesteia sau dacă este necesar sau oportun, rapoarte, în orice caz însă minimum o dată la 3 luni în prima jumătate a termenului de control judiciar, iar in a doua jumătate minimum o dată la 6 luni.

(3) Lucrătorii din cadrul serviciilor de siguranţă şi ordine publică sunt îndreptăţiţi să îndeplinească misiunile care revin organelor de poliţie conform alin. 2 privind stabilirea identităţii unei persoane conform legislaţiei din domeniul poliţiei atunci când există indicii că persoana se află sub control judiciar şi nu a respectat obligaţiile impuse sau a avut un comportament care nu este compatibil cu scopul controlului judiciar.

Revocarea suspendării executării pedepsei şi a liberării condiţionate din executarea unei pedepse cu închisoarea

§ 53. (1) Atunci când infractorul este condamnat pentru o faptă penală săvârşită în interiorul termenului de supraveghere, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată din executarea unei pedepse cu închisoarea şi va dispune executarea pedepsei, părţii din pedeapsă sau a restului de pedeapsă alături de noua pedeapsă, dacă consideră că aceasta este de natură a-l împiedica pe infractor să săvârşească alte fapte penale. În cazul revocării liberării condiţionate din executarea unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă restul de pedeapsă este asimilat în ce priveşte condiţiile de timp care trebuie îndeplinite pentru o eventuală liberare condiţionată unei pedepse cu închisoarea de 10 ani. O faptă penală săvârşită de infractor în perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii primei instanţe şi rămânerea definitivă a hotărârii cu privire la suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată sau săvârşită pe durata deţinerii în baza unui mandat oficial care nu se ia în considerare la stabilirea termenului de supraveghere (§ 49), este asimilată unei fapte penale săvârşite în interiorul termenului de supraveghere.

(2) Atunci când infractorul, în ciuda unei somaţii formale, nu respectă în mod deliberat o obligaţie impusă de instanţă pentru o anumită perioadă de timp sau atunci când în mod constant se sustrage influenţei consilierului de probaţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată si va dispune executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă, dacă acest lucru este considerat oportun în scopul de a-l împiedica pe infractor să săvârşească alte fapte penale. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2 instanţa nu revocă suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiţionată, instanţa poate prelungi termenul de supraveghere, dacă acesta a fost mai scurt, până la maximum 5 ani; în cazul liberării condiţionate din executarea unei pedepse cu detenţiunea de viaţă instanţa poate prelungi termenul de supraveghere până la maximum 10 ani. În acelaşi timp va trebui să verifice dacă şi ce noi obligaţii trebuie dispuse şi dacă se impune dispunerea măsurii de supraveghere a probaţiunii, dacă nu a fost deja dispusă.

(4) Dacă pe la finalul termenului de supraveghere iniţial sau prelungit, stabilit în legătură cu liberarea condiţionată din executarea unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă sau a unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 5 ani dispuse pentru o faptă penală contra libertăţii şi integrităţii sexuale, există şi alte motive speciale de natură a justifica presupunerea că este necesară menţinerea termenului de supraveghere instanţa poate majora termenul de supraveghere cu încă maximum 3 ani. Este admisibilă şi o nouă prelungire.

Revocarea suspendării executării pedepsei şi a liberării condiţionate din executarea unei măsuri de siguranţă

§ 54. (1) Suspendarea executării măsurii internării într-o unitate de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă sau a internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi şi liberarea condiţionată dintr-o unitate dintre cele prevăzute la §§ 21 – 23 vor fi revocate în condiţiile dispoziţiilor § 53 dacă din circumstanţele acolo numite rezultă că starea de pericol vizată de măsura de siguranţă subzistă.

(2) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 1 instanţa nu dispune revocarea suspendării măsurii internării sau liberarea condiţionată dintr-o unitate dintre cele prevăzute la § 21, poate dispune prelungirea termenului de supraveghere până la maximum 15 ani. Dacă termenul de supraveghere este de doar 5 ani, instanţa îl poate prelungi până la maximum 10 ani. În acelaşi timp va trebui să verifice şi ce noi obligaţii trebuie dispuse şi dacă se impune dispunerea măsurii de supraveghere a probaţiunii, dacă nu a fost deja dispusă.

(3) Dacă la finalul termenului de supraveghere iniţial sau prelungit există alte motive speciale de natură a justifica presupunerea că este necesară menţinerea măsurii internării în scopul de a reduce starea de pericol vizată de măsura de siguranţă, instanţa poate prelungi termenul de supraveghere cu încă maximum 3 ani. Este admisibilă şi o nouă prelungire.

(4) Dacă în cazul suspendării executării măsurii internării sau al liberării condiţionate dintr-o unitate dintre cele prevăzute la § 21 alin. 1 infractorului i-a fost impusă obligaţia de a se supune unui tratament medical şi dacă există indicii că infractorul nu a respectat obligaţia şi din acest motiv necesită tratament staţionar în scopul de a reduce starea de pericol vizată de măsura de siguranţă, instanţa va informa organele de poliţie care vor proceda conform dispoziţiilor § 9 din Legea privind internarea medicală ca măsură de siguranţă. Instanţa va fi informată cu privire la măsurile dispuse în continuare.

(5) Dacă în cazul liberării condiţionate dintr-o unitate dintre cele prevăzute la §§ 21-23 instanţa dispune din nou măsura de siguranţă ca urmare a săvârşirii unei fapte penale în interiorul termenului de supraveghere (§ 53 alin. 1), prin aceasta dispunerea anterioară a acestei măsuri rămâne fără obiect.

(6) Liberarea condiţionată dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi nu va fi revocată dacă continuarea terapiei pare lipsită de succes de la bun început.

Revocarea în cazul condamnării ulterioare

§ 55. (1) Instanţa va revoca suspendarea executării unei pedepse, a unui rest de pedeapsă şi a internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi dacă infractorul este condamnat ulterior în conformitate cu dispoziţiile de la § 31 şi suspendarea executării pedepsei nu ar fi fost dispusă în cazul judecării simultane pentru ambele fapte.

(2) Dacă la condamnarea ulterioară executarea pedepsei, a restului de pedeapsă sau a măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi a fost suspendată, suspendarea executării va fi revocată dacă nu ar fi fost dispusă în cazul judecării simultane pentru ambele fapte şi dacă condamnarea care ar fi trebuit luată în considerare conform § 31 nu figura la dosar.

(3) Dacă suspendarea executării nu este revocată, fiecare din cele doua termene de supraveghere concurente durează până la finalul termenului de supraveghere care încetează primul, dar nu mai mult de 5 ani.

Termene de revocare

§ 56. Dispoziţiile prevăzute la §§ 53-55 pot fi date de instanţă doar pe parcursul termenului de supraveghere pentru o faptă penală săvârşită în acest termen, dar şi în termen de 6 luni de la expirarea termenului de supraveghere sau de la încheierea unui proces penal pendinte împotriva infractorului la data expirării termenului de supraveghere.

Titlul VI

Prescripţia

Prescripţia răspunderii penale

§ 57. (1) Răspunderea penală pentru faptele penale sancţionate cu pedeapsa cu închisoarea între 10 şi 20 de ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, precum şi faptele penale prevăzute la Titlul XXV nu se prescrie. După expirarea unui termen de 20 de ani în locul pedepsei detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa cu închisoarea între 10 şi 20 de ani. În privinţa termenului de prescripţie dispoziţiile alin. 2 şi § 58 se aplică în mod corespunzător.

(2) Răspunderea penală pentru alte fapte se prescrie. Termenul de prescripţie începe de îndată ce acţiunea sancţionată de legea penală este încheiată sau comportamentul penal încetează.

(3) Termenul de prescripţie este de

20 de ani

când legea nu prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 10 de ani;

10 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 de ani,

5 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani,

3 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar care nu depăşeşte un an,

1 an

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 6 luni sau doar amenda.

(4) O dată cu intervenirea prescripţiei şi confiscarea specială şi măsurile de siguranţă devin inadmisibile.

Prelungirea termenului de prescripţie

§ 58. (1) Dacă rezultatul unei infracţiuni se produce abia după ce fapta penală a fost încheiată sau după ce comportamentul penal a încetat, termenul de prescripţie nu se consideră a fi împlinit decât dacă acesta era deja încheiat la momentul producerii rezultatului, sau dacă, de la data prevăzută la § 57 alin. 2 trecuse deja o dată şi jumătate din durata sa, dar cel puţin 3 ani.

(2) Dacă în interiorul termenului de prescripţie făptuitorul săvârşeşte o nouă faptă penală care are la bază aceeaşi înclinaţie nocivă, prescripţia nu intervine înainte ca termenul de prescripţie pentru această faptă să fi expirat.

(3) La calcularea termenului de prescripţie nu se vor avea în vedere:

1. perioada în care conform legii punerea în mişcare a acţiunii penale nu poate fi dispusă sau continuată, dacă Legea privind organizarea instanţelor publicată în BGBl nr. 1/1930 şi alin. 4 nu prevăd altceva;

2. perioada cuprinsă între prima audiere în calitate de învinuit, primul avertisment al procurorului cu sau exercitarea de măsuri coercitive împotriva făptuitorului pentru fapta săvârşită (§§ 93 alin. 1 şi 105 alin. 1 Cod de procedură penală), emiterea primei ordonanţe a procurorului sau a primei cereri de efectuare sau încuviinţare a măsurilor de anchetă prevăzute în Secţiunea 8 din Codul de procedură penală şi a administrării de probe în vederea elucidării suspiciunilor care îl vizează pe făptuitor, dispunerea mandatului de căutare sau reţinere, cererea de arestare preventivă sau sesizarea instanţei şi încetarea definitivă a procesului penal;

3. perioada până la împlinirea vârstei de 28 de ani de către victima unei fapte penale contra integrităţii corporale şi vieţii, contra libertăţii sau libertăţii şi integrităţii sexuale, atunci când la data săvârşirii faptei victima era minoră;

4. termenul de supraveghere conform § 203 alin. 1 Cod de procedură penală, termenele pentru plata unei sume de bani împreună cu eventuale reparaţii şi pentru prestarea de muncă în folosul comunităţii împreună cu eventuale înţelegeri privind urmările săvârşirii faptei (§§ 200 alin. 2 şi 3, 201 alin. 1 şi 3 Cod de procedură penală), precum şi perioada de la depunerea unei cereri a parchetului conform § 204 alin. 2 Cod de procedură penală până la comunicarea mediatorului de conflict cu privire la înţelegerile dintre părţi şi îndeplinirea acestora (§ 204 alin. 4 Cod de procedură penală).

(3a) O întrerupere a cursului prescripţiei intervenită în conformitate cu dispoziţiile de la alineatele de mai sus continuă să producă efecte juridice chiar şi atunci când, în urma unor modificări legislative, la momentul întreruperii cursului prescripţiei fapta ar fi fost deja prescrisă conform noii legi.

(4) Dacă punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată sau se face cu autorizarea unei persoane îndrituite în acest sens, cursul prescripţiei nu este întrerupt de împrejurarea că nu a existat plângere prealabilă sau că nu s-a acordat autorizarea în acest sens.

Prescripţia executării pedepsei

§ 59. (1) Executarea unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă, a unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 10 ani, a unei pedepse dispuse pentru o faptă penală conform Titlul XXV şi a măsurii internării într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranţă sau o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi nu se prescrie.

(2) Executarea altor pedepse, a măsurii confiscării bunurilor care provin din săvârşirea de infracţiuni, a confiscării speciale şi a măsurilor de siguranţă se prescriu. Termenul de prescripţie începe la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus pedeapsa, confiscarea sau măsura de siguranţă.

(3) Termenul de prescripţie este de

15 ani

când instanţa a dispus pedeapsa cu închisoarea de mai mult de un an, dar nu mai mult de 10 ani;

10 ani

când instanţa a dispus pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 3 luni, dar nu mai mult de 1 an sau amenda cu stabilirea unei pedepse alternative de mai mult de 3 luni,

5 ani

în toate celelalte situaţii.

(4) Dacă instanţa a dispus în acelaşi timp mai multe pedepse sau măsuri de siguranţă, termenul de prescripţie a executării tuturor acestor pedepse sau măsuri se calculează în funcţie de pedeapsa sau măsura pentru care este prevăzut cel mai lung termen de prescripţie. Dacă instanţa a dispus în acelaşi timp o pedeapsă cu închisoarea şi o amendă la calcularea termenului de prescripţie la pedeapsa cu închisoarea se va adăuga pedeapsa alternativă.

Prelungirea termenului de prescripţie a executării pedepsei

§ 60. (1) Dacă împotriva persoanei condamnate instanţa dispune pe parcursul termenului de prescripţie o nouă pedeapsă sau măsură, executarea pedepsei nu se prescrie înainte ca şi executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranţă să se fi încheiat.

(2) La calcularea termenului de prescripţie nu se vor avea în vedere:

1. termenul de supraveghere în cazul unei suspendări a executării pedepsei sau măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenţi sau în cazul liberării condiţionate;

2. perioadele pentru care persoanei condamnate i-a fost acordată o amânare a executării unei pedepse cu închisoarea, cu excepţia cazului în care motivul a fost imposibilitatea executării sau plata unei amenzi;

3. perioadele în care persoana condamnată a fost deţinută în baza unui mandat oficial;

4. perioadele în care persoana condamnată s-a aflat în străinătate.

(3) Executarea pedepsei cu închisoarea sau a măsurii de siguranţă privative de libertate întrerupe cursul prescripţiei. Dacă întreruperea încetează fără ca persoana condamnată să fie liberată, termenul de prescripţie începe să curgă din nou fără a duce atingere dispoziţiilor alin. 2.

Titlul VII

Domeniul de aplicare

Aplicarea în timp

§ 61. Dispoziţiile de drept penal se aplică faptelor săvârşite după intrarea în vigoare a acestora. Dispoziţiile de drept penal se aplică faptelor săvârşite anterior intrării în vigoare a acestora atunci când dispoziţiile de drept penal în vigoare la data săvârşirii faptei nu au fost mai favorabile făptuitorului per ansamblu.

Fapte penale în interiorul teritoriului naţional

§ 62. Dispoziţiile de drept penal austriac se aplică tuturor faptelor săvârşite pe teritoriul naţional.

Fapte penale săvârşite la bordul vaselor sau aparatelor de zbor austriece

§ 63. Dispoziţiile de drept penal austriac se aplică şi faptelor săvârşite la bordul unui vas sau aeronave austriece, independent de locul unde se găseşte acesta.

Fapte penale în străinătate sancţionate indiferent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii faptelor

§ 64. (1) Dispoziţiile de drept penal austriac se aplică independent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii faptelor în cazul următoarelor fapte săvârşite în străinătate:

1. divulgarea unui secret profesional în favoarea unui stat străin (§ 124), înalta trădare (§ 242), pregătirea înaltei trădări (§ 244), legături împotriva statului (§ 246), atacuri asupra organelor de stat supreme (§§ 249 - 251), trădarea de ţară (§§ 252 – 258) şi fapte penale contra armatei (§§ 259 şi 260);

2. faptele penale săvârşite de o persoană împotriva unui funcţionar austriac (§ 74 alin. 1 punctul 4), unui agent public austriac (§ 74 alin. 1 punctul 4a) sau împotriva unui arbitru austriac (§ 74 alin. 1 punctul 4c) în timpul sau ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu şi săvârşite de o persoană în calitate de funcţionar austriac, agent public austriac sau arbitru austriac;

2a. cu excepţia cazului prevăzut la punctul 2 încălcări pedepsite de legea penală ale obligaţiilor de serviciu, corupţie şi fapte penale asimilate infracţiunilor de corupţie (§§ 302-309) dacă

a) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau

b) fapta a fost săvârşită în favoarea unui agent public austriac sau arbitru austriac;

3. mărturie mincinoasă (§ 288) şi mărturie mincinoasă sub jurământ sau mărturie mincinoasă sub jurământ în faţa unei autorităţi administrative (§ 289) în cadrul unei proceduri de investigaţie conform Codului de procedură penală sau în cadrul unei proceduri pe rol în faţa unei instanţe sau a unei autorităţi administrative austriece;

4. falsificarea de monedă (§ 232), transmiterea şi posesia de monedă contrafăcută sau falsificată (§ 233), falsificarea sancţionată conform § 232 de hârtii de valoare (§ 237), organizaţiile criminale (§ 278a) şi faptele penale sancţionate conform §§ 28a, 31a, precum şi 32 alin. 3 din Legea stupefiantelor, dacă prin fapta săvârşită s-a adus atingere intereselor austriece sau dacă făptuitorul nu poate fi extrădat;

4a. mutilarea organelor genitale în înţelesul § 90 alin. 3, răpirea în scop de şantaj (§ 102), predarea la o putere străină (§ 103), traficul de sclavi (§ 104), traficul de persoane (§ 104a), constrângerea calificată conform § 106 alin. 1 punctul 3, căsătoria cu forţa (§ 106a), intermedierea interzisă a adopţiilor (§ 194), violul (§ 201), agresiunea sexuală (§ 202), abuzul sexual asupra unei persoane lipsite de apărare sau cu dizabilităţi psihice (§ 205), abuzul sexual calificat asupra minorului iresponsabil (§ 206), abuzul sexual asupra minorului iresponsabil (§ 207), reprezentarea pornografică cu minori conform § 207a alin. 1 şi 2, abuzul sexual asupra tinerilor (§ 207b), abuzul de autoritate conform § 212 alin. 1, promovarea prostituţiei şi a reprezentaţiilor pornografice cu minori (§ 215a), traficul transfrontalier de prostituate (§ 217) atunci când

a) făptuitorul sau victima este cetăţean austriac sau îşi are reşedinţa obişnuită în Austria,

b) prin săvârşirea faptei s-a adus atingere intereselor austriece sau

c) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean străin, trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

4b. producerea şi proliferarea de arme de distrugere în masă (§ 177a) atunci când făptuitorul este cetăţean austriac, iar în ce priveşte dezvoltarea de mijloace de luptă nucleare Austria este doar stat care dispune de arme nucleare, dacă fapta nu a fost săvârşită la comanda sau sub coordonarea unui părţi semnatare a Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare, publicat în BGBl. nr. 258/1970;

4c. tortura (§ 312a), provocarea dispariţiei forţate a unei persoane (§ 312b) şi faptele penale sancţionate conform Titlul XXV, dacă

a) făptuitorul sau victima este cetăţean austriac,

b) prin săvârşirea faptei s-a adus atingere altor interese austriece sau

c) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean străin şi fie îşi are reşedinţa obişnuită în Austria, fie trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat.

5. pirateria aeriană (§ 185), faptele penale săvârşite în legătură cu aceasta contra integrităţii corporale şi a vieţii sau contra libertăţii şi periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice (§ 186), dacă:

a) fapta penală este îndreptată împotriva unei aeronave austriece şi

b) aeronava aterizează în Austria şi făptuitorul încă se află la bord,

c) aeronava fără echipaj este închiriată cuiva care îşi are sediul social sau, în lipsa unui astfel de sediu, reşedinţa obişnuită în Austria sau

d) făptuitorul trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

6. alte fapte penale pe care Austria este obligată să le investigheze, chiar dacă au fost săvârşite în străinătate şi independent de legea penală aplicabilă la locul săvârşirii;

7. fapte penale săvârşite de un cetăţean austriac împotriva unui alt cetăţean austriac atunci când ambii îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în Austria;

8. participarea (§ 12) la o faptă penală pe care autorul nemijlocit a săvârşit-o în Austria, precum şi tăinuirea (§ 164) şi spălarea banilor (§ 165) în legătură cu o faptă săvârşită în Austria;

9. organizaţie teroristă (§ 278b) şi fapte de terorism (§ 278c), precum şi fapte penale săvârşite în legătură cu acestea şi prevăzute la §§ 128-131, 144 şi 145, precum şi 223 şi 224, de asemenea trainingul pentru scopuri teroriste (§ 278e) şi oferirea de instrucţiuni pentru săvârşirea unei fapte de terorism (§ 278f) dacă:

a) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau a dobândit ulterior cetăţenia austriacă şi la data începerii procesului penal încă o deţine,

b) făptuitorul îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită în Austria,

c) fapta a fost săvârşită în favoarea unei persoane juridice cu sediul în Austria,

d) fapta a fost săvârşită împotriva Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, Guvernului Federal, unui parlament de land, unui guvern de land, împotriva Curţii Constituţionale, Curţii de Justiţie Administrative Supreme, Curţii Supreme, împotriva unei alte instanţe sau autorităţi sau împotriva populaţiei Republicii Austria,

e) fapta a fost săvârşită împotriva unui organ al Uniunii Europene sau a unei instituţii create în conformitate cu tratatele de instituire a comunităţilor europene sau Tratatul privind Uniunea Europeană care îşi are sediul în Republica Austria sau

f) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac, trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

10. finanţarea terorismului (§ 278d) dacă:

a) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau a dobândit ulterior cetăţenia austriacă şi la data începerii procesului penal încă o deţine;

b) la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac, trăieşte în Austria şi nu poate fi extrădat;

11. redarea incorectă de informaţii esenţiale privind anumite organizaţii (§ 163a) şi elaborarea de rapoarte incorecte de către auditorii anumitor organizaţii (§ 163b) dacă sediul central sau sediul social al organizaţiei se află în Austria.

(2) Dacă dispoziţiile de drept penal menţionate la alin. 1 nu sunt aplicate doar ca urmare a faptului că fapta este sancţionată cu o pedeapsă mai mare, fapta săvârşită în străinătate va fi sancţionată în baza normelor de drept penal austriac, indiferent de normele de drept penal aplicabile la locul săvârşirii faptei.

Fapte penale săvârşite în străinătate sancţionate doar dacă acestea sunt sancţionate cu pedeapsă conform legii penale aplicabile la locul săvârşirii

§ 65. (1) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la §§ 63 şi 64, săvârşite în străinătate, sunt aplicabile, în măsura în care faptele sunt sancţionate cu pedeapsă şi conform legii penale aplicabile la locul săvârşirii faptei, normele de drept penal austriac dacă:

1. la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac sau a dobândit ulterior cetăţenia austriacă şi la data începerii procesului penal încă o deţine;

2. la data săvârşirii faptei făptuitorul era cetăţean austriac, pătrunde pe teritoriul austriac şi dintr-un motiv care nu are de-a face cu tipul sau natura faptei sale nu poate fi extrădat în străinătate.

(2) Pedeapsa va fi în aşa fel individualizată încât făptuitorul per ansamblu să nu fie mai defavorizat decât conform legii aplicabile la locul săvârşirii faptei.

(3) Dacă la locul săvârşirii fapta nu este sancţionată penal este suficient ca fapta să fie sancţionată penal în Austria.

(4) Răspunderea penală încetează însă:

1. dacă conform legii aplicabile la locul săvârşirii faptei răspunderea penală pentru faptă a încetat;

2. dacă făptuitorul a fost achitat prin hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă a statului în care a fost săvârşită fapta sau a fost scos de sub urmărire penală în orice alt mod;

3. dacă făptuitorul a fost condamnat prin hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă străină şi pedeapsa a fost executată în întregime sau, dacă nu a fost executată, executarea ei a fost suspendată sau, conform legii penale străine, executarea pedepsei s-a prescris;

4. atâta vreme cât executarea pedepsei dispuse de instanţa străină a fost suspendată în întregime sau în parte.

(5) Măsurile de siguranţă prevăzute de normele de drept austriac se aplică, dacă sunt îndeplinite condiţiile în acest sens, împotriva unui cetăţean austriac şi atunci când acesta nu poate fi sancţionat în Austria ca urmare a unuia dintre motivele menţionate la alineatul precedent.

Domeniul de aplicare extins al confiscării speciale şi al sechestrului asigurător în cazul faptelor săvârşite în străinătate

§ 65a. Confiscarea specială şi sechestrul asigurător se aplică şi bunurilor de valoare aflate în Austria şi asupra obiectelor aflate în legătură cu fapte sancţionate şi de către normele de drept penal aplicabile la locul săvârşirii faptei, dar care conform dispoziţiilor §§ 62-65 nu se supun legii penale austrice.

Deducerea perioadelor din pedeapsă executate în străinătate

§ 66.Dacă pentru fapta pentru care făptuitorul este sancţionat în Austria acesta a executat deja o pedeapsă în străinătate aceasta îi va fi dedusă din pedeapsa dispusă în Austria.

Ora şi locul faptei

§ 67. (1) Fapta penală este săvârşită de făptuitor la ora la care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze; momentul la care se produce rezultatul nu este relevant.

(2) Fapta penală este săvârşită de făptuitor în fiecare loc în care a acţionat sau ar fi trebuit să acţioneze sau în care s-a produs în întregime sau parţial un rezultat care corespunde elementelor infracţiunii respective sau ar fi trebui să se producă conform reprezentărilor făptuitorului.

Titlul VIII

Definiţii

Calcularea timpului

§ 68. Anii şi lunile vor fi calculate conform calendarului. Intervalele de timp vor fi calculate în aşa fel încât ziua în care cade evenimentul cu care începe intervalul să nu fie numărată. Intervalele de timp se vor termina odată cu terminarea ultimei zile.

Săvârşirea faptei în public

§ 69. Fapta este săvârşită în public doar atunci când poate fi percepută în mod nemijlocit de un grup mare de persoane.

Săvârşirea faptei ca îndeletnicire

§ 70. (1) Fapta este săvârşită ca îndeletnicire atunci când făptuitorul o săvârşeşte cu intenţia ca, prin săvârşirea repetată, să îşi procure pe o perioadă mai lungă de timp un venit substanţial şi

1. acţionează făcând uz de abilităţi şi mijloace speciale care indică săvârşirea repetată sau

2. a plănuit deja în detaliu alte două astfel de fapte sau

3. a săvârşit deja două astfel de fapte sau a fost condamnat deja pentru o astfel de faptă.

(2) Un venit substanţial este venitul care depăşeşte lunar suma de 400 euro raportat la media anuală.

(3) Nu se va lua în considerare o faptă sau condamnare anterioară dacă de la data săvârşirii acesteia sau de la data rămânerii definitive şi până la următoarea faptă a trecut mai mult de un an. În acest termen nu sunt incluse perioadele în care făptuitorul a fost deţinut în baza unui mandat oficial.

Înclinaţie infracţională

§ 71. Faptele penale care au la bază aceeaşi înclinaţie infracţională sunt faptele penale care sunt îndreptate împotriva aceleiaşi valori ocrotite sau care se reduc la aceleaşi motive reprobabile sau la aceeaşi lipsă de caracter.

Membru de familie

§ 72. (1) Membri de familie ai unei persoane sunt rudele şi cumetrii pe linie directă, soţul/soţia sau partenerul în cadrul unui parteneriat civil şi fraţii/surorile soţului/soţiei sau partenerului în cadrul unui parteneriat civil, fraţii/surorile persoanei şi soţii/soţiile acestora sau partenerii în cadrul unui parteneriat civil, copiii şi nepoţii, fraţii/surorile părinţilor şi bunicilor, verişorii şi verişoarele lor, tatăl şi mama copilului lor, părinţii adoptivi şi asistenţii maternali profesionişti, copiii adoptivi, precum şi persoanele asupra cărora deţin tutela sau sub a căror tutelă se află.

(2) Persoanele care se află în cadrul unui parteneriat civil vor fi considerate ca fiind membri de familie, iar copiii şi nepoţii uneia dintre acestea vor fi consideraţi ca fiind membri de familie şi ai celeilalte persoane.

Condamnări în străinătate

§ 73. În măsura în care legea nu prevede în mod expres ca o condamnare să fie dispusă de către o instanţă din Austria, condamnările dispuse în străinătate sunt asimilate celor din Austria dacă infractorul este găsit vinovat pentru o faptă care este sancţionată penal şi de normele de drept austriac şi dacă procesul s-a desfăşurat cu respectarea principiilor prevăzute în art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, publicată în BGBl. nr. 210/1958.

Alte definiţii

§ 74. (1) În sensul prezentei legi:

1. minor iresponsabil este persoana care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

2. (Observaţie: punctul 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 19/2001)

3. minor este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

4. funcţionar este persoana mandatată să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act în numele Federaţiei, al landului, al unei organizaţii, al unei comune sau al unei alte persoane de drept public, cu excepţia bisericii sau comunităţii religioase, în calitate de organ al acestora, singură sau împreună cu o altă persoană, sau care este investită cu prerogative în domeniul administraţiei federale, de land sau locale; funcţionar este şi persoana care, în conformitate cu o altă lege federală sau în temeiul unui acord interstatal în cazul unei misiuni în Austria, este asimilată unui funcţionar austriac;

4a. agent public este persoana care

a. (Observaţie: lit. a a fost abrogată prin BGBl. I nr. 61/2012)

b. exercită pentru Federaţie, un land, o comună, o altă persoană de drept public, cu excepţia bisericii sau comunităţii religioase, pentru un alt stat sau pentru o organizaţie internaţională, prerogative din domeniul legislativ, administrativ sau judiciar în calitate de organ sau angajat al acestora,

c. este autorizată să exercite alte funcţii oficiale în numele organelor menţionate la lit. b şi în aplicarea legii sau

d. lucrează în calitate de organ sau angajat al unei întreprinderi la care una sau mai multe autorităţi regionale din Austria sau din străinătate deţin participaţii în mod direct sau indirect de cel puţin 50% din capitalul social sau capitalul propriu, pe care o astfel de autoritate regională o exploatează singură sau împreună cu alte autorităţi regionale sau pe care o controlează în mod efectiv prin măsuri financiare sau alte măsuri economice sau organizatorice, în orice caz orice întreprindere a cărei performanţă este auditată de Curtea de Conturi, de instituţii de land similare Curţii de Conturi sau de o instituţie de audit internaţională sau din străinătate;

4b. funcţionar european este orice funcţionar sau angajat pe baza de contract în înţelesul statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene sau al condiţiilor de angajare aplicabile altor angajaţi ai Comunităţilor Europene sau care este pus la dispoziţia Comunităţilor Europene de către statele membre sau de către instituţii publice sau private şi care sunt investiţi acolo cu prerogative care corespund prerogativelor funcţionarilor sau altor angajaţi ai Comunităţilor Europene; funcţionari europeni sunt şi membrii instituţiilor care au fost create în baza tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, precum şi angajaţii acestor instituţii, membrii Comisiei, Parlamentului European, Curţii de Justiţie şi Curţii de Conturi a Comunităţilor Europene, precum şi organele executive şi lucrătorii Oficiului European de Poliţie (Europol);

4c. arbitru este orice decident al unei curţi de arbitraj în sensul dispoziţiilor § 577 şi urm. din Codul de procedură penală, având sediul în Austria sau cu sediul încă nedesemnat (arbitru austriac) sau cu sediul în străinătate;

5. ameninţarea cu un pericol grav este ameninţarea cu o vătămare a integrităţii corporale, a libertăţii, onoarei, patrimoniului sau vieţii private prin popularizarea, divulgarea sau publicarea de fapte sau imagini de natură să producă îngrijorări întemeiate persoanei ameninţate prin raporturile, caracterul personal sau importanţa răului care face obiectul ameninţării, indiferent dacă răul care face obiectul ameninţării este îndreptat împotriva persoanei ameninţate, membrilor de familie ai acesteia sau împotriva altor persoane aflate sub protecţia sa sau apropiate persoanei;

6. remuneraţie este orice contraserviciu care poate fi transformat în bani, chiar dacă se dă în favoarea altei persoane decât cea care o oferă sau căreia i se oferă;

7. înscris este un document creat în scopul de a justifica, modifica sau anula un drept sau un raport juridic sau în scopul de a face dovada unui fapt de importanţă juridică;

8. sistem computerizat este atât dispozitivul individual, cât şi dispozitivele conectate care servesc la procesarea automatizată a datelor;

9. prostituţia este întreţinerea de activităţi sexuale sau tolerarea de activităţi sexuale asupra propriului corp în schimbul unei remuneraţii de către

a) o persoană minoră sau

b) o persoană majoră cu intenţia ca prin întreţinerea sau tolerarea repetată să îşi procure un venit constant pentru sine sau pentru un terţ;

10. instrument de plată fără numerar este orice mijloc fizic de plată personal sau transmisibil care permite identificarea emitentului, care este protejat de falsificare sau abuz prin codificare, design sau semnătură şi care în circuitul juridic are funcţie de înlocuitor de numerar sau serveşte la eliberarea de numerar;

11. infrastructură critică este reprezentată de amenajări, instalaţii, sisteme sau părţi din acestea care joacă un rol esenţial pentru menţinerea siguranţei publice, apărarea naţională sau protecţia populaţiei civile faţă de pericole de război, capacitatea operaţională a tehnologiilor publice de informare şi comunicare, prevenirea şi combaterea catastrofelor, sănătatea publică, alimentarea publică cu apă, energie şi bunuri vitale, domeniul îndepărtării deşeurilor şi al canalizării sau circulaţia publică.

(2) În sensul prezentei legi termenul date desemnează atât date cu caracter personal şi date fără caracter personal, cât şi programe.

(3) Angajaţii cu funcţie de conducere sunt angajaţii unei întreprinderi care exercită o influenţă considerabilă asupra conducerii acesteia. Sunt asimilaţi angajaţilor cu funcţie de conducere administratorii, membrii în consiliul de conducere sau consiliul de supraveghere şi împuterniciţii care nu sunt angajaţi.

Partea specială

Titlul I

Fapte penale contra integrităţii corporale şi vieţii

Omorul

§ 75. Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

§ 76. Fapta persoanei aflată într-o stare emoţională violentă care ajunge să ucidă o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Uciderea la cererea victimei

§ 77. Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă şi repetată a victimei se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

§ 78. Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Uciderea nou-născutului săvârşită de către mamă

§ 79. Uciderea copilului nou-născut săvârşită de către mamă în timpul naşterii sau în timp ce încă se află în stare de tulburare psihică se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la 5 ani.

Uciderea din culpă

§ 80. (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea mai multor persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de până la doi ani.

Uciderea din culpă gravă

§ 81. (1) Fapta persoanei care ucide din culpă gravă (§ 6 alin. 3) se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care determină din culpă moartea unei alte persoane după ce, anterior săvârşirii faptei, chiar dacă doar din culpă, şi-a indus prin consumul de alcool sau prin consumul unei alte substanţe euforizante o stare de intoxicaţie care nu îl face iresponsabil, deşi a prevăzut sau ar fi putut să prevadă că urmează să întreprindă o acţiune a cărei exercitare în această stare este de natură să producă sau să agraveze o stare de pericol pentru viaţa, sănătatea sau siguranţa fizică a altei persoane.

(3) Cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau care se află în situaţia descrisă la alin. 2, determinând moartea unui număr mai mare de persoane.

Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate

§ 82. (1) Fapta persoanei care pune în pericol viaţa altei persoane prin aceea că o aduce într-o stare de dificultate şi o abandonează în această stare se pedepseşte cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care pune în pericol viaţa altei persoane aflate sub protecţia sa sau pe care are obligaţia să o asiste în orice alt mod (alin. 2) prin aceea că o aduce într-o stare de dificultate şi o abandonează în această stare.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea persoanei expuse pericolului făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 1 an la 10 ani.

Vătămarea corporală

§ 83. (1) Vătămarea corporală a altei persoane sau a sănătăţii acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi abuzul corporal asupra unei alte persoane şi care are ca urmare vătămarea corporală sau a sănătăţii săvârşită din culpă.

Vătămarea corporală gravă

§ 84. (1) Agresiunea fizică săvârşită asupra unei persoane, care are ca urmare o vătămare corporală săvârşită din culpă şi necesită pentru vindecare şi cauzează o incapacitate de muncă de mai mult de 24 de zile sau un traumatism grav sau deteriorarea gravă a stării de sănătate se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte o vătămare corporală (§ 83 alin. 1 sau alin. 2) asupra unui funcţionar, martor sau martor-expert în timpul sau ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau a obligaţiilor acestora.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte fapta persoanei care a săvârşit minimum trei fapte distincte (§ 83 alin. 1 sau alin. 2) fără un motiv aparent şi prin uz de violenţă considerabilă.

(4) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care produce o vătămare corporală altei persoane sau o vătămare a stării de sănătate a acesteia care are ca urmare, chiar dacă doar din neglijenţă, o vătămare corporală sau o gravă vătămare a stării de sănătate (alin. 1) a acesteia.

(5) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte vătămarea corporală (§ 83 alin. 1 sau alin. 2)

1. săvârşită într-un mod care presupune un pericol de moarte,

2. săvârşită împreună cu minimum alte 2 persoane în baza unei înţelegeri infracţionale sau

3. care cauzează suferinţe fizice inutile.

Vătămarea corporală cu consecinţe grave de durată

§ 85. (1) Agresiunea fizică săvârşită asupra unei persoane, care cauzează acesteia din culpă, în mod irevocabil sau pe timp îndelungat

1. pierderea sau o gravă deteriorare a vorbirii, vederii, auzului sau capacităţii de reproducere,

2. o mutilare considerabilă sau o desfigurare evidentă sau

3. o gravă suferinţă, infirmitate sau incapacitate de muncă

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu închisoarea de la 1 la 10 ani se pedepseşte vătămarea corporală a altei persoane sau vătămarea stării de sănătate a acesteia şi care produce din culpă persoanei vătămate o urmare gravă de durată (alin. 1).

Vătămarea corporală urmată de moartea victimei

§ 86. (1) Agresiunea fizică săvârşită asupra unei persoane, care cauzează din culpă moartea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 10 ani.

(2) Agresiunea fizică sau deteriorarea stării de sănătate săvârşite asupra unei persoane care cauzează din culpă moartea acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 15 ani.

Vătămarea corporală gravă săvârşită cu intenţie

§ 87. (1) Vătămarea corporală gravă produsă cu intenţie asupra unei persoane (§ 84 alin. 1) se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

(2) Dacă fapta are o urmare gravă (§ 85) făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei vătămate cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Vătămarea corporală din culpă

§ 88. (1) Vătămarea corporală din culpă a unei persoane sau a sănătăţii acesteia se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(2) Dacă făptuitorul nu acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3) şi

1. persoana vătămată este înrudită cu făptuitorul pe linie ascendentă sau descendentă sau afin sau este soţul/soţia, partenerul în cadrul unui parteneriat civil, fratele sau sora sau considerată alt membru de familie al făptuitorului în înţelesul dispoziţiilor de la § 72 alin. 2,

2. fapta nu are ca rezultat o deteriorare a stării de sănătate sau incapacităţii de muncă a altei persoane care să necesite pentru vindecare mai mult de 14 zile sau

3. făptuitorul exercită o profesie legal reglementată în domeniul medical şi vătămarea corporală s-a produs în exercitarea profesiei,

fapta sa nu va fi pedepsită conform alin. 1.

(3) Fapta persoanei care acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau în cazul prevăzut la § 81 alin. 2 produce o vătămare corporală sau o deteriorare a stării de sănătate a altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. 1 are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Dacă fapta prevăzută la alin. 3 are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă urmarea este vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane pedeapsa este închisoarea de până la 3 ani.

Punerea în pericol a siguranţei fizice

§ 89. Fapta persoanei care cu intenţie, din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau din culpă, în împrejurările descrise la § 81 alin. 2 cauzează un pericol pentru viaţa, sănătatea sau siguranţa fizică a altei persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 de zile-amendă.

Acordul persoanei vătămate

§ 90. (1) Vătămarea corporală sau punerea în pericol a siguranţei fizice nu este ilegală dacă persoana vătămată este de acord cu acestea şi dacă vătămarea sau punerea în pericol în sine nu contravin bunelor moravuri.

(2) Sterilizarea efectuată de către un medic asupra unei persoane cu acordul acesteia nu este ilegală dacă fie persoana a împlinit deja vârsta de 25 de ani, fie intervenţia nu contravine din alte motive bunelor moravuri.

(3) Nimeni nu poate fi de acord cu mutilarea sau vătămarea în alt mod a organelor genitale de natură să cauzeze o limitare de durată a senzaţiilor sexuale.

Încăierarea

§ 91. (1) Fapta persoanei care participă activ la o bătaie se pedepseşte fie şi numai pentru această participare cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă dacă încăierarea a cauzat unei alte persoane o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1), iar dacă a cauzat moartea unei alte persoane, cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care participă activ la un atac în grup se pedepseşte fie şi numai pentru aceasta cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă dacă atacul a cauzat unei alte persoane o vătămare corporală, iar dacă a cauzat o vătămare corporală gravă unei alte persoane cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă a cauzat moartea unei alte persoane cu închisoarea de până la 2 ani.

(2a) Fapta persoanei care participă activ la o bătaie sau un atac al mai multor persoane în zona de securitate de la o manifestare sportivă (§ 49a din Legea privind activitatea poliţiei de siguranţă) se pedepseşte fie şi numai pentru această participare cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(3) Făptuitorul care nu poate fi acuzat de participare nu va fi pedepsit.

Relele tratamente aplicate persoanelor minore, tinere sau lipsite de apărare

§ 92. (1) Fapta persoanei care cauzează chinuri fizice sau morale unei persoane aflate sub autoritatea sau protecţia sa şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau care din cauza unei infirmităţi, boli sau a unei dizabilităţi psihice este lipsită de apărare se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care îşi neglijează grav obligaţia de exercitare a autorităţii şi protecţiei asupra unei astfel de persoane, afectând fie şi doar din culpă sănătatea şi dezvoltarea fizică sau intelectuală a acesteia.

(3) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală de durată (§ 85) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 1 la 10 ani.

Exploatarea persoanelor minore, tinere sau care necesită menajare

§ 93. (1) Fapta persoanei care suprasolicită o persoană care depinde de ea sau care se află sub autoritatea sau protecţia sa şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau care din cauza stării sale de sănătate necesită în mod evident a fi menajată, din răutate sau fără cea mai mică consideraţie, cauzând astfel fie doar din culpă un pericol de moarte sau o vătămare corporală sau deteriorare a sănătăţii semnificativă asupra victimei se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 92 alin. 3, se vor dispune pedepsele menţionate în această secţiune.

Abandonul unei persoane rănite

§ 94. (1) Fapta persoanei care omite să acorde ajutorul necesar unei persoane a cărei vătămare corporală (§ 83) a cauzat-o, chiar dacă nu în mod ilegal, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă abandonarea are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a persoanei făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă are ca urmare moartea persoanei pedeapsa este de închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu este pasibil de pedeapsă dacă acordarea de ajutor este dificilă. Acordarea de ajutor este dificilă în special atunci când ar fi posibilă doar cu asumarea unui pericol de moarte sau a unei grave vătămări corporale sau deteriorări a stării de sănătate sau prin lezarea altor interese considerabile.

(4) Făptuitorul nu este pasibil de pedeapsă conform § 1 şi 2 dacă este pasibil de aceeaşi pedeapsă sau de o pedeapsă mai mare pentru fapta de vătămare pe care a cauzat-o.

Omisiunea acordării de ajutor

§ 95. (1) Fapta persoanei care în cazul producerii unui accident sau al unui pericol public (§ 176) omite să acorde ajutorul necesar în scopul salvării unei persoane dintr-un pericol de moarte sau de la o vătămare corporală sau deteriorare a stării de sănătate considerabile se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 luni sau cu amenda de până la 360 de zile-amendă, iar dacă omisiunea acordării de ajutor a avut ca urmare moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de până la 1 an sau amenda de până la 720 de zile-amendă, cu excepţia cazului în care acordarea de ajutor era dificilă pentru făptuitor.

(2) Acordarea de ajutor este dificilă în special atunci când ar fi posibilă doar cu asumarea unui pericol pentru integritatea corporală şi viaţa sau prin lezarea altor interese considerabile.

Titlul II

Întreruperea de sarcină

Întreruperea de sarcină

§ 96. (1) Fapta persoanei care, cu acordul femeii gravide, întrerupe sarcina acesteia se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă, iar dacă fapta este săvârşită ca îndeletnicire pedeapsa este de până la 3 ani.

(2) Dacă autorul faptei nu este de profesie medic fapta se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă fapta este săvârşită ca îndeletnicire sau are ca urmare moartea femeii gravide pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani.

(3) Fapta femeii care îşi întrerupe singură sarcina sau care permite altei persoane să o facă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Neimputabilitatea întreruperii de sarcină

§ 97. (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută la § 96:

1. dacă întreruperea de sarcină se produce în primele 3 luni de la debutul sarcinii în urma unei recomandări medicale, fiind efectuată de către un medic;

sau

2. dacă întreruperea de sarcină este necesară în vederea împiedicării producerii unui pericol la adresa vieţii care nu poate fi înlăturat în alt mod sau a unor prejudicii legate de sănătatea fizică sau morală a gravidei sau dacă există un pericol real ca nou-născutul să aibă grave probleme psihice sau fizice sau dacă gravida nu împlinise vârsta de 14 ani la data când a rămas gravidă şi în toate aceste cazuri întreruperea este efectuată de către un medic; sau

3. dacă întreruperea de sarcină este efectuată în scopul salvării gravidei dintr-o situaţie care ar putea să îi fie fatală şi care nu poate fi înlăturată în alt mod, în împrejurări în care ajutorul medical nu poate fi acordat în timp util.

(2) Nici un medic nu poate fi obligat să efectueze o întrerupere de sarcină sau să participe la aceasta, cu excepţia cazului în care întreruperea este necesară fără întârziere în scopul salvării gravidei dintr-o situaţie care ar putea să îi fie fatală şi care nu poate fi înlăturată în alt mod. Aceste prevederi se aplică şi persoanelor care lucrează în profesii medicale reglementate.

(3) Nimeni nu poate fi penalizat în nici un fel pentru efectuarea unei întreruperi de sarcină neimputabile sau pentru participarea la aceasta sau pentru refuzul de a efectua sau de a participa la o astfel de întrerupere de sarcină.

Întreruperea de sarcină fără acordul gravidei

§ 98. (1) Fapta persoanei care, fără acordul gravidei, procedează la întreruperea sarcinii acesteia se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea gravidei pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alin. 1 dacă întreruperea de sarcină este efectuată în scopul salvării gravidei dintr-o situaţie care ar putea să îi fie fatală şi care nu poate fi înlăturată în alt mod, în împrejurări în care acordul gravidei nu poate fi obţinut în timp util.

Titlul III

Fapte penale contra libertăţii

Lipsirea de libertate în mod ilegal

§ 99. (1) Fapta persoanei care lipseşte de libertate în mod ilegal o altă persoană sau care o privează pe aceasta în alt mod de libertate se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care lipseşte de libertate în mod ilegal o altă persoană mai mult de o lună sau acţionează în aşa fel încât o supune pe aceasta la suferinţe considerabile sau săvârşeşte fapta în împrejurări care produc dezavantaje extrem de grave, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

Răpirea unei persoane alienate mintal sau lipsite de apărare

§ 100. Fapta persoanei care răpeşte o persoană alienată mintal sau lipsită de apărare cu intenţia de a o abuza sexual sau de a o pune la dispoziţie pentru a fi abuzată sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Răpirea unui minor iresponsabil

§ 101. Fapta persoanei care răpeşte un minor iresponsabil cu intenţia de a îl abuza sexual sau de a-l pune la dispoziţie pentru a fi abuzat sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Răpirea în scop de şantaj

§ 102. (1) Fapta persoanei care răpeşte o persoană fără acordul acesteia, prin uz de violenţă sau după ce a obţinut acordul acesteia prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin viclenie, sau care pune stăpânire pe aceasta în orice alt mod în scopul de a constrânge un terţ să facă, tolereze sau să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care

1. cu intenţia menţionată la alin. 1 răpeşte sau pune stăpânire în orice alt mod pe un minor iresponsabil, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află sau

2. profitând de o răpire sau luare în stăpânire a unei persoane în orice alt mod, săvârşită fără intenţia de constrângere, constrânge un terţ să facă, tolereze sau să nu facă ceva.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea persoanei care a fost răpită sau pe care făptuitorul a pus stăpânire în orice alt mod, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Dacă făptuitorul lasă de bunăvoie, renunţând la prestaţia vizată, persoana răpită sau pe care a pus stăpânire în orice alt mod, să revină la viaţa normală, fără să-i fi cauzat un prejudiciu grav, fapta acestuia se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Predare la o putere străină

§ 103. (1) Fapta persoanei care predă unei puteri străine o altă persoană, fără acordul acesteia, prin uz de violenţă sau după ce a obţinut acordul acesteia prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin viclenie, precum şi fapta persoanei care predă un minor iresponsabil, alienat mintal sau incapabil să se apere din cauza stării în care se află, dacă făptuitorul sau persoana predată este cetăţean austriac sau dacă persoana predată se afla în Austria la data săvârşirii faptei, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Dacă prin faptă victima nu este expusă unui pericol grav făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

Traficul de sclavi

§ 104. (1) Fapta persoanei care face trafic de sclavi sau care lipseşte o altă persoană de libertate sub formă de sclavie sau altă formă similară sclaviei se pedepseşte cu închisoare între 10 ani şi 20 de ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care determină luarea unei persoane în sclavie sau într-o situaţie similară sclaviei sau care determină intrarea unei persoane în sclavie sau într-o situaţie similară sclaviei.

Traficul de persoane

§ 104a. (1) Fapta persoanei care, prin utilizarea de mijloace necinstite, racolează, adăposteşte sau primeşte în orice alt mod, transportă, oferă sau dă mai departe o altă persoană majoră cu intenţia de a fi exploatată (alin. 3) se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Mijloace necinstite sunt uzul de violenţă sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, inducerea în eroare, abuzul de autoritate, abuzul de o situaţie limită, de o boală psihică sau de o stare care face ca persoana să fie lipsită de apărare, intimidarea şi oferirea sau primirea unui favor pentru predarea controlului asupra persoanei.

(3) Exploatarea cuprinde exploatarea sexuală, exploatarea prin prelevarea de organe, exploatarea prin muncă, exploatarea în scop de cerşit, precum şi exploatarea în scopul săvârşirii de fapte penale.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta în cadrul unei organizaţii criminale, prin utilizarea de forţă sau în aşa fel încât prin faptă viaţa persoanei este pusă în pericol cu intenţie sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau fapta are ca urmare producerea unui prejudiciu grav pentru persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 10 ani.

(5) Cu închisoare de la 1 la 10 ani se pedepseşte şi fapta persoanei care racolează, adăposteşte sau primeşte în orice alt mod, transportă, oferă sau dă mai departe o altă persoană minoră cu intenţia de a fi exploatată (alin. 3).

Constrângerea

§ 105. (1) Fapta persoanei care constrânge o altă persoană, prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav, să facă, tolereze sau să nu facă ceva, se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu este imputabilă fapta atunci când uzul de violenţă sau ameninţarea ca mijloc de a ajunge la scop nu contravine bunelor moravuri.

Constrângerea gravă

§ 106. (1) Persoana care săvârşeşte fapta de constrângere prin aceea că:

1. ameninţă cu moartea, cu o mutilare gravă sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu crearea unui pericol prin expunerea la energie nucleară, radiaţii ionizante sau efectele materialelor explozive sau cu distrugerea existenţei economice sau a poziţiei sociale,

2. aduce persoana constrânsă sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare sau

3. determină persoana constrânsă la practicarea prostituţiei sau la participarea la o reprezentare pornografică (§ 215a alin. 3) sau la orice altă acţiune, tolerare sau inacţiune care lezează interese deosebit de importante ale persoanei constrânse sau ale unui terţ,

se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei constrânse sau a altei persoane împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta de a constrânge un minor iresponsabil, în cadrul unei organizaţii criminale, prin utilizarea de forţă sau în aşa fel încât prin faptă viaţa minorului este pusă în pericol cu intenţie sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau fapta are ca urmare producerea unui prejudiciu grav pentru acesta.

Căsătoria cu forţa

§ 106a. (1) Fapta persoanei care constrânge, prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin ameninţare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie, o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care, cu intenţia de a forţa o altă persoană să încheie o căsătorie sau să întemeieze un parteneriat civil (alin. 1), într-un alt stat decât statul a cărei cetăţenie o deţine sau în care îşi are reşedinţa obişnuită, o determină prin inducere în eroare cu privire la această intenţie sau prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau prin ameninţare cu întreruperea sau privarea de contacte de familie să se deplaseze într-un alt stat sau o transportă într-un alt stat prin uz de violenţă sau prin exploatarea erorii în care aceasta se află cu privire la această intenţie.

(3) Dispoziţiile § 106 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Ameninţarea cu producerea unui pericol grav

§ 107. (1) Fapta persoanei care ameninţă cu producerea unui pericol grav o altă persoană, în scopul de a-i provoca teamă şi nelinişte se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care ameninţă o altă persoană cu moartea, cu o mutilare gravă sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu crearea unui pericol prin expunerea la energie nucleară, radiaţii ionizante sau efectele materialelor explozive sau cu distrugerea existenţei economice sau a poziţiei sociale sau aduce persoana ameninţată sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu producerea unui pericol grav, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare, se pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani.

(3) În cazurile prevăzute la § 106 alin. 2 se va dispune pedeapsa prevăzută de această secţiune.

(Observaţie: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 56/2006)

Urmărirea insistentă

§ 107a. (1) Fapta persoanei care urmăreşte o altă persoană în mod insistent (alin. 2) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) O persoană urmăreşte o altă persoană în mod insistent atunci când o face într-un mod care este de natură a o limita pe aceasta din urmă în ce priveşte modul de viaţă, pe o perioadă mai lungă de timp în mod continuat

1. caută apropierea în spaţiu de aceasta,

2. ia legătura cu aceasta prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau prin utilizarea unui alt mijloc de comunicare sau prin intermediul unor terţi,

3. face comenzi de bunuri şi servicii pentru aceasta prin utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanei sau

4. determină terţi prin utilizarea datelor cu caracter personal ale persoanei să ia legătura cu aceasta.

(3) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei urmărite în înţelesul dispoziţiilor alin. 2 făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Uzul de violenţă în formă continuată

§ 107b. (1) Fapta persoanei care face uz de violenţă împotriva unei alte persoane în mod continuat pe o perioadă mai lungă de timp se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) De violenţă în înţelesul dispoziţiilor de la alin. 1 uzează persoana care abuzează fizic o altă persoană sau care săvârşeşte cu intenţie fapte penale contra integrităţii corporale şi vieţii sau contra libertăţii, cu excepţia faptelor penale prevăzute la §§ 107a, 108 şi 110.

(3) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care

1. săvârşeşte fapta împotriva unui minor iresponsabil sau care din cauza unei infirmităţi, boli sau a unei dizabilităţi psihice este lipsit de apărare sau

2. prin faptă instituie un control exhaustiv asupra comportamentului persoanei vizate sau determină o limitare considerabilă a modului de viaţă autonom al persoanei vizate.

(4) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă prevăzută la alin. 3 prin producerea de chinuri sau care săvârşeşte prin uz de violenţă în formă continuată conform alin. 3 în mod repetat fapte penale contra libertăţii şi integrităţii sexuale se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Dacă una din faptele prevăzute la alin. 3 are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (§ 85) sau dacă violenţa în înţelesul dispoziţiilor alin. 3 este exercitată timp de mai mult de un an, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar dacă are ca urmare moartea persoanei pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani.

(5) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor de mai sus dacă fapta este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii.

Hărţuirea în formă continuată prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau a unui sistem informatic

§ 107c. (1) Fapta persoanei care prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau prin utilizarea unui sistem informatic şi într-un mod de natură să limiteze modul de viaţă al persoanei, pe o perioadă mai lungă de timp şi în formă continuată

1. lezează onoarea unei persoane într-un mod care poate fi perceput de un număr mare de oameni sau

2. divulgă fapte sau imagini având legătură cu sfera vieţii private a unei persoane, fără acordul persoanei, într-un mod care poate fi perceput de un număr mare de oameni,

se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei vizate în înţelesul dispoziţiilor alin. 1 făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Frauda

§ 108. (1) Persoana care cu intenţie prejudiciază drepturile unei alte persoane prin aceea că o determină sau determină prin fraudă un terţ să facă, tolereze sau să nu facă ceva, cauzând astfel un prejudiciu, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Drepturile suverane nu sunt considerate drepturi în înţelesul dispoziţiilor de la alin. 1.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea de domiciliu

§ 109. (1) Fapta persoanei care forţează intrarea în locuinţa unei alte persoane prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu forţa se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 de zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(3) Fapta persoanei care pătrunde în modalitatea descrisă la alin. 1 într-o casă, locuinţă, un spaţiu închis destinat serviciilor publice sau exercitării unei profesii sau meserii sau într-un spaţiu îngrădit care aparţine în mod nemijlocit de o casă,

1. intenţionând să facă uz de violenţă împotriva unei persoane sau a unui bun aflat acolo,

2. poartă asupra sa sau, cu ştiinţa sa, un alt participant (§ 12) poartă asupra sa o armă sau un alt mijloc menit să contracareze sau să împiedice rezistenţa unei persoane sau

3. încearcă pătrunderea mai multor persoane,

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Tratamentul neautorizat

§ 110. (1) Fapta persoanei care tratează o persoană, fără acordul acesteia, fie chiar conform regulilor medicinei ştiinţifice, se pedepseşte cu închisoarea de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Dacă făptuitorul nu a obţinut acordul persoanei tratate, crezând că prin amânarea tratamentului viaţa sau sănătatea persoanei tratate ar fi serios pusă în pericol, fapta sa se pedepseşte conform alin. 1 doar dacă aşa-zisul pericol nu a existat şi el ar fi putut să fie conştient de acest lucru dacă ar fi dat dovadă de suficientă grijă (§ 6).

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei tratate în mod neautorizat.

Titlul IV

Fapte penale contra onoarei

Calomnia

§ 111. (1) Fapta persoanei care acuză o altă persoană într-un mod care poate fi perceput de un terţ de o însuşire sau o atitudine condamnabilă sau de un comportament neonorabil sau care contravine bunelor moravuri, faptă care este de natură să stârnească dispreţul altor persoane faţă de respectiva persoană şi să-i prejudicieze imaginea, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prin publicare într-un material tipărit, la radio sau în alt mod prin care calomnia devine cunoscută publicului larg se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă afirmaţia se dovedeşte adevărată. În cazul prevăzut la alin. 1 făptuitorul nu se pedepseşte nici atunci când se dovedeşte existenţa unor circumstanţe care au indicat motive suficiente ca făptuitorul să creadă că afirmaţia era adevărată.

Dovedirea adevărului şi dovada bunei-credinţe

§ 112. Dovedirea adevărului şi dovada bunei-credinţe sunt posibile doar atunci când făptuitorul invocă corectitudinea afirmaţiei sau buna sa credinţă. Dovedirea adevărului şi dovada bunei-credinţe nu sunt permise în legătură cu aspecte ale vieţii private sau de familie şi în legătură cu fapte penale care se pedepsesc doar la plângerea prealabilă a unui terţ.

Reproşul privind o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată

§ 113. Fapta persoanei care face un reproş altei persoane într-un mod care poate fi perceput de un terţ în legătură cu o faptă penală pentru care pedeapsa a fost deja executată, fie şi doar cu suspendarea executării sau cu renunţarea la executarea pedepsei sau pentru care instanţa a dispus amânarea executării pedepsei, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Neimputabilitate pentru exercitarea unui drept sau constrângere prin circumstanţe speciale

§ 114. (1) Dacă printr-o acţiune dintre cele menţionate la § 111 şi § 113 se îndeplineşte o obligaţie legală sau se exercită un drept, fapta este justificată.

(2) Persoana care este constrânsă în baza unor circumstanţe speciale să facă o afirmaţie corespunzătoare celei prevăzute la § 111 sau § 113 în forma şi în modul în care a fost făcută în realitate nu se pedepseşte, cu excepţia cazului în care afirmaţia nu este corectă şi făptuitorul ar fi putut să fie conştient de acest lucru dacă ar fi dat dovadă de suficientă grijă (§ 6).

Insulta

§ 115. (1) Fapta persoanei care în mod public sau în faţa mai multor persoane adresează injurii, batjocoreşte, abuzează fizic sau ameninţă o altă persoană cu abuzul fizic, se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(2) Fapta este săvârşită în faţa mai multor persoane dacă este săvârşită în prezenţa a mai mult de două persoane, exceptând făptuitorul şi persoana agresată, şi acestea pot percepe fapta.

(3) Fapta persoanei care doar din indignare cu privire la comportamentul altei persoane ajunge în situaţia de a adresa injurii, abuza sau ameninţa cu abuzuri este scuzabilă dacă indignarea sa, în special având în vedere timpul trecut de la ocazia respectivă, este de înţeles pentru oricine.

Insulta publică a unui corp constituţional, a armatei sau a unei autorităţi

§ 116. Faptele prevăzute la § 111 sau § 115 se pedepsesc şi atunci când sunt îndreptate împotriva Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, unui parlament de land, armatei, unui departament independent al armatei sau împotriva unei autorităţi şi sunt săvârşite în public. Dispoziţiile § 111 alin. 3, § 112 şi § 114 se aplică şi pentru astfel de fapte penale.

Dreptul de a cere punerea în mişcare a acţiunii penale

§ 117. (1) Punerea în mişcare a acţiunii penale în legătură cu faptele penale contra onoarei este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Punerea în mişcare a acţiunii penale în legătură cu faptele penale contra onoarei are loc din oficiu atunci când acestea sunt îndreptate împotriva preşedintelui ţării, Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, a unui parlament de land, armatei, a unui departament independent al armatei sau împotriva unei autorităţi. În vederea punerii în mişcare a acţiunii penale este necesară obţinerea acordului persoanei vătămate, corpului constituţional vătămat sau autorităţii vătămate, iar în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale pentru afectarea onoarei armatei sau a unui departament independent al armatei este necesară obţinerea acordului ministrului apărării.

(2) Dacă fapta penală contra onoarei este săvârşită împotriva unui funcţionar sau împotriva unui reprezentant al clerului sau comunităţi religioase austriece în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva făptuitorului se face de parchet, cu acordul persoanei vătămate şi al superiorilor acesteia şi în termenul prevăzut în mod normal pentru persoana vătămată pentru introducerea plângerii prealabile. Acelaşi lucru se aplică şi atunci când o astfel de faptă este săvârşită împotriva unei persoane în legătură cu o acţiune profesională a acesteia într-o publicaţie, la radio sau în alt mod prin care fapta devine cunoscută publicului larg.

(3) Parchetul va pune în mişcare acţiunea penală împotriva făptuitorului pentru o faptă penală prevăzută la § 115, cu acordul persoanei vătămate, dacă fapta este îndreptată împotriva părţii vătămate ca urmare a apartenenţei acesteia la una din categoriile menţionate la § 283 alin. 1 şi dacă fapta constă fie într-un abuz sau o ameninţare cu abuzul sau într-o jignire sau batjocorire de natură să stârnească dispreţul altor persoane faţă de respectiva persoană şi să îi prejudicieze imaginea.

(4) În cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3 persoana vătămată are oricând dreptul de a se constitui parte în proces. Dacă parchetul nu pune în mişcare acţiunea penală pentru o astfel de faptă penală sau dacă încetează urmărirea penală, partea vătămată are dreptul de a urmări penal făptuitorul.

(Observaţie: Alin. 5 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 98/2009).

Titlul V

Violarea sferei private şi a anumitor secrete profesionale

Violarea secretului corespondenţei şi ascunderea corespondenţei

§ 118. (1) Fapta persoanei care deschide o scrisoare închisă care nu îi este adresată sau un alt înscris similar se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de 180 de zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi fapta persoanei care, în scopul de a dobândi cunoştinţă despre conţinutul unui înscris care nu îi este adresat acestuia sau unei alte persoane neautorizate,

1. deschide un recipient închis în care se găseşte un astfel de înscris sau

2. face uz de un mijloc tehnic pentru a-şi atinge scopul fără deschiderea înscrisului sau a recipientului (punctul 1).

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care subtilizează sau ascunde în orice alt mod o scrisoare sau un alt înscris similar (alin. 1) înainte ca acesta să ajungă la destinatar.

(4) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau profitând de ocazia oferită de activitatea sa profesională, parchetul va pune în mişcare acţiunea penală împotriva făptuitorului, cu acordul părţii vătămate.

Accesarea ilegală a unui sistem informatic

§ 118a. (1) Fapta persoanei care îşi creează acces la un sistem informatic sau la o parte a unui sistem informatic în legătură cu care nu este autorizată sau este autorizată doar împreună cu o altă persoană, prin depăşirea unui dispozitiv de securitate specific din interiorul sistemului informatic, cu intenţia:

1. de a cunoaşte sau de a facilita unei alte persoane neautorizate accesul la date cu caracter personal, cunoaştere care lezează interese confidenţiale protejate ale persoanei vătămate sau

2. de a produce un dezavantaj unei alte persoane prin utilizarea datelor salvate în sistem şi care nu îi sunt destinate şi la care îşi creează acces sau prin utilizarea sistemului informatic,

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 de zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu un sistem informatic care este parte esenţială a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 în cadrul unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 2 în cadrul unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Violarea secretului telecomunicaţiilor

§ 119. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a cunoaşte sau de a facilita unei alte persoane neautorizate accesul la conţinutul unei informaţii transmise pe calea telecomunicaţiilor sau prin intermediul unui sistem informatic care nu îi este destinată, utilizează un dispozitiv existent la instalaţia de telecomunicaţii sau la sistemul informatic sau care a fost pregătit pentru recepţie în orice alt mod se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Interceptarea abuzivă de date

§ 119a. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi crea accesul sau de a facilita altei persoane neautorizate accesul la conţinutul unor date transmise prin intermediul unui sistem informatic care nu îi sunt destinate sau utilizează personal datele, permite accesul la date unei alte persoane căreia datele nu îi sunt destinate sau publică datele, procura pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau produce unei alte persoane un dezavantaj, utilizează un dispozitiv existent la sistemul informatic sau care a fost pregătit pentru recepţie în orice alt mod sau interceptează emisiile electromagnetice ale unui sistem informatic, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform § 119, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de aparate de înregistrare audio sau de ascultare

§ 120. (1) Fapta persoanei care utilizează un aparat de înregistrare audio sau un aparat de ascultare în scopul de a cunoaşte sau de a facilita unei alte persoane neautorizate cunoaşterea unei manifestări verbale nepublice şi care nu îi este destinată se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, fără acordul persoanei care vorbeşte, face accesibilă sau publică unui terţ înregistrarea unei manifestări verbale nepublice a unei alte persoane care nu este destinată acestuia.

(2a) Fapta persoanei care înregistrează o informaţie transmisă pe calea telecomunicaţiilor şi care nu îi este destinată, cu intenţia de a cunoaşte sau a facilita unei alte persoane neautorizate cunoaşterea conţinutului acestei informaţii, facilitează accesul altei persoane neautorizate la această informaţie sau publică această informaţie, dacă fapta nu este sancţionată mai sever conform dispoziţiilor precedente sau conform altor dispoziţii, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea secretului profesional

§ 121. (1) Fapta persoanei care divulgă sau valorifică un secret care se referă la starea de sănătate a unei persoane şi care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat exclusiv în exercitarea unei profesii medicale legal reglementate sau în cadrul ocupaţiei profesionale de administrare a unei instituţii de ocrotire a sănătăţii sau a unui alt furnizor de servicii medicale (§ 2 punctul 2 din Legea sănătăţii 2012, publicată în BGBl. I nr. 111/2012) sau în domeniul asigurărilor de sănătate, accident, viaţă sau sociale şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes legitim al persoanei care a beneficiat de activitatea sa sau pentru care activitatea a fost desfăşurată, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(1a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care solicită în mod ilegal unei persoane divulgarea (dreptul de acces sau valorificarea) de secrete privind starea sa de sănătate, cu intenţia de a prejudicia sau de a pune în pericol dobândirea sau evoluţia profesională a persoanei sau a altei persoane în cazul refuzului.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte fapta în scopul de a-şi procura pentru sine sau pentru un altul un avantaj patrimonial sau de a cauza unei alte persoane un dezavantaj se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte expertul desemnat de o instanţă sau de o autoritate publică pentru o anumită procedură şi care divulgă sau valorifică un secret care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat exclusiv în exercitarea activităţii sale de expert judiciar şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes legitim al persoanei care a beneficiat de activitatea sa sau pentru care activitatea a fost desfăşurată.

(4) Persoanelor care exercită una dintre activităţile menţionate la alin. 1 şi 3 le este asimilat personalul auxiliar, chiar dacă nu este angajat profesional, precum şi persoanele care participă la activitate în calitate de stagiari.

(5) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă divulgarea sau valorificarea este justificată din punctul de vedere al conţinutului şi formei de un interes public sau de un interes privat legitim.

(6) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în interesul de păstrare a secretului (§ 3).

Violarea secretului comercial sau industrial

§ 122. (1) Fapta persoanei care divulgă sau valorifică un secret comercial sau industrial (alin. 3) care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat în cadrul activităţii sale de supraveghere, verificare sau control prevăzute legal sau în baza unui mandat emis de o autoritate publică se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în scopul de a-şi procura pentru sine sau pentru un altul un avantaj patrimonial sau de a produce unei alte persoane un dezavantaj se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(3) La alin. 1 este inclus doar secretul comercial şi industrial pe care făptuitorul are obligaţia legală de a-l păstra şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes legitim al persoanei vătămate de activitatea de supraveghere, verificare sau control.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă divulgarea sau valorificarea este justificată din punctul de vedere al conţinutului şi formei de un interes public sau de un interes privat legitim.

(6) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în interesul de păstrare a secretului (§ 3).

Spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial

§ 123. (1) Fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a-l valorifica, de a-l transmite unei alte persoane în vederea valorificării sau de a-l face public se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Spionajul în legătură cu un secret comercial sau industrial în favoarea străinătăţii

§ 124. (1) Fapta persoanei care spionează în legătură cu un secret comercial sau industrial în scopul de a fi valorificat, utilizat sau valorificat în orice alt mod în străinătate se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care transmite în străinătate un secret comercial sau industrial pe care este obligată să îl respecte în scopul valorificării, utilizării sau dispunerii în orice mod.

Titlul VI

Fapte penale contra patrimoniului

Distrugerea

§ 125. Fapta persoanei care distruge, deteriorează, deformează sau aduce în stare de neîntrebuinţare un bun care nu îi aparţine se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Distrugerea calificată

§ 126. (1) Cu închisoarea de până la 2 ani se pedepseşte persoana care săvârşeşte o distrugere:

1. a unui bun care este dedicat serviciului religios sau adorării în cadrul unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

2. a unui mormânt, a unui alt loc de înhumare, a unui monument funerar sau a unui loc de comemorare a morţilor aflat într-un cimitir sau într-un spaţiu care serveşte exercitării unei credinţe religioase,

3. a unui monument public sau a unui obiect protejat,

4. a unui bun de o valoare ştiinţifică, folcloristică, artistică sau istorică general recunoscută, aflat într-o colecţie accesibilă publicului larg sau într-un alt loc de acest fel sau într-o clădire publică,

5. a unei componente esenţiale a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

6. (Observaţie: Punctul 6 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 154/2015)

7. prin care făptuitorul cauzează bunului o daună care depăşeşte suma de 5.000 euro.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează bunului prejudicii care depăşesc suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.

Distrugerea de date

§ 126a. (1) Fapta persoanei care cauzează un prejudiciu unei alte persoane prin aceea că modifică, şterge sau aduce în stare de neîntrebuinţare în orice alt mod sau ascunde date prelucrate, transmise sau disponibile electronic în legătură cu care nu este autorizată sau este autorizată doar împreună cu o altă persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează datelor prejudicii care depăşesc suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Persoana care prin fapta săvârşită limitează mai multe sisteme informatice prin utilizarea unui program informatic, a unei parole informatice, cod de acces sau alte date similare care permit accesul la un sistem informatic sau la o parte a unui sistem informatic, în măsura în care aceste medii, conform naturii lor au fost în mod vizibil create şi adaptate în acest scop, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(4) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care:

1. cauzează un prejudiciu care depăşeşte suma de 300.000 euro,

2. limitează componente esenţiale ale infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

3. săvârşeşte fapta ca membru al unui grup infracţional.

Perturbarea capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic

§ 126b. (1) Persoana care perturbă grav capacitatea de funcţionare a unui sistem informatic în legătură cu care nu este autorizat sau nu este autorizat singur prin aceea că introduce sau transmite date, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform dispoziţiilor § 126a, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează o perturbare de mai lungă durată a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Persoana care prin fapta săvârşită perturbă grav mai multe sisteme informatice prin utilizarea unui program informatic, a unei parole informatice, cod de acces sau alte date similare care permit accesul la un sistem informatic sau la o parte a unui sistem informatic, în măsura în care aceste medii, conform naturii lor au fost în mod vizibil create şi adaptate în acest scop, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(4) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care

1. cauzează un prejudiciu care depăşeşte suma de 300.000 euro,

2. săvârşeşte fapta asupra unui sistem informatic care este o componentă esenţială a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

3. săvârşeşte fapta ca membru al unui grup infracţional.

Abuzul de programe informatice sau date de acces

§ 126c. (1) Fapta persoanei care produce, introduce, distribuie, înstrăinează sau pune la dispoziţie în orice alt mod, îşi procură sau posedă

1. un program informatic care conform naturii sale a fost în mod vizibil creat sau adaptat în scopul accesării ilegale a unui sistem informatic (§ 118a), unei violări a secretului telecomunicaţiilor (§ 119), al unei interceptări ilegale de date (§ 119a), al unei distrugeri de date (§ 126a), al unei perturbări a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic (§ 126b) sau al unui abuz fraudulos de prelucrare a datelor (§ 148a) sau un astfel de dispozitiv similar sau

2. o parolă informatică, un cod de acces sau date similare care permit accesul la un sistem informatic sau la o parte a acestuia

cu intenţia de a le utiliza la săvârşirea unei fapte penale prevăzute la punctul 1 se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care împiedică de bunăvoie ca programul informatic menţionat la alin. 1 sau dispozitivul similar acestuia sau parola, codul de acces sau datele similare acestora să fie folosit în modul descris la §§ 118a, 119, 119a, 126a, 126b sau 148a. Dacă nu există pericolul unei astfel de utilizări sau pericolul a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, acesta nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste fapte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Furtul

§ 127. Fapta persoanei care ia un bun mobil care nu îi aparţine de la o altă persoană cu intenţia ca prin însuşirea acestuia să se îmbogăţească pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Furtul calificat

§ 128. (1) Se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani fapta persoanei care săvârşeşte un furt

1. în timpul unui incendiu, al unei inundaţii sau al unei situaţii de dificultate cu caracter general sau izolat care afectează doar persoana vătămată sau profitând de starea de neajutorare a persoanei vătămate,

2. într-un spaţiu care serveşte exercitării unei credinţe religioase sau asupra unui bun care este dedicat serviciului religios sau adorării în cadrul unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

3. asupra unui bun de o valoare ştiinţifică, folclorică, artistică sau istorică general recunoscută, aflat într-o colecţie accesibilă publicului larg sau într-un alt loc de acest fel sau într-o clădire publică,

4. asupra unei componente esenţiale a infrastructurii critice (§ 74 alin. 1 punctul 11) sau

5. asupra unui bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro.

(2) Persoana care fură un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani.

Furtul prin efracţie sau furtul armat

§ 129. (1) Se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani fapta persoanei care săvârşeşte un furt prin

1. spargerea, escaladarea într-o clădire, mijloc de transport, loc de depozitare sau într-un alt spaţiu închis, precum şi prin pătrunderea prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase, a unui alt instrument care nu este conceput pentru deschidere legală sau a unui cod de acces obţinut fără drept,

2. spargerea unui recipient sau deschiderea acestuia cu ajutorul unui instrument dintre cele menţionate la punctul 1,

3. spargerea unui dispozitiv de încuiere sau deschiderea acestuia cu ajutorul unui instrument dintre cele menţionate la punctul 1,

4. dezactivarea electronică a unui dispozitiv de control al accesului.

(2) Cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte un furt prin

1. pătrunderea într-o locuinţă în modul descris la alin. 1 punctul 1 sau 4 sau

2. purtarea asupra sa sau, cu ştiinţa sa, purtarea de către un alt participant (§ 12) a unei arme sau a unui alt mijloc menit să contracareze sau să împiedice rezistenţa unei persoane.

Furtul ca îndeletnicire şi furtul în grup infracţional

§ 130. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte un furt ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional cu participarea (§ 12) unui alt membru al acestui grup se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte în modul descris la alin. 1 un furt calificat prevăzut la § 128 alin. 1 sau un furt prevăzut la § 129 alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.

(3) Fapta persoanei care săvârşeşte în modul descris la alin. 1 un furt calificat prevăzut la § 129 alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Furtul cu violenţă

§ 131. Fapta persoanei care, prinsă în flagrant delict în timpul săvârşirii furtului, face uz de violenţă faţă de o persoană sau o ameninţă cu producerea unui pericol iminent asupra integrităţii corporale şi vieţii persoanei (§ 89) în scopul de a păstra pentru sine sau pentru un terţ bunul sustras, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă uzul de violenţă are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (§ 85) sau moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.

Sustragerea de energie

§ 132. (1) Fapta persoanei care sustrage energie dintr-o instalaţie care serveşte la producerea, transformarea, aprovizionarea sau stocarea de energie în scopul de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care sustrage energie a cărei valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar fapta persoanei care sustrage energie a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Delapidarea

§ 133. (1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte, pentru sine sau pentru un terţ, un bun care i-a fost încredinţat, în scopul de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care deturnează un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar fapta persoanei care deturnează un bun a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Însuşirea ilegală

§ 134. (1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ un bun care nu îi aparţine, pe care l-a găsit sau care a ajuns în păstrarea sa din eroare sau în alt fel fără implicarea sa, în scopul de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care îşi însuşeşte un bun care nu îi aparţine şi pe care l-a adus în păstrarea sa fără intenţia de a şi-l însuşi.

(3) Fapta persoanei care îşi însuşeşte ilegal un bun care nu îi aparţine, a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar fapta persoanei care deturnează un bun care nu îi aparţine, a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Furtul în scop de folosinţă

§ 135. (1) Fapta persoanei care produce prejudicii altei persoane prin aceea că sustrage în mod constant bunuri mobile care nu îi aparţin, fără să îşi însuşească bunul pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta asupra unui bun dintre cele menţionate la § 126 alin. 1 punctul 1-6 sau asupra unui bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar fapta persoanei care săvârşeşte fapta asupra unui bun a cărei valoare depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Utilizarea neautorizată a unui vehicul

§ 136. (1) Fapta persoanei care utilizează un vehicul prevăzut cu motor în scop de propulsie, fără acordul persoanei autorizate, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prin dobândirea controlului asupra vehiculului prin una din acţiunile descrise la §§ 129-131 se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte făptuitorul dacă prejudiciul cauzat vehiculului sau încărcăturii prin săvârşirea faptei sau prin utilizarea de mijloace de producţie depăşeşte suma de 5.000 euro; dacă prejudiciul depăşeşte valoarea de 300.000 euro făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(4) Fapta nu este imputabilă făptuitorului dacă dreptul de dispoziţie asupra vehiculului aparţine soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau unui alt membru de familie, dacă făptuitorul trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane sau dacă vehiculul i-a fost încredinţat de angajatorul său care este autorizat în acest sens. Un drept de dispoziţie temporar nu se va lua în considerare. O astfel de faptă nu este imputabilă nici participanţilor (§ 12).

Ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit

§ 137. Fapta persoanei care, prin violarea dreptului de vânătoare sau pescuit al altei persoane, urmăreşte vânatul, pescuieşte, omoară, răneşte vânatul sau peştele, şi-l însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ sau distruge, deteriorează sau îşi însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ un bun supus dreptului de vânătoare sau pescuit al altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Ingerinţa gravă în dreptul de vânătoare sau pescuit

§ 138. Cu închisoarea de până la 3 ani se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta

1. asupra vânatului, peştelui sau altui bun care face obiectul dreptului la vânătoare sau pescuit al altei persoane cu o valoare care depăşeşte suma de 5.000 euro,

2. în perioada de prohibiţie sau prin utilizarea de fier, momeli otrăvite, instalaţii electrice de capturare, materiale explozive, într-un mod care periclitează efectivul de vânat sau peşti sau în cazul vânatului prin utilizarea de laţuri,

3. împreună cu un alt participant (§ 12) şi fie poartă personal o armă de foc asupra sa, fie ştie că participantul poartă o armă de foc asupra sa sau

4. ca îndeletnicire.

Condiţia pentru punerea în mişcare a acţiunii penale

§ 139. Dacă făptuitorul săvârşeşte ingerinţa în dreptul de vânătoare, respectiv ingerinţa în dreptul de pescuit al altei persoane într-un loc în care îi este permisă în anumite limite vânătoarea sau pescuitul, acţiunea penală pentru faptele penale prevăzute la §§ 137 şi 138 se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Uzul de violenţă de către braconier

§ 140. Fapta persoanei care, prinsă în flagrant delict în timpul săvârşirii unei ingerinţe în dreptul la vânătoare sau pescuit al unei persoane, face uz de violenţă faţă de o persoană sau o ameninţă cu producerea unui pericol iminent asupra integrităţii corporale şi vieţii acesteia (§ 89) în scopul de a păstra pentru sine sau pentru un terţ prada, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă uzul de violenţă are ca urmare o vătămare corporală cu urmări grave de durată (§ 85) sau moartea unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.

Furtul cu valoare mică

§ 141. (1) Fapta persoanei care, de nevoie, fără să se gândească sau în scopul satisfacerii unei dorinţe, sustrage altei persoane un bun cu o valoare redusă sau îşi însuşeşte pentru sine sau pentru un terţ bunul respectiv, se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau amendă de până la 60 de zile-amendă dacă fapta ar fi sancţionată în mod normal ca furt, furt de energie, delapidare, însuşire ilegală sau ingerinţă în dreptul de vânătoare sau pescuit al altei persoane şi dacă nu este vorba de unul dintre cazurile prevăzute la §§ 129, 131, 138 punctul 2 şi 3 şi § 140.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

(3) Nu se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte fapta asupra soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau asupra unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane.

(4) Însuşirea fără drept de produse ale solului sau componente ale solului (cum ar fi fructe, produse de pădure, lemn căzut) de valoare redusă nu se pedepseşte penal.

Tâlhăria

§ 142. (1) Fapta persoanei care sustrage sau ia cu forţa altei persoane, prin folosirea violenţei sau prin ameninţare cu producerea unui pericol iminent asupra integrităţii corporale şi vieţii acesteia (§ 89), un bun mobil care nu îi aparţine, cu intenţia ca prin însuşirea acestuia să se îmbogăţească pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte o tâlhărie fără a face uz de violenţă considerabilă, asupra unui bun cu valoare mică, dacă fapta nu a avut urmări semnificative şi nu este vorba de o tâlhărie calificată (§ 143), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tâlhăria calificată

§ 143. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o tâlhărie în calitate de membru al unui grup infracţional cu participarea (§ 12) unui alt membru al acestui grup infracţional sau fapta persoanei care săvârşeşte o tâlhărie prin uz de armă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă violenţa exercitată are ca urmare rănirea gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani. Dacă violenţa exercitată are ca urmare vătămarea corporală cu urmări grave de durată (§ 85 alin. 1), făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani, iar dacă urmarea este moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă.

Şantajul

§ 144. (1) Fapta persoanei care prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu un pericol grav constrânge o altă persoană să facă, tolereze sau să nu facă ceva, de natură să aducă prejudicii patrimoniale persoanei sau unui terţ, atunci când acţionează cu intenţia ca prin comportamentul persoanei vătămate să se îmbogăţească pe sine sau un terţ în mod necuvenit, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Nu este imputabilă fapta atunci când uzul de violenţă sau ameninţarea ca mijloc de a ajunge la scop nu contravine bunelor moravuri.

Şantajul calificat

§ 145. (1) Persoana care săvârşeşte un şantaj

1. prin ameninţare cu moartea, cu o gravă mutilare sau cu o desfigurare evidentă, cu răpirea, cu incendierea, cu expunerea la energie nucleară, radiaţii ionizante sau expunerea la efectele materialelor explozive sau cu distrugerea existenţei economice sau a poziţiei sociale sau

2. aduce persoana şantajată sau o altă persoană împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu un pericol grav, prin utilizarea acestor mijloace, pe o perioadă mai lungă de timp, într-o stare chinuitoare

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta

1. ca îndeletnicire sau

2. împotriva aceleiaşi persoane pe o perioadă mai lungă de timp în mod constant.

(3) În acelaşi mod se pedepseşte făptuitorul dacă fapta are ca urmare sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei şantajate sau a altei persoane împotriva căreia este îndreptată forţa sau ameninţarea cu un pericol grav.

Înşelăciunea

§ 146. Fapta persoanei care determină o altă persoană să facă, tolereze sau să nu facă ceva, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, de natură să cauzeze prejudicii persoanei sau unui terţ, săvârşită cu intenţia de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, prin comportamentul persoanei înşelate, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Înşelăciunea calificată

§ 147. (1) Persoana care săvârşeşte o înşelăciune prin:

1. utilizarea unui înscris fals sau falsificat, a unui instrument de plată fără numerar fals, falsificat sau denaturat, utilizarea de date furate privind un instrument de plată fără numerar, date false sau falsificate, un alt document justificativ de acest fel sau un aparat de măsură incorect calibrat sau

2. (Observaţie: Punctul 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 112/2015)

3. Se prezintă în mod fraudulos ca fiind funcţionar

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(1a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte o înşelăciune cu un prejudiciu mai mult decât nesemnificativ, prin utilizarea unei substanţe interzise sau a unei metode interzise conform anexei Convenţiei împotriva dopajului, publicată în BGBl. nr. 451/1991.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte o înşelăciune cu un prejudiciu care depăşeşte suma de 5.000 euro.

(3) Persoana care prin săvârşirea faptei cauzează un prejudiciu care depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Înşelăciunea ca îndeletnicire

§ 148. Fapta persoanei care săvârşeşte o înşelăciune ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar fapta persoanei care săvârşeşte o înşelăciune calificată prevăzută la § 147 alin. 1 şi 2 ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Abuzul fraudulos de prelucrare a datelor

§ 148a. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ în mod necuvenit, aduce prejudicii patrimoniului altei persoane prin denaturarea rezultatului unei prelucrări electronice a datelor prin configurarea programului, prin introducerea, modificarea, ştergerea sau ascunderea de date sau în alt mod prin acţionarea asupra procesului de prelucrare se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Neplata unui serviciu

§ 149. (1) Fapta persoanei care beneficiază de transport public sau de acces la un spectacol, expoziţie sau altă manifestare sau la o instituţie prin inducere în eroare, fără să achite taxa stabilită, se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 de zile-amendă dacă taxa este de valoare redusă.

(2) Fapta persoanei care beneficiază pentru sine sau pentru un terţ de prestaţia non-marfă a unui automat fără să achite taxa stabilită se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(3) Dacă în cazul prevăzut la alin. 2 taxa este de valoare redusă făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 zile-amendă.

(4) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Înşelăciunea săvârşită de nevoie

§ 150. (1) Persoana care săvârşeşte o înşelăciune prin care aduce prejudicii nesemnificative se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 zile-amendă dacă nu este vorba de unul din cazurile prevăzute la §§ 147 şi 148.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(3) Nu se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte fapta asupra soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau asupra unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane.

Abuzul de asigurare

§ 151. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a obţine pentru sine sau pentru un terţ o primă de asigurare

1. distruge, deteriorează sau ascunde un bun asigurat împotriva distrugerii, deteriorării, pierderii sau furtului sau

2. se răneşte pe sine sau pe un terţ sau îşi face rău sănătăţii sau se lasă rănit sau lasă să i se facă rău, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform §§ 146, 147 şi 148.

(2) Nu este imputabilă conform alin. 1 fapta persoanei care, înainte să fi beneficiat de asigurare şi înainte ca o autoritate (alin. 3) să fi aflat de fapta sa, renunţă de bunăvoie la punerea în aplicare a intenţiei sale.

(3) Autoritate în înţelesul alin. 2 desemnează un organ de urmărire penală. Acesteia îi sunt asimilate organele de siguranţă publică desemnate în scop de urmărire penală.

Defăimarea

§ 152. (1) Fapta persoanei care susţine lucruri neadevărate şi aduce astfel prejudicii sau pune în pericol reputaţia sau evoluţia profesională a altei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de încredere

§ 153. (1) Fapta persoanei, care, cu bună ştiinţă abuzează de autorizarea sa de a dispune de patrimoniul altei persoane sau de a impune obligaţii asupra altei persoane şi prin aceasta cauzează prejudicii patrimoniale, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Abuzează de autorizarea sa persoana care încalcă într-un mod inacceptabil regulile privind protecţia patrimoniului persoanei vătămate.

(3) Persoana care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care prin săvârşirea faptei cauzează prejudicii cu o valoare care depăşeşte suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Primirea de cadouri

§ 153a.Fapta persoanei care, în schimbul exercitării competenţelor conferite prin lege, mandat sau raport juridic de a dispune cu privire la patrimoniul unei alte persoane sau de a impune obligaţii asupra unei alte persoane, a acceptat un folos patrimonial semnificativ ca valoare pe care, contrar obligaţiilor pe care le avea, nu l-a predat, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Abuzul de subvenţii

§ 153b. (1) Fapta persoanei care utilizează în mod abuziv o subvenţie care i-a fost acordată, pentru alte scopuri decât cele pentru care i-a fost acordată, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) în cadrul unei persoane juridice sau al unei societăţi de persoane fără personalitate juridică căreia i-a fost acordată subvenţia sau fără o înţelegere împreună cu persoana căreia i-a fost acordată subvenţia, dar în calitate de superior al acesteia (§ 74 alin. 3) se pedepseşte conform alin. 1.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o sumă mai mare de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o sumă mai mare de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(5) Subvenţia este o alocaţie care se acordă din bugetele publice în vederea realizării unor interese publice şi pentru care nu se aduce nici un fel de contraprestaţie corespunzătoare financiară; sunt exceptate alocaţiile cu caracter de asigurări sociale şi indemnizaţiile acordate conform § 12 din Legea privind finanţele publice din 1948. Bugetele publice sunt bugetele autorităţilor regionale, ale altor persoane de drept public, cu excepţia bisericilor şi comunităţilor religioase, precum şi bugetul comun al Comunităţilor Europene şi bugetele administrate de către Comunităţile Europene sau în numele acestora.

Nevirarea contribuţiilor angajaţilor la fondul asigurărilor sociale

§ 153c. (1) Fapta persoanei care în calitate de angajator nu virează asigurătorului contribuţiile unui angajat datorate la fondul asigurărilor sociale se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă obligaţia de plată a contribuţiilor datorate de un angajat la fondul asigurărilor sociale revine unei persoane juridice sau unei societăţi de persoane fără personalitate juridică, dispoziţiile alin. 1 se aplică la toate persoanele fizice care aparţin organismului autorizat de reprezentare. Acest organism are dreptul de a delega responsabilitatea achitării contribuţiilor unuia sau mai multor membri ai organismului; în acest caz dispoziţiile alin. 1 se vor aplica doar acestora.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă până la finalul procesului:

1. achită în întregime contribuţiile restante sau

2. se angajează contractual faţă de asigurătorul îndrituit să achite ulterior contribuţiile restante într-un anumit termen.

(4) Răspunderea se naşte din nou dacă făptuitorul nu respectă obligaţia asumată conform alin. 3 punctul 2.

Declararea frauduloasă la asigurările sociale

§ 153d. (1) Fapta persoanei care procedează la, facilitează sau solicită declararea unei persoane la asigurările sociale, ştiind că contribuţiile la fondul asigurărilor sociale nu vor fi achitate în întregime se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă contribuţiile la fondul asigurărilor sociale nu sunt achitate în întregime.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care procedează la, facilitează sau solicită declararea unei persoane la fondul de asigurări al muncitorilor în construcţii, ştiind că indemnizaţiile conform Legii privind fondul de asigurări al muncitorilor în construcţii nu vor fi achitate în întregime, dacă indemnizaţiile nu sunt achitate în întregime.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 ca îndeletnicire sau în legătură cu un număr mai mare de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Munca la negru în formă organizată

§ 153e. (1) Fapta persoanei care ca îndeletnicire:

1. racolează, intermediază sau pune la dispoziţie persoane în scopul desfăşurării unor activităţi lucrative independente sau neindependente fără a proceda la declararea obligatorie a acestora la sistemul asigurărilor sociale sau fără ca acestea să deţină permis de muncă,

2. angajează un număr mare de persoane care muncesc ilegal (punctul 1) sau le furnizează comenzi pentru desfăşurarea de activităţi independente sau

3. conduce un grup mare de persoane care muncesc ilegal (punctul 1)

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Conform dispoziţiilor alin. 1 se pedepseşte şi fapta persoanei care săvârşeşte una dintre faptele menţionate în această secţiune în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) în cadrul unei persoane juridice sau al unei societăţi de persoane fără personalitate juridică.

Camăta financiară

§ 154. (1) Fapta persoanei care profită de situaţia dificilă, imprudenţa, lipsa de experienţă sau lipsa discernământului unei persoane solicitând să i se promită sau să i se acorde, pentru sine sau pentru un terţ, un avantaj patrimonial pentru o prestaţie menită să satisfacă o nevoie de bani, în special pentru acordarea sau intermedierea unui împrumut sau stingerea unei pretenţii financiare sau intermedierea unei astfel de stingeri şi care se află în vădită disproporţie cu valoarea propriei prestaţii se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care valorifică în mod cămătăresc o astfel de solicitare primită.

(3) Persoana care săvârşeşte camăta ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(Observaţie: Alin. 4 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 112/2015)

Camăta materială

§ 155. (1) Fapta persoanei care, în cazurile prevăzute la § 154, profită ca îndeletnicire de situaţia dificilă, imprudenţa, lipsa de experienţă sau lipsa discernământului unei persoane prin aceea că solicită să i se promită sau să i se acorde, pentru sine sau pentru un terţ, un folos material sau o altă prestaţie care se află în vădită disproporţie cu valoarea propriei prestaţii se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă prin faptă a prejudiciat grav un număr mai mare de persoane pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care valorifică în mod cămătăresc o astfel de solicitare primită.

(Observaţie: Alin. 3 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 112/2015)

Bancruta frauduloasă

§ 156. (1) Fapta persoanei care ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul său, pretinde sau recunoaşte o creanţă inexistentă sau îşi diminuează patrimoniul în mod real sau doar aparent, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează prejudicii care depăşesc suma de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 10 ani.

Prejudicierea creditorilor străini

§ 157. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, fără acordul debitorului, ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul debitorului sau se prevalează de un drept inexistent împotriva patrimoniului debitorului, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia.

Favorizarea unui creditor

§ 158. (1) Fapta persoanei care, după intrarea în incapacitate de plată, favorizează un creditor, defavorizându-i astfel pe ceilalţi creditori sau cel puţin pe unul dintre aceştia se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Nu este imputabilă conform alin. 1 fapta creditorului care îl determină pe debitor să garanteze sau să plătească o creanţă care i se cuvine sau care primeşte garanţia sau plata.

Alterarea din culpă gravă a intereselor creditorilor

§ 159. (1) Persoana care din culpă gravă (§ 6 alin. 3) îşi cauzează incapacitatea de plată prin aceea că acţionează în sensul bancrutei frauduloase (alin. 5) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, având cunoştinţă sau necunoscând din culpă incapacitatea sa de plată, zădărniceşte sau diminuează din culpă gravă îndestularea cel puţin a unuia dintre creditorii săi, prin aceea că acţionează în sensul bancrutei frauduloase conform alin. 5.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care din culpă (§ 6 alin. 3) îşi alterează prin acţiuni în sensul bancrutei frauduloase (alin. 5) situaţia economică în aşa măsură încât ar fi intervenit incapacitatea de plată dacă una sau mai multe autorităţi regionale, fără să existe o obligaţie în acest sens, nu ar fi adus în mod direct sau indirect un aport, nu ar fi luat măsuri similare sau dacă alte părţi nu ar fi adus aport sau nu ar fi luat măsuri similare.

(4) Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte fapta persoanei care:

1. în cazul prevăzut la alin. 1 cauzează o imposibilitate de îndestulare a creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia mai mare de 1.000.000 euro,

2. în cazul prevăzut la alin. 2 cauzează o imposibilitate suplimentară de îndestulare a creditorilor sau cel puţin a unuia dintre aceştia mai mare de 1.000.000 euro sau

3. prin săvârşirea faptelor penale prevăzute la alin. 1 sau 2 aduce prejudicii existenţei economice a multor persoane sau, în cazul prevăzut la alin. 3, ar fi adus prejudicii.

(5) În sensul bancrutei frauduloase acţionează persoana care, încălcând principiile desfăşurării activităţii economice corecte,

1. distruge, deteriorează, aduce în stare de neîntrebuinţare, delapidează sau donează o parte importantă a patrimoniului său,

2. cheltuie sume exagerat de mari printr-o tranzacţie extrem de riscantă care nu ţine de obiectul său normal de activitate, prin jocuri sau pariuri,

3. angajează cheltuieli exagerate, în evidentă disproporţie cu situaţia sa financiară sau cu competitivitatea sa economică,

4. omite să ţină registre contabile sau să facă înregistrări contabile sau procedează în aşa fel încât să îngreuneze considerabil o privire de ansamblu rapidă asupra circumstanţelor sale patrimoniale, financiare şi de rentabilitate sau omite să dispună măsuri de control necesare care permit o astfel de privire de ansamblu sau

5. omite să efectueze situaţiile financiare anuale obligatorii sau procedează în aşa fel încât sau le efectuează atât de târziu încât să îngreuneze considerabil o privire de ansamblu rapidă asupra circumstanţelor sale patrimoniale, financiare şi de rentabilitate.

Activităţi subversive în timpul administrării judiciare sau în cadrul procedurii de insolvenţă

§ 160. (1) Se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă fapta

1. persoanei care se prevalează de o creanţă ilegală sau de o creanţă într-un cuantum sau de un rang ilegal în scopul de a dobândi în cadrul procedurii de insolvenţă o influenţă necuvenită;

2. creditorului care primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru un terţ, un avantaj patrimonial în schimbul exercitării dreptului său de vot într-un anumit sens sau în schimbul neexercitării dreptului său de vot, precum şi persoana care acordă sau promite unui creditor în acest scop un avantaj patrimonial;

3. creditorului care primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru un terţ, în schimbul încheierii unui plan de reorganizare fără acordul celorlalţi creditori, un avantaj special, precum şi persoana care acordă sau promite unui creditor în acest scop un avantaj special.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana numită administrator judiciar, lichidator sau membru în adunarea creditorilor în cadrul procedurii de insolvenţă care primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru un terţ, în dauna creditorilor, un avantaj patrimonial necuvenit.

Dispoziţii comune privind răspunderea angajaţilor cu funcţie de conducere

§ 161. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3), persoană juridică sau societate de persoane fără personalitate juridică faptele penale prevăzute la §§ 156, 158, 159 şi 162 se pedepseşte la fel ca debitorul, iar cele prevăzute la § 160 la fel ca creditorul. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte conform dispoziţiilor menţionate persoana care, fără acordul debitorului sau creditorului, acţionează în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) al acestora.

(2) Conform § 160 alin. 2 se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte una dintre faptele penale acolo prevăzute în calitate de angajat cu funcţie de conducere (§ 74 alin. 3) în cadrul unei persoane juridice sau societăţi de persoane fără personalitate juridică căreia i-au fost transferate prerogativele acolo menţionate.

Zădărnicirea executării

§ 162. (1) Fapta persoanei care ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul său, pretinde sau recunoaşte o creanţă inexistentă sau îşi diminuează patrimoniul în mod real sau doar aparent, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorului prin executare silită sau în cadrul unei proceduri de executare silită aflată pe rol se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Persoana care prin fapta săvârşită cauzează prejudicii care depăşesc suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Zădărnicirea executării în favoarea unui terţ

§ 163. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, fără acordul debitorului, ascunde, distruge, înstrăinează sau deteriorează o parte din patrimoniul debitorului sau se prevalează de un drept inexistent împotriva patrimoniului debitorului, zădărnicind sau diminuând în acest fel îndestularea creditorului prin executare silită sau în cadrul unei proceduri de executare silită aflată pe rol.

Redarea incorectă de informaţii esenţiale privind anumite organizaţii

§ 163a. (1) Fapta persoanei care în calitate de decident (§ 2 alin. 1 din Legea privind răspunderea organizaţiilor, publicată în BGBl. I nr. 151/2005) în cadrul unei organizaţii dintre cele menţionate la § 163c sau în calitate de persoană mandatată de către un decident în legătură cu redarea de informaţii

1. într-o situaţie financiară anuală, raport anual sau într-un raport destinat publicării, asociaţilor sau membrilor, unui organ de supraveghere sau preşedintelui acestuia,

2. într-un apel public privind afilierea la organizaţie,

3. într-un discurs sau într-un material informativ în cadrul adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau în orice altă adunare a asociaţilor sau membrilor organizaţiei,

4. în instrucţiuni şi documente justificative (§ 272 alin. 2 din Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale) sau în alte materiale care trebuie predate auditorului (§ 163b alin. 1) sau

5. într-o cerere de înregistrare în Registrul Firmelor privitoare la aporturile de capital

redă în mod evident incorect sau incomplet o informaţie referitoare la circumstanţele patrimoniale, financiare sau de rentabilitate ale organizaţiei sau o informaţie esenţială pentru evaluarea circumstanţelor patrimoniale, financiare şi de rentabilitate viitoare ale organizaţiei (§ 189a punctul 10 Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale, publicată în dRGBl, pagina 219/1897), inclusiv circumstanţele privitoare la relaţia organizaţiei cu întreprinderile afiliate, dacă fapta este de natură să cauzeze organizaţiei, asociaţilor, membrilor sau creditorilor sau investitorilor prejudicii considerabile, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă este sancţionată persoana care în calitate de decident nu elaborează raportul special prevăzut legal în situaţia punerii în pericol iminent a lichidităţilor organizaţiei.

(3) Cu închisoare de până la 3 ani se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 în legătură cu o organizaţie ale cărei hârtii de valoare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European în înţelesul dispoziţiilor art. 4 alin. 1 nr. 21 din Directiva 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE, publicată în JO nr. L 173 din 12.06.2014, pagina 349.

(4) Nu este imputabilă participaţia (§§ 12, 14) dacă fapta persoanei este sancţionată la § 163b.

Elaborarea de rapoarte incorecte de către auditorii anumitor organizaţii

§ 163b. (1) Fapta persoanei care în calitate de auditor financiar, auditor de constituire, auditor special, auditor de fuzionări, auditor de scindări, revizor, auditor de fundaţii, membru în comisia de examinare (§ 40 Legea privind radiodifuziunea austriacă, publicată în BGBl nr. 379/1984) sau în calitate de orice auditor desemnat în temeiul dispoziţiilor aplicabile în domeniul dreptului organizaţiilor şi având funcţii similare celor ale organizaţiilor menţionate la § 163c

1. în raportul întocmit sau

2. într-un discurs sau într-un material informativ în cadrul adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau în orice altă adunare a asociaţilor sau membrilor organizaţiei

redă în mod evident incorect sau incomplet sau trece sub tăcere o informaţie referitoare la informaţii esenţiale (§ 163a alin. 1) în aşa fel încât situaţia financiară anuală, raportul anual sau situaţia financiară, contractul sau raportul verificat redă în mod evident incorect sau incomplet informaţii esenţiale (§ 163a alin. 1), dacă fapta este de natură să cauzeze prejudicii considerabile organizaţiei, asociaţilor, membrilor sau creditorilor sau investitorilor, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în calitate de auditor (alin. 1):

1. emite o opinie de audit în mod evident incorectă pe fond, dacă fapta este de natură a cauza prejudicii considerabile organizaţiei, asociaţilor, membrilor sau creditorilor sau investitorilor sau

2. nu întocmeşte un raport prevăzut legal în situaţia punerii în pericol iminent a inventarului organizaţiei.

(3) Nu este imputabilă fapta prevăzută la alin. 2 punctul 1 dacă fapta este sancţionată pentru redarea incorectă sau incompletă conform alin. 1.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau 2 în calitate de auditor al unei organizaţii prevăzute la § 163a alin. 3 se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(5) Nu este imputabilă participarea (§§ 12, 14) dacă fapta persoanei este sancţionată la § 163a.

Organizaţii

§ 163c. Dispoziţiile §§ 163a şi 163b se aplică următoarelor organizaţii:

1. societăţi cu răspundere limitată,

2. societăţi pe acţiuni,

3. societăţi europene (SE),

4. cooperative

5. cooperative europene (SCE),

6. societăţi mutuale de asigurări,

7. organizaţii mari în înţelesul dispoziţiilor § 22 alin. 2 din Legea privind funcţionarea organizaţiilor, publicată în BGBl. I nr. 66/2002,

8. societăţi deschise şi societăţi în comandită simplă în înţelesul dispoziţiilor § 189 alin. 1 punctul 2 lit. a din Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale,

9. casele de economii,

10. fundaţiile private,

11. fundaţiile de drept public, în înţelesul legii ORF şi

12. organizaţii străine similare celor prevăzute la punctul 1 – 11 ale căror hârtii de valoare transmisibile sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din Austria sau care sunt înregistrate în Austria în Registrul Firmelor în ce priveşte un sediu secundar (§ 12 din Legea privind funcţionarea societăţilor comerciale).

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 163d. (1) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la § 163a fapta persoanei care, de bunăvoie, corectează informaţiile incorecte sau adaugă informaţiile lipsă:

1. în cazul raportului către un organ cu drept de supraveghere (alin. 1 punctul 1) înaintea încheierii şedinţei organului,

2. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 2 înainte de aderarea unei persoane la organizaţie,

3. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 3 înainte de încheierea adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau a oricărei alte adunări a asociaţilor sau membrilor organizaţiei,

4. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 4 înainte de depunerea raportului auditorului respectiv, precum şi

5. în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 5 înainte de a se dispune înregistrarea în Registrul Firmelor.

(2) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la § 163b alin. 1 punctul 2 fapta persoanei care, de bunăvoie, adaugă informaţiile trecute sub tăcere înainte de încheierea adunării generale anuale a asociaţilor, adunării generale a asociaţilor, adunării membrilor sau a oricărei alte adunări a asociaţilor sau membrilor organizaţiei.

Tăinuirea

§ 164. (1) Fapta persoanei care sprijină făptuitorul unei fapte penale împotriva patrimoniului, după săvârşirea faptei de către acesta, prin ascunderea sau valorificarea unui bun obţinut în urma săvârşirii acelei fapte penale, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care cumpără un astfel de bun, îl deţine sau îl transmite unui terţ.

(3) Fapta persoanei care tăinuieşte un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 5.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(4) Fapta persoanei care tăinuieşte un bun a cărui valoare depăşeşte suma de 300.000 euro sau care săvârşeşte fapta de tăinuire ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte tăinuitorul, dacă fapta penală prin care a fost obţinut bunul este sancţionată, dintr-un alt motiv decât săvârşirea acesteia ca îndeletnicire, cu închisoarea de până la 5 ani sau mai mult, iar tăinuitorul cunoaşte împrejurările sancţionate de această pedeapsă.

(5) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 sau alin. 2 de nevoie, fără să se gândească sau în scopul satisfacerii unei dorinţe în legătură cu un bun cu o valoare redusă, se pedepseşte cu închisoare de până la o lună sau cu amendă de până la 60 zile-amendă, dacă infracţiunea predicat nu este furtul prin efracţie sau furtul armat prevăzut la § 129 alin. 2, furtul cu violenţă prevăzut la § 131, ingerinţa gravă în dreptul de vânătoare sau pescuit prevăzută la § 138 punctul 2, tâlhăria prevăzută la § 142, tâlhăria calificată prevăzută la § 143, şantajul prevăzut la § 144 sau şantajul calificat prevăzut la § 145.

(6) Persoana care săvârşeşte o faptă prevăzută la alin. 5 se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în urma infracţiunii predicat.

(7) Persoana care săvârşeşte o faptă prevăzută la alin. 5 nu se pedepseşte dacă infracţiunea predicat a fost săvârşită în dauna soţului/soţiei, partenerului în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, fratelui sau surorii sau asupra unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu aceste persoane.

Spălarea banilor

§ 165. (1) Fapta persoanei, care ascunde sau disimulează originea unor bunuri obţinute din săvârşirea unei infracţiuni3), a unei fapte penale contra patrimoniului sancţionate cu închisoare de mai mult de 1 an, a unui delict prevăzute la §§ 223, 224, 225, 229, 230, 269, 278, 288, 289, 293, 295 sau 304-309, a unui delict săvârşit ca îndeletnicire contra dispoziţiilor aplicabile în materia dreptului de proprietate intelectuală sau a unui delict de contrabandă sau neplată a taxelor vamale de import, în special prin aceea că în cadrul raporturilor juridice face declaraţii false cu privire la originea sau adevărata natură a acestor bunuri, proprietatea sau alte drepturi asupra acestora, dreptul de dispoziţie în legătură cu acestea, transferul acestora sau cu privire la locul unde aceste bunuri se află, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în mod conştient aduce, păstrează, investeşte, administrează, schimbă destinaţia, valorifică sau transferă unui terţ bunuri care provin din săvârşirea de către o altă persoană a uneia dintre faptele penale prevăzute la alin. 1.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în mod conştient aduce, păstrează, investeşte, administrează, schimbă destinaţia, valorifică sau transferă unui terţ bunuri care se află sub controlul unei organizaţii criminale (§ 278a) sau al unei organizaţii teroriste (§ 278b) în numele sau în interesul acestora.

(4) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare mai mare de 50.000 euro sau în calitate de membru al unui grup infracţional constituit în scopul săvârşirii de fapte de spălare a banilor ca îndeletnicire se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(5) Un bun provine din săvârşirea unei fapte penale atunci când făptuitorul faptei penale l-a obţinut în urma săvârşirii unei fapte penale sau l-a primit în schimbul săvârşirii infracţiunii sau atunci când acest bun încorporează valoarea bunului obţinut sau primit iniţial.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 165a. (1) Nu se pedepseşte pentru spălarea banilor persoana care, de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, acţionează prin informarea autorităţilor sau în alt mod, în scopul indisponibilizării bunurilor esenţiale aflate în legătură cu fapta de spălare a banilor.

(2) Dacă bunurile esenţiale aflate în legătură cu fapta de spălare a banilor sunt indisponibilizate fără concursul făptuitorului, făptuitorul nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste împrejurări, s-a străduit de bunăvoie şi serios să acţioneze în sensul indisponibilizării bunurilor.

Săvârşirea în cercul familiei

§ 166. (1) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă de distrugere, distrugere de date, perturbare a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic, furt, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 129 alin. 2 punctul 2, § 131, sustragere de energie, delapidare, însuşire ilegală, furtul în scop de folosinţă, ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 138 punctul 2 şi 3, § 140, înşelăciune, abuz de prelucrare a datelor, abuz de încredere, primirea de cadouri, tăinuire conform § 164 alin. 1-4, falsificarea mijloacelor de plată fără numerar, primirea, transmiterea sau deţinerea de mijloace de plată fără numerar false sau falsificate, pregătirea falsificării de mijloace de plată fără numerar, procurarea de instrumente de plată fără numerar, primirea, transmiterea sau deţinerea de instrumente de plată fără numerar procurate, furtul de date în legătură cu un instrument de plată fără numerar, în dauna soţului/soţiei, partenerului/partenerei în cadrul unui parteneriat civil, a unei rude pe linie directă, a fratelui sau surorii sau în dauna unui alt membru de familie, dacă trăieşte în aceeaşi gospodărie cu acesta, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă, iar dacă fapta ar fi pedepsită cu închisoarea de 3 ani sau mai mult de 3 ani, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Tutorele, curatorul sau administratorul de bunuri care acţionează în dauna persoanei pentru care a fost numit nu face excepţie.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care participă la faptă doar în favoarea altei persoane (§ 12) care se află faţă de persoana vătămată într-una din relaţiile menţionate anterior.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 167. (1) Răspunderea penală pentru săvârşirea unei fapte de distrugere, distrugere de date, perturbare a capacităţii de funcţionare a unui sistem informatic, furt, sustragere de energie, delapidare, însuşire ilegală, furtul în scop de folosinţă, ingerinţa în dreptul de vânătoare sau pescuit, furt cu valoare mică, înşelăciune, abuz de prelucrare a datelor, neplata unui serviciu, înşelăciune săvârşită de nevoie, abuz de încredere, primirea de cadouri, abuz de subvenţii, declararea frauduloasă la asigurările sociale, cămătăria, bancruta frauduloasă, prejudicierea creditorilor străini, favorizarea unui creditor, alterarea din culpă gravă a intereselor creditorilor, zădărnicirea executării şi tăinuire se suspendă ca efect al regretării în mod activ a săvârşirii faptei.

(2) Făptuitorul regretă în mod activ săvârşirea faptei atunci când, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, chiar dacă la insistenţele părţii vătămate, dar fără a fi forţată în acest sens

1. repară în întregime prejudiciul cauzat prin fapta săvârşită sau

2. se obligă contractual să repare prejudiciul cauzat părţii vătămate într-un anumit termen. În acest din urmă caz răspunderea penală se naşte din nou dacă făptuitorul nu îşi respectă obligaţia.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte nici atunci când, în urma unui autodenunţ prin care sesizează autorităţile (§ 151 alin. 3) cu privire la fapta sa, repară întregul prejudiciu cauzat.

(4) Făptuitorul care s-a străduit în mod serios să repare prejudiciul nu se pedepseşte nici atunci când un terţ în numele său sau un alt participant la săvârşirea faptei repară întregul prejudiciu cauzat în condiţiile prevăzute la alin. 2.

Jocul de noroc

§ 168. (1) Fapta persoanei care organizează un joc la care câştigul şi pierderea depind exclusiv sau preponderent de întâmplare sau un joc care este interzis în mod expres sau fapta persoanei care promovează o întâlnire organizată în scopul desfăşurării unui astfel de joc, toate în scopul de a-şi procura, pentru sine sau pentru un terţ, un avantaj patrimonial dintr-o astfel de manifestare sau întâlnire se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă, cu excepţia cazului în care se joacă doar în scopuri non-profit sau pentru alungarea timpului şi pe sume mici.

(2) Persoana care participă ca îndeletnicire la un astfel de joc se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Jocurile în lanţ sau piramidale

§ 168a. (1) Fapta persoanei care

1. promovează sau organizează sau

2. diseminează prin întâlniri, broşuri sau în alt mod care permite recrutarea mai multor participanţi sau

3. promovează extinderea unei

scheme de câştiguri care promite participanţilor, în schimbul participării, un avantaj patrimonial cu condiţia recrutării în aceleaşi condiţii a altor participanţi la aceeaşi schemă sau la o schemă aflată în legătură cu aceasta şi în cadrul căreia dobândirea avantajului patrimonial depinde în întregime sau în parte de comportamentul corespunzător al celorlalţi participanţi recrutaţi (schemă în lanţ sau piramidală) se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă, cu excepţia cazului în care schema este organizată doar în scopuri non-profit sau se solicită doar plata unor sume mici.

(2) Persoana care prin săvârşirea faptei a adus prejudicii unui număr mai mare de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Acorduri anticoncurenţiale în cadrul procedurilor de achiziţie publică

§ 168b. (1) Fapta persoanei care în cadrul unei proceduri de achiziţie publică depune o cerere de participare sau o ofertă sau poartă negocieri care au la bază un acord ilegal care urmăreşte determinarea autorităţii contractante la selectarea unei anumite oferte se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 persoana care, de bunăvoie, împiedică acceptarea ofertei de către autoritatea contractantă sau realizarea de către aceasta a prestaţiei sale. Dacă, fără concursul făptuitorului, oferta nu este acceptată sau prestaţia nu este realizată, fapta acestuia nu este imputabilă dacă făptuitorul de bunăvoie şi în mod serios, se străduieşte să împiedice acceptarea ofertei de către autoritatea contractantă sau realizarea de către aceasta a prestaţiei sale.

Titlul VII

Fapte penale contra siguranţei publice şi fapte penale contra mediului înconjurător

Incendierea

§ 169. (1) Fapta persoanei care, fără acordul proprietarului, incendiază un bun care nu îi aparţine se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care incendiază un bun propriu sau un bun al altei persoane, cu acordul acesteia, producând prin aceasta un pericol grav asupra integrităţii corporale şi a vieţii (§ 89) celeilalte persoane sau a unui terţ sau asupra proprietăţii unui terţ.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane sau dacă prin săvârşirea faptei un număr mare de persoane au fost aduse într-o situaţie dificilă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă urmarea a fost moartea unui număr mai mare de persoane acesta se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Provocarea unui incendiu din culpă

§ 170. (1) Persoana care săvârşeşte din culpă una dintre faptele penale prevăzute la § 169 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane sau dacă prin săvârşirea faptei un număr mare de persoane au fost aduse într-o situaţie dificilă, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar dacă urmarea a fost moartea unui număr mai mare de persoane acesta se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Crearea cu intenţie a unui pericol prin expunerea la energie nucleară sau radiaţii ionizante

§ 171. (1) Fapta persoanei care prin eliberarea de energie nucleară sau în alt mod prin radiaţii ionizante determină apariţia unui pericol grav asupra integrităţii corporale sau vieţii (§ 89) altei persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Crearea din culpă a unui pericol prin expunere la energie nucleară sau radiaţii ionizante

§ 172. (1) Persoana care săvârşeşte din culpă fapta penală prevăzută la § 171 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Creareacu intenţie a unui pericol prin expunerela efectul materialelor explozive

§ 173. (1) Fapta persoanei care prin detonarea unui material explozibil determină apariţia unui pericol grav asupra integrităţii corporale sau vieţii (§ 89) altei persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Creareadin culpă a unui pericol prin expunerea la efectul materialelor explozive

§ 174. (1) Persoana care săvârşeşte din culpă fapta penală prevăzută la § 173 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele menţionate în această secţiune.

Pregătirea infracţiunilor de creare a unui pericol prin expunere la energie nucleară sau radiaţii ionizante şi creare a unui pericol prin expunere la efectul materialelor explozive

§ 175. (1) Fapta persoanei care cu intenţia de a-şi facilita sau de a facilita unei alte persoane săvârşirea unei fapte penale dintre cele prevăzute la § 171 sau § 173, chiar dacă încă nedeterminată, produce, dobândeşte sau deţine sau transmite unei alte persoane un combustibil nuclear, un material radioactiv, un material exploziv, o componentă a unui material exploziv sau un dispozitiv necesar pentru producerea sau utilizarea unuia dintre aceste materiale, material despre care cunoaşte (§ 5 alin. 3) că îl dobândeşte în scopul săvârşirii unei fapte penale dintre cele menţionate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să afle de fapta sa, predă obiectul autorităţilor, înlesneşte autorităţilor să obţină obiectul sau înlătură în orice alt mod pericolul ca obiectul să fie utilizat în scopul săvârşirii unei fapte penale dintre cele prevăzute la § 171 sau § 173.

Periclitarea cu intenţie a siguranţei publice

§ 176. (1) Fapta persoanei care, în alt mod decât prin una dintre faptele penale prevăzute la §§ 169, 171 şi 173, cauzează un pericol grav asupra integrităţii corporale şi vieţii (§ 89) unui număr mare de persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Periclitarea din culpă a siguranţei publice

§ 177. (1) Fapta persoanei care, în alt mod decât prin una dintre faptele penale prevăzute la §§ 170, 172 şi 174, cauzează din culpă un pericol grav asupra integrităţii corporale şi vieţii (§ 89) unui număr mare de persoane sau asupra unei proprietăţi ce nu-i aparţine, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă fapta are una dintre urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Producerea şi proliferarea armelor de distrugere în masă

§ 177a. (1) Fapta persoanei care

1. produce, prelucrează sau dezvoltă în scopul producerii,

2. importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria sau

3. dobândeşte, deţine sau transmite sau procură altei persoane

mijloace de luptă nucleare, biologice sau chimice destinate şi adecvate pentru distrugerea în masă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă făptuitorul cunoaşte că mijloacele de luptă urmează să ajungă într-o regiune în care a izbucnit sau ameninţă să izbucnească un război sau un conflict armat, acesta se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă cunoaşte că mijloacele de luptă urmează să fie folosite, pedeapsa este închisoare de la 10 an la 20 ani sau detenţiunea pe viaţă.

Manipularea neautorizată a materialului nuclear, materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii

§ 177b. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, modifică, prelucrează, utilizează, deţine, îndepărtează, transportă, importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria material nuclear se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, modifică, prelucrează, utilizează, deţine, îndepărtează, transportă, importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria materiale radioactive sau instalaţii generatoare de radiaţii în aşa fel încât poate cauza

1. un pericol pentru viaţa sau o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei alte persoane sau pentru starea de sănătate sau siguranţa fizică a unui număr mai mare de persoane,

2. un pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, sol sau aerului,

4. cheltuieli de îndepărtare de mai mari de 50.000 euro.

(3) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, modifică, prelucrează, utilizează, deţine, îndepărtează, transportă, importă în Austria, exportă din Austria sau tranzitează prin Austria materiale radioactive, cauzând astfel pericolul ca materialul nuclear sau materialele radioactive să devină disponibile pentru producerea sau prelucrarea mijloacelor de luptă atomare de distrugere în masă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte ca îndeletnicire una din faptele penale prevăzute la alin. 1 sau alin. 2.

(4) Dacă prin săvârşirea uneia din faptele penale prevăzute la alin. 1 sau alin. 2 este cauzat pericolul menţionat la § 171 alin. 1, este afectat considerabil un efectiv de animale şi plante sau este cauzată o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele prevăzute în această secţiune.

(5) Termenul material nuclear desemnează un material sursă şi materialul scindabil, precum şi echipamentele, tehnologia şi materialul care se supun sistemului de control de securitate prevăzut în Legea controlului de securitate 1991, publicată în BGBl. nr. 415/1992. Termenul materiale radioactive desemnează materiale care conţin unul sau mai mulţi radionuclizi, dacă activitatea sau concentraţia acestora nu poate fi scăpată din vedere conform stadiului de dezvoltare a tehnicii în domeniul protecţiei la radiaţii; obiectele care conţin materiale radioactive sau pe suprafaţa cărora se găsesc astfel de materiale sunt asimilate materialelor radioactive. Instalaţiile generatoare de radiaţii sunt aparatele sau utilajele care, fără să conţină materiale radioactive, sunt capabile să transmită radiaţii ionizante şi exploatarea lor este supusă obligaţiei de autorizare conform Legii privind protecţia la radiaţii, publicată în BGBl. nr. 227/1969 în versiunea în vigoare.

Manipularea neautorizată din culpă a materialului nuclear, materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii

§ 177c. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 177b alin. 1, 2 sau 3 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei este cauzat pericolul menţionat la § 171 alin. 1, efectivul de animale şi plante este afectat considerabil sau a fost cauzată o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 2 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Manipularea neautorizată cu intenţie a materialelor care contribuie la distrugerea stratului de ozon

§ 177d.Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce, importă, exportă, pune în circulaţie sau utilizează materiale care contribuie la distrugerea stratului de ozon se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Manipularea neautorizată din culpă gravă a materialelor care contribuie la distrugerea stratului de ozon

§ 177e. Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 177d se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Crearea cu intenţie a unei stări de pericol privind răspândirea de boli transmisibile la oameni

§ 178. Persoana care săvârşeşte o faptă de natură să cauzeze pericolul răspândirii unei boli transmisibile la oameni se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă boala face parte din categoria bolilor care trebuie declarate.

Crearea din culpă a unei stări de pericol privind răspândirea de boli transmisibile la oameni

§ 179.Persoana care săvârşeşte din culpă fapta penală prevăzută la § 178 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Afectarea cu intenţie a mediului înconjurător

§ 180. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, poluează sau afectează în orice alt mod solul sau aerul încât poate determina apariţia:

1. unui pericol la viaţa sau de vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a altei persoane sau la starea de sănătate sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane,

2. unui pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau

4. cheltuieli sau alte prejudicii în legătură cu un bun străin, un obiect din categoria monumentelor protejate sau o arie naturală protejată în valoare de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli sau alte prejudicii în legătură cu un bun străin, un obiect din categoria monumentelor protejate sau o arie naturală protejată în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Afectarea din culpă a mediului înconjurător

§ 181. (1) Fapta persoanei care, din culpă, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 180 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli sau alte prejudicii în legătură cu un bun străin, un obiect din categoria monumentelor protejate sau o arie naturală protejată în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Afectarea gravă prin poluare fonică

§ 181a. Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, produce poluare fonică în aşa măsură sau în împrejurări de natură să cauzeze o gravă afectare a stării de bine a multor persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Tratamentul şi transferul deşeurilor care pun în pericol cu intenţie mediul înconjurător

§ 181b. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, colectează, transportă, valorifică, îndepărtează deşeuri, supraveghează sau controlează aceste activităţi în aşa fel încât poate determina apariţia

1. unui pericol la viaţa sau de vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a altei persoane sau la starea de sănătate sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane,

2. unui pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau

4. cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

(3) Fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 2, transferă deşeuri în cantitate deloc neglijabilă prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 nr. 35 din Regulamentul 1013/2006/CE privind transferurile de deşeuri se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Tratamentul şi transferul deşeurilor care pun în pericol din culpă mediul înconjurător

§ 181c. (1) Fapta persoanei care, din culpă, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 181b se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

(3) Fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 1 şi 2, din culpă gravă (§ 6 alin. 3) transferă deşeuri în cantitate deloc neglijabilă prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 nr. 35 din Regulamentul 1013/2006/CE privind transferurile de deşeuri se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Exploatarea instalaţiilor care pune în pericol cu intenţie mediul înconjurător

§ 181d. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, exploatează o instalaţie în care se realizează o activitate periculoasă în aşa fel încât poate determina apariţia

1. unui pericol la viaţa sau de vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) a altei persoane sau la starea de sănătate sau integritatea corporală a unui număr mai mare de persoane,

2. unui pericol grav asupra efectivului de animale sau plantelor,

3. o înrăutăţire de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau

4. cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 169 alin. 3 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Exploatarea instalaţiilor care pune în pericol din culpă mediul înconjurător

§ 181e. (1) Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 181d se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dacă prin săvârşirea faptei se cauzează afectarea considerabilă a efectivului de animale sau de plante, înrăutăţirea de durată a stării unui luciu de apă, solului sau aerului sau cheltuieli în valoare de peste 50.000 euro, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Dacă fapta are una din urmările prevăzute la § 170 alin. 2 se aplică pedepsele acolo prevăzute.

Afectarea cu intenţie a efectivului de animale sau plante

§ 181f. (1) Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, omoară, deţine exemplare dintr-o specie de animale sălbatice protejate sau distruge formele de dezvoltare a acestora sau le îndepărtează din natură sau fapta persoanei care distruge, deţine sau îndepărtează din natură exemplare dintr-o specie de plante sălbatice protejate se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, cu excepţia cazului în care acţiunea se referă doar la un număr nesemnificativ de exemplare şi are doar urmări nesemnificative asupra stării de conservare a speciei.

(2) Speciile de animale sălbatice protejate sunt speciile prevăzute în Anexa IV lit. a) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică sau Anexa I din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice; speciile de floră sălbatică sunt speciile prevăzute în Anexa IV lit. b) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

Afectarea din culpă gravă a efectivului de animale sau plante

§ 181g. Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la § 181f se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Afectarea cu intenţie a habitatelor din arii protejate

§ 181h. (1)Fapta persoanei care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, degradează considerabil un habitat situat într-o arie protejată se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Habitat situat într-o arie protejată este fiecare habitat al unei specii pentru care o arie a fost declarată prin lege sau hotărâre arie protejată conform § 4 alin. 2 sau Anexa I din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice sau fiecare habitat natural sau habitat al unei specii pentru care o arie a fost declarată prin lege sau hotărâre arie specială de conservare conform § 4 alin. 4 din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

Afectarea din culpă gravă a habitatelor din arii protejate

§ 181i.Fapta persoanei care, din culpă gravă (§ 6 alin. 3), prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, săvârşeşte fapta penală prevăzută la § 181h se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Crearea altor pericole pentru efectivul de animale şi plante

§ 182. (1) Persoana care săvârşeşte o faptă de natură

1. să cauzeze pericolul răspândirii unei epidemii la animale sau

2. să cauzeze pericolul răspândirii unui agent patogen sau a unui dăunător periculos pentru efectivul de animale sau plante

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, prin încălcarea unei dispoziţii legale sau a unui mandat emis de o autoritate publică, creează în alt mod decât cel prevăzut la § 180 un pericol grav asupra efectivului de animale şi plantelor.

Crearea din culpă a unui pericol pentru efectivul de animale şi plante

§ 183. Persoana care săvârşeşte din culpă una din faptele penale prevăzute la § 182 se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Eroarea cu privire la dispoziţiile legale şi mandatele emise de autorităţi publice

§ 183a. (1) Dacă în cazurile prevăzute la §§ 180, 181a, 181b, 181d, 181f, 181h şi 182 făptuitorul nu s-a familiarizat cu o dispoziţie legală sau mandat emis de o autoritate publică, în ciuda faptului că ar fi fost obligat în acest sens prin profesia, ocupaţia sau alte circumstanţe, sau dacă poate fi acuzat de o eroare cu privire la dispoziţia legală sau mandatul emis de o autoritate publică, se pedepseşte, dacă în rest acţionează cu intenţie, conform acestor dispoziţii.

(2) Dispoziţiile alin. 1 se aplică în cazurile prevăzute la §§ 181, 181c alin. 1 şi 2 şi 183 corespunzător dacă făptuitorul acţionează din culpă, iar în cazurile prevăzute la §§ 181c alin. 3, 181e, 181g şi 181i dacă făptuitorul acţionează din culpă gravă (§ 6 alin. 3).

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 183b. (1) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la §§ 180, 181 şi 181b-183 fapta persoanei care, de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să afle de fapta sa, îndepărtează pericolele, poluarea sau alte degradări create, dacă nu s-a ajuns deja la o prejudiciere a unei persoane sau a efectivului de animale sau plante.

(2) Dispoziţiile § 167 alin. 4 se aplică ad litteram.

Şarlatania

§ 184. Fapta persoanei care, fără să fi absolvit pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei medicale, exercită ca îndeletnicire în legătură cu un număr mai mare de persoane o activitate rezervată medicilor se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Pirateria aeriană

§ 185. (1) Fapta persoanei care, făcând uz de condiţiile speciale aplicabile traficului aerian, prin uz de violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav îndreptată împotriva unei persoane aflate la bordul aeronavei sau împotriva unei persoane care poate influenţa cursul aeronavei sau siguranţa la bordul acesteia, pune stăpânire sau preia controlul asupra unei aeronave sau exercită stăpânirea asupra acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unui număr mai mare de persoane făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice

§ 186. (1) Persoana care, într-un mod care este de natură a pune în pericol siguranţa unei aeronave

1. face uz de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul aeronavei sau o ameninţă cu uzul de violenţă,

2. deteriorează aeronava aflată în zbor sau

3. distruge, deteriorează instalaţiile aeronautice sau afectează exploatarea acestora

se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care

1. distruge o aeronavă aflată în zbor sau o deteriorează în aşa măsură încât aceasta nu mai este aptă de zbor sau

2. printr-o comunicare cu bună ştiinţă incorectă cauzează un pericol pentru siguranţa unei aeronave aflate în zbor.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unui număr mai mare de persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unui număr mai mare de persoane făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Împiedicarea combaterii unui pericol la siguranţa publică

§ 187. Fapta persoanei care zădărniceşte sau îngreunează o măsură necesară în scopul prevenirii unui pericol iminent la integritatea corporală şi viaţa (§ 89) unui număr mai mare de persoane sau în legătură cu proprietatea altor persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Titlul VIII

Fapte penale contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate

Denigrarea preceptelor religioase

§ 188. Fapta persoanei care denigrează sau batjocoreşte public o persoană sau un bun care face obiectul adorării unei biserici sau comunităţi religioase din Austria sau o doctrină religioasă, un obicei legal acceptat sau o instituţie care este organizată şi funcţionează potrivit legii a unei asemenea biserici sau comunităţi religioase în împrejurări de natură a provoca o revoltă legitimă se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Tulburarea exercitării libertăţii religioase

§ 189. (1) Fapta persoanei care, prin uz de violenţă sau prin ameninţare cu uzul de violenţă împiedică sau tulbură serviciul divin care este organizat şi funcţionează potrivit legii sau alte activităţi care sunt organizate şi funcţionează potrivit legii în legătură cu acesta desfăşurate de o biserică sau comunitate religioasă existentă în Austria se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care:

1. într-un loc dedicat exercitării libertăţii religioase care este organizat şi funcţionează potrivit legii al unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

2. în timpul serviciului divin public care este organizat şi funcţionează potrivit legii sau al desfăşurării de alte activităţi care sunt organizate şi funcţionează potrivit legii în legătură cu acesta ale unei biserici sau comunităţi religioase din Austria sau

3. printr-un obiect dedicat în mod nemijlocit serviciului divin care este organizat şi funcţionează potrivit legii al unei biserici sau comunităţi religioase din Austria,

tulbură serviciul divin într-un mod care este de natură a provoca o revoltă legitimă se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Tulburarea liniştii persoanelor decedate

§ 190. (1) Fapta persoanei care sustrage persoanei cu drept de dispoziţie un cadavru sau părţi dintr-un cadavru sau cenuşa unei persoane decedate sau le îndepărtează dintr-un loc de înhumare, respectiv dintr-un columbar, precum şi fapta persoanei care abuzează de un cadavru sau profanează un cadavru, cenuşa unei persoane decedate sau un loc de înhumare, un columbar sau un loc de comemorare a persoanelor decedate se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care îndepărtează bijuterii dintr-un loc de înhumare, un columbar sau un loc de comemorare a persoanelor decedate se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Tulburarea unei ceremonii funerare

§ 191. Fapta persoanei care cu bună ştiinţă tulbură o ceremonie funerară printr-un zgomot de natură a provoca o revoltă legitimă sau printr-un alt comportament similar se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Titlul IX

Fapte penale contra căsătoriei şi familiei

Bigamia sau parteneriatul civil multiplu

§ 192. Fapta persoanei care încheie o nouă căsătorie sau intră într-un nou parteneriat civil, deşi este căsătorită sau se află deja într-un parteneriat civil, sau fapta persoanei care încheie o căsătorie sau intră într-un parteneriat civil cu o persoană căsătorită sau cu o persoană care se află deja într-un parteneriat civil se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Ascunderea cauzelor de nulitate absolută a căsătoriei

§ 193. (1) Fapta persoanei care la încheierea unei căsătorii ascunde celeilalte părţi un aspect de natură a atrage după sine nulitatea absolută a căsătoriei se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, prin inducerea în eroare a altei persoane cu privire la aspecte pentru care se poate solicita anularea căsătoriei, o determină pe aceasta din urmă să încheie o căsătorie cu făptuitorul.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar atunci când, ca urmare a aspectului trecut sub tăcere, căsătoria a fost declarată nulă sau când, ca urmare a inducerii în eroare, căsătoria a fost anulată. Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Inducerea în eroare cu privire la intrarea într-un parteneriat civil

§ 193a. (1) Fapta persoanei care prin inducerea în eroare a altei persoane cu privire la aspecte pentru care se poate solicita anularea parteneriatului civil, o determină pe aceasta din urmă să intre într-un parteneriat civil cu făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar atunci când ca urmare a inducerii în eroare parteneriatul civil a fost anulat. Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Intermedierea ilegală a adopţiilor

§ 194. (1) Persoana care:

1. determină o persoană cu putere de decizie, prin acordarea unui folos pentru sine sau pentru un terţ, să consimtă la adopţia unei persoane minore de către o altă persoană sau

2. în calitate de intermediar determină consimţământul unei persoane cu putere de decizie privind adopţia unei persoane minore cu încălcarea prevederilor § 4 al Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, publicată în BGBl. III nr. 145/1999,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Dacă făptuitorul acţionează în scopul de a-şi procura pentru sine sau pentru un terţ un avantaj patrimonial fapta acestuia se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Persoanele care doresc să adopte, respectiv copiii care fac obiectul intermedierii adopţiei nu se pedepsesc în calitate de participanţi (§ 12 Cod penal).

Răpirea de copii

§ 195. (1) Fapta persoanei care răpeşte părintelui sau tutorelui legal o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, o ascunde acestora, o determină să îi părăsească sau să se ascundă de aceştia sau o ajută în acest sens se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta asupra unui minor iresponsabil se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a părintelui sau tutorelui legal. Dacă făptuitorul răpeşte un minor care a împlinit vârsta de 14 ani pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară şi plângerea prealabilă a autorităţii de protecţie a copilului.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă a avut motiv să considere că fără acţiunea sa binele fizic sau psihic al persoanei care nu a împlinit vârsta de 16 ani ar fi în mod considerabil pus în pericol şi a comunicat fără întârziere inutilă părintelui sau tutorelui legal, autorităţii de protecţie a copilului sau unui organ de poliţie – dacă a fost necesar – locul unde se află persoana.

(5) Nu se pedepseşte persoana care nu a împlinit vârsta de 16 ani şi care determină o altă persoană să o răpească de la părintele sau tutorelui legal sau să o ajute să îşi părăsească părintele sau tutorele legal.

Zădărnicirea măsurilor educative dispuse de organele judiciare

§ 196. (1) Fapta persoanei care reţine un minor de la executarea unei măsuri educative dispuse de organele judiciare, îl determină să se sustragă executării unei astfel de măsuri sau îl ajută în acest sens se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a organelor judiciare cărora le revine competenţa de a decide cu privire la continuarea executării măsurii educative.

(3) Dispoziţiile § 195 alin. 5 se aplică în mod corespunzător.

(Observaţie: § 197 este abrogat)

Nerespectarea obligaţiei de întreţinere

§ 198. (1) Fapta persoanei care nu îşi respectă în mod deliberat obligaţia de întreţinere prevăzută de dreptul familiei şi determină astfel punerea în pericol a întreţinerii sau educaţiei creditorului obligaţiei de întreţinere sau dacă acestea ar fi puse în pericol fără ajutorul celeilalte părţi se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă. Obligaţia de întreţinere nu este respectată nici atunci când persoana omite să desfăşoare activităţi lucrative care i-ar permite respectarea acestei obligaţii.

(2) Dacă făptuitorul recidivează (§ 39) sau dacă fapta are ca urmare neglijarea sau o deteriorare considerabilă a sănătăţii sau dezvoltării fizice sau intelectuale a creditorului obligaţiei de întreţinere, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea creditorului obligaţiei de întreţinere făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 dacă până la finalul procesului achită în întregime sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere menţionate în cerere.

Neglijarea îngrijirii, educaţiei sau supravegherii

§ 199.Fapta persoanei care nu îşi respectă în mod grosolan obligaţia de îngrijire, educaţie sau supraveghere a unui minor, cauzând prin aceasta, fie şi doar din culpă, neglijarea acestuia se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Substituirea unui copil

§ 200. Fapta persoanei care substituie un copil se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Titlul X

Fapte penale contra libertăţii şi integrităţii sexuale

Violul

§ 201. (1) Fapta persoanei care constrânge o persoană, prin uz de violenţă, prin privarea de libertate personală sau prin ameninţare cu un pericol iminent la integritatea corporală sau viaţă (§ 89), să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a persoanei violate sau dacă persoana violată este adusă pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilită într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei violate făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Agresiunea sexuală

§ 202. (1) Persoana care, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 201, constrânge o persoană, prin uz de violenţă sau prin ameninţarea cu producerea unui pericol grav, să întreţină sau să tolereze un act sexual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a persoanei violate sau dacă persoana violată este adusă pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilită într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei violate făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(Observaţie: § 203 şi § 204 sunt abrogate)

Abuzul sexual asupra unei persoane lipsite de apărare sau cu dizabilităţi psihice

§ 205. (1) Fapta persoanei care abuzează o persoană lipsită de apărare sau o persoană care, din cauza unei afecţiuni psihice, a unei dizabilităţi psihice, a unei tulburări pronunţate de conştiinţă sau din cauza unei alte tulburări psihice similară uneia dintre aceste stări, este incapabilă să realizeze importanţa actului sau să acţioneze corespunzător, profitând de această stare, prin aceea că întreţine cu această persoană un raport sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual sau o determină să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Persoana care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 1, abuzează o persoană lipsită de apărare sau o persoană cu dizabilităţi psihice (alin. 1), profitând de această stare, prin aceea că întreţine cu această persoană un act sexual sau o determină să îi presteze un act sexual sau o determină să întreţină un act sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a persoanei abuzate sau dacă persoana abuzată este adusă pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilită într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea persoanei abuzate făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

Încălcarea libertăţii sexuale

§ 205a. (1) Fapta persoanei care întreţine cu o persoană, împotriva voinţei acesteia, profitând de o situaţie dificilă în care aceasta se află sau după intimidare prealabilă, un raport sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care determină o persoană în modul prevăzut la alin. 1 să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine în mod involuntar unui act sexual asimilat raportului sexual.

Abuzul sexual grav asupra minorilor iresponsabili

§ 206. (1) Fapta persoanei care întreţine cu un minor iresponsabil un raport sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care determină un minor iresponsabil să întreţină sau să tolereze raportul sexual sau un act sexual asimilat raportului sexual cu o altă persoană sau o determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual asimilat raportului sexual.

(3) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau o sarcină a minorului iresponsabil sau dacă minorul iresponsabil este adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilit într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea minorului iresponsabil făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Dacă vârsta făptuitorului nu depăşeşte vârsta minorului iresponsabil cu mai mult de 3 ani, dacă minorul iresponsabil nu este nici adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare, nici umilit într-un mod special şi dacă fapta nu are ca urmare nici o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1), nici moartea minorului iresponsabil, făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2, cu excepţia cazului în care minorul iresponsabil nu ar fi împlinit vârsta de 13 ani.

Abuzul sexual asupra minorilor iresponsabili

§ 207. (1) Fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la § 206, prestează un act sexual asupra unui minor iresponsabil sau îl determină să îi presteze un act sexual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care determină un minor iresponsabil să întreţină un act sexual (alin. 1) cu o altă persoană sau îl determină, în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale personale sau a unui terţ, să se supună pe sine unui act sexual.

(3) Dacă fapta săvârşită are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) sau dacă minorul iresponsabil este adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare sau este umilit într-un mod special făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea minorului iresponsabil făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Dacă vârsta făptuitorului nu depăşeşte vârsta minorului iresponsabil cu mai mult de 4 ani, dacă minorul iresponsabil nu este nici adus pe o perioadă mai lungă de timp într-o stare chinuitoare, nici umilit într-un mod special şi dacă fapta nu are nici una dintre urmările prevăzute la alin. 3, făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2, cu excepţia cazului în care minorul iresponsabil nu ar fi împlinit vârsta de 12 ani.

Reprezentarea pornografică cu minori

§ 207a. (1) Fapta persoanei care:

1. produce sau

2. oferă, procură, transmite, prezintă sau pune la dispoziţie altei persoane

o reprezentare pornografică cu un minor se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se pedepseşte persoana care produce, importă, transportă sau exportă o reprezentare pornografică cu un minor (alin. 4) în scopul răspândirii sau săvârşeşte ca îndeletnicire o faptă penală prevăzută la alin. 1. Cu închisoare de la 1 an la 10 ani se pedepseşte persoana care săvârşeşte fapta ca membru al unui grup infracţional sau într-un mod de natură să cauzeze minorului o daună extrem de considerabilă; cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care produce o reprezentare pornografică cu un minor (alin. 4) prin uzul de violenţă extremă sau care în timpul producerii pune în pericol cu intenţie sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) viaţa persoanei vătămate minore.

(3) Fapta persoanei care îşi procură o reprezentare pornografică cu minori care au împlinit vârsta de 14 ani (alin. 4 punctul 3 şi 4) sau deţine o astfel de reprezentare se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte persoana care îşi procură o reprezentare pornografică cu minori care nu au împlinit vârsta de 14 ani (alin. 4) sau deţine o astfel de reprezentare.

(3a) Conform dispoziţiilor alin. 3 se pedepseşte persoana care accesează pe internet cu bună ştiinţă o reprezentare pornografică cu minori.

(4) Reprezentări pornografice cu minori sunt:

1. imaginile realiste cu un act sexual asupra unui minor iresponsabil sau cu un act sexual la care acesta se supune pe sine, o altă persoană sau cu un animal,

2. imaginile realiste cu o situaţie cu un minor iresponsabil şi a cărei vizionare lasă impresia că este vorba de un act sexual asupra unui minor iresponsabil sau de un act sexual la care acesta se supune pe sine, o altă persoană sau cu un animal,

3. imaginile realiste

a) ale unui act sexual în înţelesul punctului 1 sau ale unei situaţii în înţelesul punctului 2, dar cu minori care au împlinit vârsta de 14 ani sau

b) ale organelor genitale sau ale zonei pubiene ale minorilor,

în măsura în care este vorba de imagini deformate şi lipsite de alte manifestări şi care servesc stimulării sexuale a privitorului;

4. reprezentări imagistice a căror vizualizare – în urma alterării unei imagini sau fără utilizarea acesteia – lasă impresia că este vorba de o imagine dintre cele prevăzute la punctul 1-3.

(5) Nu se pedepseşte conform alin. 1 şi 3 persoana care

1. produce sau deţine o reprezentare pornografică cu un minor care a împlinit vârsta de 14 ani, cu acordul acestuia, în scopul utilizării personale sau de către acesta,

1a. produce, deţine sau oferă, procură, transferă, prezintă sau pune la dispoziţie în orice alt mod unei alte persoane o reprezentare pornografică cu sine însuşi/însăşi în calitate de minor care a împlinit vârsta de 14 ani, în scopul utilizării personale sau de către acesta sau

2. produce sau deţine o reprezentare pornografică cu un minor care a împlinit vârsta de 14 ani conform alin. 4 punctul 4 în scopul utilizării personale, dacă fapta nu reprezintă un pericol de răspândire a reprezentării.

Abuzul sexual asupra tinerilor

§ 207b. (1) Fapta persoanei care întreţine un act sexual cu o persoană care încă nu a împlinit vârsta de 16 ani şi din anumite motive încă nu este suficient de matură pentru a realiza importanţa actului sau pentru a acţiona corespunzător, profitând de această lipsă de maturitate, precum şi de superioritatea dată de vârstă, care determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau care determină o astfel de persoană să presteze un act sexual unui terţ sau să lase să i se presteze un act sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care întreţine un act sexual cu o persoană care încă nu a împlinit vârsta de 18 ani, profitând de o stare dificilă în care se află această persoană, care determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau care determină o astfel de persoană să presteze un act sexual unui terţ sau să lase să i se presteze un act sexual de către un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Fapta persoanei care, în schimbul banilor, determină o persoană care încă nu a împlinit vârsta de 18 ani să îi presteze un act sexual sau care determină o astfel de persoană să presteze un act sexual unui terţ sau să lase să i se presteze un act sexual de către făptuitor sau un terţ un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Periclitarea morală a persoanelor care nu au împlinit vârsta de 16 ani

§ 208. (1) Fapta persoanei care realizează, în faţa unui minor iresponsabil sau care se află în educaţia, formarea sau supravegherea sa şi nu a împlinit vârsta de 16 ani, o acţiune de natură să pericliteze dezvoltarea morală, spirituală sau a sănătăţii persoanelor care nu au împlinit vârsta de 16 ani, în scopul de a se stimula sau satisface sexual pe sine sau pe un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, cu excepţia cazului în care, în funcţie de circumstanţele cazului, este exclusă punerea în pericol a minorului iresponsabil sau a persoanei care nu a împlinit vârsta de 16 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte fapta persoanei care, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 1, în scopul de a se stimula sau satisface sexual pe sine sau pe un terţ, determină minorul iresponsabil să întreţină un act sexual.

(3) Fapta persoanei care, în scopul de a se stimula sau satisface sexual pe sine sau pe un terţ, determină minorul iresponsabil să săvârşească una din faptele penale prevăzute la §§ 201-207 sau 207b se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(4) Dacă în primul caz prevăzut la alin. 1 şi la alin. 2 vârsta făptuitorului nu depăşeşte vârsta minorului iresponsabil cu mai mult de 4 ani, făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2, cu excepţia cazului în care minorul iresponsabil nu ar fi împlinit vârsta de 12 ani.

Iniţierea de legături sexuale cu minori care nu au împlinit vârsta de 14 ani

§ 208a. (1) Fapta persoanei care:

1. prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie, prin utilizarea unui sistem informatic sau

2. în alt mod, prin inducere în eroare cu privire la intenţia sa,

propune o întâlnire personală unui minor iresponsabil cu intenţia de a săvârşi asupra acestuia una din faptele penale prevăzute la §§ 201-207a alin. 1 punctul 1 sau stabileşte o astfel de întâlnire cu aceasta şi întreprinde o acţiune concretă de pregătire a realizării întâlnirii personale cu această persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(1a) Fapta persoanei care, prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau prin utilizarea unui sistem informatic, stabileşte o legătură cu un minor iresponsabil, cu intenţia de a săvârşi o faptă penală prevăzută la § 207a alin. 3 sau 3a cu privire la o reprezentare pornografică (§ 207a alin. 4) a acestui minor, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la alin. 1 şi 1a fapta persoanei care, de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să afle de fapta sa, renunţă la intenţia sa şi informează autorităţile cu privire la fapta sa.

(Observaţie: § 209 şi § 210 sunt abrogate)

Incestul

§ 211. (1) Fapta persoanei care întreţine un raport sexual cu o persoană cu care este înrudită pe linie directă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care determină o persoană cu care este înrudită pe linie descendentă să întreţină cu făptuitorul un raport sexual se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Fapta persoanei care întreţine un raport sexual cu sora sa se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(4) Persoana care la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 19 ani nu se pedepseşte pentru incest dacă a fost determinată să săvârşească fapta.

Abuzul de autoritate

§ 212. (1) Fapta persoanei care întreţine un act sexual,

1. cu o persoană minoră cu care este înrudită pe linie descendentă, cu copilul său adoptiv, cu copilul vitreg sau cu persoana minoră aflată sub tutela sau în grija sa sau

2. cu o persoană minoră care se află în educaţia, formarea sau supravegherea sa, profitând de poziţia sa faţă de această persoană,

determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau, în scopul de a se stimula sau satisface sexual, determină o astfel de persoană să se supună pe sine însăşi unui act sexual se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, profitând de poziţia sa,

1. în calitate de medic, psiholog clinician, psiholog specializat în psihologia sănătăţii, psihoterapeut, reprezentant al profesiei medicale sau infirmier sau preot în relaţie cu o persoană pe care o consiliază sau o îngrijeşte în virtutea profesiei,

2. în calitate de angajat într-o instituţie de educaţie în relaţie cu o persoană cu care lucrează în virtutea profesiei sau

3. în calitate de funcţionar în relaţie cu o persoană încredinţată acestuia în scop de protecţie,

prestează un act sexual sau determină o astfel de persoană să îi presteze un act sexual sau, în scopul de a se stimula sau satisface sexual, determină o astfel de persoană să se supună pe sine însăşi unui act sexual.

Cuplarea

§ 213. (1) Fapta persoanei care determină o persoană cu care se află într-o relaţie dintre cele menţionate la § 212, în condiţiile acolo menţionate, să întreţină un act sexual cu o altă persoană sau cauzează apropierea personală a celor două persoane în scopul consumării unui act sexual, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Dacă făptuitorul acţionează în scopul de a-şi procura un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ fapta acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Intermedierea de relaţii sexuale cu minori în schimbul banilor

§ 214. (1) Fapta persoanei care, în scopul consumării unui act sexual, cauzează apropierea personală a unui minor iresponsabil cu o altă persoană, urmărind ca prin această faptă să obţină un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, cu excepţia prevăzută la alin. 1, în scopul consumării unui act sexual, cauzează apropierea personală a unei persoane minore cu o altă persoană, urmărind ca prin această faptă să obţină un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Determinarea prostituţiei

§ 215. Fapta persoanei care determină o altă persoană să practice prostituţia se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Promovarea prostituţiei şi a reprezentaţiilor pornografice cu minori

§ 215a. (1) Fapta persoanei care racolează o persoană minoră, chiar dacă aceasta practică deja prostituţia, în scopul practicării prostituţiei sau al participării la o reprezentaţie pornografică sau care pe care o oferă sau intermediază altei persoane într-un astfel de scop se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care exploatează în scopul de a obţine un avantaj patrimonial pentru sine sau pentru un terţ o persoană minoră care practică prostituţia sau care participă la o reprezentaţie pornografică.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta împotriva unei persoane minore, în cadrul unui grup infracţional, prin utilizarea de violenţă extremă sau în aşa mod încât prin fapta săvârşită viaţa persoanei este pusă în pericol în mod intenţionat sau din culpă gravă (§ 6 alin. 3) sau fapta are o urmare gravă pentru persoană se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2a) Fapta persoanei care, în mod conştient, vizionează o reprezentaţie pornografică la care participă o persoană minoră se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă. Cu închisoare de până la 2 ani se pedepseşte persoana care, în mod conştient, vizionează o reprezentaţie pornografică la care participă un minor iresponsabil.

(3) La o reprezentaţie pornografică participă persoana care se supune unui act sexual, prestează un act sexual altei persoane sau cu un animal, lasă să i se presteze un act sexual sau îşi expune în acest mod organele genitale sau zona pubiană a minorilor, în măsura în care este vorba de imagini care se reduc la cele de mai sus, sunt lipsite de alte manifestări şi servesc stimulării sexuale a privitorului.

Proxenetismul

§ 216. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi procura pentru sine un venit continuu din activitatea de prostituţie a altei persoane, exploatează această persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi procura pentru sine un venit continuu din activitatea de prostituţie a altei persoane, exploatează această persoană, o intimidează, îi impune condiţiile de practicare a prostituţiei sau care exploatează în acelaşi timp mai multe astfel de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în calitate de membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se sancţionează şi persoana care, prin intimidare, împiedică o persoană să renunţe la practicarea prostituţiei.

Traficul internaţional de prostituate

§ 217. (1) Fapta persoanei care transportă sau racolează o persoană, chiar dacă aceasta practică deja prostituţia, în scopul de a practica prostituţia într-un alt stat decât cel al cărui cetăţean este sau în care îşi are reşedinţa obişnuită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvârşită în formă continuată se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care determină prin inducere în eroare o persoană (alin. 1) cu intenţia ca această să practice prostituţia într-un alt stat decât cel al cărui cetăţean este sau în care îşi are reşedinţa obişnuită sau o constrânge prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav să se deplaseze într-un alt stat sau o transportă într-un alt stat prin uz de violenţă şi profitând de eroarea în care se află în legătură cu această intenţie se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Hărţuirea sexuală şi acte sexuale publice

§ 218. (1) Fapta persoanei care printr-un act sexual asupra unei alte persoane:

1. exercitat asupra acesteia sau

2. în faţa acesteia în împrejurări în care fapta este de natură a provoca o revoltă legitimă

hărţuieşte această persoană se pedepseşte, dacă fapta nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii, cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(1a) Conform dispoziţiilor de la alin. 1 se pedepseşte şi persoana care lezează în demnitatea ei o altă persoană prin atingerea intensă a unei zone corporale din sferă sexuală.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care realizează un act sexual în public şi în împrejurări în care comportamentul său este de natură a provoca o revoltă legitimă.

(3) În cazul prevăzut la alin. 1 şi 1a făptuitorul se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Anunţul care are drept urmare manifestările obscene

§ 219. Fapta persoanei care face un anunţ public menit să provoace manifestări obscene şi care conform conţinutului său este de natură a provoca o revoltă legitimă se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(Observaţie: § 220 şi § 220a sunt abrogate)

Interzicerea exercitării profesiei

§ 220b. (1) Dacă făptuitorul a săvârşit o faptă penală contra libertăţii şi integrităţii sexuale a unei persoane minore şi dacă la momentul săvârşirii faptei exercita sau intenţiona să exercite o activitate lucrativă sau o altă activitate în cadrul unei asociaţii sau într-o altă instituţie care presupune educarea, formarea sau supravegherea minorilor sau alte legături intense cu minorii, i se va interzice pe o perioadă de minimum un an şi maximum 5 ani exercitarea acestor activităţi şi a altor activităţi similare, în măsura în care există pericolul ca la o ocazie ulterioară oferită de activitatea desfăşurată să săvârşească o altă faptă penală cu urmări mai grave.

(2) Dacă există pericolul ca la desfăşurarea activităţii făptuitorul să săvârşească fapte penale de tipul celor prevăzute la alin. 1 cu urmări grave sau dacă făptuitorul a săvârşit o faptă penală de tipul celor prevăzute la alin. 1, profitând de ocazia oferită de activitatea desfăşurată, deşi la data săvârşirii faptei exercitarea acelei activităţi îi era interzisă de către instanţă, interdicţia se va dispune pe perioadă nedeterminată.

(3) Dacă ulterior apar sau devin cunoscute circumstanţe care, dacă ar fi fost cunoscute la momentul pronunţării sentinţei nu ar fi atras după sine dispunerea interdicţiei, instanţa va suspenda interdicţia.

(4) În cazul unei interdicţii privind exercitarea unei activităţi dispuse pe perioadă nedeterminată instanţa va verifica o dată la 5 ani dacă condiţiile prevăzute la alin. 2 subzistă.

(5) Perioada interdicţiei de exercitare a unei activităţi începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care a fost dispusă şi interdicţia. Perioadele de timp în care făptuitorul este deţinut în baza unui mandat oficial nu sunt avute în vedere la stabilirea acestei perioade.

(6) Fapta persoanei care desfăşoară o activitate deşi cunoaşte că desfăşurarea acesteia i-a fost interzisă conform prezentelor dispoziţii se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Titlul XI

Chinuirea animalelor

Chinuirea animalelor

§ 222. (1) Fapta persoanei care:

1. maltratează un animal sau îi provoacă chinuri inutile,

2. îl abandonează, deşi nu este capabil să trăiască în libertate sau

3. întărâtă un animal cu intenţia de a provoca chinuri unui alt animal

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, chiar dacă doar din culpă, în timpul transportului unui număr mai mare de animale le privează de mâncare şi apă sau le expune unei stări chinuitoare.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care omoară în mod deliberat un animal vertebrat.

Titlul XII

Fapte penale contra autenticităţii înscrisurilor

Falsul material în înscrisuri oficiale

§ 223. (1) Fapta persoanei care produce un înscris fals sau care falsifică un înscris autentic cu intenţia de fi folosit pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care foloseşte un înscris fals sau falsificat pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt.

Falsificarea de înscrisuri protejate

§ 224.Fapta persoanei care săvârşeşte una dintre faptele penale prevăzute la § 223 în legătură cu un înscris oficial austriac, un înscris oficial străin atunci când acesta este similar, conform legii sau unui tratat interstatal înscrisurilor oficiale, o dispoziţie testamentară sau o hârtie de valoare care nu este prevăzută la § 237 se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Acceptarea, transmiterea sau deţinerea de înscrisuri protejate false sau falsificate

§ 224a.Fapta persoanei care acceptă de la o altă persoană, îşi procură pentru sine sau pentru un terţ, transportă, lasă altei persoane sau deţine în orice alt mod un înscris protejat fals sau falsificat (§ 224) cu intenţia de fi folosit pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Falsificarea de încheieri de legalizare

§ 225. (1) Fapta persoanei care imită sau falsifică o încheiere de legalizare aferentă unui înscris, care schimbă înscrisul aferent unei încheieri de legalizare sau modifică un înscris prevăzut cu o încheiere de legalizare se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani dacă acţionează cu intenţia ca înscrisul să fie folosit pentru a produce efecte juridice.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care foloseşte în vederea producerii de efecte juridice un înscris cu încheiere de legalizare contrafăcută sau falsificată, o încheiere de legalizare căreia i-a fost schimbat înscrisul aferent sau un înscris în mod semnificativ modificat după adăugarea încheierii de legalizare.

(3) Încheierea de legalizare este orice încheiere pe care un funcţionar sau persoană învestită cu încredere publică în cadrul cercului de afaceri care i-a fost alocat a ataşat-o, în cadrul competenţelor sale de serviciu, unui înscris în forma sa legală pentru a atesta un fapt în legătură cu respectivul înscris.

Falsificarea datelor

§ 225a. (1) Fapta persoanei care, prin introducerea, modificarea, ştergerea sau ascunderea de date generează date false sau date autentice cu intenţia de fi folosite pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 226. (1) Nu este imputabilă conform dispoziţiilor de la §§ 223-225a fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca înscrisul fals sau falsificat, înscrisul cu încheiere de legalizare contrafăcută sau falsificată, încheierea de legalizare căreia i-a fost schimbat înscrisul aferent sau un înscris în mod semnificativ modificat după adăugarea încheierii de legalizare sau datele false sau falsificate să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice, înlătură, prin distrugerea înscrisului, încheierii de legalizare sau a datelor, pericolul ca înscrisul sau datele să fie folosite în modul prevăzut la §§ 223-225a.

(2) Dacă nu există pericolul unei astfel de utilizări sau pericolul a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, acesta nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste fapte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Pregătirea falsificării înscrisurilor oficiale sau a încheierilor de legalizare

§ 227. (1) Fapta persoanei care cu intenţia de a facilita pentru sine sau pentru altul falsificarea unui înscris oficial austriac sau a unui înscris oficial străin, atunci când acesta este similar, conform legii sau unui tratat interstatal, înscrisurilor oficiale (§ 224) sau falsificarea unei încheieri de legalizare (§ 225), produce un mijloc sau un instrument care conform aspectului său este în mod evident conceput în astfel de scopuri, îl preia de la altul, şi-l procură pentru sine sau pentru un altul, îl transmite altei persoane sau îl deţine în alt mod, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 persoana care, de bunăvoie, înainte ca mijlocul sau instrumentul să fi fost folosit pentru săvârşirea faptelor penale menţionate la alineatul precedent, înlătură pericolul unei astfel de folosiri prin distrugerea acestora sau în alt mod. Dispoziţiile § 226 se aplică în mod corespunzător.

Autentificarea sau legalizarea în fals

§ 228. (1) Fapta persoanei, care determină autentificarea de bună credinţă, a unui drept, unui raport juridic sau a unui fapt nereal, printr-un înscris oficial austriac sau ataşarea unei încheieri de legalizare fictive, dacă acţionează cu intenţia ca înscrisul să fie utilizat în raporturi juridice pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt sau ca înscrisul să fie utilizat în circuitul juridic, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care utilizează în raporturi juridice un înscris oficial austriac care atestă date nereale, emis cu bună credinţă, al cărui caracter fictiv a fost determinat chiar de către persoana în cauză sau de un terţ, în scopul de a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt sau persoana care utilizează în circuitul juridic un înscris căruia i-a fost ataşată de bună credinţă o încheiere de legalizare fictivă, ataşare care a fost determinată de persoana în cauză sau de un terţ.

(3) Dispoziţiile § 226 se aplică în mod corespunzător.

Sustragerea de înscrisuri

§ 229. (1) Fapta persoanei care distruge, deteriorează sau sustrage un înscris în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau de care nu poate dispune de unul singur se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă acţionează cu intenţia ca înscrisul să fie utilizat în raporturi juridice pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie renunţă la sustragerea înscrisului, înainte ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic, sau determină în orice alt mod ca fapta sa să nu împiedice a se face dovada scopului pentru care a fost emis.

Deplasarea marcajelor de hotar

§ 230. (1) Fapta persoanei care plasează incorect, deplasează, îndepărtează sau face irecognoscibil un marcaj de hotar sau de nivel de apă cu intenţia de a constitui sau înlătura o dovadă pentru un fapt de importanţă juridică se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie corectează sau reface marcajul, înainte ca acesta să fie sau să fi fost utilizat, sau care determină în orice alt mod ca fapta sa să nu împiedice a se face dovada scopului pentru care marcajul a fost plasat.

Utilizarea documentelor de identitate străine

§ 231. (1) Fapta persoanei care utilizează un document de identitate emis pentru o altă persoană ca şi cum ar fi fost emis pentru sine se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care predă un document de identitate unei alte persoane cu intenţia ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic de către o persoană neautorizată ca şi cum ar fi fost emis pentru aceasta.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 2 persoana care de bunăvoie ia înapoi documentul de identitate înainte ca o persoană neautorizată să îl fi utilizat în circuitul juridic sau care înlătură în orice alt mod pericolul ca documentul de identitate să fie utilizat în modul descris la alin. 2.

Titlul XIII

Fapte penale contra siguranţei circulaţiei monedei, hârtiilor de valoare, mărcilor poştale şi instrumentelor de plată fără numerar

Falsificarea de monedă

§ 232. (1) Fapta persoanei care imită sau falsifică monedă cu intenţia de a o introduce în circuitul juridic ca autentică şi nealterată se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care preia o astfel de monedă contrafăcută sau falsificată de comun acord cu o persoană care a participat la falsificare (§ 12) sau cu un intermediar cu intenţia de a o introduce în circuitul juridic ca autentică şi nealterată.

(3) Imitarea de monedă este considerată şi producerea prin utilizarea de dispozitive sau materiale concepute în scopul producerii legale, dar cu nerespectarea drepturilor sau condiţiilor de autorizare a emitenţilor de monedă competenţi şi fără aprobarea acestor emitenţi.

Transmiterea şi deţinerea de monedă contrafăcută sau falsificată

§ 233. (1) Fapta persoanei care imită sau falsifică monedă

1. introduce, scoate, transportă, preia de la o altă persoană, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 232 alin. 2, îşi procură sau deţine în orice alt mod monedă contrafăcută sau falsificată, cu intenţia de a fi pusă în circulaţie ca monedă autentică şi nealterată sau

2. cu intenţia de a o pune în circulaţie ca monedă autentică şi nealterată

se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prin contrafacerea sau falsificarea unei sume de mai mult de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Diminuarea unei monede şi transmiterea de monede diminuate

§ 234. (1) Fapta persoanei care diminuează o monedă cu intenţia ca aceasta să fie pusă în circulaţia ca monedă cu valoare întreagă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Persoana care

1. primeşte de la o altă persoană sau îşi procură în alt mod o monedă diminuată cu intenţia ca aceasta să fie pusă în circulaţie ca monedă cu valoare întreagă sau

2. o pune în circulaţie ca monedă cu valoare întreagă

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu monede diminuate în valoare de mai mult de 300.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Procurarea, ascunderea sau comercializarea deşeurilor de monedă

§ 235.Fapta persoanei care cumpără, primeşte ca gaj sau îşi procură în alt mod, ascunde sau comercializează metalul obţinut în urma diminuării de monede (§ 234 alin. 1) de către o altă persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Transmiterea de monedă contrafăcută sau monede diminuate

§ 236. (1) Fapta persoanei care transmite monedă contrafăcută sau falsificată sau o monedă diminuată ca fiind autentică şi nealterată sau cu valoare întreagă se pedepseşte, dacă persoana sau o altă persoană în numele acesteia a primit monedele sau moneda de bună credinţă ca fiind autentică şi nealterată sau cu valoare întreagă, fără ca prin aceasta să săvârşească o faptă penală, cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care săvârşeşte una din acţiunile de la alin. 1 în numele altei persoane, care, fără ca prin aceasta să săvârşească o faptă penală, a primit monedele sau moneda de bună credinţă ca fiind autentică şi nealterată sau cu valoare întreagă.

Falsificarea hârtiilor de valoare

§ 237. În conformitate cu dispoziţiile §§ 232, 233 sau 236 se pedepseşte şi fapta persoanei care săvârşeşte o acţiune sancţionată de aceste articole în legătură cu bancnote sau monede care nu reprezintă mijloace de plată legale, titluri de creanţă de tip Pfandbrief (emisiuni Jumbo), bonduri parţiale, acţiuni sau alte tipuri de certificate de participare, dobândă, profit, câştig sau reînnoire, dacă aceste hârtii de valoare sunt nominale.

Falsificarea de mărci poştale

§ 238. (1) Fapta persoanei care contraface sau falsifică o marcă poştală cu intenţia ca aceasta să fie valorificată ca fiind autentică şi nealterată se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Persoana care

1. primeşte de la o altă persoană sau îşi procură în alt mod o marcă poştală cu intenţia ca aceasta să fie valorificată ca autentică şi nealterată sau

2. o valorifică ca autentică şi nealterată

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Mărci poştale sunt considerate şi toate ştampilele oficiale prin care se adevereşte achitarea unei taxe sau a unei contribuţii.

(4) Reutilizarea unei mărci poştale şi îndepărtarea ştampilei de validare de pe o marcă poştală deja utilizată nu se pedepseşte penal.

Pregătirea falsificării de monedă, hârtie de valoare sau marcă poştală

§ 239. Fapta persoanei care produce, preia de la o altă persoană, îşi procură sieşi sau unei alte persoane, transmite altei persoane sau deţine în orice alt mod un mijloc sau un instrument care în mod evident este conceput pentru un astfel de scop, o hologramă sau o altă componentă care serveşte la asigurarea împotriva falsificării a unei monede, hârtii de valoare protejate sau a unei mărci poştale, cu intenţia de a-şi facilita sau de a facilita unei alte persoane săvârşirea unei fapte penale dintre cele prevăzute la §§ 232, 234, 237 sau 238, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 240. (1) Nu se pedepseşte pentru faptele penale prevăzute la §§ 232-234 şi 237-239 persoana care, de bunăvoie,

1. renunţă la săvârşirea faptei înainte să o finalizeze,

2. distruge sau predă autorităţilor (§ 151 alin. 3) monedele, hârtiile de valoare sau mărcile poştale contrafăcute sau falsificate sau monedele diminuate, precum şi instrumentele care au servit la falsificare (§ 239), dacă mai deţine aceste bunuri şi

3. prin sesizarea autorităţilor sau în alt mod îndepărtează pericolul ca, în urma activităţii sale sau a activităţii altor persoane participante la faptă, monedele contrafăcute sau falsificate sau astfel de hârtii de valoare să fie puse în circulaţie ca fiind autentice sau nealterate sau monedele diminuate să fie introduse în circulaţie ca fiind cu valoare întreagă sau ca o marcă poştală contrafăcută sau falsificată să fie valorificată ca fiind autentică şi nealterată, atâta vreme cât nu s-a încercat obţinerea unui astfel de rezultat.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte nici dacă pericolele prevăzute la alin. 1 nu există sau dacă sunt înlăturate fără implicarea făptuitorului dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să le înlăture.

Monedă, hârtii de valoare şi mărci poştale din străinătate

§ 241. Dispoziţiile prezentului Titlu se aplică şi monedelor, hârtiilor de valoare, mărcilor poştale, precum şi emisiunilor de bancnote sau monede ca mijloace de plată legale din străinătate.

Falsificarea mijloacelor de plată fără numerar

§ 241a. (1) Fapta persoanei care produce un instrument de plată fără numerar fals sau falsifică un instrument de plată fără numerar autentic cu intenţia ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic ca un instrument de plată autentic se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Primirea, transmiterea sau deţinerea de mijloace de plată fără numerar false sau falsificate

§ 241b. Fapta persoanei care primeşte de la o altă persoană, îşi procură sieşi sau pentru o altă persoană, transportă, transmite altei persoane sau deţine în orice alt mod un instrument de plată fără numerar fals sau falsificat cu intenţia ca acesta să fie utilizat în circuitul juridic ca fiind autentic se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Pregătirea falsificării de mijloace de plată fără numerar

§ 241c. Fapta persoanei care, cu intenţia de a-şi facilita sieşi sau unei alte persoane, falsificarea unui instrument de plată fără numerar, produce, preia de la o altă persoană, îşi procură pentru sine sau pentru o altă persoană, transmite unei alte persoane sau deţine în orice alt mod un mijloc sau un instrument care în mod evident este conceput pentru un astfel de scop se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 241d. (1) Nu se pedepseşte pentru faptele penale prevăzute la §§ 241a – 241c persoana care, de bunăvoie, înainte ca mijlocul de plată fără numerar fals sau falsificat să fie introdus în circuitul juridic, înlătură prin distrugerea mijlocului de plată fără numerar sau înainte ca mijlocul sau instrumentul să fi fost utilizat pentru falsificarea unui instrument de plată fără numerar, prin distrugerea mijlocului sau instrumentului, sau în alt mod pericolul unei astfel de utilizări.

(2) Dacă pericolul unei astfel de utilizări nu există sau dacă a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, fapta acestuia nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Procurarea de instrumente de plată fără numerar

§ 241e. (1) Fapta persoanei care procură un instrument de plată fără numerar în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie de unul singur, cu intenţia ca prin utilizarea acestuia în circuitul juridic să se îmbogăţească pe sine sau pe un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care îşi procură un instrument de plată fără numerar în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie de unul singur cu intenţia de a-şi facilita sieşi sau altei persoane falsificarea de mijloace de plată fără numerar (§ 241a).

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Persoana care distruge, deteriorează sau înlătură un instrument de plată fără numerar în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie de unul singur cu intenţia de a împiedica utilizarea acestuia în circuitul juridic se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Primirea, transmiterea sau deţinerea de instrumente de plată fără numerar procurate

§ 241f. Fapta persoanei care primeşte de la o altă persoană, îşi procură pentru sine sau procură altei persoane, transportă, transmite altei persoane sau deţine în alt mod un instrument de plată fără numerar procurat, cu intenţia ca prin utilizarea acestuia să se îmbogăţească ilegal pe sine sau pe un terţ sau cu intenţia de a-şi facilita sieşi sau de a facilita altei persoane falsificarea de instrumente de plată fără numerar (§ 241a) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 241g. (1) Nu se pedepseşte conform dispoziţiilor §§ 241e şi 241f persoana care, de bunăvoie, înainte ca mijlocul de plată fără numerar procurat să fie introdus în circuitul juridic sau să fie utilizat pentru falsificarea unui instrument de plată fără numerar, înlătură prin predarea către autorităţi (§ 151 alin. 3) sau în alt mod pericolul unei astfel de utilizări.

(2) Dacă pericolul unei astfel de utilizări nu există sau dacă a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, fapta acestuia nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Furtul de date în legătură cu un instrument de plată fără numerar

§ 241h. (1) Fapta persoanei care fură datele în legătură cu un instrument de plată fără numerar cu intenţia

1. ca prin utilizarea acestora în circuitul juridic să se îmbogăţească ilegal pe sine sau pe un terţ sau

2. de a-şi facilita sau de a facilita unei alte persoane falsificarea unui instrument de plată fără numerar

se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta ca îndeletnicire sau ca membru al unui grup infracţional se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă, de bunăvoie, înainte ca datele furate în sensul alin. 1 punctul 1 sau 2 să fi fost utilizate, înlătură pericolul utilizării acestora prin sesizarea autorităţilor, a persoanei autorizate sau în alt mod. Dacă pericolul unei astfel de utilizări nu există sau dacă a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, fapta acestuia nu se pedepseşte dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Titlul XIV

Înalta trădare şi alte agresiuni împotriva statului

Înalta trădare

§ 242. (1) Fapta persoanei care se angajează într-o acţiune de modificare prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă a Constituţiei Republicii Austria sau a unuia dintre landurile federale ale acesteia sau de separare a unui teritoriu care aparţine Republicii Austria se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Fapta descrisă în alin. 1 se pedepseşte şi în forma tentativei.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 243. (1) Nu se pedepseşte pentru înaltă trădare persoana care de bunăvoie renunţă la punerea în practică sau, în cazul în care există mai mulţi participanţi, împiedică punerea în practică sau dacă de bunăvoie împiedică producerea rezultatului.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte nici dacă punerea în practică sau producerea rezultatului nu se produce fără implicarea făptuitorului dacă acesta, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să înlăture punerea în practică sau producerea rezultatului.

Pregătirea înaltei trădări

§ 244. (1) Fapta persoanei care convine cu o altă persoană săvârşirea împreună a unui act de înaltă trădare se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi persoana care pregăteşte într-un alt mod un act de înaltă trădare şi prin aceasta cauzează sau extinde pericolul unui act de înaltă trădare sau persoana care pregăteşte un act de înaltă trădare împreună cu o putere străină.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 245. (1) Făptuitorul nu se pedepseşte pentru pregătirea unui act de înaltă trădare dacă de bunăvoie renunţă la acţiunea sa sau, în cazul în care există mai mulţi participanţi, împiedică actul de înaltă trădare.

(2) Dispoziţiile § 243 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Organizaţiile anti-stat

§ 246. (1) Fapta persoanei care constituie o organizaţie al cărei scop, fie şi nu doar exclusiv, este de a submina independenţa, forma de organizare statală prevăzută în Constituţie sau o instituţie constituţională a Republicii Austria sau a unuia dintre landurile federale ale acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care participă la o astfel de organizaţie de pe o poziţie de conducere, recrutează membri pentru aceasta sau o sprijină în orice alt mod.

(3) Fapta persoanei care participă în alt mod la o astfel de organizaţie sau o sprijină în alt mod decât cel prevăzut la alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 247. Nu se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile § 246 persoana care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, declară autorităţilor tot ce cunoaşte despre organizaţie şi planurile acesteia, la un moment când aceste informaţii sunt încă secrete.

Defăimarea statului şi simbolurilor acestuia

§ 248. (1) Fapta persoanei care jigneşte sau îşi manifestă dispreţul într-un mod care îl face cunoscut publicului larg şi plin de ură faţă de Republica Austria sau faţă de unul din landurile federale ale acesteia se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care în modul plin de ură menţionat la alin. 1 jigneşte, îşi manifestă dispreţul sau defăimează în orice alt mod drapelul Republicii Austria sau al unuia din landurile federale ale acesteia expuse la manifestare publică sau la un eveniment la care are acces publicul larg, un simbol etalat de o autoritatea publică austriacă, imnul federal sau imnul unui land federal se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Titlul XV

Agresiuni asupra organelor supreme ale statului

Violenţă şi ameninţare cu un pericol grav împotriva Preşedintelui federal

§ 249. Fapta persoanei care se angajează într-o acţiune de (§ 242 alin. 2) înlăturare a Preşedintelui federal prin violenţă sau prin ameninţare cu producerea unui pericol grav sau, prin utilizarea acestor mijloace, să îl constrângă sau să îl împiedice să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Constrângerea unui organ constituţional de reprezentare, a unui guvern, a Curţii Constituţionale, a Curţii Federale Administrative sau a Curţii Supreme

§ 250.Fapta persoanei care se angajează (§ 242 alin. 2) să constrângă sau să împiedice Consiliul Naţional, Consiliul Federal, Adunarea Federală, Guvernul Federal, un parlament de land, un guvern de land, Curtea Constituţională, Curtea Federală Administrativă sau Curtea Supremă, prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă, să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Constrângerea membrilor unui organ constituţional de reprezentare, a unui guvern, a Curţii Constituţionale, a Curţii Federale Administrative sau a Curţii Supreme sau a preşedintelui Curţii de Conturi sau a conducătorului unei Curţi de Conturi la nivel de land

§ 251. Fapta persoanei care constrânge sau împiedică prin violenţă sau prin ameninţare cu violenţă un membru al Consiliului Naţional, Consiliului Federal, Adunării Federale, Guvernului Federal, al unui parlament de land, al unui guvern de land, al Curţii Constituţionale, al Curţii Federale Administrative sau al Curţii Supreme sau pe preşedinte Curţii de Conturi sau conducătorul unei Curţi de Conturi la nivel de land sau pe adjuncţii acestora să îşi exercite prerogativele sau să le exercite într-un anumit mod se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau, în cazul unei constrângeri calificate, cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Titlul XVI

Trădarea de ţară

Trădarea secretelor de stat

§ 252. (1) Fapta persoanei care face cunoscut sau accesibil unei puteri străine sau unei organizaţii supra sau interstatale un secret de stat se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care face cunoscut sau accesibil publicului un secret de stat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă secretul de stat se referă la fapte care pun în primejdie Constituţia (alin. 3) făptuitorul se pedepseşte doar dacă acţionează cu intenţia de a cauza Republicii Austria un dezavantaj. Presupunerea eronată a unor fapte care pun în primejdie Constituţia nu îl scuteşte pe făptuitor de pedeapsă.

(3) Fapte care pun în primejdie Constituţia sunt acele fapte care relevă intenţii de a elimina în mod anticonstituţional construcţia democratică, federală sau a statului de drept a Republicii Austria, de a suspenda neutralitatea constantă a acesteia sau de a desfiinţa sau restrânge un drept garantat prin Constituţie sau de a încălca în mod repetat un astfel de drept.

Divulgarea secretelor de stat

§ 253. (1) Fapta persoanei care, în temeiul unei obligaţii legale care îi revine în mod special este ţinută să păstreze un secret despre care cunoaşte că este un secret de stat şi încalcă această obligaţie în împrejurări în care acest secret poate deveni cunoscut sau accesibil unei puteri străine, unei organizaţii supra sau interstatale sau publicului se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) În cazul în care secretul de stat se referă la fapte care pun în primejdie Constituţia (§ 252 alin. 3) făptuitorul se pedepseşte doar dacă acţionează cu intenţia de a cauza Republicii Austria un dezavantaj. Presupunerea eronată a unor fapte care pun în primejdie Constituţia nu îl scuteşte pe făptuitor de pedeapsă.

Furtul secretelor de stat

§ 254. (1) Fapta persoanei care reţine sau îşi procură un secret de stat cu intenţia de a-l face cunoscut sau accesibil unei puteri străine, unei organizaţii supra sau interstatale sau publicului şi de a cauza astfel pericolul unui dezavantaj considerabil pentru apărarea Republicii Austria sau pentru relaţiile Republicii Austria cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispoziţiile § 253 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Noţiunea de secret de stat

§ 255.Secrete de stat în înţelesul prezentului Titlu sunt faptele, obiectele sau cunoştinţele, în special înscrisuri, desene, modele şi formule şi informaţiile despre acestea care sunt accesibile doar unui cerc restrâns de persoane şi care trebuie păstrate confidenţiale faţă de o organizaţie supra sau interstatală în scopul de a îndepărta pericolul unei dezavantaj considerabil pentru apărarea Republicii Austria sau pentru relaţiile Republicii Austria cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală.

Servicii secrete de informaţii care acţionează împotriva Austriei

§ 256. Fapta persoanei care deschide sau exploatează sau susţine în orice mod un serviciu secret de informaţii care acţionează împotriva Austriei se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Favorizarea forţelor armate ostile

§ 257. (1) Fapta cetăţeanului austriac care în timpul unui război sau al unui conflict armat la care participă Republica Austria trece de partea forţelor armate ostile sau poartă arme împotriva Republicii Austria se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care în timpul unui război sau al unui conflict armat la care participă Republica Austria sau în condiţiile unui pericol iminent privind un astfel de război sau conflict armat procură forţelor armate ostile un avantaj sau cauzează Armatei Federale un dezavantaj. Cetăţenii străini se pedepsesc în conformitate cu aceste dispoziţii dacă săvârşesc fapta atunci când se află pe teritoriul Austriei.

Falsificarea şi distrugerea de probe în scop de trădare de ţară

§ 258. (1) Fapta persoanei care:

1. în cadrul unui raport juridic între Republica Austria sau unul dintre landurile federale ale acesteia şi o putere străină sau o organizaţie supra sau interstatală sau

2. în legătură cu un fapt de importanţă pentru relaţia dintre Republica Austria sau unul dintre landurile federale ale acesteia şi o putere străină sau o organizaţie supra sau interstatală,

produce un mijloc de probă fals sau falsifică, distruge, deteriorează sau îndepărtează un mijloc de probă autentic, punând astfel în pericol interesele Republicii Austria sau ale unui land federal al acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care face uz de un astfel de mijloc de probă fals sau falsificat, punând astfel în pericol interesele Republicii Austria sau ale unui land federal al acesteia.

Titlul XVII

Fapte penale contra Armatei federale

Participarea la acţiuni militare de natură penală

§ 259. Fapta persoanei care, fără a fi cadru militar, determină o altă persoană să săvârşească o faptă penală prevăzută exclusiv de legea penală aplicabilă cadrelor militare care este sancţionată cu o pedeapsă cu închisoarea de peste 3 ani sau o faptă dintre cele prevăzute la §§ 16, 19 şi 21 din legea penală aplicabilă cadrelor militare sau care contribuie în orice alt mod la săvârşirea unei astfel de fapte se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu fapta prevăzută la § 18 din legea penală aplicabilă cadrelor militare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sabotajul în legătură cu mijloacele de apărare

§ 260. Fapta persoanei care nu produce sau produce în mod defectuos sau livrează un mijloc de apărare sau un dispozitiv sau instalaţie care serveşte exclusiv sau preponderent apărării ţării sau protecţiei populaţiei civile împotriva pericolelor de război sau un anumit material folosit în aceste scopuri, în ciuda unui angajament asumat, punând astfel în pericol în mod conştient apărarea ţării, puterea de luptă a Armatei Federale sau a unei părţi a Armatei Federale sau protecţia populaţiei civile se pedepseşte, dacă fapta nu se pedepseşte în baza altor dispoziţii mai severe, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Titlul XVIII

Fapte penale în domeniul electoral şi al referendumurilor

Domeniul de aplicare

§ 261. (1) Dispoziţiile prezentului Titlu se aplică pentru alegerea preşedintelui federal, pentru alegerea organelor generale de reprezentare şi pentru alegerea organelor statutare (organe de reprezentare) ale organizaţiilor profesionale legale, pentru alegerile generale şi imediate organelor executive ale unei comune, pentru alegerea Parlamentului European, precum şi pentru referendumuri.

(2) Este asimilată alegerilor sau referendumurilor semnarea unei propuneri electorale, procedura privind plebiscitul şi depunerea unui anunţ de susţinere a unei Iniţiative Cetăţeneşti Europene.

Împiedicarea exercitării drepturilor electorale

§ 262. (1) Fapta persoanei care constrânge sau împiedică prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav o altă persoană să aleagă sau să voteze într-un anumit mod se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă fapta este săvârşită în conformitate cu dispoziţiile § 106 cu pedepsele prevăzute de această secţiune.

(2) Fapta persoanei care împiedică o altă persoană, în alt mod decât prin constrângere, să îşi exercite dreptul de a alege sau de a vota se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Fraudarea alegerilor sau referendumurilor

§ 263. (1) Fapta persoanei care prin fraudă cu privire la anumite fapte determină sau încearcă să determine ca o altă persoană care votează să se afle în eroare sau, contrar propriei voinţe, să depună un vot invalid se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care prin fraudă cu privire la organizarea alegerilor sau referendumului determină sau încearcă să determine ca o altă persoană să nu voteze.

Diseminarea de informaţii false în cadrul alegerilor sau referendumurilor

§ 264. (1) Fapta persoanei care în mod public diseminează o informaţie falsă cu privire la o împrejurare susceptibilă a împiedica persoane cu drept de vot să îşi exercite acest drept sau să îşi exercite acest drept într-un anumit mod, într-un moment în care un drept la replică nu mai poate fi diseminat eficient, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care la săvârşirea faptei se foloseşte de un înscris fals sau falsificat în scopul de a face ca informaţia să pară credibilă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Darea de mită în cadrul alegerilor sau referendumurilor

§ 265. (1) Fapta persoanei care oferă, promite sau acordă bani unei persoane cu dreptul de a alege sau cu drept de vot pentru ca în schimbul acestora să aleagă sau să voteze într-un anumit fel sau pentru ca să nu aleagă sau să nu voteze sau să nu aleagă sau să nu voteze într-un anumit fel se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana cu dreptul de a alege sau cu drept de vot care pretinde, primeşte sau acceptă să i se promită bani pentru ca în schimbul acestora să aleagă sau să voteze într-un anumit fel sau pentru ca să nu aleagă sau să nu voteze într-un anumit fel.

Falsificarea în cadrul alegerilor sau referendumurilor

§ 266. (1) Fapta persoanei care, fără să aibă dreptul de a alege sau dreptul de vot sau care în numele altei persoane fără a fi mandatată de aceasta sau în contra mandatului acesteia alege sau votează se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Fapta persoanei care falsifică rezultatul unor alegeri sau al unui referendum se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Împiedicarea alegerilor sau referendumurilor

§ 267. Fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav împiedică sau tulbură în mod intenţionat alegerile sau referendumurile se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Violarea secretului electoral sau al referendumului

§ 268. Fapta persoanei care încalcă o reglementare privind protecţia secretului electoral sau al referendumului cu intenţia de a afla sau de a facilita aflarea de către o altă persoană despre felul în care a ales sau a votat o anumită persoană se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Titlul XIX

Fapte penale contra autorităţii de stat

Rezistenţa faţă de autoritatea de stat

§ 269. (1) Fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu violenţa împiedică o autoritate şi fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav împiedică un funcţionar să îşi exercite funcţiunea se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar în cazul unei constrângeri calificate (§ 106) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care prin violenţă sau ameninţare cu violenţa constrânge o autoritate sau care prin violenţă sau ameninţare cu producerea unui pericol grav constrânge un funcţionar să exercite un anumit act legal.

(3) Act legal în înţelesul dispoziţiilor alin. 2 este actul prin care funcţionarul în calitate de organ al administraţiei publice sau al sistemului judiciar exercită o putere de dispoziţie sau de constrângere.

(4) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor alin. 1 dacă autoritatea sau funcţionarul nu este îndreptăţit să exercite actul legal sau dacă actul legal încalcă dispoziţiile de drept penal.

Ultrajul

§ 270. (1) Fapta persoanei care agresează un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii (§ 269 alin. 3) se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

Sustragerea de sub sechestru

§ 271. (1) Fapta persoanei care distruge, deteriorează, deformează, aduce în stare de neîntrebuinţare sau chiar sustrage de sub sechestru un bun faţă de care s-a luat o măsură asigurătorie sau a fost confiscat, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, repune bunul în situaţia anterioară.

Ruperea de sigilii

§ 272. (1) Fapta persoanei care deteriorează sau înlătură un sigiliu aplicat de un funcţionar în exercitarea atribuţiunilor de serviciu în scopul de a încuia, confisca sau identifica un bun şi fapta persoanei care lipseşte de eficienţă în tot sau în parte o astfel de sigilare se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, face ca bunul să fie din nou încuiat sau confiscat, fără să se fi adus o atingere semnificativă scopului avut în vedere la sigilarea acestuia.

Violarea anunţurilor oficiale

§ 273. (1) Fapta persoanei care distruge, deteriorează, îndepărtează, alterează sau face irecognoscibil conţinutul unui înscris despre care cunoaşte (§ 5 alin. 3) că a fost afişat sau expus public de o autoritate în scop de anunţ, zădărnicind sau limitând astfel scopul anunţului, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Dispoziţiile § 269 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, face ca scopul anunţului să fie atins, fără să i se fi adus o atingere semnificativă.

Titlul XX

Fapte penale contra păcii

Violenţă colectivă calificată

§ 274. (1) Fapta persoanei care în mod conştient participă la o adunare a mai multor persoane care urmăreşte ca prin forţele unite ale acestora să săvârşească un omor (§ 75), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (§ 76), o vătămare corporală (§§ 84-87) sau o distrugere calificată conform § 126 alin. 1 punct 5 sau alin. 2 se pedepseşte, dacă s-a ajuns la o astfel de faptă violentă, cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care participă la o astfel de adunare şi exercită rol de conducere sau incită la săvârşirea uneia dintre faptele penale prevăzute la alin. 1 sau săvârşeşte o astfel de faptă în calitate de participant sau participă la săvârşirea acesteia (§ 12) se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care se retrage de bunăvoie de la adunare sau încearcă în mod serios să se retragă, înainte ca adunarea să ducă la săvârşirea unei fapte de violenţă, cu excepţia cazului în care a participat la adunare în modul descris la alin. 2.

Ameninţarea teroristă

§ 275. (1) Fapta persoanei care printr-o ameninţare cu o agresiune asupra vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale, libertăţii sau patrimoniului provoacă teama şi neliniştea populaţiei sau unui cerc larg de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare

1. o perturbare gravă sau de lungă durată a vieţii publice,

2. o afectare gravă a vieţii economice sau

3. moartea unei persoane sau vătămarea corporală gravă a unui număr mai mare de persoane sau dacă prin săvârşirea faptei multe persoane au fost sinistrate.

(3) Dacă fapta are ca urmare moartea unui număr mai mare de persoane făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(Observaţie: § 276 este abrogat)

Complotul criminal

§ 277. (1) Fapta persoanei care convine cu o altă persoană săvârşirea împreună a unui omor (§ 75), a unei răpiri în scop de şantaj (§ 102), a unei predări către o putere străină (§ 103), a unui trafic de sclavi (§ 104), a unei tâlhării (§ 142), a unei fapte penale contra siguranţei publice conform §§ 169, 171, 173, 176, 185 sau 186, a unui trafic transfrontalier de prostituate (§ 217) sau a unei fapte penale sancţionate conform §§ 28a sau 31a din Legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei care, de bunăvoie, prin sesizarea autorităţilor (§ 151 alin. 3) sau informarea persoanei ameninţate sau în alt mod, împiedică săvârşirea faptei penale intenţionate. Dacă, fără implicarea făptuitorului, fapta penală nu se săvârşeşte, acesta nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste aspecte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să împiedice săvârşirea faptei penale.

Constituirea unui grup infracţional

§ 278. (1) Fapta persoanei care constituie un grup infracţional sau care participă la acesta în calitate de membru se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Grupul infracţional este o asociere pe termen îndelungat a mai mult de două persoane care urmăreşte săvârşirea de către unul sau mai mulţi membri ai grupului de una sau mai multe infracţiuni, de alte fapte săvârşite cu violenţă contra integrităţii corporale şi a vieţii, distrugere, furt sau înşelăciune, delicte prevăzute la §§ 104a, 165, 177b, 233-239, 241a-241c, 241e, 241f, 283, 304 sau 307, alte delicte prevăzute la § 278d alin. 1 sau infracţiuni prevăzute la § 114 alin. 1 sau 116 din Legea privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor pentru cetăţeni străini.

(3) Membru al unui grup infracţional este persoana care săvârşeşte o faptă penală în cadrul orientării infracţionale a acestui grup sau care participă la activităţile acesteia prin furnizarea de informaţii sau bunuri sau în alt mod, cunoscând că prin aceasta favorizează grupul sau faptele penale săvârşite de acesta.

(4) Dacă grupul nu a dus la săvârşirea nici unei fapte penale nu se pedepseşte nici unul dintre membri, în condiţiile în care grupul se dizolvă de bunăvoie sau dacă din comportamentul acestuia rezultă în alt mod că a renunţat de bunăvoie la intenţiile sale. De asemenea, nu se pedepseşte pentru constituirea unui grup infracţional persoana care se retrage de bunăvoie din grup, înainte de săvârşirea uneia dintre faptele vizate sau înainte de tentativa de săvârşire a acesteia; persoana care a participat în calitate de conducător la activitatea grupului, dar doar atunci când, de bunăvoie, prin sesizarea autorităţilor (§ 151 alin. 3) sau într-un alt mod face ca pericolul cauzat de grup să fie îndepărtat.

Grupul infracţional organizat

§ 278a. Fapta persoanei care constituie sau participă în calitate de membru (§ 278 alin. 3) la un grup de mai multe persoane organizat pe o perioadă îndelungată de timp, în baza unor structuri ierarhice

1. care urmăreşte, chiar dacă nu exclusiv, săvârşirea repetată şi premeditată de fapte penale grave cu ameninţare la viaţa, integritatea corporală, libertatea sau patrimoniul altor persoane sau de fapte penale grave din domeniul exploatării sexuale a persoanelor, traficului de migranţi sau manipularea neautorizată de mijloace de luptă, material nuclear şi substanţe radioactive, deşeuri periculoase, monedă falsă sau stupefiante,

2. care prin săvârşirea faptei urmăreşte îmbogăţirea peste măsură şi

3. care încearcă să corupă sau să intimideze alte persoane sau să se protejeze într-un mod special de măsuri de urmărire penală

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dispoziţiile § 278 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

Organizaţia teroristă

§ 278b. (1) Fapta persoanei care conduce o organizaţie teroristă (alin. 3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani. Fapta persoanei care conduce o organizaţie teroristă care se limitează la ameninţarea cu săvârşirea de fapte penale teroriste (§ 278c alin. 1) sau finanţarea actelor de terorism (§ 278d) se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care participă în calitate de membru (§ 278 alin. 3) la o organizaţie teroristă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(3) Organizaţia teroristă este o asociere pe termen îndelungat a mai mult de două persoane, care urmăreşte săvârşirea de către unul sau mai mulţi membri ai acestei organizaţii de una sau mai multe fapte penale teroriste (§ 278c) sau care finanţează actele de terorism.

Fapte penale de terorism

§ 278c. (1) Faptele penale de terorism sunt:

1. omorul (§ 75),

2. vătămarea corporală conform §§ 84 – 87,

3. răpirea în scop de şantaj (§ 102),

4. constrângerea calificată (§ 106)

5. ameninţarea cu un pericol grav conform § 107 alin. 2,

6. distrugerea calificată (§ 126) şi distrugerea de date (§ 126a) dacă prin săvârşirea faptei poate apărea un pericol grav asupra vieţii sau proprietăţii altei persoane,

7. delicte contra siguranţei publice săvârşite cu intenţie (§§ 169, 171, 173, 175, 176, 177a, 177b, 178) sau afectarea cu intenţie a mediului înconjurător (§ 180),

8. pirateria aeriană (§ 185),

9. periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice (§ 186),

9a. incitarea la săvârşirea de fapte penale teroriste şi aprobarea săvârşirii de fapte penale teroriste (§ 282a) sau

10. o faptă penală sancţionată la § 50 din Legea armelor din 1996 sau § 7 din Legea materialelor de război dacă fapta este de natură a cauza o perturbare gravă şi pe o perioadă mai lungă a vieţii publice sau o deteriorare gravă a vieţii economice şi care este săvârşită cu intenţia de a intimida populaţia într-un mod grav, de a constrânge autorităţile publice sau o organizaţie internaţională la o acţiune, tolerare, inacţiune sau de a zdruncina serios sau de a distruge structurile sociale de bază ale unui stat sau ale unei organizaţii internaţionale.

(2) Fapta persoanei care săvârşeşte o faptă teroristă în înţelesul alin. 1 se pedepseşte conform legii aplicabile faptei respective, cu majorarea cu jumătate a limitelor superioare ale pedepsei prevăzute în fiecare caz, dar nu mai mult de 20 de ani.

(3) Fapta nu se consideră faptă penală teroristă dacă urmăreşte crearea sau recrearea relaţiilor democratice şi ale statului de drept sau exercitarea sau respectarea drepturilor omului.

Finanţarea terorismului

§ 278d. (1) Fapta persoanei care pune la dispoziţie sau strânge bunuri cu intenţia ca acestea, fie şi doar în parte, să fie utilizate pentru săvârşirea unei fapte de:

1. piraterie aeriană (§ 185) sau periclitarea cu intenţie a siguranţei aeronautice (§ 186),

2. răpire în scop de şantaj (§ 102) sau ameninţare cu această faptă,

3. agresiune asupra integrităţii corporale, vieţii sau libertăţii unei persoane protejate conform dreptului internaţional sau agresiune violentă asupra unei locuinţe, spaţiu profesional sau mijloc de transport al unei astfel de persoane, de natură să pună în pericol integritatea corporală, viaţa sau libertatea acestei persoane sau ameninţare cu aceste fapte,

4. creare cu intenţie a unui pericol prin expunerea la energie nucleară sau radiaţii ionizante (§ 171), ameninţare cu această faptă, manipulare neautorizată a materialului nuclear, materialelor radioactive sau a instalaţiilor generatoare de radiaţii (§ 177), dobândirea de material nuclear sau substanţe radioactive sau ameninţarea cu săvârşirea unui furt sau tâlhărie în legătură cu material nuclear sau substanţe radioactive, în scopul de a constrânge o altă persoană să acţioneze, să tolereze sau să nu facă nimic,

5. agresiune considerabilă asupra integrităţii corporale sau vieţii unei alte persoane pe un aeroport internaţional civil, distrugere sau afectare considerabilă a unui astfel de aeroport sau a unei aeronave aflate la sol pe acest aeroport sau de întrerupere a serviciilor aeroportului, în măsura în care fapta este săvârşită prin utilizarea unei arme sau a unui alt dispozitiv şi este de natură a pune în pericol siguranţa aeroportului,

6. o faptă penală săvârşită în unul din modurile prevăzute la §§ 185 sau 186 împotriva unei ambarcaţiuni sau platforme fixe, împotriva unei persoane aflate la bordul acestei ambarcaţiuni sau pe o platformă fixă, împotriva încărcăturii ambarcaţiunii sau împotriva unei entităţi din domeniul naval,

7. transport al unui material exploziv sau a unui alt dispozitiv mortal într-un loc public, la o instituţie de stat sau publică, un sistem public de transport sau instituţie de servicii publice sau utilizarea acestor mijloace cu scopul de a cauza moartea sau o vătămare corporală gravă a altei persoane, în măsura în care distrugerea este de natură a cauza un prejudiciu economic considerabil,

8. o faptă penală care vizează moartea sau vătămarea corporală gravă a unui civil sau a altei persoane care nu participă în mod activ la un conflict armat, dacă această acţiune, având în vedere natura ei sau împrejurările, urmăreşte intimidarea unui grup de populaţie sau constrângerea unui guvern sau al unei organizaţii internaţionale la o acţiune sau inacţiune

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(1a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care pune la dispoziţie sau strânge bunuri pentru:

1. o altă persoană despre care cunoaşte că săvârşeşte fapte prevăzute la alin. 1 sau

2. un membru al unei organizaţii teroriste despre care cunoaşte că urmăreşte săvârşirea de fapte prevăzute la alin. 1.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alin. 1 sau alin. 1a dacă fapta este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii.

Instruirea în scopuri de terorism

§ 278e. (1) Fapta persoanei care instruieşte o altă persoană cu privire la fabricarea sau utilizarea de materiale explozive, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase sau cu privire la o altă metodă la fel de nocivă sau periculoasă, special concepută în scopul săvârşirii unei fapte penale teroriste prevăzute la § 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10 sau cu privire la un astfel de procedeu, în scopul săvârşirii unei astfel de fapte penale teroriste se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani dacă cunoaşte că abilităţile facilitate urmează a fi utilizate în acest scop.

(2) Fapta persoanei care se lasă instruită cu privire la fabricarea sau utilizarea de materiale explozive, arme de foc sau alte arme sau substanţe nocive sau periculoase sau cu privire la o altă metodă la fel de nocivă sau periculoasă, special concepută în scopul săvârşirii unei fapte penale teroriste prevăzute la § 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10 sau cu privire la un astfel de procedeu, în scopul săvârşirii unei astfel de fapte penale teroriste cu utilizarea abilităţilor dobândite se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută pentru fapta vizată.

Instruirea în vederea săvârşirii unei fapte de terorism

§ 278f. (1) Fapta persoanei care oferă în mediul online un material al cărui conţinut este conceput în scopul săvârşirii de fapte teroriste (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10) prin utilizarea mijloacelor menţionate la § 278e sau informaţii de acest tip sau le face accesibile unei alte persoane în scopul de a incita la săvârşirea unei fapte de terorism se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care îşi procură un material în înţelesul alin. 1 sau astfel de informaţii din mediul online în scopul săvârşirii unei fapte de terorism (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10).

Organizaţii armate

§ 279. (1) Fapta persoanei care, neautorizată fiind, constituie o organizaţie armată sau în scop armat sau care înarmează o organizaţie existentă, participă în aceasta cu rol de conducere, recrutează membri pentru aceasta sau îi instruieşte pentru luptă sau echipează organizaţia cu mijloace de luptă, mijloace de transport sau dispozitive de transmitere a datelor sau o sprijină cu fonduri sau în orice alt mod se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Nu se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 persoana care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, declară acestora tot ce cunoaşte despre organizaţie şi planurile acesteia la un moment când aceste informaţii încă mai sunt secrete.

Procurarea mijloacelor de luptă

§ 280. (1) Fapta persoanei care îşi aduce, deţine sau procură unei alte persoane arme, muniţie sau alte mijloace de luptă în scopul de a echipa de luptă un număr mai mare de persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Nu se pedepseşte în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 persoana care, de bunăvoie, înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa, aduce mijloacele de luptă în stare de neîntrebuinţare pe termen îndelungat, le predă autorităţilor sau facilitează acestora indisponibilizarea lor.

(Observaţie: § 281 a fost abrogat)

Incitarea la săvârşirea de fapte penale şi aprobarea săvârşirii de fapte penale

§ 282. (1) Fapta persoanei, care într-un material tipărit, la radio sau în orice alt mod care permite accesul publicului larg, incită la săvârşirea unei fapte penale, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani dacă în calitate de participant (§ 12) la săvârşirea acestei fapte penale nu este pasibil de o pedeapsă mai severă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, în modul prevăzut la alin. 1, aprobă o faptă penală săvârşită cu intenţie şi sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea de peste 1 an într-un mod de natură a provoca revolta spiritului de dreptate general sau a incita la săvârşirea unei astfel de fapte.

Incitarea la săvârşirea de fapte penale teroriste şi aprobarea săvârşirii de fapte penale teroriste

§ 282a. (1) Fapta persoanei care într-un material tipărit, la radio sau în alt mediu sau în mod public într-un mod care permite accesul publicului larg incită la săvârşirea unei fapte penale teroriste (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani dacă în calitate de participant (§ 12) la săvârşirea acestei fapte penale nu este pasibil de o pedeapsă mai severă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, în modul prevăzut la alin. 1, aprobă o faptă penală teroristă (§ 278c alin. 1 punctul 1-9 sau 10) într-un mod de natură a cauza pericolul săvârşirii de una sau mai multe astfel de fapte penale.

Instigarea

§ 283. (1) Fapta persoanei care în mod public, într-un mod care permite accesul mai multor persoane:

1. instigă la violenţă împotriva unei biserici sau comunităţi religioase sau împotriva unui grup definit în funcţie de existenţa sau inexistenţa criteriilor de rasă, culoare a pielii, limbă, religie sau concepţie despre lume, sex, handicap fizic sau psihic, vârstă sau orientare sexuală sau împotriva unui membru al unui astfel de grup, în mod expres din cauza apartenenţei la acest grup, sau incită la ură

2. cu intenţia de a leza demnitatea umană a altor persoane, jigneşte un grup dintre cele prevăzute la punctul 1 într-un mod de natură a stârni dispreţul public faţă de acest grup sau de a-l compromite sau

3. aprobă, respinge, trivializează în mod grosolan sau justifică infracţiuni în sensul dispoziţiilor §§ 321-321f, precum şi § 321k constatate în mod definitiv ca atare de o instanţă din Austria sau de o instanţă internaţională, fapta fiind îndreptată împotriva unui grup menţionat la punctul 1 sau împotriva unui membru al unui astfel de grup în mod expres din cauza apartenenţei la acest grup şi săvârşită într-un mod de natură să incite la violenţă sau ură împotriva unui astfel de grup sau împotriva unui membru al unui astfel de grup,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la alin. 1 într-un material, la radio sau într-un mod în care acţiunile de la alin. 1 devin accesibile publicului larg se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Persoana care prin săvârşirea uneia din faptele prevăzute la alin. 1 sau 2 face ca alte persoane să exercite violenţă împotriva unui grup prevăzut la alin. 1 punctul 1 sau împotriva unui membru al unui astfel de grup din cauza apartenenţei acestuia la acest grup se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Fapta persoanei care diseminează sau face disponibil public în alt mod un material scris, imagini sau alte reprezentări de idei sau teorii care aprobă, susţin sau incită la ură sau violenţa împotriva unui grup dintre cele menţionate la alin. 1 punctul 1 sau împotriva unui membru al unui astfel de grup din cauza apartenenţei acestuia la acest grup, prin intermediul unei tipărituri, la radio sau în orice alt mod prin care acestea devin accesibile publicului larg, într-un mod aprobator sau justificator, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă persoana nu este sancţionată mai sever prin alte dispoziţii în calitate de participant (§ 12) la săvârşirea unei fapte penale prevăzute la alin. 1-3.

Împrăştierea unei adunări

§ 284. Fapta persoanei care prin violenţă sau ameninţare cu violenţa împiedică sau împrăştie o adunare, un marş sau o manifestare similară care nu este interzisă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Împiedicarea sau perturbarea unei adunări

§ 285. Fapta persoanei care împiedică sau perturbă în mod considerabil o adunare care nu este interzisă prin aceea că:

1. face indisponibil locul de adunare,

2. împiedică accesul unei persoane autorizate să participe sau îi îngreunează accesul sau îi face imposibilă sau îi îngreunează participarea la adunare prin grave molestări,

3. pătrunde în mod neautorizat în adunare sau

4. înlătură persoana desemnată cu conducerea sau menţinerea ordinii sau se opune prin fapte unei instrucţiuni a acesteia privind desfăşurarea adunării se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Omisiunea de a împiedica săvârşirea unei fapte penale

§ 286. (1) Fapta persoanei care omite cu intenţie să împiedice săvârşirea iminentă sau deja începută a unei fapte penale cu intenţie sau, în cazurile în care sesizarea autorităţilor permite împiedicarea săvârşirii faptei penale, omite să sesizeze autorităţile (§ 151 alin. 3) sau să informeze persoana ameninţată, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, dacă fapta penală respectivă a fost săvârşită cel puţin în forma tentativei şi este sancţionată cu mai mult de 1 an de închisoare.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alin. 1 dacă:

1. nu a putut împiedica sau sesiza cu uşurinţă săvârşirea faptei fără a se expune pe sine sau un membru de familie pericolului unui dezavantaj considerabil,

2. a aflat despre fapta penală exclusiv printr-o comunicare adusă lui în calitatea sa de părinte spiritual sau

3. prin împiedicare sau sesizare s-ar fi lezat o altă obligaţie legală de păstrare a confidenţialităţii şi urmările încălcării acestei obligaţii ar fi cântărit mai greu decât urmările nefavorabile ale omisiunii de a împiedica sau sesiza.

Săvârşirea unei fapte penale în stare de intoxicaţie

§ 287. (1) Fapta persoanei care, fie doar din culpă, prin consumul de alcool sau consumul de substanţe euforizante şi stupefiante se transpune într-o stare de intoxicaţie care o face iresponsabilă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani dacă săvârşeşte în această stare de intoxicaţie o faptă care i-ar fi reţinută în sarcină ca infracţiune sau delict dacă nu s-ar afla în această stare. Pedeapsa aplicată nu poate însă fi mai severă decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită în stare de intoxicaţie.

(2) Acţiunea penală împotriva făptuitorului se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă sau cu acordul victimei dacă fapta săvârşită în stare de intoxicaţie se urmăreşte doar la plângerea prealabilă sau cu acordul victimei.

Titlul XXI

Fapte penale împotriva înfăptuirii justiţiei

Mărturia mincinoasă

§ 288. (1) Fapta persoanei care, în cadrul audierii în instanţă în calitate de martor sau, dacă nu este parte în proces, în calitate de persoană care oferă informaţii, face declaraţii mincinoase sau în calitate de martor-expert atestă un rezultat mincinos sau depune o expertiză mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care în instanţă face o mărturie mincinoasă (alin. 1) sub jurământ sau o susţine printr-un jurământ sau depune în faţa instanţei un alt fel de jurământ legal prevăzut se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Unui jurământ îi este asimilată şi invocarea unui jurământ depus anterior, iar în cazul persoanelor degrevate de obligaţia de a depune jurământ formula prevăzută în locul jurământului.

(3) Conform dispoziţiilor alin. 1 şi 2 se pedepseşte şi persoana care săvârşeşte una din faptele acolo menţionate în cadrul unei proceduri în faţa unei comisii de anchetă din cadrul Consiliului Naţional sau al unei autorităţi disciplinare la nivel federal, de land sau local.

(4) ) Conform dispoziţiilor alin. 1 se pedepseşte şi persoana care în calitate de martor sau martor-expert săvârşeşte una din faptele acolo menţionate în cadrul unei proceduri de anchetă desfăşurate în baza prevederilor Codului de Procedură Penală în faţa organelor de poliţie judiciară sau al organelor de parchet.

Mărturia mincinoasă în faţa unei autorităţi administrative

§ 289. Fapta persoanei care, cu excepţia cazurilor prevăzute la § 288 alin. 3 şi 4, face declaraţii mincinoase în faţa unei autorităţi administrative în calitate de martor în cadrul audierii sale sau în calitate de martor-expert atestă un rezultat mincinos sau depune o expertiză mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Mărturia membrilor de familie

§ 290. (1) Nu se pedepseşte fapta persoanei care face o mărturie mincinoasă (§§ 288, 289) în scopul de a preveni în ceea ce o priveşte pe ea sa pe un membru de familie ruşinea sau pericolul tragerii la răspundere penală sau al unui dezavantaj patrimonial nemijlocit şi semnificativ dacă a fost sau ar fi putut fi degrevată de obligaţia de a face declaraţii şi dacă

1. nu a cunoscut toate acestea,

2. nu a dezvăluit motivul de degrevare în scopul de a preveni urmările dezvăluirii prevăzute mai sus sau

3. a fost obligată în mod ilegal să facă declaraţii.

(1a) Făptuitorul nu se pedepseşte conform dispoziţiilor § 288 alin. 3 nici dacă cercetarea comisiei constituite conform § 53 din Legea privind organizarea instanţelor îl vizează şi a făcut o mărturie mincinoasă în scopul de a preveni pericolul tragerii sale la răspundere penală.

(2) Calitatea unei persoane, dobândită în baza unei căsătorii sau a unui parteneriat civil, de membru de familie se menţine chiar dacă căsătoria sau parteneriatul civil nu mai există.

(3) Făptuitorul se pedepseşte chiar dacă condiţiile prevăzute la alin. 1 sunt îndeplinite, în cazul în care se consideră, având în vedere dezavantajul care rezultă pentru o altă persoană din mărturia mincinoasă, că trebuia să spună adevărul.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 291. Nu este imputabilă făptuitorului săvârşirea faptei prevăzute la §§ 288 sau 289 dacă corectează declaraţia mincinoasă anterior încheierii audierii sale.

Determinarea mărturiei mincinoase

§ 292. (1) Fapta persoanei care determină o altă persoană, prin inducerea în eroare cu privire la anumite fapte, să facă o mărturie mincinoasă (§ 288) se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Fapta persoanei care în modul prevăzut la alin. 1 face ca o altă persoană să facă de bună credinţă o mărturie mincinoasă în faţa unei autorităţi administrative (§ 289) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Registrul fals al activelor

§ 292a. Fapta persoanei care în cursul unei proceduri de executare sau insolvenţă depune la instanţă sau în faţa unui organ de executare un registru fals sau incomplet al activelor, punând astfel în pericol îndestularea unui creditor se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 292b. Nu este imputabilă fapta de depunere a unui registru fals al activelor (§ 292a) persoanei care de bunăvoie şi înainte ca autorităţile (§ 151 alin. 3) să fi aflat de fapta sa corectează declaraţiile mincinoase sau le completează pe cele incomplete, în măsura în care fapta nu a zădărnicit sau restrâns îndestularea unui creditor.

Înţelegerile nepermise între ofertanţi în cadrul procedurilor de vânzare a bunurilor supuse executării silite

§ 292c. (1) Fapta persoanei care pretinde, primeşte sau solicită să i se promită, pentru sine sau pentru o altă persoană, un avantaj în schimbul promisiunii ca în calitate de co-ofertant în cadrul unei proceduri de vânzare a bunurilor supuse executării silite să nu apară sau să nu liciteze decât până la un anumit preţ sau să liciteze doar conform unui anumit reper sau să nu liciteze deloc se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă unui co-ofertant, în lipsa solicitării din partea acestuia, un avantaj în schimbul unui acord în înţelesul alin. 1, pentru sine sau pentru o altă persoană.

Falsificarea unui mijloc de probă

§ 293. (1) Fapta persoanei care produce un mijloc de probă fals sau falsifică un mijloc de probă autentic, dacă acţionează cu intenţia ca mijlocul de probă să fie utilizat în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative, într-o anchetă desfăşurată în temeiul prevederilor Codului de Procedură Penală sau în cadrul unei proceduri în faţa Camerei Deputaţilor, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform §§ 223, 224, 225 sau 230.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care utilizează un mijloc de probă fals sau falsificat în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative, într-o anchetă desfăşurată în temeiul prevederilor Codului de Procedură Penală sau în cadrul unei proceduri în faţa Camerei Deputaţilor.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 294. (1) Nu este imputabilă fapta de falsificare a unui mijloc de probă (§ 293) persoanei care de bunăvoie omite sau împiedică utilizarea în procedură a mijlocului de probă fals sau falsificat sau înlătură, înaintea utilizării în procedură, modificarea mijlocului de probă menită să inducă în eroare.

(2) Dacă nu există pericolul unei astfel de utilizări sau pericolul a fost înlăturat fără implicarea făptuitorului, acesta nu se pedepseşte dacă, fără să cunoască aceste fapte, de bunăvoie şi în mod serios se străduieşte să îl înlăture.

Suprimarea unui mijloc de probă

§ 295. Fapta persoanei care distruge, deteriorează sau suprimă un mijloc de probă menit să fie utilizat în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative sau într-o anchetă desfăşurată în temeiul prevederilor Codului de Procedură Penală şi în legătură cu care nu are drept de dispoziţie sau nu are drept de dispoziţie singur, dacă acţionează cu intenţia de a împiedica ca mijlocul de probă să fie utilizat în procedură se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă fapta nu este sancţionată cu pedeapsă conform §§ 229 sau 230.

Regretarea în mod activ a săvârşirii faptei

§ 296. Nu este imputabilă fapta de suprimare a unui mijloc de probă (§ 295) persoanei care de bunăvoie prezintă mijlocul de probă instanţei, parchetului, autorităţii administrative sau poliţiei judiciare (§ 18) la un moment în care acesta mai poate fi luat în considerare la luarea deciziei sau emiterea dispoziţiei.

Defăimarea

§ 297. (1) Fapta persoanei care expune o altă persoană pericolului de a fi urmărită de autorităţi prin aceea că îl suspectează în mod greşit de săvârşirea unei fapte penale la care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu sau de încălcarea unei obligaţii de serviciu sau profesionale, dacă cunoaşte (§ 5 alin. 3) că fapta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, iar dacă fapta de care o suspectează în mod greşit se pedepseşte cu pedeapsă mai mare de un an, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie înlătură pericolul unei urmăriri de către autorităţi, înainte ca autorităţile să fi demarat urmărirea persoanei suspectate.

Simularea unei fapte penale

§ 298. (1) Fapta persoanei care simulează în mod conştient în faţa unei autorităţi (§ 151 alin. 3) sau în faţa unui funcţionar competent pentru primirea de denunţuri săvârşirea unei fapte penale se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă dacă fapta nu se pedepseşte conform § 297 alin. 1.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care de bunăvoie face ca fapta să nu aibă ca urmare o anchetă oficială.

Favorizarea

§ 299. (1) Fapta persoanei care favorizează o altă persoană care a săvârşit o faptă penală să se sustragă în mod intenţionat, în tot sau în parte, de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea pedepsei sau măsurii preventive se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Fapta persoanei care determină o altă persoană să o favorizeze nu se pedepseşte conform alin. 1.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 nici persoana care săvârşeşte fapta cu intenţia de a favoriza un membru de familie sau pentru a împiedica ca acesta să fie pedepsit sau supus unei măsuri preventive pe motiv că a participat la fapta penală pentru care persoana favorizată este urmărită sau trebuie să execute o măsură preventivă.

(4) Nu se pedepseşte fapta persoanei care săvârşeşte una din faptele penale prevăzute la alin. 1 în scopul de a înlătura în ceea ce o priveşte sau în ceea ce priveşte un membru de familie ruşinea sau pericolul tragerii la răspundere penală sau un dezavantaj patrimonial nemijlocit şi semnificativ dacă urmările care trebuie înlăturate prin săvârşirea faptei, luând în considerare şi gradul de pericol al persoanei favorizate şi gravitatea faptei săvârşite de persoana favorizată sau pentru care a fost condamnată, ar fi cântărit mai greu decât urmările nefavorabile cauzate sau care ar fi putut fi cauzate prin săvârşirea faptei.

Punerea în libertate a persoanelor deţinute

§ 300. (1) Fapta persoanei care pune în libertate o persoană deţinută în baza unei hotărâri sau ordonanţe judecătoreşti sau administrative, o determină să evadeze sau o ajută în acest scop, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani, dacă fapta nu este pedepsită conform §§ 196 sau 299.

(2) Nu se pedepseşte conform alin. 1 fapta persoanei deţinute care determină o altă persoană să o pună în libertate sau să o ajute să evadeze.

Publicarea interzisă

§ 301. (1) Fapta persoanei care, nesocotind o interdicţie legală, publică o comunicare despre conţinutul unei şedinţe de judecată sau al unei şedinţe a unei autorităţi administrative nepublice într-o tipăritură, la radio sau în orice alt mod care o face accesibilă publicului larg se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, într-un mod descris la alin. 1, publică o comunicare despre o şedinţă în cadrul unei proceduri în instanţă sau la o autoritate administrativă, despre votul dat sau rezultatul acestuia şi persoana care încălcă obligaţia care i-a fost impusă în cadrul unei astfel de proceduri în baza unei prevederi legale de către instanţă sau autoritatea administrativă.

(3) Persoana care, într-un mod descris la alin. 1, publică o comunicare despre conţinutul rezultatelor unei interogări privind date cu caracter personal sau date ale unei transmisii de date sau ale unei supravegheri de date sau date obţinute în urma supravegherii optice sau acustice de persoane cu ajutorul mijloacelor tehnice (§ 134 punctul 5 CPP) se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă, dacă aceste rezultate nu au fost anterior actualizate.

Titlul XXII

Încălcarea obligaţiilor de serviciu, corupţia şi fapte penale conexe

Abuzul în serviciu

§ 302. (1) Fapta funcţionarului care, acţionând cu intenţia de a cauza o vătămare a drepturilor unei alte persoane, în mod conştient abuzează de prerogativa de a îndeplini un act în numele Federaţiei, landului federal, al unei asociaţii de comune, al unei comune sau al unei persoane juridice de drept public în calitate de organ de punere în aplicare a legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o putere străină sau cu o organizaţie supra sau interstatală se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care prin săvârşirea faptei cauzează un prejudiciu a cărui valoare depăşeşte suma de 50.000 euro.

Violarea din culpă a libertăţii persoanei sau a dreptului inviolabilităţii domiciliului

§ 303. Fapta unui funcţionar care printr-o îngrădire ilegală sau prin lipsirea de libertate a persoanei sau printr-o percheziţie ilegală din culpă gravă (§ 6 alin. 3) aduce o vătămare a drepturilor unei alte persoane se pedepseşte cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă de până la 180 zile-amendă.

Luarea de mită

§ 304. (1) Fapta agentului public sau arbitrului care pretinde, primeşte sau solicită să i se promită în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii unui act un folos pentru sine sau pentru un terţ se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care, în calitate de martor-expert numit de instanţă sau altă autoritate în cadrul unei proceduri, pretinde, primeşte sau solicită să i se promită în schimbul atestării unui rezultat sau a unei expertize incorecte un folos pentru sine sau pentru un terţ.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Primirea de foloase

§ 305. (1) Fapta agentului public sau arbitrului care în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act pretinde pentru sine sau pentru un terţ un folos sau primeşte sau solicită să i se promită un folos necuvenit (alin. 4) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(Observaţie: Alin. 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 61/2012)

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Nu constituie foloase necuvenite

1. foloasele a căror primire este permisă prin lege sau care sunt oferite în cadrul unor evenimente la participarea cărora există un interes legitim oficial sau faptic.

2. foloase în scopuri non-profit (§ 35 Legea federală privind taxele şi impozitele) asupra utilizării cărora agentul public sau arbitrul nu exercită o influenţă directă, precum şi

3. în lipsa unor norme de reglementare în sensul punctului 1 atenţii uzuale într-o anumită zonă sau în ţară de mică valoare, cu excepţia cazului în care fapta este săvârşită ca îndeletnicire.

Traficul de influenţă

§ 306. (1) Fapta agentului public sau arbitrului care, cu excepţia cazurilor prevăzute la §§ 304 şi 305, în scopul de a se lăsa influenţat în activitatea sa în calitate de agent public, pretinde pentru sine sau pentru un terţ un folos sau primeşte sau solicită să i se promită un folos necuvenit (§ 305 alin. 4) se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Nu se pedepseşte conform alin. 1 persoana care primeşte sau solicită să i se promită doar un folos de mică valoare, cu excepţia cazului în care fapta este săvârşită ca îndeletnicire.

Darea de mită

§ 307. (1) Fapta persoanei care oferă, promite sau acordă unui agent public sau arbitru un folos în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către acesta în contra obligaţiilor care îi revin a unui act, pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă unui martor-expert (§ 304 alin. 1) numit de instanţă sau altă autoritate în cadrul unei proceduri, în schimbul atestării unui rezultat sau a unei expertize incorecte, un folos pentru sine sau pentru un terţ.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Darea de foloase necuvenite

§ 307a. (1) Fapta persoanei care, în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act, oferă, promite sau acordă unui agent public sau arbitru un folos necuvenit (§ 305 alin. 4), pentru sine sau pentru un terţ, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Cumpărarea de influenţă

§ 307b. (1) Fapta persoanei care, cu excepţia cazurilor prevăzute la §§ 307 şi 307a, oferă, promite sau acordă unui agent public sau arbitru un folos necuvenit (§ 305 alin. 4), pentru sine sau pentru un terţ cu intenţia de a-l influenţa în activitatea sa în calitate de agent public, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Traficul de influenţă

§ 308. (1) Fapta persoanei care pretinde, primeşte sau solicită să i se promită pentru sine sau pentru un terţ un folos în schimbul influenţării necuvenite a deciziei unui agent public sau arbitru se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă unei alte persoane un folos în schimbul influenţării incorecte a deciziei unui agent public sau arbitru.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(4) Influenţarea deciziei unui agent public sau arbitru este incorectă atunci când vizează îndeplinirea sau neîndeplinirea în contra obligaţiilor care îi revin a unui act sau este legată de oferirea, promisiunea sau acordarea unui folos necuvenit (§ 305 alin. 4) agentului public sau pentru acesta, unui terţ.

(5) Făptuitorul nu se pedepseşte conform alineatelor precedente dacă fapta este pedepsită mai sever prin alte dispoziţii.

Primirea de cadouri şi darea de mită angajatului sau însărcinatului

§ 309. (1) Fapta angajatului sau însărcinatului unei întreprinderi care în activitatea antreprenorială pretinde, primeşte sau solicită să i se promită un folos pentru sine sau pentru un terţ, în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act, se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care oferă, promite sau acordă un folos unui angajat sau împuternicit al unei întreprinderi în activitatea antreprenorială în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii în contra obligaţiilor care îi revin a unui act.

(3) Persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 3.000 euro se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana care săvârşeşte fapta în legătură cu o valoare a folosului de peste 50.000 euro se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Încălcarea secretului de serviciu

§ 310. (1) Fapta funcţionarului sau a fostului funcţionar care divulgă sau valorifică un secret care i-a fost încredinţat sau pe care l-a aflat exclusiv în calitatea sa de funcţionar, a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes public sau un interes privat legitim, dacă fapta nu se pedepseşte mai sever prin alte dispoziţii, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

(Observaţie: Alin. 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 101/2014)

(2a) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte persoana care – fie şi după pierderea funcţiei sau relaţiei de muncă – în calitate de reprezentant legal sau lucrător al Oficiului European de Poliţie (Europol), ofiţer de legătură sau lucrător ţinut de obligaţii speciale de păstrare a secretului de serviciu (§ 32 alin. 2 din Acordul Europol, publicat în BGBl. III nr. 123/1998) divulgă sau valorifică un fapt sau un aspect pe care l-a aflat exclusiv în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi a cărui divulgare sau valorificare este de natură să lezeze un interes public sau un interes privat legitim.

(3) Dacă făptuitorul divulgă un secret de serviciu care se referă la fapte care pun în primejdie Constituţia (§ 252 alin. 3) acesta se pedepseşte doar dacă acţionează cu intenţia de a leza interese private sau de a cauza un dezavantaj Republicii Austria. Presupunerea eronată a unor fapte care pun în primejdie Constituţia nu îl scuteşte pe făptuitor de pedeapsă.

Atestarea şi legalizarea false

§ 311. Fapta funcţionarului care atestă în fals într-un înscris oficial a cărui emitere este de competenţa sa un drept, un raport juridic sau un fapt sau care ataşează în fals la un bun o încheiere de legalizare a cărei ataşare este de competenţa sa, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă acţionează cu intenţia de fi folosit pentru a face dovada unui drept, a unui raport juridic sau a unui fapt sau de a folosi bunul în circuitul juridic, iar fapta nu este pedepsită de § 302.

Chinuirea sau neglijarea unei persoane deţinute

§ 312. Fapta persoanei care, în calitate de funcţionar cauzează unei persoane deţinute sau oricărei persoane reţinute în baza unui mandat oficial, aflate în custodia sa sau la care are acces în interes de serviciu, chinuri fizice şi psihice se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte funcţionarul care îşi neglijează grav obligaţia sa îngrijire şi custodie a unei astfel de persoane, cauzând astfel, fie şi doar din culpă, semnificative prejudicii asupra sănătăţii sau dezvoltării fizice sau mentale a persoanei.

(3) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, dacă are ca urmare o vătămare corporală cu consecinţe grave de durată (§ 85) se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Tortura

§ 312a. (1) Fapta persoanei care în calitate de agent public în înţelesul § 74 alin. 1 punctul 4a lit. b sau c, la instigarea unui astfel de agent public sau cu aprobarea expresă sau tacită a unui astfel de agent public cauzează unei alte persoane mari dureri fizice sau psihice sau suferinţe, în special în scopul de a obţine de la aceasta sau de la un terţ o declaraţie sau o recunoaştere, în scopul de a o pedepsi pentru o faptă săvârşită sau presupus a fi fost săvârşită de către aceasta sau de către un terţ, în scopul de a o intimida sau constrânge sau dintr-un motiv de discriminare, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare o vătămare corporală cu consecinţe grave de durată (§ 85) făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă are ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(3) Agent public în înţelesul acestei dispoziţii este şi persoana care, în cazul absenţei sau lipsei instituţiilor statale, acţionează în calitate de agent public.

Provocarea dispariţiei forţate a unei persoane

§ 312b. Fapta persoanei care, în numele sau cu încuviinţarea statului sau a unei organizaţii politice, răpeşte o altă persoană sau o lipseşte de libertate în alt mod şi ascunde soarta sau locul unde se află persoana dispărută se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Fapte penale săvârşite prin folosirea de calităţi oficiale

§ 313. Dacă o faptă penală săvârşită cu intenţie este săvârşită de un funcţionar prin folosirea ocaziei oferite de activitatea sa de serviciu, limita superioară a pedepsei cu închisoarea sau a amenzii poate fi mărită în cazul acestuia cu jumătate. Pedeapsa cu închisoare nu poate depăşi în acest caz durata de 20 de ani.

Titlul XXIII

Uzurparea şi înşelăciunea pentru dobândirea unei calităţi oficiale

Uzurparea de calităţi oficiale

§ 314. Fapte persoanei care îşi arogă exercitarea unei calităţi oficiale sau, fără să fie autorizată, exercită o acţiune care nu poate fi exercitată decât în baza unei calităţi oficiale se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Înşelăciunea pentru dobândirea unei calităţi oficiale

§ 315. Fapta persoanei care în mod conştient înşeală o entitate competentă cu investirea în funcţii oficiale cu privire la un aspect care, conform legii sau unui regulament, ar exclude investirea sa într-o anumită funcţie oficială, făcând ca prin aceasta să fie investită cu respectiva calitate oficială, se pedepseşte cu închisoare de până la 1 an sau cu amendă de până la 720 zile-amendă.

Titlul XXIV

Perturbarea relaţiilor cu străinătatea

Agresiuni de înaltă trădare împotriva unui stat străin

§ 316. (1) Fapta persoanei care se angajează într-o acţiune (§ 242 alin. 2) de schimbare prin violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa a Constituţiei unui stat străin sau de separare a unui teritoriu aparţinând unui stat străin se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispoziţiile § 243 se aplică în mod corespunzător.

Denigrarea simbolurilor străine

§ 317. Fapta persoanei care, într-un mod care face ca fapta să devină cunoscută publicului larg şi plin de ură, jigneşte, îşi exprimă lipsa de respect sau denigrează un drapel sau un simbol naţional al unui stat străin sau al unei instituţii interstatale care a fost expus de către o autoritate naţională sau de o reprezentanţă a statului străin sau a organizaţiei interstatale conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau al acordurilor interstatale sau un imn al unui stat străin intonat la o ocazie oficială, se pedepseşte cu închisoare de până la 6 luni sau cu amendă de până la 360 zile-amendă.

Condiţii cu privire la sancţionare

§ 318. (1) În cazurile prevăzute la §§ 316 şi 317 acţiunea penală se pune în mişcare împotriva făptuitorului doar cu aprobarea Guvernului Federal.

(2) Dispoziţiile §§ 316 şi 317 se aplică doar dacă Republica Austria are relaţii diplomatice cu statul lezat şi reciprocitatea este garantată conform informării din partea Ministerului Federal de Externe.

(3) Pentru faptele penale prevăzute la § 317 îndreptate împotriva unei organizaţii interstatale făptuitorul se pedepseşte doar dacă Republica Austria face parte din această organizaţie.

Serviciul de informaţii militare pentru un stat străin

§ 319. Fapta persoanei care deschide sau exploatează sau susţine în orice mod în Austria un serviciu de informaţii militare în slujba unei puteri străine sau a unei organizaţii interstatale se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

Interdicţia sprijinirii părţilor într-un conflict armat

§ 320. (1) Fapta persoanei care în mod conştient în Austria în timpul unui război sau al unui conflict armat la care Republica Austria nu participă sau în condiţiile unui pericol iminent al unui astfel de război sau conflict:

1. echipează sau înarmează o formaţie militară sau un vehicul de apă, terestru sau aeronautic al uneia dintre părţi în vederea participării la acţiuni de război,

2. formează sau menţine un corp de voluntari sau deschide sau exploatează un punct de reclamă pentru acestea sau pentru forţele de apărare ale uneia dintre părţi,

3. exportă din Austria mijloace de luptă contrar dispoziţiilor existente sau le tranzitează prin Austria,

4. acordă un credit de finanţare în scopuri militare sau organizează o adunare publică sau

5. transmite în mod neautorizat o informaţie militară sau deschide sau utilizează în acest scop un sistem de comunicaţii

pentru una dintre părţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazurile în care se pune în executare

1. o decizie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite,

2. o decizie în temeiul Titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

3. o decizie în cadrul Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) sau

4. o altă operaţiune de pace conform principiilor care stau la baza Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, cum ar fi măsuri de prevenire a unei catastrofe umanitare sau de interzicere a încălcării grave şi sistematice a drepturilor omului, în cadrul unei organizaţii internaţionale.

Titlul XXV

Genocid, infracţiuni contra umanităţii, infracţiuni de război

Genocidul

§ 321. (1) Fapta persoanei care, cu intenţia de a distruge în întregime sau în parte un grup caracterizat prin apartenenţa la o biserică sau comunitate religioasă, la o rasă, un popor, un trib sau un stat, ucide membri ai grupului, le cauzează vătămări corporale (§ 84 alin. 1) sau mintale grave, supune grupul la condiţii de existenţă de natură să ducă la moartea tuturor membrilor acestuia sau a unei părţi a acestuia, impune măsuri care vizează împiedicarea naşterilor în cadrul grupului sau transferă forţat copii din grup în alt grup, prin uz de violenţă sau prin ameninţarea cu violenţa se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care se înţelege cu o altă persoană cu privire la săvârşirea împreună a uneia din faptele penale prevăzute la alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Infracţiuni contra umanităţii

§ 321a. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic împotriva unei populaţii civile:

1. ucide o persoana (§ 75) sau

2. cu intenţia de a distruge în întregime sau în parte o populaţie supune populaţia sau părţi ale acesteia la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea în întregime sau parţială a acesteia

se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1, săvârşeşte fapta de sclavie (§ 104) se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane cu detenţiunea pe viaţă.

(3) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1,

1. săvârşeşte fapta de trafic de persoane (§ 104a),

2. cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, izgoneşte sau transferă forţat populaţia din teritoriul pe care se află în mod legal într-un alt teritoriu,

3. cauzează unei persoane care se află sub paza sa sau asupra căreia exercită controlul în orice alt mod vătămări fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional,

4. violează o persoană (§ 201) sau o agresează sexual (§ 202), o constrânge la prostituţie (§ 106 alin. 3), o sterilizează forţat (§ 85 punctul 1) sau, cu intenţia de a influenţa compoziţia etnică a unei populaţii sau de a săvârşi alte încălcări grave ale dreptului internaţional, deţine ilegal o femeie rămasă gravidă în mod forţat sau

5. provoacă dispariţia forţată a unei persoane (§ 312b)

se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Fapta persoanei care, în cadrul unui atac conform alin. 1,

1. cauzează unei persoane o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1),

2. cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, lipseşte de libertate grav o persoană sau

3. persecută un grup sau o comunitate determinate prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau dacă este săvârşită cu intenţia de a menţine un regim instituţionalizat de opresiune sistematică şi asuprire a unui grup rasial de către un altul cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

Infracţiuni de război contra persoanelor

§ 321b. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, ucide o persoană (§ 75) protejată de dispoziţiile dreptului internaţional se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, ia ostatic o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(3) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. cauzează unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional şi care se află sub paza sa sau asupra căreia exercită controlul în orice alt mod vătămări fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional sau

2. violează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional (§ 201) sau o agresează sexual (§ 202), o constrânge la prostituţie (§ 106 alin. 3), o sterilizează forţat (§ 85 punctul 1) sau, cu intenţia de a influenţa compoziţia etnică a unei populaţii sau de a săvârşi alte încălcări grave ale dreptului internaţional, deţine ilegal o femeie rămasă gravidă în mod forţat

se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani sau cu detenţiunea pe viaţă.

(4) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. cauzează unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional chinuri fizice sau psihice grave sau o vătămare corporală gravă (§ 84 alin. 1),

2. mobilizează forţat în forţele armate persoane care nu au împlinit vârsta de 15 ani sau le înrolează în acestea sau mobilizează forţat persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani în grupuri armate sau le înrolează în acestea sau utilizează persoane care nu au împlinit vârsta de 18 ani pentru participare activă la ostilităţi,

3. izgoneşte totalitatea sau o parte a populaţiei civile sau o transferă forţat într-un alt teritoriu sau dispune această izgonire sau acest transfer, dacă nu este vorba despre o strămutare temporară, necesară pentru siguranţa persoanelor civile în cauză sau din motive militare imperioase,

4. aplică unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional sau pune în executare o pedeapsă semnificativă, fără ca această persoană să fi fost condamnată definitiv în cadrul unui proces ordinar nepartinic, cu respectarea garanţiilor juridice de drept internaţional,

5. aduce o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional, aflată în custodia celeilalte părţi beligerante, în pericol de moarte sau îi cauzează o gravă deteriorare a sănătăţii, prin aceea că, cu încuviinţarea acesteia,

a) face experimente pe o astfel de persoană care nu sunt necesare nici din punct de vedere medical, nici nu sunt realizate în interesul acesteia,

b) prelevă de la această persoană ţesuturi sau organe în scop de transplant, dacă nu este vorba de recoltare de sânge sau piele în scopuri terapeutice în acord cu principiile general recunoscute ale medicinei, cu aprobarea benevolă şi expresă a persoanei în cauză sau

c) supune o astfel de persoană în orice alt mod unei proceduri medicale care nu este necesară având în vedere starea de sănătate a persoanei şi care nu se află în acord cu principiile general recunoscute ale medicinei sau

6. tratează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional în mod semnificativ degradant sau umilitor,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea victimei cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

(5) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. deportează sau deţine (§ 99) sau întârzie în mod nejustificat repatrierea unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional,

2. în calitate de membru al unei puteri ocupante transferă o parte a propriei populaţii civile în teritoriul ocupat sau izgoneşte sau transferă o parte a populaţiei din teritoriul ocupat în interiorul acestuia,

3. constrânge o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional să intre în serviciul forţelor armate ale unei puteri străine (§ 105) sau

4. constrânge (§ 105) un membru al părţii inamice să participe la acţiuni de război împotriva propriei ţări,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(6) Persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional sunt persoanele protejate în sensul Convenţiilor de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate, publicate în BGBl. nr. 155/1953, şi a Protocoalelor Adiţionale I şi II (Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocolul I) inclusiv anexele şi Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional (Protocolul II) inclusiv Declaraţie şi Rezerve, publicat în BGBl nr. 527/1982), în special răniţi, bolnavi, naufragiaţi, membrii ai forţelor armate şi combatanţi ai părţii inamice care au depus armele necondiţionat sau care nu mai sunt combatanţi, prizonieri de război şi persoane civile, dacă şi atâta timp cât ultimii nu participă în mod nemijlocit la ostilităţi.

Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi

§ 321c. Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. jefuieşte sau distruge, fără ca aceasta să fie justificată de necesităţi militare, contrar dispoziţiilor de drept internaţional, alte bunuri ale părţii inamice sau ale membrilor acesteia, şi le însuşeşte sau le rechiziţionează,

2. distruge în mare cantitate bunuri în înţelesul Convenţiei pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, publicată în BGBl. nr. 58/1964, sau şi le însuşeşte sau

3. dispune, contrar dispoziţiilor de drept internaţional, suspendarea sau stingerea drepturilor şi pretenţiilor tuturor sau a unei părţi a membrilor părţii inamice sau declararea ca fiind inadmisibile în justiţie,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

Infracţiuni de război contra misiunilor internaţionale şi utilizarea fără drept a semnelor distinctive şi emblemelor

§ 321d. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. declanşează un atac împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menţinere a păcii, conform Cartei Naţiunilor Unite, şi care se bucură de protecţia pe care dreptul internaţional umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;

2. declanşează un atac împotriva personalului, clădirilor, materialului, unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care, în acord cu dreptul internaţional umanitar, utilizează semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate sau a Protocoalelor Adiţionale I şi II (Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale - Protocolul I - inclusiv anexele şi Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional - Protocolul II) inclusiv Declaraţie şi Rezerve, precum şi de Protocolul Adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind adoptarea unui semn distinctiv adiţional (Protocolul III), publicat în BGBl. III nr. 137/2009;

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor conflictelor armate sau de Protocolul III al acestora steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului, ale unor state neutre sau al altor state care nu participă la conflict ori ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, cauzând astfel vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 de ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Infracţiuni de război constând în utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă

§ 321e. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. declanşează un atac împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităţi,

2. declanşează un atac împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul internaţional umanitar, în special bunuri culturale,

3. desfăşoară un atac asupra unor locuri neapărate sau zone demilitarizate,

4. utilizează bunuri culturale aflate sub protecţie suplimentară sau vecinătatea acestora în scopul sprijinirii operaţiunilor militare,

5. desfăşoară un atac, cunoscând (§ 5 alin. 3) că el va cauza pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, răniri în rândul civililor, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,

6. declanşează un atac împotriva digurilor, barajelor şi centralelor nucleare, dacă acestea nu sunt obiective civile în sensul punctului 2, cunoscând că el va cauza pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,

7. desfăşoară un atac, cunoscând că el va cauza pagube extinse, de durată şi grave asupra mediului înconjurător natural,

8. utilizează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (§ 321b alin. 6) ca scut de protecţie pentru a determina inamicul să se abţină de la acţiuni militare împotriva anumitor ţinte,

9. utilizează ca metodă de purtare a războiului înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuirii sau împiedicând, cu încălcarea dispoziţiilor dreptului internaţional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora,

10. în calitate de superior (§ 321g alin. 2) ordonă sau declară unui inferior aflat sub conducerea şi autoritatea sa că nu va exista îndurare pentru învinşi sau

11. ucide sau răneşte, prin viclenie, un membru al forţelor armate inamice sau un combatant al forţelor inamice;

se pedepseşte în cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 1-10 cu închisoare de la 1 an la 10 ani şi în cazul prevăzut la punctul 1 cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

(2) Dacă una din faptele prevăzute la alin. 1 punctul 1-10 are ca urmare vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane protejate de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (§ 321b alin. 6), făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei astfel de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Infracţiuni de război constând în utilizarea de mijloace interzise în operaţiunile de luptă

§ 321f. (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat,

1. utilizează otravă sau arme cu substanţe otrăvitoare,

2. utilizează arme biologice sau chimice sau

3. utilizează proiectile care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul omului, în special proiectile cu cămaşă dură care nu înconjoară miezul în întregime sau care este prevăzută cu incizii,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 10 ani.

(2) Dacă fapta are ca urmare vătămarea corporală gravă (§ 84 alin. 1) a unei persoane, făptuitorul se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, iar dacă fapta are ca urmare moartea unei persoane sau dacă mijloacele utilizate (alin. 1) sunt concepute pentru distrugerea în masă se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

Răspunderea superiorului

§ 321g. (1) Fapta persoanei care, în calitate de superior (alin. 2), omite să împiedice un inferior aflat sub conducerea şi autoritatea sa să săvârşească o faptă prevăzută în acest Titlu se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă prevăzută pentru fapta săvârşită de inferior.

(2) Superiorii sunt superiori militari sau civili, precum şi persoane care, fără a fi superiori militari sau civili, exercită putere de conducere şi control în cadrul unei trupe, al unei organizaţii civile sau al unei întreprinderi.

Încălcarea obligaţiei de supraveghere

§ 321h. (1) Fapta persoanei care, în calitate de superior (§ 321g alin. 2), omite să supravegheze corespunzător un inferior aflat sub conducerea şi autoritatea sa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă inferiorul săvârşeşte o faptă prevăzută la acest Titlu a cărei iminenţă putea fi recunoscută de superior şi pe care acesta ar fi putut să o prevină se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în calitate de superior (§ 321g alin. 2), săvârşeşte din culpă o faptă penală prevăzută la alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

Omisiunea sesizării săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală

§ 321i. Fapta persoanei care, în calitate de superior (§ 321g alin. 2), omite să sesizeze fără întârziere autorităţilor competente cu cercetarea sau urmărirea penală a acestor fapte o faptă prevăzută la acest Titlu, săvârşită de un inferior, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Acţionarea la ordin sau alte dispoziţii

§ 321j. Făptuitorul nu este sancţionat pentru o faptă prevăzută la §§ 321b-321i dacă săvârşeşte fapta în executarea unui ordin militar sau al altei dispoziţii cu acelaşi efect, dacă făptuitorul nu realizează că ordinul sau dispoziţia este ilegală şi ilegalitatea acesteia nu este evidentă.

Actul de agresiune

§ 321k. (1) Fapta persoanei care este capabilă să controleze sau să conducă acţiunea politică sau militară a unui stat şi care declanşează sau execută un act de agresiune care, având în vedere tipul, gravitatea şi amploarea sa, reprezintă o încălcare manifestă a Cartei Naţiunilor Unite se pedepseşte cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.

(2) Fapta persoanei care în condiţiile alin. 1 plănuieşte sau pregăteşte un astfel de act de agresiune se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

(3) În înţelesul alin. 1 sintagma act de agresiune desemnează o utilizare a forţei armelor îndreptată împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a unui stat sau o altă utilizare neconformă cu Carta Naţiunilor Unite de către celălalt stat.

Dispoziţii finale

Intrarea în vigoare

§ 322. (1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1975.

(2) § 23 şi dispoziţiile relative la acesta cu privire la internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi se aplică faptelor (§ 23 alin. 1 punctul 1) săvârşite anterior intrării în vigoare a acestui cod, cu următoarele precizări:

1. Internarea într-o unitate pentru infractori recidivişti periculoşi se dispune doar dacă în acelaşi timp cu condiţiile prevăzute la § 23 sunt îndeplinite şi condiţiile privind internarea într-un cămin de muncă conform § 1 alin. 2 din Legea privind căminele de muncă 1951, publicată în BGBL. nr. 211.

2. Internarea nu poate să dureze mai mult de 5 ani.

(3) § 50 şi 52 alin. 3 se aplică până la data de 31 decembrie 1978 persoanelor care, la data săvârşirii faptei, împliniseră vârsta de 21 de ani, dar nu şi vârsta de 28 de ani, cu precizarea că acestor persoane li se va acorda un consilier de probaţiune doar dacă aceasta este justificată de motive speciale, în scopul de a preveni săvârşirea de către infractor a altor fapte penale. Acelaşi lucru se aplică până la data de 31 decembrie 1982 persoanelor care, la data săvârşirii faptei, împliniseră deja vârsta de 28 de ani.

(4) Legile care se abrogă sau se adaptează la dispoziţiile prezentului cod la data intrării în vigoare a prezentului cod sunt prevăzute în legi speciale.

Dispoziţii tranzitorii

§ 323. (1) §§ 27, 28, 31-38 şi 40-56 se aplică şi faptelor cărora li se aplică şi legile aplicabile anterior intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prezentul cod nu se aplică faptelor penale pentru care anterior intrării în vigoare a acestuia s-a pronunţat o sentinţă în primă instanţă. După desfiinţarea unei astfel de sentinţe ca urmare a unei acţiuni în anulare, a unui apel sau rejudecării cauzei sau a unei contestaţii se va proceda în înţelesul §§ 1 şi 61 coroborat cu alin. 1.

(3) Dispoziţiile prezentului cod cu privire la faptul că acţiunea penală împotriva făptuitorului se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă, la cererea sau cu acordul unei persoane de aplică şi pentru fapte penale săvârşite anterior intrării în vigoare a prezentului cod, cu excepţia cazului în care la momentul intrării în vigoare făptuitorul a fost deja trimis în judecată sau cererea de sancţionare a fost deja emisă.

(4) În cazul faptei pentru care la data intrării în vigoare a legii de reformare a procesului penal, publicată în BGBl. I nr. 19/2004 împotriva învinuitului fuseseră deja dispuse de către instanţă măsuri de căutare sau acesta fusese deja trimis în judecată, timpul în care pentru această faptă sunt în vigoare măsuri de căutare sau există un proces în instanţă nu se va lua în considerare la calcularea termenului de prescripţie.

Clauza de punere în aplicare

§ 324. Ministrul Justiţiei răspunde de aplicarea prezentului cod.

1) Publicat în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) nr. 60/1974 (nr. GP XIII RV 30 şi 1000 AB 959 şi 1011 pag. 84 şi 98, BR:, pag. 326).

2) Legea federală din 23 ianuarie 1974 privind faptele sancţionate prin pedepse dispuse de organele judiciare (Codul penal, CP) publicată în Bundesgesetzblatt (Monitorul Oficial) nr. 60/1974 (nr. GP XIII RV 30 şi 1000 AB 959 şi 1011 pag. 84 şi 98, BR: pag. 326). [Versiune consolidată. Codul penal integral, versiunea valabilă la 04.10.2016].

3)A se vedea art. 17 alin. 1 (nota traducătorului).